ANUL II • Nr. 4 7. • APRILIE – IULIE • 2012octavianrodna.ro/wp-content/uploads/2012/08/Revista_4-7_2012.pdf · Domnului nostru Iisus Hristos, au trecut. Acum, acest Iisus

PUBLICAŢIE RELIGIOASĂ DE TEOLOGIE, OPINIE ŞI INFORMARE A MITROPOLIEI AUTONOME

CREŞTIN ORTODOXE DUPĂ VECHIUL CALENDAR ÎN ITALIA - BERGAMO

ANUL II • Nr. 4-7. • APRILIE – IULIE • 2012

Apare cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Dr. ONUFRIE POP, Arhiepiscop şi Mitropolit

Bunul Dumnezeu ne-a în-

vrednicit ca astăzi să putem

sărbători ziua cea măreaţă, cea

mai plină de bucurie şi mângâ-

iere din câte are omul biseri-

cesc, ziua Învierii Domnului.

Emoţionaţi, plini de bucu-

rie noi vestim această Înviere

unul altuia şi cu o sfântă şi

cerească însufleţire buzele

noastre rostesc frumosul şi

străvechiul salut creştin:

„Hristos a înviat!" Pe tot

întinsul pământiului, în toate

oraşele, comunele şi satele

unde se găsesc creştini ade-

văraţi, în palate şi în bordeie,

e mare bucurie în această se-

nină zi. Astăzi, parcă nici să-

racul nu simte amarul vieţii,

nici bolnavul durerile ce-l

chinuiau altădată. Firea întrea-

gă îşi sărbătoreşte acum învie-

rea sa din somnul şi amorţeala

iernii, razele soarelui s-au fă-

cut mai calde şi sărută pămân-

tul, în tot locul ochiul nostru

zăreşte semne de reîntinerire,

de bucurie şi de viaţă. Atât în

natură, cât şi în inima omului,

în aceste zile, domneşte

bucuria.

Zilele cele pline de jale ale

săptămânii Patimilor, în care

am auzit din Sfintele Evan-

ghelii duioasele istorisiri des-

pre chinurile nespuse ale

Domnului nostru Iisus Hristos,

au trecut. Acum, acest Iisus

din Nazaret, omul durerilor şi

al suferinţelor, stă înaintea

ochilor noştri ca un biruitor al

morţii prin Învierea Sa. Pe

Iisus, pe care l-am văzut umilit

şi batjocorit, îl vedem astăzi

preamărit. Iată cel dintâi

temei al bucuriei noastre.

„Dumnezeu a înviat pe

Acest Iisus, Căruia noi toţi

suntem martori", a zis Sf.

Apostol Petru către mulţi-

mea ce-l asculta (Faptele

Apostolilor II, 32). Şi

mulţimea a primit cu bucu-

rie această veste şi în

temeiul ei, a primit şi bote-

zul lui Hristos. Învierea lui

Hristos au predicat-o şi toţi

ceilalţi Apostoli, iar pentru

adevărul Învierii au suferit

ei toate prigoanele din par-

tea păgânilor. Credinţa s-a răs-

pândit în întreaga lume numai

prin Învierea lui Hristos. Fără

Învierea Domnului s-ar fi sfâr-

şit istoria vieţii Lui cu moartea

pe cruce şi nu s-ar mai fi

deschis nici o inimă ca să-I

primească învăţătura, iar lu-

Pag. 2 † Anul II • Nr. 4-7. • APRILIE – IULIE • 2012

mea toată, desigur, l-ar fi uitat

de mult. Fără Învierea Domn-

ului nu ar fi pătimit atâtea mii

de mucenici, ca să mărturi-

sească cu sângele lor credinţa

în această Înviere şi să pe-

cetluiască această credinţă cu

moartea lor martirică. Învierea

Domnului este cea mai mare

minune, cea mai mare taină a

credinţei noastre. Iată cel de-al

doilea temei al bucuriei noas-

tre în Domnul.

Învierea lui Hristos este cea

mai puternică dovadă că El a

fost într-adevăr Mesia cel tă-

găduit, Mântuitorul, trimis din

mila Tatălui ceresc ca să ne

scoată din robia păcatului. De

aceea, încredinţându-se Toma,

apostolul necredincios, că

Hristos a înviat cu adevărat,

L-a mărturisit cu lacrimi în

ochi zicând: „Domnul meu şi

Dumnezeul meu" (Ioan XX, 28).

Prin Învierea Sa din morţi,

Iisus Hristos a nimicit puterea

morţii şi ne-a dat şi nouă

garanţia învierii din morţi şi a

vieţii de veci. De aici putem

înţelege ce spune Sf. Apostol

Pavel prin cuvintele: „Dacă

Hristos n-a înviat, zadarnică

este atunci propovăduirea

noastră, zadarnică şi credinţa

voastră" (I Corinteni XV, 14).

Înviind, Iisus, vom învia şi

noi, iată cel de-al treilea temei

şi cel mai de seamă al bucuriei

noastre. Acest lucru îi vom

înţelege uşor, dacă ne vom da

seama că, din toate bineface-

rile, cu care Bunul Dumnezeu

ne-a învrednicit aici pe

pământ,viaţa ne pare a fi cea

mai mare. Deşi ştim că bună-

tăţile şi plăcerile acestei lumi

se trec ca umbra, totuşi ne pla-

ce viaţa, ne place să trăim. De

aceea bolnavul îşi doreşte mult

însănătoşirea, toate le încear-

că, nici un medicament nu i se

pare prea amar, nici un lucru

prea scump, dacă poate lega

de el o nădejde de scăpare. Nu

numai celor avuţi le place

viaţa, ci şi celor sărmani şi

necăjiţi, pentru că toţi vor să

trăiască. Dacă această viaţă

pământească, trecătoare, plină

de griji şi de nevoi, ne pare

atât de frumoasă şi ne este atât

de dragă, ce fericire trebuie să

fie în viaţa cea netrecătoare, în

care nu mai este nici durere,

nici frica morţii.; Platon a scris

o carte frumoasă despre ne-

murirea sufletului. Cartea se

numeşte ''Phaedon.'' Această

carte a citit-o un oarecare

păgân cu numele Cleombrotus

şi s-a însufleţit de credinţa în

nemurirea sufletului atât de

mult, încât s-a aruncat în

valurile mării ca să se înece,

zicând: „Ştiu de acum că su-

fletul e nemuritor şi nu am nici

o teamă de moarte". Cu toată

credinţa noastră în nemurirea

sufletului, noi creştinii nu am

face un astfel de lucru pentru

că ştim că viaţa noastră ne este

dala de Bunul Dumnezeu s-o

trăim, dar un lucru tot îl putem

învăţa din această istorisire;

credinţa în nemurirea sufletu-

lui este cea mai mare mângâ-

iere a omului muritor şi cel

mai puternic sprijin în lupta

vieţii! Credinţa în nemurirea

sufletului este tot atât de veche

ca şi neamul omenesc. Şi pă-

gânii o aveau în vechime, însă

ei nu aveau garanţia învierii,

cum o avem noi, creştinii, prin

Învierea Domnului. Să ne adu-

cem aminte ce s-a petrecut în

casa lui Iair. Singura copilă

pe care o avea, s-a îmbolnăvit

foarte tare. Părinţii deznă-

dăjduiţi, auzind că Mântuitorul

lumii este prin apropiere, L-au

rugat să vină la ei. Până Iisus a

sosit la casa lor, „copila muri-

se". Cei de acasă au trimis

veste ca Iair să nu mai supere

pe Învăţătorul. Iisus intră

totuşi în casă şi se aşează la

căpătâiul patului. Părinţii plân-

geau dispariţia unicului lor

copil, iar Iisus plin de milă se

uită la ei şi le spune: „N-a

murit, ci doarme". (Luca VIII,

52). Cât de frumos ne arată

această istorisire că moartea

nu este decât un somn înaintea

Atotputernicului Dumnezeu şi

precum Iisus a înviat pe fiica

lui Iair din acest somn al

morţii, precum El însuşi a

înviat din morţi, tot aşa ne va

învia şi pe noi din praf şi

cenuşă, la o viaţă nouă.


E mare taina aceasta! Dacă

acel păgân nu se temea de

moarte, pentru că aşa îl

învăţase Platon, cu atât mai

mult trebuie noi să spunem că,

prin Învierea Domnului,

moartea şi-a pierdut spai-

mele ei pentru urmaşii lui

Hristos. Având garanţia învi-

erii noastre, pe drept cuvânt

putem şi noi rosti împreună cu

Sfântul Apostol Pavel triumfă-

toarele cuvinte: „Moarte, unde

este biruinţa ta? Unde îţi este,

moarte, boldul tău?" (I

Corinteni XV, 55).

Să ne bucurăm, deci, in

această măreaţă zi, zi de mân-

tuire, zi de bucurie sfântă, că

Hristos a înviat! A înviat cu

adevărat !

Sărbătoarea Învierii

Domnului vorbeşte mai mult

sufletului nostru, decât cele-

lalte sărbători. Învierea ne

spune parcă mai hotărât, mai

cu putere: „Omule, cunoaşte-ţi

înalta ta menire!" Noi nu ne-

am născut în lume ca să ne

trecem fără urmă ca dobitoa-

cele, nici ca pomul care, tăiat

şi ars, se nimiceşte cu desă-

vârşire! Noi avem un suflet

nemuritor, care nici după

moartea trupului nu se trece, ci

viază mai departe.

Dacă Hristos a înviat, vom

învia şi noi şi întreg neamul

omenesc la o viaţă nouă şi fără

de sfârşit. Azi moartea e

biruită, iadul e biruit, porţile

raiului sunt iarăşi deschise. „E

ziua învierii, să ne luminăm

popoare, că sunt Pastile

Domnului! Paştile" Unul pe

altul să ne îmbrăţişăm şi de

toate grijile acestei lumi să

uităm. Să zicem fraţi şi acelora

care ne urăsc pe noi şi să le

iertăm toate pentru Învierea lui

Hristos. Cu toţii să ne bucurăm

că astăzi Hristos a înviat din

morţi cu moartea pe moarte

călcând şi celor din mormân-

turi viaţă dăruindu-le !

Dr. ONUFRIE POP

Arhiepiscop şi Mitropolit

A FOST NUMIT CEL DE-AL III-LEA MITROPOLIT AL

MITROPOLIEI EUROPEI OCCIDENTALE ŞI DE VEST!

În data de 8 Aprilie 2012

Mitropolitul Evloghios a re-

nunţat la titlul de Mitropolit al

Mitropoliei de Milano şi

Aquileia, conform declaraţiei

cu nr. 621. În urma acestei

hotărâri, Mitrop. Evloghios

rămânând Arhimandrit, face

demersuri pentru a fi primit în

cadrul Patriarhia Moscovei.

În calitate de membru al

Sfântului Sinod al Mitropoliei

de Milano şi Aquileia, ÎPS.

Dr. Onufrie Pop, Arhiepiscop

de Sondrio şi Vercelli, solicită

ajutorul Mitropoliei Americii,

păstorită de către Mitropolitul

John. În urma acestei solici-

tări, la data de 4 Mai 2012,

ÎPS Arhiepiscop Onufrie este

numit Mitropolit, conform

protocolului nr. 7/04-05-2012

emis de către Arhidioceza de

New York şi New Jersey.

ÎPS. Dr. Onufrie este singu-

rul dintre ierarhii Mitropoliei

de Milano şi Aquileia care a

rămas statornic în Biserică şi

fidel vechii Mitropolii înfiin-

ţate de către ÎPS. Avxentios,

Mitropolit al Sf. Sinod ҐOҲ.

Dat fiind faptul că Mitropolia

rămânea fără un statut legal de

funcţionare în Italia, ÎPS.

Onufrie s-a îngrijit de

desfăşurarea tuturor proceduri-

lor necesare înregistrării le-

gale. Astfel, Mitropolia a fost

înregistrată cu numele

„Metropolia Autonoma

Cristiana Ortodossa dopo il

Vechio Calendario in Italia”

noul sediu fiind stabilit în

strada Alessandro Furietti nr.

7, Bergamo – Malpensata,

Cod 24126.

Arhidiaconul Mihail B.


Istoria Mitropoliei noastre

începe în anul 1924 când, o

parte din Bisericile Ortodoxe

Greacă - oficiale - adoptă noul

calendar (Greogian). Această

reformă a creat multă

tulburare în Grecia, fapt

pentru care câteva mii de

creştini ortodocşi greci,

refuzând încălcarea Sfintelor

Canoane, rămân fideli vechiu-

lui calendar.

În anul 1935, după

schimbarea calendarului, doi

Episcopi din Sf. Sinod al

Bisericii Ortodoxe din Grecia,

revin la vechiul calendar.

Aceştia sunt: Ep. Hrisostom

de Florina şi Ep. Gherman de

Dimetrias. Cei doi Episcopi

hirotonesc un nou Episcop, în

persoana PS. Hrisostom de

Zachintos.

După moartea Arhiepisco-

pului Hrisostom de Florina,

clerul şi poporul grec fac apel

către Sf. Sinod al Bisericii

Ortodoxe Ruse din Diaspora

(ROCOR) condus pe atunci de

Mitropolitul Anastasie.

Foto: Arhiep. Akakios

Sfântul Sinod al Bisericii

Ortodoxe Ruse din Diaspora

(ROCOR) ia hotărârea de a

trimite în Grecia doi Ierarhi

pentru a hirotoni un nou

Episcop care să păstorească

Biserica greacă. Astfel, în ziua

de 6 Decembrie 1955,

Arhiepiscopul Serafim Ivanov

împreună cu Arhiepiscopul

român Teofil Ionescu (din

Franţa), hirotonesc pe Episco-

pul Akakios Papas. În anul

1956 Episcopul Akakios şi

Arhiepiscopul Leontie hiroto-

nesc alţi 5 noi Episcopi în

Grecia, printre care şi

Episcopul Avxentios, constitu-

induse astfel Sfântul Sinod.

După constituirea Sinodului,

PS. Akakios este numit

Arhiepiscop şi Mitropolit.

După moartea Mitropolitu-

lui Akakios, în anul 1963

Arhiepiscopul Avxentios devi-

ne cel de-al doilea întâistătător

al Sf. Sinod grec.

Foto: Arhiep. Avxentios

Acesta are un rol foarte

important în înfiinţarea

Mitropoliei Ortodoxe a

Europei Occidentale şi de

Vest, a cărei succesoare este

acum Mitropolia Autonomă

Creştin Ortodoxă după

Vechiul Calendar în Italia,

păstorită de Înalt Preasfinţitul

Doctor, Arhiepiscop şi

Mitropolit ONUFRIE POP.

În anul 1978 Mitropolitul

Avxentios alături de Episcopii

greci Gherontie şi Antonie,

hirotonesc doi Episcopi şi

anume: PS. Gabriel de Portugalia

şi PS. Iacob. Aceştia doi

hirotonesc în anul 1984 doi

Episcopi în Italia: Episcopul

Evloghios de Milano şi

Episcopul Grigorie de Torino.


De aici începe istoria

Mitropoliei din Italia.

Până în anul 1984

Episcopul Evloghios era sub

ascultare canonică faţă de

Patriarhia Moscovei. Datorită

implicării comunismului în

viaţa Bisericii Ortodoxe

Ruse, Parohiile din

Italia îşi pierduse

susţinerea financiară de

la Moscova. După mai

multe solicitări ale PS.

Evloghios (pe atunci

Arhimandrit Mitrofor),

Biserica Rusă a răspuns

negativ solicitărilor

sale. De menţionat este

faptul că Parohiile din Italia

aveau foarte puţini credincioşi,

având în vedere faptul că pe

vremea comunismului nu se

putea trece graniţele unei ţări

aşa uşor.

După mai multe insistenţe,

Arhimandritul Evloghios cere

ajutorul Mitropolitului

Avxentios din Athena, care se

arată binevoitor să ajute

Parohiile din Italia. Ba mai

mult, după o scurtă perioadă

de timp, trimite în Italia doi

Episcopi ai Sinodului Ґ.O.Ҳ.

din Grecia, care înfiinţează

două Episcopii ortodoxe itali-

ene. Pe vremea aceea nici una

dintre Patriarhiile mari şi

Bisericile Autonome Ortodoxe

nu deţinea o Eparhie pe terito-

riul Italiei.

La data de 27 Septembrie

1984 PS. Gabriel este numit

Mitropolit al Mitropoliei

Ortodoxe a Europei Occidentale

şi de Vest, iar Sf. Sinod pri-

meşte Thomosul de Autono-

mie, având dreptul de a se

organiza conform Canoanelor

Bisericii Ortodoxe.

Foto: Episcopul Iacob şi

Mitropolitul Gabriel hiroto-

nindu-l pe Ep. Evloghios

În anul 1990, Mitropolitul

Gabriel se retrage din funcţia

de Mitropolit. Scaunul vacant

rămâne în grija Sfântului

Sinod care, în data de 27

Septembri, fiind întrunit în

Mănăstirea Sf. Arh. Mihail din

Franţa, îl aleg ca Mitropolit pe

Episcopul Evloghios de Milano

şi Aquileia. Astfel, Mitropo-

litul Evloghios devine cel de-

al 2-lea Mitropolit al Mitropo-

liei Occidentale şi de Vest.

În Italia Mitropolia este

activă din anul 1984, pe când

Patriarhia Română nu avea

nici o episcopie în Italia.

Sf. Sinod s-a extins de-a

lungul anilor în Europa şi în

America şi a stabilit comuni-

une canonică cu mai multe

Biserici, precum urmează:

Arhiepiscopia de Oropos şi

Fili condusă de Mitropolitul

Kiprianos, care în prezent se

află în comuniune cu Mitropo-

lia Slătioara. Cu această

Mitropolie grecească, Mitro-

politul Evloghios l-a hirotonit

pe Episcopul Hrisostom

de Etna. Cunoscut este

faptul că doi Episcopi

din Sinodul Mitropoliei

Occidentale, anume

Arhiepiscopul Lazăr

Puhalo şi Episcopul

Varlaam, au intrat în

Sinodul Bisericii Orto-

doxe Autonome din

America (O.C.A.) şi au

fost recunoscuţi de Patriarhia

Moscovei. De asemenea,

Arhiepiscopul Lazăr a partici-

pat la mai multe întruniri şi

conferinţe ale Bisericilor

oficiale, printre care şi

Patriarhia Română.

În anul 2008 Mitropolia

italiană a intrat în comuniune

cu Mitropolia de Avlona, con-

dusă de Mitropolitul Anghelos.

Mitropolitul Evloghios, însoţit

de Arhiepiscopul Luca au

participat la hirotonia Episco-

pului Porfirios, împreună cu

Mitropolitul Anghelos, ulteri-

or hirotonind alţi 3 Episcopi,

constituind Sf. Sinod al Mitro-

poliei de Avlona (Ґ.O.Ҳ.).

Înainte ca Mitropolitul

Evloghios să renunţe la titlul

de Arhiepiscop şi Mitropolit al

Mitropoliei Ortodoxe a acor-

dat Autonomie de organizare


şi funcţionare atât Mitropoliei

din America, conduse de

Mitropolitul John, cât şi

Mitropoliei de Avlona.

În data de 8 Aprilie 2012

Mitropolitul Evloghios a renunţat

la rangul de Mitropolit.

Această retragere a întristat

profund Mitropolia, mai ales

că a fost singurul Mitropolit

care a păstorit Biserica mai

bine de 3 decenii, având o

implicare deosebită în dezvol-

tarea acesteia. Cu toate aces-

tea, fiecare om are libertatea

de a lua hotărâri după voinţa

sa, chiar dacă încalcă sau nu

Sfintele Canoane.

Singurul dintre ierarhii Sino-

dului Local din Italia care nu a

acceptat condiţia de a renunţa

la rangul de Arhiereu pentru a

se uni cu Patriarhia Moscovei,

a fost Arhiepiscopul Onufrie.

Acesta a precizat faptul că nu

există nici un Canon, în

situaţia aceasta, care să poată

fi invocat. Ca urmare, Înalt

Preasfinţitul Dr. Onufrie Pop a

rămas în continuare Arhiereu,

păstorind Eparhia din Italia.

În data de 4 Mai 2012

Mitropolia Ortodoxă Autonomă

din America, în acord cu

Mitropolia Ortodoxă Rusă

condusă de Mitropolitul Rafael,

Mitropolia Ortodoxă Greacă

de Avlona condusă de

Mitropolitul Anghelos, Mitro-

polia Ortodoxă Bulgară con-

dusă de Mitropolitul Daniel şi

celelalte Biserici aflate în

comuniune liturgică, hotărăsc

ca succesor al scaunului

Mitropolitan al Mitropoliei

Ortodoxe Autonome a Europei

Occidentale şi de Vest să fie

încredinţată spre păstorire

Înalt Preasfinţitului Dr.

Onufrie Pop.

Pentru ca Mitropolia să

funcţioneze în condiţiile legii

statului Italian, Mitropolitul

Onufrie Pop înregistrează

noua Mitropolie cu numele

„Mitropolia Autonomă Creştin

Ortodoxă după Vechiul

Calendar în Italia”. În scurt

timp după înregistrarea Mitro-

poliei, Mitropolitul Onufrie

deschide un Centru Misionar

care în prezent deserveşte ca

reşedinţă Mitropolitană şi

sediu al Asociaţiei.

Protoiereu Victor Pană

Vicar General

Declaraţia Mitropolitului Evloghios Documentul de numire a Mitropolitului Onufrie


Doctor Conferenţiar Universitar. Onufrie (Octavian) Pop Arhiepiscop Ortodox titular de

Bergamo şi Mitropolit al Mitropoliei Creştin Ortodoxe după Vechiul Calendar în Italia.

S-a născut la 22 Oct.

1956 în comuna Rodna,

jud. Bistriţa Năsăud,

România, din părinţii

Simion şi Maria de

credinţă ortodoxă. Stu-

diile gimnaziale le-a ur-

mat la Şcoala generală

din comuna natală

Rodna, între anii 1963-

1971;

Între anii 1971-1973,

urmează cursurile Scolii

Profesionale de Con-

strucţii, în municipiul Dej,

jud. Cluj unde se califică

în meseria de instalator

instalaţii tehnico-sanitare şi gaze;

Între anii 1973-1974, lucrează

ca instalator la Exploatarea

Minieră Rodna;

Între anii 1974-1976, urmea-

ză cursurile Scolii Militare de

Subofiţeri, din mun. Roman,

jud. Neamţ (u.m.01386/II), fără

însă a profesa, din motive de

sănătate;

Între 1977-1982, urmează

cursurile Seminarului Teologic

Ortodox Bucureşti pe care le

FOTO: Mitropolitul Onufrie

* * *

absolvă în sesiunea iunie

1982;

Între anii 1982-1986, urmea-

ză cursurile Liceului Industrial

“Traian Vuia” în oraşul Făget,

jud. Timiş, unde susţine şi

examenul de bacalaureat în

sesiunea iunie 1986;

Între 1986-1988 urmează

mai multe cursuri de policali-

ficare.

Între 1988-1992 urmea-

ză Facultatea de Teologie

“Andrei Şaguna” din Sibiu

unde la 1 iulie 1992 devi-

ne licenţiat în Teologie

Pastorala.

Între 1991-1996 urmea-

ză cursurile Facultăţii de

Drept “Nicolae Titulescu”

din municipiul Craiova

jud. Dolj, în sesiunea

februarie 1997 devine

licenţiat al acestei facul-

tăţi în ştiinţe juridice;

Între ani 1998-1999

urmează cursurile post-

universitare ale aceleiaşi

facultăţi pe care le absolvă în

sesiunea iunie 1999, speciali-

zându-se în Drept Administra-

tiv; paralel (1998) a urmat si

cursurile postuniversitare ale

Universităţii Politehnice din

Timişoara, specializându-se în

Resurse Umane.

Între anii 1999-2001 urmea-

ză cursurile de doctorat în

drept la Institutul de Socio-

logie, Filozofie şi Drept din

cadrul Academiei de Ştiinţe a


Republicii Moldova pe care le

definitivează în luna martie

2001, devenind Doctor în Ştiinţe

Juridice;

Începând din anul 1999 este

încadrat ca asistent la Univer-

sitatea de Criminologie din

Chişinău, Republica Moldova;

In anul 2002 devine prin

concurs lector al aceleiaşi

Universităţi, iar în anul 2003

lector univ. superior. In anul

2004 se transfera în cadrul

Universităţii de Stat “Alecu

Russo” din Bălţi, la Facultatea

de Drept, catedra de drept

public , unde funcţionează şi

în prezent ca profesor asociat.

La 26 oct 2006 Comisia

Superioară de Atestare a

Republicii Moldova, la

propunerea Senatului Univer-

sităţii din Bălţi, îi acorda titlul

ştiinţific de Conferenţiar

universitar – specialitatea cri-

minologie, drept penal şi drept

penitenciar.

A desfăşurat o bogata acti-

vitate publicistica şi editoriala

atât pe tărâm religios cât şi în

domeniul dreptului, primind

mai multe premii şi distincţii.

In luna noiembrie 2008,

Academia Internaţională de

Cadre de pe lângă UNESCO

din Kiev (Ucraina) i-a acordat

titlul de membru corespondent

al acesteia, pentru activitatea

ştiinţifică desfăşurată pe par-

cursul anilor.

Sursa: www.octavianrodna.ro

O PARTE DIN DIPLOMELE DE STUDII ALE

ÎNALT PREASFINŢITULUI DR. ONUFRIE POP, ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT


(Continuarea Biografiei)

ACTIVITATEA RELIGIOASĂ

La 5 oct 1980 este hirotonit

ierodiacon pe seama Mănă-

stirii Cocoş, jud. Tulcea -

Romania, de către regretatul

Arhiepiscop Dr. Antim Nica al

Tomisului şi Dunării de Jos,

iar la 6 noiembrie 1982 este

hirotonit preot de către Î.P.S.

Arhiepiscop Dr. Timotei al

Aradului pe atunci Episcop-

vicar al Mitropoliei Banatului,

în Catedrala Mitropolitana din

Timişoara, pe seama Mănăs-

tirii “Sf. Ilie de la Izvor” Bocsa

Vasiova, jud. Caras Severin,

fiind hirotesit singhel şi duhovnic

al acestei mănăstiri.

La 15 sept 1985 este

transferat la Mănăstirea ”Izvorul

Miron” Româneşti, jud. Timiş

şi numit stareţ al acestei

mănăstiri;

La 20 iulie 1987 cu ocazia

hramului Mănăstirii “Izvorul

Miron” Româneşti, Jud. Timiş

a fost hirotesit protosinghel de

către Î.P.S Dr. Nicolae Corneanu,

Mitropolitul Banatului;

La 1 decembrie 1995 se

transfera la cerere în Arhie-

piscopia Târgoviştei jud.

Dâmboviţa - Romania şi este

numit preot capelan la

Centrul de Reeducare Minori,

Găeşti. Aici desfăşoară o bo-

gata activitate socio-educativă

şi moral-religioasă, construind

şi o biserică cu hramul “Sf.

Ioan Gura de Aur” sfinţită de

către regretatul Arhiepiscop

Dr. Vasile Costin al Târgoviştei,

la 13 noiembrie 1997. Cu

aceasta ocazie este distins cu

Crucea Patriarhală de către

vrednicul de pomenire Teoctist

Arăpaşu, Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Romane.

Din motive personale la 1

aprilie 2006 trece sub juris-

dicţia Patriarhatului de Kiev,

sub omoforul Episcopului

Moldovei de Răsărit, P.S.

Filaret Pancu. Doua luni mai

târziu (iunie) este numit preot

misionar pentru Comunitatea

Europeana, apoi vicar adminis-

trativ şi Exarh al acestei eparhii

tot pentru Comunitatea Euro-

peana, stabilindu-şi reşedinţa

la Torino în Italia. De

Praznicul Învierii Domnului al

anului Mântuirii 2007, este

ridicat la rangul de Arhiman-

drit Mitrofor, primind si cea

de-a doua Cruce cu Pietre.

La 15 iunie 2008 primeşte

la cerere binecuvântarea de

ieşire din eparhia Moldovei

stabilindu-se în cadrul Mitro-

poliei Ortodoxe de Milano şi

Aquileia cu sediul la Milano -

Italia, unde la 20 iunie 2008

este ales episcop vicar de către

Sfântul Sinod. La 29 iunie

2008 este hirotonit Episcop,

de catre Mitropolitul Primat

Evloghios şi de membrii

Sfântului Sinod, care au slujit

Sf. Liturghie în Biserica Sf.

Nicolae din Milano - Italia.

La 31 august 2008, este

ridicat la treapta de Arhie-

piscop Titular de Bergamo şi


Vercelli şi numit Exarh pen-

tru Europa de Est.

FOTO: Actul de hirotonie în

treapta de Episcop

La 1 Sept. 2009 Sfântul

Sinod în permanenta lucrărilor

sinodale au schimbat titulatura

Î.P.S. Sale în Arhiepiscop de

Sondrio cu reşedinţa în

Bergamo (Citta Alta).

La data de 4 mai 2012 a

fost numit Arhiepiscop de

Bergamo şi Mitropolit al noii

Mitropolii “Mitropolia

Autonoma Creştin Ortodoxa

după Vechiul Calendar în

Italia” cu sediul în Bergamo,

în urma retragerii Mitropo-

litului Evloghie din scaunul de

Mitropolit al Mitropoliei de

Milano si Aquileia cu sediul la

Milano la data de 8 aprilie

2012, ÎPS. Onufrie devenind

Primat “Locum Tenens”, con-

form Protocolului nr. 7 din 4

mai 2012 emis de Mitropolitul

Primat Ioan al Americii.

Foto: Mitropoliţii Anghelos,

Rafael şi John (Ioan)

Foto: Protocolul de numire a

Mitropolitului ONUFRIE Pop

La data de 1 iunie 2012

Sfântul Sinod al noii

Mitropolii l-a ales pe Î.P.S.

Onufrie ca Întâistătător al

Mitropoliei fiind instalat în

noua funcţie la Mănăstirea

“Sfânta Treime” din Cernăuţi

– Ucraina.

ALBUM FOTO


Certificat de Hirotonie Decoraţia „Crucea Patriarhală”

Absolvent al Seminarului Teologic Ortodox Bucureşti Licenţiat în Teologie Ortodoxă


În anul 2006, Î.P.S. Dr. Onufrie Pop (pe atunci în rangul de Protosinghel) intră în cadrul Patriarhiei

de Kiev, sub omoforul PS. Episcop Filaret. Ulterior, primeşte ieşirea din Eparhie în 2008 şi intră în

Sinodul Mitropoliei Ortodoxe a Europei Occidentale şi de Vest, unde este hirotonit Episcop.

Primirea în Eparhia Făleştiului Numirea de Vicar Administrativ

Numirea de Arhimandrit Mitrofor Numirea de Exarh pentru Comunitatea Europeană


De câţiva ani încoace, atitudinile ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române – Patriarhia Română au

făcut ca relaţiile de comuniune şi dialog cu celelalte Biserici Ortodoxe să fie restrânse. Nu-i de

mirare faptul că Patriarhia Ierusalimului a întrerupt de mai bine de un an comuniunea liturgică cu

Patriarhia Română, condusă de Pf. Daniel.

Dincolo de orice controversă teologică sau de altă natură, ierarhii B.O.R. au îmbrăţişat diverse

apucători care nu rezultă o conduită teologică şi nici măcar ortodoxă de rând. De pildă, încălcarea

graniţelor altei Eparhii, cum se arată nemulţumită Biserica Ortodoxă Sârbă, cât şi Biserica Ortodoxă

din Moldova; de asemenea, încălcarea Sfintelor Canoane şi pătrunderea pe teritoriul Patriarhiei de

Ierusalim, fără acordul acesteia, fapt ce a generat în scurt timp întreruperea comuniunii.

Recent, Episcopul Siluan Spam, Episcopul român din Italia, care ascultă de Patriarhia Română, a

adus un raport mincinos către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în care se aminteşte

numele mai multor „ierarhi” printre care şi controversatul „mitropolit” Ioan Preoteasa. Pe această

cale menţionăm faptul că raportul prezentat de Episcopul Siluan nu-şi are alt scop decât să-şi arate

ura faţă de semenii săi şi să creeze confuzie în rândul credincioşilor. De asemenea, amintim încă o

dată că în Mitropolia noastră nu figurează nici măcar ca simplu credincios, domnul Ioan Preoteasa.

De precizat este faptul că în Italia nu mai funcţionează o altă Mitropolie din partea Bisericii

noastre, ci doar „Mitropolia Autonomă Creştin Ortodoxă după Vechiul Calendar în Italia”

înregistrată şi autorizată de statul Italian, precum şi canonic, de către Biserica Ortodoxă Americană,

condusă de Mitropolitul John, cât şi de celelalte Mitropolii cu care ne aflăm în comuniune liturgică.

În raportul mincinos al Episcopului Siluan, se foloseşte termenul de „episcopi necanonici

autointitulaţi”. Aici amintim că Episcopul Siluan a studiat facultatea de teologie în aceeaşi instituţie

unde a studiat şi ÎPS. Dr. Onufrie. Coincidenţa este că ÎPS. Dr. Onufrie nu a comis o astfel de gafă

de-a dreptul penibilă. De ce? Spun aceasta pentru că nu există Episcopi Necanonici Autointitulaţi.

Dacă ar fi corect acest termen, ar însemna că există şi „Episcopi Canonici Autointitulaţi”. Care ar fi

aceştia?!

În conţinutul acestei reviste am adus ca argumente credibile şi legale o mică parte a

documentelor ÎPS. Dr. Onufrie Pop, prin care atestă faptul că deţine o bogată cultură teologică şi

civilă (nu ca Episcopul Siluan), precum şi o bogată activitate pastorală, învăluită în fapte şi

documente canonice.

În încheierea acestui articol voi preciza următoarele: ÎPS. Dr. Onufrie Pop a identificat raportul

ca o încălcare a drepturilor omului, acuzaţii nefondate şi rău intenţionate, precum şi asociere

calomnioasă (cu diferite persoane cu care Mitropolia noastră nu are nici o legătură). În cazul în care

Patriarhia Română sau ierarhii acesteia vor continua să însămânţeze tulburare clericilor Mitropoliei

noastre, credincioşilor şi oficialilor noştri, vom solicita organele competente pentru a face dreptate.

Totodată precizăm faptul că în Mitropolia noastră sunt doar doi Episcopi: ÎPS. Dr. Onufrie Pop şi

PS. Gherasim Bratu, urmând a fi hirotonit în luna August un nou Episcop de origine italiană.

Majoritatea Misiunilor noastre sunt italiene, cu clerici şi credincioşi Italieni. Credincioşii de

origine română care frecventează Misiunile noastre, sunt bine informaţi că Mitropolia este pe Stil

Vechi şi nu are nimic în comun cu Patriarhia Română. Nu ştim de ce ierarhia B.O.R. insinuează

faptul că nu se ştie acest lucru… Semnat: REDACŢIA


E greu de inteles, ca in

secolul 21, intr-o lume libera

sa existe un sinod care sa

condamne si sa urmareasca

persoane ce nu fac parte din

jurisdictia lor si mai mult

decat atat sa-i amenite si sa i-a

masuri in consecinta. Pentru a

nu ne crede rau voitori va

redam in copie adresa

Cancelariei Sfantului Sinod al

Biserici Ortodoxe Romane

trimisa tuturor eparhiilor din

componenta sa: “Urmare

temeiului Cancelariei Sf.

Sinod nr. 1142/2012, prin care

se face cunoscuta adresa

Preasfintitului Parinte Siluan,

episcope Al Episcopiei

Ortodoxe Romane a Italiei,

privind existenta pe teritoriul

canonic al eparhiei sale a unor

“autointitulati episcopi

romanii” necanonici (

Octavian Pop fost Olivian

Bindiu si actual – Onufrie

arhiepiscop de Bergamo -,

Dumitru Bica , fost ieromonah

in episcopia Caransebesului si

actual – episcop Abondios de

Como ) si a numitului Ioan

Preoteasa , actual “ mitropolit

al valahilor de pretutindeni ” ,

se recomanda clerului si

credinciosilor sa sesizeze

evetuala prezenta si activitatea

acestora in cadrul episcopiei

sis a evite orice legatura cu ei ,

inclusive in ceea ce priveste

formularea de raspunsuri la

corespondenta primita de la

acestia . Va rugam sa luati act

, comunicand tuturor unitatilor

din subordine , cu respectarea

strica a celor de mai sus ” .

TOTAL FALS !

Nici pe vremea inchizitiei

nu se emiteau asemenea

documente si mai mult decat

atat episcopul Siluan Span a

dezinformat Sfantul Sinod al

Bisericii Ortodoxe Romane cu

privire la situatia

Mitropolitului Onufrie pentru

ca el nu mai face parte si

numai este in comuniune cu

Mitropolia de Milano. Tocmai

de accea sa trimis spre luare la

cunostita Patriarhiei Romane ,

protocolu nr. 7 din 4 mai 2012

emis de Mitropolia Autonoma

Ortodoxa a Americi de Nord

si Sud si a Insulelelor

Britanice.

Pe viitor sa fim mai

ponderati si sa nu ne pripim a

lua hotarari dupa ureche, iar

episcopul Siluan sa si vada de

eparhia sa.

Biroul de presa al

Mitropoliei Autonome

Ortodoxe dupa vechiul

calendar in Italia.

Bergamo 26.07.2012

Ps. Multumim oamenilor

de bine din Patriarhia Romana

care ne-au furnizat adresa

mentionata in document.

Ca urmare a distribuirii

unei circulare emisa de Sfantul

Sinod al Bisericii Ortodoxe

Romane, in cursul lunii iulie

a.c., tuturor eparhiilor

dependente canonic de

B.O.R., prin care IPS.

Arhiepiscop si Mitropolit Dr.

Onofrie Pop, Intaistatatorul

Mitropoliei noastre a fost

catalogat ca fiind episcop

"necanonic si autointitulat" iar

mai cu putin timp in urma si

"falsul arhiereu", de catre

Episcopul Ortodox Roman al

Italiei, Siluan Span, Sfantul

Sinod al Mitropoliei noastre

intrunit in sedinta speciala

astazi 23 iulie 2012 condamna

atitudinea necrestineasca a

acestui For care se vrea a fi

"sfant" si roaga ca pe viitor a

se documenta mai temeinic si

de a nu mai asocia numele


Mitropolitului Onofrie cu alte

persoane care nu sunt in

jurisdictia noastra si nu au nici

o legatura cu Biserica noastra.

Credem ca Preasfintitul

Parinte Episcop Siluan Span

va intelege macar acum ca el

nu are o eparhie in Italia, ci ca

reprezinta Biserica Ortodoxa

Romana in Italia, iar pe

teritoriul statului italian exista

si episcopi ce reprezinta alte

biserici ortodoxe din lume, dar

si biserici ortodoxe autonome

"necanonice" de stil vechi,

precum si alte dominatiuni.

Mitropolia noastra este

succesoarea de drept dupa

schimbarile survenite in acest

an a Mitropoliei autonome

ortodoxe occidentale, este de

stil vechi si nu are nimic in

comun cu Patriarhia Romana,

iar credinciosii fideli noua

sunt de stil vechi si de diferite

nationalitati, printre care:

romani, moldoveni, ucrainieni

si italieni, avand chiar si un

episcop vicar italian.

Suntem ingrijorati de

amestecul acestui ierarh in

treburile interne in biserica

noastra si de faptul ca se

considera stapan peste toata

Italia si incepe a trimite

rapoarte unor jurisdictii de

care noi nu apartinem.

Consideram ca aceasta

atitudine dictatoriala a

Episcopului Ortodox Roman

Siluan Span este

condamnabila, iar prin

dezinformarea pe care a facut-

o Sfantului Sinod Roman

incita preotii din episcopia sa

sa practice si ei dezinformarea

si ura in randul credinciosilor,

iar smereniei noastre aduce

mari prejudicii morale si de

imagine care, daca nu vor

inceta, pe viitor vor face

obiectul unei plangeri catre

autoritatile competente atat

din Romania, cat si din Italia.

Arhidiacon B. Mihail

Secretar eparhial

Înalt Preasfinţitul Dr. Onufrie Pop, Arhiepiscop şi Mitropolit




De cele mai multe ori omul de rând nu cunoaşte termenul „canonic” sau „nacanonic”. Această

lucru face ca unii dintre preoţi să invoce termeni pe care oamenii simpli nu îi stăpânesc în totalitate,

ducându-i în eroare şi chiar mai rău. Pentru a nu fi cazul şi acum, de faţă, voi explica în detaliu ce

înseamnă a fi canonic sau necanonic şi mai ales ce efecte au aceşti termeni asupra unei Biserici.

Canonic vine de la grecescul „kanón” (din greaca veche) şi se înţelege trestie, baston, linie, mai

pe scurt, o formă de îndreptare, echilibrare sau model. În limbajul teologic, termenul „canon” este

întrebuinţat în două scopuri: Canon = regulă bisericească, slujbă Bisericească sau obligativitate

pentru îndreptarea omului dintr-un păcat sau fărădelege. Hotărârile Sfintelor Sinoade, pentru

conţinutul lor sacru, au fost numite „Sfintele Canoane”, atât în limba greacă, cât şi în limba română

(în slavoneşte având numirea de „Pravilă”).

Printre cărţile bisericeşti cele mai cunoscute care cuprind toate Sfintele Canoane ale Bisericii

Ortodoxe universale, este cartea numită „Pidalionul”. Această carte apare pentru prima dată în

Grecia, la anul 1800 scrisă de către Sfântul cuvios Nicodim Aghioritul şi ieromonahul Agapie.

Titlul cărţii vine tot din limba greacă, de la „Πηδάλιον” şi înseamnă „cârmă”. În Pidalionul tradus

pentru prima dată în limba română, de către Mitropolitul Veniamin Costachi, respectiv

Protosinghelul Neofit Scriban, la anul 1844, cartea „Pidalion” este numită chiar „Cârma Bisericii

Ortodoxe”. Această carte cuprinde: Canoanele Sfinţilor Apostoli, Canoanele Sinoadelor Ecumenice

şi Locale şi Canoanele Sfinţilor Părinţi.

Termenul de Canonic se atribuie unei Biserici Ortodoxe, drept slăvitoare, care nu încalcă, prin

hotărârile pe care aceasta le ia, Sfintele Canoane. De asemenea, rânduielile bisericeşti şi de slujbe,

nu trebuie să încalce aceste hotărâri. Altfel, Biserica respectivă pierde credibilitatea, succesiunea

Apostolică şi HARUL de a avea Tainele valabile. În consecinţă, doar un Sinod Ecumenic mai poate

îndrepta ceva la o astfel de Biserică.

De pildă, în programele facultăţilor de Teologie Ortodoxă, este inclusă materia „Drept Canonic”.

Această materie cuprinde opusul dreptului civil/juridic; cu alte cuvinte, dă întâietate dreptului

canonic, care este principala formă prin care omul se mântuieşte în interiorul Bisericii Ortodoxe.

Deşi Patriarhia Română a dat foarte mulţi teologi licenţiaţi în Dreptul Canonic, aceştia nu

reuşesc nici până în prezent să facă diferenţa între Canonic şi Necanonic. De cele mai multe ori ei

atacă alte Biserici Ortodoxe Canonice, numindu-le „Necanonice” pentru faptul că nu se supun

Patriarhului respectiv (în prezent Pf. Daniel Ciubotea). Ei bine, în canonul 15 al Sf. Sinod local din

anul 861, ni se interzice a asculta de un Sinod care încalcă Sfintele Canoane, acela fiind lipsit de

credibilitatea harică şi canonică.

Trebuie amintit faptul că Patriarhia Română a aderat la mişcarea ecumenistă, născută în

bisericile catolice şi protestante în secolul XIX. Aderarea în anul 1962 la mişcarea Ecumenică a

Bisericii Ortodoxe Română a dus la încălcarea multor Sfinte Canoane şi hotărâri ale Sfintelor

Sinoade cu privire la slujirea interconfesională care este strict interzisă. Ca urmare, acuzele

Patriarhiei Română la adresele altor Biserici Ortodoxe reprezintă o impunere de gen „tribut”,

nicidecum având ei în calcul ipoteza de a păzi mai întâi Sfintele Canoane şi apoi să acuze alte

Biserici care îndeplinesc Sfintele Canoane. Redacţia


MITROPOLIA AUTONOMĂ CREŞTIN ORTODOXĂ DUPĂ VECHIUL CALENDAR ÎN ITALIA

PĂSTORITĂ DE CĂTRE

ÎNALT PREASFINŢITUL DR. ONUFRIE POP, ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

BISERICI ORTODOXE SURORI (CU CARE AVEM COMUNIUNE EUHARISTICĂ):

Mitropolit Ioan al Americii Mitropolit Rafael al Rusiei Mitropolit Anghelos al Greciei

Sfântul Sinod întrunit la Moscova – iunie 2012


ADRESE OFICIALE ALE BISERICILOR ORTODOXE SURORI:

Mitropolia Americii:

www.orthodoxmetropolia.org / http://www.hermitage-journal.org/

Mitropolia Greciei:

www.metropolsynodgoc.com

Mitropolia Rusiei:

www.ipckatakomb.ru

Tel: (+39) 328.5906172 Italia

www.octavianrodna.ro

[email protected]

Documents

ANUL II • Nr. 4 7. • APRILIE – IULIE • 2012octavianrodna.ro/wp-content/uploads/2012/08/Revista_4-7_2012.pdf · Domnului nostru Iisus Hristos, au trecut. Acum, acest Iisus