Argument

Asigurări în transporturi rutiere

Argument

Creşterea într-un ritm rapid a numărului de vehicule de toate tipurile care

circulă pe drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă auto să

capete un interes general, deoarece acestea ameninţă un număr mare de

persoane şi, respectiv bunuri ale acestora.

Astfel, în România la sfârşitul anului 2011 erau înscrise aproximativ 5

milioane de vehicule, ceea ce înseamnă că în medie 1 din 5 români are maşină,

deci şi pericolul de accidente este mare. În acste condiţii, protejarea victimelor

accidentelor de circulaţie a devenit o problemă socială importantă. Drept urmare,

s-a introdus asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse

prin accidente de vehicule, considerându-se că prin implicaţiile sale deosebite o

astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deţinător de

vehicul.

Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai

pentru vătămări corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului

a adus cu sine noi tipuri de protecţie.

De aceea, asigurările auto actualmente nu se limitează numai la

asigurarea mijlocului de transport. Din punctul de vedere al utilizării

autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:

- Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;

- Asigurarea răspunderii transportatorului;

- Asigurarea autovehiculelor;

- Asigurarea de răspundere civilă;

2


- Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal

transportate în autovehicul etc.

Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca şi în

celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurărilor,

dar fiecare dintre ele are anumite particularităţi privind tipurile de riscuri cuprinse

în asigurare.

Asigurarea auto este un contract încheiat între posesorul de vehicul şi

societatea de asigurare, având ca scop protecţia financiară, în cazul în care

vehiculul este implicat intr-un accident. Majoritatea asigurărilor auto se încheie

pe o durată de 6 luni sau un an.

Deţinând sau conducând un automobil fiecare participant la trafic îşi

asumă anumite riscuri. Aceste riscuri apar cel mai frecvent în circulaţie şi implică

una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

- avarierea vehiculului

- avarierea unui alt vehicul

- distrugerea unor bunuri ca urmare a unui accident

- accidentarea unor persoane aflate în vehiculul condus

- accidentarea unor persoane aflate într-un alt vehicul, implicat în accident

- accidentarea posesorului vehiculului

Circulaţia nu este singurul factor de risc la care este expus vehiculul. El poate

fi furat sau avariat, totodată şi forţele naturii reprezintă un risc care poate fi

acoperit prin asigurare.

Toţi aceşti factori de risc ne pot afecta din punct de vedere material, ajungând

în situaţia de a nu ne putea folosi vehiculul pe o perioadă mai îndelungată din

cauza costurilor ridicate a reparaţiei. În aceste cazuri asigurarea auto poate

economisi timp şi bani.

Din punctul de vedere al obligativităţii sunt două categorii de asigurări auto:

- cele impuse de lege: RCA şi asigurarea Cartea verde, cea din urmă fiind

inclusă în asigurarea de raspundere civilă auto începand din anul 2007

- şi cele facultative: Casco, sunt unele cazuri în care şi această asigurare este

impusă, de exemplu la cumpararea unui vehicul prin leasing.

3


În functie de riscurile pe care le acoperă, asigurarile auto sunt:

- Asigurarea de răspundere civilă auto - RCA - acoperă pagubele produse de

către asigurat ca parte vinovată într-un accident, unui terţ. Sunt acoperite şi

pagubele materiale dar şi cele în legatură cu vătămare corporală sau deces

cauzate de accident.

- Asigurarea care acoperă riscul de avarii este o asigurare tip Casco, poliţa

contractată facultativ pentru protecţia autovehiculului propriu. Se vor despăgubi

avariile partiale sau totale ca urmare a unui eveniment neprevazut, în limita

sumei asigurate.

- Asigurarea care acoperă riscul de avarii şi furt este tot o asigurare tip Casco. În

afară de avarii acest tip de asigurare oferă şi acoperirea pentru furtul

autovehiculului sau pentru părţi componente incluse în asigurare precum şi

pentru pagubele produse în tentativa de furt.

- Cartea Verde - acoperă pagubele produse pe teritoriul altor ţări. Începand cu

Ianuarie 2007 cartea verde este inclusă în asigurarea obligatorie RCA, având

acoperire pentru ţăarile membre UE plus Elveţia, Andora şi Croaţia. Pentru

celelalte ţări membre ale sistemului Carte Verde, există asiguratori care includ

acoperirea în poliţa RCA, dar în majoritatea cazurilor se obţine această asigurare

separat.

4


1. Asigurarea vehiculelor

Pentru asigurarea vehiculelor este important a defini categoria de

autovehicule. Prin acest termen se înţelege nu numai vehiculele, ci şi remorcile

trase de autovehicule asigurate.

În practica internaţională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea

de autovehicule ţine seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită

varietăţii mari a acestora. Clasele mari întâlnite sunt următoarele:

autovehicule proprietate privată;

motociclete;

autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor şi pasagerilor;

vehicule agricole şi forestiere;

autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare;

ca de exemplu macarale, tractoare, ambulanţe, buldozere, excavatoare,

echipament pentru extracţii şi transport rutier, autovehicule speciale

pentru transport autovehicule şi altele.

Asigurarea vehiculelor este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă.

Totuşi, pe cât este de uzuală, pe atât de puţin este cunoscută în detaliu. Ea

reprezintă cea mai răspândită asigurare dintre toate categoriile de asigurări

facultative.

a. Asigurarea de avarii a autovehiculelor

Ca şi în orice alt tip de asigurare, riscurile pentru care se oferă protecţie

sunt diferită de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare îşi stabileşte

singură politica de subscriere. Totuşi, există anumite riscuri, pe care le întâlnim la

majoritatea societăţilor de asigurări, pentru care se acordă protecţie. Printre

acestea se numără:

- avarii acidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte vehicule

sau cu orice alte corpuri moblile sau imobile aflate în afara ori în inetriorul

autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (căderea în

5


prăpastie, căderea în apă cu ocazia transbordării, căderii pe autovehicul a unor

corpuri, cum ar fi: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă etc.);

- incendiu, precum şi pagubele produse din această cauză, cum ar fi: afumare,

pătare, carbonizare sau alte distrugeri;

- trăsnet, explozie şi pagubele produse când acestea au avut loc la distanţă de

autovehiculul respectiv;

- ploaie torenţială, grindină, inundaţie, apă rămasă pe sol, furtună, uragan,

cutremur de pământ;

- prăbuşire sau alunecare de teren;

- greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă;

-avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se află

autovehiculul.

b. Asigurarea autovehiculelor pentru riscuri speciale

Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule reprezintă o formă de

asigurare specială care acoperă riscul de furt al întregului autovehicul şi, de cele

mai multe ori, al unor părţi componente şi accesorii.

Riscurile acoperite în baza acestei condiţii sunt:

însuşirea arbitrară a autovehiculului de către terţă persoană;

furtul autovehiculului şi al unor părţi componente şi accesorii din dotarea

acestora, prin efracţie sau prin acte de violenţă;

pagubele produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de

furt;

pagubele produse încăperii, propietatea asiguratului, în care se afla

autovehiculul ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt prin

efracţie al autovehiclulului al unor părţi componente sua accesorii din

dotarea acestora.

6


2. Asigurarea de răspundere civilă auto

Asigurarea RCA se adresează tuturor proprietarilor de autovehicule din

România. Posesia unui automobil sau participarea la trafic implică răspundere

faţă de terţi şi bunurile acestora, acestea fiind expuse la eventuale pagube pe

care noi le putem cauza. Din această cauză asigurarea de răspundere civilă auto

este obligatorie. Conform legii fiecare autoturism care participă la trafic trebuie să

aibă asigurare RCA valabilă.

Asigurarea de răspundere civilă auto reprezintă o măsură de protecţie

legală şi obligatorie pentru cei care conduc vehicule pe drumurile publice din

România. Asigurarea de răspundere civilă auto protejează în primul rând pe

deţinătorul poliţei de asigurare deoarece atunci când acesta este implicat într-un

incident în trafic şi cauzează din vina sa pagube materiale sau umane celorlalţi,

va trebui să răspundă civil plătind despăgubiri celor păgubiţi de acţiunile sale

neintenţionate prin care a provocat accidentul.

Asigurarea RCA este o asigurare prin care terţii prejudiciaţi în urma unui

accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri

pentru daunele materiale şi/sau decesul ori vătămările corporale suferite de la

societăţile de asigurări înainte chiar de stabilirea vinovaţilor.

Asigurarea RCA trebuie încheiată:

- La cumpărarea unui autovehicul nou,

- În cazul în care autovehiculul este dobândit prin leasing, proprietarul maşinii va

fi societatea de leasing şi aceasta va încheia asigurarea RCA. În momentul

încetării contractului de leasing, asigurarea RCA rămâne în vigoare până la

expirarea datei valabilităţii înscrise în poliţă, dacă proprietarii sunt cei prevăzuţi în

poliţa de asigurare ca utilizatori şi dacă prima pe perioada asigurată a fost plătită

integral.

În cazul cumpărării unei maşini folosite este recomandată achiziţionarea

unei asigurări RCA imediat. Asigurarea îşi pierde valabilitatea la vânzarea

autoturismului, astfel la cumpărarea unui autoturism la mâna a doua, RCA-ul

7


deâinut de vânzător nu este valabil, iar noul proprietar este obligat să încheie o

nouă asigurare.

În cazul vânzarii autoturismului sau a radierii acestuia înainte de expirarea

poliţei de asigurare, asiguratul va putea recupera o parte din prima plătită,

corespunzator lunilor rămase “nefolosite” din poliţă. Acesta va formula o cerere

scrisă şi însoţită de documente ce dovedesc acest lucru (contract vânzare-

cumpărare, certificat fiscal de radiere auto), asiguratorul fiind obligat să plăteasca

diferenţa calculată doar în cazul în care nu s-a plătit nici o despăgubire pentru

accidente, în perioada valabilităţii poliţei de asigurare

Poliţa RCA se poate incheia pe 6 sau 12 luni la alegere.

Persoana vinovată de producerea accidentului nu poate beneficia de

despăgubiri pentru vehiculul său în baza propriei poliţe de asigurare RCA.

Daunele produse propriului vehicul pot fi despăgubite în baza unei poliţe de

asigurare facultativă de avarii şi furt tip CASCO.

Prin urmare, asigurarea RCA este foarte importantă, şi în acelaşi timp

obligatorie, chiar şi în cazul în care proprietarul unui vehicul are deja încheiată o

asigurare tip CASCO.

Asigurarea de răspundere civilă auto este o asiguare obligatorie prin

efectul Legii nr. 136/1995 modificată şi completată cu Legea nr. 304/2007 şi

Ordinul CSA nr.5/2010. Sumele asigurate se stabilesc ţinând cont de prevederile

actelor normative în vigoare. Răspunderea asiguratului începe după 24 de ore de

la expirarea zilei în care s-a plătit (în numerar sau prin transfer bancar) prima de

către asigurat. Răspunderea firmei de asigurări încetează la ora 24.00 a ultimei

zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare.

În acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de

producerea pagubelor, asiguratul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile

făcute de asiguraţi în procesul civil, în următoarele limite, numai la asiguraţii care

au fost găsiţi nevinovaţi de accident de către organele de poliţie.

Asiguratorii RCA au obligaţia de a stabili limite de răspundere (de

despăgubire), care nu pot fi mai mici decât limitele prevăzute de normele în

vigoare emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

8


Despăgubirile plătite de o societate de asigurare unui terţ păgubit într-un

accident auto, în baza asigurării RCA încheiată pentru vehiculul care a produs

accidentul, nu vor depăşi valoarea prejudiciilor cauzate şi nici limitele maxime

(limitele de răspundere) la care s-a angajat asigurătorul.

Dovada existenţei asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru

pagubele produse prin accident de vehicule, în cazul controalelor efectuate de

către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, o constituie tichetul de asigurare emis de

asiguratorii autorizaţi să practice acest tip de asigurări pe teritoriul României.

Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru

prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului

asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin

orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în

contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs

în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acorda despăgubiri, în

forma bănească, pentru:

- vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter

patrimonial; pagube materiale; pagube consecinţă a lipsei de folosinţă a

vehiculului avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana

prejudiciată.

Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri

publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice

alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat,

asigurătorul RCA acorda despăgubiri până la limita de despăgubire prevazută în

poliţa de asigurare RCA pentru:

1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat

vehiculul, inclusiv prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a

remorcii, semiremorcii sau ataşului tractat de vehicul;

2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în

cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:

- a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;

- nu este titularul unui permis care să ii dea dreptul sa conducă vehiculul

respectiv;

9


- nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa

vehiculului respectiv;

3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile,

acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de

deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a

substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

4. cazul în care persoanele care solicita despăgubiri pentru vătămări corporale

sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei

persoane a cărei răspundere civil[ este angajat[ într-un accident de vehicul;

5. prejudiciile provocate terţilor, consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului în

timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către

pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării

celorlalţi participanţi la trafic.

Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu

are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

- de un caz de forţă majoră; din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; din

culpa exclusivă a unei terţe persoane;

2. prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea

accidentului;

3. prejudiciile produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor

juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea

sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un

prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde

persoana fizică sau persoana juridică;

4. prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data

accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;

5. partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin

poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul

persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea

prejudiciului;

6. amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul,

10


utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea

prejudiciului;

7. cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau

conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar

dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;

8. sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea

prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a

încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;

9. prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau

utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător

şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii

accidentului;

10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a

produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate

ştiau că vehiculul respectiv era furat;

11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule,

atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;

12. prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de

încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;

13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase:

radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au

determinat sau au agravat producerea prejudiciului;

14. prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau

război, dacă evenimentul are legătură directă cu respectivul atac sau război;

15. pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.

2.1 Ordin al CSA, pentru asigurarea obligatorie RCA-2012

Comisia de supraveghere a asigurărilor din Roamnia, a emis un nou ordin

privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin

accidente de vehicule, Ordinul Nr. 14 publicat in Monitorul Oficial in Partea I

nr. 858 din data de 6 Decembrie 2011.

11


Odată cu emiterea acestui ordin, CSA pune în aplicare NORMA care va

reglementa încheierea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii

produse prin accidente de vehicule, precum şi plata despăgubirilor către

persoanele prejudiciate, fiind valabilă pentru asigurările RCA emise începând cu

data de 06 Decembrie 2011.

Printre cele mai importante modificări aduse asigurării obligatorii auto

RCA se enumară:

• Asigurătorii care nu îşi îndeplinesc obligaţiile ce decurg din poliţele RCA sau şi

le îndeplinesc defectuos, vor plăti, pentru fiecare zi de întârziere, penalizări de

0,2% din valoarea despăgubirii cuvenite, faţă de normele anterioare 0,1% pe zi

de întârziere a plăţii de despăgubire.

• Termenul în care asiguratorul are obligaţia de a comunica

asiguratului/păgubitului intenţia de a desfăşura investigaţii a fost redus de la 10

zile la 5 zile lucrătoare.

• Începând cu anul 2012 se vor atinge limitele de despăgubire impuse la nivel

european, astfel:

- pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de

numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se

stabileşte la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al

pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a

României;

-pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter

patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor

prejudiciate, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel

de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data

producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea 136/1995 privind

asigurările şi reasigurările din România, cu modificările şi completările ulterioare

asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru

prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin

accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de

asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:

12


a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de

autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în

legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;

b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt

cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă

direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii

Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care

s-a produs accidentul.

Nu intră sub incidenţa asigurării răspunderea decurgând din executarea

unui contract de transport de bunuri sau persoane. Contractul de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului

unui vehicul pentu prejudiciile aduse unei terţe părţi, prin intermediul vehiculului.

2.2 Autorizarea asigurătorilor şi condiţii privind practicarea asigurării obligatorii RCA

Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi

pentru desfăşurarea activităţii de asigurare, în conformitate cu prevederile Legii

nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu

modificările şi completările ulterioare, şi îndeplinesc cumulativ următoarele

condiţii speciale:

a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a vehiculelor,

prevăzute la lit. B clasa 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi

completările ulterioare;

b) dispun de o reprezentanţă de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele

teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la art. 11 pct. 7 din Legea nr.

136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale celorlalte state

semnatare ale Acordului multilateral;

c) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate, sucursală ori

agenţie, înregistrată la oficiul registrului comerţului, în fiecare judeţ şi în

municipiul Bucureşti, cu excepţia judetului Ilfov, atât pentru activitatea de

13


contractare a asigurării, cât şi pentru cea de constatare şi lichidare a daunelor

pentru vehicule;

d) în cadrul fiecărei unităţi şi subunităţi dispun de personal specializat pentru

activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi efectuează plăţi de

despăgubiri la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din

municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;

e) dispun, atât pentru sediul central, cât si pentru subunităti, de o dotare cu

tehnică de calcul si software adecvate si de personal care să permită

contractarea asigurării RCA, tinerea unor evidente detaliate privind încheierea,

derularea si încetarea asigurării RCA si transmiterea în format electronic a

acestor informatii către baza de date CEDAM;

f) desfăsoară activitatea privind încheierea asigurării obligatorii RCA prin

intermediari numai la:

- sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare si/sau de

reasigurare ori, după caz, ale asistentilor în brokeraj persoane juridice;

- sediile principale sau secundare ale asiguratilor ori ale potentialilor asigurati

persoane juridice;

- domiciliul sau, după caz, resedinţa asiguraţilor ori a potenţialilor asiguraţi

persoane fizice;

- domiciliul sau, după caz, reşedinţa asistenţilor în brokeraj persoane fizice;

- sediile principale sau secundare ale asigurătorilor;

g) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie

prudenţială;

h) sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul de protecţie a victimelor

străzii.

În vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA,

asigurătorii solicitanţti trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, împreună cu o documentaţie care cuprinde următoarele:

a) documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege;

b) lista reprezentanţelor de despăgubiri prevăzute de lege;

c) lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului şi/sau a sediilor aparţinând

persoanelor juridice cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat

14


pentru desfăşurarea activităţilor, însoţite de actele doveditoare, eliberate de

oficiul registrului comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi teritoriale,

pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru practicarea asigurării

obligatorii RCA;

d) lista personalului specializat în activitatea de constatare si lichidare a daunelor

auto, structura de lucru necesară efectuării plătilor de despăgubiri, precum si alte

informatii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4, pentru

fiecare unitate teritorială, sub semnătura conducătorului societătii;

e) declaratia conducătorului societăţii, precum şi a conducătorului

compartimentului de specialitate cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la

art. 3 alin. (1) lit. e), iar în cazurile în care activitatea de contractare a asigurării

obligatorii RCA se desfăşoară şi prin intermediari autorizaţi, documentaţia va

cuprinde, în completare, şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea

condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e), pentru zonele în care asigurătorul nu

detine unităţi propri;

f) nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă

pentru primii 2 ani si metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea

tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 21, precum şi o estimare a indicatorilor

specifici pentru o perioadă de 5 ani.

Până la sfârşitul fiecărui an calendaristic, asigurătorii care au fost

autorizaţi să practice asigurarea obligatorie RCA trebuie să notifice Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor intenţia de a practica asigurarea obligatorie RCA şi

în anul următor, însoţită de o declaraţie semnată de conducătorul societăţii şi de

persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate, din care să rezulte

că îndeplinesc condiţiile de autorizare prevăzute în prezentele norme.

Începând cu anul 2010, în vederea autorizării pentru practicarea asigurării

obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi trebuie să depună o declaraţie a

conducătorului societăţii privind îndeplinirea condiţiilor necesare respectării

prevederilor art. 20 alin. (5).

Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene se

consideră autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul

României de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite

15


notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sediului

social.

3. Asigurările CARGO în cadrul transporturilor internaţionale

Obiectul asigurãrii: Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului se face

facultativ pentru mărfurile (încărcăturile) transportate cu diverse tipuri de mijloace

de transport (pe căile ferate, cu vehicule). Pot fi încheiate contracte de asigurare

CARGO de către persoanele fizice şi juridice cu reşedinţa în România, precum şi

de către persoanele din străinătate.

Există un şir de riscuri care sunt acoperite prin asigurarea CARGO.

Acestea pot fi grupate coform următoarelor principii:

o pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a

volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a acţiunii

forţelor naturii: incendiului, fulger, inundaţie, curemur de pămînt, ploaie,

grindină, prăbuşire sau alunecare de teren;

o pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a

volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a accidentelor

ale mijlocului de transport: explozie, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte

mijloace de de transport sau cu orice alte bunuri mobile sau impbile aflate

în afara mijlocului de transport, căderi, răsturnări, etc;

o pagubele provenite din accidente in timpul încărcării, aşezării sau

descărcării încărcăturilor;

o toate cheltuielile necesare şi oprtune efectuate în vederea salvării

încărcăturii, precum şi a mininizării pagubei.

Contractul de asigurare se perfectează în baza cererii (declaraţiei) scrise de

asigurat, care trebuie să conţină următoarele date:

o denumirea asiguratului;

o denumirea corectă a încărcăturii (mărfii);

16


o tipul ambalajului;

o numărul de locuri al întreg volumului de încărcătură;

o numărul de locuri într-o unitate de transport;

o greutatea totală a încărcăturii;

o tipul transportului;

o denumirea deţinătorului mijlocului de transport;

o felul de expediere (în vrac, în cisterne);

o punctul de plecare;

o punctul de destinaţie;

o durata expedierii încărcăturii;

o termenul de asigurare;

o suma asigurată a încărcăturii;

o numărul şi data foii de însoţire a însoţire a încărcăturii.

Asiguratul este obligat să indice în cerere şi alte informaţii cunoscute de el

despre împrejurările transportării, care au o importanţă semnificativă pentru

stabilirea gradului de risc.

Asigurarea intră în vigoare la data solicitată de asigurat sau la momentul în

care marfa respectivă părăseşte depozitul sau locul de depozitare indicat în

contractul de asigurare cu scopul transportării, dar nu înainte de încheierea

contractului de asigurare şi durează pe perioada transportării pînă la sosirea

mărfii la destinaţia indicată în contratul de asigurare.

Suma asigurată este valoarea mărfii inclusă în contractul de asigurare şi

agreată de asigurător. Ea include: valoarea mărfii potrivit facturii originale sau

potrivit valorii de piaţă la locul expedierii în momentul încheierii contractului, cînd

nu există valoarea comercială;

Suma asiguratã: la asigurarea de tip CARGO, suma poate fi formatã din:

o valoarea bunurilor potrivit facturii;

o costul transportului şi costul asigurãrii dacã acestea nu sunt incluse în

valoarea facturii;

o cheltuielile şi taxele vamale;

o alte tipuri de cheltuieli legate cu transportarea mărfii.

17


Prima de asigurare se determinã prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de

primă ce variază în funcţie de felul transportului.

Răspunderea societăţii de asigurare: începe şi înceteazã în mod diferenţiat şi

specific. Ea începe dupã intrarea în vigoare a asigurãrii astfel:

o la bunurile transportate pe cale ferată – din momentul primirii bunurilor de

cãtre transportator, cu respectarea regulamentului de transport;

o la bunurile transportate cu vehicule – din momentul încãrcãrii bunurilor în

vehicule.

Rãspunderea societãţii de asigurãri înceteazã, de asemenea, în mod

diferenţiat:

o la bunurile transportate cale ferată – din momentul eliberãrii bunurilor

cãtre destinatar;

o la bunurile transportate cu vehicule – din momentul descãrcãrii acestora

din vehicule la,

o destinaţie.

Societatea de asigurãri are dreptul sã verifice situaţia realã a bunurilor

transportate şi sã efectueze, pe aceastã bazã, regularizarea primelor de

asigurare în funcţie de situaţia realã.

La survenirea cazului de asigurare, asiguratul sau reprezentantul său este

obligat să întreprindă toate măsurile posibile în vederea salvării şi păzirii

încărcăturii deteriorate şi în timp de 24 ore să înştiinţeze asigurătorul sau

reprezentantul său despre cele întîmplate.

Toate cheltuielile necesare pentru salvarea şi păstrarea încărcăturii, precum

şi pentru preîntîmpinarea deteriorării ei ulterioare sunt efectuate de către

asigurat. Cheltuielile, care conform condiţiilor de asigurare, urmează a fi

compensate, sunt achitate asiguratului de către compania de asigurare la

decontarea sumei de despăgubire.

Mărimea daunelor este determinată de către reprezentantul companiei de

asigurare cu participarea asiguratului. În caz de divergenţe, fiecare din părţi

poate pretinde ca determinarea pagubei să fie efectuată de către o expertiză

independentă. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei suplimentare le suportă

partea iniţiatoare.

18


La înaintarea cererii de compensare a pagubei, asiguratul sau beneficiarul

mărfii este obligat să confirme documental:

a) interesul său pentru bunurile asigurate;

b) producerea cazului asigurat;

c) mărimea pretenţiilor sale aferente pagubei.

Documente de bază se consideră:

a) pentru confirmarea interesului în asigurarea încărcăturii – bonurile de livrare,

foile de însoţire şi alte documente de transpotare, facturile şi conturile, dacă din

prevederile acestor documente reiese că asiguratul este în drept să dispună de

încărcături;

b) pentru demonstrarea producerii cazului asigurat, asiguratul trebuie să prezinte

documente de confirmare, eliberate de organele competente;

c) pentru dovedirea mărimii pretenţiilor de despăgubire – procesul verbal de

constatare a pagubelor produse încărcăturii întocmit de către comisarul de

avarie, actele expertizei de estimare a pagubei, alte documente, întocmite

conform legislaţiei ţării unde s-a produs evenimentul asigurat;

d) actele de achitare a cheltuielilor suportate, conturile aferente pagubei, iar în

caz de înaintare a pretenţiilor de despăgubire şi de rambursare a cheltuielilor şi

primelor pentru avaria generală – calculul confirmat documentar.

Constatarea, evaluarea şi stabilirea despãgubirii are loc, în mod specific,

dar cu încadrarea în coordonatele mecanismului asigurãrii de bunuri.

Constatarea pagubei are loc în urma sesizãrii organelor de poliţie şi

înştiinţãrii societãţii de asigurãri cu privire la producerea pagubei asigurate.

La opţiunile de constatare participã:

o inspectorul de daune al societãţii de asigurare;

o cãrãuşul;

o organele de poliţie;

o asiguraţii sau reprezentanţii lui;

o martorii (dupã caz).

Cu aceastã ocazie se întocmeşte un proces verbal de constatare a pagubei.

Evaluarea pagubei are loc în funcţie de cantitatea bunurilor prejudiciate şi de

preţurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat.

19


Despăgubirea este, în principiu, cel mult egalã cu paguba, cu condiţia să nu

depăşeascã suma asiguratã. Plata despăgubirii se efectuează în cadrul unui

termen precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile, în

caz de furt sau de dispariţie a bunurilor, de la data înştiinţării asupra cazului

asigurat.

Dacă, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele plătite ca despăgubiri

se restituie societăţii de asigurări.

4. Asigurările CASCO

Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă.

Pe cît este de uzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai

răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative.

În calitate de subiecţi (contractanţi) ai asigurăii CASCO pot fi considerate:

o persoanele fizice, care au atins vârsta de 18 ani în cazul asigurarii

automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de

transport moto;

o orice persoană juridică;

o persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul României

(ambasade, consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai

organizaţiilor internaţionale, întreprinderi mixte);

o persoanele fără cetăţănie, atunci cînd:

- autovehiculul este proprietatea lor;

- autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă;

- dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza sau a

gira autovehicolul dat.

20


Validitatea asigurării încheiate cu:

- persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui),

sau persoanei care deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial,

însă nu mai mult decît o persoană;

- persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în

serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scris a

acesuia.

În calitate de obiecte ale asigurării se consideră autovehiculele pentru

transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:

- autovehicule destinate transporturilor de persoane: autoturisme, autobuze,

motociclete;

- autovehicule destinate transporturilor de bunuri: autocamioane,

autofurgoane, autocisterne;

- autovehicule speciale:

- autovehicule pentru gospodăria comunală (stropitori, măturători,

gunoiere);

- autovehicule pentru stingerea incendiilor;

- autosanitare;

- autocamioane, autovehicule pentru explorări geologice, hidrotehnice;

- remorci care sunt trase de un autovehicul dintre cele menţionate mai sus;

- tractoare;

- maşini şi mecanisme agricole şi de construcţii autopropulsate (cu

autotracţiune) combine, greidere.

Nu pot fi obiecte ale asigurării:

- autovehiculele la care lipseşte numărul caroseriei şi al motorului;

- autovehiculele cu deteriorări ale geamurilor, cu avariei sau corozie

evidentă a detaliilor caroseriei.

Obiectele asigurării enumerate mai sus sunt prevăzute prin condiţiile generale

de asigurare. Conform condiţiilor de asigurare specială, în calitate de obiect al

asigurării poate fi şi:

- utilajul suplimentar şi accesoriile autovehiculelor instalate care nu fac

parte din completarea lui conform instrucţiei uzinei producătoare. Costul

21


total al utilajului suplimentar şi al accesoriilor asigurate nu poate depăşi

20% din suma asigurată a autovehiculului;

- aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea pierderii aspectului

comercial se efectuează numai pentru autoturisme, autobuze şi microbuze

cu excepţia mijloacelor de transport de acest tip care sunt în expoatare de

mai mult de 5 ani, a căror caroserie a fost revopsită, a celor cu urme de

accident, precum şi a celor cu semne de distrugere corozivă;

- şoferul şi pasagerii contra accidentelor.

Riscurile acoperite prin asigurare. Riscurile supuse asigurării sunt grupate în

felul următor:

- avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural: trăsnet,

furtună, uragan, cutremur de pămînt, inundaţie, grindină, prăbuşire sau

alunecare de teren, avalanşe de zăpadă, incendiu, precum şi de efecte

indirecte ale acestora.

- ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau

imobile aflate în afara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi (în

prăpastie, în apă, din cauza ruperii podului), căderea pe autovehicul a

unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, de zăpadă, bolovani, răsturnări.

- furtul autovehicolului, al unor părţi componente; pagube de orice fel

produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al

autovehiculului, precum şi în urma acţiunilor premeditate ale altor

persoane.

Şoferul şi pasagerul din autovehicul sânt asiguraţi pentru caz de deces sau

vătămări corporale în urma accidentului rutier sau în alte împrejurări legate de

exploatarea autovehicolului.

Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie pentru cazurile de

devalorizare a calităţii autovehicolului comparativ cu starea nouă, ca urmare a

survenirii riscului asigurate prin contractul de bază.

Ultemele două sînt stipulate de condiţiile speciale de asigurare.

Toate riscurile descrise mai sus sânt prevăzute prin următoarele cinci

variante de asigurare:

Varianta I. (CASCO deplin):

22


Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea

geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol;

Varianta II. (CASCO parţial):

Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor,

cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta III. (CASCO parţial):

Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea

geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la

punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de

subroţile altui autovehicul;

Varianta IV. (CASCO parţial):

Pentru riscurile prevăzute la punctul a) inclusiv spargerea geamurilor, în

urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu

exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui

autovehicul;

Varianta V. (asigurarea de tranzit):

Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de

autovehicule în calitate de dealeri ai uzinelor producătoare sau ai caselor de

comerţ. Se încheie pentru perioada de mînare a autovehiculelor de la 3 pînă la

30 de zile.

În practica societăţilor de asigurare, din cele mai multe ţări, pentru

stabilirea primelor de asigurare se au în vedere mai mulţi factori, şi anume:

- statistici privind accidentele de circulaţie, furturi;

- tipul autovehiculului şi marca;

- valoarea autovehiculului;

- riscurile asigurate;

- capacitatea cilindrică;

- performanţele tehnice;

- uşurinţa reparaţiilor, disponibilitatea şi accesibilitatea pieselor de schimb;

- costul reparaţiilor;

- atracţia pentru hoţi;

- vîrsta şi experienţa conducătotului auto;

23


- vechimea maşinii;

- istoricul daunelor solicitantului;

- starea drumurior, sistemele de semnalizare rutieră.

Generarea unui proces de despăgubire presupune existenţa dosarului de

daune pentru cazul producerii riscului asigurat. Pentru ca la cazul asigurat să fie

deschis un dosar de daune, este necesar ca să fie înaintată de către asigurat

cererea de despăgubire pentru paguba produsă.

Dosarul de daune va conţine, după necesitate:

- aviz cu privire la producerea accidentului rutier;

- aviz cu privire la despăgubire;

- confirmarea valabilităţii contractului de asigurare (poliţa de asigurare);

- avizul poliţiei rutiere (altor organe competente);

- proces-verbal de constatare a pagubelor;

- devizul costului reparaţiei;

- proces-verbal privind estimarea costului autovehiculului

- alte acte necesare.

Evaluarea pagubei, precum şi stabilirea despăgubirii se fac de către

asigurator în baza procesului-verbal de examinare şi constatare a pagubelor

aduse autovehiculului avariat.

În acest act se indică persoana care a efectuat constatarea, care este

avarierea, lista defectelor constate care urmează a fi lichidate prin lucrări de

reparaţie. Pentru cazul urmărit acesta este doar parbrizul din faţă. Numai decît

se indică data examinării.

Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau al

pieselor avariate ori cu costul înlocuirii acestora, inlcluzînd cheltuielile pentru

materiale aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea

sunt la preţurile şi tarifele practicate de către societatea de asigurare sau de

către unităţile de specialitate din Molodva. Se mai includ cheltuieli de transport al

autovehiculului la atelierul de reparţii, cheltuieliel făcute în vederea limitării

pagubelor.

Dacă costul reparaţiei inclusiv cheltuielile pentru materiale depăşesc valoarea

nouă a părţilor componente, se ia în consideraţie valoarea nouă a acestora. Se

24


consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului cînd părţile

avariate din cauze cuprnse în asigurare reprezintă cel puţun 50% din suprafaţa

totală exterioară a autovehiculului respectiv.

În caz de pierdere totală sau de furt al autovehiculului, despăgubirea se

acordă la nivelul sumei asigurate stabilite prin contract. Autovehiculul deteriorat

rămîne la dispoziţia asiguratorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia.

Devizul estimativ de reparaţie a autovehiculului avariat – este un alt act care se

include în dosarul de daune. Acesta cuprinde cîteva mari compartimente: I –

costul manoperei, II – lucrări de vopsire, III – costul părţilor componente,

pieselor, accesoriilor necesare a fi înlocuite, precum şi al materialelor de vopsire

şi exploatare şi însăşi calculul sumei despăgubirii. Conform condiţiilor din

exemplu, se poate face calculul în felul următor:

1. Costul manoperei pentru schimbul parbrizului faţă, inclusiv TVA 55 lei;

2. Costul parbrizului pentru 1 bucată inclusiv TVA este 940 lei. Se va considera

valoarea fără a deduce uzura conform condiţiilor din contract.

3. Costul reparaţiei 995 lei;

4. Nu se va deduce franţiza, deoarece nu a fost prevăzută în condiţiile

contractului;

5. Din motivul că suma asigurată a fost mai mică decît valoarea efectivă a

autovehiculului, deapăgubirea se va plăti proporţional procentului asigurării 68%

şi va constitui 677 lei.

În poliţa de asigurare retrasă de la asigurat va fi indicată data întocmirii

dosarului de daune.

Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se plăteşte de asigurător în

timp de o lună după primirea (prezentarea) tuturor documentelor necesare pentru

decizia în cauză.

În caz de furt al autovehiculului sau cînd asupra producerii evenimentului

respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau de refuz în

acordarea despăgubirii este soluţionată timp de 15 zile.

25


Glosar de termeni

- În întelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au

următoarele semnificaţii:

- teritoriu în care staţionează în mod obişnuit vehiculul reprezintă:

o teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat/ înregistrat

permanent ori temporar;

o teritoriul statului în care s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv,

în situatiile în care nu se solicită înmatricularea/ înregistrarea unui

anumit tip de vehicul, dar vehiculul respectiv primeste un semn

distinctiv similar numărului de înmatriculare/ înregistrare sau unei

polite de asigurare de răspundere civilă auto;

o teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este

rezident permanent, în cazurile în care pentru anumite tipuri de

vehicule nu se solicită plăcută de înmatriculare/înregistrare sau nu

se atribuie un alt semn distinctiv;

o teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazurile în care

vehiculele care au fost implicate într-un accident nu au număr de

înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai

corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor,

conform prevederilor prezentelor norme;

- proprietar/coproprietar al vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă

în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri

doveditoare ale dreptului de proprietate;

- utilizator al vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui

contract încheiat cu proprietarul/ coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită

perioadă dreptul de folosintă a unui vehicul;

- polită de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule;

26


- vignetă - autocolantul care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil

din exterior, eliberat împreună cu polita de asigurare RCA;

- emitere electronică - subscrierea politei RCA simultan cu înregistrarea si

stocarea instantanee în sistemul informatic al asigurătorului a datelor

cuprinse în polită;

- bonus-malus - sistem prin care asiguratul/utilizatorul persoană fizică se

încadrează în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea

primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce

la majorarea primei de asigurare), în functie de istoricul de daunalitate

realizat de asigurat/utilizator persoană fizică în perioada de referintă.

Bibliografie

1. Legea nr. 136/1995

2. Legea nr. 304/2007

3. Ordinul CSA nr.5/2010

4. Asigurarea RCA

5. Ioan Tătar, Marin Lepădatu, Manualul operatorului de transport rutier,

2000, Editura MBS

6. David Lowe, Manualul conducătorului auto profesionist din transportul

rutier de marfă, 2009, Editura Codecs

7. Cucoş A., Uzura motorelor şi transmisiilor

8. A. Rus, Eficienţa economică a transporturilor

9. A. Vaida, Curs, notiţe

27


Cuprins

ARGUMENT 2

1. ASIGURAREA VEHICULELOR 5

2. ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO 7

2.1 Ordin al CSA, pentru asigurarea obligatorie RCA-2012 11

2.2 Autorizarea asigurătorilor şi condiţii privind practicarea asigurării obligatorii RCA 13

3. ASIGURĂRILE CARGO ÎN CADRUL TRANSPORTURILOR INTERNAŢIONALE 16

4. ASIGURĂRILE CASCO 20

GLOSAR DE TERMENI 26

BIBLIOGRAFIE 27

Cuprins 28

28

Documents

Argument