1

Balneoclimatologie Curs 5

5. ELEMENTELE CLIMATICE ŞI INFLUENłA LOR

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN PercepŃia schimbărilor proprietăŃilor mediului se face prin receptorii termici ai pielii,

ce transmit informaŃiile primite de la hipotalamus, care este principalul centru de termoreglare.

În acelaşi timp sunt influenŃate: - glandele cu secreŃie internă, - compoziŃia sângelui şi echilibrul electrolitic al urinei, membranelor mucoaselor, - capacitatea de ventilaŃie pulmonară, - sistemul nervos, în funcŃie de tipul de agent meteorologic care solicită fiinŃa

umană. Dat fiind că mediu climatic acŃionează printr-un complex de factori permanenŃi,

relaŃia sa cu organismul este destul de greu de stabilit, atât calitativ, cât şi cantitativ. De aceea, cu excepŃia variaŃiilor meteorologice excesive şi care au putut fi puse

relativ uşor în relaŃie cu manifestările meteorolopatologice, evidenŃiate îndeosebi la pacienŃii cu diferite afecŃiuni reumatice, cardiace, nervoase, etc. s-au folosit şi unele cercetări cu ajutorul camerelor climatice, în care un element (temperatură, umezeală, presiune) poate fi dirijat, pentru a se putea urmări efectele sale asupra organismului. Alte constatări provin din observaŃii empirice îndelungate, date statistice, corelări cu reacŃiile din mediul animal şi vegetal.

5.1. TEMPERATURA AERULUI Temperatura aerului pe glob prezintă oscilaŃii latitudinale, altitudinale, anuale şi

diurne. În climatologia medicală, temperatura poate fi măsurată prin pierderea de căldură

pe care o suportă un corp - cu temperatura cunoscută în prealabil de 36,5 0C. Aceasta este valoarea de răcire măsurată cu - catatermometrul Hill, - frigorimetrul Dorno, - criometrul D`Halluin, - frigograful Pfleiderer-Buttner şi care depinde nu numai de temperatura propriu-

zisă a aerului, dar şi de ceilalŃi factori atmosferici. Pentru temperatura corpului uman, se foloseşte în afara termometrului medical,

care este un termometru de maximă, termometrul electric cutanat. Frigograful (Pfleiderer-Buettner, cf. Hentsche, 1969) reprezintă organul de control

termic pentru cura pacientului în aer liber, în condiŃii de calm, în poziŃia culcat, uşor îmbrăcat. Aparatul este legat în funcŃie de temperatura cutanată, la producŃie constantă de căldură.

În funcŃie de sensibilitatea termică şi diferiŃi parametri climatici se pot stabili condiŃiile de efectuare a climatoterapiei, precum şi clasificările regionale bioclimatice.

FuncŃiile endocrinologice şi celelalte funcŃii fiziologice ale organismului sunt afectate de schimbările temperaturii mediului înconjurător, mai ales dacă acestea se produc brusc.

Organismul uman cu sânge cald (homeoterm) are capacitatea de a-şi păstra temperatura corpului constantă între anumite limite. Această proprietate se numeşte homeostazie termică.

2

Organismul uman este înzestrat cu un mecanism pentru menŃinerea bilanŃului termic, dependent de piele (sistemul nervos periferic al pielii, reŃeaua fină de capilare sanguine, stratul de grăsime şi părul) şi de conŃinutul în apă al corpului.

Dat fiind că celule corpului conŃin circa 70% apă, pentru creşterea sau scăderea temperaturii acestui fluid cu 10C, este necesară o energie termică considerabilă, de asemenea pentru scăderea temperaturii cu 10C.

Activitatea musculară, de pildă, creşte temperatura cu 1..20C. La o temperatură joasă a mediului, contracŃia fibrelor musculare produce frison. Ficatul este şi el un organ producător de căldură prin procese chimice.

Pierderea de căldură depinde de diferite mecanisme: 1. conducŃia – tranferul de căldură de la corpul uman la orice substanŃă sau corp

mai rece, cu care vine în contact, producând vasoconstricŃie. 2. convecŃia (cca. 15% din pierderea totală de căldură) care rezultă din încălzire

şi umezirea stratului subŃire de aer de 1-2 mm de la contactul cu pielea şi înlocuirea lui cu un aer mai rece şi mai uscat

3. radiaŃia căldurii de către suprafaŃa corpului, care se comportă ca un „corp negru”, este responsabilă de 60% din pierderea totală de căldură.

4. evaporaŃia apei din piele şi din plămâni reprezintă 25% din pierderea totală de căldură, în general la o temperatură a mediului de peste 28...290C.

Rata evaporaŃiei depinde de temperatura exterioară, de diferenŃa dintre presiunea parŃială a vaporilor de apă de pe suprafaŃa umedă şi de stratul de aer din imediata vecinătate, de viteza curenŃilor de aer, de permeabilitatea membranelor.

TranspiraŃia depinde de creşterea temperaturii exterioare, de influxul brusc de aer tropical vara, de băi fierbinŃi, sau de inducŃie electromagnetică cu înaltă frecvenŃă (în termoterapie), de stări emoŃionale.

BilanŃul termic de creştere a producŃiei de căldură se realizează prin unele procese

fiziologice, şi anume: - creşterea afluxului de sânge în piele şi Ńesături subcutanate - creşterea secreŃiilor şi încetarea transpiraŃiei - vasodilataŃia arteriolelor pielii prin stimulare parasimpatică (Sistemul nervos simpatic este

stimulat în situaŃii neobişnuite sau periculoase şi induce comportamentul de “fugă sau luptă”, care are rolul de a mobiliza mijloacele de apărare ale organismului împotriva factorilor cu caracter agresor (stresant).

- creşterea ventilaŃiei pulmonare. La o temperatură normală în cameră, temperatura suprafeŃei pielii este în general

următoarea: - suprafaŃa abdominală - 33,60C - la frunte 33,10C - la piept, 32,80C - la coapsă 32,30C - la picior 31,80C - la mână 31,50C - în axilă >360C. Ritmul biologic al temperaturii înregistrează o variaŃie zilnică cu un maxim după

amiaza şi un minim dimineaŃa, la ore oarecum controversate. La barbaŃi maximul principal este în jur de 15 şi un maxim secundar la 20,30 şi un

minim la oara 06, iar la femei maximul apare la ora 22.30 şi minimul la 04.30. Temperatura corpului poate fi afectatată şi de alŃi factori:

3

- umezeala mare poate produce disconfort, la temperatură scăzută accentuând senzaŃia de frig, la temperatură ridicată prin senzaŃia de năbuşeală, datorită imposibilităŃii evaporării transpiraŃiei.

-mişcările aerului produc o scădere a temperaturii corpului şi o diferenŃă mai mare în temperatura diferitelor părŃi ale corpului

Îmbrăcămintea influenŃează puternic termoreglarea. Aceasta este de altfel influenŃată şi de vârstă (la copii termoreglarea este

defectuoasă, la vârstnici, temperatura corpului este mai scăzută, reactivitatea vasculară mai slabă, variaŃiile de temperatură influenŃând puternic temperatura corpului - efectul unei băi locale reci este o scădere a temperaturii degetelor cu până la 100C).

Mecanismul aclimatizării este un proces fiziologic complex, care depinde de mediul termic, iar expunerea treptată uşurează această adaptare.

Oamenii sănătoşi, expuşi la fluctuaŃii puternice ale temperaturii mediului, prezintă un control eficient al temperaturii pielii şi se adaptează mai uşor la frig iarna şi la căldură vara. În general însă efectul aceloraşi factori meteorologici este diferit vara şi iarna. Repetarea stimulilor se acompaniază de o schimbare gradată a răspunsului la aceşti stimuli. Acest proces se numeşte obişnuiŃă şi este invers procesului de domesticaŃie.

În condiŃii de stres rece se declanşează mecanismul de creştere a cantităŃii de

căldură, produsă în organism prin: - intensificarea arderilor metabolice (contracŃii involuntare a muşchilor striaŃi), - prin utilizarea proteinelor alimentare pentru termoreglarea chimică Diminuarea pierderilor de căldură în mediu se face prin: - vasoconstricŃie, prin concentrarea sângelui apa trecând în Ńesuturile organelor, - suprafaŃa de iradiere se reduce prin ghemuirea corpului - se utilizează veşminte calde. Se admite că în general omul este mai rezistent la hipotermie decât la

hipertermie. Totuşi la temperaturi de sub 240C, mecanismul de reglare a temperaturii corpului

încetează şi acesta începe să piardă căldură, până la egalizarea temperaturii sale cu cea a mediului.

Frigul provoacă degerături, acroasfixie, urticarie a frigore (Duhot), paralizii faciale sau radiale, nevrite, nevralgii, nefrite, maladii infecŃioase.

În condiŃii de stres cald, organismul îşi intensifică modalităŃile de pierdere a

căldurii: radiaŃie, convecŃie, conducŃie, evaporare creşterea temperaturii la suprafaŃa diferitelor segmente corporale, astfel se realizează vasodilataŃie cutanată, creşte volumul de sânge din corp prin trecerea în vase a lichidelor din Ńesuturile diferitelor organe, apare transpiraŃia la peste 29...300C, care însă antrenează un dezechilibru hidromineral şi creşterea mişcărilor respiratorii.

Este de menŃionat că şi la stresul cald metabolismul creşte (7000 kcal/8ore, la muncitorii neantrenaŃi care lucrează în mediul cald). Căldura, prin activarea germenilor, prin reducerea secreŃiei gastrice şi a puterii de evaporare a organismului, favorizează frecvenŃa mare a maladiilor infecŃioase intestinale.

Limita ambianŃei termice la care un om intră în hipertermie este variabilă. Ea poate ajunge teoretic chiar la 1000C, într-un aer perfect uscat, dar practic omul nu poate rezista prea mult la temperaturi ambientale care depăşesc temperatura corpului său.

La ambele stress-uri, sugarii sunt mai expuşi, datorită termoreglării insuficiente. Starea de confort a organismului depinde însă nu numai de temperatura aerului, ci şi

de alŃi factori de mediu de aceea problema se va discuta la capitolul asupra indicilor climatici.

4

5.1.1. TEMPERATURA AERULUI SI TURISMUL ÎN ROMÂNIA Temperatura aerului ocupă un loc important în cadrul parametrilor climatici care

influenŃează turismul, evoluŃia sa fiind legată de regimul radiaŃiei solare. Aceasta intră în calcul în cazul manifestării sale excesive (vara, când radiaŃia solară este mare, adeseori excesivă devine inadecvată activităŃilor de recreere, la fel şi iarna, când temperatura coboară sub valori de - 15º C). Temperatura influenŃează astfel, practicarea sporturilor de iarnă, helioterapia, cât şi simpla petrecere a timpului liber în natură.

Temperatura medie anuală în regiunile deluroase şi de câmpie are: - condiŃii foarte favorabile practicării diferitelor forme de turism, atunci când are

valori mai mari de 10º C, - condiŃii favorabile când înregistrează valori de 9 - 10º C, condiŃii cu

favorabilitate medie când este cuprinsă între 8º C şi 9º C şi - condiŃii cu favorabilitate mică atunci când temperatura medie anuală a aerului

coboară sub 8º C. Astfel, din punct de vedere al scalei condiŃiilor climatice estivale favorizante

turismului în regiunile deluroase şi de câmpie, privind calitatea limitelor favorabile, sunt:

- condiŃii foarte favorabile turismului atunci când temperatura medie sezonieră a aerului este mai mare de 18º C,

- condiŃii favorabile atunci când temperatura aerului are valori cuprinse între 17 º C şi 18 º C,

- condiŃii cu favorabilitate medie atunci când temperatura aerului are valori de 16 - 17º C şi

- condiŃii cu favorabilitate mică atunci când temperatura coboară sub valoarea de 16º C.

În regiunile montane, în sezonul estival, temperatura medie sezonieră a aerului are condiŃii:

- foarte favorabile turismului atunci când are valori mai mari de 11º C, - condiŃii favorabile când se încadrează între 8º C şi 11º C, - condiŃii cu favorabilitate medie atunci temperatura sezonieră are valori cuprinse

între 5º C şi 8º C şi - condiŃii cu favorabilitate mică, în condiŃiile în care coboară sub 5º C. În scala condiŃiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile

deluroase şi de câmpie, au fost luaŃi în calcul şi alŃi parametri de temperatură, - în afară de temperatura medie anuală a aerului şi anume - numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 20º C, - numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 18º C, - numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 15º C şi - numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 10º C. Aceşti parametri se calculează pentru a sublinia caracteristicile reale ale climei,

frecvenŃa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice fiind o consecinŃă directă a variaŃiilor neperiodice ale temperaturii aerului.

În scala condiŃiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase şi de câmpie, apare ca parametru climatic specific şi numărul mediu sezonier de zile cu temperaturi medii ≥ 20º C,

iar în scala condiŃiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane, apare şi numărul mediu sezonier de zile cu temperaturi medii ≥ 15º C.

Temperatura aerului este un element climatic foarte important, deoarece determină şi imprimă climatului acŃiune variată.

5

5.2. DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI. INSOLAłIA. NEBULOZITATEA RadiaŃia solară directă diferă pe suprafaŃa terestră. Înregistrează valori mari la

ecuator, reduse la cei doi poli şi valori medii în zonele temperate, dar cu mari variaŃii de-a lungul anului.

Din energia emisă de Soare, Pământul nu primeşte decât o parte infimă, egală cu jumătate de miliardime din cantitatea totală emisă, dar care raportată la consumul energetic al societăŃii, ar fi însă mult mai mult decât suficientă dacă s-ar putea capta în mod eficient (Tabelul nr. 1). Această energie anuală este echivalentă cu combustia a 200.000 miliarde tone huilă, depăşind de peste 21.400 ori actualul consum de energie al omenirii.

Tabelul 1. - Cantitatea de radiaŃie solară primită şi cedată de Pământ

(după Stănescu I., Ballif S., 1981)

Latitudinea geografică (o)

RadiaŃia primită (cal/cm2)

RadiaŃia cedată (cal/cm2)

0 0,339 0,271

10 0,334 0,282

20 0,320 0,284

30 0,297 0,284

40 0,267 0,284

50 0,232 0,272

60 0,193 0,272

70 0,160 0,260

80 0,144 0,252

90 0,140 0,252

Cantitatea de energie solară recepŃionată pe suprafaŃa globului este repartizată în

mod inegal, în funcŃie, în primul rând, - de forma Pământului (geoid) care face ca unghiul de incidenŃă al razelor solare

să se reducă continuu, de la ecuator către poli şi, - în al doilea rând, de repartiŃia inegală a nebulozităŃii (Tabelul nr. 2). Astfel, în zona tropicală aridă, potenŃialul energetic solar atinge valoarea maximă

(1800 - 2200 kWh/mp/an), scade la nivelul zonei temperate (1100 – 1800 kWh/mp/an) pentru ca în zona polară să prezinte cele mai mici valori (750 – 1100 kWh/mp/an).

Înclinarea axei polilor pe eliptică şi oscilaŃia ciclică a valorilor acesteia (între 22°06’

şi 24°30’) determină o distribuŃie sezonieră inegală a energiei solare recepŃionată de sol sau apă pe latitudine, inegalitate accentuată în perioadele cu valori mai mari a înclinării axei polilor.

Tabelul nr. 2. - InfluenŃa nebulozităŃii şi a transparenŃei aerului asupra radiaŃiei solare directe (după Stăncescu I., Ballif S., 1981)

Latitudinea 60°N 50°N 40°N 30°N 20°N 10°N 00 10°S 20° S

Nebulozitatea medie anuală 61 58 50 40 42 48 56 46 49

Coeficientul de trans-parenŃă 0,80 0,77 0,75 0,72 0,70 0,70 0,70 0,70 0,70

Cantitatea anuală posibilă de radiaŃie solară (cal/cm2)

105 128 148 168 172 183 187 183 172

Cantitatea anuală reală de radiaŃie solară directă (kcal/cm2)

41 54 74 91 100 95 82 80 88

Toate aceste aspecte au însemnate consecinŃe pe plan economic, regiunile cu cele

mai bune condiŃii pentru captarea energiei solare fiind cele de la latitudini mici şi cu nebulozitate redusă, unde solul primeşte peste 0,6 cal/cmp/min., insolaŃia este de peste 6 ore/zi, iar media anuală a zilelor senine este de peste 180. Aceste condiŃii se întâlnesc pe

6

următoarele suprafeŃe geografice: Africa de Nord, Asia de sud-vest şi Asia centrală, Europa de sud, Australia centrală şi de sud-vest ş.a.

Zona temperată are o durată de strălucire a Soarelui varabilă, condiŃionată de

elemente astronomice (echinocŃii, solstiŃii) şi de numărul de ore din zi.

Astfel, la solstiŃiul de iarnă, ziua are aproximativ 8 ore, iar suma orelor de strălucire a soarelui este de 90-100 ore/lună, deci, 3-4 ore/zi.

La solstiŃiul de vară, ziua are aproximativ 16 ore, iar suma orelor de strălucire a soarelui este de 200-300 ore / lună, deci 7-10 ore /zi, în medie.

Durata de strălucire a soarelui depinde şi de orizontul geografic local (depresiune, vale sau câmpie, culme), de nebulozitate, care este în general mare iarna, îndeosebi în decembrie, cu nori stratus, caracteristici inversiunilor termice (o durată de strălucire mai mare se înregsitrează în ianuarie în prezenŃa anticiclonilor continentali).

Nebulozitatea este mai moderată vara, chiar redusă îndeosebi la sfârşitul verii şi începutul toamnei (ca efect al presiunii ridicate, cu timp stabil).

Durata de strălucire a soarelui ca factor meteorologic, analizată cu ajutorul heliografului, este importantă prin radiaŃia solară pe care o implică.

InsolaŃia (radiaŃia directă) prezintă valori diferenŃiate la nivelul solului şi în funcŃie de tipul de relief, văile înregistrând o durată de strălucire a soarelui şi implicit o radiaŃie mult mai redusă, faŃă de platouri, vârfuri de munte.

De asemenea, pe versanŃi, însorirea este diferită , în funcŃie de expoziŃie şi pantă. HărŃile de insolaŃie sunt un bun indicator al cantităŃii de radiaŃie primită de suprafaŃa activă şi sunt importante în stabilirea celor mai bune locuri de cură pentru practicarea helioterapiei.

5.2.2. Durata de strălucire a soarelui şi turismul în România Durata strălucirii soarelui, din punct de vedere al sumelor medii anuale,

înregistrează valorile cele mai mari în regiunea litorală a Mării Negre şi în Delta Dunării şi valorile cele mai mici pe vârfurile montane înalte şi în depresiunile intramontane, datorită obstacolelor ce limitează orizontul, dar şi a frecvenŃei mai mari a ceŃii şi a nebulozităŃii stratiforme.

Analiza scalei condiŃiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase şi de câmpie evidenŃiază următoarele limite de favorabilitate:

- condiŃii foarte favorabile turismului pentru o durată a strălucirii soarelui mai mare de 2220 de ore,

- condiŃii favorabile atunci când durata strălucirii soarelui are valori cuprinse între 2220 de ore şi 2100 de ore,

- condiŃii cu favorabilitate medie când durata medie anuală de expunere la soare este cuprinsă în intervalul 2000 – 2100 de ore şi

- condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism când durata strălucirii soarelui înregistrează un număr mai mic de 2000 de ore anual.

În semestrul cald, căruia îi revine aportul principal din durata anuală de strălucire a

soarelui, se evidenŃiază următoarele limite de favorabilitate: - când numărul mediu sezonier de ore de strălucire a soarelui este mai mare de

600 sunt condiŃii foarte favorabile turismului; - când numărul mediu sezonier de ore de strălucire a soarelui este cuprins în

intervalul 500 – 600 de ore sunt condiŃii favorabile; - daca durata medie sezonieră de strălucire a soarelui are valori ce variază în

intervalul 400 – 500 de ore sunt condiŃii cu favorabilitate medie, - iar dacă durata medie sezonieră de strălucire a soarelui are valori mai mici de

400 de ore sunt condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism

7

5.3. NEBULOZITATEA Nebulozitatea, un ecran în calea fluxului de energie solară, prezintă importanŃă din

punct de vedere bioclimatic prin: - reducerea radiaŃiei directe, - prin modificarea componentelor termice şi hidrice ale mediului aerian. Dacă soarele este, în general un factor bioclimatic benefic, o durată de strălucire prea

îndelungată, asociată cu o radiaŃie solară mare, poate fi nocivă pentru organismul uman, tot aşa cum o nebulozitate accentuată şi îndelungată, poate avea efecte negative asupra sistemului nervos şi a metabolismului.

Partea vizibilă a spectrului, prin lumina zilei, influenŃează pozitiv, stimulând hipotalamusul şi glandele cu secreŃie internă, îndeosebi hipofiza.

RadiaŃiile infraroşii au mai ales efecte calorice, determinând modificări în reglarea termică (ceea ce schimbă şi datele de confort termic) determinând vasodilataŃie, sudoraŃie, etc. RadiaŃiile ultraviolete produc efecte biologice şi chimice la nivelul pielii, dar şi în metabolismul mineral, în special al calciului.

Efecte negative: - insolaŃie, cu cefalee, greaŃă, dispnee, - -eriterm, fotooftalmie, fotodermie, melanopatii. Sunt de reŃinut, de asemeneamodificări ale tensiunii sângelui, agravarea unor afecŃiuni

anterioare: dureri reumatismale, tulburări hepato – digestive, accidente cerebrale sau miocardice, leziuni pulmonare, meningită tuberculoaă, toate acestea în special la expuneri îndelungate la soare.

Trebuie să subliniem că se poate produce insolaŃie chiar şi în condiŃii de nebulozitate, dar în prezenŃa unei radiaŃii difuze accentuate (mai ales la mare, prin asocierea cu radiaŃia reflectată mare şi în prezenŃa unor curenŃi de aer care diminuează senzaŃia de căldură).

Lipsa luminii produce rahitism, maladii infecŃioase, Ńinând de carenŃa solară, iarna, şi tuberculoză, în Ńările nordice.

Din punct de vedere al practicării turismului în România, nebulozitatea

totală medie anuală: - în regiunile deluroase şi de câmpie cu valori sub 5 zecimi îndeplineşte condiŃii

foarte favorabile; - când nebulozitatea înregistrează valori cuprinse între 5 zecimi şi 6 zecimi

îndeplineşte condiŃii favorabile practicării turismului; - între 6 zecimi şi 7 zecimi nebulozitatea se încadrează la condiŃii cu favorabilitate

medie, - iar când are valori mai mari de 7 zecimi sunt condiŃii cu favorabilitate mică

pentru turism. Aceleaşi limite de favorabilitate sunt caracteristice şi pentru nebulozitatea

sezonieră din anotimpul estival, atât pentru regiunile montane, cât şi pentru regiunile deluroase şi de câmpie.

Pentru anotimpul hibernal, în scala condiŃiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane apar alte limite de favorabilitate:

- dacă durata medie sezonieră cu nori este mai mică de 7 zecimi sunt condiŃii foarte favorabile practicării turismului;

- atunci când durata medie sezonieră cu nori are valori cuprinse între 7 zecimi şi 8 zecimi sunt condiŃii favorabile practicării turismului;

- când nebulozitatea este cuprinsă între 8 zecimi şi 9 zecimi apar condiŃii cu favorabilitate medie,

- iar când durata medie sezonieră cu nori are valori mai mari de 9 zecimi sunt condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism.

8

Numărul mediu de zile cu cer senin (0 - 3.5) completează regimul nebulozităŃii totale şi este invers proporŃional cu nebulozitatea totală.

Cele mai multe zile cu cer senin sunt în regiunea litorală şi în lungul Dunării, iar cele mai puŃine zile cu cer senin sunt înregistrate în regiunile montane cu altitudini ce depăşesc 2000 m.

Astfel şi acest parametru climatic, numărul mediu de zile cu cer senin (0 - 3.5), are un rol important în desfăşurarea turismului.

Pentru scala condiŃiilor climatice estivale favorizante turismului: - în regiunile deluroase şi de câmpie, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin

trebuie să fie mai mare de 40 pentru a se încadra în condiŃiile foarte favorabile turismului;

- pentru condiŃii favorabile, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie cuprins între 30 şi 40 de zile;

- dacă numărul mediu sezonier de zile cu cer senin este cuprins între 20 şi 30, atunci sunt condiŃii cu favorabilitate medie,

- iar dacă este mai mic de 20 de zile, apar condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism.

În scala condiŃiilor climatice anuale favorizante turismului: - în regiunile deluroase şi de câmpie, numărul mediu anual de zile cu cer senin

trebuie să fie mai mare de 120 pentru a întruni condiŃii foarte favorabile turismului;

- dacă numărul mediu anual de zile cu cer senin este cuprins între 90 şi 120 de zile atunci sunt condiŃii favorabile;

- când valorile numărului mediu anual de zile cu cer senin se încadrează între 60 şi 90 de zile sunt condiŃii cu favorabilitate medie,

- iar pentru valori mai mici de 60 de zile cu cer senin pe an sunt condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism.

În regiunile montane, în anotimpul hibernal: - numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 24

pentru condiŃii foarte favorabile turismului; - dacă zilele cu cer senin sunt în număr de 22, până la 24, sunt condiŃii

favorabile; - pentru un numărul mediu sezonier de zile cu cer senin cuprins între 20 şi 22 de

zile apar condiŃii cu favorabilitate medie, - iar pentru un număr de zile cu cer senin, în anotimpul iarna, mai mic de 20 sunt

condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism. Vara, la munte, pentru a fi condiŃii foarte favorabile turismului, numărul mediu

sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 20; dacă zilele cu cer senin (0 - 3.5) sunt în număr de 15, până la 20 sunt condiŃii favorabile practicării turismului; pentru condiŃiile cu favorabilitate medie zilele cu cer senin sunt între 10 şi 15, iar dacă numărul mediu sezonier de zile cu cer senin este mai mic de 10, apar condiŃii cu favorabilitate mică pentru turism.