BAZELE CONTABILITATII

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Prof. univ. dr.

Magdalena NEGRUŢIU

BAZELE CONTABILITĂŢII

Bucureşti

2009

CUVÂNT ÎNAINTE

Adresăm acest manual unui anumit tip de receptori. Este vorba de studenţii anului I de

la învăţământul deschis „la distanţă” care simt nevoia înţelegerii noţiunilor şi conceptelor

contabile. Cel care descifrează mecanismele fenomenelor, evenimentelor, tranzacţiilor şi

operaţiilor economico-financiare va dobândi capacitatea de a le reflecta corect în conturi şi în

situaţiile financiare şi de a oferi informaţii utile decidenţilor din firmă şi/sau exteriorul ei.

Este foarte greu să scrii un manual care să aibă un profund caracter ştiinţific şi să fie în

acelaşi timp reprezentativ în domeniu şi, totodată, atractiv.

În contabilitate, care “pare” abstractă şi dificilă, trebuie să te serveşti de un limbaj viu,

apelând la exemplificări sugestive ale problemelor discutate. În consecinţă, am folosit un

limbaj simplu, abundent în descrierea fenomenelor economice, susţinut de un material empiric

şi redând cu claritate realitatea economică.

În acest fel, receptorii manualului, începători ai contabilităţii, vor căpăta cunoştinţele

necesare în activitatea profesională viitoare.

Deşi adresat studenţilor de la învăţământul deschis „la distanţă”, manualul poate fi

parcurs de cei care nu au cunoştinţele necesare din acest domeniu şi care doresc să stăpânească

adevăratele mecanisme de funcţionare ale contabilităţii.

Studenţii de la alte specializări nu mai tratează astăzi contabilitatea ca pe o cenuşăreasă,

aşa cum se întâmpla pe vremea vechiului regim. Ei simt nevoia reală de cunoaştere temeinică a

acestui domeniu pentru că le oferă instrumente utile în managementul firmei, în decizia de

finanţare optimă a investiţiilor, de a face sau nu investiţii pe termen lung, de a le menţine sau

renunţa la ele. Din acest motiv, nu au nevoie de o teoretizare academică “greoaie”, ci de o

teorie pe care s-o poată aplica în practica economică cu a cărei diversitate se vor confrunta în

contabilitatea financiară. Ca urmare, lucrarea constituie o introducere în contabilitatea unei

întreprinderi, iar noi, autorii, suntem deschişi oricăror sugestii de îmbunătăţire a acesteia.

Capitolul 1 Obiectul şi metoda contabilităţii

1.1. Obiectul şi sfera de cuprindere a contabilităţii. Principiile contabilităţii

şi obiectivele ei …………………..…………………………………………… 9

1.1.1. Obiectul şi sfera de cuprindere a contabilităţii ……………………….. 9

1.1.2. Principiile contabilităţii ……………………………………………… 15

1.2. Metoda contabilităţii: noţiune, principii, procedee ………………………….. 19

1.3. Contabilitatea financiară şi de gestiune internă. Contabilitatea entităţii

economice şi contabilitatea naţională .....................…………………………. 24

1.4. Funcţiile contabilităţii ……………………………………………………….. 29

Capitolul 2 Bilanţul contabil şi contul „Profit şi pierdere”

2.1. Bilanţul contabil – definire şi structură……………………………………… 30

2.2. Analiza compoziţiei activului şi pasivului ………………………………….. 37

2.3. Tipuri de modificări generate de operaţiile economico-financiare

asupra patrimoniului ..……………………………………………………….47

2.4. Contul „Profit şi pierdere” – instrument de evaluare şi calcul a cheltuielilor

şi veniturilor. Structura contului „Profit şi pierdere”………………………... 60

2.4.1. Contul „Profit şi pierdere”- instrument de evaluare şi calcul

a cheltuielilor şi veniturilor ………….……………………………..60

2.4.2. Structura contului „Profit şi pierdere” (contul de rezultate)………..62

Capitolul 3 Contul şi sistemul conturilor

3.1. Definirea, necesitatea, forma şi structura contului …………………………..75

3.2. Regulile de funcţionare a conturilor. Tratarea informaţiilor contabile:

simpla şi dubla înregistrare …………………………………………………. 79

3.3. Analiza contabilă a operaţiilor economico-financiare.

Formula contabilă ……………………………………………………………86

3.4. Tehnici de înregistrare în conturi a operaţiilor economico-financiare ……... 93

3.5. Sistemul de conturi. Clasificarea conturilor ………………………………. 96

3.6. Planul de conturi general ………………………………………………….102

3.7. Balanţa conturilor …………………………………………………………104

Capitolul 4 Documente contabile

4.1. Definirea, funcţiile şi clasificarea documentelor contabile ……………….111

4.2. Documente justificative: conţinut, întocmire, prelucrare şi verificare ……113

4.3. Registre contabile: conţinut, completare şi gestionare ……………………115

4.4. Documente de sinteză şi raportare financiar-contabilă ……………………124

Capitolul 5 Evaluarea patrimoniului în contabilitatea curentă şi bilanţ

5.1. Noţiunea de evaluare ………………………………………………………126

5.2. Forme de evaluare. Evaluarea curentă şi de bilanţ ……………………….. 127

Capitolul 6 Analiza şi funcţionarea conturilor

6.1. Conturi de capitaluri ……………………………………………………….135

6.2. Conturi de imobilizări …………………………………………………….. 146

6.3. Conturi de stocuri ………………………………………………………….159

6.4. Conturi de terţi ……………………………………………………………. 174

6.5. Conturi de trezorerie ……………………………………………………… 185

6.6. Conturi de cheltuieli ……………………………………………………… 194

6.7. Conturi de venituri …………………………………………………………196

6.8. Conturi speciale ……………………………………………………………209

6.9. Conturi de gestiune …………………………………………………………..210

Capitolul 7 Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar

7.1. Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar …………………….. 211

7.1.1. Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv ……………………. 212

7.1.2. Actualizarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută ………… 215

7.1.3. Actualizarea disponibilului în valută …….……………………….. 217

7.1.4. Înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor aferente

exerciţiilor viitoare ………………………………………………. 218

7.1.5. Constituirea şi/sau ajustarea provizioanelor

pentru riscuri viitoare …….............................................................. 216

7.2. Întocmirea şi prezentarea bilanţului contabil şi a contului “Profit şi pierdere”

(contul de rezultate) ………… ……………………………………………… 219

Forma de evaluare BAZELE CONTABILITĂŢII

Formă de verificare finală

EXAMEN

Activităţi

Completarea unui caiet de lucrări aplicative care va cuprinde :

- răspunsuri la întrebările recapitulative din suportul de curs

- rezolvarea lucrărilor de verificare finală

- exemple şi studii de caz specifice fiecărei unităti de învăţare

Teste pe parcursul semestrului

Teme de control

BIBLIOGRAFIE Tabara Neculai, Budugan Dorina – Bazele contabilitatii, Editura Sedcom Libris,

2009;

Dumitrana Mihaela, Caraiani Chirata - Bazele contabilitatii – Editia a III-a revizuita,

Editura Universitara, Bucuresti, 2008 Negrutiu M, Calota T.O. – Introducere in contabilitate, Editura Renaissance,

Bucuresti, 2009;

Dumitrana Mihaela, Caraiani Chirata – Aplicatii si studii de caz.

NOTA

La fiecare unitate de învăţare s-au precizat obiectivele acesteia şi s-au inserat:

întrebari recapitulative

lucrări de verificare

teste de control

S-au facut referiri la modalitatea de transmitere / inserare în caietul de lucrări aplicative a

răspunsurilor.

Obiectul şi metoda contabilităţii

Bazele Contabilităţii 1

Unitatea de învăţare Nr. 1

OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de Învaţare Nr. 1 1

1.1 Obiectul şi sfera de cuprindere a contabilităţii. Principiile contabilităţii şi

obiectivele ei 2

Lucrare de verificare Unitate de invaţare Nr. 1.1 13

1.2 Metoda contabilităţii: noţiune, principii, procedee 14

Intrebari recapitulative Unitate de învăţare Nr. 1.2 18


1.3 Contabilitatea financiară şi de gestiune internă. Contabilitatea entităţii

economice şi contabilitatea naţională 19

Întrebări recapitulative 23

1.4 Funcţiile contabilităţii 24

OBIECTIVELE unităţii de invăţare nr. 1

Principalele obiective ale unităţii de invăţare Nr. 1 sunt:

întelegerea de catre cursanţi a importanţei contabilităţii

însuşirea principiilor contabilităţii si a implicaţiilor aplicării /

neaplicării lor in practica contabilă

familiarizarea cu conceptul de metodă a contabilităţii şi evidenţierea

procedeelor metodei

înţelegerea necesităţii organizării contabilităţii financiare şi de

gestiune internă şi a rolului acestora în managementul unei entităţi



OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

1.1. OBIECTUL ŞI SFERA DE CUPRINDERE A CONTABILITĂŢII.

PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII ŞI OBIECTIVELE EI.

1.1.1. OBIECTUL ŞI SFERA DE CUPRINDERE A CONTABILITĂŢII

Orice entitate economică joacă un rol important în teoria macroeconomică. Ea

poate fi studiată ca un tot unitar sau numai din anumite puncte de vedere. Poate fi studiată

din exterior sau din interior.

Studiul efectuat din interiorul entităţii prezintă un deosebit interes pentru

administratorul ei care trebuie s-o conducă, să realizeze profit, să o menţină impotriva

concurenţei şi să o dezvolte. Pentru aceasta, el trebuie să găsească mijloace de finanţare,

să angajeze personal şi să se înscrie pe pieţe de desfacere. Succesele administratorului

sunt asigurate, în principal, de cunoştinţele sale tehnice şi economice.

Având reguli de funcţionare precise şi obiective de atins, construcţia juridică

poate îmbrăca diverse forme de organizare ca de exemplu: societăţi comerciale,

societăţi/companii naţionale, regii autonome, institute de cercetare-dezvoltare, persoane

fizice autorizate, etc.

Societatea este instituită de două sau mai multe persoane care convin prin actul

constitutiv să-i afecteze în comun bunurile, în vederea partajării profitului. În anumite

cazuri, societatea poate fi actul de voinţă al unei singure persoane.

Pentru a determina amploarea alegerii care se oferă celor ce se decid să constituie

o societate, se impune cunoaşterea componentelor alegerii, a limitelor aportului şi a

libertăţilor, respectiv responsabilităţilor fondatorilor.

Aceste consideraţii determină existenţa următoarelor tipuri de societăţi:

- societăţi comerciale şi civile;

- societăţi de persoane sau de capitaluri;

- societăţi cotate sau necotate la bursă.

Elementele ce se iau în consideraţie la alegerea formei juridice a societăţii sunt:

capitalul minim, libertatea aporturilor, transmiterea drepturilor sociale, numărul minim de

asociaţi, responsabilitatea asociaţilor, recurgerea la capitaluri străine, funcţionarea

societăţii, luarea deciziilor, regimul fiscal, cheltuielile de constituire.



Indiferent de forma sau obiectul de activitate al socieţăţii, contabilitatea pune la

dispoziţia celor interesaţi informaţii necesare luării deciziilor în domeniul economic.

Privitor la statutul contabilităţii, există încă controverse în cercurile de

specialitate.

Există opinii care definesc contabilitatea ca ştiinţă, tehnică, artă a înregistrării

tranzacţiilor şi evenimentelor, limbaj al comunicării, sistem informaţional economico-

financiar.

Chiar şi autorii care o definesc ca ştiinţă, fac distincţie între contabilitatea ca

ştiinţă economică sau ştiinţă de gestiune.

Un lucru este însă cert: contabilitatea reprezintă un instrument pus în slujba

managementului atât la nivel micro cât şi macroeconomic.

Ea ne permite să cunoaştem şi să gestionăm resursele ce aparţin entităţii şi să

determinăm rezultatul din activitatea acesteia.

Deşi este un produs al unei activităţi teoretice şi practice îndelungate,

contabilitatea a evoluat de la practică la teorie. Practica a instituit principiile şi regulile pe

care le-a adoptat apoi doctrina contabilă ca răspuns la încercările de anticipare a nevoilor

de informare contabilă, a tehnicilor şi instrumentelor contabile care trebuie dezvoltate în

perspectivă.

Analizată ca practică, contabilitatea reprezintă un sistem integrat de mijloace

posibile pentru culegerea, prelucrarea, transmiterea, utilizarea şi păstrarea informaţiilor

cu privire la poziţia financiară şi performanţa entităţii.

Acest sistem are următoarele componente:

informaţia contabilă, componentă de bază care este riguros exactă,

fundamentată, se referă la fenomene reale, este completă, se obţine în flux

continuu, este comparabilă şi corelată, are caracter analitic şi sintetic;

decizia economică fundamentată şi emisă pe baza informaţiei contabile;

mijloacele de culegere şi prelucrare a datelor în scopul obţinerii de

informaţii;

procedurile şi metodele de agregare şi sintetizare a datelor (materia primă)

în vederea transformării lor în informaţii (produs finit);

canalele de transmitere a informaţiilor către utilizatorii lor.



DE CE CONTABILITATE

CINE ORGANIZEAZA SI TINE CONTABILITATEA

Persoane juridice Persoane fizice

1. PERSOANE JURIDICE DE DREPT PUBLIC

- Administraţie publică

- Instituţii publice

2. PERSOANE JURIDICE DE DREPT PRIVAT /

PUBLIC

- Societăţi comerciale, societăţi/companii

naţionale, regii autonome

- Grupuri de societăţi

- Asociaţii, fundaţii

- Partide politice, sindicate, culte religioase

3. PERSOANE JURIDICE DE DREPT PRIVAT

CARE APLICA NORMALIZĂRI (REGULI)

CONTABILE SPECIFICE

- Instituţii de credit

- Societăţi de asigurări

- Societăţi care opereaza pe piata de capital

Abordare economica

Contabilitatea este o activitate

specializată care asigură obţinerea,

publicarea şi păstrarea informaţiilor

necesare atât în interiorul entităţii cât

şi în relaţiile cu terţii.

Abordare juridica Legea contabilităţii nr.82/1991 cu

toate completarile si modificarile la zi

Ordine ale Ministrului Finanţelor

Publice privind armonizarea

contabilităţii româneşti cu directivele

europene şi Standardele internaţionale

de contabilitate

- Persoane fizice autorizate

- Întreprinderi individuale

- Întreprinderi familiale



Trecând de la practică la teorie, contabilitatea reprezintă un ansamblu de

principii, concepte, reguli şi convenţii în conformitate cu care se asigură redarea

poziţiei economice şi a performanţei firmei.

Pentru a fundamenta şi defini obiectul contabilităţii se pot utiliza două

concepţii:

a) concepţia juridică

b) concepţia economică

a) Potrivit concepţiei juridice definirea obiectului contabilităţii are la

bază categoria economică de patrimoniu. Prin geneza sa, contabilitatea a apărut

din necesitatea de a răspunde în planul cunoaşterii şi gestionării, la problema

administrării şi gestionării patrimoniului. Ca urmare, acesta reprezintă obiect de

studiu şi câmp de acţiune al contabilităţii.

Prin patrimoniu înţelegem acea structură a producţiei de mărfuri, prin care

se asigură apropierea şi folosirea bunurilor economice în legătură cu care, în plan

juridic iau naştere drepturi şi obligaţii.

Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două componente

interdependente:

- persoana juridică sau fizică în calitate de subiect de drepturi şi obligaţii,

denumită titular de patrimoniu;

- bunurile economice, ca obiect al relaţiilor de drepturi şi obligaţii;

Bunurile economice formează substanţa materială a patrimoniului, în

timp ce drepturile şi obligaţiile exprimă raporturi de proprietate în cadrul cărora se

asigură posesiunea, folosinţa şi administrarea bunurilor.

Bunurile economice au o determinare existenţială şi una economică.

Determinarea existenţială evidenţiază faptul că ele au o formă concretă şi

identificabilă, ca de exemplu clădiri, utilaje, materiale, produse finite, mărfuri etc.

Determinarea economică se referă la valoarea de întrebuinţare şi valoarea

bunurilor. Valoarea de întrebuinţare este dată de suma calităţilor unui bun, care-i

dau utilitate. Valoarea este consecinţa participării bunului la circuitul marfă-bani,

care permite exprimarea mărimii sale în etalon bănesc.

Drepturile asupra bunurilor economice iau naştere atunci când titularul de

patrimoniu, parte într-un raport juridic, nu este obligat să acorde o prestaţie. În

schimb, obligaţiile apar în măsura în care, el trebuie să îndeplinească o anumită

prestaţie sau să acorde un echivalent bănesc.

Contabilitate

prin prisma

conceptiei

juridice

Subiect de

drepturi si

obligatii

Bunuri

economice



În plan economic, drepturile corespund patrimoniului propriu sau net, iar

obligaţiile patrimoniului străin.

Putând fi studiat din diverse puncte de vedere, patrimoniul constituie obiect de

studiu nu numai al contabilităţii, ci şi al altor discipline. Contabilitatea studiază modul în

care se asigură gestionarea, administrarea patrimoniului, cât şi echilibrul intern al

acestuia. Pentru contabilitate, elementele patrimoniale prezintă interes în calitatea lor de

mărimi economice măsurate şi evaluate în expresie bănească.

Contabilitatea înregistrează în condiţii concrete de loc şi timp circuitul

elementelor patrimoniale, măsoară şi calculează în expresie bănească mărimea valorilor

patrimoniale şi dezvăluie prin analiză şi control, în ce măsură se asigură integritatea

materială şi gestiunea eficientă a acestor valori.

În consecinţă, contabilitatea este ştiinţa evidenţei, calculului, analizei şi

controlului stării şi mişcării patrimoniului. În baza informaţiilor ce emană din

contabilitate se fundamentează deciziile privind investiţia, finanţarea, utilizarea şi

recuperarea valorilor patrimoniale.

Tot prin contabilitate se asigură şi controlul asupra realizării deciziilor.

În plan juridic, contabilitatea este folosită ca instrument de cunoaştere şi reflectare

a normelor privitoare la conservarea, administrarea şi dreptul de dispoziţie asupra

patrimoniului.

În cadrul patrimoniului se crează un echilibru permanent între bunurile economice

pe de-o parte şi relaţiile de drepturi şi obligaţii cu valoare economică. Acesta se exprimă

prin relaţia de echivalenţă:

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii cu valoare economică

Este ecuaţia fundamentală a contabilităţii care descrie situaţia patrimonială. Din

ea rezultă că:

Bunuri economice – Obligaţii = Drepturi sau patrimoniu net

Titularul de patrimoniu îşi asigură independenţa financiară sau autonomia în

situaţia în care:

Patrimoniul net = Bunuri economice – Obligaţii, iar

Bunurile economice > Obligaţiile

În aceste condiţii, titularul de patrimoniu are posibilitatea să-şi onoreze toate

datoriile faţă de terţi, prin valorificarea bunurilor economice de care dispune.

Bunurile economice formează substanţa materială a patrimoniului şi sunt

cunoscute sub denumirea de activ, în timp ce drepturile şi obligaţiile indică modul de

procurare, de finanţare a bunurilor şi alcătuiesc pasivul.



Starea de echilibru dintre cele două mărimi ia forma ecuaţiei patrimoniale

exprimată prin egalitatea:

ACTIV = PASIV

Pasivul exprimă capitalurile proprii şi străine (datorii). Prin urmare,

ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Capitalul propriu semnifică drepturile proprietarului, iar datoriile, drepturile

creditorilor:

PASIV = DREPTURI + OBLIGAŢII

Schematic, relaţia dintre activ şi pasiv se prezintă astfel:

ACTIV

PASIV

ACTIV

CAPITAL

PROPRIU

DATORII

În cadrul proceselor interne bunurile economice se află într-o continuă mişcare şi

transformare.

Obiectul contabilităţii studiază echilibrul specific proceselor sau activităţilor

economice interne, prin care se produc transformări cantitative şi calitative în volumul şi

structura patrimoniului. Acest echilibru este o expresie a faptului că orice proces

economic este simultan consumator de resurse şi generator de rezultate.

În obiectul contabilităţii, echilibrul specific proceselor economice este definit de

relaţia între cheltuieli şi venituri. Prin compararea celor două mărimi se determină

rezultatul;

- profit – dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;

- pierdere – dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.

Dacă trecem în revistă cele precizate anterior rezultă că, după concepţia juridică

obiectul contabilităţii constă în evidenţa, calculul, analiza şi controlul, în expresie

bănească, a circuitului patrimonial, cu specificarea raporturilor de proprietate şi

financiare în care se află acesta precum şi a rezultatului obţinut prin administrarea

sa.

Cheltuielile şi veniturile reprezintă factori care măresc sau micşorează

patrimoniul net. Acesta poate spori prin obţinerea şi capitalizarea profitului.

În această concepţie:

veniturile desemnează valoric bogăţia creată de entitate sau primită de la

mediul economico-social, având ca efect creşterea patrimoniului net

(capitalului propriu) alta decât cea obţinută prin contribuţia proprietarului;



cheltuielile reprezintă, tot valoric, utilizarea bogăţiei în procesul de

exploatare, având ca efect micşorarea partimoniului net, alta decât

distribuirea către proprietar.

b) Potrivit concepţiei economice definirea obiectului contabilităţii are

la bază categoria economică de capital. Acesta desemnează relaţiile

de proprietate şi valorile economice investite şi utilizate în activitatea

entităţii. Ca urmare ecuaţia capitalului este:

UTILIZĂRI = RESURSE

Termenul de „utilizări” desemnează modul de folosire a resurselor în

activitatea entităţii, (respectiv capital fix şi capital circulant), iar cel de „resurse”

provenienţa, sursa de procurare a capitalului (respectiv capital propriu al

proprietarului şi capital străin, al creditorilor).

dacă înlocuim termenul de „utilizări” cu cel de „resurse”, iar pe cel de „resurse”

cu cel de „capitaluri”, ecuaţia devine:

RESURSE = CAPITALURI

CAPITALURI = CAPITAL PROPRIU + CAPITAL STRĂIN

(al proprietarului) (al creditorilor, care se

exprimă în DATORII)

Pentru a exprima poziţia financiară a firmei, ecuaţia fundamentală a

contabilităţii capătă forma:

ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

de unde:

CAPITAL PROPRIU = ACTIV – DATORII

Cei trei termeni sunt definiţi astfel :

Activele reprezintă resurse controlate de întreprindere generate de

evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice

viitoare pentru întreprindere.

Datoriile sunt obligaţii controlate în prezent de întreprindere, decurgând

din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de

resurse care încorporează beneficii economice.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele

întreprinderii (ceea ce rămâne) după deducerea tuturor datoriilor sale:

Rezultă că:

ACTIV NET = CAPITAL PROPRIU = ACTIV – DATORII

Contabilitate

prin prisma

conceptiei

economice

Active

Datorii

Capitaluri

proprii



Teoria economică defineşte şi termenii care exprimă performanţa entităţii,

respectiv, capacitatea acesteia de a obţine beneficii.

Elementele de venituri şi cheltuieli sunt definite astfel:

a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe

parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale valorii activelor,

ori micşorări ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului

propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor:

b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate

pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii

activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului

propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia către acţionari.

Dacă trecem în revistă cele precizate conform concepţiei economice,

obiectul contabilităţii constă în măsurarea, evaluarea, înregistrarea şi

sintetizarea în etalon monetar a tranzacţiilor şi evenimentelor în scopul

obţinerii de informaţii cu privire la poziţia financiară şi performanţa firmei.

1.1.2. PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII

Pentru ca cifrele să fie reale, faptele evaluate corect, iar imaginea asupra

entităţii economice fidelă, trebuie respectate o serie de principii şi anume:

1. Fixitatea capitalului social

Este un principiu mai mult juridic decât contabil. Capitalul societăţii

reprezintă limita responsabilităţii acţionarilor sau asociaţilor vis-a-vis de

creanţierii sociali.Mărimea sa nu poate fi modificată fără îndeplinirea

formalităţilor impuse de legislaţia în vigoare.

2. Principiul regularităţii

Documentele trebuie întocmite şi prezentate conform regulilor legale,

reglementate sau profesionale. Acest principiu determină necesitatea apariţiei

unui ghid al profesiunii contabile.

3. Principiul sincerităţii

Deoarece o obiectivitate absolută nu este posibilă, contabilitatea trebuie să

respecte sinceritatea: probitatea inventarului material, evaluarea, conformitatea

documentelor publicate şi a conturilor, claritatea, actualitatea în estimarea

activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii certe şi probabile la închiderea

exerciţiului.

Venituri

Cheltuieli



4. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv, cunoscut şi sub

denumirea de principiul noncompensării

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se vor

avea în vedere criteriile de recunoaştere a elementelor patrimoniale şi se va determina

separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

Prin aplicarea acestui principiu se evită pierderea de informaţii. Conform lui, nu

se compensează două mişcări de sens opus în acelaşi cont; nu se compensează o creştere

cu o diminuare de valoare, un post de activ cu unul de pasiv şi nici o cheltuială cu un

venit.

5. Principiul unicităţii sau intangibilităţii bilanţului

Pentru un exerciţiu dat, o entitate nu poate întocmi oficial şi publica decât un

singur bilanţ. Datele bilanţului de închidere a unui exerciţiu devin date ale bilanţului de

deschidere pentru exerciţiul următor. Rezultă identitatea situaţiei patrimoniale şi a

rezultatului la închiderea unui exerciţiu cu cea de la deschiderea exerciţiului următor.

Sunt exceptate corecţiile impuse de îndreptarea erorilor contabile.

6. Principiul nominalismului monetar

Există o singură unitate pentru a măsura toate valorile înregistrate în contabilitate

şi anume, unitatea monetară. Aceasta conservă întotdeauna aceeaşi valoare în decursul

timpului. Se aduce totuşi o atenuare acestui principiu, datorită reevaluării activelor şi a

constituirii sau anulării provizioanelor.

7. Principiul continuităţii activităţii

Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea

într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de reducere sensibilă a activităţii sau chiar de

lichidare. În situaţia în care se cunosc elemente care pot determina reducerea

semnificativă a volumului activităţii sau care pot duce la incapacitatea entităţii economice

de a-şi continua activitatea, acestea se vor prezenta în notele explicative la situaţiile

financiare.

8. Principiul independenţei exerciţiilor

Durata de viaţă a unei entităţi economice este împărţită în perioade egale de timp,

denumite exerciţii financiare. Aceste perioade pot corespunde (ca de exemplu, în

România) sau nu anului calendaristic.

La închiderea fiecărui exerciţiu se stabileşte rezultatul prin conectarea la

veniturile exerciţiului a cheltuielilor aferente acestor venituri.

Potrivit contabilităţii de angajamente, se vor lua în considerare toate veniturile şi

cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se

ţine seama de data încasării sau efectuării plăţilor.



9. Principiul permanenţei metodelor

Acest principiu presupune aplicarea aceloraşi reguli în evaluarea, înregistrarea în

contabilitate şi prezentarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatului pe toată durata de viaţă

a entităţii patrimoniale. Permanenţa metodelor permite comparabilitatea informaţiilor în

dinamica lor. Eventualele schimbări trebuie bine motivate şi aprobate de Adunarea

Generală a Acţionarilor sau Asociaţilor. O schimbare a metodelor modifică situaţia

patrimoniului şi repartizarea rezultatului între exerciţii. În acelaşi timp, nu mai permite

comparabilitatea între exerciţii.

10. Principiul prudenţei

Acest principiu nu permite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor,

dar nici subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.

Acest principiu este legat de funcţia juridică a contabilităţii. Conform lui, între

două eventualităţi posibile, se alege cea defavorabilă entităţii patrimoniale, care

determină o diminuare a rezultatului.

Diminuările de valori trebuie înregistrate când apar ca probabilităţi pentru viitor;

în schimb, creşterile de valori nu se înregistrează până nu devin certe şi definitive prin

obiectul şi suma lor.

11. Principiul proeminenţei cauzelor asupra efectelor

Decurge din sistemul de contabilitate aplicat şi anume contabilitatea de

angajamente.

Conform acesteia, efectele tranzacţiilor şi evenimentelor sunt recunoscute atunci

când tranzacţiile şi evenimentele se produc şi nu când numerarul sau echivalentul său este

decontat (încasat sau plătit).

Rezultă că, veniturile şi cheltuielile se cunosc sub aspect real (mişcarea de bunuri

şi servicii) şi nu sub aspect monetar (mişcare de bani sub forma încasărilor sau plăţilor.

12. Principiul personalităţii (autonomiei patrimoniale)

Acesta defineşte distincţia pe care o face entitatea faţă de proprietari şi faţă de alte

persoane fizice sau juridice. Nu se vor confunda niciodată activele, capitalul propriu şi

datoriile entităţii cu cele aparţinând proprietarului sau persoanelor terţe.

13. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

Informaţiile contabile trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi

tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Astfel, dacă un utilaj a fost preluat de către beneficiar de la proprietar pentru a fi

utilizat, fără a fi transferat dreptul de proprietate, beneficiarul îl va reflecta în

contabilitate prin prisma ecuaţiei Bunuri = Datorie către proprietar.

Această recunoaştere este condiţionată de măsura în care au fost transferate de la

proprietar la beneficiar beneficiile economice şi riscurile asupra bunului.



Acest principiu decurge din concepţia economică asupra contabilităţii, conform

căreia „nu proprietatea contează”, ci „beneficiile generate de utilizarea bunurilor”.

14. Principiul pragului de semnificaţie

Impune ca orice element care are o valoare semnificativă să fie prezentat distinct

în situaţiile financiare. Cele nesemnificative se cumulează şi se prezintă într-o poziţie

globală.

Termenul „semnificativ” se referă la relevanţa informaţiei, adică măsura în care

condiţionează decizia luată de conducerea entităţii.



Lucrare de verificare Unitate de invaţare Nr. 1

1) Care este obiectul contabilităţii?

2) Care este ecuaţia fundamentală a contabilităţii care exprimă poziţia financiară a

entităţii?

3) Definiţi activele, datoriile şi capitalul propriu.

4) Care sunt termenii prin care se defineşte performanţa entităţii?

5) Definiţi cheltuielile şi veniturile.

6) Enumeraţi principiile contabilităţii şi caracterizaţi fiecare principiu.

7) O societate comercială îşi finanţează integral activitatea prin intermediul

creditelor primite de la o singură bancă. În contractul de creditare se prevede că,

dacă nu s-au achitat la scadenţă trei rate ale împrumutului şi dobânda aferentă,

banca încetează finanţarea. La 31 decembrie N, entitatea are restanţe opt rate. Se

asigură principiul continuităţii în acest caz?

8) La 15 ianuarie N, o societate primeşte cu chirie un utilaj care, în cursul

exerciţiului, se foloseşte şi atrage beneficii. În luna decembrie N, utilajul este

cumpărat de către societate, dar, în cursul lunii ianuarie N+1, se hotărăşte

schimbarea obiectului de activitate, iar utilajul devine neutilizabil. Vom înscrie

valoarea sa în bilanţul încheiat la 31 decembrie N?

9) Societatea A încheie un contract de prestări servicii la data de 15 noiembrie N, cu

societatea B, în valoare de 100.000 lei, TVA 19%. La data de 20 decembrie N are loc

prestarea serviciului, iar la data de 25 ianuarie N+1, se emite factura de către prestator.

Precizaţi care este mărimea veniturilor recunoscute de prestator în exerciţiul N+1 şi care

este principiul contabil aplicabil.

10) Societatea A cumpără în luna decembrie N materiale în valoare de 200.000 lei şi

materii prime de 300.000 lei, în vederea construirii cu forţe proprii a unei clădiri

administrative. În aceiaşi lună societatea pune în operă bunurile de mai sus.

Precizaţi care este rezultatul tranzacţiei în anul N şi care a fost principiul pe care

l-aţi avut în vedere.

11) Arătaţi consecinţele nerespectării principiilor contabilităţii.

Răspunsurile la lucrarea de verificare se vor insera în caietul

de lucrări aplicative.



1.2. METODA CONTABILITĂŢII

Pentru realizarea sarcinilor ce decurg din obiectul de studiu al unei discipline

ştiinţifice, este necesar a se cunoaşte calea cea mai potrivită pe care trebuie să o

urmeze cercetarea în domenul respectiv. Este o cerinţă ce se înfăptuieşte cu ajutorul

metodei.

Într-o accepţiune generală, metoda se defineşte ca fiind calea raţională de

urmat pentru atingerea scopului propus. Ea este alcătuită din procedee reprezentând

maniera de a atinge scopul.

Şi contabilitatea, ca orice disciplină ştiinţifică, având un obiect propriu de

cercetare are şi o metodă proprie de lucru. Aceasta are în componenţă mai multe

procedee care se află într-o strânsă corelaţie şi interdependenţă, alcătuind un tot

unitar.

Studiul obiectului contabilităţii are la bază teoria partidei duble, care

permite cunoaşterea normelor şi principiilor cu caracter special, pe care se

fundamentează contabilitatea.

Un prim principiu constă în studierea tuturor mişcărilor de valori şi a

modului de finanţare a lor prin prisma efectelor asupra unui singur patrimoniu.

Acesta este considerat un sistem închis, deci o entitate gestionară.

Mişcările patrimoniale necesită o evidenţă completă şi continuă. Aceasta

presupune întegistrarea tuturor elementelor componente ale patrimoniului şi a tuturor

modificărilor intervenite în masa lor într-o anumită perioadă de timp. Pentru

realizarea acestei înregistrări, metoda contabilităţii operează cu principiul

periodizării şi continuităţii.

Principiul continuităţii presupune că entitatea economică are o durată de

viaţă nedeterminată. Aceasta se împarte însă în perioade succesive denumite exerciţii

financiare în timpul cărora se face o departajare a situaţiei patrimoniale şi financiare.

Continuitatea în timp se asigură prin aceea, că în toate cazurile, calculul

contabil începe cu starea iniţială şi se termină cu starea finală, care la rândul ei,

devine o componentă de calcul pentru perioada următoare.

Relaţia matematică de calcul a stării finale este:

Si(i) + C(i) – M(i) = Sf(i)

în care:

Si(i) = starea iniţială a elementului patrimonial (i);

C(i) = creşterea elementului (i);

M(i) = micşorarea elementului (i);

Sf(i) = starea finală a elementului (i).

Periodizarea permite contabilităţii să înregistreze mişcările de valori care

determină rezultatul financiar. În acest scop se evidenţiază cheltuielile şi

Notiune

Principiile

metodei



veniturile aferente fiecărui exerciţiu. Cele care nu sunt determinate de activitatea

curentă se transferă exerciţiilor următoare.

Principiul dublei reprezentări presupune evidenţierea mişcării de valoare

privind un patrimoniu, cu arătarea destinaţiei şi sursei ei. Potrivit acestui principiu,

fiecare relaţie valorică privind starea şi mişcarea patrimoniului este evidenţiată ca un

raport de echivalenţă între doi termeni:

Destinaţia/alocarea/utilizarea valorilor = Provenienţa/finanţarea/revenirea valorilor

Noţiunile folosite de contabilitate pentru definirea celor doi termeni ai ecuaţiei

precum şi semnificaţia ecuaţiei este diferită în funcţie de obiectul dublei reprezentări.

Astfel, dacă obiectul reprezentat este patrimoniul luat în integralitatea sa, cei doi

termeni sunt: activul şi pasivul patrimonial. Activul exprimă destinaţia / utilizarea

elementelor patrimoniale, iar pasivul, provenienţa / finanţarea / alocarea elementelor

patrimoniale.

Dacă obiectul dublei reprezentări este exprimat de procesele interne generatoare

de cheltuieli şi venituri, raportul de echivalenţă între cei doi termeni se exprimă prin

ecuaţia:

Cheltuieli Rezultate = Venituri

cheltuielile exprimând destinaţia / utilizarea resurselor, iar veniturile provenienţa /

revenirea resurselor.

Dacă obiectul dublei reprezentări îl constituie mişcările individuale de valori

economice, raportul de echivalenţă se stabileşte între debit şi credit şi este cunoscut sub

denumirea de dublă înregistrare.

În acest caz debitul exprimă destinaţia / utilizarea valorii economice, iar creditul,

provenienţa / finanţarea / reproducţia aceleiaşi valori.

Principiul fundamentării documentare a înregistrărilor contabile constă în

întemeierea acestora pe acte scrise care fac dovada înfăptuirii efective a relaţiilor valorice

generate de mişcarea elementelor patrimoniale. Caracterul documentar al înregistrărilor

contabile conferă contabilităţii calitatea de forţă probantă în raporturile juridice iar pe

această bază justificarea gestionară privind integritatea patrimoniului. Pe baza

înregistrărilor contabile se probează drepturi şi obligaţii privind modificările intervenite

în volumul şi structura patrimoniului.

Întemeindu-se pe documente, înregistrările contabile se efectuează în ordinea

datelor în care au avut loc operaţiile economico-financiare, grupându-se ulterior după un

anumit sistem pe elemente componente ale patrimoniului. De aici derivă principiul

înregistrării cronologice si sistematice.



Metoda contabilităţii poate fi definită ca un ansamblu de procedee care

permit furnizarea de informaţii privind fenomenele şi procesele economice ce se

petrec în cadrul entităţii. Aceste procedee se folosesc pentru înregistrarea

documentară, evaluarea bănească, gruparea, calculul, generalizarea şi controlul

situaţiei patrimoniale şi financiare. Ele se grupează în:

procedee comune tuturor ştiinţelor;

procedee comune disciplinelor economice;

procedee specifice metodei contabilităţii.

a) Procedeele comune tuturor disciplinelor ştiinţifice sunt: observaţia,

raţionamentul, comparaţia, clasificarea, analiza, sinteza, deducţia, inducţia, etc.

Observaţia este faza iniţială a cercetării fenomenelor şi proceselor economice

care se pot exprima valoric şi care, după ce au fost consemnate în documente sunt

reflectate cu ajutorul procedeelor specifice de lucru şi cu respectarea normelor şi

principiilor menţionate anterior.

Raţionamentul se aplică pentru ca pornind de la fenomenele şi procesele

economice care intră în obiectul de studiu al contabilităţii să se ajungă pe baza unor

judecăţi logice, la concluzii corecte cu privire la modul de reflectare cu ajutorul unor

procedee specifice.

Comparaţia permite ca prin alăturarea a două sau mai multe fenomene şi procese

economice, exprimate valoric, să se stabilească asemănările şi deosebirile dintre ele şi pe

această bază să se tragă o serie de concluzii. Astfel, în contabilitate se compară veniturile

cu cheltuielile, stabilindu-se rezultatele financiare finale sau, indicatorii efectivi cu cei

prestabiliţi, determinându-se abaterile necesare în luarea deciziilor corespunzătoare.

Clasificarea este procedeul prin care se împart sau se distribuie fenomene sau

procese în raport de asemănările sau deosebirile dintre ele. Asemănările le apropie şi

încadrează în aceeaşi grupare, iar deosebirile le diferenţiază şi încadrează în grupări

diferite. Metoda contabilităţii foloseşte clasificarea atât în cadrul procedeelor comune

altor discipline economice cât şi în cadrul procedeelor specifice. Pe baza ei se studiază

patrimoniul entităţii sub diferite aspecte, respectiv al mijloacelor economice sau surselor

de finanţare, al cheltuielilor sau al veniturilor, etc. Deasemeni, se procedează la studierea

sistematică a documentelor sau a evaluării, etc.

Analiza este procedeeul de cercetare a întregului, a fenomenului pe baza studierii

părţilor (elementelor) sale componente.

Având câmp larg de aplicare în contabilitate, analiza este folosită la înregistrarea

corectă a operaţiilor economico-financiare, pentru stabilirea situaţiei economico-

financiare (pe baza bilanţului şi a contului „Profit şi pierdere”, etc.).

Procedeele

metodei



Sinteza permite generalizarea, prin trecerea de la particular la general sau de la

simplu la compus. Este folosită de metoda contabilităţii în operaţiile de grupare şi

centralizare a datelor pentru a le sintetiza în scopul generalizării concluziilor ce se

desprind din analiza acestora.

b) Procedeele comune cu disciplinele economice sunt:

documentaţia;

evaluarea;

calculaţia;

inventarierea.

Aceste procedee vin în completarea celor specifice metodei contabilităţii, cu care

se întrepătrund şi formează un tot unitar.

Documentaţia reprezintă procedeul cu ajutorul căruia se consemnează în scris,

letric şi cifric, în etalon bănesc sau natural, de regulă, în momentul şi la locul înfăptuirii

lor, operaţiile economico-financiare, tranzactiile şi evenimentele determinate de necesităţi

organizatorice şi administrative.Fiecare document constituie un act justificativ al

înfăptuirii unei operaţii economice sau financiare şi în continuare el asigură datele privind

intrarea în sistemul contabil, înregistrarea şi prelucrarea acestora.Cu ajutorul

documentelor se asigură verificarea prealabilă a justeţei şi legalităţii operaţiilor

economice, controlul gestiunilor de valori materiale şi băneşti, respectarea disciplinei

contractuale şi financiare, etc.

Pentru ca datele înregistrate în conturi să se poată centraliza cu ajutorul balanţei

conturilor şi generaliza prin bilanţ, trebuie aduse la un numitor comun, prin folosirea

aceleiaşi unităţi de măsură. Aceasta este unitatea monetară, iar procedeul care o foloseşte

este cunoscut sub denumirea de evaluare. Prin evaluare înţelegem cuantificarea, iar pe

această bază exprimarea, în etalon monetar, a mărimii fiecărui element patrimonial.

Evaluarea asigură omogenizarea în expresie bănească a marii diversităţi de elemente

patrimoniale şi comparabilitatea datelor de aceeaşi natură.

Calculaţia este procedeul care include toate formele de calcul, începând cu

simple calcule a datelor consemnate în documente, continuând cu calculul stării şi

mişcării elementelor patrimoniale şi terminând cu stabilirea costului de aprovizionare,

producţie sau desfacere şi a rezultatelor financiare finale.

Inventarierea constituie procedeul de constatare faptică, directă a mărimii

valorice reale a elementelor patrimoniale. Comparând această mărime reală cu cea

calculată în contabilitate se verifică integritatea materială a patrimoniului. Inventarierea

se efectuează şi pentru evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor actuală.

c) Procedeele specifice utilizate de metoda contabilităţii pentru cercetarea şi

studierea obiectului său sunt:



contul contabil;

balanţa conturilor;

bilanţul contabil.

Contul contabil este procedeul de grupare, sistematizare şi calcul a stării şi

mişcării unui singur element patrimonial. Fiecărui element patrimonial i se asociază câte

un cont care reflectă starea şi mişcarea acestuia în etalon monetar şi uneori cantitativ. Ca

urmare, se vor folosi atâtea conturi, câte elemente are patrimoniul.

Balanţa conturilor denumită şi balanţă de verificare sau balanţa conturilor

reprezintă procedeul folosit pentru controlul exactităţii înregistrărilor în conturi. Cu

ajutorul balanţei conturilor se asigură centralizarea datelor în vederea analizei activităţii

entităţii economice şi întocmirii bilanţului. Balanţa de verificare asigură respectarea în

contabilitate a dublei înregistrări a elementelor patrimoniale din cadrul entităţii

economico-sociale, dând prin aceasta garanţia înregistrărilor în conturi.

Bilanţul contabil este un procedeu de sintetizare şi generalizare a datelor privind

poziţia financiară la un moment dat, evoluţia acesteia şi performanţa obţinută.

Furnizând numai informaţii generale, sintetice, rezultate din centralizarea datelor

contabilităţii curente, bilanţul este completat cu situaţii anexă, prin care se explică şi

detaliază anumite laturi ale activităţii economico-financiare a entităţii. Legătura dintre

cont, care furnizează informaţii de detaliu asupra fiecărui element ce constituie obiect al

contabilităţii şi bilanţ, care furnizează informaţii generalizatoare asupra activităţii, se

realizează cu ajutorul balanţei conturilor. Se remarcă o strânsă corelaţie între procedeele

metodei contabilităţii, care se intercondiţionează reciproc.

Întrebări recapitulative

1. Ce înţelegeţi prin metoda contabilităţii?

2. Care sunt principiile metodei contabilităţii şi în ce constă fiecare principiu?

3. Cum argumentaţi necesitatea principiului periodizării?

4. Ce înţelegeţi prin dubla înregistrare?

5. Ce exprimă debitul unui cont? Dar creditul?

6. La înregistrarea unei tranzacţii în contabilitate, este necesar să utilizăm un

document? Dacă da, de ce?

7. Cum se structurează procedeele metodei contabilităţii?

8. Definiţi fiecare procedeu şi explicaţi-l.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr.1.2

Prezentaţi elementele definitorii ale conceptului de metodă a contabilităţii

Răspunsurile la întrebările recapitulative şi lucrarea de

verificare se vor insera în caietul de lucrări aplicative.



1.3. CONTABILITATEA FINANCIARĂ ŞI DE GESTIUNE INTERNĂ.

CONTABILITATEA ENTITĂŢII ECONOMICO-SOCIALE ŞI

CONTABILITATEA NAŢIONALĂ

Contabilitatea este o tehnică care permite entităţii economico-sociale să clasifice

şi să totalizeze în unităţi monetare, conform unui procedeu şi unei forme definite de lege:

toate operaţiile pe care le realizează cu diferiţi agenţi ai lumii economice;

toate operaţiile interne, de mişcare şi transformare, ce au loc continuu, în interesul

propriei entităţi.

Aceste două componente ale activităţii economico-financiare au determinat

existenţa unei contabilităţi financiare şi a unei contabilităţi de gestiune internă.

Contabilitatea financiară, comparată cu o memorie scrisă, supravegheză

valorile, operaţiile realizate cu terţii şi rezultatele lor.

Simplul fapt de a înregistra în scris toate operaţiile înaintea oricărei analize, dând

garanţia autenticităţii datelor, aduce un serviciu important:

fiindcă permite cunoaşterea periodică a situaţiei entităţii economice faţă de terţi:

clienţi, furnizori, salariaţi, bănci, stat, organisme sociale (dacă plăţile s-au

efectuat, la ce termene, creanţele s-au încasat, etc.);

pentru că informează conducătorul entităţii asupra poziţiei financiare a entităţii.

pentru că permite definirea profitului sau pierderii degajată în fiecare an de

activitatea proprie. Entitatea va trebui, în consecinţă, să satisfacă obligaţiile sale

fiscale, în particular să verse impozitul pe profit;

pentru că permite determinarea sumelor ce vor fi distribuite acţionarilor sau

asociaţilor.

Pe baza datelor puse la dispoziţie de contabilitatea financiară:

se poate cunoaşte dacă s-a menţinut intactă capacitatea de producţie şi dacă s-a

folosit în întregime;

se poate stabili un program de finanţare şi de trezorerie;

se pot determina diferite caracteristici ale situaţiei financiare:

- independenţa financiară;

- posibilitatea acoperirii cu credite;

- fondul de rulment;

- solvabilitatea, lichiditatea.



În unele tări, ca de ex. Statele Unite se insistă asupra unei „contabilităţi active”

care este preocupată de nevoile direcţionării, axate pe:

rapiditatea elaborării documentelor;

caracterul sintetic, clar şi facil în utilizarea direcţiilor de dezvoltare, dezvăluite de

datele prezentate. În acest caz se procedează la:

- întocmirea frecventă a documentelor;

- redarea rapidă a cifrelor (zilnic sau decadal);

- analiza datelor extracontabil şi compararea cifrelor precedente cu cele curente.

Organizarea contabilităţii financiare, întocmirea şi prezentarea periodică a

lucrărilor contabile, celor interesaţi, se realizează pe baza unor reglementări legale,

aplicabile obligatoriu de toate entităţile economice.

Lucrările de sinteză cuprind informaţii financiar-contabile care reprezintă canale

de comunicaţie între entitate şi cei interesaţi.

Instrumentele care stau la baza organizării contabilităţi financiare sunt:

planul contabil general;

regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii 82/1991, cu toate completările şi

modificările sale;

registrele de contabilitate (Registrul-jurnal şi inventar) completate pe baza

documentelor primare şi Cartea Mare.

Dacă în paragraful anterior s-a încercat definirea contabilităţii financiare

(denumită şi contabilitate generală), care sesizează relaţiile entităţii cu exteriorul, deci

fluxurile externe, în cele ce urmează se va analiza succint contabilitatea de gestiune

internă sau de exploatare. Informaţiile pe care le culege şi înregistrează contabilitatea pot

fi analizate şi dintr-un alt unghi, cel al fluxurilor interne. Ele se pot clasifica după

legătura cu diverse funcţii ale entităţii economico-sociale sau diverse sectoare de

activitate. Este o altă latură a contabilităţii, complementară celei precedente,

contabilitatea de gestiune internă.

Obiectul său general este calculul şi analiza costurilor.

Cunoaşterea costurilor permite:

determinarea valorii stocurilor care facilitează determinarea rezultatului;

determinarea preţului de vânzare;

după analiza efectuată, controlul costurilor.



Studiul randamentului, a eficienţei analitice, permite controlul politicii producţiei,

investiţiilor, vânzării.

Prin contabilitatea de gestiune internă se:

înregistreză cheltuielile după destinaţia lor;

controlează costul:

- de achiziţie;

- de producţie;

- de distribuţie.

determină eficienţa pe produs, comandă, unitate, etc.

Tehnicile bazate pe contabilitatea de gestiune dau posibilitatea întocmirii

proiectelor pentru:

reînnoirea materialelor;

achiziţionarea imobilizărilor;

studiul variaţiei volumului producţiei şi a vânzărilor;

intrarea pe o nouă piaţă;

cunoaşterea produselor sau mărfurilor vândute în pierdere;

cunoaşterea pericolelor de cădere sub punctul de rentabilitate: de volum, de preţ;

cunoaşterea productivităţii unei maşini, a unei mâini de lucru, pe m2 de suprafaţă

comercială, etc;

stabilirea costului de revenire a unei instalaţii sau extinderi.

În rezumat, contabilitatea de gestiune internă permite:

măsurarea rentabilităţii entităţii economice, de manieră analitică, element cu

element;

evaluarea raţională a elementelor de activ;

aprecierea gestiunii;

controlul rentabilităţii;

controlul responsabilităţilor.

Pentru a obţine informaţii privind activitatea internă (de exploatare) şi modul de

utilizare a factorilor de producţie, entităţile economice îşi organizează contabilitatea de

gestiune internă în funcţie de specificul activităţii proprii şi obiectivele urmărite.

Spre deosebire de contabilitatea financiară care se organizează pe baza

reglementărilor legale în vigoare, contabilitatea de gestiune internă funcţionează pe baza

unor reguli stabilite de entitate, conforme cu propriile nevoi.Deşi operează cu o

multitudine de informaţii, contabilitatea nu oferă date privind starea cererii, costul de

renunţare la o decizie, anticipaţii asupra unor fapte şi evenimente.



Contabilitatea se organizează de către fiecare entitate economică şi îmbracă atât

forma contabilităţii financiare cât şi a contabilităţii de gestiune internă. Fiecare entitate,

ca titular de patrimoniu, organizează propria sa contabilitate. Aceasta evidenţiază şi

controlează modul de utilizare a resurselor materiale şi de muncă, ca şi rezultatele

obţinute în cursul exerciţiului.

Prin contabilitatea entităţii economice se asigură:

înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor economico-financiare,

prelucrarea şi păstrarea informaţiilor privitoare la poziţia financiară şi

performanţa, atât pentru necesităţile proprii ale entităţii cât şi în relaţiile acesteia

cu furnizorii, clienţii, debitorii, creditorii, băncile, organele fiscale, personalul,

acţionarii sau asociaţii;

controlul operaţiunilor efectuate, exactitatea datelor contabile şi a procedeelor de

prelucrare a acestora;

analiza modului de administrare a patrimoniului şi eficienţa activităţii desfăşurate;

luarea deciziilor pentru perioada viitoare;

furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului naţional, executării

bugetului de stat şi a întocmirii bilanţului general, pe ansamblul economiei

naţionale, pe ramuri şi sectoare de activitate.

Contabilitatea naţională

Privit prin prisma relaţiilor de proprietate, patrimoniul naţional este format din:

patrimoniul public;

patrimoniul entităţilor economice pe care l-am studiat odată cu structurile

calitative ale obiectului contabilităţii;

patrimoniul populaţiei.

Patrimoniul naţional este structurat astfel:

resurse naturale (dacă se exprimă în bani);

active fixe aflate în folosinţa economiei naţionale;

active circulante (aflate la entităţile economice);

bunuri de consum de folosinţă îndelungată;

disponibilităţile băneşti ale populaţiei;

bunuri spirituale acumulate (opere de artă, colecţii de muzeu);

stocul de învăţământ.

Cu privire la structura patrimoniului naţional, în obiectul contabilităţii la acest

nivel, se cuprind toate cheltuielile generate de consumul resurselor material-financiare şi

de forţă de muncă, în vederea producerii produsului intern brut.



Obiectivele contabilităţii naţionale sunt:

calculul indicatorilor economico-financiari privind patrimoniul naţional (public,

aflat în gestiunea entităţilor şi la populaţie);

calculul avuţiei naţionale, a elementelor ei componente;

calculul produsului intern brut şi al venitului naţional;

realizarea repartizării venitului naţional;

cuantificarea cheltuielilor statului;

cuantificarea datoriilor externe;

calculul cheltuielilor şi veniturilor populaţiei, inclusiv soldul disponibilităţilor ei

băneşti;

calculul indicatorilor de eficienţă la nivel naţional;

prezentarea relaţiilor economico-financiare ale ţării cu străinătatea.

În sens larg, contabilitatea naţională cuprinde un complex de metode specifice, de

canale de informaţii, de legături administrative şi chiar elemente de doctrină economică

în limitele cărora se evaluează trecutul, previziunile pe termen scurt (bugetele economice)

şi pe termen mijlociu (previziunile de plan).

O altă definiţie concepe contabilitatea naţională ca un tablou al activităţii şi

structurii economice a ţării, instrument de conducere si reprezentare schematică a

economiei naţionale. În contabilitatea naţională se reflectă schematic şi sintetic toate

aspectele economice: producţia şi investiţiile, repartiţia şi circuitul mijloacelor financiare.

În ţara noastră, contabilitatea naţională s-a realizat până în prezent prin

centralizarea bilanţurilor contabile, pornind de la nivelul entităţii economice şi sociale şi

urcând ierarhic, până la nivelul economiei naţionale.


1. Care sunt obiectivele contabilităţii financiare?

2. Prin ce se caracterizează contabilitatea financiară?

3. Ce instrumente staula baza organizării contabilităţii financiare?

4. Ce urmărim prin contabilitatea de gestiune internă?

5. Care este veriga de bază a organizării contabilităţii?

6. Care sunt obiectivele contabilităţii naţionale?

Răspunsurile la întrebările recapitulative se vor insera în

caietul de lucrări aplicative.



1.4. FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII.

Evidenţa contabilă dă o caracterizare de ansamblu laturii economico-

financiare a activităţii entităţilor economice şi sociale prin gruparea, contabilizarea şi

sintetizarea datelor primare. Ea evidenţiază căile de procurare a mijloacelor

economice în corelaţie cu modul de utilizare a lor, în cadrul entităţii. Concomitent,

furnizează date cu privire la cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute. Rezultă din

cele expuse funcţia de informare a contabilităţii.

Reflectând mişcarea valorilor economice, contabilitatea caracterizează starea

lor, intrările şi ieşirile, precum şi procesele interne care transformă intrările în ieşiri.

Starea la un moment dat, intrările şi ieşirile elementelor patrimoniale, aflate în

gestiunea unei entităţi sunt evidenţiate ca raport de echivalenţă mijloace = surse de

provenienţă. Mijloacele economice exprimă destinaţia sau modul de utilizare a

capitalului sau fondurilor (ca active fixe sau circulante), iar sursele de provenienţă,

modul de dobândire sau procurare a capitalului sau fondurilor de către entitatea

economică în cadrul relaţiilor cu alte persoane fizice sau juridice (prin autofinanţare,

subvenţii, credite, etc.).

Raportul de echivalenţă mijloace-surse conferă contabilităţii funcţia de

cunoaştere a situaţiei economico-financiare a entităţii: capacitatea acesteia de a-şi

asigura propria finanţare, de a restitui creditele, de a contribui la dezvoltarea generală

a societăţii, etc.

Contabilitatea are şi o funcţie de control asupra integrităţii şi utilizării

eficiente a patrimoniului. Ea permite urmărirea execuţiei Bugetului de venituri şi

cheltuieli şi determinarea eficienţei activităţii economico-financiare.

În strânsă legătură cu funcţia de control, se oferă calitatea contabilităţii de

forţă probantă în relaţiile juridice. Având capacitatea de a dovedi producerea

efectivă a faptelor care constituie obiectul înregistrării, contabilitatea dă posibilitatea

stabilirii răspunderii materiale pentru pagubele aduse averii titularului de patrimoniu.

Ea contribuie la menţinerea unui climat de ordine şi disciplină în administrarea

bunurilor economice.

Se poate vorbi şi de o funcţie economică a contabilităţii. Aceasta se

caracterizează prin faptul că servind ca ghid în gestiune şi furnizând informaţii,

contabilitatea poate fi considerată ca o formă tradiţională a informaţiei de gestiune.

Nici o informaţie nu rezolvă singură problemele gestiunii, dar permite un calcul

economic, al cărui studiu raţional dă posibilitatea luării deciziilor.

Contabilitatea tratează informaţia într-o manieră completă şi continuă. Ea

descrie datele observate sub toate aspectele şi calculează imediat consecinţele. Este

deci, un instrument de gestiune şi o bază de previziune remarcabilă.

Informare Informare Informare

Cunoaştere

Control

Bilanţul contabil şi contul “profit şi pierdere”


Unitatea de Învăţare Nr. 2

BILANŢUL CONTABIL ŞI CONTUL “PROFIT ŞI PIERDERE”

Cuprins Pagina


2.1 Bilanţul contabil – definire şi structură 26

Întrebări recapitulative 32


2.2 Analiza compoziţiei activului şi pasivului 33

Intrebari recapitulative şi studii de caz Unitate de învăţare Nr. 2.2 42

2.3 Tipuri de modificări generate de operaţiile economico-financiare

asupra patrimoniului 43

Întrebări recapitulative si aplicaţii Unitate de invaţare Nr. 2.3 55

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2.3 55

2.4 Contul „Profit şi pierdere” – instrument de evaluare şi calcul a cheltuielilor

şi veniturilor. Structura contului „Profit şi pierdere” 56

Întrebări recapitulative Unitate de invaţare Nr. 2.4 72

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2.4 73



întelegerea conceptului de bilanţ şi a structurii acestuia

cunoaşterea compoziţiei activului/pasivului, activului/datoriilor şi

capitalurilor proprii

însuşirea şi familiarizarea cu tipurile de operaţii economico-

financiare

înţelegerea contului “Profit şi pierdere” ca instrument de evaluare a

cheltuielilor şi veniturilor şi calcul al rezultatului



BILANŢUL CONTABIL ŞI CONTUL „PROFIT ŞI PIERDERE”

2.1. BILANŢUL CONTABIL – DEFINIRE ŞI STRUCTURĂ

Teoria juridică ne permite să definim bilanţul ca instrument de dublă

reprezentare a patrimoniului; pe de-o parte din punct de vedere al destinaţiei, utilizării

resurselor, iar pe de altă parte din punct de vedere al provenienţei, sursei de finanţare a

acestora.

Din acest punct de vedere, bilanţul reprezintă un procedeu specific metodei

contabilităţii care redă starea, situaţia patrimonială, la un moment dat, în etalon monetar,

valoric, precum şi rezultatul din activitatea entităţii.

Termenii utilizaţi pentru a defini balanţa proprie bilanţului, au fost de ACTIV,

respectiv PASIV.

Starea patrimoniului, în întregul său, se evidenţiază ca un raport de echivalenţă

între cei doi termeni:

ACTIV = PASIV

destinaţia/utilizarea provenienţa/finanţarea

elementelor patrimoniale elementelor patrimoniale

Schematic, dubla reprezentare a valorilor se poate prezenta astfel:

Situaţia valorilor grefate pe un patrimoniu

Valori avansate

Mod de reprezentare

Destinatie/utilizare <=============> Procurare/finanţare/alocare

Noţiuni folosite

Mijloace sau active <=============> Surse/fonduri/pasive

Activul sintetizează în expresie bănească, mărimea mijloacelor de care dispune

entitatea, iar pasivul mărimea surselor de procurare şi susţinere financiară a întregului

activ.

Alături de sursele de finanţare, bilanţul contabil evidenţiează şi rezultatul din

activitatea entităţii: profit, care majorează sursele de finanţare, sau pierdere, care

micşorează aceste surse.



Fiecare parte a bilanţului reprezintă două serii de informaţii: la începutul şi la

sfârşitul exerciţiului.

Modelul de principiu al bilanţului, în această concepţie, se poate schematiza

astfel:

Bilanţ la 31.12.N

ACTIV SOLD LA PASIV SOLD LA

01.01.N 31.12.N 01.01.N 31.12.N

1. ACTIVE

IMOBILIZATE

1.1. Necorporale

1.2. Corporale

1.3. Financiare

2. ACTIVE

CIRCULANTE

2.1. Stocuri

2.2. Creanţe

2.3. Investiţii financiare

pe termen scurt

2.4. Casa şi conturi la

bănci

3. ACTIVE DE

REGULARIZARE ŞI

ASIMILATE

A1(i)

A11(i)

A12(i)

A13(i)

A2(i)

A21(i)

A22(i)

A23(i)

A24(i)

A3(i)

A1(i+1)

A11(i+1)

A12(i+1)

A13(i+1)

A2(i+1)

A21(i+1)

A22(i+1)

A23(i+1)

A24(i+1)

A3(i+1)

1. CAPITALURI

PROPRII

1.1. Capital social

1.2. Prime de capital

1.3. Rezerve

1.4. Rezultat (Profit +,

Pierdere -)

2. PROVIZIOANE

PENTRU RISCURI

ŞI CHELTUIELI

3. DATORII

3.1. Pe termen scurt

3.2. Pe termen lung

4. PASIVE DE

REGULARIZARE ŞI

ASIMILATE

P1(i)

P11(i)

P12(i)

P13(i)

P14(i)

P2(i)

P3(i)

P31(i)

P31(i)

P4(i)

P1(i+1)

P11(i+1)

P12(i+1)

P13(i+1)

P14(i+1)

P2(i+1)

P3(i+1)

P31(i+1)

P32(i+1)

P4(i+1)

TOTAL ACTIV

(1+2+3)

A(i) A(i+1) TOTAL PASIV

1+2+3+4

P(i) P(i+1)

Mijloacele, ca elemente de activ şi sursele, ca elemente de pasiv, sunt grupate şi

sintetizate în raport de trăsăturile loc comune.

Ecuaţia generală A(i) = P(i) devine şi o relaţie de eficienţă dacă se evidenţiază

distinct rezultatul net – profit sau pierdere – generat de fluxurile interne. În consecinţă,

relaţia de echilibru se exprimă prin ecuaţia de forma:

A(i) = P(i) R(i)

unde R(i) reprezintă rezultatul net la momentul (i).

Rezultatul net trecut alături de pasiv exprimă creşterea sau diminuarea sursei de

finanţare a plusului (în cazul profitului) sau a minusului (în cazul pierderii) de activ

determinat de mişcările de valori.

Model

bilanţ

contabil



Între activul şi pasivul bilanţului există un raport de echivalenţă denumit egalitate

sau echilibru bilanţier. Această egalitate este determinată de faptul că orice mijloc

constituit ca activ al entităţii are un izvor de formare reflectat în pasiv:

A(i) = P(i) i = momentul întocmirii bilanţului

Din punct de vedere informativ, bilanţul reprezintă un sistem de indicatori

economico-financiari privind gestiunea patrimoniului. Fiecare indicator constituie o

mărime care sintetizează o mulţime de date privind operaţiile economice şi financiare.

Semnificaţia literelor şi cifrelor din bilanţ este următoarea:

- i – reprezintă momentul de început al exerciţiului financiar;

- i + 1 – reprezintă momentul de sfârşit al exerciţiului financiar;

- A – activ;

- P – pasiv;

- 1 ... n – valorile elementelor patrimoniale.

Din punct de vedere metodologic, bilanţul reprezintă un instrument de

reprezentare generalizată a corelaţiei dintre mijloacele economice ale entităţii

patrimoniale şi sursele de procurare a acestora.

Rezultă că, prin bilanţ se reprezintă acelaşi patrimoniu, dar din două puncte de

vedere diferite:

a) după destinaţia / utilizarea mijloacelor;

b) după provenienţa / finanţarea lor.

Acest lucru explică egalitatea bilanţieră.

Potrivit concepţiei economice, bilanţul poate fi definit ca un tablou (sau listă)

întocmit la un moment dat, care descrie relaţia de echilibru dintre activele, capitalurile

proprii şi datoriile entităţii. El furnizează informaţii cu privire la poziţia financiară si

performanţa acesteia.

Modelul de principiu al bilanţului se poate schematiza astfel:

Judeţul_______________________│_│_│ Forma de proprietate ___________________│_│_│

Persoana juridică ____________________ Activitatea preponderentă

Adresa: localitatea ______, sectorul _____, (denumire clasă CAEN) ______________________

str. _______________ nr. ___, bl. ______,

sc. ________________ ap. ____________ Cod clasă CAEN _________________ │_│_│_│_│

telefon ____________, fax ____________ Cod fiscal / Cod unic de înregistrare

Număr din registrul comerţului _________ _________________│_│_│_│_│_│_│_│_│_│_│



BILANŢ La data de 31.12. N.

- mii lei -

Nr.

rd.

Sold la:

01.01.N 31.12.N

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

01

A11(i)

A11(i+1) I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 02 A12(i) A12(i+1)

III. IMPBILIZĂRI FINANCIARE 03 A13(i) A13(i+1)

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL

(rd. 01 la 03)

04

A1(i)

A1(i+1)

B. ACTIVE CIRCULANTE

05

A21(i)

A21(i+1) I. STOCURI

II. CREANŢE 06 A22(i) A22(i+1)

III. INVESTIŢII FINANCIARE PE

TERMEN SCURT

07

A23(i)

A23(i+1)

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 A24(i) A241(i+1)

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

(rd. 05 LA 08)

09

A2(i)

A2(i+1)

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10 A3(i) A3(i+1)

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN

11

P2(i)

P2(i+1)

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV

DATORII CURENTE NETE

(rd. 09 + 10 – 11 – 18)

12

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

(rd. 04 + 12 – 17)

13

G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O

PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

14

P3(i)

P3(i+1)

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI

ŞI CHELTUIELI

15

P4(i)

P4(i+1)

I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17 + 18),

din care :

16

P5(i)

P5(i+1)

- subvenţii pentru investiţii 17 P51(i) P51(i+1)

- venituri înregistrate în avans 18 P52(i) P52(i+1)

J. CAPITAL ŞI REZERVE

19

P11(i)

P11(i+1) I. CAPITAL (rd. 20 la 22)

din care:

- capital subscris nevărsat 20

- capital subscris vărsat 21



- patrimoniul regiei 22

II. PRIME DE CAPITAL 23 P12(i) P12(i+1)

III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD C 24 P131(i) P131(i+1)

SOLD D 25 P132(i) P132(i+1)

IV. REZERVE 26 P14(i) P14(i+1)

V. REZULTATUL REPORTAT

SOLD C 27 P151(i) P151(i+1)

SOLD D 28 P152(i) P152(i+1)

VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI

FINANCIAR

SOLD C 29 P161(i) P161(i+1)

SOLD D

30

P162(i)

P162(i+1)

Repartizarea profitului 31 P17(i) P17(i+1)

CAPITALURI PROPRII – TOTAL

(rd. 19 + 23 + 24 – 25 + 26 + 27 – 28 + 29 – 30 – 31)

32

P1(i)

P1(i+1)

Patrimoniul public 33

CAPITALURI – TOTAL (rd. 32 + 33) 34 P1(i) P1(i+1)

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele şi prenumele ___________________ Numele şi prenumele ___________

Semnătura ____________________________ Semnătura ___________________

Ştampila societăţii

Relaţia de echilibru dintre activul, capitalurile proprii şi datoriile entităţii se

exprimă prin ecuaţia:

ACTIVE – DATORII = CAPITALURI PROPRII

Ea reflectă gradul de asigurare a autonomiei sau independenţei financiare a

titularului de patrimoniu. Permite compararea capitalurilor proprii cu datoriile entităţii.

PENTRU O MAI UŞOARĂ ÎNŢELEGERE A CONTABILITĂŢII, ÎN CELE CE

URMEAZĂ, SE VA REŢINE ECUAŢIA METODOLOGICĂ DE FORMA ACTIV =

PASIV.

În vederea delimitării şi ierarhizării activelor şi a pasivelor în bilanţ se folosesc

drept criterii:

a) natura sau felul elementelor de activ, respectiv pasiv. De exemplu, stocuri,

creanţe, bani, capital social, rezerve, datorii comerciale, credite, etc.

b) lichiditatea activelor, adică, capacitatea unui element de activ de a parcurge în

mod normal unul sau mai multe circuite economice până la transformarea lui în bani.

Gradul de lichiditate al unui activ se măsoară în unităţi de timp şi reprezintă perioada de

recuperare sau realizare a activelor de la intrarea lor în patrimoniu şi până la ieşire.



c) exigibilitatea pasivelor, adică, perioada de decontare a unui pasiv persoanei de

la care a provenit (de exemplu, perioada de la constituirea unei datorii şi până la stingerea

ei).

Din punct de vedere al lichidităţii activelor şi exigibilităţii pasivelor, acestea se

împart în:

- active şi pasive pe termen lung (stabile, durabile, cu o perioadă de realizare,

respectiv decontare, mai mare de un an);

- active şi pasive curente (temporare, pe termen scurt, până la un an);

Din punct de vedere al lichidităţii, activele se împart în:

- active circulante sau curente;

- active imobilizate.

Activele curente se caracterizează prin faptul că perioada de recuperare

(realizare) a valorii lor se înscrie în durata normală a unui circuit economic (circuit de

exploatare).

Pentru o întreprindere producătoare sau prestatoare de servicii, fluxul circuitului

de exploatare este:

CUMPĂRARE

DE MATERII

PRIME ŞI

PRESTĂRI DE

SERVICII

CONSUM

OBŢINERE DE

PRODUSE

FINITE SAU

PRESTARE DE

SERVICII

VÂNZAREA

PRODUSELOR

ŞI/SAU

SERVICIILOR

CĂTRE CLIENŢI

ÎNCASARE

(REALIZARE)

Pentru un comerciant, acest ciclu este mult mai scurt şi se prezintă astfel:

CUMPĂRARE DE

MĂRFURI

VÂNZAREA

MĂRFURILOR ÎNCASAREA

Perioada de recuperare (realizare sau transformare în bani) nu depăşeşte 12 luni

de la data bilanţului.

Toate activele care se recuperează pe o perioadă mai mare de un an sau depăşesc

durata normală a ciclului de exploatare sunt denumite active imobilizate (pe termen

lung, mai mare de un an).

Şi în cazul pasivelor, dacă avem în vedere exigibilitatea lor, întâlnim cele două

restricţii, privind perioada de decontare:



- pasive curente, pe termen scurt decontabile într-o perioadă de până la 12 luni

de la data bilanţului (includ şi cota-parte curentă din datoriile pe termen lung);

- pasive pe termen lung, decontabile într-o perioadă mai mare de un an.

În ceea ce priveşte capitalul social, acesta este tratat ca un pasiv pe termen lung,

nonexigibil, deoarece decontarea integrală a lui proprietarilor, conduce la lichidarea

entităţii.

Prin urmare, pasivele se subîmpart în capitaluri permanente (capital social şi

datoriile pe termen lung) şi temporare (toate celelalte).

d) destinaţia / utilizarea activelor în activitatea entităţii, le subîmparte în:

- active sub forma investiţiilor financiare pe termen lung, în capitalul altor

societăţi;

- active sub forma plasamentelor (investiţii financiare pe termen scurt);

- active utilizate în activităţi proprii de exploatare;

e) sursa de procurare sau de constituire vizează pasivul şi îl subîmparte în:

- pasive constituite prin aportul proprietarului şi

- pasive provenite de la terţi.


1. Cum definim bilanţul contabil după teoria juridică? Dar după teoria economică?

2. Ce semnifică activul? Dar pasivul?

3. Care este relaţia de echilibru între activ şi pasiv? Dar între active, datorii şi

capitalurile proprii?

4. Ce întelegeţi prin lichiditarea activelor? Dar prin exigibilitatea unei datorii?

5. Cum schematizaţi circuitul activităţii de exploatare?

6. Care este diferenţa între un activ curent şi unul noncurent (imobilizat)?

7. Exemplificaţi capitaluri permanente si temporare.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2.1

Realizaţi schema de clasificare a activelor, datoriilor si capitalurilor proprii după toate

criteriile regăsite în acest subcapitol.

Răspunsurile la întrebările recapitulative şi lucrarea de

verificare se vor insera în caietul de lucrări aplicative.



2.2. ANALIZA COMPOZIŢIEI ACTIVULUI ŞI PASIVULUI

ACTIVUL exprimă, prin structura sa, modul de valorificare a bunurilor

economice, adică modul în care se consumă bunurile, îşi transmit valoarea şi îşi

recuperează propria valoare.

Din acest punct de vedere, distingem două categorii de bunuri care se

caracterizează printr-un comportament diferit:

A1 * activ imobilizat sau aciclic, stabil, componentele lui fiind denumite şi

imobilizări sau valori imobilizate;

A2 * activ circulant, ciclic.

Distincţia între activul imobilizat şi cel circulant nu este întotdeauna simplă. Ea

nu ţine de natura fizică sau juridică a bunurilor economice sau de durata lor de viaţă în

cadrul patrimoniului; ea are un caracter subiectiv: destinaţia bunului.

Activele imobilizate sunt bunuri destinate să servească în mod durabil activităţii

entităţii economico-sociale. Prin urmare, se utilizează la mai multe circuite conomice şi

îşi transmit valoarea în mod treptat, parte cu parte, sub forma amortizării.

Activele circulante sunt elemente patrimoniale, care conform destinaţiei sau

naturii lor nu rămân durabil în patrimoniu. Sunt destinate consumului sau vânzării

urmând circuitul economic: întrebuinţare – bani – întrebuinţare. În consecinţă, îşi

recuperează integral valoarea, prin includerea în costul activităţii într-un singur circuit

economic.

Astfel, un utilaj reprezintă o imobilizare dacă este destinat să fie folosit în

activitatea de exploatare, dar el poate fi un activ circulant dacă firma l-a fabricat sau

achiziţionat în vederea vânzării, respectiv revânzării lui.

Activele imobilizate pot concura la mai multe circuite economice, în timp ce

activele circulante servesc unui singur circuit, fiind consumate, vândute sau distruse în

cadrul acestuia.

De aici rezultă o serie de consecinţe:

Pentru calculul rezultatului, trebuie incluse în cheltuielile perioadei valoarea totală

a activelor circulante eliberate în consum sau vândute, iar în ceea ce priveşte

activele imobilizate, numai diminuarea valorii lor în cursul perioadei (amortizarea

acestora);

Costul activelor circulante este contabilizat prin cheltuieli la valoarea integrală a

acestora în timp ce costul unei imobilizări este contabilizat prin amortisment;

Activ



Fiind destinate producţiei sau vânzării, activele circulante au vocaţia de a fi

periodic transformate în bani. Astfel se asigură înlocuirea lor cu altele noi, în

vederea reluării circuitului economic. În ce priveşte activele imobilizate,

înlocuirea lor se asigură prin amortismentul înregistrat sau profitul anual produs

prin utilizarea lor;

Activele circulante au o intervenţie rapidă, solicitând resurse pe termen scurt. Din

contră, pentru activele imobilizate, entitatea economică trebuie să dispună de

mijloace financiare pe termen lung.

A1 Activul imobilizat – se structurează, după forma pe care o îmbracă, în:

- imobilizări necorporale;

- imobilizări corporale;

- imobilizări financiare.

Imobilizările necorporale îmbracă o formă nematerială şi constau în:

- cheltuieli de constituire;

- cheltuieli de dezvoltare;

- concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori asimilate;

- fond comercial; alte imobilizări necorporale.

Cheltuielile de constituire se definesc ca fiind cheltuieli ataşate

operaţiilor care condiţionează existenţa şi activitatea entităţii economice şi a căror

sumă nu poate fi raportată la o producţie de bunuri sau servicii determinate. În

România, se recuperează prin amortizare. Cheltuielile de constituire se

structurează în:

- cheltuieli de prospectare a pieţei capitalurilor, de publicitate, taxe şi

onorarii pentru înfiinţare, cheltuieli de emisiune a acţiunilor, etc;

- cheltuieli de creştere a capitalului şi din operaţiuni de fuziune, divizare,

restructurare, etc. Le putem considera active tehnice sau convenţionale. Nu sunt

susceptibilile de a fi revândute, dar sunt determinante pentru funcţionarea entităţii

economice.

Cheltuielile de dezvoltare se ridică la sume foarte mari în epoca

contemporană. Cercetarea are un caracter aleator, din punct de vedere al

rezultatelor obţinute. În cazul în care conduce la obţinerea de prototipuri şi

ulterior la o producţie de serie, reprezintă imobilizare necorporală care îşi va

recupera valoarea prin amortizare.

Concesiunile, brevetele, licenţele şi alte valori asimilate se pot

achiziţiona de la terţi, realiza pe cont propriu, sau primi cu titlu gratuit.

Fondul comercial poate fi studiat din punct de vedere juridic sau contabil.

Apare la momentul intrării activelor corporale în entitate, ca diferenţă între costul

de achiziţie şi valoarea contabilă existentă in actele vechiului proprietar; diferenţa

pozitivă sau negativă este dată de elemente cu caracter necorporal, precum vadul

comercial, clientela, etc.

Activ

imobilizat

Imobilizări

necorporale



Fondul comercial (engl. goodwill), din punct de vedere contabil, este o

imobilizare necorporală care reprezintă orice exces al costului de achiziţie peste

interesul celui care achiziţionează.

Fondul comercial negativ (engl. negative goodwill) reprezintă orice exces

de la data tranzacţiei de schimb, al interesului achizitorului în valorile juste ale

activelor şi datoriilor identificabile achiziţionate, peste costul achiziţiei.

Alte imobilizări necorporale pot fi reprezentate de programe informatice

create de entitate sau achiziţionate de la terţi şi alte imobilizări de formă

nematerială.

Imobilizările corporale cunoscute şi sub denumirea de mijloace fixe şi

terenuri, se caracterizează prin natura lor materială.

Sunt mijloace de muncă care participă la mai multe circuite economice şi a căror

valoare se recuperează în mod treptat, prin amortizare, adică prin includerea

valorii lor, în rate lunare, pe toată durata de funcţionare, în cheltuielile entităţii.

Fac excepţie terenurile care nu-şi pierd din valoare prin utilizarea lor. Ca

urmare, nu trebuiesc înlocuite şi nu-şi recuperează valoarea prin amortizare, ci

doar prin şi în momentul vânzării lor.

Îndeplinesc cumulativ două condiţii:

1. au o valoare mai mare decât cea prevăzută de lege (în prezent 1.800 lei);

2. au o durată de viaţă mai mare de un an.

Ele constituie baza tehnico-materială a entităţii economice. Se structurează

în: terenuri, instalaţii şi utilaje de lucru, aparate de control şi măsură, birotică,

inventar gospodăresc, mijloace de transport, animale de muncă, plantaţii, etc.

Se achiziţionează, realizează din producţie proprie sau se primesc cu titlu gratuit.

Imobilizările financiare se structurează în:

- titluri de participaţii la capitalul altor societăţi şi creanţe ataşate participaţiilor;

- împrumuturi acordate pe termen mai mare de un an;

- depozite bancare;

- garanţii acordate clienţilor, etc.

Titlurile de participare iau forma acţiunilor deţinute la entităţile afiliate

sau părţilor sociale. Posesiunea durabilă a titlurilor este estimată a fi utilă

activităţii entităţii economice; aceasta are dreptul la dividende (adică cote părţi

din profitul entităţii la care se deţin titlurile), poate exercita o influenţă în luarea

deciziilor sau chiar controlul entităţii la care se deţin titlurile.

Împrumuturile acordate pe termen mai mare de un an pot îmbrăca forma

obligaţiunilor sau alte forme, fiind purtătoare de dobânzi.

Imobilizări

corporale

Imobilizări

financiare



Depozitele bancare sunt reprezentate de sume imobilizate pe termen, în conturi

bancare, în vederea obţinerii veniturilor din dobânzi.

Garanţiile reprezintă sume acordate clienţilor la vânzarea de bunuri sau

executarea de lucrări cu termen de garanţie, indisponibile până la realizarea unor condiţii

contractuale.

Nu întâmplător s-a atribuit termenul de imobilizare, cheltuielilor de dezvoltare,

concesiunilor, licenţelor şi altor valori similare, mijloacelor fixe, titlurilor şi creanţelor pe

termene mai mari de un an.

Prin achiziţionarea unora şi/sau realizarea din producţie proprie a altora, entitatea

economică şi-a imobilizat sume de bani, pe care le va recupera treptat, pe o perioadă mai

mare de un an, sub forma amortizărilor, dividendelor, etc.

A2 Activele circulante se mai întâlnesc şi sub denumirea de întrebuinţări ciclice.

Ele corespund elementelor patrimoniale, care în funcţie de natura şi destinaţia lor,

nu au vocaţia de a rămâne durabil în patrimoniu, cu excepţia celor legate de

particularităţile activităţii.

Activele circulante permit şi ajută la funcţionarea activelor imobilizate. Aşadar,

sunt complementare acestora.

Se află într-o continuă mişcare şi transformare, îşi schimbă forma iniţială şi pentru

reluarea activităţii necesită înlocuirea cu altele noi, de aceeaşi speţă.

Ca urmare, sunt animate de o mişcare de rotaţie: întrebuinţare – bani –

întrebuinţare, care determină reînnoirea periodică a formei monetare, de manieră

spontană şi fără a pune în funcţie, pentru aceasta, un mecanism particular. Nu este

necesară repartizarea lor între mai multe exerciţii.

De exemplu, cu banii de care dispune, entitatea achiziţionează materii prime, care

la o prelucrare parţială devin semifabricate şi la finalizarea prelucrării produse finite.

Acestea, prin vânzarea cu încasare ulterioară, se transformă în creanţe, care la rândul lor,

în momentul încasării devin bani. Durata acestui ciclu este variabilă şi depinde adesea de

genul activităţii. Această durată determină durata resurselor necesare finanţării activităţii.

Criteriile de clasificare a activelor circulante sunt natura fizică şi destinaţia lor.

După natura lor activele circulante se grupează în:

- active circulante materiale;

- active circulante în decontare;

- active circulante băneşti.

Activele circulante materiale îmbracă o formă materială, fiind denumite şi

stocuri. După ordinea cronologică a ciclului de producţie şi destinaţia lor, se structurează

în:

- materii prime;

- materiale auxiliare sau consumabile şi de natura obiectelor de inventar;

- semifabricate;

Activ

circulant



- produse finite;

- producţie în curs;

- mărfuri;

- ambalaje.

Îşi recuperează integral valoarea prin includerea ei în costul activităţii, fie în

momentul eliberării în consum sau folosinţă, fie în momentul vânzării.

Materia primă reprezintă substanţa de bază a produsului finit şi se regăseşte

integral în acesta, în forma sa iniţială (ca de exemplu, stofa în costumul de haine) sau sub

o formă transformată (ca de exemplu făina în pâine).

Materialele auxiliare ajută sau chiar condiţionează desfăşurarea activităţii de

exploatare. Se pot regăsi sau nu în produsul finit. De exemplu, catalizatori, lacuri,

vopsele, materiale pentru întreţinere şi curăţenie, rechizite, imprimate, etc.

Materialele de natura obiectelor de inventar , ca de exemplu, scule,

dispozitive, verificatoare, uniforme de lucru şi de protecţie, etc., pot avea fie o lungă

durată de funcţionare (mai mare de un an) şi o valoare mai mică decât cea prevăzută de

lege, fie invers.

Semifabricatele sunt bunuri economice care au parcurs parţial procesul

tehnologic, fiind depozitate temporar, fie în vederea prelucrării lor la o dată ulterioară, fie

în vederea vânzării către terţi.

De exemplu: blaturile de tort, cremele, confecţiile metalice pentru mobilier, etc.

Produsele finite sunt bunuri economice care au parcurs integral procesul

tehnologic, fiind destinate vânzării, de către producătorul lor. De exemplu: costumele de

haine, pantalonii, sacourile, rochiile pentru o fabrică de confecţii, pantofii, sandalele

pentru o fabrică de încălţăminte, etc.

Producţia în curs este denumită şi producţie neterminată. Prelucrarea materiei

prime a fost începută, dar stadiul în care se află nu permite depozitarea sau vânzarea.

De exemplu: ţesătura s-a croit şi eventual însăilat, s-au obţinut feţele sau talpa

pentru încălţăminte, etc.

Mărfurile sunt bunuri economice achiziţionate în vederea revânzării lor, prin

intermediul comerţului. Tot mărfuri devin şi produsele finite tansferate de către

producător în magazinele proprii.

Ambalajele sunt materiale sau obiecte destinate să asigure integritatea şi

păstrarea calităţilor iniţiale ale bunurilor ambalate, pe timpul păstrării, transportului sau

desfacerii acestora.

Încadrarea unui stoc într-o categorie sau alta este dată de destinaţia lui. De

exemplu, stofa poate fi materie primă pentru o fabrică de confecţii, produs finit pentru o

fabrică de ţesături sau marfă pentru un comerciant.

Mijloacele circulante în decontare îmbracă o formă intermediară între

mijloacele circulante materiale şi cele băneşti.

Reprezintă valori avansate temporar de titularul de patrimoniu unor terţi de la care

urmează să primească un echivalent sau o contraprestaţie. Sunt cunoscute sub denumirea

de creanţe sau drepturi de creanţă şi provin din vânzarea de bunuri, lucrări, servicii sau

alte operaţiuni economico-financiare.

Stocuri



Creanţele unei entităţi economice sunt reflectate de următoarele elemente

patrimoniale: clienţi, furnizori debitori, debitori diverşi, acţionari sau asociaţi, efecte de

primit, creanţe în legătură cu statul, cu personalul entităţii, etc.

Clienţii sunt persoane fizice sau juridice cărora entitatea economică le vinde

bunuri, lucrări, servicii, urmând să încaseze echivalentul lor. Creanţa faţă de clienţi ia

naştere la vânzare şi se stinge, de regulă, prin încasare.

Furnizorii-debitori sunt persoane cărora entitatea economică le achită avansuri,

urmând să primească bunuri, lucrări, servicii în contul acestora. Creanţa faţă de furnizorii

debitori ia naştere la plata avansului şi se stinge la primirea de bunuri, lucrări, servicii în

contul avansului. Debitorii diverşi sunt persoane cărora entitatea le acordă împrumuturi

ce urmează a fi restituite sau care îi produc pagube, ce urmează a fi recuperate (de

exemplu, o întreprindere de transport, care din neglijenţă determină avarierea unor

mărfuri ce urma să le ducă unui comerciant). Acţionarii sau asociaţii sunt persoane fizice

sau juridice care subscriu la capitalul unei societăţi (se angajează să aducă acesteia un

aport la capital în bani şi/sau natură. Creanţa faţă de ei ia naştere în momentul subscrierii,

prin actul constitutiv al societăţii şi se stinge la primirea aportului.

Efectele de primit sunt înscrisuri, titluri de credit, prin care o persoană se obligă

să achite o sumă determinată unei persoane clar denumite, la o anumită dată şi într-un

anumit loc. Dreptul de a încasa suma ia naştere la data acceptării efectului şi se stinge în

momentul depunerii lui în bancă spre încasare.

Entitatea economică mai poate avea creanţe faţă de stat, concretizate în impozite

şi taxe de recuperat sau faţă de personal, căruia, fie i-a acordat drepturi salariale mai mari

decât cele care i se cuvin, fie i-a imputat pagube aduse entităţii prin sustragere de bunuri,

rebutări de produse, etc.

Mijloacele circulante băneşti sunt acele mijloace care îmbracă forma şi/sau

îndeplinesc funcţia de bani. În structura lor sunt cuprinse investiţiile financiare pe termen

scurt, disponibilităţile băneşti şi alte valori.

Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri achiziţionate pe termen sub un

an în vederea revânzării lor, în scopul câştigurilor speculative.

Îmbracă forma acţiunilor altor societăţi, acţiunilor proprii răscumpărate în vederea

distribuirii lor salariaţilor, revânzării sau chiar anulării şi a obligaţiunilor.

Disponibilităţile băneşti conţin toate valorile care în funcţie de natura lor, sunt

imediat convertibile pentru valoarea lor nominală. Se păstrează în conturi deschise la

bănci şi/sau în casieria societăţii, în lei şi/sau valută.

Disponibilităţile băneşti servesc în operaţiile de decontare cu terţii (încasări sau

plăţi), care se supun regulamentului Băncii Naţionale.

Decontările prin casierie sunt cunoscute şi sub denumirea de decontări în

numerar, iar cele prin conturi la bănci, decontări prin virament. Acestea din urmă se

caracterizează prin faptul că nu necesită prezenţa fizică a banilor. Se efectuează prin

transferul lor scriptic din contul plătitorului în contul beneficiarului sumei respective.

Decontările prin virament se pot efectua prin conturi curente deschise la bănci sau

prin conturi speciale (CEC-uri cu limită de sumă, acreditiv, etc.).

Activele de regularizare şi asimilate delimitează cheltuielile în avans

(transferate între exerciţiile financiare) şi sume în curs de clarificare.

Cheltuielile în avans sunt cheltuieli amânate, (de exemplu, chiria achitată anticipat

pentru exerciţiile viitoare) care devin cheltuieli curente când ajung la scadenţă.

Creante

Trezoreria



PASIVUL sau capitalurile exprimă resursele financiare sau sursele de finanţare

asigurate de propietar si/sau persoane terţe.

Având în vedere persoana de la care provine capitalul, finanţarea poate fi

proprie sau străină.

Finanţarea proprie se realizează prin:

- contribuţia proprietarului sub formă de capital personal sau social, în funcţie

de tipul societăţii;

- capitalizarea profitului;

- alte surse stabilite prin lege (de exemplu alocaţii primite de la buget).

Finanţarea străină se realizează de o terţă persoană care împrumută entitatea cu

capitalul de care dispune, sub formă de credite bancare, împrumuturi sub diverse forme

sau datorii în curs de decontare.

Capitalul social indică sumele aduse entităţii de acţionarii sau asociaţii ei precum

şi valoarea monetară a aporturilor în natură. Deci, capitalul social are un caracter

avansabil, fiind constituit la înfiinţarea societăţii.Planul contabil, defineşte în sens strict

numai capitalul social, ca valoare nominală a acţiunilor sau părţilor sociale. Acesta

se caracterizează prin fixitate care se interpretează astfel: constituind gajul creanţierilor

sociali şi marcând limita responsabilităţii societăţii, capitalul social nu trebuie să crească

sau să se diminueze ca urmare a operaţiilor efectuate de societate. Pentru acelaşi motiv

capitalul trebuie să fie integral subscris şi vărsat.

Modificarea mărimii capitalului se poate face printr-un act de voinţă, respectând

însă garanţiile de formă şi de publicitate.

Majorarea capitalului are loc prin emisiunea de noi acţiuni, prin încorporarea în

el de rezerve sau profit , transformarea de obligaţiuni în acţiuni, etc.

Diminuarea capitalului se efectuează prin rambursarea unei părţi acţionarilor

sau asociaţilor în cazul reducerii volumului de activitate, prin acoperirea pierderilor din

anii anteriori, etc.

Operaţia specifică este amortizarea capitalului, care nu-i modifică mărimea.

Aceasta constă în rambursarea depunerilor către acţionari sau asociaţi prin afectarea unei

părţi din profitul societăţii.

În schimbul remuneraţiei prin profit, acţionarii sau asociaţii suportă riscul

economic. Capitalul constituie o componentă a pasivului nonexigibil. El nu revine

acţionarilor decât la retragerea din societate sau creanţierilor în situaţia de faliment a

societăţii. Reprezintă însă, garanţia pe care o au creanţierii că vor fi plătiţi.

Limita capitalului ca o garanţie a plăţilor nu este însă suficientă. Trebuie luată în

consideraţie şi forma juridică a societăţii.

Într-o societate anonimă sau cu răspundere limitată, capitalul reprezintă limita

responsabilităţii entitatii economice. Într-o societate individuală sau în nume colectiv,

creanţierii au drepturi asupra întregului patrimoniu. Legea nu dă, în acest caz, o fixitate

Capitaluri

proprii



capitalului, deci el are pentru creanţieri o importanţă relativă. În cazul societăţii în

comandită, comanditarii sunt responsabili în limita aportului lor.

Pentru finanţarea unor investiţii de importanţă majoră sau compensarea unor

importuri – exporturi deficitare se pot obţine subvenţii sau subsidii de capital de la

bugetul statului.

Capitalul social se poate completa şi din alte surse. Acestea au un caracter

consumabil şi o destinaţie precisă. Este vorba despre: prime de capital, rezerve sau

profit.

Primele de capital reprezintă un capital adiţional creat, de exemplu, ca diferenţă

între valoarea de emisiune a titlurilor de valoare (acţiuni) şi valoarea lor nominală.

Rezervele reprezintă „profit conservat” în mod durabil la dispoziţia entităţii şi

neîncorporat în capital. Scopul lor este de a proteja capitalul social împotriva pierderilor.

Rezultatul din activitatea firmei poate fi curent (al exerciţiului) sau reportat din

exerciţiile anterioare. El semnifică o creştere de capitaluri proprii în cazul profitului şi o

diminuare în cazul pierderii.

Suma algebrică a capitalului social, primelor de capital, rezervelor şi rezultatului

curent şi reportat reprezintă capitalul propriu sau activul net al entităţii.

Provizioanele sunt prerezerve constituite, de regulă, la închiderea exerciţiului,

destinate să asigure acoperirea riscurilor şi cheltuielilor datorate unor evenimente în curs

de survenire sau probabile, având obiectul precizat dar valoarea nedeterminată şi

realizarea incertă.

Toate provizioanele sunt de natură pasivă, dar conform Planului de conturi, numai

provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli figurează ca pasive, deoarece ele prezintă activul

în ansamblul său.

Ajustarile pentru depreciere se scad din valoarea bunurilor pentru care se

constituie.

Rezerva înseamnă o întrebuinţare a profitului hotărâtă de Adunarea generală,

provizionul este un act de gestiune curentă, constituindu-se pe seama cheltuielilor, de

regulă. Provizioanele trebuie reintegrate în profit, prin recunoaşterea veniturilor din

provizioane când obiectul lor dispare sau când riscul pentru care s-au constituit nu mai

există.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli pot fi capitaluri permanente sau curente.

În timpul funcţionării entităţii economico-sociale, sursele proprii devenite

insuficiente se completează cu surse străine.

Dar trebuie menţinută o proporţie optimă între cele două categorii de surse.

Sursele străine sunt evidenţiate de datoriile (obligaţiile) societăţii faţă de terţi şi

pentru care societatea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Sursele

străine iau naştere şi se menţin din momentul apariţei datoriei faţă de terţi şi până în

momentul rambursării sau achitării ei.

Datorii



Datoriile se clasifică:

- după natura lor în:

datorii financiare: credite sau împrumuturi;

datorii comerciale (faţă de furnizori, clienţi creditori);

datorii salariale (salarii, sporuri salariale, indemnizaţii pentru concedii de

odihnă si/sau medicale).

datorii sociale (contribuţia angajaţilor si a angajatorilor la asigurări sociale,

asigurări de sănatate, şomaj)

datorii fiscale (impozite şi taxe datorate statului).

datorii faţă de acţionari sau asociaţi.

Se pot distinge împrumuturi în ţară sau străinătate, în monedă naţională sau

devize.

- în funcţie de termenul de decontare, datoriile pot fi:

datorii pe termen lung (peste 7 ani);

datorii pe termen mediu (1-7 ani);

datorii pe termen scurt (până la un an)

Creditele bancare sunt împrumuturi contractate cu organismele de creditare care

se rambursează la termene fixe şi sunt purtătoare de dobânzi.

Împrumuturile de titluri se prezintă sub forma obligaţiunilor pe care titularul de

patrimoniu trebuie să le ramburseze la termen şi să plătească o dobândă.

Datoriile comerciale provin din aprovizionarea cu materiale sau mărfuri, lucrări

executate sau servicii prestate de către furnizori. Ele mai cuprind avansurile sau

aconturile primite de la clienţi în contul mărfurilor de livrat sau serviciilor de prestat,

precum şi efectele comerciale de plată.

Datoriile salariale sunt generate de relaţia cu personalul entităţii economice.

Datoriile sociale au legatură cu folosirea muncii salariate.

Datoriile fiscale evidenţiează obligaţiile faţă de bugetul statului, decurgând din

impozite şi taxe.

Societatea are datorii şi faţă de acţionari sau asociaţi. Acestora li se cuvin cote

părţi din profit, sub forma dividendelor, sau aportul la capital la retragerea din societate.

Toate aceste resurse, proprii şi străine, permanente şi provizorii, dau posibilitatea

procurării şi confecţionării bunurilor economice care alcătuiesc activul patrimonial.

Pasivele de regularizare şi asimilate sunt reprezentate de veniturile înregistrate

în avans. Ele se recunosc ca venituri amânate în exerciţiul curent şi devin venituri curente

în exerciţiile viitoare, când ajung la scadenţă. Sunt asimilate pasivelor şi sumele aflate în

curs de clarificare (de exemplu, sume încasate dar necuvenite firmei).



Întrebări recapitulative şi studii de caz

1. Ce diferenţă se remarcă între un activ fix şi unul circulant?

2. Structuraţi activul imobilizat şi comentaţi fiecare structură în parte.

3. Definiţi imobilizările corporale şi structuraţi-le.

4. O societate achiziţionează o unitate centrală în valoare de 1.700 lei, un monitor 1.000

lei, un mouse 50 lei si un scanner 1.250 lei. Câte bunuri recunoaşteţi şi la ce valoare?

5. Societatea achiziţionează un teren în valoare de 80.000 lei. Cum se recuperează

valoarea lui?

6. Societatea achiziţionează un autoturism în valoare de 100.000 lei. Cum se

recuperează valoarea lui, dacă autoturismul este destinat revânzării? Dar dacă este

destinat utilizării interne?

7. În ce categorie încadraţi 1.000 de acţiuni achiziţionate ca titluri de participare la

capitalul altei societăţi (în vederea deţinerii controlului economic şi gestionar) şi

5.000 de acţiuni cumpărate pe termen scurt, pentru revânzare?

8. Care sunt criteriile de clasificare a activelor circulante şi cum se clasifică acestea?

9. Structuraţi stocurile, definiţi fiecare tip de stoc şi daţi exemple de stocuri.

10. Ce reprezintă firul de bumbac pentru o fabrică de ţesături? Dar pânza? Ce reprezintă

pânza pentru un comerciant?

11. În ce categorie a stocurilor încadraţi pungile de hârtie pentru o fabrică de hârtie, dar

pentru un magazin?

12. Ce active circulante în decontare cunoaşteţi?

13. Societatea “A” vinde către societatea “B” autoturisme. În relaţia contractuală, ce

calitate are “A”? Dar “B”? “A” încasează de la “B” un avans. În contabilitatea lui

“A”, “B” este furnizor, furnizor-debitor, client sau client-creditor?

14. Delegatul unei firme de transport provoacă o pagubă beneficiarului. Ce calitate are

firma de transport în acest caz: furnizor, client, acţionar, debitor sau creditor?

15. Structuraţi trezoreria societăţii.

16. Ce sunt cheltuielile în avans? Daţi exemple.

17. Cum se structurează sursele de finanţare?

18. Indicaţi componenţa capitalurilor proprii.

19. Ce semnifică capitalurile străine?

20. Clasificaţi datoriile şi caracterizaţi fiecare categorie de datorii.

21. Societatea “B” achiziţionează 20 kg din bunurile obţinute din producţie proprie de

către “A”. Scopul societăţii“B” este ca 15 kg să fie revândute, iar celelalte 5 kg să fie

utilizate în vederea obţinerii de produse finite. Ce calitate are “A”? Dar “B”? Cum

se denumesc bunurile amintite mai sus, în contabilitatea celor două entităţi?

22. “A” este prădată de un individ necunoscut, care a sustras autoturismul entităţii, în

valoare de 125.000 lei. După şase ore de la producerea tristului eveniment, identitatea

hoţului este divulgată de organele în drept, care au constatat că autoturismul este

distrus în proporţie de 100%. De ce societatea “A” înscrie paguba la datorii?

23. Ce sunt veniturile în avans ? Daţi exemple.





2.3. TIPURI DE MODIFICĂRI GENERATE DE OPERAŢIILE ECONOMICO-

FINANCIARE ASUPRA PATRIMONIULUI

Patrimoniul entităţii se află într-un continuu proces de mişcare, care este descris

de contabilitate prin prisma operaţiilor economico-financiare ca unităţi de observare şi

înregistrare. Aceste operaţii produc modificări continue în volumul şi structura

elementelor patrimoniale, influenţând astfel mărimea posturilor din bilanţ

corespunzătoare elementelor respective. Modificările elementelor patrimoniale se

prezintă fie sub formă de creşteri, fie sub formă de micşorări, dar se menţine în

permanenţă egalitatea bilanţieră, adică aceea dintre totalul activului şi totalul pasivului.

Prin conţinutul ei, operaţia economică sau financiară delimitează o relaţie valorică

privind: crearea de valoare, schimbarea formei valorii, o rambursare de valoare sau un

transfer de valoare fără echivalent de la un patrimoniu la altul. Ca urmare, în stadiul

cunoaşterii trebuie reperat punctul de plecare al valorii (de origine) şi punctul său de

sosire (de destinaţie). Aceasta permite studiul tratării care foloseşte noţiunile de mijloace

(întrebuinţări sau active) sau surse (resurse sau pasive). Pe de altă parte necesitatea

calculării rezultatului perioadei conduce la distingerea resurselor şi întrebuinţărilor

imputate definitiv unei perioade sau veniturilor şi cheltuielilor.

Ansamblul plecărilor1 cuprinde toate punctele de plecare posibile a valorii şi

este subdivizat în patru clase corespunzătoare celor patru tipuri de cazuri posibile:

diminuarea activelor;

creşterea pasivelor;

diminuarea cheltuielilor;

creşterea veniturilor.

Ansamblul sosirilor1

cuprinde toate punctele de sosire posibile a valorii şi este

subdivizat în patru tipuri de cazuri posibile:

creşterea activelor;

diminuarea pasivelor;

creşterea cheltuielilor;

diminuarea veniturilor.

Pentru înţelegerea tipurilor de modificări generate de operaţiile economico-

financiare asupra patrimoniului reflectat prin bilanţ, se exemplifică un bilanţ simplificat,

de forma:

Bilanţ contabil (1)

ACTIV PASIV

Imobilizări corporale 2.000

Mărfuri 2.000

Clienţi 1.500

Disponibil în lei 3.500

Capital social 5.000

Rezerve 1.000

Furnizori 3.000

Total activ 9.000 Total pasiv 9.000

1 „Gestion de l`enreprise et comptabilite” – Pierre Lasseque, Dalloz, 1983, Paris



OPERAŢIA NR. 1:

Se încasează creanţa clienţi prin virament:

Operaţia determină o scădere de activ (scad creanţele clienţi) şi o creştere de activ

(creşte disponibilul din bancă) simultan şi cu aceeaşi sumă: 1.500 lei.

Creanţa clienţi devine ø = 1.500 – 1.500, iar disponibilul din bancă 3.500 + 1.500 = 5.000 lei.

Bilanţul contabil întocmit după această operaţie se prezintă astfel:


ACTIV PASIV


Mărfuri 2.000

Clienţi -



Rezerve 1.000

Furnizori 3.000


Se observă că ecuaţia Total activ = Total pasiv, capătă forma:

9.000 lei A + 1.500 lei – 1.500 lei = 9.000 lei P

Notând cu Xi suma de 1.500 lei şi generalizând, relaţia care exprimă acest gen de

operaţii este:

Activ + Xi – Xi = Pasiv, de unde A = P

Concluziile ce se pot reţine sunt:

a) Operaţiile de tipul A + Xi – Xi = P, generează modificări numai în activul

bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ simultan şi cu aceeaşi sumă cu

scăderea altui element de activ;

b) Totalul bilanţului nu se modifică;

c) Egalitatea bilanţieră se menţine.

Operaţiile de acest tip se referă la achiziţionări de bunuri cu plata imediată,

încasări de creanţe, transfer de sume între casieria entităţii patrimoniale şi conturile

deschise la bănci, schimbarea formei valoare (transformarea materiei prime în marfă, de

exemplu), consumul de valori, etc.



OPERAŢIA NR. 2:

Se majorează capitalul social cu 500 lei, din rezervele existente:

Operaţia determină o scădere de pasiv (scad rezervele) şi o creştere de pasiv (creşte

capitalul social) simultan şi cu aceeaşi sumă: 500 lei.

Rezervele societăţii devin 500 lei = 1.000 lei – 500 lei iar capitalul social 5.000 lei + 500 lei =

5500 lei.

Bilanţul întocmit după această operaţie se prezintă astfel:


ACTIV PASIV


Mărfuri 2.000

Clienţi -



Rezerve 500

Furnizori 3.000


După operaţia precedentă, ecuaţia generală Activ = Pasiv, capătă forma:

9.000 lei A = 9.000 lei P + 500 lei – 500 lei

Notând cu Xm suma de 500 lei şi generalizând, relaţia matematică care explică

acest tip de operaţii este:

A = P + Xm – Xm, de unde A = P

Concluziile ce rezultă sunt:

a) Operaţiile de tipul A = P + Xm – Xm generează modificări numai în pasivul

bilanţului, în sensul creşterii unui element de pasiv simultan şi cu aceeaşi sumă cu

scăderea altui element de pasiv;

b) Totalul bilanţului rămâne neschimbat;


Operaţiile de acest tip constau în transformarea unei surse proprii în altă sursă

proprie, sau achitarea unei datorii prin contractarea alteia.

Operaţiile de tipul A + Xi – Xi = P şi A = P +Xm – Xm, determină modificări

numai în structura activului sau pasivului fără ca totalul bilanţier (volumul patrimonial)

să se modifice.



OPERAŢIA NR. 3:

Se cumpără un lot de marfă în valoare de 1.000 lei, cu plată ulterioară.

Operaţia generează o creştere de activ (creşte valoarea mărfurilor aflate în stoc) şi o

creştere de pasiv (cresc datoriile faţă de furnizori) simultan şi cu aceeaşi sumă: 1.000 lei.

Valoarea mărfurilor devine 2.000 lei + 1.000 lei = 3.000 lei, iar datoriile faţă de furnizori sunt:

3.000 lei + 1.000 lei = 4.000 lei.



ACTIV PASIV


Mărfuri 3.000

Clienţi -



Rezerve 500

Furnizori 4.000


După operaţia enunţată, ecuaţia generală Activ = Pasiv, capătă forma:

9.000 lei A + 1.000 lei = 9.000 lei P + 1.000 lei

10.000 lei A = 10.000 lei P

Notând cu Xn suma de 1.000 lei şi generalizând, relaţia matematică care exprimă

acest gen de operaţie este:

A + Xn = P + Xn, X-ul fiind acelaşi, A=P

Concluziile ce se desprind sunt:

a) Operaţiile de tipul A + Xn = P + Xn determină modificări în ambele părţi ale

bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ simultan şi cu aceeaşi sumă cu

creşterea unui element de pasiv;

b) Totalul bilanţului se modifică în sensul creşterii lui;


Operaţiile de acest tip se referă la achiziţia de bunuri şi recepţia de lucrări şi

servicii cu plată ulterioară, primirea de împrumuturi financiar-bancare.



OPERAŢIA NR. 4:

Se achită datoriile faţă de furnizori (4.000 lei), prin virament:

Operaţia generează o scădere de pasiv (scad datoriile faţă de furnizori) şi o scădere de

activ (scade disponibilul din bancă) simultan şi cu aceeaşi sumă: 4.000 lei.

Datoriile faţă de furnizori devin: θ = 4.000 lei – 4.000 lei, iar disponibilul 5.000 lei – 4.000 lei =

1.000 lei.



ACTIV PASIV


Mărfuri 3.000

Clienţi -



Rezerve 500

Furnizori -


După operaţia enunţată anterior, ecuaţia generală Activ = Pasiv, capătă forma:

10.000 lei A – 4.000 lei = 10.000 lei P – 4.000 lei

Notând cu Xt suma de 4.000 lei şi generalizând, relaţia care exprimă acest tip de

operaţii este:

A – Xt = P – Xt, X-ul fiind acelaşi A = P

Concluziile ce se desprind sunt:

a) Operaţiile de tipul A – Xt = P – Xt determină modificări în ambele părţi ale

bilanţului, în sensul scăderii unui element de activ simultan şi cu aceeaşi sumă cu

scăderea unui element de pasiv;

b) Totalul bilanţului se modifică în sensul scăderii lui;


Operaţiile de acest tip constau în achitarea de datorii, scăderea de surse proprii

(ca de exemplu acoperirea unor pierderi), utilizarea de surse proprii, etc.

Operaţiile de tipul A + Xn = P + Xn şi A –Xt = P – Xt, determină modificări în

volumul bilanţier, care în primul caz creşte, iar în cel de-al doilea scade.



Tipurile de modificări analizate se pot prezenta şi prin alte combinaţii. De

asemenea, se pot analiza şi prin prisma ecuaţiei bilanţiere de forma: A = CP + D, în care:

A – reprezintă activul patrimonial;

CP – reprezintă situaţia netă a patrimoniului, sau capitalurile proprii;

D – reprezintă datoriile.

După cum se observă, exemplificarea tipurilor de modificări privind activul şi

pasivul entităţii patrimoniale, s-a făcut cu ajutorul unor operaţii economice simple.

Acestea au produs modificări, de fiecare dată, simultan şi cu aceeaşi sumă, numai la două

posturi din bilanţ, fie ambele în activ, fie ambele în pasiv, fie unul în activ şi celălalt în

pasiv.

În activitatea curentă a entităţilor economice există însă şi operaţii economice şi

financiare cu un conţinut complex, care determină modificarea concomitentă şi cu aceeaşi

sumă a mai mult de două posturi din bilanţ. Indiferent însă de complexitatea operaţiilor

economice, aceste se pot descompune în mai multe operaţii simple, iar modificările pe

care le produc asupra activului şi pasivului entităţii economice, indiferent de natura lor,

se încadrează în unul din cele patru tipuri exemplificate anterior.

Din cele prezentate reiese că oricât de variate ar fi operaţiile economice şi

financiare sub aspectul naturii şi conţinutului lor economic, din punct de vedere al

tipurilor de modificări pe care le produc asupra activului şi pasivului bilanţului,

ele se pot grupa în patru categorii, şi anume:

1. Operaţii economice care produc modificări numai în activul bilanţului, în

sensul creşterii unui post de activ şi simultan şi cu aceeaşi sumă, micşorarea unui alt post

de activ, totalul activului rămânând neschimbat, egalitatea bilanţieră menţinându-se (A

+X – X = P);

2. Operaţii economice care produc modificări numai în pasivul bilanţului, în

sensul creşterii unui post de pasiv şi simultan şi cu aceeaşi sumă, micşorarea unui alt post

de pasiv, totalul pasivului rămânând neschimbat, egalitatea bilanţieră menţinându-se (A =

P + Y – Y);

3. Operaţii economice care produc modificări în ambele părţi ale bilanţului, în

sensul creşterii unui post de activ şi simultan şi cu aceeaşi sumă, creşterea unui post de

pasiv, totalul activului şi pasivului crescând cu suma respectivă, egalitatea bilanţieră

menţinându-se (A + Z = P + Z);

4. Operaţii economice care produc modificări în ambele părţi ale bilanţului, în

sensul micşorării unui post de activ şi simultan şi cu aceeaşi sumă, micşorarea unui post

de pasiv, totalul activului şi pasivului micşorându-se cu suma respectivă, egalitatea

bilanţieră menţinându-se (A - V = P – V);

Tipuri de

modificari

asupra

bilantului



Privit din punct de vedere al modului cum influenţează posturile şi totalul

bilanţului, cele patru tipuri de operaţii economice se pot grupa în două categorii, şi

anume:

1. Operaţii economice care produc modificări numai în structura activului şi

pasivului, fără a influenţa volumul (totalul) bilanţului; în această categorie se

încadrează primele două tipuri de operaţii;

2. Operaţii economice care produc modificări atât în structura cât şi în volumul

(totalul) activului şi pasivului bilanţier; în această categorie se încadrează ultimele două

tipuri de operaţii.

După cum rezultă din cele prezentate, indiferent de tipurile de modificări produse

asupra activului şi pasivului entităţii economice, egalitatea bilanţieră se menţine

permanent. Aceasta întrucât în cazul fiecărei operaţii economice s-a produs, concomitent

şi cu aceeaşi sumă, o dublă modificare şi anume, de sens contrar, atunci când au fost

influenţate posturi din aceeaşi parte a bilanţului şi s-au anulat, sau de acelaşi sens, în

cazul în care au fost influenţate posturi din ambele părţi ale bilanţului, şi s-au adunat,

respectiv scăzut, din totalul bilanţului.

Modificările de bilanţ pot fi studiate şi prin efectul operaţiilor asupra relaţiei:

A – D = CP unde:

A – activ;

D – datorii;

CP – capitaluri proprii.

Toate operaţiile care afectează un element oarecare din bilanţ determină

modificări inverse şi de aceeaşi mărime asupra unuia sau mai multor elemente în aşa fel

încât relaţia: A – (D + CP) = 0 să fie permanent verificată.

Principiul este analog celui din fizică „acţiune – reacţiune” dar vizează partida

dublă.

Pentru identificarea tipurilor de modficări se vor analiza combinaţiile posibile de

creşteri şi micşorări şi consecinţele asupra egalităţii: A – (D + CP) = 0.

Cele opt combinaţii posibile vor fi:

1 +A 6 +A

- A +CP

2 +D 7 - D

- D +CP

3 +CP 8 + D

- CP - CP

4 +A

+D

5 - A

- D



Vom porni de la o situaţie iniţială şi vom explica tipurile de modificări prezentate:

Bilanţ iniţial

ACTIV PASIV

Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

5.000

1.600

900

500

Datorii pe termen lung (DTL)

Datorii pe termen scurt (DTS)

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

2.000

2.600

4.600

3.400

2.900

500

8.000 8.000

OPERAŢIA 1:

Achiziţie de materiale cu plata imediată în numerar: 200 lei:

Efecte:

majorarea stocului cu 200 lei;

diminuarea numerarului din casierie cu 200 lei.

B1 Tipul de modificare + A / - A

Activ Înainte Modificări După Pasiv

Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

5.000

1.600

900

500

+200

- 200

5.000

1.800

900

300

DTL

DTS

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

2.000

2.600

4.600

3.400

2.900

500

8.000 0 8.000 8.000



OPERAŢIA 2:

Transformarea unei datorii pe termen scurt în datorie pe termen lung (consolidarea

datoriei): 1.000 lei.

Efecte:

majorarea datoriei pe termen lung cu 1.000 lei;

diminuarea datoriei pe termen scurt cu 1.000 lei.

B2 Tipul de modificare + D / - D

Activ Pasiv Înainte Modificări După

Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

5.000

1.800

900

300

DTL

DTS

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

2.000

2.600

+ 1.000

- 1.000

0

3.000

1.600

4.600 4.600

3.400

2.900

500

3.400

2.900

500

8.000 8.000 0 8.000

OPERAŢIA 3:

Încorporarea unei rezerve în capital: 300 lei:

Efecte:

diminuarea rezervei cu 300 lei;

majorarea capitalului social cu 300 lei.

B3 Tipul de modificare + CP / - CP


Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

5.000

1.800

900

300

DTL

DTS

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

3.000

1.600

+ 300

- 300

3.000

1.600

4.600 4.600

3.400

2.900

500

3.400

3.200

200

8.000 8.000 0 8.000



OPERAŢIA 4:

Achiziţionarea de construcţii cu plata ulterioară: 2.200 lei:

Efecte:

creşterea valorii construcţiilor cu 2.200 lei;

creşterea datoriei pe termen scurt (furnizor de imobilizări)cu 2.200 lei.

B4 Tipul de modificare + A / + D

Activ Înainte Modific După Pasiv Înainte Modificări După

Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

5.000

1.800

900

300

+2. 200

7.200

1.800

900

300

DTL

DTS

Capitaluri

proprii

Capital

Rezerve

3.000

1.600

+2. 200

3.000

3.800

4.600 +2. 200 6.800

3.400

3.200

200

3.400

3.200

200

8.000 +2. 200 10.200 8.000 + 2.200 10.200

OPERAŢIA 5:

Plata în numerar a unei datorii pe termen scurt pentru 100 lei:

Efecte:

diminuarea numerarului cu 100 lei;

diminuarea datoriei cu 100 lei.

B5 Tipul de modificare - A / - D

Activ Înainte Mod După Pasiv Înainte Modificări După

Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

7.200

1.800

900

300

- 100

7.200

1.800

900

200

DTL

DTS

Capitaluri

proprii

Capital

Rezerve

3.000

3.800

- 100

3.000

3.700

6.800 - 100 6.700

3.400

3.200

200

3.400

3.200

200

10.200 - 100 10.100 10.200 - 100 10.100



OPERAŢIA 6:

Majorarea capitalului prin emisiune de noi acţiuni: 800 lei:

Efecte:

majorarea creanţelor faţă de acţionari cu 800 lei;

majorarea capitalului cu 800 lei.

B6 Tipul de modificare +A / + CP

Activ Înainte Mod După Pasiv Înainte Modificări După

Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

Creanţă

acţionari

7.200

1.800

900

200

+ 800

7.200

1.800

900

200

800

DTL

DTS

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

3.000

3.700

3.000

3.700

6.700

+ 800

+ 800

6.700

3.400

3.200

200

4.200

4.000

200

10.100 + 800 10.900 10.100 + 800 10.900

OPERAŢIA 7:

Transformarea (conversia) unor datorii pe termen lung în acţiuni: 1.000 lei:

Efecte:

diminuarea datoriei pe termen lung cu 1.000 lei;

creşterea capitalului social cu 1.000 lei (prin emisiune de acţiuni).

B7 Tipul de modificare - D / + S


Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

Creanţă acţionari

7.200

1.800

900

200

800

DTL

DTS

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

3.000

3.700

-1.000

-1.000

+ 1.000

+ 1.000

2.000

3.700

6.700 5.700

4.200 5.200

4.000

200

5.000

200

10.900 10.900 0 10.900



OPERAŢIA 8:

Diminuarea capitalului prin retragerea acţionarilor de 800 lei:

Efecte:

diminuarea capitalului social cu 800 lei;

creşterea datoriei faţă de acţionari cu 800 lei.

B8 Tipul de modificare +D / - S


Construcţii

Materiale

Clienţi

Casa în lei

Creanţă acţionari

7.200

1.800

900

200

800

DTL

DTS

Capitaluri proprii

Capital

Rezerve

2.000

1.700

+ 800

+ 800

- 800

- 800

2.000

2.500

5.700 6.500

5.2 00 4.400

5.000

200

4.200

200

10.900 10.900 0 10.900

Concluzii:

Modificările de tipul

CP

CP

D

D

A

A;; reprezintă de fapt nişte compensaţii în

structura lui A, D sau CP;

Modificări de tipul

D

A

D

A; afectează dimensiunea entităţii fără a-i afecta

bogăţia;

Modificări de tipul ;

CP

A afectează atât dimensiunea cât şi bogăţia unei

entităţi;

Modificări de tipul

CP

D

CP

D; afectează de fapt structura internă a surselor

de finanţare, modifică bogăţia fără a influenţa dimensiunea entităţii.



2.3. Întrebări recapitulative şi aplicaţii

1. Ce consecinţe au operaţiile de tipul A+ xi- xi = P?

2. Analizaţi următoarele operaţiuni:

a) se acordă un avans de trezorerie în cuantum de 200 lei ;

b) se achiziţionează un calculator de birou în valoare de 80 lei, cu plata

imediată ;

c) se primeşte aportul la capitalul social în valoare de 400 lei.

3. Ce generează operaţiile de tipul A = P + xm – xm?


a) se majorează capitalul social cu 50 lei dintr-o rezervă statutară;

b) se achită o datorie de 300 lei faţă de furnizori dintr-un credit pe termen

scurt;

c) se reţine din salariul unui angajat impozitul pe salariu datorat bugetului de

stat, în cuantum de 20 lei.

5. Ce determină operaţiile de tipul: A + xn = P + xn?

6. Analizaţi urmatoarele operaţiuni:

a) se achiziţionează un lot de mărfuri în valoare de 1000 lei;

b) se primeşte factura pentru chiria spaţiilor comerciale, pentru exerciţiul

N+1, în sumă de 500 lei;

c) se primeşte un credit pe termen scurt în valoare de 35.000 lei.

7. Ce determină operaţiile de tipul: A - xt = P - xt?


a) se restituie o rată de 3.500 lei din creditul pe termen scurt;

b) se achită un dividend în valoare de 10.000 lei către acţionari;

c) se achită prin virament impozitul pe salarii de 20 lei, către bugetul de stat.

Lucrare de verificare unitatea de învăţare nr. 2.3

Având în vedere ecuaţia ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII, să se

prezinte toate variantele de operaţii economico-financiare ce pot avea loc şi să se dea

câte un exemplu pentru fiecare tip de operaţie.

Răspunsurile la întrebările recapitulative şi aplicaţii se vor

insera în caietul de lucrări aplicative.

Răspunsurile la lucrarea de verificare se vor trimite pe

adresa de email a tutorelui desemnat pentru această

disciplină.



2.4. CONTUL “PROFIT ŞI PIERDERE” – INSTRUMENT DE EVALUARE ŞI

CALCUL A CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR. STRUCTURA CONTULUI

„PROFIT ŞI PIERDERE” .

2.4.1. CONTUL „PROFIT ŞI PIERDERE” - INSTRUMENT DE EVALUARE ŞI

CALCUL A CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR

În cursul exerciţiului financiar tranzacţiile şi faptele economice sunt înregistrate în

contabilitate şi analizate prin intermediul conturilor. La închiderea exerciţiului este

necesar să exploatăm această muncă şi să vedem cum datele contabile, prin sinteză, ne

aduc informaţii capabile să eficientizeze gestiunea entităţii. Ca urmare, se calculează

rezultatul din activitatea desfăşurată. El se calculează în contabilitatea generală ca un

rezultat global, pentru o perioadă de timp denumită exerciţiu. Contabilitatea analitică sau

de gestiune internă determină rezultatul parţial, pe gen de activitate sau centru de profit

(purtator de costuri).

Rezultatul este evaluat pe două căi. Prin contul de rezultate (contul „Profit şi

pierdere”) şi înscris în bilanţ.

În prezentarea bilanţului s-a arătat că acesta oferă imaginea generală asupra

patrimoniului şi rezultatului global obţinut, fără să explice elementele şi factorii concreţi

care au condus la obţinerea lui. Prezentarea acestora se face cu ajutorul unui alt document

de sinteză contabilă şi anume – Contul „Profit şi pierdere”. Cu ajutorul lui se evidenţiază

modificarea de ansamblu a situaţiei nete (capitalurilor proprii) în sensul creşterii sau

diminuării, se oferă informaţii detaliate privind elementele şi factorii care au condus la

aceste modificări şi se explică modul cum a fost generat rezultatul.

În consecinţă, bilanţul se poate compara cu o „fotografie” la un moment dat a

situaţiei patrimoniale a entităţii economico-sociale, iar contul de „Profit şi pierdere” cu

„un film” al activităţii, având ca punct de plecare ziua „j” şi ca sfârşit ziua „j+x”.

Bilanţ la 31/12/n-1 Bilanţ la 31/12/n Contul „Profit şi pierdere”

ACTIV

PASIV

ACTIV

P

A

Cheltuieli

Venituri Rezultat„n”

S

I

V Rezultat„n”

„Photo” „Film” „Photo”

Polii care au funcţionat ca plecări de flux constituie resursele entităţii şi sunt

plasaţi în pasiv (capitaluri).



Polii care au funcţionat ca sosiri de flux sunt utilităţi (întrebuinţări) şi se trec în

activ (imobilizări, stocuri, creanţe, trezorerie). Rezultatul apare ca o rezultantă a variaţiei

diverselor valori active şi pasive, deci ca o consecinţă a modificărilor din structura

patrimoniului.

Existenţa activelor şi pasivelor firmei converg către rezultat prin sinteza lor în

bilanţ. Formula de stabilire a rezultatului în cazul în care bilanţul are la bază egalitatea

Activ = Pasiv este (1);

ACTIV – PASIV = REZULTAT (1)

Cheltuielile şi veniturile converg către rezultat prin sinteza lor în contul de

rezultate, formula gestiunii fiind (2):

VENITURI – CHELTUIELI = REZULTAT (2)

Prin juxtapunerea celor două formule de determinare a rezultatului, se obţine (3):

ACTIV – PASIV = VENITURI – CHELTUIELI (3)

Această egalitate poate fi prezentată într-o manieră puţin diferită, care se foloseşte

de obicei şi este denumită, formula generală (4):

ACTIV + CHELTUIELI = VENITURI + PASIV (4)

Formula generală se poate prezenta schematic astfel:

ACTIV

PASIV

VENITURI

CHELTUIELI

Rezultatul este nul, când există egalitate între cheltuieli şi venituri pe de o parte şi

întrebuinţări şi resurse pe de altă parte.

Formula generală exprimă egalitatea soldurilor balanţei conturilor, în care

figurează atât conturi de întrebuinţări – resurse cât şi conturi de cheltuieli – venituri. Ea

arată în ce constau regulile de înregistrare, identitatea tratării între:

pe de-o parte elementele de activ şi cheltuieli, care se află în membrul stâng al

egalităţii;

pe de altă parte, elemente de pasiv şi venituri, care se află în totalitate în membrul

drept al egalităţii;



Formula generală arată că rezultatul poate fi obţinut pe două căi, ceea ce

reprezintă o posibilitate de control reciproc şi de eliminare a erorilor.

Formula generală mai poate deveni (5):

ACTIV = PASIV + (VENITURI – CHELTUIELI) (5)

Paranteza este rezultatul: aici un profit, veniturile fiind superioare cheltuielilor.

ACTIV + (CHELTUIELI – VENITURI) = PASIV (6)

Paranteza dă rezultatul: aici o pierdere, cheltuielile fiind superioare veniturilor.

Potrivit bilanţului care exprimă poziţia financiară a firmei, rezultatul se calculează

pe baza formulei:

Rezultatul = Capitaluri proprii – Capitaluri proprii ± Contribuţia proprietarilor la

bilanţier la 31.12.N-1 creşterea sau micşorarea

(01.01 N) capitalurilor proprii în cursul

exerciţiului financiar

Contribuţia proprietarilor se ia in calcul :

- cu semnul (-) dacă a determinat o creştere a capitalurilor proprii prin noi aporturi şi

- cu semnul (+) dacă a determinat micşorarea capitalurilor proprii prin restituiri

(rambursări) către proprietari.

2.4.2. STRUCTURA CONTULUI „PROFIT ŞI PIERDERE"

(CONTUL DE REZULTATE)

Prin planul contabil general, rezultatul exerciţiului se defineşte ca fiind teoretic

egal cu diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile exerciţiului cât şi cu variaţia capitalurilor

proprii între începutul şi sfârşitul exerciţiului, fără a lua în calcul aportul acţionarilor sau

distribuiri către ei.

1. Veniturile se definesc ca fiind creşteri de beneficii economice înregistrate în

cursul exerciţiului sub formă de intrări sau creşteri de activ şi micşorări de datorii, care au

ca efect creşterea capitalurilor proprii, altele decât aporturi din partea proprietarilor.

Cheltuielile sunt micşorări de beneficii economice înregistrate în perioada

exerciţiului sub forma ieşirilor sau micşorărilor de activ şi creşterilor de datorii, care au

ca efect micşorarea capitalurilor proprii, altele decât distribuiri către proprietari

(acţionari).



Contul de rezultate prezintă, la închiderea exerciţiului, sinteza cheltuielilor şi

veniturilor.

Acestea se pot structura după două criterii: a) natura sau b) destinaţia lor.

a) Natura este determinată de felul (materialitatea) cheltuielilor şi veniturilor. Se

ţine cont de natura cheltuielilor şi veniturilor în funcţie de activitatea la care se referă:

- activitatea de exploatare constând în producţia de bunuri, comercializarea de

mărfuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări;

- activitatea financiară reprezentată de primirea-rambursarea-acordarea de

împrumuturi şi/sau decontările cu terţii;

- activitatea extraordinară, cu un caracter neprevăzut şi o frecvenţă rară în

cadrul entităţii (exproprieri, despăgubiri în cazul calamităţilor naturale, etc.).

Redăm în continuare această clasificare.

1. Cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate

al entităţii economice: fabricarea de produse finite, executarea de lucrări (de exemplu,

reparaţii auto), prestarea de servicii (de exemplu, consultanţă, proiectare, asistenţă

tehnică, etc.), comercializarea de mărfuri, etc.

Se structurează după natura lor, în:

- cheltuieli cu materiile prime;

- cheltuieli cu materialele auxiliare;

- cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de inventar;

- cheltuieli cu materiale nestocate;

- cheltuieli privind energia şi apa;

- cheltuieli privind mărfurile;

- cheltuieli cu ambalajele;

- cheltuieli cu servicii prestate de terţi:

- cheltuieli de întreţinere şi reparaţii;

- cheltuieli cu chirii, redevenţe, locaţii de gestiune;

- cheltuieli cu asigurări de bunuri şi persoane;

- cheltuieli cu studii şi cercetări;

- cheltuieli cu colaboratorii;

- cheltuieli cu onorarii;

- cheltuieli de protocol, reclamă, publicitate;

- cheltuieli de transport de bunuri şi persoane;

- cheltuieli de deplasare, detaşări, transferări;

- cheltuieli cu servicii poştale;

- cheltuieli cu servicii bancare;

- cheltuieli cu alte servicii prestate de terţi.



- cheltuieli cu salariile;

- cheltuieli cu contribuţia la asigurări şi protecţie socială;

- cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele;

- pierderi din creanţe;

- alte cheltuieli de exploatare, care pot fi:

- cheltuieli din operaţii de gestiune:

- amenzi, penalităţi, despăgubiri achitate;

- donaţii, subvenţii acordate;

- trecerea la insolvabilitate a debitorilor;

- cheltuieli din operaţii de capital (cu activele cedate).

2. Cheltuielile financiare sunt generate de operaţiuni financiar-bancare şi de

decontare cu terţii şi se structurează, după natura lor, în:

- pierderi din creanţe legate de participaţii;

- cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;

- cheltuieli din diferenţe de curs valutar;

- cheltuieli privind dobânzile;

- cheltuieli privind sconturile acordate (reduceri de preţ acordate la încasarea creanţelor

înainte de scadenţă);

- alte cheltuieli financiare.

3. Cheltuielile extraordinare au un caracter neprevăzut şi apar cu o frecvenţă

foarte redusă. De exemplu, cheltuieli generate de calamităţi naturale, conflicte sociale şi

alte evenimente extraordinare.

Finanţarea tuturor acestor cheltuieli precum şi a rezultatului se efectuează din

venituri, adică din sume ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activităţii sale.

1. Veniturile din exploatare sunt generate de vânzarea de bunuri, executarea de

lucrări, prestarea serviciilor către clienţi.

Se structurează după natura lor, în:

- venituri din vânzarea produselor finite;

- venituri din vânzarea semifabricatelor;

- venituri venituri din vânzarea produselor reziduale;

- venituri din lucrări executate şi servicii prestate;

- venituri din studii şi cercetări;

- venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;

- venituri din vânzarea mărfurilor;

- venituri din activităţi diverse;



- venituri din subvenţii de exploatare;

- venituri din creanţe reactivate;

- alte venituri din exploatare care pot fi:

- venituri din operaţii de gestiune:

- amenzi, penalităţi, despăgubiri incasate;

- donaţii, subvenţii primite şi încasate;

- venituri din operaţii de capital (din cedarea activelor).

Se asimilează veniturilor, producţia stocată şi/sau imobilizată (fabricarea de

produse finite sau obţinerea de imobilizări în regie proprie).

2. Veniturile financiare sunt generate de operaţii financiar-bancare (cedarea

titlurilor de participare, investiţii financiare pe termen scurt, constituirea de depozite

bancare pe termen lung, etc.) şi de decontare cu terţii.

Se clasifică după natura lor în:

- venituri din participatii;

- venituri din investiţii financiare pe termen scurt;

- venituri din creanţe imobilizate;

- venituri din diferenţe de curs valutar;

- venituri din dobânzi;

- venituri din sconturi obţinute;

- alte venituri financiare.

3. Veniturile extraordinare au un caracter neprevăzut şi pot fi generate de

subvenţii pentru evenimente extraordinare, despăgubiri pentru exproprieri, etc.

Ca diferenţă între venituri şi cheltuieli se determină rezultatul, care poate fi:

- profit, adică venitul rămas după acoperirea cheltuielilor

- pierdere, cheltuială neacoperită din venit.

Se determină în aceeaşi structură cu veniturile şi cheltuielile:

- rezultatul din exploatare = venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare;

- rezultatul financiar = venituri financiare – cheltuieli financiare;

- rezultatul extraordinar = venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare.

b) Destinaţia se referă numai la cheltuieli. Acestea sunt delimitate în raport de

funcţiile specifice entităţii:



- funcţia de producţie;

- funcţia comercială;

- funcţia administrativă;

- funcţia financiară;

- funcţia de cercetare-dezvoltare.

Ca urmare structura cheltuielilor este:

- cheltuieli de producţie

- cheltuieli de desfacere

- cheltuieli generale de administraţie

- cheltuieli financiare, etc.

Veniturile sunt clasificate în acelaşi mod cu clasificarea care vizează natura lor.

Pentru a recunoaşte (a înscrie) o cheltuială şi un venit în contul „Profit şi

pierdere”, este necesar să se respecte următoarele:

I. contabilitatea de angajamente;

II. principiul independenţei exerciţiului specific contabilităţii de angajamente;

III. principiul conectării cheltuielilor la venituri.

I. Conform contabilităţii de angajamente, efectele tranzacţiilor şi altor

evenimente sunt înregistrate atunci când acestea se produc (şi nu pe măsură ce numerarul

sau echivalentul său este încasat sau plătit).

În consecinţă, veniturile şi cheltuielile generate de aceste tranzacţii şi evenimente

sunt recunoscute în contul „Profit şi pierdere” aferent perioadei respective. Deci, criteriul

de recunoaştere este cel al angajării cheltuielilor şi veniturilor şi nu cel al plăţii

cheltuielilor şi încasării veniturilor.

În funcţie de perioada în care se efectuează cheltuiala şi cea la care se referă

distingem:

- cheltuieli curente

- cheltuieli în avans.

Cheltuielile curente se efectuează în perioada curentă şi se referă la aceeaşi

perioadă. De exemplu, cheltuieli cu salarii, cu servicii efectuate de terţi, etc.

Cheltuielile în avans se efectuează în perioada curentă, dar se referă la o perioadă

viitoare. De exemplu, chiria achitată pentru două sau mai multe exerciţii viitoare,

asigurarea încheiată pentru două sau mai multe exerciţii viitoare, etc.

În legătură cu cheltuielile curente se conturează două momente:



1. unul în care cheltuiala se înregistrează în contabilitate

2. al doilea, în care cheltuiala se ia în calculul rezultatului.

În contabilitatea de angajamente cheltuiala se poate înregistra în trei momente:

1. la angajarea unei datorii (de exemplu, la primirea facturii pentru consumul de

energie sau servicii telefonice);

2. în momentul plăţii, dacă acesta coincide cu momentul angajării datoriei (amenda

achitata in numerar organului de control);

1. la consumul factorilor de producţie care se înregistrază în mod diferit, în funcţie de

natura acestora.Astfel:

- consumul obiectelor muncii (materii prime, materiale auxiliare, semifabricate)

se înregistrează în momentul eliberării spre consum, la întreaga valoare a acestora;

- consumul mijloacelor de muncă (imobilizări corporale) se înregistrează pe toată

durata de funcţionare a acestora şi ia forma cheltuielilor cu amortizarea;

- consumul forţei de muncă se înregistrează lunar şi ia forma cheltuielilor cu

personalul entităţii (cheltuieli salariale).

Cheltuielile curente înregistrate în contabilitate se iau în calculul rezultatului la

închiderea exerciţiului, când se transferă în contul „Profit şi pierdere” (se repartizează,

se decontează asupra rezultatului).

Cheltuielile în avans devin curente în perioadele viitoare, la care se referă.

Exemplu:

a) Se primeşte o factură pentru servicii prestate de terţi în exerciţiul „N”, în sumă

de 5.000 lei, din care se achită în acelaşi exerciţiu 3.000 lei, iar restul în exerciţiul „N+1”.

Cheltuiela cu servicii pentru exerciţiul „N” se recunoaşte la nivelul sumei de

5.000 lei, chiar dacă nu s-a achitat integral.

b) La 01.01”N” se primeşte factura pentru asigurarea de bunuri în sumă de 1.200

lei, pentru 3 exerciţii financiare şi se achită integral.

Cheltuiala cu asigurarea de bunuri pentru exerciţiul „N” se recunoaşte la nivelul

sumei de 1.200 / 3 = 400 lei. Restul de 800 lei este o cheltuială în avans care se va

recunoaşte în exerciţiul „N+1” şi „N+2”.

Veniturile sunt sume încasate sau de încasat din realizarea obiectului de

activitate al entităţii, din operaţiuni financiar-bancare sau extraordinare.

În funcţie de perioada în care se realizează şi cea la care se referă, veniturile

sunt:

Momentele

înregistrării

cheltuielilor



1. venituri curente;

2. venituri în avans.

1. Veniturile curente se realizează în perioada curentă şi se referă la aceeaşi

perioadă. De exemplu, venituri din vânzarea mărfurilor, venituri din lucrări executate,

servicii prestate, etc.

2. Veniturile în avans se realizează în perioada curentă, dar se referă la o perioadă

viitoare. De exemplu, chiria facturată si încasată pentru două sau mai multe exerciţii

financiare.

În legătură cu veniturile curente se conturează două momente:

a) unul în care venitul se înregistrează în contabilitate

b) al doilea, în care venitul se ia în calculul rezultatului.

În contabilitatea de angajamente, venitul se poate înregistra în trei momente:

a) în momentul vânzării (la întocmirea documentului de vânzare, respectiv

factura sau documentul înlocuitor);

b) în momentul încasării, dacă acesta corespunde cu momentul vânzării

(vânzarea mărfurilor în magazine simultan cu încasarea numerarului)

c) la obţinerea rezultatelor din procesul de producţie (este însă un venit

potenţial, realizat numai prin şi în momentul vânzării bunurilor produse).

Veniturile curente înregistrate în contabilitate, se iau în calculul rezultatului la

închiderea exerciţiului financiar, când se încorporează în profit (se transferă în contul

„Profit şi pierdere”).

Veniturile în avans, devin curente în perioadele viitoare, la care se referă.

De exemplu:

a) Se facturează servicii unui client în exerciţiul N, în sumă de 6.000 lei, din care

se încasează în acelaşi exerciţiu 2.000 lei.

Venitul din servicii pentru exerciţiul „N” se recunoaşte la nivelul sumei de 6.000

lei, chiar dacă nu s-a încasat integral creanţa comercială.

b) La 01.01.N se facturează chiria pentru două exerciţii financiare, în sumă de

1.400 lei şi se încasează integral.

Venitul din chirii pentru exerciţiul „N” este de 1.400 lei/2 = 700 lei. Restul de

700 lei este un venit în avans care se va recunoaşte în exerciţiul „N+1”.

Momentele

înregistrării

veniturilor



II. Conform principiului conectării cheltuielilor la venituri, se recunosc în

primul rând veniturile realizate în exerciţiul curent. Apoi se stabilesc cheltuielile aferente

acestor venituri, sau altfel spus cheltuielile finanţate (acoperite) din aceste venituri.

Veniturile care nu sunt recunoscute în exerciţiul curent sunt transferate în

exerciţiul următor, fiind denumite venituri în avans (sau amânate). Se vor transfera în

exerciţiul următor şi cheltuielile aferente veniturilor în avans. Acestea sunt cheltuieli în

avans (sau amânate).

Dacă avem în vedere dispunerea cheltuielilor şi veniturilor care îndeplinesc

criteriile şi principiile de recunoaştere, în contul „Profit şi pierdere”, se disting două

scheme, modele ale acestui cont.

1. Schema sub formă de cont în care:

CHELTUIELI ± REZULTAT = VENITURI

CHELTUIELI

VENITURI

REZULTAT

2. Schema sub formă de listă în care rezultatul se calculează prin diferenţa:

REZULTAT = VENITURI – CHELTUIELI

Aceasta este specifică şi României şi înscrie următoarele informaţii:

a) VENITURI DIN EXPLOATARE :

CIFRA DE AFACERI NETĂ care însumează veniturile din vânzarea mărfurilor

şi producţia vândută aferentă vânzărilor de produse finite şi servicii (activitate

industrială şi/sau servicii).

Vânzări de mărfuri …..

(+) Producţia vândută …..

= Cifra de afaceri (vânzări) .....

PRODUCŢIA STOCATĂ corespunde variaţiei stocurilor de produse finite,

şi/sau produse sau servicii în curs de execuţie.

PRODUCŢIA STOCATĂ = STOC FINAL PRODUSE – STOC INIŢIAL PRODUSE

PRODUCŢIA IMOBILIZATĂ corespunde activităţiilor efectuate pentru

fabricarea în regie proprie a imobilizărilor destinate activităţii de exploatare.

ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE cuprind vânzările de imobilizări

corporale şi necorporale, amenzile cuvenite, penalităţi încasate, redevenţele

primite pentru brevete sau mărci, câştiguri din anularea datoriilor etc.



b) CHELTUIELI DE EXPLOATARE :

COSTUL MĂRFURILOR VÂNDUTE se determină în mod diferenţiat, în

funcţie de metoda de contabilizare a stocurilor şi operaţiilor cu mărfuri.

CHELTUIELI CU MATERIALE, LUCRĂRI ŞI SERVICII PRIMITE DE

LA TERŢI corespunde consumului de materii prime sau materiale consumabile

în cursul exerciţiului şi numeroaselor servicii spus „exterioare” utilizate de

entitatea economica : cheltuieli de întreţinere şi reparaţii, asigurare, onorarii,

publicitate, protocol, deplasare, servicii poştale, bancare, etc.

CHELTUIELI DE PERSONAL regrupeză salarii brute şi cheltuieli sociale

(contribuţii ale angajatorului la organisme sociale sau mutuale).

IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE ASIMILATE sunt vărsăminte

obligatorii către stat. Nu cuprind taxa pe valoare adăugată, care, de regulă, nu este

o cheltuială pentru entitate şi nici impozitul pe profit , acesta din urma făcand

obiectul unei rubrici specifice .

CHELTUIELILE CU AMORTIZĂRILE ŞI PROVIZIOANELE corespund

deprecierilor suferite în cursul unui exerciţiu de elementele de activ (amortizări-

ajustări) sau creşteri de datorii potenţiale ale entităţii figurând în pasivul bilanţului

(provizioane).

ALTE CHELTUIELI regrupează elemente diverse, nemenţionate în rubricile

precedente.

c) VENITURI FINANCIARE: La această poziţie se înregistrează pe prim loc revenirile

(dobânzi şi dividende) provenind din titluri sau creanţe, deţinute de entitate; apoi apar

câştigurile şi veniturile cu caracter financiar (din diferenţe de curs valutar, din plusurile

valorice realizate prin cesiunea investitiilor financiare pe termen scurt, sconturile obţinute

de la furnizori).

d) CHELTUIELI FINANCIARE: La această poziţie se includ dobânzile la

împrumuturile primite, pierderile din schimb valutar, minus valoarea asupra cesiunilor

valorilor mobiliare de plasament (investiţii financiare pe termen scurt) şi reducerile de

preţ acordate clienţilor pentru încasarea creanţelor înainte de scadenţa prevazută în

contract (sconturi de decontare).

Veniturile şi cheltuielile de exploatare şi financiare au un caracter curent,

deoarece operaţiile care le generează sunt operaţiuni obişnuite (curente).

e) VENITURI EXTRAORDINARE: Cuprind: despăgubiri în cazul exproprierilor,

calamităţilor naturale, etc.



f) CHELTUIELI EXTRAORDINARE: Cuprind: pierderi din calamităţi naturale sau

cheltuieli generate de evenimente neobişnuite.

Veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt generate de operaţii având, în general,

un caracter neobişnuit. Nu fac parte din gestiunea curentă a entităţii. În continuare se va

reda:

MODELUL CONTULUI “PROFIT ŞI PIERDERE” (NORMALIZAT ÎN ROMÂNIA)

la data de ______________

20 - lei -

Denumirea indicatorilor

Nr.

rd.

Realizări aferente

perioadei de raportare

precedentă curentă

A B 1 2

1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 04) 01

Producţia vândută 02

Venituri din vânzarea mărfurilor 03

Venituri din subvenţii de exploatare aferente

Cifrei de afaceri nete 04

2. Variaţia stocurilor Sold C 05

Sold D 06

3. Producţia imobilizată 07

4. Alte venituri din exploatare 08

VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL

(rd. 01 + 05 – 06 + 07 + 08) 09

5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele

consumabile

10

Alte cheltuieli materiale 11

b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) 12

c) Cheltuieli privind mărfurile 13

6. Cheltuieli cu personalul (rd. 15 + 16), din care: 14

a) Salarii 15

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 16

7. a) Amortizări şi ajustări pentru deprecierea

imobilizărilor corporale şi necorporale

(rd. 18 -19)

17

a.1) Cheltuieli 18

a.2) Venituri 19

b) Ajustarea valorii activelor circulante

(rd. 21 - 22) 20

b.1) Cheltuieli 21

b.2) Venituri 22

8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 la 26) 23

8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 24

8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi 25



vărsăminte asimilate

8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi

active cedate

26

Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi

cheltuieli (rd. 28 - 9)

27

- Cheltuieli 28

- Venituri 29

CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL

(rd. 10 la 14 + 17 + 20 + 23 + 27)

30

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN

EXPLOATARE:

- Profit (rd. 09 - 30) 31

- Pierdere (rd. 30 - 09) 32

9. Venituri din interese de participare 33

- din care, în cadrul grupului 34

10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe

care fac parte din activele imobilizate 35


11. Venituri din dobânzi 37


Alte venituri financiare 39

VENITURI FINANCIARE – TOTAL

(rd. 33 + 35 + 37 + 39) 40

12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a

investiţiilor financiare deţinute ca active

circulante (rd. 42 - 43)

41

- Cheltuieli 42

- Venituri 43

13. Cheltuieli privind dobânzile 44


Alte cheltuieli financiare 46

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL

(rd. 41 + 44 + 46) 47

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):

- Profit (rd. 40 - 47) 48

- Pierdere ( rd. 47 - 40) 49

14. REZULTATUL CURENT:

- Profit (rd. 09 + 40 - 30 - 47) 50

- Pierdere (rd. 30 + 47 - 09 - 40) 51

15. Venituri extraordinare 52

16. Cheltuieli extraordinare 53

17. PROFITUL SAU PIERDEREA

EXTRAORDINAR (Ă):

- Profit (rd. 52 - 53) 54

- Pierdere (rd. 53 - 52) 55



VENITURI TOTALE (rd. 39 + 40 + 52) 56

CHELTUIELI TOTALE (rd. 30 + 47 + 53) 57

18. PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):

- Profit (rd. 56 - 57) 58

- Pierdere (rd. 57 - 56) 59

19. IMPOZITUL PE PROFIT

- Cheltuieli 60

20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în

elementele de mai sus 61

21. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A

EXERCIŢIULUI FINANCIAR:

- Profit (rd. 58 - 60 - 61) 62

- Pierdere (rd. 59 + 60 + 61) 63


Numele şi prenumele ___________________ Numele şi prenumele ___________

Semnătura ____________________________ Semnătura ___________________

Ştampila societăţii

În acest model s-a avut în vedere structura cheltuielilor şi veniturilor după natura

acestora. În notele explicative la situaţiile financiare se prezintă doar rezultatul

exploatării, în care cheltuielile se structurează după destinaţia lor.

Redăm în continuare schema acestuia:

Indicator Exerciţiul Exerciţiul

precedent curent

0 1 2

1. Cifra de afaceri netă

2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (3+4+5)

3. Cheltuielile activităţii de bază

4. Cheltuielile activităţii auxiliare

5. Cheltuielile indirecte de producţie

6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)

7. Cheltuielile de desfacere

8. Cheltuieli generale de administraţie

9. Alte venituri din exploatare

10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)



Notă:

Pentru a întelege sistemul de contabilitate de angajamente, specific României:

- trebuie să avem în vedere când se înregistrează o cheltuiala, când operaţia reprezintă

doar o plata, când se înregistrează un venit când operaţia reprezintă o încasare

- trebuie să facem distincţie între cheltuiala curentă şi în avans, între venit curent şi

venit în avans

Pentru a ne fixa aceste concepte vom apela la următorul exemplu:

Să se întocmească contul “Profit si pierdere” şi situaţia “Fluxului de numerar” cunoscând

următoarele informaţii ale unei entităti, în perioada de calcul:

a. se achiziţionează 2000 buc. marfă “X”, preţ de cumpărare 10 lei/buc.; se achită

furnizorului 12.000 lei

b. se vând 800 buc. marfă “X”, preţ de vânzare 15 lei/buc., din care se încasează

4.000 lei

c. se achiziţionează 500 buc. materiale, preţ de cumpărare 8 lei/buc.; se achită

furnizorului 6.000 lei; se dau în consum 100 buc. materiale

d. se înregistrează salarii 5.000 lei, din care se reţine impozitul de 800 lei; se achita

salarii 4.200 lei si impozitul reţinut

e. se achiziţionează un computer în valoare de 2.100 lei; durata de viaţa utilă 3 ani

f. se achită un dividend de 2.000 lei

g. se înregistrează şi încasează dobânda la disponibilul din bancă de 500 lei

h. se facturează servicii de consultanţă de 4.000 lei

i. se încaseză un avans pentru vânzarea de mărfuri de 3.000 lei

j. se facturează chiria de 4.200 lei, pentru 3 exerciţii financiare; se încasează integral



Contul “Profit si pierdere”

Cheltuieli

(lei)

Venituri

(lei)

b. cheltuieli cu marfa vânduta 8.000

(800 buc. x 10 lei/buc.)

c. cheltuieli cu materiale 800


d. cheltuieli cu salarii 5.000

e. cheltuieli cu amortizare 350

computer

(2.100 lei : 36 luni x 6 luni de

funcţionare din an)

b. venituri din vânzarea mărfurilor 12.000


g. venituri din dobânzi 500

h. venituri din servicii 4.000

j. venituri din chirii 1.400

(4.200 lei : 3 ani)

Total cheltuieli 14.150 Total venituri 17.900

Profit 3.750

Venituri 17.900 lei

Cheltuieli 14.150 lei

Profit 3.750 lei

Fluxul de numerar

Plăţi

(lei)

Încasări

(lei)

a. plată datorie furnizor 12.000

c. plată datorie furnizor 6.000

d. plată salarii 4.200

plată impozit 800

f. plată dividend 2.000

b. încasare creantă clienţi 4.000

g. încasare dobânzi 500

i. încasare avans client 3.000

j. încasare creantă clienţi 4.200

Total plată 25.000 Total încasări 11.700

Flux negativ 13.300

(25.000 – 11.700)

(plăţile depăşesc încasările)

Încasări 11.700 lei

Plăţi 25.000 lei

Flux negativ (13.300 lei)




1. Care este relaţia de calcul a rezultatului?

2. Care este formula de calcul a rezultatului pe baza bilanţului ?

3. Definiţi veniturile şi cheltuielile.

4. Clasificaţi cheltuielile şi veniturile după:

a) activitatea care le generează;

b) natura lor.

5. Clasificaţi cheltuielile dupa destinatia lor.

6. Structuraţi veniturile şi cheltuielile în funcţie de perioada în care se efectuează şi

cea la care se referă.

7. Care sunt momentele în care:

- se înregistrează cheltuielile;

- se înregistrează veniturile;

- se calculează rezultatul.

8. Caracterizaţi contabilitatea de angajamente şi contrabilitatea de trezorerie.

9. Ce întelegeţi prin cifră de afaceri?

10. Determinaţi cifra de afaceri, cunoscând:

a) vânzări de produse finite 10.000 lei, din care încasate 7.000 lei;

b) încasarea unui avans de la client, în valoare de 5.000 lei;

c) primirea unei facturi pentru servicii prestate de terţi 2.000 lei;

d) vânzarea de mărfuri 25.000 lei, din care expediate clienţilor 20.000 lei;

e) facturarea unor servicii de consultanţă 5.000 lei;

f) facturarea chiriei pentru spaţiile date cu chirie 12.000 lei pentru 3 exerciţii

financiare.

11. Determinaţi rezultatul pe baza următoarelor informaţii:

a) aprovizionare cu mărfuri, factura cuprinzând: marfă “X” 4.000 buc.x 15

lei/buc; cheltuieli transport 2.000 lei.

b) se vând 3.000 buc. Marfa “X” la un preţ de vânzare de 20 lei/buc;

c) se înregistrează salarii datorate personalului 3.000 lei, din care achitate

2000 lei;

d) se achită un dividend acţionarilor de 75.000 lei;

e) se facturează servicii către terţi 8.000 lei, din care se încasează 5.000 lei;

f) se cumpără materiale în valoare de 2.000 lei, din care se consumă

materiale de 300 lei;

g) se primeşte factura pentru chirii 6.000 lei pentru 2 exerciţii financiare, din

care se achită 5.500 lei;

h) se primeşte factura pentru consumul de energie 150 lei;

i) se încasează un avans de la un client în valoare de 20.000 lei.





Lucrare de verificare Unitate de învăţare nr. 2.4

Întocmiţi fluxul de numerar (încasări – plăţi) şi contul de “Profit şi pierdere” (venituri

– cheltuieli) cunoscând următoarele informaţii pentru perioada de calcul:

a) cumpărări de marfă 5.000 lei

b) vânzări de mărfuri 6.000 lei

c) costul mărfurilor vândute 4.000 lei

d) cumpărări de materii prime 2.000 lei

e) plată furnizori 900 lei

f) consum de materii prime 3.000 lei

g) achiziţie mijloc de transport 10.000 lei

h) servicii prestate terţilor 8.000 lei

i) plată furnizori de imobilizări 9.000 lei

j) amortizare mijloc de transport în exercitiul curent 500 lei

k) încasare de la client 700 lei

l) amenzi datorate 400 lei si plătite 300 lei

m) dobânzi cuvenite 500 lei, din care încasate 400 lei

n) salarii datorate 5.000 lei, salarii plătite 4.000 lei

o) lucrări executate clienţilor 10.000 lei

p) servicii prestate de terţi 20.000 lei

Răspunsurile la lucrarea de verificare se vor trimite pe


disciplină.

Contul şi sistemul conturilor

Bazele contabilităţii 74


CONTUL SI SISTEMUL CONTURILOR

Cuprins Pagina


3.1 Definirea, necesitatea, forma şi structura contului 75

3.2 Regulile de funcţionare a conturilor. Tratarea informaţiilor contabile:

simpla şi dubla înregistrare 79

3.3 Analiza contabilă a operaţiilor economico-financiare. Formula contabilă 83

3.4 Tehnici de înregistrare în conturi a operaţiilor economico-financiare 90

Întrebări recapitulative şi aplicaţii la Unitatea de Învaţare Nr. 3.1 - 3.4 92

3.5 Sistemul de conturi. Clasificarea conturilor 93

3.6 Planul de conturi general 95

Întrebări recapitulative la Unitatea de Învaţare Nr. 3.5 - 3.6 97

3.7 Balanţa conturilor 98

Întrebări recapitulative la Unitatea de Învaţare Nr. 3.7 107

Lucrare de verificare la Unitatea de Învaţare Nr. 3.7 107



înţelegerea de către cursanţi a conceptului de cont şi a necesităţii

utilizării conturilor

însuşirea noţiunilor de forma şi structură a conturilor

cunoaşterea regulilor de aplicare a conturilor şi aplicarea lor in

practica contabilă

familiarizarea cu conceptul de formulă contabilă şi înregistrarea

operaţiunilor economico-financiare cronologic şi systematic

înţelegerea criteriilor de clasificare a conturilor şi a planului

contabil general

evidenţierea rolului balanţei de verificare şi a etapelor de întocmire



3.1. DEFINIREA, NECESITATEA, FORMA ŞI STRUCTURA CONTULUI

Din capitolul precedent a rezultat că, după teoria juridică, bilanţul contabil

evidenţiază situaţia patrimoniului, deci existenţa elementelor patrimoniale la momentul

„i” şi „i+1”.

Dar toate elementele patrimoniale se află într-o continuă mişcare şi

transformare. Pentru a urmări aceste mişcări şi noua stare a elementelor la închiderea

exerciţiului este necesar să se utilize un alt procedeu specific metodei contabilităţii şi

anume contul contabil.

În consecinţă, contul contabil urmăreşte sistematic şi permanent toate

schimbările, modificările ce au loc în legătură cu un singur element patrimonial.

În acest scop se ţine o evidenţă şi se face un calcul scris, în expresie valorică,

pentru fiecare element patrimonial. Pentru aceasta, fiecărui element i se asociază câte un

cont care confirmă starea şi evoluţia sa în cursul exerciţiului financiar. De exemplu,

pentru mărfurile din depozitele sau magazinele societăţii se asociază contul „Mărfuri”,

iar pentru datoriile comerciale faţă de furnizori se asociază contul „Furnizori”.

Cu ajutorul contului se urmăresc şi calculează în ordine cronologică starea

(existenţa) iniţială a elementului înregistrat, mişcarea lui în timp, iar în final se

calculează noua lui stare. Calculul se face în etalon monetar si, uneori, cantitativ (pentru

bunuri de natura stocurilor) pe baza relaţiei:

Situaţia finală a elementului „i” = Situaţia iniţială (i) + Creşteri (i) – Micşorări (i)

Această caracteristică permite să definim contul ca un model de evidenţă şi

calcul în expresie valorică şi uneori cantitativă a stării şi mişcării unui element

patrimonial, ca un model de înregistrare cronologică a evoluţiei acestuia1

Mai mult, mişcările intervenite în masa elementului înregistrat sunt sistematizate

în creşteri şi micşorări, separat. Reprezentând un model de sistematizare a

existenţelor şi modificărilor de sens contrar intervenite în masa elementelor

patrimoniale, contul are forma unui tablou bilanţier, cu două serii de calcule: pe de o

parte starea iniţială şi creşterile, pe de altă parte micşorările şi starea finală.

Cont de activ Cont de pasiv

Starea iniţială

Creşteri

Micşorări

Starea finală

Micşorări

Starea finală

Starea iniţială

Creşteri

Reiese ecuaţia bilanţieră proprie contului:

Starea iniţială + Creşterea = Micşorarea + Starea finală

Deoarece se deschid conturi separate pentru fiecare fel de mijloc, sursă şi

proces, iar pentru fiecare dintre acestea se înregistrează numai operaţiile economice şi

1 M. Ristea, „Noul sistem contabil din România”, Ed. Cartimex, Bucureşti, 1994



financiare ocazionate de mişcarea lor, contul poate fi definit şi ca un model de

individualizare şi grupare a situaţiei şi mişcării elementelor patrimoniale2 .

Din reunirea trăsăturilor caracterizate mai sus, reiese că putem defini contul ca

un model de înregistrare cronologică, grupare, sistematizare, evidenţă şi calcul în

expresie valorică şi uneori cantitativă a situaţiei şi mişcării elementelor

patrimoniale3.

Din cele expuse rezultă şi diferenţierile între bilanţ şi cont:

a) în timp ce bilanţul se asociază întregului patrimoniu, contul se asociază unui singur

element patrimonial;

b) în timp ce bilanţul reflectă starea patrimoniului, contul evidenţiază starea şi mişcarea

unui element patrimonial;

c) în timp ce în bilanţ exprimarea patrimoniului se face numai în etalon valoric

(monetar), în cont apare atât etalonul valoric şi uneori (pentru bunurile stocabile)

cantitativ.

Considerate în totalitatea lor, conturile formează un sistem unitar denumit

sistemul conturilor.

Prin informaţiile pe care le oferă, conturile dau posibilitatea cunoaşterii situaţiei

valorilor materiale şi băneşti, a modificărilor intervenite asupra acestora ca urmare a

diferitelor operaţii economice şi financiare precum şi a rezultatelor acestor modificări.

Ca model de evidenţă şi calcul contul prezintă următoarele elemente

structurale: titlul contului, simbolul contului, data înregistrării, debitul şi creditul,

explicaţia contului, mişcarea sau rulajele contului, soldul contului.

Titlul contului exprimă cât mai fidel conţinutul economic al elementului a cărui

evidenţă o ţine. El corespunde, de regulă, denumirii elementului căruia i s-a asociat. De

exemplu, contul asociat produselor realizate în totalitatea lor poartă titlul de „Produse”,

iar pentru produsele finite ca parte componentă, contul are titlul „Produse finite”. Pentru

uşurarea mecanismului de folosire, conturilor li se acociază un simbol cifric. De

exemplu 531 „Casa”, 5311 „Casa în lei”.

Data operaţiei exprimă momentul când s-a efectuat operaţia economico-

financiară care se reflectă în cont. Data conţine ziua, luna şi anul.

Operaţiile economice şi financiare care au loc în entitatea economică sunt foarte

numeroase şi variate din punct de vedere al conţinutului. Pentru înţelegerea acestui

conţinut este necesar ca fiecare operaţie înregistrată în cont să fie însoţită de o

explicaţie. Aceasta poate fi descriptivă şi contabilă.

Explicaţia descriptivă constă în descrierea succintă a operaţiei cu indicarea

documentului justificativ pe baza căruia se face înregistrarea. Această formă de

descriere se foloseşte la înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în ordine

cronologică.





Explicaţia contabilă constă în indicarea denumirii sau simbolului contului

corespondent în care se înregistrează operaţia. Ea se foloseşte la înregistrarea operaţiilor

în ordine sistematică.

Debitul şi creditul contului sunt cele două părţi cu ajutorul cărora se

sistematizează situaţia iniţială şi finală precum şi modificările de sens contrar ale

elementului evidenţiat. Partea din stânga contului este denumită debit, iar partea din

dreapta credit. Denumirea de debit şi credit se explică printr-o raţiune juridică şi toate

asocierile de idei trebuie să fie făcute între datorii şi credit, sau creanţe şi debit.

Mişcarea sau rulajul contului reprezintă totalul sumelor înregistrate în debitul

sau creditul unui cont în cursul unui exerciţiu financiar. Rulajele pot fi debitoare şi

creditoare, în raport de cele două părţi ale contului.

Însumând soldul iniţial debitor cu rulajul debitor se obţine totalul sumelor

debitoare, iar prin însumarea soldului iniţial creditor cu rulajul creditor, totalul

sumelor creditoare.

Pentru contul al cărui sold iniţial debitor este zero, totalul sumelor debitoare

coincide cu rulajul debitor, iar pentru contul al cărui sold iniţial creditor este zero,

totalul sumelor creditoare coincide cu rulajul creditor.

Soldul contului exprimă existenţa la un moment dat a elementului patrimonial

sau mărimea la un moment dat a structurii patrimoniale corespunzătoare titlului

contului. Soldul contului poate fi:

iniţial, caz în care reflectă starea elementului la deschiderea exerciţiului;

curent, stabilit după fiecare operaţie;

final, calculat la închiderea exerciţiului.

Soldul curent se determină prin adunarea la soldul iniţial a creşterilor suferite de

elementul patrimonial şi scăderea din rezultatul obţinut a micşorărilor elementului.

Soldul final se determină ca diferenţă între total sume debitoare şi total sume

creditoare, dându-i-se semnificaţia sumei mai mari. Dacă totalul sumelor debitoare este

mai mare decât totalul sumelor creditoare, soldul este debitor, iar dacă totalul sumelor

creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, soldul este creditor.

În situaţia în care totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor

creditoare, soldul este zero, iar contul este soldat sau balansat.

Prezentarea contului se poate face într-o formă bilaterală sau unilaterală.

Forma bilaterală se caracterizează prin faptul că atât în debit cât şi în credit apar

elemente privitoare la dată, explicaţie şi sumă.

De exemplu, forma contului asociat ca socoteală scrisă pentru numerarul din

casierie, se prezintă astfel:



TITLUL CONTULUI: Casa în lei

LUNA/AN: 03/„N”

DEBIT CREDIT

Nr.

crt.

Data Document Explicaţia Suma Nr.

crt.

Data Document Explicaţia Suma

1. 01.03 Balanţă

verificare

Sold

iniţial

2.000 1. 05.03 Stat

salarii

Achitat

salarii

4.500

2. 02.03 CEC

numerar

Ridicare

numerar

5.000 2. 11.03 Dispoziţie

de plată

Acordat

avans

600

3.

10.03

Chitanţa

328

Încasat

contraval.

marfă

vândută

2.500

3.

31.03

Foaie

vărsământ

Depunere

numerar la

bancă

2.500

4.

18.03

Decont

cheltuieli

231

Restituire

avans

200

RULAJ DEBITOR 7.700 RULAJ CREDITOR 7.600

TOTAL SUME DEBITOARE 9.700 TOTAL SUME CREDITOARE 7.600

SOLD 31.03 2.100

În forma sa unilaterală, contul „Casa în lei” se prezintă ca în modelul de mai jos:

TITLUL CONTULUI: Casa în lei

LUNA: Martie “N”

Simbol cont 5311 Pag. 1

Data Nr.

înreg.

DOCUMENT EXPLICAŢIA CONT

CORESP

RULAJ D/

C

SOLD

Fel Nr. Data Debitor Creditor

01.03 1 Balanţa

verificare

Sold iniţial - - D 2.000

05.03 5 CEC

numerar

30112 02.03 Ridicare

numerar

581 5.000 - D 7.000

05.03 7 Stat salarii 05.03 Achitat salarii 421 - 4.500 D 2.500

10.03

19

Chitanţă

328

10.03

Încasat

contaravaloare

marfă

707

2.500

-

D

5.000

11.03 20 Dispoziţie

plată

250 10.03 Acordat

avans

542 - 600 D 4.400

18.03 28 Decont

cheltuieli

231 18.03 Restituit

avans

542 200 - D 4.600

31.01 40 Foaie

Vârsământ

250 30.03 Depunere

numerar

581 - 2.500 D 2.100

Rulaje martie „N” 7.700 7.600

Total sume 9.700 7.600 D 2100

În cele ce urmează, în scop didactic se va folosi forma grafică a contului, ca în

modelul de mai jos:

Debit 5311 „Casa în lei” Credit

Sold iniţial 2.000

5) 5.000

19) 2.500

28) 200

7) 4.500

20) 600

40) 2.500

RD 7.700 RC 7.600

TSD 9.700 TSC 7.600

SFD 2.100



Se observă că soldul final al contului se trece în partea opusă celei din care a

provenit, cu indicarea sensului său. Ca urmare, soldul final debitor se trece în creditul

contului, iar soldul final creditor în debit. În acest fel, se asigură relaţia balanţieră a

contului, şi anume:

Sold iniţial debitor + Rulaj debitor = Rulaj creditor + Sold final debitor

proprie conturilor cu sold iniţial debitor, sau

Sold iniţial creditor + Rulaj creditor = Rulaj debitor + Sold final creditor

proprie conturilor cu sold iniţial creditor.

3.2 REGULILE DE FUNCŢIONARE ALE CONTURILOR. TRATAREA

INFORMAŢIILOR CONTABILE: SIMPLA ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE

CONTABILĂ

Înregistrarea operaţiilor economico-financiare cu ajutorul conturilor se face după

anumite reguli.

Acestea exprimă modul de debitare şi creditare a conturilor:

Pentru înţelegerea regulilor de funcţionare a conturilor se porneşte de la bilanţul

întocmit pe baza concepţiei juridice, între bilanţ şi cont existand o strânsă legătură în

ambele sensuri.

La începutul exerciţiului financiar, existenţele din activul şi pasivul bilanţului

sunt preluate de conturi în vederea urmăririi în continuare a modificărilor intervenite

asupra acestora ca urmare a operaţiilor economico-financiare.

La închiderea exerciţiului bilanţul se întocmeşte pe baza datelor din conturi,

respectiv soldurile finale se trec în activul şi pasivul bilanţului.

Aceste considerente ne permit să facem o primă împărţire a conturilor în două

categorii şi anume: conturi de activ şi conturi de pasiv.

Conturile de activ reflectă existenţele şi mişcările mijloacelor economice, ca

elemente evidenţiate în activul bilanţului.

Conturile de pasiv înregistrează existenţele şi mişcările surselor de procurare a

mijloacelor, ca elemente reprezentate de pasivul bilanţului.

Pentru a înţelege legătura dintre bilanţ şi cont se porneşte de la un bilanţ

simplificat de forma următoare:

Bilanţ întocmit la 01.01 exerciţiul „N”

ACTIV PASIV

Mijloace fixe 3.000

Mărfuri 3.500

Casa 2.000

Clienţi 1.500


Rezerve 300

Credite pe termen scurt 3.700

Furnizori 4.000


La deschiderea exerciţiului financiar, existenţele elementelor de activ se preiau

din activul bilanţului şi se trec în debitul conturilor de activ devenind pentru acestea



solduri iniţiale debitoare. Existenţele elementelor de pasiv se preiau din pasivul

bilanţului şi se trec în creditul conturilor de pasiv, devenind pentru acestea solduri

iniţiale creditoare. În continuare se deschid conturile (pag.78) corespunzătoare

elementelor din bilanţ şi se trec în ele existenţele iniţiale.

Rezultă prima regulă de funcţionare a conturilor:

Conturile de activ îşi încep funcţiunea prin debitare şi se debitează cu existenţele

iniţiale preluate din activul bilanţului care devin pentru conturi solduri iniţiale

debitoare.

Conturile de pasiv îşi încep funcţiunea prin creditare şi se creditează cu

existenţele iniţiale preluate din pasivul bilanţului, care devin pentru conturi solduri

iniţiale creditoare.

Elementele patrimoniale înregistrează însă şi mişcări prin creştere şi

micşorare, care sunt preluate de conturi.

1) De exemplu, presupunem că societatea comercială se aprovizionează cu

mărfuri cu plata ulterioară în valoare de 1.000 lei. Această operaţie economică

determină o creştere de activ prin majorarea valorii mărfurilor existente în patrimoniu şi

o creştere de pasiv prin majorarea datoriilor faţă de furnizori; ambele creşteri au loc

simultan (concomitent) şi cu aceeaşi sumă 1.000 lei.

Pentru a se adăuga la existenţele iniţiale, majorările elementelor patrimoniale se

trec de aceeaşi parte cu acestea şi anume în debitul conturilor de activ şi în creditul

conturilor de pasiv (vezi pag 81).

Rezultă a doua regulă de funcţionare a conturilor:

Conturile de activ se debitează cu creşterile, majorările, intrările elementelor de

activ.

Conturile de pasiv se creditează cu creşterile, majorările elementelor de pasiv.

2) Presupunând că societatea achită o datorie furnizorilor în sumă de 2.000 lei în

numerar, operaţia determină o scădere de pasiv, prin diminuarea obligaţiilor faţă de

furnizori şi o scădere de activ prin diminuarea numerarului din casierie; ambele

micşorări au loc simultan (concomitent) şi cu aceeaşi sumă 2.000 lei.

Reprezentând o mişcare de sens contrar celei anterioare care se preia de cont ca

model de sistematizare a modificărilor din masa elementelor patrimoniale, micşorarea

acestora se trece în cont de partea opusă existentului iniţial şi anume: în creditul

conturilor de activ şi respectiv în debitul conturilor de pasiv (vezi pag 81).

Rezultă a treia regulă de funcţionare a conturilor:

Conturile de activ se creditează cu micşorările, diminuările, ieşirile elementelor

de activ.

Conturile de pasiv se debitează cu micşorările, diminuările elementelor de pasiv.

La închiderea exerciţiului financiar se calculează existenţele finale, ale

elementelor patrimoniale reprezentate de soldurile finale ale conturilor.

Reguli de

funcţionare

a conturilor



Având la bază relaţia balanţieră a contului, soldurile finale se pot calcula astfel:

Pentru conturile de activ:

Soldul final = Soldul iniţial + Rulaj debitor – Rulaj creditor;

Pentru conturile de pasiv:

Soldul final = Soldul iniţial + Rulaj creditor – Rulaj debitor.

Având, însă, în vedere că pentru conturile de activ, prin adăugarea rulajului

debitor la soldul iniţial rezultă total sume debitoare, iar rulajul creditor coincide cu total

sume creditoare, în timp ce pentru conturile de pasiv, prin adăugarea rulajului creditor

la soldul iniţial rezultă total sume creditoare, iar rulajul debitor coincide cu total sume

debitoare soldul unui cont se mai poate calcula ca diferenţă între Total sume debitoare

şi Total sume creditoare şi capătă semnificaţia sumei mai mari.

Procedând la calcului soldurilor conturilor în exemplul luat în consideraţie

rezultă că soldul conturilor de activ este debitor sau zero în timp ce soldul conturilor de

pasiv este creditor sau zero.

Rezultă a patra regulă de funcţionare a conturilor:

Conturile de activ au sold final debitor sau zero (conturi soldate, balansate).

Conturile de pasiv au sold final creditor sau zero (conturi soldate, balansate).

Înregistrate în conturi existenţele şi mişcările elementelor patrimoniale se

reflectă astfel:

D „Mijloace fixe” C D „Mărfuri” C D „Casa în lei ” C

Si 3.000

Si 3.500

1) 1.000

Si 2.000 2) 2.000

RD -

TSD 3.000

RC -

TSC -

RD 1.000

TSD 4.500

RC -

TSC -

RD -

TSD2.000

RC 2.000

TSC 2.000

SFD 3.000 SFD 4.500 SFD 0

D „Clienţi” C D „Capital social” C D „Rezerve” C

Si 1.500 Si 2.000 Si 300

RD -

TSD 1.500

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC -

TSC 2.000

RD -

TSD -

RC -

TSC 300

SFD 1.500 SFC 2.000 SFC 300

D„Credite pe termen scurt”C D „Furnizori” C

Si 3.700 2) 2.000

Si 4.000

1) 1.000

RD -

TSD -

RC -

TSC 3.700

RD 2.000

TSD 2.000

RC 1.000

TSC 5.000

SFC 3.700 SFC 3.000



Înmănunchind cele expuse anterior, rezultă:

1) Regulile de funcţionare ale conturilor de activ:

Conturile de activ îşi încep funcţiunea prin debitare: se debitează cu existenţele

iniţiale ale elementelor de activ, preluate din activul bilanţului şi care devin pentru

conturi solduri iniţiale debitoare; se debitează cu creşterile, majorările, intrările

elementelor de activ; se creditează cu micşorările, diminuările, ieşirile elementelor de

activ; au sold final debitor sau zero (sunt soldate, balansate).

2) Regulile de funcţionare ale conturilor de pasiv:

Conturile de pasiv îşi încep funcţiunea prin creditare: se creditează cu

existenţele iniţiale ale elementelor de pasiv, preluate din pasivul bilanţului şi care devin

pentru conturi solduri iniţiale creditoare; se creditează cu creşterile, majorările

elementelor de pasiv; se debitează cu micşorările, diminuările elementelor de pasiv; au

sold final creditor sau sunt soldate, balansate (sold zero).

Conturile care respectă aceste reguli de functionare sunt denumite conturi

monofuncţionale, de aceea regăsim conturi monofuncţionale de activ, respectiv conturi

monofuncţionale de pasiv.

Conturile care nu respectă nici regulile de funcţionare ale conturilor de activ,

nici regulile de funcţionare ale conturilor de pasiv, sunt conturi bifuncţionale. Acestea

îşi pot începe funcţia fie prin debitare, fie prin creditare şi pot avea, fie sold debitor, fie

creditor. De exemplu, contul „Profit sau pierdere” se creditează cu veniturile perioadei

şi se debitează cu cheltuielile efectuate in respectiva perioadă. Poate avea sold final

creditor reprezentând profitul entităţii (veniturile sunt mai mari decât cheltuielile) sau

debitor, reprezentând pierdere (cheltuielile sunt mai mari decât veniturile).

După închiderea conturilor soldurile lor se preiau în bilanţul contabil. Ca regulă

generală soldurile debitoare se trec în activul bilanţului iar soldurile creditoare în pasiv.

Ele devin astfel existenţe finale (stare finală) ale elementelor patrimoniale.

Bilanţul intocmit pe baza soldurilor preluate din conturi în exemplul considerat,

se prezintă astfel:

Bilanţ întocmit la 31.12 exerciţiul „N”

ACTIV PASIV

Mijloace fixe 3.000

Mărfuri 4.500

Casa -

Clienţi 1.500


Rezerve 300

Credite pe termen scurt 3.700

Furnizori 3.000




*) Conform teoriei economice, este valabilă ecuaţia UTILIZĂRI = RESURSE. Cei doi

termeni se folosesc atât pentru a desemna stocurile de utilizări şi resurse cât şi fluxurile de utilizări şi

resurse.

Orice valoare economică se deplasează de la resursă la utilizare şi orice utilizare poate deveni

resursă, după cum, orice resursă poate deveni o utilizare.

De exemplu:

- pentru o marfă cumpărată, furnizorul este resursa, iar marfa utilizarea;

- la vânzarea mărfii unui client, marfa reprezintă resursa, iar clientul utilizarea;

- la plata furnizorului în numerar, numerarul reprezintă resursa, iar furnizorul utilizarea.

În acest context, pentru înregistrarea unei tranzacţii, conturile care exprimă starea de resursă a

valorilor economice se creditează, iar cele care exprimă starea de utilizare se debitează.

3.3. ANALIZA CONTABILĂ A OPERAŢIILOR ECONOMICO-FINANCIARE.

FORMULA CONTABILĂ

În sensul larg al cuvântului, analiza reprezintă un procedeu de cercetare a unui

fenomen sau eveniment, prin exprimarea fiecărui element component în parte.

Fiind un procedeu comun tuturor disciplinelor ştiinţifice şi contabilitatea

foloseşte analiza în vederea înregistrării operaţiilor economico-financiare în conturi.

În acest scop se stabilesc prin analiză conturile corespondente în raport cu

conţinutul economic al operaţiei ce se doreşte înregistrată, precum şi partea conturilor în

care se va înregistra operaţia. Analiza permite folosirea numai a conturilor conforme

conţinutului economic al operaţiei.

Analiza contabilă se face cu ajutorul documentului care stă la baza operaţiei

economico-financiare şi constă în descompunerea ei în elemente componente, în scopul

stabilirii conturilor şi respectiv a părţii acestora – debit sau credit – în care urmează a se

înregistra operaţia, simultan şi cu aceeaşi sumă.

Etapele analizei contabile sunt:

Stabilirea naturii, respectiv a conţinutului economic al operaţiei (explicarea ei

descriptivă, în mod succint, pentru a reieşi la ce se referă: aprovizionare de

bunuri, plată de datorii, vânzare de bunuri, încasare de creanţe, consum de

materiale, înregistrarea salariilor, etc.).

Determinarea elementelor patrimoniale, care se modifică în urma operaţiei şi a

sensului modificării (creştere de activ, micşorare de activ, creştere de pasiv,

micşorare de pasiv).

Stabilirea pe baza elementelor din bilanţ, care suportă modificările, a conturilor

în care urmează a se înregistra operaţia;

Stabilirea părţii conturilor corespondente – debit sau credit – în care urmează a

se înregistra operaţia, prin aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor.

De exemplu, presupunem că o întreprindere achiziţionează un lot de mărfuri în

valoare de 2.000 lei, pe datorie. În urma analizei contabile rezultă:

a) Natura operaţiei: achiziţionare de marfă , pe credit comercial;

b) Modificările generate de operaţia economico-financiară asupra patrimoniului sunt:



O creştere de activ, prin creşterea valorii mărfurilor din stoc şi

O creştere de pasiv, prin creşterea datoriilor faţă de furnizori;

c) Conturile care corespund conţinutului economic al operaţiei sunt:

Contul „Mărfuri” în care se înregistrează creşterea valorii mărfurilor şi

Contul „Furnizori” în care se evidenţiază datoria faţă de furnizori:

d) Conform regulilor de funcţionare ale conturilor, contul „Mărfuri”, de activ, cu plus

de activ, se debitează iar contul „Furnizori”, de pasiv, cu plus de pasiv, se

creditează.

Trăsătura de dublă înregistrare a contabilităţii creează corespondenţă între

debitul contului „Mărfuri” şi creditul contului „Furnizori”, care se concretizează în

egalitatea:

„Mărfuri” = „Furnizori” 2.000 lei

denumită formulă contabilă.

Reiese că formula contabilă este reprezentarea grafică a operaţiei

economico-financiare, prin care, potrivit dublei înregistrări, un cont de debitează

şi altul se creditează concomitent şi cu aceeaşi sumă. Legătura dintre conturile

corespondente se face prin semnul egal; în stânga lui se trece contul care se debitează

iar în dreapta contul care se creditează. Reunirea celor două conturi prin semnul egal

explică interdependenţa şi corelaţia reciprocă dintre conturi.Dacă se adaugă în formula

contabilă explicaţia descriptivă a operaţiei, constând în data efectuării ei şi documentul

justificativ care o confirmă, rezultă articolul contabil folosit în înregistrarea cronologică

a operaţiilor economico-financiare.În cazul operaţiei analizate, articolul contabil este:

10 aprilie N Factura 102 din 10.IV.N Aprovizionare cu mărfuri

„Mărfuri” = „Furnizori” 2.000 lei

Formula contabilă se mai poate reda prin suprimarea semnului egal dar indicând

partea contului în care se face înregistrarea şi suma pentru fiecare parte:

Debit „Mărfuri” 2.000

Credit „Furnizori” 2.000

După înregistrarea operaţiei în formula contabilă, periodic, se centralizează sumele pe

conturi distincte, după natura operaţiei şi se trec în fişele de cont.

De exemplu:

D Mărfuri C D Furnizori C

Si -

1) 2.000

Si -

1) 2.000

Formula

contabilă



Înregistrarea operaţiilor economico-financiare în formule contabile se face pe

baza documentelor justificative, în ordinea datelor în care au avut loc, de unde şi

denumirea de înregistrare în ordine cronologică.

Urmează înregistrarea în conturi, denumită înregistrare în ordine sistematică.

Formula contabilă se clasifică în raport de două criterii:

după numărul de conturi corespondente din care este formată distingem:

formulă simplă;

formulă compusă.

după scopul pentru care se foloseşte formula poate fi:

curentă;

de stornare.

Formula contabilă simplă este acea formulă în care corespondenţa se stabileşte

între două conturi: unul se debitează şi altul se creditează, simultan şi cu aceeaşi sumă.

Ea corespunde operaţiilor care generează modificări numai asupra a două

elemente patrimoniale din bilanţ: ambele de activ, ambele de pasiv sau unul de activ şi

unul de pasiv.

Formula contabilă compusă este formula în care corespondenţa se stabileşte

între mai multe conturi:

un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează simultan şi

cu aceeaşi sumă;

două sau mai multe conturi se debitează şi un cont se creditează simultan şi

cu aceeaşi sumă;

două sau mai multe conturi se debitează şi două sau mai multe conturi se

creditează simultan şi cu aceeaşi sumă.

Ea corespunde operaţiilor care generează modificări asupra mai multor elemente

patrimoniale din bilanţ: toate de activ, toate de pasiv sau atât de activ cât şi de pasiv.

Cele expuse se exemplifică pe baza următoarelor operaţiuni economico-financiare:

Exemplul 1. Întreprinderea achită o datorie de 2.000 lei furnizorilor astfel:

1.500 lei prin bancă şi 500 lei în numerar.

1) Natura operaţiei: achitarea unei datorii furnizorilor, parţial prin virament şi parţial

în numerar;

2) Modificările generate de operaţie: un minus de pasiv prin scăderea datoriei faţă de

furnizori şi un minus de activ prin scăderea disponibilului din bancă şi a numerarului

din casierie;

Clasificarea

formulei

contabile



3) Conturile care se utilizează potrivit conţinutului economic al operaţiei:

contul „Furnizori” în care se evidenţiază scăderea datoriei faţă de furnizori;

contul „Disponibil în lei” în care se reflectă scăderea disponibilului bănesc;

contul „Casa” în care se înregistrează scăderea numerarului din casierie.

4) Potrivit regulilor de funcţionare a conturilor:

contul „Furnizori” de pasiv, cu minusul de pasiv se debitează;

contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu minusul de activ se creditează;

contul „Casa în lei” de activ, cu minusul de activ se creditează.

Ca urmare, formula contabilă este:

„Furnizori” = % 2.000

„Conturi la bănci în lei” 1.500

„Casa în lei” 500

Semnul „%” are semnificaţia: „următoarele conturi” se debitează sau se creditează,

după caz.

Exemplul 2. Întreprinderea îşi achită prin bancă impozitul pe salarii de 4.500 lei

şi contribuţia la asigurările sociale de 2.500 lei.

1) Natura operaţiei: achitarea impozitului pe salarii şi a contribuţiei la asigurări

sociale, prin virament;

2) Modificările generate de operaţie: un minus de pasiv prin scăderea datoriilor

fiscale şi sociale şi un minus de activ prin scăderea disponibilului;

3) Conturile care se utilizează:

contul „Impozit pe salarii” pentru scăderea datoriei fiscale;

contul „Contribuţia unităţii la asigurări sociale” pentru scăderea datoriei sociale;

contul „Conturi la bănci în lei” pentru scăderea disponibilului bănesc.

4) Potrivit regulilor de funcţionare a conturilor:

contul „Impozit pe salarii” de pasiv, cu minus de pasiv se debitează;

contul „Contribuţia întreprinderii la asigurări sociale” de pasiv, cu minus de

pasiv se debitează;

contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu minus de activ se creditează.

Formula contabilă este:

% = „Conturi la bănci în lei” 7.000

„Impozit pe salarii” 4.500

„Contribuţia unităţii la

asigurări sociale” 2.500



Succint, analiza se poate reda şi astfel:

Natura operaţiei: achitarea impozitului pe salarii şi a contribuţiei la asigurări

sociale, prin virament;

scad datoriile fiscale scad datoriile sociale scade disponibilul bănesc

↓ ↓ ↓

(-P) (-P) (-A)

↓ ↓ ↓

„Impozit pe salarii” „Contribuţia unităţii „Conturi la bănci în lei”

la asigurările sociale”

↓ ↓ ↓

D D C

Exemplul 3. Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri din import, preţul de

cumpărare fiind 10.000 lei, taxe vamale 1.000 lei, comision vamal 50 lei, taxa pe

valoare adăugată (TVA) 2.100 lei.

1) Natura operaţiei: Aprovizionarea cu mărfuri din import.

2) Modificările generate de operaţie:

un plus de activ prin creşterea valorii mărfurilor din stoc;

un plus de activ prin creşterea TVA la cumpărare;

un plus de pasiv prin creşterea datoriilor fiscale;

un plus de pasiv prin creşterea datoriilor comerciale.

3) Conturile care se utilizează:

contul „Mărfuri” în care se evidenţiază creşterea valorii mărfurilor;

contul „TVA deductibilă” în care se evidenţiează creşterea TVA-ului;

contul „Alte impozite şi taxe” în care se înregistrează creşterea taxei vamale,

comisionului si TVA;

contul „Furnizori” pentru creşterea datoriilor comerciale faţă de furnizor.

Potrivit regulilor de funcţionare a conturilor:

contul „Mărfuri” de activ cu plus de activ se debitează;

contul „TVA deductibilă” de activ cu plus de activ se debitează;

contul „Alte impozite şi taxe” de pasiv cu plus de pasiv se creditează;

contul „Furnizori” de pasiv cu plus de pasiv se creditează.


13.150 % = % 13.150

11.050 „Mărfuri” „Alte impozite şi taxe” 3.150

2.100 „TVA deductibilă” „Furnizori” 10.000

Formula compusă se poate descompune în două formule simple privind:



Intrarea mărfurilor în patrimoniu:

„Mărfuri = % 11.050

„Alte impozite şi taxe” 1.050

„Furnizori” 10.000

Înregistrarea TVA-ului aferent cumpărării:

„TVA deductibilă” = „Alte impozite şi taxe” 2.100

Formula contabilă prin intermediul căreia se înregistrează operaţiile economico-

financiare în contabilitate poartă denumirea de formulă contabilă curentă.

Formula contabilă de stornare este acea formulă prin care se corectează

eventualele erori constând fie în înregistrarea unei sume eronate, fie în înregistrarea

unei sume în alte conturi decât cele corespunzătoare conţinutului operaţiei.

Stornarea (adică rectificarea erorii) se poate face în negru sau în roşu. Stornarea

în negru constă în inversarea poziţiei conturilor din formula eronată, fie cu întreaga

sumă dacă s-au utilizat alte conturi decât cele corespunzătoare conţinutului operaţiei, fie

cu diferenţa dintre suma eronată şi cea corectă în cazul erorii de sumă. Efectul acestei

inversări este anularea înregistrării eronate sau corectarea ei prin micşorarea soldului.

Exemplu: Presupunem că întreprinderea achiziţionează un lot de marfă în sumă

de 1.500 lei. În mod eronat operaţia s-a înregistrat prin formula:

1)

Corectarea se face inversând formula contabilă eronată cu aceeaşi sumă şi

scriind ulterior formula corectă, astfel:

2)

şi scrierea corectă:

3)

Situaţia se prezintă în conturi astfel:

D „Obiecte de inventar” C D „Efecte de plată” C

1) 1.500 2) 1.500 2) 1.500 1) 1.500

RD 1.500

TSD 1.500

RC 1.500

TSC 1.500

RD 1.500

TSD 1.500

RC 1.500

TSC 1.500

SFD 0 SFC 0

D „Mărfuri” C D „Furnizori” C

3) 1.500 3) 1.500

Prin soldul zero obţinut în urma formulei de corectare, la conturile „Obiecte de

inventar” şi „Efecte de plată” s-a anulat suma înregistrată eronat.

„Obiecte de inventar” = „Efecte de plată” 1.500

„Efecte de plată” = „Obiecte de inventar” 1.500

„Mărfuri” = „Furnizori” 1.500



Stornarea în roşu

Constă în repetarea formulei contabile eronate cu întreaga sumă înscrisă în roşu

sau chenar, în cazul erorii de conturi sau cu diferenţa dintre suma eronată (mai mare) şi

cea corectă (mai mică) în cazul erorii de sumă.

Culoarea roşie sau înscrierea în chenar are în contabilitate efect de scădere. Dacă

eroarea a fost de conturi, după rectificare se scrie formula corectă. Reluând exemplul

anterior rezultă:

Înregistrarea eronată:

1)

Corectarea prin stornare în roşu:

2)

şi scrierea formulei corecte:

3)

S-a înscris de această dată o sumă eronată. Corectarea se face prin repetarea

formulei cu suma de 100 lei, reprezentând diferenţa între suma eronată şi cea corectă, în

roşu:

4)

Situaţia în conturi se prezintă astfel:

D „Obiecte de inventar” C D „Efecte de plată” C

1) 1.500

2) 1.500

1) 1.500

2) 1.500

RD -

TSD -

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC -

TSC -

SFD 0 SFC 0

D „Mărfuri” C D „Furnizori” C

3) 1.600

4) 100

3) 1.600

4) 100

RD 1.500

TSD 1.500

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 1.500

TSC 1.500

SFD 1.500 SFC 1.500

După cum se observă, ambele variante de stornare, conduc la corectarea

formulelor contabile eronat întocmite. Pentru a nu denatura rulajele conturilor se

recomandă stornarea în roşu.



„Mărfuri” = „Furnizori” 1.600

„Mărfuri” = „Furnizori” 100



3.4. TEHNICI DE ÎNREGISTRARE ÎN CONTURI A OPERAŢIILOR

ECONOMICO-FINANCIARE

Unitatea de observare şi înregistrare a rotaţiei bunurilor economice este operaţia

economico- financiară.În raport de fazele circuitului economic parcurs de bunuri,

operaţiile economico-financiare se grupează în operaţii privind:

aprovizionarea;

producţia;

desfacerea.

În contabilitate se reflectă în mod distinct şi următoarele operaţii financiare:

formarea şi repartizarea rezultatului financiar;

constituirea şi utilizarea fondurilor cu destinaţie specială etc.

Pentru reflectarea operaţiilor economico-financiare cu ajutorul sistemului de

conturi se folosesc, de regulă, două tehnici de înregistrare:

tehnica înregistrării directe

tehnica înregistrării indirecte.

În cazul folosirii tehnicii directe există o identitate între mişcarea reală

economică sau financiară şi oglindirea ei în conturile corespondente, pe baza dublei

înregistrări. De exemplu, întreprinderea achiziţionează, cu plata imediată, un lot de

marfă în valoare de 3.000 lei.

Operaţia generează:

+A, creşte valoarea mărfurilor din patrimoniu; contul „Mărfuri” de activ cu plus

activ se debitează;

-A, scade numerarul din casierie; contul „Casa în lei” de activ cu minus activ se

creditează.


Tehnica înregistrării indirecte constă în folosirea unui număr mai mare de

conturi decât cel implicat de mişcarea economică sau financiară.

De exemplu, presupunem că întreprinderea vinde lotul de marfă achiziţionat, cu

încasare imediată, la un preţ de vânzare de 4.000 lei.

Tehnica înregistrării directe ar conduce la formula contabilă:

şi ulterior, înregistrarea rezultatului din vânzare:

„Mărfuri” = „Casa în lei” 3.000

„Casa în lei” = „Mărfuri” 3.000

„Casa în lei” = „Profit sau pierdere” 1.000



În acest fel nu se evidenţiează veniturile din vânzarea mărfurilor şi nici

cheltuielile aferente lor.De aceea se apelează la tehnica înregistrării desfăşurate care

presupune: Înregistrarea vânzării mărfurilor cu încasare imediată, operaţie care

determină:

+A, creşte numerarul în casierie; contul „Casa în lei” de activ, cu plus de activ

se debitează;

+P, cresc veniturile din vânzare; contul „Venituri din vânzarea mărfurilor” de

pasiv,cu plus de pasiv se creditează.

Înregistrarea descărcării gestiunii pentru marfa vândută:

-A, scade valoarea mărfii din patrimoniu; contul „Mărfuri” de activ, cu minus de

activ se creditează;

+A, cresc cheltuielile cu marfa; contul „Cheltuieli privind mărfurile” de activ, cu

plus de activ se debitează.

Încorporarea veniturilor în profit:

-P, scad veniturile; contul „Venituri din vânzarea mărfurilor” de pasiv, cu minus

de pasiv se debitează;

+P, creşte profitul; contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu plus de pasiv se

creditează.

Repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului:

-A, scad cheltuielile; contul „Cheltuieli cu mărfurile” de activ, cu minus de activ

se creditează;

-P, scade profitul; contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu minus de pasiv, se

debitează.

În urma acestei operaţii, contul „Profit şi pierdere” prezintă un sold creditor de

1.000 lei, care semnifica profitul obtinut in urma comercializării mărfurilor.

D „Profit sau pierdere” C

3.000 4.000

RD 3.000 RC 4.000

SFC 1.000

Tehnica înregistrării desfăşurate se utilizează în special pentru a evidenţia

cheltuielile, veniturile şi rezultatul exerciţiului.

„Casa în lei” = „Venituri din vânzarea mărfurilor” 4.000

„Cheltuieli privind mărfurile” = „Mărfuri” 3.000

„Venituri din vânzarea mărfurilor” = „Profit sau pierdere” 4.000

„Profit sau pierdere” = „Cheltuieli cu mărfurile” 3.000



Întrebări recapitulative şi aplicaţii

1. Cum se determină starea finală a unui element “i”?

2. Definiţi contul şi arătaţi necesitatea lui.

3. Arătaţi diferenţele dintre bilanţ şi cont.

4. Enumeraţi elementele contului şi caracterizaţi fiecare element.

5. Explicaţi legătura dintre bilanţ şi cont.

6. Expuneţi regulile de funcţionare ale conturilor şi însoţiţi-le de exemple.

7. Ce întelegeţi prin conturi bifuncţionale ? Exemplificaţi.

8. Explicaţi tratarea informaţiilor contabile, simpla şi dubla înregistrare, precum şi

tehnica înregistrării operaţiunilor economico-financiare.

9. Ce întelegeţi prin analiză contabilă şi care sunt etapele ei. Exemplificaţi.

10. Definiţi formula contabilă şi clasificaţi-o.

11. Înregistraţi cronologic şi sistematic următoarele operaţiuni economico-

financiare, plecând de la următoarea situaţie iniţială: Disponibilităţi la bancă

10.000 lei; Capital social vărsat 4.000 lei; Credite pe termen scurt 6.000 lei.

a) aprovizionare cu materiale în valoare de 1.000 lei;

b) plata datoriei faţă de furnizori prin virament;

c) eliberarea în consum a unor materiale în valoare de 300 lei;

d) înregistrarea salariilor datorate personalului 5.000 lei;

e) facturarea unei lucrări de reparaţii în valoare de 7.500 lei;

f) achiziţionarea unui utilaj în valoare de 20.000 lei;

g) înregistrarea amortizării utilajului 500 lei.

12. O societate cumpără mărfuri în valoare de 1.500 lei. Cumpărarea se

înregistrează în contabilitate:

Mărfuri = Furnizori 2.000 lei

Corectaţi eroarea.

13. O societate înregistrează impozitul pe salarii reţinut angajaţilor în valoare de 400

lei, astfel:

Cheltuieli cu impozit pe salarii = Impozit pe salarii 400 lei

Corectaţi eroarea.

Răspunsurile la întrebările recapitulative şi aplicaţii se vor

insera în caietul de lucrări aplicative şi se vor trimite pe


disciplină.



3.5. SISTEMUL DE CONTURI. CLASIFICAREA CONTURILOR

Dubla înregistrare, iar pe acestă bază corespondenţa dintre conturi, determină

încadrarea tuturor conturilor într-un ansamblu cunoscut sub denumirea de sistem al

conturilor. Dacă fiecare cont constituie un instrument de evidenţă şi calculaţie

individuală a mijloacelor, surselor, cheltuielilor şi veniturilor, sistemul de conturi

asigură o caracterizare globală, de ansamblu, a patrimoniului unei întreprinderi4.

În vederea studierii sistemului de conturi, se procedează la clasificarea conturilor, ca

elemente componente ale acestuia. În acest fel se realizează o ordine în varietatea de

conturi. Acestea se împart într-un număr redus de clase si grupe, ceea ce permite

studierea cu uşurinţă a conţinutului şi funcţiunii lor contabile. Dacă se cunosc

particularităţile fiecărei grupe sau subgrupe de conturi se poate obţine o imagine asupra

tuturor conturilor din grupa sau subgrupa luată în consideraţie.

Clasificarea conturilor face posibilă înţelegerea structurii planului de conturi şi a

schemei de bilanţ.Pentru clasificarea conturilor se pot folosi următoarele criterii:

conţinutul economic;

funcţia economică;

funcţia contabilă;

sfera de cuprindere.

Fiecare cont are un conţinut economico-financiar determinat de natura

elementului a cărui stare şi mişcare o evidenţiază. Din acest punct de vedere, conturile,

prin conţinutul lor, pot reflecta un mijloc economic ca element de activ, o sursă de

finanţare ca element de pasiv, o cheltuială, un venit sau un element aparţinând altui

patrimoniu.

Funcţia conturilor şi sfera de cuprindere a conturilor sunt condiţionate la rândul

lor de conţinutul economico-financiar.

1) După conţinutul economico-financiar se disting:

conturi de mijloace economice, structurate în:

conturi de imobilizări:

necorporale;

corporale;

financiare.

conturi de active circulante:

stocuri;

creanţe;

trezorerie.

conturi de surse de finanţare:

conturi de surse proprii;

conturi de surse străine.

4M. Ristea – „Noul sistem contabil din România”, Ed. Cartimex, Bucureşti, 1994



conturi de cheltuieli;

conturi de venituri;

conturi speciale.

2) După funcţia contabilă, determinată de conţinutul economico-financiar,

conturile se împart în:

conturi monofuncţionale:

de activ;

de pasiv.

conturi bifuncţionale:

3) După funcţia economică, distingem:

conturi de control gestionar – conturile de stocuri;

conturi de regularizare sau rectificare:

conturi de amortizări şi provizioane;

conturi de cheltuieli şi venituri în avans;

conturi de repartizare a profitului.

4) După sfera de cuprindere, conturile pot fi:

sintetice;

analitice.

Conturile sintetice reflectă existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale în

unitatea lor. Ele reflectă într-o formă grupată diferite categorii de mijloace sau surse de

finanţare. Astfel, contul „Mărfuri” reflectă toate categoriile de mărfuri din întreprindere:

alimentare, nealimentare (textile, încălţăminte, metalo-chimice, mobilă, etc.), în

depozite, unităţi cu amănuntul, de alimentaţie publică, etc. Conturile sintetice se

utilizează din necesitatea generalizării informaţiilor privind existenţa şi mişcarea

elementelor patrimoniale. Aceasta se reflectă în etalon monetar. Soldurile finale ale

conturilor sintetice apar într-o formă sintetizată şi generalizată ca posturi de activ şi

pasiv ale bilanţului contabil.

Conturile analitice sunt folosite pentru urmărirea părţilor componente ale

elementelor înregistrate în conturile sintetice. Ele reflectă elemente individualizate după

anumite caracteristici şi sunt dezvoltătoare ale conturilor sintetice.Gradul de detaliere al

conturilor sintetice în analitice depinde de:

complexitatea şi diversitatea activităţii întreprinderii;

gradul de generalizare a mijloacelor şi surselor;

cerinţele conducerii operative şi analizei activităţii întreprinderii;

controlul integrităţii patrimoniului;

dotarea cu tehnică de calcul şi programe informatice.



Conturile analitice au un conţinut şi o funcţie contabilă identice cu contul

sintetic la care se referă. Ca urmare se pot stabili anumite corelaţii între conturile

analitice şi contul sintetic, şi anume:

totalul soldurilor iniţiale ale conturilor analitice este egal cu soldul iniţial al contului

sintetic;

totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare ale conturilor analitice este egal cu

rulajul debitor, respectiv creditor al contului sintetic;

totalul sumelor debitoare, respectiv creditoare ale conturilor analitice este egal cu

total sume debitoare, respectiv creditoare ale contului sintetic;

totalul soldurilor finale ale conturilor analitice este egal cu soldul final al contului

sintetic.

În cazul conturilor bifuncţionale, la prima şi ultima corelaţie se ţine seama de

felul soldurilor conturilor analitice, astfel că suma algebrică a soldurilor (iniţiale, finale)

conturilor analitice este egală cu soldul (iniţial, final) al contului sintetic. În conturile

analitice, înregistrările se pot face în etalon valoric şi uneori cantitativ (în cazul

stocurilor). Astfel, se poate stabili integritatea acestor elemente patrimoniale precum şi

răspunderea materială a persoanelor care le gestionează.

3.6 PLANUL DE CONTURI GENERAL

Planul de conturi este un model normativ privind clasificarea şi codificarea

conturilor. El reprezintă un tablou al sistemului de conturi în cadrul căruia fiecare cont

desemnat printr-o denumire şi simbol cifric, este încadrat într-o anumită grupă şi clasă

în raport de o anumită caracteristică de grupare. Această caracteristică o formează

conţinutul economic al conturilor.

Structura planului de conturi este grefată pe schema de clasificare a conturilor

în raport cu conţinutul lor economic.

Simbolizarea conturilor s-a realizat în sistem zecimal, întemeiat pe împărţirea

conturilor în clase, grupe, subgrupe, fiecare diviziune fiind simbolizată în ordine de la 0

la 9, de la 00 la 99 ş.a.m.d. Astfel, conturile sintetice sunt grupate în zece clase

simbolizate de la 0 la 9; fiecare clasă cuprinde zece grupe simbolizate de la 00 la 99,

fiecare grupă zece subgrupe simbolizate de la 000 la 999, iar fiecare subgrupă zece

conturi simbolizate de la 0000 la 9999.

Prima cifră din simbol desemnează clasa din care face parte contul, primele

două cifre – grupa, primele trei cifre – subgrupa sau contul divizionar, iar cele patru

cifre contul subdivizionar.

De exemplu, contul 2131 „Echipamente tehnologice” are următoarea

semnificaţie:



2 1 3 1

Întreprinderile mici folosesc conturi divizionare al căror simbol cuprinde trei

cifre, iar întreprinderile mari şi mijlocii conturi subdivizionare care au în alcătuirea

simbolului patru cifre.

În planul de conturi sunt lăsate locuri libere pentru a fi completate ulterior, în

funcţie de obiectivele urmărite şi particularităţile ce pot apărea.

Conturile de bilanţ au menirea de a permite prin soldul lor stabilirea structurii

bilanţiere.

Conturile speciale oglindesc operaţii economice sau financiare care nu aduc

modificări structurii şi volumului propriului patrimoniu; nu exprimă cheltuieli şi

venituri care să influenţeze rezultatele activităţii întreprinderii. Ca urmare, nu se cuprind

în bilanţ.

Conturile de gestiune internă dau posibilitatea stabilirii costurilor pe purtătorii

de costuri: produse, comandă, fază de fabricaţtie, unitate operativă, centru de

profit/costuri.

Rezultă că în planul de conturi sunt cuprinse următoarele clase de conturi:

Clasa 1 – Conturi de capitaluri;

Clasa 2 – Conturi de imobilizări;

Clasa 3 – Conturi de stocuri;

Clasa 4 – Conturi de terţi;

Clasa 5 – Conturi de trezorerie;

Clasa 6 – Conturi de cheltuieli;

Clasa 7 – Conturi de venituri;

Clasa 8 – Conturi speciale;

Clasa 9 – Conturi de gestiune internă.

clasa 2 „Imobilizări”

grupa 21 „Imobilizări corporale”

subgrupa 213 „ Instalaţii tehnice, mijl. de transport,

animale şi plantaţii”

contul 2131 „Echipamente tehnologice”

transp.




1. Explicaţi de ce considerăm încadrarea conturilor într-un sistem al conturilor.

2. Clasificaţi conturile după:

a) conţinutul lor economic

b) sfera de cuprindere

c) funcţia economică

d) funcţia contabilă

3. Specificaţi funcţia contabilă a următoarelor conturi: Clădiri, Capital social,

Rezerve, Debitori, Furnizori, Furnizori-debitori, Clienţi-creditori, TVA de

recuperat, Impozit pe profit plătit în plus, Creditori.

4. Definiţi planul de conturi general.

5. Enumeraţi clasele de conturi.

Răspunsurile la întrebările aplicative se vor insera în caietul




3.7. BALANŢA CONTURILOR

Reprezintă un procedeu specific metodei contabilităţii care verifică exactitatea

înregistrării operaţiilor economico-financiare în conturi, în scopul asigurării echilibrului

între mijloace şi surse, determinat de dubla reprezentare a patrimoniului.

Capacitatea de verificare a balanţei este asigurată de principiul dublei

înregistrări, iar pe această bază de egalitatea dintre debitul şi creditul conturilor.

Balanţa se întocmeşte lunar şi cuprinde toate conturile folosite de entitate.

Rezultă că funcţia de bază a balanţei este cea de control a înregistrărilor

contabile prin intermediul dublei înregistrări. Balanţa constituie şi un instrument de

analiză a activităţii economico-financiare, în sensul că oferă informaţii de ansamblu

asupra volumului modificărilor din patrimoniu.

Balanţa este o punte de legătură între cont şi bilanţ. La deschiderea

exerciţiului, ea face trecerea de la bilanţ la cont iar la închiderea exerciţiului de la cont

la bilanţ (soldurile conturilor se trec din balanţă în bilanţ). Se asigură astfel corelaţia

dintre dubla înregistrare şi dubla reprezentare.

În cazul în care în balanţă nu există egalitatea dintre debitul şi creditul conturilor

(solduri D şi C, rulaje D şi C, total sume D şi C) s-au produs erori cu prilejul

înregistrărilor efectuate, dintre care se amintesc:

omiterea unei sume din debitul sau creditul unui cont;

înscrierea eronată a unei sume în debitul sau creditul unui cont;

stabilirea eronată a rulajelor, totalului sumelor sau soldurilor.

Cu ajutorul balanţei nu se pot scoate în evidenţă erori ca:

omiterea completă a înregistrării unei operaţii economico-financiare;

înregistrarea eronată a unei sume în ambele conturi corespondente;

înregistrarea unei sume în alte conturi decât cele corespunzătoare naturii economice

a operaţiei.

Clasificarea balanţei de verificare se poate face după:

natura conturilor pe care le cuprinde:

balanţa conturilor sintetice (generală) sau

balanţa conturilor analitice;

numărul de egalităţi ce se stabilesc prin însumarea coloanelor pe care le cuprinde.

Balanţa conturilor sintetice, denumită şi balanţă generală, cuprinde toate conturile

sintetice utilizate de entitate.

Balanţa conturilor analitice se întemeiază pe corelaţiile cu privire la solduri,

rulaje şi total sume ce intervin între contul sintetic şi analiticele sale.

Tipurile

balanţei de

verificare



După numărul de coloane pe care le cuprinde distingem:

balanţă cu o singură egalitate, care poate fi:

balanţă de sume, cuprinzând două coloane, Total sume debitoare şi Total

sume creditoare, egale între ele;

balanţa de solduri, care cuprinde tot două coloane, Total solduri finale

debitoare şi Total solduri finale creditoare, egale între ele;

balanţa cu două serii de egalităţi, care rezultă din compunerea celor două balanţe,

de sume şi de solduri; are, deci, patru coloane egale între ele două câte două;

balanţa cu trei serii de egalităţi, având şase coloane egale între ele două câte două:

Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare, Total rulaje

debitoare = Total rulaje creditoare, Total solduri finale debitoare = Total solduri

finale creditoare;

balanţa cu patru serii de egalităţi, care cuprinde opt coloane, egale între ele două

câte două: Total sume precedente debitoare = Total sume precedente creditoare,

Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare, Total sume debitoare = Total sume

creditoare, Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare;

balanţă şah, care se prezintă sub forma tablei de şah, corespondenţa dintre conturi

stabilindu-se la întretăierea liniilor cu coloanele;

Metodologia de întocmire a balanţei

Pentru a întocmi balanţa de verificare se trece succesiv prin următoarele etape:

înregistrarea operaţiilor economico-financiare în ordine cronologică (rezultând

Jurnalul de înregistrare sau Registrul Jurnal) şi sistematică (trecerea sumelor din

formulele contabile în conturi);

totalizarea sumelor din debitul şi creditul fiecărui cont (rulaje, total sume) şi calculul

soldurilor finale;

trecerea datelor din conturi (fişe sintetice şah sau Cartea Mare) în balanţa de

verificare;

se adună apoi balanţa pe coloane, iar totalurile stabilite în cadrul fiecărei perechi de

coloane trebuie să fie egale între ele (Debit = Credit). Dacă două sau mai multe

coloane nu sunt egale între ele înseamnă că s-au produs erori de înregistrare. Pentru

descoperirea lor se procedează la verificare, în ordinea inversă etapelor de întocmire

a balanţei, etapă cu etapă, până la descoperirea erorii. Dacă nu se descoperă eroarea

până la ultima etapă de înregistrare a operaţiilor economico-financiare în ordine

cronologică şi sistematică, se procedează la o verificare prin punctaj, document cu

document. Cu această ocazie se pot descoperi şi erorile pe care altfel balanţa nu le

pune în evidenţă.

Exemplu: Presupunem că la începutul lunii martie „N” situaţia în conturi este:

1012 „Capital social” 500.000 lei;

106 „Rezerve” 30.000 lei;

212 „Construcţii” 350.000 lei;

371 „Mărfuri” 400.000 lei;

401 „Furnizori” 250.000 lei;



4111 „Clienţi” 300.000 lei;

5121 „Conturi la bănci în lei” 250.000 lei;

5191 „Credite pe termen scurt” 620.000 lei;

5311 „Casa în lei” 100.000 lei.

În cursul lunii martie „N” au loc operaţiile:

1) Se vinde întregul lot de mărfuri cu încasare ulterioară preţ de vânzare de 550.000 lei;

2) Se încasează creanţa clienţi în sumă de 700.000 lei, prin virament;

3) Se primeşte factura de 40.000 lei de la proprietar, pentru chiria datorată aferentă

spaţiilor închiriate;

4) Se înregistrează salariile datorate personalului 70.000 lei;

5) Se rambursează creditul pe termen scurt ;

6) Se închide exerciţiul prin încorporarea veniturilor în profit şi decontarea cheltuielilor

asupra rezultatului;

7) Se constituie o rezervă din profit 1.200 lei;

Se cere: înregistrarea operaţiilor în ordine cronologică şi sistematică, închiderea

conturilor şi întocmirea balanţei de verificare.

Rezolvare:

1a) Vânzare de mărfuri cu încasare ulterioară:

„Clienţi” „Venituri din vânzarea mărfurilor”

↓ ↓

+A +P

↓ ↓

D C

”Clienţi” 4111 = 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 550.000

1b) Descărcarea gestiunii pentru marfa vândută;

„Mărfuri” „Cheltuieli pv mărfurile”

↓ ↓

-A +A

↓ ↓

C D

”Cheltuieli pv mărfurile” 607 = 371 „Mărfuri” 400.000

2) Încasarea creanţelor clienţi prin virament:

„Clienţi” „Conturi la bănci în lei”

↓ ↓

-A +A

↓ ↓

C D

” Conturi la bănci în lei” 5121 = 4111 „Clienţi” 700.000



3) Înregistrarea chiriei pentru spaţiile închiriate:

„Cheltuieli cu chirii” „Furnizori”

↓ ↓

+A +P

↓ ↓

D C

”Cheltuieli cu chirii” 612 = 401 „Furnizori” 40.000

4) Înregistrarea salariilor datorate personalului:

„Cheltuieli privind salariile” “Personal salarii datorate”

↓ ↓

+A +P

↓ ↓

D C

”Cheltuieli pv salariile” 641 = 421 „Personal - salarii datorate” 70.000

5) Restituirea creditului pe termen scurt:

„Credite pe termen scurt” „Conturi la bănci în lei”

↓ ↓

-P -A

↓ ↓

D C

”Credite pe termen scurt” 5191 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 620.000

6) Încorporarea veniturilor în profit:

„Profit şi pierdere” „Venituri din vânzarea mărfurilor”

↓ ↓

+P -P

↓ ↓

C D

„Venituri din vânzarea mărfurilor” 707 = 121 „Profit şi pierdere” 550.000

7) Repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului:

„Cheltuieli cu chirii” „Cheltuieli cu marfa” „Cheltuieli cu salarii” „Profit şi pierdere”

”

↓ ↓ ↓ ↓

-A -A -A -P

↓ ↓ ↓ ↓

C C C C

„Profit sau pierdere” 121 = % 510.000

607 ”Cheltuieli cu marfa” 400.000

612 „Cheltuieli cu chirii” 40.000

641 „Cheltuieli cu salarii” 70.000



8) Constituirea rezervei din profit:

„Repartizarea profitului” „Rezerve”

↓ ↓

-P +P

↓ ↓

D C

”Repartizarea profitului” 129 = 106 „Rezerve” 1.200

Situaţia în conturi se prezintă astfel:

D 1012”Capital social” C D 106„Rezerve” C D 121”Profit sau pierdere” C

Si 500.000

Si 30.000

8) 1.200

7) 510.000

6) 550.000

RD -

TSD -

RC -

TSC 500.000

RD -

TSD -

RC 1.200

TSC 31.200

RD 510.000

TSD 510.000

RC 550.000

TSC 550.000

SFC 500000 SfC 31.200 SfC 40.000

D 129”Repartizarea C D 212”Construcţii ” C D 371”Mărfuri” C

profitului ” 8) 1.200 Si 350.000

Si 400.000 1b) 400.000

RD 1.200

TSD 1.200

RC -

TSC -

RD 350.000

TSD350.000

RC -

TSC -

RD -

TSD 400.000

RC 400.000

TSC 400.000

SFD 1.200 SFD350.000

D 401”Furnizori” C D 4111„Clienţi” C D 421”Personal salarii C

datorate” Si 250.000

3) 40.000 Si 300.000

1a) 550.000

2) 700.000

4) 70.000

RD -

TSD -

RC 40.000

TSC 290.000

RD 550.000

TSD850.000

RC 700.000

TSC700.000

RD -

TSD -

RC 70.000

TSC 70.000

SfC 290.000 SFD150.000 SFC 70.000

D5121Conturi la bănci C D 5191 „Cr bc.TS” C D 5311 ”Casa in lei” C Si 250.000

2) 700.000

5) 620.000

5) 620.000 Si 620.000

SI 100.000

RD 700.000

TSD950.000

RC 620.000

TSC 620.000

RD 620.000

TSD620.000

RC -

TSC620.000

RD -

TSD 100.000

RC -

TSC -

SFD 330.000 SFD 100.000

D 607 ”Cheltuieli pv C D 612 ”Cheltuieli cu C D 641 ”Cheltuieli cu C

mărfurile” chiriile” salarii” 1b) 400.000 400.000 3) 40.000 40.000 4) 70.000 70.000

RD 400.000

TSD400.000

RC 400.000

TSC 400.000

RD 40.000

TSD 40.000

RC 40.000

TSC 40.000

RD 70.000

TSD 70.000

RC 70.000

TSC 70.000

D 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor C 6) 550.000 1a) 550.000

RD 550.000

TSD 550.000

RC 550.000

TSC 550.000



Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi:

Simbol

cont

Denumire

cont

Total sume

precedente

Rulaje Total sume

curente

Solduri finale

D C D C D C D C

1012

106

121

129

212

371

401

4111

421

5121

5191

5311

607

612

641

707

Capital social

Rezerve

Profit-pierdere

Repart profit

Construcţii

Mărfuri

Furnizori

Clienţi

Psal datorate

Ct la bănci

Credite tr scurt

Casa in lei

Chelt. marfa

Chelt chirii

Chelt salarii

Venit vz mf

-

-

-

-

350.000

400.000

-

300.000

-

250.000

-

100.000

-

-

-

-

500.000

30.000

-

-

-

-

250.000

-

-

-

620.000

-

-

-

-

-

-

-

510.000

1.200

-

-

-

550.000

-

700.000

620.000

-

400.000

40.000

70.000

550.000

-

1.200

550.000

-

-

400.000

40.000

700.000

70.000

620.000

-

-

400.000

40.000

70.000

550.000

-

-

510.000

1.200

350.000

400.000

-

850.000

-

950.000

620.000

100.000

400.000

40.000

70.000

550.000

500.000

31.200

550.000

-

-

400.000

290.000

700.000

70.000

620.000

620.000

-

400.000

40.000

70.000

550.000

-

-

-

1.200

350.000

-

-

150.000

-

330.000

-

100.000

-

-

-

-

500.000

31.200

40.000

-

-

-

290.000

-

70.000

-

-

-

-

-

-

-

Total 1400000 1400000 3441200 3441200 4841200 4841200 931200 931200



Întrebări recapitulative şi aplicaţii

1. Definiţi balanţa conturilor.

2. Arătaţi funcţiile balanţei de verificare.

3. Enumeraţi tipurile de erori care:

- pot fi descoperite cu ajutorul balanţei;

- nu pot fi descoperite cu ajutorul balanţei.

4. Clasificaţi balanţa de verificare şi arătaţi caracteristicile fiecărui tip de balanţă.

5. Expuneţi metodologia de întocmire a balanţei.

Lucrare de verificare

A. Înregistraţi cronologic şi si stematic următoarele operaţiuni economico-financiare

efectuate in luna mai N şi întocmiţi balanţa cu trei serii de egalităţi:

a) acţionarii subscriu la capitalul social 6.000 lei;

b) se primeşte aportul la capital în conturile bancare ale societăţii;

c) se primeşte un credit pe termen scurt 20.000 lei;

d) se achiziţionează un calculator în valoare de 3.000 lei; se achită datoria

prin virament;

e) se ridică numerar din bancă 1.000 lei.

B. Înregistraţi cronologic şi sistematic următoarele operaţiuni efectuate in luna iunie N

şi întocmiţi balanţa cu 4 serii de egalităţi:

i. se achiziţionează un lot de mărfuri în valoare de 4.500 lei;

ii. se vinde întregul lot de mărfuri la un preţ de vânzare 6.000 lei; se

descarcă gestiunea pentru marfa vânduta;

iii. se încasează creanţa clienţi, prin virament;

iv. se restituie o rată de 2.000 lei din creditul pe termen scurt şi se achită

dobanda de 200 lei.




de lucrări aplicative si se vor trimite pe adresa de email a

tutorelui desemnat pentru această disciplină.

Documente contabile



DOCUMENTE CONTABILE

Cuprins Pagina


4.1 Definirea, funcţiile şi clasificarea documentelor contabile 109

4.2 Documente justificative: conţinut, întocmire, prelucrare şi verificare 111

4.3 Registre contabile: conţinut, completare şi gestionare 113

4.4 Documente de sinteză şi raportare financiar-contabilă 122

Întrebări recapitulative la Unitatea de Învaţare Nr. 4 123



cunoasterea rolului şi necesităţii documentelor contabile

familiarizarea cu tipurile de documente contabile

înţelegerea metodologiei de întocmire, verificare, prelucrare,

înregistrare şi păstrare a documentelor contabile

formarea de abilităţi în completarea / citirea unui document

înţelegerea circuitului documentelor contabile

Documente contabile


4.1 DEFINIREA, FUNCŢIILE ŞI CLASIFICAREA

DOCUMENTELOR CONTABILE

Documentele sunt acte scrise în care se consemnează letric şi cifric, în etalon

natural, bănesc sau de muncă, de regulă în momentul şi la locul înfăptuirii lor, operaţiile

economico-financiare precum şi evenimentele determinate de necesităţi organizatorice

şi administrative ( de exemplu, actele care se cer pentru încadrarea salariaţilor,

contracte, etc.).

Din structura sistemului de documente, documentele de evidenţă reprezintă unul

din elementele componente ale metodei contabilităţii, în sensul că înregistrarea

operaţiilor economice în conturi nu este posibilă decât după consemnarea prealabilă a

acestora în documente, corespunzător naturii operaţiilor respective. Pentru că

documentele cuprinse în sfera metodei contabilităţii fundamentează înregistrările

contabile, ele sunt denumite documente justificative.

Funcţiile documentelor justificative sunt:

de justificare a înfăptuirii operaţiilor consemnate;

informativă;

de control;

juridică.

a) Documentele sunt acte justificative deoarece prin datele pe care le conţin

fac dovada înfăptuirii operaţiilor consemnate.

b) Ele au o funcţie informativă întrucât datele conţinute de documente

constituie izvorul informaţiilor operative, contabile şi statistice.

Constituind baza înregistrării în contabilitate, au o influenţă nemijlocită asupra

exactităţii datelor contabile, asupra organizării contabilităţii şi operativităţii obţinerii

informaţiilor contabile.

c) Documentele de evidenţă îndeplinesc un rol deosebit în exercitarea

controlului economic şi financiar, pentru apărarea integrităţii patrimoniului. Ele

servesc ca mijloc de constatare a cheltuielilor care nu au o bază legală, a cazurilor de

risipă, a lipsurilor şi sustragerilor, pentru stabilirea răspunderii materiale a persoanelor

vinovate.

Documentele au o importanţă deosebită în urmărirea gestionării corecte a bunurilor

economice, în descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne, in respectarea disciplinei

financiare şi contractuale.

d) Caracterul lor de acte justificative conferă documentelor de evidenţă o

funcţie juridică. În caz de litigiu, sunt folosite ca mijloace de probă în justiţie, pentru

stabilirea adevărului.

Ca o consecinţă a diversităţii şi varietăţii documentelor contabile apare

necesitatea clasificării lor. Aceasta se face după următoarele criterii:

Documente contabile


în raport de modul de întocmire;

natura operaţiei la care se referă;

locul întocmirii şi circulaţiei lor;

caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc;

regimul de tipărire şi utilizare.

În raport de modul de întocmire, documentele justificative se grupează în

două categorii: primare şi centralizatoare.

Documentele primare consemnează operaţiile economico-financiare în

momentul şi la locul producerii lor. Exemplu: factura pentru vânzarea de bunuri, bonul

de consum materiale, etc.

Totalitatea formularelor în care se înregistrează pentru prima dată operaţiile

economice şi financiare formează documentaţia primară.

Documentele centralizatoare se întocmesc pe baza documentelor primare în

scopul grupării şi cumulării operaţiilor de acelaşi fel, dintr-o anumită perioadă.

Exemplu: Centralizatorul bonurilor de consum, Recapitulaţia mărfurilor şi ambalajelor

intrate în ziua de ______, etc.

După natura operaţiilor la care se referă, documentele se împart în:

documente privind imobilizările corporale (mijloacele fixe): Proces-verbal de

recepţie, Bon de mişcare a mijloacelor fixe, Proces-verbal de casare, Fişa mijlocului

fix, Registrul numerelor de inventar;

documente privind materialele: Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, Bon de

consum materiale;

documente privind mijloacele băneşti şi decontările: Chitanţa, Dispoziţia de plată

sau încasare, Ordin de plată;

documente privind salariile şi alte drepturi ale angajaţilor: Lista de avans chenzinal,

Stat de salarii, Lista de concedii, etc.;

documente privind calculul costului efectiv al producţiei: Fişa de postcalcul.

După locul întocmirii şi circulaţiei, documentele pot fi:

1) documente interne;

2) documente externe.

Documentele interne se întocmesc în entitatea economico-socială şi

consemnează operaţii economice cu privire la activitatea acesteia. Unele din aceste

documente rămân în cadrul unităţii (Stat de salarii, Bon de consum materiale), altele

circulă în afara ei (Ordin de plată).

Documentele externe se întocmesc de către alte unităţi, dar circulă în cadrul

entităţii primitoare (Factura la aprovizionarea de bunuri).

Documente contabile


După caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc se disting:

documente de dispoziţie;

documente justificative;

documente mixte.

Documentele de dispoziţie sunt acelea prin care se transmite ordinul de a se

executa o operaţie economică, precum şi indicaţiile necesare pentru efectuarea ei

(Dispoziţia de încasare/plată către casier, Dispoziţia de livrare). Nu toate atestă

executarea operaţiei (Dispoziţia de livrare) şi, ca urmare, acestea nu se pot utiliza pentru

înregistrări în contabilitate.

Documentele justificative conţin dovada executării unei operaţii. De aceea pot fi

denumite şi documente de execuţie (Nota de recepţie şi constatare de diferenţe). Servesc

ca bază pentru înregistrarea operaţiilor economico-financiare în contabilitate.

Documentele mixte îndeplinesc funcţiile documentelor de dispoziţie şi

justificative. Ele cuprind dispoziţia de executare a operaţiilor şi fac dovada înfăptuirii

lor (Bonul de consum materiale, care după eliberarea materialelor se semnează de

gestionar şi cel care primeşte materialele, făcând dovada efectuării operaţiei).

După regimul de tipărire şi utilizare se disting:

documente cu regim special;

documente fără regim special.

documente tipizate;

documente netipizate

Documentele tipizate au completate incă din faza de tipărire, date cu caracter

general.

Documentele netipizate se concep in interiorul întreprinderii, în funcţie de

necesităţile concrete.

Documentele cu regim special sunt acelea pentru care există dispoziţii legale cu

precizări exprese privind modul de completare, circulaţie şi păstrare (Chitanţa, CEC-ul,

etc.)

Documentele fără regim special nu sunt înseriate şi numerotate, dar există

reglementări cu privire la completarea, circulaţia si păstrarea lor.

4.2 DOCUMENTE JUSTIFICATIVE:CONŢINUT, ÎNTOCMIRE,

PRELUCRARE ŞI VERIFICARE

Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente principale:

denumirea documentului;

denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul;

numărul documentului şi data întocmirii lui;

menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei (dacă este cazul);

informaţiile cantitative şi valorice cu privire la operaţia efectuată;

Documente contabile


numele, prenumele şi semnăturile persoanelor care au întocmit, avizat şi aprobat

documentul;

alte elemente care asigură consemnarea completă a operaţiei.

Elementele de conţinut ale documentelor pot fi repartizate în câmpul

formularului astfel:

în scară, sub formă de chestionar (Proces-verbal de recepţie a mijloacelor fixe);

sub formă de tabel (Stat de salarii);

grupate pe zone ale formularului (Factura, Nota de recepţie şi constatare de

diferenţe).

Documentele se întocmesc la locul de muncă în cadrul căruia se produce

operaţia economică sau care participă la înfăptuirea ei.

Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual (cu cerneală, pastă

albastră sau creion chimic) sau cu mijloace de prelucrare automată, astfel încât acestea

să fie lizibile, nefiind admise ştersături, corecturi sau alte asemenea procedee, precum şi

lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea.

Urmează verificarea documentelor sub aspectul formei, calculului aritmetic şi

fondului.

Sub aspectul formei se verifică înscrierea tuturor datelor şi semnăturilor cerute

de document.

Verificarea din punct de vedere al calculului aritmetic necesită refacerea tuturor

calculelor presupuse de întocmirea documentului.

Din punct de vedere al fondului se verifică legalitatea (dacă operaţia

economico-financiară este permisă de legislaţia în vigoare), realitatea ( dacă operaţia s-

a înfăptuit conform datelor înscrise în document), oportunitatea (dacă este bine ca

operaţia să se producă în acel moment sau la o altă dată – de exemplu, angajăm o

reparaţie capitală la un utilaj agricol vara, în plină campanie, sau iarna, sezon mort

pentru lucrări agricole), economicitatea (costul operaţiei avantajează sau nu entitatea).

Erorile constatate se corectează prin tăierea cu o linie, în toate exemplarele

documentului, a cifrei, cuvântului sau rândului greşit şi înscrierea alături sau deasupra, a

cifrei sau rândului corect. Corectura se confirmă prin semnătura celui care a întocmit

documentul, menţionând şi data corecturii. Nu se admit corecturi în documentele

privind mişcarea mijloacelor băneşti. În acest caz documentul greşit se anulează prin

tăierea cu o linie în diagonală pe care se scrie cuvântul ANULAT şi se păstrează în

continuare, în toate exemplarele sale.

După verificare, documentele sunt supuse operaţiei de prelucrare. Aceasta

constă în sortarea documentelor pe operaţii, exprimarea bănească a mărimii operaţiei

economico-financiare consemnată în document, cumularea unor documente primare şi

obţinerea celor centralizatoare.

Ajunse la compartimentul financiar-contabilitate, documentele se contează,

adică se înscrie pe document formula contabilă şi se completează Registrul-jurnal al

operaţiilor economico-financiare (vezi figura 1).

După ce şi-au îndeplinit funcţia lor informativă şi de înregistrare a operaţiilor

economico-financiare în contabilitate, documentele sunt supuse operaţiei de clasare,

iar în final de arhivare (timp de un an în cadrul compartimentului financiar-

contabilitate, iar apoi la arhiva entităţii economice).

Documente contabile


Documentele utilizate în entitatea economico-socială, trebuie să constituie un

sistem unitar şi raţional care să aibă la bază instrucţiuni precise privind întocmirea,

folosirea, circulaţia şi evidenţa fiecărui document.

Figura 1 – Fluxul documentelor justificative şi contabile

Acest flux al documentelor justificative (documente primare) şi al documentelor

contabile se desfăşoară conform prevederilor legale specifice contabilităţii şi conform

graficelor circuitului documentelor respective întocmit la nivelul fiecărei entităţi, în

funcţie de activitatea proprie a acesteia.

Drumul pe care îl parcurg documentele din momentul emiterii sau intrării în

entitate şi până la arhivare constituie circuitul documentelor. Organizarea acestuia are

ca scop dimensionarea şi raţionalizarea lui, astfel încât timpul necesar întocmirii,

prelucrării şi valorificării documentului să fie cât mai scurt. În acest fel este posibilă

înregistrarea lui în contabilitate la termenul impus, ceea ce permite luarea unor decizii

operative.

Operaţiunea

economico-financiară

desfăşurată într-o

entitate

consemnată

la

momentul

efectuării ei

Documente

justificative

se înregistrează

în contabilitate

(metode, tehnici

contabile)

Documente

contabile

(jurnale, fişe)

se

înregistrează cronologic

Registru jurnal

(registru

obligatoriu)

Balanţa de

verificare a

conturilor

sintetice si

analitice

se întocmeşte cel puţin anual, la

incheierea exerciţiului financiar

sau la termenele de întocmire a

situaţiilor financiare periodice, la

alte perioade prevăzute de actele

normative în vigoare şi ori de

câte ori se consideră necesar

Documente contabile


4.3 REGISTRE CONTABILE: CONŢINUT, COMPLETARE ŞI

GESTIONARE

Potrivit art. 20 din Legea contabilităţii 82/`91, principalele registre ce se

folosesc în contabilitate sunt: Registrul-jurnal, Registrul inventar şi Cartea mare.

Registrul jurnal se completează pe baza documentelor centralizatoare în care

pot fi recapitulate operaţiile de aceeaşi natură. El este un document contabil obligatoriu

în care se înregistrează, în mod cronologic (prin respectarea succesiunii documentelor

după data de întocmire sau intrare în unitate) sub forma articolelor contabile, operaţiile

economico-financiare. Registrul-jurnal se poate prezenta sub formă de registru, foi

volante sau listări informatice.

Poate fi prezentat sub forma unor registre jurnal auxiliare pentru operaţii de

aceeaşi natură, registru-jurnal de încasări şi plăţi, registru-jurnal privind cumpărările,

vânzările, etc. sau sub forma unui registru-jurnal general. În primul caz, periodic, de

regulă lunar, totalul jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general.

Orice registru-jurnal cuprinde elemente privind felul, numărul şi data

documentului justificativ, sumele parţiale şi totale, explicaţiile şi conturile

corespondente (debitoare şi creditoare) corespunzătoare operaţiilor efectuate.

Registrul jurnal general se regăseşte în forma de înregistrare denumită

„Maestru-şah”, sub forma notelor contabile.

Modelul de principiu al acestui registru este prezentat în tabelul nr. 1:

TABELUL Nr. 1

REGISTRUL-JURNAL

Luna Ianuarie anul „N”

Data

înreg.

Nr.

crt.

Documentul Explicaţia Simbol conturi Suma

Fel Nr. Data Debitoare Creditoare

03.01 1 NRCD 0121 03.01 Achizitie

mărfuri

371

4426

401

401

20.000

3.800

05.01 2 Factura 2252 05.01 Vânzare mărfuri 4111

4111

707

4427

40.000

7.600

06.01 3 Chitanţă 8565 06.01 Plată furnizor 401 5311 2.500

.... ... ..... .... ..... .................. ......... .......... .......

Total general 1.500.000

În entităţile cu volum mare de operaţii se pot utiliza pentru detaliere registre

jurnal auxiliare pentru: operaţiile de casă şi bancă, aprovizionări, decontări cu furnizorii,

vânzări, etc.

Astfel, registrul jurnal de încasări şi plăţi serveşte ca document de înregistrare

operativă a încasărilor şi plăţilor pe baza documentelor justificative. Modelul său de

principiu se prezintă în tabelul nr. 2. (este obligatoriu pentru persoanele care prestează

activităţi în mod independent).

Documente contabile


TABELUL Nr. 2

REGISTRUL-JURNAL DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI

Nr.

crt. Data

Documentul Explicaţia Încasări Plăţi

Fel Nr.

1

03.01

Chitanţă

1

Încasare

contravaloare

marfă vândută

25.000

-

2 08.01 Stat de plată - Achitare salarii - 20.000

3 10.01 Dispoziţie de plată

către casierie 1

Acordat avans

decontare - 1.000

Total 25.000 21.000

Pentru persoanele juridice se utilizează registrul de casă prezentat în tabelul nr. 3.

Pentru aprovizionări se completează jurnalul cumpărărilor al cărui model se prezintă în

formă simplificată, în tabelul nr. 4.

Pentru vânzări se completează “Jurnalul pentru vânzări” al cărui model se prezintă în

formă simplificată, în tabelul numărul 5.

Documente contabile


UNITATEA SC “Speranţa” SA DATA

CUI: 78910 ZIUA LUNA ANUL

REGISTRUL DE CASĂ 31 01 „N”

Sold ziua precedentă 850 RON

Nr.

Crt Tip Act

Nr.

Act Explicaţii Incasări Plăţi Cont coresp

1. Chitanţă 102 Încasare c-val marfă vândută 1.000 4111

2. Chitanţă 103 Primire credit asociat 500 4551

3. Disp plată 28 Acordare avans trezorerie Ionescu 650 542

4. CEC 1458 Depunere din contul curent 400 581

5. Bon fiscal 23548 Plată furnizor combustibil 476 401

6. Chitanţă 87265 Plată furnizor marfă 1.200 401

Rulaje 1.900 2.326

Total 2.750 2.326

Sold ziua curentă 424

Documente contabile


TABEL Nr. 4

UNITATEA SC “Speranţa” SA

CUI: 78910

JURNAL DE CUMPĂRĂRI

Pe luna : Ianuarie „N”

Nr.

crt. Data Nr. Doc. Furnizor Cod fiscal

Total doc. Cump. scutite

Baza

impozit. Valoare

Baza

impozit. Valoare

inclusiv

TVA de T.V.A. cota 19%

TVA

19% Cota 9%

TVA

9%

1. 05.01 589798 “Fericirea” 101010 23.800 20.000 3.800

2. 15.01 3658914 “Impuls” 689898 1.190 1.000 190

3. 20.01 4235879 “Distracţia” 524587 3.000 3.000

4. 31.01 2589 “Flacăra” 906090 476 400 76

5. 31.01 7587987 “Atacexim” 152548 59.500 50.000 9.500

TOTAL GENERAL 87.966 3.000 71.400 13.566

Documente contabile


TABEL Nr. 5

UNITATEA SC “Speranţa” SA

CUI: 78910

JURNAL DE VÂNZĂRI

Pe luna: Ianuarie „N”

Data Nr. Doc. Beneficiar Cod fiscal Total doc. Scutite cu Scutite cu Scut. fără Scutite fără Baza imp. Valoare

Baza

imp. Val. TVA

incl. TVA drept ded. dd strain. dd strain. drept ded. cota 19%

TVA

19% cota 9% cota 9%

05.01 6001001 “Renaşterea” 3625141 47.600 40.000 7.600

15.01 6001002 “Business” 859674 714.000 600.000 114.000

20.01 6001003 “Prudenţa” 123456 119.000 100.000 19.000

31.01 6001004 “Profit” 910910 297.500 250.000 47.500

TOTAL GENERAL 1.178.100 990.000 188.100

Documente contabile


Registrele pentru evidenţă sistematică sunt necesare înregistrării şi grupării operaţiilor

patrimoniale, după natura lor, respectând ordinea succesiunii în timp, în cadrul fiecărei

grupări.Ele se prezintă sub forma Cărţii-mari, sau a fişelor de cont, cu sau fără dezvoltare pe

conturi corespondente.

Registrul „Cartea-mare”, al cărui model se prezintă în tabelul nr. 6 este un document

contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor,

mişcarea şi existenţa tuturor elementelor patrimoniale, la un moment dat. Este un document

contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi a conturilor creditoare

corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului pentru fiecare lună a anului

curent. Registrul „Cartea-mare conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de

entitatea economică.

TABELUL Nr. 6

CARTEA-MARE

CONTUL 5311 „Casa în lei”

Luna Conturi corespondente creditoare Rulaje Sold final

4111 4551 581 704 462 D C D C

Ianuarie 50.000 5.500 15.000 6.250 - 76.750 76.326 424 -

Februarie 20.000 - 20.000 40.000 15.000 95.000 94.000 1.424 -

Martie

Trim.I

Aprilie

Mai

Iunie

Trim I+II

Iulie

August

Septembrie

Trim I+II+III

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Total an

Cartea-mare serveşte la entităţile care aplică forma de înregistrare pe „Jurnale”.

Trăsătura esenţială a acestei forme este cea a dezvoltării creditului fiecărui cont în

corespondenţă cu conturile debitoare, cu ajutorul jurnalelor. Debitul fiecărui cont dezvoltat pe

conturi corespondente creditoare se obţine într-o formă centralizată la sfârşitul lunii prin

gruparea datelor din jurnale în Cartea Mare.

Cu ajutorul acesteia se stabilesc lunar rulajele debitoare dezvoltate pe conturi corespondente

creditoare, rulajul creditor ca total valoric, preluat din jurnalul contului respectiv şi soldul

fiecărui cont.

Pentru unele conturi (casa, conturi curente la bănci) se întocmesc şi situaţii privind

debitul în corespondenţă cu conturile creditoare.

Documente contabile


De exemplu, Jurnalul-situaţie privind operaţiile de casă se prezintă în tabelele 7 şi 8.

TABELUL Nr. 7

JURNAL PENTRU OPERAŢIILE DE CASĂ

Luna Ianuarie „N”

Nr.

crt.

Data Document Conturi corespondente debitoare Rulaj

creditor Fel Nr. 401 421 4551 425 542

1 05.01 Reg. casă 1 5.000 - 2.000 - 4.000 11.000

2 08.01 Reg. casă 8 3.000 - - - - 3.000

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . 25 25.01 Reg. casă 25 . 10.000 . . . 10.000 . . . . . . . 1.000 . 1.000

31 31.01 Reg. casă 31 1.676 650 2.326

Total 38.676 10.000 20.000 1.000 4.650 76.326

TABEL Nr. 8

SITUAŢIE PRIVIND OPERAŢIILE DE CASĂ

Luna Ianuarie „N”

Nr.

crt.

Data Document Conturi corespondente debitoare Rulaj

debitor Fel Nr. 4111 4551 581 704 707

1 06.01 Reg. casă 6 30.000 5.000 500 - - 35.500

2 . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

31 31.01 Reg. casă 31 1.000 500 400 1.900

Tota

l

50.000 5.500 15.000 6.250 76.750

Si -

TSC 76.326

Sf 424

Rezultă că formularele cu care operează această formă de înregistrare contabilă sunt

documentele justificative care se contează în cadrul compartimentului financiar-contabil (se

înscrie formula contabilă pe document), jurnalele pentru creditul conturilor, situaţii pentru

debitul unor conturi, Cartea-mare, fişe sau situaţii pentru contabilitatea analitică. La acestea se

adaugă balanţa de verificare.

Înregistrările în jurnale, situaţii şi fişe analitice se fac în mod cronologic şi sistematic,

direct, pe baza documentelor justificative.

La sfârşitul lunii, jurnalele şi situaţiile servesc pentru înregistrări în evidenţa sintetică

realizată prin Cartea-mare. Aceasta serveşte la:

Documente contabile


stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice;

verificarea înregistrărilor contabile efectuate;

prezentarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi

întocmirea balanţei de verificare.

Completarea Cărţii-mari se realizează lunar astfel:

rulajul creditor se transcrie din jurnalul contului respectiv, într-o singură sumă, fără

desfăşurarea pe conturi corespondente;

sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diferite jurnale se completează din acestea,

obţinându-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente;

soldul fiecărui cont se stabileşte în funcţie de rulajele debitoare si/sau creditoare ale

contului respectiv, luând în consideraţie soldul de la începutul anului (înscris pe un rând

distinct). Acest registru poate fi suplinit de Fişa de cont pentru operaţii diverse, (prezentată

în tabelul nr. 9) în condiţiile utilizării formei de înregistrare „Maestru-şah”.

TABELUL Nr. 9

FIŞA DE CONT Contul „Casa” Simbol cont 5311 Pag. 1

Data

Documentul

Explicaţia

Simbol

cont

coresp.

Debit

Credit

D/C

Sold

Fel Nr.

01.01 Bilanţ - Sold

iniţial

- - - D 20.000

10.01 CEC

numerar

31112 Ridicare

numerar

581 50.000 - D 70.000

14.01 Stat salarii - Achitare

salarii

421 - 60.000 D 10.000

IANUARIE Rulaje

Total sume

50.000

70.000

60.000

60.000

D

10.000

Evidenţa analitică a valorilor materiale (materiale, produse, mărfuri), necesită folosirea

unor fişe de cont cantitativ-valorice. Faţă de fişa prezentată anterior, aceasta mai cuprinde

cantitatea intrată, cantitatea ieşită şi stocul calculat după fiecare operaţie.

Fişa de cont se poate întocmi şi cu o dezvoltare a rulajelor pe conturi corespondente,

caz în care este cunoscută sub denumirea de „Fişa de cont şah” (tabelul nr. 10).

TABEL Nr. 10

FIŞA SINTETICĂ ŞAH

CONT „Casa”

Luna____ anul _____

Simbol cont

5311

Debit/

Credit

Pag.1

Nr. din

jurnal

Data

operaţiei

Suma Conturi corespondente

581 Etc.

1 10.01 50.000 50.000

Trăsătura acestei forme este dezvoltarea la nivel de documente justificative a debitului

şi creditului fiecărui cont, pe principiul corespondenţei conturilor. Această formă de evidenţă

foloseşte ca formulare: documente justificative, nota contabilă, registrul jurnal general, fişe

Documente contabile


sintetice cu şi fără dezvoltare pe conturi corespondente, fişe sau situaţii pentru evidenţa

analitică, balanţa de verificare.

În cazul prelucrării automate a datelor, se înscrie formula contabilă pe document şi se

introduc datele în calculator. Pe baza ecestora se editează registrul jurnal, care constituie

evidenţa cronologică. Zilnic, se poate afişa Cartea-mare privind unele conturi importante (casa,

banca), iar lunar pentru celelalte conturi. Se pot edita şi o serie de situaţii analitice.

La sfârşitul anului, se întocmeşte pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere

Registrul-inventar. Este un document contabil obligatoriu, prezentat în tabelul 11, în care se

înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi pasiv, grupate în funcţie de natura lor,

conform posturilor din bilanţul contabil.

TABEL Nr. 11

(unitatea)

REGISTRUL INVENTAR

întocmit la 31 decembrie „N”

Nr. crt.

Recapitulaţia

elementelor

inventariate

Valoarea

contabilă

Valoarea de

inventar

Diferenţe din evaluare

(de înregistrat)

Valoare Cauze

1 2 3 4 5 6

Întocmit, Verificat,

Registrul-jurnal şi registrul-inventar au caracter obligatoriu.

Documentele de sinteză şi raportare financiar-contabilă vor fi tratate în ultimul capitol.

4.4 DOCUMENTE DE SINTEZĂ ŞI RAPORTARE FINANCIAR-CONTABILĂ

Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, instituţiile naţionale

de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au

obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale, precum şi în situaţia fuziunii, dizolvării sau

încetării activităţii, în condiţiile legii.

Componenţa situaţiilor financiare se diferenţiează în funcţie de următoarele criterii:1

Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele

trei criterii, denumite în continuare criterii de mărime:

- Total active: 3.650.000 euro;

- Cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;

- Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

Acestea întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

- Bilanţ;

- Cont de profit şi pierdere;

1 Anexa la Ordinul 1752/2005 al MFP pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu duirectivele

europene.

Documente contabile


- Situaţia modificării capitalului propriu;

- Situaţia fluxurilor de trezorerie;

- Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de

mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii anuale simplificate care cuprind:

- Bilanţ prescurtat;


- Note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Opţional, ele pot întocmi situaţia modificării capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor

de trezorerie.


1. Ce sunt documentele şi care sunt funcţiile lor?

2. Arătaţi criteriile de clasificare şi clasificaţi documentele după fiecare criteriu.

3. Arătaţi care este conţinutul unui document justificativ, explicaţi modul de întocmire şi

de verificare a lor.

4. Cum corecţati erorile constatate într-un document?

5. Arătaţi care este documentul pe baza căruia înregistraţi următoarele operaţiuni :

a) subscrierea la capitalul social;

b) achiziţia de echipamente tehnice;

c) achiziţionarea de materii prime, mărfuri;

d) plata unei datorii;

e) eliberarea în consum a unor materiale;

f) vânzarea de mărfuri.

6. Ce registre jurnal cunoasteţi şi care este rolul lor?

7. Care sunt documentele de sinteză şi raportare financiar-contabilă?


caietul de lucrări aplicative.

Evaluarea patrimoniului în contabilitatea curentă şi bilanţ



EVALUAREA PATRIMONIULUI ÎN CONTABILITATEA CURENTĂ ŞI BILANŢ

Cuprins Pagina


5.1 Noţiunea de evaluare 125

5.2 Forme de evaluare. Evaluarea curentă şi de bilanţ 126




înţelegerea conceptului de evaluare şi a principiilor evaluării

însuşirea regulilor de evaluare în cele patru moment: la intrare, la

inventar, la închiderea exerciţiului, la ieşire

cunoaşterea modului de formare a costului

formarea abilităţii de a evalua activele, datoriile, capitalurile proprii,

cheltuielile şi veniturile în practica contabilă



5.1. NOŢIUNEA DE EVALUARE

Evaluarea, ca procedeu al metodei contabilităţii constă în cuantificarea, iar pe această

bază, exprimarea in etalon bănesc a mărimii mijloacelor materiale, creanţelor şi angajamentelor.

Tot prin evaluare, se exprimă în etalon bănesc mărimea cheltuielilor şi veniturilor.

Prin evaluarea în bani, contabilitatea are capacitatea de a generaliza şi exprima într-o

formă sintetică existenţa elementelor patrimoniale şi operaţiile economico-financiare generate de

mişcarea lor.

Pentru a da o imagine fidelă patrimoniului, a poziţiei financiare şi a rezultatelor obţinute,

trebuie respectate următoarele principii ale evaluării:

1. Obligativitatea delimitării obiectului evaluării. Conform acestui principiu, într-un mod se

pune problema evaluării mijloacelor fixe, care trebuie exprimate în mod individual, mijloc cu

mijloc, şi altfel se evaluează materialele, produsele sau mărfurile, la care se impune metoda

sintetică. Aceasta presupune gruparea sau centralizarea lor.

2. Principiul costului istoric conform căruia elementele patrimoniale rămân înregistrate la

valoarea de intrare, pe toată perioada cât se află la dispoziţia entităţii economice, dacă legislaţia

în vigoare nu prevede altfel. Reflectarea ieşirii lor din patrimoniu se face tot la valoarea de

intrare, denumită şi valoare de origine sau cost istoric.

3) Principiul noncompensării potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie

evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de

activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de

rezultate.

4) Principiul permanenţei metodelor de evaluare, care conduce la consecvenţa aplicării

regulilor şi metodelor privind evaluarea elementelor patrimoniale şi a cheltuielilor şi veniturilor.

Potrivit acestui principiu, se asigură comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.

5) principiul prudenţei, în conformitate cu care nu este admisă supraevaluarea elementelor de

activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, luând în

consideraţie ajustările, riscurile şi pierderile posibile în desfăşurarea activităţii în exerciţiul

curent sau anterior1.

1 OMFP 1752/2005 privind amortizarea contabilităţii româneşti cu Directivele Europene



5.2. FORME DE EVALUARE. EVALUAREA CURENTĂ ŞI ÎN BILANŢ

În conformitate cu prevederile art. 7 şi art. 9 din Legea contabilităţii, evaluarea

elementelor patrimoniale este necesară în următoarele momente:

a) la intrarea în patrimoniu;

b) la inventar;

c) la închiderea exerciţiului;

d) la ieşirea de patrimoniu;

a) La data intrării în patrimoniu:

bunurile economice se evaluează şi înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,

denumită şi valoare contabilă, care se stabileşte astfel:

- bunurile reprezentând aportul la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit, la valoarea de

utilitate, acceptată de părţi, stabilită în funcţie de preţul pieţei pentru bunuri similare sau

asemănătoare, utilitatea pentru entitate, starea şi amplasarea lor;

- bunurile procurate cu titlu oneros (cumpărate), la valoarea de achiziţie denumită şi cost de

achiziţie sau de aprovizionare;

- bunurile produse în entitatea economică, la costul de producţie.

Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul său de cumpărare (Pc) din factura

furnizorului, la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării (Cha): cheltuieli de

încărcare, transport, descărcare, manipulare, cheltuieli de asigurare pe timpul transportului,

taxele şi comisioanele vamale pentru bunurile din import, cheltuieli accesorii necesare pentru

punerea în stare de utilitate (cheltuieli cu montarea şi probele tehnologice la mijloacele fixe) şi

eventuale taxe nerecuperabile (accize, taxa pe valoare adăugată pentru neplătitorii de taxă sau

chiar pentru plătitori, dacă bunurile s-au achiziţionat în alt scop, decât realizarea obiectului de

activitate al entităţii).

Din cele expuse rezultă relaţia de calcul a costului de achiziţie:

Ca = Pc + Cha

Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi

materialelor consumate, cheltuielile directe de pelucrare (salariile personalului direct productiv,

contribuţia la asigurări şi protecţie socială, etc.) precum şi cota cheltuielilor indirecte de

producţie, determinate de fabricaţia bunului.

Ca regulă generală, cheltuielile de administraţie (generale ale întreprinderii), cheltuielile

de desfacere şi cheltuielile financiare nu se includ în costul de producţie.

Se pot include însă, dobânzile la credite bancare contractate pentru bunurile care au un

ciclu lung de fabricaţie, aferente perioadei.



Observaţie:

Mijloacele fixe se mai pot evalua la intrarea în patrimoniu la valoarea de aport, acceptată de

părţi sau stabilită prin expertiză, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia

asocierii, fuziunii, etc., conform statutelor şi contractelor;

Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a materialelor, produselor, mărfurilor şi a altor

bunuri de natura stocurilor se poate face şi la costuri standard (prestabilite), pe baza

preţurilor medii ale bunurilor respective, denumite preţuri de înregistrare; costurile standard

se actualizează cel puţin o dată pe an, în funcţie de evoluţia preţurilor efective şi alţi factori;

Pentru mărfuri şi ambalaje, preţul de înregistrare poate fi şi preţul de vânzare.

Dacă entitatea foloseşte ca preţ de înregistrare costul standard sau preţul de vânzare, are

obligaţia să calculeze şi înregistreze distinct diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau

costul de producţie, după caz.

Diferenţele aferente bunurilor intrate în patrimoniu se repartizează proporţional la ieşirea

din patrimoniu atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor rămase.

Repartizarea diferenţelor de preţ între valoarea bunurilor ieşite şi stoc, se face cu ajutorul

unui coeficient calculat pe baza relaţiei:

Sold iniţial al + Diferenţe de preţ aferente

diferenţelor de preţ intrărilor în cursul perioadei

cumulat de la începutul anului

Coeficient de repartizare =

Soldul iniţial al + Valoarea intrărilor în cursul

stocurilor la preţ de perioadei la preţ de

înregistrare înregistrare cumulat de la

începutul anului

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite la preţ de înregistrare, suma

rezultată majorând sau diminuând cheltuiala cu stocul în cauză.

Coeficienţii de repartizare a diferenţelor se pot calcula la nivelul conturilor divizionare

sau subdivizionare de stocuri, sau chiar pe grupe sau categorii de stocuri;

Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. La fel

acţiunile deţinute la entităţile afiliate;

b) Cu ocazia inventarierii evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea actuală sau

de utilitate a fiecărui element. Denumită şi valoare de inventar (sau valoare venală) este

determinată în raport de preţul pieţii pentru bunuri similare sau asemănătoare corectat în funcţie

de starea bunului şi utilitatea sa pentru entitatea economică. Se mai poate defini şi ca preţ al

bunului pe care l-ar obţine entitatea prin vânzarea lui la locul şi în starea în care se află. Pentru

mijloace fixe, evaluarea cu ocazia inventarieirii se poate face şi la valoarea reevaluată. Valoarea



de inventar a creanţelor si a datoriilor se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de

încasat, respectiv de plată.

c) La închiderea exerciţiului financiar, evaluarea elementelor patrimoniale se face pentru

reflectarea lor în bilanţ. De aceea mai este cunoscută şi sub denumirea de evaluare de bilanţ.

Elementele bilanţiere se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil la valoarea de intrare

în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, se compară valoarea de intrare sau contabilă cu valoarea justă stabilită pe

baza inventarierii, putând rezulta două situaţii:

1) valoarea justă > valoarea de intrare, deci elementul bilanţier a înregistrat o

plusvaloare;

2) valoarea justă < valoarea de intrare, adică elementul bilanţier a suferit o depreciere

valorică.

Conform principiului prudenţei, care impune entităţii economice, ca dintre două

eventualităţi posibile s-o aleagă pe cea defavorabilă, plus valoarea nu se va înregistra în

contabilitate deoarece ea nu se poate realiza decât prin vânzare.

Ca urmare,

pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi

valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente rămânând evidenţiate

la valoarea lor de intrare. Diferenţele în minus (minusvaloarea) se înregistrează în

contabilitate pe seama amortizării suplimentare, în cazul în care deprecierea este ireversibilă,

sau pe seama unei ajustări, când deprecierea este reversibilă;

in cazul datoriilor, evidenţiate la valoarea de intrare, minusvaloarea nu se înregistrează în

contabilitate, în timp ce plusvaloarea necesită constituirea unui provizion pentru riscuri

viitoare.

d) La ieşirea din patrimoniu prin livrare, sau la eliberarea spre consum, sau darea în folosinţă,

bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea de intrare.

In cazul imobilizărilor, valoarea de intrare este identificabilă pe fiecare obiect in parte, in

timp ce, in cazul stocurilor, valoarea de intrare se diferenţiază pentru acelaşi tip de stoc, in

funcţie de modalitatea de intrare, furnizorul de la care se achiziţionează bunul, sau perioada

intrării. Dacă pentru bunurile de natura stocurilor nu se poate identifica in mod individual costul

aferent ieşirilor, atunci se poate determina costul prin determinarea unei valori medii aferente

stocurilor ieşite.



Ca urmare, la ieşirea bunului din gestiune se calculează o valoare medie de intrare.

Procedeele de calcul a valorii medii de intrare, recomandate de Legea contabilităţii sunt:

procedeul costului mediu ponderat (CMP):

- global (CMPG) sau

- pe loturi (CMPL).

Procedeul epuizării succesive a stocurilor aplicabil în două variante:

- „primul intrat-primul ieşit” (FIFO) şi

- „ultimul intrat-primul ieşit” (LIFO).

Costul mediu ponderat global se calculează, ca raport între valoarea totală a stocului

iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial + cantităţile intrate.

Costul mediu ponderat pe loturi, se calculează ori de câte ori valoarea de intrare se

modifică; prezintă avantajul că permite descărcarea gestiunii după fiecare ieşire, cunoscându-se

de fiecare dată valoarea de intrare a bunului ieşit. Permite totodată calculul valorii stocului rămas

după fiecare ieşire.

Relaţia de calcul a costului mediu ponderat pe loturi este:

CMPL = ip

p

QQ

IS

unde:

- Sp = valoarea totală a stocului precedent;

- I = valoarea intrărilor;

- Qp = cantitatea existentă în stocul precedent;

- Qi = cantitatea intrată.

De exemplu, presupunem că o entitate economică are în stoc la deschiderea exerciţiului

un material „X” 1.500 bucăţi la un cost de achiziţie de 120 lei/bucată. În cursul exerciţiului au

loc operaţiile:

1) 10.01 – aprovizionare cu material „X” – 1.000 bucăţi, preţ de cumpărare 115 lei/buc.,

cheltuieli de transport 15.000 lei;

2) 10.01 – eliberare spre consum a 1.800 bucăţi material „X”;

3) 20.01 – aprovizionare cu material „X” – 1.300 bucăţi, preţ de cumpărare 120 lei/buc.,

cheltuieli de transport 26.000 lei;

4) 30.01 – eliberare spre consum a 1.400 bucăţi material „X”.

În exemplul luat intrarea de la punctul 1) se evaluează la cost de achiziţie calculat pe

baza relaţiei:

Ca = Pc + Cha

Valoarea la Pc = 1.000 buc. X 115 lei/buc. = 115.000 lei

Cheltuieli transport 15.000 lei

Valoarea intrării la Ca 130.000 lei

Ca/buc. = 000.1

000.130 = 130 lei/buc.



Ieşirea de la punctul 2) se evaluează la:

CMPL I = 124500.2

000.310

000.1500.1

000.130000.180

lei/buc

Intrarea de la punctul 3) se evaluează la:

Valoarea la Pc = 1.300 buc. X 120 lei/buc. = 156.000 lei

Cheltuieli transport 26.000 lei

Valoarea intrării la Ca 182.000 lei

Ca/buc. = 140300.1

000.182 lei/buc.

Ieşirea de la punctul 4) se evaluează la:

CMPL II = 4,134000.2

800.268

300.1700

000.182800.86

lei/buc.

Fişa de cont analitic pentru valori materiale. Materialul „X”

Data Explicaţia Cantităţi Valori

P/U Intrări Ieşiri Stoc Debit Credit Sold

01.01

10.01

15.01

20.01

30.01

Stoc iniţial

NRCD 12

Bon consum 22

NRCD 21

Bon consum 35

-

1.000

-

1.300

-

-

-

1.800

-

1.400

1.500

2.500

700

2.000

600

-

130.000

-

182.000

-

-

-

223.200

-

188.160

180.000

310.000

86.800

268.800

80.640

120

130

124

140

134,4

Rulaje

Total sume

2.300

3.800

3.200

3.200

600

312.000

492.000

411.360

411.360

80.640

134,4

Multitudinea de calcule presupuse de acest procedeu impune folosirea lui în condiţiile

unei dotări tehnice corespunzătoare. Costul mediu ponderat global ia în calcul toate intrările din

cursul exerciţiului. Se determină conform relaţiei:

Valoare globală Sold iniţial + Intrări

CMPG = = Cantitate globală Stoc Iniţial + Cantitate intrată

Ieşirile de la punctele 2) şi 4) se evaluează la:

CMPG = 47,129800.3

000.492

300.2500.1

000.312000.180

lei/buc.

3.200 buc x 129,47/buc. = 414.304 lei

Procedeul prezintă dezavantajul că nu permite descărcarea gestiunii după fiecare ieşire, ci o

singură dată la închiderea exerciţiului, pentru toate ieşirile din cursul exerciţiului. Deci, valoarea

stocului nu se cunoaşte după fiecare operaţie, ci doar după înregistrarea ieşirilor, la închiderea

exerciţiului. Fişa de cont analitică cantitativ-valorică pentru materialul „X”, va cuprinde în

această variantă următoarele informaţii privind intrările, ieşirile şi stocul de materiale:



Fişa de cont analitic pentru valori materiale Materialul „X”:



01.01

10.01

15.01

20.01

30.01

Stoc iniţial

NRCD 12

Bon consum 22

NRCD 21

Bon consum 35

-

1.000

-

1.300

-

-

-

1.800

-

1.400

1.500

2.500

700

2.000

600

-

130.000

-

182.000

-

-

-

-

-

-

180.000

310.000

-

-

-

120

130

140

-

Rulaje

Total sume

2.300

3.800

3.200

3.200

600

312.000

492.000

414.304

414.304

77.696

129,47

Avantajul acestui procedeu constă în nivelarea variaţiilor de preţuri în condiţiile

fluctuaţiei lor. Dezavantaje: necesitatea aşteptării sfârşitului de perioadă pentru evaluarea

ieşirilor.Acest dezavantaj este atenuat de celelalte procedee.

Calculul costului de achiziţie al bunurilor materiale ieşite din patrimoniu după

procedeul epuizării succesive a stocurilor. Acest procedeu constă în folosirea drept costuri de

ieşire a stocurilor, costurile exacte de intrare, dar luate într-o anumită ordine. Aceasta are un

caracter contabil şi nu corespunde neapărat mişcărilor reale.

a) Varianta „primul intrat-primul ieşit” (FIFO):

Ieşirile se consideră că au fost efectuate în ordinea intrărilor şi sunt evaluate la costurile

de achiziţie ale acestora. În consecinţă, potrivit procedeului „FIFO”, bunurile ieşite din gestiune

se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primului lot intrat. Pe măsura epuizării

lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului

următor, în ordine cronologică. Exemplu:Se are în vedere acelaşi caz prezentat anterior,

admiţând că stocul iniţial a fost achiziţionat integral la aceeaşi dată şi la acelaşi preţ, informaţiile

cu privire la intrări, ieşiri şi stoc se prezintă cu ajutorul fişei de cont redată în continuare:

Fişa de cont analitic pentru valori materiale Material „X”



01.01

10.01

15.01

20.01

30.01

Stoc iniţial

NRCD 12

Bon consum 22

NRCD 21

Bon consum 35

-

1.000

-

1.300

-

-

-

1.800

-

1.400

1.500

2.500

700

2.000

600

- 1.000x130=

130.000

-

1.300x140=

182.000

-

-

-

1.500x120

+300x130

=219.000

-

700x130+

+700x140 =189.000

180.000 1.500x120+1.000x

130=310.00

700x130=91.000

700x130+1.300x

140=273.000

600x140=84.000

120

130

140

Rulaje

Total sume

2.300

3.800

3.200

3.200

600

312.000

492.000

408.000

408.000

84.000

140



Conform acestui procedeu, ieşirile se evaluează la preţul cel mai vechi iar stocul la preţul

cel mai nou.

b) Varianta „ultimul intrat-primul ieşit” (LIFO):

Potrivit acestui procedeu bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie

(sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune

se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică.

Exemplul realizat pe baza datelor prezentate anterior reiese din fişa de cont redată în

continuare:

Fişa de cont analitic pentru valori materiale Material „X”



01.01

10.01

15.01

20.01

30.01

Stoc iniţial

NRCD 12

Bon consum 22

NRCD 21

Bon consum 35

-

1.000

-

1.300

-

-

-

1.800

-

1.400

1.500

2.500

700

2.000

600

-

130.000

-

182.000

-

-

-

1000x130+

+800x120

=226.000

-

1.300x140+

+100x120

=194.000

1.500x120=180.000

1.500x120+1.000x

130=310.000

700x120=84.000

700x120+1.300x

140=266.000

600x120=72.000

120

130

140

Rulaje

Total sume

2.300

3.800

3.200

3.200

600

312.000

492.000

420.000

420.000

72.000

120

Potrivit acestui procedeu ieşirile se evaluează la preţul cel mai nou iar stocul la preţul cel

mai vechi. Se recomandă deoarece reflectă realitatea economică (reînnoirea stocului se face la

preţul cel mai nou).

Reunind concluziile desprinse prin aplicarea celor trei procedee, prin prisma costului de

achiziţie al bunurilor ieşite şi al stocurilor, se poate întocmi un tabel comparativ astfel:

Procedee Cost achiziţie bunuri ieşite Cost achiziţie stoc

CMPL

CMPG

FIFO

LIFO

411.360

414.304

408.000

420.000

80.640

77.696

84.000

72.000

Rezultă că fiecare procedeu determină costuri de achiziţie ale bunurilor ieşite şi respectiv

ale stocurilor finale diferite ca o consecinţă a esenţei sale şi evident rezultatele financiare vor fi

corelate şi influenţate în sensul creşterii sau diminuării lor.




1. Ce este evaluarea?

2. Care sunt principiile evaluării şi în ce constă fiecare?

3. Care sunt momentele evaluării?

4. Care este valoarea de intrare pentru bunurile intrate:

a) cu titlu oneros

b) din producţie proprie

c) cu titlu gratuit

5. Calculaţi costul de achiziţie, cunoscând următoarele informaţii:

- cantitate 100 buc.

- preţ de cumpărare 8 lei/buc TVA 19%

- cheltuieli de transport 120 lei TVA 19%

- cheltuieli de asigurare pe timpul transportului 80 lei

a) Societatea este plătitoare de TVA

b) Societatea nu este plătitoare de TVA

6. La ce valoare se înregistrează creanţele şi datoriile?

7. Ce procedee cunoaşteţi pentru evaluarea bunurilor la ieşirea din patrimoniu?

8. Cunoaşteţi următoarele informaţii pentru marfa “X”:

Data 01.03.N Stoc iniţial 1.000 buc. x 15 lei/buc.

15.03.N Intrări 2.000 buc. x 17 lei/buc.

20.03.N Vânzări 1.500 buc. la preţ de vânzare 25 lei/buc.

25.03.N Intrări 3.000 buc. x 18 lei/buc.

30.03.N Vânzări 4.000 buc. la preţ de vânzare 25 lei/buc.

Calculaţi costul de achiziţie pentru marfa ieşita prin vânzare prin toate procedeele

cunoscute şi comparaţi rezultatele.

Răspunsurile la întrebările recapitulative se vor insera în caietul


Analiza şi funcţionarea conturilor



ANALIZA ŞI FUNCŢIONAREA CONTURILOR

Cuprins Pagina


6.1 Conturi de capitaluri 135

Teste de control la Unitatea de Învaţare Nr. 6.1 145

6.2 Conturi de imobilizări 146


6.3 Conturi de stocuri 159


6.4 Conturi de terţi 174


6.5 Conturi de trezorerie 185


6.6 Conturi de cheltuieli 194

6.7 Conturi de venituri 196

Teste de control la Unitatea de Învaţare Nr. 6.6 – 6.7 208

6.8 Conturi speciale 209

6.9 Conturi de gestiune 210



formarea raţionamentului profesional şi trecerea cu uşurinţa de la

general la particular

familiarizarea cu regulile de funcţionare ale conturilor şi utilizarea

corectă a acestora

evidenţierea etapelor în înregistrarea cronologică şi sistematică

citirea cu uşurinta a informţiilor dintr-un cont

formarea abilităţii de a înregistra cronologic şi sistematic

tranzacţiile, evenimentele şi operaţiile economico-financiare ale

unei entităţi



Traducerea în limbaj contabil a operaţiilor economico-financiare presupune utilizarea

corectă a conturilor, ceea ce impune cunoaşterea apartenenţei lor la activul şi pasivul patrimonial

şi a regulilor de debitare, respectiv creditare a lor.

Pentru înţelegerea sistemului conturilor se pot studia clasele de conturi şi pe baza

deducţiei, fiecare cont în parte sau se pot studia conturile pe baza mişcărilor de valori omogene,

grupate în fluxuri externe şi interne.

În cele ce urmează se vor aborda ambele modalităţi de studiu.

6.1. CONTURI DE CAPITALURI

Conturile de capitaluri fac parte din clasa 1 de conturi, care cuprinde următoarele grupe,

subgrupe şi conturi:

CLASA 1 – CONTURI DE CAPITALURI

10. CAPITAL ŞI REZERVE

101. Capital1

1011. Capital subscris nevărsat

1012. Capital subscris vărsat

1015. Patrimoniul regiei

1016. Patrimoniul public

104. Prime de capital

1041. Prime de emisiune

1042. Prime de fuziune/divizare

1043. Prime de aport

1044. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni

105. Rezerve din reevaluare

106. Rezerve

1061. Rezerve legale

1063. Rezerve statutare sau contractuale

1065. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare

1068. Alte rezerve

107. Rezerve din conversie

108. Interese minoritare

109. Acţiuni proprii

11. REZULTATUL REPORTAT

117. Rezultatul reportat

12. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR

121. Profit sau pierdere

129. Repartizarea profitului

13. SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII

131. Subvenţii guvernamentale pentru investiţii

132. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ptr inv

133. Donaţii pentru investiţii

1 În funcţie de forma juridică a persoanei juridice se va înscrie: capital social, patrimoniul regiei, etc.



134. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor

15. PROVIZIOANE

151. Provizioane

1511. Provizioane pentru litigii

1512. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor

1513. Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale

1514. Provizioane pentru restructurare

1515. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare

1516. Provizioane pentru impozite

1518. Alte provizioane

16. ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE

161. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni

162. Credite bancare pe termen lung

166. Datorii care privesc imobilizările financiare

1661. Datorii faţă de entităţile afiliate

1663. Datorii faţă de entităţile de care compania este legata prin

interese de participare

167. Alte împrumuturi şi datorii asimilate

168. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate

169. Prime privind rambursarea obligaţiunilor

Conturile de capitaluri au, ca regulă generală, funcţie contabilă de pasiv. Se

creditează cu constituirea sau majorarea capitalurilor. Se debitează cu utilizarea sau diminuarea

capitalurilor.

Au sold final creditor, care reflectă capitalurile existente la dispoziţia entităţii sau sunt

soldate.

Fac excepţie de la această regulă, conturile: „Profit sau pierdere”, „Repartizarea

profitului” şi conturile din grupa 16 „Împrumuturi şi datorii asimilate”.

Contul „Profit şi pierdere” este un cont de rezultate, bifuncţional. Se creditează cu

veniturile şi se debitează cu cheltuielile.

Poate avea sold final creditor reprezentând profitul entităţii sau debitor, reprezentând

pierdere.

Contul „Repartizarea profitului” este un cont rectificativ de rezultate cu funcţie

contabilă de activ. Se debitează, la închiderea exerciţiului financiar, cu repartizarea profitului pe

destinaţii legale. Se creditează la deschiderea exerciţiului financiar următor cu profitul net

realizat în exerciţiul precedent, care a fost repartizat pe destinaţii legale.

Poate avea sold final debitor care reflectă sumele repartizate din profit.

Conturile de împrumuturi şi datorii asimilate sunt conturi de capitaluri străine şi au

funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu datoria de a rambursa împrumutul şi a achita

dobânda aferentă şi se debitează la plata acestora. Pot avea sold final creditor, care reflectă

datoriile rămase de rambursat.



Exemplu:

A. Presupunem că în cursul exerciţiului „N” au loc operaţiile de mai jos:

1. Acţionarii subscriu la capitalul social 30.000 lei, din care 20.000 lei în bani şi restul în

natură (un echipament tehnologic);

2. La o primă tranşă de vărsare a capitalului se primeşte ca aport în lei, suma de 5.000 lei

şi echipamentul tehnologic a cărui valoare efectivă este de 10.500 lei;

3. Se încorporează în rezerve prima de capital de 500 lei;

4. Se constituie un provizion de 3.000 lei pentru un litigiu cu o terţă persoană;

5. La închiderea exerciţiului financiar se încorporează în profit venituri în valoare de

150.000 lei şi se transferă cheltuieli în valoare de 50.000 lei;

6. Din profitul obţinut, se repartizează 5.000 lei pentru rezerva legală;

7. Se primeşte un credit bancar pe termen de doi ani în sumă de 200.000 lei;

8. Se înregistrează o subvenţie de primit de la stat în sumă de 25.000 lei pentru o

investiţie, urmată de încasarea subvenţiei prin virament; se achiziţionează un utilaj în valoare de

50.000 lei, din care 50% din subvenţie, durata de viaţă utilă a acestuia fiind 5 ani.

Se cere: înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor din cursul exerciţiului şi

determinarea capitalurilor proprii şi străine ale entităţii.

Rezolvare :

1. Înregistrarea subscrierii la capitalul social, de către acţionari:

+A cresc creanţele faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul”

fiind cont de activ, cu creşterea de activ, se debitează;

+P creşte capitalul social, contul „Capital social subscris şi nevărsat” fiind cont de

pasiv,cu creşterea de pasiv, se creditează.

„Decontări cu acţionarii privind capitalul” = „Capital subscris şi nevărsat” 30.000 lei

2a) Primirea parţială a aportului la capitalul social, în bani:

- A scad creanţele faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul”

fiind un cont de activ, cu scăderea de activ, se creditează;

+A creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei”, fiind un cont de activ, cu creşterea

de activ, se debitează.

„Conturi la bănci în lei” = „Decontări cu acţionarii privind capitalul” 5.000

2b) Primirea aportului în natură: echipament tehnologic (a cărui valoare reală este

mai mare decât cea subscrisă):

- A scad creanţele faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul” de

activ, cu scăderea de activ, se creditează;



+ A creşte valoarea imobilizărilor, contul „Echipamente tehnologice” fiind un cont de

activ, cu creşterea de activ, se debitează;

+ P cresc primele de capital, contul „Prime de aport”, de pasiv şi înregistrând creşterea

de pasiv, se creditează.

„Echipamente tehnologice” = % 10.500

„Decontări cu acţionarii privind capitalul” 10.000

„ Prime de aport” 500

2c) Concomitent cu primirea aportului în bani şi în natură se înregistrează

transformarea capitalului nevărsat în capital vărsat:

- P scade capitalul nevărsat, contul „Capital social subscris şi nevărsat” fiind un cont de

pasiv, cu scăderea de pasiv, se debitează;

+ P creşte capitalul vărsat, contul „Capital social subscris şi vărsat” fiind cont de pasiv,

cu creşterea de pasiv, se creditează.

„Capital subscris şi nevărsat” = „Capital subscris şi vărsat” 15.000

3. Încorporarea primei de capital în rezerve:

- P scad primele de capital, contul „Prime de aport” de pasiv, cu scăderea de pasiv, se

debitează;

+ P cresc rezervele, contul „Alte rezerve” de pasiv, cu creşterea de pasiv, se creditează.

„Prime de aport” = „Alte rezerve” 500

4. Constituirea provizionului pentru litigii:

+ A cresc cheltuielile de exploatare, contul „Cheltuieli de exploatare privind

provizioanele” de activ, cu creşterea de activ, se debitează.

+ P cresc provizioanele, contul „Provizioane pentru litigii” de pasiv, cu creşterea de

pasiv, se creditează.

„Cheltuieli de exploatare privind = „ Provizioane pentru litigii” 3.000

provizioanele ”

5a) Încorporarea veniturilor în profit:

- P scad veniturile, toate conturile de venituri, de pasiv, cu o scădere de pasiv, se

debitează;

+ P creşte profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv cu creşterea de pasiv, se

creditează.

„Conturi de venituri” = „Profit şi pierdere” 150.000



5b) Transferul cheltuielilor asupra rezultatului perioadei:

- A scad cheltuielile, toate conturile de cheltuieli, de activ cu scădere de activ, se

creditează;

- P scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu scăderea de pasiv, se

debitează.

„Profit sau pierdere” = „Conturi de cheltuieli” 100.000

6. Repartizarea profitului pentru rezerva legală:

+ A cresc sumele repartizate din profit, contul „Repartizarea profitului” de activ, cu

creşterea de activ, se debitează;

+ P cresc rezervele, contul „Rezerve legale” de pasiv, cu creşterea de pasiv, se creditează.

„Repartizarea profitului” = „Rezerve legale” 5.000

7) Primirea unui credit pe termen mediu:

+ A creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu creşterea de activ, se

debitează;

+ P cresc datoriile bancare, contul „Credite bancare pe termen mediu şi lung” de pasiv, cu

creşterea de pasiv, se creditează.

„Conturi la bănci în lei” = „Credite bancare” 200.000

8a) Înregistrarea subvenţiei de primit:

+ A cresc creanţele faţă de stat, contul „Subvenţii de primit” de activ, cu creşterea de

activ, se debitează;

+ P creşte sursa de finanţare, contul „Subvenţii guvernamentale pentru investiţii” de

pasiv, cu creşterea de pasiv, se creditează.

„Subvenţii de primit” = „Subvenţii pentru investiţii” 25.000

8b) Încasarea subvenţiei:

+ A creşte disponibilul din contul curent, contul „Conturi la bănci în lei”, de activ cu

creşterea de activ, se debiteză;

- A scad creanţele faţă de stat, contul „Subvenţii de primit” de activ, cu scăderea de activ,

se creditează.

„Conturi la bănci în lei” = „Subvenţii de primit” 25.000

8c) Achiziţionarea utilajului:



+ A creşte valoarea utilajelor, contul „Echipamente tehnologice” de activ, cu creşterea de

activ, se debitează;

+ P cresc datoriile faţă de furnizori, contul „Furnizori de imobilizări” de pasiv, cu


„Echipamente tehnologice” = „Furnizori de imobilizări” 50.000

8d) Înregistrarea amortizării anuale a utilajului:

Anuitatea amortizării = Valoarea utilajului = 50.000 lei = 10.000 lei/an

Durata de viaţă utilă 5 ani

Partea din amortizare = 25.000 lei = 5.000 lei / an

aferentă subvenţiei 5 ani

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea

imobilizărilor” de activ, cu creşterea de activ, se debitează;

+ P creşte amortizarea, contul „Amortizarea echipamentelor tehnologice” de pasiv, cu


„Cheltuieli privind amortizarea” = „Amortizarea echipamentelor tehnologice ” 10.000

8e) Trecerea subvenţiei pe venit proporţional cu amortizarea înregistrată vis-a-vis

de partea subvenţionată:

- P scade subvenţia, contul „Subvenţii guvernamentale pentru investiţii” de pasiv, cu scăderea de

pasiv, se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din subvenţii pentru investiţii” de pasiv, cu creşterea de

pasiv, se creditează.

„Subvenţii pentru investiţii” = „Venituri din subvenţii pentru investiţii” 5.000

D„Decontări cu asociaţii pv capitalul C D „Capital subscris şi nevărsat” C 1) 30.000 2a) 5.000

2b) 10.000

2c) 15.000 1) 30.000

RD 30.000

TSD 30.000

RC 15.000

TSC 15.000

RD 15.000

TSD 15.000

RC 30.000

TSC 30.000

SFD 15.000 SFC 15.000

D „Prime de aport” C D „Capital subscris şi vărsat” C 3) 500 2b) 500 2c) 15.000

RD 500

TSD 500

RC 500

TSC 500

RD -

TSD -

RC 15.000

TSC 15.000

- - SFC 15.000



D „Alte rezerve” C D „Rezerve legale” C 3) 500 6) 5.000

RD

TSD -

RC 500

TSC 500

RD -

TSD -

RC 5.000

TSC 5.000

SFC 500 - SFC 5.000

D „Provizioane pentru litigii” C D „Subvenţii pentru investiţii” C 4) 3.000 8e) 5.000 8a) 25.000

RD -

TSD -

RC 3.000

TSC 3.000

RD 5.000

TSD 5.000

RC 25.000

TSC 25.000

SFC 3.000 - SFC 20.000

D „Profit sau pierdere” C D „Repartizarea profitului” C 5b) 100.000 5a) 150.000 6) 5.000

RD 100.000

TSD 100.000

RC 150.000

TSC 150.000

RD 5.000

TSD 5.000

RC -

TSC -

SFC 50.000 SFD 5.000

D „Credite bancare pe termen lung” C 7a) 200.000

RD -

TSD

-

RC 200.000

TSC 200.000

SFC 200.000

La închiderea exerciţiului „N” situaţia capitalurilor este:

a) Capital social, din care 30.000 lei;

- vărsat 15.000 lei;

Rezerve 5.500 lei;

Prime de capital -

Profit 50.000 lei;

Repartizarea profitului - 5.000 lei;

Total capitaluri proprii 80.500 lei

Credite pe termen mediu şi lung 200.000 lei;

Total capitaluri străine pe 200.000 lei.

termen mai mare de un an

B. În exerciţiul „N + 1” au loc operaţiile:

1. Se diminuează profitul exerciţiului N cu sumele repartizate;

2. Se reportează profitul nerepartizat;

3. La retragerea unui acţionar din societate, se diminuează capitalul social cu 3.000 lei şi i se

restituie acţionarului aportul;



4. Se rambursează 100.000 lei din creditul bancar;

5. Se primeşte diferenţa reprezentând aportul în bani la capitalul social, în sumă de 15.000 lei;

6. Deoarece se câştigă litigiul cu persoana terţă, provizionul rămâne fără obiect şi se anulează;

7. Se repartizează 4.000 lei din profitul reportat, ca dividend;

8. Se majorează capitalul social cu 200 lei din alte rezerve.

Se cere:

Deschiderea conturilor, înregistrarea situaţiei iniţiale, înregistrarea cronologică şi

sistematică a operaţiilor din cursul exerciţiului şi determinarea capitalurilor proprii şi a celor

străine, pe termen mai mare de un an.

1. Diminuarea profitului în exerciţiul „N + 1”cu sumele repartizate:

- P scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu diminuarea de pasiv, se

debitează;

- A scad sumele repartizate din profit, contul „Repartizarea profitului” de activ cu

scăderea de activ, se debitează.

„Profit sau pierdere” = „Repartizarea profitului ” 5.000

2. Reportarea profitului nerepartizat 45.000 lei (50.000 profit net minus 5.000 repartizat la

31.12.N)

- P scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu diminuarea de pasiv, se

debitează;

+ P creşte profitul reportat, contul „Rezultatul reportat” de pasiv, cu creşterea de pasiv, se

creditează.

„Profit sau pierdere” = „Rezultatul reportat ” 45.000

După înregistrarea celor două operaţii, contul „Profit sau pierdere”se soldează, calculul rezultatului în

exerciţiul curent începând de la zero (se respectă astfel principiul independenţei exerciţiilor).

3a) Diminuarea capitalului social, la retragerea unui acţionar:

- P scade capitalul social, contul „Capital social subscris şi vărsat” de pasiv, cu

diminuarea de pasiv, se debitează;

+ P cresc datoriile faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul”de

pasiv, cu creşterea de pasiv, se creditează.

„Capital subscris şi vărsat” = „Decontări cu acţionarii privind capitalul ” 3.000

3b) Restituirea aportului către acţionari:

- P scad datoriile faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul” de

pasiv, cu diminuarea de pasiv, se debitează;

- A scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu scăderea de activ, se

creditează.



„Decontări cu acţionarii privind capitalul” = „Conturi la bănci în lei” 3.000

4) Restituirea parţială a creditului:

- P scad datoriile bancare, contul „Credite bancare pe termen lung” de pasiv, cu scăderea

de pasiv, se debitează;

- A scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu scăderea de activ, se

creditează.

„Credite bancare pe termen lung” = „Conturi la bănci în lei” 100.000

5a) Primirea aportului la capital, în bani:

- A scad creanţele faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul” de

activ, cu scăderea de activ, se creditează;

+ A creşte disponibilul din cont, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu creşterea de

activ, se debitează.

„Conturi la bănci în lei”=„Decontări cu acţionarii privind capitalul” 15.000

5b) Decontarea capitalului nevărsat:

- P scade capitalul nevărsat, contul „Capital social subscris şi nevărsat” de pasiv, cu

scăderea de pasiv, se debitează;

+ P creşte capitalul vărsat, contul „Capital social subscris şi vărsat” de pasiv, cu creşterea


„Capital social subscris, nevărsat” = „Capital social subscris, vărsat” 15.000

6) Anularea provizionului pentru litigii:

- P scade provizionul, contul „Provizioane pentru litigii” de pasiv, cu scăderea de pasiv,

se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din provizioane” de pasiv, cu creşterea de pasiv, se

creditează.

“Provizioane pentru litigii” = „Venituri din provizioane” 30.000

7. Repartizarea unei părţi din profitul reportat, ca dividend:

- P scade profitul reportat, contul „Rezultatul reportat” de pasiv, cu scăderea de pasiv, se

debitează;

+ P cresc obligaţiile faţă de acţionari, contul „Dividende de plată” de pasiv, cu creşterea


„Rezultatul reportat” = „Dividende de plată ” 40.000



8. Majorarea capitalului social prin încorporarea unei rezerve:

- P scad rezervele, contul „Alte rezerve” de pasiv, cu scăderea de pasiv, se debitează;

+ P creşte capitalul social, contul „Capital social subscris şi vărsat” de pasiv, cu creşterea


„Alte rezerve” = „Capital social, subscris şi vărsat ” 200

La închiderea exerciţiului „N + 1”, înainte de calculul rezultatului, situaţia este:

Capital social subscris, vărsat 27.200 lei

Rezerve legale 5.000 lei

Alte rezerve 300 lei

Rezultatul reportat – profit 5.000 lei

Total capitaluri proprii 37.500 lei

Credite bancare pe termen lung 100.000 lei

Datorii pe termen mai mare de un an 100.000 lei

D „Decontări cu asoc prv. capitalul” C D „Capital subscris şi nevărsat” C Si) 15.000

3c) 3.000

3a) 3.000

5a) 15.000

5b) 15.000 Si) 15.000

RD 3.000

TSD 18.000

RC 18.000

TSC 18.000

RD 15.000

TSD 15.000

RC 15.000

TSC 15.000

D „Rezerve legale” C D Capital subscris şi vărsat” C Si) 5.000 3a) 3.000 Si) 15.000

5b) 15.000

8) 200

RD

TSD -

RC -

TSC 5.000

RD 3.000

TSD 3.000

RC 15.200

TSC 30.200

SFC 5.000 SFC 27.200

D „Alte rezerve” C D „Provizioane pentru litigii” C 8) 200 Si) 500 6) 3.000 Si) 3.000

RD 200

TSD 200

RC -

TSC 500

RD 3.000

TSD 3.000

RC -

TSC 3.000

SFC 300

D „Subvenţii pentru investiţii” C D „Profit sau pierdere” C Si) 20.000 1) 5.000

2) 45.000

Si) 50.000

RD -

TSD -

RC -

TSC 20.000

RD 50.000

TSD 50.000

RC -

TSC 50.000

SFC 20.000



D „Credite bancare pe termen lung” C D „Repartizarea profitului” C 4a) 100.000 Si) 200.000

Si) 5.000 1) 5.000

RD 100.000

TSD 100.000

RC -

TSC 200.000

RD 5.000

TSD 5.000

RC 5.000

TSC 5.000

SFC 100.000

D „Rezultatul reportat” C D „Dividende de plată” C 7) 40.000 2) 45.000 7) 40.000

RD 40.000

TSD 40.000

RC 45.000

TSC 45.000

RD -

TSD -

RC 40.000

TSC 40.000

SFC 5.000 SFC 40.000

Teste de control

1. Arătaţi structura capitalurilor proprii şi a celor străine permanente.

2. Caracterizaţi clasa conturilor de capitaluri.

3. Înregistraţi cronologic, pe baza analizei contabile, şi sistematic operaţiile economice de

mai jos:

a) acţionarii subscriu la capitalul social 4.000 lei în bani şi 20.000 lei în echipamente

tehnice;

b) se primeşte aportul în bani, prin virament;

c) se primeşte aportul într-un echipament tehnic evaluat la 22.000 lei;

d) din prima de capital se constituie o rezervă;

e) se constituie un provizion în cuantum de 8.000 lei pentru o reparaţie capitală ce se

va executa peste 2 ani;

f) se transferă venituri în valoare de 250.000 lei, în contul de Profit şi pierdere;

g) se transferă cheltuieli în valoare de 200.000 lei, în contul de Profit şi pierdere;

h) se repartizează din profitul obţinut 1.200 lei pentru constituirea rezervei legale;

i) se primeşte un credit pe 2 ani de zile, în suma de 40.000 lei;

j) statul subscrie o subvenţie pentru întreprindere în suma de 30.000 lei pentru

achiziţionarea unei linii tehnologice. Se încasează subvenţia.

k) se achiziţionează linia tehnologică la un cost de achiziţie 40000 lei, durata de

utilizare economică fiind de 4 ani;

l) se înregistrează amortizarea activului pentru primul an;

m) se restituie prima rată a creditului 20.000 lei şi se achită dobânda 2.000 lei;

n) la retragerea unui acţionar se diminuează capitalul social cu 200 lei şi i se restituie

acestuia aportul.

Determinaţi capitalurile proprii şi străine pe termen mai mare de 1 an.

Răspunsurile la testele de control se vor insera în caietul de

lucrări aplicative.



6.2. CONTURI DE IMOBILIZĂRI

Conturile de imobilizări fac parte din clasa 2 de conturi, care cuprinde următoarele

grupe, subgrupe şi conturi:

CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZĂRI

20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

201. Cheltuieli de constituire

203. Cheltuieli de dezvoltare

205. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active

similare

207. Fond comercial

208. Alte imobilizări necorporale

21. IMOBILIZĂRI CORPORALE

211. Terenuri şi amenajări de terenuri

2111. Terenuri

2112. Amenajări de terenuri

212. Construcţii

213. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii

2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)

2132. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

2133. Mijloace de transport

2134. Animale şi plantaţii

214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

materiale şi alte active corporale

23. IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI PENTRU IMOBILIZĂRI

231. Imobilizări corporale în curs

232. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale

233. Imobilizări necorporale în curs de execuţie

234. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale

26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE

261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

263. Interese de participare

264. Titluri puse în echivalenţă

265. Alte titluri imobilizate

267. Creanţe imobilizate

269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare



28. AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE

280. Amortizări privind imobilizările necorporale

2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire

2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare

2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale

drepturilor şi activelor similare

2807. Amortizarea fondului comercial

2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale

281. Amortizări privind imobilizările corporale

2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri

2812. Amortizarea construcţiilor

2813. Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor

şi plantaţiilor

2814. Amortizarea altor imobilizări corporale

29. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE A

IMOBILIZĂRILOR

290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale

291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale

293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs

296. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor financiare

Deoarece imobilizările necorporale şi corporale se află la dispoziţia durabilă a entităţii

economice (pe o perioadă mai mare de un an) îşi recupereză valoarea, parte cu parte, sub forma

amortizării.

Conturile de imobilizări fac parte din clasa 2 de conturi şi au funcţie contabilă de activ.

Se debitează cu intrările de imobilizări în patrimoniu, la preţ de înregistrare, prin

achiziţionare, obţinere din producţie proprie, primire ca aport în natură la capitalul social sau

primire cu titlu gratuit (donaţie primită).

Se creditează cu ieşirile de imobilizări din patrimoniu, la preţ de înregistrare, prin casare,

vânzare, predare ca aport la capitalul altei societăţi, sau transmitere cu titlu gratuit (donaţie

acordată).

Au sold final creditor, care reflectă valoarea imobilizărilor existente în patrimoniu, la

preţ de înregistrare.

Sunt conturi sintetice, care nu se dezvoltă în analitice.

Conturile de amortizare a imobilizărilor sunt conturi rectificative de imobilizări, cu

funcţie contabilă de pasiv.

Se creditează cu amortizarea lunară a imobilizărilor aflate în patrimoniu.

Se debitează cu amortizarea imobilizărilor ieşite din patrimoniu.

Au sold final creditor care reflectă amortizarea cumulată a imobilizărilor existente în

patrimoniu.

Nu se dezvoltă în analitic.



La închiderea exerciţiului financiar, amortizarea cumulată se scade din valoarea

imobilizărilor la preţ de înregistrare pentru a se determina valoarea netă contabilă a acestora.

Aceasta se compară cu valoarea realizabilă (recuperabilă) a imobilizărilor putând rezulta

două situaţii:

valoarea realizabilă (recuperabilă) este mai mare decât valoarea netă contabilă.

Conform principiului prudenţei, această plusvaloare nu se înregistrează în contabilitate;

valoarea realizabilă (recuperabilă) este mai mică decât valoarea netă contabilă.

Acelaşi principiu impune recunoaşterea unei ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

(prin înregistrarea diferenţei de valoare în cheltuielile firmei).

Exemplu:

A. În exerciţiul „N” S.C. „Arhimedia” S.A. efectuează următoarele operaţiuni

economico-financiare:

1. În luna ianuarie „N”, cu ocazia înfiinţării, achită în numerar:

- onorarii avocat 3.000 lei;

- taxa la Registrul Comerţului 8.000 lei;

- taxa pentru publicare în Monitorul Oficial 1.000 lei;

Se hotărăşte amortizarea cheltuielilor de înfiinţare în două exerciţii financiare.

2. se primeşte factura în valoare de 18.000 lei, TVA 19%, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de tipărire a acţiunilor.

3. Se primeşte aportul în natură la capitalul social pentru care se cunosc:

- valoarea subscrisă în natură (două utilaje) 30.000 lei;

- valoarea reală (de piaţă) a utilajelor 32.000 lei;

Durata de viaţă utilă a utilajelor este de 4 ani.

4. Se primeşte factura pentru achiziţionarea următoarelor active:

- trei calculatoare, preţ de cumpărare unitar 21.000 lei, TVA 19%;

- costurile legate de montarea lor sunt achitate în numerar 12.000 lei, TVA 19%;

- miniprogram informatic pentru managementul firmei 9.000 lei, TVA 19%;

- licenţă informatică 3.000 lei, TVA 19%.

Cele trei tipuri de imobilizări au o durată de viaţă utilă de 3 ani.

5. Se subscrie de stat şi se primeşte o subvenţie pentru investiţii de 14.000 lei. Se

achiziţionează un utilaj la un preţ de cumpărare de 16.000 lei şi cu o durată de viaţă utilă de 2

ani.

6. Se recepţionează mobilier confecţionat în atelierul de tâmplărie al firmei la un cost de

producţie de 40.000 lei. Acesta se dă în folosinţă în decembrie exerciţiul „N”, durata de viaţă

utilă 10 ani.



B. În exerciţiul „N+1” au loc operaţiile de mai jos:

1. Se vinde şi se livrează în luna ianuarie un calculator, la un preţ de vânzare de 16.000

lei, costul calculatorului 21.000 lei, parţial amortizat;

2. Se casează unul din utilajele aduse ca aport la capitalul social;

3. Se achiziţionează cu plata ulterioară 1.000 de acţiuni pentru participarea la capitalul

altei societăţi: valoarea nominală 500 lei/acţiune;

4. Se înregistrează amortizarea anuală a imobilizărilor;

5. În decembrie „N+1” se casează utilajul subvenţionat;

6. Se constituie un depozit bancar pe termen lung, în sumă de 50.000 lei din disponibilul

firmei.

Se cere:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor economico-financiare din exerciţiul

„N”; închiderea conturilor şi determinarea valorii brute şi nete contabile a imobilizărilor

aflate la dispoziţia firmei.

b) Deschiderea conturilor şi înregistrarea situaţiei iniţiale la 01.01.”N+1”, înregistrarea

cronologică şi sistematică a operaţiilor din exerciţiul „N+1” şi determinarea valorii

imobilizărilor la 31.12.”N+1”.

Înregistrarea cronologică a operaţiilor din exerciţiul „N”

1. Înregistrarea cheltuielilor de constituire:

+ A cresc activele fictive, contul „Cheltuieli de constituire” de activ, cu +A se debitează;

+ P cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori de imobilizări” de pasiv, cu +P se creditează.

„Cheltuieli de constituire” = „Furnizori de imobilizări” 22.000

2. Înregistrarea facturii pentru tipărirea acţiunilor:

Preţ de cumpărare 18.000 lei

(+) TVA 19% 3.420 lei

= Total de plată 21.420 lei

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli de constituire” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte TVA-ul la cumpărare, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori de imobilizări” de pasiv,cu + P se creditează.

% = „Furnizori de imobilizări „ 21.420

„Cheltuieli de constituire” 18.000

„TVA deductibilă” 3.420



3. Primirea aportului, în utilaje, la capitalul social:

▪ valoarea aportată (reală) 32.000 lei

(-) valoarea subscrisă 30.000 lei

= primă de aport 2.000 lei

+ A creşte valoarea imobilizărilor, contul „Echipamente tehnologice” de activ, cu + A se

debitează;

- A scade creanţa faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul” de activ, cu

– A se creditează;

+ P cresc primele de capital, contul „Prime de aport” de pasiv, cu + P se creditează.

„Echipamente tehnologice” = % 32.000

„Decontări cu acţionarii 30.000

privind capitalul”

„Prime de aport” 2.000

4. Achiziţionarea de calculatoare, a unui program informatic şi a licenţei de program:

Valoare TVA

3 calculatoare x 21.000 63.000 lei 11.970 lei

(+) program informatic 9.000 lei 1.710 lei

(+) licenţă de program 3.000 lei 570 lei

= Total factură 75.000 lei 14.250 lei

Total de plată 89.250 lei

+ A creşte valoarea imobilizărilor corporale, contul „Aparate şi instalaţii de măsurare, control,

reglare” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte valoarea imobilizărilor necorporale, contul „Licenţe, brevete şi alte valori asimilate”

şi „Alte imobilizări necorporale” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte TVA-ul la cumpărare, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc datoriile faţă de furnizori, contul „Furnizori de imobilizări” de pasiv, cu + P se

creditează.

% = „ Furnizori de imobilizări” 89.250

„Aparate de M. C. R” 63.000

„Alte imobilizări necorporale” 9.000

„Licenţe, brevete şi alte 3.000

valori asimilate”


5. a) Subscrierea la subvenţia pentru investiţii:

+ A cresc creanţele faţă de stat, contul „Subvenţii de primit” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc subvenţiile, contul „Subvenţii guvernamentale pentru investiţii” de pasiv, cu + P se

creditează.

„Subvenţii de primit” = „ Subvenţii pentru investiţii” 14.000



5. b) Primirea subvenţiei:

+ A creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A se debitează;

- A scade creanţa faţă de stat, contul „Subvenţii de primit” de activ, cu – A se creditează.

„Conturi la bănci în lei” = „Subvenţii de primit” 14.000

5. c) Achiziţionarea utilajului, parţial subvenţionat:

+ A creşte valoarea utilajelor, contul „Echipamente tehnologice” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori de imobilizări” de pasiv, cu + P se creditează.

„Echipamente tehnologice” = „Furnizori de imobilizări” 16.000

6. a) Recepţionarea mobilierului fabricat în regie proprie:

+ A creşte valoarea investiţiilor, contul „Imobilizări corporale în curs” de activ, cu + A se

debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din producţia imobilizată” de pasiv, cu + P se creditează.

„Imobilizări corporale în curs” =„Venituri din producţia imob.” 40.000

6. b) Punerea în funcţiune a mobilierului:

+ A creşte valoarea imobilizărilor, contul „Mobilier, birotică şi echipamente de protecţie” de

activ, cu + A, se debitează;

- A scade valoarea imobilizărilor în curs, contul „Imobilizări corporale în curs” de activ, cu – A

se creditează.

„Mobilier, bir. şi echip.de prot.”= “Imobilizări corporale în curs” 40.000

7. a) Calculul şi înregistrarea amortizării pentru exerciţiul „N”:

- Amortizarea cheltuielilor de constituire = 000.202

000.40 lei

- Amortizarea utilajelor = 000.88

000.32 lei

- Amortizarea utilajului subvenţionat = 000.82

000.16 lei, din care aferentă subvenţiei

000.72

000.14 lei

- Amortizarea calculatoarelor = 000.213

000.63 lei

- Amortizarea softului = 000.33

000.9 lei



- Amortizarea licenţei = 000.13

000.3 lei

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” de

activ, cu + A se debitează;

+ P creşte amortizarea imobilizărilor, conturile „Amortizarea cheltuielilor de constituire”,

„Amortizarea licenţelor, brevetelor...”, „Amortizarea altor imobilizări necorporale”,

„Amortizarea echipamentelor tehnologice”, „Amortizarea aparatelor de măsură, control ....”, de

pasiv cu + P se creditează.

„Cheltuieli pv amortizarea” = % 61.000

„Amortizarea chelt. de constituire” 20.000

„Amortizarea licenţelor” 1.000

„Amortizarea altor imobiliz. necorporale” 3.000

„Amortizarea echipamentelor tehnologice”16.000

„Amortizarea aparatelor de măsură” 21.000

7. b) Concomitent se diminuează valoarea subvenţiei corespunzătoare imobilizării

subvenţionate, prin recunoaşterea unui venit, care să acopere cheltuiala privind

amortizarea:

- P scade subvenţia, contul „ Subvenţii guvernamentale pentru investiţii” de pasiv, cu – P se

debiteză;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din subvenţii pentru investitii” de pasiv, cu + P se

creditează.

„Subvenţii pentru investiţii” = „Venituri din subvenţii” 7.000

Înregistrarea sistematică, în conturile de imobilizări, a operaţiilor din

exerciţiul „N”

D „Cheltuieli de constituire” C D „Amortizarea chelt. de constituire” C

1) 22.000

2) 18.000

7) 20.000

RD 40.000

TSD 40.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 20.000

TSC 20.000

SFC 40.000 SFC 20.000

D „Licenţe, brevete şi alte valori asim.”C D „Amortizarea l. b. şi alte valori asim”C

4) 3.000 7) 1.000

RD 3.000

TSD 3.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 1.000

TSC 1.000

SFC 3.000 SFC 1.000

D „Alte imobilizări necorporale” C D „Amortizarea altor imobiliz. necorp.” C

4) 9.000 7) 3.000

RD 9.000

TSD 9.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 3.000

TSC 3.000

SFC 9.000 SFC 3.000



D „Echipamente tehnologice” C D „Amortizarea echip. tehnologice” C

3) 32.000

5c) 16.000

7) 16.000

RD 48.000

TSD 48.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 16.000

TSC 16.000

SFC 48.000 SFC 16.000

D „Aparate de m.c.r” C D „Amortizarea aparatelor de m.c.r.” C

4) 63.000 7a) 21.000

RD 63.000

TSD 63.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 21.000

TSC 21.000

SFC 63.000 SFC 21.000

D „Subvenţii de primit” C D „Subvenţii pentru investiţii” C

5a) 14.000 5b) 14.000 7b) 7.000 5a) 14.000

RD 14.000

TSD 14.000

RC 14.000

TSC 14.000

RD 7.000

TSD 7.000

RC 14.000

TSC 14.000

- - SFC 7.000

D „Imobilizări corporale în curs” C D „Mobilier, birotică şi i.g.” C

6a) 40.000 6b) 40.000 6b) 40.000

RD 40.000

TSD 40.000

RC 40.000

TSC 40.000

RD 40.000

TSD 40.000

RC -

TSC -

- - SFC 40.000

Situaţia imobilizărilor la 31.12.”N” este:

a) Imobilizări necorporale:

Cont Valoare de

intrare

Amortizare

în „N”

Valoare netă

contabilă

Cheltuieli de constituire

40.000 - 20.000 = 20.000

Licenţe, brevete si alte

valori asimilate

3.000 - 1.000 = 2.000

Alte imobilizări

necorporale

9.000 - 3.000 = 6.000

Total imobilizări

necorporale

52.000 - 24.000 = 28.000

b) Imobilizări corporale:

Cont Valoare de

intrare

Amortizare

în „N”

Valoare netă

contabilă

Echipamente tehnologice

48.000 - 16.000 = 32.000

Aparate de măsură,

control, reglate

63.000 - 21.000 = 42.000

Mobilier, birotică şi

echipamente…

40.000 - 0 = 40.000



Total imobilizări

corporale

151.000 - 37.000 = 114.000

Total imobilizări 203.000 61.000 = 142.000

Situaţia în conturi, la 01.01.”N+1”si la 31.12.N+1, este :

D” Cheltuieli de constituire” C D ”Amortizarea chelt. de constituire” C

Si 40.000 7) 40.000 7) 40.000 Si 20.000

4a) 20.000

RD -

TSD 40.000

RC 40.000

TSC 40.000

RD 40.000

TSD 40.000

RC 20.000

TSC 40.000

- - - -

D”Licenţe, brevete şi alte valori asim.”C D ”Amortizarea licenţe, brevete .....” C

Si 3.000 Si 1.000

4a) 1.000

RD -

TSD 3.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 1.000

TSC 2.000

SFD 3.000 SFC 2.000

D ”Alte imobilizări necorporale” C D ”Amortizarea altor imobiliz. necorp.” C

Si 9.000 Si 3.000

4b) 3.000

RD -

TSD 9.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 3.000

TSC 6.000

SFD 9.000 SFC 6.000

D „Echipamente tehnologice” C D ”Amortizarea echip. tehnologice” C

Si 48.000 2) 16.000

5) 16.000

2) 4.000

5) 16.000

Si 16.000

4a) 12.000

RD -

TSD 48.000

RC 32.000

TSC 32.000

RD 20.000

TSD 20.000

RC 12.000

TSC 28.000

SFD 16.000 SFC 8.000

D”Aparate de măsură, control, reglare”C D ”Amortizarea aparatelor de m. c. r.” C

Si 63.000 1b) 21.000 1b) 7.000 Si 21.000

4a) 14.000

RD -

TSD 63.000

RC 21.000

TSC 42.000

RD 7.000

TSD 7.000

RC 14.000

TSC 35.000

SFD 42.000 SFC 28.000

D „Subvenţii pentru investiţii” C

4b) 7.000 Si) 7.000

RD 7.000

TSD 7.000

RC -

TSC 7.000

- -



D ”Mobilier, birotică şi i.g.” C D ”Amortizarea mobilierului, b. şi i.g.” C

Si 40.000 Si -

4a) 4.000

RD -

TSD 40.000

RC -

TSC -

RD -

TSD -

RC 4.000

TSC 4.000

SFD 40.000 SFC 4.000

D ”Acţiuni deţinute la entităţile af” C D ”Alte creanţe imobilizate” C

3) 500.000 6) 50.000

RD 500.000

TSD 500.000

RC -

TSC -

RD 50.000

TSD 50.000

RC -

TSC -

SFD 500.000 SFD 50.000

Operaţiile din exerciţiul „N+1”

1a) Vânzarea unui calculator:

+ A cresc creanţele faţă de terţi, contul „Debitori diverşi” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din vânzarea activelor” de pasiv, cu + P se creditează;

+ P creşte TVA-ul, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P se creditează.

„Debitori diverşi” = % 19.040

„Venituri din vânzarea activelor” 16.000

„TVA colectată” 3.040

1b) Scoaterea din evidenţă a calculatorului vândut :

▪ Valoarea de intrare 21.000 lei

(-) Amortizare în exerciţiul „N” 7.000 lei

= Valoare neamortizată (netă contabilă) 14.000 lei

- A scade valoarea imobilizărilor, contul „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare” de

activ cu – A se creditează;

- P scade amortizarea, contul „Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor de măsurare, control şi

reglare” de pasiv, cu – P se debitează;

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind cedarea activelor” de activ, cu + A, se

debitează.

% = „Aparate şi instalaţii de măsurare....” 21.000

„Amortizarea aparatelor....” 7.000

„Cheltuieli pv cedarea activelor” 14.000

2. Casarea unui utilaj, incomplet amortizat:

- A scade valoarea utilajelor, contul „Echipamente tehnologice” de activ, cu – A se creditează;



- P scade amortizarea, contul „Amortizarea echipamentelor tehnologice” de pasiv, cu – P se

debitează;

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” de

activ, cu + A se debitează.

% = „Echipamente tehnologice” 16.000

„Amortizarea echip. tehnologice” 4.000

„Cheltuieli cu amortizarea” 12.000

3. Achiziţionarea de titluri de participare 1.000 acţiuni x 500 lei / acţiune = 500.000 lei:

+ A creşte valoarea imobilizărilor financiare, contul „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” de

activ cu + A se debitează;

+ P cresc datoriile financiare, contul „Creditori diverşi” de pasiv, cu + P se creditează.

„ Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” = „Creditori diverşi” 500.000

4a) Înregistrarea amortizării imobilizărilor în exerciţiul „N+1” (idem analiza la operaţia 7

din exerciţiul N):

„Cheltuieli cu amortizarea” = % 54.000

„Amortizarea chelt. de constituire” 20.000

„Amortizarea licenţelor, .......” 1.000

„Amortizarea altor imob. necorp.” 3.000

„Amortizarea echip. tehnologice” 12.000

„Amortizarea aparatelor şi instal.” 14.000

„Amortizarea mobilierului” 4.000

4b) Trecerea subvenţiei, aferentă amortizării utilajului subvenţionat, pe venituri (vezi 7b):

„Subvenţii pentru investiţii” = „Venituri din subvenţii” 7.000

5. Casarea utilajului subvenţionat:

- A scade valoarea utilajelor, contul „Echipamente tehnologice” de activ, cu – A se creditează;

- P scade amortizarea, contul „Amortizarea echipamentelor tehnologice” de pasiv, cu minusul de

pasiv, se debitează.

„Amortizarea echip. tehnologice” = „Echipamente tehnologice” 16.000

6. Constituirea unui depozit bancar pe termen lung:

+ A cresc creanţele, contul „Alte creanţe imobilizate” de activ, cu + A se debitează;

- A scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei ” de activ, cu – A se creditează.

„ Alte creanţe imobilizate” = „Conturi la bănci în lei” 50.000

7. Fiind complet amortizate se scot din evidenţă cheltuielile de constituire:



- A scad cheltuielile de constituire, „Cheltuieli de constituire” de activ, cu – A se creditează;

- P scade amortizarea, contul „Amortizarea cheltuielilor de constituire” de pasiv, cu – P se

debitează.

„Amortizarea ch. de constituire” = „Cheltuieli de constituire” 40.000

Situaţia imobilizărilor la 31.12. „N+1” este:

a) Imobilizări necorporale:

Cont Valoare de

intrare

Amortizare

cumulată

Valoare netă

contabilă

Cheltuieli de constituire

40.000 - 40.000 = 0

Licenţe, brevete si alte

valori asimilate

3.000 - 2.000 = 1.000

Alte imobilizări

necorporale

9.000 - 6.000 = 3.000

Total imobilizări

necorporale

52.000 - 48.000 = 4.000

b) Imobilizări corporale:

Cont Valoare de

intrare

Amortizare

cumulată

Valoare netă

contabilă

Echipamente tehnologice

16.000 - 8.000 = 8.000

Aparate de măsură,

control, reglate

42.000 - 28.000 = 14.000

Mobilier, birotică şi

echipamente…

40.000 - 4.000 = 36.000

Total imobilizări

corporale

98.000 - 40.000 = 58.000

Acţiuni la entităţile afiliate 500.000 - 0 = 500.000

Creanţe imobilizate

50.000 50.000

Imobilizări financiare

550.000 550.000

Total imobilizări 700.000 - 88.000 612.000

Teste de control

1. Enumeraţi grupele de conturi din clasa conturilor de imobilizări şi exemplificaţi trei-patru

conturi din fiecare grupă.



2. Caracterizaţi conturile de imobilizări şi amortizare a imobilizărilor.

3. Înregistraţti pe baza analizei contabile următoarele operaţiuni economico-financiare,

cunoscând situaţia iniţială:

Cheltuieli de constituire 1.600 lei (amortizabile in 4 ani), din care amortizare cumulată

1.200 lei; Programe informatice 3.000 lei (amortizabile în trei ani), din care amortizare

cumulată 1.000 lei; Terenuri 8.000 lei; Clădiri (durata de viaţă 20 ani) 100.000 lei, din

care amortizarea clădirilor 40.000 lei; Calculatoare (durata de viaţă trei ani) 6.000 lei, din

care amortizarea calculatoarelor 2.000 lei; Echipamente tehnologice 80.000 lei, din care

amortizarea echipamentelor 40.000 lei:

a) se primeşte ca aport la capital un utilaj în valoare de 2.000 lei; valoare subscrisă în

utilaje 1.500 lei;

b) se primeşte cu titlu gratuit un calculator nou în valoare de 2.400 lei; se stabileşte o

durată de viaţă utilă de 3 ani;

c) se achiziţionează un utilaj pentru care se cunosc:

- preţ de cumpărare 1.400 lei, TVA 19%

- cheltuieli de transport 200 lei. TVA 19%

- cheltuieli cu montarea 200 lei, TVA 19%

- probe tehnologice 250 lei, TVA 19%

- poliţa de asigurare 400 lei, din care pe timpul transportului 150 lei, iar pentru

primul an de functionare 250 lei. Firma este plătitoare de TVA.

d) se achiziţionează 1.000 titluri, din care 800 pentru participarea la capitalul altei

societăţi şi 200 pentru revânzare; cost de achiziţie 100 lei/titlul;

e) se acordă un împrumut de 60.000 lei pentru 4 ani, filialei societăţii aflate în altă

localitate;

f) se înregistrează amortizarea activelor aflate în patrimoniu (amortizarea anuală =

Valoarea de intrare/Durata de viaţă (în ani);

g) se scot din evidenţă cheltuielile de constituire integral amortizate;

h) se casează următoarele imobilizări:

- un echipament tehnologic complet amortizat care are o valoare de intrare de

5.000 lei

- un echipament tehnologic parţial amortizat cu valoare de intrare 7.500 lei,

amortizare înregistrată 5.625 lei.

i) se vând următoarele imobilizări:

- un calculator pentru care se cunosc: preţ vânzare 3.500 lei, TVA 19%,

valoare de intrare 3.000 lei, amortizare înregistrată 2.000 lei;

- un teren la preţ de vânzare 5.000 lei, cost de achiziţie 3000 lei;

h) se încasează suma de 15.000 lei reprezentând parte din împrumutul acordat filialei.

Să se determine valoarea netă contabilă a imobilizărilor, distinct, necorporale,

corporale, financiare.





6.3. CONTURI DE STOCURI

Conturile de stocuri fac parte din clasa 3 de conturi, care cuprinde următoarele grupe , subgrupe

şi conturi :

CLASA 3 – CONTURI DE STOCURI

30. STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE

301. Materii prime

302. Materiale consumabile

3021. Materiale auxiliare

3022. Combustibili

3023. Materiale pentru ambalat

3024. Piese de schimb

3025. Seminţe şi materiale de plantat

3026. Furaje

3028. Alte materiale consumabile.

303. Materiale de natura obiectelor de inventar

308. Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale

33. PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE

331. Produse în curs de execuţie

332. Lucrări şi servicii in curs de execuţie

34. PRODUSE

341. Semifabricate

345. Produse finite

346. Produse reziduale

348. Diferenţe de preţ la produse

35. STOCURI AFLATE LA TERŢI

351. Materii prime şi materiale aflate la terţi

354. Produse aflate la terţi

356. Animale aflate la terţi

358. Ambalaje aflate la terţi

36. ANIMALE

361. Animale si păsări

368. Diferenţe de preţ la animale si păsări

37. MĂRFURI



371. Mărfuri

378. Diferenţe de preţ la mărfuri

38. AMBALAJE

381. Ambalaje

388. Diferenţe de preţ la ambalaje

39.AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI IN

CURS DE EXECUŢIE

391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime

392. Ajustări pentru deprecierea materialelor

393. Ajustări pentru deprecierea producţiei in curs de execuţie

394. Ajustări pentru deprecierea produselor

395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi

396. Ajustări pentru deprecierea animalelor

397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor

398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor

Stocurile sunt bunuri utilizate într-un singur ciclu de exploatare. Îşi recuperează valoarea

prin includerea ei în costul activităţii. Pentru reluarea activităţii necesită înlocuirea lor cu altele

noi, de aceeaşi speţă.

Stocurile au următoarea structură:

materii prime;

materiale consumabile;

materiale de natura obiectelor de inventar;

semifabricate;

producţie în curs (neterminată);

produse finite;

produse reziduale;

mărfuri;

ambalaje.

animale şi păsări.

Conturile de stocuri sunt conturi de active circulante, de activ. Reflectă existenţa şi

mişcarea stocurilor.

Se debitează cu intrările de stocuri la preţ de înregistrare prin: cumpărare, obţinere din

producţie proprie, primire cu titlu gratuit, plusuri la inventar.

Se creditează cu ieşirile de stocuri la preţ de înregistrare prin: consum, vânzare, eliberare

cu titlu gratuit, lipsuri la inventar.

Pot avea sold final debitor care reflectă stocurile existente în patrimoniu la preţ de

înregistrare.

Se dezvoltă în analitic:



cantitativ-valoric, pe fiecare sortiment al stocurilor;

global-valoric, pe gestiune (depozit, raion, magazin, etc.).

Preţul de înregistrare al stocurilor poate fi:

costul de achiziţie, pentru stocurile intrate cu titlu oneros (cumpărate);

costul de producţie, pentru stocurile fabricate;

valoarea actuală pentru stocurile intrate cu titlu gratuit.

Stocurile se mai pot înregistra la cost standard (prestabilit) sau la preţ de vânzare, caz în

care, societatea are obligaţia să înregistreze diferenţele de preţ în toate fazele circuitului

economic (la intrarea în patrimoniu, la ieşire şi pentru stocul rămas).

Deoarece stocurile pot intra în patrimoniu cu titlu oneros şi ieşi din patrimoniu prin

vânzare, în strânsă corelaţie cu clasa conturilor de stocuri funcţionează conturile de furnizori şi

conturile de clienţi.

Conturile de furnizori fac parte din clasa 4 de conturi, grupa 40, care cuprinde

conturile:

- 401 „Furnizori”;

- 403 „Efecte de plată”;

- 404 „ Furnizori de imobilizări”

- 405 „Efecte de plată pentru imobilizări”

- 408 „Furnizori facturi nesosite”;

- 409 „Furnizori debitori”.

Cu excepţia contului „Furnizori debitori”, toate celelalte conturi din grupa 40 sunt

conturi de datorii, de pasiv.

Se creditează cu datoriile din cumpărări de bunuri, lucrări, servicii inclusiv taxa pe

valoarea adăugată.

Se debitează cu stingerea datoriilor, de regulă, prin plată.

Au sold final creditor, care reflectă datoriile neachitate încă.

Se dezvoltă în analitic, pe fiecare furnizor în parte, iar efectele de plată, pe tipuri de

efecte.

Contul „Furnizori debitori” este un cont de creanţe comerciale, de activ.

Se debitează la plata avansurilor către furnizori.

Se creditează la decontarea avansului (la primirea de bunuri, lucrări şi servicii).

Are sold final debitor care reflectă creanţa nestinsă încă.

Se dezvoltă în analitic pe fiecare furnizor debitor în parte.



Conturile de clienţi fac parte din clasa 4 de conturi, grupa 41, care cuprinde urmatoarele

conturi:

- 4111 „Clienţi;

- 413 „Efecte de primit”;

- 418 „Clienţi, facturi de întocmit”

- 419 „Clienţi creditori”.

Cu excepţia contului „Clienţi creditori”, toate celelalte sunt conturi de creanţe

comerciale, de activ;

Se debitează cu creanţele din vânzări de bunuri de natura stocurilor, lucrări, servicii,

inclusiv TVA.

Se creditează la stingerea (decontarea) creanţelor .

Au sold final debitor care reflectă creanţele neîncasate încă.

Se dezvoltă în analitic, pe fiecare client în parte.

Contul „Clienţi creditori” este un cont de datorii comerciale, de pasiv.

Se creditează cu datoria din încasarea avansurilor de la clienţi.

Se debitează la decontarea avansurilor (la vânzarea de bunuri sau servicii în contul

avansurilor încasate).

Are sold final creditor, care reflectă datoriile faţă de clienţii creditori neonorate încă.

Se dezvoltă în analitic, pe fiecare client creditor în parte.

Deoarece cumpărările şi vânzările sunt supuse taxei pe valoare adăugată, în cele ce

urmează vom caracteriza succint această taxă.

Taxa pe valoare adăugată se aplică la schimbul de proprietate asupral bunurilor,

indiferent de modul în care se face acesta (cu plată sau gratuit) precum şi la prestările de

servicii.

Furnizorii de bunuri şi servicii calculează taxă la vânzare, încasând-o sau urmând s-o

încaseze de la clienţi, de unde denumirea ei de taxă colectată.

La cumpărarea de bunuri şi servicii, clienţi achită sau urmează a achita taxa furnizorilor.

La sfârşitul lunii, taxa de la cumpărare se scade din taxa de la vânzare, de unde rezultă şi

denumirea ei de taxă deductibilă.

Diferenţa dintre taxa colectată şi taxa deductibilă se decontează cu statul.

Dacă TVA colectată > TVA deductibilă, diferenţa se datorează statului şi este denumită

„TVA de plată”.

Dacă TVA deductibilă > TVA colectată, diferenţa urmează a se recupera de la stat, de

unde denumirea ei de “TVA de recuperat”.



Din punct de vedere al taxei există:

a) bunuri şi servicii cu taxă de 19%;

b) bunuri şi servicii cu taxă de 9% (de exemplu, cazarea hotelieră, medicamentele);

c) bunuri şi servicii scutite de taxă, cu drept de deducere (cele supuse exportului);

d) bunuri şi servicii cu taxă fără drept de deducere.

La vânzarea de bunuri şi servicii, scutite de taxă, cu drept de deducere, nu se calculează

taxa la vânzare.

În schimb, taxa de la cumpărare se recuperează integral de la stat pentru cele de la

punctul c) şi se include în costul de achiziţie pentru cele de la punctul d).

În prezent cotele de TVA sunt de 19%, respectiv de 9%.

Taxa devine exigibilă, ca regulă generală, la întocmirea documentului de transfer al

proprietăţii (de exemplu, factura de vânzare).

Fac excepţie, încasarea de avansuri şi vânzarea cu plata în rate.

La decontarea de avansuri, taxa devine exigibilă la data încasării avansului, furnizorul

având obligaţia să întocmească factura de avans în cinci zile de la încasare, dar nu mai târziu de

sfârşitul lunii. La vânzare, vom întocmi factură de stornare a avansului şi factură de vânzare a

bunurilor sau serviciilor.

La vânzarea cu plata în rate, taxa devine exigibilă la data prevăzută în contract pentru

achitarea/încasarea ratei, indiferent dacă se decontează la această dată sau nu.

Agenţii economici pot fi plătitori sau neplătitori de taxă. Ei devin plătitori prin efectul

legii, când ating o anumită cifră de afaceri , sau opţional încă de la înfiinţare sau înainte de a

atinge cifra prevăzută de lege. O dată deveniţi plătitori îşi vor menţine acestă calitate, indiferent

dacă în viitor realizează sau nu această cifră de afaceri.

Neplătitorul de taxă, nu aplică taxa la vânzare, iar taxa de la cumpărare o include în

costul de achiziţie al bunurilor sau serviciilor.

Plătitorul aplică taxa la vânzare, din ea o deduce pe cea de la cumpărare iar diferenţa o

decontează cu statul.

Taxa de plată se va achita până la data de 25 a lunii următoare celei de calcul sau se

compensează cu cea de recuperat din luna anterioară.

Taxa de recuperat, se compensează cu cea de plată din luna anterioară, cu un alt impozit

datorat bugetului central de stat sau se încasează de la stat (respectând procedura legală în

vigoare).

Lunar sau trimestrial, după caz, se depune la administraţia financiară teritorială, decontul

de TVA, ale cărui informaţii corespund datelor din contabilitate.



Conturile utilizate pentru TVA sunt:

- 4423 – „TVA de plată”;

- 4424 – „TVA de recuperat”;

- 4426 – „TVA deductibilă”;

- 4427 – „TVA colectată”;

- 4428 – „TVA neexigibilă”.

Contul 4426 „TVA deductibilă” înregistrează taxa la cumpărare. Este un cont de activ.

Se debitează cu TVA aferentă cumpărării.

Se creditează cu deducerea ei din taxa colectată. Dacă TVA deductibilă < TVA colectată, după acestă operaţie contul se soldează.

Dacă TVA deductibilă > TVA colectată, diferenţa se transferă prin creditarea contului care se soldează, în

contul „TVA de recuperat”.


Contul 4424 „TVA de recuperat” este un cont de creanţe fiscale, de activ.

Se debitează cu TVA de recuperat.

Se creditează la recuperarea ei prin compensare sau încasare.

Poate avea sold final debitor reprezentând taxa nerecuperată încă.


Contul 4427 „TVA colectată” înregistrează TVA aferentă vânzării. Este un cont de

pasiv. Se creditează cu taxa aferentă vânzării.

Se debitează cu deducerea, din ea, a taxei deductibile. Dacă TVA colectată < decât TVA deductibilă, contul se soldează după această operaţie.

Dacă TVA colectată > decât TVA deductibilă, diferenţa reprezintă taxa datorată statului şi se transferă prin

debitarea contului care se soldează, în contul „TVA de plată”.


Contul 4423 „TVA de plată” este un cont de datorii fiscale, de pasiv.

Se creditează cu taxa datorată statului;

Se debitează cu compensarea ei cu taxa de recuperat din luna anterioară şi/sau la plată.

Poate avea sold final creditor care reflectă taxa datorată şi necompensată sau neachitată

încă.


Contul 4428 „TVA neexigibilă” înregistrează taxa neexigibilă la cumpărare sau

vânzare. Este un cont bifuncţional.

Se debitează cu taxa neexigibilă la cumpărare şi/sau cu taxa devenită exigibilă la

vânzare.

Se creditează cu taxa neexigibilă la vânzare şi/sau cu taxa devenită deductibilă la

cumpărare.

Poate avea sold final debitor sau creditor, reflectând taxa neexigibilă încă la cumpărare

sau vânzare.



Exemplu:

Situaţia în conturi la începutul perioadei este:

- clienţi 300 lei

- mărfuri 400 lei

- furnizori 650 lei

- TVA de plată 100 lei

- materiale consumabile 150 lei

În cursul perioadei contabile au loc următoarele operaţii:

1. La cererea furnizorului se emite şi acceptă un efect de plată pentru datoria din sold;

2. Se achiziţionează materii prime în valoare de 500 lei, materiale consumabile de 100 lei şi un

calculator de birou de 1.000 lei, TVA 19%;

3. Se achită 50% din datorie la un prim termen de plată, prin virament;

4. Se dau în consum:

- materii prime 200 lei;

- materiale consumabile 150 lei.

5. Se dă calculatorul în folosinţa biroului de contabilitate.

6. Se obţin din procesul de producţie 100 buc. produse finite, costul efectiv de producţie fiind de

50 lei/buc.

7. Se vând 80 buc. produse, preţ de vânzare 80 lei/buc., TVA 19%.

8. Se încasează de la clienţi 7.616 lei în numerar;

9. Se achită un avans în sumă de 2.000 lei, TVA 19% pe bază de factură, pentru achiziţia de

marfă.

10. Se primeşte factura pentru stornarea avansului şi cumpărarea de mărfuri 1.000 buc., preţ de

cumpărare de 65 lei/buc., TVA 19%;

11 . Se vând 700 buc. de marfă, preţ de vânzare 70 lei/buc, TVA 19%;

12. Se primeşte un lot de mărfuri de 1.000 litri, preţ de cumpărare 50 lei/litru, TVA 19% fără

factură (cu aviz de însoţire);

13. La o dată ulterioară se primeşte factura;

14. Se achită efectul de plată prin virament.

Se cere:

- deschiderea conturilor şi înregistrarea situaţiei iniţiale;

- înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor din cursul exerciţiului;

- închiderea conturilor şi stabilirea situaţiei finale a stocurilor, datoriilor şi creanţelor

comerciale;

- regularizarea TVA.

Rezolvare:

1. Înregistrarea efectului de plată emis şi acceptat de furnizori:

- P scade datoria faţă de furnizori, contul „Furnizori” de pasiv, cu – P se debitează;

+ P creşte datoria de a achita efectul, contul „Efecte de plată” de pasiv, cu +P se creditează.

„Furnizori” = „Efecte de plată” 650



2. Achiziţionarea de materiale, materii prime…:

Elemente Valoare TVA

materii prime 500 lei 95 lei

(+) materiale consumabile 100 lei 19 lei

(+) calculator 1.000 lei 190 lei

= Total factură 1.600 lei 304 lei


+A creşte valoarea stocurilor, conturile „Materii prime”, „Materiale consumabile”, „Materiale de

natura obiectelor de inventar” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte taxa aferentă cumpărării, contul „TVA deductibilă”de activ, cu +A se debitează;

+ P cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori” de pasiv, cu + P se creditează.

% = „Furnizori” 1.904

„Materii prime” 500

„Materiale consumabile” 100

„M. de natura ob de inventar” 1.000

„TVA deductibilă” 304

3. Achitarea parţială a datoriei, prin virament:

- P scad datoriile comerciale, contul „Furnizori” de pasiv, cu – P se debitează;

- A scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A se creditează.

„Furnizori” = „Conturi la bănci în lei” 952

4. Eliberarea în consum a stocurilor de materii prime şi materiale:

a) materii prime:

- A scade valoarea materiilor prime, contul „Materii prime” de activ, cu – A se creditează;

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu materiile prime” de activ, cu +A se debitează.

„Cheltuieli cu materiile prime” = „Materii prime” 200

b) materiale consumabile:

- A scade valoarea materialelor, contul „Materiale consumabile” de activ, cu – A se creditează;

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu materialele consumabile” de activ, cu + A se

debitează.

„Cheltuieli cu materialele cons.” = „Materiale consumabile” 150

5. Eliberarea calculatorului în folosinţă:



- A scade valoarea obiectelor de inventar, contul „Materiale de natura obiectelor de inventar” de

activ, cu – A se creditează;

+ A cresc cheltuielile,– contul „Cheltuieli cu materiale de natura obiectelor de inventar” de A cu

+ A se debitează.

„Cheltuieli cu ob.de inv.” = „Materiale de natura ob. de inv.” 1.000

6. Obţinerea de produse finite 100 buc. X 50 lei / buc = 5.000 lei:

+ A creşte valoarea produselor finite, contul „Produse finite” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc veniturile potenţiale, contul „Variaţia stocurilor” de pasiv, cu + P se creditează.

„Produse finite” = „Variaţia stocurilor” 5.000

7. a) Vânzarea de produse finite:

Valoare 80 buc. X 80 lei / buc = 6.400 lei

(+) TVA 19% = 1.216 lei

= Total de încasat 7.616 lei

+ A cresc creanţele comerciale, contul „Clienţi” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din vânzarea produselor finite” de pasiv, cu + P se

creditează;

+ P creşte TVA aferentă vânzării, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P se creditează.

„Clienţi” = % 7.616

„Venituri din vânzarea produselor finite” 6.400


7. b) Descărcarea gestiunii pentru produsele vândute 80 buc. X 50 lei / buc = 4.000 lei:

- A scade valoarea produselor finite, contul „Produse finite” de activ, cu – A se creditează;

- P scad veniturile potenţiale, contul „Variaţia stocurilor” de pasiv, cu – P se debitează.

„Variaţia stocurilor” = „Produse finite” 4.000

8. Încasarea creanţei clienţi în numerar:

- A scad creanţele clienţi, contul „Clienţi” de activ, cu – A se creditează;

+ A creşte numerarul, contul „Casa în lei” de activ, cu + A se debitează.

„Casa în lei” = „Clienţi” 7.616

9. Înregistrarea avansului facturat de furnizori şi achitat:

Valoare avans 2.000 lei

(+) TVA 19% 380 lei



= Total plătit 2.380 lei

+ A cresc creanţele comerciale, contul „ Furnizori debitori” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte TVA aferentă cumpărării, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează;



„Furnizori debitori” 2.000


10. Primirea facturii pentru cumpărarea de mărfuri:

▪ Valoare marfă 1.000 buc x 65 lei / buc = 65.000 TVA 12.350

(-) Storno avans (2.000) TVA (380)

= Total factură 63.000 11.970


a) Se stornează avansul:

% = „Furnizori” ( 2.380)

„Furnizori debitori” (2.000)

„TVA deductibilă” (380)

b) Înregistrarea cumpărării de marfă:

+ A creşte valoarea mărfurilor, contul „Mărfuri” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte taxa aferentă cumpărării, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori” de pasiv, cu A se creditează.


„Mărfuri” 65.000


11. Vânzarea de mărfuri:

Valoare 700 buc. X 70 lei / buc = 49.000 lei

(+) TVA 19% = 9.310 lei


a) vînzarea propriu-zisă :

+ A cresc creanţele comerciale, contul „Clienţi” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din vânzarea mărfurilor” de pasiv, cu + P se creditează;

+ P creşte TVA aferentă vânzării, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P se creditează.



„Clienţi” = % 58.310

„Venituri din vânzarea mărfurilor” 49.000


b) Descărcarea gestiunii pentru marfa vândută (la cost de achiziţie):

Cost de achiziţie 700 buc. x 65 lei / buc = 45.500 lei

- A scade valoarea mărfurilor, contul „Mărfuri” de activ, cu – A se creditează;

+ A cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind mărfurile” de activ, cu + A se debitează.

12. Primirea de mărfuri fără

factură:

Valoare1.000 litri x 50 lei/l = 50.000 lei

(+) TVA 19% 9.500 lei


+ A creşte valoarea mărfurilor, contul „Mărfuri” de activ, cu + A se debitează;

+ A creşte taxa aferentă cumpărării, contul „TVA neexigibilă” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori facturi nesosite” de pasiv, cu + P se creditează.

% = „Furnizori facturi nesosite” 59.500

„Mărfuri” 50.000

„TVA neexigibilă” 9.500

13. La primirea facturii de la furnizori :

a) se transferă datoria în contul furnizori:

- P scad datoriile înregistrate fără factură, contul „Furnizori facturi nesosite” de pasiv, cu – P se

debitează;

+ P cresc datoriile înregistrate pe baza facturii, contul „Furnizori” de pasiv, cu + P se creditează.

„Furnizori facturi nesosite” = „Furnizori” 59.500

b) Taxa neexigibilă devine deductibilă:

- A scade TVA neexigibilă, contul „TVA neexigibilă” de activ, cu – A se creditează;

+ A creşte TVA deductibilă, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează.

„TVA deductibilă” = „TVA neexigibilă” 9.500

14. Achitarea efectului de plată:

- P scad datoriile comerciale, contul „Efecte de plată” de pasiv, cu – P se debitează;

„Cheltuieli privind mărfurile” = „Mărfuri” 45.500




„Efecte de plată” = „Conturi la bănci în lei” 650

15. Regularizarea TVA:

a) Deducerea TVA de la cumpărare din taxa de la vânzare (în suma cea mai mică dintre RD al

contului „TVA deductibilă”21.850 lei şi RC al contului „TVA colectată” 10.526 lei).

- A scade taxa deductibilă, contul „TVA deductibilă” de activ, cu – A se creditează;

- P scade taxa colectată, contul „TVA colectată” de pasiv, cu – P se debitează.

„TVA colectată” = „TVA deductibilă” 10.526

După această operaţie, contul „TVA colectată” se soldează; rămâne o taxă deductibilă neacoperită (22.154 lei –

10.526 = 11.628 lei) care reprezintă o taxă de recuperat.

b) Înregistrarea taxei de recuperat:

- A scade TVA deductibilă, contul „TVA deductibilă” de activ, cu – A se creditează;

+ A cresc creanţele fiscale, contul „TVA de recuperat” de activ, cu + A se debitează.

„TVA de recuperat” = „TVA deductibilă” 11.628

c) Deoarece, taxa datorată statului în luna anterioară nu s-a achitat până la data

calculului, se va compensa cu taxa de recuperat din lună:

- P scad datoriile fiscale, contul „TVA de plată” de pasiv, cu – P de debitează;

- A scad creanţele fiscale, contul „TVA de recuperat” de activ, cu – A se creditează.

„TVA de plată” = „TVA de recuperat” 100

În urma acestei operaţii rămâne de recuperat o taxă de 11.528 lei (11.628 lei – 100 lei).

16. La sfârşitul perioadei contabile: a) se încorporează veniturile în profit:

- P scad veniturile, conturile „Venituri din vânzarea produselor finite”, „Venituri din vânzarea

mărfurilor” şi „Variaţia stocurilor” de pasiv, cu – P se debitează;

+ P creşte profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu + P se creditează.

% = „Profit sau pierdere” 56.400

„Venituri din vânzarea produselor” 6.400

„Venituri din vânzarea mărfurilor” 49.000

„Variaţia stocurilor” (5.000-4.000) 1.000

a) Imputarea (decontarea) cheltuielilor asupra rezultatului:



- A scad cheltuielile, conturile „Cheltuieli cu materiile prime”, „Cheltuieli cu materialele

consumabile”, „Cheltuieli cu materiale de natura obiectelor de inventar” şi „Cheltuieli privind

mărfurile” de activ, cu – A se creditează;

- P scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu – P se debitează.

„Profit sau pierdere” = % 46.850

„Cheltuieli cu materiile prime” 200

„Cheltuieli cu materiale consumabile” 150

„Cheltuieli cu obiecte. de inv” 1.000

„Cheltuieli privind mărfurile” 45.500

D” „Materii prime” C D „Materiale consumabile” C

Si -

2) 500

4a) 200 Si) 150

2) 100

4b) 150

RD 500

TSD 500

RC 200

TSC 200

RD 100

TSD 250

RC 150

TSC 150

- SFD 300 - SFD 100

D „Mat. de natura obiectelor de inv.” C D ”Produse finite” C

Si -

2) 1.000

5) 1.000 6) 5.000 7b) 4.000

RD 1.000

TSD 1.000

RC 1.000

TSC 1.000

RD 5.000

TSD 5.000

RC 4.000

TSC 4.000

- - SFD 1.000

D ”Variaţia stocurilor” C D ”Mărfuri” C

7b) 4000

16a) 1.000

6) 5.000 Si) 400

10b) 65.000

12) 50.000

11b) 45.500

RD 5.000

TSD 5.000

RC 5.000

TSC 5.000

RD 115.000

TSD 115.400

RC 45.500

TSC 45.500

- - - SFD 69.900

D „Furnizori” C D ”Efecte de plată” C

1) 650

3) 952

Si) 650

2) 1.904

10a) -2.380

10b) 77.350

13a) 59.500

14) 650

1) 650

RD 1.602

TSD 1.602

RC 136.374

TSC 137.024

RD 650

TSD 650

RC 650

TSC 650

SFC 135.422 - -

D ”Furnizori debitori” C D ”Clienţi” C

9) 2.000

10a) 2.000

Si) 300

7a) 7.616

11a) 58.310

8) 7.616

RD - RC - RD 65.926 RC 7.616



TSD - TSC - TSD 66.226 TSC 7.616

- - SFD 58.610

D ”TVA neexigibilă” C D ”TVA de recuperat” C

12) 9.500 13b) 9.500 Si) -

15b) 11.628

15c) 100

RD 9.500

TSD 9.500

RC 9.500

TSC 9.500

RD 11.628

TSD 11.628

RC 100

TSC 100

- - SFD 11.528

D ”TVA deductibilă C D ”TVA colectată” C

2a) 304

9) 380

10a) 380

10b) 12.350

13b) 9.500

15a) 10.526

15b) 11.628

15a) 10.526 7a) 1.216

11a) 9.310

RD 22.154

TSD 22.154

RC 22.154

TSC 22.154

RD 10.526

TSD 10.526

RC 10.526

TSC 10.526

- - - -

D ”TVA de plată C D „Cheltuieli cu materiile prime” C

15c) 100 Si) 100 4a) 200 16b) 200

RD 100

TSD 100

RC 100

TSC 100

RD 200

TSD 200

RC 200

TSC 200

- - - -

D „Cleltuieli cu mat. consumabile” C D „Chelt. cu mat. de natura ob. de inv.” C

4b) 150 16b) 150 5) 1.000 16b) 1.000

RD 150

TSD 150

RC 150

TSC 150

RD 1.000

TSD 1.000

RC 1.000

TSC 1.000

- - - -

D „Cheltuieli pv mărfurile” C D „Venituri din vânzarea mărfurilor” C

11b) 45.500 16b) 45.500 16a) 49.000 11a) 49.000

RD 45.500

TSD 45.500

RC 45.500

TSC 45.500

RD 49.000

TSD 49.000

RC 49.000

TSC 49.000

- - - -

D „Venituri din vânzarea prod. finite” C D „Furnizori facturi nesosite” C

16a) 6.400 7a) 6.400 13a) 59.500 12) 59.500

RD 6.400

TSD 6.400

RC 6.400

TSC 6.400

RD 59.500

TSD 59.500

RC 59.500

TSC 59.500

- - - -

D „Profit sau pierdere” C

16b) 46.850 16a) 56.400

RD 46.850

TSD 46.850

RC 56.400

TSC 56.400

SFC 9.550

Situaţia stocurilor, creanţelor şi datoriilor la sfârşitul perioadei contabile este:



materii prime 300 lei

(+) materiale consumabile 100 lei

(+) obiectelor de inventar -

(+) produse finite 1.000 lei

(+) mărfuri 69.900 lei

=Total stocuri 71.300 lei

clienţi 58.610 lei

(+)TVA de recuperat 11.528 lei

= Total creanţe 70.138 lei

Furnizori 135.422 lei

Total datorii 135.422 lei

Teste de control

1. Enumeraţi grupele de conturi din clasa conturilor de stocuri.

2. Caracterizaţi conturile de Stocuri, Diferente de preţ la stocuri, Ajustări pentru deprecierea

stocurilor.

3. Caracterizaţi conturile Furnizori şi Clienţi.

4. Înregistraţi în baza analizei contabile următoarele operaţiuni economico-financiare:

a) se achiziţionează pe baza unei facturi:

- materii prime 3.000 lei, TVA 19%

- materiale consumabile 500 lei, TVA 19%

b) se achită factura furnizorului, prin virament;

c) se dau în consum materiale consumabile 400 lei;

d) se achiziţionează mărfuri, factura cuprinzând:

- marfă “X” 1000 buc. x 10 lei; cheltuieli transport 500 lei;TVA 19%

e) cu acordul furnizorului, se emite un bilet la ordin (efect de plată);

f) la scadenţă, se achită efectul de plată;

g) se transformă în materiale de natura obiectelor de inventar 10 buc. marfă “X”; se

dau în folosinţă obiectele de inventar;

h) se vând 500 buc. marfă “X” la un preţ de vânzare de 18 lei/buc., TVA 19%. Se

încasează 50% din creanţă, în numerar;

i) se achiziţionează 100 buc. materiale, la un preţ de cumpărare 20 lei/buc. TVA

19%, care se lasă în custodia furnizorului;

j) se transferă 200 buc. marfă “X” în custodia clientului; se vând din custodia

acestuia 150 buc. marfă “X”, la un preţ de vânzare 20 lei/buc, TVA 19%.

Determinaţi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei, datoriile şi creanţele

comerciale şi regularizaţi TVA-ul.





6.4. CONTURI DE TERŢI

Aceste conturi vizează relaţiile firmei cu persoane terţe şi reflectă creanţe şi/sau datorii

faţă de acestea. Ele se structurează în următoarele grupe de conturi:

Grupa 40: Furnizori si conturi asimilate

Grupa 41: Clienţi si conturi asimilate

Grupa 42: Personal si conturi asimilate

Grupa 43: Asigurări sociale, protecţie socială si conturi asimilate

Grupa 44: Bugetul statului, fonduri speciale si conturi asimilate

Grupa 45: Grup şi acţionari/asociaţi

Grupa 46: Debitori şi creditori diverşi

Grupa 47: Conturi de regularizare si asimilate

Grupa 48: Decontări în cadrul unităţii

Grupa 49: Ajustări pentru deprecierea creanţelor

Conturile de furnizori şi clienţi s-au tratat în legătură cu stocurile.

Conturile de personal reflectă relaţiile firmei cu salariaţii săi. Principalele conturi sunt:

421 „Personal - salarii datorate”

423 „Personal - ajutoare materiale datorate”

424 „Prime reprezentând participarea personalului la profit”

425 „Avansuri acordate personalului”

426 „Drepturi de personal neridicate”

427 „Reţineri din salarii datorate terţilor”

428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”

Pentru a înţelege modul de funcţionare al acestor conturi este necesar să cunoaştem

câteva aspecte teoretice. Acestea pot fi schematizate astfel:

Personalul entităţii este angajat cu contract de muncă, pe durată determinată sau

nedeterminată, cu program complet sau parţial. Pentru munca efectiv depusă, societatea

datorează angajatului: salarii, sporuri la salarii, indemnizaţii pentru concedii medicale şi/sau de

odihnă, pentru funcţii de conducere, etc.

Prin însumarea acestor elemente rezultă salariul (venitul) brut cuvenit salariatului. Din

acesta se fac două categorii de reţineri:

- cu caracter obligatoriu, pe baza legislaţiei în vigoare;

- cu caracter aleator (întâmplător), pe baza hotărârilor judecătoreşti, contractelor încheiate de

salariat sau angajamentelor de plată.

Reţinerile cu caracter obligatoriu sunt:

- contribuţia angajatului la asigurările sociale (pentru pensie);

- contribuţia angajatului la asigurări de sănătate;

- contribuţia angajatului la protecţie socială (fond de şomaj);

- impozit pe salariu.



Toate sumele reţinute revin anumitor organisme publice: casa de pensii, casa de asigurări

de sănătate, formarea fondului de şomaj la nivel naţional şi bugetului de stat (impozitul).

Reţinerile cu caracter aleator sunt:

- sume imputate angajatului pentru pagube aduse patrimoniului societăţii;

- popriri înfiinţate de terţi (ca de exemplu, pensia alimentară pentru copii);

- rate, pentru cumpărări de mărfuri sau locuinţe cu plata în rate.

Scăzând reţinerile obligatorii din salariul brut, se obţine salariul net al angajaţilor, iar prin

deducerea reţinerilor cu caracter aleator se obţine restul de plată.

Achitarea salariului se poate face:

- integral, la sfârşitul lunii sau până la data de 15 a lunii următoare celei de calcul;

- chenzinal, sub forma unui avans şi a chenzinei a doua sau lichidarea. În acest caz, avansul

achitat se va reţine din salariul brut. Societatea ţine la dispoziţia angajatului sumele datorate,

timp de trei zile de la data prevăzută în contractul de muncă, pentru plata salariilor.

Eventualele sume neridicate, din varii motive, de către angajat, se vor transfera în contul

„Salarii neridicate la termen”. Plata acestora se va face numai pe baza cererii scrise a

angajatului, timp de doi ani, după care dreptul acestuia se prescrie. Sumele prescrise se vor

trece pe veniturile societăţii. Cunoscând aceste aspecte, putem reveni la caracterizarea

principalelor conturi de personal:

Contul „Personal - salarii datorate”, cont de datorii salariale, de pasiv.

Se creditează cu salariul brut datorat angajaţilor;

Se debitează cu reţinerile din salarii şi cu plata salariilor.

Poate avea sold final creditor, care reflectă salariile neridicate la termen. Acestea se vor transfera în

contul „Salarii neridicate”. Nu se dezvoltă în analitic. Evidenţa analitică se realizează cu ajutorul statului de salarii.

Contul „Avansuri acordate personalului” , cont de creanţe, de activ.

Se debitează la plata avansului chenzinal;

Se creditează cu reţinerea avansului din salariul brut, moment în care se soldează.

Contul „Drepturi de personal neridicate”, este un cont de datorii, de pasiv.

Se creditează cu salariile neridicate la termen;

Se debitează cu plata lor sau la trecerea pe venituri (când se prescrie dreptul angajatului).

Poate avea sold final creditor, care reflectă salarii neridicate şi netrecute pe venituri.

Se dezvoltă în analitic pe fiecare angajat în parte.

Contul „Reţineri din salarii datorate terţilor”, cont de datorii, de pasiv.

Se creditează cu sumele reţinute din salarii, datorate terţilor.

Se debitează la plata acestora.

Are sold final creditor care reflectă datoriile neachitate încă.

Se dezvoltă în analitic pe fiecare terţ pentru care s-au făcut reţineri.



Pentru dreptul de a folosi muncă salariată societatea are obligaţia să contribuie la

asigurări sociale, asigurări de sănătate şi protecţie socială. Prin urmare, aceste contribuţii apar şi

la angajaţi (sunt reţinute din salarii) şi pentru societate.

Conturile cu ajutorul cărora se reflectă sunt:

431 „Asigurări sociale”, cu subconturile:

4311 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

4312 „Contribuţia personalului la asigurările sociale”

4313 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

4314 „Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate”

Sunt conturi de datorii sociale, de pasiv.

Se creditează cu sumele datorate;

Se debitează cu deduceri conform legislaţiei şi plata datoriei.

Pot avea sold final creditor care reflectă datorii neachitate încă.

437 „Ajutor de şomaj”, cu subconturile:

4371 „Contribuţia unităţii la fondul de şomaj”

4372 „Contribuţia personalului la fondul de şomaj”

Sunt conturi de datorii sociale, de pasiv.

Se creditează cu sumele datorate;

Se debitează cu plata lor.

Poate avea sold final creditor care reflectă datoriile neachitate încă.

În afara acestor contribuţii ale unităţii, aceasta mai poate contribui conform legislaţiei în

vigoare şi la constituirea unor fonduri cu caracter special.

Datoria unităţii la aceste fonduri şi achitarea ei se reflectă cu ajutorul contului 447

„Fonduri speciale”.

444 „Impozit pe venituri de natura salariilor”, cont de datorii fiscale, de pasiv.

Se creditează cu impozitul reţinut din salarii, datorat statului;

Se debitează la plata lui.

Poate avea sold final creditor, care reflectă datoria rămasă de decontat.

Conturile de datorii salariale, sociale şi fiscale pot deveni conturi de creanţe, de activ,

dacă se achită sume mai mari decât datoriile constituite. De aceea, aceste conturi sunt

bifuncţionale.

Exemplu: O societate înregistrează în contabilitate următoarele operaţiuni economico-

financiare:

1) Se ridică de la bancă suma de 3.000 lei şi se achită avansul chenzinal;

2) Se înregistrează salariile datorate angajaţilor 10.000 lei.



3) Se fac reţineri din salarii, după cum urmează:

- contributia la asigurările sociale suportată de angajaţi 950 lei;

- asigurări de sănătate suportate de angajaţi 650 lei;

- contribuţia la fondul de şomaj suportată de angajaţi 100 lei;

- impozit pe salarii 1.000 lei ;

- imputaţii 100 lei;

- reţinere pentru cumpărări cu plata în rate 200 lei.

4) Se înregistrează contribuţiile suportate de entitate (angajator):

- la asigurări sociale 2.050 lei;

- la asigurări de sănătate 700 lei;

- la fondul de şomaj 300 lei;

- comision camera de muncă 75 lei;

5) Se achită prin virament salariile datorate personalului, în sumă de 3.400 lei. Un salariu de 600

lei nu poate fi achitat deoarece angajatul este în deplasare şi nu are cont personal.

6) Se varsă pe destinaţii legale, sumele reţinute din salarii şi contribuţiile unităţii.

Rezolvare:

1a) Ridicarea de numerar din bancă:

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei”, de activ, cu –A se creditează;

+ A, cresc sumele în transfer (între bancă şi casă), contul „Viramente interne” de activ, cu +A se

debitează.

“Viramente interne” = „Conturi la bănci în lei” 3.000

1b) Depunerea numerarului în casierie:

- A, scad sumele în transfer, contul „Viramente interne” de activ, cu – A, se creditează;

+ A, creşte numerarul, contul „Casa in lei” de activ, cu +A, se debitează.

„Casa in lei” = „Viramente interne” 3.000

1c) Acordarea avansului chenzinal:

+A, cresc creanţele faţă de personal, contul „Avansuri acordate personalului” de activ, cu + A, se

debitează;

- A, scade numerarul, contul „Casa in lei” de activ, cu – A, se creditează.

„Avansuri acordate personalului”= „Casa in lei”3.000

2) Înregistrarea salariilor datorate personalului:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind salariile” de activ, cu + A, se debitează;

+ P, cresc datoriile salariale, contul „Personal-salarii datorate” de pasiv, cu + P, se creditează.



„Cheltuieli pv. salariile” = „Personal - salarii datorate” 10.000

3) Înregistrarea reţinerilor din salarii:

- P, scad datoriile salariale, contul „Personal - salarii datorate” de pasiv, cu –P, se debitează;

+ P, cresc datoriile sociale, conturile „Contribuţia personalului la asigurările sociale”,

„Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate”, „Contribuţia personalului la

fondul de şomaj”, de pasiv, cu + P, se creditează;

+ P, cresc datoriile fiscale, contul „Impozitul pe venituri de natura salariilor” de pasiv, cu +P, se

creditează;

- A, scad creanţele faţă de angajaţi, conturile „Avansuri acordate personalului” şi „Alte creanţe în

legătură cu personalul” de activ, cu – A, se creditează:

+ P, cresc obligaţiile faţă de terţi, contul „Reţineri din salarii datorate terţilor”, de pasiv, cu +P,

se creditează.

„Personal - salarii datorate” = % 6.000

„Contrib. pers. la asigurări sociale” 950

„Contrib. angaj. la asigurări de sănătate” 650

„Contrib. pers. la fondul de şomaj” 100


„Avansuri acordate personalului” 3.000

„Alte creanţe în leg. cu personalul” 100

„Reţineri din sal datorate terţilor” 200

4) Înregistrarea contribuţiilor întreprinderii:

a) contribuţia la asigurări sociale şi de sănătate:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind asigurările sociale” de activ, cu +A, se

debitează;

+ P, cresc datoriile sociale , conturile „Contribuţia unităţii la asigurări sociale” şi „Contribuţia

angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”, de pasiv, cu +P, se creditează.

„Cheltuieli pv asigurări sociale” = % 2.750

„Contrib. unit. la asig. sociale” 2.050

„Contrib. unit. la asig. de săn.” 700

b) contribuţia la fondul de şomaj:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind protecţia socială” de activ, cu +A, se debitează;

+ P, cresc datoriile sociale, contul „Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” de pasiv, cu + P, se

creditează.

„Cheltuieli pv protecţia socială” = „Contrib. unit. la fd.de şomaj” 300

c) comisionul la camera de muncă:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu alte impozite şi taxe” de activ, cu + A, se debitează;



+ P, cresc datoriile, contul „Fonduri speciale – taxe şi vărsăminte asimilate” de pasiv, cu + P, se

creditează.

„Cheltuieli cu alte impozite şi taxe” = „Fonduri speciale” 75

5a) Achitarea salariilor datorate prin virament (3.400 lei):

▪ salarii brute 10.000 lei

(-) total reţineri 6.000 lei

= rest de plată 4.000 lei

- P, scad datoriile salariale, contul „Personal - salarii datorate” de pasiv, cu – P, se debitează;

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A, se creditează.

„Personal - salarii datorate” = „Conturi la bănci în lei” 3.400

b) Înregistrarea salariului neridicat:

rest de plată 4.000 lei

(-) salarii achitate 3.400 lei

= salarii neridicate la termen 600 lei

- P, scad datoriile salariale, contul „Personal - salarii datorate”, de pasiv, cu – P, se debitează;

+ P, cresc datoriile, contul „Drepturi de personal neridicate” de pasiv, cu + P, se creditează.

„Personal - salarii datorate” = „Drepturi de personal neridicate” 600

6) Vărsarea sumelor reţinute din salarii şi a contribuţiilor unităţii, pe destinaţii legale:

- P, scad datoriile, toate conturile de datorii înregistrate de pasiv, cu – P, se debitează;



„Contrib unit. la asigurări sociale” 2.050

„Contrib. pers. la asigurări sociale” 950

„Contrib. angaj. la asig. de sănătate” 700

„Contrib. pers. la asig. de sănătate” 650

„Contrib. unit. la fondul de şomaj” 300

„Contrib. pers. la fondul de şomaj” 100


„Fonduri speciale” 75

„Reţineri din salarii datorate terţilor” 200

7) Se decontează cheltuielile cu personalul asupra rezultatului:

- A, scad cheltuielile, conturile „Cheltuieli privind salariile”, „Cheltuieli privind asigurările

sociale”, „Cheltuieli privind protecţia socială”, „Cheltuieli cu alte impozite şi taxe”, de activ, cu

– A, se creditează;



- P, scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu – P, se debitează.

„Profit sau pierdere” = % 13.125

„Cheltuieli privind salariile” 10.000

„Cheltuieli privind asigurările sociale” 2.750

„Cheltuieli privind protecţia socială” 300

„Cheltuieli cu alte impozite şi taxe” 75

D „Avansuri acordate personalului” C D „Personal - salarii datorate” C

1c) 3.000 4) 3.000 3) 6.000

5a) 3.400

5b) 600

2) 10.000

RD 3.000

TSD 3.000

RC 3.000

TSC 3.000

RD 10.000

TSD 10.000

RC 10.000

TSC 10.000

- - - -

D „Contribuţia unităţii la asig. soc.” C D „Contribuţia personalului la asig.soc” C

6) 2.050 4a) 2.050 6) 950 3) 950

RD 2.050

TSD 2.050

RC 2.050

TSC 2.050

RD 950

TSD 950

RC 950

TSC 950

- - - -

D „Contrib. angaj. la asig. sănătate” C D ”Contrib. personal la asig. sănătate” C

6) 700 4a) 700 6) 650 3) 650

RD 700

TSD 700

RC 700

TSC 700

RD 650

TSD 650

RC 650

TSC 650

- - - -

D „Contrib. unităţii la fond de şomaj”C D „Contrib. personal la fond de şomaj” C

6) 300 4) 300 6) 100 3) 100

RD 300

TSD 300

RC 300

TSC 300

RD 100

TSD 100

RC 100

TSC 100

- - - -

D „Impozit pe salarii” C D „Reţineri datorate terţilor” C

6) 1.000 3) 1.000 6) 200 6) 200

RD 1.000

TSD 1.000

RC 1.000

TSC 1.000

RD 200

TSD 200

RC 200

TSC 200

- - - -

D „Cheltuieli pv salariile” C D „Cheltuieli pv asigurări sociale” C

2) 10.000 7) 10.000 4a) 2.750 7a) 2.750

RD 10.000

TSD 10.000

RC 10.000

TSC 10.000

RD 2.750

TSD 2.750

RC 2.750

TSC 2.750

- - - -

D „Cheltuieli pv protecţia socială” C D „Cheltuieli cu alte impozite şi taxe” C

4b) 300 7) 300 4c) 75 7) 75

RD 300

TSD 300

RC 300

TSC 300

RD 75

TSD 75

RC 75

TSC 75

- - - -



D „Profit sau pierdere” C D „Fd speciale” C

7) 13.125

RD 13.125

TSD 13.125

RC

TSC

- SFD 13.125

Teste de control

1. Enumeraţi grupele de conturi din clasa conturilor de terţi şi exemplificaţi cel puţin patru

conturi din fiecare grupă;

2. Caracterizaţi fiecare grupă de conturi de terţi;

3. Înregistraţi în baza analizei contabile următoarele operaţiuni economico-financiare:

a) se vând 100 acţiuni la preţ de vânzare de 80 lei/acţiune (cumpărate pe termen scurt);

costul de achiziţie al acţiunilor 30 lei/acţiune);

b) se împrumută de la administratorul firmei 10.000 lei pentru şase luni;

c) se achită un avans salarial 2.000 lei;

d) se înregistrează salariile cuvenite personalului 8.000 lei;

e) se fac reţineri din salarii după cum urmează: avans salarii 2.000 lei, contribuţia

angajaţilor la asigurări sociale 760 lei, contribuţia la asigurări de sănătate 520 lei, la

protecţia socială 80 lei, impozit pe salarii 200 lei, rate în favoarea unei întreprinderi

de comerţ 100 lei, imputaţie 150 lei.

f) se înregistrează contribuţia societăţii la:

- asigurări sociale 1.560 lei;

- asigurări de sănătate 480 lei;

- protecţia socială 160 lei.

g) se achită chenzina a 2-a în suma de 4.190 lei;

h) se achită contribuţiile societăţii pe destinaţii legale;

i) se impută unui angajat o lipsă de materiale din gestiune, la preţ de vânzare al

materialelor 500 lei, TVA 19%;

j) se ajustează creanţele clienţi pentru o depreciere de 3.000 lei;

Să se determine creanţele şi datoriile entităţii.

6) 75 4c) 75

RD 75

TSD 75

RC 75

TSC 75

- -





CONTURI DE DECONTARE CU DEBITORII ŞI CREDITORII DIVERŞI

Debitorii diverşi sunt persoane fizice şi/sau juridice pe care societatea fie îi împrumută

cu sume de bani, urmând să-i recupereze, fie le vinde bunuri de natura imobilizărilor. În aceiaşi

categorie se încadrează şi persoanele din afara entităţii care produc pagube societăţii, urmând a fi

recuperate.

Relaţiile entităţii cu debitorii se reflectă cu ajutorul contului „Debitori diverşi”, cont de

creanţe, de activ.

Se debitează cu creanţele faţă de debitori, din:

- acordarea de împrumuturi;

- vânzarea de imobilizări;

- provocarea de pagube în patrimoniul entităţii.

Se creditează cu stingerea creanţei, de regulă prin încasare.

Are sold final debitor, care reflectă creanţa nestinsă încă.

Se dezvoltă în analitic pe fiecare debitor în parte.

Exemplu:

1) Societatea acordă un împrumut unei persoane fizice, in valoare de 50.000 lei pentru trei luni

de zile, fără dobândă;

2) Se vinde un teren, preţul de vânzare negociat cu persoana fizică cumpărătoare100.000 lei,

exclusiv TVA, costul istoric 60.000 lei;

3) Reprezentantul cărăuşului, sustrage din mijlocul de transport mărfuri aparţinând societăţii, în

valoare de 1.000, TVA 19%;

4) Se recuperează suma echivalentă pagubei pe baza hotărârii judecătoreşti.

Rezolvare :

1) Acordarea împrumutului:

+ A, cresc creanţele faţă de persoana fizică, contul „Debitori diverşi” de activ, cu + A, se

debitează;

– A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A se creditează.

„Debitori diverşi” = „Conturi la bănci în lei” 50.000

2a) Vânzarea terenului 100.000 lei + TVA 19%:

+ A cresc creanţele faţă de terţi, contul „Debitori diverşi” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Venituri din vânzarea activelor” de pasiv, cu + P se creditează;

+ P creşte TVA-ul, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P se creditează.


„Venituri din vânzarea activelor” 100.000




2b) Scoaterea din evidenţă a terenului 60.000 lei :

- A scade valoarea terenurilor, contul „Terenuri” de activ,cu – A se creditează;

+A cresc cheltuielile, contul “Cheltuieli privind activele cedate”de activ, cu + A, se debitează.

“Cheltuieli privind activele cedate” = „Terenuri” 16.000

3) Înregistrarea mărfurilor lipsă:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind mărfurile” de activ, cu + A, se debitează;

+ A, creşte TVA la cumpărare, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A, se debitează;

+ P, cresc obligaţiile faţă de furnizor, contul „Furnizori” de pasiv, cu +P, se creditează.


„Cheltuieli privind mărfurile” 1.000


4a) Imputarea pagubei cărăuşului:

+ A cresc creanţele faţă de cărăuş, contul „Debitori diverşi” de activ, cu + A, se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Alte venituri din exploatare” de pasiv, cu + P, se creditează;

+ P creşte taxa aferentă vânzării, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P, se creditează.


„Alte venituri din exploatare” 1.000

„TVA colectată” 190

4b) Încasarea echivalentului pagubei:

- A, scad creanţele, contul „Debitori diverşi” de activ, cu – A, se creditează;

+ A, creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A, se debitează.

„Conturi la bănci în lei” = “Debitori diverşi” 1.190

D „Debitori diverşi” C

1) 50.000

2a) 119.000

3a) 1.190

3b) 1.190

RD 170.190 RC 1.190

SFD 169.000

Creditorii diverşi sunt persoane fizice sau juridice, de la care se primesc împrumuturi,

urmând să fie restituite sau cu care se efectuează alte tranzacţii, ca de exemplu cumpărarea de

titluri de valoare. Sunt reflectate cu ajutorul contului „Creditori diverşi”. Este un cont de

datorii, de pasiv.



Se creditează cu datoria creată la primirea împrumutului sau cumpărarea titlurilor de

valoare;

Se debitează la restituirea împrumutului, respectiv plata echivalentului pentru titlurile de

valoare.

Poate avea sold final creditor, care reflectă datoria neachitată încă.

Se dezvoltă în analitic pe fiecare creditor în parte.

Exemplu:

1) Societatea împrumută de la o persoană fizică, suma de 75.000 lei;

2) Achiziţionează 5.000 acţiuni pentru 6 luni, la o valoare nominală de 10 lei/buc, egală cu preţul

de cumpărare;

3) Achită datoria la termenul convenit.

Rezolvare:

1) Primirea împrumutului:

+ A creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A se debitează;

+ P creşte datoria faţă de împrumutător, contul „Creditori diverşi” de pasiv, cu + P, se creditează.

„Conturi la bănci în lei” = “Creditori diverşi” 75.000

2) Cumpărarea acţiunilor, ca plasamente de trezorerie:

+ A creşte valoarea acţiunilor, contul „Acţiuni” de activ,cu +A, se debitează;

+ P cresc datoriile, contul „Creditori diverşi” de pasiv, cu +P se creditează.

„Acţiuni” = “Creditori diverşi” 50.000

3) Achitarea datoriei din cumpărare:

- P scade datoria, contul „Creditori diverşi” de pasiv, cu – P, se debitează;

- A, scade disponibilul contul „Conturi la bănci în lei”, de activ, cu – A se creditează.

„Creditori diverşi” = “Conturi la bănci în lei” 50.000

D „Creditori diverşi” C

3) 50.000 1) 75.000

2) 50.000

RD 50.000 RC 125.000

TSD 50.000 TSC 125.000

SFC 75.000



6.5. CONTURI DE TREZORERIE

Reflectă existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti şi echivalentelor de numerar

(plasamentelor de trezorerie). Aceasta din urmă prezintă un grad ridicat de lichiditate şi constau

în:

- acţiuni emise de alte entităţi, deţinute pe termen scurt in vederea realizării lor

speculative;

- obligaţiuni emise de alte entităţi şi deţinute pentru vânzarea speculativă;

- acţiuni proprii şi răscumpărate, in vederea reducerii capitalului social sau distribuirii

către angajaţii entităţii.

Principalele conturi sunt:

Grupa 50 Investiţii pe termen scurt cu următoarele conturi:

501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate

505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate

506 Obligaţiuni

508 Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate

509 Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt

La aceste conturi se adaugă contul 109 „Acţiuni proprii”. Cu excepţia contului 509, celelalte sunt

conturi de activ. Se debitează la achiziţionarea titlurilor; Se creditează la ieşirea lor din

patrimoniu; Au sold final debitor, care reflectă titlurile deţinute de entitate; Se dezvoltă în

analitic pe categorii de titluri.

Exemplu:

1) Se răscumpără, cu plată imediată, 100 acţiuni proprii:

- valoare nominală 100 lei/acţiune;

- preţ de răscumpărare 105 lei/acţiune.

Din acestea se distribuie salariaţilor, cu plată, 80 acţiuni, preţ de vânzare 103 lei/acţiune

şi se anulează restul pe termen scurt.

2) Se achiziţionează 50 acţiuni, preţ de cumpărare 150 lei/acţiune, care se revând la 180

lei/acţiune.

Se cere: Înregistrarea operaţiunilor din cursul perioadei şi determinarea valorii titlurilor la

sfârşitul perioadei.

Rezolvare:

1a) Răscumpărarea acţiunilor proprii:

+ A, creşte valoarea acţiunilor, contul „Acţiuni proprii” de activ, cu +A, se debitează;

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu –A se creditează;



+ A cresc cheltuielile financiare, contul „Alte cheltuieli financiare”, de activ, cu +A, se

debitează.


„Acţiuni proprii” 10.000

„Alte cheltuieli financiare” 500

D „Acţiuni proprii” C

100 x 100 = 10.000

RD 10.000

80 x 100 = 8.000

20 x 100 = 2.000

RC 10.000

1b) Vânzarea a 80 acţiuni, cu încasare imediată:

▪ preţ de vânzare 80 x 103 lei/acţiune = 8.240 lei

(-) valoare nominală 80 x 100 lei/acţiune = 8.000 lei

= diferenţă favorabilă 240 lei

+ A, creşte numerarul, contul „Casa în lei” de activ, cu +A, se debitează;

- A, scade valoarea acţiunilor, contul „Acţiuni proprii” de activ, cu – A, se creditează;

+ P, cresc veniturile, contul „Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate” de pasiv, cu + P se

creditează.

„Casa în lei” = % 8.240

„Acţiuni proprii” 8.000

„Câştiguri din investiţii pe ts cedate” 240

1c) Anularea a 20 acţiuni x 100 lei/acţiune = 2.000 lei:

- A, scade valoarea acţiunilor, contul „Acţiuni proprii” de activ, cu – A se creditează;

- P, scade capitalul social, contul „Capital social subscris ş ivărsat, de pasiv, cu – P se debitează.

„Capital subscris şi vărsat” = „Acţiuni proprii” 2.000

2a) Achiziţionarea speculativă de acţiuni 50 acţiuni x 150 lei/acţiune = 7.500 lei:

+ A, creşte valoarea acţiunilor, contul „Acţiuni” de activ, cu + A, se debitează;

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A se creditează.

„Acţiuni” = “Conturi la bănci în lei” 7.500

2b) Revânzarea acţiunilor cu încasare imediată:

- A, scade valoarea acţiunilor, contul „Acţiuni” de activ, cu – A se creditează;

+ A, creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A se debitează;

+ P cresc veniturile, contul „Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate” de pasiv, cu + P, se

creditează.



“Conturi la bănci în lei” = % 9.000

„Acţiuni” 7.500

„Câştiguri din investiţii pe ts cedate” 1.500

La sfârşitul perioadei, societatea nu mai deţine titluri pe termen scurt (plasamente de trezorerie).

II. CONTURI DE DISPONIBILITĂŢI

51 CONTURI LA BĂNCI

511 Valori de încasat

5112 Cecuri de încasat

5113 Efecte de încasat

5114 Efecte remise spre scontare

512 Conturi curente la bănci

5121 Conturi la bănci în lei

5124 Conturi la bănci în valută

5125 Sume în curs de decontare

53 CASA

531 Casa

5311 Casa în lei

5314 Casa în valută

532 Alte valori

5321 Timbre fiscale şi poştale

5322 Bilete de tratament şi odihnă

5323 Tichete şi bilete de călătorie

5328 Alte valori

54 ACREDITIVE

541 Acreditive

5411 Acreditive în lei

5412 Acreditive în valută

542 Avansuri de trezorerie

58 VIRAMENTE INTERNE

581 Viramente interne

59 AJUSTĂRI PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE

TREZORERIE

591 Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţile afiliate



595 Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi răscumpărate

596 Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor

598 Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe termen scurt şi creanţe

asimilate

Sunt conturi de trezorerie, de activ.

Se debitează cu încasările şi se creditează cu plăţile. Au sold final debitor, care reflectă

trezoreria societăţii.

Se dezvoltă în analitic pe fiecare cont de disponibil, iar cele în valută, în subanalitic, pe

tipuri de valută.

III. CONTURI DE CREDITE BANCARE PE TERMEN SCURT ŞI DE

DOBÂNZI.

Acestea sunt înscrise tot în clasa conturilor de trezorerie.

518 Dobânzi

5186 Dobânzi de plătit

5187 Dobânzi de încasat

519 Credite bancare pe termen scurt

5191 Credite bancare pe termen scurt

5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă

5193 Credite externe guvernamentale

5194 Credite externe garantate de stat

5195 Credite externe garantate de bănci

5196 Credite de la trezoreria statului

5197 Credite interne garantate de stat

5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt

Ca regulă generală sunt conturi de datorii, de pasiv (cu excepţia contului 5187 „Dobânzi

de încasat”). Se creditează cu datoria de rambursare a creditelor şi plată a dobânzii. Se

debitează cu rambursarea datoriilor. Au sold final creditor care reflectă datoria rămasă de

rambursat. Se dezvoltă în analitic pe fiecare credit în parte.

Exemplu:

1. Se primeşte in contul bancar aportul la capitalul social în sumă de 10.000 lei;

2. Se ridică din bancă 100 lei;

3. Se deschide un acreditiv în sumă de 1.000 lei;

4. Se achiziţionează materiale în valoare de 900 lei; se achită factura din acreditiv;

5. Se acordă un avans spre decontare în sumă de 50 lei;

6. Se justifică avansul astfel: bilete de călătorie 20 lei, diurnă 15 lei, diferenţa

nefolosită se depune in casieria societăţii;

7. Se achită datoriile faţă de furnizori în sumă de 2.000 lei, prin virament;



8. Se primeşte un credit pe termen de 30 zile în sumă de 5.000 lei şi se înregistrează

dobânda datorată 300 lei;

9. Se încasează, în numerar, creanţele de la clienţi de 3.000 lei;

10. Se achită, prin virament, salariile personalului angajat de 1.500 lei;

11. Se achiziţionează timbre fiscale în valoare de 25 lei, cu plata imediată. Se dau

în consum timbre în valoare de 18 lei;

12. Se rambursează 500 lei din credit şi se achită dobânda aferentă 30 lei;

13. Se înregistrează dobânda la disponibil din contul bancar 25 lei;

14. Se achită comisioane băncii 40 lei.

Se cere: Înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor din cursul perioadei şi stabilirea

trezoreriei la sfârşitul ei.

Rezolvare:

1. Primirea aportului la capitalul social:

+ A, creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A se debitează;

- A, scad creanţele faţă de acţionari, contul „Decontări cu acţionarii privind capitalul” de activ,

cu – A se creditează.

“Conturi la bănci în lei” = “Decontări cu acţionarii privind capitalul” 10.000

2a) Ridicare de numerar:

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A se creditează;

+ A, cresc sumele în transfer, contul „Viramente interne” de activ, cu + A se debitează.

„Viramente interne” = “Conturi la bănci în lei” 100

2b) Depunerea numerarului în casierie:

- A, scad sumele în transfer, contul „Viramente interne” de activ cu – A se creditează;

+ A, creşte numerarul, contul „Casa în lei” de activ, cu +A de debitează.

„Casa în lei” = “Viramente interne” 100

3) Deschiderea acreditivului:

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A se creditează;

+ A, creşte valoarea acreditivului, contul „Acreditive în lei” de activ, cu +A se creditează.

“Acreditive în lei” = “Conturi la bănci în lei” 1.000

4a) Achiziţionare de materiale:



+ A, creşte valoarea materialelor, contul „Materiale consumabile” de activ, cu +A se debitează;

+ P, cresc obligaţiile faţă de furnizori, contul „Furnizori” de pasiv, cu +P se creditează.

“Materiale consumabile” = “ Furnizori” 900

4b) Achitarea facturii de acreditiv:

- P, scad obligaţiile faţă de furnizori, contul „Furnizori” de pasiv, cu – P se debitează;

- A, scade valoarea acreditivului, contul „Acreditive în lei” de activ, cu – A se creditează.

“Furnizori” = “Acreditive in lei” 900

5) Acordarea unui avans spre decontare:

- A, scade numerarul, contul „Casa în lei” de activ, cu – A se creditează;

+ A, cresc creanţele salariale, contul „Avansuri de trezorerie” de activ, cu +A se debitează.

“Avansuri de trezorerie” = “Casa in lei” 50

6. Justificarea avansului:

- A, scad creanţele, contul „Avansuri de trezorerie” de activ, cu – A se creditează;

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli de deplasare” de activ, cu + A se debitează;

+ A, creşte numerarul, contul „Casa în lei” de activ, cu + A se debitează.

% = “ Avansuri de trezorerie” 50

“Cheltuieli de deplasare” 35

“Casa în lei” 15

7) Achitarea datoriilor comerciale:

- P, scad datoriile, contul „Furnizori” de pasiv, cu – P se debitează;


“Furnizori” = “Conturi la bănci în lei” 2.000

8a) Primirea unui credit pe termen scurt:

+ A, creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A, se debitează

+ P, cresc datoriile bancare, contul „Credite bancare pe termen scurt” de pasiv, cu + P se

creditează.

„Conturi la bănci în lei” = “Credite bancare pe termen scurt” 5.000

8b) Înregistrarea dobânzii la credit:



+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu dobânzile” de activ, cu +A se debitează;

+ P, cresc datoriile bancare, contul „Dobânzi la credite bancare pe termen scurt” de pasiv, cu + P

se creditează.

“Cheltuieli cu dobânzi” = “Dobânzi la credite pe termen scurt” 300

9) Încasarea creanţelor clienţi în numerar:

+ A, creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei ” de activ, cu + A se debitează;

- A, scad creanţele, contul „Clienţi” de activ, cu – A se creditează.

“Conturi la bănci în lei” = “Clienţi” 3.000

10. Achitarea salariilor prin virament:

- P, scad datoriile salariale, contul „Personal - salarii datorate” de pasiv, cu – P se debitează;

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei ” de activ, cu – A se creditează.

“Personal - salarii datorate” = “Conturi la bănci în lei” 1.500

11a) Achiziţionarea de timbre fiscale, cu plata imediată:

+ A, creşte valoarea timbrelor, contul „Alte valori” de activ, cu + A se debitează;

- A, scade numerarul, contul „Casa în lei „ de activ,cu – A se creditează.

“Alte valori” = “Casa în lei” 25

11b) Eliberarea în consum a timbrelor:

- A, scade valoarea timbrelor, contul „Alte valori” de activ, cu – A se creditează;

+ A, cresc cheltuielile, contul „Alte cheltuieli cu impozite şi taxe” de activ, cu + A se debitează.

“Alte cheltuieli cu impozite şi taxe” = “Alte valori” 18

12) Rambursarea parţială a creditului şi a dobânzii:

- P, scad datoriile, contul „Credite bancare pe termen scurt” şi „Dobânzi la credite” de pasiv, cu –

P se debitează;


% = “Conturi la bănci în lei” 530

“Credite bancare pe termen scurt” 500

„Dobânzi la credite pe termen scurt” 30

13) Înregistrarea dobânzii la disponibil:



+ A, creşte creanţa faţă de bancă, contul „Dobânzi de încasat” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc veniturile, contul „Venituri din dobânzi” de pasiv, cu + P se creditează;

“Dobânzi de încasat” = “Venituri din dobânzi” 25

14) Achitarea de comisioane băncii:

- A, scade disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu – A, se creditează;

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate” de activ, cu + A, se

debitează.

“Cheltuieli cu servicii bancare” = “Conturi la bănci în lei” 40

D „Conturi la bănci în lei” C D „Viramente interne” C

1) 10.000

8a) 5.000

9) 3.000

2a) 100

3) 1.000

7) 2.000

10) 1.500

12) 530

14) 40

2a) 100 2b) 100

RD 18.000

TSD 18.000

RC 5.170 RD 100

TSD 100

RC 100

TSC 100

SFD 12.830

D „Casa în lei” C D „Acreditive în lei” C

2b) 100

6) 15

5) 50

11a) 25

3) 1.000 4b) 900

RD 115

TSD 115

RC 75

TSC 75

RD 1.000

TSD 1.000

RC 900

TSC 900

SFD 40 SFD 100

D „Avansuri de trezorerie” C D „Credite bancare pe termen scurt”C

5) 50 6) 50 12) 500 8a) 5.000

RD 50

TSD 50

RC 50

TSC 50

RD 500

TSD 500

RC 5.000

TSC 5.000

SFC 4.500

„Dobânzi la credite bancare

D pe termen scurt” C D „Alte valori” C

12) 30

8b) 300

11a) 25 11b) 18

RD 30

TSD 30

RC 300

TSC 300

RD 25

TSD 25

RC 18

TSC 18

SFC 270 SFD 7



D „Dobânzi de încasat” C

13) 25

RD 25

TSD 25

RC -

TSC -

SFD 25

Trezoreria la sfârşitul perioadei este:

- Disponibil la bănci în lei 12.830 lei

- Casa în lei 40 lei

- Acreditive în lei 100 lei

- Alte valori 7 lei

- Dobânzi de încasat 25 lei

Total 13.002 lei

Datorii bancare

- Credite bancare pe termen scurt 4.500 lei

- Dobânzi la credite 270 lei

Total datorii bancare 4.770 lei

Teste de control

1. Arătaţi componentele trezoreriei.

2. Enumeraţi principalele grupe de conturi din clasa conturilor de trezorerie şi exemplificaţi

câteva conturi din fiecare grupă.

3. Caracterizaţi conturile de plasamente de trezorerie şi disponibilităţi băneşti.

4. Înregistraţi, pe baza analizei contabile, următoarele operaţiuni economico-financiare:

a) încasarea sumei de 15.000 lei ca aport la capitalul social;

b) ridicarea din bancă a sumei de 200 lei şi depunerea ei în casierie;

c) acordarea unui avans spre decontare în sumă de 120 lei;

d) justificarea avansului astfel: cheltuieli de deplasare 100 lei, suma neutilizată şi

restituită la casierie 20 lei;

e) deschiderea unui acreditiv în valoare de 2.000 lei;

f) cumpărarea unui lot de marfă în valoare de 18.000 lei şi achitarea datoriei din

acreditiv;

g) transferul sumei de 200 lei din contul de acreditive în contul curent;

h) primirea unui credit pe termen scurt in suma de 12500 lei;

i) înregistrarea dobânzii la disponibilul din contul curent în sumă de 150 lei;

j) se achiziţionează mărci poştale în valoare de 20 lei şi timbre fiscale în valoare de

25 lei;

k) se dau în consum timbre fiscale în valoare de 15 lei;

l) se vând produse finite în valoare de 2.000 lei la preţ de vânzare, TVA 19%; - se

primeşte de la client un bilet la ordin;



m) la scadenţă se depune efectul în bancă şi se încasează în termen de cinci zile.

Determinaţi disponibilităţile băneşti la sfârşitul perioadei.

6.6. CONTURI DE CHELTUIELI

Conturile de cheltuieli fac parte din clasa 6 de conturi, cu următoarea componenţă:

60 CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

601 Cheltuieli cu materiile prime

602 Cheltuieli cu materialele consumabile

6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare

6022 Cheltuieli privind combustibilul

6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat

6024 Cheltuieli privind piesele de schimb

6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat

6026 Cheltuieli privind furajele

603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar

604 Cheltuieli privind materialele nestocate

605 Cheltuieli privind energia şi apa

606 Cheltuieli privind animalele si păsările

607 Cheltuieli privind mărfurile

608 Cheltuieli privind ambalajele

61 CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI

611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile

612 Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile

613 Cheltuieli cu primele de asigurare

614 Cheltuieli cu studiile şi cercetările

62 CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI

621 Cheltuieli cu colaboratorii

622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile

623 Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate





624 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane

625 Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări

626 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii

627 Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate

628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi

63 CHELT CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSAMINTE ASIMILATE

635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe ,vărsaminte asimilate

64 CHELTUIELI CU PERSONALUL

641 Cheltuieli cu salariile personalului

642 Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor

645 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială

6451 Contribuţia unitătii la asigurările sociale

6452 Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj

6453 Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate

6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială

65 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

654 Pierderi din creanţe şi debitori diverşi

658 Alte cheltuieli de explotare

6581 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi

6582 Donaţii şi subvenţii acordate

6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital

6588 Alte cheltuieli de exploatare

66 CHELTUIELI FINANCIARE

663 Pierderi din creanţe legate de participaţii

664 Cheltuielile privind investiţiile financiare cedate

6641 Cheltuieli privind imobilizările finaciare cedate

6642 Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate

665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar

666 Cheltuieli privind dobânzile

667 Cheltuieli privind sconturile acordate

668 Alte cheltuieli financiare

67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE

671 Cheltuieli privind calmităţile şi alte evenimente extraordinare



68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE , PROVIZIOANELE ŞI AJUSTĂRILE PENTRU

DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE

681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările de valoare 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor

6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele

6813 Cheltuieli de exploatare prv. ajustările pentru deprecierea imobilizărilor

6814 Cheltuieli de exploatare prv. ajustările pentru deprecierea active circulante

686 Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările de valoare

6863 Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a

imobilizărilor financiare

6864 Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor

circulante

6868 Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor

69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit

698 Alte cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu alte impozite care nu apar in elementele de

mai sus.

Toate aceste conturi au funcţie contabilă de activ.

- Se debitează în cursul exerciţiului, la înregistrarea cheltuielilor, după natura lor.

- Se creditează în cursul exerciţiului cu:

- recuperarea de cheltuieli;

- plusurile de stocuri constatate la inventar, în cazul conturilor de cheltuieli cu

stocurile;

- cheltuieli aferente exerciţiilor viitoare;

- la închiderea exerciţiului cu imputarea (decontarea, repartizarea) cheltuielilor asupra

rezultatului, operaţie după care se soldează.

Se dezvoltă în analitic în funcţie de obiectivele urmărite de agentul economic pe centre

de costuri sau profit, pe centre de responsabilitate, după subnatura cheltuielii, etc.

6.7. CONTURI DE VENITURI

Conturile de venituri fac parte din clasa 7 de conturi, care are următoarea componenţă:

70 CIFRA DE AFACERI NETĂ

701 Venituri din vânzarea produselor finite

702 Venituri din vânzarea semifabricatelor

703 Venituri din vânzarea produselor reziduale

704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate

705 Venituri din studii şi cercetări



706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii

707 Venituri din vânzarea mărfurilor

708 Venituri din activităţi diverse

71 VARIAŢIA STOCURILOR

711 Variaţia stocurilor

72 VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI

721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale

722 Venituri din producţia de imobilizări corporale

74 VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE

741 Venituri din subvenţii de exploatare

7411 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri

75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

754 Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi

758 Alte venituri din exploatare

7581 Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi

7582 Venituri din donaţii si subvenţii primite

7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital

7584 Venituri din subvenţii pentru investiţii

7588 Alte venituri de exploatare

76 VENITURI FINANCIARE

761 Venituri din imobilizări financiare

7611 Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate

7613 Venituri din interese de participare

762 Venituri din investiţii financiare pe termen scurt

763 Venituri din creanţe imobilizate

764 Venituri din investiţii financiare cedate

7641 Venituri din imobilizări financiare cedate

7642 Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate

765 Venituri din diferenţe de curs valutar

766 Venituri din dobânzi

767 Venituri din sconturi obţinute

768 Alte venituri financiare

77 VENITURI EXTRAORDINARE

771 Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare



78 VENITURI DIN PROVIZIOANE

781 Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de

exploatare

7812 Venituri din provizioane

7813 Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

7814 Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante

786 Venituri financiare din provizioane

7863 Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare

7864 Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor circulante

După funcţia contabilă, conturile de venituri sunt conturi de pasiv.

- se creditează: - în cursul exerciţiului: cu înregistrarea veniturilor din vânzări de bunuri, lucrări, servicii,

operaţiuni financiar-bancare, tranzacţii extraordinare, etc.

- se debitează:

- în cursul exerciţiului cu reducerile comerciale acordate clienţilor;

- la închiderea exerciţiului, cu încorporarea veniturilor în profit.

- se soldează , nu prezintă sold;

- se dezvoltă în analitic în funcţie de obiectivele urmărite de agentul economic: locuri

generatoare de venituri, subnatură a veniturilor, etc.

Excepţie fac conturile:

„Variaţia stocurilor”:

Cu ajutorul contului „Variaţia stocurilor” se ţine evidenţa costului de producţie al

stocurilor obţinute din procesul de producţie, precum şi a variaţiei acesteia.

Este un cont bifuncţional.

- se creditează cu:

- costul produselor, lucrărilor şi serviciilor aflate în curs de execuţie la sfârşitul perioadei;

- costul de producţie sau preţul de înregistrare al producţiei obţinute, la sfârşitul perioadei,

precum şi diferenţele dintre preţul de înregistrare şi costul de producţie.

- se debitează cu:

- reluarea produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la începutul perioadei;

- costul de producţie sau preţul de înregistrare al producţiei vândute sau constatată lipsă la

inventar, precum şi diferenţele de preţ aferente;

Soldul creditor, semnificând fenomenul de stocaj sau debitor, semnificând fenomenul

de destocaj, se transferă în contul „Profit sau pierdere”, la sfârşitul perioadei, moment în care

contul „Variaţia stocurilor” se soldează.

„Venituri din producţia imobilizată”:

Acesta ţine evidenţa veniturilor din producţia de imobilizări. Este un cont de pasiv. se

creditează:



- în cursul perioadei, cu valoarea imobilizărilor la cost de producţie, realizate pe cont

propriu de agentul economic, precum şi a investiţiilor efectuate la cele existente;

- se debitează:

- la sfârşitul perioadei, cu încorporarea veniturilor în profit, soldându-se.

Se remarcă faptul că, în vederea determinării rezultatului, toate veniturile şi cheltuielile

înregistrate în cursul perioadei, se transferă în contul „Profit sau pierdere”. Cu ajutorul acestui

cont se ţine evidenţa profitului sau pierderii realizate de agentul economic.

Contul „Profit sau pierdere” este un cont bifuncţional.


- încorporarea veniturilor în profit (transferul veniturilor din conturile de venituri) ;

- pierderea contabilă reportată;

- se debitează cu:

- imputarea tuturor cheltuielilor curente asupra rezultatului (transferul cheltuielilor din

conturile de cheltuieli);

- reportarea profitului net realizat în exerciţiul precedent;

- profitul net realizat în exerciţiul precedent, care a fost repartizat pe destinaţii;

Poate avea sold final creditor reprezentând profit, dacă veniturile au depăşit cheltuielile,

sau sold debitor, semnificând pierdere, în situaţia în care cheltuielile depăşesc veniturile.

Profitul obţinut se poate repartiza pe destinaţii legale sau reporta în exerciţiul viitor. Pierderea

contabilă se reportează în exerciţiile viitoare, în vederea acoperirii ei din profitul acestora.

Pentru repartizarea profitului obţinut în exerciţiul curent se utilizează contul

„Repartizarea profitului”. Acesta este un cont de activ.

- se debitează cu:

- repartizarea profitului pe destinaţii legale;

- acoperirea pierderilor contabile realizate în exerciţiile precedente din profitul realizat în

exerciţiul curent.


- profitul net realizat în exerciţiul precedent, care a fost repartizat pe destinaţii legale.

Soldul debitor al contului reprezintă profitul repartizat aferent exerciţiului curent.

Pentru reportarea rezultatului , profit sau pierdere, se utilizează contul „Rezultatul

reportat” care ţine evidenţa:

- profitului sau părţii din profitul exerciţiului precedent, a cărui repartizare a fost amânată

prin hotărârea Adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor,

- pierderii sau părţii din pierderea exerciţiului precedent a cărei acoperire a fost amânată

până la obţinerea de profit.

Contul „Rezultatul reportat” este un cont bifuncţional.

-se creditează cu:



- pierderile exerciţiilor precedente, acoperite din profitul exerciţiului curent;

- pierderile exerciţiilor precedente acoperite din rezerve;

- profitul net realizat în exerciţiul precedent şi nerepartizat (reportat).

- se debitează cu:

- reportarea pierderilor contabile obţinute în exerciţiul precedent;

- repartizarea profitului reportat ca dividende sau rezerve.

Poate avea sold final creditor – profit reportat şi nerepartizat încă – sau sold debitor –

pierdere reportată şi neacoperită încă.

Pentru exemplificarea modului de funcţionare a conturilor de cheltuieli, venituri şi

rezultate vom parcurge următorul exemplu:

Presupunem că în cursul exerciţiului au loc următoarele operaţiuni economico-financiare:

1) Se vând mărfuri în valoare de 10.000 lei, TVA 19%; costul mărfurilor vândute 8.000 lei;

2) La încasarea creanţei înainte de scadenţă se cedează un scont de 4%;

3) Se facturează servicii în valoare de 12.000 lei, TVA 19%;

4) Se înregistrează salariile cuvenite angajaţilor de 4.000 lei, contribuţia societăţii la

asigurări sociale de 880 lei, la asigurări de sănătate 280 lei şi la protecţie socială (şomaj)

de 120 lei.

5) Se primeşte factura pentru chiria spaţiilor comerciale în sumă de 3.600 lei, TVA 19%,

pentru trei exerciţii financiare;

6) Se primesc facturi pentru:

a) consum de energie 500 lei, TVA 19%;

b) convorbiri telefonice 300 lei, TVA 19%.

7) Se înregistrează amortizarea utilajelor 700 lei;

8) Se înregistrează dobânzi datorate statului pentru plata cu întârziere a unor impozite de

400 lei;

9) Se înregistrează avarierea unor stocuri de mărfuri în valoare de 900 lei;

10) Se achită comisioane băncii de 150 lei;

11) Se înregistrează dobânzi cuvenite la disponibilul din bancă de 220 lei;

Se cere:

- înregistrarea operaţiilor din cursul exerciţiului;

- determinarea rezultatului şi dacă este profit, înregistrarea impozitului şi profit (16%) şi

repartizarea profitului net, în proporţie de 5% ca rezervă, iar în proporţie de 95%

reportarea lui în exerciţiile următoare;

- regularizarea TVA-ului.

Rezolvare:

1a) Vânzarea de mărfuri:

▪ Preţ de vânzare 10.000 lei



(-) TVA 19% 1.900 lei


+ A, cresc creanţele comerciale, contul „Clienţi” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc veniturile, contul „Venituri din vânzarea mărfurilor” de pasiv, cu + P se creditează;

+ P, creşte TVA aferentă vânzării, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P se creditează:

“Clienţi” = % 11.900

“Venituri din vânzarea mărfurilor” 10.000

“TVA colectată” 1.900

1b) Descărcarea gestiunii pentru marfa vândută:

- A, scade valoarea mărfurilor, contul „Mărfuri” de activ, cu – A se creditează;

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu marfa” de activ, cu + A se debitează.

“Cheluieli privind mărfurile” = “Mărfuri” 8.000

2) Cedarea scontului şi încasarea creanţei:

▪ Total de incasat 11.900 lei

(-) scont + TVA 19% (476) lei

= Total incasat 11.424 lei

Altfel calculat, societatea a acordat o reducere financiara de 4 % din pretul de vanzare, adica 400 lei (4%*10.000

lei), la care se adauga taxa aferenta reducerii (19% *400 lei).

- A, scad creanţele comerciale, contul „Clienţi” de activ, cu – A se creditează;

+ A, cresc cheltuielile financiare, contul „Cheltuieli privind sconturi cedate” de activ, cu + A se

debitează;

- P, scade TVA aferent vânzării, contul „TVA colectată” de pasiv, cu – P se debitează;

+ A, creşte disponibilul, contul „Conturi la bănci în lei” de activ, cu + A, se debitează.

% = “ Clienţi” 11.900

“Chelt. privind sconturi cedate” 400

“TVA colectată” 76

„Conturi la bănci în lei” 11.424

3) Facturarea unor servicii:

▪ tarif 12.000 lei

(+) TVA 19% 2.280 lei


+ A, cresc creanţele comerciale, contul „Clienţi” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc veniturile, contul „Venituri din servicii” de pasiv, cu + P se creditează;

+ P, creşte TVA aferentă vânzării, contul „TVA colectată” de pasiv, cu + P se creditează.



“Clienţi” = % 14.280

“Venituri din servicii” 12.000

“TVA colectată” 2.280

4a) Înregistrarea salariilor datorate angajaţilor:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli privind salariile” de activ, cu + A de debitează;

+ P, cresc datoriile salariale, contul „Personal -salarii datorate” de pasiv, cu + P se creditează.

“Cheltuieli cu salariile” = “Personal salarii datorate” 4.000

4b) Înregistrarea contribuţiei societăţii la asigurări sociale şi asigurări de sănătate:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu asigurări sociale” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc datoriile sociale, contul „Contribuţia unităţii la asigurările sociale” şi „Contribuţia

angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate” de pasiv, cu + P se creditează.

“Chelt. cu asig. sociale” = % 1.160

“Contribuţia unităţiila asig. sociale” 880

“Contrib. angaj.la asig. soc de sanatate” 280

4c) Înregistrarea contribuţiei societăţii la protecţie socială:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu protecţia socială” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc datoriile sociale, contul „Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” de pasiv, cu + P se

creditează.

“Cheltuieli cu protecţia socială” = “Contrib. unităţii. la fd şomaj” 280

5) Înregistrarea facturii pentru chirie:

▪ Chirie 3.600 lei

(+) TVA 19% 684 lei


Chirie anuală 12003

3600 lei

Chiria exerciţiului curent 1200 lei; chiria exerciţiilor viitoare 1200 lei x 2 ani = 2400 lei.

+ A, cresc cheltuielile, conturile „Cheltuieli cu chirii” şi „Cheltuieli în avans” de activ, cu + A se

debitează;

+ A, creşte TVA la cumpărare, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori” de pasiv, cu + P se creditează.

% = “Furnizori” 4.284

“Cheltuieli cu chirii” 1.200

“Cheltuieli în avans” 2.400

“TVA deductibilă” 684

6) Înregistrarea facturilor pentru consumul de energie şi servicii poştale:



Energie 500 lei

TVA 19% 95 lei

Subtotal I 595 lei

Servicii poştale 300 lei

TVA 19% 57 lei

Subtotal II 357 lei

Total de plată 952 lei

+ A, cresc cheltuielile, conturile „Cheltuieli cu energia” şi „Cheltuieli cu servicii poştale” de

activ,cu + A se debitează;

+ A, creşte TVA la cumpărare, contul „TVA deductibilă” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc datoriile comerciale, contul „Furnizori” de pasiv, cu + P se creditează.

% = “Furnizori” 952

“Cheltuieli cu energia” 500

“Cheltuieli cu serv. poştale” 300

“TVA deductibilă” 152

7) Înregistrarea amortizării utilajelor:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu amortizarea” de activ, cu + A, se debitează;

+ P, creşte amortizarea, contul „Amortizarea echipamentelor tehnice” de pasiv, cu + P se

creditează;

„Cheltuieli cu amortizarea” =“Amortizarea echipamentelor tehnice” 700

8) Înregistrarea dobânzilor pentru întârzieri la plata datoriilor fiscale:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi” de activ, cu + A se

debitează;

+ P, cresc datoriile fiscale, contul „Alte datorii în legătură cu statul” de pasiv, cu + P se

creditează.

“Despăgubiri, amenzi şi penalităţi” = “Alte datorii …” 400

9) Înregistrarea lipsei de materiale cauzată de o calamitate:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli extraordinare cu materiale” de activ, cu + A, se

debitează;

- A, scade valoarea materialelor, contul „Materiale consumabile” de activ, cu – A se creditează.

“Cheltuieli extraordinare pv mat.” = “Materiale consumabile” 900

10) Achitarea de comisioane băncii:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu servici bancare” de activ, cu + A, se debitează;




“Cheltuieli cu sevicii bancare” = “Conturi la bănci în lei” 150

11) Înregistrarea dobânzii la disponibil:

+ A, cresc creanţele bancare, contul „Dobânzi de primit” de activ, cu + A se debitează;

+ P, cresc veniturile, contul „Venituri din dobânzi”de pasiv,cu + P se creditează.

“Dobânzi de primit” = “Venituri din dobânzi” 220

12) Închiderea exerciţiului:

12a) Încorporarea veniturilor în profit:

- P, scad veniturile, conturile „Venituri din vânzarea mărfurilor”, „Venituri din servicii” şi

„Venituri din dobânzi” de pasiv, cu – P se debitează;

+ P, creşte profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu + P se creditează.

% = “Profit sau pierdere” 22.220

“Venituri din vânzarea mărfurilor” 10.000

“Venituri din servicii” 12.000

“Venituri din dobânzi” 220

12b) Imputarea cheltuielilor asupra rezultatului:

- A, scad cheltuielile, conturile „Cheltuieli privind mărfurile”, „Cheltuieli privind energia”,

„Cheltuieli cu chiriile”, „Cheltuieli poştale”, „Cheltuieli cu servicii bancare”, „Cheltuieli cu

salarii”, „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”, „Contribuţia unităţii pentru fondul de

şomaj”, „Despăgubiri, amenzi şi penalităţi”, „Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor”,

„Cheltuieli privind sconturile acordate”, „Cheltuieli extraordinare cu materiale” de activ,, cu - A,

se creditează;


“Profit sau pierdere” = % 17.990

“Cheltuieli pv mărfurile” 8.000

“Cheltuieli pv energia” 500

“Cheltuieli cu chirii” 1.200

“Cheltuieli poştale” 300

“Cheltuieli cu servicii bancare” 150

“Cheltuieli cu salariile” 4.000

“Contribuţia la asigurări sociale” 1.160

“Contribuţia unităţii la fd şomaj” 280

“Despăgubiri, amenzi şi pen....” 400

“Cheltuieli cu amortizarea” 700

“Cheltuieli pv sconturi acordate” 400

“Cheltuieli extraordinare” 900



Determinarea profitului brut şi a impozitului pe profit:

▪ Venituri din exploatare (din vânzarea mărfurilor şi serviciilor) 22.000 lei

(-) Cheltuieli din exploatare 16.690 lei

a) = Profit din exploatare 5.310 lei

▪ Venituri financiare (dobânzi) 220 lei

(-) Cheltuieli financiare (sconturi cedate) 400 lei

b) = Pierdere din operaţii financiare (180) lei

▪ Venituri extraordinare 0 lei

(-) Cheltuieli extraordinare (lipsuri din calamităţi) 900 lei

c) = Pierdere din operaţii extraordinare (900) lei

Rezultatul brut (profit) = a + b + c = 4.230 lei

Considerănd ca rezultatul contabil este egal cu cel determinat dupa reguli fiscale, atunci,

Impozit pe profit = 4.230 x 16% = 677 lei

Rezultat net contabil = Rezultat brut contabil - Impozit pe profit = 3.553 lei

13) Înregistrarea impozitului pe profit:

+ A, cresc cheltuielile, contul „Cheltuieli cu impozitul pe profit” de activ, cu + A, se debitează;

+ P, cresc datoriile fiscale, contul „Impozit pe profit” de pasiv, cu + P, se creditează.

“Cheltuieli cu impozitul pe profit” = “Impozit pe profit” 677

14) Imputarea cheltuielii cu impozitul pe profit asupra rezultatului:

- A, scad cheltuielile, contul „Cheltuieli cu impozitul pe profit” de activ, cu – A, se creditează;

- P, scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu – P, se creditează.

„Profit sau pierdere” = “Cheltuieli cu impozitul pe profit” 677

15) Repartizarea parţială a profitului pentru constituirea rezervelor 3.553 lei x 5% = 17.765 lei:

+ A, cresc sumele repartizate din profit, contul „Repartizarea profitului” de activ, cu + A se

debitează;

+ P, cresc rezervele, contul “Rezerve legale” de pasiv, cu + P, se creditează.

“Repartizarea profitului” = “Rezerve legale” 177,65

16) Regularizarea TVA:

a) Deducerea taxei de la cumpărare din taxa de la vânzare:

- P, scade TVA aferentă vânzării, contul “TVA colectată” de pasiv, cu – P, se debitează;



- A, scade TVA de la cumpărare, contul “TVA deductibilă” de activ, cu – A, se creditează.

“TVA colectată” = “TVA deductibilă” 836

b) Înregistrarea TVA de plată:

▪ TVA colectată (1.900+2.280 – 76) = 4.104 lei

(+) TVA deductibilă 836 lei

= TVA de plată 3.268 lei

- P, scade TVA colectată, contul „TVA colectată” de pasiv, cu – P se debitează;

+ P, cresc datoriile fiscale, contul „TVA de plată” de pasiv, cu + P se creditează.

“TVA colectată” = “TVA de plată” 3.268

17) Plata TVA datorată statului:

- P, scad datoriile fiscale, contul „TVA de plată” de pasiv, cu – P, se debitează;


“TVA de plată” = “Conturi la bănci în lei” 3.268

D”Venituri din vânzarea mărfurilor” C D „Venituri din servicii” C

12a) 10.000 11) 10.000 12a) 12.000 3) 12.000

RD 10.000

TSD 10.000

RC 10.000

TSC 10.000

RD 12.000

TSD 12.000

RC 12.000

TSC 12.000

- - - -

D „Cheltuieli pv mărfurile” C D „Cheltuieli cu salariile” C

1b) 8.000 12b) 8.000 4a) 4.000 12b) 4.000

RD 8.000

TSD 8.000

RC 8.000

TSC 8.000

RD 4.000

TSD 4.000

RC 4.000

TSC 4.000

- - - -

D „Cheltuieli cu asigurările sociale”C D „Cheltuieli cu protecţia socială” C

4b) 1.160 12b) 1.160 4c) 280 12b) 280

RD 1.160

TSD 1.160

RC 1.160

TSC 1.160

RD 280

TSD 280

RC 280

TSC 280

- - - -

D „Cheltuieli cu chiriile” C D „Cheltuieli cu energia” C

5) 1.200 12b) 1.200 6) 500 12b) 500

RD 1.200

TSD 1.200

RC 1.200

TSC 1.200

RD 500

TSD 500

RC 500

TSC 500

- - - -



D „Cheltuieli cu servicii poştale” C D „Cheltuieli cu amortizarea” C

6) 300 12b) 300 7) 700 12b) 700

RD 300

TSD 300

RC 300

TSC 300

RD 700

TSD 700

RC 700

TSC 700

- - - -

D„Despăgubiri, amenzi, penalităţi.”C D „Cheltuieli cu servicii bancare” C

8) 400 12b) 400 10) 150 12b) 150

RD 400

TSD 400

RC 400

TSC 400

RD 150

TSD 150

RC 150

TSC 150

- - - -

D „Cheltuieli cu impozit pe profit” C D „Venituri din dobânzi” C

13) 677 14) 677 12a) 220 3) 220

RD 677

TSD 677

RC 677

TSC 677

RD 220

TSD 220

RC 220

TSC 220

- - - -

D „Cheltuieli sconturi acordate” C D „Cheltuieli extraordinare” C

2) 400 12b) 400 9) 900 12b) 900

RD 400

TSD 400

RC 400

TSC 400

RD 900

TSD 900

RC 900

TSC 900

- - - -

D „Profit sau pierdere” C D „Repartizarea profitului” C

12) 17.990

14) 677

12a) 22.200 15) 177,65

RD 18.667

TSD 18.667

RC 22.200

TSC 22.200

RD 177,65

TSD 177,65

RC 0

TSC 0

SFC 3.553

Profit net

SFD 177,65

D „TVA colectată" C D „TVA deductibilă” C

2) 76

16a) 836

16b) 3.268

1a) 1.900

3) 2.280

5) 684

6) 152

16a) 836

RD 4.280

TSD 4.180

RC 4.180

TSC 4.180

RD 836

TSD 836

RC 836

TSC 836

- - - -

D „TVA de plată” C

17) 3.268 16b) 3.268

RD 3.268

TSD 3.268

RC 3.268

TSC 3.268

- -



Deschiderea conturilor la 01.01 exerciţiul „N+1”:

D „Profit sau pierdere” C D „Repartizarea profitului” C

1) 177,65

2) 3.375,35

Si) 3.553 Si) 177,65 1) 177,65

RD 3.553

TSD 3.553

RC 3.553

TSC 3.553

RD 177,65

TSD 177,65

RC 177,65

TSC 177,65

- - - -

D „Rezultatul reportat” C

2) 3.375,35

RD -

TSD -

RC 3.375,35

TSC 3.375,35

SFC 3.375,35 -

Se vor efectua următoarele înregistrări:

1) Diminuarea profitului din exerciţiul precedent pentru sumele deja repartizate:

- A, scad sumele repartizate din profit, contul „Repartizarea profitului” de activ, cu – A se

creditează;


„Profit sau pierdere” = “Repartizarea profitului” 177,65

2) Reportarea profitului nerepartizat (3.553 lei – 177,65 lei = 3.375,35 lei):

- P, scade profitul, contul „Profit sau pierdere” de pasiv, cu – P se debitează;

+ P, creşte profitul reportat, contul „Rezultatul reportat” de pasiv, cu + P se creditează.

“Profit sau pierdere” = “Rezultatul reportat” 3.375,35

După această operaţie, contul „Profit sau pierdere” s-a soldat, iar calculul rezultatului în

exerciţiul “N+ 1” începe de la zero, respectând principiul independenţei exerciţiilor.

Teste de control

1. Enumeraţi grupele de conturi din clasele conturilor de cheltuieli şi venituri.

2. Caracterizaţi conturile de cheltuieli şi venituri.

3. Caracterizaţi contul de “Profit şi pierdere” şi “Repartizarea profitului”.

4. Înregistraţi, în baza analizei contabile, următoarele operaţiuni economico-financiare:

a) se facturează un serviciu la un tarif de 3.000 lei, TVA 19%;

b) se dau în consum materiale 500 lei;

c) se înregistrează salarii datorate personalului 1.200 lei;

d) se cumpără mărfuri în valoare de 10.000 lei;



e) se vinde integral un lot de marfă la preţ de vânzare de 14.000 lei;

f) se înregistrează dividendele cuvenite în cuantum de 5.000 lei;

g) se înregistrează şi încasează dobanda la disponibilul la bancă 100 lei;

h) se primesc despăgubiri pentru exproprierea unui teren 17.000 lei; costul terenului

18.000 lei;

i) se înregistrează şi achită dobânzi la un credit bancar 400 lei;

j) se înregistrează impozitul pe profit 640 lei;

k) se transferă cheltuielile şi veniturile în contul “Profit şi pierdere”;

l) se repartizează 400 lei din profit ca rezervă legală.

Determinaţi rezultatul contabil net al societăţii.

6.8. CONTURI SPECIALE

Conturile speciale fac parte din clasa 8 de conturi şi se subîmpart în două grupe:

- Grupa 80 – „Conturi în afara bilanţului”

- Grupa 81 – „Bilanţ”

CLASA 8 – CONTURI SPECIALE

80 CONTURI ÎN AFARA BILANŢULUI

801 Angajamente acordate

8011 Giruri şi garanţii acordate

8018 Alte angajamente acordate

802 Angajamente primite

8021 Giruri şi garanţii primite

8028 Alte angajamente primite

803 Alte conturi în afara bilanţului

8031 Imobilizări corporale luate cu chirie

8032 Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare

8033 Valori materiale primite în păstrare sau custodie

8034 Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare

8035 Stocuri de natura obiectelor de inventar date in folosinţă

8036 Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate

8037 Efecte scontate neajunse la scadenţă

8038 Alte valori în afara bilanţului

804 Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe





805 Dobanzi aferente contractelor de leasing şi altor contracte asimilate, neajunse la

scadenţă

8051 Dobânzi de plătit

8052 Dobânzi de încasat

89 BILANŢ

891 Bilanţ de deschidere

892 Bilanţ de închidere

Grupa 80 cuprinde trei subgrupe de conturi: „Angajamente acordate”, „Angajamente

primite” şi „Alte conturi în afara bilanţului”.

Reflectă elemente ale altor patrimonii, aflate temporar în patrimoniul societăţii.

Funcţionează în partidă simplă, adică înregistrările se fac în debitul sau în creditul unui singur

cont, fără folosirea de conturi corespondente.

De exemplu, dacă la aprovizionarea cu stocuri se constată un stoc în plus, necomandat

sau necontractat, temporar se preia în custodie urmând să fie restituit.

La preluarea în custodie se întocmeşte „Proces-verbal de custodie”, iar stocul se

înregistrează în debitul contului „Valori materiale primite în păstrare sau în custodie” la preţ de

cumpărare, în limita căruia societatea răspunde pentru stocul respectiv. La restituirea stocului

contul se creditează.

Conturile din grupa 89 „Bilanţ” funcţionează în partidă dublă, intrând în corespondenţă

cu conturile de activ şi de pasiv.

Se utilizează pentru închiderea conturilor la 31 decembrie exerciţiul „N”, respectiv la

preluarea soldurilor iniţiale la 01 ianuarie exerciţiul „N+1”.

6.9. CONTURI DE GESTIUNE

Clasa 9 cuprinde trei grupe de conturi orientative, utilizate în calculaţia costurilor de

producţie.

CLASA 9 – CONTURI DE GESTIUNE

90 DECONTĂRI INTERNE

901 Decontări interne privind cheltuielile

902 Decontări interne privind producţia obţinută

903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

92 CONTURI DE CALCULAŢIE

921 Cheltuielile activităţii de bază

922 Cheltuielile activităţilor auxiliare

923 Cheltuieli indirecte de producţie

924 Cheltuieli generale de administraţie

925 Cheltuieli de desfacere

93 COSTUL PRODUCŢIEI

931 Costul producţiei obţinute

932 Costul producţiei în curs de execuţie

Se pot utiliza în partidă simplă sau dublă. În funcţie de specificul activităţii şi obiectivele

societăţii se stabileşte modul de funcţionare a lor, iar la ele se mai pot adăuga şi alte conturi.

Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar



LUCRĂRI CONTABILE DE ÎNCHIDERE A EXERCIŢIULUI

FINANCIAR

Cuprins Pagina


7.1 Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar

7.2 Întocmirea şi prezentarea bilanţului contabil şi a contului “Profit şi pierdere” 221

(contul de rezultate)




familiarizarea cu structura situaţiilor financiare finale

evidenţierea şi înţelegerea etapelor de închidere a exerciţiului

înţelegerea metodologiei de întocmire a bilanţului contabil şi a

contului “Profit şi pierdere”



Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome,

instituţiile naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane

juridice cu scop lucrativ au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale, precum şi

în situaţia fuziunii, dizolvării sau încetării activităţii, în condiţiile legii.

Componenţa situaţiilor financiare se diferenţiează în funcţie de următoarele

criterii:28

Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre

următoarele trei criterii, denumite în continuare criterii de mărime:

- Total active: 3.650.000 euro;

- Cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;

- Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

Întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

- Bilanţ;


- Situaţia modificării capitalului propriu;

- Situaţia fluxurilor de trezorerie;

- Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre

criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii anuale simplificate care

cuprind:

- Bilanţ prescurtat;


- Note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Opţional, ele pot întocmi situaţia modificării capitalului propriu şi/sau situaţia

fluxurilor de trezorerie.

Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o

declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru

întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările

contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene.

În vederea întocmirii bilanţului şi a contului „Profit şi pierdere” este necesară

parcurgerea unor etape premergătoare a căror tratare este succintă în acest curs, deoarece

ea face obiectul contabilităţii financiare prin studiul căreia noţiunile contabile se relevă

mult mai detaliat.

28

Anexa la Ordinul 1752/2005 al MFP pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele

europene.



7.1. LUCRĂRI CONTABILE DE ÎNCHIDERE A EXERCIŢIULUI FINANCIAR

După înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor tranzacţiilor, evenimentelor

şi operaţiunilor economico-financiare se întocmeşte o primă balanţă de verificare.

Se parcurg apoi următoarele etape, cunoscute şi sub denumirea de lucrări de

închidere a exerciţiului financiar:

Inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi

valori aflate în gestiune şi administrare, potrivit normelor emise de Ministerul

Finanţelor Publice;

Actualizarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută la cursul valutelor valabil

pentru 31 decembrie „N”;

Actualizarea disponibilului în valută la cursul valutelor din 31 decembrie „N”;

Înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor aferente exerciţiilor viitoare;

Constituirea şi/sau ajustarea provizioanelor pentru riscuri viitoare;

Determinarea şi regularizarea impozitului pe profit;

Întocmirea celei de-a doua balanţe de verificare.

7.1.1. Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv

Aceasta se face în dublu scop:

a) pentru a aduce situaţia scriptică la nivelul celei faptice;

b) în vederea evaluării elementelor de activ şi de pasiv pentru bilanţ.

Metodologia de inventariere a elementelor de activ, respectiv pasiv este diferită

în funcţie de natura acestora. Astfel:

- activele imobilizate corporale şi numerarul se inventariază prin numărare;

- stocurile faptice se stabilesc prin numărare, măsurare, cântărire sau alte

metode (de exemplu, cubajul pentru materialele de construcţie aflate în vrac:

var, ciment, pietriş, etc.) în funcţie de natura stocului;

- creanţele şi datoriile se inventariează pe baza extraselor de cont confirmate de

terţi;

- disponibilităţile din bănci se inventariează pe baza extraselor de cont emise de

bănci pentru data de 31 decembrie „N”.

După stabilirea stocurilor şi soldurilor faptice, se procedează la compararea lor cu

cele scriptice putând rezulta următoarele situaţii:

- stocurile şi soldurile faptice sunt egale cu cele scriptice, situaţie ideală;

- stocurile şi soldurile faptice sunt mai mari decât cele scriptice (plusuri la

inventar) sau mai mici (lipsuri la inventar).

Urmează apoi regularizarea plusurilor şi lipsurilor. Fără pretenţia tratării complete

a acestei operaţii, vom arăta modul de regularizare a diferenţelor la inventar.



a) În cazul imobilizărilor corporale:

- plusul la inventar se inregistrează ca o intrare de active şi simultan o subvenţie

pentru investiţii; pe măsura amortizării activului, subvenţia se trece proporţional

cu amortizarea pe venituri;

Exemplu:

1) Presupunem că s-a constatat un calculator neînregistrat în contabilitate. Înregistrarea

lui va fi:

“Aparate şi instalaţii de = „Subvenţii pentru 3.000

măsurare, control, reglare” investiţii”

Evaluarea se va face la valoarea justă a activului, adică valoarea la care acesta s-ar

schimba de bunăvoie între două părţi, aflate în cunoştinţă de cauză şi la un preţ

determinat în mod obiectiv, pe o piata activă.

Dacă se decide ca durata de viaţă economică a calculatorului să fie de trei ani, în

exerciţiul „N+1”:

- se înregistrează amortizarea anuală.

Anuitatea amortizării anleiani

lei/1000

3

3000

“Cheltuieli cu amortizarea” = “Amortizarea instalaţiilor” 1.000

- şi concomitent se reia subvenţia la veniturile perioadei:

“Subvenţii pentru = “Venituri din subvenţii 1.000

investiţii” pentru investiţii”

Operaţia se repetă pâna la completa amortizare a imobilizării.

2) Lipsa de active imobilizate se înregistrează ca o ieşire a activului. Presupunem, de

exemplu, lipsa unui utilaj la valoarea de intrare de 1.600 lei, amortizare cumulată 1.200

lei.

% = Echipamente tehnologice” 1.600

“Amortizarea echip. tehnologice” 1.200

“Cheltuieli cu amortizarea” 400

b) În cazul stocurilor, dacă privim problematica foarte simplist:

- plusul se înregistrează ca o intrare de stoc şi o recuperare a cheltuielilor cu

stocurile. Presupunând un plus de marfă „X” 200 buc x 30 lei/buc,

înregistrarea va fi:



“Mărfuri” = “Cheltuieli privind mărfurile” 6.000

- lipsa se înregistrează ca o ieşire de stocuri şi o cheltuielă cu stocurile. De

exemplu o lipsă de materii prime de 100 m x 50 lei/m, se va înregistra:

“Cheltuieli cu materii prime” = “Materii prime” 5.000

c) În ceea ce priveşte numerarul:

- plusul semnifică o încasare şi un venit din exploatare:

“Casa în lei” = “Alte venituri din exploatare” 500

- minusul semnifică o plată şi se impută casierului:

“Alte creanţe în legătură cu personalul” = “Casa în lei” 250

În ceea ce priveşte creanţele, datoriile, disponibilul, după primirea confirmărilor

de solduri, dacă apar diferenţe se va proceda la verificarea înregistrării operaţiunilor în

contabilitate prin punctaj şi se va rectifica eroarea (este posibil să se fi înregistrat o altă

sumă decât cea din document, sau în alt cont decât cel potrivit operaţiei, etc.).

După ce s-au înregistrat în contabilitate toate diferenţele constatate la inventar, se

procedează la evaluarea pentru bilanţ.

Evaluarea activelor nemonetare (imobilizări, stocuri) se face la valoarea justă, a

creanţelor şi datoriilor la suma posibilă de încasat/plătit. Se compară apoi valoarea

contabilă cu cea reală şi dintre cele două se alege, conform principiului prudenţei,

valoarea cea mai mică în cazul activelor şi cea mai mare în cazul datoriilor.

Exemplu:

Se constată că un stoc de materiale, cu o valoare contabilă de 800 lei, nu are

mişcare de două exerciţii financiare. Valoarea lui justă, dacă l-am preda unui centru de

colectare şi valorificare a materialelor este de 120 lei. În acest caz, vom ajusta valoarea

stocului cu 680 lei = 800-120, iar înregistrarea va fi:

“Cheltuieli de exploatare “Ajustări pentru deprecierea

privind ajustările pentru = materialelor consumabile” 680

deprecierea activelor circulante”

În bilanţul contabil, stocul de materiale va fi înscris la 120 lei, sumă obţinută prin

scăderea ajustării din valoarea de intrare a stocului.

7.1.2. Actualizarea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută la cursul valutelor

din 31 decembrie “N”

În bilanţul contabil elementele monetare exprimate în valută (creanţe, datorii şi

disponibilităţi băneşti) se evaluează la cursul de schimb comunicat de BNR şi valabil la



data închiderii exerciţiului financiar. Pentru aceasta se calculează şi înregistrează

diferenţele de curs, care semnifică venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Diferenţele de curs se determină prin înmulţirea creanţei sau datoriei în valută cu

diferenţa dintre cursul la data înregistrării creanţei sau datoriei sau cursul la care au fost

raportate în luna anterioară şi cursul de la data încheierii exerciţiului financiar.

Exemplu:

Societatea comercială efectuează următoarele tranzacţii economico-financiare în

cursul exerciţiului, ştiind că soldul iniţial al contului 5124 „Conturi la bănci în valută”

este de 300 Euro cu echivalent de 1.020 lei.

a) Exportă un lot de mărfuri pentru care se cunosc:

- preţ de vânzare negociat cu partenerul extern 2.000 Euro;

- cursul la data declaraţiei vamale de export 3,50 lei/Euro.

b) Se încasează de la clientul extern 1.200 Euro, cursul valutar valabil la data încasării

fiind 3,60 lei/Euro;

c) Se primeşte factura reprezentand servicii prestate de un partener extern, la un tarif de

800 Euro, cursul valutar oficial de la data facturii fiind 3,65 lei/Euro;

d) Se achită la un prim termen de plată 200 Euro, cursul valutar oficial la data plăţii fiind

3,75 lei/Euro.

La închiderea exerciţiului financiar cursul este de 3,62 lei/Euro.

a) Înregistrarea exportului de marfa:

Preţ extern 2.000 Euro x 3,50 = 7.000 lei

“Clienţi externi” 4111 = 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” 7.000

b) Încasarea de la extern a 1.200 Euro:

Încasăm: 1.200 Euro x 3,60 = 4.320 lei

Creanţa este: 1.200 Euro x 3,50 = 4.200 lei

Diferenţă favorabilă: 120 lei

„Conturi la bănci în valută” 5124 = % 4320

4111 “Clienţi externi” 4.200

765 “Venituri din dif. de curs” 120

c) Înregistrarea facturii de la extern (800 Euro x 3,65 = 2.920 lei):

“Chelt. cu alte servicii ef. de terţi” 628 = 401 “Furnizori(externi)”2.920



d) Achitarea parţială a datoriei:

Achităm: 200 Euro x 3,75 = 750 lei

Datoria este 200 Euro x 3,65 = 730 lei

Diferenţă de curs nefavorabilă 20 lei

% = 5124 “Conturi la bănci în valută” 750

“Furnizori (externi)” 401 730

“Chelt. cu dif. de curs” 665 20

D 4111 „Clienţi externi” C D 401 „Furnizori externi” C

a)2.000€x3,50

= 7.000 lei

e) 96 lei

b) 1.200€x3,50

= 4.200 lei

d) 200€x3,65

= 730 lei

f) 18 lei

c) 800€x3,65

= 2.920 lei

RD

2.000€ ...7.096 lei

RC

1.200€.... 4.200 lei

RD

200€......748 lei

RC

800€.....2.920 lei

- SFD

800€x3,62=2.896lei

SFC

600€x3,62=2.172

-

D 765”Venituri din dif. de curs” C D 665”Cheltuieli din dif. de curs” C

b) 120 lei

e) 96 lei

f) 18 lei

g) 116 lei

d) 20 lei

D 5124“Conturi la bănci în valută” C

Si 300€.. 1020 lei

b) 1200€..4320lei

d) 200€x3,95=

750 lei

TSD

1500€.....5340 lei

actualiz 116 lei

TSC

200€...........750 lei

1500€ . 5456 lei 200 € ...... 750 lei

SFD1300€x3,62

= 4706 lei

Din conturi, rezultă că la 31 decembrie, creanţa este 800€ x3,50=2.800 lei

exprimată de soldul final debitor al contului 4111 „Clienţi externi”. Iar datoria de 600€ x

3,65 = 2.190 lei, exprimată de soldul final creditor al contului 401 „Furnizori externi”.

Reflectarea lor în bilanţ, se va face la cursul de 3,62 lei/€ , valabil pentru 31 decembrie.

Pentru aceasta determinăm şi înregistrăm:

e) Diferenţele de curs aferente creanţelor în valută:

800€ (3,50 lei/€ - 6,62 lei/€ ) = 96 lei, diferenţă favorabilă, deoarece creanţa de încasat la

31 decembrie „N” este mai mare decât cea de la data înregistrării sale; reflectarea ei în

contabilitate se face prin formula contabilă:

“Clienţi/externi” 4111 = 765 “Venituri din diferenţe de curs” 96



Dacă vom analiza soldul contului 4112 „Clienţi/externi” observăm că este de

2.896 lei, adică echivalentul de 800€ x 3,62 lei, cursul de închidere.

f) Diferenţele de curs aferente datoriilor în valută sunt:

600 € (3,65lei/€ - 3,62lei/€), diferenţă favorabilă, deoarece cursul la 31 decembrie

„N” este mai mic decât cel de la data facturării externe; în contabilitate se reflectă prin

înregistrarea:

“Furnizori/externi” 401 = 765 “Venituri din diferenţe de curs” 18

Constatăm că soldul contului 401 „Furnizori/externi” este de 2172 lei, adică

echivalentul a 600€ x 3,62 lei, cursul de închidere.

7.1.3. Actualizarea disponibilului în valută la cursul BNR din 31 decembrie „N”

În cursul exerciţiului toate operaţiile de încasări şi plăţi s-au înregistrat în

contabilitate la cursul BNR din ziua operaţiei, cu excepţia schimburilor valutare,

înregistrate la cursul băncii care efectuează schimbul.

Disponibilul rămas în valută, se va recunoaşte în bilanţul contabil la cursul BNR

valabil pentru 31 decembrie. Pentru aceasta se calculează diferenţa de curs prin

compararea soldului final în valută şi echivalentul în lei cu soldul final evaluat la curs de

închidere. Diferenţa se recunoaşte pe seama veniturilor sau cheltuielilor financiare, după

caz.

Din exemplul anterior, din datele conţinute în contul 5124 „Conturi la bănci in

valută” constatăm:

▪ TSD 1500€ reprezentând 5340 lei (date valabile inainte de actualizare)

(-) TSC 200€ reprezentând 750 lei (date valabile inainte de actualizare)

= SFD 1300€ reprezentând 4590 lei

Daca actualizăm disponibilul din cont la cursul din 31 decembrie „N”, respectiv de 3,62

lei/€, vom obţine 1300€ x 3,62 lei/-€ = 4706 lei, de unde rezultă o diferenţă favorabilă de

116 lei, care va fi recunoscută pe seama veniturilor financiare şi se va înregistra astfel:

g) 5124“Conturi la bănci în valută” = 765“Venituri din dif. de curs” 116

După înregistrare se constată că soldul contului 5124 „“Conturi la bănci în valută/euro”

este 4.706 lei, adică echivalentul a 1300€ x 3,62 lei, cursul de închidere.

7.1.4. Înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor aferente exerciţiilor viitoare

În vederea aplicării principiului independenţei exerciţiilor, în contul „Profit şi

pierdere” se recunosc doar cheltuielile şi veniturile curente. Cele aferente exerciţiilor

viitoare se separă cu ajutorul contului 471 „Cheltuieli în avans” şi 472 „Venituri în

avans”. Sunt conturi de regularizare.



Contul 471 „Cheltuieli în avans” – este un cont de activ:

- se debitează cu cheltuielile perioadei viitoare;

- se creditează cu cheltuielile ajunse la scadenţă şi devenite curente.

Soldul final debitor reflectă cheltuielile neajunse încă la scadenţă. Se dezvoltă în

analitic după natura cheltuielii.

Exemplu: În luna decembrie a exerciţiului „N” se achită poliţa de asigurare a mijloacelor

de transport pentru exerciţiul viitor, în sumă de 1200 lei. Înregistrarea este:

“Cheltuieli în avans/ asig.” 471 = 401 “Furnizori” 1200

În exerciţiul „N+1” se va face înregistrarea lunară:

“Cheltuieli de asigurare” 613 = 471 “Cheltuieli în avans/ asig.” 100

Lunar cu lunaleiluni

lei/100

12

1200

Contul 472 „Venituri în avans” – este un cont de pasiv:

- se creditează cu veniturile realizate pentru perioada viitoare;

- se debitează cu veniturile ajunse la scadenţă şi devenite curente.

Poate avea sold final creditor care reflectă veniturile neajunse încă la scadenţă.

Se dezvoltă în analitic, după natura venitului.

Exemplu: În luna decembrie „N” se facturează chiria cuvenită pentru spaţiile comerciale

închiriate în sumă de 3600 lei pentru exerciţiul viitor. Înregistrarea este:

“Clienţi” 4111 = 472 “Venituri în avans/ din chirii” 3600

În exerciţiul „N+1” se va înregistra venitul lunar aferent perioadei:

“Venituri în avans/din chirii ” 472 = 706 ”Venituri din chirii” 300

Lunar cu lunaleiluni

lei/300

12

3600

7.1.5. Constituirea şi/sau ajustarea provizioanelor pentru riscuri viitoare

Provizioanele se constituie şi se recunosc pentru obligaţii generate de evenimente

trecute, dar care sunt independente de acţiunile viitoare ale societăţii.

Astfel, provizioanele se pot constitui pentru:



- procese sau litigii viitoare;

- cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;

- acţiuni de restructurare a activităţii;

- cheltuieli de reparaţii capitale planificate a se efectua în viitor, etc.

Constituirea şi majorarea/micşorarea sau anularea provizioanelor necesită, de

regulă, utilizarea a trei conturi: un cont de provizioane, un cont de cheltuieli cu

provizioane şi un cont de venituri din provizioane.

Conturile de provizioane sunt conturi de pasiv.

- se creditează cu constituirea sau majorarea provizioanelor;

- se debitează cu micşorarea sau anularea provizioanelor.

Pot avea sold final creditor care reflectă provizioanele constituite şi neanulate.

Exemplu:

Societatea comercială A a cumpărat bunuri de la societatea B, in valoare de 9.000

lei. Deoarece societatea A, nu şi-a achitat datoria pe care o avea, ea este dată in judecată

de B, care pretinde penalităţi de 6.000 lei. Avocatul societăţii A, estimează că societatea

va fi obligată de instanţă să plătească numai 5.000 lei.

La finele exerciţiului „N” se va constitui un provizion în sumă de 5.000 lei:

“Cheltuieli de exploatare 6812 = 1511 ”Provizioane pentru litigii” 5.000

privind provizioanele”

În exerciţiul „N+1”, instanţa hotărăşte că societatea A trebuie să plătească

penalităţi totale de 4.800 lei, pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale:

“Despăgubiri, amenzi, penalităţi” 6581 = 4011 ”Furnizori” 4.800

Concomitent, se anulează provizionul:

“Provizioane pentru litigii” 1511= 7812”Venituri din provizioane” 5000

După parcurgerea tuturor acestor etape se procedează la determinarea rezultatului

şi a impozitului pe profit.

Se regularizează impozitul înregistrat în cursul anului, după care se întocmeşte

cea de-a doua balanţă de verificare, care este definitivă. Balanţa rezultată stă la baza

întocmirii bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere.



7.2. Întocmirea şi prezentarea bilanţului contabil şi a contului „Profit şi pierdere”

Un element care corespunde definiţiei unei structuri din situaţiile financiare

trebuie recunoscut dacă:

- există probabilitatea ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să

iasă din întreprindere;

- elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată in mod credibil.

În ceea ce priveşte beneficiile economice viitoare se ia în calcul informaţia

existentă in momentul întocmirii bilanţului. Evident, aceasta are un grad de incertitudine

determinată de factorii externi întreprinderii.

Un activ este recunoscut in bilanţ dacă este probabilă realizarea unui

beneficiu economic viitor de către întreprindere şi dacă activul are un cost sau o valoare

care poate fi evaluată in mod credibil.

Recunoşterea unei datorii are loc atunci când există probabilitatea unei ieşiri

de resurse (purtătoare de beneficii economice viitoare) pentru lichidarea ei, iar valoarea

la care are loc lichidarea este evaluată in mod credibil.

Veniturile şi cheltuielile se recunosc in contul de profit şi pierderi în următoarele

condiţii:

- veniturile se recunosc dacă au generat o creştere a beneficiilor economice

viitoare, concretizată în creşterea unui activ sau diminuarea unei datorii,

această modificare trebuind să fie evaluată în mod credibil;

- cheltuielile se recunosc dacă au generat o micşorare a beneficiilor economice

viitoare, concretizată în micşorarea unui activ sau creşterea unei datorii,

modificarea trebuind să fie evaluată în mod credibil.

Întocmirea bilanţului contabil se face pe baza balanţei de verificare din care

se preiau soldurile finale ale conturilor de active, datorii şi capitaluri proprii. Unele

solduri se transpun in bilanţ ca atare, fără nici o prelucrare suplimentară. De exemplu,

soldul creditor al conturilor „Capital social”, „Rezultatul reportat”, „Profit sau pierdere”.

Alte solduri se cumulează; astfel pentru determinarea trezoreriei se cumulează

soldurile finale debitoare ale conturilor „Casa în lei”, „Casa în valută”, „Conturi la bănci

în lei”, „Conturi la bănci în valută”, „Acreditive în lei”, „Acreditive în valută”, etc.

Pentru a determina creanţele se cumulează soldurile debitoare ale conturilor de creanţe:

„Clienţi”, „Efecte de încasat”, „Furnizori - debitori”, „Debitori diverşi”.

Pentru a stabili datoriile se cumulează soldurile creditoare ale conturilor de datorii

„Furnizori”, „Clienţi-creditori”, „Efecte de plată”, „Creditori diverşi”.

În alte situaţii se rectifică soldurile unor conturi, ca de exemplu:



- din soldul final al conturilor de imobilizări se scade soldul final creditor al

conturilor de amortizare a imobilizărilor şi al conturilor de ajustări de valoare

a imobilizărilor;

- la soldul final al conturilor de stocuri se adaugă sau se scade diferenţa de preţ

aferentă stocurilor şi se scade soldul final al conturilor de ajustare a valorii

stocurilor.

Bilanţul ne prezintă informaţii la 01 ianuarie „N” si la 31 decembrie „N”, ceea ce

ne permite sa analizăm evoluţia activelor, datoriilor şi a capitalurilor proprii între cele

două date.

In bilanţ se determină:

- totalul activelor imobilizate;

- totalul activelor circulante;

- totalul datoriilor curente;

- activele curente nete;

- totalul activelor minus datorii curente;

- totalul datoriilor cu scadenţă mai mare de un an;

- capitalurile proprii ale entităţii.

În continuare vom reda balanţa de verificare a unei entităţi economice şi pe baza

ei vom proceda, conform regulilor expuse, la întocmirea bilanţului contabil

(anexele 1 şi 2).

Pentru întocmirea contului “ Profit si pierdere”, se preiau din balanţa

de verificare rulajele cumulate in an ale conturilor de cheltuieli şi venituri.

Aceasta structură a situaţiilor financiare ne oferă următoarele informaţii

(anexa 3) :

- cifra de afaceri netă (volumul vânzărilor de bunuri de natura stocurilor, prestărilor de

servicii şi executărilor de lucrări, din care s-a scăzut valoarea reducerilor comerciale acordate

de-a lungul anului şi s-au adăugat eventualele subvenţii de exploatare aferente cifrei de

afaceri). Se obţine prin însumarea rulajelor creditoare ale conturilor din grupa

70 „Cifra de afaceri netă” şi a contului „Venituri din subvenţii de exploatare

aferente cifrei de afaceri”, din care se scad rulajele lor debitoare;

- venituri din exploatare;

- cheltuieli din exploatare;

- profitul sau pierderea din exploatare;

- venituri financiare;

- cheltuieli financiare;

- profitul sau pierderea financiar (ă);

- profitul sau pierderea curent (ă), ca suma a celor doua rezultate;

- venituri extraordinare;

- cheltuieli extraordinare;

- profitul sau pierderea extraordinar (ă);



- venituri totale;

- cheltuieli totale;

- profitul sau pierderea exerciţiului financiar;

- impozit pe profit;

- profitul sau pierderea net(ă) a exerciţiului financiar.

Bilanţul ne oferă informaţii sintetizate cu privire la situaţia activelor,

datoriilor şi capitalurilor proprii la un moment dat (începutul, respectiv sfârşitul

exerciţiului), în timp ce contul „Profit şi pierderi” ne prezintă informaţii cu

privire la mărimea totală a cheltuielilor şi veniturilor, realizată de societate pe tot

parcursul exerciţiului financiar.

Deoarece bilanţul şi contul „Profit şi pierdere” ne oferă asemenea

informaţii sintetizate, detalierea lor se face prin întocmirea celorlalte situaţii

finale, precum „Situaţia modificării capitalului propriu”, „Situaţia fluxurilor de

trezorerie” si „Note explicative şi politici contabile”.


1. Care sunt structurile situaţiilor financiare?

2. Enumeraţi lucrările de închidere a exerciţiului.

3. Care este scopul inventarierii?

4. Cum se stabilesc diferenţele la inventar şi cum se înregistrează în contabilitate?

5. Explicaţi cum se actualizează elementele monetare în valută şi cum înregistrează

diferenţele de curs valutar.

6. Cum se realizează principiul independenţei exerciţiilor?

7. Caracterizaţi conturile “Cheltuieli în avans” şi “Venituri în avans” şi exemplificaţi

modul de funcţionare al lor.

8. Ce cunoaşteţi cu privire la provizioane pentru riscuri viitoare?

9. Care sunt criteriile de recunoaştere:

- a activelor şi datoriilor în bilanţ;

- a cheltuielilor şi veniturilor în contul “Profit şi pierdere”;

10. Ce informaţii ne oferă bilanţul? Dar contul “Profit şi pierdere”?

11. Ce alte structuri ale situaţiilor finaciare cunoaşteţi?


caietul de lucrări aplicative si se vor trimite pe adresa de

email a tutorelui desemnat la această disciplină.



BILANŢ PRESCURTAT la data de 31 Decembrie “N”

- lei -

Denumirea elementelor

N

r.

rd

.

Sold la

Începutul

exerciţiului

financiar

Sfârşitul

exerciţiului

financiar

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

(.201+203+205+2071-2075+208+233+234-280-290-2933)

01 38.397 47.053

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE

(ct.211+212+213+214+231+232-281-291-2931)

02 990.403 1.123.873

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE

(ct.261+263++264+265+267*-296*) 03

677 677

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd.01 la 03) 04 1.029.477 1.171.603

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI

(ct.301+302+303+/-308+331+332+341+345+346

+/-348+351+354+356+357+358+361+/-368+371+/-

378+381+/-388-391-392-393-394-395-396-397-398+4091-

4428)

05

2.129

2.363

II. CREANŢE29

(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai

mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare

element).

(ct. 267*-

296*+4092+411+413+418+425+4282+431**+437**+

+4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**+

+447**+4482+451**+453**+456**+4582+461+473**-

491-495-496+5187)

06

342.454

541.986

III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

(ct. 501+505+506+508+5113+5114-591-595-596-598)

07

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI

(ct. 5112+512+531+532+541+542)

08 112.790 59.887

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

(rd. 05 la 08)

09 457.373 604.236

C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 10 14.820 33.453

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN

(ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+

+405+408+419+421+423+424+426+427+4281+431***+

11

1.444.694

1.520.552

29

Sumele înscrise la acest rand şi preluate din contul 267 reprezintă creanţele aferente contractelor de

leasing financiar şi a altor contracte assimilate, precum şi alte creanţe imobilizate, scadente într-o perioadă

mai mică de 12 luni.



+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***

+447***+4481+451***+453***+455+456***+457+4581

462+473***+509+5186+519)

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE

NETE (rd. 09+10-11-18)

12 (972.501) (882.863)

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

(rd. 04+12-17)

13 56.976 288.740

G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

(ct.161+162+166+167+168-

169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+424+

+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+

+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+

+453***+455+456***+457+4581+462+473***+509+

+5186+519)

14

H. PROVIZIOANE (ct. 151) 15

I. VENITURI ÎN AVANS (rd.17 şi 18), din care: 16

ct. 131+132+133+134+138 17

ct.472 18

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL (rd. 20 la 22), din care: 19 3.200 3.200

- capital subscris vărsat (ct.1012) 20 3.200 3.200

- capital subscris nevărsat (ct.1011) 21

- patrimoniul regiei (ct. 1015) 22

II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 23

III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 24

IV. REZERVE (ct. 106) 25 640 640

Acţiuni proprii (ct.109) 26

PROFITUL SAU PIERDEREA

REPORTAT(Ă) (ct.117)

SOLD C 27 53.136

SOLD D 28 480.944

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA

EXERCIŢIULUI FINANCIAR (ct.121)

SOLD C 29 534.720 231.764

SOLD D 30

Repartizarea profitului (ct. 129) 31 640

CAPITALURI PROPRII – TORAL

(rd.19+23+24+25-26+27-28+29-30-31) 32

56.976 288.740

Patrimoniul public (ct.1016) 33

CAPITALURI – TOTAL (rd.32+33) 34 56.976 288.740

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective

**) Solduri debitoare ale conturilor respoctive

***) Solduri creditoare ale contiurilor respective



CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE la data de 31 Decembrie „N”

20 - lei -

Denumirea indicatorilor Nr.

rd.

Exerciţiul financiar

Precedent Curent

A B 1 2

1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 05) 01 4.808.093 5.772.678

Producţia vândută

(ct. 701+702+703+704+705+706+708)

02 4.808.093 5.751.261

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03 21.417

Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect

principal de activitate îl constituie leasingul (ct. 766) 04

Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de

afaceri nete (ct. 7411) 05

2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a

producţiei în curs de execuţie (711)

Sold C 06

Sold D 07

3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii

şi capitalizată (ct. 721+722)

08

4. Alte venituri din exploatare 09 1.076 19.039

VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL

(rd. 01 + 06 – 07 + 08 + 09) 10

4.809.169 5.791.717

5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele

consumabile (ct.601+602 – 7412)

11 110.938 199.040

Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 12 193.263 157.144

b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)

(ct. 605 – 7413)

13 48.463 85.830

c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 14 - 20.455

6. Cheltuieli cu personalul (rd. 15 + 16), din care: 15 2.028.075 3.160.642

a) Salarii şi indemnizaţii30

(ct. 641+642 – 7414) 16 1.461.741 2.301.889

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială

(ct.645 – 7415)

17 566.334 858.753

7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi

necorporale (rd. 19 – 20)

18

43.961

173.616

a.1) Cheltuieli (ct. 6811+6813) 19 43.961 173.616

a.2) Venituri (ct. 7813)31

20

b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd. 22 – 23) 21

b.1) Cheltuieli (ct. 654+6814) 22

b.2) Venituri (ct. 754+7814) 23

30

La acest rând se cuprind şi drepturile colaboratorilor, stabilite potrivit legislaţiei muncii, care se preiau

din rulajul debitor al contului 621 „Cheltuieli cu colaboratorii”, analitic „Colaboratori persoane fizice”. 31

Pentru contul de Profit şi pierdere la data de 31.12.2006, pe coloana aferentă exerciţiului financiar

precedent (2005), entităţile care au aplicat OMFP 94/2001 vor înscrie la acest rând şi rulajul contului 7815

„Venituri din fondul comercial negativ”.



8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 25 la 28) 24 1.719.479 1.690.480

8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe

(ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+

+628-7416)

25

1.661.280

1.606.449

8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

(ct.635)

26 34.031 46.606

8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi

active cedate (ct.658)

27 24.168 37.425

Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de

entitate al căror obiect principal de activitate îl constituie

leasingul financiar (ct.666*)

28

Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi

Cheltuieli (rd. 30 - 31)

29

- Cheltuieli 30 90.000

- Venituri 31 90.000

CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL

(rd. 11 la 15 + 18 + 21 + 24 + 29)

32 4.144.179 5.487.207

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:

- Profit (rd. 10 - 32) 33 664.990 304.510

- Pierdere (rd. 32 - 10) 34

9. Venituri din interese de participare (ct. 7611+7613) 35

- din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 36

10. Venituri din alte investiţii financiare şi împrumuturi

care fac parte din activele imobilizate (ct. 763) 37


11. Venituri din dobânzi (ct. 766*) 39 516 391


Alte venituri financiare (ct. 762+764+765+767+768) 41 157.692 93.885

VENITURI FINANCIARE – TOTAL

(rd. 35 + 37 + 39 + 41) 42

158.208 94.276

12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a

investiţiilor financiare deţinute ca active

circulante (rd. 44 - 41)

43

- Cheltuieli (ct.686) 44

- Venituri (ct. 786) 45

13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666*-7418) 46 1.526 1.283

- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 47

Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 48 70.223 108.583

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL

(rd. 43 + 46 + 48) 49

71.749 109.866

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):

- Profit (rd. 42 - 49) 50 86.459

- Pierdere ( rd. 49 - 42) 51 15.590

14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):

- Profit (rd. 10 + 42 - 32 - 49) 52 751.449 288.920



- Pierdere (rd. 32 + 49 - 10 - 42) 53

15. Venituri extraordinare (ct.771) 54

16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 55

17. REZULTATUL EXTRAORDINAR:

- Profit (rd. 54 - 55) 56

- Pierdere (rd. 55 - 54) 57

VENITURI TOTALE (rd. 10 + 42 + 54) 58 4.967.377 5.890.437

CHELTUIELI TOTALE (rd. 32 + 49 + 55) 59 4.215.928 5.601.517

18. PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):

- Profit (rd. 58 - 59) 60 751.449 288.920

- Pierdere (rd. 59 - 58) 61

19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct.691)32

63 216.729 57.156

20. Alte impozite neprezentate în elementele de mai sus

(ct.698) 63

21. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) AL

EXERCIŢIULUI FINANCIAR:

- Profit (rd. 60 - 62 - 63) 64 534.720 231.764

- Pierdere (rd. 61 + 62 + 63) (rd. 62+63-60) 65

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective


Numele şi prenumele _________ Numele şi prenumele _________

Semnătura _________________ Semnătura _________________

Ştampila unităţii

32

Pentru contul de Profit şi pierdere la 31.12.2006, pe coloana aferentă exerciţiului financiar precedent

(2005), entităţile care au aplicat OMFP 94/2001 vor înscrie la acest rând şi cheltuiela netă cu impozitul pe

profit anual (ct.6912 – 791).


6

BALANŢA DE VERIFICARE SINTETICĂ

Data: decembrie N Tip balanţă: luna curentă

Data listării

Cont

Denumire

cont

Sold la începutul anului Rulaje lunare Rulaje cumulate Solduri finale

Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit

101 Capital 0 3.200 0 0 0 0 0 3.200

1012 Capital subscris vărsat 0 3.200 0 0 0 0 0 3.200 106 Rezerve 0 640 0 0 0 0 0 640

1061 Rezerve legale 0 640 0 0 0 0 0 640

117 Rezultatul reportat 480.944,16 0 0 0 0 534.079,85 0 53.135,69

121 Profit sau pierdere 0 534.719,85 751.498,06 727.453,48 6.283.393,88 5.980.437,81 0 231.763,78

129 Repartizarea profitului 640 0 0 0 0 640 0 0 151 Provizioane 0 0 90.000,00 0 90.000 90.000 0 0

1518 Alte provizioane 0 0 90.000,00 0 90.000 90.000 0 0

167 Alte împrumuturi şi datorii

asimilate

0 12.672,41 0 0 12.672,41 0 0 0

205 Concesiuni, brevete, licenţe,

mărci comerciale, drepturi ...

0 0 0 0 2.171,85 0 2.171,85 0

208 Alte imobilizări necorporale 44.403,96 0 0 0 27.137,69 0 71.541,65 0 211 Terenuri şi amenajări de terenuri 85.994,23 0 0 0 0 0 85.994,23 0

2112 Amenajări de terenuri 85.994,23 0 0 0 0 0 85.994,23 0

212 Construcţii 622.512,35 0 78.622,97 0 134.721,90 0 757.234,25 0 213 Instalaţii tehnice, mijloace de

transport, animale şi plantaţii

213.917,47 0 3.006,14 0 197.427,16 0 411.344,63 0

2131 Echipamente tehnologice 20.031,60 0 0 0 4.318 0 24.349,60 0

2132 Aparate şi instalaţii de

măsurare, control şi reglare

59.007,57 0 3.006,14 0 88.298,45 0 147.306,02 0

2133 Mijloace de transport 134.878,30 0 0 0 104.810,70 0 239.689 0

214 Mobilier, aparatură birotică.. 42.804.86 0 0 0 28.811,36 0 71.616,22 0

231 Imobilizări corporale în curs 74.527,77 0 4.095,20 78.622,97 9.966,03 84.493,80 0 0 267 Creanţe imobilizate 677,05 0 0 0 0 0 677.05 0

2678 Alte creanţe imobilizate 677,05 0 0 0 0 0 677,05 0 280 Amortizări privind imobilizările 0 6.007,44 0 2.047,59 0 20.652,80 0 26.660,23


6

necorporale

2805 Amortizare concesiuni, brevete,

licenţe, etc.

0 0 0 60,33 0 663,63 0 663,63

2808 Amortizarea altor imobiliz. nc 0 6.007,44 0 1.987,26 0 19.989,17 0 25.996,61 281 Amortizarea privind imobilizările

corporale

0 49.353,07 0 14.694,51 0 152.963,36 0 202.316,43

2811 Amortizarea amenajărilor de

terenuri

0 0 0 716,62 0 8.599,43 0 8.599,43

2812 Amortizarea construcţiilor 0 0 0 5.655,10 0 64.658,72 0 64.658,72

2813 Amortizarea instalaţiilor, mij.

de transp. animalelor şi pl.

0 47.840,57 0 7.817,29 0 75.154,30 0 122.994,86

2814 Amortizarea altor imobilizări

corporale

0 1.512 0 505,50 0 4.550,91 0 6.063,42

302 Materiale consumabile 355,97 0 5.424,63 5.424,63 147.272,95 147.628,93 0 0

3021 Materiale auxiliare 0 0 2.956,60 2.956,60 49.991,77 49.991,77 0 0

3023 Materiale pentru ambalat 310,37 0 99,90 99,90 39.558,59 39.868,97 0 0

3024 Piese de schimb 0 0 45,29 45,29 4.335,66 4.335,66 0 0

3028 Alte materiale consumabile 45,60 0 2.322,84 2.322,84 53.386,94 53.432,54 0 0

303 Materiale de natura obiectelor

de inventar

1.773,21 0 2.780,30 6.117,30 126.991,13 126.991,13 1.773,21 0

371 Mărfuri 0 0 1.790,35 1.790,34 22.136,22 21.114,03 1.022,19 0

378 Diferenţe de preţ la mărfuri 0 0 -2.794,83 -1.790,34 -18.167,92 -17.735,19 0 432,73

381 Ambalaje 0 0 0 0 760 760 0 0

401 Furnizori 0 79.310,44 215.327,15 169.654,03 2.450.440,24 2.411.774,39 0 40.644,59

404 Furnizori de imobilizări 0 16.832,40 13.989,21 8.450,60 398.486,84 386.527,74 0 4.873,30

408 Furnizori-facturi nesosite 0 21.721,27 0 20.582,60 0 -1.138,67 0 20.582,60 409 Furnizori-debitori 296,93 0 -3.405,70 689,98 13.421,72 13.012,65 706 0

4091 Furnizori-debitori pt. cumpărări

de bunuri de natura stocurilor

0 0 -4.201,68 0 8.710,42 8.710,42 0 0

4092 Furnizori-debitori pt. prestări

de servicii şi executări lucrări

296,93 0 795,98 689,98 4.711,30 4.302,23 706 0

411 Clienţi 941,04 0 616.275,66 653.491,12 5.745.220,63

5.592.768,16 153.393,51 0

4111 Clienţi 941,04 0 616.275,66 653.491,12 5.745.220,63 5.592.768,16 153.393,51 0

418 Clienţi-facturi de întocmit 85.673,97 0 12.539,35 0 8.085,38 0 93.759,35 0


6

419 Clienţi-creditori 0 193.145,17 461.493,15 461.493,15 5.019.005,25 4.825.860,25 0 0

421 Personal - salarii datorate 0 31.132,70 365.895,00 351.011,00 2.229.121,52 2.274.400,82 0 76.412,00

423 Personal ajutoare materiale dat 0 2.044,40 4.859,00 2.879,00 47.888,30 48.722,90 0 2.879,00

425 Avansuri acordate personalului 0 0 172.531,00 172.531,00 921.574,13 921.574,13 0 0

426 Drepturi de personal neridicate 0 0 0 0 6 6 0 0

427 Reţineri din salarii dat terţilor 0 171,14 0 0 171.14 0 0 0 428 Alte datorii şi creanţe leg pers 0 0 0 0 -426,00 -965,00 539,00 0

4282 Alte creanţe în legătură cu pers 0 0 0 0 -426 -965 539 0 431 Asigurări sociale 0 90.018,54 111.786,70 157.937,00 963.625,22 1.029.625,33 0 156.018,66

4311 Contribuţia unităţii la asigurări

sociale

0 44.888,80 55.630,51 79.139,00 478.566,13 510.897,33 0 77.220,00

4312 Contribuţia personalului la

asigurări sociale

0 17.805,10 22.249,13 31.177,00 194.881,33 208.253,23 0 31.177,00

4313 Contribuţia angajatorului ptr.

asigurări sociale de sănătate

0 14.196,41 17.560,06 24.648 150.680,03 161.131,62 0 24.648

4314 Contribuţia angajaţilor ptr.


0 13.128,23 16.347,00 22.973 139.497,72 149.343,15 0 22.973,66

437 Ajutor de şomaj 0 5.534,08 9.516,30 12.731 81.103,62 88.300,44 0 12.730,89

4371 Contribuţia unităţii la fondul de

şomaj

0 4.377,45 7.373,30 10.563 62.870,85 69.056,39 0 10.563

4372 Contribuţia personalului la

fondul de şomaj

0 1.156,63 2.143,00 2.168 18.232,78 19.244,04 0 2.167,90

441 Impozit pe profit 0 99.838,34 0 778,27 156.215,82 57.156 0 778,52 442 Taxa pe valoarea adăugată 255.542,58 0 48.238,74 23.194,32 759.631,62 721.587,31 293.586,90 0

4424 TVA de recuperat 252.074,48 0 21.762,07 1,55 374.600,67 336.372,15 290.303 0

4426 TVA deductibilă 0 0 22.477,36 22.447,36 379.907,86 379.907,86 0 0

4427 TVA colectată 0 0 715,41 715,41 5.307,29 5.307,29 0 0

4428 TVA neexigibilă 3.468,10 0 3.283,90 0 -184,20 0 3.283,90 0

444 Impozit pe venituri din salarii 0 44.012,92 26.537,51 41.735 250.189,14 247.911,22 0 41.735

446 Alte impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate

0 0 99 99 8.514,02 8.514,02 0 0

447 Fonduri speciale, taxe şi asim 0 1.627,01 4.054,20 4.811 37.019,74 40.198,72 0 4.806 448 Alte datorii şi creanţe cu bugetul

statului

0 138,99 0 0 5.112,31 4.973,32 0 0

4481 Alte datorii faţă de buget 0 138,99 0 5.112,31 4.973,32 0 0


6

455 Sume datorate asociaţilor 0 845.895,43 0 14.065,43 897.496,43 1.206.392,50 0 1.154.791,50

4551 Asociaţi – conturi curente 0 845.895,43 0 14.065,43 897.496,43 1.206.392,50 0 1.154.791,50

462 Creditori diverşi 0 600 0 0 12.241,48 15.941,48 0 4.300

471 Cheltuieli înregistrate în avans 14.820,40 0 356,60 5.143,41 99.546 80.912,74 33.453,67 0

473 Decontări din operaţii în curs

de clarificare

0 0 0 0 2.399,92 2.399,92 0 0

512 Conturi curente la bănci 100.580,91 0 1.278.897,09 1.336.304,93 12.447.206,18 12.510.992,66 36.794,43 0

5121 Conturi la bănci în lei 21.037,40 0 626.312,20 642.025,14 5.826.480,91 5.841.984,28 5.534,03 0

5124 Conturi la bănci în valută 79.543,51 0 652.584,89 694.279,79 6.620.725,27 6.669.008,39 31.260,40 0 531 Casa 1.477,23 0 60.467,84 61.938,30 487.984,45 485.719,66 3.742,03 0

5311 Casa în lei 1.477,23 0 60.080,76 61.938,30 424.305,15 425.762,99 19,40 0 5314 Casa în devize 0 0 387,08 0 63.679,30 59.956,67 3.722,63 0 532 Alte valori 10.731,50 0 6.220 6.220 168.880,30 162.468,80 17.143 0

5328 Alte valori 10.731,50 0 6.220 6.220 168.880,30 162.468,80 17.143 0 542 Avansuri de trezorerie 0 0 0 0 34.036,77 31.828,99 2.207,78 0 581 Viramente interne 0 0 671.909,67 671.909,67 6.023.469,93 6.023.469,93 0 0 602 Cheltuieli cu materiale consum. 0 0 18.568,23 18.568,23 199.040,21 199.040,21 0 0

6021 Chel. cu materiale auxiliare 0 0 2.956,60 2.956,60 49.991,77 49.991,77 0 0 6022 Cheltuieli priv. combustibilul 0 0 13.143,60 13.143,60 51.517,87 51.517,87 0 0 6023 Cheltuieli privind materialele

pentru ambalat

0 0 99,90 99,90 39.868,97 39.868,97 0 0

6024 Chelt. priv. piesele de schimb 0 0 45,29 45,29 4.335,66 4.335,66 0 0 6028 Cheltuieli privind alte materiale

consumabile

0 0 2.322,84 2.322,84 53.325,95 53.325,95 0 0

603 Cheltuieli privind materiale de

natura obiectelor de inventar

0 0 6.117,30 6.117,30 126.694,12 126.694,12 0 0

604 Cheltuieli privind materialele

nestocate

0 0 2.011,06 2.011,06 29.689,70 29.689,70 0 0

605 Chelt. privind energia şi apa 0 0 6.725,12 6.725,12 85.829,94 85.829,94 0 0 607 Cheltuieli privind mărfurile 0 0 2.794,83 2.794,83 20.455,32 20.455,32 0 0 608 Cheltuieli privind ambalajele 0 0 0 0 760 760 0 0 611 Chelt. cu întreţinerea şi

reparaţiile

0 0 4.499,89 4.499,89 29.960,85 29.960,85

0 0

612 Cheltuieli cu chiriile 0 0 67.226,48 67.226,48 813.524,70 813.524,70 0 0 613 Cheltuieli cu prime de asig. 0 0 5.143,41 5.143,41 65.922,65 65.955,65 0 0


6

623 Cheltuieli de protocol, reclamă

şi publicitate

0 0 16.462,44 16.462,44 58.145,68 58.145,68 0 0

624 Cheltuieli cu transportul 0 0 11.818,12 11.818,12 91.650,49 91.650,49 0 0 625 Cheltuieli cu deplasări, detaşări

şi transferări

0 0 1.375 1.375 49.446,69 49.446,69 0 0

626 Cheltuieli poştale şi taxe de

telecomunicaţii

0 0 7.404,28 7.404,28 69.038,89 69.038,89 0 0

627 Cheltuieli cu servicii bancare şi

asimilate

0 0 581,30 581,30 5.875,05 5.875,05 0 0

628 Alte cheltuieli cu servicii

executate de terţi

0 0 24.325,28 24.325,28 422.850,68 422.850,68 0 0

635 Cheltuieli cu alte impozite ,

taxe şi vărsăminte asimilate

0 0 4.806 4.806 46.605,89 46.605,89 0 0

641 Cheltuieli cu salariile

personalului

0 0 352.116 352.116 2.301.888,82 2.301.888,82 0 0

645 Cheltuieli privind asigurările şi

protecţia socială

0 0 114.350 114.350 863.196,96 863.196,96 0 0

6451 Contribuţia unităţii la asigurări

sociale

0 0 79.139 79.139 510.897,18 510.897,18 0 0

6452 Contribuţia unităţii pentru

ajutorul de şomaj

0 0 10.563 10.563 69.056,39 69.056,39 0 0

6453 Contribuţia angajatorului ptr.


0 0 24.648 24.648 161.131,59 161.131,59 0 0

6458 Alte cheltuieli privind

asigurările şi protecţia socială

0 0 0 0 122.111,80 122.111,80 0 0

654 Pierderi din creanţe 0 0 0 0 0,53 0,53 0 0 658 Alte cheltuieli de exploatare 0 0 4.522,55 4.522,55 37.425,39 37.425,39 0 0

6581 Despăgubiri, amenzi şi pen. 0 0 0 0 5.313,81 5.313,81 0 0 6582 Donaţii şi subvenţii acordate 0 0 0 0 10.807,77 10.807,77 0 0 6588 Alte cheltuieli de exploatare 0 0 4.522,55 4.522,55 21.303,81 21.303,81 0 0 665 Cheltuieli dif de curs valutar 0 0 83.130,40 83.130,40 108.583,10 108.583,10 0 0 666 Cheltuieli privind dobânzile 0 0 0 0 1.283,23 1.283,23 0 0 681 Chelt. priv. amortizările,

provizioanele şi ajustările ptr depr

0 0 16.742,10 16.742,10 263.616,16 263.616,16 0 0

6811 Chelt. de exploatare privind 0 0 16.742,10 16.742,10 173.616,16 173.616,16 0 0


6

amortizarea imobilizărilor

6812 Chelt. de exploatare privind

provizioanele

0 0 0 0 90.000 90.000 0 0

691 Cheltuieli cu impozit pe profit 0 0 778,27 778,27 57.156 57.156 0 0 704 Venituri din lucrări executate şi

servicii prestate

0 0 627.942,14 627.942,14 5.746.940,97 5.746.940,97 0 0

706 Venituri din redevenţe, locaţii

de gestiune, chirii

0 0 729,88 729,88 4.320,46 4.320,46 0 0

707 Venituri vânzarea mărfurilor 0 0 3.035,47 3.035,47 21.417,26 21.417,26 0 0 741 Venituri din subvenţii de

exploatare

0 0 0 0 4.443,90 4.443,90 0 0

758 Alte venituri din exploatare 0 0 4.443,55 4.443,55 19.039 19.039 0 0

7582 Venituri din donaţii şi subvenţii 0 0 4.441,72 4.441,72 16.809,99 16.809,99 0 0 7588 Alte venituri din exploatare 0 0 1.83 1.83 2.229,01 2.229,01 0 0 765 Venituri din dif de curs valutar 0 0 1.272,81 1.272,81 93.885,40 93.885,40 0 0 766 Venituri din dobânzi 0 0 29,63 29,63 390,82 390,82 0 0 781 Venituri din provizioane şi ajustări

pentru depreciere privind activ. de

exploatare

0 0 90.000 90.000 90.000 90.000 0 0

7812 Venituri din provizioane 0 0 90.000 90.000 90.000 90.000 0 0 Total general 2.038.615,60 2.038.615,60 6.490.961,83 6.490.961,83 58.062.074,57 58.062.074,57 2.038.700,93 2.038.700,93

DIRECTOR ÎNTOCMIT C

Documents

BAZELE CONTABILITATII