Buna credinţăDisciplina:

Masterand: Patyodi (Balint) Katalin

CE ESTE BUNA CREDINŢĂ? Este un fapt din punct de vedere psihologic

Este o virtute din punct de vedere moral

Este o virtute ALETHEIOGALĂ, fiindcă are ca obiect adevărul însuşi

Este o credinţă şi totodată o fidelitate

Buna credinţă : este baza fiecărui virtute, fiindcă o virtute lipsită de buna credinţă este totuna cu reaua-credinţă şi nu mai este o virtute.

CE NU ESTE BUNA CREDINŢĂ?

Nu este niciodată: minciuna, iprocrizie, duplicaţie,

Nu este REA- CREDINŢĂ

Nu aparţine ego-ului, căci tot ce aparţine egoului este minciună, iluzie, răutate…

Nu este egal cu falsitatea, cu viclenie

A fi de bună –credinţă…

Aristotel: A fi de bună- credinţă înseamnă a spune

ceea ce omul crede că este adevărat ,a rămâne credincios, în vorbe şi în fapte, în convingerile sale, a nu minţii niciodată nici pe alţii şi nici pe el însuşi…

Un om de bună credinţă… Este un om care merită să fie crezut: ~Buna credinţă este virtutea oamenilor, care merită să fie crezuţi,

aceşti oameni iubesc adevărul şi refuză minciuna şi falsitatea…~

(Aristotel)- Este un om inteligent:

- Buna credinţă este virtutea inteligenţilor: ~…cărora buna credinţă le lipseşte sau cei care pretind că se pot dispensa de ea, nu sunt intelectuali…

- (Montaigne)- Este un om liber:- Omul liber este întotdeauna cu bună credinţă, nu acţionează

niciodată cu viclenie ci întotdeauna cu bună credinţă. - (Spinoza)

Psihologul de bună credinţă

În primul rând este de evitat : a crede în modul absolut de a fi psiholog,

empatic, vesel, blond, sau de bună credinţă…. nici o calitate, nici un rol nu este o coincidenţă

absolută cu sine, trebuie smuls din excesul de seriozitate căci în acest mod este doar o rea- credinţă

~ a fi Dumnezeu…~

Buna credinţă a celor care îi îndrumă pe ceilalţi…

Omul nu poate evita de a avea diferite roluri şi calităţi în jocul vieţii, însă dacă alege rolul îndrumătorului , fie vorba de psiholog, pedagog, doctor sau maistru zen, responsabilitatea îi aparţine.

Ar trebui să transmită numai ceea ce crede!

Transmite numai ce crezi! O poveste veche de zen spune aşa: Odata o mamă s-a dus cu copilul ei la un înţelept şi i-a cerut să-l

convingă pe copil să nu mai mănânce dulciuri. -Te rog, spune-i să nu mai mănânce dulciuri!

Înţeleptul a stat puţin pe gânduri şi i-a răspuns în felul următor: - Voi cere acum, să reveniţi peste două săptămâni!

Femeia fususe puţin supărată, dar peste două săptămâni a revenit cu baiatul ei.Înţeleptul atunci s-a uitat în ochii baiatului şi a spus:

- Fiule, nu mai mânca dulciuri!Femeia a fost foarte mulţumită, însă totuşi l-a întrebat pe înţelept:

- De ce n-ai putut să-i spui asta acum două săptămâni? - Căci, acum două săptămâni şi eu am mâncat dulciuri…~

CONCLUZIA Un maistru de zen nu învaţă nimic altceva decât ceea ce crede cu

bună credinţă, ar tebui să transmitem şi noi doar ceea ce credem, chiar dacă există posibilitatea de a ne înşela…

… Buna credinţă absolută nu există, însă acest fapt nu ne împiedică să tindem spre ea…

Citat:

…totul depinde de cât de pregătit este omul de a putea schimba.. Ceva de gen>)

Vă mulţumesc pentru atenţie!