Cheile de T Arghezi

7/18/2019 Cheile de T Arghezi

http://slidepdf.com/reader/full/cheile-de-t-arghezi-5695e29b64020 1/49

CHEILEde Tudor Arghezi

Miţu şi Baruţu au mai crescut şi încep să comploteze.În ceasurile scurte dintre păruieli şi ghionti, daţi şi primiţi, înţelegându-şi interesele de

generaţie mai bine, ei îşi dau seama că au datoria să se organizeze împotriva marilor adversari măicuţa şi tătuţu, unchiul !esis şi mătuşa "ătana. #ibertăţile lor au văzut dine$perienţă că sunt limitate de reguli şi dogme. În ordinea morală nu e voie nimic, iar în

ordinea materială totul e încuiat. %&urisiţii şi tartorii au dus perversiunea până lara&inamentul dulapurilor cu broască, blocate cu o &ărâmă de metal trecută pe o verigă. 'utoate că, nemişcate şi blânde la locul lor, s-ar lăsa de bunăvoie cotrobăite, dulapurile sunt caşi cum nici n-ar &i acolo unde se găsesc, căci stau în buzunarele asupritorilor, unele lamăicuţa, altele la tătuţu.(e la bucătărie până la dormitoare, numai dulapuri de toatămărimea şi înălţimea. )u e odaie &ără un dulap cel puţin. "e întrebi de ce mai e nevoie dedulapuri dacă sunt odăi, şi ce rost mai au odăile dacă mai ai şi dulapuri, chei la odăi şi cheila dulapuri. * absurd. +i mania cheilor cu broască merge şi mai departe. 'hiar în dulapurileîncuiate, dacă umbli la ele, dai de saltare încuiate, şi în saltare, de cutii încuiate.

)emaipomenitdată, Baruţu a găsit uşa unui dulap crăpată şi a strigat numaidecât pe Miţu.(escoperiseră, în s&ârşit, drumul la tainele mari, şi au intrat amândoi în dulapul cu haine.(ecepţia le-a &ost serioasă, trezindu-se amândoi între pantaloni atârnaţi de cârlige şi &uste şidând şi de alte ra&turi încuiate. (ulapul mai avea şi patru uşi, iar la miloc o grămadă de

poliţe, până sus. 'e rău e să &ii mic, şi mai ales ce nedreptate "ot ăia sunt de vină că eştimic puteau să te &acă mare dintr-o dată, să nu aştepţi să creşti cât le-o place lor, douăzeci deani. * o înţelegere secretă între părinţii din toată lumea. *i se pre&ac că se gâlcevesc unii cualţii pentru tot &elul de prete$te, dar în &ond sunt de per&ect acord copiii trebuie să &ie micişi să stea mici o viaţă întreagă. )-ar vrea şi Baruţu să aibă mustăţi/ (e ce n-are mustăţi/ )-

ar vrea şi Miţu să puie &ustele mamei/ (e ce nu poate/ 0iindcă e ţinută mică într-adins, sănu poată să se gătească.%u dus la dulap scaune, s-au suit pe ele şi au dat de cutii încuiate. (e cine le încuie ăia,

dacă nu de ei / !ituaţia asta trebuie să se s&ârşească. * de netolerat. "e pupă toată ziua cuipocrizie şi ascund de tine tot. 1reau sinceritate şi lucru pe &aţă, ori totul, ori nimic.

2n zgomot de e$plozie a venit de sus şi un vaiet cu ţipete a izbucnit.- 2nde sunt copiii/ a întrebat tătuţu.- %dineaori erau pe aci, nu ştiu unde s-au băgat, a răspuns măicuţa, înspăimântată.

%u dat &uga din două părţ& pe scări, şi un spectacol dramatic s-a des&ăşurat dinaintea lor, îndormitor. (ulapul cel mare, cu patru dulapuri, era răsturnat peste Miţu si Baruţu, şi a trebuito umătate de ceas ca să poată &i scoşi de subt dărâmături, din haine, din ru&ărie şi ciorapi.#e căzuseră în spinare, ca o avalanşă de lucruri îndrăcite, dulapul, şi toate cutiile de lemn şicarton s-au prăbuşit, lovindu-i &iecare cu un colţ undeva. umbrelă îl nimerise ca un ciocde barză pe Baruţu în cea&ă şi &ăcătorul de rele zbiera a&irmând că l-a 3omolât4.

% &ost prima revoluţie adevărată din &amilie, şi răniţii trataţi la in&irmeria gospodărieicu &ricţiuni şi obloeli, s-au dezum&lat abia după patru zile, cât a durat şi aşezarea lucrurilor la loc. )umai ridicarea dulapului în picioare a ţinut o umătate de zi, demontat cuşurubelniţa şi montat bucată cu bucată.

Modest şi linguşitor, Baruţu s-a aşteptat şi la o bătaie pe nădragi, dar măicuţa 5-a

cruţat, mulţumită că dulapul 5-a prins înăuntru şi nu 5-a strivit.- )u mă baţi, mămico/ a întrebat Baruţu.- Îmi pare bine că e cel puţin conştient şi logic, a zis tătuţu, ca un în&umurat.

În împreurările cele mai grele el spune vorbe um&late, tot ca să-şi ascundă gândul de ei.1



- #as6 că te-a bătut el, (umnezeu, a răspuns măicuţa.1a să zică, şi (umnezeu are o înţelegere cu ei7 )u mai e în viaţa asta nici o libertate.

'ând nu te vede că te strecori binişor pe scară tătuţu, se ţine după tine (umnezeu. )u mai poţi nici să su&li de atâta camarilă. 'e-i atunci Baruţu/ 8ucărie şi bătaie de oc/

9rocesul s-a udecat după ce au &ost scoase pansamentele. #a picior, Baruţu a rămas cuo zgârietură adâncă. Buricul unui deget i-a rămas muşcat de casetă, în care şi-5 vârâse casă ridice capacul. 0usese scos de subt boar&e cu degetul prins în deschizătura de metal.0lagrantul delict era evident voia să &orţeze capacul, dar nu 5-a autat (umnezeu, care ţine

cu părinţii. 'um vrei să mai aibă o părere bună copiii despre el, când &ace poliţie pentru ăia/#a proces au &ost citaţi şi 'olonelul şi "ătana, şi n-au lipsit din 'urtea cu 8uraţi nici

pisicile, admise în calitate de apărători, întrucât ele, căţeii şi găinile sunt în solidaritate cuei. (in motive însă speciale, în legătură cu intendenţa, găinile, raţele şi gâştele, cu toate căacuzaţii cereau o largă publicitate a dezbaterilor, n-au &igurat în instanţă. 'ocoşul :oniţă s-amărginit să ia in&ormaţii pe la &ereastră, înălţându-şi un ochi până la geam şi comunicând

poporului, din când în când, impresiile di&ormate, din şedinţă. 'olonelul s-a prezentat înuni&ormă şi cu decoraţiile pe piept. 1ăzându-5 că şi-a pus şi pe 3Mihai 1iteazul4 Baruţu şi-adat seama că se va petrece un lucru grav şi a s&eclit-o. Mai ales că unchiul !esis, indi&erent

de zâmbetul lui, nici nu 5-a băgat în seamă.- )u te mai uita aşa la mine, i-a atras atenţia tătuţu. * prea târziu. "e-am dat la 'urteaMarţială şi vei &i udecat după 'odul 8ustiţiei Militare. !-a isprăvit, nu mai era nicioscăpare. să-l mănânce ocna.

9entru solemnitatea ustiţiei, acuzaţii au &ost ţinuţi în coridorul de la baie. :ntrând însala de şedinţă, colonelul a tuşit pentru pregătire, şi sabia lui s-a lovit de pardoseală, degresie, ca de o lespede grea de eşa&od. 3* gata/4 a zis, şi a sunat din clopoţelul cu carealtădată era chemată la su&ragerie 'ati. 3* gata4 i s-a răspuns. %produl care striga peîmpricinaţi era soldatul de ordonanţă al domnului colonel. să vadă şi el, Baruţu, acum, ce-

i un colonel. )u mai e !esis în civil, care îl răs&ăţa pe genunchi şi pe care îl trăgea de cioc,cu o lipsă de respect tolerată binevoitor. tresă groasă şi trei subţiri patru trese de aur. +iepoleţi. (e sabie, nu mai vorbim. !e trage a&ară lungă, lungă de tot, şi taie. 'u sabia astadomnul colonel a ucis la Mărăşeşti o mie, mi se pare, de turci.

!oldatul a strigat pe întâiul acuzat. 1rea să vie şi Miţu. )u se poate. 0iecare când echemat. %cuzatul e adus de soldat, cu ochii-n pământ. )u s-a ştiut când venise şi părintele.%ştepta şi el pe scaun la masa uriului. "oate autorităţile erau adunate. 1orbeşte colonelul,cu condeiul în mână, &iindcă se &ac şi acte.

- :a mâinile de la spate, stai drept şi răspunde.Baruţu nu putea să stea drept şi să-şi ia mâinile de la spate. ;inea într-o mână bilele şi

în cealaltă un corn.- 'um te cheamă/ a întrebat domnul colonel preşedinte. Baruţu s-a speriat. 2nchiul

!esis a uitat cum îl cheamă.- Baruţu răspunde tărăgănat Baruţu.- 'e nume e ăsta/7 <sta nu e nume de udecată7 !pune cum te cheamă legalBaruţu s-a uitat la tătuţu, dar tătuţu nu se mai uita la el. "rage cu coada ochiului la

măicuţa, dar nici măicuţa nu se mai uită la el. Întoarce ochii la "ătana, dar nici "ătana nu semai uită la el. %re de-a &ace numai cu !esis, dar nici el nu mai e !esis, e domnul colonel şidomnul preşedinte.

- "e-am întrebat cum te cheamă şi nu mi-ai răspuns. =ăspunde.- )u ştiu, răspunde Baruţu, şi o lacrimă îi umple &iecare ochi, în &aţa marii singurătăţi

în care se simte deodată izolat.- 'âţi ani ai/ Mai întreabă preşedintele.

2



!e gândeşte, descuraat. )ici asta nu ştie. (ar îşi aduce aminte ce a răspuns odatăargatul 9etre la aceeaşi întrebare când a &ost angaat.

- !unt bătrân, răspunse Baruţu. )eaşteptatul răspuns a tulburat într-atât auditoriul, încât, la un semnal al domnului

colonel, acuzatul a &ost repede scos a&ară şi dus la baie, ca să aibă vreme uriul să râdă.- 'um ieşim din încurcătură/ a zis !esis. )e trebuie imaginaţie.(us la baie, Baruţu a plâns lângă Miţu, care a plâns şi ea văzându-l că plânge.- 'e ţi-a &ăcut, mânca-te-ar mama/ 5-a întrebat Miţu.

- !esis nici nu mai ştie cum mă cheamă, a gemut Baruţu, simţind că trăieşte oîmpreurare care îi da dreptul să &ie disperat.

- %i spus că m-am agăţat şi eu de dulap/ l-a întrebat Miţu.- )-am spus nimic7- %i spus că am căutat cerceii mamii/Baruţu tăgăduieşte, &ăcând cu limba în cerul gurii un zgomot cum suge purcelul.%pare soldatul.- !unteţi chemaţi amândoi, zise soldatul. Baruţu &ace loc soru-sii să treacă.- :ntră tu întâi, zise Miţu.

- Ba intră tu întâi, zice Baruţu. *u am mai intrat o dată întâi. 'iorovăiala la uşa şedinţei&ace pe !esis să o deschidă.- :ar v-aţi luat> la ceartă/ întreabă colonelul, care îşi scosese sabia şi chipiul. %bia ne

udecăm de dulap70iecare din copii începe o e$plicaţie şi nu se poate pricepe nimic.- !taţi os zice unchiul !esis.Baruţu dă &uga la măicuţa şi Miţu la tătuţu. !olemnitatea a degenerat. )u mai e nici

masa în milocul odăii, nici uriul încremenit pe scaune. :i vine lui Baruţu inima la loc.- 2ite ce ne-am hotărât, zice unchiul !esis. )u vă mai udecăm, nu vă mai pedepsim

?'opiii sar la el să-5 pupe.@ 1ă dăm vouă cheile de la toate dulapurile. ?*ntuziasm.@ !ă leţineţi voi, la voi7 'ând o trebui ceva din vreun dulap, umblaţi voi şi scoateţi voi tot cetrebuie.

%tunci, verigă după verigă şi snop după snop, de prin buznare, de la cingători şi de prin cuie, cheile le-au &ost puse grămadă pe masă şi date în primire cheile din toată casa,cheile din toată curtea, de la piviniţă, de la magazii, de la coteţe, de la murături şi de la

biuterii, de la lemne şi de la haine, de la cămară şi de la ru&ărie, de la cărbuni şi de ladulapurile cu cărţi.

- (e azi încolo, veţi avea voi doi griă de toate şi tătuţu şi măicuţa or să stea şi or să se oace. 1oi &aceţi ceaiul, mâncarea, voi puneţi untul pe pâine, voi o să lucraţi şi o să aduceţi parale. "ătuţu şi măicuţa au demisionat, şi chiar acum se duc în curte să se dea în leagăn.1oi să pregătiţi masa, că mâncăm la voi.

Aândindu-se mai bine, Miţu şi Baruţu ar &i pre&erat să &ie udecaţi şi condamnaţi. *rauvreo sută de chei dinaintea lor şi le e$aminau unele găurite, altele cu bold. !emănau unelecu altele, dar o strâmbătura deosebea cheie de cheie.

- %zi &acem tot noi masa, zise măicuţa. 1oi, luaţi cheile şi duceţi-vă la dulapuri. 1edeţice-i în &iecare dulap, ca să ştiţi, şi pe urmă le ţineţi la voi. :a tu patru verigi şi tu patru verigi.

'am codindu-se, dar totuşi bucuroşi, copiii au încercat la toate dulapurile, şi nici unulnu s-a deschis. %u luat cheile la rând şi de-a-ndaratele, o verigă după altă verigă, au apăsat

în uşi cu genunchiul, au scos limba, ca să meargă cheile mai bine> degeaba. %u &ost chemaţila supă

- #a masă, copii

3



'âte o verigă cu chei, una după alta, a &ost adusă la măicuţa pe masă, opt verigi plinecu chei mai lungi şi mai scurte.

- 2ită-le a zis Miţu.- ;i le dau îndărăt, a zis Baruţu. )u se potriveşte nicăieri nici una.

4



RAPSODII DE TOAMNĂde George Topârceanu

I% trecut întâi o boare9e deasupra viilor,+i-a &urat de prin ponoare9u&ul păpădiilor.

'u acorduri lungi de liră:-au răspuns &âneţele."oate &lorile şoptiră,Întorcându-şi &eţele.

2n salcâm privi spre munteMândru ca o &lamură.!olzii &runzelor mărunte

!-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţo&ană0ără ocupaţie% adus o veste-n goană+i-a &ăcut senzaţie

'ică-n munte, la povarnă,9lopii şi răsurile

!pun că vine-un vânt de iarnă=ăscolind pădurile.

+i-auzind din depărtare1ocea lui tiranică,"oţi ciulinii pe cărare0ug cuprinşi de panică...

vonul prin livezi coboară.'olo os, pe mlaştină.!-a-ntâlnit un pui de cioară'-un bâtlan de baştină

+i din treacăt îi aruncă%ltă veste stranie,'-au pornit-o peste luncă0runzele-n beanie

II

Într-o clipă, alarmate,:es din şanţuri vrăbiile.9apura pe lac se zbate

5

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/toparceanu.php

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/toparceanu.php



#egănându-şi săbiile.

2n lăstun, în &rac, apare!us pe-un vâr& de trestie'a să ţie-o cuvântareÎn această chestie.

(ar broscoii din răstoacă

Îl insultă-n pauze+i din papură-l provoacă'u prelungi aplauze.

#işiţele-ncep să strige'a de mama &ocului.'ocostârci, pe catalige,1in la &aţa locului.

2n ţânţar, nervos şi &oarte!lab de constituţie,În zadar vrea să ia parte+i el la discuţie.

'ând deodată un erete,9oliţai din naştere,9este baltă şi boschete1ine-n recunoaştere

'u poruncă de la centru'ontra vinovatului,'a să-l aresteze pentru!iguranţa statului...

(e emoţie, în surdină,!ub un snop de bozie, păstaie de sulcină% &ăcut e$plozie.

III

0lorile-n grădini s-agită.9este straturi, dalia,'a o doamnă din elităÎşi îndreaptă talia.

"rei petunii subţirele,

0armec dând regretelor,!tau de vorbă între eleC'e ne &acem, &etelor/...C

6



0loarea-soarelui, bătrână,(e pe-acum se sperie'-au să-i cadă în ţărână(inţii, de mizerie.

+i cu galbena ei zdreanţă!tă-n lumina matură,'a un talger de balanţă

%plecat pe-o latură...

Între gâze, &ără &rică!e re-ncep idilele.(oar o gărgăriţă mică,Blestemându-şi zilele,

)ecăită cere s&atul2nei molii tinere,

'ă i-a dispărut bărbatulÎn costum de ginere.

Împreur îi cântă-n şagăAreierii din &laute.C2&, ce lume, soro dragăC2nde să-l mai caute/

#-a găsit sub trei grăunţe

Mort de inaniţie.+i-acum pleacă să anunţe'azul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite(e-aşa vremi protivnice!e vorbiră pe şoptite!ă se &acă schivnice.

+i cum ştie-o rugăciune(oamna măsălariţă,"ot soborul îi propune!-o aleagă stariţă.

)umai colo sus, prin vie,=umenele lobode1or de-acuma-n văduvie

!ă trăiască slobode.

1ezi de-aceea mătrăguna%-nvăţat un brusture

7



!ă le spuie-n &aţă una'are să le usture...

8os, pe-un vâr& de campanulă9ururea-n vibraţie,+i-a oprit o libelulăborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,"rupu-i &in se clatină,Aiuvaer de smalţ şi aur 'u sclipiri de platină.

V

(ar deodată, pe coline!cade animaţia...

(e mirare parcă-şi ţine1ântul respiraţia.

boară veşti contradictorii,!e-ntretaie ştirile...'e e/... 'e e/... !pre podgorii"oţi întorc privirile.

:at-o... !us în deal, la strungă,

%şternând pământuluiDaina ei cu trenă lungă(e culoarea vântului,

!-a ivit pe culme "oamna,âna melopeelor,!paima &lorilor şi (oamna'ucurbitaceelor...

#ung îşi &lutură spre vale,'a-ntr-un nimb de glorie,9este şolduri trium&aleDaina iluzorie.

%poi pleacă mai departe9ustiind cărările,'u alai de &runze moarte!ă colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .

Aâze, &lori întârziate8



Muza mea satirică1-a-nchinat de drag la toate'âte-o stro&ă lirică.

(ar când ştiu c-o să vă-ngheţe:arna mizerabilă,Mă cuprinde o tristeţe:remediabilă...

POVESTEA CEASULUI CU INIMĂde Vladimir Colin

E"răia odată un ceasornicar bătrân. Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de lamarginea ora ului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stear. *ra mare cât un băiat sau oș

&eti ă de patru ani, avea limbile de aur i ci&rele de pietre scumpe.ț ș

)iciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas Îl privi pe toate păr ile însăț

ceasul nu mergea. Îl luă acasă i îl des&ăcu să îl repare. 9e vremea aceea, în &iecare ceasș

locuia un pitic. *l era cel care mi ca ro ile din ate i bătea cu un ciocănel, &ăcând tic F tac,ș ț ț știc F tac7'easul pe care îl găsise me terul nu avea pitic. %vea însă un pitic într-un sertar, de laș

un ceas care &usese strivit din gre eală de stăpânul său. =epară ceasornicarul ceasul i îlș ș

a eză în vitrină, doar, doar o veni păgubitul după el.ș

Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. Îl duse la palati îl a eză în sala tronului păzit de doi osta i.(in ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat.ș ș ș

(e câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăesc ăranii, abia îi spuneaț

împăratul E1orbe te Î i dau voie să vorbe ti o oră74 că ceasul cu limbi de aur i arăta căș ț ș ș

ora trecuse 9leca boierul supărat, &ără să apuce să deschidă gura. (acă venea însă ovăduvă, care îl învinuia pe boier că-i &ură i ultima bucă ică de pâine, împăratul îi spuneaș ț

- *i, vorbe te i tu Î i dau voie o clipă7 i iată că după ceasul cu limbă de aur, clipaș ș ț Ș

inea, inea i nu se mai s&âr ea7 9leca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimăț ț ș ș

(acă au văzut a a, s-au strâns boierii într-o zi i s-au dus la împărat.ș ș

- Măria ta, nu se mai poate7 'easul Măriei tale ne &ace viaţa amară. )u merge bine,MăriaFta

#-a chemat împăratul pe ceasornicar i i-a dat ceasul să-l repare.ș

?7@%uns acasă, ceasornicarul scoase piticul din ceas i îl întrebă ce se întâmplă.ș

- Me tere, me tere F o&tă piticul F ce să &ac dacă am o inimă/ :nima ine cu oameniiș ș ț

nevoia i i nu-i iube te pe boierii hrăpăre i7 %tunci pun ceasul să meargă mai repede sauș ș ș ț

mai încet după cum cred eu că e bine.Me terul dădu din cap. (oar avea i el o inimă i-l în elegea tare bine pe piticul celș ș ș ț

inimos ?7@9entru a ie i din impas, ceasornicarul apelă la autorul altui me ter, care dorindș ș

să &ie pe placul împăratului, construi un pitic de &ier, &ără inimă, care să pună ceasul înmi care ca i piticul adevărat.ș ș

"are s-au bucurat boierii i împăratul de noul ceas #-au a ezat în sala tronului i, deș ș ș

atunci, din nou vorbiră boierii câte o oră, iar nevoia ii câte o clipă7 %poi, îmbătrânind,ș

piticii din ceasornice se mutară, rând pe rând, în ara pove tilor i în locul lor &ură a eza iț ș ș ș ț

pitici de &ier, sau arcuri, lan uri, pendule i cuci.ț ș9ână în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc, cu lan ,cu pendule sau cu cuc, dar ț

ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în pove tile pentru copii.4ș

9

http://webcultura.ro/povestea-ceasului-cu-inima/

http://webcultura.ro/povestea-ceasului-cu-inima/



PRIVIGHETOAREAde Ioan Al. Brătescu-Voineşti

- 'e ai, nene :orgule/ 9arcă ai &i supărat.- *...- Ba nu, zău, ţi s-a întâmplat ceva/

- Mi s-a întâmplat o ticăloşie... )ici nu ştiu cum să-ţi spui... +tii că prin &undul curţii

mele trece iazul, iazul morilor. 'ând n-am ce &ace, dau cu undiţa la peşte. %m acolo, înstânga scării ?c-am &ăcut o scară pentru scăldat@, o adâncătură, în care arunc în toate serilecâte o bucată de mămăligă, ori câte un pumn de grâu &iert nadă la peşte... +i uneori, când eapa merie, mai ales acum primăvara, se dă bine şi prinz... nu cine ştie ce peşti mari, dar îns&ârşit cleni, mrene... %m prins de multe ori şi mai măricei - aşa, cât un cuţit de masăobişnuit - "u nu eşti pescar> n-ai dat cu undiţa niciodată... * plăcut... #a mine acolo, e&rumos de tot o umbră deasă şi răcoroasă, şi apa aia care curge lin printre sălcii pletoase...!ă vii odată să vezi... %cum, eu am undiţe sistematice, de se strâng, se &ac baston> dar aici îniaz nu le întrebuinţez, că prea sunt lungi... :au câte o nuia de alun, îi pun aţă, plumb şi

cârlig, şi gata> iar când plec de acolo, în&ăşor aţa pe nuia şi o bag într-un tu&iş de richită. Întu&işurile astea şi în sălciile de pe marginea iazului vin privighetori şi cântă toată noaptea...0oarte de multe ori, când stau liniştit la pescuit, vin săracele până lângă mine, aproape detot, să le prinzi cu mâna, parcă ar &i oarbe umblă după ouă de &urnici şi după râme... 'e eazi/ 8oi. %laltăseară, marţi, a venit pe la noi căpitanul (elescu cu nevastă-sa şi am stat cutoţii în pridvor să le ascultăm. )u cânta una, cântau zece, cincisprezece G răsuna totzăvoiul... +i cum era o lună ca ziua şi mirosea liliacul... am petrecut o seară... să-l întrebi peel... Mai ales una, chiar în grădină la mine, într-o salcie pletoasă, cânta... (oamne,(umnezeule... (e câte ori începea, &ăcea într-un &el nour. Încă 1ictoriţa, nevasta

căpitanului, luase un condei, să însemne cu vorbe toate &elurile de sunete pe care le scotea.2neori &ăcea &i, &i, &i, tiha tiha tiha chiau chiau chiau clings... iar când isprăvea într-ocascadă de triluri, zău dacă nu-ţi venea s-o aplauzi ca pe-o primadonă... +i din crivină îirăspundeau altele şi altele... 0rumoasă seară am petrecut, n-am s-o uit niciodată +i neîntrebam cu toţii> dacă o &i adevărat că toate vieţuitoarele de pe pământ se trag dintr-otulpină şi că s-au deosebit unele de altele numai silite de împreurările deosebite prin careau trecut - ce &el de împreurări au &ost alea care au putut sili privighetoarea să aungă săcânte aşa, iar cârsteiul, bunioară, să hârâie, ca un ceasornic de buzunar când îl întorci/ Maretaină * 9e la douăsprezece ne-au plecat mosa&irii, iar nevasta căpitanului, după ce ne-a zisnouă 3bună seara4, a &ăcut bezele înspre salcia pletoasă, strigând 3#a revedere, puică, pemâine seară4

+i au venit şi aseară> dar în salcie nu mai cânta privighetoarea... !e auzeau în zăvoi,dincolo, peste iaz, o mulţime> aici însă nu... )e gândeam că poate şi-a găsit soţia şi s-o &idus după ea în zăvoi> şi ne sileam s-o recunoaştem de pe cântec> dar, ori că era prea departeşi nu puteam deosebi toate sunetele, ori că nu cântă toate la &el> dar lucru hotărât, lipsea unsunet> n-auzeam pe nici una &ăcând clings clings <sta nu-l auzeam, şi să vezi de ce... %zidimineaţă, neavând treabă, mă scobor la gârlă. #ăsasem în aun undiţa acolo într-un tu&iş... caut nimic. ic> să ştii că mi-a &urat-o cineva. 'ând mă uit mai bine, o văz mai departe

pe os. (au s-o ridic aţa deşirată după băţ şi încurcată în richită. Mă iau după &ir şi ce săvăz/ 9arcă şi acuma mi se s&âşie inima... #ăsasem râma în cârligul undiţei> şi biata

privighetoare, umblând după demâncare, a înghiţit cârligul... !ărăcuţa cât trebuie să se &izbătut, cât trebuie să se &i chinuit

10



%cuma sta moartă, cu aripioarele întinse, iar pe ochişorii ei, ca două mărgele negre,năpădiseră &urnicile... 9re legea mea !unt aşa întâmplări absurde, care-ţi turbură mintea, îţizdruncină credinţa... %uzi dumneata moarte cu cârligul în&ipt în guşuliţa aia care scoteasunetele alea dumnezeieşti %uzi dumneata, cum am răsplătit eu păsărica aia nevinovată,

pentru că ne des&ătase cu viersul ei 'ând mă gândesc, îmi vine nebunie> dar ştii, nebunie...%h ochişorii ăia negri pe care năpădiseră &urnicile...

COPILĂRIEde Ana Blandiana

(in oglindă mă privea un trup &irav'u claviatura coastelor distinctă,:nima-apăsa pe clape grav+i-ncerca s-apară în oglindă.

)-am văzut-o niciodată, dar ştiam,

'a-ntr-un oc de-a baba-oarba, că-i ascunsă?9recum inima salcâmului din geam,'oşul pieptului de crengi o &ace &runză@.

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă* aievea cântu-i uni&orm,+i ca nu cumva în somn să tacă,Mi-era &rică seara să adorm.

SPAIMA ZMEILOR de Ioan Slaici

% &ost odată ce-au &ost> a &ost un om i-o &emeie, bărbat i muiere, oameni de treabă, elș ș

bun i ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine i to i se bucurau când treceau peș ș ț

la casa lor. )iciodată el nu zicea ba când ea zicea da, dar nici ea nu ie ea din voile lui, i deș ș

aceea era lini te la casa lor i toate le ie eau bine i cu spor.ș ș ș ș

%veau însă i oamenii ace tia o mare i nesecată mâhnire-n su&letele lor nu le &ăcuseș ș ș

(umnezeu parte de copii, i &ără de copii via a, mai ales cea bună, n-are nici un rost. !ă &iș ț

avut &ie măcar numai unul, ca să aibă de cine să poarte griă i cu ce- i bate capul, căci a aș ș ș

numai ei amândoi î i nădeau zilele în sec i nu se alegeau cu nimic din ele.ș ș

(ădeau dar slube pe la toate bisericile, miluiau to i săracii i toate văduvele i seț ș ș

rugau în toate zilele lui (umnezeu C(ă-ne, (oamne, i nouă un copil, unul singur, cât deș

mic, numai copil să &ieC(umnezeu însă nu se opre te la vorbele omului, ci-i vede i gândurile ascunse.ș ș

- Măi 9etre, îi zise dar într-una din zile lui !&. 9etre. amenii ace tia sunt adevăratăș

pacoste pe capul meu. Mi s-a înăcrit cu ei- (e ce, s&inte (oamne/ întrebă portarul raiului.- )u vezi, răspunse "atăl 'eresc, că sunt nesă io i/ "ot le-am dat, i nu se maiț ș ș

mul umesc. !ănătate au, rânduială, pace i bună în elegere la casa lor au, cu toată lumea seț ș țnărăvesc, iar acum le mai trebuie i copii.ș

11

http://www.poezie.ro/index.php/author/0002366/Ana_Blandiana

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Ioan_Slavici

http://www.poezie.ro/index.php/author/0002366/Ana_Blandiana

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Ioan_Slavici



- (ă-le, (oamne, ca să scapi de ei, grăi !&. 9etre, care pune totdeauna câte o vorbă bună pentru muritorii ce vin cu vreo rugăciune la tronul ceresc, căci, de tot muritor a &ost iș

el odată i tia ce sunt nevoile omene ti.ș ș ș

- 9ăcat că stai de-atât timp la poarta raiului întâmpină (umnezeu. "ocmai dacă le daunu mai scap, căci gândul lor cu unul se începe, iar după el urmează ceilal i. 'ând are apoiț

omul copii, pu ine mai cere pentru sine, dar nu mai s&âr e te cerând câte de toate pentru ei.ț ș ș

- Miluie te-i, (oamne, stărui iar 9etrea, că din plin dai, i ori icât vei &i dând, nu i seș ș ș ț

istovesc comorile.

% a vorbă i-a plăcut lui (umnezeu. !-a revărsat dar îndurarea (omnului asupra celor șdoi oameni i a-nceput muierea să aibă copii, - curat ca-n poveste, - pasul i copilul, încât liș ș

s-a umplut deodată casa de copii.i to i erau mărun i, care de care mai mic decât cellalt, mai s&redelu , mai guraliv, maiȘ ț ț ș

drăcos i - asta să nu uităm - mai mâncăcios i mai hapsân.ș ș

- %oleo zise &emeia, care se bălăbănea cu ei. < tia-mi scot su&letul i-mi mănâncă iș ș ș

urechile. 'ine m-a pus să mă tot milogesc/ !e vede că (umnezeu m-a în eles anapoda iț ș

mi-a dat pentru &iecare milogeală câte unul.mul însă stătea i nu se mai sătura să se uite la ei, c-a a-i plăceau lui, neastâmpăra i,ș ș ț

hârone i i mâncăcio i - adevăra i prichindei.ț ș ș ț- !ari, omule, îi zise-n cele din urmă &emeia. )u sta gură căscată )u vezi că azi-mâine

n-o să- i mai rămâie nici cenu ă-n vatră/ț ș

- #asă, că dă (umnezeu răspunse el. 'ă doară nu ai tăi sunt, ci ai lui, că &ăpturăomenească sunt, i dacă- i dă dregătoria de părinte, te i aută s-o por i.ș ț ș ț

- i-o &i dând, dacă mi ti i tu răspunse ea, i de aici înainte nu mai era pace-n casaȚ ș ș ș

lor. *l una, ea alta, el da, ea ba, mereu se ciondăneau ca ni te de uchea i, până ce el,ș ș ț

nemaiputând să rabde gura nevestei, i-a luat lumea-n cap i-a plecat să strângă cumva, deș ș

undeva, ceva pentru spuza lui de copii.

% tot umblat el a a din om în om &ără de nici o cărare, dar degeaba vorbea despreșcopiii lui.3Mare lucru zicea unul. 9arcă copii nu mai au i al ii/4 3(e ce i i-ai &ăcut, dacă nuș ț ț

e ti volnic să-i ii/4 zicea altul.ș ț

(egeaba spunea că nu el i-a &ăcut, ci (umnezeu i-a rânduit, că oamenii a a ceva nuș

vor să în eleagă.ț

3În lumea asta n-o să &ac eu nici o treabă4, zise dar, i trecu pe cellalt tărâm.ș

%ici a intrat într-un codru des i tot s-a dus H a a ducându-se - până ce a dat de o casăș ș

cu multe mara&eturi.%ici era cuibul zmeilor. )-a găsit acasă decât pe Mama meilor. 'ine n-o tie cum e/ș

=u ine-ar &i să zici că n-ai umblat prin lumea aceea i n-o cuno ti.ș ș ș

- Bună ziua, mamă, îi zise el. *a dete ursuză din cap.- (ar tu cine e ti i ce cau i p-aici/ îl întrebă zgrip uroaica.ș ș ț ț

- *u/ răspunse el ca un om cu socoteală. *u sunt tata lor i caut vreo slubă.ș

- "ata lor/ î i zise Mama meilor. tia, biata de ea, că e-n lume Mama 9ădurii, eș Ș

Mama :elelor, sunt &el de &el de mame, dar tată nu mai pomenise, i se sim i rău smerităș ț

când se văzu, a a deodată, în &a a tatălui lor - cine or &i ei, aceia.ș ț

Mai de voie bună, mai de &rică, îl luă dar pe om slugă pe un an, anul, cum se tie, deș

trei zile, iar simbria - ziua i găleata cu galbeni, dac-o &i să- i poată împlini anul.ș ș

m să &ii, însă, ca să împline ti un an în sluba zmeilor.ș- 2ite, îi zise zmeoaica cea bătrână celui mai de dai-(oamne dintre &eciorii ei, să vă

strânge i toate puterile, că ne-a venit tata lor, i mare urgie o să ne-aungă dacă n-o scoatemț ș

la capăt cu unu ca el.12



- #asI pe mine, mamă, răspunse zmeul, că-i vin eu de hac. )u degeaba m-ai &ăcutzmeu

:ară el/ 'e nu &ace omul de dragul copiilor săi/ iua întâi zmeoaica l-a trimis săaducă apă într-un burdu& de bivol, dar bivol, colea, cum sunt cei din lumea zmeilor.

*l, biet, abia putea să ducă burdu&ul gol în spinare de unde ar &i &ost în stare să-l aducă plin/

3(e î i zise. 1ăd eu că nici în lumea asta nu po i s-o duci cu adevărul. :a s-o maiș ț

pornim i spre minciună.4ș

!osit la pu ul care era departe-n vale, el î i scoase costorul de la brâu i începu săț ș șrâcâie cu el împreurul pu ului, i-a râcâit mereu ia-ndelete până ce i s-a &ăcutț ș ș

zgrip uroaicei lehamite de atâta a teptare i a trimis pe cel mai cu &or&oi dintre &eciorii ei caț ș ș

să vadă ce &ace sluga de nu mai vine cu apa.- (ar tu, măi, ce &aci aici/ întrebă zmeul.- 2ite, răspunse omul râcâind înainte. 'e să mai pierd vremea sco ând apă din pu , caț ț

s-o bag în burdu& i apoi iar s-o scot după ce voi &i sosit cu ea acasă/ %m să iau pu ul a aș ț ș

cum e în spinare i-l duc în deal.ș

- Ba să nu te pună păcatele să &aci a a, răspunse zmeul speriat, că pu ul ăsta e &ăcut deș ț

bunicul bunicului, i-aici e rostul lui să &ie.ș- 0erit-a !&ântul grăi omul. %m să-l iau i să-l duc i să-l urc în podul casei. 'ând aiș ș

nevoie de apă, îi tragi o gaură la &und, i curge de te saturi.ș

- 1ai de mine strigă zmeul, dar ne-neacă pe to iț

- )u, stărui omul, a a se &ace la noi 'u &lecule e de aceste cum e burdu&ul vostru noiș ț

nu ne-ncurcăm.Ba că da, că nu, în cele din urmă s-au învoit ca zmeul să mai dea o găleată de galbeni

pe deasupra i să aibă voia de a scăpa pu ul ducând el burdu&ul plin în spinare.ș ț

- %uzi, mamă, îi zise apoi zgrip uroaicei, seara, după ce omul adormise, era să ne iaț

pu ul i să-l aducă-n podul caseiț ș9e zgrip uroaică o trecură &iorii. iua a doua l-au trimis la pădure ca să aducă lemne,ț

a a, copaci întregi, smul i din rădăcină i du i în spinare cu craci cu tot - cum se &ace-nș ș ș ș

lumea zmeilor.:e it în pădure, omul începu să se scarpine-n cre tetul capului. )eam din neamul lui nuș ș

mai scosese copaci din rădăcină. *l începu s-adune curpăn de prin pădure i să lege cu elș

copacii unul de altul.- (ar tu ce ai de gând să &aci/ întrebă zmeul, care după cele petrecute în ziua trecută

numai la bine nu se mai a teptaș

- !ă vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copaciiunul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă îi leg unii de al ii i iau pădureaț ș

întreagă i-o duc acasă.ș

meul se sperie acum i mai rău, i iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să maiș ș

dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare i pădureaș

să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul i bunicul lui.ș

!eara o trecură pe zgrip uroaică i mai reci &iori. % sosit, în s&âr it, i ziua a treia, careț ș ș ș

e totdeauna cea mai grea, i-acum omul nostru încă prin crepetul zorilor a-nceput să seș

scarpine în cre tetul capului i să mai suspine din când în când.ș ș

- %cum, grăi cel mai an o dintre zmei, să ne măsurăm puterile în buzdugane.ț ț ș

- !ă le măsurăm, răspunse omul cu o îndrăzneală de-ai &i crezut că via a lui toată i-aț ș petrecut-o aruncând buzdugane.

*rau a&ară pe prispă douăsprezece buzdugane, care de care mai mare i mai greu.ș

13



*l le luă pe rând, de la cel mai mic, pe care numai gâ&âind putea să-l ridice, până la celmai mare.

- 8ucărele de copii, zise el. Mai mare n-ave i/ț

- )u răspunse zmeul pus rău de tot pe gânduri. <sta a rămas de la un strămo al meu,ș

i numai pu ini dintre noi pot să arunce cu el.ș ț

- *i, dacă n-ave i altul, haidI i cu ăsta grăi omul. :a-l i să ie im în câmp.ț ș ș ș

(upă ce ie iră la câmp, zmeul aruncă buzduganul de se duse până-n al treilea cer iș ș

a teptară peste umătate de ceas până ce căzu i intră în pământ de-un stat de om.ș ș

- 'arevasăzică, atâta e treaba pe care e ti în stare s-o &aci/ îi zise omul. %dăș buzduganul adăugă apoi scuipând în palme i su&lecându-se.ș

*l n-aruncă însă buzduganul, ba nici nu-l ridică măcar de la pământ, ci rămase cu picioarele în epenite-n pământ i cu ochii intă la cer.ț ș ț

- 'e stai/ îl întrebă zmeul. %runcă- !tai, bre, să-mi treacă luna din cale, îi răspunse omul. 1rei s-o pat cu buzduganul

strămo ului tău cum am pă it cu barda bunicului, pe care am aruncat-o în lună -acolo a iș ț ș ș

rămas/... 2ită-te bine, c-o vezi, dar n-o să mai pui mâna pe eameul se uită în lună i, văzând în adevăr ceva ce seamănă a bardă, începu să tremureș

ca &runza de plop.- )u cumva să-mi prăpăde ti buzduganul, că atâta mo tenire mai avem i noi dinș ș ș

vremile cele bune, grăi dânsul.- !ă n-ai teamă, îl molcomi omul, că bag de seamă. (e ce adică zic eu că nu-l arunc

până ce nu-mi trece luna din cale/ (e s-ar putea, ce-i drept, să cadă-n lună când seîntoarce. (e asta nu răspund

- tii ce/ DaidI să ne-n elegem, se milogi zmeul. )u mai arunca i- i mai dau o găleatăȘ ț ș ț

de galbeni.- 'e păcate/ se răsti omul. 9u ul nu m-ai lăsat să-l duc> pădurea a rămas la locul ei>ț

vrei acuma ca nici buzduganul să nu-l mai arunc pe plac/ )u se poate DaidI dă-te la o parte adăugă, i se plecă spre buzdugan, ca să-l ridice.ș

- Î i dau două găle i strigă zmeul, i sări la el ca să-l oprească.ț ț ș

- *i de mila mă-tii, care e &emeie de treabă, o să te iert îi zise omul i nu mai stărui.ș

9utea el să se mul umească i cu apte găle i de galbeni, care tot erau ceva pentru unț ș ș ț

pârlit ca dânsul.meoaica cea bătrână, a&lând că el i-a aruncat barda-n lună i era să arunce iș ș ș

buzduganul, s-a ascuns în &undul pivni ei i-a stat acolo bocindu-se ca vai de ea. %cumț ș

vedea dânsa ce stârpituri a născut i ce pocitanii a crescut la sânul ei.ș

:ar leaota de zmei s-a adunat i s-a s&ătuit, ca să vadă ce-i de &ăcut ca să scape peș

mama lor de spaima în care a băgat-o tata lor.Mai erau apoi i cele apte găle i de galbeni, pe care erau lega i să le dea, i zmeii nuș ș ț ț ș

sunt doar oameni, ca să nu se ină de vorbă i să lingă unde au scuipat, ci trebuiau să le dea.ț ș

ri icât bănet vor &i având însă zmeii în vistieria lor, apte găle i de galbeni nu suntș ș ț

nici pentru ei numai iac-a a, o pi cătură, ca să zici că nu- i pasă.ș ș ț

(upă multă cioroboreală s-au în eles dar între dân ii ca peste noapte, când doarme, săț ș

meargă unul dintre dân ii i să-i toace cu buzduganul în cap ca nici 3hâc4 să nu mai zică.ș ș

mul însă, trecut acum prin multe, a tras cu urechea, i cuminte, cum se &ăcuse, a luatș

troaca de la porci i-a pus-o în locul lui în pat, iară el s-a pitit &rumu el sub pat i-a-nceputș ș ș

să s&orăie din greu.'ând zmeii au auzit s&orăitura, s-a dus cel mai cu nădede dintre dân ii i-a dat o datăș ș

cu buzduganul, iar omul a gemut, a mai dat zmeul o dată, i omul a suspinat din greu. :ar ș

când zmeul a dat de a treia oară, omul a tăcut chitic, ca mor ii.ț

14



Mare le-a &ost dar spaima diminea a viitoare, când l-au văzut întreg i sănătos.ț ș

- (ar tu/ îi ziseră ei. 'um ai dormit astă-noapte/- Bine, răspunse el. % a-ntr-o vreme mi-e parc-am visat că m-a pi cat un purice-nș ș

&runte- %uzi, mamă strigară zmeii. #-a lovit cu buzduganul strămo ului, i el zice că-i ca iș ș ș

când ar &i visat numai că l-a pi cat un purice.ș

!ă nu dai apte găle i ca să scapi/ Ba să dai i mai mult. *l a-nceput însă să &acăș ț ș

nazuri, mai că se simte bine aici, mai că-i este ru ine să se-ntoarcă acasă cu numai apteș ș

găle i, i-o să râdă i copiii de el, mai că vrea să mai sluească un an i încă unul, ca să seț ș ș ș&acă trei.

- 9lăti i-l pe nesluite strigă zmeoaica cea bătrână, ca să se cotorosească de el.ț

- (e, zise el, o să vă &ac dar pe plac, însă mie nu prea-mi ade bine să umblu cu sacii înș

spinare. să plec dacă mi-i aduce i voi.ț

:-au mai &ăcut-o zmeii i asta.ș

Mergea dar omul nostru cu pa i mărun ei înainte, cu căciula pe-o ureche i ucându- iș ț ș ș

be iga ul între degete, iar zmeii duceau sacii de galbeni gâ&âind în urma lui.ț ș

"oate ca toate însă, dar treaba s-a-ngro at când au auns acasă. 'opiii aceia, a a cum i-ș ș

a lăsat (umnezeu, văzându-se &ără de tată, numai cu biata lor de mamă, î i &ăceau de capșunul se târa pe os, altul se dădea peste cap, iar altul se cobora-n pu ca să caute cuiburi deț

vrabie, se urca-n copaci ori pe vâr&ul casei, ca să adune miere de prin trestii. (iavolii de eise hâroneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie,&urau ouăle de prin cuibarele găinilor, s&â iau cămă i i cear a&uri, ca să- i &acă coadă deș ș ș ș ș

zmeu, câte i câte nu mai &ăceau, încât băgaseră spaima-n sat, H să le vie bie ilor de oameniș ț

să- i ia lumea-n cap, i nu altaș ș

:ară (umnezeu edea-n scaunul lui i râdea de-i tremura barba, că-i plac i lui răută ileș ș ș ț

nevinovate.

- *i, ce zici acum, 9etre/ îi zise portarului său. Î i place/ 1ezi în ce-ncurcătură m-aiț băgat cu stăruin ele tale/ț

- să te descurci, (oamne, răspunse !&. 9etre, că e ti mare i în elept.ș ș ț

)u tia s&ântul că vine tata copiilor cu ce vine, căci numai (umnezeu el singur le tieș ș

toate.'ând a sim it spuza de copii că se apropie tata lor, au dat iuru prin sat, au adunat toateț ș

cu itele i toate &urculi ele i, luându- i &iecare câte un cu it i câte o &urculi ă, le-au ie it înț ș ț ș ș ț ș ț ș

cale i, &recând cu itul i &urculi a, au început să strigeș ț ș ț

- % mânca carne de zmeu a mânca carne de zmeu... meii, când au văzut a a ceva,ș ș ș

au aruncat sacii i-au tulit-o la &ugă, de nici cu ogarii nu i-ai &i putut prinde.ș

(e aceea nu mai sunt azi zmei pe lume, ba li s-a pierdut i urma, încât numai prinș

pove ti mai dăm de ei.ș

ZÂNA ZORILOR de Ioan Slaici

% &ost ce-a &ost dacă n-ar &i &ost nici nu s-ar povesti.% &ost odată un împărat, F un împărat mare şi puternic> împărăţia lui era atât de mare,

încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se s&ârşeşte.2nii ziceau că ar &i &ără de margini. :ar alţii spuneau că ţin minte de a &i auzit din

bătrâni că s-ar &i bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau şi mai mari şimai puternici, iară alţii mai mici şi mai slabi decât dânsul.

(espre împăratul acesta a &ost mers vorba cât e lumea şi ţara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba ţara,

15

http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici.html

http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici.html



că oare ce lucru să &ie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. (acămergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. %şarămase vraba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu ştia nimeni nimic, a&arăde împăratul.

'rescură &eciorii împăratului. 'e &eciori 'e &eciori "rei &eciori în ţară ca trei luce&eri pe cer 0lorea, cel mai bătrân era de un stânen de înalt, cu nişte umeri încât nu l-ai puteamăsura cu patru pălmi cruciş.

'u totul alta era 'ostan mic la statură, îndesat la &ăptură, cu braţul de bărbat, cu

pumnul îndesat. %l treilea şi cel mai tânăr &ecior al împăratului e 9etru înalt, dar subţire,mai mult &ată decât &ecior. 9etru nu &ace multă vorbă el râde şi cântă, cântă şi râde dedimineaţă până în seară.

)umai câte odată-l vede omul mai întunecat, dă cu mâna pletele în dreapta şi în stângade pe &runte şi atunci ţi se pare că vezi pe un bătrân din s&atul împăratului.

F Măi 0loreo, tu eşti acum mare> du-te şi întreabă pe taica, pentru ce-i plânge lui unochi, iar altul râde pururea.

%şa zise 9etru către &rate-său 0lorea într-o bună dimineaţă. (ar 0lorea nu s-a dus elştia încă de mic că împăratul se supără, dacă-l întrebă cineva de astă treabă.

"ot aşa o păţi 9etru şi cu &rate-său 'ostan. F )u cutează nici unul> lasă c-oi cuteza eu, zise la urmă 9etru. 1orba &u zisă> lucrul &ugata. 9etru merse ca să întrebe.

F arbă-ţi &ie mumă-ta ce treabă ai tu de aceea/ îi zise împăratul mânios, şi-i dete o palmă pe de-a dreapta şi alta pe de-a stânga.

9etru se duse supărat şi spuse &raţilor săi cum a păţit-o cu tatăl său.(e când a întrebat 9etru de treaba ochilor, se părea cum că ochiul cel din stânga plânge

mai puţin, iară cel de-a dreapta râde mai mult.9etru îşi întări inima şi mai merse o dată la împăratul. palma e o palma şi două-s

două Aândi şi &ăcu. păţi din nou, cum a mai păţit-o.chiul cel din stânga lăcrăma acuma numai din când în când, iară cel din dreapta se

părea a &i înunit cu zece ani. F (acă e treaba aşa, gândi acum 9etru, apoi ştiu eu ce-oi &ace. %tâta mă duc, atâta

întreb, atâta rabd la pălmi, până ce nu vor râde amândoi ochii.% zis-o, a şi &ăcut-o 9etru nu zicea nimic de două ori.

F 0ătul meu, 9etre zise împăratul, acuma mai blând şi râzând cu amândoi ochii. *uvăd că ţie nu-ţi iese gria din cap> ţi-oi spune dar treaba cu ochii mei. 1ezi, ochiul acestarâde de bucurie, când văd că am aşa trei &eciori ca voi> iar celălalt plânge pentru că mă temcă voi nu veţi &i în stare să împărăţiţi în pace şi să apăraţi ţara de vecinii cei vicleni. (acă-mi veţi aduce însă apă de la &ântâna ânei orilor, ca să mă spăl cu ea pe ochi, îmi vor râdeamândoi ochii, căci voi şti că am &eciori voinici, pe care mă pot răzema.

%şa zise împăratul. 9etru-şi luă pălăria de pe prispă şi se duse să spună &raţilor săi ce-aauzit. 0eciorii împăratului se puseră la s&at şi gătiră lucrul pe scurt, cum se cade între &raţiicei buni. 0lorea, ca cel mai bătrân dintre cei trei, se duse în grad, alese calul cel mai bun şimai &rumos puse şaua pe el şi apoi luă ziua-bună de la casă şi masă. CMă duc, zise către&raţii săi, şi dacă nu voi veni într-un an, o lună, o săptămână şi o zi cu apă de la &ântânaânei orilor să vii tu 'ostane după mineC. !e duse.

"rei zile şi trei nopţi 0lorea nu mai stătu> calul zbură ca năluca peste munţi şi peste văi până ce n-aunse la marginile împărăţiei.

16



8ur împreur pe lângă împărăţie era o prapastie adâncă şi peste această prăpastie osingură punte. #a puntea asta mai stătu 0lorea o dată să privească înapoi, apoi să ia Cziua-

bunăC de la ţară.0erească (umnezeu şi pe su&letul păgân de aceea ce văzu 0lorea acum, când era să

plece mai departe. 2n balaur dar balaur cu trei capete, cu nişte &eţe grozave, cu o &alcă-ncer, cu una în pământ.

0lorea nici nu mai aşteptă ca balaurul să-l scalde în văpaie, ci dete pinteni la cal şi seduse ca şi când nici n-ar &i &ost aici.

Balaurul suspină o dată şi pieri &ără de urmă."recu o săptămână 0lorea nu mai veni> trecură două> de 0lorea nu se mai auzea nimic.

"recu o lună> 'ostan începu a alege între cai. 'ând crăpară zorile de un an,o lună, osăptămână şi o zi, 'ostan se sui pe cal, îşi luă ziua-bună de la &rate-său mai mic. C!ă vii şitu, dacă voi pieri şi euC zise şi se duse cum s-a &ost dus &rate-său.

Balaurul de la punte era acum mai în&ricoşat> capetele lui erau mai îngrozitoare şi &ugavoinicului mai repede.

)u se mai auzi de amândoi &raţii 9etru rămase singur. F Mă duc şi eu în urma &raţilor mei, zise el într-o zi către tatăl său.

F %poi mergi cu (umnezeu, îi zise împăratul, doară vei avea mai mult noroc decât&raţii tăi.+i cel mai tânăr &ecior al împăratului luă dară Cziua-bunăC şi porni către marginea

împărăţiei.9e puntea cea mare stătea acum un balaur şi mai mare şi mai grozav, cu &ălcile şi mai

în&ricoşate şi mai deschise. Balaurul avea acum nu trei, ci şapte capete.9etru stătu în loc când văzu dihania asta în&ricoşată. C0eri din caleC strigă apoi.

Balaurul nu &eri. 9etru mai strigă o dată şi încă de a treia oară> după aceea se repezi la el cusabia scoasă. Îndată i se întunecă cerul de nu văzu alta decât &oc 0oc în dreapta, &oc în

stânga, &oc pe dinainte, &oc pe dinapoi. Balaurul arunca la &oc din toate şapte capetele.'alul începu a horcăni şi a se arunca în două picioare încât voinicul nu putea să luptecu sabia. C!tai c-aşa nu-i bineC zise el şi se coborî de pe cal. În mâna stânga calul, în mânadreapta sabia. )ici aşa nu merse 0ăt-0rumos nu vedea alta decât &oc şi văpaie.

F %casă după alt cal mai bun 9etru zise, încălecă şi se duse ca iarăşi să vină. 'ând sosiacasă, îl aşteptă lăptătoarea sa baba Birsa în poarta curţii.

F Dei &ătul meu 9etre am ştiut cum că iară ai să vii &iind-că n-ai plecat bine. F 'um să &i plecat dară/ întrebă 9etru pe umătate supărat, pe umătate trist. F 1ezi, dragul meu 9etre, începu a-l învăţa acuma baba, tu nu vei putea merge la

&ântâna ânei orilor decât dacă vei călări pe calul pe care a călărit tată-tău împăratul întinereţea sa> mergi, întreabă unde şi care e calul acela. (upă aceea încalecă şi te du.

9etru mulţumi de învăţătură şi apoi se duse, ca să întrebe de treaba calului. F )eagra-ţi &ie lumina se răsti acum împăratul. 'ine te-a învăţat ca să mă întrebi tu pe

mine aşa/ 'u de-a bună samă vraitoarea cea de Birsa. %i tu minte/ %u trecut cincizeci deani de când am &ost eu une cine ştie pe unde au putrezit oasele murgului meu de atuncea/În podul gradului îmi pare, cum că mai e o curea din &râu. %tâta am şi mai mult nimic dincal.

9etru icni supărat şi spuse babei Ccum şi ceC. F %şteaptă numai F strigă baba râzând de bucurie. (acă stă lucrul aşa, apoi stă bine.

(u-te şi adă bucata din &râu. (oară voi şti eu &ace un lucru cu cale din ea.9odul era plin de &râie, de şele şi de curele. 9etru alese cele mai roase, mai ruginite şi

mai neîngriite şi le duse babei, ca să &acă precum a &ost zis. Baba luă &râiele, le a&umă cu&um de tămâie, zise peste ele o zicălă din cuvinte mărunţele şi grăi după aceea către 9etru

17



F :a &râiele şi dă cu ele de poarta casei.9etru &ăcu precum i se zise ca să &acă.1raa babei a &ost bună. %bia dete 9etru cu &râiele de poartă se şi întâmplă7 nu ştiu

cum7 un lucru înaintea căruia 9etru stete uimit7 2n cal stătea înaintea lui decât carelumea n-a văzut mai &rumos 'u o şa plina de aur şi pietre scumpe cu nişte &râie, la care sănu priveşti că-ţi piere lumina ochilor.

0rumos cal &rumoasă şa şi &rumoase &râie pentru 0ăt-0rumos. F !ari voinice în spatele Murgului, strigă baba &acând cruce peste cal şi călăreţ mai

zise apoi o zicală de câteva cuvinte şi intră în casă.(upă ce 9etru sări pe cal simţea cum că de trei ori este mai puternic la braţ şi de atâtea

ori mai pietros la inimă. F !ă te ţii bine stăpâne, c-avem cale lungă şi trebuie să mergem iute. %şa zise Murgul>

dar şi-a a&lat voinicul7 !e duseră7 se duseră, zburară F cum nu s-a dus şi nici n-a zburatcal şi vonic înainte de aceea.

9e punte stătea acuma un balaur cum n-a mai stat, un balaur cu douăsprezece capete,grozave, mai pline de văpaie Dei dar şi-a a&lat voinicul. 9etru nu se înspăimântă, ci începua se su&leca la mâneci şi a scuipa în palme C0eri din caleC Balaurul începu a scuipa la &oc.

9etru nu mai &ăcu dară multă vorbă, ci scoase sabia şi se grăbi să se repeadă spre punte. F !tai astâmpără-te stăpâne, grăi acuma Murgul, C&ă cum zic înţepeneşte-te cu

pintenii la mine în brâu, scoate sabia şi stai gata, că avem să sărim peste punte şi balaur.'ând vei vedea apoi că suntem tocmai pe deasupra balaurului, taie capul cel mai mare,şterge cu mâneca sabia de sânge şi o băgă în teacă, ca să &ii gata pe când aungem la

pământC.9etru strânse din pinteni, scoase sabia, tăie capul, şterse sângele, băgă &ierul în teacă şi

&u gata pe când simţi pământul sub picioarele calului.

%şa trecură puntea. F !ă mergem mai departe, începu 9etru vorba după ce mai privi o dată îndărăt la ţarasa.

F !ă mergem îi răspunse Murgul. )umai spune-mi acuma stăpâne cum să mergem/!ă mergem ca vântul/ !ă mergem ca gândul/ !ă mergem ca dorul/ !au să mergem chiar ca

blestemul/9etru privi înainte şi nu văzu alta decât cer şi pământ7 un pustiu la a cărui vedere i se

ridicară perii în vâr&ul capului. F !ă mergem tot una după alta, nici prea tare să nu ne obosim, nici peste măsura să nu

ne întârziem. ise7 apoi merseră7 o zi ca vântul, una ca gândul, una ca dorul şi una ca blestemul. 9ână ce n-aunseră, în crăpatul zorilor zilei a patra la marginile pustiului.

F !tai acum (ă în paşi !ă văd ce n-am mai văzut, strigă 9etru ştergându-se la ochi caomul care se trezeşte din somn, sau ca acela care vede ceva şi-i pare că numai îi pare7J)aintea lui 9etru se întindea o pădure de aramă7 cu copaci, pomi şi poame de aramă, cu&runze de aramă, cu tu&işuri, iarbă şi &lori care de care mai &rumoase tot de aramă7

9etru stătu şi privi cum priveşte adică omul, care vede ce n-a mai văzut şi despre ce n-a mai auzit. :ntră în pădure.

0lorile de pe marginile căii începură a se lăuda şi a îndemna pe 9etru ca să le rupă şisă-şi &acă cunună din ele7

F :a-mă pe mine, că eu-s mai &rumoasă şi dau putere celui ce mă rupe, zicea una. F Ba ia-mă pe mine, că cine mă pune în pălărie pe acela-l iubeşte cea mai &rumoasă

nevastă din lume, zicea alta7 şi iarăşi se mişcă alta7 şi alta7 care de care mai &rumoasăşi mai dulce la vorbă, până ce n-ademeniră pe 9etru ca să le rupă.

18



Murgul sări în lături când văzu că stăpânul său pleacă după &lori.. F 9entru ce nu rămâi în pace/ zise 9etru cam cu răstita. F )u rupe, că nu e bine să rupi zise Murgul s&ătos. F 9entru ce să nu &ie bine/ F 9e &lorile acestea zace blestemul cine rupe din ele acela are să se lupte cu 1âlva

pădurii F 'e vâlvă/ F %cum dă-mi pace %scultă de mine priveşte la &lori> nu rupe însă din ele, ci rămâi în

pace. %şa zise calul, şi mersera în paşi mai departe.9etru o ştia din păţite cum că e bine s-asculte de Murgul> îşi rupse dar gândul de la

&lori. În zadar însă (acă se pune odata necazul pe capul cuiva, nu scăpa de s-ar şi &eri dintoate puterile7

0lorile tot i se îmbiau şi el tot într-una slăbea din inimă F 0ie ce e dat să &ie zise 9etru de la o vreme. Barem voi vedea şi 1âlva pădurilor. !ă

văd, ce e/ 'u cine am de lucru/ (acă-mi va &i ursita să mor de ea, voi muri şi aşa> dacănu7 apoi scap7 să &ie o sută şi-o mie de iele !e puse la rupt de &lori7

F )-ai &ăcut bine zise acum Murgul plin de griă. (acă ai &ăcut-o, însă e &ăcută te

încinge acuma şi &ii gata de luptă, că acuş, vine 1âlva%bia rosti Murgul vorba, abia &u 9etru gata cu cununa7 până ce şi începu un vânt uşor din toate părţile.. (in vânt se &ăcu vi&or7 1i&orul crescu7 crescu până ce nu se văzu altadecât întunerec şi noapte7 şi iară numai noapte şi întunerec7 #ui 9etru îi părea, cum că aluat cineva lumea în spate şi a încărcăt-o la &uga cu ea, aşa se cutremura pământul sub el.

F 0rică ţi-e/ întrebă murgul scuturând din coamă. F Ba răspunse 9etru întărindu-se pe inima, deşi spatele începu a-i &urnica. (acă e

acuma aşa, aşa apoi &ie cum e F )ici nu-ţi &ie &rică începu a-l îndemna Murgul. :a &râul de la mine din cap şi umblă

ca să în&râni 1âlva cu el.%lta nu mai zise, căci 9etru nici nu avu timp să des&râne cum se cade până ce şi aunse1âlva la ei7

9etru nu putea privi la ea7 aşa era de grozavă şi de în&ricoşată.'ap n-are7 dar nici &ără cap nu e79rin aer nu zboară7 dar nici pe pământ nu umblă7 %re coamă ca şi calul, coarne ca

cerbul, &aţă ca ursul, ochii ca dihorul şi trupul e de toate7 numai de &iinţă nu7 %şa era1âlva când se repezi către 9etru.

9etru se spriini în &ere, se ridică în picioare şi începu a lucra când cu sabia, când cu braţul, iar sudorile mergeau după el că pârâul.

"recu o zi şi o noapte> lupta nu mai aunse la capăt. F !tai7 !ă ne mai întărim oleacă zise 1âlva râsu&lând cu greu.0ăt-0rumos lăsă spada în os.

F )u sta strigă murgul cu grăbita.9etru iarăşi începu a lucra din toate puterile.1âlva râncheză acuma o dată ca şi calul7 apoi urlă ca lupul7 şi se repezi din nou la

9etru.#upta mai curse o zi şi o noapte şi mai în&ricoşată ca până acuma. 9etru simţea abia că

se mai poate mişca de obosit ce era.

F !tai acuma, că văd că am cu om de lucru !tai, zise 1âlva şi de-a două oară. !tai !ăne împăcăm.

9etru se luptă mai departe deşi abia mai putea răsu&la. F )u sta vorbi Murgul.

19



(ar nici 1âlva nu se mai repezi ca până acuma, ci începu a se purta mai cu cale şitreabă, cum se poartă adică toate când nu mai simt putere în sine.

%şa curse lupta până-n zorile de-a treia zi. 'ând începură zorile a crepeţi, 9etru &ăcu ce&ăcu, destul că aruncă &râul în capul 1âlvei obosite7 (eodata se &ăcu din 1âlva un cal, celmai &rumos din lume.

F (ulce-ţi &ie viaţa, că mă scăpaşi de la robie zise acuma 1âlva pre&ăcută în cal şiîncepu a se dezmierda cu Murgul.

Mai în urmă înţelese 9etru din vorbă şi cuvânt cum că 1âlva nu &usese alta decât un

&rate al Murgului, pe care l-a blestemat !&ânta Miercure înainte de asta, cu atâtea şi atâteasute de ani.

9etru legă 1âlva de calul său, se sui pe ea şi se puse din nou pe cale7 'um a mers/ )ici nu e nevoie să spun. =epede a mers7 până ce n-a ieşit din pădurea cea de aramă.

F !tati pe loc (aţi în paşi să văd ce n-am văzut zise 9etru mai odată când ieşiră din pădurea cea de aramă. :naintea lui se întindea acuma o pădure încă mai minunată decât ceade aramă, cu tu&iş mai strălucitor, cu &lori mai &rumoase şi mai ademenitoare F el intră în

pădurea de argint.0lorile începură a vorbi încă mai dulce, mai îndemnător decât cele din pădurea de

aramă. F !ă nu mai rupi din &lori zise 1âlva cea legată de Murgul, căci &rate-meu e de şapteori mai puternic decât mine.

)u se opri însă 0ăt-0rumos cel &ără de &rică %bia trecu una două, până ce 9etru şiîncepu a rupe &lori şi a le împleti în cunună.

!e &ăcu vi&or mai turbat, noapte mai neagră, pământul se cutremura mai tare decât în pădurea de aramă> 1âlva pădurii de argint se repezi la 9etru c-o grozăvie de şapte ori maimare decât cum a &ost în pădurea de aramă. )ici el nu &u însă leneş #upta mai curse o datătrei zile şi trei nopţi> şi-n crepetul zorilor zilei a patra, 9etru în&râna şi pe a doua 1âlva.

F (ulce-ţi &ie &ericirea, că m-ai scos de la robie zise şi astă-dată 1âlva, apoi seîntinseră la cale cum s-au mai întins şi până acum. F Do, staţi pe loc (aţi în paşi. !ă văd, ce n-am mai văzut încă, strigă călăreţul acuma

de a treia oară, puse după aceea palma pe ochi, &iindcă se temea că-i va pieri lumina derazele ce veneau din pădurea cea de aur.

*l mai vazuse lucruri minunate, dar despre aşa ceva nici nu a visat până acuma. F !ă stăm pe loc 'ă nu e bine, strigară caii deodată. F 9entru ce să nu &ie bine/ întrebă 9etru. F "u iarăşi ai să rupi din &lori. +tiu că nu te va răbda &irea +i &ratele nostru cel mai

tânăr e de şaptezeci şi şapte de ori mai puternic şi mai grozav decât noi toţi trei laolaltă. !ăînconurăm dar pădurea %şa vorbi Murgul.

F Ba nu răspunse 9etru, să mergem !ă le vedem pe toate dacă am văzut ceva. )-aveţi&rică, nici eu n-am

)u e nevoie să spun, cum că 9etru iarăşi a &ăcut &ăcut-o7 (oamne dar cum să nu o&acă.

%bia împletită cununa, până ce şi începu să &ie ceva cum n-a mai &ost7 %cuma nu eramai mult vi&or, nu mai mult întunecos> pământul nu se cutremura mai mult. !e &ăcea nu ştiuce şi nu ştiu cum7 destul că lui 9etru îi părea c-a intrat cineva în miezul lumii şi a începuts-o întoarcă pe dos. Arozav era ce era şi în&ricoşat7 şi7 să &erească (umnezeu

F 1ezi aşa zise Murgul supărat, dacă n-ai putut rămânea în pace.9etru văzu că nu mai vede nimic, începu a simţi că nu mai simte nimic şi dete a

pricepe că nu mai are ce să priceapa> tăcu dară şi nu zise nimic, ci se încinse şi se &ăcu gatade luptă. 1ie acuma 1âlva strigă după aceea. !au mor sau îi pun &râul în cap

20



%bia zise vorba până ce şi văzu apropiindu-se către dânsul7 o negură deasă veneacătre 9etru. %şa era de deasă negura asta, încât 9etru nici pe sine însuşi nu se putea vedea înea.

F 'e e asta/ strigă el cam înspăimântat când începu a simţi că-l doare din toate părţile.!e înspăimântă însă şi mai tare, când văzu că nici el singur nu-şi aude vorba în negura ceadeasă.

Începu dar a da cu sabia în dreapta şi în stânga pe dinainte şi pe dindărăt a da din toate părţile şi din toate puterile care le mai avea7 cum &ace adică omul, care vede că acuma nu

e bine. %şa lucra el o zi şi o noapte &ără să vadă alta decât negru înaintea ochilor săi, &ără săaudă alta decât cursul sudorilor sale de pe trupurile cailor.. (e la o vreme chiar şi începu acrede că nici nu mai trăieşte, ci a murit acuma de mult.

(eodată începu a se des&ace negura7 În zorile zilei a doua, negura se res&iră de tot, şi pe când se ridică soarele pe cer, înaintea ochilor lui 9etru era lumină ca lumina.

#ui îi păru acuma că se născuse din nou. 1âlva/ peri ca-n palmă. F =asu&lă acuma o dată, că iară va să înceapă lupta din nou zise Murgul. F 'e-a &ost asta/ întrebă 9etru. F 1âlva, răspunse Murgul, 1âlva a &ost pre&ăcută în negură7 =ăsu&lă numai că iarăşi

vine )ici n-a zis-o bine Murgul asta, nici n-avu 9etru vreme ca să răsu&le până ce şi văzu căvede ceva venind deoparte, ceva despre ce nu ştia ce e7 o apă, însă nu e ca apă că-ţi parecă nu curge pe pământ, ci zboară cumva sau ce &ace7 destul că urme nu are şi pe sus nuzboara7 %şa ceva ce nu e

F 1ai strigă 9etru. F ;ine-te şi dă, nu sta zise Murgul7, şi nu mai zise după aceea nimica, că-i astupă

apa gura.#upta se începu din nou7 9etru dădu o zi şi o noapte necurmat &ără ca să &i ştiut în ce

şi se luptă &ără să ştie cu cine7 'ând se apropiară zorile zilei a doua, începu a simţi cum căslăbeşte din picioare. F %cuma pier strigă cam supărat> însă pentru aceea începu a-şi întări inima şi a da încă

mai ţapăn7 !oarele răsări pe cer, apa pieri &ără să se ştie cum şi când. F =ăsu&lă grăi Murgul, răsu&lă că n-ai multă vreme, 1âlva vine pe loc 9etru nu mai

zise nimic, că nici nu ştia săracul de el ce să mai &acă de obosit ce era. !e aşeză dară mai bine în şa, strânse mai bine de sabie şi aşteptă aşa gătit, ca să aungă ce vedea că vine7

%şa cum, nu ştiu cum, ca şi când se visează omul, că vedea ceva ce n-are ce are şi arece n-are, aşa îi parea lui 9etru că ar &i 1âlva acum. (oamne (oamne 'um poate &i1âlva pădurii de aur când s-a dus de două ori cu ruşine/ bura pe picioare şi umbla pearipi7 era cu capul dinapoi şi cu coada dinainte, cu ochii în piept şi cu pieptul în &runte7şi cum mai era încă F numai (umnezeu ar şti s-o spună

9e 9etru îl trecură &iorii o dată din sus în os, o dată din os în sus, o dată cruciş, şi odată curmeziş> după aceea întări inima şi începu a lucra cum a mai lucrat şi7 n-a mailucrat. "recu ziua. 9etru începu a slăbi din puteri. "recu amurgul serii> lui 9etru începură a ise împăieneni ochii. 'ând aunse la miezul nopţii, 9etru simţi cum că nu e mai mult călare.

)ici el singur nu ştia cum şi când a auns la pământ> destul că nu mai era pe cal. 'ândîncepu a se dezveli ziua din noapte, 9etru nu mai putea sta în picioare, ci se lăsă îngenunchi.

F )u te lăsa> mai ţine-o încă oleacă strigă Murgul când văzu că slăbesc puterilestăpânului său.

9etru se şterse cu mâneca cămăşii de sudori. Îşi încordă toate puterile şi se ridică încă odată în picioare.

21



F #oveşte acuma 1âlva cu &râul peste bot zise Murgul.9etru &ăcu precum îi zise.1âlva râncheză o dată ca armăsarul, încât lui 9etru îi părea c-o să asurzească, apoi sări

la 9etru, deşi abia se mişca şi ea de obosită ce era.#upta nu mai curse mult. 9etru &ăcu ce &ăcu şi puse &râul şi la astă 1âlva pe cap79e când se &ăcea ziua cum se cade, 0ăt-0rumos călărea pe al patrulea cal.

F 0rumoasă-ţi &ie nevasta, că m-ai scos de la robie zise 1âlva.9lecară, se duseră şi pe când se învăluia ziua cu noaptea aunseră spre marginea

pădurii de aur. 'um mergeau aşa pe cale, lui 9etru începu a i se urî şi ca să &acă şi el ceva,dete a privi la cununile cele &rumoase.

F 'e să &ac cu trei cununi/ începu a vorbi aşa singur. (estul îmi &ie una. ;iu pe cea mai&rumoasă.

%runcă dar cea de aramă, apoi cea de argint şi ţinu numai pe cea de aur la sine. F !tai zise Murgul. )u arunca cununile. (escalecă şi le ridică că-ţi vor prinde încă

bine.9etru &ăcu precum i se zise şi merse mai departe.'ând era soarele de-o palmă de la pământ aşa de către seară când încep musculiţele a

se aduna, călăreţul nostru aunse chiar la marginea pădurii. )aintea lui se întindea un pustiumare7 mare7 cât vedeai cu ochii nu vedeai nimic pe el.'aii se opriră în loc.

F 'e e/ întrebă 9etru. F )u e bine răspunse Murgul. F 9entru ce să nu &ie bine/ F :ntrăm în împărăţia !&intei Miercuri. 'ât vom merge prin ea, nu vom da de alta decât

de &rig şi iarăşi de &rig. 9e marginile căii vor &i &ocuri din &ocuri şi eu mă tem că tu veimerge să te încălzeşti.

F +i pentru ce să nu mă încălzesc/ F )u e bine să te încălzeşti răspunse Murgul cu griă. F :ntră grăi 9etru &ără &rică, dacă trebuie, voi şti răbda la &rig.9e cât 9etru intra mai adânc în împărăţia !&intei Miercuri, pe atâta simţea mai tare că

nu e bine cum e. #a tot pasul era mai &rig, mai ger7 (ar &rig şi ger încât îngheţa măduva înoase7 (ar nici 9etru nu era &ăcut de picioroange 1oinic a &ost la luptă, voinic rămase şi larăbdare.

9e marginea căii tot &oc din &oc şi lângă &ocuri tot oameni din oameni care chemau pe9etru la sine, care de care cu vorbe mai &rumoase şi mai ademenitoare. #ui 9etru începu a ise îngheţa răsu&larea din gură, dar el nu se lăsă, ci însă porunci Murgului ca să meargă la

pas.'âtă vreme a răbdat voinicul nostru la ger şi &rig, nici nu se poate spune, căci &iecare

ştie cum că în împărăţia !&intei Miercuri nu e &rig7 numai iac-aşa, ci &rig, &rig7, încâtîngheaţa şi viţelul în vacă7 încât crăpă şi stâncile de ger ce e7

%şa zău e acolo (ar nici 9etru n-a crescut &ără necaz7 scrâşnea din dinţi şi nimic maimult, deşi a &ost înţepenit, încât nici nu mai putea clipi.

%şa aunseră la !&ânta Miercuri.9etru coborî de pe cal, aruncă &râul în capul Murgului şi intră în coliba !&intei

Miercuri.

F Buna ziua, Maică F Mulţumim, voinic &riguros9etru râse o dată dar nu răspunse nimic.

22



F 1oinic ai &ost, îi zise acuma !&ânta Miercuri bătându-l pe umeri. %cuma să-ţi daucâştigul. !e duse după aceea, deschise un serin &erecat şi scoase din el o cutie mică iacă,zise mai departe, cutia e dată din bătrâni ca să nu o poarte decât acela care a trecut prinîmpărăţia &rigului. )a-ţi-o şi poartă griă de ea că-ţi va prinde încă bine. 'ând o deschizi, îţivine veste de unde tu numai vrei şi ştire adevarată din ţara ta.

9etru mulţămi de vorbă şi de dar şi se sui pe cal şi porni mai departe.(upă ce se departă de o azvârlită bună, deschise cutia cea vrăită.

F 'e e poruncă/ întrebă nu ştiu ce din cutie.

F 1este îmi adă de la taica, porunci 9etru cam cu &rică. F +ade la s&at cu bătrânii răspunse cutia. F Merge-i bine/ F ău aci cam rău, că-i supărat F 'ine îl supără/ întrebă 9etru acum mai aspru. F 0raţii tăi 'ostan şi 0lorea răspunse iarăşi din cutie. 9e cum îmi pare mie cer

împărăţia de la el şi bătrânul zice că n-ar &i vrednici de ea. F Mergi Murgule, că nu e vreme de pierdut strigă acuma 9etru. Închise după aceea

cutia şi o băgă în traistă.

!e duseră cum se ducea năluca, cum umblă vântoasele şi gonesc în miezul nopţii pricolicii. 'ât au mers aşa nici nu se poate spune7 %u mers mult7 &oarte mult F !tai să-ţi mai dau un s&at zise Murgul într-un târziu. F !-auzim grăi 9etru. F %i avut necaz cu &rigul, acuma ai să dai de o căldură cum n-a mai &ost. !ă rămâi

voinic !ă nu te tragi la răcoare că nu e bine. F Mergi răspunse 9etru. )u-ţi &ie &rică, dacă n-am îngheţat nici nu mă voi topi. Dm

aici era o căldură încât se topeşte şi măduva în oase7 'ăldură adecă cum nu poate &i decâtîn împărăţia !&intei 8oi.

9e cât mergeau mai departe, cu atât căldura era mai mare7 (e la o vreme începură ase topi chiar şi potcoavele de la Murgul de pe copite. Dei dar nici 9etru nu se lăsă îicurgeau sudorile vale, el se ştergea cu mâneca şi mână în goană mai departe.

(e cald ar mai &i &ost cum ar &i &ost, era însă şi un alt lucru care pe 9etru îl supără încămai tare. 9e lângă cale tot câte la o azvârlitură bună de departe una de alta erau nişte văirăcoroase cu nişte izvoare reci şi astâmpărătoare. 'ând 9etru privea la ele, simţea că i-asecat inima şi i s-a uscat limba în gură de sete ce-i era.

9e lângă izvoare erau tot crini, viorele şi tranda&iri, prin iarba cea molcuţă şi pe eleodihneau nişte &ete, &rumoase, doamne încât nici nu pot &i mai &rumoase.

#ui 9etru îi venea să închidă ochii, ca să nici nu mai vadă aşa lucruri ademenitoare. F 1ino, voinice, la răcoare 1ino !tai de vorba îl chemau &etiţele.

9etru dădea din cap şi nici nu zicea nimic, că i s-a oprit şi graiul.Mult au mers aşa, &oarte mult(eodata simţiră că începe căldura a se mai stâmpăra. (in departe, pe un deal se vedea

o colibă> aici locuia !&ânta 8oi.9etru trase spre ea.'ând erau să aungă la colibă, !&ânta 8oi le ieşi în cale şi-i zise Ciua bunăC lui 9etru.9etru îi mulţumi7 precum e acuma datina la oameni cu cinste şi nărăveală, prinseră

după aceea vorba7 cum prind adică oamenii ce nu s-au mai văzut încă. 9etru spuse veste

de la !&ânta Miercuri, vorbi despre patimile sale şi despre calea în care a pornit şi luă ziua bună, că zău el nu prea avea vreme de pierdut7 Dm cine ştie cât mai avea să meargă pânăla âna orilorC

23



F Mai stai oleacă grăi !&ânta 8oie, să-ţi mai zic o vorbă. %cum intri în împărăţia !ântei1ineri să treci şi pe la ea şi să-i spui Csănătate şi voie bunăC de la mine. 'ând vei mergeapoi către casă, să vii iarăşi pe la mine, că am să-ţi dau ceva, care îţi va prinde bine.

9etru mulţămi de vorba şi de toate, plecă după aceea mai departe.%bia merseră cam aşa cât ţine o pipă de tutun până ce şi aunseră într-o ţară nouă.%ci nu era cald, dar nici nu era &rig, ci7 aşa cumva între ele7 cum e colea primăvara,

când încep a se înţărca mieii. 9etru începu acum a răsu&la mai stâmpărare. *ra însă un pustiu7 numai nisip şi scai. are ce să &ie aceea/ întrebă 9etru dând cu ochii de aşa ceva

ca şi o casă însă departe7 &oarte departe tocmai până unde aung ochii lui peste pustiul celgol.

F %ceea e casa !&intei 1ineri, răspunse Murgul. (acă mergem bine poate aungem încă până ce se întunecă deplin.

%şa şi &u7 )oaptea se &ăcu noapte. 0ăt-0rumos se apropie cu încetul de casa ceadepărtată.

9este pustiu se vedeau o mulţime de năluci ce se goneau pe din dreapta, din stânga, pedinaintea şi pe dindosul lui 9etru.

F !ă n-ai nici o &rică zise Murgul. %ceste sunt &etele vântoaselor7 !e oacă prin aer

aşteptând să vină şi vârcolacii. %şa aunseră până la casa !&intei 1ineri. F 'obori acuma şi intră în casă zise Murgul. 9etru voi să &acă ce i se zise. F !tai nu &i aşa grăbit, vorbi Murgul mai departe. !ă te învăţ mai nainte ce şi cum să

&aci. #a !&ânta 1ineri nu poţi intra, că e păzită ur împreur de 1ântoase. F 'e să &ac dară/ F :a cununa cea de aramă şi te du cu ea vezi colo departe pe colina ceea. 'ând vei &i

acolo începe a striga 1ai, ce &ete &rumoase ce îngeri ce su&lete de zâna (upă aceea ridicăcununa în sus şi zi (acă aş şti că ar primi careva cununa asta de la mine dacă aş şti şiaruncă cununa.

F +i pentru ce să &ac aşa/, întrebă 9etru7 cum întreabă adică omul, care vrea să ştie că pentru ce &ace. F "aci, du-te şi &ă zise Murgul pe scurt şi 9etru nu mai lungi vorba, ci &ăcu precum i se

zise. %bia aruncă 9etru cununa când se şi îngrămădiră 1ântoasele peste ea şi începură a se bate, ca să o aiba care de care.

9etru o luă acuma către casă. F !tai strigă Murgul încă o dată. Încă nu ţi le-am spus pe toate. :a cununa cea de argint

apoi te du şi bate la &ereastra !&intei 1ineri7 (acă te întreabă baba, cine e/ tu să zici că airătăcit prin pustiu. *a te va mâna îndărăt. "u să nu te mişti, ci să zici Ba zău eu nu voimerge, că de când am &ost mic tot am auzit de &rumuseţea !&intei 1ineri şi nu mi-am &ăcutopinci de oţel cu curele de viţel, nu am venit de nouă ani şi nouă luni, nu m-am luptat

pentru cununa asta de argint, care voiesc să i-o dau ei, nu le-am &ăcut şi păţit toate astea pentru ca să merg înapoi când voi aunge la ea7 %şa să &aci şi aşa să zici> de aici încologria ta să &ie.

9etru nu mai &ăcu vorbă, ci porni spre casă.'um era aşa de noapte, 9etru nici nu vedea casa !&intei 1ineri, ci merse numai pe

razele luminii ce străbăteau din &ereastră până la el. %ungand la casă, nişte căini începură alătra, când simţi ceva străin prin apropiere.

F 'ine se mănâncă cu câini/ amară i-ar &i viaţa strigă !&ânta 1ineri mânioasă cum se

cade. F *u sunt, !&ântă 1ineri, eu zise 9etru răsu&lând o dată cu greu, ca omul care ar vrea

să &acă ce &ace. %m rătăcit prin pustiu şi n-am unde să dorm peste noapte. %ici tăcu, nucuteză să zică mai mult.

24



F 2nde ţi-ai lăsat calul/, întrebă !&ânta 1ineri cam aspru. 9etru sta în chibzuri, nu ştiasă minta ori să vorbească vorbă dreaptă. )u răspunse nimic.

F Mergi cu (umnezeu, &ătul meu *u n-am loc să-ţi dau, zise !&ânta 1ineri şi se retrasede la &ereastră.

9etru zise acuma ce i-a &ost zis Murgul să zică.%bia-şi s&ârşi 9etru zicala până ce şi văzu, cum că !&ânta 1ineri deschise &ereastra

vorbind către el cu vorbă dulce şi blânda F !ă văd cununa &ătule 9etru-i întinse cununa.

F 1ino în casă zise !&ânta 1ineri, nu te teme de câini, că ei înţeleg voinţa mea. %şa şi&ăcu7 'âinii începură a mişca din coadă mergând în urma lui 9etru, cum merg după omcând vine seara de la ţarină.

9etru zise Cbună searaC, când intră în casă, îşi puse pălăria pe vâr&ul cuptorului şi seaşeză pe pomnol după ce i se zise să şadă.

%cuma se vorbi7 iaca despre lucruri de toate zilele, despre lume, despre răutateaoamenilor şi despre alte lucruri ca astea7 &ără nici o treabă şi preţ7 9recum se vedea,!&ânta 1ineri era &oarte supărată pe oameni> iar 9etru-i dădea în toate dreptate, cum se cadeadică omului care şade la masa altuia.

(oamne dar şi bătrână era baba asta*u nu ştiu de ce privea unele de 9etru aşa de-a-deochiul la ea. (oara voia să-i numerecreţurile din &aţă/

9oate %r &i trebuit însă, ca să se nască de şapte ori cât un om într-o viaţă pentru ca să poată aunge la capăt cu număratul7

!&intei 1ineri îi râdea inima de bucurie, când vedea cum că 9etru se pierde cu totul în privirea ei. 'ând nu era încă ce este, începu !&ânta 1ineri vorba, când lumea încă nu eralume, atunci m-am născut eu, şi eram atât de &rumoasă &iind copilă, încât părinţii mei aulăsat să &ie lume, ca să &ie cine să se minuneze de &rumuseţea mea7 'ând s-a &ăcut apoi

lumea, eu eram &ată mare, şi de minunat ce s-a minunat de &rumuseţea mea, lumea m-adeochiat7 (e atunci se &ace pe toată suta de ani câte o crestătură pe &runtea mea7 şiacuma-s bătrâna. !&ânta 1ineri nu mai putu vorbi mai departe despre aceasta de tristă şi desupărată, ci vorbind mai departe, îi spuse apoi lui 9etru, cum că tată-său era odată împăratmare şi puternic, şi născându-se vraba între el şi âna orilor, care împărăteşte în ţaravecină, &usese batocorit, cum nu se cade, de către vicleana de vecină. Începu apoi a vorbicâte rele toate despre âna orilor7 9etru ce să mai &acă şi el/ %sculta şi el. (acă maizicea şi el câteodată %şa e zău aici 'e alta se poate &ace/

F (ar să-ţi dau un lucru, dacă eşti voinic şi vrei să mi-l &aci, grăi !&ânta 1ineri cam pecând începură a &i somnoroşi. *ste la âna orilor o &ântână. 'ine bea din apa ei, acelaîn&loreşte ca tranda&irul şi ca viorelele. !ă-mi aduci un ulcior din această apă7 #ucrul egreu 'e e drept e drept Împărăţia ânei orilor e păzită de &el de &el de &iare şi zmeiîngrozitori. !ă-ţi spun însă ceva şi să-ţi dau un lucru.

(upă ce vorbi aşa, !&ânta 1ineri se duse la un scrin &erecat din toate părţile şi scoasedin el un &luieraş mic micuţ. 1ezi tu &luieraşul ista/ grăi către 9etru, mi l-a dat un moş

bătrân încă de când eram tânără. 'ine aude sunetul acestuia acela adoarme7 doarme7 până ce nu-l mai aude. "u să iei &luieraşul şi să tot cânţi din el cât vei &i în Împărăţia âneiorilor. )imeni nu te va atinge, căci toată lumea va dormi.

9etru spuse acuma în ce cale a pornit şi ce treabă cearcă. !&ânta 1ineri se bucură şi mai

tare. )-au mai stat mult de vorbă7 (ar cum să şi stea când a &ost trecut acuma miezulnopţii bine, binişor. 9etru luă Cnoapte bunăC, băgă &luieraşul în teacă şi se sui în podul casei,ca să mai doarmă şi el de la o vreme. 9e când se revărsau zorile, 9etru era în picioare>lucea&ărul boului nici nu s-a &ost ridicat bine pe cer, până când el s-a şi &ost sculat7 #uă un

25



troc mare, îl umplu de ăratec şi se duse ca să hrănească caii. (upă ce Murgul mâncă câte detrei ori trei, iară ceilalţi cai câte trei trocuri pline de ar. 9etru trase la &ântână, adăpă şi se&ăcu gata de cale.

F !tai strigă !&ânta 1ineri de la &ereastră. Mai am să-ţi zic o vorbă !ă-ţi mai dau uns&at7

9etru s-apropie de &ereastră. F #asă un cal aici şi pleacă numai cu trei. Mergi apoi încet până ce vei aunge la

Împărăţia orilor.

%ici descalecă şi intră pe os7 'ând vei veni apoi îndărăt, aşa să vii, ca toţi trei caiisă-ţi rămâna în cale, s-aungi pe os.

F %şa am să &ac grăi 9etru voind să plece. F )u te grăbi, că n-am gătit încă, vorbi !&ânta 1ineri mai departe. !ă nu priveşti la

âna orilor că ea are ochi care vrăesc şi priviri care răpesc minţile. * urâtă, atâta de urâtăîncât nici nu-ţi pot spune. %re ochi de buhă, &aţă de vulpe şi gheare de mâţa. %uzi/ să nu

priveşti la ea7 +i (umnezeu să te aducă întreg şi sănătos, &ătul meu 9etre9etru mulţămi de vorbă şi învăţatură şi nu se opri mai mult7 2nde avea el vreme de a

sta cu babele la vorbă #ăsă pe Murgul ca să pască, se întinse apoi la cale.

(eparte7 departe7 unde se lasă cerul pe pământ, unde stau stelele de vorba cu&lorile, acolo se vedea o roşeaţă cam aşa cum e cerul colea în zorile de primăvară, dar mai&rumos şi mai minunat %colo era cetatea ânei orilor.

(e aci până acolo, de acolo până aci, nu era alta decât iarbă şi &lori7 şi apoi nu eranici cald, nici rece nici luminos, nici întunerec, ci aşa cumva între ele7 cum e colea pe la!&ântu 9etru când te scoli ca să mâni vitele la turmă7 9etru numai de un drag umbla prinţara asta plăcută7

'ât a mers 0ăt-0rumosul nostru aşa, aceea nu se poate spune cu vorbă omenească&iindcă într-această ţară n-a urmat zilei noaptea şi nopţii ziua, erau pururea zori cu vânt

moale şi răcoros, cu soarele ascuns şi lumina de umătate> împărăţia nopţii şi a zilei seîncepea numai de la casa !&intei 1ineri. (upă mult mers şi lungă călătorie. 9etru văzuzărindu-se ceva alb printre roşeaţa cerului7 'u cât se apropia mai mult, cu atâta ceea cevedea se des&ăşura mai tare naintea ochilor lui. %sta era cetatea7 9etru privi7 privi7=ăsu&lă apoi o dată cu greu, ca omul care gândeşte C(oamne mulţumescu-ţi

7 (ar şi &rumoasă era cetatea asta )işte turnuri nalte7 nalte7 până dincolo de Împărăţia )orilor, nişte păreţi albi ca

ghioceii şi ridicaţi mai sus decât cum stă soarele la prânzul cel mare, un acoperiş de argint,dar cum de argint/ %şa că nici nu strălucea în &aţa soarelui, şi &ereşti7 tot din aer tors cumultă maiestrie şi ţesut în gherghe& de aur întunecos7 9este toate astea se ucau apoi razelevesele ale soarelui cum se oacă vântul cu umbra crengilor colea primăvara când se mişcăde leneş ce este.

9etru stete uimit în loc, ca să se poata minuna de atâta &rumuseţă îngrămădită.Mult n-a putut să steie că i-a &ost degrabă descălecă dară, lăsă caii, ca să pască pe

iarba cea plină de rouă, îşi luă &luieraşul precum i-a &ost zis !&ânta 1ineri, zise o datăC(oamne autăC şi plecă la lucru cel mai mare. %bia merse aşa singur, pe os o cale cam detrei azvârlite bune, până ce şi dete de un năzdrăvan adormit de dulceaţa &luieraşului. %cestaera unul dintre pândarii urului cetăţii ânei orilor7 are (oamne cum a putut creşte atâtde lung/

'um s-a putut întrupa atâta de puternic/'um stătea aşa culcat pe spate. 9etru începu să-l măsoare cu paşii7 )u voiesc să spun

minciuna a &ost lung, &oarte lung> atâta de lung a &ost încât 9etru răsu&lă o dată cu greucând aunse de la picioare la cap7 nu ştiu acuma cu de-a bună seamă7 de obosit, ori de

26



uimit nu e lună la răsărit atâta de mare, cât era ochiul năzdrăvanului. %poi barem dacă ar &i&ost şi acesta ca la altă lume, dar era tocmai în milocul &runţii7 %şa era ochiul 'um au

putut apoi celelalte să &ie 9etru voinic de voinic, dar zău el mulţumi lui (umnezeu&luieraşului şi !&intei 1ineri, cum că n-a dat de rău cu acest om neom şi plecă cu încetul maideparte.

%şa, cam cât merge omul până ce-i vine să se aşeze la răcoare mai merse 9etru până cedădu de alte lucruri şi mai grozave7 )işte balauri tot cu câte şapte capete erau întinşi lasoare şi adormiţi adânc, când pe de-a dreapta, când pe de-a stânga7 'um au &ost aceşti

balauri, aceea n-o mai spun ştie anume toată lumea că balaurii nu-s treabă de glumă şi derâs7 %sta era a două pază a împreurulul de curte7 9etru trecu cam cu &uga nu ştiu acumade grabă ori de groază7 )ici n-ar &i &ost însă minune dacă s-ar &i îngrozit

Balaurul e balaur%cum aunse 0ăt-0rumos la un râu7!ă nu gândească însă nimeni că acesta ar &i &ost râu ca toate râurile7 )u apă, ci lapte

curgea aici nu peste nisip de piatră, ci peste pietre scumpe şi mărgăritare7 şi nu curgea linsau repede, ci lin şi repede deodata cum curg zilele omului &ericit7 %cesta a &ost râul, carecurge ur împreur pe lângă cetate7 tot curge7 tot curge7 &ără a mai sta, &ără a mai merge

mai departe.9e marginea râului dormeau tot cam de o săritură unul de altul nişte lei înghieraţi7 'elei însă 'u părul de aur şi pe dinţi şi gheare tot cu &erecătura7 %ceştia erau paza râului7(incolo de cea parte de râu era o grădină &rumoasă7 &oarte &rumoasă7 cum nu poate &idecât la âna orilor. 9e mal tot &lori din &lori, pe &lori dormeau dulce şi lin tot zâne dinzâne care de care mai &rumoase, mai vrăitoare şi mai dulce la &aţă7

9etru nici nu cuteză ca să privească într-acolo.0ăt-0rumos se întrebă acuma cum să treacă peste râu. =âul era lat şi adânc, şi peste râu

numai o punte, asta însă cum nu mai sunt puţine în asta lume. (incoace şi dincolo, pe un

mal şi pe altul, tot câte o &runte de punte păzită tot de câte patru lei dormitori. 9untea însă/ peste punte nu poate trece su&let de om7 vezi cu ochii dar simţi golitate când calci cu piciorul pe ea7 'ine ştie din ce o mai &i &ost şi asta &ăcută (oar chiar dintr-un pui de nor/

(estul că 9etru rămase pe ţărmul râului. !ă treacă/ nu poate. !ă înoate/ nu e treabă.'e să &acă dară/

Dai !ă nu &ie griă de 9etru 'u una cu două el n-o s&ârşeşte se întoarce îndărăt pânăce aunse la năzdrăvanul cel mare. 'e va da târgul şi norocul, gândi în sine, să stam dară şila vorbă C!coala voiniceC strigă apoi pe năzdrăvan trăgându-l de mâneca surtucului. 'ândnăzdrăvanul se deşteptă din somn întinse palma după 9etru7 aşa ca şi când vrei să prinzi omuscă.

9etru su&lă în &luieraş7 )ăzdrăvanul căzu iarăşi la pământ.%şa-l trezi şi adormi 9etru de trei ori una după alta, adică de trei ori l-a trezit şi de trei

ori l-a adormit7 'ând &use ca să &ie de a patra oară, 9etru îşi dezlegă nă&rama de lagrumazi, luă degetele cele mici ale năzdrăvanului şi le legă cu ea laolaltă, scoase sabia şi

prinzând pe năzdrăvan de piept mai strigă o dată !coala voinice 1ăzându-se năzdrăvanulatât de rău batocorit

F *i, zise către 9etru, nu te lupţi în luptă dreaptă !tai la luptă dacă eşti voinic F Mai aşteaptă oleacă Mai nainte am o vorbă cu tine, grăi 9etru7 8ură că mă vei trece

peste râu, şi atunci te las să vii la luptă. )ăzdrăvanul &ăcu urământ şi 9etru-l lăsă să se

scoale.'ând năzdrăvanul se simţi deşteptat se repezi la 9etru ca să-l turtească c-o lovitură7

şi-a a&lat însă omul

27



)ici 9etru nu era de ieri de alaltăieri, şi el se repezi voiniceşte. "rei zile şi trei nopţi seluptă.

)ăzdrăvanul dete cu 9etru de intră până la genunchi în pământ> 9etru dete cunăzdrăvanul până în brâu> iară dete năzdrăvanul până la piept. +i mai în urmă 9etre până îngrumazi 'ând năzdrăvanul se simţi aşa strâmtorat

F #asă-mă, strigă înspăimântat, lasă-mă că mă dau bătut F "reci-mă peste râu/ întrebă 9etru. F "rec răspunse cela din gură.

F 'e să &ac cu tine dacă îţi calci vorba/ F 2cide-mă, &ă ce vrei cu mine, numai acuma mă lasă să trăiesc. F %şa să &ie dară zise 9etre, luă după aceea mâna cea stângă a năzdrăvanului şi o legă

de piciorul cel drept îi băgă nă&rama în gură ca să nu strige, îl legă la ochi ca să nu vadă şi porni aşa purtându-l de mână către râu.

'ând aunseră la râu năzdrăvanul păşi cu un picior de o parte, cu altul de alta de râu,luă pe 9etru în palmă şi-l puse &rumos de cealaltă parte.

F %cuma e bine grăi 9etru, su&lă după aceea în &luieraş şi năzdrăvanul căzu de-alungul pe malul râului.

%şa trecu 9etre râul. 'ând zânele cele ce se scăldau în laptele râului auzira sunetul&luieraşului lui 9etru, ele căzura somnoroase, ieşiră din lapte şi adormiră pe &lorile de pemal. %şa dormind le a&lă 9etru când se coborî din palma năzdrăvanului7-)ici nu cuteză săsteie multă vreme la ele7 0rumoase erau, doamne 'um putea apoi să &ie însăşi ânaorilor/ !au doară ea e cea mai urâtă dintre cele &rumoase/ 0ăt-0ramos nu se întrebă mult,ci porni ca să vadă.

'ând intră în grădină, începu a se minuna din nou. 'ât a umblat şi păţit atâta &rumuseţăn-a mai văzut7

#asă că arborii erau tot cu craci de aur, că izvoarele curgeau mai limpede decât roua,

că vânturile se mişcau cântând şi &lorile vorbeau vorbe dulci şi &rumoase> dar 9etru maimult se mira de aceea că în întreagă această grădină nu era nici o &loare des&ăcută, ci numai boboci7 9arcă aici a &ost stat lumea locului şi era să &ie pururea tot primăvară7 are cândvor în&lori &lorile acestea, dacă n-au avut vreme să în&lorească până acuma/ şi dacă n-auîn&lorit pentru ce/

%şa se întrebă 9etru> aşa şi încă şi într-alt chip, în calea lui către cetate7 )imic nu-istătea în cale> nimic nu-i oprea gândirea toată lumea dormea> zânele de pe la izvoare,

păsările de pe crengi, căprioarele dintre tu&işuri şi &luturii de lângă &lori. "oate erau duse de&luieraşul lui 9etru.

'hiar nici vântul nu se mai uca cu &runzele, nici razele soarelui nu mai sorbeau rouade pe iarbă şi râurile încetară de a mai curge7 !ingur 9etru era treaz. 9etru cu gândurilesale şi 9etru cu mirarea gândurilor sale. %unse la curte. 8ur-împreurul curţii se întindea unierbiş &rumos şi des, un ierbiş ce &ugea ca vântul. 9oarta era în &runte o poartă tot din &lorişi alte lucrări &rumoase. 9e sub poartă şi pe lângă poartă iarăşi &lori, care de care mai&rumoase, încât lui 9etru i se părea că umblă pe nouri când călcă pe ele. 9e de-a dreapta şi

pe de-a stânga dormeau zânele ce au &ost să păzească intrarea în curte. 9etru privi în toatelăturile, mai zise o dată C(oamne autăC şi intră în cetate.

'e a văzut 9etru într-aceasta curte, aceea nici n-o mai spun, ştie doară toată lumea căcurtea ânei orilor nu poate &i ceva lucru de rând. 8ur-împreur zâne împietrite, pomi cu

&runzele de aur şi cu &lorile de mărgele şi pietre scumpe, stâlpi de raze de soare şi netezi caşi paltinul, trepte lucii şi moi ca şi culcuşul &etelor de împărat şi un aer plin de miros dulceşi adormitor7

28



)ici nu voiesc să spun, că numai gradul în care stau caii !&ântului !oare, era mai&rumos decât cetatea celui mai mare împărat din lume7 %şa era asta la âna orilor şi nicin-ar &i putut &i alt&el7 'um să &ie doară/ 9etru se sui pe trepte şi intră în cetate7 'eledintâi douăsprezece odăi erau din pânză, altele douăsprezece din mătase. 2rmară apoidouăsprezece de aur. 9etru trecu cu iuţeală prin toate patruzeci şi opt> aici a&lă pe ânaorilor într-a patruzeci şi nouălea, care era cea mai &rumoasă dintre toate.

%stă casă era lungă, lată, naltă, ca şi o biserică din cele mai &rumoase7 ur-împreur păreţii erau acoperiţi cu &el de &el de mătăsuri şi alte lucruri minunate> pe os, pe pământ, pe

unde umblai cu picioarele, era nu ştiu ce strălucitor ca oglinda şi moale ca perina şi7 maierau acum tot &elul de lucruri &rumoase, ca la âna orilor adecă7 2nde va &i doară&rumos, dacă nu aicea.. 'um zic, lui 9etru i se opri răsu&larea, când văzu că se vede înmilocul atâtor lucrări aşa grozav de &rumoase7 În milocul acestei biserici, sau ce era,văzu 9etru &ântâna cea vestită pentru care a venit el atâta lume de pe pământ7 ?&ântână catoate &ântânile şi nimic mai mult "e miri cum a şi răbdat-o âna orilor în casa ei %veanişte doage din moşi strămoşi. Bag seamă, a &ost lăsat ca aşa să rămâna şi acum ar trebui săspun o vorbă mare@ #ânga &ântână era chiar âna orilor aievea aşa cum era

*ra doamne un leagăn de aur şi7 numai (umnezeu ştie de ce încă, destul cum că era

&rumos, aici în leagăn dormea âna orilor pe perini de mătasă umplute cu su&lare de vântde primăvară7 )ici nu era &rumoasă7 (ar de unde să şi &ie )-a zis doară !&ânta 1ineri căare &el de &el de lucruri urâte şi îngrozitoare/ 'e să mai lungim doară vorba/ 9oate că!&ânta 1ineri a avut dreptate. 9oate să &ie (estul când 9etru privi la ea aşa cum dormea înleagăn, el stete cu su&letul amorţit şi nu su&la mai mult în &luieraşul cel vrăit7 *raîncremenit de minunat ce se minuna7 Ba &rumoasă era,7 &rumoasă Mai &rumoasă decâtchiar cum ţi-ar părea că ar &i să &ie âna orilor7 Mai mult nu vreau să zic

9e de-a dreapta şi pe de-a stânga leagănului dormeau câte douăsprezece zâne din celemai alese. Bag samă au adormit legănând pe împărăteasa lor7 9etru nici nu le văzu de

privit ce privea la âna orilor, până ce nu tresăriră toate din somn, când nu mai auzira&luieraşul7 9etru7 tresări dară şi el7 şi începu a cânta din nou în &luieraş7 :arăşi adormilumea, şi 0ăt-0rumos păşi cu trei paşi mai înainte.

Între leagăn şi &ântână era o masă, pe masă un colac alb şi moale, &rământat cu lapte decăprioară, şi un bocal de vin roşu şi dulce ca visul de dimineaţă7 %cesta era colacul puterii,şi celălalt vinul uneţei7

9etru privi o dată la colac, o dată la vin şi o dată la âna orilor, se apropie după aceeacu încetul, păşi doi paşi către leagăn, masă şi &ântână.

'ând 9etru aunse la leagăn, îşi pierdu minţile şi nu se mai putu răbda şi sărută peâna orilor7 âna orilor deschise ochii şi privi la 9etru cu o privire încât el îşi pierduminţile încă mai tare7

!u&la după aceea în &luieraş, ca âna orilor s-adoarmă> luă cununa cea de aur şi o puse pe &runtea ânei orilor> luă o bucătură din colacul de pe masă, bău o înghiţitură dinvinul întineritor7 şi iarăşi sărută şi iarăşi luă o îmbucătură, iarăşi bău o înghiţitură7 %şade trei ori una după alta7 de trei ori a sărutat pe âna orilor, de trei ori a îmbucat dincolac şi de trei ori a gustat din vin7 (upă aceea şi-a umplut ulcioarele cu apă din &ântână şia pierit cum piere vestea cea bună. 'ând 9etru aunse în grădină, dete de o lume cu totulnouă7

0lorile erau &lori> bobocii se des&ăcuseră> izvoarele curgeau mai repede> razele soarelui

se ucau mai vesel pe păreţii cetăţii, zânele aveau mai multă plăcere în &eţele lor. "oateaceste din trei sărutări7 'um a intrat 9etru aşa a şi ieşit printre zâne şi &lori, pe palmanăzdrăvanului, printre lei, balauri şi năzdrăvani7 'ând &u apoi în seară privi o dată îndărătşi văzu că lumea întreagă s-a pornit în urma lui7 Dei dar şi-au dat de om )u ca vântul, nu

29



ca gândul, nu ca dorul, nu ca blestemul, ci mai repede, cum trece &ericirea s-a &ost lăsat9etru pe cale7 Aoana rămase îndărăt şi 9etru sosi pe os la !&ânta 1ineri.

!&ânta 1ineri ştia că 9etru o s-aungă, din rânchezatul Murgului, care din cale de treizile simţi apropierea stăpânului său îi ieşi dară în cale cu colac moale şi cu vin roşu.

F Bun auns, 0ăt-0rumos F Bună ziua, soră s&ântă9etru-i dete ulciorul cu apă de la &ântâna ânei orilor. !&ânta 1ineri-i mulţumi

&rumos. Mai vorbiră apoi câteva cuvinte despre calea lui 9etru, despre curtea ânei orilor

şi despre &rumuseţea sorei !oarelui şi 9etru puse şaua pe Murgul, că zău el nu prea aveavreme de pierdut7 Baba 1ineri asculta când cu dulce, când cu amar, când cu drag, când cunecaz> văzând apoi cum că 9etru va să meargă îi po&ti sănătate şi noroc.

9etru nici nu stete până n-aunse la !&ânta 8oie. %ici se coborî de pe cal şi intră> precum a &ost vorbă să &ie.

)ici la !&ânta 8oie nu se prea opri> zise Cbună ziuaC, mai &ăcu o vorbă scurtă şi luăCsănătate bunăC.

F !tai să-ţi mai spun una mai nainte de a porni în cale, zise !&ânta 8oie cu griă. F !ă-ţi ai griă de viaţă> să nu legi vorbă cu om, să nu mergi iute, grăbit> să nu iei apă

de la mână> să nu crezi la vorbă şi să &ugi de buze dulci.!ă te duci cum ai venit7 'alea e lungă, lumea e rea şi tu ai la tine lucru mare %scultădar de mine iaca-ţi dau o nă&ramă> nu e de aur, nu-i de argint nici de mătasă, nici demărgele> e de pânză nesădită, să o porţi că e vrăită7 'ine-o poartă, pe acela &ulgerul nu-launge, suliţa nu-l pătrunde, sabia nu-l taie şi gloanţele sar de pe trupul lui.

%şa grăi !&ânta 8oie. 9etru primi şi ascultă> se lăsă apoi cu Murgul în vânt şi se duse7se duse7 cum se duc adică 0eţii-0rumoşi când îi mâna dorul de casă.

#a !&ânta Miercure 9etru nici nu se mai coborî de pe cal, ci zise Cbună ziuaC dinspatele calului şi mână mai departe.

Într-o bună vreme îi veni cutia cea vrăită în minte şi vrând să audă veste din lume, oscoase din teacă. )ici nu o scoase bine, nici nu o deschise cum se cade, până ce şi începu avorbi ce vorbea de acolo din ea.

F !-a supărat âna orilor pentru că i-ai &urat apă7 !-a supărat !&ânta 1ineri pentrucă i s-a spart ulciorul7 !-au supărat &raţii tăi 0lorea şi 'ostan pentru că le-ai luat împărăţia.

9etru începu a râde când auzi de atâta supărare. )ici nu ştia ce să întrebe mai înainte. F 'um a spart !&ânta 1ineri ulciorul/ F (e bucurie ce i-a &ost a început a uca şi a căzut cu ulcior cu tot. F 'um am luat eu împărăţia de la &raţii mei/'utia începu acuma a spune că &iind împăratul bătrân şi orb de amândoi ochii, 0lorea

şi 'ostan s-au dus la el şi au cerut ca să împartă împărăţia între dânşii. Împăratul le-a spuscă numai acela va împărţi ţara, care va aduce apă de la &ântâna ânei orilor. Înţelegând&raţii lucrul merseră la Baba Birsa şi asta le spuse că ai &ost, ai &ăcut şi ai pornit ca să vii.

0raţii se s&ătuiră şi acuma au pornit în calea lui 9etru, ca să-l ucidă, să ia apă de la el şisă împărătească peste ţară.

F Minţi, cutie spurcată strigă 9etru mânios când le auzi toate acestea, şi dete cu cutiade pământ, încât crăpă în şaptezeci şi şapte de bucăţi.

)-a mai mers mult până ce şi văzu nourii din ţara sa, simţi su&larea vânturilor de acasăşi zări din depărtare pe ici colea câte un munte de pe marginile ţării7 9etru stete în loc ca

să vadă mai bine, că-i părea că nu e adevărat ce-i părea.*ra să treacă peste puntea cea din marginea împărăţiei când văzu c-aude ceva din

depărtare7 aşa ceva ca şi când ar striga un om, şi ca şi când l-ar striga chiar pe el dupănume

30



F Măi 9etre 1oi să stea în loc. F Mergi mâna strigă Murgul. )u e bine să stai F Ba nu stai să vedem ce e cine şi pentru ce/ !ă dăm &aţa cu lumea.9etru zise şi suci &râul Murgului.

F *i 9etre 9etre are cine te-a învăţat să stai/ are n-ar &i mai bine să te pleci las&atul Murgului/ %şa e lumea n-ai ce &ace

(upă ce se întoarse văzu, doamne, pe cine văzu pe &rate-său 0lorea şi pe &rate-său'ostan7 %mândoi erau şi împreună se apropiau către 9etru7 9etre mergi mâna !au nu

ţi-a zis !&ânta 8oie să nu legi vorba cu om/ !au nu ştii ce veste ţi-a dat cutia !&inteiMiercuri/ 0raţii veneau cu vorbă bună şi cu buze dulci7 +i !&ânta 8oie a &ost zis7 9etre9etre ai uitat, ce-a zis/ 'ând 9etru văzu pe &raţii săi cei dulci zbură din spatele Murguluila ei în braţe. (oamne (ar cum să nu zboare (e când n-a văzut el &aţă de om/ (e când n-a auzit vorbă pământească/

+i a curs vorba cum curge între &raţi. 9etre era vesel şi &ericit. 0lorea şi 'ostan erau buni la vorbă şi dulci la buze7 !ingur Murgul era trist, singur el îşi lăsă capul la pământ.

(upă ce &raţii vorbiră multe de împăratul bătrân, de ţară şi de calea lui 9etru, 0loreaîncepu a-şi încreţi &runtea.

-0rate 9etre #umea e vicleană )-ar &i mai bine ca să ne dai nouă apa ca s-o ducemnoi/ grăi &ratele. ;ie-ţi iese unul în cale, iară pe noi nimeni nu ne ştie, de unde venim, undemergem şi ce ducem.

F (a da grăi 'ostan, 0lorea vorbeşte bine. 9etru clatină o dată7 de două ori din capşi spuse &raţilor săi treaba cu nă&rama. 0raţii cei doi văzură acuma că pentru 9etru nu estedecât o moarte.

0lorea începu dar a bate şaua ca să priceapa iapa.'am de vreo trei azvârlite d-acolea era o &ântână cu apă limpede şi rece.

F )u ţi-e ţie sete măi 'ostane/ grăi 0lorea trăgând o dată cu ochiul către 'ostan.

F (a răspunse 'ostan, pricepând ce şi cum ar trebui să &ie. Dai, &rate 9etre să nestâmpărăm o dată setea şi apoi să pornim cu (umnezeu. )oi vom merge în urma ta şi tevom păzi de necaz şi primedie.

F )u merge 9etre )u merge că nu dai de bine Murgul necheza o dată7 Dei (ar 9etru nu l-a înţeles.

'e s-a întâmplat după aceea/ 'e să se întâmple/ )imic nu s-a întâmplat 0ântâna eralată şi adâncă7

0raţii porniră cu apa către casă ca şi când ei ar &i adus-o chiar de la âna orilor.Murgu mai necheză o dată aşa de turbat şi de dureros încât se în&iorară şi pădurile7 &ugi

până la &ântână7 şi stete împietrit de durere.%şa &use treaba cu 9etru cel voinic şi 0ăt-0rumos viteaz Bag samă aşa i-a &ost ursita,

ca s-aungă în ceas rău#a curtea împăratului se &ăcu ospăţ şi veselie mare. Merse vestea în ţară, cum că

&eciorii împăratului 0lorea şi 'ostan au adus apă de la &ântâna ânei orilor.Împăratul se spălă cu apă pe ochi şi văzu, F cum om încă n-a mai văzut7 *ra în casa

împăratului pe după cuptor un vas cu curechi> în doaga acestui vas şedea un viermeîmpăratul îl văzu prin lemn, aşa vedea de bine.

(upă ce împăratul împărţi ţara între &eciorii săi cei voinici, se retrase în curtea sa ceamare, ca să-şi trăiască zilele bătrâneţelor în pace.

%şa se s&ârşi treaba cu apa de la &ântâna ânei orilor ;ara &ăcu un ospăţ de trei zile şitrei nopţi şi se puse iarăşi la lucru ca şi când nici nu s-ar &i întâmplat nimic.

(upă ce 9etru se depărtase de la leagăn, ieşi din casă şi curte7 după ce sunetul&luieraşului nu se mai auzea, âna orilor îşi veni în &ire, deschise ochii, ridică capul şi

31



privi în toate lăturile căutând nici ea singură nu ştia ce7 'e a &ost/ întrebă pe de umătateîncă prin vis. 'ine/ : se părea, cum că a văzut ceva prin vis ba chiar aievea7 ceva dulce,

plăcut, o &iinţă7 ca şi când ar &i omenească, însă mai puternică în privire, mai alt&el decâtceea ce a &ost văzut până atunci7

F )u ştiti voi ce a &ost/ %ţi văzut şi voi/ !au aţi dormit/ %ţi visat/ aşa le întrebă ânaorilor pe zâne7 şi se întrebă pe sine însăşi7 îi părea că de când a văzut ce-a văzut chiar nici su&letul său nu mai e tot acela7 şi nimenea nu-i răspundea, toată lumea stătea uimită.1ăzu cununa7

F 'e cunună &rumoasă 'ine oare a cules &lorile din ea/ 'ine oare le-a împletit încunună/ +i cine oare a adus aici cununa şi a lăsat-o la mine pe leagăn/ âna orilor seîntristă

1ăzu pâinea pe masă7 #ipseau din ea trei bucăţele> una de-a dreapta, una de-a stângaşi una din miloc.

(in vinul uneţei lipseau asemenea trei înghiţituri una de deasupra, una din &und şiuna din miloc7 % trebuit să &i &ost cineva aicea7 âna orilor se întristă încă mai tare> îi

părea că o doare ceva, şi nu ştia ce şi unde7%pa din &ântână era tulbure7 %pă apă a dus cineva de aici âna orilor se supără.

'um a putut intra cineva &ără veste/2nde e paza cea aspră/ )ăzdrăvanii/ Balaurii/ 'e au &ăcut leii &erecaţi/ +i zânele/ +i&lorile/ +i soarele/ )imeni n-a păzit/ )imeni n-a &ost la locul său/ âna orilor se supără

pe deplin. F #ei, zmei, balauri, năzdrăvani, porniţi, goniţi, aungeţi, prindeţi şi aduceţi porunci âna orilor în supărarea ei cea mare.

9orunca sună şi toată lumea se puse în mişcare.9etru s-a &ost însă întins la &ugă încât nici razele soarelui nu-l puteau aunge."oţi veniră trişti, toţi aduseră veşti triste. 9etru a &ost trecut peste marginile Împărăţiei

orilor unde întreaga pază nu mai avea putere.

âna orilor îşi uită acuma supărarea de tristă ce se &ăcu şi trimise pe !&antul !oare casă umble în lume să &acă din şapte zile una7 să cerce să a&le şi s-aducă veşti. zi din şapte zile âna orilor n-a &ăcut alta decât a stat şi privit în calea !oarelui, a

privit7 privit7 până ce au început a-i curge lacrimile din ochişori, nu ştim acuma de privitul cel mult ori de durerea şi dorul ei cel mare

:ată-ntr-a şaptea zi !&antul !oare se reîntoarce7 roşu, trist şi obosit7 iarăşi veste reaDei că 9etru era unde razele soarelui nu pot pătrunde

(upă ce âna orilor văzu că şi cea din urmă încercare &u în zadar, dete poruncă asprăîn ţară ânele să nu mai zâmbească, &lorile să nu mai miroasă, vânturile să nu mai mişte,izvoarele să nu mai curga limpede şi razele soarelui să nu mai lumineze.

9orunci apoi, ca între lume şi Împărăţia orilor să se lase vălul cel mare al întunecimii prin care să nu străbată decât o singură rază de soare, care să ducă vestea-n lume cum căCpână ce nu va veni acela care a dus apă de la &ântână, soarele să nu se mai mişte pe cerC.

% mers vestea în lumea cea întunecoasă7 oamenii înţeleseră că lumina cea grozavă nue decât pentru lumina ochilor împăratului7

)imeni nu vedea în lume a&ară de împăratul> nimeni nu vedea necazurile întunericuluidecât împăratul. (ete dar &iilor săi 0lorea şi 'ostan s&at şi poruncă, ca să pornească, sămeargă şi să mântuiască lumea de întunerec. 'ine a minţit una, minte şi a doua> 0lorea se

puse în şa şi porni către Împărăţia orilor acuma când 9etru a &ost curăţit calea.

F 1ine cineva/ întrebă cam aspru. F 1ine, răspunseră zmeii, ce stateau pază la punte. F 'um vine, peste punte ori pe sub punte/ 9untea era, F acum ştim noi F cum era

0lorea trece pe sub punte.32



F 1oinicul vine pe sub punte răspunseră zmeii cam în glumă. F Ariiţi de el, neagră vă &ie lumina zise acuma âna şi primi pe 0lorea să intre.9e 0lorea-l trecură &iorii când văzu atâta &rumuseţă.

F Bun auns voinice "u ai &urat apă/ F !ă &ie de bine ău eu am luat-o. F "u ai băut vinul/ 0lorea stete mut. F "u ai mâncat pâinea/ 0lorea zise CbaC. F "u m-ai sarutat/ 0lorea-şi uită vorba.

F )a arba-ţi &ie lumina Învaţă-te să mai minţiise acuma âna supărăta şi-i dete lui 0lorea două pălmi, una pe de-a dreapta, una pe

de-a stânga, încât ăstuia i se întunecară ochii.(oi zmei dusera apoi pe orbitul de 0lorea acasă şi treaba se găti.9orni şi 'ostan în urma &răţine-său.9orni, aunse, o păţi şi reînturnă.În lume nu mai rămase acuma nici o rază de lumină.%şa rămase lumea întreagă oarbă de dragul ochilor unui împărat7(upă ce âna orilor a văzut cum că nu poate a&la pe 9etru, a chemat la sine pe

întreaga ţara sa, pe zmei, balauri, năzdrăvani şi lei, pe toate zânele, pe toate &lorile, pe toţisupuşii i-a chemat la sine. 'hiar şi !&antul !oare a trebuit să se coboare de pe cer, sădes&râne caii de la căruţă, să-i bage în grad şi să intre la âna orilor7 'ând au &ost aşatoţi adunaţi împreună, âna orilor nu le împărţi mai mult la porunci, ci tristă şi mustratăcum era, luă ziua bună de la toţi supuşii săi, le mulţămi pentru iubire şi credinţă şi-i trimiseîn lume, ca să meargă să &acă &iecare după capul şi priceperea sa. )umai doi lei, doi zmei,doi balauri şi tot atâţia năzdrăvani opri la sine, ca să &ie cine să-i păzească puntea. "rimisetoate zânele în grădină şi lăsă, ca să nu intre-n curte până ce nu o vor vedea pe ea senină>lăsă ca &lorile să miroasă d-aici înainte un miros, care îmbata orice &iinţă omenească, ca

vânturile să se mişte cântând atâta de dureros încât orice su&let omenesc să plânga când leaude, ca izvoarele să curga apă amară, şi lăsă ca soarele pe toată ziua dată de (umnezeu săarunce câte şapte raze seci în lume.

(upă ce toate acestea le rândui, se duse la roata cea mare, pe care era învârtit &irultraiului omenesc şi opri roata de a se mai întoarce şi viaţă omenească de a mai curge7(up-aceea7 âna orilor se ascunse din &aţa lumii în &undul curţii celei mari, în locul celmai întunecos şi mai neîngriit7

meii, balaurii şi năzdrăvanii ieşiră-n lume şi de ruşine ce le era, s-ascunseră în celemai adânci pustiuri, peşteri F ca ochiul omenesc să nu-i mai vadă #eii-şi lepădară părul deaur şi &erecătura de pe gheare şi dinţi, şi de supăraţi ce erau se &ăcură sălbatici> ânele s-ascunseră prin grădini> &lorile, izvoarele şi vânturile se supuseră voinţei ânei orilor, şirazele seci, &ără căldură şi lumină, şi astăzi se văd întinse pe cer colea în nopţile de vară7

1iaţa omenească stete locului, şi timpul înceta de-a mai curge7(oi lei, doi zmei, doi balauri şi doi năzdrăvani se pusera pază la punte7'ât a rămas Împărăţia orilor ast&el, aceea nu se ştie şi nici nu se poate spune7% trecut multă vreme aşa &ără să &i curs% înţeles şi !&ânta 1ineri că âna orilor s-a supărat> raza cea pustie şi vântoasele ce

cutreierau lumea întreagă i-au &ost adus ştire de mult7 !-a supărat de umătate, iar decealalta umătate s-a bucurat s-a supărat pentru că nu mai putea să mai privească în

căutătoare şi s-a bucurat pentru că vedea pe 0ăt-0rumosul său cel voinic scăpat şi pe vecinasa cea &rumoasă trista7 % mai &ost apoi necăită pentru că i s-a &ost spart ulciorul cu apa ceaminunată.

33



'ând !&ânta 1ineri văzu însă că întunerecul nu mai încetează, lumina nu mai vine, şicând pieri şi cea din urmă rază de pe pământ, zic când !&ânta 1ineri văzu că âna orilor i-a trecut de glumă, ea porunci vântoaselor ca să pornească toate împreună, să se izbească învălul cel mare de la marginea împărăţiei să-l mişte din loc şi să &acă ca lumina să curgă înlume.

1ântoasele porniră7 care de care mai turbate, care de care mai grozave şi maiîn&ricoşate,7 cum merg adică vântoasele7 ;i se părea că au să ia lumea cu sine şi să nu semai oprească în loc cu ea. %unseră la văl7 se izbira în el7 şi cum se izbira/ 1ălul nu se

mişcă1ântoasele se mai izbira o dată7 apoi încă o dată7 adică de trei ori una după alta.7+i apoi nu se izbira mai mult7 văzură cum că vălul stă mai ţeapăn decât pământul

în ţâţânele sale7 !tătură câteva clipe locului F ruşinate şi obosite se întoarseră după aceeaîndărăt şi înconurară o dată lumea în mânia lor cea turbată7 'e a &ost calea lor/ %cuma-şi

poate gândi &iecare ce a &ost Bine cu de-a-bună seamă-a putut &i 1ai şi amar1ântoasele sosira acasă şi spuseră !&intei 1ineri cum şi ce e cu vălul.!&ânta 1ineri se supără acuma şi de cealalta umătate trimise vânturile la curtea

împăratului ca să ducă lui 9etru vorbă şi s&at să meargă să stea de vorba cu âna orilor şi

să &acă ce va &ace, ca să aducă lumina în lume.1ântoasele porniră de-a două oară7 acuma ceva şi mai încet7 mai nepripit7 ca şicând pleci adică în treabă bună şi la om7 %unseră la curte7 9etru nu e 1ântoaseleîncepură a se mişca mai a străin.

9etru a pierit în cale.1ântoasele luară curtea din stânga7 apoi din dreapta7 apoi din miloc7

întoarseră, suciră, ridicară şi aruncară până ce nu se mai alese nimic din ea7 (upă aceea porniră cu vestea despre moartea lui 9etru către coliba !&intei 1ineri.

F 9orniţi cu toţii în lume> mişcaţi tot ce e de mişcat şi a&laţi pe 9etru. 1iu sau mort mi-l

aduceţi porunci !&ânta 1ineri după ce auzi vestea cea tristă. "rei zile şi trei nopţivântoasele nu mai steteră7(e trei ori scoaseră copacii din rădăcini, de trei ori scoaseră râurile din cursul lor> de

trei ori s&ărâmară nourii izbindu-i de stânci> de trei ori măturară &undul mării şi de trei ori prăpădiră &aţa pământului.

"oate &ură în zadar *le intrară acasă care de care mai obosite care de care maimânioase şi mai ruşinate.

)umai una n-a sosit încă> vântul cel de primăvară, leneş, moale şi întârziatic7 2ndesă &i rămas/ "oţi ştiau că multă treaba n-o &i &ost să &acă7 'ine ştie7 de obosit ce-o &i &osts-a pus undeva la răcoare7 )imeni nu-şi bătea capul cu el.

:ac-o dată într-un târziu după ce toată lumea s-a mai rupt gândul de a mai a&la pe 9etru,&runzele începură a se mişca. !&ânta 1ineri simţi molătatea su&lării şi ieşi a&ară.

F 'e veste aduci/ întrebă pe cea mai dragă dintre vântoase. F "ristă e de tristă dar bună-i de bună, şopti vântul cel tânăr. (upă ce m-am &ost obosit

de atâta cercetare, de atâta spart şi prădare dădui de-o &ântână seacă şi cugetai să intru în eaca scutit de surorile mele să mă mai odihnesc mai nainte de a porni către casă.

F +i-n &undul &ântânei a&laşi pe 9etru/ strigă !&ânta 1ineri plină de bucurie. F (a şi pe Murgul de o parte. F (ulce-ţi &ie vorba, dragu-ţi &ie su&letul, şi pururea veste bună s-aduci zise acuma

!&ânta 1ineri către vântul cel de primăvară, îi porunci apoi ca să se repeadă până la !&ânta8oie şi să-i spună ca să gătească cu tigaia de aur, că de 9etru nu e bine, să sară d-acolea pânăla !&ânta Miercure, şi să-i spună ca să vină la s&ântă cu apa vieţii.

34



F Înţeles-ai/ îi mai zice !&ânta 1ineri. !ă &ii cu-n picior aici, cu unul acolo +i pornirăcu toţii7 !osiră cu toţii la &ântâna cea părăsită7

(e 9etru nu era decât os şi cenuşă.!&ânta Miercure luă oasele şi le încheie laolaltă7 )u lipsea nici unul.!&ânta 1ineri porunci vântoaselor ca să des&unde &ântâna, s-arunce pulberea în sus şi s-

adune cenuşa lui 9etru7 "oate se &ăcură7!&ânta 8oie &ăcu &oc, culese roua de pe &runze în tigaia cea de aur7 şi puse tigaia pe

&oc7 'ând apa începu a &ierbe, !&ânta Miercure zise trei vorbe7 privi o dată către răsărit,

o dată către apus, o dată către miază-zi, o dată către miază-noapte, apoi aruncă iarba vieţiiîn apa cea &iartă. "ot aşa &ăcu şi !&ânta 1ineri cu cenuşa lui 9etru. !&ânta 8oie numără dupăaceea, unul, două, trei şi luă tigaia de pe &oc.

(in cenuşa lui 9etru, din roua şi din iarba vieţii s-a &ost &ăcut o unsoare mirositoare.1ântul cel de primăvară su&lă o dată peste ea, şi unsoarea se slei. %cuma unseră oasele lui9etru cu unsoarea de şapte ori în os, de şapte ori cruciş, tot de atatea ori curmeziş7 şi când&useră gata, 9etru sări în picioare7 pe de o sută şi pe de o mie de ori mai &rumos decât cuma &ost7 pe de o sută şi pe de o mie de ori mai voinic şi mai &ălos decât cum a &ost

F !ăi pe cal, voinice zise !&ânta 1ineri.

Îndată ce Murgul simţi pe stăpânul său în spatele sale, începu a necheza şi a scăpăradin picioare7 *ra mai viu decât cum a &ost cândva F 2nde pornim/ întrebă vesel. F 'ătre casă răspunse 9etru. F 'um să mergem/ F 'a blestemul9etru mulţămi de vorbă şi treabă, se întinse apoi la cale şi merse7 merse7, cum

merge adică blestemul7 până ce aunse la curtea împăratului. (e curte nu mai era decâtlocul7 )u vedeai urmă de om, de la care să poţi auzi o vorba sau o veste7 iacă într-un

târziu Barsa ieşi din &undul unei pivniţi mucezite.9etru înţelese ce e, cum din ce pricină, întoarse &râul Murgului şi merse mai repededecât cum a venit7 )ici nu răsu&lă până la Împărăţia orilor. 'âtă vreme a trecut, de cânda rămas, cum a &ost să rămâna trebile-n Împărăţia orilor, aceea cu vorbă şi grai nu se poatespune7

Multa vreme a trebuit să treacă'ând 9etru sosi la punte, în soare nu mai erau decât trei raze luminoase, şapte calde şi

nouă seci7 celelalte toate le-a &ost lepădat cu de-amănuntul7 'ând 9etru se opri cuMurgul, toată lumea se opri cu el ca să vadă ce va &i să &ie acuma.

âna orilor simţi, cum că ceva deosebit trebuie să &ie în apropiere, că-i părea cătocmai acuma s-a deşteptat din visul cel ce-a &ăcut-o tristă7 *a dorea7 nu ştia ce7tocmai ca şi atuncea7 F 'ine vine/ întrebă cam cu umătate de gură.

F ;ine-te bine stăpâne zise Murgul. 9etru strânse din pinteni, trase din &râu şi nici nuse simţi până ce &usese de cealalta parte de punte.

F 1oinic vine peste punte strigară păzitorii ridicăndu-şi pălăriile din cap.âna orilor nu se mai mişcă din loc şi nu mai grăi nici o vorbă7 'a pe nevăzute sări

9etru la ea, a cuprins-o în braţe, şi o sărută7 cum sărută adică 0eţii 0rumoşi pe zâneledrăgăstoase

Împărăteasa orilor simţi că simte ce n-a mai simţit7 )u mai vorbi, nu mai întrebă, ci

&ăcu semn ca să bage pe Murgul în gradul soarelui şi intră cu 9etru în casă7ânele începură a zâmbi vesel> &lorile începură a mirosi dulce> izvoarele deteră a curge

limpede> vânturile se pre&ăcură în cântec de bucurie roata vieţii începu a se întoarce mairepede decât prisnelul> valul cel negru căzu la pământ şi soarele strălucitor se ridică în sus

35



către ceruri7 sus7 mai sus decât cum a &ost cândva.. şi-n lume se &ăcu lumina ca &aţasoarelui încât nouă ani, nouă luni şi nouă zile oamenii nu văzură nimic de lumina ceaîn&ricoşată.

9etru merse acasă, aduse pe tatăl său cel bătrân şi pe mama sa cea bătrâna, &ăcu onuntă încât îi merse vestea-n nouăzeci şi nouă de ţări şi se &ăcu împărat peste amândouăîmpărăţiile.

:ară &raţilor 0lorea şi 'ostan li se dete lumina ochilor ca să vadă şi ei &ericirea lui9etru.

%sta a &ost, dragii mei cei buni, povestea lui 9etru 0ăt-0ramos cu âna orilor din;ara !oarelui.

9etru a trăit şi a împărăţit cu pace şi cu sănătate,7 şi doară mai împărăteşte şi astăzi cuautorul lui (umnezeu.

PRINŢUL FERMECATde !ra"ii Grimm

% &ost odată ca niciodată, a &ost un împărat care avea mai multe &ete şi toate erau&rumoase ca nişte zâne. (ar cea mai mică era atât de &rumoasă, că până şi soarele, care

văzuse atâtea, se oprea în loc, uitându-se la dânsa şi minunându-se de atâta &rumuseţe.#a o mică depărtare de palatul împărătesc se întindea o pădure adâncă şi întunecoasă,iar în pădure, la umbra unui tei bătrân, se putea vedea o &ântână. În zilele cu prea marezădu&, cea mai mică dintre &etele împăratului se ducea în pădure şi se aşeza pe ghizdurile&ântânii răcoroase. !tătea aşa &ără să &acă nimic şi când o prindea urâtul scotea dintr-un

buzunar o minge de aur> o arunca în sus, o prindea din zbor în căuşul palmelor şi-apoi oarunca iar. <sta era ocul care-i bucura cel mai mult inima.

!-a întâmplat însă odată ca mingea să-i scape din palme şi căzând pe pământ să seducă de-a rostogolul de-a dreptul în &ântână. 0ata de împărat o urmări cu privirea, dar

mingea pieri de parcă n-ar &i &ost şi &ântâna era tare adâncă, atât de adâncă, de nu-i puteazări &undul !e porni atunci domniţa pe plâns şi plânse în hohote, neputând în nici un chipsă-şi ostoiască amărăciunea. +i cum se elea ea, numai ce aude că-i strigă cineva dinapropiere

- 'e ţi s-a întâmplat, domniţă, de ce te boceşti aşa/ 9lângi că s-ar muia şi pietrele demila ta

0ata cătă în ur, să a&le cine anume îi vorbeşte, şi văzu un broscoi ce taman atunciscosese din apă capul lătăreţ şi buburos şi privea la ea cu nişte ochi cât cepele

- %h, tu erai, moş Bălăcilă se miră ea. :aca, plâng că mi-a căzut mingea de aur în&ântână.

- +terge-ţi lacrimile şi nu mai plânge, o mângâie broscoiul, că-mi stă în putinţă să teaut. (ar vorba e ce-mi dai tu dacă-ţi aduc din apă ucăria/

- rice doreşti, dragul meu broscoi> rochiile mele, pietrele nestemate, mărgăritarele,chiar şi coroana de aur, pe care o port pe cap, de-o po&teşti cumva

Broscoiul o ascultă pe gânduri, apoi grăi- )u-mi trebuie nici rochiile, nici mărgăritarele, nici pietrele nestemate, nici coroana ta

de aur, dar dacă ai începe să mă iubeşti, dacă ai îngădui să-ţi &iu prieten şi tovarăş de oacă,să stau lângă tine, la măsuţa ta, să mănânc din talerul tău de aur, să beau din cupa ta şi sădorm în pătuceanul tău, dacă-mi &ăgăduieşti toate astea, acu6 mă cobor în &ântână şi-ţi aduc

mingea.- Îţi &ăgăduiesc, îţi &ăgăduiesc tot ce vrei, numai să-mi aduci mingea

36

http://www.povesti-pentru-copii.com/fratii-grimm.html

http://www.povesti-pentru-copii.com/fratii-grimm.html



(ar în aceeaşi vreme, &ata îşi zicea în sinea ei C'e tot îndrugă nerodul ăsta de broscoi'ă doar i-e sortit să se bălăcească în apă cu cei de-o &iinţă cu el şi să orăcăie într-una> cum

poate unul ca el să lege prietenie cu oamenii/C'um o auzi pe domniţă &ăgăduindu-i tot ce dorea, broscoiul se dădu a&und în &ântână

şi, cât ai bate din palme, ieşi iar deasupra apei, cu mingea de aur în gură, şi-o zvârli în iarbă.0ata de împărat să sară în sus de bucurie, nu altceva, când îşi revăzu ucăria ei dragă. ridică şi, &ără săi spună broscoiului un singur cuvânt, o luă la &ugă.

- !tai, stai, nu &ugi strigă în urma ei broscoiul. :a-mă şi pe mine, că nu pot s-alerg atât

de repede(ar în zadar orăcăia broscoiul cât îl ţineau puterile, că &ata de împărat nu se sinchisea

de el şi, cu cât se apropia mai mult de casă, cu atât &ugea mai tare. Îşi uitase cu desăvârşirede bietul moş Bălăcilă, iar acesta, neavând încotro, se înapoie şi se lăsă din nou să cadă în&undul &ântânii.

% doua zi, domniţa nici nu apucase bine să se aşeze la masă împreună cu împăratul şicu toţi curtenii şi nici nu începuse să ia o bucătură din talerul ei de aur, că şi auzi deodatănişte paşi, lipăind a&ară, pe scara de marmură7 +i paşii &ăceau Cplici-pleosc, plici-pleoscC%scultă ea un răstimp şi numai ce se pomeni c-o bătaie în uşă şi desluşi un glas strigând

- 0ată de împărat, tu cea mai mică dintre domniţe, vino de-mi deschide uşa(omniţa alergă într-un su&let la uşă să vadă cine era şi, când o întredeschise, se şi trezicu broscoiul în &aţa ei. "rânti repede uşa şi, luând-o la &ugă înapoi, se aşeză din nou la masă,tremurând toată de spaimă. Împăratul băgă de seamă că &etei îi bătea tare inima, mai-mai să-i spargă coşul pieptului, şi-o întrebă

- (e ce te-ai îngrozit aşa, copilă dragă/ %u nu cumva ai zărit la uşă un zmeu, care avenit să te răpească/

- (a6 de unde, tată, n-am văzut nici un zmeu, răspunse &ata, cu silă în glas. #a uşă e un broscoi buburos

- 2n broscoi/ +i ce vrea broscoiul ăsta de la tine/- )u îndrăznesc, tată, a-ţi spune cum a &ost :eri, pe când mă ucam lângă &ântâna din pădure, mia căzut mingea de aur în apă. +i &iindcă plângeam după ea de nu mai puteam, aieşit din &ântână un broscoi şi pocitania asta, cum a &ăcut, cum n-a &ăcut, mi-a scos mingeatocmai de la &und. :ar mai înainte îmi ceruse să-i &ăgăduiesc că dacă mi-o aduce mingea o sălegăm prietenie şi o să &im tovarăşi de oacă. %tâta m-a bătut la cap, că i-am &ăgăduit, ce erasă &ac (ar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că broscoiul şi-ar putea &ace veacul şialtundeva decât în apă +i-acum stă proţap a&ară şi ţine morţiş să vină la mine

În timpul ăsta, broscoiul bătea cu înverşunare la uşă şi striga- Dai, deschide uşa,- 0ată de-mpărat- %i uitat cuvântul- 'are mi l-ai dat- :eri, când la &ântână- Mi te-am autat/- Dai, deschide uşa, &ată de-mpărat%uzind acestea, împăratul grăi- %cu6, dac-ai apucat să &ăgăduieşti, ţine-ţi &ăgăduiala. (u-te de-i deschide0ata se duse să-i deschidă uşa şi broscoiul sări pe dată pragul în sala împărătească> şi

se ţinu scai după domniţă până ce aunse în dreapta scaunului ei. %colo se opri şi, când &atadădu să se-aşeze, glasul broscoiului se-auzi poruncitor

- (a6 pe mine cui mă laşi/ :a-mă lângă tine

37



!e codi ea ce se codi, se &ăcu a nu &i auzit, dar împăratul îi porunci să îndeplineascăvoia broscoiului. 'um se văzu broscoiul pe scaun, gata ceru să-l urce şi pe masă7 +i dintr-o săritură se po&ti singur între blide. +i ceru de-acolo

- :a trage talerul mai aproape, să mâncăm amândoi din elBiata copilă se văzu silită să &acă aşa cum îi poruncea broscoiul, cu toate că îi era

scârbă şi n-avea nici o tragere de inimă. Broscoiul mâncă cu mare po&tă, dar &etei de împărati se opreau bucăturile în gât şi nu se atinse aproape de nimic. #a urmă, broscoiul zise

- M-am ospătat cum se cuvine, dar mă simt ostenit, rău. (u-mă în odăiţa ta şi vezi de

în&aşă pătuceanul cu aşternuturi de mătase, ca să ne culcăm.(omniţa începu să plângă tare se mai temea de broscoi (e &rică şi de silă, nu-i venea

nici să-l atingă, c-avea o piele umedă şi rece ca gheaţa7+i gând te gândeşti că de-aici înainte trebuia să doarmă cu el în pătuceanul ei curat şi

&rumos7 9arcă ar &i vrut să se împotrivească, dar împăratul se mânie şi-i spuse- 'ând te-ai a&lat la ananghie, ţi-a plăcut să te bucuri de autorul broscoiului :ar acum

crezi că se cade să-l dispreţuieşti, nu-i aşa/ )u-ţi mai &ace plăcere tovărăşia lui )emaiavând încotro, domniţa apucă broscoiul cu două degete şi, ducându-l cu ea sus,

îl zvârli într-un ungher al iatacului. (ar când dădu să se întindă şi ea în pat, broscoiul ţopăi

până aproape de marginea patului şi-i strigă de-acolo- )-ai auzit că-s ostenit rău/ 1reau să dorm şi eu la &el de bine ca şi tine> ia-mă sus în pat că, de nu, te spun împăratului

(omniţa se &ăcu &oc şi pară când îl auzi cum o ameninţă> îl ridică de os, de unde seoţăra la ea, şi, izbindu-l cu toată puterea de perete, strigă

- )a ce ţi-a trebuit, broscoi buburos %cu6 ai şi tu linişte, am şi eu7+i ce să vezi/ (e îndată ce căzu os, broscoiul se pre&ăcu într-un &ecior de împărat, că

ţi-era mai mare dragul să te uiţi la el chipeş la în&ăţişare, cu privirea ochilor blândă şi c-un&armec în ei cum nu se mai poate7

Împăratul îşi dădu cu mare bucurie încuviinţarea ca tânărul crai s-o ia de nevastă pe&iică-sa. :ar acesta îi povesti domniţei cum &usese blestemat de o vrăitoare rea să se pre&acăîn broască şi că nimănui, în a&ară de dânsa, nu i-ar &i stat în putinţă să-l scape de sub povaracea grea a blestemului.

%poi luară hotărârea ca a doua zi să pornească împreună spre împărăţia &eciorului deîmpărat. Mai povestiră ei ce mai povestiră şi-apoi se culcară. 'ând se treziră din somn, înrevărsatul zorilor, băgară de seamă că la poartă îi aştepta o caleaşcă trasă de opt cai albi,împodobiţi cu panaşe albe de struţi şi având hamuri cu totul şi cu totul de aur. :ar în spatelecaleştii şedea Deinrich, sluga credincioasă a &eciorului de împărat. Într-atât se întristasesluga asta credincioasă că stăpânul său &usese pre&ăcut în broască, încât umblase năuccâtăva vreme şi de teamă ca nu cumva să-i plesnească inima de durere şi-o strânsese încercuri de &ier.

'aleaşca aştepta la scara palatului să-i ducă pe tânărul crai şi pe aleasa inimii lui înîmpărăţia părintească. Deinrich cel credincios, care pregătise totul după cum cerea cuviinţa,îi aută pe amândoi să urce în caleaşcă, iar după aceea se sui şi el în locul din spate. +iinima-i tresălta de bucurie că-i &usese dat să-şi revadă stăpânul. Merseră ei o bucată bună dedrum şi numai ce auzi &eciorul de împărat o trosnitură înapoia lui de parcă s-ar &i rupt ceva.+i cum nu-şi putu da seama ce poate &i, îi strigă sluitorului său

- Deinrich, auzi trosnitura/

- )u cumva s-a rupt trăsura/:ar Deinrich se grăbi să răspundă- 0ii, stăpâne, liniştit,- :a, un cerc, ici, a plesnit,

38



- 'e-mi ţinea inima strâns- !ă nu mor de-atâta plâns>- 'ă un biet broscoi erai- +i sub vraă grea zăceai7- +i se auzi trosnind încă o dată, şi apoi iar o dată7 :ar &eciorul de împărat din nou

crezu că trosneşte caleaşca şi că-i gata să se rupă. (ar nu caleaşca se rupea, ci cele douăcercuri de &ier care se desprindeau din urul inimii lui Deinrich cel credincios, care nu mai

putea de bucurie că stăpânul său scăpase de sub urgia blestemului şi că era acum &ericit cu

aleasa inimii lui.

DĂNILĂ PREPELEACde Ion Creangă

*rau odată într-un sat doi &raţi, şi amândoi erau însuraţi. 'el mai mare era harnic,griuliu şi chiabur, pentru că unde punea el mâna punea şi (umnezeu mila, dar n-avea copii.:ară cel mai mic era sărac. (e multe ori &ugea el de noroc şi norocul de dânsul, căci eraleneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi> ş-apoi mai avea şi o mulţime de copii

)evasta acestui sărac era muncitoare şi bună la inimă, iar a celui bogat era pestriţă la

maţe şi &oarte zgârcită. 1orba veche 3"ot un bou ş-o belea4. 0ratele cel sărac, sărac să &iede păcate, tot avea şi el o pereche de boi, dar cole porumbi la păr, tineri, nalţi de trup,ţepoşi la coarne, amândoi cudalbi, ţintaţi în &runte, ciolănoşi şi groşi, cum sunt mai buni deînugat la car, de ieşit cu dânşii în lume şi de &ăcut treabă. (ar plug, grapă, teleagă, sanie,car, tânală, cârceie, coasă, hreapcă, ţăpoi, greblă şi câte alte lucruri ce trebuiesc omuluigospodar nici că se a&lau la casa acestui om nesocotit. +i când avea trebuinţă de asemenelucruri, totdeauna supăra pe alţii, iară mai ales pe &rate-său, care avea de toate. )evastacelui bogat de multe ori &ăcea zile &ripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de &rate-său. *a zicea adeseori

- 0rate, &rate, dar pita-i cu bani, bărbate.- %poi, dă, măi nevastă, sângele apă nu se &ace. (acă nu l-oi auta eu, cine să-l aute/ )evasta, nemaiavând încotro, tăcea şi înghiţea noduri. "oate ca toate, dar carul său era

de haimana. )u treceau douătrei zile la miloc, şi se trezea la uşa ei cu (ănilă, cumnatusău,cerând să-i împrumute carul ba să-şi aducă lemne din pădure, ba &ăină de la moară, bacăpiţi din ţarină, ba multe de toate.

- Măi &rate, zise într-o zi cel mai mare istuilalt> mi-e lehamite de &răţia noastră "u ai boi, de ce nu-ţi închipuieşti ş-un car/ %l meu l-ai hârbuit de tot. Dodorog încolo, hodorog pe dincolo, carul se strică. +-apoi, ştii vorba ceea C(ă-ţi, popă, pintenii şi bate iapa cucălcâieleC.

- %poi, dă, &rate, zise istalalt, scărpinându-se în cap, ce să &ac/- 'e să &aci/ !ă te-nvăţ eu boii tăi sunt mari şi &rumoşi> ia-i şi-i du la iarmaroc, vinde-i

şi cumpără alţii mai mici şi mai ie&tini, iar cu banii rămaşi cumpără-ţi şi un car, şi iaca te-ai&ăcut gospodar.

- :a, ştii că nu m-ai învăţat rău/ %şa am să &ac.icând aceste, se duce la dânsul acasă, îşi ia boii de-o &unie şi porneşte cu ei spre târg.

(ar, cum am spus, omul nostru era un om de aceia căruia-i mânca câinii din traistă, şi toatetrebile, câte le &ăcea, le &ăcea pe dos. "ârgul era cam departe, şi iarmarocul pe s&ârşite. (ar cine poate sta împotriva lui (ănilă 9repeleac/ ?că aşa îi era porecla, pentru că atâta odor

avea şi el pe lângă casă &ăcut de mâna lui@. *l tu&leşte cuşma pe cap, o îndeasă pe urechi şihabar n-are C)ici nu-i pasă de )ăstasă> de )ichita, nici atâtaC.

39

http://www.povesti-pentru-copii.com/ion-creanga.html

http://www.povesti-pentru-copii.com/ion-creanga.html



Mergând el cu (uman şi "ălăşman ai săi, tot înainte spre iarmaroc, tocmai pe cândsuia un deal lung şi trăgănat, alt om venea dinspre târg cu un car nou, ce şi-l cumpărasechiar atunci şi pe care îl trăgea cu mâinile singur, la vale cu proptele şi la deal cu opintele.

- !tai, prietene, zise ist cu boii, care se tot smunceau din &unie, văzând troscotul cel&raged şi mândru de pe lângă drum. !tai puţin cu carul, c-am să-ţi spun ceva.

- *u aş sta, dar nu prea vrea el să steie. (ar ce ai să-mi spui/- 'arul dumitale parcă merge singur.- (-apoi7 mai singur, nu-l vezi/

- 9rietene, ştii una/- +tiu dacă mi-i spune.- Dai să &acem treampa> dă-mi carul, şi na-ţi boii. )u vreau să le mai port gria în

spate ba &ân, ba ocol, ba să nu-i mănânce lupii, ba de multe de toate7 i &i eu vrednic sătrag un car, mai ales dacă merge singur.

- +uguieşti, măi omule, ori ţi-e într-adins/- Ba nu şuguiesc, zise (ănilă.- %poi dar, te văd că eşti bun mehenghiu, zise cel cu carul> m-ai găsit într-un che& bun>

hai, noroc să dea (umnezeu !ă-ţi aibi parte de car, şi eu de boi

%poi dă carul, îşi ia boii, pleacă pe costişă într-o parte spre pădure şi se cam mai duce.:stalalt, adică (ănilă, zice în gândul săuC"aci, că-i cu buche> l-am potcovit bine (e nu cumva s-ar răzgândi> dar parcă nu era

ţigan, să întoarcă.C%poi îşi ia şi el carul şi porneşte tot la vale înapoi spre casă.- %ho car nebun, aho 'ând te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară, ori cu &ân din

ţarină, atunci să mergi aşa+i cât pe ce, cât pe ce să nu-l ia carul înainte. (ar de la o vreme valea s-a s&ârşit şi s-a

început un deal> când să-l suie la deal, suie-l dacă poţi Dârţi încolo, scârţi încolo, carul se

da înapoi.- )a car mi-a trebuit, car am găsit%poi cu mare greu hartoieşte carul într-o parte, îl opreşte în loc, se pune pe proţap şi se

aşterne pe gânduri.- Mă asta încă-i una (e-oi &i eu (ănilă 9repeleac, am prăpădit boii> iar de n-oi &i eu

acela, apoi am găsit o căruţă7 Ba e 9repeleac, ba nu-i el7 'ând iaca un om trecea iutespre târg c-o capră de vânzare.

- 9rietene, zise (ănilă, nu mi-i da capra ceea, să-ţi dau carul ista/- %poi7 dă7 capra mea nu-i de cele săritoare, şi-i bună de lapte.- 'e mai la deal, la vale bună, ne-bună, na-ţi carul şi dă-mi-o'ela nu se pune de pricină, dă capra şi ia carul. %poi aşteaptă până vin alte care, de-l

leagă dinapoia lor, şi se duce în treaba lui spre casă, lăsând pe (ănilă gură cască tot pe loc.- Bun, zise 9repeleac. :a, pe ist cu capra ştiu încaltea că bine l-am boit:a apoi şi el capra şi porneşte iar spre târg. (ar capra tot capră> se smuncea în toate

părţile, încât îi era acum lehamete de dânsa.- (e-aş aunge mai degrabă în târg, zise 9repeleac, ca să scap de râia asta.+i, mergând el mai departe, iaca se întâlneşte c-un om ce venea de la târg c-o gâscă în

braţe.- Bun întâlnişul, om bun zise (ănilă.

- 'u bine să dea (umnezeu- )u vrei să &acem schimb/ să-ţi dau capra asta şi să-mi dai gâsca.- )-ai nimerit-o, că nu-i gâscă, ci-i gânsac> l-am cumpărat de sămânţă.- (a, dă-mi-l, dă-mi-l că-ţi dau şi eu o sămânţă bună.

40



- (e mi-i da ceva adaos, poate să ţi-l dau> iară de nu, norocul gâştelor de-acasă> că aresă &acă un otrocol prin ele, de s-a duce vestea În s&ârşit, dur la deal, dur la vale, unul maidă, altul mai lasă, şi 9repeleac mărită capra %poi înş&acă gânsacul şi pleacă tot înainte spretârg. 'ând aunse în târg, gânsacul, dorit de gâşte, ţipa cât îl lua gura Cga, ga, ga, gaC

C)a c-am scăpat de dracul şi am dat peste tată-său acesta mă asurzeşte #as6 că teînsor eu şi pe tine acuşi, măi buclucaşuleC

+i, trecând pe lângă un negustor cu pungi de vânzare, dă gânsacul pe-o pungă de cele pe talger şi cu băierile lungi, de pus în gât. :a el punga, o suceşte, o învârteşte ş-apoi zice

C)a-ţi-o &rântă, că ţi-am dres-o (intr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiţila ei am rămas c-o pungă goală.

Măi măi măi măi (oar ştiu că nu mi-i acum întâiaşi dată să merg la drum> dar parcădracul mi-a luat minţileC

Mai şede el cât şede de cască gura prin târg, ş-apoi îşi ia tălpăşiţa spre casă. +i,aungând în sat, se duce drept la &ratesău, ca să-i ducă bucurie.

- Bine v-am găsit, bădiţă- Bine-ai venit, &rate (ănilă (a6 mult ai zăbovit la târg- %poi dă, bădiţă> m-am pornit cu graba şi m-am întâlnit cu zăbava.

- *i, ce veste ne mai aduci de pe la târg/- :a, nu prea bună Bieţii boişorii mei s-au dus ca pe gura lupului.- 1ro dihanie a dat peste dânşii, ori ţi i-a &urat cineva/- Ba :-am dat eu singur cu mâna mea, bădiţă.%poi spuse din capăt toată întâmplarea, pe unde-a &ost şi ce-a păţit> iar la urma urmelor

zise- +-apoi, ce mai atâta vorbă lungă, dintr-o pereche de boi m-am ales c-o pungă> ş-apoi

şi asta pute a pustiu, bădiţă dragă.- Mă da, drept să-ţi spun, că mare nătărău mai eşti

- %poi dă bădiţă pân-aici, toate-au &ost cum au &ost, da6 de-acum am prins eu minte7 )umai ce &olos/ 'ând e minte, nu-i ce vinde> când e brânză, nu-i bărbânţă. :aca îţi daudumitale punga asta, că eu n-am ce &ace cu dânsa. +i te mai rog de toţi dumnezeii să-miîmprumuţi macar o dată carul cu boii, s-aduc nişte lemne din pădure la nevastă şi la copii,că n-au scânteie de &oc în vatră, sărmanii ş-apoi, ce-a da (umnezeu cred că nu te-oi maisupăra.

- 9tiu mă zise &rate-său, după ce l-a lăsat să s&ârşască. !e vede că (umnezeu aumplut lumea asta cu ce-a putut. :aca-ţi mai dau o dată carul, dar asta ţi-a &i cea de pe urmă.

#ui (ănilă atâta i-a trebuit. :a acum carul cu boii &răţinesău şi porneşte. 'um aunge în pădure, chiteşte un copac care era mai mare şi trage carul lângă el> &ără să deuge boii,începe a tăia copacul, ca să cadă în car deodată. "rebi de ale lui (ănilă 9repeleacBocăneşte el cât bocăneşte, când pârrr cade copacul peste car de-l s&armă şi peste boi de-iucide

C)a că &ăcui pacostea şi &raţine-meu *i, ei, acum ce-i de &ăcut/ *u cred că ce-i bine,nu-i rău (ănilă &ace, (ănilă trebuie să des&acă. Mă duc să văd, n-oi putea smomi pe &rate-meu să-mi împrumute şi iapa, să &ug apoi cu ea în lume, iar copiii şi nevasta să-i las în ştirea'elui-de-sus.C

%şa zicând, porneşte şi, mergând prin pădure, s-a rătăcit. (upă multă trudă şi buimăceală, în loc să iasă la drum, dă de-un heleşteu şi, văzând nişte lişiţe pe apă, zvârrr cu

toporul într-însele, cu chip să ucidă vro una s-o ducă peşchin &răţinesău7 (ar lişiţele,ne&iind chioare, nici moarte, au zburat> toporul s-a cu&undat, şi 9repeleac a rămas bătând în

buze.CMă că rău mi-a mai mers astăzi 'e zi pocită !e vede că m-a luat cineva din urmăC

41





+i cum zice, um&lă dracul iapa în cârcă şi într-o clipă înconură iazul de trei ori.9repeleac, văzând atâta putere din partea dracului, nu-i prea veni la socoteală, dar tot îşi ţinu&irea şi zise

- Măi Michiduţă doar eu te credeam mai tare decât eşti %şa-i că tu ai luat iapa înspate/ Însă eu ţi-oi lua-o numai între picioare> şi îndată se şi azvârle pe iapă şi înconurăiazul de trei ori, &ără să se răsu&le.

(racul atunci se miră mult de asta şi, neavând ce mai zice, iscodi alta.- %cum să ne întrecem din &ugă, zise el.

- Măi Michiduţă da6 cu mine ţi-ai găsit că poţi tu să te întreci din &ugă/- (-apoi cu cine/- 1ină încoace, să-ţi arăt eu cu cine%poi merge împreună cu dracul în nişte porumbrei, unde vede un iepure dormind, şi i-l

arată.- 1ezi tu colo pe cineva ghemuit os şi mititel/- 1ăd.- %cela-i copilul meu cel mai mic. %ţine-te +i când l-oi trezi din somn, să te iei după

el. +i-odată şi strigă u ta na na na

%tunci iepurele sare, şi dracul după el. 0ug ei cât &ug, şi de la o vreme dracul pierdeurma iepurelui. 9ână acum toţi râdeau de 9repeleac, dar acum a auns să râdă şi el de dracul.9e când (ănilă se ţinea cu mâna de inimă, râzând de prostia dracului, iaca şi acesta seînturna gâ&uind.

- Mă da6 sprinten şi sprinţăroi copil mai ai, drept să-ţi spun 'ând aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, i-am pierdut urma, şi să te duci, duluţă

- !eamănă tătâne-său, sireicanul zise (ănilă. *i/ mai ai po&tă să te întreci şi cu mine/- Ba mai pune-ţi po&ta-n cui Mai bine să ne întrecem din trântă.- (in trântă/ (oar de ţi-e greu de viaţă. Mă tot am auzit din bătrâni că dracii nu-s

proşti> d-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi, de prost ce eşti. %scultă *u am ununchi bătrân de KKK de ani şi GL de săptămâni> şi de-l vei putea trânti pe dânsul, atunci să teîncerci şi cu mine, dar cred că ţi-a da pe nas.

icând aceste, porneşte înainte şi &ace semn dracului cu mâna, să vină după el. În&undul pădurii, sub nişte stânci, se a&la o bizunie de urşi, peste care dăduse 9repeleac,umblând câteodată, ca pusnic ce se găsea, după vlăstari sălbatici şi după zmeură. %ungândei aproape, (ănilă zise

- :aca locaşul unchiului meu. :ntră înlăuntru> ai să-l găseşti dormind în cenuşă, cunasul în tăciuni. (e vorbit, nu poate vorbi, că măselele şi dinţii i-au căzut mai bine de o miede ani.

(racul, când n-are ce &ace, ştiţi ce &ace7 :ntră înlăuntru şi începe a-şi purta codiţa cea bârligată pe la nasul uncheşului. %tâta i-a trebuit lui moş 2rsilă, ş-apoi las6 pe dânsul(eodată sare mânios din bârlog, haţ dracul subsuoară şi-l strânge cu atâta putere, de era să-şi dea su&letul, şi ochii i-au ieşit a&ară din cap cât cepele de mari.

- )a nu cauţi, ş-o găseşti, zise (ănilă, care privea de departe vălmăşagul acesta şi sestrica de râs. (ar nu ştiu ce &ace dracul, că &ace el ce &ace, şi cu mare greu scapă din labelelui moş 2rsilă. (ănilă, cum vede pe drac scăpat, bun tea&ăr7 se &ace că-l scoate.

- :a las6, măi omule, las6 nu-ţi mai &ace obraz. (acă ai ştiut că ai un moş aşa degrobian, pentru ce m-ai îndemnat să mă lupt cu el/

- (a6 ce/ )u ţi-a plăcut/ Dai şi cu mine- 'u tine, şi numai cu tine, m-oi întrece din chiuit> şi care-a chiui mai tare, acela să ia

banii.

43



- Bun zise (ănilă în gând> las6 că te-oi chiui eu Măi Michiduţă :a chiuie tu întâi, casă aud cum chiui.

%tunci dracul se crăceşte c-un picior la as&inţit şi cu unul la răsărit, s-apucă zdravăn cumâinile de torţire cerului, cască o gură cât o şură, şi, când chiuie o dată, se cutremură

pământul, văile răsună, mările clocotesc şi peştii din ele se sperie> dracii ies a&ară din iazcâtă &runză şi iarbă +i oleacă numai de nu s-a risipit bolta cerului. (ănilă însă şedea călare

pe burdu&ul cu bani şi, ţinându-şi &irea, zise- Mă da6 numai aşa de tare poţi chiui/ *u mai nu te-am auzit. Mai chiuie o dată

(racul chiuie şi mai grozav.- "ot nu te-am auzit. Încă o dată(racul chiuie ş-a treia oară, aşa de tare, de credeai că s-a rupt ceva într-însul.- %cum nu te-am auzit nici atâta7 %şa-i c-a venit şi rândul meu/- Mai aşa- Măi Michiduţă când oi chiui eu, ai să asurzeşti ş-au să-ţi sară creierii din cap.

Înţeles-ai tu/ Însă eu îţi priesc bine, dacă-i vrea să mă asculţi.- În ce &el/- :a să-ţi leg ochii şi urechile c-un ştergar, dacă vrei să mai trăieşti.

- #eagă-mi ce ştii şi cu ce ştii, numai să nu mor%tunci (ănilă leagă strâns c-un ştergar gros de câlţi ochii şi urechile dracului, ca la baba-oarba> apoi ia o drughineaţă groasă de stear în mână, căci, cât era de pusnic (ănilă,tot mai mult se bizuia pe drughineaţă decât în s&ânta cruce, şi pâc la tâmpla dracului ceadreaptă, una

- %7 leu destul )u mai chiui- Ba nu stai, !arsailă tu cum ai chiuit de trei ori/ "rosc şi la stânga una- 1a7 leu destul- Ba nu-i destul şi-i mai trage şi-n numele tatălui una

- %7uleo strigă dracul îngrozitor, şi cu ochii legaţi, cum era, văicărându-se grozav şizvârcolindu-se ca şarpele, se aruncă în iaz, spunând lui !caraoschi cele întâmplate şi că nu-ide şuguit cu vrăitorul acesta.

(ănilă însă o&ta din greu lângă burdu&ul cu bani şi se tot &rământa cu gândul ce-i de&ăcut. 'ând, iaca al treilea drac i se în&ăţişază înainte, c-un buzdugan straşnic de mare înmână, pe care îl trânteşte la pământ şi zice

- Măi omule ia, acum să te văd 'ine-a azvârli buzduganul ista mai tare în sus, aiaceluia să &ie banii.

C)a (ănilă, zice el în gândul său, aşă-i c-ai s&eclit-o/C(ar vorba ceea C)evoia învaţă pe cărăuşC.- :a zvârle-l tu întâi, măi dracule%tunci dracul ia buzduganul de coadă, şi când îl zvârle, se suie aşa de tare, de nu se

mai vede> şi abia după trei zile şi trei nopţi, căzând os, cu mare străşnicie s-a cu&undat în&undul pământului, de s-au zguduit temeliile lumii

- :a azvârle-l şi tu acum, zise dracul îngâm&at.- #-oi zvârli eu, nu te îngrii, dar scoate-l mai întâi în &aţa pământului, cum a &ost şi la

tine.(racul ascultă şi-l scoate.- Daiti mai repede, mai repede, că n-am timp de aşteptat7

- Mai îngăduieşte puţin, tartarule, că nu te trag copiii de poale (racul îngăduie, căci n-are încotro.

)u trecu mult şi ziua se călători. 'erul era limpede, şi luce&erii sclipitori râdeau lastele, iară luna, scoţând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul.

44



- (a6 nu-l mai zvârli, omule/- Ba am să-l zvârl de-acum> dar îţi spun dinainte, să te ştergi pe bot despre dânsul.- (e ce/- :aca de ce vezi tu colo în lună nişte pete/- #e văd.- %colo-s &raţii mei din ceea lume. +i, (oamne, mare nevoie mai au de &ier, ca să-şi

potcovească caii. 2ite bine şi vezi cum îmi &ac semn cu mâna, să le dau buzduganul ista> ş-odată şi pune mâna pe dânsul.

- !tăi, nepriceputule, că buzduganul ista îl avem lăsat moştenire de la strămoşul nostru>şi nu-l putem da nici pentru toată lumea> ş-odată-i şi smunceşte buzduganul din mână, şi&uga cu el în iaz, spunând lui !caraoschi ce era să păţească cu buzduganul.

%tunci !caraoschi, îngriit şi mânios grozav, chemă înaintea sa pe toată drăcimea şi bătu din picior, strigând

- %cum, în clipă, să se aleagă unul dintre voi care să meargă şi să a&urisească pe acest proclet şi vrămaş cumplit.

9e loc şi vine unul înantea sa, tremurând.- !ă trăiţi, mârşăvia-voastră *u mă duc să îndeplinesc nelegiuita voastră poruncă.

- Mergi şi dacă-i &i meşter şi-i izbuti, să ştii c-am să te &ac mai mare.%tunci dracul porneşte c-o &alcă-n cer şi cu una-n pământ, şi într-o clipă şi aunge la pusnicul (ănilă.

- Măi omule, zise dracul. "u, cu şmecheriile tale, ai tulburat toată drăcimea> da6 acuşiam să te vâr şi eu în toate grozile morţii Dai să ne blestemăm, şi care dintre noi amândoi a&i mai meşter, acela să ia banii

+-odată şi-ncepe dracul a boscorodi din gură şi a descânta, că nu ştiu ce &ace, de-i pocneşte lui (ănilă un ochi din cap. !ăracul 9repeleac se vede că i-a &ost scris tot el sărăsplătească şi păcatele iepei &răţine-său, ale caprei, ale gânsacului logodit şi ale boilor ucişi

în pădure. 9esemne blestemul gâştelor văduvite l-a auns, sărmanul(oamne Multe mai are de pătimit un pusnic adevărat când se depărtează de po&telelumeşti şi se gândeşte la &apte bune +-apoi ce este mai gingaş decât ochiul/ (ănilă crăpa dedurere dar, oricât îl durea de tare, el tot îşi ţinu inima cu dinţii şi zise

- )u mă sperii tu cu de-alde-aceste, demon spurcat ce eşti %m să te &ac să-ţi muştimâinile şi să mă pomeneşti în toată viaţa ta

- (ă, dă, nu mai dondăi atâta din gură şi blestemă şi tu acum, să te văd cât eşti demeşter.

- %i să iei burdu&ul cu bani în spate şi ai să mergi la casa mea, căci blestemurile părinteşti nu-s la mine. Înţeles-ai/

+i, cum zice, încalecă şi (ănilă pe burdu&> iară dracu-i um&lă în spate şi zboară iute cagândul taman la casa lui (ănilă 9repeleac.

'opiii şi nevasta lui, când au văzut un bivol zburând pe sus, au rupt-o de &ugă,înspăimântaţi. (ănilă, însă, a început a-i striga pe nume> şi ei, cunoscând glasul lui, s-auoprit.

- (ragii tatei, băieţi :a veniţi încoace şi aduceţi cu voi şi blestemurile părinteşti ragilaşi pieptenii de pieptănat câlţi

Băieţii încep a curge toţi, care dincotro, cu blestemurile părinteşti în mână. Îi veniseacum şi lui (ănilă apa la moară.

- 9uneţi mâna, copii, pe upânul ista, şi începeţi a-l blestema cum îţi şti voi mai bine,ca să-i placă şi dumisale.

%tunci lasă pe copii, că şi dracul &uge de dânşii. %u tăbărât cu toţii pe dânsul şi l-auschingiuit după placul lui (ănilă. +-a început dracul a ţipa cât îi lua gura> şi scăpând cu

45



mare greu de mâinile lor, hârşcâit şi stâlcit cum era, a lăsat şi bani şi tot şi s-a dus pe urlaţidupă ceilalţi.

:ară (ănilă 9repeleac, nemai&iind supărat de nimene şi scăpând deasupra nevoii, amâncat şi a băut şi s-a des&ătat până la adânci bătrâneţe, văzându-şi pe &iii &iilor săiîmpreurul mesei sale.

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ% &ost odata ca niciodata, pe un tărâm îndepărtat, un rege şi-o regina binecuvantaţi cu o

&etiţă. *i o botezara %2==%, ce înseamnă răsărit, căci &rumuseţea ei strălucea precumsoarele dimineţii.

9entru a sarbatori acest eveniment, regele dadu un mare bal. 9rimii sosira =egeleDubert si mezinul sau 9rintul 9hilip.

- 'opilul tau este o adevarata comoara e$clama =egele Dubert. 9oate ca, peste ani, easi &iul meu se vor casatori, si atunci regatele noastre se vor uni pentru totdeauna

"atalui %urorei, =egele !te&an, ii placura spusele lui Dubert, asa ca anunta pe toatalumea ca mana %urorei era promisa 9rintului 9hilip.

'hiar in acel moment sunara trompetele pentru a anunta sosirea celor trei ursitoare

bune - 0lora, 0auna si MerrNeather.- %m venit sa-i aducem darurile micutei noastre printese spuse 0lora. (arul meu e&rumusetea- *u ii daruiesc o voce neasamuita rosti 0auna.

%poi sosi si cea mai mare dintre ursitoare, MerrNeather, sa lase darul sau.(ar inainte ca MerrNeather sa rosteasca urarea, sala balului &u inecata de &um. (in el

tasni vraitoarea cea rea Male&icient.- 'um indraznesti sa nu ma inviti si pe mine la aceast eveniment important/ striga ea,

&urioasa.

- :ata darul meu pentru pretuita voastra printesa%plecandu-se peste micuta &aptura, rosti- :nainte ca soarele sa apuna, la cea de-a saisprezecea aniversare, te vei intepa intr-un

&us si vei muri blesteama ea &etita.%poi, &luturandu-si perelina, Male&icient se &acu nevazuta.- 1ai, ce ne &acem acum/ rosti =egina, cu lacrimi in ochi, in timp ce-si strangea

protector pruncul la piept.- )u te ingriora incearca 0lora s-o linisteasca. MerrNeather inca nu i-a o&erit darul

sau micutei printese.- )u e atat de puternica incat sa rupa vraa lui Male&icient, dar cu siguranta poate s-o

mai indulceasca putin%tunci MerrNeather trase adanc aer in piept, &lutura bagheta sa magica deasupra

capului micutei printese si spuse- )u vei muri, ci te vei cu&unda intr-un somn adanc Blestemul acesta se va rupe numai

cand iubitul tau iti va darui un sarut=egele porunci atunci sa &ie arse toate &usele din intregul regat. 'ele trei zane stiau

insa ca aceasta masura nu va impiedica blestemul lui Male&icient. %sa ca se trans&ormara intrei tarancute si o luara pe %urora s-o creasca si s-o educe ca pe propia lor &iica, departe decastel. 9entru ca nimeni sa nu a&le adevarata identitate a &etei, zanele ii schimbara numele in

=ose si se stabilira intr-o micuta cabana, ascunsa adanc in padure.- Male&icient n-o va cauta aici spusera ele hotarate.(upa care urara ca nu vor

dezvalui nimanui adevarata identitate a printesei.

46



"imp de saisprazece ani, ascunzatoarea printesei ramase un secret. !ub ingriirea celor trei prietene bune =ose crescu, devenind o tanara neasemuit de &rumoasa. *ra amabila sigeneroasa si-si incepea &iecare zi cantand cu voiosie, ast&el incat toate animalele din padureerau indragostite de cantecele ei.

:ntr-o zi, in timp ce =ose culegea mure si canta, un tanar print trecu pe acolo. !periata,=ose scapa cosul din mana si incepu sa &uga.

- )u te speria striga printul. )u-ti &ac nici un rau 1oiam doar sa te aud cantand. %i ovoce atat de &rumoasa

'hipul printului era atat de cunoscut... era chiar printul ce-i aparea adesea in vis. %saincepu sa-i cante si dansara &ericiti unul in bratele celuilalt.

- 'red ca este indragostita spuse batrana bu&nita celorlalte animale de langa ea.'and aunse acasa, cele trei zane se adunara in urul ei.- %stazi inplinesti saisprazece ani si trebuie sa-ti spunem ceva e$trem de inportant

e$clama 0lora.(ar inainte de a apuca sa-i spuna marea veste, =ose incepu sa le povesteasca despre

tanarul pe care tocmai il intanlise.- 1ai, nu %sta nu e bine striga 0auna. 9entru ca, vezi tu...tu esti 9rintesa %urora, iar

mana ta este dea promisaÎn acea noapte, dupa cum planuira, cele trei zane o dusera pe aurora la castelul tataluisau pentru a sarbatori ziua de nastere a &etei.

Male&icient descoperi ca %urora se a&la la castel si arunca o vraa asupra ei.0ermecata, printesa merse direct intr-o camera in care se a&la un &us. %urora se inteapa

la un deget si cazu la pamant intr-un somn adanc.'ând cele trei zane se intorsera in camera in care o lasasera pe %urora, ea nu mai era

de mult acolo. gasira adormita langa un &us...%tunci isi dadura seama ce se intamplase.- =egele si =egina vor &i distrusi se vaita 0auna.

- )u si daca ii adormim pe toti pana cand se trezeste %urora replica 0lora.%sa ca cele trei zane au zburat prin tot regatul si, &luturand baghetele lor magice, iiadormira pe toti.

'and se pregateau sa-l adoarma pe =egele Dubert, il surprinsera stand de vorba cu=egele !te&an. %cesta ii povestea cum &iul sau, 9rintul 9hilip, intalnise o &rumoasa &ata in

padure cu care vroia sa se casatoreasca.(eci baiatul de care se indragostise %urora era chiar 9rintul 9hilip...'ele trei zane plecara in cautarea 9rintului 9hilip si-i povestira cele intamplate. :i

daruira !cutul 'uraului si !abia %devarului si-l trimisera s-o omoare pe Male&icient.9rintul 9hilip se napusti asupra lui Male&icient care se trans&ormase intr-o bestie

hidoasa. *ra acum un dragon imens si scuipa &lacari. 9hilip ridica scutul si-o provoca lalupta. (ar caldura &lacarilor era mult prea mare, asa ca &u nevoit sa bata in retragere, panacand aunse pe marginea unei prapastii. %tunci, e$act cand dragonul se pregatea sa-i deaultima lovitura, printul ii strapuse inima cu !abia %devarului.

'ele trei ursitoare il condusera pe 9hilip pana in camera din turnul castelului, undedormea %urora. 9rintul 9hilip ingenunche in &ata ei si-o saruta cu multa dragoste. Aenele eitremurara usor, vraa se rupse, iar tanara printesa zambi din nou. !i-o data cu ea, reveni laviata intregul regat.

'ei doi indragostiti se casatorira chiar in acea seara, iar petrecerea continua pana tarziu

in noapte.'and mirii incepura sa danseze, toti isi dadura seama ca 9rintul 9hilip si tanara

9rintesa %urora vor trai &ericiti pana la adanci batraneti.

47



IARNAde Vasile Alecsandri

(in văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,#ungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă>0ulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de &luturi albi,=ăspândind &iori de ghea ă pe ai ării umeri dalbi.ț ț

iua ninge, noaptea ninge, diminea a ninge iarăț'u o zale argintie se îmbracă mândra ară>ț

!oarele rotund i palid se prevede printre noriș

'a un vis de tinere e printre anii trecători.ț

"ot e alb pe câmp, pe dealuri, împreur, în depărtare,'a &antasme albe plopii în ira i se pierd în zare,ș ț

i pe-ntinderea pustie, &ără urme, &ără drum,Ș

!e văd satele perdute sub clăbuci albi de &um

(ar ninsoarea încetează, norii &ug, doritul soare!trăluce te i dismiardă oceanul de ninsoare.ș ș

:ată-o sanie u oară care trece peste văi..ș

În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

TATAL SI CEI ZECE FECIORIde Ale#andru $itru

Vai de %eciorul care-şi izgoneştetatăl din pragul casei sale&

că %apta lui nu poate %i iertată.

2n tată avusese zece &eciori. +i aşa cum se întâmplă câteodată, s-a apucat bătrânul să-şi dea averea celor zece copii.

% împărţit-o în părţi drepte.- să mănânc la unul, m-oi odihni la altul7 'ă sunt copiii mei gândea bătrânul.9uţină vreme după asta, plecă la &iul său cel mare.- 1oi sta la el la masă îşi zise tatăl.(ar buna prevedere îl &ăcea să-şi ia cu el bucate ce mai avea prin casă puţină brânză,

pită şi vin.Băiatul cel mai mare stătea la masă cu soţia şi copiii. 'ând vede prin &ereastră că vine

tatăl, începe să ascundă sub pat străchinile şi oalele cu mâncare.- 'e să-i mai dăm şi lui/ zise şi soaţa. )-avem destul copiii noştri ca să-i hrănim/:ntră bătrânul în casă.- *i, ce mai &aceţi/ îi întrebă. %ţi stat la masă/- %m stat răspunde iute &eciorul cel mai mare.- 9ăcat - mai glăsuieşte bătrânul - vă adusesem aicea în traistă nişte buruieni de leac.

'aută în grabă nora în traistă şi a&lă înăuntru brânza, pita şi vinul.- +i-acuma plec - a spus bătrânul - mâncaţi voi singuri ce-am adus71ăzuse, pasămite, cum se îngrămădeau pisicile şi câinii pe sub pat, ca să mănânce

mâncarea ce &usese ascunsă acolo.48

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Vasile_Alecsandri

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Vasile_Alecsandri



9lecă. !e duce la &eciorul cel de-al doilea şi-i cere un loc să se odihnească.0eciorul prinde să se plîngă că are oaspeţi şi n-are loc în casă. +i-5 duce pe bătrân în

grad, îi dă o pătură numai zdrenţe şi îi arătă o grămadă de &ân, zicîndu-i să se culce acolo.Bătrânul rupse pătura în două şi umătate o dădu înapoi &eciorului.- (e ce-o rupi în două/ se miră &eciorul.9entru că umătate vreau s-o dai &eciorilor tăi, s-o păstreze şi să ţi-o dea ţie când vei &i

la rândul tău gârbov şi le vei cere adăpost a glăsuit cu amărăciune moşneagul.0eciorul însă n-a înţeles înţelepciunea bătrânească. #-a lăsat singur pe tatăl său în grad

şi a plecat să se des&ete cu oaspeţii care-i avea în casă.În celelalte zile a pornit iar bătrânul la drum. % mers la &iecare dintre &eciorii săi. +i

&iind acum sărac, niciunul nu-5 băgă-n seamă. 'are n-avea bucate7 'are n-avea loc7'are, că are oaspeţi7 +i tot aşa7

3*i, iacătă - şi-a zis bătrânul - un tată a ţinut zece &eciori, şi zece &eciori nu pot săspriine un tată. (ar lasă, vor înţelege odată purtarea ce se cuvenea s-o aibă4

)u s-a mai dus pe urmă la niciunul dintre &eciori.1ăzând &eciorii că nu mai vine tatăl, au gândit c-a murit, şi-au trimis o slugă să vadă şi

să iscodească.

Bătrânul a văzut că vine sluga. % umplut un ulcior cu pietricele şi a început să-5zdrăngăne, să sune pietricelele şi a rostit ca pentru sine- (ragii mei dragi gălbenaşi, ce bine că v-am păstrat7 1oiesc să &iţi decât ai acelui

&ecior ce m-o iubi şi m-o îngrii mai bine!luga a alergat îndată să vestească pe &eciori că tatăl mai are un ulcior plin cu galbeni

şi c-a hotărât să dea ulciorul aceluia dintre &eciori care îl va iubi şi-5 va îngrii mai bine. !ă&i văzut cum alergau &eciorii şi nurorile cu pruncii după ele

- "ătucă7 1in-la mine- Ba la mine7

- )oi te iubim mai mult- Ba noi7Îi apucase dragostea de tată.!-au luat la s&adă, care să-5 îngriească, la care să stea, la care să mănânce.- Bun a rostit bătrânul. 1ăd eu că mă iubiţi cu toţii. 1oi sta pe rând la &iecare câte o

săptămînă. +i voi vedea eu cine mă iubeşte cu adevărat. 2lciorul îl voi îngropa într-un locştiut numai de mine. +i numai după moarte veţi a&la unde e.

#-au luat &eciorii, l-au mângâiat, l-au îngriit până la moarte> vroia &iecare să-i arate câtîl iubeşte.

'ând a închis ochii, bătrânul a lăsat o scrisoare la notar. +i-n ea spunea unde-i ascunsulciorul.

0eciorii au alergat şi au dezgropat ulciorul.În ulcior nu erau decît pietricele. :ar alături de el, un răvaş. În răvaşul acesta le

povestea, de-a &ir-a-păr ce şi cum &ăcuse.%bia atunci au înţeles &eciorii greşeala pe care-o &ăptuiseră. %bia atunci au înţeles

mâhnirea din inima aceluia ce le &usese tată7

Documents

Cheile de T Arghezi