D. PRINCIPII DE CONDUITÃ ANTISTRES 1. Premise noþionale 1. Stresul psihic poate fi apreciat ca un examen (de fapt, o serie de examene repetate) pe care îl dã fiinþa umanã – atât la nivel psihic, cât ºi somatic – cu agenþi stresori psihici dintre cei mai variaþi (Iamandescu, 1993). 2. Adecvarea la realitate a evaluãrii semnificaþiei agenþilor stresori (Lazarus, 1984, 1991), inclusiv, în opinia noastrã, a celor care produc eustressul (de exemplu aprecierea lucidã a unui succes), 3. Aprecierea stresului psihic, în special cronic, ca o reacþie a psihicului ºi, implicit, a somaticului la orice schimbare (Burns, 1994) (inclusiv a proiectelor noastre mai mult sau mai puþin importante), implicã adoptarea unor programe antistres capabile sã faciliteze revenirea la situaþia anterioarã sau acomodarea cu noile situaþii. 4. Dozarea (economisirea) energiilor de distress ºi acumularea de noi energii (din eustress), potrivit teoriei Verei Birkenbihl 1. Acþiune „pregãtitoare” - „aºterne patul” bolii psihice sau somatice + alþi factori organospecifici - accelereazã debutul unor boli „programate genetic” (ex. HTA, diabet) 2. Acþiune declanºantã - exclusivã (nevroze ºi alte psihogenii) - alternativã (boli psihosomatice) - sumativã (toate bolile) 3. Acþiune agravantã - rezistenþã la terapie - complicaþii - decese 21 5. Conduitele antistres sunt dependente de particularitãþile subiecþilor, inclusiv reactivitatea psihofiziologicã ºi caracterialã. Astfel, referitor la fumat, introvertiþii apeleazã prioritar în situaþiile de suprasolicitare, iar extravertiþii în cele de subsolicitare, în timp ce neuroticii ajung mai uºor la depresie în cursul distressului decât cei cu stabilitate emoþionalã. De asemenea, cei cu o personalitate anxioasã vor reacþiona predominant prin anxietate într-o situaþie generatoare de distress, dupã cum „iritabilii” vor dezvolta stãri de furie în situaþii similare (Spielberger). Confirmându-se observaþii mai vechi ale ºcolii lui Alexander, s-a observat cã indivizii predispuºi la cancer reacþioneazã la distress, în special prin depresie, reprimarea sentimentelor ºi lipsã de ajutorare (helplessness) ori de speranþã (hopelessness), în timp ce indivizii care reacþioneazã prin furie, enervare facilã ºi relaþii emoþionale instabile, sunt mai predispuºi la boli cardiovasculare (Gossart – Maticek ºi Eysenck). 6. Reconsiderarea corporalitãþii (elementul somato-psihic) ºi a factorilor activatori ai emisferei cerebrale drepte (influenþa mediului natural ºi a emoþiilor estetice). 2. Premise de ordin practic Se includ în acest capitol un set de strategii „de fond”, menite sã asigure individului capacitatea de a face faþã într-un mod economic distressului. Aceste strategii constau în modelarea unor trãsãturi personale pozitive sau negative, în „punerea în ordine” a unor probleme de fond ale individului respectiv º.a.m.d. În plan individual, principiile de conduitã antistres (CAS) prezintã nuanþãri în funcþie de tipul de personalitate ºi de vulnerabilitatea la stres a subiectului respectiv. Din acest motiv, vom propune o schemã personalã de CAS adaptabilã la problemele de viaþã ºi aspiraþiile fiecãrui individ. 1. Asigurarea nevoilor psihologice fundamentale ºi a unui raport optim între nivelul de aspiraþii ºi posibilitãþi (Iamandescu, 1995): a. reglarea optimalã a aportului dintre nivelul de aspiraþii (NA) ºi nivelul de posibilitãþi (NP). Conform conceptelor psihologiei dinamice a lui Kurt Lewin, orice individ ar trebui sã-ºi evalueze raportul dintre NA ºi NP, cãutând sã evite existenþa unei frustrãri intense sau cel puþin (dacã aceasta a apãrut deja) sã-i scurteze durata. De exemplu, într-un proces de integrare în plan profesional sau social este inevitabilã o perioadã în care posibilitãþile trebuie sã urce la nivelul aspiraþiilor ºi în care nivelul frustrãrii este foarte ridicat, asociindu-se ºi un stres de suprasolicitare cu preþul cãruia, însã, individul reuºeºte sã-ºi atingã aspiraþiile. Realismul de care trebuie sã dea dovadã individul este necesar în:

- aprecierea lucidã a scopului ºi a ºanselor (presiunea grupului social, în sens opus ori convergent cu aspiraþiile sale?) - evaluarea exactã a posibilitãþilor (native sau dobândite în cursul formãrii sale – dar ºi oferite de alþii ori obþinute de la aceºtia) - evitarea adoptãrii unor standarde excesive, adeseori inadecvate sau absurde. b. Asigurarea „din timp” a celor trei nevoi fundamentale postulate de Ralph Linton Nevoia de afiliere Este satisfãcutã încã din primele zile de viaþã, prin contribuþia mamei ºi a celorlalþi membri ai familiei. Ulterior, prietenii, colegii de studii sau de serviciu ºi familia, inclusiv cea nou creatã – vor trebui sã constituie elementele de suport social capabile sã absoarbã stresurile inerente oricãrui individ. Suportul social, în esenþã este sinonim cu un sprijin acordat individului de cãtre ceilalþi, prin asigurarea nevoii de afiliere la care ne referim. Atenþie la investiþii afective riscante! (prieteni greºit aleºi, adopþii de copii cu defecte genetice, comportamentale, etc.) 22 Securitatea pe termen lung apare, în opinia noastrã, drept cea mai importantã nevoie psihologicã a cãrei satisfacere, printr-o judicioasã ierarhizare a obiectivelor ºi a efortului implicat de împlinirea acestora, constituie o redutabilã armã antistres. Din acest punct de vedere nu trebuie lãsate la voia întâmplãrii: - alegerea profesiunii (verificarea interesului pentru aceasta ºi a posibilitãþilor de a o exercita în mod optim) ca ºi a partenerului (partenerei) de viaþã. În acest din urmã caz, este necesarã o verificare lucidã a „obiectului dragostei”, adoptarea unei logici afective (Ribot) constituind o eroare cu urmãri grave, generatoare de stres permanent ºi, pe fondul cãreia, vor apãrea ºi alte distressuri. - Evaluarea propriei sãnãtãþi, considerarea unor date genetice cu risc de îmbolnãvire ca ºi a unor comportamente generatoare de boli, permit individului adoptarea unor mãsuri de prevedere, inclusiv corecþii comportamentale sau apelul la medic. Un om care îºi îngrijeºte sãnãtatea, mai ales pe termen lung, are mari ºanse sã scape de primejdia unor stresuri majore reprezentate de viitoare îmbolnãviri severe sau de complicaþiile, adesea redutabile, ale bolilor de care suferã deja. Noutatea experienþei Desigur, în aceastã privinþã nu putem vorbi de o acumulare de energie antistres ca în cazul primelor douã nevoi psihologice fundamentale. Totuºi, dezvoltarea unei largi palete de „senzaþii noi” – fie cã este vorba de experienþe intelectuale, afective ºi, în genere, de lãrgirea orizontului spiritual, fie cã este vorba de „senzaþiile tari” sau orice noutãþi menite sã previnã o anume anchilozã sufleteascã, sinonimã pânã la un punct cu acel spleen, nu atât englezesc, cât baudelairian – poate constitui formarea unui reflex de evadare dintr-un prezent chiar dacã „evadarea“ poate fi încãrcatã de stresuri minore nenumãrate. Acest reflex de ieºire din monotonie, cu rol atenuant al stresului, poate funcþiona chiar în cazul veritabilelor drame existenþiale cotate la nivel superior pe scala Holmes ºi Rahe. O rezervã, având rol de avertisment, este cea reprezentatã de incompatibilitatea între noutatea experienþei, furnizatã nu rareori de aventuri extraconjugale ale unor indivizi ºi securitatea pe termen lung asiguratã de o cãsnicie solidã care trebuie sã prevaleze faþã de efemerele „noutãþi ale experienþei” invocate drept scuzã. 2.1. Asigurarea unei „niºe ecologice” generatoare de confort psihic Termenul de „niºã ecologicã”, propus de Jurg Willi, desemneazã un ansamblu de relaþii sociale ale unui individ care sunt impuse de poziþia sa în familie, profesie, societate ºi care sunt, în mare parte, inevitabile. Ele se suprapun numai parþial conceptului de suport social ºi pot constitui, în cazul în care sunt apreciate de individ ca fiind o sursã de creºtere a sentimentului de afiliere, un veritabil „cuib” (niºã) relaþional ce îi oferã „cãldurã” ºi, mai ales, zona în care el se simte în siguranþã. Chiar dacã unele relaþii sunt conflictuale, ansamblul – suma algebricã – a tuturor celorlalte este necesar sã aibã o valoare pozitivã importantã pentru pãstrarea unui tonus afectiv pozitiv al individului. În cadrul conduitelor antistres, orice om va trebui sã îºi menþinã integritatea niºei ºi mai ales confortul asigurat de acele relaþii (de ordin material, informaþional, emoþional ºi generatoare de stimã socialã) care îi sunt favorabile, revizuindu-le pe cele generatoare de conflict sau evitându-le/eliminându- le (dacã este posibil!) pe acelea dintre ele care îi sunt constant nefavorabile. 2.2. Formarea ºi/sau dezvoltarea unei gândiri pozitive

Desigur, existenþa unor trãsãturi imunogene pozitive, ca de exemplu robusteþea, optimismul, autoeficacitatea, simþul umorului constituie premisele unei gândiri pozitive. Ele sunt alimentate de o serie de reuºite obþinute în decursul vieþii individului. Gândirea pozitivã se defineºte drept „o atitudine care permite omului sã descopere pãrþile bune ale unei situaþii (dar ºi ale unei fiinþe umane cu 23 care relaþioneazã, am adãuga noi – notã personalã) ºi sã gãseascã mai repede soluþii optime la problemele care îl frãmântã” (Irina Holdevici). Tot aici se încadreazã ºi interpretarea favorabilã (sau cel puþin realistã) a unei situaþii echivoce/ambigue. În ceea ce priveºte intervenþia gândirii pozitive în prevenirea sau diminuarea intensitãþii distressului (sau în descoperirea unor surse neaºteptate de eustress, ca de exemplu sesizarea comicului involuntar al unor situaþii), ea poate fi consideratã ca având un rol major în evaluarea unei situaþii (de la potenþial „dezastruoasã” la potenþial „abordabilã”, chiar cu preþul unor „mari sacrificii”) sau în reinterpretarea pozitivã a situaþiei, în cadrul cãreia individul face apel la resursele proprii, inclusiv la succesele sale anterioare similare sau se consoleazã in caz de eºec cu amuzanta, dar realista formulã: „un ºut în spate reprezintã un pas înainte”. Unul dintre parametrii de bazã ai gândirii pozitive este cel consacrat imaginii de sine, care depinde foarte mult ºi de anturaj, cu care se realizeazã un feed-back soldat cu amplificarea, întãrirea experienþelor pozitive (spre deosebire de posesorii „gândirii negative” la care sunt întãrite experienþele nereuºite). De menþionat cã o gândire pozitivã furnizeazã adoptarea unui coping centrat pe problemã, dar ºi coexistenþa (de fapt, generarea) unei trãiri emoþionale moderate. 2.3. Religia ca armã antidistress ºi sursã de eustress Credinþa religioasã a unui individ exercitã douã mari categorii de efecte asupra stresului: atenueazã, amortizeazã distressurile (uneori le previne!) ºi, pe de altã parte, stimuleazã producerea eustressului în variate grade ºi situaþii. Aceastã din urmã ipostazã apare facultativ în momentul rugãciunii (numai dacã se atinge starea de extaz mistic – eustress major!), de exemplu la persoanele foarte religioase, inclusiv slujitorii bisericii, ºi în mod cert în cadrul eustressului colectiv generat de participarea la serviciul divin, la sãrbãtorile rituale (Paºti, Crãciun, etc.). 2.4. Umorul ca remediu antidistress ºi sursã de eustress Râsul reprezintã, în opinia noastrã, un act psihosomatic complex cu caracter de eustress ºi având ca agenþi stresori, de regulã, tot ceea ce este comic (deci stimuli psihici cu semnificaþii comice, reale sau imaginare – inclusiv în unele cazuri patologice), chiar dacã uneori el poate fi declanºat ºi de cãtre stimuli necondiþionaþi cum ar fi cei cutanaþi (de exemplu „gâdilatul”). Din perspectiva considerãrii lui ca act complex psihosomatic – nu numai fiziologic – râsul comportã la nivel psihologic („capãtul” „psiho” al actului psihosomatic) o participare a principalelor instanþe ale psihismului: - cognitivã: descoperirea – (evaluarea) semnificaþiei, inclusiv a conduitei emergente – râsul – ca fiind lipsitã de efecte nocive pentru individ sau, din contrã, în situaþii neadecvate (de exemplu râsul la o înmormântare); - afectivã: dispoziþia specialã, „umoarea” caracteristicã râsului, de unde etimologia termenului „humor”; - voliþionalã: implicatã în amplificarea sau inhibarea (ambele voluntare) acestui act, de regulã involuntar; - motivaþionalã: nevoia de a râde (amplificatã de obosealã, plictisealã ºi alte distressuri). La celalalt „capãt”, somatic, al actului complex psihosomatic care este râsul, existã o reacþie fiziologicã complexã ce antreneazã circa 60 de funcþii ale organismului, începând cu cele care îl provoacã nemijlocit (contracþii ºi distensii ale diafragmului, ca ºi ale altor muºchi – faciali, în primul rând - cu modificãri ale respiraþiei, presiunii abdominale, etc.) ºi având în ansamblu un efect benefic asupra sãnãtãþii. Efectele energizante ale râsului ca ºi efectele de creºtere a capacitãþii de comunicare a individului ºi toate celelalte acþiuni mai sus menþionate, au condus la înregimentarea acestui agent terapeutic în rândul psihoterapiei („terapia prin râs”, „Humour Therapy”) care îl utilizeazã în variate forme, cum ar fi „administrarea” lui zilnicã sub formã de videocasete sau simple liste cu bancuri ori

Bibliografie: I.B.Iamandescu (red)Manual de psihologie medicala.Infomedica ,Bucuresti,2010

Aspectele psihologice ale bolii

Cursul nr. 3

Ψ

I. Perceperea bolii

• combativă - bună folosire

• resemnare - refugiu

• problematizantă

• “rea folosire”

• reacţie persecutorie

recunoaştere

ignorare

negare

“pedepse” (divine)

farmece - vrăji

- blesteme

ATITUDINI

1. Simptome de disconfort

2. Elemente medicale cu

ecou psihosomatic

II. Discomfort somatic şi psihic

tulburări somatice specifice

(ex. dispnee, durere, febră)

tulburări somatopsihice

nespecifice (reacţia la majoritatea bolilor): anxietate,

iritabilitate, depresie

indicatori obiectivi

factori iatrogeni

QOL - indicatori

somatici

psihologici

fiziologici (inclusiv TDS)

funcţionare socială

cognitivi

dispoziţionali

familie

ocupaţionali (profesionali) hobby-uri

III. Boala ca impas existenţial

1. Limitarea capacităţilor fizice şi psihice

2. Schimbări de ordin

3. Anticiparea unor pericole

ambiental (↓ comunicare = izolare)

relaţional

legate de evoluţia bolii

inserţia familială şi profesională

Anxietate (deficit informaţional)

Depresie (descurajare)

IV. Modificări comportamentale induse de boală

1. Regresia afectivă şi comportamentală

2. Evaziunea

3. Contagiunea informaţională

4. Comportament iraţional 5. Şcoală a întrajutorării umane

6. Afectarea personalităţii

solicită concesii

gradul variabil de încurajare de către medic

agravare

recidivă

simptome noi (inclusiv nocebo)

Problemele bolnavului generând

modificări de comportament

•Disconfort - toleranţă la tratament, efecte secundare

•Considerarea factorilor psihologici (debut, ritmare,

consecinţe)

•Modul de raportare la boală

•Experienţa subiectivă a simptomelor

•Motivaţie pentru reluarea lucrului

Mimică de bolnav manipulativ

Lentoare ↑

Irascibilitate ↓ complianţa terapeutică

ipohondrieegocentrism

Depresie izolare

Afectarea personalităţii

Boli

cronice

(Gerber)

Tablou somatic

↓ pragului durerii

Constipaţie

Tulburări somn

Alimentaţia (griji)

CURS 1

PSIHOLOGIE

MEDICAL

PROF.DR. I.B.IAMANDESCU

PSIHOLOGIA MEDICAL

= Totalitea demersurilor psihologice(+sociale) legate de tratarea unei laturi somatice;

= Se ocup ădeălaturaăpsiho-social ăaăactuluiămedical:

* influen aăfactorilorăpsihologiciăasupraăevolu ieiăbolii (latura psihosomatică)= Stilul de viaţă, stresul psihic

* influen aăfactorilorăsomatici(boala)ăasupraăpsihicului (latura somato-psihică)=QOL

* rela iaămedic-pacient

*comportamentul omului bolnav

DEFINI IEăGENERAL

Factori psiho-socialiăcareăparticip (al turiădeăfactorii biomedicali) la evolu ia bolii:

- 1.favorabilă:-vindecare

- ameliorare

- 2.nefavorabilă:- cronicizare

- deces

Modelul bio-psiho-social( Engel) al s n t iiăşiăbolii

1. Defini iiă“de lucru”: S N TATE: -integritate fizic (somatic ) - func iiăfiziologiceănormale

- normalitateăpsihic

-Desfăşurarea deplină a activităţilor curente

- Conformare la normele sociale

Modelul bio-psiho-social( Engel) al s n t iiăşiăbolii

BOAL :- afectareălezional (indicatoriăbiochimici)

- func iiăfiziologiceădereglate

- anormalitateăpsihic

Diminuare a conformării sociale

Componentele MBS

BIOMEDICAL :

1. genetică

2. dobândită factori organospecifici

factori psihologici(stres,

reflexe condi ionate)

Componentele MBS

PSIHOLOGIC :

Resurse personale: - genetice

- dobândite

SOCIAL :

Influenţe externe: -stil de via

(negative sau pozitive)

NORMALITATEăPSIHIC

PERSONALIT IăACCENTUATE

TULBUR RIăDEăPERSONALITATE

S N TATEăMENTAL -definiţieăglobal -

Modalitate de:

- gândire

- sim ire

- comportament

în conformitate cu normele(regulile)

impuse de societate

S N TATEăMENTAL - defini ie

1. Plan cognitiv Conştientizareaă- realit iiăexterioare - propriilorăcalit iăşiălimite Acceptarea - regulilor - constrângerilor Preocuparea pentru progresul personal 2. Plan afectiv Dispozi ieăbazal ăpotitiv (echilibrat )= eutimie

distimie ( - ) hipertimie ( + )

DETERMINAN IăAIăS N T IIăMENTALE

Biologici

- ereditari

- particularit ileăSNC

Influen eăpsiho-sociale: educa ia

Influen eămediu:fizic, chimic şiăbiologic

Condi iiăpersonale

- deăvia ăşiămunc

- de mediu macrosocial( socio-economicăşiăcultural)

S N TATEăMENTAL ăVS. TULBUR RIăPSIHICE

1. Componentaăendogen (ăbio-psihic ) ( + ) Stimuleaz ăs n tatea:

- rela ionareaăarmonioas ăadaptativ

- tr s turiăimunogene

( - )ăInhib ăs n tatea= boala

- schizofrenia

- tulbur riăsomato-psihice( tumori

cerebrale, endocrinopatii)

S N TATEăMENTAL ăVS. TULBUR RIăPSIHICEă- continuare

2. Componentaăexogen (ăpsiho- social )

- instincteăsatisf cute

- piramida Maslow

- 3 nevoi fundamentale Linton

- nivelulăaspira iilor/nivelul posibilit ilor

Categor.

clinic

Adap- tare

Simptom Recunoaşte-rea bolii

Discer-n mânt

Coop.

cu medic

Normal + + + _ _ + + _

Pers.

Accentuat

+ + + _ + + +

Nevrotic + + + + + + +

Tulb.

Person.

_ + + _ + _

Psihotic

_ _ + + + _ _ _ _ _ _ _

Categorii clinice de pacien iăcf.ăcuăadaptareaăsocial

CURS 2

PSIHOLOGIE MEDICALA

PROF.DR.I.B.IAMANDESCU

Boala si ecoul sau psihologic. Lumea interioara a bolnavului si problemele psiho-sociale generate de boala.

Disease -deficienta

Ilness- incapacitate

Sikness- handicap

In esenta, boala- sursa de disconfort :

-somatic

-psihic

- impas existential

Reprezentarile cognitive ale bolnavului asupra bolii sale( Leventhal)

1. Numele/eticheta bolii- atentie la boli

“stigmatizante” 2.Cauzele – tendinta de declinare a responsabiltatii

3. Efecte/consecinte- invalidante/minoe vs.

Comportamente de risc

4.Durata- acuta/cronica- anticipare situatie

materiala/profesionala

5.Controlabilitatea – anxietate fluctuanta~asigurarile

medicului+experienta personala sau a altora

Krankenkarriere/”acceptarea” bolii+reticente fata de medic

1. Aparitia/agravarea unor simptome

2. Interpretare:-personala

- “semiprofesionisti” 3. Automedicatia

4. Esec:- bagatelizare

- agravare/complicatii consult

Cauze/reticente:- teama de:-boala:- diagnostic

- investigatii invazive

- efecte secundare medicamentoase+restrictii stil de viata

- medic:- experienta anterioara negativa personala/altii

- afectarea independentei

Modificari comportamentale

1. Regresia afectiva si comportamnetala: - egocentrismul (restrangerea

intereselor/preocupari~boala) - dependenta(~medic si anturaj) - predominanta afectelor(pans, tipete, vaiete,

etc.) - agresivitatea(forme de camuflare) - anxietatea(adesea disproportionala)+/-

depresie 2. Evaziunea(in boala): - “viata grea” - reconsiderarea pozitiva(~boala) - simptome de contagiune

Modificari comportamentale- cont.

3. Exaltarea Eu-lui:

- infirmitatea “exhibitionism” - isteria “martirizare” 4. Contagiunea informationala- “zvonistica”- pe

culoare(ambulatoriu) sau saloane(spital)

- media(non-

medical)

Modificari comportamentale- cont.

5. Izolarea in boala: - sursa sau efect al

depresiei

- cufundarea in

disperare/suferinta+ruperea contactului cu

lumea

- scuzabila in caz de

aspecte dezagreabile ale bolii

Modificari specifice bolnavilor cronici

Somatice frecvent intalnite: insomnie+/-,

constipatie, astenie

Personalitate: lentoare, manipulabil, iritabil,

ipohondru, depresie

Comportament: tendinta consumului de

substante(droguri), automedicatie

Scaderea pragului de durere

Statutul social(Parson) al bolnavului(SS)

SS- ansamblu de drepturi si obligatii conforme cu pozitia ocupata in “reteau sociala”

Bolnavul:- 2 drepturi :- 1. dreptul la ajutor

- 2. Scutire de responsabilitati

- 2 obligatii:- 1. obligatia de:-a se adresa medicului la promele simptome

- a coopera

- 2. obligatia de a considera de nedorit situatia sa de bolnav

Capitolul (pag. 3-13) ”Fundamentul psihosomaticii” din “Psihosomatica”

Definitia psihosomaticii

Conceptia psihosomaticii

Boli psihosomatice

Tulburari psihosomatice

Abordari psihosomatice

CURS 4 RELATIA MEDIC-PACIENT. MODALITATI PRACTICE DE

COMUNICARE, ASPECTE DEONTOLOGICE.

ANAMNEZA:PRINCIPII DE PRELEVARE, ALGORITM PRACTIC

PSIHOLOGIE MEDICALA

PROF.DR.I.B.IAMANDESCU

DEFINIRE • Comunicare =schimb de informatii despre boala si bolnav+halou

psiho-social

• Actiune-a) Examinare( clinica+mijloace de laborator)

-invaziva

-non invaziva

- b) Tratament- stil de viata(restrictii,cultivarea sanatatii)

- medicatie

- agenti fizici

- medicina alternativa

- psihoterapie

• Limbaj-verbal

-nonverbal-mimica

- gestica

- mers

-tonul si ritmul vocii

CARACTERE GENERALE

• Relatie asimetrica( clasica) – model paternalist

• Relatie simetrica (moderna)- parteneriat- Doctorul- informeaza

- sfatuieste

- coordoneaza alte tratamente

- mediaza

ATRIBUTIILE/ ATRIBUTELE DR.-ului

• 1.Calitati necesare- intelectuale- analiza

- sinteza

- memorie

- inteligenta emotionala

- morale (abnegatie,dezinteres)

- empatice-relationale

- Nietzsche- luptator,orator,diplomat,detectiv

ATRIBUTIILE/ ATRIBUTELE DR.-ului • 2.Statut social(Parsons) • 2.1. Competenta tehnica:Diploma+titluri2 • 2.2.Specificitatea functionala -dreptul Dr. la

intimitatea fizica si psihica a bolnavului+secretul profesional

• 2.3.Neutralitatea afectiva -Empatie(≠identificare) versus luciditate

profesionala in diagnostic si tratament - Transfer/contratransfer-figuri importante pt.

Pacient/doctor. Ex. CT negativ Dr. si CT pacient 2.4.Universalism 2.5.Dezinteres si Altruism

ATRIBUTIILE/ ATRIBUTELE DR.-ului

• 3. Tipuri de medici ( Boetcher) 1. Demonstrativ-activ, efecte spectaculare(diagnostic si

tratament), deschis, comunicativ, entuziast, polipragmazie,≠ migalos

2. Autoritar(tiranic)- riguros, minutios, coordoneaza echipa terapeutica, conservator, induce respect-teama-tendinte ipohondrice la pacient

3. Depresiv- tacut dar comunicativ(apropiat de pacient), harnic-eficient, framantat/ autoculpabilizare, face boli P.S.

4. Schizoid- inchis-rece-distant, subtil-superinteligent, obiectivitate maxima, eficienta

1 si 3- Calitati empatice++ , 2 si 4- ±

ATRIBUTIILE/ ATRIBUTELE DR.-ului • 4.Problema adevarului 1. Legal – obligatoriu 2. Psihologic- (–) poate “ucide” (<6luni vs.’nestiutori’)- in cancer

termeni echivalenti(ex.’proces proliferativ’) (±) se spune cui si cat doreste(adevaruri atenuate-

intrebari ale pacientului ignorate) (+) daca pacientul este ‘tare’ sau necesita clarificari post

mortem Supape- ‘diagnosticul poate fi gresit’ - sanse posibile prin evolutia favorabila, rezistenta organismului

vs. sinceritate- resemnare in final - posibilitatea unor tratamente noi, recente. 3. Iatrogenizarea prin comunicarea defectuoasa sau limbaj nonverbal-

nesiguranta, teama a. Termeni –jargon medical-prea ermetici, putini anxietate b. Ambiguitate

PROBLEME DEONTOLOGICE

• Respectarea- autonomiei pacientului,inclusiv refuzul investigatiilor/tratamentului

- secretului profesional

- demnitatii pacientului≠stigmatizare(toxicomanii, SIDA, cancer, boli venerice)

- dreptului la informare

• Primum non nocere!

• Atitudini exterioare negative ale doctorului(graba, enervare,’distrat’, raceala, intreruperi frecvente-telefoane studenti, asistenti, etc.)

DINAMICA DESFASURARII

• Anamneza- cele 3 tipuri- tehnicista

- nondirectiva

- mixta

(Paragraful 2, pp.266-268 fara paragraful 2.4.)

• Anamneza psihosomatica

AXIOMELE PSIHOSOCIALE ALE ANAMNEZEI

1. Prezentarea ‘per primam’≠prezentarea dupa un alt consult

2. Analiza-clarificarea reprezentarilor cognitive asupra bolii(Leventhal)

3. Identificarea ’prioritatilor’( de interes personal) ale pacientului

- centrarea pe simptomele fizice - obsesia amenintarii asupra situatiei

familiale, profesionale, sociale a pacientului≠ignorarea unor probleme psihologice

GRESELI FRECVENTE ALE DOCTORULUI 1. Limbaj nepotrivit- exces-jargon medical - prudenta - vulgarizare 2. Preluare necritica a informatiilor - diagnostic prefabricat – de pacient - de medicii care l-au mai

consultat - termenii utilizati de pacient –nepotriviti 3. Ignora ceea ce pacientul vrea sa stie imediat 4. Sugestioneaza pacientul- simptome pe care acesta nu le

are 5. Raspunsuri- ezitante, ocolitoare- iatrogenizare 6. Autoritate – excesiva- in urgente - slaba- cand are dubii asupra diagnosticului

sau tratamentului

CURS 6 EFECTUL PLACEBO

PSIHOLOGIE

MEDICALĂ

PROF.DR. I.B.IAMANDESCU

DEFINIŢIE

Fenomen sugestiv ce constă din ameliorarea/dispariţia unor simptome psihice şi somatice în urma administrării unei substanţe inactive din punct de vedere farmacologic, camuflată sub masca unui medicament şi despre care bolnavul este convins că este un medicament autentic.

CARACTERE GENERALE

Substanţă inactivă(conţinută în capsule, fiole, tablete,etc.)

Efect sugestiv- bolnavul crede

Instalare rapidă

Durată scurtă(“se stinge” după zile/săptămâni)

Afectează circa 30% dintre bolnavi

FACTORII DE CARE DEPINDE EFECTUL PLACEBO

1. BOLNAVI

Placebo reactivi(pozitivi):

- F >M

- sugestibili:- “din fire”(sau tipuri pers.- ex. Cei cu HY sau oligofreni)

- aflaţi în situaţii de pericol extrem(ex. bolnavii incurabili)

- optimişti - cu boli/simptome uşoare(excepţie-

bolile incurabile) şi cu caracter simptomatic

- relaţii cu Dr.- pozitive(incredere)

-)

FACTORII DE CARE DEPINDE EFECTUL PLACEBO

Placebo non-reactivi(negativi):

- nemaleabili

- agresivi

- boli mai severe(medicamente f.

active)

- sceptici

FACTORII DE CARE DEPINDE EFECTUL PLACEBO

2.MEDIC

- Prestigiu

- autoritate corelată cu empatie- calitaţi relaţionale

- optimism terapeutic

FACTORII DE CARE DEPINDE EFECTUL PLACEBO

3.MEDICAMENT

- noutate

- design spectacular

- scump

- administrare parentală

- reclama

EFECTUL NOCEBO

≠ Placebo – creează simptome noi, neobişnuite(efect negativ)- agravează boala

- generat de- neâncredere şi adveresitate versus Dr. - stări depresive(a pacientului) Ex. – în cadrul experimentării noilor medicamente(faţă de

preparatul placebo) - în clinică- bolnavi depresivi, paranoizi NB = “Preparat Placebo”= substanţă inactivă + vehicol pentru

medicamente(capsule, fiole, etc.) Efect (+ ) Placebo ( -) Nocebo Acţiune optimă terapeutică- Medicament(real) + Efect Ψ(Placebo)

-mai rapid - doze mai mici

EFECTUL PSEUDOPLACEBO

Medicament real- efect favorabil ~ Placebo

- posibilităţi terapeutice pentru alte simptome decât cele dorite

- el acţionează favorabil pe baza efectelor sugestive(tip Placebo)

Exemple- vitamine pentru impotenţă

- preparate”digestive” În cazuri uşoare, cu simptome funcţionale, ajută

bolnavului”dificil” Medicina alternativă utilizează(fără intenţie) f. mult acest efect-

preparatele lor naturiste, acupunctura,etc., cel mai des se consideră că acţionează prin efect pseudoplacebo

reacţii adverese la medicamente -vezi pag.

dependenţa de medicamente- vezi pag.

PSIHOTERAPIA

1 AJUTORUL PSIHOLOGIC –PREMIS ăNEINSTITU IONALIZAT ăAăPSIHOTERAPIEI

Exist ăfrecventeăsitua iiăînăvia aădeătoateăzileleăcândăoăpersoan ăacuz ăoăgam ălarg ădeăsimptomeăpsihiceăşiăpsihosomaticeăgenerateădeăstresuriăpsihiceămajore,ăcapabileăs ăleăperturbe într-unămodăneaşteptatădeămarcatăşiăpersistentăechilibrulăsufletesc.ăDac ăcinevaăîncearc ăşiăreuşeşteăs ărestabileasc ,ăprinămijloaceăpsihologiceă(deăexempluăcomp timire,ăîncuraj ri,ăoferireaăunorăsolu ii viabile), - acest echilibru sufletesc perturbat al unei

persoaneă(afectat ădeăstres),ăatunciă- considerauăFrenchăşiăAlexan-der - se poate vorbi de

„psihoterapie". Vom vedea c ăoăastfelădeăaccep iuneăaăpsihoterapieiănuămaiăesteăadmis ăast zi,ăcândăvarietatea impresionant ădeătehniciăpsihoterapeutice,ăinclusivărezultateleăneaşteptatădeăfavorabileăob inute,ăjustific ăacordareaădoarăaătermenuluiădeă„ajutorăpsihologic"ăaceleiătentativeăcuăizăterapeutică(deăreechilibrareăpsihologic ăaăunuiăindividăperturbatăsufleteşte)ăpostulat ădeăautoriiămen iona i. Este deci logic s ăadmitemăexigen eleăunorăautoriă- precum Strotzka şiăulterior,ăHuber - care consider ăc ăacestă„ajutorăpsihologic"ăpoateăfiăacordat,ănuănumaiădeăc treădoctorăsauăpsiholog,ăciăşiădeăoriceăpersoan ăbineăinten ionat ăşiăcuăcalit iărela ionaleă- dar

f r ăoăpreg tireădeăspecialitate,ăşiăc ,ăînăacestăcaz,ănuăseăpoateăvorbiădeăpsihoterapie. înăconsecin ,ăcaăurmareăaăaccept riiăacestorănoiăexigen eă- datorate desigur nu numai

autorilorămen iona iă- ast ziăseăconsider ăc ăpsihoterapia (PT) reprezintă în esenţă un ajutor psihologic „in-stituţionalizat", acordatădeăc treăoăpersoană calificată (cu

no iuniămedicaleăşiăpsihologice),ăcuăresponsabilit iăasumateăac ionândăîntr-un cadru

reglementat juridicăşiăinstitu ionalăşiăavând consimţământul bolnavului. Psihoterapeutulăîşiăfoloseşteădisponibilit ileăsaleăpsihiceă(darăşiăcunoştin eleătehniceădeăordinăpsihoterapeutic)ăînătratareaăsimptomelorăpsihiceăşiăfiziceăaleăbolnavilor. în cele ce urmeaz ,ăvomăîncercaăs ăeviden iemădrumulăparcursădeăpsihoterapieădinăceleămaiăvechiătimpuri,ăînăcareăajutorulăpsihologicăacordatădeămediculăsacerdotăeraăînv luităînăauraămistic ,ădep şindăposibilit ileăunuiăajutorăpsihologicăacordatădeăc treăunălaicăoarecare.

Acest drum - de la psihoterapia cu valen eămagiceăpân ălaăpsihoterapiaăcuăvalen eătehnice,ădeăoăsurprinz toareăvarietateăşiăingeniozitateădinăzileleănoastreă- reflect ăîns şiădezvoltareaămedicinei,ădeălaăpracticaăempiric ăimpregnat ăcuăelementeăsupranaturale (dar

cuăvaloareăsugestiv ăextrem )ăpân ălaăceaăştiin ific ăcontemporan ,ădotat ăcuăunăarsenalăpsihologicăservitădeănoiăramuriăştiin ificeă(psihologieăcomportamental ,ăpsihofiziologie,ăetc).

înc ădinăceleămaiăvechiătimpuriătratamentulăboliiăaăconstatăpreponderentăînăapelulălaăfor eămagiceăcareăs ăsalvezeăomulăbolnav,ăacesteaăderivândădinăneputin aămijloacelorăfizice,ădar - treptat - peăm sura progresului artei medicale, aceste practici au cedat locul folosirii

tot mai ferme a unor agen iăchimiciăşi fizici,ăadic ămedicamentelorăşiăcelorlalteăproceseăadi ionale:ăregimădietetic,ăfizioterapie,ăetc. S-a ajuns înăzileleănoastreălaăcultulămedicamentuluiăînăspecial,ădarăşiăalăaltorăformeădeăterapie: fizic ă(balneoterapie,ăfizioterapieăînăgenere,ăetc), homeopatie, acupunctura care

îns ăşi-auăprobatăînăatâteaărânduriălimitele.ăDatorit ăfaptuluiăc ăînăprezentănuămaiăputemărecurgeălaăapelulăunorăfor eămiraculoase,ăaceastă disponibilitate psihică a pacientului -

de a accepta un ajutor simbolic de esenţă iraţională, dar capabil să-i satisfacă nevoia de a fi încurajat - esteăexploatat ădeămedic,ăcare,ăîns ,ănuătrebuieăs ărecurg ăsimplistălaăîncuraj riăoriăasigur riăfactice,ădeoareceăprinăaceastaă- el nu s-ar mai deosebi, de exemplu,

deăoăcum tr ăcareăacord ăunăajutorăpsihologicăuneiăvecineăpanicateădeăfaptulăc ăso ulăeiăoăînşal . De fapt, psihoterapia izvorăşte inevitabil în cadrul relaţiei interpersonale ce se

naşteăîntreămedicăşiăpacient,ăacoloăundeăscopulăesteăcomun:ăvindecareaă(ameliorarea)ăboliiăşi unde terapeutul consimteăca,ăînăvirtuteaăroluluiăs uăsocială(aleăc ruiătr s turiăle-a

fundamentatăParsons),ăs -şiăpun ăînăjoc,ăatâtădisponibilit ileăsaleăintelectualeăcâtăşiăafectiveăînăslujbaăscopuluiăfixată(deciăconsim mântul medicului de a-şiăasuma aceast ăform ădeătratament). Tot aici trebuie subliniat faptul c ăesteăcompletăeronat ăoăsegregareăîntreăînsuşirileădeăordin intelectualăaleămedicului,ăcaăfiindăsuportulăstabiliriiăunuiădiagnosticăşiăalăuneiăterapiiăcorecte,ăşiăceleădeăordinăafectiv, ca fiind premisele unei psihoterapii eficace. Aceste

însuşiriă„tehnice"ăşiărela ionaleăsuntăpuseădeopotriv ăînăslujbaăvindec riiăbolnavului. O psihoterapie corect ăpresupuneăşiăînsuşiriăintelectualeăadecvateăînăscopulărealiz riiăunei comprehensiuni a bolnavului, prin plasarea lui într-un context psihologic real.

2. NO IUNEAăDEăPSIHOTERAPIE

Psihoterapia (PT) se traduce strict etimologic, pornind de la cuvintele „psyche"ăşiă„therapeuin",ăcaăfiindă„ătratament prin suflet". Grassetăoădefineşteăcaă„ătratamentul bolii

prin mijloace psihice ".

Originea acestui mod de a trata bolnavii trebuie c utat ăînăexisten aăunorăboli,ăcelămaiăadeseaăpeăplanămintală(darăuneoriădestulădeăfrecventăşiăpeăplanăfizic),ăînăcareătratamentulăfizic este fie insuficient, fie inadecvat sau - purăşiăsimpluă- inutilă(boal ă„incurabil "). G. Ionescu (1990) defineşte,ădintr-oăperspectiv ădescriptiv-comprehensiv ,ăPTăcaăpeăoăform ădeătratament psihologic, structurat în tehnici şi metode, aplicate în mod deliberat, în grup sau individualizat, de către un terapeut specializat. Ea se adreseaz : •ăomuluiăs n tos,ăaflatăînădificultateă(îiăconfer ăconfortămoralăşiăoămaiăbun ăs n tate); •ăceluiăcuădificult iădeărela ionareă(îlăajut ăspreăoămaiăbun ăintegrare); •ăceluiăsuferind somatică(îiăalin ăsuferin a); •ăceluiăalienată(îiădezvolt ăcapacitateaădeăorientareăînăvia ăşiădeăresocializare). Acea uşurareăaăsuferin eiăpeăcareăoăîncearc ăbolnavulăînăsitua iaăînăcareăvineăînăcontactăcu o persoan ,ăînzestrat ăcuăputereaă(sauăarta)ădeăaăvindeca,ăst ălaăbazaăutiliz riiătotămaiăextinse a psihoter-apiei,ăcaăşiăfaptulăc ăbolileăsomatice,ăînăspecialăceleăchirurgicale,ăseăacompaniaz ădeăsuferin eăimportanteădeăordinăpsihic,ăcareăşiăele,ălaărândulălor,ăpotăfiăinfluen ateădeăsimplaăprezen ăşiăatitudineăadecvat ăaăterapeutului. Inăbolileăcuărezolvareăchirurgical ,ăf r ăacuzeăsomaticeăchinuitoareă(deăexempluăextirpareaăuneiătumoriămamare)ăundeăsuferin aăseămanifest ăprimordialăpeăplanăpsihic,ăîntotdeaunaăactulăchirurgicalătrebuieăs ăfieăcompletatădeăoăinterven ieăcorectoareădinăparteaăchirurgului,ăcareăs ăutilizezeădinăplinămijloaceleădeăordinăpsihică- cum ar fi sugestia

verbal ,ămanifestareaăuneiăîn elegeriăbinevoitoareăsau,ădin contr ,ăaăuneiăreprob riăblândeăetc. - sauăs ăseăapelezeălaăunăpsihoterapeutăcareăs -şiăpun ăînăvaloare o serie de mijloace

(tehnici)ăspeciale,ămeniteăs ădiminuezeăanxietateaăsauădepresiaăpacien ilorăgenerateădeăboal ăşiăamplificat ădeăpercepereaărisculuiăoperator.ăPracticaămedical ăaăscosătreptatăînălumin ăfaptul c ă„terapiaăprinăcuvânt"ăcumăseămaiănumeşteăpsihoterapiaă(Deshaies),ă

utilizat ălaăbolnavii somatici cu mari probleme psihologice, are un rol tot mai important

înăreuşitaăactuluiămedical. 3. OBIECTIVE DE BAZ ăŞIăDEăETAP ăALEăPSIHOTERAPIEIăÎNăPATOLOGIAăPSIHOSOMATIC

Bolile psihosomatice(BPS) şiămaiăales,ătulbur rileăpsihosomatice(TPS)ăprezint ăunăhalouăde tulbur riăsauăproblemeădeăordinăpsihologic-conjugate cu factorii sociali-într-oăm sur ămultămaiămareădecâtăalteăboliăsomatice.ăPrinăurmare,ăaceast ăproblematică psihosocială adiacentă patologiei psihosomatice, devineăunăobiectivăfirescăpentruăoăgam ălarg ădeăproceduriăpsihoterapeutice,ăchemateăs ăoărezolveăîntr-oăm sur ămultămaiămareădecâtăterapiaămedicamentoas ăpsihotrop . Putem clasifica obiectivele psihoterapiei (PT) tullbur rilorăşiăbolilorăpsihosomatice,ăindicândăşiătipulădeăPTăadecvat ,ădup ăcumăurmeaz : 1. Sus inereaăuneiăatmosfere optimiste, prin anihilarea temerilor exagerate sau nefondate

vehiculateădeăbolnav,ăşiăîndrumarea/încurajareaăacestuiaăprin intermediul PT suportive,

simple.

2. Modificarea unor comportamente frecvent incriminate în bolile psihosomatice =

terapia cognitiv-comportamental . 3. Tratamentul unor tulburări psihiatrice (inclusivătulbur rileăsomatoforme),ăcomorbide sau secundare tulbur rilorăsauăbolilorăpsihosomatice,ănecesit ăvariateăPT(cognitiv-comportamentale,ăanalitice,ăhipnoterapii,ăconsiliereăpsihologic ,etc). 4. Indicarea unor conduite antidistress - preventive sau curative: terapii de modificare a

copin-gului defectuos, terapii de relaxare( de la Trainingul autogen Schultz, pân ălaămuzicoterapieăşiăart-terapie).

5. Remodelarea unor personalităţi foarte vulnerabile la stres precum este cazul

pacien ilorăcuăveritabileăagreg riădeăTPSăşiăBPSă(necesit ăpsihanaliz ădeădiferiteătipuri,

terapia cognitiv-comporta-mental ,ăetc). 6. Asigurarea unui stil de viaţă axat pe anihilarea factorilor de risc şiărespectareaăplanului te-rapeuticxonsiliereaăpsihologic ,ăformeleădeăPTămen ionateăanteriorăşiăinformareaăsuficient ,ăbazat ăşiăpeăsugestionareaăbolnavuluiă(înăcazulăunorăposibilit iămaiăreduseădeăîn elegereădinăparteaăacestuia). 7. Evaluarea şiăvalorificarea resurselor personale ale pacientului , cu activarea

elementelor pozitive - capabileăs ăîiăcreasc ărandamentulăînăcadrulăinterac iunii sociale -

cuăaccentăpeăutilizareaăpermanent ăaăsuportuluiăfamilialăcareăarăputeaăs ăîiăofereăsurseăpentruăsperan e,ădemnitateăşiăună„spa iu"ădeăpoten areăaăelementelorăterapeutice. 8. Incitarea pacientului la experien eănoiădeăvia ,ăîns ăcuăadoptarea unor

comportamente „corijate" prin procesul psihoterapiei, atestând astfel rolul corector/

efectivăalăacestuia.Consider măc ălaăacestăobiectivăputemăasociaăşiăpeăcelăreprezentatădeă„creşterea competenţei sociale" aăpacientuluiă(v.ăparagrafulărespectiv)ăşi, de asemenea,

rolul formativ - inc ăinsuficientăvalorificat!- al psihodramei.

Un element de mare valoare terapeutic ,ăîlăconstituieăasocierea intenţionată, de către medic, a strategiilor de ordin sugestiv în cazul efectului placebo indus

pacientului,ăcuăac iuneaăfarmacodi-namic ăaămedica ieiăutilizateăpentruăsimptomeleăsomatice.

Inăceleăceăurmeaz ,ăvomăprezentaăsubăform ădeătabelăunăpreambulăreferitorălaăsarcinile

psihologului chematăînăechipaăterapeutic ăaăuneiăunit iămedicale,ăprofilat ăpeăpatologia

somatic .ăTabelul 1. Contribuţia diagnostică şi terapeutică a psihologului

1. Stabilirea trăsăturilor de personalitate a pacientului (examen clinic şi teste psihologice)

2. Descoperirea factorilor psihologici capabili să accentueze tulburările Psihosomatice (în special situaţiile reactive): •ăTraumele psihologice din situaţiile importante

•ăăConflicte în context familial

•ăProbleme relatate echipei (incluzând elemente iatrogenice);

3. Evaluarea psihometrică a deficitului cognitiv (teste de atenţie, memorie, etc.)

4. Abordarea psihoterapeutică:stabilirea obiectivelor şi a Psihoterapiei: •ăSuportivă simplă (colaborareaăcuămediculăşiăfamiliaăpacientului) •ăPT de relaxare (ex:Trainingul Autogen Schultz, muzicoterapie)

•ăPT Comportamentală (comportamente maladaptative,ăcreştereaăcomplian eiăterapeutice) •ăTerapia de cuplu şi familială

•ăăConsilierea psihologică

5. Colaborarea cu psihiatrul pentru a schimba medicaţia psihotropă cu psihoterapia. 4. CARACTERELE GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI

4.1. Terapie „prin cuvânt" sau prin simboluri înăafar ădeărolulălimbajuluiăverbal,ădeăaăvehiculaăideileănecesarăaăfiăinduseăpacientuluiă(persuasiuneăplusăplus/minusăsugestie)ăexist ănumeroaseăalteăelementeăindependenteădeă„cuvânt",ăîncepândăcuălimbajulănon-verbalăşiăcontinuândăcu imaginile induse/sugerate de

c treăînsuşiăterapeutulăsauădeăalteămijoaceăaleseădeăel,ăuneleăconstituindăsuportulăunorăforme de psihoterapie (muzica, desenul, etc). Cu ajutorul acestor elemente non-verbale,

terapeutulăprimeşteădeălaăpacientăsauătransmite acestuiaăidei,ăst riăafective,ăindica ii.ăElăpoate,ăînăacelaşiătimp,ăs ăprovoaceărelaxarea/somnul,ăetc.ăcaăfrecventeă inteăterapeutice. 4.2. Terapie relaţională Se realizeaz ăînăcadrulăleg turiiăinstitu ionalizateăîntreăpacientăşiăterapeut,ăconstituindăoăadev rat ăconfruntareă(v.ătransfer/contratransfer)ăîntreăstr daniileăşiăexigen eleăterapeutuluiăşiărezisten aăsauăcooperarea pacientului.

Viabilitatea acestei rela iiăterapeuticeăesteăatestat ă- caăoăcondi ieăpentruămen inereaăpsihoterapieiăini iateă- de percepereaădeăc treăpacientăaăfaptuluiăc ,ădup ănumaiă3-5

şedin eă(dintr-unăcicluădeăpesteă50),ăelăseăsimteăefectivăajutatădeăaceast ăform ădeătratament non-medicamentos (Fritzsche).

4.3. Modificarea personalităţii pacientului Caracteristic ădeăbaz ăaăoric reiăpsihoterapii,ăeaăseărealizeaz ăcelămaiăpu inăsauădelocăînăcursulăPTăsuportiveăsimpleăşiăînăuneleăformeădeăterapiiăscurte. în schimb, în cazul unor terapii clasice, ca de exemplu psihanaliza, psihoterapia

experien ial ,ăpsihoterapia cognitiv-comportamental ,ăpersonalitateaăpacientuluiăesteămodificat ,ăîndeplinindăoăserieădeăcondi iiăpeăcareăFritzscheă(2006)ăleăconsider ădefinitoriiăpentru psihoterapie.

Astfel autorul men ionatăconsider ăc ăpsihoterapiaămodific ,ăînămodădurabil,ăpersonalitatea individuluiăsauărealizeaz ăpeătermenămaiăscurtăatenuareaăsauăeliminareaăsimptomuluiă int . Inăcursulădemersuluiăpsihoterapeuticăareălocăoărestructurareămaiămultăsauămaiăpu inăprofund ăaăpersonalit iiăprinăformareaă(subăefectulăpsihoterapiei)ăuneiăviziuni personale

a subiectului (pacientului) asupra unor probleme legate de:

•ăInterpretarea realităţii (suntăreduseăpercep iileădeădeătipulă„ăalb/negru"ăsauă„ătotulăsauănimic")

•ăVulnerabilitatea psihologică - factorăpredispozantăşiăagravantăpentruăîmboln vireă(interpretareaăbiografieiăsaleăşiăaăsitua iilorădeăvia ăprezente),ămanifestat ăînăspecialăprinăanxietate,ădepresie,ăşiădificult iădeăcomunicare

• Relaţiile sale în plan socio-profesional si familial, caăsurseăpoten ialeădeăboal ăsauăvindecare.

Psihoterapia realizeaz ăînăfinalăoăactivareăşi îmbogăţire a resurselor personale, avândălaăbaz ăneuroplasticitateaăre elelorăneuronaleăaleăc rorămodific riăsurveniteăînăurmaăaplic riiăunorătehniciăpsihoterapeuticeă(ex.ăpsihanaliza)ăauăfostăeviden iateăcuăajutorulămetodelor de tip Brain - imaging (tomografia nucleilor spinali) (Fritzche).

4.4. Dependenţa pacientului faţă de terapeut (psiholog sau medic) Este acceptat ădeăambiiăparteneriăaiărela ieiăşiăgenereaz ădou ămodific riăimportanteăla nivelul personalit ii pacientului - ambele,ăîns ,ăreversibile: •ăCreştereaăsugestibilit iiăbolnavului,ăutilizabil ăpentruăinducereaămesajelorăpozitiveă(deăex. încredereaăînăpropriileăfor e,ăînămedica ie,ăînăposibilitateaăvindec rii) •ăInducereaăuneiăambivalen e/agresivit iăpeăcareăpacientulăşi-oădescarc ăcelămaiăfrecventăasupra anturajului sau a terapeutului.

4.5. Durată prelungită în orice psihoterapie este necesar un timp relativ îndelungat de aplicare, mai mult de un

ană(ăcuăexcep iaăpsihanalizeiăarăfiăsuficienteă50-60 deăşedin e)ăspreăaăseărealizaăunăefectăcuantificabil,ăatestatăînăplanăclinicăşiăalămijloacelorădeălaborator. 4.6. Verificarea eficienţei PT cu mijloacele medicinii bazate pe evidenţă (EMB) înăultimiăani,ăMedicinaăBazat ăpeăEviden eăaădevenităunăadev rată„arbitru"ăcareăevalueaz ă- peăbazaăunorăindicatoriăsomaticiăşiăpsihologici- succesele diferitelor forme de

psihoterapie aplicate în diverseăTPSăşiăBPS. De exemplu, metaanaliza unor cercet riăasupraăeficien eiăPTăscurte,ăîntreprinseădeăLinden et all (1996)ăşiăDusseldroppă(1999),ăaăeviden iatălaăpacien iiăcuăboal ăcoronarian ătrata iă:ănormalizareaăfrecven eiăcardiace,ăsc dereaăniveluluiădeăcolesterolăşiădiminuareaăde 1,7-1,8ăoriăaămortalit iiăcardiace.

De asemenea sunt folosite drept criterii de evaluare modific rileăob inuteăprinăpsihoterapieăaleăunorăreac iiăsauăcomportamenteăgenerateădeăboal ă(ex.depresia)ăsauăcareăproducăîmboln vireaă(ex.ăfumatul).

Mai mult, o serie de autori germani (Fritzsche, Bauer, Ruegg, Grawe) aduc în

favoarea eficien eiădiferitelor forme de psihoterapie modific rileăeviden iabileălaănivelulădiferitelorăstructuriăneuronaleăaleăpacien ilorăastfelătrata i,ăaşaăcumăs-aăar tatămaiăsusăReferitorălaăeficien aăpsihanalizei,ăaceastaăaăfostăprobat ăprinăutilizareaătehnicilor de

Brain – imaging la nivelul diferitelorăstructuriăneuronaleăaleăpacien ilorăastfelătrata iă.. Clasificarea cea mai recent ,ăavut ălaădispozi ie,ăesteăceaăpropus ăînă1999ădeăc treăHoffmannăşiăHochapfel. Clasificarea tipurilor de psihoterapie - dup ăHoffman şi Hochapfel (1999):

1. psihanalitic ă(psihanalizaăşiăpsihoterapiaăpsihanalitic ăfocal ); 2. cognitiv-comportamental ; 3. experien ial ; 4. averbal ă(artterapia,ăgestaltterapia,ămuzicoterapia,ăexerci iiădeărespira ie,ăetc); 5. de relaxare;

6. hipnoza;

7. bio- feedback;

8. psihoterapia de grup;

9. convorbire medicală cu pacientul (gesprachterapie),ăsauăcuă„clientul"ă(terapieănon-

directiv ăC.ăRogers). Inăceleăceăurmeaz ăvomăabordaăpsihoterapia suportivă simpl ,ăformulareăapropiat ădeăultima form ădeăPTădinăaceast ăclasificare,ă„convorbireaămedical ăcuăpacientul",ădeoareceăeaăesteăceaămaiăapropiat ăform ăaccesibil ămedicilorăgeneraliştiăşiăinterniştiăsauăchirurgi. Mai recent (anul 2000), Petzold şi colab. critic ăomiterea nejustificată a PTS din cadrul

clasific riiătipurilorădeăpsihoterapie,ăconsiderând-oălegitim ăşiăextremădeănecesar ăînăariaăextremădeălarg ăaărela iilorădintreămedicăşiăpacient.ăDinăacesteămotiveăeiăîncadreaz ăPTSă- caăşiăautoriiădeămaiăsusă-în „convorbirea medicală" cu pacientulăîncercândăs ăoăfundamentezeăpeăbazaăunorăcriteriiăcareăauăalc tuireaăunuiătabel,ădinăcareăvomăreproduceăelementele principale completate cu date provenite din alte surse bibliografice (v. tabel 1

p. 11 manuscrise).

■ Clasificarea psihoterapiilor „admise' , adica remunerate de către Casele de Asigurări (din Germania).

Frietzsche re ine,ădup ăcriteriulărecunoaşteriiă(şiăfinan rii)ădeăc treăCaseleădeăAsigur riăurm toarele grupe:

1. Psihoterapiile psihodinamice: 1 şedin /s pt mân ăxă50-80 minute: 240-300ăoreăşiăpsihanaliza: 2-4ăşedin e/s pt mân

2. Psihoterapiile cognitiv-comportamentale (ce îşiăpropunăschimbareaăstereotipiilorăcomportamentaleăşiăaăschemelorădeăgândire):ă1ăşedin /s pt mân ă- 30-50 ore

3. Terapia de cuplu sau familială (avândăcaăobiectivăoptimizareaărela iilorăinterumane):ă2-4ăs pt mâni,ă15-20ădiscu iiăînăgrup/ăcuplu

4. Psihoterapia centrată pe client (analog:ăpsihoterapiiăexperien iale)ă„ăautoexperien ăpersonal ",ă„creştereăinterioar ":ă1ăşedin /s pt mân ăxă50-80 minute

1

Stresul psihic

Stresul psihic reprezintă u efo t î plus, î ad ul adaptă ii o ga is ului la ediul

î o ju ăto , a ăspu s la o va ietate de sti uli: fizi i, hi i i, i o- a o iologi i şi

psihosociali. Ar mai putea fi definit ca o suprasolicitare a mecanismelor adaptative ale

individului p ovo ată de sti ulii e ţio aţi.

1. Defi iţii

Di t e defi iţiile ultiple date st esului se uvi e dată a eea de ăt e eato ul

o eptului de st es, Ha s “el e, o de sată î fo ula: ea ţia ge e ală a o ganismului la o

se ie de age ţi st eso i, se o iteau st eso ii i te i „st eso ii sau „age ţii st eso i de

so gi te fizi ă, hi i ă, iologi ă şi psihologi ă.

P eo upat să de o st eze faptul ă o ga is ul ti de să ea ţio eze î t -o a ie ă

aparent ste eotipă, espe ifi ă, la age ţii st eso i e t e de va iaţi, “el e- a e i iţial,

a te io utiliză ii te e ului de „ st es , a eat, u te e ge e i u o sfe ă ai la gă „

“i d o ul Ge e al de Adapta e – a o side at , î să pa ti ipa ea sti ulilo psihi i age ţi

st eso i psihi i a fi d apa ilă să de la şeze ea ţii ale o ga is ului ase ă ătoa e u ele

de la şate de eilalţi age ţi st eso i epsihoge i a i tiţi.

Defi iţia st esului psihi dată de “el e e p i ă o viziu e elativ stati ă, efle tând o

elaţie de la auză st eso ii la efe t ea ţia î t egului o ga is , evide ţiată p i t -un

si d o elativ u ifo espe ifi al ătuit di ea ţii og itive, afe tive, o po ta e tale,

o o ite t u o ga ă o ple ă de p o ese fiziologice.

a Î e â d o defi iţie si teti ă a se ifi aţiei st eso ilo a şi a p op iilo esu se

ale su ie tului de a le fa e faţă, Laza us, Folk a şi alţi auto i au ela o at teoria og itivistă

şi o porta e tală a odelului tra za ţio al al stresului a e a fost defi it a u efo t

og itiv şi o po ta e tal de a edu e, stăpâ i sau tole a soli ită ile e te e sau i te e

a e depăşes esu sele pe so ale.

Este la ă e istă ulte dife e ţe î t e st esul ep eze tat de efo tul de a ă a o valiză

g ea âţiva kilo et i şi el p odus u ui ope ato ada di t -un aeroport dar, în plan endocrin,

a ii au o des ă a e de o tizol dupa ea i iţială ate hola i i ă , se si t o osiţi î pla

psihi , et . Di a est otiv, a opi ie pe so ală, î ă di 1993, am introdus termenul de

2

„stres psihic secundar , o side â d ă toate elelalte fo e de st es o psihologi

o fluează î t -o ea ţie de st es psihi , p i efle ta ea î pla e tal a stă ii de te siu e

eată de st eso ii espe tivi a şi p i o ştie tiza ea difi ultăţii situaţiei î a e se află

su ie tul o f u tat u st eso ii fizi i, hi i i şi iologi i.

To ai a eastă o ştie tizare a situaţiei constituie atributul major al stresului

psihic (SP) deoarece stresorii, în acest caz, sunt sti uli psihi i dotaţi u o puter i ă

se ifi aţie, fie egativă distress , fie pozitivă eustres .

Auto ii a estei defi iţii a e tuaează î od justifi at olul evaluă ii şi eevaluă ii

î pla og itiv da u ăsu et î sfe a afe tivă a atu ii st eso ilo p e u şi o pa a ea lo

u esu sele autoevaluate şi ele ale i dividului.

Co fo a estei defi iţii, i dividul i t ă î st es â d o ştie tizează a ti ipează ă

se află î i posi ilitatea de a fa e faţă e ige ţelo st eso ului.

A eastă evaluare „ îl ostă” pe i divid o te siu e psihi ă al ărei dis o fort

e hivalează u î săşi rea ţia la stres, ia a easta se e p i ă- atât î pla psihi , ât şi î pla ul

somatic al corelatelor somatice ale proceselor cognitive- p i odifi ă i p e u va iaţii ale

te siu ii us ula e, tahi a die, vaso ot i itate de tip o st i ţie paloa e sau dilataţie

o gestie a pielii , espi aţie difi ilă, et .

Pe t u p a ti a edi ală şi psihoso ati ă, î spe ial, i te esează simptomatologia

so ati ă e a o pa iază „ si pto ele psihi e” ale stresului psihi .

Di pă ate a eastă defi iţie og itivistă, a ată î p i ipal pe evalua ea st eso ului şi

evalua ea o se i ţei asup a su ie tului, atât de e tuziast a eptată î lu ea î t eagă, o ite

alte âteva faţete e presii şi mai ales surse ale stresului psihic pe care autori români

p e u M. Golu şi Ia a des u , le-au semnalat.

P i ul auto i t odu e „stările afe tive ge erate” – adesea instantaneu- de ătre

„age ţi afe toge i „ u o se ifi aţie egativă (ex. vederea unui accident grav) iar

subsemnatul am inclus situaţiile e o ştie tizate de i, esupuse evaluă ii de

sup asoli ita e şi su soli ita e e : pli tiseala,i stalată i sidios , p e u şi ea ţiile u

atributele stresului - î pla psihi şi so ati , p oduse de ăt e situaţii u se ifi aţie

puter i ă favora ilă pe tru su ie t de i stresori pozitivi , rea ţii e fuseseră i luse de

Sel e î sfera oţiu ii de eustress. In prezent, acest concept a fost abandonat în mod total

nejustificat în literatura psihologi ă edi ală - Psihologia “ă ătăţii/ Medi i a

3

Co po ta e tală di ulti ele de e ii. Nu t e uie o ise di sfe a oţiu ii de st es psihi i i

rea ţiile î pla e tal produse de a i tiri evo ă i i volu ta e ale u o situaţii

psihotraumatizante, inclusiv în cazul stresului posttraumatic).

Co fo u ei defi iţii pe so ale p eze tate î lu ă i a te ioa e desp e st es

(Iamandescu, 1993, 1998, 1999), stresul psihi reprezi tă u si dro o stituit de

e a er area, di olo de ivelul u or si ple ajustări ho eostati e, a u or rea ţii psihi e şi a

corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului) în

legatură u e itaţia e ter ă sau i ter ă e er itată de o o figuraţie de fa tori de la şa ţi

age ţi stresori e a ţio ează i te s, surpri zător, rus şi /sau persiste t şi avâ d u eori

u ara ter si oli , „de a e i ţare”, alteori u rol e tre de favora il pe tru su ie t

per epuţi sau a ti ipaţi a atare de ătre su ie t . Alteori, age ţii stressori ai pot să

reprezinte e ita ţi psihi i u rezo a ţă afe tivă ajoră pozitivă-eustress sau egativă-

distress) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive ate ţie, gâ di e şi voliţio ale,

da u e ţiu ea a “P a e la ază î p i ul â d o parti ipare afe tivă preg a tă. O

s he atiza e a i te ea ţiilo ge e ate î u sul “P la ivelul dive selo „ o pa ti e te ale

psihi ului şi st u tu ilo eu ovegetative este edată î figura 1. de introdus figura 1

Î î heie ea p eze tă ii defi iţiilo la g a eptate ale st esului, propunem o defi iţie

si teti ă, ezultată di î i a ea u o defi iţii pe so ale Ia a des u, u ea a lui

F itzs he , după u u ează: stresul reprezi tă o rea ţie de răspu s-resi ţit a u

efort de ătre su ie t- la o solicitare în plan fizi so ati şi/sau psihologi , produs de

diverse cauze externe sau interne, denumite stresori.

Co hizâ d şi ai ult ele e tele a estei defi iţii, pute afi a ă st esul ep ezi tă

un efort adaptativ la o schimbare a mediului extern sau intern. Atunci când stresorii

a ţio ează în plan psihologic-pri se ifi aţia lor si oli ă sau se a ti ă, da şi p i

sup asoli ita ea u o a tivităţi e tale se zo iale, i fo aţio ale, de izio ale - vorbim

despre stresul psihic(psihologic).

De fapt, din perspectiva bio-psiho-so ială a să ătăţii E gel , st esul poate fi o side at

a o ea ţie de ăspu s la soli ită ile fizi e, psihi e şi so iale F itz he .

. Distres şi eustres

Di fe i i e, e istă u u ai st esul egativ dist es i şi st esul pozitiv eust es .

4

Mai puţi păt u se î vo a ula ul u e t, a este două uvi te dist es şi eust es

dese ează două tipu i fu da e tale de st e, eliefate de ăt e “el ie î .

2.1 Distressul este te e ul e dese ează stresurile are au u pote ţial o iv

pentru organism. Toate caracteristicile stresului general sau psihic amintite anterior s-au

efe it la a eastă a epţiu e a st esului. Ceea e e ită să fie su li iat este legat de p i ipalii

ho o i eli e aţi î u sul dist esului: ate ola i ele î spe ial ad e ali a şi o ad e ali a

care pot favoriza bolile cardiovasculare- şi o tizolul, a e s ade eziste ţa o ga is ului faţă

de i fe ţii şi faţă de a e .

Î lite atu ă, distresul a operă î ge eral sfera oţiu ii de stres aparând într-o serie

de situaţii age ţi st eso i u se ifi aţie e t e de efavo a ilă pe t u ajo itatea

i divizilo şi di a est otiv oi vo folosi u eo i uvâ dul st es tot pe t u a eastă

se ifi aţie egativă de dist es .de pus ta el pag Psihologia “ă ătăţii

2.2 Eustressul

text pag 127-128 -de la p t Eustressul pag pî ă la i ide pag jos si de

la „di pa ate” pî ă la diag osti , se adu e dedesu t ta el pag

3. Age ţii stresori stresorii

Co sideraţii ge erale

De adus text pag 141 tot : in cazul Stressului Psihi ..... plus pag de la „ Age tii stresori „

sus pa a la „su ie tul agresio at”

Se o ite paragraful petit pa a la ulti ele ra duri si se reia u „ a u az „ restul pagi ii

plus pâ ă la „ Age tii Stresori „ De adus ta el u Caracterele generale)

Di t e fa to ii de o di psihologi , i du to i ai ea ţiei de st es, su t luaţi î

o side a e, î ulti ul de e iu, u ai ei apa ili să p odu ă o ea ţie de dist ess, î ă aţi

u o pute i ă se ifi aţie egativă, î ti p e -pri disoluţia se a ti ă a te e ului de

eustress-situaţiile a e e fa să e si ţi i e, u eo i hia fe i iţi, u ai su t î glo ate

î sfe a st eso ilo pozitivi , deşi su t „ ăutate î od i siste t i lusiv a ţi tă fi ală de

diversele tehnici psihoterapeutice.

5

În cazul stresului psihic agentul stresor- ep eze tat de o la gă paletă de sti uli

dotaţi u o se ifi aţie o ivă î dist es sau i te s favo a ilă î eust es - a ţio ează

î totdeau a pe alea o ga elo de si ţ, u p oie ţie o ti ală. Î u a i te ve ţiei sale,

apa , la ivel o ti al, p o ese psihi e o ple e şi va iate, avâ d a ezulta tă su ie tivă o

stare de „ te siu e” are este resi ţită aproape fizi dato ită p opagă ii u o i flu u i

nervoase cortico-subcorticale, cu activarea centrilor neuro-vegetativi supe io i şi pu e ea î

fu ţiu e a siste ului si pato-ad e e gi şi a a ului hipotala o-hipofizo-suprarenal, cu

eli e a ea o se utivă a u ei ga e poli o fe de ho o i ate ola i e, ACTH, o tizol,

“TH, vasop esi ă, et . şi pu e ea su te siu e a tutu o o ga elo şi apa atelo

organismului.

A eastă ve ita ilă a tiva e a „so ei ezultă î u a eli e ă ii es ute de ediato i

ai transmiterii neuro-vegetative şi a aşa u iţilo „ hor o i de stres”, Toţi a eşti ve ita ili

„ ediatori” ai SP au re eptori spe ifi i la ivelul elulelor diferitelor ţesuturi şi orga e,

p i i te ediul ă o a p odu va iate odifi ă i fu ţio ale o etizate p i a e i ţa ea

pasage ă a ho eostaziei ediului i te , da a e este u ată de eve i ea la valorile

o pati ile u fu ţio a ea o ală a o ga is ului a easta î a ea ajo itate a “P a e

u lasă î u a lo disfu ţii la dife ite ivelu i, ge e atoa e de oală .

Î SP pertur area ho eostaziei so ati e este pre edată şi auzată de pertur area

ho eostaziei psihi e de ătre age ţii stressori. Asadar SP are în toate cazurile repercursiuni

asup a tutu o o ga elo şi apa atelo , î p i ul â d ele u ol eglato siste eu o-

endocrino-vegetativ, aparat cardio- i ulato şi siste ul i u , dintre care unele – grevate

de o patologie a te ioa ă, pe fo d sau u de eiop agie do â dită sau o stituţio ală- vor

ăspu de p i a ifestă i patologi e. Nota o iş uită a “P a ute, otidie e, este „ ea ţia de

ala ă , o ti uată sau u de ea „ de eziste ţă , des ise de “el e, u odifi ă i ge e ale

şi lo ale eve si ile, î o diţiile î a e age ţii st eso i u îşi p elu ges a ţiu ea.

Co t a a a ea a ţiu ii a esto a de ăt e su ie tul afe tat se fa e de egulă p i adopta ea

de ăt e su ie tul st esat a u o o duite o po ta e tale a tist es, a tive da şi

i volu ta e. A estea su t apa ile să esta ileas ă pa a et ii a te io i ai “P sau să

î piedi e hia „di sta t a t e a ea u ei ve ita ile ea ţii de st es, î lo uite- atunci când

“P lipseşte- doa u os ilaţii ho eostati e aflate î zo a o alului.

6

Age ţii st eso i se ai utilizează şi fo a si plă de „ st eso i su t e ita ţi u

valoare de simbol, în marea lor majoritate stimuli verbali i luzâ d şi li ajul i te io .

“u t vehi ulaţi pe ăi e voase la şi de la o te ul e t al şi p ezi tă o se ifi aţie

i porta tă pe tru su ie t.A este t ăsătu i îi dife e ţiază et de toţi eilalţi age ţi st eso i

(fizici, chimici, etc.)

Da ă a o side a age ţii st eso i i du to i ai u ui “P a fi d apa ili să îl

de la şeze î od i pla a il la o i e i divid, atu i a putea asista la o u ifo itate de

ea ţii o po ta e tale î ole tivitatea u a ă. Da o a a te isti ă a a esto age ţi este

tocmai ara terul lor pote ţial de a produ e SP, validat- în cazul distresului- numai de

se ifi aţia de a e i ţa e, p ejudi iu, o ivitate î ge e al, pe a e le-o ofe ă su ie tul

agresionat.

Deducem din a este o side aţii şi e e ple ă u ol deose it î apa iţia şi

amploarea SP îl au parti ularităţile og itive, afe tive, otivaţio al-aspiraţio ale şi

voliţio ale ale su ie tului espe tiv, odelate de e pe ie ţa sa de viaţă fa ilială şi

p ofesio ală, i luzâ d eve i e te psihot au atiza te a te ioa e da şi elată i sau

referiri la dramele rudelor sau prietenilor). Toate a este parti ularităţi ale perso alităţii –

modelate de biografia individului , i lusiv de o se ie de afe ţiu i so ati e de ilita te

pe t u siste ul e vos tu e uloza, de e e plu,şi ulte alte oli şi ai ales psihi e

(nevrozele, în special) – su t i pli ate î ăspu sul i dividului la u st eso psihi pote ţial ,

contribuind la o ferirea u ei se ifi aţii o ive, i agi are sau reale, apa ile să o du ă

la „ i trarea î starea de SP”.

Î t u ât a fost t atată p o le ati a st eso ilo î alte lu ă i pe so ale a te ioa e

, , , e vo ulţu i, î ad ul a estui pa ag af, să siste atiză st eso ii i t -o

lasifi a e î t egită u alte date şi i luzâ d, de ase e ea, fa to ii ge e ato i de eust ess,

te e pe a e îl vo păst a şi utiliza, pe t u valoa ea sa ajo ă, î o ie ta ea i dividuală

ăt e o duitele a tist ess. tabel) p. Sanatatii

Tabel 1 – Caracteristicile generale ale stresorilor psihici

1.Caracter simbolic (predominant verbal)

.Pote ţial fa ultativ e . i ju ie, t afi aglo e at ve sus o ligato iu/i e e t ala ităţi,

a e i ţa ea vieţii, et .

7

2. “e ifi aţie ele tivă pe t u su ie t „ iză f. “ells

3. O igi e / atu ă

e te ă e . zgo ot

i te ă i te o epto i- ex. durerea)

4. De egulă, a ti ulaţi/ aglo e aţi î situaţii stresante

5. Efe t a i fu ţie de t ipla aso ie e a : g adului de i pli a e, „ izei , us heţei

f. “ells şi de outatea sti ulului lipsa de e pe ie ţă ve sus a t e a e t

A. Clase de stresori u vala ilitate ge erală

Co side aţii ge e ale: Putem odifi a astfel u ii te e i a e su t p eze ţi i dife itele defi iţii ale “P: 1. „ a e i ţa e : este se ifi aţia de a ti ipa e a u ui pe i ol; 2. „ f ust a e ia aşte e â d u o sta ol se i te pu e i alea ealiză ii u ui s op 3. „ o fli t : situaţia eată de i te fe e ţa a două sau ai ulte soli ită i u otivaţii opuse,

ealizâ d o adeva ată o petiţie 4. ezolva ea u o p o le e difi ile sau i posi ile î apo t u o te tul situaţio al de

rezolvare) 5. situaţiile u a a te de pie de e, u u ai ate ială pie de i fi a ia e,

o edie e,dist uge e lo ui ţă i şi e oţio ale de esul u ei fi ţe ap opiate, de ăde e so ială, et

6. suprasolicitarea peste li itele apa ităţii i tele tuale i lusiv pa a et ii ate ţiei, e o iei, eziste ţei la pe tu aţii, etc.)

7. situaţiile de subsolicitare dep iva ea se zo ială u o oto ie, lipsă de i fo aţie sau de a tivitate soldate u o ga ă la gă de stă i psihi e , e gâ d de la pli tiseală şi pâ ă la izola e e t e ă – Mc Grath (citat de Floru) . Subsolicitarea stresează pe i divid. A easta se e pli ă p i a eea ă la fie a e o e istă o evoie î ăs ută de afi a e a u ei la gi ga e de posi ilităţi, a e să îi evide ţieze apa itatea sa, aspi aţie a e u îi este satisfă ută de ât î ad ul u ei a tivităţi î a e este soli itat î od ade vat a esto posi ilităţi sup asoli ita ea p odu â d tot dist es . “t esul de su soli ita e apa e î o diţiile vieţii

ode e, destul de f e ve t î a tivităţile de „ dep iva e se zo ială ealizată î u ele situaţii de izola e p ofesio ală sau fo tuită- u s ăde ea sti ulă ii „ o iş uite a o te ului e e al dato ită u ei a tivă i espe ifi e o ti ale i sufi ie te, p i i te ediul siste ului eti ulat a tivato as e de t. O fo a ai su tilă, da ult ai o ivă, o o stituie

situaţiile de su soli itare aspiraţio ală p i i satisfa e ea u o t e ui ţe so iale dife ite de ele iologi e şi i pli â d p o ese de o u i a e i te u a ă, i pli it evoia de

autoafirmare, etc)

8

8. e a e ţa u o stă i afe tive pie de ea u ei fi ţe d agi, eşe p ofesio al sau de altă atu ă,et . sau edeştepta ea lo su a ţiu ea u o e ita ţi o diţio ali sau, pu şi si plu

, i u sta ţiali , o eaduse la sup afaţa o ştii ţei p i vise, aso iaţii de idei, et .

Conceptul de Stres Psihic Secundar

St esul psihi se u da , i opi ia oast ă Ia a des u ep ezi tă u ele e t de

o ve ge ţă „ ezo a ţă psihi ă a tutu o elo lalte fo e de dist es: fizi , hi i , iologi .

Pag te t de la „ da ă eea e defi eşte”.... plus pag pâ ă la „ conform unei

defi iţii ”...

De asemenea, vom sublinia rolul refle elor o diţio ate î de la şa ea u ei ea ţii de

stres( fie distress sau eustress).

Deoa e e î alte lu ă i Ia a des u , s-au fă ut e e plifi ă i u ajuto ul u o

cazuri clinice spectaculoase ( de exemplu criza de astm la vederea buchetelor de trandafiri

a tifi iali , o side ă ă e ită date î ă v eo âteva e e ple de i stala e a st esului psihi

î o diţii evo atoa e ale u o st esu i psihi e a te ioa e foa te eleva te.

Astfel „alergia” faţă de o persoa ă poate de la şa u dist ess hia la auzul vo ii sau

la vede ea a esteia la o e isiu e TV sau vede ea u o lo u i î ă ate de a i ti i, di fuga

t e ului, et . Pe t u p a ti a edi ală este i po ta t de se alat faptul ă! efectul placebo

(incadrabil de fapt în sfera eustresului este legat de u şi de efle e o diţio ate, î epâ d

u gestu ile edi ului şi p ivi ea la p es ipţia edi a e telo .Efe tul pla e o ep ezi tă,

desigur, un reflex negativ încadrabil în sfera distresului.

Revenind la stresorii caracteristici pentru ultimele decenii, vom sublinia valoarea

lasifi ării ge eri ă fă ută de Alvi Toffler pe t u st eso ii sfâ şitului de ile iu II,

î glo â d î ategoria distresului suprasoli itarea se zorială, i for aţio ală şi de izio ală.

F itzs he a e tuează asup a dist esului ep eze tat de pensionare, situaţie a e

o i ă pie de ea it i ităţii u ei a tivităţi u pie de ea u ui şi sau î t eg de elaţii de

comunicare în planurile sociale multiple.

De asemenea, a elaşi auto , o side ă î t e st esu ile zil i e di atego ia elo

lasifi ate de ăt e Ka e : evoia iza de ti p, o i ată u aglo e a ea de sa i i de

9

dife ite tipu i di ziua espe tivă, şi su li iază a fa to de ate ua e a i flue ţei egative a

a esto dist esu i: eve i e te pozitive pe t u i dividul espe tiv, o a tivitate se uală şi u

somn bun.

Clasificare – vezi anexa 2

. Mijloa e de prote ţie ate uare a distresului.

3.1. Strategii de coping

Oa e ii ea ţio ează e t e de dive s î azul apa iţiei u ui dist es.

Î pla e tal u sau fă ă i pli a ea o po ta e tală , su t ela o ate st ategii

adaptative a e au a fi alitate depăşi ea, ate ua ea sau tole a ea efe telo st eso ilo ,

conducând în final la reducerea tensiu ilo i te e dist esul i duse de o situaţie pot iv i ă

e depăşeşte esu sele pe so ale ale i dividului Laza us si Lau ie

Î fu ţie de va ia ilele de pe so alitate, odelate de e pe ie ţa so ială elaţii si

modele functionale, evenimente psihotraumatizante- depăşite sau lăsâ d u e p ofu de ; ca

şi de pa ti ula ităţile st eso ilo , a este st ategii adaptative pot fi lasifi ate î a i

categorii:

- opi gul e trat pe pro le ă- u asu a ea sa i ii de a ezolva situaţia eată şi

concretizarea într-u pla fi al de a ţiu e î lipsa posi ilităţii u o ezolvă i i ediate , a e

eează su ie tului st esat p o isiu ea ă totul va fi i e.

- opi gul e trat pe e oţie, az î a e i dividul st esat a eptă, fie i posi ilitatea

ezolvă ii p o le elo , fie încercând o amânare, încercând- în schimb- o „ eplie e a fo ţelo

prin comutarea gândirii într-o altă di e ţie, eea e îi p ovoa ă o ela a e e oţio ală deşi

pe sistă „ghi pele p o le ei e va fi sau u posi il de ezolvat ulte io .O a aliză su i tă a

a a te isti ilo a esto tipu i fu da e tale, o ştie te , de opi g eia o side aţiile oast e

din anul 2002.

SCANARE CARTE P. 77+79.

3.2. Mecanisme de aparare

(Abwehrmechanismen sau defence mechanismes).

10

3.2.1. Caractere generale.

Au fost eluate de ăt e F eud şi dis ipolii săi, o situi d u p og es u iaş î isto ia

psihologiei.

“p e deose i e de opi g, a este e a is e de p ote ţie ge e ală a psihis ului au

de egulă u ara ter i o ştie t având rolul de a minimaliza gravitatea u ei situaţii

generatoare de stres. Păt u de ea î o ştii ţă a u o gâ du i şi se ti e te i a epta ile

pe t u su ie t, apa e adeseo i su fo a viselo , a u o stă i afe tive i te pestive de tip

a ios sau dep esiv da , de egulă, i dividul-supus agresiunii unor stresori majore sau

repetitivi- adoptă fă ă p ea ultă iti ă a este odalităţi de o olire a adevărului (a

se ifi aţiei eale a situaţiei , ealizâ d de fapt o autoî şelare.

Într-o lu a e a te ioa ă a î e at, pe aza datelo di lite atu ă – o

a a te iza e ge e ală a a esto e a is e şi o lasifi a e pe so ală, pe a e le edă ai

depa te su o fo ă p es u tată.

(loc pentru pasaj cartea Stresul psihic –din 2000-din1993 !)

Vailla t a alizează şi p opune câteva elemente caracteristice acestor

mecanisme, dintre care vom sublinia doar o parte:

Disto sio a ea ealităţii auto ul se efe ă fie la disto sio a ea p op iilo

i pulsu i/te di ţe ale i dividului, fie la i te p eta ea de ăt e a esta - după u ar vrea sau

ede – a ealităţii e te e, i lusiv a ealităţilo i te pe so ale ;

‘ep ezi tă u od de adapta e , u eo i efi ie tă ! , u su t patologi e, fie şi u

p eţul e o ştie tiză ii lo sau al u o e o i e pot ezulta î ad ul u ui o portament

eade vat u ei situaţii g ave de e e plu : negarea unui nodul mamar, posibil de origine

alig ă ;

Ele apar ca find ciudate pentru un observator extern ( din motivele de mai sus),

fă ă a i dividul să e a e a est a a te i ade vat situaţiei ;

11

E p i ă u o fli t psihologi i te , p i a e Ego-ul î ea ă să î pa e

soli ită ile p op iilo do i ţe, aspi aţii, otive, u ele ale ealităţii, i lusiv al u o alto

pe soa e, şi u datele fu izate de p op ia o ştii ţă.

3.2.2. Clasificarea Vailla t a e a is elor de apărare MA după valoarea lor

adaptativă.

Auto ul a ealizat î o lasifi a e a e a is elo de apă a e după valoa ea

adaptativă a a esto a, euşi d totodată să ofe e a estei lasifi ă i o apli a ilitate li i ă. Astfel

, MA su t i teg ate î pat u atego ii, u adapta ilitatea des es â d, după u u ează,

î e â d o e pli ita e pe so ală a u o a di t e ele.

a) e a is e de apărare ature- ofe ă u sp iji eal te apeutului , deoa e e u

disto sio ează ealitatea, u au o se i ţe egative pe t u i divid şi, p i u a e, u e esită

i i u fel de t ata e t. “u t i luse ai i u ătoa ele e a is e de apă a e :

umorul- de o e tează o e ta te siu ea e oţio ală eată, a tivează

resursele de optimism ;

supresia- s oate ea di i te a situaţiei st esa te da , o side ă oi, u

î ai te de a ela o a u pla de a ţiu e, p i folosi ea tutu o ijloa elo i luse î opi gul

e t at pe p o le ă;

altruismul – a epta ea u o difi ultăţi, u ofe i ea -în schimb- a unor recompense

altor persoane apropiate( de exemplu : pa i ţii a e îşi es , u sa ifi ii, opii ;

sublimarea- a aliza ea e e giei eutilizate î o ate ea efi ie tă a st esului, î

alte a tivităţi utile, î spe ial di sfe a eaţiei da u umai !)

anticiparea- pla ifi a ea u o ăsu i e ite să di i ueze dis o fo tul i e e t u o

situaţii.

Deşi u o ul –ate ua ea g avităţii situaţiei p i i te ediul o i ului şi ai ales,

sup esia – efortul voluntar de a-şi s oate di i te situaţia eplă ută- sunt încadrate în

e a is ele de apă a e, este evide t ă ele i pli ă pa ti ipa ea o ştii ţei, fie fă â d haz

de e az , fie apli â d deviza şi îi e este o zi M.Mit hel .

12

b) e a is e de apărare evroti e - acestea sunt aplicate în sfera i ti ă a a tivităţii

p a ti e a i dividului, a o e p esie a u o i hi iţii e tale adeseo i eo se vate de ăt e

eilalţi. ‘ealitatea este disto sio ată da ai puţi de ât la i divizii i atu i sau psihoti i, ia

afe ta ea elo di ju este edusă totuşi fa ilia poate fi i pli ată! . A o da ea lo

psihodiag osti ă şi te apeuti ă psihote apie sau fa a ologie este posi ilă şi el ai

adesea efi ie tă.

MA nevrotice p eze tate de Leve so azat pe date di lite atu ă : Vaillant 1993 ,

Muski şi Haase- şi Ca lat su t u ătoa ele : regresia, controlul, deplasarea,

i tele tualiza ea, aţio aliza ea, izola ea afe telo .

Di t e a estea o side ă ai de e de i te es :

regresia : uita ea i volu ta ă ! a u ei idei/ e pe ie ţe dureroase (n.b.

te e ul pa e să fie si o i u refularea, a esta di u ă pă â du-ni-se mai adecvat)

controlul: manipularea evenimentelor exterioare spre a preveni anxietatea,

deplasarea: t a sfe ul u o e oţii, t ăite pe so al, la o alta pe soa ă.

c) meca is e de apărare i ature - su t p eze te la pa ie ţii u tul u ă i de

pe so alitate, î spe ial Cluste A hist io i i şi, î spe ial, o deli e .Tul u ă ile f e ve t

î tîl ite la a eştia, p e u a ietatea, i pulsivitatea şi uşi ea, se t a s it şi îi afe tează şi

pe cei din jur.( Vaillant-citat de Levenson).

MA imature

‘edă âteva MA ai eleva te, up i se î a eastă g upă di ad ul lasifi ă ii

amintite a lui Levenson:

splitti g despi a ea eve i e telo /atitudi ilo a fi d î totalitatea lor ,

fie u e, fie ele a vedea lu u ilie î al eg u

idealizarea: a se vedea pe si e şi/sau pe alţii a atotpute i i, ideali sau a

fi ţe u e;

Devalorizarea : proces similar;

Agresiu e pasivă : e p i a ea pasivă şi i di e tă a supă ă ii.

13

d) e a is e de apărare la ol avii psihoti i - sunt caracterizate printr-o distorsiune

e t e ă a ealităţii, fi d adesea foa te uşo de o se vat de ei di ju . Ele e efi iază puţi de

psihoterapie dar, în mod remarcabil, de psihofarmacologie..

Me a i ele de apă a e i luse de Vailla t î g upa elo psihoti e su t :

proie ţia delira tă- e te aliza ea o fli telo i te e p i ea ea i p esiei ă

acestea au loc în realitate ;

fa tezia s hizoidă - evita ea et age ea di faţă o fli tului şi izola ea so ială şi

ela o a ea u o p o ese og itive upte de ealitate de la halu i aţii şi pâ ă la deli .

Ca o e a ă pe so ală, o side ă ă MA ev oti e şi i atu e au î o u

caracterul lor simplist, cu i i ă i terve ţie a unor mecanisme cognitive (evaluarea

o se i ţelo a telo p op ii şi u o valoare adaptativă li itată, adesea o p o isă la

a tele a tiso iale o ise da şi de p op iile i hi iţii e esive ale su ie ţilo espe tivi.

. . . Regresia şi egarea- e a is e de apărare ge eral valabile

Deşi u su t p eze te î lasifi a ea Vailla t odifi ate de Leve so , a ele

ep ezi tă odalităţi de edu e e a u ui dist ess ajo şi de p o u a e, păst a e a u ui

e hili u e oţio al a e i ţat de pe i ole la ad esa să ătăţii, se u ităţii personale(materiale,

p ofesio ale, so iale, et şi /sau fa iliale. Ele su t MA, a e, î opi ia oast ă, euşes să

pu ă î pa a teză dis o fo tul psihi ge e at de ăt e i divid p i evalua ea u o st eso i

i po ta ţi p i utiliza ea u o st ategii e ite, fie să-l pu ă pe i divid la adăpostul ofe it de

ăt e eilalţi , eg esia î soţită de o depe de ţă ge e ală ajo ă, ase ă ătoa e u ea a

opilului , fie să îl ajute pe i divid să se autoâ şele, p i i i aliza ea pe i olului e iste t

şi/sau sup aevaluarea propriilor resurse.

Regresia ep ezi tă, adopta ea u o o po ta e te de tip i fa til do i ate de

depe de ţa faţă de ei di ju , p ote to i i lusiv spitalul , s uti d de g iji şi espo sa ilităţi

pe individul stresat.

Exemplul cel mai uzitat este el ofe it de eg esia afe tivă şi o po ta e tală a u ui

ol av sufe i d de o afe ţiu e g avă da şi azu ile î a e i dividul sufe ă u st es u

a a te de pie de e i epa a ilă u sala iat o ediat a uziv şi lipsit de posi ilitatea u ei

rapide a gajă i, et .

14

Negarea - a fost defi ită de ăt e Weis a şi Ha ket î a o

espi ge e epudie e pa ţială sau totală a se ifi aţiilo u ui eve i e t a e a putea

ge e a f i a, a ietate sau alte e oţii eplă ute . Auto ii au i lus î defi iţie posibilitatea ca

egarea să reprezi te u e a is , u u ai i o ştie t i şi o ştie t, fapt e s ade di

valoarea defi iţiei deoa e e u i divid apa il să ap e ieze lu id şi î od iti o situaţie,

espi gâ d ideea ă a easta u p ezi tă o g avitate deose ită, u ai utilizează e a is e

de apă a e i o ştie te, el putâ d a epta altădată şi se ifi aţii e t e de eplă ute.

Nega ea este i po ta tă pe t u i divid efe ito la p o le ele sale de viaţă pe a e -

î vi tutea utiliză ii f e ve te a unui astfel de MA- le evaluează î od eade vat la ealitate,

ignorând aspectele lor negative( adesea extrem de importante ! şi o ţi â d eşe u i î ulte

situaţii, aju gâ d să fie ap e iat de ei di ju a lipsit de si ţul ealităţii .

În practi a edi ală, ega ea este u ul di t e e a is ele utilizate de pa ie ţi, de

egulă î azul pe spe tivei, sau do â di ii, u ei oli g ave, o stitui d el ai adesea o

fo ă de oope a e defi ita ă u edi ul, î spe ial î eea e p iveşte o plia ţa

te apeuti ă.

Aspe tele pozitive ale egă ii efe te i u oge e se efe ă la o fo tul psihi pe a e

ea îl p o u ă pa ie tului, ia a est fapt pa e să ai ă u efe t favo a il asup a evoluţiei, u

o diţia a ega ea să ă â ă a o ată î pla e tal şi să u se epe uteze î pla

comportamental, caz în care ar avea efecte adeseori dramatice.

Evaluâ d datele di lite atu ă î spe ial fu izate de ăt e Gold e k-1977, Levenson-

2004) putem sistematiza astfel efe tele egă ii asup a olii :

a) Efectele favorabile:

C eşte ea alităţii vieţii Gold e k ;

Ofe ă posi ilitatea a eptă ii g adate a u ui diag osti i ide ;

Co stituie o odalitate de a p eve i sui idul la pa ie ţii aflaţi î t -o situaţie

d a ati ă azul fu izat de Leve so - tâ ă de a i , uad iplegi dato ită u ei plăgi p i

î puş a e, al ă ui t ata e t a e esitat o pe ioadă foa te lu gă, pli ă de i e titudi e ;

Pa ie ţii a e -de teama unui diagnostic sever/ fatal- soli ită edi ului să u fie

i fo aţi desp e diag osti ul pe t u a e su t i te aţi , da a e se o ligă să u eze fă ă i i

o a ate e i di aţiile edi ului Ia a des u ;

15

Evoluţia favo a ilă a u o ol avi a i egativişti te e p opus pe t u

ajo de ie s , a e au avut de t atat a gi a i sta ilă sau e te aţi după i fa t io a di

o i ei aflaţi î e upe a e postope ato ie, i lusiv după t a spla t a dia o se vaţii

pe so ale sau elatate di lite atu ă de ăt e Leve so - 2004).

b)Efectele nefavorabile

O siste atiza e igu oasă a a esto a, este fă ută de ăt e F itzs he su fo a

u o e e plifi ă i p ivi d ega ea î olile u a e i ţa e vitală e istâ d şi o efe i e

spe ială la a e . ‘edă s he ati a eastă evalua e, a ată pe o po ta e tul u o astfel

de ol avi, o pletată u o se vaţiile şi o e ta iile oast e :

ega ea og itivă a olii, o du e la ega ea ea epta ea diag osti ului şi

t ata e tului da şi la i i aliza ea si pto elo sau hia a olii î p a ti a oast ă o

întîlnim frecvent la astmatici, la debutul bolii).

ega ea pe spe tivelo efavo a ile ale olii, u a ti ipa ea e ealistă a u ei

evoluţii favo a ile.

aşteptă i e ealiste efe itoa e la efe tele edi a e telo , soldate u ea ţii de

e ulţu i e a ată î az de efe te sla e ale a esto a.

negarea ne esităţii t ata e tului, o du â d la o o plia ţă sau hia

sista ea edi aţiei i lusiv e espe ta ea est i ţiilo asup a stilului de viaţă .

ega ea afe tivă , i pli â d efuzul de a e u oaşte p op iile si pto e de

depresie sau chiar ale fricii de moarte.

Î o luzie, î opi ia oast ă, MA de ega e p ezi tă ava tajele p o u ă ii u ui

o fo t psihi u toate ava tajele de u gâ d di a easta , de o valoa e adaptativă eală u ai

atunci când este cuplat cu strategiile alternative de coping.

3.3. Autoevaluarea pozitivă a resurselor perso ale.

3.3.1. Sistemul de convingeri personale.

16

P o le ele ajo e şi/sau f e ve te ge e atoa e de dist es su t a o date î fu ţie

de o vi ge ile desp e si e şi lu e i lusiv eilalţi pe a e le a e u i divid atu i â d el îşi

autoevaluează pozitiv esu sele, i lusiv e pe ie ţa u o situaţii ase ă ătoa e ge e atoa e

de dist es da şi â d el a î o po at î pe so alitatea sa i flue ţe favo a ile ale u o

legătu i afe tive ti pu ii pozitive ate e î p i ul â d sau ale u o o diţii ultu ale u

o ţi ut i fo aţio al vizâ d odalităţile p a ti e de ezolva e a p o le elo .

Nu t e uie o isă di a eastă autoapă a e o po e ta î ăs ută a a esto

o vi ge i, î glo ate î o eptul de „self „si e - î a epţiu ea a e i a ă –„siste ul de

o vi ge i pe so ale , esupe poza ilă de ât pa ţial u id-ul freudian.

Ne efe i la t ăsătu ile i u oge e de pe so alitate , î p i ul â d, la opti is ,

autoefi a itate Ba de a şi , ai ales , la si ţul oe e ţei A to ovsk .

De fapt, si ţul oere ţei î glo ează şi a este t ăsătu i, aşa u se poate o se va

di a aliza o ţi utului elo fa to i o po e ţi: comprehensibility (capacitatea de a

î ţelege se sul eve i e telo st esa te , manageability (capacitatea de a se descurca, de a

i flue ţa eve i e tele , meaningfulness apa itatea de a da u se s lu u ilo şi de a se

implica afectiv, de a pu e suflet î eea e fa e .

O e talitate pozitivă de a o da e a situaţiilo st esa te, î sea ă o activare a

resurselor sale, u referire la apa ităţile, otivaţiile şi relaţiile i dividului( Fritzsche).

A est tip de e talitate i flue ţează o po ta e tul, e oţiile şi ea ţiile

o po ale so ati e ale i dividului î u sul dist esului, şi de a eea este i po ta tă evalua ea

pa ti ula ităţilo og itive ale i dividului i ide .

. . .Utilizarea ade vată a suportului so ial

Cele patru elemente componente ale suportului social (SS)- i fo aţio al, ate ial,

e oţio al şi de sti ă so ială - pa ti ipă adesea î od o ştie t la ate ua ea dist esului,

g adul de utiliza e al a estei i po ta te esu se a tist es, depi zâ d de o vi ge ile şi

a ilităţile fie ă ui su ie t.

17

Di a est otiv, izola ea so ială adoptată de ol avii dep esivi le a e tuează

dep esia şi o du e la apa iţia u o tul u ă i şi oli psihoso ati e.

3.3.3. TITLU DE ADUS!!!!!!

. Modalităţi pri are stresul psihi distress-ul afe tează starea de să ătate

T e uie de la î eput p e izat faptul ă st esul psihi , el ai adesea u afe tează

sta ea de să ătate dato ită efi ie ţei ijloa elo adaptative ale o ga is ului.

Totuşi ea ţia de st es poate afe ta să ătatea la ivelul u ui lo us i o is esiste tiae

ep eze tat de ţesutu i, o ga e şi apa ate u o f agilitate morfo-fu ţio ală i dusă ge eti

sau p i ag esiu i fizi e, hi i e şi i o iologi e. E istă, î azul a ţiu ii patoge eti e a

st esului psihi , o se ie de o diţii de apa iţie depe de te de alităţile st eso ilo i te sitate

, du ată, us heţe şi pa ti ula ităţile i dividului „ag esio at vul e a ilitatea ge e ală şi

o azio ală la st es a şi de se ifi aţie ele tivă faţă de a u iţi st eso i e : u poet

„ efuzat .

Fig...

‘ea ţii se si ile

Boli (BPS)

O ga e de şo so ati

Factori genetici

Fa to i do â diţi

Aptitudi i, te pe a e t, atitudi i, otivaţii

Stresori actuali

18

Stresori de fond

Stresori ocazionali

Co se i ţele fie ă ui tip de st eso asup a o ga is ului, î pla iologi i u ologi , î

primul rând) vor fi discutate într-un alt paragraf.

‘eluâ d după două de e ii lasifi a ea lui Ta lo asup a odalităţilor rutelor

de acţiu e a distress-ului asupra să ătăţii, vo disti ge u ătoa ele a ţiu i:

a) -A ţiu ea di e tă – ăspu sul psihologi la a ţiu ea st esului, a a te izat p i

apa iţia stă ii de e itaţie a si pati ului şi a a ului hipotala o-hipofizo- corticosuprarenalian,

a şi a avala şei de ea ţii eu o-vegetative, e do i e şi i u e u toate o se i ţele

a esto a asup a î t egului o ga is di a e poate să ezulte oala, î azul u o p edispoziţii

somatice genetice sau dobândite.

b)- Calea i te a tivă: p i a plifi a ea o se i ţelo e isi ile î ge e al ale ea ţiei

de st es de ăt e o e eptivitate psihologi ă es ută a su ie tului la st es.

c)- Aspectul comportamentului faţă de so ietate ag esivitate izolată ;

d) -Modalităţile o po ta e tului de oală i lude a ele tul u ă i so ati e p oduse

î pla fiziologi î u sul st esului a e suge ează adesea olile so ati e, aşa u itele

corelate so atice ale e oţiilor, p e u : palpitaţiile, t a spi aţiile, et , alătu i de si pto e

psihi e p e u efalee, i so ie, aste ie, et . eea e eează su ie tului st esat i p esia

u ei oli seve e. A eastă atego ie de „ si pto e ale st esului , sugestive ai deg a ă

pentru o boală epsihiat i ă, u su t o fi ate de ăt e e a e ul edi al li i şi p i

e plo ă i de la o ato ade vate .O astfel de atego ie de tul u ă i, o side ate de Ta lo î

, pa să fie î ad a ile î a ea lo ajo itate , î p eze t, î sfe a tul u ă ilo

somatoforme, mai ales când devin persistente.

Mulţi su ie ţi o iş uies să îşi as u dă/ as heze e oţiile î spe ial egative de

tipul supă ă ii sau ese ti e telo .O astfel de atitudi e, î a e pa te supe poza ilă atitudi ii

de tip „flight et age e di faţa o f u tă ii , o espu de î pla psihofiziologi u ei

hipe fu ţii a a ei hipotala o-hipofiza- o ti osup a e ale u odifi a ea se eţiei de o tizol

î de u sul a două etape:

-fo a a ută - eşte e a ată a o tizole iei , u i pli aţii î s ăde ea i u ităţii şi

p edispoziţiei pe t u oli i fe ţioase, eoplazii da şi alte oli psihoso ati e e : ul e , i fa t

miocardic) ;

19

- fo a o i ă - p elu gită, s ăde ea p og esivă a o ti ole iei, u ati ge ea u ui

hipocortisolism prelungit u p edispoziţia sp e oli autoi u e şi hia a u o tul u ă i

somatoforme(Mellhammer).