COSTfiCHE OLĂREfittU...trecerea în eternitate a lui dtefan cel Mare ei Sfânt, în România ei Repu-blica Moldova au avut loc o serie de mani-festfri consacrate acestui eveniment,

COSTfiCHE OLĂREfittU 1929 - 2000

75 de ani de la naştere

"Membru al «şcolii de la Târgovişte» prin adopţie, originar din Moldova (Huşi),

Costache OIăreanu ... pare afi un «metaromancier» (dacă se poate spune aşa)

mai curând prin opţiune decât prin vocaţie~ E un prozator pe care fascinaţia

liVrf'scului nu-l răpeşte cu totul atracţiei spre realul nemijlocit, interesului pentru

existenţa obişnuită ... eL nu priveşte viaţa neapărat prin cărţi,

ci mai degrabă face din cărţi componente ale vieţii .

... pro7.U sa, oricât de autoreferenţială, procurând încântare mai aLes prin fluenţa

epică şi prin umor: un umor care, oricât de intelectualizat, nu se realizează

exclusiv în sfera livrescului".

1

AAnnuull VVIIII,, nnrr.. 77 BBIIBBLLIIOOTTEECCAA BBUUCCUURREEªªTTIILLOORR

Sumar

ªtefan cel Mare ºi Sfânt — 500 Ion CONSTANTIN – Manifestări comemorative ................................................................2

Anton Pann — 150Tudor ARGHEZI – Anton Pann ......................................................................................5Ana Maria ORĂŞANU – Mahalalele bucureştene (II) ..................................................7

Patrimoniu ............................................................................................................................9

Francesco PETRARCA – Rime ..................................................................................10

Centenar Anton Pavlovici Cehov ......................................................................12

Ion LAZU ......................................................................................................................14

EBLIDA – Orizonturi. Programe. Iniţiative..................................................................16Julieta MOLEANU – Repere ale Conferinţei Generale, ale Consiliului IFLA şi ale Conferinţei anuale a Secţiunii Bibliotecilor Metropolitane ..................................18Chişinău – Istorie şi Cultură .........................................................................................19 Cristina CHIŢA – Fundaţia Regele Ferdinand I ........................................................21Edouard ROUVEYRE – Cunoştinţe necesare unui bibliofil (I) ....................................25

Puncte de vedereMaria CRIŞAN – Limba vorbită de hitiţi este, într-o măsură, româna de astăzi ........33

Corespondenþã din FranþaJean-Yves CONRAD – Seară omagială consacrată lui Benjamin Fondane ................35

Catalog ........................................................................................................................36

Centenar Petre Pandrea ................................................................................................38“Să ne jucăm cu Şerbana” .......................................................................................... 38

Calendar ....................................................................................................................39

Bucureºtii de altãdatã

Istoria cãrþii

Meridian biblioteconomic

Autografe contemporane

Agenda culturalã

BBIIBBLLIIOOTTEECCAA BBUUCCUURREEªªTTIILLOORR AAnnuull VVIIII,, nnrr.. 77

2

ªªtteeffaann ccee ll MMaarree ºº ii SSffâânntt–– 550000 ––

Manifestãri comemorative

Cu ocazia împlinirii a 500 de ani de latrecerea în eternitate a lui Ştefan celMare şi Sfânt, în România şi Repu-blica Moldova au avut loc o serie de mani-festări consacrate acestui eveniment, dintrecare menţionăm următoarele:

În zilele de 30 – 31 mai 2004, laChişinău, s-a desfăşurat ediţia a XII-a atradiţionalelor “Zilele Ghibu”, sub formaunor manifestări ştiinţifice şi culturale,simpozioane, lansări de carte, expoziţii,spectacole de muzică şi poezie care au pusîn lumină personalitatea lui Ştefan celMare.

Manifestările s-au deschis duminică,30 mai, la monumentul “Ghibu” dinscuarul cu acelaşi nume din centrul capi-talei moldave, cu mesaje şi discursuri ros-tite de reprezentanţi oficiali şi personalităţide seamă ale culturii române de dincolo şidincoace de Prut, între care s-au aflat:Iulian Filip, şeful Departamentului Culturăal municipiului Chişinău, Constanţa Ghibu,preşedintele Fundaţiei Culturale “Onisiforşi Octavian Ghibu”, acad. Mihai Cimpoi,preşedintele Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova, Ion Ungureanu, ex-ministrul Culturii Repu-blicii Moldova,acad. Ion Borşevici şi Ambasadorul Extra-ordinar şi Plenipoten-ţiar al României înRepublica Moldova, Filip Teodorescu.

În continuare, manifestările s-au des-făşurat la sediul Bibliotecii publice “Onisi-for Ghibu”, în cadrul cenaclului “MihaiEminescu”, în deschidere executându-se, înprimă audiţie, poemul simfonic “ŞtefanMare Domn şi Sfânt” (muzică – GheorgheMustea, interpret – Iurie Sa-dovnic). Încadrul simpozionului ştiinţific “O domnie –o epocă”, cercetători prestigioşi din Româ-nia şi Republica Moldova au relevat

diverse aspecte referitoare la rolul mesianic pe care şi l-a asumat dom-nitorul moldovean în lumea creştină a secolului XV, contribuţia saculturală în desăvârşirea elementelor Renaşterii în spaţiul moldav, sta-bilirea de relaţii diplomatice româno-române şi române cu comuni-tatea europeană de la vremea respectivă – lucru care nu face decât sădovedească încă o dată marea personalitate a secolului XV, care a fostvoievodul român, şi că toate aceste elemente nu fac decât să împli-nească prezenţa românilor în istoria Europei.

Dintre comunicările ştiinţifice prezentate la simpozion men-ţionăm: acad. Demir Dragnev, Chişinău – Relaţiile moldo-muntene înperioada domniei lui Ştefan cel Mare; dr. hab. Pavel Parasca, Chişinău– Ştefan cel Mare între legendă şi realitate istorică; acad. AndreiEşanu, Chişinău – O cronică slavo-română necunoscută din domnialui Ştefan cel Mare; lect. univ. dr. Virgil Pâslariuc, Chişinău – Uneleconsideraţii privind politica faţă de marea boierime în timpul domnieilui Ştefan cel Mare; redactor-şef al revistei de istorie şi cultură “Cuge-tul”, Ion Negrei, Chişinău – Actul de ctitorie în societatea medievală;conf. univ. dr. hab. Ion Eremia, Chişinău – Testamentul lui Ştefan celMare – realitate istorică sau ficţiune juridică; prof. univ. dr. CătălinBordeianu, Iaşi – Arhitectura morală şi cultura în perioada lui Ştefancel Mare; lect. univ. Marius Diaconescu, Bucureşti – Relaţiile dintreŞtefan cel Mare şi Vladislav al II-lea, regele Ungariei (1490 – 1504);doctorand Liviu Pilat, Iaşi – Mesianism politic în imaginarul epociilui Ştefan cel Mare; masterand Carmen Oşan, Bucureşti – Figura luiŞtefan cel Mare în viziunea lui N. Iorga şi Al. D. Xenopol.

Paralel cu simpozionul “O domnie – o epocă” s-a desfăşuratsimpozionul “Noi cercetări de heraldică şi numismatică”, organizat deSocietatea de Benealogie, Heraldică şi Arhivistică “Paul Gore”, Fun-daţia culturală “Onisifor şi Octavian Ghibu”, Muzeul Naţional de Isto-rie a Moldovei, Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” dinBucureşti. La acest capitol contribuţii inedite au avut Silviu Tabac dela Institutul Studiul Artelor al Academiei de Ştiinţe a Republicii

3


Moldova şi Eugen Nicolae de la Institutul de Arheologie“Vasile Pârvan” din Bucureşti.

De asemenea, la Biblioteca publică “O. Ghibu”s-au vernisat expoziţiile de documente şi fotografii:“Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini” şi“O. Ghibu – omul, opera şi pedagogia sa”.

Au urmat două expoziţii ale Salonului de ArteFrumoase cu vernisajele “Moldova lui Ştefan cel Mareîn heraldica medievală şi contemporană” (prezentată dedoctorul în ştiinţe Silviu Tabac), şi o altă expoziţie –“Icoană a sufletului” (de sculptură în lemn, prezentată deVladimir Rusnac).

În cadrul manifestărilor au fost lansate noi pu-blicaţii sau reeditări ale unor lucrări valoroase, precum:Nicolae Iorga – Istoria lui Ştefan cel Mare, Editura Li-tera; Mariana Şlapac – Cetăţi medievale din Moldova,Editura ARC, 2004; Vlad Zbârciog – Ştefan cel Mare şiSfânt – voievodul românilor, Editura Pontos, 2004;Mihail Sadoveanu – Viaţa lui Ştefan cel Mare, EdituraPrut Internaţional; Jean Nouzille – La Moldavie – his-toire tragique d’une region européene, Editura Bieler,Strasbourg, 2004; Rodica Solovei – Activitateaguvernământului Transnistriei în domeniul social, eco-nomic şi cultural (august 1941 – ianuarie 1944); Ştefancel Mare şi Sfânt – 500. Evocări băcăoane, EdituraConexiuni, 2004.

Graţie strădaniilor remarcabile ale doamnei direc-tor Elena Vulpe, Biblioteca publică “Onisifor Ghibu” apregătit şi lansat cu acest prilej două lucrări ex-cepţionale: Cel dintâi dintre principii lumii, carecuprinde bibliografia despre Ştefan cel Mare din colecţi-ile instituţiei, aproape 800 la număr, şi Un nume străbateveacurile, care include un număr impresionant deaprecieri, menţiuni, citate celebre ale unor importanţiistorici, cercetători, scriitori, culturologi români şi străi-ni referitoare la existenţa postumă a marelui domnitor înviaţa afectivă şi în memoria colectivă a contemporanilorşi a urmaşilor.

De altfel, aşa cum a declarat nu fără mândriedirectorul Bibliotecii publice “Onisifor Ghibu”, pentru“Glasul Naţiunii” din Chişinău, la 3 iunie 2004: “Nici obibliotecă din Republica Moldova nu dispune de unarsenal atât de complet de documente, studii, investigaţiireferitor la personalitatea prolifică a lui Ştefan cel Mare,personalitate care, probabil, se bucură de cea mai amplăbibliografie, pentru că chipul său a fost reflectat,exprimând recunoştinţa supremă şi admiraţia unanimă acronicarilor, scriitorilor, poeţilor, cercetătorilor români şistrăini. Iar Onisifor şi Octavian Ghibu, s-a demonstrat,sunt urmaşi demni şi continuatori ai făptuirilor MareluiVoievod”.

În ziua de 30 iunie 2004, la Parlamentul Românieia avut loc şedinţa solemnă dedicată lui Ştefan cel Mareşi Sfânt, la care au fost prezenţi membri ai guvernului,reprezentanţi ai clerului, ai instituţiilor statului.

Cu acest prilej, senatorii şi deputaţii adunaţi la

Palat-ul Par-

lamentului l-au comemorat pe Ştefan cel Mare prin dis-cursuri omagiale, poezii şi chiar cântece folclorice carepomeneau de personalitatea domnitorului. În discursulsău, primul-ministru Adrian Năstase l-a numit pevoievod “primul mare învingător, un exemplu de câr-muire înţeleaptă, care s-a impus nu doar prin forţaarmelor, ci şi prin diplomaţie, cultură şi credinţă”.

În aceeaşi zi, Academia Română şi MinisterulCulturii şi Cultelor au organizat în Aula AcademieiRomâne o sesiune dedicată comemorării a 500 de ani dela moartea marelui domnitor, la care au participatpreşedintele Ion Iliescu şi ministrul Răzvan Theodo-rescu. Primul portret care ar trebui să fie inclus în “con-stelaţia nemuritorilor români” ar trebui să fie cel al luiŞtefan cel Mare, deoarece el a fost “cel dintâi animatoral vieţii culturale şi artistice româneşti, în marea tradiţiea împăraţilor bizantini, pe care o continua într-un timpcând Bizanţul devenise amintire, dar şi într-o străluci-toare sincronie cu principii Renaşterii occidentale”, adeclarat preşedintele Ion Iliescu. Preşedintele AcademieiRomâne, Eugen Simion, a insistat asupra cronicilor luiGrigore Ureche despre Ştefan cel Mare care au fost cri-ticate de Nicolae Iorga. Cu prilejul acestei sesiuni, Mi-nisterul Culturii şi Cultelor a lansat volumul Artă şi ci-vilizaţie în timpul lui Ştefan cel Mare, realizat de RăzvanTheodorescu, Ion Solcanu şi Tereza Sinigalia şi publicatde Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi.

La 1 iulie 2004, istorici şi cercetători din Româ-nia, Republica Moldova şi Ucraina au participat la Sim-pozionul Naţional “Ştefan cel Mare în conştiinţaromânilor”, organizat la Suceava de Universitatea “Şte-

Stema lui Ştefan cel Mare, sinteză a unorvechi tradiţii heraldice,

pe un clopot de la mănăstirea Bistriţa


4

fan cel Mare” din localitate, Consiliul Judeţean Suceavaşi Fundaţia Social-Culturală “Armonia”. În prima parte alucrărilor simpozionului, academicianul Alaxandru Zub,directorul Institutului de Istorie “A. D. Xenopol” dinIaşi, a vorbit despre posteritatea “marelui Ştefan”,arătând că personalitatea domnitorului moldav a mobi-lizat atenţia de cinci secole şi jumătate. “Posteritatea luiŞtefan cel Mare a început cu mult înaintea morţii lui, şi-a construit posteritatea şi şi-a făurit desti-nul. Suntdestule asemenea elemente cu înscrisuri, ctitorii laice şireligioase care evocă personalitatea lui”, a spus Alexan-dru Zub. El a subliniat că Ştefan cel Mare a fost un dom-nitor care a înţeles să-şi asume gloria, dar şi vicisitu-dinile legate de o asemenea poziţie, reuşind să-şi sur-prindă atât duşmanii, cât şi prietenii “prin stăruinţa cucare şi-a urmărit planurile”.

Consulul general al României la Cernăuţi, RomeoSăndulescu, a evocat valenţele de diplomat ale domni-torului Ştefan cel Mare, arătând că acesta a ştiut să seapropie de clasele sociale ale vremii, printr-o “diplo-maţie populară”. Săndulescu a spus că domnitorul mol-dav a înţeles şi importanţa deţinerii gurilor Dunării şi aculoarelor comerciale, fapt care a constituit unul dintreatuurile sale în dezvoltarea economică. Săndulescu a re-levat că domnitorul moldav a practicat şi o diplomaţieculturală şi religioasă, având bune relaţii cu clericii.

În partea a doua a simpozionului au fost prezen-tate mai multe lucrări, printre care şi cea purtând titlulCreştinul devenit sfânt – Ştefan cel Mare, prezentată depreotul Veaceslav Cazacu de la Academia Teologică dinChişinău.

La Borzeşti s-a ţinut o slujbă solemnă, oficiată de

ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la careau participat înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Româneşi ai Bisericii Romano-Catolice. Au fost prezenţi Epis-copul de Padova şi mitropolitul de la Constantinopol.După slujbă, au fost acordate câteva decoraţii din parteaBisericii Ortodoxe: ministrului Culturii şi Cultelor, Răz-van Theodorescu, pictorului Grigore Popescu (autorulpicturilor de la biserica din Borzeşti), câtorva preoţi dinBorzeşti şi din Oneşti. Totodată, au fost conferite medaliicomemorative: “500 de ani de la moartea lui Ştefan celMare” ierarhilor Casian, Ieftimie, Nicodim. Tot cuaceastă ocazie au primit medalii şi câţiva oameni politi-ci, care au ajutat, în diverse forme, judeţul Botoşani.

În seara zilei de 1 iulie 2004 au debutat mani-festările “Putna 500”, în cadrul cărora, la Cetatea deScaun a Sucevei, a fost organizată o adunare comemora-tivă, la care au participat preşedintele României, IonIliescu, şi premierul Adrian Năstase, membri ai Guver-nului, parlamentari, reprezentanţi ai judeţelor Iaşi,Bacău, Vaslui, Neamţ, Galaţi, Cluj, Botoşani şi Vrancea.La Cetatea de Scaun a Sucevei a avut loc, tot atunci, unspectacol artistic omagial, urmat de un spectacol desunet, lumini şi artificii.

La 2 iulie, manifestările de la Putna au continuatcu o liturghie de comemorare a domnitorului Ştefan celMare. Cu acest prilej, premierul Adrian Năstase a înmâ-nat Mănăstirii Putna copia sabiei domnitorului mol-dovean, primită în dar de la Guvernul Turciei.

Ion CONSTANTIN

Aflarea Sfintei cruci – Biserica “Sfânta cruce” din Pătrăuţi

5


Trebuie spus că, deşi în răspăr temperamental, ca mai tot-deauna, cu colegii de meserie, comitetul, din care poate mi-aşaminti că fără să-l frecventez, făceam parte şi eu, m-a însărcinat,după ce încercase mai multe viori obosite, să redactez ornamentalo listă de bucate literară… Se obişnuia stilul facil şi de o puerilitatesenilă al schimonosirii epigramatice, în calificările acordate conţi-nutului farfuriilor şi paharelor cu băuturi.

Aveam nevoie şi de un desinator, care n-aş fi voit să fie pegustul orişicui – şi l-am ales pe cel mai inteligent, mai cultivat şimai puţin acceptat dintre toţi, pe mult regretatul tînărul HenriSanielevici, ucis pe frontul din 1916.

– Să facem, dragă Sanielevici, un meniu demn de o asoci-aţie de scribi, i-am spus. Un chenar pătrat de frunze înfăşurat într-opanglică de zigzaguri, pe lăţimile căreia să scriem cîte o sentinţă,cîte o vorbă, cîte un crîmpei de frază, de jurîmprejur.

Modelul nu era genial, ba era chiar destul de mediocru,parcă inspirat din felicitările de Anul nou ale factorilor poştali,tipărite cu bronz şi reprezentînd un porumbiel cu plic în cioc. Real-izat cu creionul lui Sanielevici, el era mai mult decît interesant.Rămînea de găsit sentinţele necesare. Cinstea literară ne interziceaîmprumuturi din limbile streine. Se impunea un text românesc.

În ce mă priveşte, selecţia era făcută. Pregătisem pe masăPovestea vorbii, a lui Anton Pann. Dar încă îmi lipsea con-simţămîntul desinatorului cu care e obligatoriu să fii de acord.

Am deschis cu băgare de seamă cartea lui Pann. Am cititceva împreună, apoi altceva şi, în sfîrşit, am stat o noapte întreagăamîndoi, citindu-l şi recitindu-l pe Pann pînă la ziuă. Exploziile derîs ale pictorului verificau sentimentul meu din belşug. El nu-şiînchipuia că deasupra unui mormînt uitat, de şaizeci de ani, juca

vîlvătaia unei comori îngropate. Am ales vreo sută de zicale, pecare le-aş cita cu însufleţirea din momentul culesului făcut, darle-am pierdut.

Nu i-am citit Comitetului zicalele adunate, şi oaspeţiiagapei, cu prozatori şi poeţi, au luat cunoştinţă de ele de-abia lamasă. O întrebare circula printre camarazi: cine era autorul?Binevoitorii şi prietenoşii mă felicitau. Pizmaşii presupuneau căinscripţiile cu care îşi imaginau că am de gînd să mă laud, lefurasem, ca un plagiator, din cine ştie ce literatură. Niciodatăblestemata invidie nu-ţi permite, în concepţii şi idei, dreptul de pri-mogenitură. Am lăsat masa să sofisticheze pînă ce m-am încre-dinţat cu de-amănuntul că le-am preparat colegilor, ca ultim desert,o ruşine meritată. Am scos din buzunar Povestea vorbii, al căreiasingur titlu e o bijuterie verbală, şi le-am arătat subliniate cu roşusentinţele reproduse. Oameni de spirit, ei ar fi rîs inteligent. Dar nuerau oameni de spirit. Ca nişte vinovaţi, ei au îngălbenit. Niciunuldin intelectualiştii prezenţi nu citise nimic din literatura obscuruluicîntăreţ de strană scrisă pe genunchi.

Anton Pann şi Creangă se găsesc pe aceeaş linie, şi înîmprejurări sociale şi artistice, la distanţe de sute de ani şi de poşti,aproape identică cu François Rabelais, autorul vestiţilor Gargantuaşi Pantagruel. La Rabelais şi Creangă suculenţa condeiului, deli-cioasă, consistă mai ales în stil, în limbă, de aceea tîlmăcirea amîn-dorura îi decolorează şi-i face searbezi, dovadă traducerea vechiu-lui text rabelaisian în franţuzeasca modernă, cît şi a românului nos-tru din bojdeucă. Facultatea de invenţie a lui Anton Pann, într-oformă pe care el însuşi o recunoştea, scriind în lăbărţarea grabei,inferioară intenţiilor lui, e, relativ, copleşitoare; el scrie, aleargă, sefrămîntă, se sperie hîrţuit între pasiuni rebele şi nobile preocupări,

Bucureºtii de altãdatã

AAnnttoonn PPaannnn –– 115500

Tudor ARGHEZI

Anton Pann

“Poartă condei la ureche,Ca să-i zicem logofete”.

(Anton Pann)

Într-un an, odată, prin preajma primuluimare război din ultimele două, fostaSocietate a scriitorilor hotărîse să dea oagapă în onoarea unui mare eveniment.Societatea cîştigase printr-o strădanie per-sonală primele fonduri importante, fără sămai cerşească de la bunăvoinţa capricioasă aguvernelor succesive, derizoriul bacşişanual.

Sunt de atunci vreo patruzeci de anitrecuţi şi ceea ce se numeşte azi scriitorrăspundea la o noţiune prea puţin aproxima-tivă, cu toate că de la un folclor admirabil,ignorat de o protipendadă de domnişori falsfranţuzită, literatura românească atinsese, cupoezia lui Eminescu, un apogeu.

Desen de E. Drăguţescu Desen de Theodor Pallady


6

terorizat de Zamfira lui, de nevestele altora, care toate au avutpesemne de ce să-l iubească la nebunie, fugind de la una la alta defrica unui bărbat, negustor de porci sau a unui boier înşelat, dintr-undulap sau pe fereastră, săracul, pînă la bătrîneţe. Şi, ca Jean-JacquesRousseau, mai avea şi copii, mai mult sau mai puţin legitimi. Dar,ca Balzac, a murit decepţionat că nu şi-a găsit răgazul să-şi re-vizuiască manuscrisele literare.

După un portret desinat cu fidelitate de peniţa altui scriitor,Barbu Delavrancea, Anton Pann era un bărbat tare frumos. Profilullui fin, ochiul lunguieţ şi visător, buza întredeschisă ca pentru o per-petuă sărutare, îi trădează inima amoroasă. Părul îi era lung,călugăresc.

Pann a scris de toate, pe lîngă literatura care-i face un locînsemnat între clasicii noştri. Căci năzdrăvanul nostru paracliser,dascăl, cîntăreţ, compozitor şi profesor de «parlaghie», a publicatpentru străduinţele slujbei şi ale învăţăceilor lui tot soiul de cărţi,originale sau compilate. Compozitorul în parlaghie scrie cu noteculcate, fără portativ, înşirate unele după altele, ca nişte cuneiformeşi chirilice orizontale, pentru opt tonuri denumite «glasuri». În cea-surile lui de secretă pocăinţă, dezminţită a doua zi de scăpărareaîmbietoare a ochilor verzi ai unei credincioase, prezintată la uşaaltarului cu pomelnicul, prescura şi lumănărica de acatist, Pann tre-buie să fi cîntat adeseori în sine entifonul pe glasul al patrulea:

«Din tinereţile meeleMulte paatimi se luptă cu mine.»

* «De prin lume adunateŞi iarăşi la lume date.»

Iată două stihuri, din substanţa cărora porneşte Povesteavorbii. Ele indică pe de o parte originile profunde ale acestei pove-stiri, şi pe de alta, meşteşugul transpunerii din gura plugarului pefoaie de pergament, a înţelepciunii rafinate.

Un studiu asupra lui Pann, cu numele parcă predestinat, vaavea sarcina să-i analizeze calitatea ironiei şi satirei, susţinute lanivel de la un capăt la celălalt al operei lui. Poate că trebuie adop-tat, şi în ce-l priveşte, acest neologism cărturăresc, rezervat pentruetichetarea, niţeluş pedantă, a unei construcţii literare omogene,masivă de la temelie la vîrf. E vorba de un scriitor realizat integralşi cu pasiune, şi nu de un diletant, care, alternînd meseria de pro-topsalt cu vocaţia, s-ar amuza, ca mulţi dintre contimporanii noştriîncă recenţi, să-şi adaoge o floare la ureche şi să sîcîie o coardămaimuţărită.

«Mulţi mari lucruri socotescŞi nici mici nu isprăvesc.»

«Scriind îmi petrec vremea foarte dulce», spunea undevaomul care se îndulcea din toate şi care putea foarte lesne, fărădemonul interior, să rămîie lipit, ca o muscă pe altă linguriţă, cu odulceaţă mai apropiată de buze şi limbă decît de minte.

Pann trebuie de-abia descoperit.Optica dascălului bisericii Olteni, e ea şi sentimentală oare-

cum, dar mai ales caricaturală. În felul lui, Pann a fost şi unportretist, cu preferinţe pentru grotesc. Citiţi: Ascultă, mamăMarghioală, citiţi O văduvă-n vîrstă:

«Bătrînă, zbîrcită,Cu doi dinţi în gură, barbă ascuţită,Nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nţepată,Cu ochii ceacîră, gura lăbărţată,Fruntea cucuiată, faţa mohorîtă,Peste tot negoasă şi posomorîtă,Umbla-ntunecată şi tot înnorată,Nu o vedea nimeni să rîză vreodată.»

Îmbelşugarea variată a moşului şi strămoşului [e] de naturăsă mire, şi ea nu vine atît «de la lume» cum îi place lui să afirme,cît din izvoarele proprii, şi snoavele şi înţelepciunea lui se ţinîntr-un stil, care-i numai al lui.

Pann scrie: «Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoatăcu acul şi tot se isprăveşte», şi asta pe limba lui nevorbită în tîrg şiîn folclor.

«De scund este scund, dar nu-i dai de fund» e de AntonPann, nu de altcineva, cît şi «Omul nu moare de cîte ori se îmbol-năveşte» cît şi «Omul nevoiaş se-neacă şi pe uscat». Cine a maispus că «Găina ouă atunci cînd îi vine»? Un profesor de literaturăgrăieşte într-altfel; el zice «momentul de creaţie» sau «creativi-tatea».

Mă rog, în treacăt, şi alte mostre de plasticitate şi stil: «Lacopacul căzut toţi aleargă să taie crăngi». În manieră cultivată, astase exprimă cu «lovitura măgarului» şi cu «ingratitudine». Pann nuvoia să fie un cultivat, făcînd abstracţie de cîtă turcească, greceascăşi italienească ştia. Dintr-unele adîncituri ale slovelor lui se zăreştecă el ştia şi mai mult.

«Te mîngîie cu ghimpi», «În faţă te netezeşte şi în spate teciopleşte», sunt ale lui Pann. Nici «După ce răstoarnă carul, atuncivede drumul cel bun» nu poate fi expresia unui altuia. Nimeni n-amai zis: «Lelea joacă pînă-n noapte, iar bărbatu-i e pe moarte», nici«Dacă m-am căsătorit, nu m-am şi călugărit».

Zice: «Au mîncat aguridă părinţii şi li s-au strepezit copiilordinţii». Tot el zice cu mult înţeles, ca în toate aluziile şi stîrniturilelui, că «Mărgăritarul stă în fundul mării şi mortăciunea pluteşte pedeasupra apei».

Poporul, pe care îl iubeşte – rădăcina lui – şi care l-a răs-plătit citindu-l, pe cînd lumea selectă şi cărturarii ei se lepădau deel, ca de un răzleţ vulgar, bun pentru băieţii din piaţă, e unanimprezent în scrisele lui. Citiţi şi Cucul şi privighetoarea, o fabulă încare estetul, cumpărător de valori examinate, e Măgarul cu urecheasubtilă.

Temele lui nu ies, prin seria filiaţiilor admise, din Esop, dinLa Fontaine, din Homer, din povestirile Seherezadei. Ele sunt neîn-trerupt originale şi noi. Un ilustrator va găsi întotdeauna însentinţele, în morala şi imaginaţia lui Pann, motive şi pretexteproaspete şi virgine. Tot el scrie: «N-aveai parà de ac» şi «paştevînt». A tîlmăci în româneşte este la el «a români» o bijuterie.Vocabularul lui spune de un om, care se întristează, că se «melan-coleşte». A şovăi se zice în Pann: «a sta în două gînduri» şi cînd cugîndul nu gîndeşti se zice: «gînd cînd n-ai». Îţi plac astăzi partici-piul «înzîmbit», abreviaţiile nerefuzate de geniul limbii, ca «une»,în loc de «unele». Şi… unele rime, cînd prozodia lui Pann calcăexact ritmul, accentul ideii şi silaba, examinate astăzi sînt neaştep-tat de bune.

Plăcută mult e sfiiala de sine, acea stare puţin întîlnită maicu seamă la scriitorii de duzină şi sută, şi care dă artistului ceea cese cheamă modestie, o sinceră şi cinstită modestie, şi-l împiedică dela înfumurare.

Desigur că dacă-i căutăm noduri în papură lui Pann, îigăsim cîte poftim, dar valoarea sîmburelui le face caduce şiinsignifiante. Nici fînul nu se ia din stoguri cu furculiţa, nici porum-bul nu se măsoară cu ţoiul şi degetarul. Şi vom ţine strictă socotealăde epoca în care înaintaşul nostru a trăit, tocmai ceea ce face din elun primus interpares şi un clasic adevărat.

Anton Pann a trăit şaizeci de ani.Pe mormîntul lui şi în curtea bisericii Lucaci din Bucureşti

se citesc şi astăzi, cînd se împlineşte un veac de la pobreganie, ver-surile lui, scrise în vederea morţii săpate în piatră.

«Aici s-a mutat cu jaleÎn cel mai din urmă anCare în cărţile saleSe citeşte Anton Pann.»

(Scrieri. Proze, vol. 27, Editura Minerva, 1975)

7


Principalii deţinători ai terenurilor orăşeneşti eraubisericile şi mănăstirile. Pe proprietăţile lor seînfiripau spontan mahalale, într-un fel pe care îlrelatează istoricul Ionnescu-Gion: “Locuri foarteîntinse acopereau mahalalele; pe dânsele, cu voie şi fărăvoie, oameni mai săraci sau mai ajunşi începeau să facăbordeie, căscioare, aproape una cu pământul, sau căsuţeceva mai răsărite, dar care, vara, se pierdeau adesea înînălţimea buruienilor, a nalbei şi a cucutei cari creşteaunăpraznice pe maidanele Bucureştilor. Egumenii mănă-stirilor proprietare tăceau chitic, până când vedeau cămaidanul e tot mai acoperit cu clădiri şi că s-a încheiatprintre bordeie şi căscioare şi un fel de uliţă. Atunci,degrabă, jalbă la domnie, ameninţări de dărâmare, jude-cată, până când locuitorii căscioarelor se recunoşteauembaticari ai sfintei mănăstiri pentru sume cari, azi, par

minime, dar cari atunci însemnau mult cu scumpeteabanilor”.

Astfel se explică relaţiile complexe dintrelocuitorii mahalalelor şi autoritatea bisericească locală,implicarea parohului sau egumenului în problemelesociale şi economice ale comunitarilor, care, toate, deregulă se limitau şi teritorial la aria mahalalei.

Din acest punct de vedere, viaţa lui Anton Panneste exponenţială pentru epocă. La Bucureşti, dar şi laBraşov şi în Vâlcea, viaţa şi activitatea i-au fost strânslegate de biserică. Biografii săi au cules cele mai multedintre informaţii din documentele întocmite la bisericileparohiale ale mahalalelor în care a trăit.

A învăţat muzica la una din şcolile de cântăreţi,probabil la Udricani. A fost paracliser, apoi cântăreţ destrană la Biserica Albă, Biserica cu Sfinţi, Sf. Nicolae,

DIN VREMEA LUI ANTON PANN

Mahalalele bucureºtene (II)

Ana Maria ORĂŞANU


8

Şelari, Olari şi Lucaci; profesor de muzică bisericeascăla şcoala de pe Podul Mogoşoaiei. De asemenea, caautor, tipograf şi editor a realizat peste 100 de volumeîn mai multe ediţii, respectiv Calendare, Cântece destea, Istorioare şi basme din popor. “A tălmăcit cărţi debună purtare, a strâns snoave, poveşti şi zicători, ori aînmănunchiat versuri din care a scos cântecul de petre-cere al bătrânilor noştri”. Şi-a dedicat munca celor dinjurul său, a fost un comunitar sensibil mediului în carea trăit.

A locuit în casele Bisericii Albe de pe PodulMogoşoaiei, apoi în mahalalele Staicu-Bradu şi Lucaci, în aceasta din urmă sta-bilindu-se ca proprietar din 1848.

Registrele bisericilor păstreazăînscrisul căsătoriilor cu Zamfira Agu-rezan şi Ecaterina. În cimitirele din jurulbisericilor i-a înhumat pe unii din ceidragi: fiul, Gheorghe, un copil de treiani, a fost înmormântat lângă BisericaBradu, iar mama, Tomaida, decedată în1837, în cimitirul mahalalei Lucaci.

Relaţia comunitară cea mai com-plexă a avut-o în mahalaua Lucaci, pecare o descria astfel:

“Lucaciul falnic, mahala mare,Clădiri frumoase pe al său drum,Şi-o biserică din cele rare,Făcută nouă abia acum”.

Mahalaua era atestată din vremea

lui Constantin Brâncoveanu. Numită“Lucaci” sau “a Totoescului”, dupănumele vreunor vechi proprietari deterenuri, strângea în jurul bisericii maimult de 60 de case şi era străbătută degârliţa Bucureştioara.

Anton Pann a cumpărat o casăpe strada Taurului (azi, strada AntonPann) în care a instalat tipografia şialături a construit un alt imobil cuparter şi un cat parţial pentru locuire.S-a numărat printre ctitorii bisericiirezidite în anii 1847 – 1853, dupămarele incendiu din 23 martie 1847,când, chiar în ziua de Paşti, o mareparte a oraşului a fost mistuită de foculizbucnit la o casă din vecinătatea Bis-ericii Sf. Dumitru. “Focul ce acutremurat toată capitala” s-a răspânditfavorizat de un “vifor furios” către Bi-serica Sf. Ştefan, distrugând “turnurilebisericilor şi învelişurile palatelor,hanuri şi case, până dincolo de Lucaci”,în total, o cincime din patrimoniul imo-

biliar al oraşului.Bănuim că în anii ce au urmat dezastrului, când

oamenii îşi refăceau casele şi contribuiau cu ce puteaula rezidirea bisericii, Anton Pann şi-a ridicat locuinţacea nouă înfăţişând o arhitectură ciudată, cu o singurăîncăpere la catul superior.

După moartea sa, acest imobil a fost motivul unuilung proces între fiul său Lazăr, devenit “Popa LazărPană de la Visarion”, şi ultima soţie, Ecaterina, moşte-nitoarea casei, care a dorit să o doneze bisericii.

“Steaua” la Bucureşti, 1842. Gravură în lemn după Ch. Doussault

Focul de la 1847. Arderea Bisericii Sf. Gheorghe-NouGravură în aramă de E. F. Büchner

9


Patrimoniu

Din Colecţia de Memorie locală “N. Iorga”a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

N. IORGA, Oameni cari au fost“Scriitorii români”, publicaţie săptămânală, director: Al. Vlahuţă, no. 4, Alcalay & Co. [f.a.]

Ce greu e să poţi trăi pentru gândul tău, numai pentru el! Să închizi uşile casei şi uşilesufletului. Să te întorci spre tine, spre conştiinţa ta, spre credinţa ta, dar nu pentru a te opri acolo,ci pentru a intra astfel în legătură cu puterile cele mari şi veşnice de unde vine toată acea lume dinlăuntru pe care atunci n’o mai poţi crede peritoare.

Mare vis, şi vis zădarnic. Vis neîngăduit însă, de sigur. Tu eşti, nu pentru Dumnezeu delacare socoţi că vii, şi pe care-l reclami pentru tine, ci tocmai pentru acea lume pe care vrei s’o înlă-turi, de care vrei să te fereşti, înaintea căreia vrei să te ascunzi... (La moartea lui Tolstoi)

Ion MINULESCU, Strofe pentru toată lumeaEditura “Cultura Naţională”, Bucureşti, 1930

Ştiu că-s vinovat Părinte... / Ştiu că vina mea e mare – / Vină fără de ertare; / Că-mi batjoc de cele sfinte / Şi nesocotesc scriptura / Când păcătuesc de-arândul / Şi cu fapta, / Şi cu gân-dul, / Şi cu ochii, / Şi cu gura... // Ştiu că-s vinovat Părinte... / Dar cu mult mai vinovat, / Este-Acela care minte!... // Eu nu mint – / Eu sunt ca Tine!... / Nu ştiu dacă-i rău sau bine, / Dar nu cersă fiu ertat, / Fiindcă Tu, trăeşti în mine – / Şi cum Tu faci numai bine, / Ce fac eu, la fel cu Tine,/ Nu-i păcat... (Rugă pentru ertarea păcatelor)

Lucreţiu PĂTRĂŞCANU, Curente şi tendinţe în filozofia româneascăEdiţia a III-a, Editura Socec & Co., S.A.R., 1946

În lucrarea de faţă, menită să aibă o circulaţie mai largă, am căutat, cu toată aridi-tatea subiectului, să înfăţişăm problemele tratate într’o formă cât mai accesibilă marelui pub-lic, deoarece socotim că şi literatura filozofică, ca şi întreaga producţie culturală, trebue să fiela îndemâna unui număr cât mai mare de cetitori.

“Să ne grăbim să facem filozofia populară”, spunea Diderot, şi să deschidem astfeldrumul “apropierii poporului de punctul unde au ajuns filozofii”. Este o recomandaţie, care nuşi-a pierdut nimic din actualitatea ei...


10

Istoria cãrþii

FFRRAANNCCEESSCCOO PPEETTRRAARRCCAA –– RRIIMMEE– 700 de ani de la naştere –

Volumul de faţă foloseşte ca text debază ediţia Francesco Petrarca – Can-zoniere – Testo critico e introduzione diGianfranco Contini – Annotazioni diDaniele Ponchiroli – Giulio Einaudieditore – Torino 1968 şi cuprinde 129 desonete din totalul de 318 cîte numărăCanţonierul, precum şi 38 de alte com-puneri poetice, canţone, sextine, baladeşi madrigale (după denumirea sub careele figurează în alte ediţii), din totalul de48 care întregesc alături de sonetenumărul de 366 de poezii destinate deautor lecturii zilnice pe un an întreg. Aminclus de asemenea, folosind de astă datăca text de bază ediţia Francesco Petrar-ca – Le rime sparse e i Trionfi a cura diEzio Chiorboli – Bari – Giuseppe La-terza e Figli, 1930, două din cele şaseTriumfuri care alcătuiesc micul poem cuacelaşi nume şi anume Triumful Morţii(două capitole) şi Triumful Timpului(capitol unic) pentru a întregi şi prinaceastă operă, înrudită Canţonieruluiprin substanţă şi stil, profilul artistic alpoetului.

Eta BOERIU

* Francesco PETRARCA, Rime, tra-ducere, antologare, note şi tabel crono-logic de Eta BOERIU. Cuvînt înainte deAlexandru BALACI. Bucu-reşti, MCM-LXX. Editura Univers.

… Fire contemplativă şi singuratică, viaţa exte-rioară nu a fost pentru el o ocupaţie, ci o diversiune;viaţa lui adevărată era în întregime aceea pe care otrăia în el însuşi; solitarul de la Vancluse a fost poetullui însuşi. Dante a ridicat-o pe Beatrice în universul acărei conştiinţă şi al cărei glas a devenit; Petrarca acoborît întreg universul în Laura, şi şi-a făcut din ea şidin el însuşi lumea lui. În aceasta a fost viaţa lui, înaceasta a fost gloria lui.

Francesco De SANCTIS

Francesco Petrarca a făcut ca iubirea, care fusese exilată în epocile istorice trecute înzonele îngheţate ale gîndirii abstracte, să se smulgă din tronul ei statuar, să-şi sfîşie vălurile ale-gorice, să coboare de pe piedestalurile ei în natură, în mijlocul freamătului vieţii şi al oamenilorpe care i-a învăţat să se cunoască, să-şi pună întrebări şi singuri să le caute răspunsurile…

Francesco Petrarca, primul scriitor care a simţit că sufletul individului poate să aibă oistorie, că fiecare act şi gest al vieţii poate genera o poezie, care şi-a ales drept temă realitateacotidiană, care a cîntat iubirea şi natura, nu este numai poetul unor asemenea teme ale individu-lui singular. El este totodată şi un poet al meditaţiei asupra sentimentelor înalte, generate deiubirea de Patrie. Cele două canţone inspirate de un astfel de sentiment, Spirto gentil şi Italia mia,au valoarea şi puterea mobilizatoare a unor manifeste de italianitate, de apel la lupta pentrucucerirea vechiului şi nobilului loc al Italiei în lume. Ele sunt expresia celei mai înalte conştiinţecetăţeneşti din istoria literară a Italiei, printr-o umană emoţie pe care o pot provoca şi astăzi, dupătrecerea atîtor secole…

Creştinismul poetului, sentiment înalt şi auster, este vădit ca o altă expresie a spirituluiuman, care nu elimină în nici un fel umanismul ideologiei clasice. Pentru el umanismul său afir-mat înscrie în sfera sa şi noţiunea de creştinism. Considerînd că şi alte nobile spirite ale Anti-chităţii au avut intuiţia creştinismului, prin orientarea trăirii lor după regulile severei morale,Petrarca, studios al clasicilor, consideră creştinismul mai ales prin această prismă a problematiceietice şi se arată totdeauna foarte puţin interesat de disputele teologice. Divinitatea creştină estefrecvent o temă psihologică în Canţonier…

Călător de-a lungul meridianelor continentului, scormonitor umanist al depozitelor decărţi, cunoscător deci al peisajelor europene, Francesco Petrarca a adăugat artei, dincolo de liris-mul modern, un alt tărîm binecuvîntat, a introdus în poezie natura, ca temă integrală, natura însu-fleţită, romantic parcă, de starea sufletească a aceluia care o descrie sau o alege ca fundal pentruîntîmplările din viaţa sa…

Lirica lui Petrarca este străbătută de o melancolie întovărăşită de sensul caducităţii şilabilităţii vieţii, de conştiinţa fragilităţii oricărui lucru de pe pămînt. O egală tristeţe şi o egală pro-funzime de analiză se împletesc în redarea acestui sens al «vieţii care trece cu atît de mari salturi»(CXLVIII), constatîndu-se că numai «plînsul durează în lume» (CCCXXII), că «timpul zboară,că anii fug, în aşa fel că repede ajungi la moarte» (XXX). Petrarca nu a renegat niciodată viaţa, afost totdeauna prototipul omului activ, dar peste unele versuri ale sale bate aripa neagră a morţii.Moartea îşi păstrează în poezia lui Petrarca profundul mister al trecerii spre necunoscut, dar ea nueste moartea medievală, dansul macabru al scheletelor din afrescurile cimitirelor…

Alexandru BALACI

11


Tabel cronologic selectiv

1304: La 20 iulie se naşte la Arezzo FrancescoPetrarca.1312: După o scurtă şedere la Pisa, Ser Petracco,împreună cu familia, pleacă la Avignon.1316: Se înscrie la Şcoala de Jurisprudenţă de laMontpellier.1320: Pleacă împreună cu fratele său Gherardo laBologna, unde timp de trei ani frecventează cur-surile Universităţii bologneze.1326: În urma morţii tatălui său (26 aprilie), poe-tul părăseşte Bologna şi se întoarce la Avignonîmpreună cu fratele său Gherardo.1327: În ziua de 6 aprilie, în biserica SantaChiara din Avignon, poetul o vede pentru primaoară pe Laura.1330: Pleacă în tovărăşia lui Giacomo Colonna laLombez, în Pirinei.1331: Începe să scrie Epistolae metricae.1333: Porneşte într-o lungă călătorie de studii înFranţa, Flandra şi Brabant.1334: Scrie canţona XXVIII (O, suflet aşteptat încer) şi sonetul XXVII (Urmaşul împăratului)pentru a îndemna pe principii Italiei să ia parte laCruciada pornită de regele Filip al VI-lea alFranţei şi de papa Giovanni al XXII-lea.1335: Obţine la 25 ianuarie printr-o bulă papalăsemnată de Benedict al XII-lea un canonicat laLombez.1336: Întreprinde, împreună cu fratele său Ghe-rardo, ascensiunea muntelui Ventoux.1337: Soseşte la Roma în februarie, ca oaspete alprietenului Giacomo Colonna, şi în august seîntoarce la Avignon.1338: Începe redactarea tratatului De viris illus-tribus.1339: Concepe planul de a celebra victoriile luiScipio Africanul asupra cartaginezilor în poemulAfrica.1340: La 10 septembrie primeşte la Valchiusa, înaceeaşi zi, cele două scrisori, a Senatului dinRoma şi a Universităţii din Paris, prin care i seoferă cununa de laur. Poetul alege Roma.1341: La 16 februarie pleacă spre Napoli unde, lacererea sa, este examinat de regele literat Rober-to d’Angiò şi recunoscut ca demn de a fi încu-nunat cu laurul sacru.1342: Se întoarce la Avignon.1343: În toamna acestui an pleacă din nou înItalia, la Napoli, trimis de papa Clement al VI-leala curtea reginei Giovanna cu misiunea de a apărape lîngă aceasta drepturile Sfîntului Scaun.

1344: Cumpără o casă în împrejurimile Parmei şise stabileşte acolo, începînd să lucreze la Rerummemorandarum libri.1345: În urma războiului izbucnit între familiileEste, Visconti şi Gonzaga, poetul părăseşte Parmaîn februarie şi după o călătorie plină de peripeţiiajunge la Modena şi de acolo la Bologna.1346: Se retrage pentru a treia oară la Valchiusa,dedicîndu-se poeziei şi studiilor filosofice.1347: Începe tratatul De otio religiosorum, închi-nat călugărilor de la mănăstirea din Montrieux.1348: Soseşte în martie la Parma.1349: În martie pleacă pentru a doua oară la Pado-va, de data aceasta pentru a-şi lua în primire cano-nicatul pe care i-l oferă seniorul oraşului, GiacomoNovella da Carrara.1350: Pleacă la Roma pentru a participa la festi-vităţile jubileului.1351: Primeşte la Padova scrisoarea magistraţilorflorentini (scrisoare al cărei purtător şi trimis spe-cial este Boccaccio însuşi), prin care Signoriaoraşului îl invită să se reîntoarcă în patrie.1351 – 1353: Se întoarce în iunie la Valchiusa,consacrîndu-se de astă dată operei de sistematizarea numeroaselor sale scrieri.1354: În iarna anului 1353 – 1354 este trimis caambasador la Veneţia pentru a purta tratativele depace cu Genova.1356: Este trimis la Praga ca ambasador pe lîngăCarol al IV-lea, din partea căruia primeşte titlul deconte palatin.1357: Îl susţine pe Galeazzo Visconti împotriva luiIacopo Bussolari care apăra libertatea oraşuluiPavia împotriva tiraniei dominatoare a Visconţilor.1359: Primeşte vizita prietenului Boccaccio, care,după reîntoarcerea sa la Florenţa, îi trimite unexemplar al Divinei Comedii, pe care poetul n-ocitise încă, copiat de mîna sa.1361: În primăvară părăseşte definitiv Milano şi sestabileşte la Padova.1362: Se mută la Veneţia pe care o socoteşte sin-gura oază de libertate în mijlocul unei Italii măci-nată de războaie civile şi asuprită de principiitirani.1368: Primeşte de la Boccaccio traducerea latină apoemelor lui Homer.1370: Se retrage definitiv la Arquà împreună cufiica şi cu ginerele său.1371: Îl însoţeşte pe Francesco da Carrara laBologna pentru a asista la ceremonia funerară carese celebrează în onoarea defunctului papă Urban alV-lea.1374: Moare la Arquà în noaptea dintre 18 şi 19iulie.

Sonetul CXXXIV

Nici pace n-am, nici lupta nu mă-mbie;mă tem şi sper, şi ard şi sunt de gheaţă,şi zac răpus şi zbor pînă-n tărie,nimic nu prind şi-o lume strîng în braţă.

Stăpînă am ce-n mîna ei mă ştie,dar nu mă vrea, nici nu mă lasă-n viaţă;Iubirea-ntr-ajutor nu vrea să-mi vie,nici viu mă vrea, nici cum să scap mă-nvaţă.

Văd fără ochi, strig fără limbă-n gură,să mor rîvnesc şi chem după-ajutoare,mi-s ceilalţi dragi şi mie-mi caut vină.

Zîmbesc în lacrimi, totul mi-e tortură,viaţa şi moartea-mi sunt la fel de-amareşi numai tu, stăpînă, eşti de vină.

Sonetul XII

De-ar fi s-ajung, cu sîrg ferindu-mi viaţade chinul şi de jalea ce-o doboară,să văd, cînd anii îţi vor fi povară,pierind treptat din ochii tăi dulceaţa,

şi aurul din păr albind ca ceaţaşi sur veşmîntul alb ce te-nfăşoarăşi palid chipul ce-mi răpeşte, amară,putinţa de-a vorbi şi-a-nfrînge gheaţa,

poate-mi va da Iubirea îndrăznealăsă deapăn doruri ce s-au frînt în mine,zile şi ani, grăind fără sfială.

Şi-atunci, de cărunteţii nu-i stă binedorinţi să-ncingă-n piept, fără-ndoialămă vor hrăni măcar tîrzii suspine.

Francesco Petrarca – frescăatribuită lui Altichiero

Desen atribuit lui Petrarca Ilustraţie la Canţonierul,Veneţia, 1561 Ilustraţie dintr-o ediţie a

Triumfurilor, Veneţia, 1492


12

Centenar

ANTON PAVLOVICI CEHOV

Bio-bibliografie

ianuarie 1860: se naşte la Taganrog (port lamarea Azov) Anton Pavlovici Cehov, altreilea fiu al lui Pavel Egorovici Cehov,băcan, şi al Eugeniei Iacovlevna, fiicanegustorului Morozov. A.P. Cehov are doifraţi mai mari – Alexandru şi Nicolae, doimai mici – Ivan şi Mihai şi o soră – Maria.1861: abolirea sclavajului în Rusia.1876: P. Egorovici Cehov dă faliment şifamilia se mută la Moscova. Doar Antonrămîne la Taganrog să termine liceul –, cubani obţinuţi din meditaţii şi de la un unchial său.1879: Anton Pavlovici Cehov – bacalaureat– pleacă la Moscova, unde se înscrie la Fa-cultatea de Medicină.1880: Cehov publică prima sa nuvelă Scri-soarea unui proprietar de la Don către veci-nul său savant în revista “Furnica”.1881: Moare Dostoievski. Asasinatul luiAlexandru II. Alexandru III urmează la tron.Reacţii politice. Cehov colaborează lareviste umoristice.1884: Cehov termină facultatea şi practicămedicina la Voskressensk şi Zvenigorod.Apare prima culegere de nuvele, PoveştileMelpomenei.1886: Cehov colaborează la “Novoie Vre-mia”, cotidian guvernamental. Îl cunoaşte peA. Suvorin, directorul ziarului, viitorul edi-tor al lui Cehov. Începe prietenia lor.1888: Academia de Ştiinţe îi oferă PremiulPuşkin.1889: Mare succes cu piesa Ivanov pe scenaTeatrului din Petersburg.1890: Cehov pleacă în insula Sahalin, pentrua cunoaşte viaţa condamnaţilor, în vederearealizării unui roman. 1891: Pleacă în străinătate cu Suvorin

(Viena, Veneţia, Florenţa, Roma, Monte-Carlo, Paris).1892: Apare nuvela Salonul nr. 6 în care sesimte influenţa lui Tolstoi.1893: Cehov se retrage la moşia de laMelikhovo. Activitate medicală şi socială. 1894: Starea sănătăţii lui Cehov este pre-cară. Tuberculoză cu hemoptizii. Întreprindealtă călătorie în Occident.1895: În plan literar-european se afirmă miş-carea simbolistă. Cehov respinge “deca-denţa” simbolistă. Vizită la Iasnaia Poliana,la Tolstoi. Scriitorul continuă să trăiască lamoşia Melikhovo.1896: Călătoreşte în Caucaz şi Crimeea.Premiera Pescăruşului la Petersburg.1897: Este fondat Teatrul artistic din Mosco-va de către Stanislavski şi Nemirovici-Dan-cenko. Cehov face a treia călătorie în Occi-dent: Biarritz, Nisa. Publică o culegere depiese în care apare şi Unchiul Vania.1898: Moare tatăl scriitorului. Se cumpărăcasa de la Ialta. Pescăruşul cunoaşte unmare succes la Moscova. Cehov o întîlneştepe Olga Knipper, actriţă în trupa luiStanislavski. 1899: Stabilire definitivă la Ialta. Prieteniacu Gorki. Unchiul Vania în premieră la Mos-cova.1901: Trei surori – premieră la Moscova.Olga Knipper joacă rolul Maşei. Are loccăsătoria scriitorului cu Olga Knipper.Agravare a bolii scriitorului, urmată de ointernare în sanatoriu.1902: Solitar la Ialta.1903: Agravare a bolii. Scrie Livada de vişi-ni.1904: Premiera piesei Livada de vişini laMoscova, cu Olga Knipper în rolul Ra-nevskaia. Scriitorul pleacă în Germaniaunde moare la 2 iulie 1904. Va fi înmormîn-tat la Moscova, la 9 iulie 1904.

Lev TOLSTOI

Cehov, ca artist, nu poate fi comparat cu scriitorii ruşi de pînă la el – cuTurgheniev, Dostoievski sau cu mine. Cehov are o manieră aparte, ca la impresionişti.Vezi că pictorul aruncă tuşele de culoare la întîmplare şi crezi că nu există nici un fel delegătură între aceste pete cromatice, dar este de-ajuns să te îndepărtezi cu cîţiva paşi deşevalet, pentru a avea o impresie a întregului: în faţă îţi apare un tablou al naturii, viucolorat şi plin de farmec.

Maxim GORKI

În fiecare povestire umoristică a lui Anton Pavlovici aud suspinul molcom şiadînc al unei inimi curate, cu adevărat omeneşti… Nimeni n-a înţeles atît de limpede şicu atîta fineţe ca Anton Cehov tragicul mărunţişurilor vieţii, nimeni pînă la el n-a ară-tat oamenilor în chip atît de necruţător, de veridic, tabloul ruşinos şi trist al vieţii lor, înhaosul tulbure al existenţei filistine.

G. CĂLINESCUCehov face parte din familia lui Cervantes şi

Molière, adică a acelor genii care au tristeţeaveselă. […]

Schiţele şi scenele umoristice ale lui Cehoverau scurte şi după formule pe care le întîlneşti întoate publicaţiile bufe ale timpului, de pretutin-deni; parodii în stil medical ori redacţional,monoloage, procese-verbale, scrisori anonime,altercaţii în public, interogatorii la tribunal, şed-inţe municipale.

Caragiale le-a folosit şi el cu mult succes. Cutoate limitările şi banalitatea pînă la un punct aşablonului, schiţele lui Cehov sunt de o fanteziearistofanescă, de un comic dureros şi mai ales deo îndrăzneală uimitoare. […]

Figurile lui, ţinute într-o cutie de jucării,scapă la deschiderea capacului şi se întind fan-tomatic spre cer. Descripţia morală a lui Cehov arecalităţile mătăsurilor cu două reflexe, scriitoruldescoperă gingăşia în ridicul şi intră în dramăprin bufonerie.

Al. PHILIPPIDE… Nu sînt foarte mulţi scriitorii pe care îi

citeşti, îi reciteşti, nu-i mai laşi din mînă, atuncicînd i-ai luat din bibliotecă, din care îţi pare rău cănu ţi-a mai rămas ceva de citit după ce-ai ajunssă-i cunoşti în întregime, şi, totodată, care sînt atîtde bogaţi, de variaţi, de neprevăzuţi, încît, ori decîte ori i-ai citit, tot îţi mai rămîn lucruri dedescoperit la o nouă lectură. Anton PavloviciCehov este un astfel de scriitor, care te însoţeştetoată viaţa şi la care te întorci mereu, ca la un pri-eten vechi şi drag.

Texte reproduse din A.P. Cehov, Schiţe şi povestiri(1880 – 1883), I. Traduceri de Anda Boldur. Studiu intro-ductiv, cronologie, repere de istorie literară şi note de So-rina Bălănescu, Editura Univers, 1986, şi din “TeatrulNaţional. Caiet-program” nr. 80/1989.

13


Pe mine mă vor citi în Rusia încăvreo cîţiva ani… Apoi, timp de şapte-opt aninu mă va citi nimeni, pentru a fi reluat maitîrziu, şi atunci pentru multă vreme…

A.P. CEHOV

Cehov şi Tolstoi

Cehov şi Olga Knipper-Cehova

Raymond CARVER

… La 13 iunie, cu trei săptămîni înainte de moarte, Cehovîi scria mamei sale o scrisoare în care o anunţa că sănătatea lui seîmbunătăţea. “S-ar putea ca într-o săptămînă să fiu complet vinde-cat” îi spunea el. Ce-l îndemna să afirme aceasta? Putem oare şti cegîndea cu adevărat? Fiind el însuşi medic, nu putea fi înşelat. Era pecale să moară, era cît se poate de simplu şi de inevitabil. Cu toateacestea, se ducea să stea în balconul camerei sale de hotel şi petre-cea ceasuri întregi studiind orarele căilor ferate. Cerea să fie infor-mat asupra datelor de plecare a vapoarelor care asigurau legăturaîntre Marsilia şi Odesa. Dar ştia. În stadiul acesta, trebuia în modobligatoriu să ştie. Totuşi, într-una din ultimele sale scrisori, îi afir-ma surorii lui că se întrema cu o rapiditate de necrezut.

Trecuse deja multă vreme de cînd pierduse orice poftă pentrumunca literară. Cu un an înainte, era cît pe ce să nu termine Livadade vişini. Redactarea acestei piese fusese cea mai grea probă dinviaţa sa. Spre sfîrşit, nu mai reuşea să scrie decît cinci sau şase rîn-duri pe zi. “Încep să-mi pierd curajul, îi scria Olgăi. Am impresia cămi-am trăit traiul ca scriitor şi fiecare frază pe care o scriu mi separe mediocră şi complet inutilă”. Totuşi, a perseverat. A terminat

Livada de vişini în luna octombrie 1903 şi n-a mai scris niciodatăaltceva, în afară de scrisori şi de cîteva însemnări în carnetele sale.

La 2 iulie 1904, puţin după miezul nopţii, Olga a trimis deurgenţă după doctorul Schwörer: Cehov delira…

Doctorul Schwörer a început să desfacă sticla de şampanie. Ofăcea metodic, ca tot restul, străduindu-se să atenueze veselaexplozie. A umplut cele trei cupe, după care, cu un gest maşinal, avîrît din nou dopul în gîtul sticlei, înfundîndu-l cu palma. Apoi s-aapropiat de pat cu cupele pline. Olga a lăsat pentru un moment mînalui Cehov (această mînă care-i ardea degetele, cum va scrie ea dupăaceea), i-a vîrît sub cap o a doua pernă, apoi i-a pus în mînă cupaaburită şi i-a strîns cu grijă degetele în jurul piciorului paharului.Cehov, Olga şi doctorul Schwörer s-au uitat unul la altul, dar n-auciocnit. Pentru ce ar fi putut închina? Pentru moarte? Adunîndu-şipuţinele puteri ce-i mai rămăseseră, Cehov a şoptit: “E atît de multde cînd n-am mai băut şampanie”, apoi a dus cupa la buze şi a băut.Cîteva clipe mai tîrziu, Olga a luat cupa goală şi a pus-o pe măsuţade noapte. Cehov s-a întors pe o parte, a închis ochii şi a suspinat.În clipa următoare, respiraţia i s-a oprit…

(Cei trei trandafiri galbeni. Traducere de Sanda Mihăescu-Cîrsteanu)

Trei surori, Teatrul de Comedie, 1975 – 1976 Livada de vişini, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, 1984 – 1985


14

Autografe contemporane

Bibliografie

Proză• 1970: Ningea în ochii ei albaştri, schiţe şi po-vestiri, Editura Eminescu• 1971: Despre vii, numai bine, roman, EdituraCartea Românească• 1979: Blana de viezure, povestiri, Editura CarteaRomânească• 1982: Rămăşagul, roman, Editura CarteaRomânească• 1983: Curtea interioară, roman, Editura Alba-tros• 1987: Capcana de piatră (O anchetă pe contpropriu), roman, Editura Cartea Românească

Poezie• 1981: Muzeul Poetului, elegii, Editura Eminescu• 1996: Poemul de dimineaţă, elegii, EdituraVinea• 1999: Cuvinte lângă zid, elegii, Editura Vinea • A realizat antologia de versuri: Haina de brumă,a poetului Valeriu Ciobanu, Editura Minerva, 1984

Literatură pentru copii• 1991: Întâmplări din pădure, povestiri, EdituraIon Creangă

Album de artă fotografică• 1984: Natura sculptează, Editura Sport-Turism

Expoziţii de artă fotografică• Pietre şi Oameni pe care i-am întâlnit

În curs de apariţie:• Ruptura, roman• Vreme închisă (jurnal, 2 volume), 1979 – 1999

fragmentată şi risipită prin ţară, dar şi de un context anume, privilegiat, în carereuşisem un lucru nemaisperat: să duc până la capăt rememorarea iubirii noas-tre. De ce tocmai aici şi acum şi după o atât de lungă amânare? la aceste între-bări nu se răspunde uşor – şi poate nici nu există un răspuns mulţumitor, dacăîn timp eu n-am găsit sau nu am acceptat vreunul ca atare – şi atunci singurulrăspuns ar fi această înşiruire de notaţii: amintiri, gânduri, îndoieli, reconsi-derări, supoziţii, temeri, lamentouri şi speranţe neîndreptăţite; o largă pendulareîntre pierdere şi regăsire, între “gheaţă şi dorinţă”, cum se exprima cineva careînţelesese că el însuşi nu poate spune decât “cuvinte care s-au mai spus”. Căcipovestea noastră de dragoste, dacă nu cumva am spus-o deja, este atât deasemănătoare cu alte şi alte “poveşti de pe vremea studenţiei”, că pur şi simpluse pierde în imensa masă a celorlalte, la modul în care eu însumi nu o mai potdesluşi dintre ele: o seară de toamnă când ne-am cunoscut şi mi-am dat seama,uimit şi flatat, că-mi acorzi o atenţie specială, seri tot acolo, la dansuri, de douăori pe săptămână, când ne trezeam mereu unul lângă altul, fără să-mi dau seamacum se petreceau lucrurile, o plimbare lungă pe jos, până în cartierul tău de lamarginea Bucureştiului, un An nou pe care am fi vrut să-l facem împreună darnu s-a putut, fiind la facultăţi diferite, o scurtă vacanţă de iarnă, câteva treceri îngrup prin Cişmigiu sub zăpadă (bătăi cu bulgări), o plimbare de primăvară pesub bolţi de glicină (încercam să-ţi vorbesc despre mine, autocritic), o ieşire laSinaia, cu echipa de dansuri, examenele din mai – iunie, optsprezece zile detabără studenţească la mare, plecarea mea în practica de diplomă, scrisori,revenirea, o seară în parc, ruptura “fără preaviz”, o noapte de nebunie la poartata, apoi încă şase luni cât te-am privit de dincolo de zidul ridicat de interdicţiata – ai putea să mai adaugi ceva? – şi aceste trei decenii în care nu am reuşit saunu am vrut să avansez cu nici un milimetru în neînţelegerea mea cu privire lamotivele rupturii. Or, în lipsa acestei înţelegeri absolut necesare, de la care eum-am derobat, amintirea acelei iubiri, trupul ei de pasăre cântătoare, a rămasacolo unde căzuse, ca o imagine nedevelopată; cum ar fi putut să părăseascălocul în care o lăsasem, să se înalţe, lansându-se în zbor încoace sau în orice altădirecţie, doar într-o singură aripă? – căci aşa şi nu altcum o lăsase acolo refuzulmeu de a înţelege, care era (abia acum înţeleg) refuzul meu de a accepta eşecul.[…]

* * *

Sunt şi câteva scene pe care mi le aduc bine aminte, şi, tocmai pentru căsunt doar câteva din această categorie, am luat obiceiul de a mă întoarce la ele,

Mai devreme decâtniciodatã

În toamna trecută am fost pentru douăluni în Munţii Apuseni – despre caren-aş vrea să suflu aici nici un cuvânt înplus –, două luni în care mi s-a părut cărespir un aer special, impregnat deamintirea ta. Iar când, la sfârşitul cam-paniei, am părăsit miraculosul ţinut, luân-du-mi rucsacul în spate şi rotindu-mi pen-tru ultima oară ochii asupra acelui peisajdevenit atât de drag, mi-am dat seama deo-dată, cu o apăsare pe suflet, că mă despartnu numai de nişte locuri frumoase, nunumai de încă un episod din viaţa mea

Ion LAZU

15


ca la nişte repere salvatoare, în hăţişul acelei întâmplări, deja pejumătate cufundată în umbra de la baza versantului.

Întâlnirea de la care a plecat totul a avut loc pe interva-lul, destul de îngust, dintre rândurile de scaune, unde nu seputea sta decât în grupuri mici; era chiar la începutul serii, dupăapelul pe care îl făcea cu seriozitate maestrul, punând absenţeşi interesându-se de soarta celor care lipseau – era de obicei omică pauză înainte de a ne chema pe scenă, după caz, băieţii,fetele, soliştii, pe cei de la un dans sau altul, în funcţie de sta-diul unde rămăsesem cu repetiţia data trecută; aveam îndeobştedouă repetiţii pe săptămână, dar şi trei, dacă ne aflam în preaj-ma unui spectacol, a unui concurs. Multă mişcare în sală,dansatorii îşi lăsau hainele pe spetezele scaunelor, schimbaufraze, dar propriu-zis timp nu era, ştiam că ne aşteaptă o muncăintensă, stăruitoare, concentrare, efort. Maestrul, bun psiholog,lungea într-adins discuţia cu corepetitorul său, cu altcineva dinpreajmă, dându-ne acest răgaz de acomodare. Eram pe intervalcu colegul meu nedespărţit Nelu D., undeva spre mijlocul sălii,când aţi venit direct spre noi, tu şi încă vreo două fete; spundirect spre noi, fiindcă vă lăsaserăţi hainele undeva mai în faţă,nu departe de scenă, aşa că în mod firesc nu aveaţi ce căuta înaceastă parte a sălii. Ne-aţi interpelat, mai exact tu mi-aiadresat o întrebare pe care nu o mai reţin şi după aceea a urmatun scurt schimb de replici, întrerupt de prima chemare pe scenăa fetelor. În tot timpul până la pauza următoare nu m-am maimişcat din acel loc, nu m-am mai fâţâit prin sală sau pe hol,presimţind ceva: aşteptând o continuare. Bucuros şi emoţionat,dar mai ales foarte surprins, nevenindu-mi parcă să cred căinterpretasem corect gestul tău. Te priveam intens, de pe scaun,cu mâinile încleştate pe speteaza din faţă. Privirile tale nu-mirăspundeau; ca orice persoană la începutul acestei activităţi,erai cu totul absorbită de învăţarea paşilor; dar, la pauză, te-airegrupat cu cele două colege şi, coborând de pe scenă, aţi venitla locul unde vă aşteptam, ca pentru a continua discuţia între-ruptă. Atunci, sau la următoarea pauză, sau la cele care s-ausuccedat, regăsindu-ne de fiecare dată în locul unde ne inter-sectasem prima oară, oricum nu mai târziu decât în acea searăde început, ai avut o primă mirare: “Cum, sunteţi deja în anulpatru?” Nu sunt prea sigur dacă acest “deja” a existat efectiv,sau a fost doar subînţeles, dar eu, care intrasem în alertă,“ciulind toate urechile” (expresia am născocit-o mai târziu şiera un alt fel de a spune, mai nostim poate, că eram cu toatesimţurile la pândă), în timp ce îţi confirmam că suntem deja înpatru – eram, cum am spus, cu nelipsitul Nelu D., discuţiapărea să se refere în egală măsură la amândoi –, privindu-tenumai şi numai pe tine şi încântat nevoie mare că tu însăţi măpriveai de aproape, cu mare însufleţire – un moment ai ridicatmâinile în sus, la nivelul umerilor, cu un gest care m-a tulburatîn plus prin ambiguitatea sa: parcă ai fi vrut să-ţi faci loc prinacea înghesuială şi să treci mai departe, într-ale tale, când defapt nu ai făcut decât să iei o poziţie mai explicită în faţa mea,dar atunci de ce totuşi ai ridicat o clipă braţele ca şi când ai fivrut să te predai – eu privindu-te cu aviditate, dezgrădit şi stră-duindu-mă să nu pierd o fărâmă din această desfăşurare carevoiam să nu mai ia sfârşit, fără să te întreb de ce te miră asta,întorceam pe toate părţile propoziţia ta, îi interogam pe rândtoate nuanţele şi încercam să mă dumiresc dacă mirarea ta estedoar surpriză, dacă este o nedumerire legată de un calcul greşitpe care ţi-l făcuseşi? era o mirare bucuroasă, sau ascunseseşi înea puţină dezamăgire? – căci erau mai multe lucruri deodată întonul rostirii tale şi eu voiam să ştiu dacă această noutate vatrage în favoarea sau în defavoarea mea.

Şi tot în acea primă seară, dar mai spre sfârşitulrepetiţiei, şi tot pe intervalul îngust dintre rândurile de scaune,un pretext cum nu se poate mai nimerit ca să te plasezi cât maiaproape de mine şi, în acelaşi timp, să cobori vocea până lanivelul şoaptei (spre marea mea încântare), ai vrut să te edifici:“Şi deci cum îţi spune, Lazur?” La care eu, dintr-odată foarterelaxat şi oarecum protector, ca atunci când ai, pe neaşteptate,un ascendent cât de mic asupra celuilalt, am zâmbit larg şi amcăutat să lungesc vorba: “Lazùr, zici?, nu, nu mă cheamă aşa,dar sună frumos şi poţi să-mi spui aşa: Lazùr…” După care amfăcut precizarea cuvenită. Şi iar ai făcut un pas sau doi, în acelspaţiu îngust, vrând să dai impresia celorlalţi că eşti în trecerepe lângă mine. Oricum, când mi-ai pus întrebarea te aflai cuspatele la scena dinspre care veniseşi, acel Lazùr l-ai şoptit cuun fel de tulburare şi cu un tremolo în glas, iar când eu am pre-luat cuvântul, făcându-l să vibreze încă o dată, te-ai clintit dinloc şi, în vreme ce eu îţi explicam, oarecum amuzat de con-fuzie, aplecându-mă puţin asupră-ţi, ai început să aluneci pelângă mine, astfel că atunci când eu mi-am încheiat fraza, eraideja în cealaltă parte, dar tot cu faţa la mine, iar eu cu spatelela scenă, privindu-te; în această mişcare prodigioasă, mâna meastângă a schiţat un început de gest, de parcă ar fi vrut să teînvăluie şi să te conducă, dar a revenit la loc, fără ca vârfuriledegetelor să te fi atins măcar. Am şi azi vii în amintire toatedetaliile scenei şi pe cei din jur: Nelu D., cu faţa numai zâmbet,îndreptându-se spre noi, Budin aşezat pe primul scaun, Pârvanstrecurându-se printre rânduri… dar mai ales chipul tău însu-fleţit şi ochii veseli, jucăuşi, cei pe care mi i-am amintit instan-taneu şi care m-au ajutat să te recunosc fără greş, de curând, înparc…

Am la îndemână aceste scene, ce-aş putea să fac, decâtsă le izolez şi să le zidesc în cuburi de gheaţă, ca apoi să măapropii de ele din orice direcţie şi să le descriu la nesfârşit…Sunt mai multe, o galerie, pot să trec după bunul meu plac dela una la alta, să le contemplu, să le chestionez. Iată-ne pe tro-tuarul din Schitu Măgureanu, de data asta pe la prânz, probabil,după un spectacol, aşteptând tramvaiul. Ploua, ne refugiasemspre zidul clădirii, căutând adăpost sub streaşina înaltă, darpicături răzleţe veneau peste noi, împinse de vântul toamneisau de curentul de pe bulevard; eram un grup de cinci – şase, tulângă umărul meu stâng, căci aş fi vrut să te apăr de şfichiulploii, deşi era după aceea; am întors capul spre colega ta şi, cugura amară, am spus câteva cuvinte care trebuiau să ajungă lasufletul tău; atât de oprimat, am ridicat două degete până latâmplă, spunând ce-am spus şi rugându-mă la Dumnezeu, îngând, să mă elibereze, încărunţindu-mi simultan părul şi sufle-tul, chiar în clipa aceea; dar minunea se lăsa aşteptată şi atunci,retrăgându-mă dintre voi, am dibuit cu pantoful o treaptă, apoiîncă una şi încă una pe scara părăsită, rezemându-mă cu spatelede uşa neagră, înaltă, zăvorâtă; am înţepenit aşa, cu ceafa lipităde lemnul umed, cu ochii strâns închişi, ca la execuţie. Poate căde fapt nu a fost decât o treaptă şi apoi tocul uşii, mai scunddecât o treaptă propriu-zisă, această răstignire simbolică areînsă nevoie, în amintirea mea, de înălţime în plus şi de izo-lare… o punere în scenă a durerii, izvorâtă din Mândrie şiTăcere –, cei doi camarazi lângă care ai vrea să mori, cu o pu-tere care este numai a tinereţii…

(Fragment din romanul Ruptura,în curs de apariţie la Editura Albatros)


16

Societate informaţionalăProgramul eContent Plus pe 2005 – 2008Pe 22 aprilie 2004 Parlamentul European a adoptat o

rezoluţie legislativă în vederea stabilirii unui program care săfacă mai accesibil conţinutul digital în Europa. ProgramuleContent Plus acoperă o perioadă de patru ani, începând cu 1ianuarie 2005.

eContent Plus este un program de piaţă care îşi prop-une să sprijine producţia, întrebuinţarea şi distribuţia conţi-nutului digital european şi să promoveze diversitatea lingvis-tică şi culturală pe reţelele internaţionale.

Parlamentul a fost de acord cu propunerea de buget aComisiei, de 163 milioane de euro, dar a prevăzut ca 55,6milioane de euro să fie folosite pentru perioada 2005 – 2006.Mai departe, un amendament a adăugat o nouă prevederecare stipulează ca rezultatul evaluării să fie înaintat de cătreComisie Parlamentului şi Consiliului, împreună cu oricepropunere de amendare a Deciziei, înainte de prezentareabugetului UE pentru 2007 şi, respectiv, 2009. În completare,Parlamentul elucidează obiectivele şi, în unele cazuri, sta-bileşte limitele orientării în domenii de interes public (sec-torul informaţiei publice, conţinut educaţional, ştiinţific şi decercetare, conţinut provenit din instituţiile culturale).

Extinderea UE, 1 mai 2004Europa sărbătoreşte extindereaCipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania,

Letonia, Malta, Polonia, Republica Slovacă şi Slovenia suntacum membre ale UE. Din 1 mai 2004 Uniunea Europeană acelor 15 state a devenit Uniunea celor 25.

În preajma acestei date a avut loc o serie de mani-festări în toate statele membre şi în cele aspirante, de pe coas-ta vestică a Irlandei până la graniţa estică a Poloniei, şi dinValletta în sud până în cel mai nordic colţ din Finlanda.

În toată Europa au fost organizate diverse evenimenteprecum concerte şi expoziţii, expoziţii de artă culinară, dez-bateri şi schimburi transfrontaliere. Toate aceste manifestărisubîntind o puternică notă personală, de vreme ce toţicetăţenii europeni şi politicienii au sărbătorit acest eveni-ment.

În ajunul zilei extinderii, pe 30 aprilie, a avut loc unconcert al celor mai renumiţi artişti din noile ţări membre:grupul Brainstorm din Letonia, Neikoso din Estonia,Michalis Hadjiyiannis din Cipru, Cotton Club Singers dinUngaria, Blue Cafe din Polonia, Rozmarinke din Slovenia,Jenis Dalibor din Slovacia, Lukáš Vondrácek din RepublicaCehă, Violeta Urmana din Lituania. Din Turcia, a fost prezen-tă ca oaspete de onoare cântăreaţa Sertab.

În încheierea manifestărilor, Uniunea Europeană deRadiodifuziune, cu sprijinul Comisiei Europene, a organizat,la miezul nopţii, un foc de artificii, în portul maltez.

Summit-ul mondial despre Societatea informaţională Miniştrii pentru Afacerile Generale au adoptat pe 26

aprilie 2004 concluziile Summit-ului mondial despre Soci-etatea informaţională (WSIS). UE doreşte ca toate statele şiinstituţiile care iau parte la procesul WSIS să respecte in inte-grum Declaraţia Principiilor, convenită la Geneva în decem-brie 2003.

Declaraţia reafirmă, între altele, dreptul la libertateade opinie şi expresie, incluzând dreptul de a susţine opiniifără intervenţii şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şiidei prin intermediul mass-media, fără frontiere.

Planul acţiunii a încercat să identifice politici de dez-voltare naţională şi strategii naţionale ca pietre de temeliepentru crearea Societăţii informaţionale. UE va prezentaagenda Solidarităţii Digitale. În plus, UE este preocupată dea avea o contribuţie substanţială în deliberările Grupuluioperativ pentru Mecanismele Financiare şi ale Grupului delucru pentru Guvernarea Internet.

Consiliul a cerut o scurtă prezentare a strategiei, careva subîntinde metodologia Uniunii în diversele aspecte aleprocesului de pregătire, incluzând priorităţile UE pentru Fazaa II-a. UE consideră că acest proces de pregătire, pentru a fieficient, trebuie să fie structurat cu claritate, simplu şi trans-parent, iar acest lucru trebuie să transpară în scurta prezentarea strategiei.

Meridian biblioteconomic

EBLIDA

O r i z o n t u r iP r o g r a m eI n i þ i a t i v e

17


Riscurile încălcării libertăţii de expresie şi a dreptului la informaţie în UEParlamentul a adoptat pe 22 aprilie 2004 un raport

foarte controversat despre libertatea de expresie şi dreptul lainformaţie, cu 237 de voturi pentru, 24 contra şi 14 abţineri.Înainte de votare, două grupuri politice, EPP-ED (EuropeanPeoples Party/ Christian Democrat – Partidul Popular Euro-pean Creştin Democrat) şi UEN (Union for Europe of theNations – Uniunea pentru Naţiunile Europene), au declarat cănu vor participa la vot, ca protest împotriva procedurii devotare. Tot înainte de votare, parlamentarii au respins cu 214voturi pentru, 259 împotrivă şi cu o abţinere, cererea deretragere a raportului la comitet.

În acest raport, Parlamentul a subliniat că mass-medialibere şi pluraliste este un principiu esenţial pentru libertateade expresie şi dreptul la informaţie. Parlamentarii au consi-derat că există suficiente prevederi care să garanteze o exa-minare detaliată a situaţiei de către Comisie, care ar trebui săfie urmată de propuneri legislative adecvate. Un studiu pre-liminar întreprins de Institutul European pentru Mass-Media(EIM) a arătat că, în cele opt ţări examinate (Franţa, Germa-nia, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Suedia şi Marea Bri-tanie), există probleme care impun cercetări viitoare. Studiulacesta va fi terminat în iunie anul curent, şi va cuprinde con-cluzii comparate bazate pe situaţia celor 25 de state membre.

Parlamentarii au făcut numeroase recomandări. Auatras atenţia Comisiei să redacteze o directivă care să prote-jeze pluralismul mass-media în Europa. Parlamentarii auconsiderat că ar trebui să fie adoptată la nivel european o legecare să împiedice personalităţile politice să aibă interese eco-nomice majore în mass-media. În plus, ar trebui realizat unraport anual despre pluralism. Constituţia UE ar trebui săcuprindă o prevedere privind nevoia asigurării pluralismuluimass-media. Statele membre ar trebui să introducă în consti-tuţiile lor prevederi despre rolul activ în promovarea respec-

tului pentru libertatea şi diversitatea mass-media.În ceea ce priveşte situaţia din statele membre, Par-

lamentul a subliniat, între altele, că Irlanda se confruntă cu olipsă a nivelului de plată, datorită plăţii taxei pe valoare adău-gată pentru ziarele irlandeze, dar nu şi pentru ziarele brita-nice, care ocupă aproximativ 25% din piaţa irlandeză. Parla-mentul a afirmat că Italia “se află în faţa unui posibil risc alviolării dreptului de libertate a expresiei şi de informaţie”.Parlamentarii au invitat Parlamentul italian să accelerezereforma privind sectorul audiovizualului, ţinând cont deprevederile legii Gasparri care sunt incompatibile cu legilecomunitare. (Legea Gasparri, votată de Senatul italian pe 2decembrie 2003, oficial îşi propune să pregătească schim-barea pentru o televiziune digitală terestră, în realitate însă,permite dreptul de proprietate a mai multor media,reformează îngrădirile anti-trust, dar mai ales alege compo-ziţia consiliului de administraţie al televiziunii publice RAI.De asemenea, există o serie de măsuri menite să serveascăinteresele grupului Mediaset, al cărui proprietar este pre-mierul Silvio Berlusconi, care au fost menţinute de aceastălege. Legea Gasparri a fost respinsă de preşedintele Italiei,Carlo Azeglio Ciampi, sub considerentele că aceasta încura-jează crearea unor poziţii dominante şi că există câtevaaspecte privind pluralismul informaţiei care nu se armo-nizează cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale. După exami-narea ei de către Parlamentul italian, controversata lege a fostadoptată de către Senat pe 24 aprilie 2004 – n.tr.).

(Din buletinul EBLIDA “Hot News”, aprilie 2004)

Traducere de Julieta MOLEANU


18

Între 21 şi 28 august 2004 va avea loc la Buenos Aires aşaptezecea ediţie a Conferinţei Generale şi Consiliului IFLA(Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Bibliotecare). Esteprima oară când cel mai important eveniment IFLA se des-făşoară în America Latină. Tema generală propusă celor optdivizii şi numeroaselor unităţi este Bibliotecile: instrumente pen-tru educaţie şi dezvoltare.

În prima zi sunt programate şedinţele Comitetului profe-sionist şi ale Consiliului administrativ. Aceste două corpuri seîntrunesc cel puţin de două ori pe an, una dintre întruniri fiind laConferinţa anuală a IFLA, pentru a coordona activităţile profe-sionale ale unităţilor, a elabora noile politici ale organizaţiei şi afixa noi programe. De asemenea, în a doua parte a zilei vor avealoc şedinţele consiliilor coordonatoare ale celor opt divizii.

A doua zi este dedicată întrunirilor membrilor comitetu-lui permanent al secţiunilor IFLA. Sesiunea de comunicări şti-inţifice va fi deschisă de discursul romancierului argentinianTomás Eloy Martínez, în prezent director al Secţiei de StudiiLatino-Americane la Universitatea Rutgers din New Jersey,SUA. Secţiunea Bibliotecilor Metropolitane (numită astfel şidevenită secţiune IFLA din ianuarie, anul curent, din fostaINTAMEL, i.e. Round Table of the International Association ofMetropolitan Libraries) are ca temă pentru discuţii Bibliotecilemetropolitane: motoare pentru învăţare? La semnul întrebăriidin finalul titlului şi-a propus să răspundă directorul Biblioteciipublice din Rotterdam, Regatul Ţărilor de Jos, F.H. Meijer, cudiscursul intitulat Biblioteca, spaţiu de fuziune – posibilităţi şioportunităţi, în calitate de Preşedinte al Secţiei bibliotecilor me-tropolitane.

Preocuparea comunităţilor bibliotecare pentru acestsubiect este una activă şi continuă, dovadă tema propusă acesto-ra de către organizatorii Conferinţei anuale a Secţiunii, care vaavea loc în perioada 26 septembrie – 1 octombrie 2004 la Sin-

gapore.Una dintre cele mai atractive prezentări ale acestei din

urmă conferinţe pare a fi experimentul Do-it-yourself Library.Reamintim că la ultima întrunire generală IFLA, desfăşurată laBerlin, Ngian Lek Choh, de la Biblioteca Naţională din Singa-pore, a prezentat proiectul unei biblioteci Do-it-yourself, con-cepută ca o bibliotecă fără serviciu permanent de împrumut.

Pentru a suprima aglomerările de la sfârşit de săptămânăşi din vacanţele şcolare, care conduceau la întârzieri de 45 deminute (sic!), pentru a returna o carte şi încă pe atât pentru aîmprumuta alta, Biblioteca Naţională a introdus încă din 1998maşini de împrumut care funcţionează 24 de ore. Aceste maşinis-au dovedit eficiente doar în anularea cozilor, personalului bi-bliotecar revenindu-i sarcina de a anula fişele de împrumut alecărţilor returnate. Ulterior, a fost creat un sistem folosindfrecvenţe radio, care să efectueze automat livrarea şi returnareamaterialelor biblioteconomice. În vreme ce cartea este introdusăîn căsuţele special amenajate, un senzor va citi marca de înre-gistrare şi va anula fişa de împrumut din sistemul de împrumutal bibliotecii. Alte funcţiuni ale acestui sistem sunt efectuarea deplăţi şi verificarea on line a datelor de împrumut.

Participanţii la întrunirea de anul acesta vor avea prilejulsă vadă cea dintâi bibliotecă de tip Do-it-yourself în cadrul Bib-liotecii Sengkang, care funcţionează într-un shopping mall, con-ferind utilizatorilor flexibilitatea orară mult dorită. Proiectulambiţios al cercetătorului Ngian Lek Choh mai prevedea şicrearea unui serviciu interactiv pentru utilizatori (un “cyberian”în engleză), o replică virtuală a bibliotecarului din viaţa obişnu-ită a bibliotecilor noastre.

Julieta MOLEANU

Repere ale Conferinþei Generale,ale Consiliului IFLA ºi ale Conferinþei anuale a

Secþiunii Bibliotecilor Metropolitane

19


– Tradiţional, în fiecare an, la finele lunii mai, la Bi-blioteca Publică “Onisifor Ghibu” se desfăşoară mani-festările culturale Zilele Ghibu. Anul acesta, evenimentuleste unul deosebit, o să vă rugăm să ne oferiţi mai multeamănunte.

– În această periferie în care ne aflăm, ne dorim cutoţii să ne integrăm în Europa, alături de valorile culturaleuniversale, păstrându-ne, totodată, propria identitate. Suntemîn permanenţă în căutare de ceva care ne-ar schimba într-unfel destinul şi soarta, dar fără a depune vreun efort în acestsens. Nimeni nu va veni să facă aici ceva deosebit, cevaimportant. Biblioteca “Onisifor Ghibu” este o instituţie acărţii, care poartă cu demnitate numele acestui mare militant,patriot, pedagog Onisifor Ghibu, şi mai apoi, cu atâta parti-cipare a fiului acestuia, profesorul şi patriotul OctavianGhibu, care a venit aici şi a pus umărul pentru înfiinţareaacestei biblioteci. Avem recunoştinţa şi respectul acestormari oameni cu care orice naţiune din lume s-ar mândri, pen-tru că s-au risipit blagorodnic, dar şi s-au înălţat maiestuos pebaricadele vieţii, apărând în primul rând şi oriunde cinstea şidemnitatea neamului. De la ei am pornit, pentru că mani-festările culturale şi ştiinţifice constituie în esenţa lor ZileleGhibu. Ele sintetizează, de fapt, într-o formulă artistică, darşi într-o formulă ştiinţifică contribuţia acestor doi cărturari laprocesele de renaştere naţională, de promovare a valorilorspirituale româneşti şi universale. Şi, cu ei, cu OnisiforGhibu, cu opera şi pedagogia sa, dar şi cu sprijinul Con-stanţei Ghibu, în substanţa unor mari expoziţii, dar şi cuevocări permanente ale faptelor lor, ne-am propus să des-făşurăm Zilele Ghibu în acest an al binecredinciosuluivoievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, în care comemorăm 500 deani de la trecerea sa în transcendenţă divină. Pentru noi,urmaşii lui Ştefan cel Mare, nu este doar un mit, doar o le-gendă. El este un simbol. Şi este icoana cea mai deplină şicea mai curată a sufletului nostru, pentru că în timpurile celemai grele, în istoria noastră, a Basarabiei, a Basarabiei tră-date şi furate mereu, răstigniţi de atâtea ori în istoria noastră,Ştefan a fost cel care ne-a întărit în credinţă, ne-a purificat,precum mănăstirile sale clădite pe lumină, ne-a înălţat înaceastă lumină, ne-a dat echilibru şi statornicie. Probabil estefiresc ca toată istoria noastră s-o raportăm la personalitatealui Ştefan cel Mare. Cunoaşteţi şi dvs. faptul că publicul dela noi recepţionează personalitatea lui Ştefan într-un plansentimental. Mai mult îl cunoaştem pe voievodul ŢăriiMoldovei după portretele literare ale lui Ştefănescu-Delavrancea sau ale unor legende, tradiţii. Având un arsenalbogat de documente, mărturii ale timpului din epoca glo-rioasă a lui Ştefan cel Mare şi personalitatea fără egal a celuimai mare geniu al trecutului nostru precum a fost Ştefan,sigur că ne-am propus să ne apropiem de un alt Ştefan. Da, oicoană, dar trebuie să ştim cu certitudine, prin documenteleşi mărturiile timpului, prin investigaţii, să cunoaştem aceastăfăptuire a lui Ştefan, cum spunea Blaga, această operă dezmeu şi arhanghel, pentru că faptele sale au fost clădite pesânge, cu spada cea de flăcări a dreptăţii într-o mână, iar în

alta – crucea. Ştefan cel Mare, bravul viteaz alături de unpopor mic, dar mândru, a înfăptuit atunci, cu cinci secole înurmă, cel mai frumos program la care a râvnit vreodatăomenirea – dreptatea, libertatea, independenţa unei ţări. Şipersonalitatea aceasta, care a dat măsură demnităţii noastre,revine în actualitate prin aceste investigaţii şi cercetări. Încadrul Zilelor Ghibu ne-am propus spre realizare o paletăîntreagă de manifestări care i-ar evoca însemnătatea, fapta şiexistenţa postumă în memoria colectivă a urmaşilor şi con-temporanilor noştri.

– Pe lângă Zilele Ghibu, Biblioteca Publică găz-duieşte, în fiecare săptămână, o serie de manifestări cultur-ale. Cum se încadrează aceste manifestări în programul delucru al unei biblioteci?

– Ar fi greu să le enumăr acum pe toate, să dau nume,titluri de cărţi lansate aici, expoziţii. În cadrul Biblioteciiactivează mai multe cluburi, cenacluri, saloane. Ne-am pro-pus ca această instituţie a cărţii să fie o prezenţă vie în viaţasocietăţii. În afară de cartea foarte bogată pe care o găsiţiaici, şi mulţumim şi pe această cale colegilor noştri dinBucureşti, de la Biblioteca Municipală “Mihail Sadoveanu”,care au adus aici o carte deosebită şi de valoare, ne străduimca acest spaţiu să fie un spaţiu al comunicării, al toleranţei,în care să ne regăsim la noi acasă ca într-o biserică a sufletu-lui, să creăm un mediu spiritual în care este loc şi pentrunoile tehnologii informaţionale. Desigur, este bine ca alăturide cele mai mari personalităţi ale lumii, unde se întâlnescculturi şi civilizaţii, documente şi cărţi din diverse domenii,oamenii să-şi mărturisească păsurile, să vorbească despredestine în compania geniilor planetei, a culturilor universale.Aşa îţi găseşti mai uşor locul, pentru că ai în faţă mai multemodele, ai nişte experienţe pe care poţi să le atribui creativ.

– Acest gen de manifestări culturale e cumva omodalitate de a atrage cititorul la bibliotecă, când ştim cănoile tehnologii informaţionale îl îndepărtează?

– Este conceptul meu de bibliotecă şi ne-am zis căpentru o bibliotecă, nici chiar noile tehnologii, care cucerescîntreg spectrul informaţional, nu sunt atât de importante.Mult mai importantă este această comuniune de suflete,apropiere de carte şi regăsire în cultură, în artă, în literatură,în toate spectrele cunoaşterii să-ţi regăseşti sufletul, fiinţa.Pentru că, în definitiv, rostul nostru pe pământ este să neregăsim, să ştim ce avem de făcut.

– Care este publicul Bibliotecii “Onisifor Ghibu”?– Avem un spectru de peste 20.000 de cititori. Este un

public vast, elevat. Peste 70 de procente din numărul total alcititorilor constituie studenţii. Alături de ei, ne vizitează in-telectuali, cititori din diverse categorii sociale. Pe mulţi din-tre cititorii noştri îi cunoaştem de când aveau câte şapte ani.Şi pentru că biblioteca are deja la activ 13 ani de activitate,acel cititor de şapte ani are acum 20 de ani, s-a maturizat,unii dintre ei s-au făcut cunoscuţi în mediul cultural de la noi.Şi acest cititor rămâne, în continuare, fidel Bibliotecii“Onisifo

Documents

COSTfiCHE OLĂREfittU...trecerea în eternitate a lui dtefan cel Mare ei Sfânt, în România ei Repu-blica Moldova au avut loc o serie de mani-festfri consacrate acestui eveniment,