COSTUMUL ENGLEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

CONDITII DE DEZVOLTARE

Odata cu intarirea burgheziei, active si intreprinzatoare, costumul orasean s-a impus in Europa, determinat de necesitatile practice, de ritmul activitatii productive, dar si de conceptiile estetice ale iluminismului. Enciclopedistii francezi, pornind de la pretuirea naturii si urmarind inlaturarea a tot ce e nefiresc, impus de oranduirile sociale nedrepte, au contribuit la crearea unui nou ideal uman si a unui nou punct de vedere asupra costumului, sustinand revenirea la proportiile natural ale siluetei, la dimensiunile unui om normal, robust, la o imbracaminte si incaltaminte comode, trainice.

Ca un argument de prestigiu pentru sustinerea legitimitatii noilor preocupari era invocat exemplul antichitatii, care va devein preponderent de-abia in timpul Revolutiei Franceze, in moda neoclasica. Solutiile practice ale costumului burghez din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea au fost furnizate lumii de catre Anglia – care in aceasta perioada a influenta toate tarile Europei. Jurnalul de moda saptamanal The Lady’s Magazine avea sa dureze din 1770 pana in 1837, urmat de The Gallery of Fashion si altele.

In Anglia, burghezia comerciala si financiara se manifestase ca o forta active inca din secolul al XVII-lea, cand confruntarile dintre monarhie si parlament se incheiasera cu ingradirea autoritatii regale. In secolul al XVIII-lea, ascensiunea burgheziei s-a facut in Anglia gradat, fara a se mai ajunge la revolutie, ca in Franta. Dimpotriva, a existat o actiune concordanta a marii burghezii si a nobilimii (care continua sa conduca politiceste), pentru a promova expansiunea coloniala si comerciala a Marii Britanii, devenita, dupa 1700, prima putere navala si comerciala a Europei. Aceasta situatie a dus la o relativa stergere a deosebirilor sociale prin costum.

Cadrul artistic • In contrast cu stilul rococo, raspandit pe continent, in Anglia, arhitectura si decoratia pastrau o linie clasica, volume linistite, contururi drepte, compozitii clare, simetrice, ca in ansamblul locuintelor din piata Circus, din Bath, de arhitectul John Wood, sau in cel din Queen Anne’s Gate, Westminster, Londra. Mobilierul lucrat de mesteri ca Thomas Chippendale, din lemn de mahon in culoare naturala, multumea spiritual practic prin formele

robuste, iar dorinta de eleganta prin profilurile inspirate din arta rococo, gotica sau chineza.

Idealul de frumusete umana • Daca in unele tablouri pictori ca Gainsborough confereau personajelor nobletea si eleganta modelelor franceze din picturile lui Watteau, majoritatea portretistilor englezi ca Reynolds, Romney, Reaburn, Hogarth conturau un ideal de frumusete ropriu societatii engleze. Energia, robustetea, o anumita I nflexibilitate puritana erau calitatile cele mai pretuite, subliniate in infatisarea personajelor, ale caror trasaturi nu erau deloc idealizate, ci voit opuse artificialitatii aristocratice.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Mosierul (land-lord-ul) interesat de furnizarea lanii tesatoriilor, de exploatarile miniere etc., participa la aceste intreprinderi si recurgea la acelasi tip de vestimentatie ca si industriasul asociat. Ajunsese chiar o moda ca tinerii avuti sa se imbrace asemanator cu servitorii lor.

Costumul dadea corpului libertatea necesara vietii active (in aer liber, la calarie, in oras), era practic, calduros si rezistent. El continua in mare masura traditia costumului burghez olandez (transmis, de altfel, direct Angliei prin stranse legaturi politice si comerciale inca din secolul al XVII-lea).

Sculptural, silueta generala era construita din curbe libere, ca pe vremea muschetarilor, dar fara nota militareasca, mai simpla, de o eleganta mai sobra.

Pictural, acordurile cromatice majore se opuneau celor minore, rafinate, franceze (de exemplu, frac rosu, pantalon negru, camasa alba), pastrand deseori culoarea naturala a lanii sau bumbacului (rochii din stofe albe, cenusii sau negre). Distinctia sociala era realizata prin material de buna calitate, croiala perfecta si curatenia impecabila a hainelor.

COSTUMUL BARBATESC

Pe cap, parul destul de lung era lasat liber (rar cu peruca aristocratica). Palaria rotunda, neagra, inlocuia tricornul. Pe corp, se purta camasa si cravata alba, mai lata, invirtita de doua-trei ori in jurul gatului si innodata sub barbie. Vesta constituia un element de fantezie, cea clasica era alba, din pichet, putea fi insa din materiale si culori diverse. Jacheta (frac), la inceput o haina de calarie, confectionata din stofe rezistente, intunecate, avea o croiala simpla si comoda, guler mic cu rever, maneci tubulare,

corsaj lejer si poale rotunjite, cu slituri laterale si la spate. Pardesiul (great coat) avea forma de redingota, uneori guler dublu. Pantalonul ajungea pana sub genunchi. In picioare se incaltau ciorapi albi sau negri, cizme moi sau pantofi cu catarama. Ca accesorii, bastonul civil inlocuia sabia militara.

COSTUMUL FEMININ

Pe cap, parul natural, nepudrat, era pieptanat cu bucle lungi sau conci plat lasat pe ceafa. Boneta se purta mai ales in interior, iar palaria – de pai sau filt – cu boruri largi, pentru a apara de soare, pe cimp sau pe strada peste boneta. Pe trup, camasa nu se vedea deloc. Rochia, intr-un singur strat, larga, comoda, fara corset, avea cusatura in talie, asezata la locul firesc si marcata de un cordon sau o esarfa lata, si fusta dreapta, incretita moderat. Era de obicei din bumbac alb, usor, nu din mstase. Pantofii aveau toc jos, lat, usurand mersul.

COSTUMUL COPIILOR

Pana in secolul al XVIII-lea copiii erau imbracati aidoma ca adultii. Odata cu dezvoltarea pedagogiei, cu raspandirea scrierilor unor ganditori care puneau probleme noi de educatie (de exemplu John Locke, Ganduri despre educatie, J.J. Rousseau, Emile etc.), s-a creat pentru copii o imbracaminte mai comoda (costumul gen marinar pentru baieti, dupa 1770).

Costumul in stil englez, purtat de burghezia europeana, s-a raspandit in lumea noua, dobandind trasaturi distinctive (datorate mai ales solutiilor practice adoptate) in epoca luptelor pentru independenta Statelor Unite ale Americii.