Curente literare in perioada interbelica

Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. De accea in aceasta perioada au aparut numeroase reviste si curente in evolutia literaturii romane.

Traditionalismul

Traditionalismul este un curent sau o directie literara manifestata cu predilectie in perioada interbelica, gratie eforturilor lui Nichifor Crainic si a cenaclului de pe langa revista “Gandirea” de a promova intoarcerea la valorile nationale, la istorie si folclor, la spiritualitatea autohtona si la ortodoxism, ca o garantie pentru evolutia organica a poeziei romanesti. Gandirismul interbelic reprezinta o prelungire a doctrinei samanatoriste si poporaniste de la inceputul secolului XX, sustinuta prin autori precum Al. Vlahuta, G.Cosbuc, St.O.Iosif, O.Goga, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, care considerau ca idilizarea vietii si proiectia acesteia intr-o lumina profund artistica, lirica si uneori patetica reprezinta o formula de creatie viabila.

Gandiristii abordeaza teme precum: satul, revolta sociala, lirismul biblic, dezradacinarea,

lirica religioasa a fiorului metafizic, si in acelasi timp o lirica telurica, legatura omului cu mitul, cu primordialul, valorificarea trecutului istoric si reintoarcerea la mentalitatea traditionala.

O revista traditionalista este “Gandirea” , ce apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nichifor Crainic, aceasta continuand sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.

Dintre scriitorii traditionalisti, cei mai reprezentativi sunt Ion Pillat si Vasile Voiculescu, care se incadreaza traditionalismului interbelic prin cultivarea unei poezii religioase ce valorifica simboluri, motive si mituri nationale, vorbind despre perenitatea valorilor stramosesti.

Alti scriitori traditionalisti sunt Lucian Blaga, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

Modernismul

Modernismul este o directie literara ce debuteaza in plan universal,o data cu simbolismul si continua pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea , sub diverse forme: dadaismul, avangardismul, expresionismul, ermetismul, constructivismul, cubismul, suprarealismul, toate avand insa numitorul comun al repudierii traditiei si a afirmarii unui nou mod de a concepe literatura.

In perioada interbelica, criticul care a generat o veritabila miscare de asumare a principiilor modernismului este Eugen Lovinescu, prin revista si cenaclul “Sburatorul”. Cateva idei ce s-au dovedit generatoare de nou sunt cuprinde in teoria sincronismului, teoria imitatiei si teoria mutatiei valorilor estetice. In planul poeziei s-au afirmat in acest context trei mari autori, fiecare cu un profil estetic specific: T. Arghezi promoveaza estetica uratului, L.Blaga dezvolta expresionismul iar I. Barbu propune ermetismul ca formula lirica modernista.

Tendinta modernista sustine:

- sincronizarea literaturii nationale cu literatura Europei, care inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar- promovarea tinerilor scriitori- teoria imitatiei - eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial)- necesitatea innoirii- spiritul veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o literatura de inspiratie urbana- evolutia poeziei de la epic la liric- intelectualizarea prozei si poeziei- dezvoltarea romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne

Modernismul romanesc s-a constituit in jurul revistei “Sburatorul” (1919-1922 si 1926-1927), aparuta sub directia lui Eugen Lovinescu, in paginile careia au debutat cu poezie, proza si cronici literare, tineri precum: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ilarie Voronca, Tudor Vianu, George Calinescu.

Mai durabila decat existenta revistei este cea a cenaclului “Sburatorul” (1919-1947), care si-a desfasurat sedintele saptamanal pana dupa moartea lui Eugen Lovinescu.

Expresionismul

O importanta definitie este data curentului si starii de spirit a expresionismului de catre Hermann Bahr: Omul e lipsit de suflet, natura lipsita de om. Niciodata n-a existat o epoca mai rascolita de disperare, de oroarea mortii. Nicicand o mai sepulcrala liniste n-a mai dominat peste lume. Nicicand bucuria n-a fost mai absenta si libertatea mai moarta. Si iata disperarea urland : omul isi cere urland sufletul, un singur strigat de suferinta se inalta din trupul nostru. Chiar si arta urla in intuneric, cheama in ajutor, invoca spiritul: este Expresionismul".

Amploarea cu care lirica româna moderna a cultivat "extaticul", "cosmicul", "originarul", se datoreaza într-o mare masura expresionismului. Tot sub influenta lui, grotescul a capatat o raspândire apreciabila în proza noastra poetica. Sinteza originala pe care Blaga, Cotrus, Arghezi si alti scriitori români au realizat-o între traditionalism si modernism a avut multe impulsuri dinspre estetica expresionista: hipertrofierea eului, recrearea lumii prin cuvânt, angoasa existentiala, sfarâmarea logicii clasice, inclusiv a celei gramaticale, ermetismul.

Revistele românesti care au contribuit cel mai mult la raspândirea expresionismului au fost, în Transilvania, Gândirea, aparuta între 1921-1944, întâi la Cluj (apoi mutata la Bucuresti), iar în Muntenia, Contimporanul, aparut din 1922 pâna în 1932 (cu intermitente), sub conducerea lui Ion Vinea, de orientare net modernista.

Caracteristici:• Nevoia de absolut, aspiratia spre ideal.• Protestul antiburghez, negarea artei traditionale, refuzul modelelor consacrate.

• Cautarea ineditului, a originalului, a increatului.• Descatusarea afectiva, patosul trairii “impins la extaz, la tipat" (N. Balota). • Interesul pentru traditii, mituri, credinte stravechi, folosind modelul artei primitive. • Aspiratia spre o sinteza a culturii, “o opera totala de arta" (pictura, muzica, dans, poezie

cuprinse sinestezic in opera creata).• Tehnica halucinarii (Hugo Friedrich) - trairea frenetica depaseste presiunea limitelor,

amalgamarea realului, stihialitatea viziunii. • Interesul pentru patologic, fascinatia morbidului.• Poezia surprinde tragismul conditiei existentiale, ia forma strigatului profetic. • Tendinta de spiritualizare a trairii; lirismul se adanceste uneori intr-o viziune mai rafinata, de

natura cosmica si metafizica.• Teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica, disperarea, absenta, neantul,

moartea, dezagregarea eului, natura halucinanta.• Categorii estetice explorate - fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul. • Imagini poetice vii, stranii, contrastante.• Plasticitatea viziunii poetice, tusele groase, pasta densa a expresiilor.• Limbaj violent, socant uneori.

Reprezentanti in literatura romana : Lucian Blaga, Al. Philippide, T Arghezi, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu.

Avangardismul

Prezent în limbajul militar al Evului Mediu, termenul avangardă (avant - garde) se referă iniţial la un detaşament trimis într-o misiune de razboi, în recunoaştere.

Începând însă cu secolul XIX el desemnează şi tendinţele novatoare, radicale din politică,literatură, pictură, arhitectură, muzică, cinematografie.

Deşi au în comun spiritul ludic sau social,mişcările avangardiste ( futurismul, dadaismul,suprarealismul, constructivismul, integralismul) variază prin formula, prin gradul de nonconformism şi prin intensitatea negaţiei.

Unii cercetători consideră avangarda ca una dintre “feţele modernităţii“ ,alţii sunt de părere că este punctul extrem în care a ajuns modernismul.

Noul curent literar îşi propune ştergerea ierarhiilor de orice tip, ruptura de tradiţie şi diminuarea ei. Retorica ofensivă, vizionarismul, caracterul violent maschează însă o dramă a existenţei, o criză determinată de sesizarea opoziţiei dintre realitate şi absolut, dintre libertateşi necesitate.

Avangardismul este o reacţie împotriva incapacităţii ştiinţei, artei şi literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susţinătorii acestui curent propunând în schimb o literatură a iraţionalului.

Miscari avangardiste

• Dadaismul Manifestarea cea mai puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea

Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zűrich de către studentul român Tristan Tzara, devenit ulterior poet de limba franceza.

Tristan Tzara cultivă antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventând tehnici de creație dintre cele mai diverse și bizare iar dadaismul refuză convențiile de orice fel, căutând noul, fiind obsedat de

autenticitate. Printre procedeele noi ale avangardismului, se numără și dicteul automat, montajul, colajul, tehnica reportajului, toate acestea fiind procedee ale asocierii libere, spontane. Adepții dadaismului considerau că rațiunea, conștiința, funcționează ca un fel de cenzură ce nu lasă spiritul uman să se exprime liber, descătușat de orice regulă, de orice normă.

În România, dadaismul este vizibil, parțial, în unele producții poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate în reviste de avangardă precum: „Unu”, „Contimporanul”, „Integral”, „Punct”, „75H.P.”, unde alături de elemente suprarealiste se recunosc și cele futuriste. Caracteristica mișcării românești de avangardă literară este chiar eclectismul. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Sasa Pana.

• ConstructivismConstructivismul romanesc s-a grupat în special în jurul revistei Contimporanul condusă

de Ion Vinea. Constructiviștii subliniau necesitatea unei corespondențe între artă și spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi, conturând natura. Ion Vinea a solicitat drept colaboratori ai revistei pe scriitorii Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar și pictori și sculptori dintre care Constantin Brancusi. Alte reviste constructiviste din România s-au numit 75 HP și Punct.

• Suprarealism În Romania, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz.

Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconstientului, al visului, al delirului în care spațiile umane scapă de controlul constiintei. Generația a doua a suprarealiștilor români D. Trost și Gherasim Luca scriu și publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-și consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 își mută capitala la București. Cel mai de seamă poet suprearealist român rămâne totuși Gellu Naum, supranumit ultimul mare poet suprarealist european.

Diversitate tematica

Lucrul cel mai evident care particularizeaza, la o privire de ansamblu, lirica interbelica este diversitatea tematica. Ea se motiveaza prin sensibilitatea artistica novatoare, modernista, prin modul nou de raportare la existenta si, ca o consecinta, prin diversitatea formulelor estetice, a apartenentei la curente si orientari literare.

Tematica simbolista

În diversitatea ei, tematica poeziei simboliste exprimă, în ultima analiză, o atitudine nonconformistă, de inaderenţă la o lume prozoică, mercantilă, filistinizată. Poeţii simbolişti recurg la proza de diamant, destăinuie starea de ,,spleen", de solitudine, "nevroze" susţinute de o întreagă recuzită caracteristică simbolismului, care voalează suportul imediat al acestor stări, izvorâte din neacceptarea lumii date. Atitudinea faţă de societate rezultă din felul în care se reflectă în versuri- indirect- condiţia poetului şi a poeziei. Conflictul cu societatea poete exista în stare latentă, şi atunci poetul este insinuant, sau el se manifestă făţiş, efectul artistic fiind ieşirea din simbolism: totală sau parţială. În majoritatea cazurilor se autoînfăţişează ca suflete obosite, deprimate(D. Iacobescu),pentru că poezia este plătită cu bulgări de noroi (I. Minulescu),de aici starea de spleen: "Sunt obosit , Doamne, şi putred ca un veac/Ce, îngrăşat cu aur, cu fard şi cu minciună, Tânjeşte melancolic şi-aşteaptă să

apună, /Simţinâd că-l stăpâneşte o boală fără leac"(D. Iacobescu).Apare şi ideea de geniu trist, închis ,,în cerc barbar şi fără sentiment"(G. Bacovia).

Teme şi motive simboliste : condiția poetului și a poeziei, natura, iubirea, starea de nevroză, citadinul, moartea, evadarea, claustrarea ( teme ), singurătatea, melancolia, spleen-ul, misterul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul ( motive ).

Atmosfera orașului este apăsătoare, mediul urban zdrobește individualitatea. În această ambianță, poeții sunt damnați, lumea agonizează, orașul este împovărat de tristeți, este blestemat. Târgul este dezolant, cartierele „democratice” și grădinile publice în care cântă fanfara militară îndeamnă numai la resemnare. Dacă orașul provincial este spațiul angoasei și al spleen-ului, aglomerările urbane provoacă același sentiment de pustiu și de tristețe. Însingurarea și spleen-ul sunt motive generate de orizontul închis al orașului.

Motivul singurătății descinde din romantism. În simbolism el își pierde grandoarea, nu este clamat, devine elegiac și intim. Simbolismul cultivă un rafinament al senzațiilor și al emoțiilor, obținut prin poetizarea vieții urbane sau transfigurarea unor tărâmuri exotice, necunoscute. Starea este de reverie, poeții simboliști sunt atrași, în evadările lor, de mister, de dorința de a se elibera din mediul închis, apăsător.

Bibliografie

1. Receptarea textului literar . Analize, interpretari, repere critice ; Autori : Camelia Gavrila, Mihaela Dobos; Editura: Polirom.

2. Caiet clasa a XII-a clasa 3. Literatura romana. Pregatire individuala pentru proba scrisa – examenul de bacalaureat; Autori:

L.Paicu, M. Lupu, M.Lazar; Editura: Art Group Editorial.4. Limba si literatura romana. Manual pentru clasa a XII-a; Autori : Adrian Costache, Florin Ionita,

M.N. Lascar, Adrian Savoiu; Editura: Art Group Editorial.5. www.wikipedia.ro