Amfibienii fac trecerea dintre peşti şi amniote S-au adaptat atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru.

Adaptarea perfectă la mediul terestru o realizează doar amniotele Tetrapode pokiloterme anamniote (fără amnios şi alantoidă), cu

tegument nud, bogat în glande, lipsit de formaţiuni cornoase Craniul se articulează la coloana vertebrală prin 2 condili occipitali Sternul adevărat lipseşte Telencefalul se divide în emisfere În arhepalium celulele nervoase sunt aşezate difuz Prezintă 10 p de nervi cranieni Larvele speciilor actuale şi adulţii speciilor exclusiv acvatice au

linie laterală Urechea este formată din labirint cu început de lagenă şi din

urechea mijlocie în care se găseşte columela Intestinul se deschide în cloacă Respiraţia larvei se face prin branhii care se pot menţine şi la

adult Adulţii respiră prin plămâni Inima este tricamerală cu 2A şi 1V, circulaţia este dublă şi

incompletă Rinichiul în stadiul de mezonefros Dezvoltare prin metamorfoză

Morfologie externă Corp diferenţiat în cap, trunchi şi

coadă, gâtul fiind nedistinct Membre absente la gimnofioni Regiune toracică puţin mobilă Regiunea sacrală imobilă Coada, când există, mobilă ajută la înot Talie mică maxim 10 cm

Psyllophryne didactyla 9.8mm Eleutherodactylus iberia (Cuba ) 8.5 mm

Conraua goliath- broasca lui Goliath 33 cm Camerun , Guineea

După forma generală a corpului se disting trei tipuri de amfibieni:1.Tipul trituriform-la tritoni şi salamandre. Trunchi alungit, coadă lungă, membre scurte, egal dezvoltate, mişcarea corpului ondulatorie, pe substrat. Este mai legat de mediul acvatic2.Tipul raniform- trunchi scurt lăţit, lipsit de coadă în stadiul de adult, membre inegal dezvoltate, membrele posterioare mai dezvoltate cu degete unite printr-o membrană. Locomoţia se face prin salturi, înotul prin mişcarea membrelor posterioare. În stadiul de adult trăiesc departe de mediul acvatic3.Tipul serpentiform- trunchi alungit cilindric, coadă scurtă, lipsa membrelor. Mişcarea se realizează prin ondulări serpentiforme. Trăiesc în frunzar şi sol

Sistemul tegumentar

A apărut stratul superficial cornos, exfoliant

Epiderm larvar →subţire cu celule vii, unite prin desmozomi

adult → gros pluristratificat cu glande pluricelulare acinoase simple

→ strat bazal

→ celule poliedrice

→ strat granulos

→ strat cornos (celule keratinizate, uşor comprimate), reprezintă a doua barieră structurală care izolează organismul de mediu

Derm lax (superficial) conţine fibre de colagen, vase de sânge, cromatofori, acinii glandelor pluricelulare

.

Glande acinoase mucoase de tip merocrin în tot tegumentul

Glande granuloase de tip holocrin situate în anumite zone ale tegumentului unde

formează glande parotoide (Bufonidae, Salamandridae).

Cromatofori: -xantofori conţin pterinosomi, sfere concentrice care conţin pteridină, pigmenţi carotenoizi care care conferă culoarea galbenă

-iridofori, situaţi sub xantofori conţin plăcuţe reflectoare constituite din purină, care reflectă lumina

- melanofori, pătură profundă de celule pigmentare care emit procese celulare în dermul lax şi profund.

Culoarea tegumentului este reglată pe cale neuro-umorală.

profund cu pachete de fibre colagene dispuse paralel cu suprafaţa corpului

Rareori gheare (Xenopus laevis-broasca cu gheare, Africa de Sud)

Formaţii dermice osoase la gimnofioni Shelet dermic osos dezvoltat în

regiunea dorsală, ventală a trunchiului Sub tegument saci limfatici care dau

mobilitate Tegumentul îndeplineşte funcţia de

respiraţie

Salamandra salamandra

Bufo bufo

Pipa pipa

Labirintodonți

Bombina variegata

Scheletul

Notocordul dezvoltat la sirenide, proteide, gimnofioni

Corpul vertebrelor amficelic (la urodelele inferioare)opistocelic (salamandre)procelic (anure)

Coloana vertebrală 9 vertebre + coccis; numeroase vertebre la urodele

Coloana vertebrală cu 4 regiuni: cervicală, dorsală, sacrală, codală

La urodele şi unele anure ( Bombina, Bufo), centura scapulară se articulează cu sternul prin coracoidele lăţite care se suprapun peste stern- tipul arcifer

La unele anure (Rana), coracoidele se articulează strâns cu sternul prin cele 2 epicoracoide- tipul firmistern

Centura pelviană- epipubis la urodele Poziţie caracteristică a

membrelor:stilopodul, autopodul au o poziţie orizontală, fiind îndreptate lateral, zeugopodul dispus vertical.

Scheletul axial al tetrapodelor Schimbările petrecute în modul de

locomoție odată cu trecerea din mediul acvatic în cel terestru a afectat scheletul trunchiului

Aerul este mai puțin dens decât apa și asigură un suport slab împotriva gravității

Aerul opune puțină rezistență la deplasare Propulsarea apendicelor de la sol

furnizează forțele propulsoare majore; ondulațiile laterale ale trunchiului și cozii doar asistă apendicii

Coloana vertebrală acționează ca o bară de susținere, care transferă greutatea corpului la sol prin centuri și apendice.

Coloana vertebrală trebuie- să fie capabilă de ondulări

- să reziste curbării în plan vertical, încât trunchiul care nu este departe de sol în timpul locomoției să nu atârne și să nu se târască

- să permită mobilitatea capului

Capul și trunchiul nu trebuie să se mai miște ca o unitate

Coastele aveau 2 capete:capitulum se articula la intercentrum și tuberculul la diapofiza arcului neural.

Salamandrele, ceciliidele, anurele au coaste scurte

La unele anure coastele au fuzionat cu părți ale vertebrelor pentru a forma pleurapofize

Apare o vertebră atlas care permite mobilitatea capului

Vertebrele dorsale sunt asemănătoare Vertebra sacrală, o pereche de coaste se

articulează cu centura pelviană și transferă greutatea corpului membrelor posterioare (2v sacrale la Pipa, Pelobates).

Arcurile hemale lipsesc din structura primelor vertebre caudale situate în urma cloacei.

Vertebrele caudale nu au coaste și zigapofize; spre vârful cozii devin mai mici; treptat arcurile neurale și hemale dispar

285 de vertebre în regiunea trunchiului la ceciliide

Musculatura Mușchii trunchiului și ai cozii la tetrapode

Larvele, urodelele şi gimnofionii au musculatura corpului evident metamerică

La tetrapodele evoluate metameria a devenit obscură, apendicele au preluat funcția locomotorie pe uscat.

Tetrapodele au mase epaxiale şi hipaxiale care rețin metameria primitivă

Muşchii epaxiali -ai tetrapodelor sunt alungiți, prelungindu-se prin mai multe segmente ale corpului și sunt ingropaţi sub mușchii apendiculari care operează apendicii puternici.

- stau în lungul coloanei vertebrale (dorsal faţă de procesele transverse și lateral față de arcurile neurale )

- se întind de la baza craniului la vârful cozii -la urodele și șopârlele primitive sunt

metamerizați -la tetrapodele evoluate formează mușchi

lungi care ocupa numeroase segmente ale corpului, în timp ce fibrele profunde răman segmentare

Muşchii hipaxiali ai abdomenului tind să piardă mioseptele si să formeze fâșii

largi Fibrele musculare ale musculaturii hipaxiale

sunt orientate oblic, drept, transvers (grad înalt de specializare).

Mușchii hipaxiali ai toracelui si abdomenului s-au stratificat în trei straturi: oblic extern, oblic intern, transvers.

A. Funcţiile muşchilor epaxiali:•Produc mişcările dintr-o parte în alta ale coloanei•Fibrele lungi şi scurte arcuiesc spatele•Fibrele lungi susţin spatele•Cei mai anteriori se insera pe craniu si participa la miscarile capului

B. Functiile muschilor hipaxiali•La urodele înot sau locomoţie terestră•Susţin viscerele•Participă la respiraţia externă•Rol în curbarea coloanei vertebrale (asistă muşchii epaxiali)

Muşchi apendiculari extrinseci -originea pe scheletul axial sau fascia trunchiului şi se inseră pe membre şi centuri

Muşchi apendiculari intrinseci-originea pe centură sau elemente scheletice proximale ale apendicilor şi se inseră pe elementele mai distale

Tetrapode

Musculatura apendiculară extrinsecă dispusă în dispusă în grupuri dorsale şi ventrale

a) grupul dorsal al membrelor anterioare îşi are originea pe: fascia trunchiului la tetrapodele

inferioare craniu şi coloana vertebrală până la un punct caudal la tetrapodele evoluate ei converg pe centură şi membru

b) grupul ventral îşi are originea pe elementele scheletice ventrale şi converg pe membru.

!!! Centura scapulară şi membrul sunt legate de trunchi prin muşchi apendiculari extrinseci

Centura pelviană nu necesită această ancorare pentru că este ataşată direct la coloana vertebrală

La membrul posterior volumul mușchilor extrinseci este mic.

Muşchii tegumentari

Muşchii tegumentari extrinseci muşchi striaţi care pornesc de pe schelet şi se inseră pe partea inferioară a dermului (deplasează tegumentul începând cu reptilele)

La peşti şi la amfibieni expansiuni ale muşchilor branhiomerici sau ai peretelui corpului se inseră pe derm ancorând tegumentul. Şi provoacă o mişcare redusă a tegumentului (cutaneo-pectoral)

Muşchii trunchiului şi capului (ventral)1. Muşchiul submaxilar2. Muşchiul subhioidian3. Muşchiul deltoid

a. episternalb. clavicularc. scapular

4. Muşchiul pectorala. epicoracoidalăb. sternalăc. abdominală

o. Fascia muşchiului drept abdominali. Creasta ventrală a humerusului

5. Muşchiul cutaneo-pectoralo. Fascia m. drept abdominali. tegument

6. Muşchiul coraco-radial a. clavicularăb. episternalăc. coracoidală

pectoral submaxilar

Drept abdominal

deltoid

Linia alba

Sistemul nervos Măduva spinării-la urodele se întinde în tot lungul coloanei

vertebrale -la anure se opreşte în regiunea sacrală Encefal- mai dezvoltat decât la peşti Telencefal-de tip inversat - bolta este formată din ţesut nervos - baza T. corpi striaţi voluminosşi - Emisferele sunt separate pe linia mediană, unite în

partea anterioară - ventriculii I, II comunică cu orif Monro cu ventriculul

III - Lobi olfactivi se continuă anterior cu bulbii olfactivi -Paliul şi corpii striaţi sunt alcătuiţi din substanţă

cenuşie -Paliul are două părţi o parte mediană -

arhepalium distală-

paleopalium - funcţie predominant olfactivă

Fibrele neuronilor olfactivi primari se termină în bulbii olfactivi, fac sinapsă cu neuronii olfactivi secundari ai căror axoni merg în paleopalium şi în corpii striaţi şi fac sinapsă cu neuroni olfactivi terţiari. Aceştia trimit axonul în arheopalium

Paleopalium olfactiv + lobii olfactivi = rinencefalul

Diencefal- dorsal epifiza (la forme fosile organ pineal, regresat la formele actuale )

ggl habenulari

- lateral pături optice

- ventral infundibul

hipofiză

- dispar sacul vascular şi lobii inferiori

Mezencefal- tuberculi bigemeni bine dezvoltaţi

Metencefal- cută mică transversală (corp , 2 auricule cerebeloase la urodele)

Mielencefal- adăposteşte ventr IV acoperit de un plex coroidioan ramificat deasupra bulbului rahidian, fosă romboidală dezvoltată

Măduva spinării ocupă tot canalul rahidian la urodele şi gimnofioni

se opreşte la vertebra sacrală la anure şi continuă cu filum terminale şi ultimele perechi de nervi rahidieni care formează coada de cal

prezintă două umflături în dreptul membrelor

10 p nervi cranieni + nervul “0” preolfactiv + nervi laterali la urodelele

permanent acvatice Nervul accesor (se uneşte cu nervul vag), nervul hipoglos au

centrul în măduvă Nervi rahidieni numeroşi la urodele şi gimnofioni;

formează 2 plexuri în dreptul membrelor SNV- 10 p de ggl dispuşi în două şiruri latero-vertebrale - intră în legătură cu nervii rahidieni prin ramuri

comunicante - legaţi între ei prin ramuri interganglionare dispuse

longitudinal

Organe de simţ

Simţ tactil-receptori în toate regiunile tegumentului

Linia laterală la larve, amfibieni fosili, unele urodele adulte (Siren, Necturus, Proteus), Pipidae. Neuromaste libere dispuse pe 3 şiruri longitudinale pe fiecare parte a corpului (Pipa, Xenopus, Ceratophrys)

Simţ gustativ – corpusculi gustativi cu receptori în mucoasa linguală, bucală

Simţ olfactiv- organul lui Jacobson pe plafonul cavităţii bucale

- mucoasa olfactivă cu celule senzoriale olfactive, se găseşte în cavitatea nazală care comunică cu cavitatea bucală prin nări interne (coane)

Triturus- saci olfactivi auxiliari Organul vizual- ochi protejaţi de pleoape

superioară, inferioară (la unele urodele) la anure o pleoapă inferioară mică şi una

superioară mare - în unghiul intern al

ochiului-glandă Harder - muşchi retractor al

globului ocular la anure - sclerotica

cartilaginoasă - ochi adaptat pentru

vederea obiectelor la distanţă. Pentru vederea obiectelor apropiate există m protractor superior şi inferior care acţionează cristalinul

- retina cu conuri şi bastonaşe- vedere cromatică

Organul auditiv- se dezvoltă lagena (posibilităţi mai mari de a percepe undele sonore)

- canalul endolimfatic prezintă diverticule care se întind în lungul măduvei şi în interiorul cavităţii pleuro-peritoneale.

- apare urechea medie (se dezvoltă din porţiunea distală a spiraculului peştilor, din porţiunea proximală se formează trompa lui Eustachio care se deschide în faringe). La locul de contact al al urechii mijlocii cu tegumentul se află timpanul. Columela se sprijină cu un capăt pe timpan cu celălalt pe fereastra ovală.

La urodele, gimnofioni şi unele anure, tegumentul se întinde peste prootic, urechea mijlocie lipseşte

La columelă se adaugă procesul opercular care se prinde printr-un muşchi de centura scapulară

Undele sonore sunt transmise la urodele prin oasele membrelor anterioare, mandibulă şi sistemul circulator

Sistemul digestiv

Adulţii au regim alimentar carnivor Cavitatea bucală- largă, dinţi pe maxilarul superior,

vomer, palatine (la anure) şi pe mandibulă la urodele - limba fixată în partea

anterioară, liberă în partea posterioară. Lipseşte la Pipidae

- captuşită cu epiteliu ciliat, lipsită de glande salivare, prevăzută cu glande mucoase

dinţi absenţi la Bufonidae, Pipidae

Esofag scurt Stomac- delimitat tubular la urodele şi gimnofioni saciform la anure valvulă pilorică la limita cu

intestinul

Intestin scurt cu câteva anse şi se continuă cu intestinul posterior, care este mai dilatat

lungimea i. la mormoloc este de 9-10x mai mică decât l corpului

adult este de 2, 5 x mai mare decât corpul

ansa duodenală în care se deschid canalele excretoare ale glandelor anexe

Glande anexe- glande mucoase - ficat cu lobi şi vezică

biliară - pancreas aspect de

bandă, străbătut de canalul coledoc la anure- canalul pancreatico-coledoc

Larvele de anure au regim alimentar vegetarian-tubul digestiv alungit, intestin dispus în cercuri concentrice

Pelobatidae Bufonidae

Hylidae Ranidae

Sistemul respirator

Mucoasa buco-faringiană- bine vascularizată, suprafaţă de schimb gazos (Onychodactylus, Plethodontidae)

Cameră laringo-traheană cu corzi vocale (anure). La masculi apar saci vocali care amplifică sunetele. (1 sac Hyla arborea, 2 Rana temporaria, Rana aesculenta)

Plămâni- adulţi - saci simpli cu pereţii interni uşor cutaţi în formă

de alveole. - plămânii se deschid în camera laringo-traheană - alungiţi la gimnofioni - saciformi la anure - 1 plămân la gimnofioni (se reduce plămânul

stâng) - se poate reduce la unele specii sau dispare - perete intern neted la urodele şi gimnofioni cutat la anure

Căi extrapulmonare puţin dezvoltate cameră

laringo-traheană la anure care comunică printr-un orificiu cu cavitatea buco-faringiană şi prin 2 orificii cu plămânii

laringe primitiv, trahee alungită , 2 bronhii extrapulmonare care nu pătrund în plămâni la urodele şi gimnofioni

Branhii externe ectodermice- la adult (Siren lacertina), larvă (3-4 p )

interne (anure şi unele urodele) acoperite de un opercul tegumentar, comunicând cu exteriorul prin 1-2 spiracule

Amfiumidele au plămâni şi branhii interne Proteidele au plămân şi branhii externe Sirenidele au plămân branhii externe, interne

Inspiraţie prin deglutiţie Planşeul bucal coboară, nările sunt

deschise şi aerul este aspirat în cavitatea buco-faringiană

Când planşeul buco-faringian a coborât nările se închid cu sfinctere, planşeul bucal se ridică şi presează aerul în plămâni prin orificiul glotic

Sub acţiunea muşchilor abdominali se exercită o presiune asupra plămânilor, nările se deschid şi aerul este eliminat

+Elasticitatea peretelui pulmonar Respiraţie tegumentară

Sistemul circulator Inima – 1A, 1 V-larvă - 2A, 1 V (atrii incomplet divizate printr-un perete

incomplet la urodele, la anure atriile sunt complet separate)

sinus venos individualizat la urodele, înglobat în AD la anure V – bulb arterial (pereţi cu fibre musculare striate; un rând

de valvule proximale spre ventricul; un rând de valvule distale îl separă de trunchiul arterial;

- în lumenul bulbului apare o valvulă spirală care îl împarte în două rampe: rampa pulmonară, duce sânge spre artera pulmonară, rampă aortică, duce sângele spre cârja aortică şi carotidă) –

- trunchi arterial (pereţi cu f musculare netede; divizat în două rampe care se continuă cu rampele bulbului)

- artere carotide (arcul III)- cârje aortice (arcul IV) - artere pulmonare (arcul VI)

Rampele separă sângele arterial de cel venos În dezvoltatrea embrionară din artera

branhială se desprind 6 p arcuri aortice. Larva are 4 p . Adultul de anure are 3 p

Urodele păstrează sistemul venos cardinal şi vena cavă posterioară

Ventral Dorsal

c.c.-carotidă comunăc.e.-carotidă externăc.i.-carotidă internă

canal botal

De pe aorta dorsală se desprind: artera subclaviculară -la m

anterioare Artera celiaco-mezenterică – la

stomac, intestin ficat, splină 4 p artere renale Artere iliace comune la membrele

posterioare- arteră sciatică internă, arteră femurală externă