Umberto Eco - Cum se face o teză de licenţă (Come si fa una tesi di laurea, Bompiani 1977) în traducerea lui George Popescu, Editura Pontica 2000 - Colecţia Biblioteca Italiană, Editura Polirom 2006

„(...) Ȋntr-o teză de compilaţie, studentul demonstrează că şi-a făcut în mod critic o viziune (...) şi că este capabil să o expună în mod limpede, căutând să lege între ele diversele puncte de vedere, oferind astfel o panoramă inteligentă (...) .(...) a face o teză înseamnă: (1) a identifica un subiect precis; (2) a culege documente despre acel subiect; (3) a ordona aceste documente; (4) a reexamina la prima mână subiectul în lumina documentelor adunate, (5) a da o formă organică tuturor reflecţiilor precedente; (6) a face astfel încât cine citeşte să înţeleagă ce s-a voit spune şi să fie capabil, la nevoie, să ajungă la aceleaşi documente spre a relua subiectul pe cont propriu.(...) A face o teză înseamnă, deci, a învăţa să pui ordine în propriile idei şi să aranjezi datele : este o experienţă de muncă metodică; a construi, adică, un "obiect" care în principiu să folosească şi altora. Şi astfel nu interesează atât de mult subiectul tezei cât experienţa de lucru pe care ea o presupune.

(...) chiar dacă e mai bine să facem o teză despre un subiect care ne place, subiectul este secundar în raport cu metoda de lucru şi cu experienţa ce rezultă din aceasta.(...) lucrând bine, nu există nici un subiect care să fie stupid: lucrând bine se trag concluzii utile şi dintr-un subiect aparent îndepărtat sau periferic.

(…) Prima tentaţie a studentului este aceea de face o teză care să vorbească de multe lucruri. Dacă studentul se interesează de literatură, primul său impuls este acela de face o teză cu titlul Literatura astăzi. Trebuind să restrângă tema, va voi să aleagă Literatura italiană de la cel de-al doilea război până în anii şaizeci.Acestea sunt teze foarte periculoase. E vorba despre subiecte care le umflă venele şi le ridică pulsul la cercetători mult mai maturi. Pentru un student de douăzeci de ani e vorba de o sfidare imposibilă. Ori va face o plată trecere în revistă de nume şi de opinii curente, ori va da operei sale o ţinută originală şi va fi mereu acuzat de omisiuni de neiertat. Iată de ce va fi atunci mai nimerit ca studentul, mai degrabă decât Literatura italiana de la cel de-al doilea război până în anii şaizeci, să aleagă un titlu mai modest (...).(...) Dincolo de toate acestea, dacă ne gândim bine, este un act de viclenie. Cu o teză panoramică asupra literaturii dintr-o perioadă de vreo patruzeci de ani, studentul se expune la toate contestaţiile posibile. Cum poate rezista, conducătorul ştiinţific ori un simplu membru al comisiei, tentaţiei de a aduce la cunoştinţă că el cunoaşte mai bine un autor minor pe care studentul nu l-a citat? Ajunge ca orice membru al comisiei, frunzărind sumarul, să releve trei omisiuni că studentul a devenit ţinta unei rafale de denunţuri care vor face ca teza sa să apară o listă de divagaţii. Dacă însă studentul a lucrat serios pe o temă foarte precisă, poate să-şi controleze un material necunoscut celei mai mari părţi a judecătorilor. Nu sugerez un truc de două parale; va fi un truc, dar nu de două parale, deoarece cere multă trudă. Se întâmplă ca, într-un mod foarte simplu, candidatul să se prezinte drept "expert" în faţa unei săli mai puţin experte decât el şi, dat fiind faptul că a făcut efortul de a deveni expert, este drept să se bucure de avantajele acestei situaţii.

(...) Trecând la facultăţile ştiinţifice, într-o cărticică de subiect afin celui al nostru, se dă un sfat aplicabil tuturor materiilor:

Subiectul Geologia, spre exemplu, este foarte vast. Vulcanologia, ca ramură a geologiei, este încă şi ea foarte complexă. Vulcanii în Mexic ar putea fi dezvoltată într-o bună activitate de seminar, dar la fel de superficial. O următoare limitare ar da naştere unui studiu de o mai aleasă ţinută: Povestea lui Popocatepetl (pe care unul dintre conchistadorii lui Cortez l-a escaladat probabil în 1519 şi care a avut o erupţie violentă numai în 1702). Un subiect mai limitat, care priveşte un mic număr de ani, ar fi Naşterea şi moartea aparentă a lui Paricutin (din 20 februarie 1943 până la 4 martie 1952). Eu aş recomanda ultima temă. Cu condiţia ca, la acel punct, să spună tot ceea ce e de spus despre acel nenorocit vulcan.(...)

(...) Acum câtva timp, a venit la mine un student care voia să facă teza despre Simbolul în gândirea contemporană. Era o teză imposibilă. Cel puţin, eu nu ştiam ce-ar fi vrut să însemne "simbol: şi, de fapt, el este un termen care îşi schimbă. Semnificaţia potrivit cu autorii şi, uneori, la doi autori diferiţi înseamnă două lucruri absolut opuse. Gândiţi-vă că prin "simbol" logicienii formalişti sau matematicienii înţeleg nişte expresii lipsite de semnificaţie care ocupă un loc definit cu funcţie precisă într-un anumit calcul formalizat (precum a şi b sau x şi y din formulele algebrice), în timp ce alţi autori înţeleg o formă plină de semnificaţii ambigue, cum se întâmplă la imaginile care apar în vise, ce se pot referi la un copac sau la un organ sexual, la dorinţa de a creşte şi aşa mai departe. Cum să faci atunci o teză cu acest titlu? Ar trebui analizate toate accepţiile simbolului în toată cultura contemporană, să i se facă o listă care să pună în lumină afinităţile şi diferenţele, să se vadă dacă dincoace de diferenţe există un concept unitarfundamental care revine la orice autor şi la orice teorie şi dacă diferenţele nu fac incompatibile între ele teoriile în discuţie. Ei bine, o operă de acest fel nici un filosof, lingvist sau psihanalist contemporan n-a reuşit încă s-o facă în mod satisfăcător. Cum poate reuşi un cercetător aflat la primii paşi care, oricât de precoce, are în spate nu mai mult de şase sau şapte ani de lecturi adulte? (...)

(...) termenul "monografic" poate avea o accepţie mai vastă decât aceea pe care am folosit-o aici. O monografie este tratarea unui singur subiect şi, ca atare, se opune unei "istorii a", unui manual, unei enciclopedii. Ȋn concluzie, a se reţine acest principiu fundamental: cu cât se restrânge domeniul cu atât se lucrează mai bine şi se merge la sigur. O teză monografică este preferabilă unei teze panoramice. Mai bine ca teza să semene cu un eseu decât cu o istorie sau cu o enciclopedie. Să ne reamintim ce-am spus la 1.3.: o teză serveşte înainte de toate pentru a învăţa coordonarea ideilor, independent de subiectul său.(...) o bună teză trebuie să fie discutată pas cu pas cu conducătorul ştiinţific, în limitele posibilului. Şi nu atât pentru a mitiza pe profesor, ci fiindcă a scrie o teză este ca şi cum ai scrie o carte, este un exerciţiu de comunicare care presupune existenţa unui public: iar conducătorul ştiinţific este unicul eşantion de public competent de care dispune studentul pe parcursul propriei lucrări. O teză făcută în ultimul moment îl obligă pe conducătorul ştiinţific să corecteze rapid capitolele sau de-a dreptul lucrarea deja făcută. Dacă, apoi, conducătorul ştiinţific o vede în ultimul moment şi e nemulţumit de rezultate, îl va ataca pe candidat în comisia de licenţă, cu rezultate neplăcute. Neplăcute şi pentru conducătorul ştiinţific, care n-ar trebui să ajungă niciodată la comisie cu o teză care nu-i place: este o teză ratată şi pentru el. Dacă el chiar crede că studentul n-ar reuşi să se angreneze în munca sa, trebuie să i-o spună mai înainte, sfătuindu-l să facă o altă teză ori de a mai aştepta încă puţin. Dacă, pe urmă, candidatul, în ciuda acestor sfaturi, consideră sau că, într-un fel, conducătorul ştiinţific n-are dreptate sau că problema timpului e presantă pentru el, tot va înfrunta riscul unei discuţii furtunoase, dar cel puţin o va face în cunoştinţă de cauză (...).”

FACULTATEA DE ARHITECTURA “G. M. CANTACUZINO” IASI

1. LUCRAREA TEORETICĂ (DISERTAŢIA)

Conţinut

1.1. Cuprins (titlurile capitolelor si numărul paginii de început a fiecărui capitol)

1.2. Plan de idei (detaliere a cuprinsului; expunere sistematică şi explicită a ideilor principale ale lucrării)

1.3. Lucrarea propriu-zisă: text - cca 10.000 de cuvinte, la 1.5 rânduri; ilustraţii – cu explicaţii şi puse în

legătură cu textul; bibliografie organizată critic - alfabetic, cronologic, după tipurile de publicaţii, după

sensul în care sunt folosite diversele titluri în lucrare etc; se pot face foarte scurte comentarii referitoare

la modul în care diversele cărţi/articole consultate au fost folosite pentru lucrare. Sursele documentare

din internet trebuie indicate conform regulilor în uz. Nu se admite numai documentare de pe internet.

Recomandări pentru elaborarea lucrării

Alegerea subiectului se poate face fie pentru dezvoltarea unei lucrări teoretice într-un domeniu

tematic de largă generalitate, fie pentru realizarea unei lucrări teoretice strâns legate de tema

proiectului de diplomă.

Tratarea subiectului:

Dezvoltarea subiectului trebuie să fie coerentă, argumentată, documentată şi convingătoare.

Redactarea lucrării va respecta rigorile textelor ştiinţifice.

Evaluarea lucrării teoretice (disertaţiei)

Predarea lucrării de disertaţie se va face cu 2 zile înainte de data stabilită pentru debutul

susţinerilor în comisii.

În evaluare se vor urmări:

- Calitatea conţinutului lucrării;

- Calitatea exprimării/redactării;

- Actualitatea bibliografiei consultate;

- Calitatea prezentării orale.

Recomandări pentru lucrarea teoreticăDizertaţiaCitiţi cu etenţie prezentele recomandări, pe care îndrumătorii nu le vor repetaîn discuţiile individuale!Vă vom sta la dispoziţie cu sfaturi şi îndrumări pe propunerile voastreconcrete, care vor trebui să dovedească cunoaşterea prezentelorrecomandări.Ce este dizertaţia la facultatea noastră■ Lucrarea de licenţă constituie un exerciţiu de cercetare ştiinţifică înarhitectură. Aceasta presupune sistematizarea celor mai importante informaţiipublicate până în prezent în lume, cu privire la tema de arhitectură respectivă.Însuşiţi-vă metode ştiinţifice de cercetare, specifice temelor de arhitectură.■ În cazul vostru, dizertaţia este o lucrare de compilaţie şi nimeni nu vă cereoriginalitate în idei. Dimpotrivă, vi se cere cunoaşterea asimilată a ideilor dinliteratura de specialitate consacrată. Trebuie să fie însă o lucrare personală.Exprimaţi păreri personale numai legate de păreri consacrate - pe care leexplilcitaţi.■ Este ocazia voastră de a face o lucrare de cultură profesională, un exerciţiu destructurare logică a unui conţinut de idei şi de exprimare a lui coerentă. Studiaţiatent felul în care au fost elaborate lucrări serioase de arhitectură.■ Tema poate fi în legătură strânsă, în legătură indirectă sau total autonomă înraport cu tema proiectului de diplomă, în funcţie de vocaţia acesteia de a se lăsateoretizată într-o disertaţie de bună calitate.■ Tema să fie din conţinutul materiilor (cuprinsul de cunoştinţe acumulate de voi întimpul) celor 6 ani de studiu al arhitecturii.■ Alegerea temei va fi în funcţie de:- Bibliografia de care puteţi dispune. Cu o bibliografie bună poate ieşi olucrare bună, cu o bibliografie slabă - niciodată.- Afinităţile personale şi temperament intelectual. Poate fi una cu caractermai tehnic, mai practic sau cu una de natură umanist culturală.- De competenţele îndrumătorului şi relaţia de colaborarea cu el, de alteeventuale îndrumări de care puteţi dispune.■ Alegeţi o temă la care să lucraţi cu plăcere.■ Tipul de temă poate fi:● un segment de program de arhitectură(de exemplu: Sanatorii; Săli de sport; Hotelul urban; Clădiri comerciale: de lamagazinul universal la mall; Ieri şi azi – clădiri turistice în mediul natural …)● monografia unui arhitect (Metafizica arhitecturii lui Tadao Ando;Regionalismul arhitecturii lui Sverre Fehn; Arhitectura lui Radu Teacă, Valabil şiexpirat în concepţiile lui Adolf Loos …)● un program sau segment de istorie într-un loc anume (Ex.: Prezenţa

barocului în oraşul Lugoj; Cetăţile ţărăneşti fortificate din judeţul Braşov; Parcuricelebre ale României; Centrul vechi bucureştean … ),● un fenomen concret (Ex.: Arhitectura ţiganilor din Buzescu; Locuinţaindividuală interbelică de pe Valea Prahovei; Arhitectura raţionalistă la Milano;Fenomenul Pipera – Iancu Nicolae; Fenomenul "Dubai" … )● recenzie comentată a unei cărţi importante● un eseu teoretico-critic pe seama unui curent: Minimalismul – de la Miesvan der Rohe la Peter Zumthor; Postmodernismul – variantă apostmodernităţii…)● un eseu teoretico-critic pe seama unui concept sau tendinţă: Kitsch-ul înarhitectură; În loc de ornamente, în arhitectura contemporană)Recomandări privind metoda, conţinutul şi prezentarealucrării1. Planul de idei nu este acelaşi lucru cu “Cuprinsul”. Planul de idei trebuie săprezinte sintetic (în 1sau 2 pag), prin fraze explicite, principalele idei cuprinse înfiecare capitol al lucrării. Planul de idei începe prin a fi o declaraţie de intenţie,apoi are un caracter lucrativ, permanent supus actualizărilor. El nu va fi cuprins înlucrarea finală.2. Cuprinsul, prezent în lucrare, ilustrează structura finală a textului. Acolo,alăturat fiecărui capitol, se va trece pagina. Se va evita un cuprins stufos, precumşi subcapitole inconsistente şi mai mici de două pagini.3. Bibliografia se recomandă a fi alcătuită din publicaţii:a. din domeniul arhitecturii în mod predilect,b. la obiect – adică pertinente în raport cu tema abordată,c. actuale, nu mai vechi de 20-30 ani,d. dar din care să nu lipsească şi unele lucrări clasice de referinţă, legatede temă,e. numai de autori consacraţiBibliografia trebuie redactată după cum urmează :a. Pentru cărţi : Numele autorului cu majuscule şi prenumele cu minuscule /Titlul cărţii / Editura / Locul / Anul ediţiei.b. Pentru reviste : Numele autorului cu majuscule şi prenumele cuminuscule / Titlul articolului / Titlul revistei, nr. anul, pagina.4. Căutaţi şi selectaţi din timp bibliografia.5. Se recomandă temele restrânse (De exemplu, nu Arhitectura modernă)6. Se recomandă modestia ştiinţifică a titlului (De exemplu: Privire asupra…;Scurtă istorie a…; Introducere în… etc.)7. Se recomandă tratarea profesională, fără divagaţii. Evitaţi excursurile dindiscipline tangente precum principii de creştere a cailor, tratamente balneare,funcţionarea căilor ferate, tehnologia producerii vinului, psihologia copilului autist,istoria oraşului Turda, politica de asistenţă medicală în România etc. Evitaţifrazeologia de umplutură şi introducerile sterile.8. Se vor evita generalităţile, afirmaţiile imprecise şi fără sursă. (S-a consideratcă…, Arhitecţii credeau că…, fără să ne spuneţi exact cine considera, când, unde,care arhitecţi etc.)9. Ar fi bine ca enunţarea unor principii sau idei preluate şi reproduse în cuvintele

voastre să reflecte şi poziţia voastră faţă de acele afirmaţii. Preocupaţi-vă deformarea unui limbaj personal profesionist.10. Indicarea sursei documentare se face în mod sumar în cadrul textului şicomplet în nota de subsol (aceasta din urmă indicând cu precizie toate datele,adică editura, anul, eventual paginile).11. Fragmentele de text preluate ca citate din surse documentare trebuie sătrimită la note de subsol, unde sursa este descrisă complet.12. Pentru lucrările care nu sunt editate în traducere românească, se vor dacitatele în limba publicată, menţionând sursa (eventual cu o traducere a autoruluiîn paranteză). În cazul preluării unui autor citat dintr-o lucrare aparţinând altuiautor, se va folosi formula “x citat de y în lucrarea...”. Toate lucrările menţionateîn bibliografie se vor regăsi în textul lucrării voastre şi în notele de subsol.13. Fiind vorba despre arhitectură, textele trebuie însoţite de ilustraţiiconcludente pentru ideile expuse. Ele nu vor fi grupate la finalul lucrării, ci înrelaţie cu textul pe care îl deservesc. Selecţia ilustraţiei trebuie făcută cuprofesionalism şi va cuprinde planuri, secţiuni, axonometrii etc., reproduceri fotocaracteristice şi semnificative.Fiecare ilustraţie trebuie însoţită de un text explicativ al ei, care să indice lucrareala care se referă (destinaţia, locul, anul, autorul), precum şi sursa documentară.14. Îngrijiţi-vă de un lay out decent, demn de un arhitect, dar fără excese grafice.Inspiraţi-vă din lucrări de arhitectură serioase.15. Pe copertă se vor menţiona, în ordine: autorul, titlul lucrării de disertaţie şi laurmă, îndrumătorul lucrării teoretice şi îndrumătorul de diplomă.16. Nu împărţiţi textul în numeroase subtitluri şi sub-subtitluri, ca articolele şialiniatele de legi.17. Recomand scrierea pe faţă-verso, ca la orice publicaţie şi nu doar pe faţă, cala dosarele depuse la primărie.18. Utilizaţi diacriticele19. Renunţaţi la aşa-zisele voastre "studii de caz". Simpla prezentare a unorproiecte şi realizări culese din reviste într-un capitol distinct nu înseamnă studiu decaz. Aceste proiecte sau lucrări selectate de voi spre exemplificare trebuiedistribuite pe parcursul lucrării, spre a ilustra principiile enunţate.20. Luaţi-vă o carte serioasă drept model de structurare-tratare-redactare!Nu vă chinuiţi voi să decoperiţi America!În concluzie, ceea ce ne interesează este:Să pargurgeţi o bibliografie de specialitate, de calitate.Să aveţi puterea de a organiza materialul cules într-o succesiune coerentă de ideişi principii. Să prezentaţi o construcţie teoretică logic şi ştiinţific structurată.Să ne daţi şi nouă satisfacţia că aţi învăţat ceva la facultatea de arhitectură USH,şi anume nu despre cosmetică, turism, trafic aerian, viticultură şi îngrijirea bolnavilor.

Octombrie 2013Prof.dr. arhitect Mihail Caffe, prof. dr. arhitect Anca Sandu Tomaşevschi

The DissertationAn Architecture Student’s HandbookIain Borden and Katerina Rüedi Ray

AMSTERDAM BOSTON HEIDELBERG LONDON NEW YORK OXFORD PARIS SAN DIEGO SAN FRANCISCO SINGAPORE SYDNEY TOKYO

ELSEVIER Architectural Press is an imprint of Elsevier

First published 2000 Reprinted 2001, 2003, 2004, 2005

Second edition 2006

Dissertation proposals can take many forms, and often different universitieshave very specific instructions as to what a proposal shouldinclude. In general, however, your proposal should contain the following:

- Title and subject matter. Here you should give the title and sub-title of the dissertation.

Try to be as specific as possible about what you are actually going to look at: for example, ‘John Entenza and the Arts & Architecture magazine, 1945–1955’ is more useful than ‘Modern architecture in the United States.’ You may be tempted at this stage to immediately give the dissertation a seductive title, and a more descriptive sub-title, such as ‘Inference and Impossibility: the Influence of Roman architecture in Budapest’. This kind of title may be acceptable for the final submission, but may not be a good idea for a working title – after all, you have yet to complete the research, and your ideas may well change during this process.

- Statement of research problem. This is the most important part ofthe proposal and should include:

1. Identification of the objects of study. What buildings, whicharchitects, which cities and/or whose films do you intend tostudy?

2. The significance of what you are investigating. What is interestingabout it, and what ideas do you intend to pursue?

3. The kind of approach adopted. How are you exploring andassessing the subject, and with what methodology?

4 Academic context. Who else has written about this subjectalready, and what kinds of things have they said? How does yourproposed study differ from theirs?

Note: You do not normally need to produce a sample or extract of yourdissertation text at this stage, but in fact the ‘statement of researchproblem’ can often go on to form the basis for the introduction to yourfinal text.

- Contents list. You should list here the titles of each of the main ‘chapters’ of your dissertation. Bear in mind that although students and tutors alike often refer to these as chapters, it is in fact better to think of them as sections – remember that your whole dissertation may well be roughly equal in length to one chapter in a book, so each chapter of your dissertation therefore corresponds to one subsection of a book chapter.

- Sources. You need to state here where you are getting your information from. List the main libraries, archives, key texts, people, buildings etc. that are of use to your project.

- Timetable. Give some indication of time. How far have you progressed with the work? When will the rest be done? If there are key events which need to take place – such as an interview, an art event, or a research field trip – make sure to identify these also.

The proposal is not, therefore, an actual part of your dissertation, but forms the main specification for what it is going to be and how you propose to do it. It should probably be no longer than 1 000 words or 2–3 pages of documentation, and can easily be shorter.Once you have written your proposal, make two copies, keep one for yourself on file and give one to your supervisor. This can be a useful discussion document, and help make your tutorial as productive as possible, so ask your supervisor to respond with ideas and suggestions as tohow your ideas and work plan might be improved. As you might guess from all this, architectural research can adopt all manner of different forms and approaches, and to some extent you do not have to know exactly what research ‘is’. However, there are a number of characteristics common to most if not all good architectural dissertations, which you would do well to bear in mind.

An architectural dissertation should rely on research that is:

- Original, in that it is undertaken by yourself, yet which also acknowledges other people’s ideas and work as appropriate.‘Originality’ can thus mean examining material never before studied or providing new interpretations of well-known material. The process by which you do this should entail:- The study of some specific architectural objects, e.g. persons, ideas, buildings or drawings, and/or the application of some interpretive or analytical framework, particularly one which explores a particular theme or asks a specific question about architecture- The writing or other exploration of these ideas in a way that conveys your investigation to yourself and to others.The result is then a dissertation which:- Provides new information and/or interpretations about architecture, and which, thus,allows you to learn more about architecture yourself, and which also- Makes a contribution to architectural knowledge in general.