TITLUL I. Notiuni introductive 1.1. Notiuni de drept bancar Istoricul notiunii de drept bancar. Premisele aparitiei notiunii de drept bancar Pina la inceputul anilor '90, dreptul bancar exista numai la nivel conceptual, inglobind norme juridice ce apartineau: dreptului civil: acesta reglementa raporturile bazate pe egalitatea bancilor intre ele sau fata de clientela lor. Totalitatea acestor reguli forma grupa relatiilor de decontari si credit" din cadrul obiectului dreptului civil1. Dupa cum se remarca in doctrina, aceasta reglementare atingea numai suprafata relatiilor in cauza, lasind fara atentie mecanismele importante ale relatiilor de decontari si credit, ex. decontarile interbancare, sistemul conturilor de corespondent etc.2 dreptului financiar: acesta continea norme guvernind organizarea si activitatea bancii de stat a U.R.S.S. si a bancilor specializate de stat (TlpoMCTpoH6aHK, Bneui3KOHOM6aHK, KnJicou6aHK s.a.)- E si firesc, deoarece pina in 1990 bancile operau in exclusivitate cu mijloacele statului (cu exceptia bancii de economii de stat - C6ep6anK), astfel incit bancile efectuau mai curind deservirea de casa a clientilor, iar relatiile bancare din acea perioada puteau fi fara echivoc numite relatii de drept public3. Ca efect, in doctrina juridica nu numai ca nu se utiliza termenul de drept bancar", existenta lui era totalmente negata de teoria socialista a dreptului, iar sintagma drept bancar" era utilizata doar ca sinonom al legislatiei bancare - compartiment al legislatiei civile, sau, dupa caz, financiare4. Dreptul bancar era considerat un institut fie al dreptului civil, fie al dreptului financiar: savantii rusi I.S. Gurevici5 si E.A.Rovinski6 considerau dreptul bancar o subramura a dreptului financiar, iar M.L.Kogan era de parerea ca relatiile juridice bancare sint de natura civila7. Notiunea de drept bancar s-a afirmat in limbajul curent8 o data cu aparitia si dezvoltarea sistemului bancar al Republicii Moldova, dupa adoptarea de catre Parlament a Legii nr. 599-XII din 11 iunie 1991 Cu privire la Banca Nationala de Stat a Moldovei'"', si Legii nr. 601-XII din 12 iunie 1991 Cu privire la banci si activitatea bancara"10. Astfel, crearea unor banci noi si/sau comercializarea celor existente (1) si formarea in consecinta a unui sistem bancar bi-nivelar (2), ceea ce a stimulat dezvoltarea pietei serviciilor financiare si celei de capital (3), au condus la aparitia termenului de drept bancar, ca notiune generica pentru a desemna initial normele ce veneau sa completeze prevederile normelor de drept civil si financiar, in materia activitatii bancare. Totusi, dupa cum remarca unii autori, argumentul afirmarii acestui termen in limbajul curent nu este suficient pentru a afirma existenta dreptului bancar cu acelasii succes se poate vorbi despre dreptul editorial, dreptul acvatic, dreptul minier, dreptul atomic sau oricare alt fel de drept". Compartimentele urmatoare vin sa justifice notinea de drept bancar ca ramura de drept si stiinta juridica. Definitie Notiunea de drept bancar este susceptibila de o dubla acceptiune: ca ramura de drept si ca stiinta juridica. Doctrina juridica a stabilit mai multe definitii ale ramurii dreptului bancar. Unii autori indica la sinonimia sintagmei drept bancar", in calitatea sa de ramura de drept, cu legislatie bancara"12. Christian Gavalda si Jean Stoufflet definesc dreptul bancar ca o totalitate de reguli: a) ce fixeaza statutul intreprinderilor din sfera comertului cu bani" si, b) care sint aplicabile activitatii lor. Dupa cum mentioneaza autorii, dreptul bancar este un drept al unei profesiuni13. Savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily afirma ca dreptul bancar constituie o ramura de drept, ce stabileste nu numai principiile organizarii si functionarii bancilor, ci cuprinde si normele care reglementeaza conditiile de acordare a serviciilor financiare si celor conexe lorN. Savantul german R. Kohls mentioneaza ca dreptul bancar exista ca drept public si drept privat... Dreptul bancar public cuprinde supravegherea de stat asupra activitatilor bancare si organizarii1

acestora. Dreptul bancar privat, este dreptul contractelor si tranzactiilor bancare"15. Savantul canadian O. Ogilivie considera ca dreptul bancar cuprinde reglementarile activitatii bancilor si altor institutii financiare, reglementari care sint stabilite prin lege si practica judiciara16. Doctrina juridica rusa cunoaste o elaborare mai succinta a notiunii de drept bancar. Astfel, L.G. Efimova defineste dreptul bancar drept o stiinta juridica, avind obiect de studiu totalitatea actelor normative, ce reglementeaza modul de organizare si activitate a institutiilor de credit, care sint de regula banci, cit si de efectuare de catre ele a operatiunilor bancare". O.M. Oleinik afirma ca dreptul bancar este format din totalitatea normelor si institutiilor juridice, ce reglementeaza prin combinarea intereselor publice si private, relatiile sociale ce apar in procesul crearii sistemului bancar (1), cit si relatiile cu participarea bancilor avind obiect circulatia instrumentelor financiare in calitatea lor de mijloc de schimb, etalon al valorii si marfa (2)18. Totusi toate definitiie in cauza se racordeaza la un numitor comun: recunoasterea dreptului bancar ca totalitate de norme ce reglementeaza activitatatea bancara. in functie de scopul lor specific de reglementare (statutul juridic al bancilor, sau operatiunile desfasurate de ele), aceste norme au natura materiala sau procedurala (pentru detalii vezi infra intrebarea 3: Izvoarele reglementarii juridice a dreptului bancar"). Consideram ca toate definitiile sus-mentionate reflecta, cu o complexitate si exhaustivitate diferita de la o notiune la alta, esenta dreptului bancar - ramura a dreptului care inglobeaza totalitatea normelor juridice de natura publica si privata, ce au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea sistemului bancar, statutul juridic al bancilor si regimul juridic al operatiunilor bancare. Metoda reglementarii juridice a relatiilor bancare Metoda unei ramuri de drept este definita ca modul in care statul actioneaza asupra unor relatii sociale"19. Fiecare ramura de drept este caracterizata prin metoda sa proprie, particularitatile careia se exprima intr-o maniera concentrata prin statutul juridic al subiectilor, temeiurile de formare a raporturilor juridice, modurile de stabilire a continutului acestora, sanctiunile juridice20. Dupa cum s-a afirmat in doctrina, metoda dreptului bancar combina metoda autoritara, bazata pe subordonarea institutiilor bancare bancii centrale, cu metoda egalitatii juridice a bancilor in relatiile lor cu clientela sau cu alte banci21. In ceea ce priveste specificul metodei dreptului bancar, acestea se caracterizeaza prin: existenta unui sistem elaborat de principii, prezumptii si derogari (ex. norme cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc, secretul bancar etc); utilizarea frecventa a uzantelor in materie bancara; differentierea normelor juridice in functie de destinatarul lor; existenta unor reguli specifice (ex. cele reglementind standardele de prudenta bancara, cele procedurale etc). Locul dreptului bancar in sistemul de drept Opiniile exprimate in literatura de specialitate asupra locului dreptului bancar in sistemul de drept, sint eterogene. Unii autori neaga (mai corect, negau) independenta dreptului bancar fata de alte ramuri de drept (ex. I.S. Gurevici, E.A. Rovinskii si M.L. Kogan - pentru detalii vezi supra compartimentul Istoricul notiunii de drept bancar"). Alti autori, declarind apartenenta normelor bancare la dreptul comercial, declara totusi oportunitatea metodologica si sistemica a studierii separate a acestora in cadrul unui curs aparte22. O alta pleiada de autori afirma autonomia dreptului bancar ca ramura de drept: ex. vezi supra notiunile dreptului bancar, date de savantii francezi Christian Gavalda si Jean Stoufflet23 si savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily. Al patrulea grup de autori se mentin pe pozitii mai putin categorice. Unii plaseaza dreptul bancar la jonctiunea notiunilor de ramura de drept" si subramura de drept", ex. Cabatova L.G, afirma ca dreptul bancar nu este nici ramura, nici subramura a dreptului,2

deoarece: a) relatiile reglementate de el nu poseda un asa grad de specificitate" care sa le permita sa formeze obiectul unei ramuri de drept; b) metoda de reglementare a activitatii bancare contine atit elemente dispozitive, cit si imperative24. Altii mentioneaza ca dreptul bancar este o totalitate de norme, in curs de a deveni ramura_a.cirepjului25. In ceea ce ne priveste, ne raliem la parerea acelor autori care sustin autonomia dreptului bancar ca ramura de drept. Aceasta deoarece, dupa cum am indicat mai sus, dreptul bancar poseda un obiect distinct si o metoda aparte de reglementare a raporturilor juridice bancare. Or, o ramura de drept se caracterizeaza prin doua elemente de baza, ce o delimiteaza de alte ramuri: obiectul propriu de reglementare si metoda specifica26. Acceptarea apartenentei dreptului bancar la alte ramuri de drept - cum ar fi dreptul civil, dreptul comercial sau dreptul financiar - ar echivala cu identificarea obiectului si metodei dreptului bancar cu obiectul si metoda acestor ramuri, ceea ce nu ar fi corect. La justificarea autonomiei dreptului bancar ca ramura de drept este necesar de a tine cont de perspectiva evolutiva a acestuia. in acest caz, pot fi explicate pozitiile exponentilor doctrinei socialiste27, care plasau dreptul bancar in cadrul unor alte ramuri de drept, spre exemplu dreptul financiar - in conditiile unei economii centralizate, in cadrul careia cvasitotalitatea bancilor operau cu mijloacele banesti ale statului, iar insasi creditarea se efectua in mod planificat, dreptul bancar era nimic mai mult decit un compartiment al dreptului financiar care reglementa gestiunea finantelor publice, iar relatiile juridice cu participarea bancilor erau, fara echivoc, de natura publica. Totusi este dificil de a identifica locul dreptului bancar in structura sistemului national de drept - adica de a-1 plasa pe acesta in grupul ramurilor de drept public sau privat. Multi autori mentioneaza faptul ca normele bancare au o natura mixta - unele din ele sint de natura publica (ex. normele menite sa asigure securitatea sistemului bancar prin stabilirea cerintelor prudentiale si de asigurare a depozitelor), esenta celorlalte insa invedereaza apartenenta acestora la dreptul privat (ex. normele referitoare la relatiile banca-client in cadrul raporturilor de constituire si gestionare a conturilor)28. Imixtiunea elementelor de drept public in cel privat este un simptom al interconexiunii dreptului bancar cu alte ramuri de drept, si nu numai. Pe de o parte, normele de drept bancar care stabilesc principiile organizarii si functionarii institutiilor financiare constituie o forma de exprimare a politicii monetar-creditare a statului, in acest sens, normele dreptului bancar au tangenta cu normele de drept statal si administrativ. Totodata, este necesar de mentionat ca intelegerea principiilor dreptului bancar este legata indispensabil de studierea domeniilor reglementate de normele acestei ramuri de drept: teoria finantelor, creditului si contabilitatii29. Caracterele si tendintele dreptului bancar contemporan Tendintele dezvoltarii dreptului bancar la etapa contemporana, mentionate in doctrina, sint urmatoarele: dinamismul evoluant al legislatiei bancare interne, cit si al instrumentelor materiale de drept international uniform in domeniull bancar; corporativitatea dreptului bancar. Aceasta tendinta isi are fundamentul in particularitatea dreptului bancar, indicata de Gavalda si Stoufflet - drept al profesiunii". Pe cale de consecinta, pentru dreptul bancar este caracteristica rata inalta a reglementarilor, elaborate de banca centrala a statului, si nu de catre organul legislativ. in Republica Moldova activitatea bancara este reglementata aproape in totalitate de actele normative elaborate de Banca Nationala a Moldovei, numarul legilor, hotaririlor Parlamentului si Guvernului in acest domeniul fiind redus. complexitatea si specificitatea normelor de drept bancar, continutul carora este puternic influentat de legitatile economice si financiare ale activitatii bancare. Aceasta este o consecinta, totodata, a unor fenomene noi in activitatile bancare traditionale: a) importanta cresinda decontarilor prin virament, in utilizarea carora rationamentele legale incep a fi substituite prin consideratiunile eficientei si utilitatii (1), in acelasii timp, sint tot mai frecvent utilizate modalitati principial noi de decontare (ex. platile electronice) (2); dematarializarea continua a banilor si valorilor mobiliare, ce schimba fizionomia riscurilor aferente circulatiei acestora (ex. riscurile pierderii sau deposedarii sint substituite prin riscul inflatiei, falimentului etc);3

implicarea tehnologiilor informationale in operatiunile bancare, ceea ce conduce la aparitia noilor institutii si norme (ex. Standardele Internationale de Transfer al Datelor prin Teletransmisiune (UNCID), sistemul de clearing bancar electronic SWIFT; aparitia banilor electronici" etc). internationalizarea dreptului bancar, in sensul penetrarii tot mai vaste a reglementarilor nationale in domeniull bancar de catre standardele internationale aprobate atit la nivel interguvernamental, cit si neguvernamental (codificari ale uzantelor bancare). 1.2. Raporturile juridice bancare Definitia si clasificarea Conform opiniei majoritare exprimate in doctrina, raportul juridic se prezinta ca o varietate a raporturilor sociale, reglementata de norma juridica, participantii careia dispun de drepturi si obligatii reciproce, pe care le realizeaza cu scopul satisfacerii intereselor si necesitatilor lor, intrun mod aparte, reglementat si garantat de stat in persoana organelor lui3". Obiectul dreptului bancar se deduce din definitia lui si determina locul acestuia in sistemul de drept. Astfel, definitiile indicate mai sus denumesc in majoritatea lor obiectul dreptului bancarrelatiile juridice bancare. Totusi doctrina e mai putin uniforma la definirea notiunii de relatie juridica bancara (sau raport juridic bancar). O.M. Oleinik afirma ca totalitatea acestor raporturi constituie notiunea de activitate bancara", definindu-le ca relatii sociale reglementate de normele de drept public si privat, care se formeaza in procesul activitatii bancilor si altor institutii creditare31. Dupa Gavalda si Stoufflet obiectul dreptului bancar il constituie raporturile juridice legate de crearea, functionarea si lichidarea institutiilor bancare32. O descriere mai incapatoare se contine in notiunea dreptului bancar, prezentata de Pollard, Passeik, Ellis si Daily" - acesteia includ in notiunea de drept bancar si relatiile legate de acordarea serviciilor financiare si a altor servicii conexe. L. G. Efimova considera ca dreptul bancar reglementeaza un cerc de relatii juridice, ce este insuficient pentru a-si justifica autonomia ca ramura de drept: cele legate de activitatea bancilor comericale si a bancii nationale, cit si de organizarea sistemului ereditar si acordarea de catre banci a serviciilor clientelei sale. Ne raliem la pozitia autorilor rusi O.M. Oleinik si L.G. Efimova, agreind parerea ca relatiile juridice bancare ce se formeaza in procesul activitatii (si nu simplu functionarii ceea ce poate fi redus la activitatea interna a bancilor si altor institutii creditare - n.n.) bancilor comerciale fac parte integranta din obiectul dreptului bancar. Relatiile juridice bancare sint specifice prin subiectii lor - bancile sau institutiile financiare. Din acest punct de vedere, acestea se clasifica in: relatiile intre Parlament si Banca Nationala (ex. referitoare la raportarea asupra situatiei monetare, aprobarea politicii monetar-creditare); relatiile intre Guvern si Banca Nationala (ex. referitoare la reprezentarea mutuala); relatiile intre Banca Nationala si bancile comerciale (ex. referitoare la licentierea bancilor, controlul si supravegherea lor); relatiile intre banci comerciale avind ca obiect efectuarea operatiilor bancare (ex. de deschidere a conturilor de corespondent, de efectuare a decontarilor interbancare); relatiile intre banci avind ca obiect crearea uniunilor, asociatiilor, caselor de clea-ring si altor formatiuni colective; relatiile intre banci si clientela (ex. cu privire la deschiderea conturilor, efectuarea platilor, obtinerea creditului); Un alt criteriu de clasificare ar fi natura activitatilor bancare, ce constituie unul din obiectul relatiilor in cauza. Utilizind acest criteriu, deosebim relatiile juridice ce se formeaza cu privire la: " operatiile bancare active (ex. acordarea creditelor, scontul cambiilor); operatiile bancare passive (ex. institutia juridica a contului bancar, emisiunea de catre banci a valorilor mobiliare); operatiile bancare de intermediere (ex. relatiile de plati); operatiile bancare facultative (ex. acordarea serviciilor de consultanta), in functie de continutul raporturilor juridice bancare, deosebim raporturile:4

patrimoniale (ex. legate de atragerea si amplasarea mijloacelor banesti); nepatrimoniale (ex. legate de protectia secretului bancar). in functie de specificul raporturilor juridice bancare, distingem cele: materiale (ex. referitoare la operatiunile bancare); si organizationale, sau procedurale (ex. cu privire la stabilirea structurii interioare a bancilor, sau a sistemului bancar in general). in functie de izvorul si sursa de reglementare a rapoartelor juridice bancare, acestea se clasificam: relatii provenind din normele de drept, care la rindul lor pot fi: " relatii provenind din normele continute in legi si alte acte normative (ex. cu privire la formarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale); relatii provenind din acte administrative (ex. cu privire la eliberarea licentelor); relatii provenind din contracte (ex. cu privire la deschiderea contului bancar). Structura raportului juridic bancar in teoria generala a dreptului e larg raspindita teoria care intelege prin structura raportului juridic totalitatea elementelor acestuia, adica subiectele, obiectul si continutul raportului34. Obiectul Obiectul unui raport juridic este conduita umana, ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor"55, ori, intr-o formula mai simpla, ceea referitor la ce apare si exista raportul respectiv. Din definitiile raportului juridic bancar, prezentate mai sus, conchidem ca obiect al acestora este: lato sensu - activitatea bancara; stricto sensu - activitatea bancilor comericale si a Bancii Nationale, cit si organizarea sistemului ereditar si acordarea de banci a serviciilor catre clientela sa. Dupa cum s-a mentionat mai sus, obiectul raporturilor juridice bancare constituie unul din criteriile de clasificare a acestora. Activitatea bancara, ca obiect al raporturilor juridice bancare, a constituit obiectul de studiu al doctrinelor juridice si economice bancare, definitiile ei fiind multiple. Cele mai timpurii definitii le intilnim in doctrina economica a Rusiei tariste: Seffle definea activitatea bancara drept domeniul de comert, ce consta in transmiterea in folosinta a capitalului mobil inlocuibil. Acest capital prin intermediul creditului este directionat spre producerea si circuitul bunurilor, sau spre rambursarea, prin intermediul platilor, a valorii banesti a acestor bunuri"; un alt economist, Lifman, considera ca activitatea bancara este acel domeniul al comertului, care-si propune drept scop colectarea, pastrarea si acordarea in folosinta a capitalului banesc. intr-un cuvint, activitatea bancara consta in comertul cu capital"; pe pozitii similare se mentinea si economistul german din acea perioada Adolf Veber36. Subiectele Subiectii raportului juridic bancar sint, dupa cum s-a mentionat mai sus: clientela bancii. Din ea pot face parte persoane fizice sau juridice, indiferent de modul de organizare si forma de proprietate, cit si intreprinderile cu investitii straine, persoanele fizice si juridice straine. bancile si alte institutii financiare, cit si formatiunile colective ale acestora. Acestei categorii ii apartin Banca Nationala a Moldovei si bancile comerciale sau alte institutii financiare. Un loc aparte il ocupa Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei. Modul de organizare, lichidare si activitate al acestor subiecti va constitui obiectul studiului continut in Titlul III. organele puterii si administratiei de stat (Parlamentul, Guvernul, organele administratiei publice locale). Continutul Continutul raportului juridic este format din totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor juridice ale subiectilor acestei relatii. Dreptul subiectiv deseori este definit ca o masura a comportamentului permis, liber si garantat de lege". Drepturile subiective ca element al continutului raportului bancar poarta o amprenta a specificitatii, combinind in ele atit natura contractuala, cit si cea legala (ex. raporturile legate de efectuarea platilor- drepturile subiective5

ale ordonatorului platii sint indicate in contractul incheiat cu banca, insa legislatia bancara referitoare la decontari stabileste obligatiile bancii si procedura de efectuare a decontarilor. Astfel, dreptul subiectiv evocat este asigurat printr-o totalitate a obligatiilor atit contractuale, cit si legale, ale bancii). Continutul concret al drepturilor si obligatiilor subiectilor va fi examinat pe parcursul studierii partii speciale a dreptului bancar, cu referinta la operatiile bancare specifice. 1.3. Izvoarele reglementarii juridice a dreptului bancar Teoria generala a dreptului defineste izvorul dreptului ca act al creatiei de drept, obiectivizat in forma documentara, care este sursa a normelor de drept respective si concomitent forma a existentei lor juridice38. Desi in opinia unui grup de autori aceasta este o notiune prea restrinsa, ne raliem la aceasta notiune considerind argumentele oponentilor ei nejustificate39. Particularitatile izvoarelor apartinind ramurii dreptului bancar sint: ponderea inalta a actelor subordonate legii (circa 70% din acestea constituind deciziile Consiliului de Administratie ale Bancii Nationale a Moldovei); dinamismul inalt al dezvoltarii legislatiei bancare (ex. aproximativ 20% din actele Bancii Nationale a Moldovei, ce contin reglementari noi sau le substituie cele precedente, au fost aprobate in 1998). Legislatia bancara a Republicii Moldova Bazele constitutionale ale activitatii bancare Normele cu privire la activitatea bancara, continute in Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, sint de urmatoarele feluri: norme ce se refera nemijlocit la activitatea bancara: art. 130 Sistemul financiar-de credit". Acest articol acorda monopolul emisiunii monedei nationale - leul (declarat moneda oficiala) Bancii Nationale a Republicii Moldova, la decizia Parlamentului; norme ce se refera indirect la activitatea bancara. Acestea sint: a) normele ce reglementeaza drepturile si obligatiile cetatenilor (ex. art. 46 - dreptul la proprietate privata si garantiile lui); b) norme ce stabilesc competenta adoptarii actelor normative bancare (ex. art. 66 - aprobarea legilor de catre Parlament). Importanta principiilor constitutionale ale activitatii bancare consta in faptul ca acestea servesc drept cadru general pentru elaborarea si adoptarea legilor si actelor subordonate legii in acest domeniul (cele contrare Constitutiei neavind forta juridica - art. 7) (1); totodata, aceste norme stabilesc minimul de drepturi si garantii pentru subiectii tuturor raporturilor juridice, inclusiv celor bancare (2). Legile generale si speciale in domeniul bancar Totalitatea legilor organice si ordinare, ce au incidenta asupra sectorului bancar al republicii, se grupeaza in doua categorii de baza: legi generale (obiectul de reglementare al carora nu il constituie activitatea bancara, insa unele norme din legile mentionate privesc anumite aspecte ale activitatii bancare), si legi speciale (care au fost elaborate cu scopul reglementarii raporturilor juridice bancare). Legile generale, aplicabile activitatii bancare: Legea Republicii Sovetice Socialiste Moldovenesti Cu privire la aprobarea Codului Civil alR.S.S. Moldovenesti ",26.12.1964; Legea Republicii Moldova Cu privire la proprietate", nr. 459-X11,22.01.19914I; " Legea Republicii Moldova Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi", nr. 845XII, 03.01.199242; " Legea Republicii Moldova Privind limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei", nr. 906-XII, 29.02.199243; Legea Republicii Moldova Cu privire la secretul comercial", nr. 171-XIII, 06.07.199444; Legea Republicii Moldova Cu privire la leasing", 731 -XIII, 15.02.199645; Legea Republicii Moldova Cu privire la gaj", 838-XIII, 23.05.1996 s.a. Aceste legi stabilesc cerintele generale fata de formele organizational-juridice ale activitatilor de antreprenoriat, regulile generale cu privire la tranzactii si raspunderea contractuala etc.6

in calitate de legi speciale bancare putem mentiona: Legea Republicii Moldova Cu privire la indexarea veniturilor banesti ale populatiei", nr. 824-XII, 24.12.1991; " Legea Republicii Moldova Cu privire la bani", nr. 1232-XII, 15.12.199247; Legea cambiei, nr. 1527-XII, 22.06.199348; Legea Republ icii Moldova Privind Banca Nationala a Moldovei", nr. 548-XIII, 21.07.1995; Legea institutiilor financiare, nr. 550-XUI, 21.07.199550; ' Legea Republicii Moldova Privind asociatiile de economii si imprumut ale cetatenilor", 1505-XIII, 18.02.199851; Legea Republicii Moldova Privind Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei", 1555XIII,25.02.199852, si altele. Aceste legi stabilesc principiile de activitate in sectorul bancar, principii ce se vor aplica prioritar cu titlu de lex specialis, in cazul in care continutul legii speciale difera de regulile similare prevazute de legea generala. Actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei Nu ne propunem ca scop de a face o lista oricit de aproximativa a actelor normative emise de Banca Nationala a Moldovei, dat fiind numarului lor enorm (numai cele mai importante sint mai mult de 70), aceasta ar fi o problema dificila. in cele ce urmeaza vom trece in revista numai specificul acestor izvoare fata de celelalte. Conform art. 11 al legii, Banca Nationala emite hotariri, regulamente, instructiuni si dispozitii. Acele din aceste acte, ce sint obligatorii pentru bancile comerciale, alte persoane juridice si fizice, se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova" si intra in vigoare de la data publicarii sau de la data indicata in actul B.N.M. (in acest ultim caz fiind obligatorie aducerea lui la cunostinta publicului). Art. 2 al legii defineste actele sus-mentionate, dupa cum urmeaza: Regulament - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, pentru una sau mai multe categorii de institutii financiare si alte persoane juridice; Ordonanta - norma obligatorie, emisa de Banca Nationala in scopul executarii legii, cu privire la una sau mai multe institutii financiare care constituie mai putin de o categorie de institutii financiare. " Recomandare - indrumare a Bancii Nationale fara putere obligatorie. Legea nu da definitiile instructiunii si hotaririi B.N.M.. Totusi practica arata ca regulamentele si instructiunile sint aprobate prin Hotarirea Consiliului de Administratie al B.N.M.. Din aceasta se poate conchide, ca hotaririle sint actele emise de Consiliul de Administratie al B.N.M., si data fiind cerinta ca toate actele indicate la art. 11 sa fie aprobate de el, acestea vor fi aprobate prin hotaririle consiliului. Totodata, aceste hotariri pot avea si un caracter operativ, reglementind probleme de ordin curent din activitatea B.N.M.. Aceasta concluzie este confirmata de redactia articolele 21 si 26 ale legii. Pe masura examinarii unor compartimente aparte din cursul de fata, va fi prezentata lista actelor normative ale B.N.M. referitoare la tema in cauza. Actele internationale de drept uniform Actele intermantionale in materie de drept bancar se clasifica in 3 grupe mari: Conventiile bi- si multilaterale, ce actioneaza pe teritoriul statelor semnatare (ex. Conventiile de la Geneva din 1930 cu privire la cambie, legea uniforma a cambiei si niDffltle timbru in operatiile cambiale; Conventiile de la Geneva din 1931 cu privire la cec, legea uniforma a cecutului si taxa de timbru in operatiile cu cecuri, etc.) Uzante uniformizate, ce reglementeaza efectuarea unor operatiuni bancare (ex. Publicatia nr. 500 a C.I.C, de la Paris Reguli si uzante uniforme cu privire la acreditivul documentar", intrata in vigoare la 01.01.1994; Publicatia nr. 522 a C.I.C. de la Paris Reguli si uzante uniforme cu privire la incasso documentar", intrata in vigoare la 01.01.1998; etc). Particularitatea acestor acte este aplicabilitatea lor fata de operatiunile reglementat doar atunci cind partile prevad expres aplicarea lor, prin inserarea clauzei respective in contractul incheiat.7

Standardele internationale, ex. cele elaborate de Organizatia Internationala de Standardizare (ISO - engl. International Organization for Standartization). Stardardele in cauza prezinta totalitatea de cerinte tehnice, agreate de ISO pentru documentele bancare. Respectarea lor este importanta deoarece la standardele ISO s-au aliniat multe din tarile lumii. Un exemplu al acestor standarde sint Directoriile Natiunilor Unite pentru Schimbul Electronic de Date in domeniile Administratiei, Comertului si Transportului, publicate de ISO in 1993 (United Na-tions Directories for Electronic Data Interchange for Administration, Commerce and TransportUN/EDIFACTDirectories [1993]). Unii autori indica si alte izvoare ale dreptului bancar, cum ar fi actele bancilor comerciale, practica arbitrala, uzantele bancare53.

TITLUL II. Notiuni generale despre banci si sistemul bancar 2.1. Istoricul aparitiei bancilor si profesiunii bancare. Provenienta termenului banca" in literatura de specialitate este discutabila problema aparitiei bancilor ca institutii financ iar-creditare. Astfel, unii autori afirma ca bancile au aparut in conditiile capitalismului manufacturier, in forma caselor bancare (care, spre deosebire de cele camataresti, acordau credit capitalistilor industriali si comerciali pentru o dobinda moderata), iar apoi in forma bincilor-societati pe actiuni. Bancherii si bancile - ca forme speciale ale intreprinderilor capitaliste"54 au aparut in primul rind in orasele italiene (Venetia, Genova) in sec. XIV-XV55. Alti autori arata ca bancile apar pentru prima data in perioada feudala56. insa majoritatea autorilor considera ca bancile au aparut inca in epoca antichitatii".8

Astfel, conflictul doctrinal referitor le aparitia bancilor si activitatii bancare, cuprinde nu o perioada de citeva decenii sau chiar secole, ci de doua milenii. Etimologia cuvintului banca nu faciliteaza citusi de putin identificarea originii istorice a bancilor. Dr. Urs Emch, Dr. Hugo Renz si Franz Bosch mentioneaza ca termenul de banca provine de la cuvintul italian banco", dupa denumirea tejghelei camatarilor italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor in pietele publice58. De aceeasi parere sint si autorii v. 1 al monografiei EaiiKoecKuu nopmdje.ib"59. Astfel, primele banci au aparut in baza schimbului de monede60. Totusi, daca ar fi sa pornim de la notiunea de banca" la stabilirea momentului aparitiei acestor institutii, vom vedea ca desi exista o legatura strinsa intre aparitia schimbului de monede si aparitia bancilor, comertul cu bani" nu a fost conditia sine qua non pentru aparitia societatilor bancare. Cu alte cuvinte, se poate afirma ca aceasta activitate legata de schimbul banilor a dus la aparitia profesiunii bancare dar nu in mod necesar si a bancilor in general. Dupa cum afirma autorii monografiei EaiiKoecKuu nopmenb", existenta relatiilor dintre creditor si debitor nu inseamna ca aceste relatii au natura bancara - exista o diferenta intre raporturile bancare si cele camataresti. Aceasta deosebire consta in urmatoarele: creditarea bancara are in principiu ca scop satisfacerea intereselor economice ale debitorului, si nu a necesitatilor de consum; operatiile de credit ale bancii sint efectuate in mod sistematic, spre deosebire de cele camataresti; ultimul specific al relatiilor bancare este combinarea relatiilor de credit cu deservirea contului clientului de catre banca61. Astfel, sarcina stabilirii momentului aparitiei bancilor este legata de stabilirea perioadei in care au aparut institutiile care au inceput sa efectueze operatiile sus-mentionate. in aceasta ordine de idei, ne raliem la parerea acelor autori care afirma ca originea practicilor bancare se pierde in negura timpurilor"62. Primele probe ale existentei operatiunilor bancare le gasim in Epoca antica Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa in anul 1901 si expus in Muzeul Luvru, ne vorbeste despre existenta in acea epoca a normelor ce reglementau imprumuturile de cereale (cu o dobinda anuala de 33%) si argint (cu o dobinda anuala care varia intre 12% si 20%), cerind ca toate contractele de imprumut sa fie vizate la functionarii de stat. O alta dovada a existentei operatiunilor bancare in epoca antica o constituie tablele de contabilitate, care au fost descoperite sub ruinele templului Uruc din Mesopotamia. Aceste table dovedesc ca templul din Uruc, care dateaza cu anii 3400-3200 i.Hr., prin activitatile sale de inregistrare a operatiunilor efectuate cu depunerile banesti aflate la pastrarea lui si prin crearea primelor forme ale decontarilor pe cont (transferul de pe o tabla pe alta, sau transferit"), s-a afirmat ca unul din cele mai vechi edificii bancare din istoria omenirii. Deci efectuarea transferurilor de mijloace la cererea clientului isi are originea in Mesopotamia antica63. in Grecia antica, operatiunile bancare erau efectuate atit de persoane juridice, cit si fizice. in templele grecesti din Delphi, Delos, Samos, Efes, se concentrau bogatiile acumulate pe parcursul razboaielor duse de Grecia: spre ex. in templul Artemidei din Efes se acumula tezaurul de pe tarmul asiatic al Greciei, iar in templul lui Apollo din Delphi se concentrau bogatiile din partea europeana a Greciei. Operatiunile de schimb erau practicate si de zarafi, numiti in Grecia trapezistii" (de la trapeza" - denumirea greaca a tejghelelor camataresti, instalate in pietele publice - Agora). Pledoariile lui Socrate si Demostene invedereaza complexitatea, minutiozitatea si profesionalismul operatiunilor efectuate de trapezisti. in scopul evitarii influentei negative - dupa parerea criticilor64 politicilor camataresti din Atena si Delos - unele orase-cetati grecesti (polisuri) au inceput a deschide, cu incepere din sec. IV, primele banci publice care, pe linga efectuarea operatiunilor de imprumut si schimb de moneda, si-au asumat si functia de stringere a impozitelor si batere a monedei. Colegi de breasla cu trapezistii" din Grecia antica au fost mensarii (sau collectarii") din Roma9

Antica (,/nensae" erau denumite bancile publice create in Roma, colaboratori ai carora au fost mensarii, sau mensarienii). Prin urmare, Roma a preluat traditia greaca a bancilor publice, menita sa acorde imprumuturi fara camata, in interesele nevoiasilor. Institutiile bancare publice erau dirijate de functionarii statului, activind in conformitate cu reglementarile regale. Bancherii privati insa isi desfasurau activitatea in provincie, in birourile inchiriate de stat, care se numeau tabernae. Se motiva raspindirea acestor comercianti in provincii prin faptul ca la periferie nivelul dobinzii era liberalizat, in perioada antica imprumutul banilor se facea in conditiile unei dobinzi, care uneori se ridica la 36% anual. Despre evolutia activitatilor bancare in Dacia traiana ne povestesc cele circa 50 de tablite cerate, descoperite intre anii 1786 si 1855 in galeriile minelor de aur, construite de imperatorul Traian pe teritoriile dacilor cuceriti. Douazeci si cinci de tablite din acestea, ce s-au pastrat in pofida fragilitatii sale (tablitele - triptychon - sint confectionate din lemn de brad, iar inscriptiile pe ele sint facute cu ciara) mai mult de 16 secole, au fost publicate integral la Berlin, de catre istoricianul Theodor Mommsen, in volumul III al operei sale Corpus Inscriptionum Latinarum. Cea dea Bea tablita, reprodusa la pag. 931 a lucrarii mentionate, contine contractul pentru constituirea unei societati bancare - Societas Danistariaef'5, redactat la 28 martie anul 1676(i. O alta etapa de dezvoltarea a activitatilor bancare si a bancilor are loc in perioada numita Evul Mediu Activitatea bancara in epoca medievala a regresat in comparatie cu cea sclavagista. Una din cauzele de baza a fost interzicerea de catre biserica, prin hotarirea Consiliului de la Niceea din anul 325, a imprumuturilor aducatoare de dobinda. Aceasta masura a fost inspirata de Biblie, care in Evanghelia de la Sfintul Luca spune: Iubiti-va dusmanul, faceti numai bine si imprumutati fara a pretinde ceva". Totodata, bisericile din Bizant au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, gratie faptului ca in 529-534 imparatul Justinian codifica uzurile romane in domeniul bancar, stabilind nivelul dobinzii de 6% anual, cu exceptia creditelor maritime (12%) si bisericesti (3%). Occidentul medieval insa exista sub interdictia perceperii dobinzilor pentru creditele acordate. Pe de alta parte, tendinta de liberalizare a restrictiilor canonice impuse activitatilor camataresti in aceasta perioada, nu s-a manifestat cu aceeasi intensitate in Europa Occidentala - mai receptiv la exigentele bisericii, regele Charlemagne in anul 789 extinde interdictia dobinzii, aplicabila clerului, si asupra operatiunilor de imprumut ale laicilor-fenomen care este explicabil prin usurinta relativa a aplicarii acestei masuri in conditiile economiei naturale, raspindita in Europa Occidentala, si mult mai putin in Bizant. Secolul X, care cunoaste cuceririle normande si cruciadele, nu a schimbat totusi in mod substantial atitudinea bisericii fata de activitatile bancare - chiar dupa schisma dintre Roma si Bizant, ce a condus la separarea bisericii ortodoxe de cea catolica, crestinismul si-a reafirmat ostilitatea fata de practicarea dobinzii, la consiliul de la Latran (1179) si cel de la Vienna (1311). Totusi aceste masuri nu au impiedicat clerul sa se afirme in calitatea sa de bancher: creditele se acordau cu conditia garantarii rambursarii creditului prin stabilirea ipotecii, biserica avind dreptul de a valoriza fructele ei pe durata acordarii creditului. O alta modalitate utilizata de cler a fost participarea la veniturile realizate de debitor de pe urma valorificarii imprumutului. Este necesar de mentionat ca atitudinea negatorie a bisericii nu a fost unicul, si probabil nici chiar cel mai important, obstacol in dezvoltarea relatiilor bancare in perioada medievala: caderea Imperiului Roman a aruncat civilizatia in haosul unor economii naturale separate una de alta, in aceste circumstante sofisticarea institutelor elaborate de romani pierdindu-si relevanta. Pina la epoca cruciadelor, Europa era cutreierata doar de camatari particularii, acestia fiind cu preponderenta negustori veniti din Orient. Mobilitatea cruciadelor a revigorat necesitatea in schimbul de moneda, constituind cauza principala a inventarii cambiei. Tendintele mentionate nu se manifestau in Rusia din acea perioada - situatie datorata diferentei spectaculoase intre regimurile politice din tarile Europei Occidentale, si cel din Rusia: in timpurile lui Iaroslav cel intelept dobinda era permisa: desi a fost stabilit plafonul ei maxim 20% anual, acest plafon putea fi ridicat pina la 40% anual - in cazurile imprumuturilor de scurta10

durata. Erau pedepsiti doar camatarii, care luau pentru imprumut dobinzi mai mari de 60%. Perioada Renasterii Turbulenta secolelor XIV-XV1, marcata prin importante evenimente istorico-politice (ex. razboiul de 100 de ani), stiintifice (ex. inventarea tiparului), georgafice (ex. descoperirea Americii) etc, a influentat si activitatile bancare, probabil cel mai semnificativ rezultat al acestor schimbari fiind reaparitia bancilor publice in Spania (Taula de Cambi, 1401, Barcelona) si Italia (Casa di Sari Georgio). Unii autori arata ca aparitia bancii San Georgio din Genova in 1407-1408 a marcat crearea primei banci in sensul contemporan al cuvintului67. Italia, orasele medievale ale careia (Venetia, Florenta) au devenit veritabile centre comerciale ale intregii Europe, continua sa exploreze avantajele pozitiei sale geopolitice (i.e. patrie a bisericii catolice, unde se scurgeau impozitele colectate de biserica). Anume aici se restabileste traditia camatareasca, initial in cadrul clerului -preotii franciscani se unesc sub egida municipalitatii intro retea, denimita Muntele de Pietate", ce are ca scop acordarea unor imprumuturi nevoiasilor. Desi initial fara dobinda, reteaua cu timpul incepe a percepe un modest comision de la debitori, pentru acoperirea cheltuielilor de functionare - tendinta ce se amplifica, pentru ca in anul 1515 consiliul crestin de la Latran (Roma) sa legitimeze dobinzile percepute de aceste asociatii bancare, incep sa se revitalizeze si traditiile bancherilor privati - primii care se fac renumiti prin profesionalismul lor, sint cei din nordul Italiei, din Lombardia (expressile contemporane, cum ar fi creditul lombard", sau faimoasa Lombard Street in Londra, fiind probabil inspirate de traditia bancara din Lombardia). O trasatura specifica a secolului al XVI-lea este deplasarea centrului comertului mondial din regiunea mediteraneana spre tarile situate pe malul oceanul atlantic. Diminuarea constanta a calitatii banilor-moneda si modificarile nenumarate ale etalonului monetar, cit si expansiunea excessiva a creditului provoaca un lant de falimente importante - ex. incetarea platilor de catre casele regale din Franta, Spania si Portugalia, in 1557; falimentul unui numar impunator de banci private. Ca reactie la aceste fenomene, au inceput a reapare bancile publice - in 1587 este creata Banco di Rialto, urmata in 1619 de Banco di Giro. Banco di Sint Ambrogio este fondata in 1593 la Milano, Amsterdamsche Wisselbank-la Amsterdam in 1609. Putin cite putin, italienii incep a pierde pozitia monopolista pe piata serviciilor bancare. Dupa crearea in 1531 a primei burse de la Anvers, incepe afirmarea distinctiei intre pietele financiare si banci - daca primele confrunta in mod direct cererea (debitorii) si oferta (creditorii)de imprumut, bancile trateaza in mod separat cu fiecare din cele doua categorii susmentionate. Perioada capitalista Secolele XVII-XVIII se caracterizeaza prin etatizarea" activitatilor bancareimplicarea statului in activitatea bancara, determinata de: a) exigenta controlului asupra bancilor comerciale, si b) necesitatea realizarii monopolului nou-aparut - emisiunea monetara, ca aparitie a banului-hirtie. Primul exemplu al acestor fenomene este Banca din Amsterdam (1609), ce incepe a elibera depunatorilor certificate negociabile - o forma incipienta a monedei de cont, cotate fata de moneda oficiala (florinul sau guldenul). Totusi utilizarea acestei prime forme a monedei fiduciare este impovarata de dobinzi si comisioane. Urmeaza exemplul Bancii Venetiei (1637) care, in afara de primirea depozitelor la termen, incepe sa elibereze certificate de depozit, ce se afirma ca o forma incipienta a monedei de banca: desi emise la scadenta, ele pot fi rambursate inainte de termen - insa in acest ultim caz, nu la valoarea nominala, ci la pret negociabil. Pentru a evita inconventientele negociabilitatii rambursarii inainte de termen a certificatelor, emise de bancile din Amsterdam si Venetia, comercialntul suedez Palmstruch fondeaza in 1656 Banca din Stocholm, care emite, in baza depozitelor constituite in acest sens, certificate bancare care nu comporta costuri suplimentare la rambursarea lor (nici procentuale - dobinzi, nici fixe comisioane). Certificatele mentionate devin astfel prima forma istorica a bancnotelor, sau monedei fiduciare69, ca o alternativa celei metalice. Banca din Stocholm a fost si prima banca ce11

a inceput sa distribuie lichiditate fara atragerea prealabila a depozitelor cu acest scop. Exemplul bancii din Stocholm a fost preluat de Banca Angliei, fondata in 1694: depunatorilor de numerar li se oferea alegerea intre deschiderea unui cont purtator de dobinda, sau ridicarea echivalentului depozitului constituit in bilete de banca ale bancii regale. Traditia bancilor de emisiune a monedei fiduciare a fost continuata de Banca Statelor Unite ale Americii (1791) si Banca Frantei, fondata de generalul Bonaparte in 1800. Dupa esecurile din 1856 si 1865 de constituire a unei banci unice de emisiune, prin efectul legii din 17 aprilie 1880 este creata Banca Nationala a Rominiei (statutul careia este aprobat la 22 mai 1880). Perioada moderna Secolul al XiX-lea este semnificativ prin extinderea etalonului metalic al valorii monedei fiduciare. Prima banca ce a initiat ceea ce in terminologia bancara a fost ulterior desemnat prin termenul convertibilitate a fost Banca Angliei. Desi prin efectul Bank Restric-tion Act" din 1797, parlamentul englez interzice rambursarea in numerar a biletelor emise de banca reginei, stabilind asa-numitul curs fortat al lirei sterline (este necesar insa de mentionat ca imposibilitatea convertirii banilor-hirtie in aur a fost compensata" cu neobligativitatea acceptarii acestora ca mijloc de plata - deci, anularea cursului legal al banilor-hirtie), moneda scriptica sau scripturala britanica isi restabileste echivalentul metalic - initial prin restabilirea traditiei bimetalismului, ce presupunea convertibilitatea lirei sterline scripturale in echivalentul sau fie in aur, fie in argint. Totusi, mentinerea echivalentei valorice intre bancnote, pe de o parte, si aur sau argint, pe de alta parte, implica si mentinerea raportului valoric intre aur si argint - iata de ce bimetalismul este abandonat in favoarea etalonului aur, la inceptut de Marea Britanie (1816), apoi de Franta (1878) si de Statele Unite (1900). in secolul XX apare diviziunea institutiilor bancare in banci, case bancare (sau banci private) si institutii parabancare. Daca primele efectuau toata gama de servicii bancare, a doua categorie nu se ocupa nici de emisiunea monetara, nici de colectarea depozitelor. Puterea caselor bancare se baza pe notorietatea si averea personala a fondatorilor -exemple ale acestor banci familiale fiind merchant s banks in Marea Britanie (precum banca familiei Rothshild). Institutiile parabancare, la rindul lor, se clasificau in case de economii (ce colectau depozite, oricit de mici, cu scopul plasamentului lor ulterior fara risc - activitatea de aducea depunatorilor o dobinda modesta, dar stabila), cooperative de credit (asociatii ale persoanelor ce isi puneau in comun acumularile in scopul creditarii reciproce, bazate mai mult pe increderea reciproca intre membrii acestor asociatii inchise, decit pe garantii reale). Perioada socialista si reforma bancara din anii '90 in perioada sovetica, activitatea bancara se afla sub semnul monopolului statului, fiind dirijata in mod centralizat prin metode de comanda'1''. Operatiunile bancare se reduceau la mentinerea viabilitatii intreprinderilor socialiste prin distribuirea centralizata de fonduri sub forma de credite la o dobinda, stabilita tot de stat. insesi bancile erau entitati monopoliste cu capital integral de stat, fiind doar citeva la numar: trei banci de stat cele mai mari - Foc6aHK CCCP, CrpoH6aHK CCCP si BneiiiToprGaiiK CCCP. Reforma economica, inceputa de administratia primului (si ultimului) presedinte al U.R.S.S. Mihail Gorbaciov (desemnata prin termenul riepecrpoHKa") a pus si inceputul reformei sistemului bancar, initiata prin doua hotariri ale Sovietului Ministrilor din U.R.S.S., adoptate in 1987. in literatura de specialitate aceasta perioada este considerata ca prima etapa a reformei bancare sovietice1". in conformitate cu hotaririle mentionate, Banca de Stat a U.R.S.S. - FocGaHK CCCP-era lipsita de monopolul sau si de capacitatea de a presta nemijlocit servicii financiare clientelei. Un alt efect important al hotaririlor sus-mentionate este crearea in baza retelei existente a celor 3 banci mentionate mai sus, a cinci banci specializate ramurale": Banca pentru Activitate Economica Externa (Bneiu3KOHOM6aHK CCCP), Banca de Constructii si Industrie (npoMCTpofi6aHK CCCP), Banca Complexului Agroindustrial (ArponpoM6aHK CCCP), Banca Gospodariei Locativ - Comunale si Dezvoltarii Sociale PKuncouGaHK CCCP), si, in sfirsit, a unei banci, ce concentra depunerile persoanelor fizice, si asigura gestiunea mijloacelor persoanelor fizice si a platilor catre acestea - Banca de Economii (C6ep6aiiK CCCP71). Totusi aceste actiuni reformiste12

s-au soldat cu un succes moderat - reforma superficiala a relatiilor bancare din U.R.S.S., efectuata prin vechile mijloace administrative de comanda, nu a sporit eficienta bancilor sovietice: desi majorarea numarului bancilor le-a apropiat pe acestea de clientela, nu s-a produs nici o schimbare in calitatea si diversitatea serviciilor financiare prestate, s-a pastrat atit vechea ordine de distribuire a resurselor creditare de stat, cit si pozitia monopolista a bancilor sovietice in raport cu clientela (care nu avea dreptul de a-si alege banca). Cu alte cuvinte, rezultatul schimbarilor cosmetice ale sistemului bancar sovietic in 1987 a fost substituirea monopolului celor trei banci initiale, cu oligopolia celor cinci banci nou-create. A doua etapa a reformei sistemului bancar sovietic, ce cuprinde anii 1988-1989, este marcata de subminarea pozitiei monopoliste a bancilor specializate sovietice de catre bancile cooperatiste si comerciale nou-create. in primavara anului 1988 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat Legea cu privire la cooperatie72, art. 23 al careia prevedea posibilitatea crearii bancilor cooperatiste norma, ce a avut un efect enorm: prima banca cooperatista a fost inregistrata deja la 24 august 1988, iar catre data de 3 august 1990 Banca de Stat a U.R.S.S inregistrase deja 358 (vs. 5 banci monopoliste existente pina la aprobarea legii mentionate!) banci comerciale si cooperatiste. in aprilie 1989 a fost creata Asociatia unionala a bancilor comerciale. Astfel, al doilea val reformist a zdruncinat de o maniera temeinica si ireversibila fundamentele vechiului sistem bancar sovietic. insa evolutia bancilor comerciale si cooperatiste continua sa fie frinata de obstacolele, pe care le creau bancile de stat, desi un lucru era cert: in U.R.S.S. incepuse constituirea unui sistem bancar trinivelar (Banca de Stat, bancile de stat ramurale, si bancile comerciale/ cooperatiste). Problemele cu care s-a confruntat sistemul socialist in cadrul etapei a doua a reformei bancare au stimulat cautarea unor solutii noi pentru a face fata noilor exigente in decembrie 1990 au fost aprobate doua legi care au anuntat inceputul ultimei, cea de a treia etapa a reformei bancare: legea cu privire la banca centrala a Federatiei Ruse73 si legea cu privire la banci si activitatea bancara74. Spre deosebire de celelalte doua etape precedente, etapa a treia a reformei a continuat deja in mod individual pentru fiecare din tarile-membre ale U.R.S.S.: in anii 1990-1991, ca rezultat al miscarilor nationale din fostele republici ale imperiului socialist, multe din ele isi declarasera suveranitatea si independenta fata de Moscova. Din rindul lor facea parte si tinarul stat Republica Moldova, care si-a declarat independenta la 27 august 1991, prin efectul legii nr. 691-XII Privind Declaratia de independenta a Republicii Moldova"75. Evenimentele ulterioare, legate de crearea si evolutia sistemului bancar al Republicii Moldova, vor fi analizate la compartimentul respectiv infra. 2.2. Aparatul si sistemul bancar Aparatul bancar Conform definitiei lui Kiritescu, aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al diferitelor categorii de banci, care functioneaza intr-o tara, raspunzind cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare socio-economica76. Dupa structura ierarhica a aparatelor bancare nationale, acestea pot fi bi- sau polinivelare. in toate cazurile insa, in virful piramidei" se afla banca centrala a statului (in RM -Banca Nationala a Moldovei), ce realizeaza politicile monetara, valutara si de credit ale statului in cauza. in aparatele bancare bi-nivelare, al doilea sistem este alcatuit din reteaua bancilor comerciale. in unele state exista aparate bancare cu mai mult decit doua niveluri, ex. in fosta U.R.S.S. dupa reforma bancara din 1987 aparatul bancar era constituit din trei niveluri: banca de stat a U.R.S.S., bancile de stat ramurale, bancile comerciale si cooperatiste. Sistemul bancar Savantul romin Victor Jinga defineste sistemul bancar ca un ansamblu de banci diferite, organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale, in vederea coordonarii activitatii de scont si reescont, de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare"77. Costin Kiritescu defineste sistemul bancar ca cuprinzind inlantuirea logica a operatiilor si tranzactiilor active si pasive efectuate de aparatul bancar"78. Cu titlu de concluzie, daca aparatul bancar este termenul ce desemneaza totalitatea bancilor dintr-o tara, conceptul de sistem bancar priveste aceasta totalitate intr-o13

prisma dinamica a interconexiunii. Totusi in multe izvoare doctrinale nu se face inca distinctia intre aparatul bancar si sistemul bancar, acestea utilizindu-se ca sinonime. Consideram ca elaborarea de catre doctrina a unei opinii clare asupra notiunilor mentionate este o perspectiva inevitabila. Sistemele bancare ale tarilor capitaliste dezvoltate Sistemul bancar al S.U.A. Sistemul bancar al S.U.A. este format din doua niveluri: 1. Banca Centrala a S.U.A., numita Sistemul Federal de Rezerva (SFR) {Federal Re-serve System), care a fost creata in 1913. Ea este condusa de Consiliul Guvernatorilor (Board of Governors), format din sapte persoane aprobate de Senat la propunerea Presedintelui, cu un mandat de 14 ani. Functiile principale ale Consiliului sint: controlul asupra activitatii bancilormembre ale Sistemului Federal de rezerva (1) si stabilirea directiilor politicii monetar-creditare a S.U.A. (2). 2. Bancile comerciale (commercial banks), in numar de circa 15 000, cit si institutiile bancare specializate. Pentru bancile nationale ale statelor {National banks) calitatea de membru al S.F.R. este obligatorie, spre deosebire de restul bancilor comerciale. in total in S.LJ.A. mai putin de 40 la suta din bancile comerciale sint membre ale SFR. Acest fapt este determinat de cerinta mentinerii nivelului minim al capitalului de rezerva, care este prezentata fata de bancile-membre; desi calitatea de membru al Sistemului Federal de Rezerva atribuie si unele privilegii bancilor comerciale, adica posibilitatea participarii la sistemul de decontari centralizat, cit si accesul la refmantarea centralizata din mijloacele SFR. Clasificarea bancilor americane in comerciale (cele mai mari din care sint Citybank, Chase Manhattan Bank si Bank of America) si de investitii (reprezentate) a fost initiata prin legea bancara din 1933 (Actul Glass-Stigoll), fiind determinata de dilema pe care a inaintat-o criza economica din acei ani in fata bancilor americane: fie a efectua numai operatiuni cu titluri de valoare, fie a efectua alte operatiuni bancare. Principiul specializarii, exemplificat prin sistemul bancar al S.U.A., este diametral opus principiului universalitatii, exemplificat prin sistemul bancar al Germaniei (vezi infra). Acestea, doua principii constituie modelele de baza ale reglementarii sistemului bancar. Din institutiile de gen bancar ale sistemului bancar al S.U.A. fac parte: approximativ 500 de banci de economii mutuale (Mutual Savings Banks), asociatiile de credite si economii (Savings and Loan Associations) in numar de circa 4500, cit si aproape 22 000 de uniuni de credit (Credit Unions). in timp ce functia de baza a primelor doua forme mentionate de institutii bancare este de a atrage mijloacele banesti temporar disponibile pentru a efectua operatiuni de credit ipotecar, uniunile de credit sint formatiuni benevole ale membrilor colectivelor de munca, sindicatelor etc. pentru acumularea mijloacelor banesti si acordarea creditelor de consum membrilor acestor formatiuni. Sistemul bancar al Japoniei Primele banci comerciale au aparut in Japonia in anul 1872, numarul lor cresind care pina la sfirsitul deceniului pina la 150. Aceste banci comerciale aveau filiale in toata tara si erau imputernicite de a emite monede. intrucit fiind faptul ca aceste monede erau neconvertibile, activitatea fructuoasa" a bancilor japoneze nu ducea decit la sporirea inflatiei, ceea ce a constituit factorul determinant pentru crearea in anul 1882 al Bancii Japoniei. Ea a fost infiintata pe un termen de treizeci de ani, monopolizind activitatea de emisie in tara. in anul 1912 mandatul de activitate a Bancii Japoniei a fost prelungit cu 30 de ani, pentru ca prin legea din 1942 acestei banci sa-i fie atribuit statutul de banca centrala a statului si un mandat nelimitat de activitate. La momentul crearii sale Banca Japoniei a fost instituita in forma de societate pe actiuni cu un capital de 100 mln yeni, 55% din care a fost subscris de stat, iar restul, de persoane particulare in conditiile unui dividend de 4% anual (care putea sa creasca pina la 5% in anii in care banca avea un profit deosebit de mare). Pentru a conduce Banca Japoniei a fost instituit Consiliul Politic, in componenta de 7 membri, din care primul este Guvernatorul bancii, doi sint numiti de guvern din partea Ministerului Finantelor (acesti trei membri avind un mandat nelimitat de activitate), iar 4 sint recrutati pe un termen de 4 ani de guvern din reprezentantii14

monopoluri financiar-industriale ale tarii. Este notabil faptul ca numai ultimii 4 reprezentanti ai cercurilor de afaceri ale Japoniei au dreptul de vot la sedintele Comitetului Politic al Bancii Japoniei. Sistemul bancar al Japoniei nu este o exceptie de la regula generala a binivelismului sistemelor bancare nationale, al doilea nivel dupa Banca Japoniei fiind format de bancile comerciale si institutiile creditare care indeplinesc functii parabancare. Datorita proceselor de concentrare a sectorului comercial, care au avut loc in prima jumatate a secolului, sistemul actual al bancilor comerciale japoneze este caracterizat printr-o puternica centralizare a fortei financiare intr-un numar mic de banci, numite banci orasenesti. Acest fenomen exista in conditiile in care numarul total de banci in Japonia este de aproximativ 160. Totodata bancile orasenesti nu sint in prezent universale, in pofida tendintelor de internationalizare si universalizare a operatiunilor bancare pe piata financiara internationala, desi prin legea bancara din 1982 bancilor din Japonia li s-a acordat dreptul de a efectua, cu titlu de operatii facultative, comertul cu titlurile de valoare. Bancile regionale, fiind organizate pe linga organele puterii locale, nu au o pondere sensibila la activitatea bancara a tarii. in ceea ce priveste bancile de creditare indelungata, actualmente in Japonia sint trei institutii de acest fel: Industrial Bank of Japan, Long-term Credit Bank of Japan si Nippon Creditbank, toate fiind instituite prin legea din 1952. in sfirsit, bancile de trust japoneze, 7 la numar, presteaza servicii investitionale si de gestionare de fonduri. Referindu-ne la institutiile financiare care presteaza servicii bancare, merita atentie cele doua mari institutii financiare de stat, care finanteaza dezvoltarea micului antreprenoriat si a infrastructurii, si anume: Banca Japoneza de Dezvoltare, care acorda credite cu preferinta intreprinderilor de constructie a navelor maritime si intreprinderilor din sectorul energetic, cit si Banca de Export-Import a Japoniei, care deserveste operatiunile de comert exterior, marea majoritate revenind operatiunilor de export de tehnica si utilaje. Specificul activitatii bancilor japoneze consta in faptul ca activitatea lor este foarte putin reglementata de legi si chiar de regulamente ale Bancii Japoniei. De fapt, functia de reglementare revine Ministrului Finantelor, care prin indicatiile sale orale, ce nu au putere de lege, conduce activitatea bancilor din tara. Sistemul bancar al Elvetiei Sistemul bancar elvetian se incadreaza de asemenea in categoria sistemelor bancare formate din doua niveluri. Primul nivel il formeaza banca centrala - Banca Nationala Elvetiana" (germ. Schweizerische Nationalbank), creata in forma de societate pe actiuni cu capital mixt, pachetul actiunilor de control apartinind statului. Activitatea bancii este condusa de Consiliul bancii, majoritatea membrilor caruia se numeste de Bundesrat, o mica parte din componenta sa fiind formata din membrii numiti de Adunarea generala a actionarilor bancii. Al doilea nivel al sistemului bancar elvetian este format din bancile comerciale. Specific pentru categorizarea lor este faptul ca la baza ei s-a pus criteriul capacitatii financiate a bancilor comerciale. Astfel, o categorie aparte a sistemului bancar elvetian o constituie asa-numitele grossbank", adica cinci din cele mai mari banci elvetiene - Uniunea Bancilor Elvetiene (fr. Union de Banque Suisse, germ. Schweizerische Bankgesellschaft), Societatea Bancilor Elvetiene (fr. Societe de Banque Suisse, germ. Schweizerische Bankverein), Banca Creditul Elvetian" (fr. Credit Suisse, germ. Schweizerische Kreditanstalt), Banca Populara Elvetiana (germ. Schweizerische Volksbank) si Banca Loi (germ. Bank Leu) (in germana denumirea acestei banci inseamna Banca Leul"), care si-au concentract activitatea in cele trei centre bancare ale tarii -Ziirich, Basel si Geneva. Similar grossbancilor" germane, aceste cinci banci susmentionate sint banci universale. Alt specific al sistemului bancar elvetian este faptul ca o parte a lui este formata din bancherii privati (germ. Privatbankiers) si casele bancare private, in present numarind aproape 30 de institutii de acest gen in toata tara. Un rol important in activitatea bancara a Elvetiei il joaca bancile cantonale (germ. Kantonalbanken) - 29 la numar corespunzator numarului de cantoane in Federatia Elvetiana. Toate sint de stat, activitatea lor efectuindu-se de functionarii de stat cu participarea organelor15

administratiei locale. Actualmente si aceasta veriga a sistemului bancar opereaza calauzindu-se de principiul universalitatii operatiunilor bancare efectuate. Aceeasi universalitate este urmata de bancile regionale si casele de economii (germ. Sparkassen und Regionalbanken), care constituie un grup foarte eterogen de institutii bancare, unele din ele fiind constituite din capital de stat, altele din capital mixt, celelalte din capital, imbracind cele mai diferite forme organizationale. Totusi scopul lucrativ comun al activitatii lor este elementul care le intruneste intr-o categorie aparte. Cea mai numeroasa categorie a institutiilor financiare din Elvetia este formata din casele de credit (germ. Darlehenskassen), in numar de circa 1000 in toata tara. Ele functioneaza pe baza principiului creditarii mutuale intre membrii acestor case de credit. Sistemul bancar al Marii Britanii Sistemul bancar englez este binivelar, avind in fruntea sa Banca Angliei ( engl. Bank of England care in conformitate cu legea britanica din 1944 a fost imputernicita sa efectueze emisiune de bancnote in limitele Commonwealth-ului, efectuind si alte atribute ale bancii centrale a statului. La conducerea bancii se afla Curtea de Directori (engl. Court of Directors), membrii careia sint numiti de Camera Lorzilor la propunerea Ministerului Finantelor al Marii Britanii. Desi formal Trezoreria de Stat (engl. Treasury) are dreptul de a emite ordonante obligatorii pentru Banca Angliei, de fapt asemenea cazuri sint doar exceptie de la regula generala a independentei Bancii Angliei la stabilirea si la promovarea politicii monetar-creditare a statului. Nivelul bancilor comerciale al sistemului bancar englez este foarte eterogen, fiind format din urmatoarele categorii de banci: Bancile depozitare (engl. Deposit Banks), care constituie o catogorie aparte a institutiilor bancare datorita principiului strictei specializari a activitatii institutiilor bancare din Marea Britanie, principiu care a guvernat mult timp activitatea bancilor comerciale din tara, a carui influenta se simte si acum. Astfel, era considerat ca activitatea de atragere a mijloacelor banesti de la public este incompatibila cu operatiunile bancare cu titlurile de valoare, bancile fiind clasificate in functie de genul de operatiuni efectuate. Este necesar de mentionat ca tipul bancilor depozitare sa constituit istoric ca cea mai influenta si puternica categorie a institutiilor bancare engleze. Aceasta afirmatie se refera la cele sase banci care detin partea leului in activitatile pe piata bancara engleza, alcatuind grupul numit London Clearing Banks",din care patru banci sint de banci cu un renume international: Barklays Bank, National Westminster Bank, Midland Bank si Lloyds Bank. Initial, aceste banci se specializau in atragerea mijloacelor banesti cu scopul plasarii lor pe termen scurt si mediu, actualmente activitatea lor insa include si operatiuni active pe termen indelungat. Dispunind in total de circa 12 000 de sucursale in tot Commonwealth-ul, bancile sus-mentionate concentreza circa 60% din volumul total al depozitelor in bancile britanice. Bancile comerciale (engl. Merchant Banks), circa 50 la numar, care se specializeaza in activitatile definite generic in literatura de specialitate ca ingeneering financiar", adica in solutionarea problemelor financiare ale clientilor lor in mod individual. La aceasta categorie se refera in primul rind casele bancare private, cum sint Hill Samuel & Co., Hamros Bank, Kleinwort Benson, S.G. Warburg etc. Activitataea de baza a unei parti din aceste institutii se axa pe acordarea creditelor in forma acceptarii cambiilor trase asupra lor de catre clientii acestor banci, fapt care determina si denumirea lor de Case de Acceptare (engl. Accepting Houses). Bancile straine (engl. Overseas Banks), formate din circa 213 banci ale statelor europene, S.U.A. si Japoniei, sint reprezentate pe piata bancara engleza. Cota parte a acestor banci in volumul total al depozitelor in bancile care functioneaza in tara, este impunatoare: circa 55% din depozitele in valutele convertibile sint plasate in bancile straine. Acest fapt se datoreaza probabil retelei vaste a reprezentantelor acestor banci in toata lumea. Totodata un grup distinct al institutiilor sus-numite il constituie bancile straine membre ale asanumitului grup al altor banci britanice" (engl. Other British Banks), adica bancile actualei Marii Britanii, care anterior functionau in coloniile Imperiului Britanic. Bancile consortiale (engl. Consortium Banks), adica formatiunile bancare internationale, cum sint Midland and16

International Banks Ltd., Western American Bank Europe Ltd., Industrial Commercial Bank etc. Casele de scont (engl. DiscountHouses), care exercita functia de refinantare a bancilor comerciale engleze (banca bancilor). in total in Marea Britanie sint 18 institutii de acest fel care crediteaza bancile comerciale din tara, deschid acestor banci conturi de depozit, participa impreuna cu Banca Angliei la plasarea obligatiilor de stat. Bancile de economii (engl. Trustee Savings Banks), in total 18 la numar, care accepta depozite pe termen lung pentru anumite scopuri, aceste depozite bucurindu-se de un regim preferential (neimpozitarea dobinzilor pentru ele, garantia statului privind rambursarea depozitului si de plata a dobinzii etc). Societatile de finantare a constructiilor (engl. Building Societies), care accepta depozite de economii pentru finantarea constuctiilor. Alte institutii financiare, la care se refera serviciul postal de stat (engl. National Giro), care presteaza servicii de decontari, cit si casele financiare (engl. Financial Honses), activitatea de baza a carora este acordarea creditelor de consum. Sistemul bancar al Germaniei Sistemul bancar binivelar al Germaniei are in fruntea sabanca centrala a tarii - Deutsche Bundesbank, care indeplineste cumulativ functiile de banca de emisie, banca a bancilor si banca a statului. Nivelul bancilor comerciale este format din doua categorii principale de banci: Bancile universale (germ. Universalbanken), la care se refera in primul rind bancile de credit (germ. Kreditbanken), cele mai mari fiind asa-numitele grossbanken" (bancile mari) conform clasificarii Deutsche Bundesbank acestea sint Deutsche Bank, Dresdener Bank si Commerzbank. Categoria bancilor de credit include si o retea vasta de bancheri particulari (germ. Pnvatbankiers), care exercita profesiunea bancara in nume propiu si pe contul si riscul lor. Exemple ale caselor bancare particulare ramase si pina acum in Germania sint Trinkaus & Burkhardt (Dusseldorf-Essen), Sal. Oppenheim jr. & Cie. (Frankfurt pe Main), Merck, Finck & Co. (Miinchen) etc. Un alt component al structurii complexe a bancilor universale este format din reteaua caselor de stat de economii si a girocentralelor (germ. Sparkassen und Girozentralen), structurate dupa regiunea de deservire in trei niveluri, in fruntea subsistemului" dat fiind Deutsche Girozentrale din Frankfurt pe Main. O structura similara centralizata este caracteristica si pentru sistemul intovarasirilor de credit, sau bancilor cooperatiste (germ. Kreditgenossenschafteri), in frunte cu Banca Cooperatista a Germaniei sau DG Bank. Asemenea institutii prezinta o forma intermediara intre cooperativele de productie si cooperativele de credit, avind proportii mici si prestind servicii de creditare membrilor sai. in sfirsit, in grupul bancilor de credit intra si bancile regionale (germ. Regionalbanken), activitatea carora se limiteaza la un anumit teritoriu, ca spre exemplu National-Bank (Essen), Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank, Bayerische Vereinsbank si Westfalenbank (Bohum) (1), cit si bancile specializate in deservirea unei categorii anume de clientela, cum ar fi banca sindicala Bank fur Gemeinwirtschaft. Bancile specializate (germ. Spezialbanken), formate din institutiile de credit real (germ. Realkreditinstitute), printre care enumeram: bancile ipotecare particulare (germ. Hypothekenbanken), care de regula sint intreprinderi afiliate ale grossbancilor" (ex. Frankfurter Hypothekenbank este in proprietatea Deuthsche Bank etc.) (1), institutiile de credit funciar de stat (germ. Grundkreditanstalten) (2), si casele de stat sau particulare de economii pentru constructii (germ. Bausparksseri), cum ar fi Bausparkasse Schwabisch Hali si altele. Bancile creditului de consum (germ. Teilzahlungskreditinstitute) - o alta categorie a bancilor specializate - ofera credite pentru necesitatile de consum ale populatiei, rambursarea carora se realizeaza treptat. Majoritatea institutiilor de acest gen sint organizate in forma de societati cu raspundere limitata sau societati in comandita. Ultima categorie a bancilor specializate include asa-numitele institutii creditare speciale (germ. Kreditinstitute mit Sonderaufgaben) - institutiile creditare de stat sau particulare care exercita functii bancare specifice, cum ar fi Industriekreditbank AG - Deutsche Industriebank care17

finanteaza prin credite pe termen lung intreprinderile industriale incapabile sa emita actiuni proprii, Ausfuhrkredit-Gesellschaft mbH (AKA) ce crediteaza comertul exterior al Germaniei etc. Sistemul bancar al Frantei Sistemul bancar francez are un specific aparte, care-1 individualizeaza in raport cu sistemele bancare ale altor tari straine. in primul rind, el se caracterizeaza printr-o centralizare pronuntata si un control aspru al activitatii bancilor comerciale. in al doilea rind, acest control este efectuat nu de banca centrala a tarii, ci de Ministerul Finantelor, care are in subordinea sa trei institutii financiare centrale din republica: Banca Frantei (fr. Banque de France) creata in 1800. Banca Frantei ca banca centrala a statului este intr-un fel limitata in competenta sa traditionala, in sensul ca imputernicirile ei ca banca a statului sint foarte limitate, aceste functii fiind delegate trezoreriei de stat. Totusi Banca Frantei si-a pastrat functiile sale de banca de emisie si banca a bancilor. Consiliul Natioanal de Credit (fr. Conseil National du Credit). Desi oficial acest organ stabileste multe conditii ale activitatii bancilor comerciale in tara (ex. reservele minime ale lor in Banca Frantei), de fapt aceste functii sint exercitate de Banca Frantei, consiliul fiind in fond un organ ce supravegheaza activitatea bancii centrale. Comisia Controlului Bancar (fr. Comission de Controle des Banques) supravegheaza respectarea de catre bancile comerciale a reglementarilor emise de Parlament, Ministerul Finantelor si Banca Frantei. Sistemul bancar francez nu constituie o exceptie de la regula generala a binivelismului sistemelor bancare nationale. Veriga bancilor comerciale franceze o putem conventional separa in doua categorii distincte: bancile si alte institutii financiare, capitalul carora este integral de stat, pe de o parte, si bancile si institutiile financiare comerciale", pe de alta parte. Bancile si alte institutii financiar-creditare de stat pot fi incluse in sistemul bancar al Frantei pur nominal, deoarece ele sint in subordinea nu a Bancii Frantei, ci a ministerelor si altor organe de stat in parte (1), exercitind functii bancare specifice (creditarea exportului de stat, a comenzilor de stat etc.) (2). Se alatura acestei grupe si bancile cu capital mixt de stat si privat, printre care remarcam bancile populare (fr. banques populaires), casele de credit agricol in fruntea carora se afla banca Credit Agricole, si intovarasirile de credit din sistemul uniunii Credit Mutuel. in sfirsit, unele activitati bancare in Franta sint efectuate de insusi statul, prin intermediul Trezoreriei de Stat (fr. Tresor Public), a Casei Nationale Postale de Economii (fr. Caisse Nationale d'Epargne Postale) si a retelei caselor specializate de economii in frunte cu Casa de Depozite (fr. Caisse des Depits et Consignations). Celelalte banci si institutii financiare din Franta formeaza sectorul privat". Cea mai puternica si influenta parte a lui este formata din bancile de depozite (fr. Banques de Depots), trei din ele -Banque Nationale de Paris, Credit Lyonnais si Societe Generale - fiind cele mai mari banci din Franta, iar Banque Nationale de Paris fiind cea mai mare banca a Comunitatii Europene. Printre celelalte componente ale partii comerciale a bancilor franceze vom mai mentiona bancile regionale si locale, bancile de afaceri (fr. banques d'affaires) si bancile de creditare pe teremen lung si pe termen mediu (fr. banques de credit a long et moyen terme). 2.3. Notiunea si caracteristica generala a societatilor bancare Definitia bancii Sarcina definirii termenului banca" este la fel de tentanta atit pentru doctrina, cit si pentru jurisprudenta si, in sfirsit, pentru legislator. Mai mult decit atit, definitia bancii va fi diferita, in functie de prisma analizei activitatilor bancare: astfel, definitiile date bancilor in doctrina economica se vor deosebi de cele pe care le gasim in literatura juridica de specialitate. Astfel, conchidem ca definitia bancii poate fi doctrinala si legala. La rindul sau, cea doctrinala poate fi economica sau juridica. Tinind cont de faptul ca obiectul prezentului curs este analiza juridica a raporturilor bancare, ne vom limita la iefin\\u\e juridice ale bancii, oferite atit de savantii in domeniull dreptului bancar, cit si de legislatorii din diferite tari. Totusi, tinind cont de relatia interdependenta intre normele de drept bancar si teoriile economice bancare, examinarea aspectelor juridice ale activitatii bancilor va fi complementata, dupa necesitate, cu18

fundamentarea economica a activitatilor acestora. Definitiile bancii, formulate in legislatiile tarilor straine, se caracterizeaza printr-o varietate ce uneori merge de la o extrema la alta. Sintetizind definitiile normative ale bancii, vom ajunge la concluzia ca legislatorii utilizeaza, aparte sau cumulat, urmatoarele criterii pentru a defini institutiile financiare bancare (totodata delimitindu-le de la alte institutii financiare)79: " criteriul licentierii. Conform acestui criteriu, legislatorul recunoaste statutul de banca doar dupa institutia financiara, care a primit permisul bancii centrale pentru a efectua operatiuni bancare. Pe cit de formalist s-ar parea la prima vedere, criteriul acesta are menirea de a separa bancile de alte institutii financiare: numai cele licentiate sint considerate de legislator drept banci. criteriul activitatilor. Legislatiile care utilizeaza acest criteriu definesc banca dupa tipul operatiunilor care aceasta le efectueaza, fara relevanta daca institutia in cauza a respectat formalitatile de licentiere sau nu. De regula, legislatiile nationale solicita intrunirea a trei functii pentru a califica institutia financiara drept banca conform criteriului analizat: acceptarea depozitelor exigibile, asigurarea unui sistem compensatoriu de decontari si acordarea creditelor. Aceste trei functii sint in armonie si cu definitia institutiei financiare, continute in a doua Directiva a Consiliului CE 89/646/CEE din 15 decembrie 1989 (a doua directiva bancara a UE)80. criteriul asigurarii depozitelor. Pentru calificarea institutiei financiare drept banca conform acestui criteriu, este relevanta asigurarea depozitelor acesteia la o agentie guvernamentala creata prin efectul legii. Totodata, acest criteriu imbina morcovul cu biciul: in eventualitatea in care o institutie financiara care efectueaza operatiuni proprii bancilor, isi propune obtinerea asigurarii guvernamentale a depozitelor constituite, institutia in cauza va fi obligata sa se conforme exigentelor stabilite de lege pentru banci. Legislatiile lumii sint eterogene din punctul de vedere al utilizarii unuia sau mai multor din criteriile sus-mentionate, pentru definirea bancii. Totusi si aici diviziunea traditionala a sistemelor de drept in grupul celor de inspiratie anglo-saxona (sistemul common law) si cel de inspiratie continentala (sistemele civiliste de insiratie fie franceza, fie germana) se face simtita: daca pentru legislatiile bancare din familia common law este caracteristica utilizarea primului criteriu, cumulat sau nu cu cel de-al doilea, legislatiile continentale acorda preferinta modelului francez de definire a bancii reiesind din activitatile acesteia. Totusi aceasta tendinta nu este lipsita de exceptii - acestea fiind datorate mai curind neconsecutivitatii legislatorilor din statelefoste membre ale C.S.I., unele din care au abandonat traditia franceza in domeniul respectiv. In cele ce urmeaza vom exemplifica putin afirmatiile de mai sus. Legea bancara canadiana utilizeaza criteriul formalist al licentierii pentru definirea bancilor, cu alte cuvinte, legea mentionata nu contine nici o definitie a bancii, ci doar indicarea aplicabilitatii ei fata de institutiile financiare indicate in anexele nr. 1 si nr. 2 a legii81. Acelasii criteriu - intr-o formulare putin diferita - se contine in legislatiile bancare ale Marii Britanii82, Republicii Kazakhstan83 si Georgiei84. Legea bancara a Rusiei utilizeaza ambele criterii - al licentierii si al activitatilor pentru definirea bancii85. Pe poziti similare se situa si legislatia bancara americana86 -pozitie ce s-a plasat in directia cumularii criteriului licentierii cu un alt criteriu - cel al asigurarii depozitelor - o data cu reforma bancara din 198287. Legislatia bancara franceza utilizeaza criteriul activitatilor pentru a defini banca88. Aceeasi pozitie o au legislatorii elvetian89, romin90, din republicile Moldova91, Estonia92 si Azerbaidjan". 85 in conformitate cu art. 1, banca este o intreprindere comerciala cu drept de persoana juridica, careia in corespundere cu legea si in baza licentei (permisiunii) eliberate de Banca Centrala a Federatiei Ruse, i s-a acordat dreptul de a atrage mijloacele banesti de la persoanele juridice si fizice, si in nume propriu sa Ic imprumute in conditii de rambursabilitate, plata si scadenta; cit si sa efectuieze alte operatiuni bancare - vezi Legea Federatiei Ruse ,,Cu privire la banci si activitatea bancara" din 02.12.1990, nota 74 supra. 8(1 Vezi US Bank Holding Company Act, 1956 (as ammcndcd). 87 Vezi Garn-St Gcrmain Dcpository Institutions Act of 1982, in virtutea caruia s-a stabilit19

diferenta intre asigurarea depozitelor bancilor, pe de o parte, si a altor institutii financiare (in cazul dat al Asociatiilor de Imprumut si Economii), pe de alta parte. m Conform legii, banca este institutia, care efectueaza operatiuni bancare. Conform art. 1 alin.2, operatiunile bancare includ receptia mijloacelor banesti de la public, operatiile de credit, cit si punerea la dispozitia clientelei ori gestiunea mijloacelor de plata. Totodata, aceasta lista nu arc un caracter exhaustiv, fiind permisa efectuarea altor operatiuni considerate in mod firesc accesorii practicii bancare. Aceasta autoritare rezulta din prevederile art. 5 al legii (cx. operatiile cu titlurile de valoare, servicii de consultanta, ctc.) - vezi Loi n 84-46 du 24 janvicr 1984 relative i l'aclivitc ct au controlc des ctablisscmcnts de credit, Journal OJficiel du 25 janvicr 1984 cn vigucur le 25 juillet 1984. "' Legea federala elvetiana cu privire la banci si casele de economii din 08.11.1934 nu ofera notiunea de banca, art. 1 stipulind numai ca legea actioneaza in privinta bancilor, bancherilor particulari (societatilor in nume colectiv si societatilor in comandita, intreprinderilor individuale), cit si asupra caselor de economii si tuluror intreprinderilor intrunite sub titlul generic de banca". Totusi Ordonanta cu privire la banci si casele de economii (1989) a Bancii Nationale Elvetiene (BNS - Banquc Nationale Suissc) defineste ca sint considerate banci intreprinderile, activitatea de baza a carora se refera la sectorul financiar, si in particular la: a) acceptarea, cu titlu de professiunc, a depozitelor de la public, sau atragerea mijloacelor de la public pentru finantarea, din propriul cont, a unui numar indeterminat de persoane fizice si juridice cu care acestea nu formeaza entitati economice; b) refinantarca din contul altor banci, pentru a realiza mai apoi creditarea unui numar indeterminat de persoane, cu care nu formeaza entitati economice. 90 Legea bancara a Rominici din 1934 in art. 1 definea banca in felul urmator: Prin intreprinderea bancara se intelege orice intreprindere comerciala a carui obiect principal este acela de a savirst orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani in mumerar, creditelor, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si alte operatiuni in legatura cu acestea". Definitia susmentionata a fost substituita de cea continuta in art. 3 al Legii Nr. 33 din 29.03.1991 privind activitatea bancara: Societatile comerciale bancare sint persoane juridice al carui principal obiect de aclivitate il constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice si fizice, sub forma de depozite sau instrumente negociabile, platibilc la vedere sau la termen, precum si acordarea creditelor" - vezi Monitorul Oficial al Rominiei, nr. 70 din 03.04.1991. " Articolul 2 din legea Republicii Moldova Cu privire la Banca Nationala a Moldovei", si articolul 3 al Legii institutiilor financiare definesc banca drept o institutie financiara care prin activitatea sa accepta de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora ce sint transferabile prin diferite instrumente de plata, si care utilizeaza aceste mijloace total sau partial pentru a acorda credite sau a face investitii pe propriul sau cont si risc" vezi notele 49 si 50 supra. O examinare nuantata a definitiilor mentionate, se va contine in capitole ce urmeaza, dedicate sistemului bancar al Republicii Moldova. n Vezi 4, Estonian Credit Institutions Act, passed 9 Fcbruary 1999 (RT 1 1999, 23, 349). 3 Vezi art. 1 din 3aKOH AaepoaFupKaHCKOH Pecny6jiiiKH O 6anKax H 6anKOBCKOii aeaTejiMiocra B A3ep6aiiiT)KaHCKofi Peciiy6jiHKe", Ns 123- 1F OT 14 HIOHH 1996 r. Unele legislatii bancare formuleaza intr-un mod extensiv criteriul activitatilor la definitia bancii; astfel, art. 1 al legii bancare a Norvegiei defineste implicit bancile drept institutiile financiare, care isi finanteaza activi tatatile din contul atragerii depozitelor de la un numar nedeterminat de deponenti114. in ceea ce priveste definitia doctrinala a bancii, parerile exprimate in acest sens in literatura de specialitate sint si mai diverse. Este notorie distinctia intre definitiile bancii, continute in doctrina dreptului bancar, si cele, oferite de savantii - economisti: daca primul grup al autorilor se axeaza pe unul sau mai multe din criteriile utilizate de legislatorii nationali pentru definirea bancii, definitiile oferite de doctrina economica bancara se caracterizeaza printr-o varietate de opinii si pozitii, ce face dificila clasificarea lor. Printre definitiile oferite de doctrina dreptului bancar, remarcam urmatoarele: Costin M. Kiritescu in monografia sa Moneda.Mica enciclopedie defineste banca drept o intreprindere de20

stat sau particulara, ale carei functii principale sint: a) atragerea mijloacelor temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora; b) acordarea de credite pe diferite termene; c) efectuarea de viramente intre conturile deschise la alte banci; d) emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; e) vinzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare. O definitie generala a bancii o gasim si in enciclopedia Petit Larousse: banca este o institutie publica sau privata care faciliteaza platile persoanelor fizice si juridice, avanseaza mijloacele creditare, gestioneaza mijloacele de plata95. Mircea N. Costin afirma ca banca comerciala este banca specializata in primirea de depuneri la vedere si in acordarea de credite comerciale pe termen scurt. Asemenea banci functioneaza cu precadere in tarile cu economie de piata; in Franta ele sint denumite banci de depozite (fr. Banques de depits)'"'. in sfirsit, dr. Urs Emch, dr. Hugo Renz si dr. Franz Bosch mentioneaza ca banca este o institutie care, cu titlu de posesiune, atrage mijloacele banesti in calitate de depozit (operatiuni creditare pasive) si in acelasii timp finanteaza din cont propriu un numar indeterminat de persoane (operatiuni creditare active)97. Cu titlu de comparatie, vom expune in rindurile ce urmeaza unele din notiunile bancii, oferite de savantii - economisti: Mihai G. Emireanu considera ca banca este o intreprindere care are drept scop sa inlesneasca si sa mujloceasca circulatia monetara si a creditului"911. Professorii B. KojieciiHKOB si Jl. KpojiiiKOBeTCKaa definesc banca drept o organizatie, infiintata pentru atragerea mijloacelor banesti si imprumutarea lor in nume propriu, in conditii de rambursare, plata si scadenta. Ex-viceguvernatorul Bancii Frantei Goutier afirma ca banca reprezinta comertul care consta in a efectua pentru contul altora incasari si plati, a face cumparari si vinzari de monede, fie de metale pretioase, fie de efecte publice sau de comert""10. Taeho Kim defineste banca drept un intermediar financiar, care ofera depozite exigibile si credite comerciale, ambele in conditii speciale"11. Functiile bancii Clasificarea functiibr bancii se efectueaza in functie de perspectiva luata ca baza: astfel, in literatura economica in calitate de functii principale ale bancii sint indicate: a) intermedierea in creditarea activitatilor comerciale (ce se manifesta d.p.d.v. macroeconomic in redistribuirea mijloacelor financiare liber disponibile in baza cererii si ofertei lor); b) stimularea acumularii de capital in economia nationala (prin eficientizarea maxima a utilizarii mijloacelor financiare disponibile - unul din aspectele-cheie in politica de atragere a mijloacelor banesti de catre banci. Aceasta este imposibil fara mentinerea increderii clientelei bancilor); c) intermedierea in efectuarea platilor, ceea ce in cadrul unui sistem bancar descentralizat se bazeaza pe legile pietei serviciilor financiare; d) intermedierea in operatiile cu valori mobiliare102. Dat fiind faptul ca reglementarea juridica a activitatilor bancare reiese din natura economica a functiilor acestora, clasificarea functiilor bancii este asemanatoare - astfel, prof. Luchian C. Ionescu indica 3 functii principale ale bancii: a) atragerea depozitelor banesti ale clientilor; b) permiterea acordata clientilor de a-si retrage banii si de a-i transfera pe alte conturi; c) acordarea imprumuturilor clientilor care solicita credite103. E lesne de observat ca functiile sus-mentionate corespund cu continutul criteriului activitatilor, mentionat mai sus ca una din modalitatile utilizate de legislatiile nationale pentru a defini termenul de banca. Dupa cum vom observa mai departe, aceasta clasificare este identica clasificarii operatiunilor bancare. Identitatea mentionata nu este de natura sa indice similitudinea intre functiile bancii si operatiunile bancare, ci mai curind ideea ca clasificarea propusa de autorii romini corespunde mai degraba operatiunilor bancare decit functiilor bancii. Sintem de parerea ca functiunile bancii trebuie analizate la general, avind ca punct de reper rolul bancii in sistemul monetar. Deaceea, ne raliem la clasificarea propusa de B.H. KonecHHKOBa si JI.FI. KponiiKOBeiiKafl. O perspectiva putin diferita este utilizata de Ion Turcu, care clasifica functiile bancilor in doua categorii: functii evidente si functii implicite. La prim