M I N I S T E R U L E D U C AȚ I E I Ș I C E R C E T Ă R I I ȘT I I NȚ I F I C E

PROIECT de PROGRAMĂ

pentru examenul naţional de definitivare în învăţământ

SPECIALITATEA EDUCATOR-PUERICULTOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ANTEPREȘCOLAR

PROIECT de PROGRAMĂ

pentru examenul naţional de definitivare în învăţământ

SPECIALITATEA EDUCATOR-PUERICULTOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ANTEPREȘCOLAR

1 / 17

M I N I S T E R U L E D U C AȚ I E I Ș I C E R C E T Ă R I I ȘT I I NȚ I F I C E

1. Notă de prezentare Justificare-paradigma educației timpurii

Educaţia timpurie a fost unul din elementele ce a fost integrat în sistemul reformei realizate în domeniul educaţiei. Unul din cele mai importante repere ale procesului de reformă educaţional este reprezentat de adoptarea Legii Educaţiei Naţionale 1 /2011 care prevede în cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar pentru educaţia timpurie ca fiind formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani). În anul 2011 au fost adoptate două comunicări ale Comisiei Europene care vizează în mod direct educaţia timpurie a copiilor. Unul dintre acestea, Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine, Comunicare a Comisiei Europene, Bruxelles, 17.2.2011, COM(2011) 66 final prevede: „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) constituie soclul principal al succesului învățării de-a lungul vieții, al integrării sociale, al dezvoltării personale și, mai târziu, al capacității de inserție profesională.

Venind în completarea rolului primordial al familiei, educația și îngrijirea copiilor preșcolar au un impact important și durabil, imposibil de realizat prin măsuri ulterioare. Primele experiențe ale copiilor stau la baza întregii lor formări ulterioare. Dacă se constituie baze solide în primii ani, formarea ulterioară este mai eficace și mai susceptibilă de a se desfășura pe tot parcursul vieții, reducând riscul abandonării timpurii a studiilor, sporind echitatea școlarității și reducând costurile suportate de societate din motive de risipă de talente și cheltuielile publice în domeniul social, al sănătății și chiar judiciar”Cel de-al doilea document, Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine , (2011/C 175/03), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 15.6.2011 prevede la rândul său: “Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) de înaltă calitate ( 9 ) oferă o gamă largă de avantaje pe termen scurt și lung atât pentru persoane, cât și pentru societate în general. Completând rolul central al familiei, EICP constituie soclul principal al dobândirii limbajului, al succesului învățării pe tot parcursul vieții, al integrării sociale, al dezvoltării personale și al capacității de inserție profesională.”

Raportare la standardul ocupațional educator-puericultorEducatorul puericultor este cadrul didactic care asigură “dezvoltarea integrată a copilului, prin acoperirea nevoilor din punctul de vedere al tuturor domeniilor de dezvoltare, sub trei axe principale : îngrijire, creștereși educație timpurie, informareași susținerea părinților copilului pentru capacitarea funcțiilor parentale, în deplin respect pentru rolul primordial al părintelui în îngrijirea, creștereași educația propriului copil precum și prevenirea precoce a disfuncționalităților de dezvoltare ale copilului, a disfuncționalităților din cadrul relației părinte-copil, a potențialului de inadaptareși excludere sociala a copilului și părinților săi.”

Definire competență didactică/competență profesională adaptată particularităților nivelului antepreșcolar (creștere, îngrijire, educație)

2 / 17

Competență didactică: “Capacitatea unei persoane de a exercita atribuțiile specifice profesiei didactice; capacitatea unui educator de a se pronunța asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoașterii aprofundate a legitățilorși determinările fenomenelor educative; nivel de performanță la care urmează să fie realizate de către un educator sarcinile de muncă specifice profesiei didactice”1

Competență profesională: “Ansamblul de competențe specializate, care reprezintă standardul acceptabil pentru exercitarea unei profesii. Fiecare profesie solicită, pe lângă anumite competențe generale (intelectuale, civice, etice, comunicaționale, etc.) și competențe specifice activității în domeniu.”2

Raportare la Curriculum pentru educația timpurie (0-6/7 ani)

2. Scop și obiectivele generale ale programei

Scopul programei/Competențe urmărite de programă:

Verificarea competențelor minime acceptabile dobândite de către o persoană care a optat pentru cariera didactică de educator puericultor ce garantează, în acest fel, că dispune de pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei didacticeși poate intra de o rută de profesionalizare ascendentă”.

Conceperea și elaborarea în acord cu prevederile Curriculumului pentru educație timpurie3

Scopul programei: „verificarea competenţelor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, în concordanţă cu obiectivele prevăzute de Curriculumul pentru educaţia timpurie, evidenţierea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare ale candidaţilor, în complexul proces educaţional pe care aceştia urmează să îl deruleze zi de zi la grupă.”

Competențe urmărite de programă:(1) Competenţe profesionale:(2) Competenţe psiho-pedagogice:(3) Competenţe psiho-sociale:(4) Competenţe privind managementul clasei:

Componente ale programei:a) Limba românăși literatura pentru copii/Disciplina de specialitate.b) Metodica activității instructiv educative din învățământul

antepreșcolar/ Didactica disciplinei de specialitate.c) Pedagogie antepreșcolară și elemente de psihologie a educației/

Pedagogie și elemente de psihologie a educației

1 Noveanu, E., Potolea, D. et. all. (2007). Științele educației: dicționar encyclopedic: București: Sigma., p.183. 2Ștefan, M. (2006). Lexicon pedagogic. București: Aramis., p. 58.3Conform Ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5233 din 01.09.2008 privind aprobarea Curriculumului pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani și Anexa

3 / 17

3. Competenţele didactice ale educatorului-puericultor. Competențe generale și specifice

(1) Competenţe profesionale:a. Aprofundarea conținuturilor curriculumului pentru educație timpurie și adaptarea acestora specifice domeniului de pregătire.b. Asimilarea noilor concepte și teorii în concordanță cu tendințele și abordările actuale din domeniul metodicii didacticii specialității.

(2) Competenţe psiho-pedagogice:a. Aplicarea principiilor și recomandărilor Curriculumului pentru educație timpurie.b. Proiectare, planificare, derulare, evaluarea activităților educative/opționale/ extracurriculare în viziune mono, pluri, trans curriculară și în viziune integrată.c. Utilizarea metodelor activ-participative și de grup adaptare nivelului de vârstă al copiilor/nivelului de dezvoltare în vedere realizării finalităților educaționale specifice educației timpurii.d. Evaluarea educațională și evaluarea psiho-pedagogică a copiilor în raport cu: reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 3 ani.

(3) Competenţe psiho-sociale:a. Identificarea oportunităților de colaborare și implicare a partenerilor educaționali: părinți, reprezentanți ai comunității locale/regionale/naționale atât din mediul privat cât și din mediul public în vederea corelării activității educaționale cu mediul social.b. Implementarea strategiilor didactice adecvate în vederea stimulării dezvoltării globale a copilului (domenii de dezvoltare).c. Adecvarea experiențelor de învățare derulate în mediul educațional/instituțional cu mediul social al copilului.d. Implicarea în echipa pedagogică în vederea adecvării situațiilor de intervenție pedagogică timpurie și de evaluare psihopedagogică a copiilor cu vârste de la naștere la 3 ani.

(4) Competenţe privind managementul clasei:a. Gestionarea resurselor umane, materiale, de timp și informaționale în manieră integrată pentru promovarea autonomiei, socializării și pregătirii pentru școală și viață a copiilor.b. Operarea cu repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 3 ani pentru proiectarea unui demers educațional, de creștere și îngrijire adaptat nevoilor de grup și individuale ale copiilor.c. Comunicarea cu beneficiarii direcți ai educației (copiilor) și a beneficiarilor indirecți (părinți/tutori legali) cu privire la reperele de învățare și dezvoltare timpurie a copilului de la naștere la 3 ani adaptate nevoilor de grup și individuale ale copilului în domeniile de educație, creștere și îngrijire specifice nivelului de vârstă al copiilor.

4. Disciplina de specialitate/ Limba română și literatura pentru copii (Proba 1)

4 / 17

TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂLimba română și literatura pentru copii

A. Limba română1. LIMBĂ ȘI STIL

Limbă și limbaj Limbă literară, limbă populară, limbă standard Stilul individual și stilurile funcționale

2. FONETICA ȘI FONOLOGIE Aparatul fonator și sunetele limbii române Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabe Corespondenta dintre litereși sunete Silaba. Vocale Semivocale Consoane Accentul. Reguli de folosire corecta a accentului în limba romana.

3. PUNCTUATIEși ORTOGRAFIE Principii care stau la baza ortografiei Semnele de punctuațieși de ortografie Funcționalitatea semnelor de punctuațieși a semnelor ortografice;

4. LEXICOLOGIE Vocabularul ca totalitate a cuvintelor limbii romane Vocabular fundamentalși masa vocabularului Cuvântul ca unitate de baza a vocabularului Sensul cuvintelor Sens lexicalși sens gramatical Relații semantice intre cuvinte (sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie, polisemie) Structura morfologica a cuvântului Îmbogățirea vocabularului (mijloace interne, mijloace externe) Resurse stilistice ale vocabularului; Expresiiși locuțiuni

5. MORFOLOGIE Părțile de vorbire flexibile (Clasificare. Locuțiuni. Categorii morfologice.

Funcții sintactice): Substantivul

5 / 17

Articolul Pronumele Adjectivul Numeralul Verbul

Părțile de vorbire neflexibile (Clasificare. Locuțiuni. Funcții sintactice): Adverb Conjuncţie Prepoziţie Interjecţie

B. Literatura pentru copii

1. CONCEPTUL DE LITERATURĂ PENTRU COPII. Definiții. Caracteristici fundamentale. Opere fundamentale ale literaturii pentru copii.

Autori români care au scris poezie pentru copii. Autori români de proză pentru copii. Personaje.

2. SPECII LITERARE ACCESIBILE ANTEPREŞCOLARILOR ȘI VALORILE FORMATIVE ALE TEXTELOR LITERARE DESTINATE COPIILOR.

1. Creaţia populară.a) Genul liric - lirica populară

- Proverbe, zicători, ghicitori (cimilituri);- Folclorul copiilor (cântece formulă, frământări de limbă recitative, numărători);

b) Genul epic - Basmul: Greuceanu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi

merele de aur;

2. Creaţia cultă.a) Genul epic.

- Fabula: Jean de La Fontaine – Greiereleși furnica;- Legenda: Călin Gruia – Povestea florii-soarelui; - Basmul: Mihai Eminescu – Făt-Frumos din lacrimă; Ion Creangă – Povestea lui Harap-

Alb

- Povești: Ion Creangă - Fata babei şi fata moşneagului, Punguţa cu doi bani; Hans Christian Andersen – Răţuşca cea urâtă,Fraţii Grimm – Albă ca zăpada; Charles Perault – Scufiţa Roşie;

- Povestirea şi schiţa:

6 / 17

- Povestiri despre vieţuitoare (Emil Gârleanu – Căprioara, Gândăcelul; Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti – Puiul; Ion Creangă – Ursul pâcălit de vulpe;

- Povestiri şi schiţe despre copilărie: I.L.Caragiale – D-l. Goe…, Vizită…; Octav Pancu Iaşi – Iedul cu trei capre; Barbu Ştefănescu-Delavrancea – Bunicul, Bunica

- Romanul pentru copii şi despre copii: Ion Creangă – Amintiri din copilărie;

b) Genul liric- Poezia despre copilărie: George Coşbuc – Iarna pe uliţă, La oglindă, La Paşti; poezia

despre natură şi vieţuitoare: Mihai Eminescu – Revedere, Somnoroase păsărele; Vasile Alecsandri – Pasteluri, Miezul iernei; Tudor Arghezi – Zdreanţă, Tâlharul pedepsit; George Topârceanu Balada unui greier mic; Otilia Cazimir – Puișorul cafeniu, Gospodina; Elena Farago – Căţeluşul şchiop;

.

Bibliografie- Limba română

1. Academia Romana - Gramatica de bază a limbii române - Editura: Univers Enciclopedic Gold, București, 2010

2. Andrei, Mihai; Ghiță, Iulian - Limba romana (fonetica, lexicologie, gramatica, stilși compoziție, exerciții), E.D.P. București, 1983.

3. Avram, Mioara - Ortografia pentru toți, Editura Academiei, București, 1990.4. Bidu-Vranceanu, Angela; Forascu, Narcisa - Cuvinteși sensuri, Editura Didacticași

Pedagogica, București, 1988.5. Mariana, N. (2010). Limba română, (Note de curs), Universitatea ,,Transilvania”

Brașov

6. Manualele de Limba romana, cl.aIXa, aXa, aXIa, aXIIa pentru Scolile Normale (ultima editie).

7. Operele mentionate în capitolul Continuturi.

Bibliografie – literatura pentru copii1. Buzaşi, I., (2001). Literatura pentru copii, (note de curs), Universitatea ,,1 Decembrie

1918" Alba Iulia.2. Norel, M., (2010). Didactica limbii şi literaturii române pentru învăţământul primar,

București: Art.

7 / 17

3. Norel, M., (2010).Literatură română şi literatură pentru copii, (note de curs), Universitatea ,,Transilvania”, Brașov.

4. Pop, M., Ruxandoiu, P. (1999). Folclor literar romanesc, București: E.D.P.. 5. Stoica, C., Vasilescu, E. (1996) Literatura pentru copii (Manual pentru Școlile Normale -

cls. a XII a), București: E.D.P.. 6. Costea, O., Mitu, F., Stoica, C., Toma-Damșa, M., Vasilescu, E., Vlăduț, A. (1996)

Literatura pentru copii (Manual pentru Școlile Normale - cls. a XIII a), București: E.D.P..

7. Operele menționate în capitolul Conținuturi.

5. Didactica disciplinei de specialitate/Metodica activităților instructiv educative din învățământul preșcolar (Proba 2)

În cadrul activității membrilor grupului de lucru s-a înregistrat principala neconcordanță:

8 / 17

a) O.M.E.N. nr. 5453 din 12.11.2013 privind aprobarea Programei valabile pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar, specialitatea postului educator-puericultor.

Prin corespondență cu procedura pentru educatoare/institutor/profesor pentru învățământul preșcolar probele de concurs pot deveni:

a. Limba română şi literatura pentru copii,b. Metodica activităţii instructiv-educative din învăţământul antepreșcolar,c. Pedagogie antepreșcolară şi elemente de psihologie a educaţiei;

ȘIb) Modelul-structură cadru de subiect și barem de evaluare pentru examenul național de

acordare a definitivării, care prevede pentru probele de examen/subiecte.Prin corespondență cu procedura pentru educatoare/institutor/profesor pentru învățământul preșcolar probele de concurs pot deveni:

Subiectul I: Disciplina de specialitate (limba română şi literatura pentru copii)Subiectul II: Didactica disciplinei de specialitate (metodica activităţii instructiv-educative din învăţământul antepreşcolar)Subiectul III: Pedagogie antepreșcolară și elemente de psihologie a educației.

Neclaritate: Proba/Subiectul II: Didactica disciplinei de specialitate: metodica activităților instructiv educative din învățământul antepreșcolar sau metodica domeniului limbă și comunicare? Conform HG 1252/2012 privind aprobarea Metodologiei de organizareși funcționare a creșelorși a altor unități de educație timpurie Antepreșcolară, art. 37, (2) Tipurile de activități desfășurate cu copiii în unitățile în care se oferă servicii de educație antepreșcolară sunt: 

a) jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisipși apa, jocul de construcție, jocul didactic; 

b) activități artistice și de îndemânare: desen, pictura, modelaj, activități practiceși gospodărești; 

c) activități de muzicași de mișcare: audiții, jocuri muzicale, jocuri cu textși cant, cântece, euritmie; 

d) activități de creațieși de comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de imagini; 

e) activități de cunoaștere: observări, lecturi după imagini, activități matematice, convorbiri, jocuri didactice, experimente; 

f) activități în aer liber: plimbări, jocuri la nisipar, jocuriși întreceri sportive, utilizarea aparatelor de joaca. 

În cadrul acestui document este necesară precizarea categoriilor de activități și a mijloacelor de realizare specifice acestora.

9 / 17

Pentru justificarea argumentului anterior este prezentat Planul-cadru de învățământ pentru ciclul superior al liceului, filiera vocațională-profil pedagogic specializarea educator-puericultor prevede discipline precum:1.Limba și literatura pentru copii. Elemente de didactică2. Elemente de educare a limbajului și a comunicării la copilul mic3. Metodica activităților matematice și de cunoașterea mediului4. Metodica educației muzicale5. Metodica educației plastice6. Metodica activităților de dezvoltare psihomotrică

TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂMetodica activităţilor instructiv-educative în învățământul antepreșcolar

1. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE: Structura curriculumului pe domenii de dezvoltare;

10 / 17

Specificul învățării copilului de la naştere la 3 ani. Jocul copilului mic. Interacțiunea copilului cu adultul;

Principii de bază ale practicii în educația timpurie;2. OBIECTIVELE ALE EDUCAȚIEI TIMPURII A COPILULUI DE LA NAŞTERE LA 3

ANI PE DOMENII DE DEZVOLTARE Obiectivele cadru – aspectele specifice ale domeniilor de dezvoltare Obiectivele de referință - repere/exemple de comportament Obiectivele operaționale – indicatorii pe grupe de vârstă

3. APLICAREA CURRICULUMULUI PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A COPILULUI DE LA NAŞTERE LA 3 ANI:

Cerințe privind organizarea spațiului de învățare pe centre: Centrul de jocuri senzoriale (materiale naturale: apă, nisip, lut) Centrul pentru mişcări motorii ample Centrul de formare a limbajului şi citit Centrul pentru mişcării manipulatorii fine Centrul pentru jocuri de rol Centrul pentru artă (desen, pictură, plastilină) Centrul de relaxare

Planificarea activităților (rutine, tranziții, activități pe domenii de dezvoltare); Recomandări specifice privind programul zilnic; Proiectarea activităților integrate; Mijloace de realizare a activităților, specifice:

Domeniului DEZVOLTARE FIZICĂ, SĂNĂTATE ŞI IGIENĂ PERSONALĂ; Domeniului DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ; Domeniului DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII; Domeniului DEZVOLTAREA COGNITIVĂ; Domeniului ATITUDINI ŞI CAPACITĂŢI ÎN ÎNVĂŢARE;

Strategiile didactice (practicile de sprijin pe grupe de vârstă) adecvate educației timpurii: Mijloace de realizare a activităților pe domenii de dezvoltare; Metode și procedee folosite în cadrul activităților pe domenii de dezvoltare; Mijloace didactice specifice activităților pe domenii de dezvoltare și modalități

de optimizare a situațiilor de învățare prin intermediul lor; Forme de organizare a activităților pe domenii de dezvoltare;

Evaluarea copilului: tipuri de evaluare; direcții (indicatorii din repere) în care se realizează observarea individuală a

copilului; instrumente de consemnare a evoluției copilului;

11 / 17

4. ROLURILE EDUCATORULUI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE A COPIILOR CU VÂRSTA MAI MICĂ DE 3 ANI

5. PARTENERIATUL ÎN ACȚIUNEA DE CREȘTERE, ÎNGRIJIRE ȘI EDUCAȚIE A COPIILOR DE LA 0 LA 3 ANI

Bibliografie- Metodica activităţilor instructiv-educative în învățământul antepreșcolar1. Anghelescu Carmen, „Bebeluşul este o persoană”, Humanitas, 20022. Dombro Amy Laura, Colker Laura J, Dodge Diane Trister, „ The creative curriculum

for Infants and Toddlers”, Teaching Strategies, 20013. Niculescu, R., M. (1999). Pedagogie preșcolară – Sinteze, București: PRO

HUMANITATE.4. Norel, M., Bota, A.I. (2012). Didactica Domeniului Experiențial Limbă și

Comunicare. Cluj-Napoca: ASCR.5. Patrick Daunt, „Integrarea în comunitate a copiilor cu cerințe educative speciale”,

Ministerul Învățământului / UNICEF,1996, p.17).6. Păun Emil, „Educația timpurie în grădinițele de copii în România într-un deceniu de

tranziție”, UNICEF, Vanemmonde, 20007. Păun Emil, Romiță Iucu – Colectiv de autori, „Educația Preşcolară în România”,

Polirom, 20028. Squibb Betty, Deitz J Sallz, „Activități de învățare pentru copiii foarte mici (de la

naştere la 3 ani)”, UNICEF, Vanemmonde, 20059. Vrăsmaş, Ecaterina (coord.) „Set de instrumente, probe şi teste pentru evaluarea

educațională a copiilor cu dizabilități”, RENINCO – UNICEF, p. 11 – 13, 2001.10. **** „Educația timpurie în România”, Step by Step-IOMC-UNICEF, Vanemmonde,

2004.11. **** „Educatorul Specializat din serviciile de protecție a copilului”, Colectiv

Profesiuni Sociale, CRIPS, 200212. **** „ F.A.M – Formarea formatorilor pentru asistenții maternali – suport de curs”,

DPC-EU/PHARE Componenta 2- CRIPS, Antena „Bucium”, 199713. **** „ Prevenire Precoce şi Educație în Domeniul Dezvoltării Copilului Mic”,

Universitatea de Medicină şi Familie „Carol Davila” – Bucureşti, Clinica de psihiatrie a copilului şi adolescentului şi Spitalul Universitar din Geneva, Clinica de psihiatrie infantilă Geneva, DPC, TRITONIC, 1999.

14. ****Reperele Fundamentale privind Învăţarea şi Dezvoltarea Timpurie 15. **** GHID PENTRU EDUCAŢIA TIMPURIE A COPIILOR CU VÂRSTA

CUPRINSĂ ÎNTRE NAŞTERE ŞI 3 ANI;

12 / 17

6. Pedagogie și elementele de psihologie/Pedagogie preșcolară și elemente de psihologia educației (Proba 3)

TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂPedagogie preșcolară și elemente de psihologia educației

1. Aspecte generale Educația timpurie în context european (Contextul care a favorizat introducerea

conceptului de educație timpuri în România) Învățare pe tot parcursul vieții

2. Fundamente psihologice Educabilitatea (ereditate, mediu, educație) Personalitatea copilului 0-3 ani. Structura personalității

13 / 17

Dezvoltarea și educația copilului 0-3 ani

3. Sistem de învățământ Definiție Învățământ-educație timpurie

4. Elemente de teoria curriculumului Definirea și analiza conceptelor: ideal educațional, scopul educației, obiectiv

educațional, profilul copilului 0-3 ani, nivel de vârstă-plan cadru (repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 3 ani)

Structura și conținutul curriculumului pentru educație timpurie Tendințe de schimbare în curriculum pentru educație timpurie (metode activ

participative, mediul educațional, rolul familiei, dezvoltare globală a copilului) Plan de învățământ și metodologia de aplicare specifice curriculumului

pentru educație timpurie Tipuri de curriculum Finalități/obiective, conținuturi, metode de predare-învățare-evaluare –

ciclul educației timpurii Relația obiectiv educațional-exemplu de comportament Structurarea curriculumului (disciplinar, interdisciplinar, modular,

integrat)

5. Proiectarea activității educaționale Funcții ale proiectării didactice Nivelele proiectării didactice

Proiectare: ciclu, an, semestru, săptămână, activitate Proiectare pe unități de învățare: domeniu de dezvoltare/domeniu

experiențial, activitate, temă, subiect. Produsele proiectării curriculare: plan, programă, proiectare anuală,

proiectare semestrială, proiectare –proiecte tematice/teme săptămânale, proiectare-activitate integrată/categorie de activitate.

6. Elemente de proces didactic Proces de învățământ: definiții și componente. Formal-informal-

nonformal Principii didactice Predare-învățare-evaluare Strategii didactice (strategie, metodologie, metodă, procedeu, mijloc de

realizare a activităților didactice, mijloc didactic)

14 / 17

Evaluarea (definire, funcții, forme, metode/tehnici, factori perturbatori, metodologia proiectării, elaborării, aplicării și interpretării probelor de evaluare, evaluarea psihopedagogică)

Managementul grupeiModuri și forme de organizării a activității formativ-educative în grădiniță

Jocul

Status profesional al cadrului didactic Standard profesional Formarea inițială și continuă a cadrului didactic Profesionalizarea carierei didactice

Bibliografie

1. Bogaert, C., Delmarle, S., Preda, V. (2012). Formarea competențelor în grădiniță: o altă perspectivă asupra timpului școlar. București: Aramis Print.

2. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. (2002). Metoda interactive de grup-Ghid metodic. 60 de metode și 200 de aplicații practice pentru învățământul preșcolar. Craiova. Arves.

3. Culea, L. (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie-o provocare?. Pitești: Diana.

4. Dima, S. (coord.)(1980). Creșa-mediu educativ pentru integrarea copilului în grădiniță.București: E.D.P.

5. Dumitrana, M. (2000). Copilul, familia și grădinița. București: Compania Dumitrana, M. (2002). Activități matematice în grădiniță: ghid practic, însoțit de 105 sugestii de activități. București: Compania.

6. Dumitrana, M. (2005). Jocuri și jucării pentru preșcolari. Ghid metodic de activități realizate cu ajutorul unor materiale simple. București: Compania.

7. Flerina, E. A. (1976). Jocul și jucăria. Îndrumător pentru educatoarele din grădinița de copii. București: Didactică și Pedagogică.

8. Glava, A., Glava, C. (2002). Introducere în pedagogia preșcolară. Cluj-Napoca: Dacia.9. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.-L. (2009). Educaţia timpurie: ghid metodic pentru

aplicarea curriculumului preşcolar. Piteşti: Paralela 4510. Harwood, R., Miller, S.A., Vasta, R. (2010). Psihologia copilului. Iași: Polirom11. Hobjilă, A. (2008). Elemente de didactică a activităților de educarea limbajului (etapa

preșcolarității). Iași: Institutul European.12. Ionescu, M. (coord.) (2010). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a

copilului de la naștere la 7 ani. București: Vanemonde.13. Lăzărescu, M. P., Ezechil, L. (2011). Laborator preșcolar-ghid metodologic. Ediția a IV-

a revizuită. București: V & I Integral.

15 / 17

14. Mătăsaru, M., Chriloaie, M., Nedelcu, C., Pricoaia, V., Mătăsaru, L. (2008). Proiectarea didactică în învățământul preșcolar. Rovimed Publishers.

15. Necula. G., Manolache, A., Mocanu, S., et. All. (2009). Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Craiova: „Gheorghe-Cârțu Alexandru”.

16. Papalia, D.E., Wenkos Olds, S., Duskin Feldman, R. (2010). Dezvoltarea umană.17. Păun, E., Iucu, R. (coord.) (2002). Educaţia preşcolară în România. Iaşi: Polirom. 18. Preda, V. (1999). Copilul și grădinița. Urgența 2000: pariul limbajului și al comunicării.

București: Compania.19. Preda, V. (2009). Programe și activități în învățământul preșcolar și primar. București:

Didactica Publishing House.20. Preda, V., Breben, S., Gongea, E., Mitrulescu, V. (2009). Învățarea bazată pe proiecte.

Auxiliar didactic pentru aplicarea noului curriculum. Craiova: Arves.21. Schulman Kolumbus, E. (2006). Didactica preșcolară. Ediția a III-a. București: V & I

Integral22. Vrășmaș, E. (2014). Educația timpurie. București: Arlequin.23. ***Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. (2006). Finalitățile și efectele

introducerii educației timpurii în sistemul românesc de educație. Studiu de impact: București.

24. ***Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. (2006). Propunere de politici publice. Educația timpurie-prima treaptă a educației formale (Studiu de impact atașat). București.

25. ***Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. (XXXX). Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 3 ani. Bucureşti

26. ***Ministerul Educaţiei Naționale. (2013) Anexa 1. Conținutul educativ pentru educația timpurie antepreșcolară. București

16 / 17