fundamentalismul

ISLaMIC

Creuzet TOTALITAR ?

Identitatea musulmana la rascruce

’’Odata musulman, nu poti renunta la Islam. Pedeapsa pentru schimbarea religiei este moartea. Tu tine-te cu putere de ceea ce ti-a fost relevat1, caci tu esti pe drum drept.’’.

’’El (Allah) este Cel care l-a trimis pe Trimisul Sau cu indreptare si cu religia Adevarului 2

pentru ca sa o faca sa triumfe asupra intregii religii3. Singura religie acceptata de Allah este Islamul’’.

Societatile contemporane sunt puternic divizate, atat de ideologiile intrinsece, cat si de

fenomenele sociale, reliefate pe fondul starii politico-economice ale statelor si astfel, scindarea

entitatilor civilizationale, precum si posibila confruntare a acestora duc, fie la pierderea identitatii,

fie la ’’osificarea’’ ei.

Lucrarea de fata urmareste doua directii principale de discutie : in prima faza voi aborda cateva

dintre asumptiile de baza ale unui ’’fenomen’’ intens dezbatut si temut de masele umane si anume

fundamentalismul islamic pentru a vedea in ce masura este acesta o ideologie totalitara si in acest

sens voi demonstra ca are la baza amenintarea pierderii identitatii culturale si a traditiilor islamice,

iar ’’mixajul’’ indezerabil dintre religie si politica inrautateste starea de fapt din spatiul musulman.

In a doua parte a lucrarii, voi prezenta cateva elemente din ideologia comunista a Coreei de

Nord - stat eminamente totalitar, pentru a o compara cu ideologia Republicii Islamice Iran si pentru

a reliefa diferentele, precum si asemanarile existente intre acestea, dar si pentru a vedea in ce

masura fundamentalismul islamic poate fi considerat o ideologie totalitara.

Astfel, ipoteza porneste de la ideea ca fundamentalismul islamic ’’intretine’’ ideea de stat

religios, laicizarea, occidentalizarea si modernizarea acestuia fiind pericole latente, ce trebuie

combatute, fiindca doar ’’religia este singura valoare sensibila, prin care se identifica o persoana,

sau un grup social, avand valori istorice’’4.

In primul rand, ca si cadru conceptual, trebuie precizat ca Islamul este cea de-a treia religie

’’mondiala’’, raspandita in Africa de Nord, Asia de Sud-Est, de Sud si de Sud-Vest. Aceasta a fost

fondata in ’’Peninsula Arabica, in secolul al VII-lea d. Hr., de catre profetul Mahomed ben

Abdollah, un arab analfabet din Mecca, el primind o serie de revelatii, consemnate ulterior in Coran

(recitare)’’5. Apoi, Mahomed, cu sprijinul partizanilor de la Medina, a cucerit Mecca (anul 630) si a

unificat cea mai mare parte a Arabiei sub stindardul noii religii create - Islamul, care din secolele

VIII-IX devine dominanta si aproape unica in statele califatului.

Asadar Islamul, ’’o religie monoteista, doctrina religioasa dar si mod de viata al comunitatii

(Umma) se conduce dupa Coran (cartea sfanta) dar si dupa traditia sacra, Sunnah (conduita), pe

baza acestora elaborandu-se dreptul musulman, iar Sharia (legea islamica) este echivalentul

Codului Penal, al Constitutiei’’6, aceasta religie rezistand vicisitudinilor timpului datorita imbinarii

fenomenului religios cu cel preponderent etnic.

2

In al doilea rand, dogmatica Islamului presupune, pe langa cele relatate, anumite porunci si

ritualuri ce trebuie respectate de catre musulmani, insa cea mai controversata prescriptie este cea

razboiului sfant (Jihad). Insa trebuie precizat ca atat continutul Coranului, cat si Islamul sunt

interpretate alegoric, si de aici polemica spinoasa si insolvabila ce devine acuta pe scena

comunitatilor musulmane sau nemusulmane.

Dezvoltarea anacronica a spatiului musulman, favorizata de starea de fapt din timpul dominatiei

Imperiului Otoman, de decolonizare si de fragmentare a teritoriului in vederea constituirii statelor

islamice a dus la aparitia fundamentalismului islamic – ’’carapacea’’ patriarhala, reactionara si

traditionalista ce apara Casa Islamului7 si considera ca subdezvoltarea, saracia statelor islamice au

ca si cauze tehnologia, dominatia spatiului occidental, capitalismul acerb, iar singura solutie este

intoarcerea la valorile sacre, traditionale, legitimitatea conducatorului statal trebuie sa fie de natura

divina, iar respectarea drepturilor religioase (ci nu a libertatilor cetatenesti – care de altfel, nu

exista) este importanta pentru buna convietuire a musulmanilor.

Pe de o parte, homo religiosus, musulmanul (cel care se supune) a incercat mereu sa reinvie

Islamul, un exemplu elocvent in acest sens fiind Sayyid Abdul A’la Maududi, carturar-jurnalist care

oferea musulmanilor din India o ’’alternativa la nationalism si comunism’’. El publicand la finele

anilor 1920 o serie de articole, incluse mai apoi in cartea sa, ’’Jihad in Islam’’, afirma ca Islamul

este o ideologie revolutionara, care doreste schimbarea ordinii sociale a statelor si sa o

reconstruiasca conform crezurilor, perceptiilor si idealurilor islamice.

Pe de alta parte, pentru a intelege fundamentalismul religios, trebuie precizate originile sale si

modul cum a evoluat, origini care nu provin din Coran, ci din perioada de dupa Ataturk, care

desfiinteaza califatul, provocand reactii politice, cea mai importanta fiind in Egipt, tara cea mai

populata, urmand ca in 1928, sufistul Hassan al-Banna sa intemeieze Societatea Fratiei Musulmane.

Al-Banna ’’urmarea revenirea la aspectele fundamentale ale Islamului, Fratia Musulamana

servind ca organizatie privata pentru educatie si bunastare, urmand ca mai apoi, datorita faptului ca

al-Banna a fost un sufist initiat (mistic), societatea a tolerat diferite curente ale Islamului. El a

incercat sa combine Islamul, modernizarea si constitutionalismul.’’8 Fratia promoveaza non-

violenta, opunandu-se gruparilor radicale islamiste, desi este criticata si se crede ca militeaza pentru

Jihad (razboi sfant).

Mai tarziu, Faraj, in lucrarea sa din 1981 ’’Datoria neglijata’’ ridica urmatoarea intrebare:

“(noi, musulmanii) traim intr-un stat islamic?” si ofera cateva criterii ce trebuie indeplinite, ca

3

acesta sa fie considerat islamic si anume: sa fie condus dupa legile musulmane, sa fie conservat,

protejat de influenta occidentala si sa se asigure securitatea poporului.

De ce anume se teme civilizatia islamica fundamentalista? In prima faza, pericolul iminent este

acela al pierderii identitatii culturale si a traditiilor, globalizarea, atacul Occidentului si implicit

occidentalizarea, cresterea influentei civilizatiei occidentale9 accentuarea divizarii lumii islamice,

prezenta americana in coridorul asiatic al islamismului, limitarea accesului la tehnologie, dar si

cele de la nivel teritorial precum diminuarea resurselor de hrana, problema apei, pierderea

monopolului petrolului si explozia demografica.

Toate acestea amplifica criza identitara, un rol important detinand-ul si mass-media, ’’informatia

neavand granite, Internetul, mass-media, cinematograful inseamna internationalizarea (globalizarea)

informationala, orice stat sau orice ideologie pot fi afectate de imaginile virtuale si de mesajele

subliminale.’’10

Iar in acest sens, este cunoscut faptul ca multi musulmani emigreaza spre vest, ’’sprijiniti de

Islam – care ii considera varful de lance al Jihadului in lumea pagana ocidentala’’, dar acestia au

renuntat la principiile vietii confesionale islamice si ei vor fi cei care vor implementa modul de

viata occidental in spatiul islamic.’’11

Oare asa sa fie ? Faraj milita pentru faptul ca nu sprijinul majoritatii musulmanilor e important,

ci credinta adevarata a islamicilor (fie ei in numar mic) in Allah si adauga ca propaganda prin mass-

media si implicit modurile de comunicare in masa sunt sub controlul Statului pagan si viciat si sub

controlul celor care sunt in razboi cu Dumnezeu, si astfel este dificil consolidarea statului islamic,

fara o ’’purificare’’ a mijlocului informational.

Tot Faraj utilizeaza termenul de ’’dusman apropiat’’, facand referire la statele musulmane rebele

(Egiptul) si ’’dusmanul indepartat’’ (statele nemusulmane, precum SUA) si ca cei doi pot fi infranti

prin violenta (puterea sabiei), insa dusmanul apropiat ramane intotdeauna cel mai temut si trebuie

combatut.

1 (Religia lui Allah, Islamul) Coran – Surat Az-Zukhruf, versetul 43. 2 (Islamul) Coran – Surat Al-Qasas, versetul 28.3 (Asupra tutor celorlate religii) Ibidem.4 Simileanu, Radiografia terorismului, p. 6.5 Tokarev, Religia in istoria popoarelor lumii, p. 506.6 Ibidem.7 Simileanu, Radiografia terorismului, p. 66.8 Ibidem.9 Ibidem.10 Simileanu, Radiografia terorismului, p. 69.11 Ibidem.

4

Revenind la Maududi, prin filosofia anti-coloniala a acestuia (fondatorul Partidului Islamic in

Lahore) conform careia ’’Islamul este un mesaj etern si universal, nu un singur crez religios, sau un

nume care sa defineasca o colectie alcatuita din cateva acte de venerare, ci este un sistem

comprehensiv, care urmareste sa aniliheze toate sistemele rele si tiranice ale lumii’’12 a reusit sa-si

impuna propriul program de reforma – cel pentru bunastarea fiintelor umane, Islamul fiind

’’chemarea la o revolutie universala si completa (…) iar Suveranitatea nu apartine nimanui altcuiva,

decat lui Allah.’’13

La polul opus, in Iranul anilor 1960, sahul Mohammad Reza Pahlavi a incercat modernizarea

Islamului, insa a esuat, din cauza intereselor gruparilor religioase, care ar fi avut de pierdut, dar si

pe fondul ’’Revolutiei Albe’’ (desfiintarea monarhiei si inlocuirea cu republica) din 1978/1979,

care a culminat cu fuga din tara a sahului.

Aici intervine figura ayatollahului Ruhallad Khomeini, oponentul lui Pahlavi si sustinator al

revolutiei, lider religios, devenit ulterior si lider politic. Prin scrierile sale, cea mai importanta fiind

’’Guvernarea islamica’’ (1970), milita pentru raspandirea globala a Islamismului si pentru

inenerenta legii teocratice, guvernarea statului islamic trebuie sa se faca dupa Sharia, de catre faqih

(conducator), Khomeini fiind primul lider suprem al Iranului, pe care il va conduce pe baza

regimului fundamentalist islamic.

Guvernarea islamica e necesara pentru prevenirea opresiunii claselor conducatoare si subjugarea

poporului, pentru a conserva ordinea islamica a statului, pentru a impiedica inovarea Shariei si

pentru a distruge puterile statelor straine, nemusulmane. Insa, tot in cadrul acestei lucrari, Imamul

explica si de ce nu poate fi stabilita o astfel de guvernare, iar ca si cauze el identifica evreii (doresc

suprematia), imperialistii britanici si popoarele nemusulmane.

Pe langa toate acestea, este esential sa diferentiem fundamentalismul islamic de islamism

(ideologia politica musulmana), fiind doua arii complet diferite, unite doar de ideea ca statul secular

este un rau absolut, singurul stat islamic care are legitimitate este statul islamic, fondat pe Sharia.

In spatiul islamic, religia se ’’amesteca’’ cu politica, Islamul nereusind sa le separe , iar toata

aceasta ’’traditie’’ a politicii si religiei interconectate rezida din era timpurie a Islamului, unde

primii califi aveau in subordine umma ( statul islamic unit) si se imbinau atat responsabilitati

religioase, cat si politico-militare in vederea raspandirea cuvantului lui Allah si castigarea de adepti.

Insa principalul motiv l-ar constitui faptul ca Mahommed, dupa ce a primit revelatiile de la

12 Simileanu, Radiografia terorismului, p. 71.13 Palmer, Ultima cruciada, p. 170.

5

Dumnezeu, a infiintat statul prin taisul sabiei, asadar statul islamic reprezinta ’’reflectarea’’ religiei

musulmane si trebuie pastrat ca atare, nu laicizat.

Intorcandu-ma la Fratia Mulsumana, o realitate prezenta, trebuie sa precizez ca, din punctul meu

de vedere, este si mai puternica, in momentul de fata dorind sa-si infiinteze partid politic – Partidul

Libertatii si Justitiei, in vederea castigarii transparentei si a legitimitatii in sfera publica.

In acest sens, presedintele organizatiei, Mohammad Badie l-a numit pe Muhammad Al-Katani

presedinte al gruparii politice, acesta din urma precizand ca partidul va fi independent de Fratie si

va fi deschis pentru toti aderentii care accepta programul partidului, Katani ’’precizand si ca acesta

sustine un islamism moderat, insa poporul egiptean se teme de introducerea ascunsa a unui

islamism mai radical in viata tarii.’’14

Avand in vedere situatia politica din Egipt (revolta impotriva regimului lui Mubarak si

demisionarea acestuia), Fratia Musulmana a tinut sa precizeze ca nu va candida pentru

prezidentiale, insa ’’este neclara pozitia viitorului partid privind tratatele internaţionale ale

Egiptului, mai ales acordurile de pace cu Israelul.’’15

Axis mundis, Islamul - religia de stat se va opune mereu democratizarii, modernizarii si

occidentalizarii, etosul islamic fiind foarte bine conservat, iar opinia mea este ca religia va fi mereu

folosita in scopuri politice, este si va fi considerata raspunzatoare pentru conflictele din spatiul

musulman si dintre acesta si cel occidental.

Incercarile de modernizare a spatiului islamic au fost nenumarate, dar tot nenumarate au fost si

reactiile negative ale societatii. Spre exemplu, in Turcia, ’’o entitate statala interesanta pentru

confruntarea dintre globalism si localism. In timp ce guvernul solicita intrarea in Uniunea

Europeana, studentele au inceput sa-si acopere capul cu valul islamic, care a fost interzis in

institutiile publice inca din anii ’20, cand a demarat procesul de laicizare a statului, initiat de Kemal

Ataturk.’’16 Astfel, intoarcerea la traditie a tinerilor este intalnita si in Egipt, in 1979, cand

Khomeini a fost ’’sustinut de mase de studenti fanatici si de multi alti tineri siiti – in marea lor

majoritate, analfabeti.’’17

Insa nevoia de gasire, afirmare si consolidare a identitatii constituie o piedica in calea

modernizarii societatii si a bunastarii indivizilor ?

14 Ziarul Adevarul, 26.2.2011.15 Ibidem.16 Simileanu, Crizele si conflictele spatiului islamic, p. 29.17 Simileanu, Crizele si conflictele spatiului islamic, p. 30.

6

Raspunsul il va constitui, in viitor, atat programul politic al liderilor, cat si actiunile poporului

islamic.

Insa trebuie precizat ca procesul de afirmare, consolidare a identitatii indivizilor depinde in

mare masura de statul din care acestia fac parte : societatile democratice versus societati totalitare,

primele fiind garantul drepturilor, libertatilor si afirmarii implicite a identitatii cetatenilor, spre

deosebire de statele totalitare, care domina si supravegheaza sfera privata a indivizilor, dar nu

numai, refuzandu-le orice fel de drepturi si libertati cetatenesti.

Pentru a intelege pe deplin ce presupune o idelogie totalitara si implicit un regim totalitar,

trebuie intai definit termenul de regim legal, acesta desemnand ’’acel organism politic in care sunt

necesare legi pozitive pentru a traduce si realiza acea imutabila ius naturale sau poruncile eterne ale

lui Dumnezeu sub forma de norme ale binelui si raului (…) spre deosebire de organismul politic al

regimului totalitar, unde locul legilor pozitive este luat de teroarea totala, care este menita sa

traduca in realitate legea miscarii istorice sau naturale’’18, legile pozitive avand rolul de a stabili

norme si interdictii pentru a pastra o ordine sociala.

Intr-adevar, o societate democratica, libera are nevoie de legi pentru a-si conserva stabilitatea si

a creea o ordine publica, dar nu numai, spre deosebire de una totalitara in care ’’teroarea a incetat sa

mai fie un simplu mijloc de suprimare a opozitiei si devine totala cand ajunge independenta de orice

opozitie. Daca legalitatea este esenta guvernarii netiranice, iar absenta legii este esenta tiraniei,

atunci teroarea este esenta dominatiei totalitare’’19, precum si un element definitoriu si omniprezent

al ’’guvernarii totalitare care sugruma libertatile sau aboleste libertatile esentiale (…) dar nu

reuseste sa extirpe dragostea de libertate din inimile oamenilor.’’20

Teroarea este un element component al unui regim politic in cadrul caruia un individ sau mai

multi detin puterea, statul nu se mai diferentiaza de comunitate si are legitimitatea sa patrunda in

sfera privata a cetatenilor, ’’sa instituie o ideologie care sa devina crezul statului, un partid politic,

care sa detina monopolul vietii politice, un dublu monopol asupra mijloacelor de persuasiune si

coercitie, subjugarea activitatilor profesionale si economice’’21 si anume regimul totalitar.

Desigur ca in fiecare stat totalitar, cetatenii au dorinta latenta de a deveni liberi insa acesta

’’urmareste sa elimine tocmai capacitatea oamenilor de a actiona’’22, doreste eradicarea constiintei

18 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, p. 572.19 Ibidem. 20 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, p. 574.21 Peter Grieder, In Defence of Totalitarianism, p. 564.22 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, p. 575.

7

colective si transformarea cetatenilor in simple mase obediente iar in ceea ce priveste actiunile

regimului totalitar, acesta ataca si schimba status-quo-ul, dorind sa stabileasca o noua ordine sociala

si politico-economica.

Desi in prezent exista mai multe state cu regim totalitar, voi prezenta in cadrul lucrarii de fata

elemente definitorii ale ideologiei comuniste din Coreea de Nord, ca mai apoi sa detaliez elemente

ale ideologiei statului iranian – teocratie totalitara, care cumulate cu cele prezentate anterior sa ofere

o imagine de ansamblu si sa raspunda la intrebarea : este fundamentalismul islamic o ideologie de

sorginte totalitara ?

In primul rand, in cadrul statului totalitar ’’legaturile naturale dintre solidaritate si comunicare

sunt rupte si inlocuite cu neincrederea si informarea’’23, iar dezintegrarea claselor sociale si

pasivitatea, dezolarea indivizilor duc la pecetluirea destinului statului, transformandu-l intr-o

societate inchisa, unde canalul informational al mass-mediei este strict controlat si modelat de catre

decidenti politici comunisti.

In al doilea rand, din cauza faptului ca mass-media si opinia publica sunt controlate, servind ca

mijloace de propaganda a mesajelor liderului, puterea acestuia asupra cetatenilor creste, iar

capacitatea acestora de a se opune regimului scade.

Astfel, Coreea de Nord ’’(Republica Populara Democrata Coreeana), conform Constitutiei este o

republica socialista, desi in fapt este o dictatura absoluta de tip stalinist, unde Kim Ir-sen

(Presedintele etern) a inlocuit marxismul cu ideologia juche’’24, partidul care detine monopolul

asupra arenei politice este ’’Partidul Muncii din Coreea, iar organul suprem de stat este

parlamentul, ai caror membri sunt alesi pe o perioada de cinci ani (…), iar functiile publice sunt

ocupate, dupa cum scrie in Constitutie, conform centralismului democratic.’’25

Tot conform Constitutiei, ’’cetatenii se bucura de drepturi egale in toate sfere Statului si ale

vietii publice’’26, iar acestora la este garantat dreptul de a vorbi liber, este ’’garantata libertatea

presei, a asocierii, a demonstratiilor, iar Statul garanteaza anumite conditii pentru functionarea

libera a partidelor politice democratice si a organizatiilor sociale’’27 insa realitatea sta cu totul altfel,

23 Anne-Marie Roviello, the Hidden Violence of Totalitarianism, p. 92524 Wikipedia, Corea de Nord.25 Ibidem. 26 Constitutia Coreei de Nord Capitolul 5, Art. 65.27 Constitutia Coreei de Nord, Capitolul 5, Art. 67.

8

existand un partid unic – Partidul Muncii din Coreea, partid comunist de altfel, iar ideea de munca

si de solidaritate este prezenta in sloganele si propaganda facuta de catre comunisti.

Aceasta indoctrinare a populatiei infrange spiritul acesteia de revolta, ii submineaza puterea

latenta si ii invata pe cetateni sa ’’intareasca vigilenta revolutionara si lupta devotionala pentru

securitatea Statului’’28, indemn ce sa gaseste de altfel si in Constitutia statului iranian, suveranitatea

fiind vitala pentru supravietuirea si consolidarea statului.

Insa prevederile din constitutiile si implicit, realitatea politica din Coreea de Nord si din Iran

difera destul de mult, spre exemplu in Iran ’’guvernarea nu deriva din interesele unei anumite clase

si nici nu serveste ca putere de dominatie a unui individ sau a unui grup’’ 29, spre deosebire de statul

totalitar coreean, unde figura liderului suprem domina asupra maselor.

O alta deosebire intre elementele celor doua state consta in imaginea si locul pe care aceste le

rezerva femeii, in Iran, Constitutia protejand familia ca unitate a societatii, femeii revenindu-i

obligatii familiale, avand interdictii numeroase cu privire la viata sa publica, pe scurt, este

considerata ’’ca fiind obiect de exploatare si consum’’30, pe cand in Coreea de Nord, femeii ii revin

’’drepturi si statut egale cu ale barbatului, Statul acordand drepturi speciale pentru mame, crese,

gradinite, Statul oferind toate conditiile necesare pentru ca o femeie sa-si exercite pe deplin rolul

sau in societate’’31 un rol ce nu este pe deplin pozitiv si este asemanator cu cel al femeiii de origine

iraniana, insa legile privitoare la situatia femeii in Iran difera foarte mult de cea a femeii din statul

comunist coreean, din cauza fundamentalismului islamic.

O asemanare intre cele doua state il constituie si faptul ca ambele au conflicte cu tari din

Occident, dar si cu tari invecinate : Coreea de Nord este intr-un permanent razboi cu statul

democratic al Coreei de Sud, Japoniei dar si cu SUA, iar Iranul, atat cu Irakul, cu India si cu SUA.

In Coreea de Nord exista insa cultul personalitatii si nationalismul radica, manifestate atat in

prevederile Constitutiei, ca si prin diverse manifeste, actiuni, una destul de recenta (2009)

referindu-se la ’’lansarea unei rachete care sa plaseze pe orbita primul satelit de productie proprie

(…) operatiune suspectata de catre SUA ca fiind de fapt un test pentru o racheta militara cu raza

lunga de actiune.’’32

28 Constitutia Coreei de Nord, Capitolul 6, Art. 85.29 Constitutia Republice Islamice Iran, p. 6.30 Constitutia Republice Islamice Iran, p. 7.31 Constitutia Coreei de Nord, Capitolul 5, Art. 77.32 Romania Libera.

9

Insa si mai recenta este o alianta intre Iran si Coreea de Nord, in 2010 acestea ’’fiind suspectate

de colaborare in extinderea schimburilor lor de tehnologie, Iranul obtinand de la Coreea de Nord

rachete foarte perfomante, capabile sa atinga Europa (…) iar diplomatul iranian Heydari a precizat

ca exista un grup foarte religios in jurul lui Ahmadinejad (presedintele Iranului), care are o ’’agenda

globala’’ si care estimeaza ca sunt suficiente doua bombe pentru asigurarea supravietuirii tarii si a

islamului.’’33

Tot referitor la Mahmoud Ahmadinejad, acesta se afla in prezent in conflict cu ’’liderul suprem,

adevaratul conducator al tarii, ayatollahul Ali Kamenei, dar si cu alti lideri conservatori, cum sunt

cei mai importanti membri ai Parlamentului, cu sefi ai Garzilor Revolutionare (institutia insarcinata

cu protejarea militara a regimului), dar si cu mai multi clerici musulmani, presedintele fiind acuzat

ca ar fi incercat sa-i submineze autoritatea lui Kamenei, Ahmadinejad fiind considerat mai degraba

un nationalist extrem (…) lucru considerat ingrijorator de teocratia care conduce tara.’’34

La polul opus, presedintele Coreei de Sud, Kim Jong-Il, nu are ca referinta absolut deloc religia,

elementul definitoriu fiind dictatura comunista, iar legislatia nu are un caracter religios ca in cazul

Iranului, ci joaca un rol important in dezvoltarea socialismului, si asigurarea ca acesta va functiona

permanent, deoarece asa cum afirma George Orwell, ’’un dictator nu va dicta doar prezentul si de

sasemnea si trecutul. Kim Jong-Il, pentru a-si spori puterea, pare sa fi devenit obsedat in

perpetuarea mitului maretiei sale si a sistemului la care a contribuit. El doreste sa controleze viitorul

prin institutionalizarea succesiunii. Cultul personalitatii, precum si succesiunea sunt si cauze si

efecte ale procesului de legitimizare in Coreea de Nord.’’35

Un alt aspect interesant consta in faptul ca Kim Jong-Il militeaza pentru faptul ca ’’orice om

poate deveni comunist daca se va dedica pentru lupta impotriva tuturor formelor de exploatare si

opresiune, pentru libertate si fericire pentru toti oamenii’’36, spre deosebire de crezul

fundamentalismului islamic, unde doar credinciosii in Allah se pot considera musulmani si cetateni

ai statului iranian.

Desigur ca Republica Islamica Iran nu este eminamente un stat totalitar, ci mai degraba o

societate inchisa, dominata de casta religioasa, atat de puternica incat, spre exemplu continua sa

inspire legislatia din Egipt, ’’principiile legii islamice Sharia vor ramane principala sursa a

lesiglatiei egiptene, (…) incluzand si prevederea ca Egiptul este un stat democratic (…)unde

33 Romania Libera.34 Ziare.com.35 Yung-hwan, To Succesion Politics in North Korea, p. 1095.36 Koh B. C. Ideology and Political Control in North Korean, p. 662.

10

islamul este religie de stat, dar cuprinde si dispozitii in care partidele politice nu pot fi formate dupa

criterii confesionale.’’37

Mai mult, suis generis, ’’Islamul insista asupra importantei constituirii unei societati unite care sa

conduca dupa principiile islamice, precum si pentru raspanirea sa in celelalte zone ale lumii, pentru

a deveni religie unica.’’38

Islamul, doctrina religioasa, dar si mod de viata al comunitatii (Umma) are o arie mare de

raspandire, cu adepti pe toate continentele, iar in prezent are mijloace mai importante, cum ar fi

Societatea Fratiei Musulmane, ’’o grupare totalitara, cunoscuta si sub numele de Miscarea Fratilor

Musulmani, infiintata in 1928 la Cairo, care amesteca religia cu teroarea pentru a consolida

fundamentalismul islamic’’39 si care reprezinta diaspora islamica pe teritoriul european.

Sayyd Qutb in lucrarea sa, ’’Miscarea Fratiei Musulmane, tradusa in numeroase limbi islamice,

prezinta si agenda Societatii Fratiei Musulmane, a caror scopuri merg mai departe de ’’extremismul

religios’’, aceasta urmarind impunerea unei guvernari islamice totalitare in intreaga lume si ca

urmare, abolirea formelor democratice de guvernare.

Tot definitorii pentru descrierea ideologiei islamice sunt ’’doua dintre elementele teoriei

totalitaritarismului propusa de Hannah Arendt si anume functionarea sociala si sistemul de reguli,

fiind relevante pentru conceptualizarea fenomenului fundamentalismului religios, care combina

teologia medievala cu politica moderna intr-o maniera totalitara si astfel Fratia Musulmana,

actioneaza astazi ca o forma a religiei transnationale.’’40 Astfel, fenomenul islamismului combina

miscarea totalitara cu ideologia religiei politice, ’’islamismul de sorginte totalitara promoveaza

islamul intr-o maniera ideala ca fiind o religie pentru pace, insa acest model pentru pace este

dependent de extensia Hakimiyyat Allah [guvernarea lui Dumnezeu] asupra intregii umanitati.’’41

Aceasta afirmatie surprinde faptul ca nu poate exista pace in intreaga lume, fara o dominatie

globala a Islamului, fiind articularea unei religie internationalista bazata pe faptul ca aspira la

crearea unei noi ordini internationale bazata pe principii totalitare a Shariei religiei islamice.

Nu in ultimul rand, Republica Islamica Iran, desi nu este un stat eminamente totalitar, nu este

nici unul pe deplin democratic, constitutia acesteia definind sistemul de guvernare ca fiind islamic,

iar credinta in Dumnezeu, precum si supunerea fata de acesta este regula de baza, legislatia statului

37 Stiri, locasuriortodoxe.ro.38 Ezzatollah Ezzati, Geopolitica in secolul XXI, p. 164.39 Bassam Tibi, The Totalitarianism of Jihadist Islamism and its Challenge to Europe and to Islam, p. 39. 40 Bassam Tibi, p. 40.41 Bassam Tibi, p. 45.

11

trebuie sa reprezinta vointa lui Dumnezeu, iar sfera publica si cea privata a indivizilor este strict

reglementata de legislatie, dar si de codurile morale si de conduita islamice.

Ca o sumarizare, trebuie amintit ca totalitarismul reprezinta ’’un sistem politic cu urmatoarele

caracteristici : o ideologie coercitiva, un stat condus de un singur individ, o forta a politiei teroriste,

monopolul asupra mijloacelor de comunicare in masa, monopolul asupra armamentelor, precum si

controlul statului asupra economiei’’42, iar regimul islamic iranian, precum si regimul totalitar din

Coreea de Nord le indeplineste, ambele regimuri incercand sa domine toate sferele vietii indivizilor

de pe teritoriul statelor in care acestea functioneaza.

Nu in ultimul rand, multi autori in domeniu sustin ca reformarea statului iranian este un ideal-tip

sau un simplu ’’balon de sapun’’, deoarece regimul iranian al carei Constitutie si structura sa

politica, in cadrul careia liderul religios suprem are putere absoluta, nu poate fi reformata, ci doar

schimbata, reforma fiind posibila intr-un sistem political bipolar, nu intr-un regim islamic unipolar,

(…) iar democratiile din vest, precum si toate organizatiile internationale prin colaborarea lor cu

regimul islamic al Iranului ar trebui sa puna presiune asupra acestuia in vederea respectarii

drepturilor omului, precum si sa ofere suport moral si politic asupra iranienilor in lupta lor pentru

libertate, dreptate si o schimbare de regim’’43, insa cat de realizabil este acest fapt ?

Opinia mea este ca intr-un stat eminamente religios, teocratic, in care societatea este obedienta si

traditionalista, modernizarea si imbunatirea stilului de viata ale acesteia se va realiza greu sau chiar

deloc.

Corpusul de gandire logic si coeziv al religiei islamice are radacini viscerale iar pe termen lung

se va opune atat valorilor occidentale, cat si prezentei fizice ale occidentului (interventia SUA in

spatiul musulman).

Parerea mea este ca aceste valori, considerate straine si machiavelice de catre populatia islamica,

nu trebuie impuse cu forta, acest lucru fiind oricum irealizabil. Insa este dezirabil ca spatiul islamic

sa evolueze in conditii culturale proprii si in ritmul sau natural, spre calea modelului de viata

democratic, ce in prezent ramane un ideal-tip.

Inchei cu un citat, mai mult decat elocvent pentru ultima reduta a lumii traditionale si anume

Islamul - ’’Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe in mod absolut’’ (Montesquieu, Spiritul

legilor).

42 Abghari Siavash, Political Economy of Political Power of the Islamic Regime in Iran, p. 250.

12

Note :

43 Abghari Siavash, p. 264.

BIBLIOGRAFIE : 1. Coranul, disponibil la http://www.islam.ro/coran.pdf , accesat la data de 15 aprilie 2011, ora 10 :10.

2. Faraj, Abd Al-Salam The Neglected Duty, în Ball, Terence, Dagger, Richard, Ideals and Ideologies. A Reader, în Ball, Terence, Dagger, Richard, Ideals and Ideologies. A Reader, Pearson Longman, 2004, 465– 471.

3. Imam Khomeini, Governance of Jurist. Islamic Government, Iran Chamber Society, http://www.iranchamber.com/history/rkhomeini/books/velayat_faqeeh.pdf, accesat 15.02.2009.

4. Palmer, Michael A. Ultima cruciada. Curtea Veche, Bucuresti, 2010. 5. Simileanu, Vasile Radiografia terorismului, Editura Top Form, Bucuresti, 2004. 6. Simileanu, Vasile Crizele si conflictului spatiului Islamic, Editura Top Form, Bucuresti, 2009. 7. Ziarul Adevarul – ’’Fratia Musulmana isi formeaza partid politic’’, accesibil la http://www.adevarul.ro/international/Fratia_Musulmana_isi_formeaza_partid_politic_0_434356892.html, accesat la data de 15 aprilie 2011, ora 19 :10.8. Grieder, Peter In Defence of Totalitarianism Theory as a Tool of Historical Scholarship, Vol. 8, No. 3-4, September-December 2007, pp. 563-589. 9. Tokarev, S. A. Religia in istoria popoarelor lumii, Editura politica, Bucuresti, 1976.10. Roviello, Anne-Marie The Hidden Violence of Totalitarianism: The Loss of the Groundwork of World, Social Research, Vol. 74, No. 3, Fall 2007, pp. 923-930. 11. Wikipedia, Coreea de Nord, accesibila la http://ro.wikipedia.org/wiki/Coreea_de_Nord, accesata la data de 17.06.2011, ora 20 :27. 12. Constitutia Coreei de Nord, accesibila la adresa http://en.wikisource.org/wiki/Constitution_of_North_Korea_%281972%29, accesata la data de 16.06. 2011, ora 10 :10. 13. Constitutia Republicii Islamice Iran, accesibila la adresa http://faculty.unlv.edu/pwerth/Const-Iran%28abridge%29.pdf, accesata la data de 17.06.2011, ora 00.19.14. Romania Libera, despre Coreea de Nord, accesibila la adresa http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/coreea-de-nord-lanseaza-satelitul-fantoma-care-canta-ode-conducatorului-iubit-150649.html, accesata la data de 17.06.2011, ora 01 :12.

13

15. Romania Libera, Iran si Coreea de Nord, accesibila la adresa http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/iran-si-coreea-de-nord-alianta-mortii 211605.html, accesata la data de 17.06.2011, ora 03 :10.16. Ziare.com, Presedintele Iranului la cutite cu liderii musulmani, accesibila la adresa http://www.ziare.com/international/iran/presedintele-iranului-la-cutite-cu-liderii-musulmani-ai-tarii-1099808, accesata la data de 15.06.2011, ora 07 :10.17. Yung-hwan To Succession Politics in North Korea : Implications for Policy and Political Control in North Korea, The Journal of Politics, Vol. 32, No. 3 (Aug., 1970), pp. 655-674.18. Lacasuri ortodoxe, Noua Declaratie Constitutionala: Legea islamica Sharia va continua sa inspire legislatia din Egipt, accesibila la adresa http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/musulmani-islam/6972-noua-declaratie-constitutionala-legea-islamica-sharia-va-continua-sa-inspire-legislatia-din-egipt.html, accesata la data de 18.06.2011, ora 02 :10. 19. Ezzati Ezzatollah Geopolitica in secolul XXI, Editura Top Form, Bucuresti, 2009.20. Tibi, Bassam The Totalitarianism of Jihadist Islamism and its Challenge to Europe and to Islam, Totalitarian Movements and Political Religions, Vol. 8, No. 1, March 2007, pp. 35-54.21. Siavash, Abghari Political Economy of Political Power of the Islamic Regime in Iran, Journal of Third World Studies, Spring 2007.

Chirciu Simona-Maria, FSP, grupa 1, an II.

14