Upload
others
View
7
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
2
3
PROIECT
GHID DE PROCEDURI
PENTRU ÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR CE REVIN VÂNĂTORILOR ŞI
PERSONALULUI GESTIONARILOR FONDURILOR CINEGETICE, ÎN
COLABORARE CU MEDICII VETERINARI ȘI STRUCTURILE A.N.S.V.S.A., ÎN
SCOPUL APLICĂRII PROGRAMULUI NAȚIONAL DE SUPRAVEGHERE,
PREVENIRE ȘI CONTROL A PESTEI PORCINE AFRICANE (P.P.A.) LA
MISTREȚI
INTRODUCERE
Prezentul ghid de proceduri a fost elaborat în mod operativ pentru a pune în aplicare
prevederile specifice gestionării populațiilor de mistreți din „Programul Național de
Supraveghere, Prevenire și Control a P.P.A.” aprobat prin Hotărârea nr. 830/2016 și din
celelalte reglementări în domeniul sanitar veterinar și siguranța alimentelor, emise de Guvernul
României și A.N.S.V.S.A., ținând seama de practica vânătorii și experiența din domeniul
combaterii epizootiilor faunei cinegetice.
Ghidul a fost conceput la nivelul conducerii A.G.V.P.S. din România, ca material de
lucru care urmează a fi îmbunătățit de specialiști, în lipsa altuia conceput de reprezentanții
A.N.S.V.S.A., în scopul informării vânătorilor și a personalului asociațiilor vânătorești în ceea
ce privește originea, răspândirea și manifestarea P.P.A., procedurile aplicabile pentru
supravegherea și prevenirea infestării și măsurile de control și eradicare a bolii din focare.
Extrasele din reglementările referitoare la problemele precizate, care au stat la baza elaborării
„Ghidului”, sunt prezentate în Anexa la acest Ghid, intitulată „Cadrul legislativ”.
1. GENERALITĂȚI
1.1. Originea și răspândirea bolii
Pesta porcină africană este o boală cauzată de un virus originar din sud-estul Africii.
Boala a pătruns în Europa prin Turcia, Azerbaidjan, Georgia, Rusia şi a ajuns până în Țările
Baltice, apoi a trecut în Polonia, Ucraina, Republica Moldova și, în prezent, în Ungaria.
Începând din anul 2017, au fost semnalate, câteva focare la porcii domestici din jud. Satu
Mare, apoi a fost confirmat, în iunie 2018, şi primul caz mortal la mistreţi din cauza P.P.A.
În decursul timpului, virusul a dezvoltat tulpini cu grade de virulență diferite.Virusul
este foarte rezistent în mediu, furaje şi alimente, afectând porcii domestici şi sălbatici într-un
procent de până 100%.
4
Populațiile de mistreți sunt considerate rezervorul epidemiologic al virusului P.P.A.,
deşi primele cazuri de îmbolnăviri au fost constatate la porcii domestici.
1.2. Sursele de infecţie
Virusul se poate transmite prin contactul direct al animalelor bolnave cu cele
sănătoase, dar se poate transmite şi indirect, prin:
- secreţiile şi excreţiile eliminate de animalele infectate (salivă, lacrimi, secreţiile
nazale, urină, fecale, secreţii din tractul genital) şi sângele sau țesuturile animalelor bolnave
sau moarte;
- furajele (lături) care conţin carne, produse din carne sau subproduse provenite de la
porcii infectaţi;
- adăposturile, aşternutul, materialele de îngrijire, echipamentele contaminate;
- vehiculele şi persoanele care circulă între efectivele contaminate şi cele sănătoase;
- animalele trecute prin boală, care rămân, o perioadă de timp, purtătoare de virus;
- căpuşele din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus infectate cu virus;
- carnivorele (mamifere și păsări) care consumă cadavrele mistreților infectați și
larvele de insecte care se dezvoltă pe astfel de cadavre.
1.3. Vehicularea virusului
Cunoştinţele referitoare la modul de vehiculare a virusului sunt încă incomplete. De
aceea, veterinarii susţin că răspândirea rapidă a bolii are loc din cauza proastei manipulări a
cadavrelor, carcaselor şi produselor provenite din carnea porcilor infectaţi. Specialiștii mai
susţin că, în mediul selvatic, boala se răspândește datorită continuităţii populaţiilor de mistreţi
şi nu din cauza deplasării animalelor bolnave, care se mişcă puţin după incubarea virusului,
ridicarea temperaturii corpului şi creştere nevoii de apă, preferând să se retragă în desişurile
din apropierea surselor de apă, unde zac de regulă mai solitari sau grupat.
Doar puţinele exemplare supravieţuitoare, trecute prin boală, rămân pentru un timp
purtătoare şi vehiculatoare ale virusului P.P.A.
Având în vedere importanţa cunoaşterii vehiculatorilor bolii din mediul selvatic,
pentru prevenirea, controlului şi eradicarea bolii, încercăm o sistematizare, cât de cât grupată şi
completă a acestora. Astfel:
crescătorii de porci domestici, prin obiceiul ducerii gunoiului din crescătorii în
câmpul agricol; ne referim nu doar la fecale, așternuturi, materiale de îngrijire şi
echipamente contaminate, ci şi la resturile de furaje neconsumate şi chiar la
exemplarele moarte care pot fi adesea observate lângă gunoaie sau aruncate la
întâmplare în șanțuri ori în tufişurile de la marginea pădurilor;
crescătorii de animale în semilibertate din Deltă, din insulele şi bălţile situate de-
a lungul Dunării şi altor râuri, de la cantoanele silvice sau de supraveghere a
digurilor, de la stâini etc.;
carnivorele, mamifere şi păsări, care se hrănesc cu cadavrele mistreţilor morţi sau
muribunzi, mai ales cele cu rază mare de activitate (lupul, şacalul, ursul, vulpea etc.);
câinii de la stâne, cei sălbăticiţi şi cei hoinari în număr mai mare decât ai carnivorelor
precizate, care obişnuiesc să facă naveta noaptea, din mediul selvatic, la marginea
localităţilor, în căutare de hrană şi socializare cu câinii domestici;
5
păsările necrofage (ulii, ciori, coţofene etc.), care preiau virusul pe gheare,
picioare şi pene;
artropade hematufage;
mijloacele de circulaţie, în special de teren şi off-road, cu care se intră şi se iese
din focare;
cetăţenii care lucrează în pădure şi pe câmpul cultivat agricol din focare;
animalele domestice scoase la păşunat în focare, mai ales cele care fac zilnic
naveta păşune-localitate;
căutătorii de cadavre de mistreţi morţi;
turiştii etc.
Printre vehiculatori pot fi enumeraţi, în mod greşit, şi vânătorii, care pot fi cei mai
importanţi în căutarea, găsirea şi distrugerea cadavrelor din focare, împreună cu medicii
veterinari, fiindcă aceştia sunt organizaţi şi pot fi instruiţi să cunoască şi să aplice măsurile
minime de dezinfecţie la ieşirea din focare. Vânătorii pot fi însă cei mai eficienţi în luarea
măsurilor practice de întrerupere a vehiculării bolii în zona de risc din afara şi imediata
apropiere a focarelor, unde prin metoda „la pândă” pot elimina cât mai multe dintre carnivorele
vehiculatoare ale virusului P.P.A. De asemenea, sunt singurii care pot scădea rapid densitatea
mistreţilor din această zonă de risc şi din celelalte mai departe. Fără acţiunea lor, apreciem că
toate celelalte măsuri, de dezinfecţie a vehiculelor şi oamenilor ce ies din focar, rămân doar
măsuri limitate, costisitoare şi fără eficienţă.
1.4. Manifestările bolii
A. Semnele clinice
Boala poate evolua supraacut, acut, subacut şi cronic, iar moartea poate fi subită, cu
puţine semne clinice, în forma supraacută (moartea poate să survină înainte de apariţia
semnelor clinice).
În general, boala debutează cu febră mare: 40,5 – 42º C, care se menţine 3-4 zile.
Animalele infestate sunt evident apatice, manifestând inapetenţă, anorexie, puls accelerat şi
aritmic, dispnee, tuse, jetaj seros, seromucos hemoragic, conjunctivită purulentă şi hemoragică,
polidipsie, vomitări, constipaţie urmată de diaree (uneori hemoragică) etc.
La animalele bolnave se mai observă:
- pielea urechilor cianotică, uneori cu hematoame evidente;
- apariţia de pete hemoragice la nivelul părţii inferioare a abdomenului, extremităţilor
membrelor şi cozii, pe fondul general cianotic;
- scroafele gestante avortează.
Cu 24-48 de ore înainte de moarte, la un număr mare de animale apar semne de
meningoencefalită: agitaţie continuă, dromomanie, mers în manej, retropulsie, pareze şi paralizii.
Moartea apare în 5-13 zile, uneori 20 de zile, de la infestare.
Rata de morbiditate (la porcii domesticii) se apropie de 100%. Rata de mortalitate
depinde de virulenţa virusului şi poate varia de la 20 la 100%. Tulpinile foarte virulente pot
provoca mortalitate de până la 100% la porcii de toate vârstele. Tulpinile mai puţin virulente
pot provoca mortalitate de 70-80% la porcii tineri şi de până la 20% la porcii adulţi.
6
Perioada de incubaţie oscilează, repetăm, între 3 şi 15 zile. Tulpinile foarte virulente produc
forme supraacute şi acute care duc la apariţia bolii, de obicei, în 3-4 zile. Tulpinile mai puţin virulente
produc forme mai uşoare, fiind caracterizate printr-o perioadă de incubaţie mai lungă.
Trebuie remarcat faptul că aceste semne clinice sunt asemănătoare sau identice cu
semnele clinice întâlnite la alte boli contagioase. De aceea, suspectarea bolii este obligatorie în
cazul unor astfel de manifestări, dar declararea bolii nu se poate face decât în urma analizelor
de laborator specifice.
B. Modificările anatomopatologice
Nu sunt neapărat caracteristice, ele putând fi observate şi în alte boli ale porcilor, dar sunt de
natură să determine alertarea serviciilor veterinare. Mortalitatea ridicată, la porcii din toate
categoriile de vârstă şi sex, trebuie să ducă la suspicionarea P.P.A., deşi simptome similare pot apare
şi în cazul P.P.C. sau altor boli specifice (rujet, pasteureloză, salmoneloză etc.)
Singura posibilitate de diagnostic diferenţial între P.P.A. şi P.P.C. este identificarea
virusului. De aceea se impune recoltarea de probe pentru diagnosticul de laborator.
La cadavrele porcilor morţi din cauza P.P.A., se pot întâlni următoarele modificări
anatomopatologice:
- echimoze, sufuziuni şi hematoame la nivelul pielii, pe mucoase, pe seroase şi în
parenchimul diferitelor organe;
- în cavităţi se găseşte un exudat citrin sau sanguinolent;
- peretele cecumului este edemaţiat, cu hemoragii pe mucoasă, pliurile mult îngroşate;
- ficatul poate fi congestionat sau degenerat;
- vezica biliară mărită cu edem gelatinos al peretelui, continuat uneori şi în ţesutul
hepatic din jur, formând un „manşon perivezicular”;
- pe pericard, epicard, miocard şi subendocard se pot constata sufuziuni sau
hematoame;
- nodurile limfatice sunt mărite în volum, au aspect hemoragic, conferindu-le aspect de
hematoame;
- rinichii şi mucoasa vezicii urinare prezintă ocazional peteşii;
- splina este mărită de 2-4 ori, are culoare roşie-închisă sau negricioasă, iar în secţiune
are consistenţa scăzută; rar se constată şi infarcte marginale.
-la nivelul pulmonului se constată edem pronunţat, hemoragii subpleurale şi, rareori,
bronhopneumonie;
- mucoasa tubului digestiv este inflamată, congestionată şi cu hemoragii de
dimensiuni variabile, uneori cu necroze şi ulcere;
1.5. Efectele bolii
Boala nu se transmite de la animale la om, prin urmare nu afectează omul. Produce însă un
procent foarte ridicat de morbiditate în rândul porcilor, iar pierderile rezultate în urma combaterii ei
sunt deosebit de ridicate, atât prin costurile cu eradicarea, cât şi prin restricţiile impuse comerţului cu
porci vii şi cu produse sau subproduse provenite de la porci. Rezistenţa ieşită din comun a virusului
7
şi particularităţile biologice ale acestuia au făcut imposibilă producerea unui vaccin eficient până în
prezent. În teritoriile unde boala a evoluat până acum, eradicarea şi recăpătarea stării de indemnitate
la boală a durat perioade lungi de timp sau este improbabilă.
2. MONITORIZAREA ȘI PREVENȚIA BOLII
Scopul monitorizării populațiilor de mistreț este de depistare timpurie a bolii, pe baza
semnelor clinice de suspectare a îmbolnăvirii, înaintea confirmării oficiale a pătrunderii
bolii în zonă. De aceea se impune semnalarea oricărui caz de suspicionare structurilor
teritoriale ale A.N.S.V.S.A.
Măsurile de prevenție vizează împiedicarea pătrunderii virusului în fondul cinegetic,
precum și împiedicarea răspândirii acestuia în cazul apariției bolii în anumite zone.
Observarea populațiilor de mistreți și recoltarea probelor de la mistreţii morţi, pentru
examenul de laborator, sunt măsuri deosebit de importante, în condițiile în care, conform
statisticilor realizate în țările în care P.P.A. se manifestă, probabilitatea de depistare a virusului
la animalele găsite moarte este de 55 de ori mai mare decât la animalele împușcate, iar la 98
din100 de cazuri de mistreți găsiți morți din cauza PPA a fost depistat virusul.
2.1. Observarea populațiilor de mistreți
În cazul observării unor comportamente şi semne clinice suspecte la mistreți și în
cazul descoperirii unor cadavre sau resturi de cadavre în desişuri, precum şi în cazul unor
cadavre rezultate din accidente, gestionarii fondurilor cinegetice au obligația notificării
imediate sau în termen de maxim 24 de ore a direcțiilor județene sanitar veterinare și pentru
siguranța alimentelor, respectiv a municipiului București (D.J.S.V.S.A.) sau a medicului
veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit de către D.J.S.V.S.A. pentru zona
respectivă. În notificare se vor preciza date privind locul și ora observației (pct. 3 din Anexă).
Probele biologice, inclusiv cadavrele întregi, nu vor fi luate sau, respectiv, manipulate,
decât de către personalul sanitar-veterinar abilitat (pct. 4 și 5 din Anexă). Responsabilitatea
prezenței personalului sanitar veterinar, recoltarea, transportul cadavrelor și ecarisarea revine
direcțiilor județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, respectiv a municipiului
București (D.J.S.V.S.A.).
2.2. Recoltarea și analiza probelor
Recoltarea probelor pentru examenul de laborator este obligatorie, atât în cazul
cadavrelor sau resturilor găsite, cât și în cazul mistreților vânați.
Prelevarea probelor se face imediat după terminarea goanei sau vânătorii, dar nu mai
târziu de maximum 4 ore de la împuşcare, de către medicul veterinar sau de către personalul
tehnic specializat, sub supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar (pct. 2 din Anexă).
Prezența personalului sanitar veterinar autorizat rămâne în responsabilitatea direcțiilor
județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, respectiv a direcţiei municipiului
București (D.J.S.V.S.A.). După prelevare, probele se individualizează cu înscrisuri vizibile şi
sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare specifice, foarte bine cunoscute de
medicii veterinari. Probele sunt expediate cu o notă de însoţire completată şi semnată de
medicul veterinar care a prelevat sau a găsit la prelevare probe (pct. 6 și 7 din Anexă).
8
Deci, conform legislației în vigoare, obligaţia gestionarilor fondurilor cinegetice se
rezumă la anunţarea scrisă/notificarea fiecărei vânători de mistreţi organizate de gestionar.
Obligaţia recoltării probelor biologice, a ambalării lor corespunzătoare, a transportării lor la
D.J.S.V.S.A. şi completării certificatului de însoţire revine exclusiv medicilor veterinari.
În aceste condiţii, problema decontării cheltuielilor rămâne a D.J.S.V.S.A.
2.3. Condiționarea carcaselor mistreților vânați
Carcasele și organele destinate consumului de la mistreții vânați trebuie să fie
identificate individual și păstrate în condiţii optime, reprezentate de spaţii amenajate
corespunzător pentru conservare, care să nu permită alterarea acestora sau difuzarea bolilor
infecto-contagioase (centre de colectare, spaţii frigorifice şi altele asemenea). Aceste carcase
nu sunt destinate consumului decât după sosirea rezultatului pentru trichineloză, pestă porcină
clasică și pestă porcină africană (pct. 12 și 13 din Anexă).
În cazul unui test pentru P.P.A. pozitiv, toate carcasele stocate urmează să fie distruse,
deşi ar putea fi prelucrate termic şi date în consum, sub supravegherea veterinarului
împuternicit de D.J.S.V.S.A.
Rămâne deschisă, până la adoptarea unei decizii echitabile în acest sens, problema
acoperirii cheltuielilor necesare operaţiunilor descrise şi a despăgubirii gestionarilor fondurilor
cinegetice pentru carcasele de mistreţ confiscate şi distruse.
Având în vedere faptul că nu se poate face discriminare între proprietarii exploatațiilor
și gestionarii fondurilor cinegetice, în conformitate cu prevederile Programului (pct.1 din
Anexă), trebuie să se acorde despăgubiri şi celor din urmă, conform prevederilor Hotărârii nr.
1.214 din 7 octombrie 2009 privind „Metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce
se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide
a focarelor de boli transmisibile ale animalelor”, la valoarea de piață stabilită în anexa nr. 1 la
Legea 407/2006.
2.4. Distrugerea cadavrelor, viscerelor și subproduselor
Având în vedere faptul că legea și reglementările subsecvente nu conțin prevederi
referitoare la activităţile de colectare, transport, depozitare şi neutralizare a cadavrelor,
viscerelor și subproduselor rezultate de la porcii mistreți, precum și în privinţa dezinfecției
locațiilor, se consideră aplicabile prevederile similare din cazul exploatațiilor.
Având în vedere şi faptul că nu pot fi îndeplinite cerinţele de colectare în siguranţă a
materialului biologic de către unităţile de ecarisare şi existenţa pericolului propagării de riscuri
pentru sănătatea animală, în scopul prevenției răspândirii bolilor, distrugerea cadavrelor și
resturilor găsite, precum și a viscerelor (a masei gastro-intestinale improprii consumului) și a
altor subproduse rezultate în urma acțiunilor de vânătoare, se face prin incinerarea şi
îngroparea la faţa locului (pct. 8 și 9 din Anexă).
Obligația obținerii avizului autorității de mediu în acest scop revine Centrului Local de
Combatere a Bolii, iar responsabilitatea organizării acțiunii revine autorităţilor administraţiei publice
locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul animalelor (pct. 16 din Anexă).
Gestionarii fondurilor cinegetice pot sprijini autoritățile în identificarea unor locuri în
care se pot incinera/îngropa cadavrele sau deșeurile, cât mai apropiate de locul descoperirii
cadavrelor sau împușcării mistreţilor.
9
2.5. Controlul animalelor crescute în locații izolate
Gestionarii fondurilor cinegetice au interesul să notifice D.J.S.V.S.A. despre existența
exploatațiilor izolate de animale domestice (stâne, gospodării, cantoane etc.) existente în
fondurile de vânătoare. Un interes aparte îl reprezintă şi câinii de pază și însoțitori ai turmelor,
din punct de vedere al verificării respectării, de către proprietari sau interpușii acestora, a
prevederilor legale privind înregistrarea, dehelmintizarea și vaccinarea acestor câini, a
reglementărilor privind biosecuritatea și a măsurilor ce se impun pentru respectarea legalităţii.
A nu se omite faptul că numărul câinilor de la stâne, care vagabondează departe de acestea în
căutare de cadavre, pui de faună sălbatică, resturi alimentare şi alte sorturi de hrană, este foarte
mare în comparaţie cu al celorlalte mamifere carnivore, motiv pentru care constituie unii dintre
posibilii vectori, cei mai importanți, în vehicularea virusului P.P.A.
2.6. Ținerea sub control a carnivorelor (sălbatice și domestice)
Având în vedere rolul carnivorelor necrofage în primul rând (sălbatice sau domestice,
mamifere sau păsări) de vectori importanţi ai virusului PPA, gestionarii fondurilor cinegetice
se vor preocupa de realizarea integrală a cotelor de recoltă la speciile carnivore admise la
vânătoare, precum și de combaterea câinilor și pisicilor hoinare, atât în cadrul vânătorilor
organizate, cât și de către personalul tehnic în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
În cazul în care se găsesc cadavre de mistreți, pentru care se poate dovedi atacul sau
consumul de către carnivorele la care vânătoarea este interzisă, gestionarii fondurilor
cinegetice vor notifica imediat evenimentul administratorului faunei cinegetice și D.J.S.V.S.A.,
în scopul obţinerii de derogări pentru împușcarea acestora şi adoptării de alte măsuri eficiente.
A nu se omite faptul că, în caz de epizootii, carnivorele sălbatice şi domestice sunt atrase în
zonele afectate, unde se produc concentraţii extraordinare, contribuind astfel la vehicularea
virusului spre zonele învecinate. Se susţine, pe bună dreptate, în rândul cinegeticienilor, că
astfel de concentraţii de carnivore în anumite zone constituie indicatori siguri de existenţa a
îmbolnăvirii animalelor pradă.
2.7. Reducerea densității mistreților
În scopul reducerii riscului de apariție și răspândire a bolii în cadrul populațiilor de mistreți,
este de dorit scăderea densității acestora sub 0,5 exemplare pe km2 suprafaţa de teren aptă pentru
mistreţi. Desigur că o astfel de reducere nu se poate realiza decât prin acțiuni preventive de
vânătoare, și limitarea administrării hranei suplimentare, numai în scop de vânătoare. În măsura
posibilităților, se va urmări împușcarea cu precădere a femelelor şi godacilor.
Gestionarii fondurilor cinegetice vor trebui să solicite administratorului fondului cinegetic
naţional aprobarea, în regim de urgență, a derogării de la prevederile contractuale referitoare la
obligaţia menţinerii efectivului optim la mistreţ, dacă este cazul, precum şi din cele referitoare la
administrarea hranei complementare și de abaterea mistreţilor pentru evitarea producerii de pagube
în agricultură – cantităţi de hrană complementară prevăzută în contractele de gestionare a fondului
cinegetic și H.G. nr. 1679/2008 (art. 8 lit. c din Programul Național).
2.8. Alte măsuri preventive
Personalul tehnic cu atribuții în gestionarea fondurilor cinegetice, angajat al
gestionarilor, va participa obligatoriu la instructajele organizate de D.J.S.V.S.A.
10
Cu ocazia acțiunilor de vânătoare, toți participanții, vânători, gonași și invitați, vor fi
instruiți pentru cunoaşterea virusului P.P.A., precum și a măsurilor de prevenție ce se impun a
fi luate şi respectate.
Având în vedere pericolul reprezentat de artropodele hematofage în special a
căpușelor, în vehicularea virusului, DJSVSA vor verifica în exploatațiile de orice tip modul de
aplicare a obligațiilor legale ce revin proprietarilor privind deparazitarea animalelor domestice,
în special a ovinelor și caprinelor și vor lua măsurile corespunzătoare.
În același scop, ANSVSA va obține de la autoritatea de mediu derogările necesare
pentru folosirea produselor petroliere degradate (uleiuri minerale, creuzot, etc.) împreună cu
substanțe deparazitare la scăldătorile mistreților, cunoscându-se comportamentul specific
acestora de autodeparazitare prin tăvălire în noroi.
Pentru prevenirea contactului cu animalele din mediul sălbatic, în cazul țarcurilor de
vânătoare cu mistreți, pentru izolarea acestora, vor trebui să fie dublate gardurile perimetrale
de protecție, eventual prin montarea gardurilor electrificate. Se va reduce densitatea
exemplarelor de mistreți din țarcuri.
3. CONTROLUL ȘI COMBATEREA P.P.A.
În situația confirmării oficiale a P.P.A. pe teritoriul României, în zonele de mare
risc din afara focarelor, reprezentate de fâşia de teren aflată la frontiera de stat cu Ucraina şi
cu Republica Moldova pe o distanţă de 20 km de la frontieră spre interiorul ţării, se impun
măsuri de excepţie, printre care organizarea vânătorii astfel încât să se evite mişcările excesive
de animale spre frontiera de stat. Metodele de vânătoare „la pândă”, „la dibuit” şi „în grup
restrâns” sunt singurele acceptabile, deoarece nu dislocă şi nu determină mistreţii să migreze
pe distanţe mari.
3.1. Delimitarea zonelor de risc
Odată cu confirmarea oficială a diagnosticului de P.P.A. într-o exploatație (fermă sau
gospodărie particulară), aceasta este declarată „focar de P.P.A.” și se constituie o zonă de
protecție cu o rază de cel puțin trei kilometri în jurul acesteia, în interiorul unei zone de
supraveghere cu raza de zece kilometri. Cazurile de P.P.A. depistate la porcii mistreți nu sunt
definite de legislaţie ca focar (pct. 10 din Anexă), deşi nu pot fi, în nici un caz, de risc mai
redus, ci din contră.
Oricum, delimitarea zonelor de risc revine D.J.S.V.S.A., care trebuie să le facă imediat
cunoscute şi să impună măsuri necesare şi urgente corespunzătoare focarelor acestor zone de
risc şi celor exterioare acestora.
3.2. Măsuri urgente în zonele de focare şi risc
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să
constituie Centrul naţional şi Centre locale de control al bolii şi evoluţia acesteia.
Gestionarii fondurilor cinegetice, la solicitarea Autorității Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) vor desemna un reprezentant
pentru grupul de experţi al acesteia (pct. 11din Anexă).
Gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita Guvernului României, prin A.N.S.V.S.A.,
aprobarea derogărilor de la O.U.G nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată
11
cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul
vânării mistreților și mamiferelor carnivore care pot vehicular boala (pct. 15 din Anexă), de la
linia de frontieră spre interiorul ţării.
A.N.S.V.S.A. va solicita Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră permisiunea
pentru organizarea de vânători în fondurile cinegetice din zonele aflate de-a lungul frontierei
(pct. 15 din Anexă).
3.3. Măsuri radicale în focare
Vânarea mistreților și carnivorelor în focare care în prezent este interzisă, va trebui
reconsiderată ca soluție în stingerea mai rapidă a focarelor, exclusiv prin metoda „la pândă” şi
„la dibuit”, fără gonași sau câini, pentru evitarea mişcării mistreţilor şi forţarea deplasării
acestora pe distanțe ce depăşesc limitele focarului.
Având în vedere faptul că propagarea virusului P.P.A. reprezintă o problemă de siguranță
națională, gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita autorității publice de protecţia mediului
aprobarea, în regim de urgență, a derogărilor pentru recoltarea surplusului de carnivore strict
protejate. În ceea ce privește celelalte carnivore, mamifere şi păsări admise la vânătoare, precum şi
câini hoinari sau sălbăticiţi, gestionarii îşi vor realiza cât mai repede cotele de recoltă aprobate şi,
dacă este cazul, vor solicita suplimentări ale acestor cote de recoltă.
Distrugerea cadavrelor, viscerelor și subproduselor provenite de la mistreţi, precum şi
a carnivorelor extrase, se va face numai sub supraveghere sanitară veterinară oficială (pct.11
din Anexă). Cel mai indicat ar fi ca acestea să fie arse într-o groapă de cca. 1 m adâncime,
care ulterior se acoperă cu pământ.
3.4. Aplicarea măsurilor în ariile naturale protejate neincluse în fondurile cinegetice
sau în care vânătoarea este interzisă și zona de frontieră cu Ucraina aflată în R.B.D.D.
Responsabilitatea pentru implementarea Programului Național în aceste zone revine
autorității de mediu, administratorilor ariilor naturale protejate și, respectiv, Administrației R.B.D.D.
Vânătoarea în astfel de suprafețe se realizează în condiţiile legii, pe bază de contract de
prestări servicii, la solicitarea administraţiei ariei naturale protejate, avizată de consiliul ştiinţific
al acesteia, cu acordul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, de către:
a) gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, în parcurile naţionale şi în teritoriul
R.B.D.D.;
b) gestionarul fondului cinegetic respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu
protecţie strictă sau în zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse în
fonduri cinegetice.
Vânătoarea se organizează şi se desfăşoară în colaborare şi în prezenţa medicilor
veterinari, exclusiv „la pândă” sau „la dibuit”, cu respectarea măsurilor impuse în funcţie de
zona respectivă (focar, zonă de risc, protecţie şi supraveghere). Doar în zonele nedeclarate,
vânătoarea se impune a fi eficientă, prin orice metodă de vânătoare.
Exemplarele recoltate se valorifică de gestionari, potrivit legii (pct.14 din Anexă),
exceptându-le pe cele din focare şi cele depistate pozitiv.
3.5. Alte măsuri specifice
- Limitarea strictă a circulaţiei persoanelor în focare, atât cu vehicule cât şi pietonală,
pentru evitarea răspândirii virusului P.P.A.
12
- Crearea unui cordon de siguranţă de jur împrejurul focarelor, în care se va trece la o
eliminare fizică, prin vânătoare, a carnivorelor care încearcă să iasă din focare, şi de
împiedicare a celor din exterior să intre în focarele de boală.
- Împuşcare, prin metode „la pândă” şi „la dibuit”, a tuturor exemplarelor de mistreţ şi
a tuturor exemplarelor de carnivore surprinse în focare.
- Distrugerea tuturor cadavrelor şi animalelor vânate în focare şi a celor depistate
pozitiv, aşa după cum s-a mai precizat.
3.6. Alocarea de resurse, despăgubiri
Resursele financiare necesare realizării activităţii de colectare, transport, depozitare şi
neutralizare a cadavrelor, carcaselor pozitive şi subproduselor de origine animală, de către
consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti prevăzute la alin. (3), se
asigură, integral, prin transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale ale judeţelor,
respectiv către bugetul local al municipiului Bucureşti, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale (pct. 16 din Anexă).
Având în vedere faptul că legea și reglementările subsecvente nu conțin prevederi
referitoare la despăgubirea gestionarilor fondurilor cinegetice pentru vânarea impusă
mistreților, precum și pentru confiscarea și distrugerea carcaselor de mistreț declarați pozitivi,
se consideră aplicabile prevederile similare din cazul exploatațiilor, potrivit prevederilor
Hotărârii nr. 1.214 din 7 octombrie 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata
despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea
lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. În conformitate cu prevederile
cuprinse în Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și
forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (2014/C 204/01), art. 1.2.1.3 și 1.2.1.4
ajutoarele pentru despăgubirea uciderii animalelor se acordă și întreprinderilor din sectorul
agricol primar, așa cum sunt definiți în Reglementarea CE nr. 178/2002, inclusiv gestionarilor
fondurilor cinegetice, la valoarea de 125 euro/cap de animal, stabilită prin Regulamentul
Comisiei nr. 349/2005 și H.G nr. 1214/2009 art. 7 alin. 3 (pct. 17, 18, 19 din Anexă).
3.7. Experienţă în materie din alte ţări europene
Din întâlnirile cu specialişti străini cu practică în combaterea P.P.A., îndeosebi după
dezbaterile purtate la Satu Mare ulterior descoperirii primului mistreţ pozitiv în Fondul
cinegetic nr. 16 Moroieni, s-au putut tage câteva concluzii şi învăţăminte, de care ar trebui să
ţinem seama. Aceasta nu înseamnă că nu putem îmbunătăţi, în şi mai mare măsură, procedurile
aplicate pentru prevenirea şi combaterea P.P.A.
În interesul unor acţiuni cât mai eficiente în acest sens, dorim să precizăm următoarele:
1. În România, spre deosebire de alte ţări europene cu P.P.A. declarată, nu avem un
cadru juridic permisiv, complet, coerent şi clar în materie de prevenire şi combatere a PPA la
porcii mistreți şi nici resurse financiare și materiale destinate acestor obiective. Nu avem nici
măcar proceduri clare de acţiune în focarele de boală la mistreţi, în zona de risc (şi de
supraveghere) limitrofă şi nici în afara acestora, aşa încât acţiunile celor ce pot face ceva util în
acest sens să fie eficiente.
2. În lipsa unui astfel de cadru juridic şi a interesului pentru elaborarea acestuia, măsurile
impuse de specialiştii A.N.S.V.S.A., în scopul prevenirii şi combaterii P.P.A., s-au dovedit cu totul
13
insuficiente, iar unele evident contraproductive. Interzicerea vânătorii în zona dintre frontiera pe apă
şi fâşia de frontieră şi interzicerea vânătorii în jurul focarelor de P.P.A. a favorizat şi favorizează
pătrunderea şi, respectiv, extinderea P.P.A. Refuzul cu obstinență de a colabora echitabil cu vânătorii
în acest scop, culpabilizează ANSVSA, din cauza favorizării PPA, care poate deveni catastrofală
pentru crescătorii de porci şi gestionarii fondurilor cinegetice.
3. S-a reţinut că în alte ţări, preventiv sau odată cu extinderea focarelor de infecție, au fost
eliminate o serie restricții privind vânătoarea, restricții ce se doresc a fi impuse de autoritatea sanitar
veterinară din țara noastră, implementând totodată alte măsuri menite să sprijine financiar
gestionarii faunei cinegetice, în special pentru asigurarea condițiilor de biosecuritate.
Pentru cointeresarea asociațiilor de vânătoare, în aceste țări se acordă compensații
financiare, asigurate din fonduri comunitare și guvernamentale, după cum urmează:
În Cehia:
în zona limitrofă focarului s-a intervenit prin intensificarea vânătorii „la
pândă”, în vederea reducerii populaţiei sub 0,5 mistreţi/km2; toţi mistreţii au
fost evisceraţi, după prelevarea probelor, prin grija autorităţilor; gestionarii
au fost despăgubiţi cu 100 euro pentru fiecare astfel de mistreţ ecarisat;
În Ungaria:
statul achită asociaţiilor vânătoreşti 10.000 forinţi net (144 ron) pentru
fiecare probă prelevată de interpuşii asociaţiei de la mistreţii vânaţi în
zonele de risc;
în zonele de risc ridicat, statul acordă şi o despăgubire de 23.500 forinţi (340
ron) pentru fiecare mistreţ vânat găsit pozitiv, ecarisat prin incinerare, şi
pentru cadavrele de mistreţ găsite şi ecarisate prin incinerare; lucrările de
amenajare a gropii de incinerare se decontează de stat;
în zonele în care se impune căutarea de cadavre acţiunea este retribuită cu
1000 forinţi/oră (14 ron/oră) pentru fiecare persoană implicată.
În alte ţări:
recoltarea probelor de către vânători: 30 euro;
împuşcarea femelelor: 50-100 euro/exemplar;
carcase confiscate pentru distrugere: 50 euro/exemplar.
Aceste măsuri stimulative sunt completate prin finanțarea asociațiilor vânătorești
pentru achiziționarea de camere frigorifice pentru conservarea carcaselor de
mistreți până la certificarea sanitar- veterinară, containere pentru depozitarea în
vederea ecarisării în condiții de biosecuritate a viscerelor și deșeurilor, asigurarea
de către autoritatea sanitar-veterinară a unui sistem de colectare și distrugere a
carcaselor confiscate și a logisticii necesare, etc.
3.8. Revenire asupra măsurilor de natura celor dispuse, la propunerea
ANSVSA, de către Centrul local de combaterea bolilor – unitatea locală de decizie –
Satu Mare. Măsurile la care ne referim privesc următoarele aspecte:
- Au fost stabilite 2 zone de infectare, invocând art. 16 din Directiva CE nr. 60/2002
dar fără a respecta prevederile acestui articol referitoare la criteriile de declarare a
14
acestor zone și obligarea autorităților pentru cooperarea cu gestionarii fondurilor
cinegetice.
- În baza aceleiași directive, a fost stabilită o zonă de control temporară, care, conform
art. 4 din Directiva CE nr. 60/2002 se declară opțional doar în jurul exploatației unde
s-a confirmat boala, nu în modul pompieristic adoptat, pe criterii administrativ -
teritoriale, în tot județul.
- Planul de măsuri elaborat de DSVSA Satu Mare impune gestionarilor obligația
reținerii și păstrării cadavrelor găsite moarte în spații frigorifice, contrar tuturor
prevederilor legale și bunului simț. Pe lângă faptul că manipularea și ecarisarea
cadavrelor este în sarcina ANSVSA și consiliilor locale, potrivit formulării explicite
în lege, transportul și depozitarea cadavrelor reprezintă o altă posibilitate de
vehiculare a virusului. Conservarea cadavrelor, majoritatea cu început de alterare, în
spaţiile frigorifice este de neconceput.
- Interzicerea vânătorii în tot județul, la toate speciile este cu siguranță o măsură
contraproductivă în condițiile țării noastre. Măsura suspendării temporare a vânătorii
la mistreți poate fi aplicată opțional în anumite focare, dar interzicerea cu desăvârșire
a împușcării mistreţilor şi tuturor speciilor, inclusiv a animalelor necrofage şi a
câinilor și pisicilor hoinare, în zonele de risc şi celelalte favorizează incontestabil
răspândirea bolii.
- În cazul în care vânătoarea va fi oprită în tot județul, decidenții Centrului Local de
Combaterea Bolilor – Unitatea Locală de Decizie, trebuie să-și asume
responsabilitatea extinderii focarelor, mortalităţii favorizate a porcilor domestici şi
sălbatici, precum şi despăgubirea proprietarilor culturilor agricole pentru pagubele
produse de mistreți.
- Planul de măsuri elaborat de DSVSA Satu Mare ignoră cu desăvârșire obligațiile
legale ce revin autorității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor în ceea ce
privește despăgubirea gestionarilor fondurilor cinegetice, prevăzute de Hotărârea nr.
1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin
proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide
a focarelor de boli transmisibile ale animalelor și de Reglementarea (CE) nr.
178/2002 a Parlamentului european şi a Consiliului
4. CONCLUZIE
Colaborarea dintre vânători și medicii veterinari în elaborarea unor reglementări
pragmatice şi mai ales în implementarea prevederilor acestora este, în opinia noastră, una
dintre cele mai importante măsuri actuale, de izolare a focarelor de boală, de împiedicare
a extinderii acestora și de eradicarea P.P.A. în țara noastră.
Semnatari:
Dr. ing. N. Şelaru
Dr. ing. V. Talpeş
Ing. M. Drăgănescu
15
ANEXA – Extrase din legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, referitoare
la măsurilor de monitorizarea, prevenirea şi combaterea PPA.
1. art.1 alin. (5) din Programul Național de Supraveghere, Prevenire și Control a P.P.A.,
Programul se aplică pentru toţi porcii mistreţi, indiferent de sistemul de
proprietate/exploatare.
2.- (Prevedere Program, Art. 34. - Investigaţiile de laborator pentru pesta porcină africană
se desfăşoară la nivelul întregii ţări; principiul investigării se bazează pe creşterea
supravegherii pasive şi pe recoltarea de probe provenite de la porcii domestici găsiţi morţi sau
bolnavi şi de la porcii mistreţi găsiţi morţi, bolnavi sau morţi în accidente de maşină.
3.- (Prevedere Program, Art. 11. - Activităţile necesare şi obligatorii în scopul detectării
timpurii a virusului pestei porcine africane sunt următoarele:
a) notificarea imediată a medicului veterinar de liberă practică sau a medicului veterinar
oficial a cazurilor de îmbolnăvire sau moarte a animalelor susceptibile, în vederea examinării
şi a recoltării de probe pentru laborator;
4. (Prevedere Program, Art. 18. - În recoltarea probelor pentru examenul de laborator sunt
respectate principiile stabilite în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al
probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor. )
5. Norma aprobată prin Ordin A.N.S.V.S.A. nr. 25/2008, (cap. VIII lit. C, pct. 1 lit. b,) d) și lit.f)
„b) Prelevarea probelor se face de către medicul veterinar sau de către personalul tehnic
specializat, sub supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar.”
6. Norma aprobată prin Ordin A.N.S.V.S.A. nr. 25/2008
d) După prelevare, probele se individualizează cu înscris vizibil, care nu se şterge în cursul
manipulărilor, şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea
a două deziderate majore, şi anume: conservarea satisfăcătoare a materialelor patologice, cu
menţinerea viabilităţii eventualilor agenţi virali, şi excluderea posibilităţilor de contaminare a
mediului pe durata transportului către laborator „
7. Norma aprobată prin Ordin A.N.S.V.S.A. nr. 25/2008 f) Toate probele sunt expediate cu
o notă de însoţire completată şi semnată de medicul veterinar care a prelevat probele şi vizată
de direcţia sanitară-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti.
8. OG 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a
subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman Art. 4. - (1)
În cazul unei epizootii care implică o boală cu declarare obligatorie, în situaţia în care
transportul până la cea mai apropiată unitate autorizată pentru procesarea sau eliminarea
subproduselor de origine animală nu îndeplineşte cerinţele de colectare în siguranţă de către
unităţile de ecarisare sau capacităţile de eliminare a acestora sunt depăşite şi există pericolul
propagării de riscuri pentru sănătatea publică sau animală, autorităţile competente au dreptul
de a dispune incinerarea şi/sau îngroparea la faţa locului a subproduselor de origine animală,
cu excepţia cadavrelor întregi şi a tuturor părţilor corpului aparţinând animalelor suspecte de
infecţie cu EST sau în cazul cărora s-a confirmat oficial prezenţa unei EST, conform
procedurii aprobate prin ordin comun al ministrului mediului, ministrului apelor şi pădurilor
şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
9. anexa la Program -Planul de contingență Art.10.210.2. Distrugerea carcaselor de
animale se poate face prin două metode:
a) convenţională, prin denaturarea în unităţi specializate;
16
b) alternativă, în situaţia în care este depăşită capacitatea de distrugere a carcaselor sau în
situaţia în care condiţiile epidemiologice o impun; pot fi folosite ca metode alternative de
distrugere incinerarea şi îngroparea, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.
1.069/2009.
În situaţia în care sunt utilizate metodele alternative de distrugere este necesară
consultarea prealabilă a direcţiei de sănătate publică, a Administraţiei Naţionale „Apele
Române” prin structurile subordonate, a Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi a autorităţii
administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială a fost identificat focarul de pestă
porcină africană/au fost identificate locurile pentru aplicarea metodelor alternative de
distrugere.
10 ORDIN ANSVSA 99/2006 Norma sanitară veterinară privind controlul pestei porcine
africane din 26.04.2006 Art. 9. - (1) Imediat după ce diagnosticul de pestă porcină africană
a fost confirmat la porcinele dintr-o exploataţie, autoritatea sanitară veterinară competentă
trebuie să stabilească o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin trei kilometri în jurul
focarului, care, la rândul ei, trebuie să fie într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin
zece kilometri.
11. ORDIN ANSVSA 99/2006 Norma sanitară veterinară privind controlul pestei
porcine africane din 26.04.2006 Art. 15 (2) De îndată ce a avut loc confirmarea unui caz
primar de pestă porcină africană la porcii sălbatici, pentru a se reduce răspândirea bolii,
Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie imediat:
a) să stabilească un grup de experţi care să cuprindă medici veterinari, biologi specialişti în
fauna sălbatică şi epidemiologi; grupul de experţi trebuie să asiste autoritatea veterinară
competentă la:…..
c) să ia măsuri ca toţi porcii mistreţi împuşcaţi sau găsiţi morţi în zona infectată definită să
fie examinaţi de un medic veterinar oficial şi testaţi pentru pesta porcină africană, conform
manualului de diagnostic.
d) carcasele tuturor porcilor mistreţi găsite pozitive trebuie să fie procesate sub
supraveghere oficială.
12. PROGRAM Art. 27. - În cazul porcilor mistreţi din fondurile cinegetice, parcurile
naţionale, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, din crescătoriile de vânat şi din complexurile
de vânătoare, animalele vânate nu sunt scoase din centrul de colectare decât după sosirea
rezultatului pentru trichineloză şi pentru bolile porcilor supuse supravegherii conform anexei
nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.156/2013 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare
cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la
animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului,
de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, a
acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei
alimentelor, precum şi a tarifelor aferente acestora, doar în cazul în care rezultatul
supravegherii este negativ.
13. PROGRAM Art. 24. - Gestionarii fondurilor cinegetice au obligaţia reţinerii şi păstrării
în condiţii optime din punct de vedere sanitar-veterinar a exemplarelor de mistreţ vânate sau
găsite moarte, până la obţinerea rezultatului de laborator privind pesta porcină africană;
condiţiile optime sunt reprezentate de spaţii amenajate corespunzător pentru conservare, care
să nu permită alterarea acestora sau difuzarea bolilor infecto-contagioase (centre de
colectare, spaţii frigorifice şi altele asemenea).
14. Legea 407/2006 Art. 391 . - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 39 lit. g), ş), ţ), z) şi
aa), în interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru
17
prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau
pentru alte raţiuni de interes public major în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, în parcuri
naţionale, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu protecţie strictă sau în zonele de protecţie
integrală din ariile naturale protejate cuprinse în fonduri cinegetice, recoltarea exemplarelor
din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, a câinilor şi a pisicilor fără
stăpân se realizează, pe bază de contract de prestări servicii, în condiţiile legii, cu acordul
autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, la solicitarea administraţiei ariei
naturale protejate, avizată de consiliul ştiinţific al acesteia, de către:
a) gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, în parcuri naţionale şi în Rezervaţia
Biosferei „Delta Dunării”;
b) gestionarul fondului cinegetic respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu protecţie
strictă sau în zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse în fonduri
cinegetice.
(2) Exemplarele recoltate în condiţiile alin. (1) se valorifică de gestionari potrivit legii.
15. PROGRAM - Planul de contingență pct, 6.4. În condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi
3, lit. b) pct. 2, 5, 7 şi 10 şi lit. c) pct. 22, precum şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,
Ministerul Afacerilor Interne are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) personalul specializat din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române,
Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de
Frontieră sau al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, după caz, contribuie,
conform competenţelor legale, la realizarea măsurilor profilactice şi de control, astfel:
…………………
7. la solicitarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
în condiţiile art. 11 lit. l) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul
prevenirii răspândirii bolii, permite organizarea de vânători în fondurile cinegetice din zonele
aflate de-a lungul frontierei şi stabileşte condiţiile în care se pot organiza acestea, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare;
16. Ordonanţa nr. 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a
subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman –
Art.5 alin. (5) Resursele financiare necesare realizării activităţii de colectare, transport,
depozitare şi neutralizare a subproduselor de origine animală de către consiliile judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prevăzute la alin. (3), se asigură, integral, prin
transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale ale judeţelor, respectiv bugetul local al
municipiului Bucureşti, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Art. 6. - (1) În localităţile izolate, în care ecarisarea se face cu dificultate, îngroparea
cadavrelor este permisă în locuri special amenajate, pe baza autorizării sanitare veterinare şi
a autorităţilor competente privind protecţia mediului, şi este organizată de către autorităţile
administraţiei publice locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul
animalelor.
17. Hotărârea nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce
se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a
focarelor de boli transmisibile ale animalelor
- art. 4 (3). Beneficiază de despăgubiri proprietarii de animale din exploataţiile în care se
aplică măsurile de control al bolilor, inclusiv din exploataţiile aflate în zona de protecţie a
18
focarului, precum şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin
aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor.
18. Hotărârea nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce
se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a
focarelor de boli transmisibile ale animalelor
- art. 7 (3) La propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin. (1)
analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică,
zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei
la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară
medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză
conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu
amendamentele ulterioare.
19. Reglementarea (CE) nr. 178/2002 a Parlamentului european şi a Consiliului
- art. 3 (17) „producţie primară”, producţia, creşterea sau cultura produselor primare,
inclusiv recoltarea, transportul şi producţia animalelor domestice înainte de tăiere. Ea
acoperă de asemenea vânatul, pescuitul sau culesul produselor sălbatice;
19