Industria ingrasamintelor chimice

Ce sunt ingrasamintele

chimice?Îngrăşămintele chimice sunt materiale fertilizante a căror funcţie principală este de a aduce plantelor direct elementele necesare lor.          Acestea sunt substanţe simple sau complexe de natură minerală, de unde îşi capătă şi denumirea de îngrăşăminte minerale.          După numărul elementelor active conţinute se împart în îngrăşăminte complexe simple (cu un element activ-azot sau fosfor) şi îngrăşăminte complexe cu cel puţin două elemente active (azot, fosfor potasiu).

Inceputuri …Începand cu anul 1913, îngrăşămintele chimice au fost produse la nivel industrial şi au contribuit substanţial la îmbunătăţirea producţiei şi creşterea randamentului culturilor. Începand cu această perioadă, au fost aduse inovaţii în tehnologia de producere a îngrăşămintelor

chimice, incluzand comercializarea în anii 1930 a îngrăşămintelor granulate şi introducerea în anul 1965

a îngăşămintelor sub formă de suspensie pe piaţa americană. În anii 1970, granulaţia a fost rafinată suplimentar, conducand la apariţia fertilizatorilor

utilizaţi în gospodăriile individuale.

Cele mai recente inovaţii în domeniul îngrăşămintelor includ capsule cu eliberarea în timp a

substanţei, al căror principal avantaj constă în faptul că substanţa activă a îngrăşămantului pătrunde în sol de-a lungul unei anumite perioade de

timp. Astfel, acest fapt permite evitarea supra-fertilizării cu efecte

nedorite asupra mediului inconjurator.

Exista 4 tipuri principale de ingrasaminte chimice

Ingrasaminte azotoase

Ingrasaminte fosfatice

Ingrasaminte potasice

Ingrasaminte complexe

Ingrasamintele azotoase

Îngrasamintele azotoase sunt cele mai solicitate în agricultura contemporana si, din aceasta cauza, lor le revin mai bine de jumatate din cantitatea totala de îngrasaminte chimice fabricate în lume. Se obtin ele fie din azotati naturali, fie din gazul metan sau produsele de prelucrare a petrolului si de cocsificare a carbunelui.

Azotati naturali în scoarta terestra sunt putini, cel mai important fiind salpetrul de Chile, rezervele principale ale acestui mineral fiind situate în aceasta tara. Desi dobandirea salpetrului a crescut simtitor (peste 0,7 mii t. anual), cea mai mare parte a îngrasamintelor se produc din gaz metan si produsele de prelucrare a petrolului. Din aceasta cauza între prinderile industriei date în marea lor majoritate sunt amplasate în zonele petroliere si gazifere, în regiunile de prelucrare a petrolului si de-a lungul conductelor de petrol si gaze naturale, precum si în raioanele de consum. De altfel, 9/10 din îngrasamintele azotoase, produse în prezent, sunt fabricate din gaze naturale. În prezent în lume se produc circa 90 mil. tone de îngrasaminte azotoase, din care cele mai principalele sunt: ureea (carbamidul) ce contine 46% azot, azotatul de amoniu -cu 34% azot, azotatul de calciu si sulfatul de amoniu cu un continut respectiv mai mic.

Cei mai mari producatori:

China 21,2 %

SUA 17,5%

India 10%

Rusia 6,1%

Canada 4,7%

Ingrasaminte fosfatice În calitate de materie prima pentru fabricarea îngrasamintelor fosfatice

servesc mai multe tipuri de fosfati naturali cum ar fi: guano, fosforitele si apatitele si care se gasesc în cantitati destul de mari în scoarta terestra. Guano este un fosfat natural bogat totodata si în azot. El se formeaza din excrementele unor specii de pasari, care traiesc în colonii pe insulele din fata litoralului statelor Chile si Peru din America de Sud.Fosforitele contin 30% de substanta utila si reprezinta niste compusi ai fosforului ce s-au acumulat în trecutul geologic pe fundul fostelor mari si oceane din resturile de substante organice. Sunt prezente în numeroase regiuni ale planetei si se întalnesc în peste 30 tari. Principala zona, unde se afla circa 67,9% din toate rezervele mondiale de fosforite ramane a fi Africa de Nord.Apatitele reprezinta o materie prima mai perfecta, ele continand 40% de substante utile. Cu regret, au o raspandire ceva mai modesta ca fosforitele, principalele rezerve fiind concentrate, mai ales, în Rusia.

Cei mai mari producatori

Brazilia 3,8%

SUA 30,8%

China 18,3%

India 8,8%

Rusia 5,1%

Ingrasamintele potasiceSe fabrica îngrasamintele de potasiu din diferite

saruri al acestui metal, principalele fiind carnalitul si silvina. Rezervele de aceste saruri se apreciaza la circa 99 miliarde tone, ele fiind amplasate, mai ales, în zona temperata a emisferei nordice. De resurse mai importante dispun SUA, Canada ,Rusia , Belarus, Ucraina ,Germania, Spania , Italia, China.Cea mai mare parte a îngrasamintelor potasice sunt îngrasaminte simple (99,5%) si numai 0,5% - complexe. Din cele simple predomina clorura de potasiu (98%), restul revenind sulfatului de potasiu.

Cei mai mari producatoriCanada 36%

Germania 13,6%

Rusia 13,6%

Belarus 12,8%

Israel 6%

Ingrasamintele complexe

Ingrasamintele complexe reprezinta un amestec in anumite proportii

dintre cele trei grupe, cu adaugarea unor microelemente.

Efectele asupra plantelor a

ingrasamintelor* formarea si dezvoltarea atât a sistemului radicular cât si foliar, a organelor de reproducere, a florilor, fructelor si semintelor;* cresterea rezistentei plantelor la boli si dãunãtori;* cresterea rezistentei fructelor la transport si depozitare;* obtinerea, în functie de culturã si numãr de tratamente, a unor sporuri de 15-45%;* corectarea rapidã a deficientelor în macro si microelemente;* cresterea cu 20–30% a gradului de utilizare a substantelor nutritive din sol prin dezvoltarea sistemului si activitatilor radiculare;* asimilarea rapidã de cãtre plantã;* nu sunt toxice* sunt usor de dozat si administrat atât terestru, foliar cât si "avio".

Efectele negative ale

ingrasamintelor chimiceDatorita solubilitatii crescute a îngrasamintelor chimice de

sinteza, se asigura o crestere rapida a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite. Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizari a îngrasamintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spalare a principiilor nutritive din si de pe sol de catre apele de irigatie sau ploi si infiltrarea acestora în apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilor de apa.

Un alt fenomen, produs din cauza utilizarii îngrasamintelor chimice în exces pentru supraalimentarea plantelor, este acela al proliferarii parazitilor pe animale si vegetale, cum ar fi: afidele, paianjenul rosu, Oidium Tuckeri si Botrytis, a caror dezvoltare este accentuata la culturile îngrasate excesiv cu azot.

Prezentare realizata de Dedu Diana, clasa a X-a E,

C.N. “Barbu Stirbei”