Ministerul Educatiei al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat din Moldva

Facultatea de DreptCatedra Drept International si Drept al Relatiilor Economice Externe

REFERAT

Modul de cooperare a Consiliului European cu Consiliul Uniunii Europene, împreună cu statele membre a Uniunii Europene

A realizat:Mînzat Mihaela, Gr.211

Coordonator stiintific: Roșca Valentin Magistru in drept,lector universitar

Chișinau 2015

Consiliul European Reluandu-se dispozitiile din tratatele comunitare Parlamentul European (2005) precizeaza ca aceasta institutie va fi compusa din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei.Consiliul European este o institutie pe care Tratatele CECO, CEE si CEEA nu auprevazut-o, dar care ulterior a fost recunoscuta prin Actul Unic si consacrata prin Tratatul de la Maastricht. Consiliul European, inca inainte de a fi consacrat in aceste documente, s-a reunit dupa 1975 de cel putin doua ori pe an in statul care asigura presedintia Comunitatilor. Nu trebuie confundat Consiliul European cu Consiliul (de Ministri), distinctia fiind foarte clara din 1974 si consolidata prin art. 2 al Actului Unic. Crearea Consiliului European a fost rezultatul unei indelungate evolutii desfasurate intr-un context politic si istoric in care se profilase ideea unui nou tip de cooperare intre sefii de state si de guverne. Planurile prezentate in 1961 si 1962 de Christian Fouchet concepeau reuniunea sefilor de state si de guverne ca organ decizional central, ceea ce ar fi insemnat ca institutiilor comunitare create prin Tratatul de la Paris si respectiv Tratatele de la Roma le-ar fi revenit un rol secundar. Planurile Fouchet au fost respinse pe considerentul ca rolul Comisiei s-ar diminua si astfel interesele statelor mici ar fi slab reprezentate. Cu alte cuvinte, Consiliul European, creat de facto in 1974, a devenit de jure prin Actul Unic European si a fost oficializat prin Tratatul de la Maastricht. Consiliul European poate fi calificat, pe de o parte, ca organ comunitar si ca o formatiune superioara a Consiliului Comunitatii, iar pe de alta parte, si ca organ interguvernamental de cooperare politica.Punctul 3 al Comunicatului final al Conferintei la varf de la Paris stipuleaza in mod explicit ca sefii de guverne au decis sa se intalneasca cu ministrii afacerilor externe "de trei ori pe an si ori de cate ori este necesar in Consiliul Comunitatii", punandu-se astfel accentul pe dualitatea functiilor lor. Subiectele reuniunilor aveau in vedere schimbul de idei, adoptarea de masuri referitoare la orientarile diferitelor politici comunitare, cooperarea politica pe plan comunitar, si globalizarea politicilor nationale.Articolul 2 al Actului Unic atribuie pentru prima data o baza juridica Consiliului European. Tratatul asupra Uniunii Europene (Maastricht), evoca din nou Consiliul European si ii mentine locul plasat intre "comunitar" si "interguvernamental". Pentru a se asigura o reusita optima, pe parcursul anilor s-au impus cateva reguli de natura cutumiara, de fond si de forma: rapiditate, concizie, suplete, caracterul

spontan si informal al discutiilor. De la crearea sa, Consiliul European a acoperit toate problemele de maxima importanta, a stabilit marile orientari pentru crearea Uniunii Economice si Monetare, desavarsirea pietei interioare s.a. Sistemul Monetar European, de pilda, este una din marile sale realizari. Consiliul European a devenit si o instanta de arbitraj intre interesele nationale, functia de arbitraj si cea decizionala devenind preponderente. Consiliul European sa implicat si in gestiunea comunitara si a contribuit la consolidarea, extinderea si perfectionarea procedurilor de cooperare.Despre natura juridica a Consiliului European, in lipsa unor dispozitii clare in acest sens, parerile sunt impartite deoarece el nu este o institutie in sensul Tratatelor, nu este supus controlului juridic al Curtii de Justitie si nu adopta, juridic vorbind, nici directive nici decizii si nici regulamente. Consiliul European nu este supus nici procedurilor comunitare clasice. Cu toate acestea, el se plaseaza la ora actuala in varful cadrului institutional, are un rol dinamizator dand Uniunii Europene "impulsurile necesare dezvoltarii si definirii orientarilor sale generale" (Declaratia solemna de la Stuttgart din 1983). Presedintele Consiliului European, care urmeaza sa fie ales cu o majoritate calificata si cu posibilitatea reinoirii mandatului o singura data, va asigura, reprezentarea externa a Uniunii in probleme referitoare la politica externa si de securitate comuna, fara sa aduca atingere competentelor ministrului afacerilor externe al Uniunii. Potrivit Constitutiei Europene Presedintele Consiliului European va prezida lucrarile Consiliului European si actioneaza pentru facilitarea coeziunii si consensului in cadrul Consiliului European. De asemenea, va prezenta ParlamentuluiEuropean un raport la sfarsitul fiecarei intruniri.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este un factor decizional esențial al UE. Acesta negociază și adoptă acte legislative în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul European, prin intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute și sub numele de codecizie. Codecizia se utilizează pentru domenii de politică în care UE are competență exclusivă sau competență partajată cu statele membre. În aceste cazuri, Consiliul legiferează în temeiul propunerilor care îi sunt înaintate de Comisia Europeană. Consiliul este responsabil de coordonarea politicilor statelor membre în domenii specifice, cum ar fi:

politicile economice și bugetare: Consiliul coordonează politicile economice și bugetare ale statelor membre în vederea consolidării guvernanței economice în UE, monitorizează politicile bugetare ale acestora și consolidează cadrul bugetar al UE și, de asemenea, se ocupă de aspectele juridice și practice ale monedei euro, de piețele financiare și de fluxurile de capital

educație, cultură, tineret și sport: Consiliul adoptă cadrele de politici ale UE și planurile de lucru în aceste domenii, care stabilesc prioritățile de cooperare între statele membre și Comisie.

politica de ocupare a forței de muncă:  Consiliul elaborează anual, pe baza concluziilor Consiliului European, orientări și recomandări pentru statele membre privind situația ocupării forței de muncă în UE Consiliul definește și pune în aplicare politica externă și de securitate a UE pe baza orientărilor stabilite de Consiliul European. Aceasta include totodată ajutorul umanitar și pentru dezvoltare al UE, apărarea și comerțul. Consiliul, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, asigură unitatea, coerența și eficacitatea acțiunii externe a UE.  Consiliul acordă Comisiei mandatul de negociere, în numele UE, a acordurilor dintre UE și țările care nu sunt membre ale UE și organizațiile internaționale. La sfârșitul negocierilor, Consiliul decide cu privire la semnarea și încheierea acordului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. De asemenea, Consiliul adoptă decizia finală de încheiere a acordului, după ce Parlamentul și-a dat aprobarea (necesară în domenii care fac obiectul codeciziei) și după ce acordul a fost ratificat de toate statele membre ale UE. Aceste acorduri pot acoperi domenii largi, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau se pot referi la subiecte specifice, cum ar fi textilele, pescuitul, vămile, transporturile, știința și tehnologia etc. 

Consiliul adoptă bugetul UE împreună cu Parlamentul. Perioada bugetară

acoperă un an calendaristic. De obicei, se adoptă în decembrie și începe la 1 ianuarie anul următor.

Cooperarea Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene 

Dacă denumirile acestor două instituții generează confuzie, ele au componență, misiune și obiective cu totul diferite.

Ambele instituții fac parte din instituțiile Uniunii Europene, alături de Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană și Curtea de Conturi, ambele instituții își desfășoară activitatea în ramura dreptului internațional public și ambele instituții au același sediu, respectiv Bruxelles, Rue de la Loi, 175, B-1048, Belgia. Transparența și accesul la documente caracterizează ambele instituții. Principiul transparenței înseamnă că publicul are drept de acces la documentele instituțiilor Uniunii Europene, inclusiv ale Consiliului European și ale Consiliului Uniunii Europene și că miniștrii dezbat și votează în mod public cu privire la toate viitoarele acte legislative ale Uniunii Europene. Caracterul deschis al procesului decizional referitor la proiecte de acte legislative sunt prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Consiliul European, conferință interguvernamentală de drept internațional public, a devenit instituție cu caracter politic a Uniunii Europene odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, pe când Consiliul Uniunii Europene, cunoscut înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona sub denumirea de Consiliul Ministerial Special, Consiliul Ministerial sau Consiliul de Miniștri, este un pol de decizie esențial pentru Uniunea Europeană, fiind caracterizată drept o conferință interstatală care adoptă hotărâri specifice dreptului internațional public. Componența Consiliului European o reprezintă șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, președintele său și președintele Comisiei, iar dacă este considerat necesar poate participa Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate, miniștri sau membri ai Comisiei, drept sfătuitori. Consiliul Uniunii Europene este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui

stat membru, competenți în anumite domenii, în mod excepțional putând fi parte ai acestei instituții și secretarii de stat sau reprezentantul statului membru. Președintele Consiliului European este ales de către membrii Consiliului, cu votul majorității calificate, pentru un mandat de 2 ani și 6 luni care se poate reînoi o singură dată. Pentru culpă gravă mandatul poate înceta. În această materie operează interdicția de a exercita un mandat național în paralel cu mandatul de președinte al Consiliului European. În prezent Președintele Consiliului European este Herman Van Rompuy. Consiliul Uniunii Europene este prezidat prin rotație de cele 27 de state membre ale Uniunii, fiecare dispunând de o perioadă de șase luni (în prezent președenția este asigurată de Cipru, România urmând a deține președenția în perioada iulie-decembrie 2019). Președenția este asigurată, pe o perioadă de 18 luni, de grupuri prestabilite de 3 state membre, trio care elaborează un program comun al activitățiilor Consiliului, mai puțin în ceea ce privește Consiliul Afacerilor Externe, care este prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Dacă confuzia între cele două instituții este creată de denumirile acestora, atribuțiile sunt cele care fac diferența. Consiliului European definește orientările și prioritățiile politice generale ale Uniunii Europene, fără a exercita funcții legislative, conduce derularea procedurilor de revizuire ordinară și de revizuire simplificată a tratatelor de înființare și funcționare ale Uniunii Europene, numește cu majoritate calificată Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politică de securitate, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, numește Comisia Europeană cu votul majorității calificate urmare a aprobării date de Parlamentul European, adoptă cu majoritate calificată diferite decizii (decizia privind stabilirea listei formațiunilor Consiliului, decizia privind stabilirea președenției formațiunilor Consiliului), identifică interesele strategice ale Uniunii Europene, stabilește obiectivele și definește orientările generale ale politicii externe și de securitate comună adoptând deciziile necesare, constată existența unor încălcări grave și persistente a valorilor de către un stat membru. Consiliul Uniunii Europene este principalul organ legislativ al Uniunii Europene, adoptând acte normative de drept unional secundar, aceasta fiind diferența semnificativă între cele două instituții care fac obiectul prezentei analize comparative. Consiliul Uniunii Europene conferă Comisiei atribuțiile de executare a normelor, are posibilitatea de a solicita Comisiei să inițieze anumite acte normative, are atribuții de control, putând exercita acțiuni în anulare și în constatarea abținerii nejustificate, încheie în numele Uniunii Europene, în domeniul relațiilor externe, diferite convenții, tratate internaționale cu state terțe și cu organizații internaționale, numește membrii Comitetului Economic și Social, ai Curții de Conturi, ai Comitetului Regiunilor și pe responsabilul pentru protecția datelor personale, adoptă Statutul Funcționarilor

Unionali și stabilește remunerațiile membrilor Comisiei și ai CJUE, elaborează proiectul de buget și adoptă bugetul împreună cu Parlamentul European, completează tratatele de înființare, are funcții de execuție. Consiliul European se întrunește de două ori pe semenstru, la convocarea președintelui său care prezidează lucrările Consiliului, sau în ședințe extraordinare dacă situațiile o impun, momente la care se discută ordinea de zi, se ascultă discursul invitatului președintele Parlamentului European, se poartă diferite discuții între cei prezenți, se dezbat problemele ridicate și propunerile făcute, se votează cu majoritate simplă sau calificată cu privire la chestiunile de procedură, adoptarea regulamentului de procedură. Consiliul Uniunii Europene se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. Dezbaterile din domeniile fără caracter legislativ nu sunt publice. Consiliul hotărăște de regulă cu majoritate calificată (este important de subliniat că majoritatea calificată este obținută atunci când majoritatea statelor membre își dau acordul sau când minimum de 255 de voturi sunt exprimate în favoarea propunerii dintr-un total de 345 de voturi. Conform repartizării voturilor pe state România se bucură de un număr de 14 voturi, clasându-se pe a treia poziție, după state care au un număr de 29 și respectiv de 27 de voturi, precum Germania și respectiv Spania), excepțiile fiind voturile care se iau cu majoritatea simplă (votul majorității statelor membre, fiecare stat având un singur vot) sau în unanimitate.

Așa cum am arătat mai sus cele două instituții ale Uniunii Europene se aseamănă și diferă în același timp, fiind extrem de important a se cunoaște rolul acestora, mai ales pentru că țara noastră tinde să facă parte din familia cunoscută sub numele de Uniunea Europeană. Ca o concluzie repetăm diferența izbitoare dintre cele două instituții și anume: Consiliul European este o instituție cu caracter politic, pe când Consiliul Uniunii Europene este legislativul Uniunii Europene.

Bibliografie

1. Tratatul de la Maastricht2. Tratatul privind Uniunea Europeană 3. Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene4. http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/ 5. http://europa.eu/eu-law/decision-making/treaties/index_ro.htm