Introducere

Institutia contenciosului administrativ apare ca o reparare fireasca a incalcarii legii, de catre

autoritatile publice, intr-un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile

si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic

reprezinta valori esentiale.

Contenciosul administrativ desemneaza stricto sensu totalitatea litigiilor dintre autoritatile

publice si cei administrati care sunt vatamati in drepturile sau interesele lor legitime prin acte

administrative nelegale, litigii care sunt date in competenta instantelor de contencios administrativ

si sunt solutionate in baza unui regim de putere publica.[1]

Totodata, contenciosul administrativ reprezinta o garantie constitutionala a respectarii

drepturilor si libertatilor cetatenilor de catre autoritatile publice. In acest sens, Constitutia prin art.

52 prevede dreptul al persoanei vatamate de o autoritate publica al.1 Persoana vatamata intr-un

drept al sau sau un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul

legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesulu

legitim, anularea actului si repararea pagubei. Al.2 Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se

stabilesc prin lege organica, actualmente legea nr. 554/2004[2].

In functie de natura dreptului sau a interesului legitim vatamat, in doctrina se face vorbire

despre un contencios subiectiv care urmareste apararea drepturilor si intereselor legitime private,

individuale si un contencios administrativ obiectiv care are drept scop apararea interesului

public[3], in sensul de a se verifica daca se aduce atingere unei stari de legalitate generala. Un

exemplu este temeiul protejarii interesului public de catre institutia prefectului - art. 123 al.5 din

Constitutie Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului

judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal,articol ce consacra

tutela administrativa.

Totodata, asa cum este reglementata institutia contenciosului administrativ,  atat in

contenciosul subiectiv, cat si in cel obiectiv apararea drepturilor si intereselor legitime incalcate se

poate realiza fie direct, pe cale actiune introdusa de persoana vatamata impotriva autoritatii

publice, fie indirect, pe cale de exceptie, din oficiu de catre instanta, sau la cererea partii

interesate, atunci cand solutionarea unei cauze depinde de un act administrativ individual a carui

legalitate este contestata. Se observa ca apararea impotriva actelor administrative individuale pe

calea actiunii este prescriptibila, in timp ce pe calea exceptiei este imprescriptibila, solutie

echitabila adoptata de legiuitor in vederea garantarii drepturilor si libertatilor persoanei, dar si a

realizarii stabilitatii raporturilor juridice. In acelasi timp trebuie observat faptul ca in cazul apararii

impotriva actelor administrative normative considerate nelegale, precum si a ordonantelor si a

dispozitiilor din ordonantele Guvernului considerate neconstitutionale, s-a retinut solutia

imprescriptibilitatii actiunii[4].

Referatul urmareste prezentarea conditiilor de admitere a actiunii directe in contencios

administrativ, obiectiv si subiectiv deopotriva.

 Conditiile de admisibilitatea a actiunii directe in contencios administrativ au fost definite in

literatura de specialitate ca reprezentand cerintele legale si de fapt ce trebuie indeplinite la

momentul promovarii actiunii in justitie.

Conditiile de admitere a actiunii directe in contencios administrativ au fost grupate dupa

cum se refera la obiectul si la partile actiunii, la procedura administrativa prealabila si la termenul

de introducere a actiunii.

Bibliografie introducere

[1] Alexandru-Sorin Ciobanu, Florin Coman-Kund, Drept administrativ partea a II-a, pg.214

[2] Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, actualizata octombrie 2009, publicata in M. Of. nr. 1155 din 7.12.2004

[3]Ioan Alexandru, Mihaela Carausan, Ion Bucur, Drept administrativ, editura Lumina Lex, Bucuresti 2005

[4] Art. 11 al. 4 legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, actualizata octombrie 2009, publicata in M. Of. nr. 1155 din 7.12.2004

[5] Dana Apostol Tofan, Drept administrativ volumul II, editura All Beck, Bucuresti, 2004, pg. 296