John McDonald - Mesajul Unui Maestru (Rezumat)

5/10/2018 John McDonald - Mesajul Unui Maestru (Rezumat) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/john-mcdonald-mesajul-unui-maestru-rezumat 1/11

John McDonald – Mesajul unui Maestru, 1929

(Rezumat)

Împărtăşindu-ţi acum principiile acestei legi, îţi voi cere să treci cu vederea oriceaparente contradicţii, fiindcă acestea sunt inerente când abordezi un subiect precum cel defaţă – dar sunt necesare pentru a clarifica unele enunţuri altfel destul de obscure.

Ia aceste învăţături aşa cum îţi pică ţie personal. Dacă unele afirmaţii nu -ţi vor părea aavea vreun sens, nu fă niciun efort pentru a te forţa să le accepţi. Ceea ce s -ar putea sărespingi ori să nu reuşeşti să înţelegi acum va căpăta sens şi utilitate pentru tine mai târziu, pemăsură ce capacitatea ta de a cuprinde sporeşte.

Mintea ta, ceea ce eşti tu, poate fi asemănată cu o casă care de -a lungul anilor s-aaglomerat cu mii de piese inutile de mobilier, tablouri, ornamente şi alte lucruri, toateîmprăştiate şi îngrămădite peste tot, astfel încât, deşi pe din afară tencuiala pare a fi în bunăstare, interiorul e un morman de confuzie şi dezordine. Cât de profund imposibil să îţi iasăceva bun în aceste condiţii, căci nu poţi găsi un lucru fără a te îneca în altele. Nicio ordine. Niciun scop. Niciun progres. Prima mişcare necesară, atunci, este aceea de a te descotoroside toate prostiile – păstrând numai cele esenţiale pentru succes .

Cum ai ajuns aici? Ai crescut dintr-o celulă neînsemnată, mai mică şi decât vârful unuiac. Gândeşte-te puţin! O celulă, ori o sămânţă de mărimea vârfului unui ac a conţinut în sine,

în esenţă şi în întregime, fiinţa minunată care eşti tu astăzi.E clar că celula aia nu putea conţine contururile materiale, indiferent cât deinfinitezimale ar fi fost, ale corpului, capului, părului, braţelor, picioarelor, palmelor, labelor şi tuturor organelor minunate ale trupului.

Ei, atunci cum ai ajuns la statura ta deplină în care te înfăţişezi acum? Este numai unsingur răspuns logic – acea celulă conţinea o scânteie a Minţii, una şi singura putere supremăîn om. Acea scânteie de minte, fidelă legii propriei sale fiinţe, a menţinut o imagine fixă a taiar tu ai desfăşurat-o, te-ai dezvoltat şi într -un final te-ai proiectat în exterior, ori ai devenitconcretizat conform Legii.

Desigur că nu poţi nega faptul că, în procesul naturii, originea ta a fost într -o celulă. Şi

nu vei nega nici faptul că n-ai fi putut să fii conţinut trupeşte în celula aceea. Aşadar, singuraconcluzie este că trebuie să fi fost în celula aceea mental.

Dacă puterea ta de înţelegere nu e gata să cuprindă imediat acest adevăr, abilitatea ta dea raţiona va admite totuşi că este o forţă în desfăşurare în celula cu pricina, forţă ce sedesfăşoară conform unui plan precis. Deci trebuie că există o anume inteligenţă. Admiţând prezenţa inteligenţei, trebuie să admitem şi prezenţa Minţii.

Este necesar în acest punct să clarificăm un lucru, fiindcă e temelia fundamentală pecare vom continua, iar acesta este: Mintea, indiferent de forma aparentă în care e conţinută,menţine imagini, fotografii. Şi orice imagine păstrată ferm de orice minte, în orice formă, eobligată să se producă .

Aceasta e măreaţa şi neschimbătoarea Lege Universală care, atunci când cooperăm cuea inteligent, ne face maeştrii absoluţi ai condiţiilor şi mediului din jurul nostru .



Nu-ţi aminteşti ocazii când ai exprimat, în sinea ta, dorinţa pentru un anumit lucru ori pentru a te întâlni cu o anumită persoană şi, de îndată ce acel lucru a devenit al tău sau acea persoană ţi-a ieşit în cale, ai exclamat, „Ce coincidenţă! Tocmai mă gândeam la tinedimineaţa asta!”? Nu e nicio coincidenţă. Nu e nimic ciudat. A fost rezultatul firesc alacţiunii unei legi pr ecise.

Dacă asta e adevărat, de ce nu se materializează toate dorinţele? Multe o fac, dar din

cauza lipsei de vigilenţă, din cauza necunoaşterii legii, ele trec neobservate.

Dar apoi, multe nu se manifestă defel. Pentru a ilustra asta, gândeşte-te la ce cunoştidespre radio. Încerci să asculţi un post cu ceva muzică pe gustul tău, dar din cauza prezenţeimultor altora în eter, te alegi numai cu un amestec de confuzie. Dar şi când prinzi un postatunci când celelalte nu emit temporar, îl auzi clar şi dorinţa ta e satisfăcută.

Răspunsul la această întrebare este următorul: din întâmplare, acele gânduri ori dorinţeau apărut exact în clipa când nu mai erau prezente şi alte gânduri contrare care să le anuleze puterea, iar mintea, în loc să fie divizată între multele gânduri, şi-a aruncat întreaga forţă înacestea – iar ele s-au concretizat, ori exteriorizat.

Ai experimentat momente când mintea ta a devenit un vid desăvârşit pentru numai oclipă şi te-ai trezit privind în gol? Dacă în acea secundă era posibil să insufli orice dorinţă,orice vrere, cu suficient de multă forţă, nimic de pe faţa pământului nu ar putea-o împiedicasă se materializeze instantaneu.

Deci care e cauza confuziei care predomină mintea şi care-ţi slăbeşte gândurile? Estecredinţa greşită că ar exista o putere a puterilor în afara ta, mai mare decât puterea dinlăuntrultău. Dacă printr -un sistem de practici, condiţiile dinlăuntrul tău ar deveni în aşa fel încâtfiecare gând constructiv s-ar concretiza automat în fapt, ai fi maestrul tuturor condiţiilor sau

împrejurărilor care te privesc ori îţi afectează viaţa în vreun fel. Nu asta ai fi?Pasul următor în pregătirea ta este acesta: imaginea conştientă sau fixată în minte

despre orice, orice condiţie, orice împrejurare – este de fapt lucrul în sine, iar ceea ceexperimentezi prin cele cinci simţuri este imaginea mentală exteriorizată, sau făcută vizibilăori tangibilă în exact acelaşi fel în care artistul îşi pune imaginile mentale pe pânză, mâna, încazul lui, fiind un simplu instrument prin care mintea se exprimă şi care este sub călăuzirea şidirijarea minţii.

Nu confirmă oare medicina că organismul uman este supus unei schimbări complete la

fiecare unsprezece luni? Aceasta înseamnă că celulele din care este compus întregul tău corpmor şi sunt înlocuite într -un asemenea ritm încât nu ai nici măcar o singură celulă în corpultău din cele pe care le aveai cu un an în urmă. Îţi aminteşti vremuri de demult, nu? Multe pozne din copilărie pot fi aduse-aminte din memorie. Cum îţi poţi aminti lucruri de acumcâţiva ani, din moment ce creierul tău are mereu mai puţin de un an? Fiindcă eşti minte. Nueşti trup.

Ca entitate individuală, funcţionând într -o sferă individuală, care este reală fiecăruiadintre noi, eşti cu totului Minte atotputernică, iar corpul tău este vehiculul prin carefuncţionezi. Eşti stăpân şi corpul tău îţi este servitor. Este instrumentul tău de expresie. Atâtatot.

Acum, care este corpul adevărat – cel care rămâne reprezentat ori imaginat veşnic înminte atâta vreme cât exişti aici, sau cel care decade cu desăvârşire şi ajunge în pământ lafiecare unsprezece luni? Şi care sunt lucrurile adevărate – acelea imaginate sau reprezentateîn minte, ori acelea văzute în afară şi care se dezintegrează după o scurtă existenţă ?



Nu am nicio intenţie în a te induce în eroare spunându-ţi că exteriorul are numai o micăimportanţă – sau nicio importanţă în realizarea omului. Dar e numai secundar, pe cândcunoaşterea fundamentală a funcţionării minţii este de însemnătate primară pentru tine laînceput.

Aş vrea să fi fost posibil să explic astfel încât să poţi înţelege procesul prin care seconcretizează o imagine din minte, dar ar fi necesare ore bune numai pentru a încerca ceva în

acest sens şi n-aş reuşi decât să îţi sporesc confuzia. Căci vorbele sunt lucruri slabe atuncicând cineva încearcă să explice aceste chestiuni mai adânci ale Legii Universale. Trebuie săavansezi gradual spre şi în ele pentru a le înţelege. Totuşi, nu e necesar să cunoşti toate asteapentru a putea folosi legea – aşa cum nu e necesar să cunoşti legea prin care razele soareluisunt transmise pe pământ ca să te bucuri de ele. Pune-ţi credinţa în puterea acestei legi şiorice sarcină îţi vei trasa are să se realizeze. Să trecem acum la pasul următor .

Se poate să fi auzit vorbindu-se de mai multe minţi, dar o asemenea expresie e maidegrabă un idiolect. Nimic din cuprinsul ştiinţei ori realităţii nu susţine o asemenea afirmaţie.Este o singură minte, aşa cum este numai o singură electricitate, doar un aer sau o atmosferă. Multele minţi cu pricina sunt numai o multiplicare în expresie a minţii unice. Folosim minteaaşa cum folosim aerul ori electricitatea – după cum cer nevoile noastre individuale.

Îţi cer acum să ai răbdare cu mine, căci voi folosi o contradicţie cu scopul de asimplifica subiectul următor. Devine necesar pentru mine să mă refer la trei minţi sau, maibine-zis, trei faze ale minţii.

Eşti aparent format d in trei minţi. Cea care controlează funcţionarea corpului şi căreia,din lipsă de o altă noţiune, îi voi spune Mintea Profundă . Nu ne preocupă în mod specialaceastă minte, şi nici nu trebuie să ne preocupe. Putem conlucra cel mai bine cu aceastăminte în vederea unui profit optim atât în sănătate cât şi în forţă ţinându -ne gândurile departede corp. Uitând că avem un corp şi astfel abţinându-ne de la a ne amesteca în bunafuncţionare a Minţii Profunde, vom vedea că şi corpului îi merge foarte bine.

Celelalte două minţi de care suntem foarte interesaţi şi cu care trebuie să avem de-aface de acum înainte sunt cele pe care eu le numesc Mintea Interioară şi Mintea Exterioară.

Vei recunoaşte cu uşurinţă aceste două minţi din clipa în care vei ţine partea uneiaînlăuntrul tău asupra unui subiect şi te descoperi purtând controverse aprinse cu tine însuţi – atunci se angrenează cele două.

Funcţia caracteristică a Minţii Externe, care e legată de lucruri din afară prinintermediul celor cinci simţuri, este aceea de a-şi transmite dorinţele Minţii Interne, care e

tronul puterii dinlăuntrul tău şi care, prin însăşi natura sa, nu are o conştienţă duală, dinmoment ce nu are capacitate de discriminare. Nu cunoaşte imposibilul, eşecul, obstacolul,limita ori lipsa. Depinde însă de ghidarea Minţii Externe şi îşi aruncă forţa uriaşă, nelimitată,spre orice o dirijează Mintea Externă.

Pot cel mai bine ilustra însuşirea Minţii Interioare comparând -o din nou cuelectricitatea. Aşa cum electricitatea este cea mai mare putere din lume, Mintea Interioarăeste cea mai mare putere din fiinţa ta. De capul lor, nicicare nu operează independent, cidepind de o mijlocire separată pentru a le provoca la acţiune şi ambele aduc rezultatefavorabile ori dezastruoase în funcţie de înţelepciunea sau nepriceperea cu care sunt mânuite.

Acest lucru fiind adevărat, cât de important este atunci ca Minţile Exterioară şi

Interioară să se unească şi să coopereze – iar atunci când acesta este cazul, omul devinestăpânul mediului său în loc de a fi sclavul împrejurărilor în care se află .

De ce nu sunt atunci toţi super -oameni în loc de bieţi oameni?



Din acest motiv: Mintea Exterioară formează o dorinţă ce e preluată automat de MinteaInterioară, care imediat începe să funcţioneze întru producerea acesteia. Abia dacă are timpsă-şi îndrepte fabuloasa putere în acea direcţie, că Mintea Exterioară a şi găsit o nouă fantez ieori a conjurat obstacole iluzorii, iar cea Interioară, nefiind la suprafaţă, nefiind în contact culucrurile externe şi aşadar depinzând de cea Exterioară pentru călăuzire, este forţată să-şidevieze din nou puterea. Şi o ţine tot aşa, întruna, ca scurgerile dintr-o ţeavă, împrăştiindu-şi

minunată putere în toate direcţiile – dar neajungând nicăieri.De ce este Mintea Interioară împiedicată astfel la fiecare mişcare pe care o face sprerealizarea dorinţei? De ce? Pentru că cea Exterioară judecă totul după cum îi prezintă ochiulşi urechea, transmiţând apoi mesajul celei Interioare. Ce face mai toată omenirea? O găsim preluând imagini ale celor pe care le experimentează zilnic în lumea exterioară, developând filmul sensibilizat şi apoi tipărind acele imagini înlăuntrul său. Numai că procedeul artrebui să fie invers!

Ştiu despre ce vorbesc atunci când spun că am fost înzestraţi cu abilitatea şi puterea dea crea imagini dezirabile înlăuntru şi de a le vedea tipărite automat în lumea din afară, în

mediul nostru. Şi este un proces simplu, după cum vei vedea mai târziu. Când putem faceasta, vom fi dobândit măiestria. Dar nu înainte.„Eh, atunci înseamnă că trebuie să-mi disciplinez Mintea Exterioară”, vei spune, din

moment ce aceasta pare a fi „Sfidătorul”. Chiar aşa. Dar din moment ce se întâlneşte cu miide experienţe practic zilnic, metodele obişnuite de disciplinare ar putea lua ani pentru a aducerezultate. Sau, în cel mai bun caz, o asemenea pregătire ar fi un proces de lungă durată.Există o metodă mai rapidă şi mai bună. O metodă care, odată pusă în practică, pune la treabăutilitatea Minţii Exterioare fără a ţine seama de încăpăţânarea ei şovăitoare.

Iar primul pas în această direcţie este următorul: vom presupune că e nevoie urgentă săajungi într -un anumit oraş cât mai repede cu putinţă. Când urci în maşină, ai în mod firesc înminte imaginea locului de destinaţie şi te îndrepţi într -acolo. Dacă locul respectiv e depărtat,ai putea fi deviat pe căi ocolitoare de mai multe ori, dar observând asta, revii şi o apuci dinnou pe cursul optim – călăuzit de ce anume? De imaginea din minte a locului spre care teîndrepţi – şi acolo ajungi.

Te ţii de un obiectiv stabilit precis până ce îl atingi. Îţi ţii obiectivul sau destinaţia înminte fără niciun efort special şi pur şi simplu virezi spre drumul care trebuie atunci cândvezi că ai deviat – şi ajungi acolo. Aşa e şi cu noi. Ne trebuie un obiectiv stabilit precis de vafi să realizăm orice într -un mare fel.

Ce vreau să spun printr -un obiectiv stabilit precis? E chiar atât de simplu precum sună?

Nu, nu la început. Ţi-ai stabili ca obiectiv un milion imediat şi ai începe să-l produci penegândite peste noapte? Da, ai putea, dacă ai capacitatea de a vedea un milion ca posibilitateimediată. Dar asta e ceva într -adevăr foarte rar. Lucrul înţelept pe care-l poţi face este să teapropii de el aşa cum un maratonist începe prin a alerga mai întâi un kilometru. Apoi aleargădoi, şi apoi trei. Astfel îşi extinde capacitatea de a acoperi într -un final întreaga distanţă.

De ce e necesar un obiectiv stabilit precis? Din trei motive.Primul – Mintea Interioară este polul pozitiv al fiinţei tale, pe când cea Exterioară este

polul negativ, aşa cum în geologie Polul Nord este pozitiv şi Polul Sud cel negativ. Trebuiesă fie un pozitiv şi un negativ în toate cele din univers pentru a încheia un circuit ori un cerc,fără de care nu ar exista nicio activitate, nicio mişcare. Pentru a ilustra asta, nu ar fi înainte

dacă nu ar exista înapoi. N-ar putea fi sus dacă nu ar exista jos. Nu ar putea exista vreodată ocalitate bună dacă n-ar fi şi un aşa-zis rău. Cum putea fi lumină fără de întuneric? Pentru canoi să fim conştienţi de un lucru, trebuie să fie un altul opus cu care să-l comparăm, altfelrămâne non-existent pentru noi.

http://www.scribd.com/doc/24892405/Giulio-Achilli-Sfid%C4%83torul-Lo-Sfidante

http://www.scribd.com/doc/24892405/Giulio-Achilli-Sfid%C4%83torul-Lo-Sfidante



Şi în toate care se supun Legii, pozitivul domină şi guvernează, iar negativul serveşte.Dar omenirea a inversat asta. Mintea Exterioară priveşte asupra lumii şi raportează conflict,competiţie, obstacole, imposibilităţi şi condiţii de genul acesta. De ce? Din cauza lipsei dedirecţie, este lăsată să cutreiere fără ţel şi astfel, rătăcind fără ţintă, le acceptă pe toate .

Obiectivul stabilit precis, imaginat in minte cu fermitate, înfrânge imediat MinteaExterioară, dându-i o sarcină clară de îndeplinit. Aceasta, automat şi fără efort din partea ta,

insuflă în ea atributul pozitiv al Minţii Interioare şi, d in moment ce legea universului, deci şia fiinţei tale, nu se poate schimba, condiţiile negative, inclusiv indivizi, îi servesc ei – şiastfel, ţie. Ş i din nou, automat, condiţii şi indivizi pozitivi sunt atraşi spre tine la fel de sigur cum particulele de oţel sunt atrase de magnet. Acesta e primul motiv .

Al doilea – atmosfera, ori eterul, după cum preferăm noi să-i spunem, este plină demilioane şi milioane de gânduri mereu în mişcare. Sutele de posturi de radio din ţara asta,toate emiţând simultan, îţi pot oferi o vagă idee despre gândurile din aer. Fiecare fiinţă umanăeste un post de radio şi fiecare este un aparat de radio. Astfel se explică de ce sunt în stare să-ţi răspund instantaneu la întrebări, înainte ca tu să fii nevoit să le pui în cuvinte. Faptul că ţi-

am prins gândurile înainte ca tu să le fi exprimat, ceea ce te-a uluit, acum îţi este limpede.Asta e o abilitate dezvoltată după ani de antrenament. Abilitatea a fost mereu în mine şi esteşi înlăuntrul tău. Eu am identificat-o şi cultivat-o, în timp ce la tine rămâne latentă.

Să revenim însă la subiect. Omul care nu are un obiectiv stabilit precis e pe toatefrecvenţele şi nu prinde nimic. Acela e într -adevăr un nefericit, căci e la discreţia milioanelor de gânduri conflictuale şi viaţa lui e una a confuziei şi suferinţei. Unii din domeniul meu s -au perfecţionat într -atât încât sunt capabili să vadă aceste gânduri în virtutea aceleiaşi legidezvoltate în ei înşişi, lege prin care şi tu te vei bucura curând de imagini mişcătoaretransmise în felul undelor radio. Aşadar, cunoaştem ce spunem atunci când vorbim desp rehaosul gândurilor din aer .

Pe de altă parte, omul care are un obiectiv stabilit precis, se racordează deliberat la unsingur lucru, acţiune care îl transformă automat în pozitiv şi le elimină pe toate celelalte.Dacă bani sunt ceea ce vrea, el îi obţine. Dacă e vorba de o poziţie, o obţine. Nimic din celela care se racordează un asemenea om nu îi poate fi refuzat.

Al treilea – când îţi fixezi mintea asupra unui lucru, fie el mic sau mare, un creion, o pălărie, o casă ori averi fabuloase, fie el tangibil precum acestea ori intangibile, precum oanume educaţie, o profesie ori o călătorie, transferi o parte din forţa ta vitală acelui lucru – altfel, cum ar putea fi el atras spre tine? Şi continui să-l alimentezi atâta timp cât îl ţii înminte, iar intensitatea dorinţei tale controlează puterea cu care este direcţionată această forţă .

Vezi aşadar că, fie el pozitiv, când omul îşi direcţionează forţa spre câteva obiectivediferite, acea forţă devine divizată şi fiecare obiectiv primeşte numai un stimul slab, c eea ceduce la reacţii slabe sau la nicio reacţie. Ai oare un scop măreţ suprem care necesită atingereaunor obiective mai mărunte între timp? Ei bine, lasă-le pe astea mici deoparte şi dirijează-ţiforţa spre cel mai apropiat, ori spre primul, iar când acesta e realizat, apucă-te de următorul şitot aşa mai departe, în ordine secvenţială.

Ţi-am oferit de-acum Legea în deplinătatea ei? Ei bine, într -un fel, da. Sau poate că nu.Să explici cuiva ce să facă e una, dar a-i arăta cum s-o facă e încă şi mai bine.

Nu e necesar numai să învăţăm cum s-o obţinem, ci trebuie să învăţăm şi cum să omenţinem. Voi merge mai departe aşadar şi îţi voi oferi o condiţie de bază în realizarea cusucces a unui obiectiv – iar aceasta este secretoşenia.



Înainte de a-ţi explica importanţa Secretoşeniei, va trebui să mă îndepărtez puţin de lasubiect.

Când declari „EU SUNT”, „Eu voi face”, „Eu am făcut”, emiţi cele mai puternice şi profunde enunţuri. Sunt puţini cei care realizează puterea dezlănţuită atunci când se exprimă„Eul”. I-auzi măreaţa proclamare, „EU SUNT CEL CE SUNT” [Exodul 3:14], de pe buzele prorocului, care a traversat secolele răsunând în urechile tuturor şi care, atunci când eînţeleasă, uneşte pe fiecare cu acea putere universală, impersonală.

Corpul pe care îl ai este personal, dar „Eul” pe care îl exprimi este universal, căci înîntregul univers este un singur „EU”, aşa cum în întregul univers este numai o cifră „1”.Cealaltă cifră, „7”, de exemplu, este „1” repetat de tot atâtea ori. Ştiinţa celor ca mine aratăfaptul că „EU” este rădăcina din care a răsărit cifra „1”.

Din ce am spus, ar trebui să deduci asta: atunci când lucrezi în conştienţa „al meu/amea” (Mintea Exterioară), lucrezi din perspectiva personală, limitată. Când acţionezi înconştienţa „EU” (Mintea Interioară), invoci şi primeşti ajutorul resurselor impersonale,nelimitate ale universului. „Ei bine”, vei întreba, „cum voi ajunge în acest stadiu?” – „Uşor”,îţi voi răspunde. Căci prin simpla urmare a sistemului de practic i pe care ţi-l evidenţiez,gravitezi firesc înspre ele fără ca măcar să ştii.

Acum ascultă cu atenţie: dacă e numai un singur „EU” şi nu te poţi exprima fără a -lfolosi, urmează că, din punctul tău individual de vedere, trebuie să fie numai un singur „tu”.Nu ţi-e limpede? Ei bine, ai aplicat vreodată pronumele „EU” unei alte fiinţe umane?Bineînţeles că nu ai făcut-o. Nici n-ai fi avut cum. Ai putea spune „el”, „ea”, „ei”, „tu”,„noi”, dar niciodată „EU”. Căci există un singur „EU”, şi acela eşti tu. Şi spun că există un

singur „tu”. Da, aplicat individual, există un singur „tu”. Vom presupune că, printr -unoarecare accident, ai rămâne inconştient pentru cinci minute. În această perioadă, lumea ar înceta să existe. Ar fi eliminată radical. Dar, vei spune tu, ea ar continua nestingherită. Da,dar fără conştienţa ta despre ea, ea nu mai este; este neexistentă . Dovedind că este numai unsingur „tu”.

De vreme ce marele şi tarele „EU” este, atunci când este exprimat individual, nimenialtul decât tu însuţi, observi ce putere ai la porunca ta. Observi ce fiinţă extraordinară eşti.Observi că eşti un maestru de-acum, poate nu încă desăvârşit, dar atributele sunt acolo,aşteptând să se desfăşoare şi să fie folosite.

Dacă nu înţelegi clar ceea ce tocmai ţi-am oferit, las-o deoparte pentru moment şi haisă trecem mai departe. O poţi descâlci mai târziu de unul singur şi îi vei vedea adevărul.

Ai putea pune la îndoială rostul unei asemenea explicaţii detaliate, dar am eu un motiv,iar acel motiv este de a te determina să gândeşti, să gândeşti profund, cu intensitate. Şi nuconfunda cuvântul „intensitate” cu „tensiune”. Tensiunea implică încordare mentală şi senaşte din frică şi anxietate. Este distructivă atât pentru minte cât şi pentru corp. Folosindcuvântul „intensitate”, sugerez forţă sau putere mentală – iar rezultatele ei sunt constructive.

Ştii de-acum că progresul depinde de gradul de intensitate susţinută într -o anumedirecţie. Şi mai ştii şi că progresul este foarte rapid zilele astea. Trebuie să ne mişcăm la felde repede odată cu lumea ori să renunţăm, iar când renunţăm, imediat începem să regresăm.Pentru a ne bucura de succes de durată, trebuie să ne mişcăm puţin mai repede decât lumea .



Impulsul interior insistent în cursa mentală de a atinge mai repede un obiec tiv s-acristalizat şi concretizat în final în forma unui automobil, care a fost primul mare pas întransportul rapid de uz general. Dar din moment ce e în firea Minţii să se întindă mereu spremai mari realizări, avionul a venit întru fiinţă, supunându-se minţii omului care voia unmijloc mult mai rapid şi care să nu fie afectat de obstacolele inerente unei călătorii cuautomobilul. Şi astfel, Mintea se mişcă şi se va mişca veşnic .

Deschide-ţi ochii şi priveşte în jur. Nu poţi observa tendinţa? Mintea se î ntindecontinuu şi nu s-a oprit la avion ca la cel mai rapid mod de a călători. Mă feresc să-ţi spuncare va fi următorul mare pas în direcţia asta, dar îţi spun atât: Mintea pătrunde atât de rapidîn ceea ce-i al ei, încât în viitorul nu prea îndepărtat, omul care cunoaşte Legea şi o foloseşteva fi supremul, iar ignorantul care refuză să vadă asta va rămâne în lanţurile inerţiei.

Voi numi următoarea cerinţă Nutrire sau Rezervă . Ştim că puţini sunt capabili de efortsusţinut şi acesta este motivul pentru care avem relativ puţine succese. Ai învăţat că marea ta putere nu se află la suprafaţă, ci adânc în fiinţa ta, în Mintea ta Interioară. Omul obişnuittrăieşte la suprafaţă, neştiutor în privinţa măreţei sale puteri lăuntrice. Punându -şi puţina

credinţă pe care o are în Mintea Exterioară, el e guvernat de rapoartele false ale acesteia şi, carezultat, el e într -o continuă harababură a confuziei, conflictului şi efortului până moare,descurajat şi demoralizat, cu sănătatea şi spiritul şubrezite .

De ce stau astfel lucrurile? De ce s-a încetăţenit expresia potrivit căreia omul careadună averi plăteşte scump pentru asta cu sănătatea şi vitalitatea? Din cauză că, aşa cum ţi-am mai spus, când îşi intensifică atenţia asupra unui obiectiv ales, el transferă acestuia o partedin forţa lui vitală. Asta e în regulă şi chiar necesar, dar o asemenea practică susţinutăcontinuu, fără realimentarea acelei forţe vitale, îl secătuieşte şi rezultatul e necazul.

E destinul tău, dreptul tău din naştere, să ai orice doreşti – şi să ai fără limite, căci, dupăcum arătam, eşti, într -un fel, singurul de aici, deoarece, în ceea ce te priveşte, a ta este

singura conştienţă existentă. Nu poţi cunoaşte vreodată alta. Acele lucruri pe care le doreştiau fost puse aici pentru ca tu să le foloseşti, să te bucuri de ele. Altfel, de ce ar fi aici? Şi devreme ce numai tu poţi fi conştient de propriile tale dorinţe individuale, acele lucruri au fostpuse aici special pentru tine.

Da, poţi avea bogăţii şi poziţii şi odată cu ele sănătate şi fericire, atunci când cunoşti Legea fiinţei tale şi cooperezi cu ea. N-am strop de răbdare cu cel care slăveşte sărăcia drept binecuvântare. Sărăcia e cel mai mare blestem de pe faţa pământului. Cel care propovăduieşte o asemenea doctrină nu e cinstit cu sine însuşi, căci, deşi îi ies pe buze astfelde afirmaţii, dorinţa de lucruri bune în viaţă îi roade constant inima .

Ştiind atât de bine că fiecare individ, fiind constituit diferit, potrivit principiilor fundamentale ale Legii, o va scoate la capăt într -un fel diferit, conform naturii sale inerente şi particulare, am evitat dinadins să fac referire strictă la metoda mea, astfel încât tu să poţi aveadeplina libertate de interpretare şi decizie. Dar din moment ce mă simt îndemnat să o fac, îţivoi oferi un indiciu al felului în care lucrez eu, sfătuindu-te să nu laşi ca asta să te influenţezeori să te schimbe în vreun fel în alegerea propriei tale metode, numai fiindcă vine de la mine. Nu poţi dobândi autoritate patentând după alţii, ori urmând obiceiuri şi tradiţii. Oile şi vitelede povară fac asta. Maeştrii şi liderii nu o fac niciodată.

Un tablou ar fi un lucru monoton, neinteresant, dacă artistul, înfăţişând un stejar falnic,nu ar include şi împrejurările fireşti ale acestuia, iarba, desişurile, florile şi poate cerul şi noriisăi. Adevăratul artist creează o reproducere fidelă.



Metodele noastre sunt similare. Pe când el îşi aşterne imaginea pe pânză, eu o pun pe amea înlăuntru. El aşează stejarul pe canava şi îi adaugă mediul natural. Eu fac la fel. Pent rua-şi reliefa imaginea, el e nevoit să se concentreze asupra ei până când uită de toate cele carel-ar putea distrage de la scopul lui. La fel fac şi eu. Uneori, ceva din afară îi sugereazăimaginea. Alteori, inspiraţia i-o sugerează. E la fel şi în cazul meu. O sută de lucruri pe zi s -ar putea ivi pentru a-l distrage şi a-l îndepărta de la scopul lui, dar el, avându-şi tabloul în

minte mai presus de toate, nu le rezistă, ci le acordă atenţia cuvenită şi apoi se întoarce lacanavaua lui. Exact ca şi mine. Odată tabloul finisat, el începe un altul. Şi eu la fel. Căci nusunt niciodată conştient inactiv mental. Inactivitatea este degenerare.

De aş dori prezenţa servitorului meu în acest moment, l-aş vedea înaintea mea înimaginea mea mentală, înconjurat de ceea ce se află în viziunea mea aici şi, în scurt timp,imaginea se concretizează.

De aş dori averi, aş înconjura acea imagine cu întreaga pletoră de lucruri care ar însoţifiresc bogăţia, condiţii şi bunuri care ar veni odată cu bunăstarea materială. M -aş inspira, lanevoie, din imagini concrete, sau exterioare, ale succesului altuia. Mi-aş aborda sarcinile cade obicei. Contează prea puţin ceea ce par a face în exterior. E de mare însemnătate ceea ce

fac înlăuntru.Dacă aş fi un începător şi aş dori, de exemplu, un automobil nou sau o casă, aş alege o

imagine, o fotografie color a celei pe care o vreau, sau a uneia asemănătoare, dintr -o revistă,şi aş aşeza-o undeva unde mi-ar atrage frecvent privirea. Acest lucru tinde să menţină MinteaExterioară sub control şi grăbeşte concretizarea ideii mele.

Îţi voi oferi acum o listă de cuvinte cu o mare forţă, cuvinte care nu numai că îţi vor menţine forţa vitală reînnoită, dar te vor şi ridica, susţine şi purta pe drum ori de câte ori puterea fiecăruia este necesară:

CONCENTRAREPACE

ECHILIBRUARMONIE

BUNĂVOINŢĂ NON-REZISTENŢĂ

DREPTATELIBERTATEORIENTARE

ÎNŢELEPCIUNE ÎNŢELEGERE INSPIRAŢIE

INTELIGENŢĂ MEMORIE

LEGE ŞI ORDINECREDINŢĂ

ÎNCREDERE SPIRIT

SĂNĂTATETĂRIE ENERGIE

ACTIVITATE



VITALITATEPUTEREVIAŢĂ

TINEREŢE SUCCES

FERICIRE

VIGILENŢĂ INVENTIVITATEPERSISTENŢĂ

SCOPREALIZAREMĂIESTRIE

AUTORITATE

După activităţile dedicate treburilor tale zilnice şi devitalizarea care urmează astfel, maimult sau mai puţin, e bine să îţi rezervi o oră sau o jumătate de oră, după cum ţi-ar dicta

propria judecată, în fiecare seară când poţi fi singur şi de nederanjat, şi în tăcere şi în liniştea propriei tale fiinţe, să iei fiecare cuvânt separat din listă, ori, după cum consideri, să alegicuvintele care crezi că necesită o reîmprospătare specială pe moment.

Imprimă - ţi ferm fiinţa cu fiecare cuvânt şi, în acelaşi timp, interpretează-i înţelesul şiefectul asupra ta, nu neapărat în sensul său general acceptat, ci strict a ceea ce înseamnăpentru tine.

Deşi încerc să-ţi imprim continuu ideea că tu eşti acel „EU”, puterea din lumea ta, şi cătrebuie să te ridici pe propriile tale picioare şi să o trăieşti, marile caractere ale omenirii seretrag de la vederea lumii, se feresc de publicitate din cauza nimicniciei acesteia. Totuşi, nute sfătuiesc să foloseşti declaraţia „EU SUNT” în combinaţie cu aceste cuvinte decât dacă, înacel moment, eşti într -o dispoziţie mentală pozitivă, dacă ai convingerea fermă a ceea cerepeţi.

A declara, de exemplu, „EU SUNT PUTERE”, lasă Mintea Interioară deschisă ataculuicelei Exterioare în formă de negare sau îndoială. Pe când, atunci când numai cuvintele suntrepetate, ele nu iau asupra lor natura declaraţiei, aşadar Minţii Exterioare nu i s -a dat ocaziade a sări la bătaie.

Pentru a simplifica explicaţia atitudinii tale potrivite în timpul acestei practici, aş puteaspune că, ţinându-ţi gândurile departe de trup şi departe de lucruri şi treburi externe, te plasezi automat în dispoziţia ideală. Desigur, Mintea Exterioară va colinda pe coclauri şi va

aduce cu sine sute de aiureli, de sute de ori, dar, precum automobilul la care am făcut referireşi care a deviat pe drumuri lăturalnice, o aduci înapoi de fiecare dată, punând -o de fiecaredată pe cursul cel bun. Această tendinţă de cutreierare fără rost a Minţii Exterioare va slăbi înaceste intervale, iar tu te vei descoperi a fi un maestru în arta concentrării.

N-ar trebui să fie niciun efort, nicio sforţare, nicio încordare sau nelinişte asociateacestei practici. Îţi dedici fiecare seară, dacă nu eşti prins altfel cu treburi ocazionale,obligaţii sociale ori familiale, pentru a îngădui acestor cuvinte să pătrundă în fiinţa ta precumstropii de apă limpede ce intră într -un vas cu apă tulbure, iar murdăria este forţată în afară picătură cu picătură, până ce vasul rămâne plin numai cu apă curată.

Aceste puternice cuvinte, acţionând asupra ta (asupra fiinţei tale) în acelaşi fel în care

hrana acţionează asupra corpului tău, îşi găsesc automat locul şi folosul înlăuntrul tău, aşacum o fac elementele conţinute de alimentele pe care le ingerezi – şi nu ar trebui să cauţirezultatele acestei practici, aşa cum nu cauţi după ceea ce rezultă din cele pe care le mănânciîn fiecare zi.



Vei practica acest sistem în fiecare seară, cu regularitate şi sârguinţă, aşa cum îţi permittreburile tale, iar apoi vei uita de ele cu desăvârşire până seara următoare. Ele îşi vor vedea derostul lor, sub suprafaţă, necunoscut ţie, dar efectele lor se vor arăta în tine şi în acţiunile tale.

Apropiindu-ne de finalul instruirii tale, consider că e potrivit să conturez un exemplude procedură pentru tine. De vreme ce, aşa cum am mai spus, cuvintele sunt adesea atât deneputincioase în a transmite înţelesul potrivit atunci când tratează un subiect ca acesta, voiaborda lucrurile din unghiuri diferite pentru o optimă elucidare.

Iată un exemplu: invocând ajutorul acestei Legi, nici banii, nici prietenii ori influenţanu reprezintă o necesitate pentru realizarea a indiferent ce îţi vrea inima.

Fie că eşti un bancher, un funcţionar ori un lustragiu, Legea nu ţine seama de persoanăori de poziţia persoanei. Fie că ambiţia ta vizează poziţia pe care o ocupi acum, sau fie cănecesită o schimbare radicală de la ceea ce faci acum. S-ar putea să nu ai niciun plan precis înviaţă, numai scopul de a merge înainte. Din moment ce chiar şi toată dorinţa din lume nu teva duce nicăieri, devine necesar să stabileşti un obiectiv clar , pe care să clădeşti mai apoi.

După ce cugeţi îndelung, decizi asupra unui Scop Suprem. Este depărtat, poate, dar asigurarea splendidă este aceea că poate fi atins. Care e primul tău pas? Pentru un banchersau un negustor – este acela al unei creşteri semnificative în venitul lunar? Sau, dacă eşti unangajat – vizezi o poziţie mai înaltă? Iaca, ai cel dintâi şi cel mai apropiat obiectiv în direcţiaObiectivului tău Suprem.

Când primul obiectiv este atins, apoi ce? Stabileşte altul, dincolo de acesta, imediat . Dece? Din cauza naturii speciale a Minţii Externe, care tinde să se complacă în inerţie după ce afost silită să ajungă la o ţintă. Îţi poţi imagina Mintea Exterioară reflectând ceva de genul: „Ei bine, am fost călărită fără milă şi adusă aici, dar acum am ajuns şi va trebui să mă odihnesc”.

Dar tu îi vei spune, „Nici vorbă de odihnă, deja te-am strunit spre altceva”. Deoarece, odată prins acel avânt de mare importanţă, menţine-l. Ţine-te de el. Şi pe măsură ce avântul creşte, paşii progresului tău devin mai rapizi, până ce, într -un final, va fi posibil să atingi un obiectivaproape imediat, precum practicanţii versaţi ai acestei arte.

Cursul urmat în producerea obiectivului tău poate fi asemănat procesului ce are locîntr -o sămânţă. Fiind fixată în întunericul pământului, începe să se exprime, sau să seconcretizeze în imaginea exactă înscrisă în celula ei vitală şi, în conformitate cu Legea,trimite în sus un mugur ce caută lumina. În acelaşi timp, trimite şi în jos rădăcini ce cautănutrirea. Dacă, în calea ei ascendentă, mugurul acela întâlneşte obstacole în vreo formă sau

alta, nu încearcă să le împingă din faţa lui. O ia pe lângă ele. Dacă rădăcinile nu reuşesc săgăsească nutrimentele necesare, planta se ofileşte. Dacă totul merge bine, înfloreşte şi,atingându- şi scopul, o nouă sămânţă este lăsată să cadă şi procesul se repetă. Ţine minte căîntregul proces are loc în întuneric, sub suprafaţă. Vasăzică aşa e cu noi. Acolo e locul unde îşi au obârşia toate ideile importante şi măreţe.

Vei arunca aşadar ocheade din colţul ochiului pentru a vedea cum se desfăşoarălucrurile? Te vei pune oare pe analizat cum funcţionează, sau dacă funcţionează într -adevăr? Nicidecum. Stabileşti obiectivul. Ai plantat deci sămânţa. N-o să te apuci să dezgropisămânţa din grădina ta pentru a vedea dacă a încolţit. Ai sădit -o şi udat-o şi eşti mulţumit că, potrivit legii fiinţei sale, va răsări. În acelaşi fel, nimic de pe suprafaţa pământului nu-ţi poate

împiedica obiectivul să se exteriorizeze, fiindcă nimic din lume nu poate anula LegeaUniversală. Sădeşti ideea-sămânţă. O ţii acolo. O întreţii.

Ţi-ai îndeplinit partea ta. Ai încredere în Lege să-şi facă partea ei.



Vei întâmpina rezistenţă? Oh, da! Activitatea ta o creează. De ce? Pentru că acţiuneanecesită re-acţiune pentru a o suporta. Rezistenţa este polul negativ al acţiunii sau activităţii,polul pozitiv, aşa cum ai auzit deja, iar tu ai nevoie de ambele. Dacă nu exista rezistenţă,acţiunea ar fi fost non-existentă.

Rezistenţa e cea care ţine avionul în aer. Fără rezistenţă, nu ar putea zbura. Nici păsările n-ar face-o; ori peştii – n-ar putea înota; sau tu, n-ai putea păşi. Pe măsură ce putereamotorului creşte, cu atât mai mare avântul avionului şi cu atât mai mare rezistenţa necesarăpentru a-l susţine. Cu cât mai mare elanul, cu atât mai mari altitudinile ori înălţimile posibilde atins. Cu scăderea forţei motorului vine şi descreşterea în avânt şi coborârea avionului.

Acesta e un exemplu pentru noi. Avântul trebuie să fie obţinut şi apoi menţinut , de va fisă atingem înălţimile reuşitei. Iar treaba devine plăcută imediat după ce aparenta dificultate a primilor paşi a trecut. Căci nu e nimic mai aducător de bucurie decât satisfacţia de a firealizat ceva demn de laudă.

Vei admite rezistenţa în vreun fel? Nu. Căci, dacă o vei recunoaşte ca forţă opusă progresului tău, îi rezişti, aşadar admiţi automat că e o forţă mai mare decât tine, din momentce nicio forţă inferioară nu poate întârzia progresul uneia superioare. Asta -i clar. Şi, mergândmai departe, ţine minte acest mare adevăr: oricui şi la orice rezişti, fie cu gândul, cu vorbasau cu fapta, fie sub forma criticismului, invidiei, geloziei, urii sau altfel, cu siguranţă îl alimentezi pe acela şi te slăbeşti pe tine proporţional. De ce? Pentru că ai luat în moddeliberat o porţiune din preţioasa ta forţă vitală atât de necesară progresului tău şi aitransferat-o acelei persoane sau acelui lucru. N-ai observat asta uneori, când cineva sesleieşte de puteri după un „acces de furie” îndreptat asupra cuiva? Extenuarea este epuizare.Şi a epuiza înseamnă a goli. Ceva a ieşit. Da, spre cealaltă persoană, în avantajul lui şi în

defavoarea celui care s-a enervat. Acesta e un exemplu de transfer de forţă vitală în formăviolentă.

Eşti foarte norocit învăţând această înţelepciune. Acum, te rog, practic-o.

Documents

John McDonald - Mesajul Unui Maestru (Rezumat)