Misterele Romaniei vol. 3culese de Grig de pe net CuprinsVol. 1 mpra ii traco-iliri i Strromni Conspira ia anti-dacic: Ascunderea originii dacice a unor Testamentul Lupului Alb O enigm nedezlegat: tezaurul dacic inutul uriailor sau loc de trecere ntre dou lumi?! Argedava tinuita Am dezgropat uriai cu mna mea, n 1950 Uriaii de ieri Blestemul uriailor din creierii mun ilor Oameni din neamul zmeilor Piramidele de la Sona Bozioru-Scieni Peterile rupestre din Mun ii Buzului Clugrii carpatini Iconari - sculptori de suflete Tbli ele cerate de la Roia Montan Tbli ele de la Sinaia Misterul tbli elor de la Trtria Dacii liberi (A. Punescu) Misterul balaurilor, cltorii norilor Localizarea Kogaionului Leagnul civiliza iilor i al nemuririi Stema veche i stindardul Daciei Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeufocului Blestemul Tradi ii i legende romneti broasca lui Noe Mitologia Mrii Negre Potopul biblic a fost confirmat Romnul care ateapt potopul Podul uriailor 3 9 16 18 20 24 29 33 35 37 41 49 53 56 59 65 93 96 97 102 112 114 119 122 130 131 136 138 141

Misterele din Mun ii Bucegi Atac n Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?! Sarcofagele din inima Retezatului n Carpa i exist o poart ctre un alt univers Blestemul dinozaurilor vii Misterul sfincilor din Carpa i Misterele Calimanilor: inscrip ii vechi de 2500 ani la Muzeul Megali ilor care nu exist Melodii ntr-o limb Copiii diavolului Pericolele de sub Bucureti Catacombele Bucuretiului i ale altor orae din Romania Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti Unde a fost mormntul lui Vlad epe? Buzul, traversat de galerii subterane Catacombe n centrul vechi al Slatinei Re eaua subteran - Brila Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant Tunelul Castelului Bran a fost construit n anii 1930 Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vnzare pe Okazii ilor la Straja Tunelul sfin Lacuri subterane Misterul apelor pierdute din Dobrogea Sculpturile Mrii Sarmatice. Trovan ii Tradi ii magice la romni Vol. 2 Casa fulgerelor Trecere ntre dou lumi la Piatra Craiului Locul care a sfidat realitatea Por ile Raiului n Romnia Templul Ursitelor de la inca Veche Misterul oamenilor lega i de sat Comara regelui Solomon se gsete la Braov ?! Sunt lituanienii urmaii romnilor ? Dealul straniu de la Pdurea Baciului Cei mai btrni romni

143 147 166 167 169 171 180 183 185 190 198 209 227 234 235 237 239 242 243 245 246 248 250 252 5 11 14 20 26 29 33 35 37 442

Gugulanii Misterul de la Petera Muierii Polovragi adevrata peter a lui Zamolxis? Pestera Movile Petera Coliboaia Petera cu oase Aprodul Purice a existat cu adevrat O enigm nedezlegat drumul dobrogean al mtsii Blestemul capelei de la Banloc Harta zonelor radioactive periculoase din Romnia Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj Ada-Kaleh, insula scufundat Prezicerile lui Nostradamus pentru Romnia Atlantidele romneti Misterul de la Petera Tuoarelor Sarmizegetusa Regia trecut mare i prezent trist Costeti, locul unde duhurile dau cu pietre Biserica din Densu misterele trecutului Malmaison, locul unde a fost chinuit elita Romniei Cinci locuri din Romnia despre care nu tiai c exist Energii misterioase n Bucegi Zona schitului Sihla Descoperiri la poalele Ceahlului Rpa Diavolului Vol. 3 Grotele de la Canaraua Fetei Basarabi complexul de biserici n caverne Furnalul de la Govjdia Restaurantul Carul cu Bere din Bucureti Romnii care triesc cu acalul auriu Limba romn n Asia Petera Sf. Grigorie Decapolitul (Petera Liliecilor) Bomba de sub Bucureti Pustnicul zpezilor Cum au disprut focile din Romnia

47 51 54 55 57 59 64 65 66 68 70 73 77 81 90 95 104 105 110 113 117 120 123 126 5 16 21 31 38 42 47 98 113 1203

Printele Arsenie Boca Piramid misterioas la Rnov Fr ia regilor traci. Misterele coifurilor Satul subteran al crucilor de piatr Misterele din pdurea Clugreasca Piscul Crsani comori i poveti uitate

124 132 138 145 153 173

4

Grotele de la Canaraua FeteiUnul din locurile pe care Dobrogea le pstreaz n tcere, cci dac ar vorbi ..., este Canaraua Fetei. Dup un lung drum fcut n soare i praf de calcar i apare un loc n care cu miestrie se mpletete frumosul cu ineditul, curiozitatea cu misterul. Canaraua Fetei este o rezerva ie natural, faunistic, floristic de aprox.168 hectare, ce are caracteristicile unui canion. Aria protejat are o spectaculozitatea aparte datorit structurii particulare a substratului geologic ce ofer premisele unui relief de tip carstic care n centrul rezerva iei este reprezentat de o vale larg cu aspect de canion, cu pere i de calcar de pn la 40 de metri nl ime, brzda i de fisuri, nie, grote i peteri. n acest teritoriu triesc: broasca estoas dobrogean, vipera cu corn, pianjeni mediteraneeni, toate protejate.5

Despre acest loc al Dobrogei se tie destul de pu in cu toate c sunt foarte multe legende i poveti despre aceast zon. i din punct de vedere geografic este interesant, Canaraua Fetei fiind Canionul Romnesc. Btrnii spun c pe aici a curs cndva Dunrea, este vechiul curs al Dunrii i este un loc foarte atractiv pentru cuttorii de comori. Localnicii spun c la vremea n care Cadrilaterul a fost desprins de Dobrogea, bulgarii care erau pe teritoriul Romniei i-au ngropat averile i au fugit n patria lor. Aceast poveste circul i pe teritoriul Bulgariei i deseori vezi venind aici n cutarea aventurilor i comorilor de odinioar, vistori. Marile comori nu s-au lsat descoperite dar asta parc a alimentat i mai mult imagina ia celor care se aventureaz printre vipere cu corn i alte vie uitoare de aici. O alta poveste circul legat de numele de Canaraua Fetei. Se spune c aici, cnd au invadat turcii, romnii i-au ascuns nevestele i fetele. Turcii le-au descoperit pn la urm ascunztorile i mai multe fete s-au aruncat de pe stnci pltindu-i cu via a onoarea pe care i-au pstrat-o neptat. n pere ii calcaroi se spune c se ascunde i o biseric spat. Accesul n partea superioar a grotei, acolo unde se afl, este n momentul de fa imposibil. Dup ce turcii au intrat n Dobrogea mai mul i clugri s-au refugiat aici i acetia au nceput s jefuiasc satele turceti i s fure fetele. Toate bunurile au fost ascunse ntr-o ncpere6

secret. O alt poveste despre aceast biseric spat n calcar vorbete despre un culoar lung spat pn la Cetatea Adamclisi. Toate aceste poveti te duc cu gndul la celebra ntrebare A fi sau a nu fi adevrat. Doar pere ii de calcar tiu tot ce ascund, tiu tot ce timpul le-a defilat prin fa . Dar tac ... e o tcere ca la asfin it ... o tcere care i incit imagina ia, alimenteaz povetile i legendele. Oricum ar fi, pmnturile Dobrogei sunt pentru to i cei care au ochi de vzut i urechi de ascultat. Le gsim venic, n estul rii, rcorite de Marea Neagr. Canaraua Fetei Prin 1981, un taran din comuna Cerchezu ii sesiza pe istoricii de la Constanta in legatura cu ciudatele incaperi scobite in peretele cochilifer al unei terase deschise spre lunca Ceairului, de langa Dumbraveni. Locul este cunoscut de localnici sub numele de Canaraua Fetei (bg. kanara, stanca). Cativa cercetatori s-au deplasat acolo si au constatat ca este vorba de un adevarat complex rupestru, asemanator celui de la Basarabi, dar de dimensiuni ceva mai reduse. De atunci, nu s-a mai auzit nimic despre acest loc... Am pornit intr-acolo insotiti de fratele Gelu, de la Manastirea Dervent. Dupa vreo 2 ore de drum, am ajuns in marginea Dumbravenilor, unde, in primavara acestui an, s7

au pus bazele unei manastiri cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Impreuna cu cei 2 parinti de aici, Antim si Teodor, am plecat spre misterioasele grote din peretele de calcar. Dupa vreo 4 kilometri printr-o zona aproape salbatica, acoperita de ierburi cu mirosuri amare, oprim masinile la poalele unui munte ros de soare si geruri. Undeva, in ochiul de cer de deasupra lui, un vultur deseneaza cercuri largi, hipnotice, incercand parca sa protejeze un loc de taina. Acolo sunt bisericutele rupestre, ne da de veste parintele Antim, aratand chiar spre culmea peste care pasarea plana maiestuos. Incepem sa urcam pe o carare abia banuita, prin buruienile cat omul. Dupa cateva minute, ne trezim sub o bolta de piatra, ca o cupola de biserica. Aici e Canaraua Fetei. Cu multi ani in urma, nu se stie exact cand, s-a desprins o bucata mare de stanca, dezvelind mai multe incaperi sapate in piatra. In acest loc, acum peste 20 de ani, Costel Chiriac, impreuna cu alti istorici locali, a gasit incaperi dispuse pe doua nivele: parter si etaj. Din peretii innegriti de funingine strabate un zgomot straniu, ca un cor, ce vine din strafunduri, interpretat de mii si mii de insecte invizibile. Bisericuta de la etaj Din incaperile de jos zrim partea superioara a monumentului, in care8

distingem cele 3 despartituri ale unei biserici stravechi: pronaosul, naosul si altarul. Improvizam o scara dintr-o ramura groasa de copac si, impreuna cu cei 2 calugari, urcam cu greu la etaj. Pasim cu emotie in ceea ce a mai ramas din biserica. Peretii sunt arsi de un incendiu violent. Cu greu se mai poate distinge ceva, in afara de numele unor contemporani de-ai nostri inconstienti, care au tinut sa-si zgarie nepretuita identitate pe peretii afumati. Bisericuta are o lungime de aprox. 7 metri. In peretele nordic al altarului se afla o mica fereastra sapata in roca, avand deschiderea spre o galerie-culoar lunga de vreo 35 de metri. Inaltimea altarului nu depasesete cu mult 2 m, plafonul lui avand forma de semicalota sferica. In naos se mai pastreaza urma unei banchete sapate in piatra, iar in pronaos accesul se facea printr-o intrare boltita. Lungimea a ceea ce a mai ramas din pronaos este de aprox. 2,5 m. Pe axul bisericutei, la vest de pronaos, se afla un spatiu de acces dinspre exterior, sau poate chiar de la nivelul inferior al complexului. Galeria cu sfin i In apropierea spatiului de acces se mai afla o incapere mica, unde a fost sapata o absida orientata spre vest (contraabsida), in care se vede o firida cu mai multe nise pentru opaite. Aceasta incapere din vecinatatea mormintelor servea probabil drept atrium sau in scopuri liturgice (Costel Chiriac). Au fost identificate 3 lacasuri9

funerare, profanate in timp. Nu se stie cine au fost cei inmormantati aici, dar este sigur vorba despre persoane importante, de vreme ce au fost inhumate in interiorul complexului. Poate chiar unii dintre monahii asezarii, sau 3 dintre sutele de sfinti anonimi din Dobrogea. In prezent, in lacasurile de piatra se afla numai pamant amestecat cu cenusa. Din dreptul camerei cu contraabsida incepe catre est o galerie, un traseu partial paralel cu bisericuta, sapat mai in profunzimea terasei, pe o lungime de aprox. 35 de metri. In doua locuri, in podeaua galeriei au fost facute gropi rectangulare, cu o latime cam de 0,60 m, astupate cu piatra sfaramata marunt (provenind probabil de la excavarea galeriei) si avand rolul de gropi de evacuare a pietrei spre parter, sau de posibile galerii de acces de la nivelul superior la cel inferior, in caz de pericol. La vreo 7 m de la ultima groapa, spre est, galeria se infunda. Scrieri nedescifrate si pietre fasonate Incercam, cu emotie, sa coboram in mileniul ce ne desparte de primii locuitori ai acestui complex. Este greu de crezut ca asezarea nu a mai fost locuita inainte de a-si face aici biserica crestinii. Nu-i exclus sa fi existat in aceste incaperi un altar al lui Zalmoxis, zeul venerat de vechii daci. Cele cateva inscriptii descoperite de cercetatori nu au fost descifrate, iar astazi, practic, au disparut. Pe celalalt mal al10

vaii, specialistii au descoperit, pe o lungime de vreo 10 m, pietre mari fasonate, legate cu pamant - resturile unui zid ce marca traseul incintei intregului complex, sau doar conturul unei locuinte. Lipsa unor sapaturi arheologice de amploare a facut ca misterul acestui loc sa ramana pecetluit. Cele cateva fragmente ceramice atipice gasite aici nu spun mare lucru. Nici cele apartinand feudalismului timpuriu, de tip Dridu, gasite in albia vaii, nu ofera prea multe informatii. Un lucru este evident: asezarea si-a gasit sfarsitul in urma unui violent incendiu. Un sistem zonal de comunitati monahale Specialistii spun ca intre complexul de la Dumbraveni si cel de la Basarabi exista numeroase similitudini, de unde s-ar putea trage concluzia ca ele ar fi contemporane, opera unor comunitati crestine din a doua jumatate a secolului 10, durata lor de existenta fiind greu de apreciat. Se fac analogii si comparatii cu alte descoperiri de acest gen, din aceeasi zona, dar si de pe teritoriul actual al Bulgariei (unde la Silistra si pe valea raului Suha-Reko au fost descoperite 5 bisericute sapate in stanca si 8 chilii monahale datand din secolele 9-10). Concluzia exprimata de unii cercetatori este ca toate aceste11

biserici rupestre, alaturi de cele de la Casian, jud. Constanta, fac parte dintr-un sistem zonal de comunitati monahale rupestre din Dobrogea. Ele dau o imagine destul de complexa asupra evolutiei crestinismului intre Dunare si Marea Neagra, pe teritoriul fostei provincii (theme) bizantine Paristrion, facand parte din fenomenul aanumitului monahism popular bizantino-balcanic (prof. Petre Diaconu), ce avea, in a doua jumatate a secolului 10, cel putin la Basarabi, un caracter initiatic, tinand de sincretismul religios ce va fi precedat intronarea fireasca a cultului crestin. Marturiile memoriei colective Ne despartim cu greu de aceste locuri atat de stranii si de putin cunoscute si-o pornim catre sat, cu speranta ca memoria colectiva mai pastreaza, prin cotloanele ei, ceva despre acele vremuri. Ajungem astfel in curtea lui Vasile Roman, un batran de 85 de ani. Cand eram copil, ne jucam pe acolo mai multi. Erau acolo jgheaburi in piatra, din care mancau caii. Erau si niste scari. Mi-aduc aminte ca pe pereti erau zgariate inscriptii, pe care nu le puteai citi. Era si cate o figura de om cioplita in piatra, iar sus se vedeau un fel de paturi sapate in stanca... - ne povesteste acesta, lamurindu-ne si ca termenul de canara inseamna grota in stanca, loc de unde s-a scos piatra. Acolo cica duceau turcii fecioare luate din sat si le pangareau, adauga12

mama Anica, sotia lui Vasile Roman, spunandu-ne ca locurile sunt inca pline de aur de pe vremea turcilor... Parasim Dumbravenii (cel mai vechi sat cu populatie colonizata din Vechiul Regat), uimiti si tacuti, molesiti de ganduri si de caldura. Lasam in urma un petic de eternitate caruia, pentru cateva clipe, am incercat sa-i fim contemporani. Ne-am smerit urcand spre acele bisericute din stanca, lasandu-ne trupurile impunse de spini, cu speranta ca cei in drept se vor ocupa de acest document in piatra al istoriei noastre vechi, despre care am adus aici marturie. i cei n drept se ocup. Iat o mostr de facsimil cu stadiul din 2007:

13

14

Situa ia dup 3 ani i jumtate (noiembrie 2010): zero. De notat c ministerul d (nu de la el, ci de la UE), 21 mii EUR, adic mai pu in dect valoarea unui autoturism achizi ionat pt. plimbrici. 44.068408 27.646032

15

BASARABI COMPLEXUL DE BISERICI N CAVERNEDescrierea sitului arheologic i a imaginilor Dr. Constantin Chera

Complexul de monumente cavernicole de la Basarabi a fost descoperit n 1957, pe timpul activit ilor de la cariera de var. Complexul, folosit din a doua jumtate a secolului al 9-lea pn la jumtatea secolului al 11-lea, const dintr-un numr de galerii, locuin e, cripte, morminte, ase capele i o carier din aceeai epoc, loc n care se scotea varul. Toate elementele componente ale complexului arhitectural sunt spate n colina de cret, la diferite nivele, n pere ii verticali ai vechii cariere.

16

Principalele concluzii privind loca ia, rolul i semnifica ia monumentelor cavernicole sunt deja stabilite, dei studierea lor nu este terminat nc. Dup cumse tie, Dobrogea a fost sub stpnirea Imperiului Bizantin timp de secole, stpnire stabilit din nou la gurile Dunrii dup o scurt perioad de declin politic i militar de la nceputul secolului VII. S-a dovedit arheologic c n ultimele decenii ale secolului X i la nceputul secolului XI, cariera de la Basarabi era folosit pentru a construi zidul de piatr transdobrogean (unul din cele trei ziduri ale lui Traian ntre Constan a i Cernavod), cu ajutorul popula iei locale, romneti. n zona de lng Basarabi, zidul are o structur superioar din blocuri de var. O serie de elemente reprezentative ale acestui complex arheologic este specific pentru popula ia romn sin Dobrogea. Sistemul de exploatare la suprafa , n scar i terase, a depozitului de var, folosit din vremurile antice n carierele romane (inclusiv n Dobrogea) a fost necunoscut popula iilor migratoare. Multe din mormintele excavate17

erau construite conform tradi iilor mai vechi, romane. Exist reprezentate dou tipuri de ceramic: tipul Dridu i cel importat, bizantin, motenind tradi iile mai vechi greceti i romane. Cu privire la concep iile de construc ie, cadrele religioase, cu apside, nave centrale i laterale, dei mici, pstreaz planul exact al bazilicilor din secolele IV VI A.D. ntregul ansamblu, cu decora iunile sale figurative i simbolice, reprezint un document deosebit de important pentru istoria noastr, unic, pn n acest moment, n pr ile estice ale Europei.

18

Decora iunile constau n figuri umane, clerici, clre i, animale, psri, simboluri laice i religioase, etc. Un mare grup interesant este reprezentat de figuri fantastice cum sunt montrii i dragonii. Acetia, mpreun cu halebardele reprezentate pe pere i, sunt de origine nordic, viking, un fapt confirmat i de analiza antropologic a dou schelete. Aceeai origine nordic, acceptat de to i oamenii de tiin , este dovedit i de o corabie viking. Alturi de alte elemente din secolele X XI excavate la Dinogetia (jude ul Tulcea), de asemenea specifice vikingilor, aceste descoperiri erau legate de ruta comercial ntre zonele scandinave i Constantinopol, cunoscut sub numele de ruta de la varegi (vikingi) la greci. O aten ie special trebuie acordat marelui numr de inscrip ii sculptate n pere i, cu folosirea alfabetelor grecesc, proto-glagolitic i glagolitic i a semnelor runice. S-a dovedit c alfabetele grecesc, proto-glagolitic i glagolitic erau folosite de popula ia romanic. Recent au fost descifrate un numr de inscrip ii n limba romn, con innd idiomuri religioase specifice. Lingvitii consider descifrarea textelor runice de la Basarabi ca fiind o sarcin extrem de dificil, datorit pstrrii lor fragmentare i absen ei multor elemente. Nu se tie mcar dac au fost scrise de la stnga la dreapta sau invers. Aa c texte runice rmn deocamdat nerezolvate.19

Dup descoperirea complexului de peteri, primele msuri de protec ie au fost luate n perioada 1957 1962, cu o structur de lemn care le acoper i protejeaz mpotriva ploii i vntului, dar acest lucru nu micoreaz prea mult diferen ele de temperatur.

N44.167219 E28.406708

20

Furnalul de la GovjdiaO bijuterie de arhitectur industrial, care se ncp neaz s rmn n picioare dup mai bine de dou veacuri de la darea n folosin , a fost trecut n uitare i aproape abandonat. Furnalul de la Govjdie un sat situat la circa 20 de kilometri de Hunedoara pstreaz intacte urmele activit ii metalurgice de la nceputul anilor 1800, dar pu ini sunt cei care i mai aduc aminte de el. Mai grav, mocni a care n trecut pleca din gara mic de la Hunedoara i ajungea n slbaticul sat de munte a devenit istorie de mai bine de 10 ani. Furnalul de la Govjdie a fost dat n func iune n anul 1806 i este primul din lume care a utilizat un proces de produc ie continuu. Fonta produs aici se regsete i acum n elemente care alctuiesc structura de rezisten a Turnului Eiffel din Paris. Construc ia lui de ctre autorit ile habsburgice nu a fost ntmpltoare. Satul Govjdie se afl n apropierea sitului extractiv de la Ghelari, de unde se extrgea minereu de fier. ntre anii 1871 i 1889 furnalul nregistreaz un vrf de activitate,21

dar dup ridicarea Uzinelor de Fier de la Hunedoara activitatea sa intr ntr-o perioad de declin. Ultimele repara ii au fost efectuate n anii primului rzboi mondial. Construc ia se pstreaz n stare oarecum bun i n zilele noastre, ns, din pcate, pu ini mai tiu de cldirea declarat n anul 2000 monument de arhitectur industrial. Din municipiul Hunedoara pn la Govjdie sunt aproximativ 20 de kilometri. Nu e departe, dar o dat ce prseti oraul metalurgic i mai apoi comuna Teliuc intri ntro alt lume, deseori ncremenit n timp. Un drum ngust, asfaltat sau betonat, strjuit de stnci abrupte sau pduri dese, te duce spre bijuteria arhitectonic realizat din piatr. Este destul s ii cursul apei zglobii i ajungi n satul uitat de lume. Doar zecile de case de vacan , aflate n vale, vorbesc despre modern, dar centrul localit ii a rmas neschimbat. Aproape prsit, am putea spune, dac ne uitm la cldirile care altdat adposteau cminul cultural, unde pdurenii coborau i ncingeau jocurile populare22

tradi ionale, ori la curtea aproape acoperit de vegeta ie, care adpostete furnalul. Altdat veneau aici turitii, tineri i btrni. Se duceau la baie pe Valea Runcului i vizitau i furnalul. Acum se opresc la casele de vacan pe care i le-au fcut mai jos i nu i mai intereseaz nimic, spune cu triste e un brbat pe care l-am gsit lng cldirea destinat unei tabere colare pentru sportivi. Furnalul, dei monument, nu este pzit, iar grilajul este larg deschis. Neierttoarea vreme a mcinat zidria Timpul a mcinat o bun parte din acoperi i din tencuiala exterioar, iar ferestrele, fr sticl, par s zmbeasc trist spre vizitatori. Incinta ns este uimitoare. nl imea este copleitoare, iar furnalul din centru s-a pstrat intact, la fel ca i chingile de fier care strngeau conul de crmid cu baz octogonal.

Nu tiam c avem aa ceva n jude ul Hunedoara, aici, lng noi. Sunt surprins n mod plcut s descopr locuri minunate, dar care, din pcate, nu sunt puse n valoare, spune Mihai, un turist care a aflat ntmpltor despre23

vechiul furnal i care a venit din Petroani s-l vad. Din fericire, deocamdat a mai avut ce, pentru c, dac nimeni nu va lua vreo msur, construc ia va fi n curnd acoperit de vegeta ia crescut n netire. Consiliul Jude ean Hunedoara s-a trezit ntre timp din reverie i a decis s fac ceva pentru monumentul istoric. De asemenea, Primria Ghelari vrea s pun n valoare Furnalul din Govjdie, cu ajutorul unui proiect finan at din fonduri europene. Avem cuprinse n buget lucrrile de amenajare a drumului dintre Hunedoara i Govjdie, ca s facilitm accesul turitilor spre acest monument. De asemenea, tiu c Primria Ghelari vrea s implementeze un proiect european pentru restaurarea i punerea n valoare a Furnalului de la Govjdie, a declarat vicepreedintele Consiliului Jude ean Hunedoara, Costel Avram. Mocni a speran ei Monumentul ar putea fi inclus ntr-un circuit turistic, dac ar putea fi refcut i traseul mocni ei care pn nu demult ajungea de la Hunedoara pn aici pe un traseu spectaculos, printre mun i. Din ea a a rmas deocamdat doar amintirea, dup privatizarea fabricii TALC DOLOMITA. Reconstruc ia traseului mocni ei de la Hunedoara gara mic pn la satul Govjdia ar aduce beneficii i turiti n zona Hunedoarei. De exemplu, turitii pot fi prelua i de la24

Castelul Corvinilor i transporta i pn la furnalul de la Govjdia. Mocni a ar uni spectaculos obiectivele turistice i ar aduce un plus de valoare Hunedoarei. Un exemplu de succes este la Mokra-Gora din Serbia, tot aa aveau o re ea de cale ferat ngust pn n 1989, cnd s-a dezmembrat linia; n 2000 un grup de pasiona i au pornit o ac iune de reconstruc ie a liniei, la aceast ac iune s-au alturat ministrul Turismului din Serbia i autorit ile ferate srbeti, pentru c i-au dat seama c, dac reconstruiesc linia, atunci vin i turiti i se va dezvolta i economia zonei. mpreun au trimis armata s cure e terasamentul, au scos inele i elementele necesare cii ferate din rezervele statului i au nceput reconstruc ia liniei. Au achizi ionat cteva locomotive i vagoane din Romnia, care altfel sfreau la fier vechi, i au renviat turismul. Dac s-ar reconstrui calea ferat ngust HunedoaraGovjdia, atunci i zona Hunedoarei ar avea aceeai soart ca i Mokra-Gora n prezent, se arat n peti ie. Grupul de ini iativ a ob inut un prim succes n refacerea liniei de cale ferat de ecartament ngust realizat ntre 1859 i 1871 i apoi consolidat i prelungit pn la Hunedoara, n 1900, pe baza unui proiect austriac. Un deputat hunedorean a fost impresionat de proiectul grupului de tineri i l-a prezentat ministrului Culturii i25

Patrimoniului Na ional, care a clasificat Calea Ferat Minier Ardelean drept monument istoric industrial de o deosebit importan . Acum mai este doar un pas care cost ns aproximativ 1,5 milioane euro: reconstruirea cii ferate pe unde a pufit mai bine de un secol mocni a. PRODUC IA DE FONT LA GOVAJDIE Insuficien a productiei furnalului de la Topli a pentru alimentarea cu materie prima a atelierelor ce practicau afinarea fontei, a preocupat forurile administrative superioare inca de la inceputul secolului al XIX-lea. In consecinta, Thesaurariatul din Sibiu, cu ordinul nr.478 din 18.II.1802, a dispus Administratiei din Hunedoara sa inceapa imediat un studiu pentru rezolvarea problemei sporirii productiei de fonta prin construirea unui nou furnal. Se atragea atentia ca amplasarea va trebui astfel facuta, incat problema alimentarii cu minereu de calitate, in cantitati suficiente si la un pret convenabil, sa fie rezolvata pentru multi ani inainte. Ca loc pentru amplasare a noului furnal, seful oficiului de forje de la Govajdie si inspectorul atelierelor din Hunedoara, au recomandat doua alternative : locul numit Limpertul Vechi, la confluenta vaii Runcului26

cu valea Govajdiei, in locul atelierului existent si pe Valea Cernei - in apropiere de Toplita, pe locul unde se gasea atelierul Baia Cerna. Administratia de la Hunedoara a avizat favorabil prima varianta (Govjdie), iar Thesaurariatul a aprobat-o, tinand seama, in primul rand, de faptul ca Govajdie era mult mai aproape de sursele de minereu de la Ghelar decat Toplita, cat si de posibilitatile de aprovizionare cu mangal, imprejurimile impadurite ale Toplitei fiind aproape epuizate, ca urmare a unei exploatari intense pentru aprovizionarea cu mangal a furnalului de la Toplita, timp de peste o jumatate de secol. Constructia furnalului a inceput in anul 1806, in comuna Govajdie, pe locul atelierului numit Limpertul-Vechi, care s-a demolat. Desi terminat in anul 1810, cand s-a asezat pe frontispiciul caldirii o placa comemorativa avand inscriptia: "Augusto Imperante Francisco Extructum.- 1810", s-a pus in functiune abia in luna aprilie 1813, odata cu darea in folosinta a anexelor care conditionau functionarea acestuia; costul total al constructilor s-a ridicat la 98.728 forinti si 50 creitari. Desenele nu s-au pastrat, insa din documente se cunosc dimensiunile furnalului: inaltimea totala 9,50 m; diametru creuzetului la baza 1,10 m; diametrul pantecului 1,15 m; diametrul gatului 1,05 m; inaltimea pantecului de la baza 3,15 m; inaltimea gurilor de aer de la baza 0, 47 - respectiv 0,53 m; volumul util 20,02 m3; creuzetul era de tip inchis. Alimentarea furnalului se facea prin intermediul unui pod de alimentare ce lega silozurile de materii prime cu gura furnalului. Aerul suflat era furnizat de doua suflante - foale care executau cate 7-8 suflari pe minut, actionate fiecare de cate o roata hidraulica . Prima campanie de exploatare a27

furnalului a fost foarte scurta (7 1/2 luni), datorita uzurii pronuntate a creuzetului si faptului ca s-a realizat o productie de fonta ce asigura necesarul atelierelor din imprejurimi, pentru o perioada de cca 3 ani. Productia totala realizata in aceasta campanie a fost de 1380, 3 tone. Dupa refacerea creuzetului, furnalul a fost repus in functiune in 1814, avand insa o productie mica, datorit lipsei de mangal . Aceasta a doua campanie de exploatare a durat pana la sfarsitul anului 1820, realizandu-se o productie medie anuala de 638,7 tone . Documentele vremii consemneaza calitatea excelenta a minereului de fier de care dispunea furnalul, asigurandu-se o scoatere de fonta de 40-42 %, cat si a mangalului obtinut din lemn de fag. Cu toate acestea realizarile de la Govajdie erau mult inferioare celor obtinute la Toplita, datorita unor defectiuni constructive la suflante, care furnizau aer putin si la presiune redusa si probabil lipsei de experienta a personalului de deservire. Fata de Toplita, care producea in principal fonta alba mai buna pentru afinare, furnalul de la Govajdie producea mai mult fonta cenusie, a carei transformare in fier sau otel era mai dificila. Aceste imprejurari au determinat conducerea Thesaurariatului sa dispuna incetarea productiei de fonta la28

Govjdie. In intervalul 1821-1837, furnalul este abandonat, instalatiile degradandu-se. Activitatea a continuat pe valea Govajdie numai la atelierele Nadrab si Bania de Coase, care dipuneau de cuptoare cu vatra deschisa pentru obtinerea fierului direct din minereuri. In urma incendiului de la 15 ianuarie 1837, care a distrus complet furnalul de la Toplita, a aparut in regiune o lipsa acuta de fonta. Pentru asigurarea necesarului de fonta a atelierelor din imprejurimi si acelor din Cugir si Sibisel, Thesaurariatul a trebuit sa opteze intre doua alternative: refacerea furnalului de la Toplita sau repunerea in functiune a celui de la Govajdie, complet degradat. S-a hotarat refacerea furnalului de la Govajdie considerandu-se a fi mai economica . Pentru refacere s-a alocat suma de 40.529 forinti, furnalul fiind repus in functiune la 15 noiembrie 1838 . Reconstruit la un volum util marit de 26,45 m3, furnalul a obtinut indici superiori, ca urmare a refacerii sistemului de aductiune a apei, a rotilor hidraulice si a perfectionarii suflantelor-foale de tip Debreczeny. Dar, datorita lipsei acute de mangal fornalul are o campanie de functionare de numai 7 luni. Este de remarcat interesul deosebit acordat de conducerea uzinei pentru modernizarea procesului de productie si in special pentru reducerea consumului de mangal . In acest scop, s-a trecut la preincalzirea aerului, dandu-se in functiune, la 25 august 1840 in preincalzitor de aer tip "Calder" - in greutate de 37 tone, adus de la Rhonitz (Silezia). Ca urmare a punerii in functiune a noului utilaj, s-au obtinut productii si productivitati imbunatatite . Preincalzirea aerului a fost abandonata in acelasi an, gazul29

de furnal fiind folosit drept combustibil la prajirea minereurilor . Rezultatele nesatisfacatoare obtinute la prajirea minereului au condus la repunerea in functiune in a doua jumatate a anului 1841, a preincalzitorului "Calder", care a functionat pana in anul 1879. Pentru transportul minereului la gura furnalului s-a montat in 1841 prima cale ferata ingusta, lunga de 246,8 m cu sine de fonta turnate la Govajdie . La reparatia capitala din 1842, creuzetul furnalului se micsoreaza si se reconstru-ieste tip "creuzet deschis", tinand seama de dezvoltarea turnatoriei de piese din fonta de prima fuziune. In 1849 la reparatia capitala, creuzetul a fost reconstruit de "tip inchis". In perioada 1850 si pana la oprirea din 1918, furnalul a suferit mai multe imbunatatiri constructive cu ocazia diferitelor reparatii, fapt ce a condus la cresterea treptata a productiei. Etapele mai importante privind functionarea au fost: 1850 - 1860 frecvente stagnari din lipsa de mangal; 1871 - productie de varf: 5.605 tone ; 1879 - reconstructie cu pereti subtiri si cuva libera. Inlocuirea preincalzitorului Calder cu doua de tip Wasseralfingen (suprafata de 134m2) avand ca urmare cresterea temperaturii aerului insuflat la 200-300o C; 1881 1886 - productii cuprinse intre 4.600 - 5.700 tone/an; 1886 - 1888 - oprirea furnalului datorita crizei economice; 1889 - productie de varf (8.800 tone); 1901 - rotile hidraulice de actionare a suflantei au fost inlocuite cu turbine de tip Francisc (50 HP 90-130 RPM); 1903 - reparare capitala, marirea volumului util la 43,9 m3; 1914 - 1916 - inlocuirea preincalzitoarelor Wasseralfingen cu tip Cowper. 45.741012 22.7912730

Restaurantul Carul cu Bere din BucuretiMonument: Locul n care se ame eau pe vremuri Caragiale, Cobuc, Goga, Delavrancea Palatul berii din Romnia opera unui ran ridicat din grajdurile Ardealului de Alina BDLAN TURCITU "Caru' cu bere" a fost proiectat de un arhitect care a lucrat i la Pele. A ieit o bijuterie. Proprietarul, un pui de ran plecat la Bucureti la 11 ani, a primit cele mai nalte distinc ii ale vremii, Steaua Romniei i Coroana Romniei "Eu, de la coarnele plugului, am realizat Caru' cu bere. Tu, din Capitala Romniei, s fii demn s m ntreci. Asta i-a scris bunicul tatlui meu, cnd tata mplinise 14 ani. La revedere tenis, la revedere schi, bonjour carte!". Ne-a citat din memorie nsui nepotul celui care a deschis Caru' cu bere, n 1899. Nepotul Niculae Mircea, inginer, are acum 73 de ani; i el, i tatl lui s-au nscut la Caru' cu bere, n odile de sus. Acum, Niculae Mircea este cel mai tnr dintre nepo i, se sprijin n baston, dar tie cu ochii nchii31

fiecare col ior. "Pe aici m ascundeam eu cnd eram copil", zice i ne arat scrile ce duc spre odile de deasupra restaurantului. Nu tia el pe vremea aceea c opera bunicului era istoric, una dintre primele berrii din Bucureti. Pe atunci sosea duium de lume nu numai pentru bere, dar i pentru crenvurtii cu hrean, frankfurteri, ridiche neagr cu ciolan la cuptor, specialitatea casei. Aici se ame eau pe vremuri George Cobuc (vinul i plcea, mai ales), Onisifor Ghibu, Delavrancea, Caragiale i Goga. Cobuc era ca la el acas, chelnerii i ziceau badea Gheorghe, iar lui i plcea s se ascund undeva, la mesele mai din spate, i s bea un vin bun. Slavici i Delavrancea, primar pe vremea aceea, erau prieteni buni cu bunicul, ajuns consilier la primrie. Aici se mai ntlneau i domnii Societ ii "Fr ia", s pun ara la cale i s-i ajute pe "fra ii" ardeleni s nve e carte. Studen ii buni la coal primeau o mas gratuit din partea casei. Berea cald i crenvurtii cu hrean - moftul boierilor stila i de la 1900 Moftul vremii cerea ca berea s o bei cald, de aia bunicul adusese i nite nclzitoare de bere - semnau cu nite32

eprubete, le bgai n halb i o nclzeau. Mititeii se gteau ca la spectacol: "Au fost gti i zeci de ani la rnd dup o re et secret, care se pstreaz i astzi. Se prjesc pe jar iute de lemne sau crbune, ungndu-se cu mujdei, aa ca s prind o crust rumen mprejur. Grataragiii ntorc fiecare mititel doar de trei ori, pn este prjit". Cnd s-a nfiin at, Caru' era ultramodern. Avea sistem propriu de climatizare, sursa lui de ap, iar reziduurile piereau ntr-o instala ie proprie de ardere. i acum fumul de igar este absorbit prin bolt, printr-o instala ie care nu se vede cu ochiul liber. Iar pe undeva prin perete, prin nite fante invizibile, vine aerul cald sau cel rece. Este tot instala ia din '99 i, incredibil, i acum merge perfect. "Berea nu s-a fcut niciodat aici, este o legend c se fabrica chiar n restaurant. n trecut, berea sosea de la Bradagiru, bun prieten cu bunicul, iar acum de la Tuborg. Iat un fragment din memoriile unui osptar care a lucrat aici prin '47: La Caru' cu bere nu putea intra oricine, trebuia s ai o carte de vizit bun. Ho ii i leneii erau da i afar. Cu toate astea, deseori vedeai mncnd un magistrat alturi de un bucuretean venit s comande numai doi mititei", i amintete nepotul.

33

Mo Ghi pivnicerul se uit n farfuria ta, cu un felinar n mn Dar de unde a tiut bunicul, biat de la ar, s fac aa berrie-monument, premiat i de Carol I? I-a oferit cele mai nalte distinc ii ale vremii, Steaua Romniei i Coroana Romniei. Iar acum, ntreaga cldire este monument istoric i de arhitectur. Cci bunicul era un pui de ran cnd a plecat la Bucureti, pe la 11 ani. Pn atunci dduse cu sapa i rnise blegarul boilor n satul Cata, lng Sighioara. Nu fcuse acolo dect patru clase. Se numea Nicolae Mircea. Ajuns n Bucureti, s-a apucat de treab cu fra ii mai mari, pe Podul Mogooaiei. A nv at rapid bcnia, s-a fcut apoi copil de prvlie pentru un unchi, la vndut bere. Depozitau berea n butoaie, o transportau cu carul, iar treaba a mers att de bine, nct i-au extins afacerea, ocupnd mai multe prvlii din corpul hanului Zltari i Pasajul Villacrosse. Nucleul Carului cu bere au fost cteva mese ntinse undeva, pe strada Francez de astzi. Cldirea de acum a Carului cu bere, cam 70% din ea, de fapt, s-a ridicat n numai 15 luni. "Aviz cunosctorilor de bere!", aa ncepea reclama la berria-restaurant, n ziarele vremii. "Ce om detept, bunicul! Prin acele cteva cuvinte a intit din prima ctre un anumit cerc de clien i", spune nepotul. Arhitectul a fost Zigfrid Kofczinsky, cel care a lucrat i n echipa de arhitec i a Castelului Pele i a Palatului Culturii din Iai. A fcut-o n stil neogotic, cu vitralii i picturi murale, candelabre, coloane, bol i, lambriuri din lemn de stejar i dou scri dantelate lucrate, ca i podeaua, din lemn masiv, fr cuie. Un mic palat. Ba i-a fcut i statuie34

minuscul, din lemn, lui mo Ghi , pivnicerul. St i azi coco at pe balustrada dreapt, cu felinarul n mn. "A cobort de mii i mii de ori n pivni e, unde erau peste 70.000 de litri de vin. Le inea acolo c iva ani, la nvechit, apoi, cnd le venea vremea, le scotea. Numai mo Ghi tia rnduiala vinurilor". "Cnd m-au fcut pionier, mi-au rupt cravata pe podium" Dar bunicul s-a sinucis cu o pastil de cianur, n 1929. O inea cu el n cazul n care-l prind ungurii, c era urmrit. Dar nu de asta s-a omort, ci fiindc i girase la banc afacerea fratelui, iar fratele a dat faliment. Trebuia acum s plteasc pentru el 8 milioane de lei, or, nici Caru' nu scotea atta bnet. "Din pur prietenie cu bunicul, Bragadiru Marinescu, de intorul cunoscutei fabrici de bere, a preluat administra ia Carului c iva ani, pn cnd a reuit s dea bncii toat datoria fratelui, numai din ce ctiga. Dup asta, administra ia a ajuns din nou la urmai, adic la tatl meu i la cei doi cumna i ai si", mai povestete nepotul. n '49 statul le-a luat cu japca afacerea, iar restaurantul a fost rechizi ionat. Pe proprietari i-a gonit n pod, unde pn atunci dormeau picolii, iar n odile de deasupra restaurantului, acolo unde copilriser stpnii, au nghesuit nite sraci. Erau zece oameni pe un veceu. "Statuia bunicului care st astzi n restaurant, atunci au ascuns-o chelnerii, s nu fie distrus. Cteodat, cnd era vreo srbtoare jos, la restaurant, osptarii urcau n pod i35

ne aduceau friptur de la mas. Era o atmosfer fantastic de familie. Pentru ca eu s am origine sntoas i s pot face coal, tata, om colit la Anvers, s-a fcut lctu mecanic, iar mama, legtoreas. i mie, cnd m-au fcut pionier, mi-au rupt cravata pe podium, pe motiv c min isem i c tata avea fabric de bere. i cnd m gndesc c bunicul l pusese pe tata la munca de jos, s fie chelner i s tie i el ct de greu se face un ctig! n studen ie (nimeni nu tia c tata a avut Caru' cu bere, trebuia s pstrez taina) m tot chemau colegii s bem o bere acolo. Eu i tot refuzam i le spuneam c n-am mai fost. ntr-o zi, m-am dus totui i, cnd au nceput to i chelnerii s m salute cu Ce mai face i, domule Mircea?, mi-au reproat c nu le-am spus adevrul, c eu merg des la berrie... ns erau chelnerii notri, de demult". Comunitii au vopsit picturile "capitaliste" de pe pere i Comunismul a slu it Caru'. S-au pus fe e de mas peste minun iile de mese din lemn de stejar vechi de un secol i s-a dat cu bidineaua peste picturile de pe pere i, pe motiv c ar nf ia scene capitaliste (nite boieri medievali la banchet, bnd bere la halb). De abia prin '84 au ieit la lumin, cnd statul a restaurat localul. Acum, inginerul Nicolae Mircea este coproprietar cu o verioar, iar administra ia o de ine o firm. Proprietarii nu ncaseaz dect banii de chirie pentru cldire, zice inginerul, iar firmei i revin ctigurile din restaurant. Chiar i acum, dup un secol i mai bine, Caru' cu bere e o afacere bun. n fiecare zi se perind ntre 1.500 i 2.000 de36

clien i i, de multe ori, dup amiaza nu po i s intri dect cu rezervare. De multe ori, clien ii rmn perpleci cnd, dintr-o dat, se trezesc fr nici un osptar n sal. Pentru ca, peste cteva minute, s apar to i, umr la umr, fcnd an oi parad printre mese. Coco at pe balustrad, Mo Ghi privete show-ul cu ochii lui de lemn.

37

Romnii care triesc cu acalul auriu - o specie reaprut din cauza schimbrilor globaleStenii dau nas n nas cu acalii aurii n Giurgiu, pe lng pdurea Cioflecu, de cinci ani. La fel, n Delt i n Clrai (pdurea Boianu, Sfredere i Fundulea) acalul auriu este o specie relativ nou n Romnia, a strnit curiozitatea exper ilor, iar unii pun apari ia sa pe seama schimbrilor climatice acalul auriu a devenit de-al casei n unele pduri din Clrai. Anul acesta au fost mpuca i numai aici cteva zeci. Pn acum vreo zece ani nu vorbea nimeni de specia aceasta n Romnia; acum acalii se plimb noaptea, nestingheri i, n haite sau nu, prin Delt i prin jude ele limitrofe Capitalei. n Giurgiu, de pild, sunt la ei acas. Se pare c ar fi reaprut din cauza nclzirii globale. "Pe teritoriul Romniei aveam semnale c ajunseser pn acum doi ani de zile, la nivelul Braovului. Astzi sunt raportri asupra prezen ei acalului n Maramure. Este o specie n continu extindere de areal. Cauzele? Poate modificarea habitatelor din Grecia, de unde exist semnale c a i disprut sau38

modificrile climatice", ne-a explicat dr. Dumitru Murariu, directorul Muzeului Na ional Grigore Antipa. Dar ce popula ie de acali aurii avem, dac ar mai trebui mpuca i din ei sau, dimpotriv, ar trebui ocroti i prin lege, nc nu tie nimeni. Se cunoate doar c sunt un fel de lupi n miniatur, ziua stau ascuni prin locuri mltinoase, dar noaptea ies din desiuri i atac ce are omul n curte: psri, porci, miei, iezi. Ba dau iama i n legume i n livezi. Uneori sunt buni cci cur vile, mncnd cadavrele de animale aruncate de oameni. Familiile de acali i sunt fidele una alteia, aa cum se ntmpl la porumbei. Abia dup ce un acal rmne vduv i permite s se mperecheze cu altul. Ruii l vneaz s-i fac mantouri din blana lui. n Romnia, acalul auriu a fost vzut prima dat n 1929, dar n timp specia a disprut. "Nu tim ce se ntmpl cu acalul auriu pe teritoriul Romniei" Curioi, luna trecut c iva specialiti au pornit ntr-o expedi ie pe urmele animalului. Au pus capcane, sisteme video i sonore, au fcut nop i albe ascuni n foioare de observa ie i, cnd au dat n rn de cte o urm proaspt de acal, au pozat-o din toate unghiurile i s-au mbr iat ferici i. Expedi ia (Orizont 2010) a organizat-o Garda Verde apar innd ONG-ului Crispus Sibiu, pentru ca la urm s fac un studiu i s propun un plan de conservare i protec ie a speciei.39

Proiectul l vor trimite programului european de finan are LIFE-Biodiver-sitate. "Vrem s ne lmurim despre ce este vorba - cci nu tim ce se ntmpl cu acalul auriu pe teritoriul Romniei, scade numrul sau crete? Sunt popula ii stabile sau sunt indivizi separa i? Nici mcar nu se tie cu certitudine unde se afl aceste animale, pe teritoriul rii. Se presupune c triesc n sud-estul rii i n Delta Dunrii. Orizont 2010 este prima ac iune prin care se studiaz la acest nivel problema acalului auriu", ne-a explicat Ovidiu Banea, ecolog i director Garda Verde. Unde i place acalului cel mai mult? n Delt i n Clrai Au nceput cu jude ul Giurgiu. "Suntem n zone cu interes cinegetic deosebit, avnd n vedere proximitatea fa de Capital. n Giurgiu se crede c ar exista popula ii importante", descrie Ovidiu Banea pe blogul su. Au descoperit c n pdurea Cioflecu oamenii tot dau nas n nas cu acalul de acum cinci ani. Iar n Ruicu, de trei ani. Ba chiar, aezat n foiorul din Cioflecu, fotograful echipei a tras n poz un acal care-i fcea de treab pe acolo. Urmtorul pe list: jude ul Clrai. Pe fondul de vntoare Boianu au reuit s "cheme" sonor trei pui de acali de 4-6 luni, stnd n hait. "ngrijorarea specialitilor este mare, avnd n vedere c aceast zon face parte din turismul de vntoare la mare mod printre vntorii italieni, austrieci, germani, spanioli, ce ajung s plteasc pn la 4.000 de euro pentru un exemplar de cerb carpatin. i vnatul psrilor este foarte dezvoltat n aceste dou jude e (Giurgiu i Clrai)", adaug ecologul.40

Din munca lor de detectivi, specia-litii expedi iei au mai aflat c, tot n zon, pe fondurile Boianu, Sfredere i Fundulea, oamenii convie uiesc cu acalii nc din 1999. Concluzia lor: clar, la Clrai acalului i place i aici s-a organizat mult mai bine dect n alte pr i. Stenii din Periprava (Delta Dunrii) se tot ntlnesc cu acalul de trei ani Cnd au ajuns la Gura Dobrogei, pstorii le-au spus senini s nu se mai chinuie att cu monitorizrile, cci mai bine le spun ei cum st treaba: acalul auriu se plimb pe aici de vreo zece ani, ei l-au vzut deseori. Dar "detectivii" notri n-au abandonat. Au ajuns pn pe Grindul Lupilor, au instalat cteva sta ii, au fcut observa ii vizuale, spotlight i la final au fost mul umi i: ntr-o sta ie au auzit cum urlau, din dou unghiuri diferite, vreo apte acali. Mai departe i-au petrecut noaptea pe alup, pornind n miez de noapte spre Sfntu Gheorghe. Acolo au gsit urme de acal i excrementele cu care slbticiunea i-a delimitat teritoriul. La marginea satului Periprava, nspre pdurea Letea, iar au vzut trei pui. Pe la Periprava, stenii le-au spus c, de vreo trei ani, i la ei sunt acali. Iar pe lng Srturi au mai auzit dinspre est nc vreo patru animale urlnd, prin sta ia instalat pe mijlocul canalului.

41

Limba romn n AsiaLucian Cuedean: Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat romneti, iar multe altele seamn foarte mult cu ale noastre. Asta pentru c ei sunt urmaii unui trib getic, ca i noi, dei distan a dintre romni i punjabi este de 4.500 de kilometri. Noi am nv at la coal c daco-ge ii ar fi fost o ramur a neamului tracic, care tria exclusiv n Dacia, pe actualul teritoriu al Romniei i care vorbea o limb diferit de latin. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-ge ii ar fi renun at par ial la limba lor pentru a nv a vorbirea cuceritorilor. Din combina ia acestora ar fi aprut, n timp, romna. Dup 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cuedean a ajuns la concluzia c aceast teorie este fals. Cuedean spune c triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografic vast, din Europa Central pn n Asia, aproape de China i de India. Actuala popula ie punjabi, din nordul Indiei, de pild, este urmaa unui trib de ge i localiza i n Asia Central cu peste 2.500 de ani n urm. Aceti urmai ai ge ilor vorbesc o limb asemntoare cu romna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu romna sunt comune i cu latina. Problema este c acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta nseamn c ge ii vorbeau o limb latin mult nainte de expansiunea roman.42

Rzboinicii ge i au urmai n India Am pornit de la informa iile legate de marele trib al masage ilor, atestat n centrul Asiei de ctre istoricii antici i pomeni i n Evagrius Scholasticus, scris n secolul VI d.Hr. i tradus n formula Ecclesiastical History de ctre E. Walford n 1846, din care citez: Actuala popula ie JAD Aa arat iile romnilor, urmaii daco-ge ilor din nordul Indiei este descendenta masage ilor. n limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats. Am plecat pe urmele acestei popula ii, Marii Jats. Chinezii i numeau Yueci, adic Ge i, Aa arat iile punjabi, urmaii masage ilor consemnnd domina ia lor n Punjabi. Deci, ge ii au trit cndva n Punjabi. De re inut:43

neamurile geto-dacice vorbeau aceeai limb, dup cum spune geograful antic Strabon (60 .Hr.-26 d.Hr.), adic de la Carpa i pn n centrul Asiei, ne-a spus Lucian Cuedean. Dac ge ii au stpnit teritorii din Europa pn n Asia, dac popula ia punjabi este o urma a acestora, iar romnii sunt, la rndul lor, urmai ai ge ilor, dr. Cuedean a fost curios s vad dac exist vreo legtur lingvistic ntre noi i ei, comparnd cuvintele din cele dou limbi. Dup 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia c cele 80 de milioane de persoane ale comunit ii punjabi vorbesc o romn arhaic. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune i cu latina. Dar dac punjabi este o limb vorbit cndva de ge i, nseamn c neamurile getice vorbeau o limb latin nainte de apari ia Imperiului Roman. De unde rezult c limba romn e mai veche dect latina. Concluzia e c ntr-un trecut imemorial exista o singur limb european, cel mai probabil romna arhaic, sau getodaca, i care printr-o serie de migra ii i modificri a nscut toate limbile numite indo-europene, printre care i latina. Iar rzboiul dacoroman a fost unul fratricid. Pn n ziua de azi se vorbete romna sau aromna din nordul Mrii Adriatice, pn la Volga. Mai mult, n Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limb romn, spune Cuedean.

44

A studiat 20 de ani problema masage ilor Lucian Cuedean are 70 de ani i ia dat doctoratul n tiin e medicale. nainte de 1989 a lucrat c iva ani n Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a nceput s caute explica ii pentru faptul c dacii au renun at la limba lor n favoarea latinei, iar libienii nu. n 1990, studiind toat istoriografia legat de ge i, a ajuns la datele despre masage i, care l-au condus la urmaii lor, popula ia punjabi. Herodot a scris despre masage ii din Asia Primele atestri ale tribului masage ilor n Asia le gsim la Herodot: Caucazul formeaz barierea par ilor (neam scitic - n.r.) dinspre apusul Mrii Caspice, iar pe urm spre vest i nspre rsritul soarelui vine o cmpie de o ntindere imens (Asia Central, n apropiere de China - n.r.), care se pierde n deprtare; aceast cmpie mare o ocupau masage ii, n contra crora avea Cirus poft s porneasc cu armata. Cirus, regele perilor, chiar a pornit mpotriva masage ilor condui de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicit, iar Cirus, decapitat.45

Teoria se verific pe internet Ceea ce spune dr. Cuedean se poate verifica pe internet. Pentru lmurire, propunem un exerci iu: cititorul poate alege cuvntul n romn, i d cutare pe dic ionarul online n englez, iar din englez l traduce, tot prin internet, n limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Artm cteva dintre cele pe care le credem de origine latin. O s observa i c sunetele sunt aproape identice, iar n elesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atent pare un fel de aromn.

46

Petera Sfntului (Petera Liliecilor)

Grigorie

Decapolitul

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, aflata in purtarea de grija a maicilor de la Manastirea Bistrita - judetul Valcea, ocupa un loc particular printre celelalte pesteri din tara noastra. Numele acesteia nu vine de la locul de nevointa al sfantului, ci de la faptul ca aici se adaposteau, in vreme de necaz, Sfintele sale Moaste. Aspectelor naturale, ca pozitia intre stanci abrupte, drumul greu accesibil si intrarea caracteristica, se adauga si importantul rol avut in istoria poporului roman, impletindu-si existenta cu viata stramosilor nostri. Chiar in prima atestare documentara, ea apare ca loc de adapost si refugiu in fata urgiilor revarsate peste glia strabuna. La inceput, vatra de sihastrie a pustnicilor de pe Valea Bistritei, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul devine, in a doua jumatate a secolului al XV-lea, salvatoarea47

tezaurului si a locuitorilor sfintei manastiri fondate de boierii Craiovesti.

Galeriile intunecoase rasfirate inlauntru ei, amenajate cu multa iscusinta de calugarii bistriteni, devin cele mai sigure tainite pentru comorile de arta, documente ctitoricesti si voievodale, creatii culturale si de spiritualitate ortodoxa. Fara ea, "multe dintre comorile pastrate s-ar fi risipit ca cele din alte manastiri, afirma Alexandru Odobescu. De-a lungul istoriei, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul ocroteste viata unor personalitati ilustre si ofera spatiu de pustnicie pentru numerosi calugari, retrasi in acea singuratate, unde practicau asceza monahala si creau valoroase opere culturale, iar in bisericutele din stanca, oficiau sfintele slujbe pentru folosul intregii omeniri.48

Mai presus de orice, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul evoca un fragment din zbuciumata istorie a poporului roman, care a infruntat obstacolele si a biruit greutatile, strabatand cu intelepciune si darzenie drumul vietii, desi uneori a fost mai prapastios decat cel care urca peste stanci spre Pestera. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - de-a lungul istoriei Potrivit unei traditii consemnate de arhimandritul Chiriac Ramniceanu, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul a fost descoperita de "un cioban vanator, mai inainte de a fi fost zidita sfanta Manastire Bistrita. Cunoscuta din vechime, documentar este mentionata abia la inceputul secolului al XVII-lea. De atunci si pana astazi, numerosi oameni de stiinta si cultura au facut interesante comunicari despre acest spatiu subteran, bogat in evenimente istorice si trairi spirituale, apartinand stramosilor nostri. Primul care vorbeste despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este mitropolitul Matei al Mirelor, refugiat aici din egumena de la Manastirea Dealu, fiind constrans de49

evenimentele provocate de navalirea in Tara Romaneasca a principelui Transilvaniei Gabriel Bathory (1608-1613), la finele anului 1610. In Cronica sa, citim: "Iar noi, orfani de domn, in spelunci si munti, cum zice Pavel, si in gaurile pamantului ascunzandu-ne, temandu-ne de infatisarea lui Bathory Gabor; lipsiti, apasati, maltratati, asteptand vreme de bace, daca va fi voia lui Dumnezeu; stapaniti deci de aceste lipsuri grozave si luptandu-ne cu ele, mergand din loc in loc si intorcandu-ne, am venit in Manastirea zisa Bistrita, unde afland o pestera foarte mare, in care nu puteau patrunde vrajmasii. La mijlocul secolului al XVII-lea, pestera este vizitata de arhidiaconul Paul de Alep. In opera sa, conceputa cu ocazia calatoriei sale, ca insotitor al patriarhului Macarie al Antiohiei prin Tara Romaneasca, scrie: "Cand ne-am urcat sa vedem acea pestera, ne-am suit pe o singura poteca, unul cate unul, pe un urcus greu, avand in dreapta noastra o prapastie inspaimantatoare pana jos la albia raului. Din aceasta cauza, pe cea mai mare parte a drumului, ei pun alustrade prinse din copac in copac. Am ajuns la acel loc cu mare greutate si cu multa osteneala.50

De la povarnisul dealului pana la pestera, cam cat o aruncatura de piatra, sunt niste scanduri lungi si inguste ca de podet, slujind drept balustrade; cand se tem de vreo primejdie, le ridica. Si aici stau in siguranta, ca nici chiar dracii nu-si pot face drum la ei. La poarta sunt doua ferestruici de fier, prin care am patruns ca animalele, in patru labe; si am continuat sa inaintam dea lungul tunelului, unul cate unul, la lumina tortelor, pana ce eram aproape morti de oboseala. In sfarsit, am iesit intrun loc intins si neted, unde am cercetat cu evlavie biserica cladita intr-o mare infundatura ce comunica cu exteriorul, si alaturi de ea este o chilie curata, locuita intotdeauna de un calugar. Langa biserica, la rasarit, este o alta infundatura mare, care comunica cu exteriorul si cu valea, unde, dupa cum se spune, numai in zori patrunde o raza de soare. In pestera este un izvor cu apa limpede, care curge mereu din plin. Acest loc nu are nimic de jur imprejur, ci numai un munte inalt si rapos, care se ridica dincolo de rau. Calatorul antiohian mai precizeaza ca, in vremuri de primejdie, domnitorul tarii trimite aici sotia si avutiile sale, iar aprovizionarea se face prin deschizatura dinspre Cheile Bistritei, cu ajutorul unui scripet. Ajuns mitropolit al Tarii Romanesti, Neofit I Cretanul (1738-1753), intreprinde doua calatorii pastorale prin tara,51

in anii 1746 si 1747, vizitand si Eparhia Ramnicului. Ierarh cu multiple preocupari culturale, redacteaza, in drumul sau un interesant "Jurnal, care cuprinde valoroase insemnari despre monumente si localitati, precum si numeroase inscriptii si pisanii bisericesti. In prima sa calatorie, mitropolitul ajunge si la Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, despre care noteaza: "Mai sus putin de manastire, ca la un sfert de ora, si tot pe malul drept al raului Bistrita, ce curge de la miazanoapte la miazazi, se afla o pestera foarte sigura, in care am intrat si noi, si ne-am minunat; fiindca intrarea ei este intr-un loc rapos, si inlauntru nu poate intra cineva decat plecandu-se; apoi la vreo doi stangeni de asemenea intrare, se intalneste o poarta de fier, si la alti cinci stangeni alta poarta de fier. Mergand insa cineva si mai inlauntru, afla lumina si atata spatiu ca ar putea sa incape peste doua mii de oameni. Aici se afla inlauntru si doua biserici si izvor de apa, sezand si un ieromonah pentru serviciul divin. Si ca sa zic pe scurt, aceasta pestera este o fortificatie pentru locuitorii de acolo. In anul 1769, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este mentionata intr-un hrisov emis de Grigorie III Ghica (1763-1769), voievodul Tarii Romanesti. Izbucnind razboiul ruso-turc (1768-1774), egumenul de la Manastirea Bistrita, ieromonahul Grigorie (1768-1774), ascunde in52

pestera moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, pentru a nu fi profanate sau rapite. Tara Romaneasca intrase sub stapanirea beligerantilor, iar manastirile erau jefuite. Din aceasta cauza, la 12 septembrie, domnitorul imputerniceste conducerea manastirii sa caute "in tara patru oameni de incredere spre "a-i randui paza la pestera, unde se afla Sfintele Moaste ale Sfantului Cuvios Parinte Grigorie Decapolitul. Tot in secolul al XVIII-lea, pestera este mentionata in "Genealogia Cantacuzinilor. Redactorul ei, banul Mihai Cantacuzino, tratand despre fondarea Manastirii Bistrita, relateaza ca este zidita la "poalele unui munte inalt, in care munte este o pestera foarte ciudata. Are intr-insa trei garliciuri, si toate razbat intr-o larga spartura in coasta muntelui, la care loc se lumineaza pestera. Dar a intra sau a iesi pe la acea spartura nu se poate, pentru ca in toate partile, si in sus si in jos, este rapa, ca si cum ar fi muntele intr-adins taiat, si impotriva sparturii este alt munte rapos, printre care munti curge apa Bistritei, cazand din piatra in piatra, are o vedere frumoasa si face un sunet nostim. In maidanul acelei sparturi, pot incapea ca la saptezeci de oameni. Sunt doua odai si doua paraclise in pestera, in care, dupa ce banul Barbu Basarab a imbatranit, s-a calugarit si acolo a schivnicit pana la moartea sa.

53

Un mare carturar al monahismului romanesc, ieromonahul Dionisie Eclesiarhul, cunoscut in istoria culturii nationale ca poliglot, miniaturist, caligraf si cronicar, a lasat posteritatii o imagine ilustrata a Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul. Volumul al II-lea de acte si hrisoave din arhiva pastrata in Manastirea Bistrita, redactat in anul 1796, cuprinde si un document referitor la "mile si scutiri" domnesti privind "Schitul Pestera"; caligrafiat artistic, frontispiciul actului voievodal este ornamentat cu peisajul pesterean, surprins de pe stanca malului opus al raului. Se observa o scara de lemn prevazuta cu un mecanism care permitea ridicarea ei in caz de pericol; usa de fier; Biserica Sfintii Arhangheli, imaginata cu turla, desigur interventia miniaturistului pentru a indica locasul de cult; o chilie, separata de biserica, in a carei apropiere se afla un dispozitiv, asemanator unui fus de put cu roata, de care atarna o funie si o galeata. Cu ajutorul acestei instalatii scoteau calugarii apa din albia Bistritei si ridicau diferite materiale, metoda practicata pana in secolul al XX-lea de monahii Manastirilor de la Meteora, din Tesalia. Stancile din jurul pesterii sunt acoperite cu brazi si tufisuri, printre care zboara pasari si misuna serpi. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul apare si intr-un document din 7 aprilie 1797, prin care domnitorul54

Alexandru Ipsilanti (1796-1797) miluieste sihastria de aici, dupa exemplul inaintasilor sai. Printre altele, se spune: "Fiindca Schitul Bistrita din Valcea, ce este in pestera de 50 de stanjeni, la care este hramul Sfintilor Arhangheli, unde locuiesc parinti sihastrii, cu un trai foarte greu, apa o trag acolo sus din paraul de jos, de 80 de stangeni, este scutit de "dijmarit 50 de stupi, 50 de oi, si sa ia anual din vama judetului 50 de taleri; sa mai ia 20 de taleri anual de la vinarici si sa tina doi oameni scutiti". In secolul al XIX-lea, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul trece in literatura. In anul 1842, poetul Grigore Alexandrescu (1810-1888) intreprinde, impreuna cu Ion Ghica (1817-1897), o calatorie prin tara, pentru vizitarea monumentelor istorice si naturale, printre care si Manastirea Bistrita. Condusi la pestera de un calugar varstnic, scriitorul relateaza: "Ne trebui mai mult de un ceas pana sa ajungem, poteca era stramta, inainte si in dreapta prapastii, in vale raul ce poarta numele manastirii, impotriva stanci rapoase si goale, si in stanga pestera, in care intraram pe branci ca intr-o vizuine, cu toate ca inlauntru e destul de larga. Fiecare dintre noi tinea cate o faclie aprinsa. Inlauntru pesterii sunt doua mici altare in fata prapastiei." Poposind la Manastirea Bistrita in anul 1858, scriitorul Alexandru Pelimon (1822-1881), cunoscut pentru55

calatoriile sale, este condus de ieromonahul Roman la monumentele din zona: Manastirea Bistrita, Schitul Papusa, Cheile Bistritei si Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. Lucrarea sa, "Impresiunii de calatorie in Romania, reda sugestiv excursia la pestera, relatand: "Ne urcaram pe poteci pana la braul dealului situat la capatul manastirii si ajunseram la gura grotei, care are la intrare-i o portita. Aici gasiram mai multi vizitatori care, ca si noi, tocmai intrau. Aprinseram mai multe faclii si ne puseram a parcurge prin toate partile si a cerceta deosebitele stanci boltite in piatra, unde domnea tot acel intunerec care fu in grota cea de la Dambovita. Forma insa a acestei de aici este altfel, precum si pamantul de o alta natura. Stalactite lipsesc sau sunt foarte putine si neinsemnate, inlauntrul grotei se afla acel intunerec si o nespusa umiditate. Se gasesc doua mici paraclise zidite inlauntrul ei, si un mic raulet care izvoraste si se pierde prin atatea invartituri si deosebitele canaluri formate de natura. Intr-o parte mai cu seama, bolta lua, din cauza umiditatii, un desen foarte admirabil, parca ar fi construita toata dintro marmura cu vinetele; si mii de lilieci, atarnati unii de altii ca niste ciucuri si agatati de colturile boltilor si prin toate unghiurile, incepura a zbura imprejurul nostru, indata ce patrunsera la ei lumina facliilor.56

Admiraram mult aceasta minune si, dupa ce trecuram de cate doua ori prin fiecare parte sau prin fiece boltitura, iesiram cu totii dintr-insa si traseram in urma noastra portita de la intrare. Ne coboraram iarasi pe acele drumulete facute in piatra sau potecile pe unde suisem, pana ajunseram dinaintea unor stanci mari aruncate de timpuri in mijlocul apelor. Primele date istorice despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul provin de la cercetatorul Alexandru Odobescu (1834-1895), apreciatul initiator al studiilor arheologice din tara noastra. Avand misiuni stiintifice, vine de trei ori la Bistrita, intre anii 1858-1861. In 1860, imputernicit de Ministerul Cultelor si Instructiunilor Publice, descrie si catalogheaza toate obiectele de patrimoniu cultural si artistic din manastirile judetelor Arges si Valcea. Atunci viziteaza si pestera, despre care spune: "In dosul manastirii, dar sus pe rapa si la un loc mai putin accesibil, este o pestera, in care se intra de-a buselea, printr-o crapatura ingusta; indata insa pestera se largeste, formand bolti inalte si uneori suprapuse cu felurite accidente de teren, cu scurgeri impietrite si chiar cu o cisterna fireasca in fundul unei cavitati. Aici, din vremi nememorate, au locuit pustnici; aici s-au pastrat in vechime Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul; aici, in sfarsit, s-au pus la adapost, in timpuri57

de jafuri si de invazii, obiectele de pret ale manastirii, astfel incat astazi gasim la Bistrita mai multe odoare si carti vechi decat in alte manastiri.

Osebit de traditie insa nu avem alta mai veche marturisire despre locuirea acestei pesteri, decat capela ce s-a zidit la anul 1637, de catre mitropolitul tarii Teofil, sub patronajul Sfintilor Voievozi, la un loc unde pestera se deschide la lumina printr-o gura larga, drept deasupra unei rape inalte ce da perpendicular in rau. Aceasta capela s-a daramat, si in locu-i s-a facut alta care poarta urmatoarea inscriptie, ce se gaseste inca acolo pe o piatra sapata cu multa inexperienta de sculptura si de stil:58

"Aceasta sfanta biserica este zidita de mitropolitul Teofil la leat 7145, si ramaind la pustiire si de tot la risipire; iar la leat 7245, robul lui Dumnezeu Macarie ieromonahul o a dres mai de iznoava prefacut.. si a parintilor Rafail Ieromonahul si Ivana vesnica pomenire. Am scris eu, Macarie ieromonahul, la 1732, iunie 3. Pe la anul 1828 a ars si aceasta bisericuta cu chiliile ce se facuse alaturi, si in care locuia schivnicul Ilarion, cel din urma calugar pesterean; de atunci s-a mai reparat numai capela de piatra, invelindu-se cu sindrila, si s-a zugravit pe la anul 1831, dar acum a ramas si ea cu totul pustie. Nici chiliile, nici scripetul, pe care se ridica in vechime sicriul Sfantului Grigorie si celelalte odoare, nu mai exista. Vechea credinta traditionala, ce privea acea sfintita pestera ca o protectoare a manastirii din vale, a pierit impreuna cu nevoia de refugiu si cu frica urgiilor din timpurile barbare; pestera, cu intunecimile ei misterioase, cu boltile-i locuite de mii de lilieci, a ramas numai ca o curiozitate pitoreasca pentru vizitatorii localitatii; dar pentru arheolog ea pastreaza inca multe pretioase amintiri; fara ea, poate ne-ar fi astazi greu a constata prin obiecte existente, vechi relatii si insemnate producte ce dovedesc cultura strabunilor nostri". Pe langa cele doua biserici din Pestera, Alexandru Odobescu mentioneaza si "locul unde voia Stirbei sa faca inca una".59

Contemporan cu Alexandru Odobescu, francezul Lancelot, pasionat calator, viziteaza Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul in anul 1860; el consemneaza unele relatari ale localnicilor, potrivit carora, niste vanatori indrazneti, urmarind o ursoaica, au patruns in pestera, transformand-o in adapost. Ulterior, "pestera a fost locuita, in vremile vechi si uitate, de pustnicii de prin aceste parti, si se poate admite chiar ca, ea sa fi fost locuita, cu mult mai inainte de oameni preistorici, de asa numitii locuitori ai pesterilor". In continuare, el mentioneaza "ruinele a doua paraclise, unul zidit, avand si chilii imprejur, si altul sapat in piatra", iar "calugarii asceti, care locuiau in acel mic schit, scoteau apa cu urciorul legat de funie, din apa Bistritei care trece prin fundul acestei prapastii." De asemenea, autorul mai precizeaza ca: "in vremuri de grea cumpana, de navaliri dusmane, de urgie si de jafuri, de sabie si foc, aici se ascundeau calugarii de la Manastirea Bistrita, cu odoarele pretioase, cu actele si documentele, cu cartile si manuscrisele Manastirii", dar acum "totul este in ruina. Pestera nu mai este astazi locuita de oameni." Invatatul arhimandrit Ghenadie Enaceanu, publicand in anul 1876 "Notele de calatorie ale mitropolitului Neofit I, reda si cateva informatii despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, asa cum arata atunci: "In aceasta pestera,60

astazi se afla numai usa de fier cea dintai, a doua lipseste. Inlauntru se mai afla o bisericuta si chilia unui ascet care, murind mai in anii trecuti, s-a inmormantat langa chilia sa. Bisericuta, desi in stare de ruina, reprezinta antichitate, si poate sa fie tot aceea vazuta de mitropolitul Neofit; chilia este insa o constructie cu totul moderna. Atat bisericuta cat si chilia sunt expuse la soare, intr-un loc foarte rapos, iar calea ce conduce aici este pe sub pamant." Ales episcop al Ramnicului, Ghenadie Enaceanu desfasoara o vasta activitate pastorala, cercetand parohiile si manastirile din eparhia sa; in anul 1890 se afla la Manastirea Bistrita. In lucrarea sa, "Vizite canonice, relateaza ca: "In muntele dinspre miazanoapte sus si in paralel cu albia Bistritei este o pestera veche, unde s-a pastrat la vremi Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, care pestera se compune dintr-o sala lunga si inalta, avand lumina prin crapaturile stancilor, cu o intrare larga numai de un metru patrat. in gura are tocul si usa ferecate in fier. Astazi a ajuns adapostul liliecilor care, ziua in numar enorm de mare, stau atarnati unul de altul ca niste candelabre si de peretele ce compune tavanul pesterii, iar noaptea, umplu spatiul dimprejur, culegand nictiridele de tot felul." La sfarsitul secolului al XIX-lea, pestera este vizitata de scriitorul si publicistul Alexandru Vlahuta (1858-1919) care face o calatorie prin tara. Impresiile culese le publica61

in anul 1901 sub titlul "Romania pitoreasca, unde scrie despre pestera urmatoarele: "Chiar din spatele manastirii intri in Cheile Bistritei, in lumea prapastiilor si valtorilor: tot muntele e crapat de sus pana jos, si pe fundul acestei taieturi, intre inaltii pereti de piatra, s-azvarle Bistrita, vijelios batandu-si apele de stanci, c-un zgomot asurzitor. In peretele din dreapta, la o inaltime ametitoare, deasupra torentului se deschide Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. O potecuta cu trepte scqbite in piatra te duce de-a lungul cheilor, pe sub creasta muntelui, la gura unei vizuini inguste, prin care de abia te strecori si mergi taras prin intunerec ca vreo zece pasi pana dai sub o bolta inalta care primeste putina lumina de afara prin crapaturile peretelui din dreapta; apoi te cobori pe sfarmituri de piatra in tinda pesterii, la paraclisul Sfantului Grigorie; de aici se despart doua hrube adanci, intunecoase; una "a liliecilor", unde intr-adevar huzuresc acesti zburatori ai noptii ca in propriul lor domeniu, alta "a chiliei", care te suie prin tot felul de cotituri la o chilioara parasita, cu icoane sterse, cu pereti afumati, acoperiti de vechi pisanii - urmele pustnicilor care, retrasi de lume, si-au inchis viata de bunavoie in tainitele acestea umede si intunecoase." Episcopul Atanasie Mironescu al Ramnicului (1898-1909), cu ocazia participarii la hramul din 1903 al Manastirii Bistrita, viziteaza Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. Reporterul insotitor prezinta in paginile revistei "Cuvantul62

Adevarului" impresii din aceasta excursie: "Spre nord de manastire, pe malul drept al albiei se ridica Muntele Bistrita, pe care serpuieste o carare ce duce la pestera. Suisul e greoi. De la un loc, cararea se pogoara pe un povarnis prapastios repede spre gura pesterii. La capatul cararii, o scara de fier bine fixata ajuta coborarea. La intrare, o usa captusita cu fier, asezata in tocuri groase de stejar si intarite in stanca, infatiseaza vizitatorului, deja tulburat de inaltimile fioroase din trecere, o deschizatura intunecoasa sub stanci. Treci apoi intr-o intrare mai joasa de un stat de om, asa ca pentru a inainta trebuie pe unele locuri sa-ti incovi mult corpul. Strans de stanci intr-un spatiu asa de mic, o icoana de nimicnicie ti se infatiseaza in minte, si o infiorare zguduitoare te cuprinde, si cand ai pierdut nadejdea de a da de sfarsitul acestei intrari subpamantene, deodata napraznic spatiul se largeste si se inalta infatisand privirii incaperi indemanatice, locuinte ale unor fiinte fantastice din pestera." Tot de la inceputul secolului se pastreaza o descriere a pesterii, datorita protoiereului Meletie Rautu, inclusa in lucrarea sa "Monografia eclesiastica a judetului Valcea, tiparita in anul 1908, unde citim: "Pe coasta muntelui din stanga raului Bistrita, pe o poteca mai mult sau mai putin practicabila, pe unde o singura greseala de pas te arunca in63

prapastia matcii, dupa un sfert de ora de obositor urcus, te trezesti in fata unui prag de stanca, si pe o scara de fier te pogori intr-un fel de anticamera cu o latura deschisa deasupra prapastiei, de unde spre stanga te strecori mai mult pe branci, pe un garliciu cu peretii lustruiti de coatele si, soldurile milioanelor de locuitori din toate veacurile, pana ajungi la o usa stramta de stejar captusita cu placi de fier. Mai departe mergi prin intortocheatele galerii in fundul carora gasesti o biserica in miniatura, sapata in peretii grotei, in care se mai pastreaza urmele chipurilor zugravite si ale sfintelor impartiri, precum si mica ascunzatoare din dreapta tamplei. In aceasta pestera si, indeosebi, in aceasta bisericuta, de foarte multe ori s-au ascuns si pastrat Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, toate odoarele sfintite si tot avutul transportabil al sfintei Manastiri Bistrita. Insa mana sacrilega a celor de neam bun, dar rau obisnuiti, n-a crutat nici aceste sfinte locuri, caci nu e chip de sfant, nici colt de lature, pe care sa nu vezi sute si mii de iscalituri ale acelora care prin acte de tot felul vor sa-si eternizeze numele." De asemenea, autorul spune ca pestera este "o catacomba minunata, care permite omului a se plimba ceasuri intregi prin interiorul muntilor, si care a oferit loc de adapost sigur oamenilor si sfintelor odoare amenintate la vremi vitrege64

de furia dusmanilor lacomi de sange crestinesc si nesatiosi de avutii romanesti." Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - cararuia spre pestera si intrarea in aceasta Spre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul se pleaca din Manastirea Bistrita. In partea vestica a ansamblului arhitectonic, cateva coloane de piatra cioplita prefateaza gangul deasupra caruia se inalta monumentala clopotnita. Trecerea pe sub clopotnita conduce in exterior, unde o admirabila perspectiva se deschide spre Muntele Bistrita, la poalele caruia domina castani seculari care, potrivit traditiei, au fost plantati de insusi Sfantul Nicodim de la Tismana (+1406), in secolul al XIV-lea, cand a venit sa cerceteze sihastrii adapostiti prin pesterile invecinate. Astazi, urcarea spre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este mult mai usoara si placuta. La data de 19 septembrie 1940 a inceput construirea actualei poteci, sapata in stanca sau nivelata unde a permis terenul. De-a lungul ei, balustradele impiedica prabusirea in prapastiile adanci ale defileului din Cheile Bistritei. Conditiile actuale permit vizitatorului sa admire natura inconjuratoare, cu frumuseti si forme fantastice, mai ales ca "nici o zona nu se impune in relief cu atata personalitate, nu imprima peisajului vigoare si farmec ca rocile65

calcaroase", cum afirma un mare cunoscator al frumusetilor patriei noastre. In fata deschiderii inguste si joase, care duce spre o lume subterana, necunoscuta, in sufletul fiecaruia se nasc sentimente si emotii greu de exprimat; traite intim, marturisite sau redate in scris, amintesc de arhidiaconul Paul de Alep care recunoaste ca: "Nu ne venea sa dam crezare simturilor noastre cand am iesit la lumina zilei si ne-am coborat din nou la manastire." Chiar la intrare, impresioneaza usa, pavaza contra nepoftitilor. In vechime, cand pestera adapostea numeroase obiecte artistice si culturale de valoare inestimabila, intrarea era foarte bine pazita. La mijlocul secolului al XVII-lea, mitropolitul Neofit I mentioneaza doua usi. El scrie: "La vreo doi stanjeni de la intrare se intalneste o poarta de fier, si la alti cinci stanjeni, alta poarta de fier." Peste o suta de ani, Alexandru Pelimon relata ca "la gura grotei" se afla "o portita", despre care, francezul Lancelot zice ca era "usa ferecata cu fier". Ghenadie Enaceanu, cu ocazia vizitei din anul 1890, spune ca: "La gura, are tocul si usa ferecate in fier." In anul 1903, o descriere mai amanuntita face episcopul Atanasie Mironescu, consemnand ca, "la intrarea in pestera, o usa captusita cu fier, asezata in tocuri groase de stejar si intarite in stanca, infatiseaza vizitatorului, deja66

tulburat de inaltimile fioroase din trecere, o deschizatura intunecoasa sub stanci." Relatare asemanatoare aflam si la protoiereul Meletie Rautu, care mentioneaza "o usa stramta de stejar, captusita cu placi de fier". Un locuitor al Bistritei, Baranguta Damian, povesteste ca usa respectiva a fost azvarlita de un raufacator in albia raului, unde a stat mult timp, apoi a disparut. Ulterior a fost confectionata usa actuala din tevi metalice, cu o cruce de fier aplicata, montata intr-un toc solid, fixat intre stanci. In vechime, pentru asigurarea pazei din launtru, usile erau baricadate prin interior cu bare mari de lemn. Arhidiaconul Paul Alep este primul care descrie "intrarea anevoioasa" in pestera. Unii au numit-o "un fel de anticamera, cu o lature deschisa deasupra prapastiei"; altii, "un tunel foarte jos, care nu-ti permite mersul normal, ci numai foarte aplecat". Mitropolitul Neofit I precizeaza ca "intrarea ei este intr-un loc rapos", unde nu poate patrunde "cineva, decat aplecandu-se", iar Grigore Alexandrescu spune ca "intraram pe branci ca intr-o vizuina". Alexandru Odobescu scrie ca "se intra de-a buselea printr-o crapatura ingusta", iar in Romania pitoreascacitim ca e o intrare ingusta, "prin care de-abia te strecori, si mergi taras prin intuneric ca vreo zece pasi".67

Impresii asemanatoare au si ierarhii ramniceani. Episcopul Ghenadie vedea "o intrare larga numai de un metru patrat", iar episcopul Atanasie, "o intrare mai joasa de un stat de om, asa ca, pentru a intra, trebuie, pe unele locuri, sa-ti incovoi mult corpul". Emotiile traite de unul dintre insotitorii ultimului arhiereu mentionat sunt redate admirabil, prin cuvintele: "Strans de stanci intr-un spatiu asa de mic, o icoana de nimicnicie ti se infatiseaza in minte si o infiorare zguduitoare te cuprinde, si cand ai pierdut nadejdea de a da de sfarsitul acestei intrari subpamantene, deodata spatiul se largeste si se inalta, infatisand privirii incaperi indemanatice, locuinte ale unor fiinte fantastice din pestera." Strabatand anevoios, in prezent ca in trecut, culoarul scund si ingust, lung de aproximativ 30 de metri, "aplecat de spate pana ajunge gura la genunchi", cum scrie istoriograful Aurelian Sacerdoteanu, vizitatorul patrunde in "Sala Mare" a Pesterii Sfantului Grigore Decapolitul. Acelasi autor afirma ca: "inlauntru, adancul intunecat se mareste si vagaunile misterioase se despart in mai multe parti. Unite toate, la inceput formeaza o imensa catedrala deschisa spre rasarit". Impresie asemanatoare i-a sugerat interiorul subteran si savantului Alexandru Odobescu care scrie: "Indata insa aceea pestera se largeste, formand bolti inalte si uneori68

suprapuse." Pentru iluminat, se foloseau lumanari, cum relateaza Grigore Alexandrescu: "Fiecare dintre noi tinem cate o faclie aprinsa." Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - interiorul pesterii Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este situata in creasta calcaroasa a Muntilor Capatanii. Arhimandritul Chiriac Ramniceanu scrie ca, pestera "s-a aflat inca din vechime, facuta de Dumnezeu". Cert este ca, de-a lungul mileniilor, apele Bistritei au daltuit-o in stanca, la altitudinea de 850 metri. Raportata la alte pesteri din tara noastra, este relativ mica, de 250 de metri lungime; nu are stalactite, nici stalagmite, acele minunatii subpamantene, care atrag si farmeca turistii. Se stie ca unele pesteri au fost numite chiar dupa aceste capodopere naturale, ca cea a "Pagodelor" din69

carstul Buila-Vanturarita, sau altele, inlauntrul carora, cercetatorii au descoperit "catedrale", "domuri", "biserici", "altare", "amvoane", ori sali ale "minunilor", ale "tacerii", sau "lumea framantata", "morminte" etc. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul ofera toate acestea in realitate, anume: doua bisericute, adevarate bijuterii ale artei religioase medievale, unde s-au inchinat voievozi si ierarhi, calugari si multime de credinciosi, iar la sfintele altare au liturghisit ieroschimonahi iubitori de liniste si sfintenie, transfomand pestera intro adevarata "sala a tacerii" spirituale, cum scrie Parintele Dumitru Balasa: "Exista un loc de profunda meditatie, unde in noapte perpetua se zamislesc ganduri curate de viata si cultura bisericeasca". Din "amvoanele" bisericutelor s-a vestit Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar mormintele unor sihastrii pestereni se pastreaza tainic prin ungherele intunecate ale acestui spatiu subteran.70

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul prezinta o importanta deosebit de mare si prin elementele sale istorice, prin completarile si functionalitatile atribuite ei de catre om, caz aproape unic in tara noastra. Interiorul Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul se viziteaza fara dificultati. Culoarul de patrundere conduce intr-o "galerie principala, asemenea unei sali spatioase. Inaintea unei "scari, cam la 10 metri, se afla o "lespede suspendata; de pe ea se ajunge intr-un "culoar infundat, reprezentand "etajul superior al pesterii. Din "galeria principala, se urca un mic "prag si se patrunde intr-un "culoar, unde se gaseste "izvorul - doua mici fire de apa. Punctele de atractie ale Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul, in jurul carora s-a desfasurat o vasta activitate culturala si spirituala cu rezonante istorie, sunt cele doua bisericute. Din "galeria principala, culoarul stang, duce in directia vestica, unde este situata "Bisericuta Ovidenia, si tot in acel punct, o scara coboara spre est, catre "deschizatura mare a pesterii, unde este amplasata "Bisericuta Sfintii Arhangheli. Dechiderea, numita "Fereastra Pesterii", aflata la 30 de metri deasupra albiei raului Bistrita, permite patrunderea luminei zilei si chiar a razelor soarelui, care incalzesc si lumineaza o parte a spatiului.

71

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - vechimea monumentelor din pestera Potrivit opiniilor emise de unii specialisti in domeniul istoriei nationale si bisericesti, in Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul exista un locas de cult mult mai vechi decat cele de astazi. Virgil Draghiceanu presupune ca aici a luat fiinta una dintre cele mai vechi asezari bisericesti de la noi din tara, care ar coincide cu "inceputurile vietii noastre nationale si bisericesti", iar parintele Dumitru Balasa considera ca: "Sihastrii olteni au ridicat din timpuri necunoscute un altar de inchinaciune in aceasta pestera." Ideea o gasim chiar in secolul al XVII-lea la arhidiaconul Paul de Alep care, referindu-se la inceputurile Manastirii Bistrita, scria: "Originea intemeierii sale este aceasta: un vechi pustnic, deosebit prin virtutile sale, a gasit in varful acestui munte care se ridica dinspre miaza-noapte, deasupra manastirii, gura unei pesteri si, cu indemanare si staruinta, a deschis poteci care duceau acolo si a facut in pestera o biserica spre slava Sfantului Mihail." Pe temeiul afirmatiilor mentionate, se poate sustine ca primul altar crestin a fost zidit in "fereastra pesterii", unde pustnicii aveau unele conditii mai bune, datorita luminii si aerului curat. Semnificativ este si faptul ca, in naosul Bisericutei Sfintii Arhangheli, pe peretele nordic, langa catapeteasma, este zugravit chipul Sfantului Mare Mucenic72

Procopie care ne aminteste, potrivit traditiei, de un vechi schit, anterior secolului al XV-lea. N-ar fi exclus ca relatarea lui Paul de Alep sa priveasca tocmai acel schit. Odata insa cu noua organizare a monahismului ortodox roman, realizata de Sfantul Nicodim de la Tismana in secolul al XIV-lea, pestera isi pierde din importanta ca centru pustnicesc. Sihastrii o parasesc si zidesc in apropierea ei Bisericuta cu hramul Schimbarea la Fata, sub influenta curentului isihast adus de la Sfantul Munte Athos, iar schitul din pestera s-a ruinat odata cu trecerea anilor. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - pictorii bisericutelor Daca numele fondatorilor bisericutelor din Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul pot fi stabilite pe temeiul documentelor, identificarea pictorilor care au zugravit sfintele locasuri ridica numeroase dificultati. In perioada cand a fost construita Biserica Ovidenia, la Manastirea Bistrita activa renumita echipa de zugravi, formata din Dobromir si ucenicii sai, Dumitru si Chirtop. De la ei, au invatat arta picturii chiar unii dintre monahii bistriteni, ajungand la inalte nivele de perfectiune. Este suficient a semnala existenta celor doua "icoane imparatesti", pastrate in pronaosul bisericii mari, realizate la inceputul secolului al XVI-lea, opere remarcabile73

apartinand unui maestru anonim. De asemenea, impodobirea unui Tetraevanghel, donat de postelnicul Marcea in 1519, sau Tetraevanghelul scris din porunca egumenului Misail ieromonahul in 1537, sau impodobirea Evangheliarul slavon, tiparit in 1512 de ieromonahul Macarie si descoperit in fondul de carte veche din Manastiriea Bistrita; toate acestea dovedesc activitatea unor pictori si miniaturisti, formati sub indrumarea unui mare artist, stapan pe arta desenului si a culorii. Bisericuta Sfintii Arhangheli a fost pictata in trei randuri. Profesorul Valentin Saca relateaza ca, "in extrema nordica a zonei mediane a absidei altarului, o spartura existenta in zid a dat la iveala trei straturi de pictura cu decor geometrico-floral asemanator". Primul strat de pictura dateaza din secolul al XVII-lea, contemporan cu edificarea locasului, fiind realizat de un autor necunoscut. In decursul timpului, pictura din Biserica Sfintii Arhangheli a suferit anumite refaceri sau retusuri. Prima interventie are loc in anii 1781-1782, potrivit datei din inscriptia iui "Daniil ot Pestera": 7290. Nici autorul interventiei picturale nu este cunoscut. In zona, activa atunci zugravul "popa Ioan"; de la el se pastreaza o icoana cu Sfantul Grigorie Decapolitul in Biserica din Ciorobesti, realizata in anul 1775. Probabil este "Efrem zugravul", care picteaza in 1779 Biserica74

Schitului 44 de Izvoare din Pietreni, ctitoria ieromonahului Stefan, egumenul Bistritei. Si acolo, ca la Sfintii Arhangheli, alaturi de Stefan egumenul se afla si Grigorie proegumenul. A doua revenire asupra picturii are loc in anul 1829, datorita unui incendiu produs in 1828, pe vremea schivnicului Ilarion, cand bisericuta si chilia cad prada flacarilor. Opinia profesorului Valentin Saca, potrivit careia, "se pare - aprecierea ramane sub rezerva - ca autorul celei de a doua refaceri mari a fost ieromonahul zugrav Partenie, care a zugravit si cele doua icoane", se adevereste, cu precizarea ca zugravul era numai "monah". Din "Pomelnicul mare" al Manastirii Bistrita, aflam ca acest calugar, numit Partenie Zoba, a desfasurat o vasta activitate artistica. In Biserica Bolnita a Episcopiei din Ramnicu Valcea se pastreaza "icoanele imparatesti", singurele salvate in 1847, cand s-a produs devastatorul incendiu al orasului; pe una dintre ele, o inscriptie se refera la monahul zugrav, avand urmatorul cuprins: "Aceste patru icoane s-au facut cu toata cheltuiala Prea Sfintiei Sale chir Climent, episcopul Ramnicului, la leat 7257 (1748-1749), si s-au prefacut acum prin osardia lui Partenie monah, Iosif si Climent, 1819." La manastire, zugraveste biserica mare, restaureaza patru icoane pastrate in "tinda bisericii" si retuseaza chipurile75

sfintilor care au fost degradate de turci; a spalat tampla bisericii si a zugravit cismeaua. Cu privire la pestera, se precizeaza ca monahul Partenie "a zugravit doua icoane.. si biserica si dinafara". Deci, acest document dovedeste limpede ca ultima interventie la pictura din Biserica Sfintii Arhangheli apartine monahului bistritean Partenie Zoba, terminata la 20 decembrie 1829, cand s-a consemnat in pomelnic. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - calugarii sihastri pestereni Loc ideal de sihastrie sau viata pustniceasca, Pestera Sfantului Grigorie atrage numerosi calugari pasionati de nevointe monahale mai aspre. Potrivit traditiei ascetice, preocuparea lor principala era postul, privegherea si rugaciunea, impletita de multe ori cu indeletniciri carturaresti, mai ales, copiatul cartilor si pictura. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul devine vatra de viata sihastreasca din cele mai vechi timpuri. Alexandru Odobescu scria ca: "Aici din vremi nememorate au trait pustnici." De asemenea, traditia atribuie galeriilor acestei pesteri cele mai vechi asezari calugaresti din zona Bistritei. Dupa intemeierea statului national, in secolul al XIV-lea, pustnicii parasesc pestera si zidesc biserica din piatra si caramida, cu hramul Schimbarea la Fata, sub influenta curentului isihast adus de la Sfantul Munte Athos de76

Sfantul Nicodim cel Sfintit de Tismana, organizatorul monahismului ortodox roman. Traditia considera printre caludarii sihastri pestereni chiar pe ctitorul Manastirii Bistrita, marele ban Barbu Craiovescu. Opinia consemnata de "Genealogia Cantacuzinilor nu are insa temei istoric. Barbu a detinut functia de mare ban pana la adanci batranete, fiind mentionat ultima data in divanul domnesc la 10 ianuarie 1520; calugarit, se stinge din viata peste cateva luni. Dovezi istorice despre pustnicii din pestera avem abia din secolul al XVII-lea. Pe la inceputul secolului a fost adapostit aici mitropolitul Matei al Mirelor, unde se afla si egumenul Teofil al Bistritei. Impreuna cu ei se gaseau si alti calugari care oficiau sfintele slujbe in Biserica Ovidenia, datorita prezentei Sfintelor Moaste, si se preocupau de cele necesare intretinerii vietii inaltelor fete bisericesti. Insa prima atestare documentara o avem de la arhidiaconul Paul de Alep, din anul 1657. Scriind despre Biserica Sfintii Arhangheli, noteaza ca, "alaturi de biserica se afla o chilie curata, locuita permanent de un calugar"; documentele nu i-au pastrat insa numele. Pentru identificarea unor calugari sihastri pestereni, un mare sprijin vine de la "Pomelnicul Manastririi Bistrita. Copiat, dupa cel vechi, la sfarsitul secolului al XVIII-lea,77

include in cuprinsul sau si "Pomelnicul Sihastriei Pestera; el a fost identificat dupa cel al lui Macarie ieroschimonahul si al lui Daniil, despre care exista documente ca au sihastrit acolo. Prezentarea unor pustnici din Pestera Sfantului Grigorie infirma opinia unora, potrivit careia, "aici au trait si s-au savarsit de-a lungul secolelor cativa pustnici cu viata sfanta ale caror nume s-au uitat de urmasii lor." Evident, numarul lor