UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC …….. CULTURAL ÎN ORAŞUL CHILINĂU

Coordonator științific,

Lector dr. Bogan Elena

Absolvent,

Ciuvaga Ariadna

București, 2013

Cpitolul I. POZIŢA GEOGRAFICĂ, LIMITE ADMINISTRATIV - TERITORIALE

1.1. Date generale

1.2. Împărţirea administrativă

1.3.Accesibilitate

1.3.1. Caracteristica generală

1.3.2. Probleme actuale

Capitolul II. COMPONENTELE NATURALE – SUPORT AL ACTIVITĂŢII TURISTICE

2.1 Rolul subteranului geologic în continuarea unor elemente de potenţial turistic

2.2 Potenţialul turistic al reliefului

2.2 Potenţialul climato - turistic

2.3 Potenţialul turistic al apelor

2.1.1. Apele curgătore

2.1.2. Apele subterane

2.4 Potenţialul turistic al componentelor învelişului biogeografic

Capitolul III. CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

3.1 Etimologie

3.1 Târgul moldovenesc (1436 – 1812)

3.2 Oraşul rusesc (1812 – 1918)

3.3 Oraşul românesc (1918-1991)

3.3.1. Oraşul între 1918 şi 1940

3.3.1. Oraşul între 1940 şi 1991

3.4 Oraşul după independenţă

Capitolul IV. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

4.1 Potenţialul turistic cultural istoric

4.1.1. Mănăstiri şi biserici

4.1.2. Muzee şi case memoriale

4.1.3. Statui. Busturi. Monumente comemorative.

4.1.4. Palate, săli de expoziţie, teatre, săli de concerte

4.2. Evidenţierea principalelor obiective cultural – arhitecturale

4.2.1. Clădiri civile cu valoare arhitecturală de patrimoniu

4.2.2. Arhitectura şi rolul ei în analiza clădirilor principalelor instituţii

4.2.3. Parcuri şi grădini amenajate

4.3. Etnografie şi folclor

4.3.1. Portul popular

4.3.3. Manifestări populare tradiţionale – Festivaluri

4.3.4. Gastronomie

Capitolul V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ŞI CIRCULAŢIA TURISTICĂ

5.1. Baza tehnico – materială a turismului

5.1.1. Baza de cazare

5.1.2. Baza de alimentaţie publică

5.1.3. Baza de agrement

5.2. Căile de comunicaţie

5.3. Caracteristicele circulaţiei turistice

Capitolul VI. FLUXUL DE TURIŞTI

6.1. Structura turistică

6.2. Analiza fluxului de turişti 1990 – 2010

Capitolul VII. IMPORTANŢA PROMOVĂRII TURISTICE

7.1. Tipuri de promovare turistică

7.2. Propuneri de promovare şi valorificare turistică

7.3. Rolul promovării turistice

Capitolul VIII. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE TURISTICĂ

8.1. Strategii de dezvoltare turistică a oraşului. Proiecte de dezvoltare turistică

8.2. Impactul economic al turismului

8.3 Perspective de dezvoltare turistică

8.4 Analiza SWOOT

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I.

REPERELE POZIŢIEI GEOGRAFICE, LIMITE ADMINISTRATIV -

TERITORIALE

1.1 Date generale

Poziţia geografică:

Chişinăul, capitala Republicii Moldova este amplasată în centrul acesteia (vezi Fig.1),

fiind aşezată pe şapte coline, în imediata apropiere a râului Bâc. Latitudinea nordică – 47º 02'

00''; longitudinea estică – 28º 50' 00''; la o altitudinea - 39 m faţă de nivelul mării.

Această localitate este administrată de către Municipiul Chişinău, reprezentând cel mai

mare oraş al acestuia, dar şi cel mai mare pentru Republica Moldova, având o suprafaţă de cca.

125 km². Populaţia stabilă este de 789 500 locuitori (2011), iar densitatea populaţiei, de 1 381

locuitori/km².

Fig.1. Amplasarea geografică a oraşului Chişinău

Chişinăul este împărţit administrativ în cinci sectoare: Centru, Buiucani,

Râşcani,Botanica, Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria Municipiului (Organul

Executiv Municipal).

Căile de transport sunt legate de toate municipiile, oraşele, centrele judeţene şi de multe

sate din ţară prin căile ferate şi drumurile auto, la fel şi cu centrele din România, Ucraina,

Bulgaria, Turcia, Rusia, Belarusia etc.

1.2. Împărţirea administrativă

Din punct de vedere administrative, oraşul Chişinău este divizat în cinci sectoare: Centru,

Botanica, Buiucani, Râşcani, Ciocana ( Fig. 2).

Fig. 2. Împărţirea administrativ - teritorială a oraşului Chişinău

Sectorul Centru  este unul din sectoarele administrative care cuprinde partea centrală a

orașului, inclunzând şi oraşul Codru la nivel de municipiu. În acest sector sunt amplasate cele

mai multe muzee, şcoli şi licee de mare importanţă . Un mare rol jucândul în acest sector şi

Palatul Naţional, unde se petrec cele mai mari concerte, diferite manifestări atât ale cântăreţilor

autohtoni, cât şi a celor de peste hotare. Un alt loc de o mare importanţă al sectorului Centru este

Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde, la nivel naţional se sărbătoresc cele mai importante târguri

şi festivaluri din Republica Moldova.

Sectorul Botanica  este amplasat în partea de sud-est a oraşului. Toponimicul i-a fost dat

datorită influenţei Şcolii de Horticultură, care a fondat aici primul parc dendrologic, numit pe

atunci şi grădina englezească. Această grădină reprezentând un prototip pentru construcţia noilor

parcuri atât din oraş, cât şi din toată republica. Chiar şi după renunţarea la această împărţire

administrativ - teritorială, denumirea se menţine prin rădăcinarea ei în uzul curent al populaţiei

oraşului.

Sectorul Buiucani este aşezat în partea de nord-vest a oraşului. Această denumire a

sectorului datează din 1991, astfel numindu-se satul amplasat pe acest teritoriu în trecut, care pe

parcursul a mai multor ani s-a integrat în oraşul de astăzi, Chişinău. Se atestă ca şi în cazul

Sectorului Buiucani, că ar fi fost un sat încă de pe timpul lui Alexandru cel Bun, amplasat pe

malul drept al Bîcului, având şi hotar comun cu Moşia Chişinăului. În alte documente, acesta

este denumit Visterniceni. În 1772, Constantin Rîşcanu, reprezentant al familiei Rîşcanu devine

posesorul părţii de sud – est a moşiei Visterniceni. Această personalitate,însă rămâne o enigmă,

datorită faptului că în lucrarea Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, acesta nu este inclus

în lista boierilor. Însă, ce ne face să credem că acesta a existat este faptul că în 1800, fiul său,

Dumitru era stalon, adică, de rang boieresc şi stăpânea jumătate din Visterniceni, împreună cu

alte moşii Chiţcani, Bubuieci, Poşta Veche, care actualmente sunt cuprinse în hotarele

Chişinăului.

Amplasat în mare parte în zona centrală a oraşului, este un important punct de cultură şi

istorie, dispunând de o bună parte din monumentele, muzeele, teatrele, instituţiile de învăţământ

atât liceale, cât şi universitare. Aici se găsesc şi importante instituţii statale. Acest sector dispune

de cca. 1000 agenţi economici, ceea ce îi conferă un rol important cu un potenţial economic

dezvoltat, atât la nivelul oraşului, cât şi la nivel naţional. Principalele producţii de aici sunt:

televizoare, tractoare, mobilă – atât pentru uz intern cât şi internaţional, cărţi, încălţăminte,

vinuri, coniac etc. Tot în acest sector trebuie să menţionăm că se află Parcul Dendrologic al

Chişinăului, diverse librării şi biblioteci ce îi conferă un specific aparte sectorului.

Sectorul Râşcani,   este o unitate administrativ - teritorială, economică şi culturală a

oraşului Chişinău, situată în partea de nord - est a capitalei. La nivel de municipiu, în

componenţa acestuia intră câteva unităţi administrative - teritoriale autonome precum oraşul

Cricova şi Stăuceni cu satele: Ciorescu, Făureşti şi Goian; comuna Grătieşti cu satele:

Grătieşti şi Holboaca ( http://www.chisinau.md/pageview.php?l=ro&idc=607&id=3729

Primăria Municipiului Chişinău, cu privire la sectorul Rîşcani).

Sectorul Ciocana, este o unitate administrativ – teritorială din cele cinci existente, care

ocupă partea estică a oraşului. A reprezentat o localitate sub numele de Ciocana Nouă,

subordonată satului Visterniceni şi care era inclus în hotarele Chişinăului. Acesta a fost întemeiat

ca unitate teritorial - administrativă în anul 1985.

La nivel municipal, în componenţa sectorului intră o parte a teritoriului urban a capitalei,

şase unităţi administrative – teritoriale autonome or. Vadul lui Vodă şi comunele Budeşti

(s.Văduleni) şi satul Coloniţa, Vadul lui Vodă şi comunele Bubuieci (s. Humuleşti şi Bâc),

Budeşti (s.Văduleni), Cruzeşti (s.Cioroborta), Tohatin (s.Buneţ. Cheltuitor) şi satul Coloniţa

(Primăria Municipiului Chişinău – Pretura Ciocana).

Mai multe instituţii culturale îşi desfăşoară cu succes activitatea în sectorul Ciocana:

Teatrul Municipal de Păpuşi “Guguţă” , biblioteca “Transilvania”, care este patronată de

municipiul Cluj (România), Centrul de Creaţie a Copiilor, unde activează 4 colective artistice şi

90 de cercuri pe interese. Ansamblul de dansuri "Moldoviţa" al acestui centru, deţine titlul de

ansamblu-model, fiind laureat al numeroaselor festivaluri internaţionale din Bulgaria, Ungaria,

Rusia, România etc.(Pritura Ciocana – Scurt istoric).

1.3. Accesibilitate

Accesibilitatea serviciilor de transport se caracterizează prin: parcurgerea de către populație a

unei distanțe minime de la locul de trai sau de muncă, după caz, până la rețeaua de transport de

rute regulate, accesul propriu zis la diferite tipuri de transport și efectuarea unei călătorii cu

cheltuieli minime de timp (Energetică a transportului rutier de personae în regim urban din

mun.Chişinău, Victor Ceban,pag.7).

1.3.1. Caracteristica generală

Această structură planimetrică a oraşului Chişinău s-a construit încă de la sfârşitul sec.

XVIII începutul sec.XIX şi nu a mai fost schimbată nici până în ziua de azi. Aceasta

reprezentând o problemă de bază, datorită faptului că centrul oraşului reprezintă un nod pentru

transportul public. De aici putem să tragem concluzia că străzile magistrale ale zonei

centrale,care joacă rolul de legătură cu alte teritorii urbane nu-şi îndeplineşte sarcinile şi necesită

de a fi reconstruită. De aici rezultă faptul că în orele de vârf a zilei,lucrurile se complică mult

datorită faptului că pe aproximativ toate majistralele din Chişinău care fac legătura între centru

şi zonele marginale există ambuteiaje.

Conform informaţiei DGTP CC mai mult de 70% a carosabilului este degradat. Dar, în

acelaşi timp, cunoaştem şi faptul că serviciile de resort, se află în faţa unor probleme dificile în

legătură cu dificultatea reparaţiilor şi întreţinerii ansamblurilor de construcţie rutiere, datorită

utilajelor deja uzate şi insuficienţei atribuţiilor bugetare.

1.3.2. Problemele actuale

Degradarea drumurilor se datorează şi faptului că reţeaua rutieră a fost prevăzută pentru

un număr de 100 000 de vehicule, însă numărul acesta este mult depăşit în prezent, fiind de

aproximativ 200 000 vehicule. Numărul acestora aflându-se în continuă creştere, în majoritate, a

celor personale, ceea ce în mare parte a contribuit la supraâncărcării reţelelor rutiere, astfel, în

orele de vârf, viteza de parcurgere a unui traseu, scade considerabil.

La moment, în Chişinău există probleme de trafic în orele de vârf pe următoarele direcţii:

- Nord – pe str. Calea Orheiului;

- Vest – pe str. Vadul lui Vodă;

- Est – pe şos. Hînceşti şi str. Mioriţa;

- Sud – pe str. Munceşti

Principalele probleme a reţelei municipale de drumuri sunt:

- nivelul slab de organizare a circulaţiei în cadrul reţelei stradale existente;

- lipsa unui număr suficient de locuri de parcare;

- absenţa unei şosele de centură exterioare;

- corespondența între sectoare doar prin intermediul zonei centrale a oraşului;

- ponderea mare a carosabilului cu îmbrăcăminte degradată şi/sau fără marcaj;

- nerespectarea liniilor roşii în cazul realizării obiectelor de construcţii;

- numărul neeficient al pasajelor subterane pentru pietoni etc.

( Energetică a transportului rutier de personae în regim urban din mun.Chişinău, Victor Ceban,

pag.33).

CAPITOLUL II.

COMPONENTELE NATURALE, SUPORT AL ACTIVITĂŢII TURISTICE

2.1 Rolul subteranului geologic în continuarea unor elemente de potenţial

turistic

Datorită amplasării oraşului, din punct de vedere geologic, în partea centrală a unei structuri din

sud – estul Europei, aceasta îi conferă un caracter deosebit de important prin prezenţa unor plăci

de granit şi gnaisuri din epoci străvechi, precum cea arhaică, care se întâlneşte la adâncimi ce

circa 150,5 km sub nivelul mării. Structurile de roci ce se află la partea superioară a acesteia,

sunt reprezentate de roci sedimentare, provenite din erele siluriană, devoniană, paleogenului şi

neogenului. În secţiunea erozivă apar numai argile, nisipuri şi piatră calcaroasă din Canozoicul

superior ( Enciclopedie – Chişinău, edit. MUSEUM, 1997, pag.10).

În mare parte, teritoriul oraşului Chişinău este prezentat prin straturi argilo-nisipoase, cu

grosimi variabile ce pot ajunge şi până la adâncimi de 30 m. În zona râului Bîc, pe pantele

acestuia se evidenţiază terasele aluviale, care nu prezintă adâncimi mari, acestea putând ajunge

până la 1,30 m.

Determinearea structurii tectonice pentru oraşul Chişinău ne ajută să conchidem că acest

teritoriu nu suferă perturbări tectonice, doar în cantităţi neînsemnate înregistrate în nord-vestul

oraşului, ceea ce conferă turismului, un mediu sigur şi benefic dezvoltării acestuia, însă, din

punct de vedere geologic, acest spaţiu nu reprezintă potenţial pentru promovarea turismului.

2.2 Potenţialul turistic al reliefului

Teritoriul Chişinăului şi al periferiilor este împărţit în 2 zone:

- Zona de vest şi de sud care aparţin zonei Colinei Codrilor, care este caracterizată

prin cumpene înguste de apă şi pante de teren ce alunecă,

- Zona de est şi de nord ce se încvecinează cu Câmpia Nistrului.

O caracteristică importantă a reliefului din oraş este dată de valea Bâcului cu pantele sale

dezmembrate. Cea mai mare parte de pe malul drept al râului Bâc, este ocupată de trei terase

care sunt străbătute de câteva vâlcele. Zona de nord-vest şi o parte din zona vestică este

despărţită în partea centrală de către valea îngustă al râuleţului Durleşti. Paralel cu acesta se află

vâlceaua Malina Mare. În partea de sud a oraşului, se întâlneşte vâlceaua întinsă numită

Munceşti, nume dat şi şoselei din apropierea acesteia. Partea stângă a oraşului este ocupată de

două terase, unde prima coboară spre râu, iar cea de a doua are o altitudine de 60 – 90 m. În

această zonă a fost construit cartierul Rîşcani de astăzi. Panta din stânga văii Bâcului este

întretăiată de numeroase văi şi vâlcele, acestea având o orientare nord – sud. Această pantă, pe

alocuri fiind pietroasă.

Relieful, prin văile domoli, vâlcele şi cursuri de apă, reflectă un ambient plăcut care,

însă, nu prezintă un potenţial premordial în dezvoltarea turismului, dar conoferă o atmosferă

plăcută de linişte şi calm ce poate atrage prin aceste calităţi.

2.2 Potenţialul climato - turistic

Climatul Chişinăului este temperat – continental. Predomină zilele călduroase în timpul

verei, iar iernile sunt blânde şi de scurtă durată. Observaţiile meteorologice se realizează la

Centrul Hidrometeorologic din Chişinău din trei în trei zile.

Temperatura multianuală şi extremală a aerului, ºC

Sursa:

I.N.S.

Anotimpul rece durează circa 78 de zile, cu temperaturi medii ale lunii ianuarie de

-2,3 °C, temperatura minimă absolută fiind de -32 °C , în luna februarie. Temperaturile medii

ale primăverii sunt de 9,3°C şi are o durată de 70 zile. Temperatura media a verii este de 20,5 °C,

maxima acesteiea fiind de 43 °C în iuie şi august. Toamna vine odată cu coborârea temperaturii

sub 0 °C, ceea ce determină o durata scurtă a acesteia, aproximativ 2 luni.

Temperatura din interiorul oraşului variază de cea de la periferii. Aceasta fiind cauzată de

întreprinderile industriale, asfaltul supraîncălzit cauzată de radiaţia solară, a transportului etc.

Astfel, temperatura din oraş este cu 0,7 °C mai ridicată, decât cea din exteriorul său.

Vânturile predominante sunt din nord şi nord – est, iar în anotimpul rece, acestea pot fi

din direcţia sud-est; cu o intensitate mai accentuată în lunile februarie şi martie, iar cele mai

slabe în septembrie şi octombrie.

Umiditatea relativă a aerului în interiorul oraşului este mai mare cu 20-40 mm/an, decât cea din

exteriorul său ( 480 mm/an). Cea mai mare parte a precipitaţiilor cad în sezonul cald (77%), sub

formă de averse. În timpul iernii, acestea se prezintă sub formă de zăpadă sau lapoviţă, mai rar

sub formă de ploaie.

Din această analiză putem constata că oraşul Chişinău are un climat favorabil pentru dezvoltarea

turistică, reprezentat printr-un climat blând, cu vânturi slabe şi precipitaţii moderate. Turismul se

poate practica eficient atât în sezonul cald, cât şi în sezonul rece, dispunând şi de temperaturi

relativ blânde în timpul iernii.

2.3 Potenţialul turistic al apelor

Cursurile de apă principale ale bayinului hidrografic din Chişinău sunt formate din râul Bâc şi

afluenţii săi de dreapta Durleşti, Malina Mică, Valea Trandafirilor, Nagornâi, precum şi cei de

stânga Valea Cristei, Ţiganca, Hulbocica, Ciocana 1 şi Ciocana 2. Acestea, în timpul

inundaţiilor, pot ocupa un teren de cca. 1% prin inundaţii. Acest lucru este datorat mai multor

factori precum: înmlăştinirea albiei cursului de apă, înclinaţia transversal a luncii, inundarea

sectoarelor luncii oraşului de viiturile tranzit, precipitaţiile torenţiale, soluţiile de proiectare

nereuşite, reţeaua de drumuri şi străzi existentă, starea deplorabilă a albiei, lipsa sau starea

tehnică nesatisfăcătoare a instalaţiilor hidrotehnice şi construcţiilor de protecţie împotriva

viiturilor, lipsa serviciilor de exploatare a obiectelor de gospodăria apelor. Adâncimile de până la

5 m a stratului de apă freatică sunt răspândite în luncile râului Bâc şi Durleşti, adică în zonele

mai joase ale oraşului. În unele cazuri, acestea ies la suprafaţă şi formează atât izvoare, cât şi

sectoare mlăştinoase. În regiunile cu pantă abrupt ale văilor râurilor şi vâlcelelor, precum şi pe

terasele joase, aceste ape freatice sunt stratificate de la 5-10 m. Însă, în unele sectoare mai înalte

ale oraşului se întâlnesc zone separate cu stratificarea nivelului apelor freatice mai puţin de 4 m.

Aceste râuri au determinat dezvoltarea unor zone de odihnă prin amenajarea unor

rezervoare şi a unor locuri de recreere şi agrement. Încă din anii '50, în sud-vestul oraşului a fost

amenajat Lacul Comsomolului, care azi poartă denumirea de Valea Morilor. Au fost construite şi

cascade mici în lacurile unor parcuri, precum cele din cartierele Botanica şi Râşcani.

2.4 Potenţialul turistic al componentelor învelişului biogeografic

Teritoriul Chişinăului şi al periferiilor este împărţit în 2 zone: cea de vest şi de sud care

aparţin zonei Colinei Codrilor, care este caracterizată prin cumpene înguste de apă şi pante de

teren ce alunecă şi zona de est şi de nord ce se învecinează cu Câmpia Nistrului. În aceste zone

se întâlcnesc 27 specii de mamifere şi 75 specii de păsări şi 14 specii de reptile ( Enciclopedie –

Chişinău, edit. MUSEUM, 1997, pag.13).

Dintre mamiferele mai des întâlnite sunt aricii, cârtiţele, veveriţele, liliecii, nevăstuicele,

jderii etc. Din păsările existente,majoritatea sunt migratoare, dintre care doar 53 de specii îşi fac

cuib. În ultimii ani se cunoaşte o creştere a numărului de porumbei de pădure, lăstuni, grauri,

vrăbii. În ce priveşte diversitatea amfibienilor şi a reptilelor, acestea se prezintă într-un număr

scăzut. Dintre reptile putem menţiona broaştele ţestoase, şopârle, şerpi, broşte de râu etc.

Diversitatea peştilor poate fi observată în lacul Valea Morilor din Chişinău, care se prezintă sub

un număr de circa 20 specii, printre care băbuşca, bibanul, carasul, crapul, soreanul, roşioara etc.

Prin această analiză a învelişului biogeografic, conchidem faptul că oraşul Chişinău nu

dispune de resursele necesare pentru o dezvoltare mai largă a turismului, dar se poate practica

turismul de odihnă, pescuitul, vânătoarea etc.

CAPITOLUL III.

CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

3.1 Etimologie

Denumirea oraşului Chişinău devine un element cercetat de către oamenii de ştiinţă începând cu

anul 1818, odată cu ridicarea localităţii la rang de centru al regiunii ce a fost anexată de către

Imperiul Rus. Această localitate aflându-se în centrul Moldovei de Est. Mulţi oameni de ştiinţă,

atât naţionali, cât şi internaţionali s-au dat cu părerea în privinţa numelui. Se presupune că una

din teoriile apariţiei acestuia este dată de numele sursei de apă care alimenta localitatea ce se afla

încă din sec. XV pe malul drept al râului Bâc. Acesta fiind reprezentat de un izvor puternic.

Alte ipoteze sunt date de către marele istoric B.P.Haşdeu, istoricul basarabean A. Boldur,

lingvistul N.Raievschi, cercetătorul Iorgu Iordan etc. Istoricul B.P.Haşdeu a presupus că numele

de Chişinău ar fi provenit de la termenul “Chişinău” (cheşene), ceea ce înseamnă cavou,

mausoleu, cupolă şi că ar fi apărut pe locul unei “selişti tătăreşti”. O altă teorie despre apariţia

etimologia oraşului este dată de către istoricul basarabean A.Boldur, care vine cu mai multe

ipoteze şi anume:

- ar fi fost de provenienţă cumană: “cheşen” — capelă, mănăstire, plus

tătărescul “aul” — cătun, selişte, îngrăditură;

- că ar fi provenit din sintagma “câşla nouă”

- în ungurescul “Kisieno” — Ioan cel Mic.

Cu o altă ipoteză ne vine lingvistul N.Raievschi, care consideră că toponimul ar fi de

origine turanică. O importanţă mare trebuie acordată şi ultimului cercetător din cei menţionaţi,

ipoteza lui Iorgu Iordan presupunând că numele orașului ar fi venit din turcă sau maghiară,

însemnând Kis + Jenö (micul + izvor) pronunțat în limba română ca Chișienă. Această denumire

s-ar fi tras de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei i-ar fi stabilit aici în drumul tătarilor,

care au stăpânit ținutul între 1224 și 1359. Aceasta este una din ipotezele care a fost susţinută de

o mare parte de cercetători precum Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol

Eremia etc. În această privinţă se dau cu părerea şi autorităţile sovietice, care vin cu o ipoteză

nouă şi anume a provenienţei denumirii de la cuvântul român Nouă şi de la cuvântul tătar Kîşla,

îmbinând aceste două cuvinte, vom obţine denumirea de Cîşla – Nouă.

3.2. Târgul moldovenesc

Primele menţiuni despre oraşul Chişinău apar din 1436, atunci când se prezintă sub formă de târg

specificat cu o hală de piatră. Această aşezare este grupată în preajma parohiilor Naşterea

Fecioarei – biserica sub denumirea de Mazarache în prezent şi Sfinții Împărați Constantin și

Elena. Încă de pe timpul lui Alexandru cel Mare, se remarcă o aşezare pe malul drept al Bâcului,

moşia sub numele Visterniceni. Această localitatea avea hotar comun cu moşia Chişinăului. În

1772, Constantin Râşcanu, reprezentant al familiei Rîşcanu devine posesorul părţii de sud – est a

moşiei Visterniceni. Această personalitate,însă rămâne o enigmă, datorită faptului că în lucrarea

Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, acesta nu este inclus în lista boierilor. Însă, ce ne

face să credem că acesta a existat este faptul că în 1800, fiul său, Dumitru era stalon, adică, de

rang boieresc şi stăpânea jumătate din Visterniceni, împreună cu alte moşii Chiţcani, Bubuieci,

Poşta Veche, care actualmente sunt cuprinse în hotarele Chişinăului.

Stolnicul Constantin Râşcanu este şi ctitorul bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pe

pereţii căruia era inscripţionat: această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele

robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, în anul 1777". Acest târg s-a devoltat

pe malul râului Bâc, numărând o populaţie de circa 5000 locuitori până în 1812, având şi un

număr de şapte parohii .

3.3. Orașul rusesc (1436 – 1812)

Acest târg începe să se dezvolte ca oraş odată cu stăpânirea rusească, adică, din anul 1812.

Astfel, oraşul este ales ca principală localitate a Moldovei, devenind capitala acesteia, însă, sub

un alt nume - Кишинёв (Kișiniov). Suferă o shimbare şi gubernia, care este denumită acum

Basarabia. Provenienţa acestei denumiri venind de la vechea regiune anexată de turci între anii

1484 şi 1538, care este denumită Bucak (Bugeac).

Oraşul nou începe să se contruiască începând cu anul 1834. Acesta fiind ridicat deasupra fostului

târg moldovenesc aflat pe malul râului Bâc. Străzile sunt realizate în unghi drept. La arhitectura

acestuia au participat arhitecţi de vază, cel mai important dintre aceştia fiiind arhitectul

A.Bernardazzi, care îşi începe activitatea în oraş de la a doua jumătate a secolului XIX. Din

punct de vedere economic, începând cu sec. XIX, se dezvoltă ca un centru producător de cereale,

care sunt transportate pe cale feroviară, terminată în 1871, către Odesa şi tot în acest an este

deschisă circulaţia trenurilor pe linia Chişinău – Tiraspol, care circulă cu o viteză relativ mică,

însă are o importanţă majoră în efectuarea lucrărilor de amenajare a oraşului.

Odată cu confirmarea lui Alexandru Bernardazzi în postul de architect principal al

oraşului, oraşul se transformă într-un adevărat centru urban. Blocurile de locuit, instituţiile

publice capătă un aspect modern. Sunt amenajate străzi, pieţe, parcuri noi, se instalează felinare

cu gaz lampant. Tot de el a fost contruit Turnul cu Apă pentru aprovizionarea oraşului cu apă, a

recontruit clădiri mai vechi, a proiectat Grădina Publică unde au fost amenajate grote pitoreşti şi

havuzuri fiind instalate şi bănci.

Completări prin acţiuni de modernizare a oraşului au fost făcute şi de un alt architect,

A.Şciusev. Sunt înălţate o serie de opere impunătoare prin frumuseţe şi stil, fiecarui obiectiv îi

atribuie şi un spaţiu de ocrotire.

În această perioadă oraşul dispunea deja de 5 grădini publice, 12 pieţe, sute de blocuri şi

străzi. Cea mai mare parte a populaţiei oraşului este ocupată de populaţie străină ca ruşi,

ucraineni, germani, evrei, care se stabilesc aici. În 1898, populaţia autohtonă de origine româno-

moldoveni constituie doar 14 % din populaţia totală a oraşului.

3.3.Oraşul după 1918

3.3.1. Oraşul între 1918 şi 1940

În 1918, după ce Sfatul Țării votează unirea cu România, Chișinăul devine centrul de reședință

județeană Lăpușna și pentru prima oară în epoca modernă, începe să se dezvolte în mediul său

firesc românesc. La recensământul din 1930 au fost atestați 117.016 locuitori, dintre care un

număr mai mic fiind atribuit populaţiei masculine - 57.981 și mai mare, celei feminine cu 59.035

(http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/lapusna/index.html).

Chişinăul devine unul din cele mai mari oraşe ale României, după Bucureşti şi obţine statutul de

municipiu. Aici, o mare importanţă o joacă gara, care devine una din cele mai importante din ţară.

Principalul itinerar al acestei gări fiind Bucureşti – Iaşi – Chişinău (Kiev, Moscova). Un nou

element cu rol primordial în dezvoltarea oraşului este înfiinţarea primei rute aeriene în anul 1927.

În mod simbolic, această rută a fost repetată în 1991 de o companie de turism condusă de

deputatul municipiului, Alexandru Saviţki, participând şi personalităţile de vază ale municipiului:

scriitori, jurnalişti etc. Aeroportul de pasageri din capitală s-a deschis după câţiva ani de la

realizarea primei rute având ca itinerarii Bucureşti – Galaţi – Chişinău şi Cernăuţi – Iaşi –

Chişinău – Cetatea Albă.

Oraşul îşi recapătă treptat aspecul românesc,fiind modificate şi numele unor străzi, care la acel

moment „lăsau impresia unei localități siberiene”. Schimbarea îşi are începutul odată cu

redenumirea sectoarelor capitalei, apoi și schimbarea denumirilor de străzi, într-un specific mai

local, moldovenesc. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel

Bun devenind Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific

comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar realizân și

monumente în stil tradițional rusesc.

Tot în acest timp sunt deschise un şir de instituţii de stat, cultural, şcoli, licee, tipografii,

biblioteci, grădiniţe de copii, teatre. Devenind un centru notabil, include o mare varitate de case

de cultură, biblioteci, muzee, teatre, societăţi sportive şi de vânătoare ce denotă specificul culturii

româneşti dintre care putem enumera centre culturale ca: Biblioteca Universităţii Populare,

Biblioteca Centrală, Biblioteca Clubului Jokey, numeroase biblioteci particulare, Muzeul

Naţional de istorie a Naturiial, Muzeul istorico - arheologic bisericesc, Biblioteca Municipala (cu

cea mai mare colecţie de volume în număr de peste 100.000),Teatrul Naţional, cinematografele

Odeon, Colosseum, Expres, societăţi sportive, societăţi de vânatoare etc. Între ani 1918-1940 la

Chişinău au fost realizate monumente dedicate trecutului românesc, dintre acestea menţionăm:

Lupoaica – în curtea palatului Sfatul Ţării,copie după sculptura de la Roma; monumental lui

Ştefan cel Mare realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală; monumental lui Alexandru Donici

– sculptor, Alexandru Plămădeală etc.

După 1918 se deschid şi o varietate de şcoli (şcoli, licee, gimnazii), facultăţi superioare

(facultăţi şi conservatoare), dar şi preuniversitare.

Din 1927 se deschid şi primele semnale, dar şi emisiuni , în urma cărora vor apare şi staţii radio,

atât în limba română, cât şi în rusă. Acestea fiind distruse după cel de-al doilea război mondial.

Odată cu înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români din Basarabia, se întemeiază şi primele reviste

cu caracter instrustiv-educativ, cultural-literare, istorice, religioase, dintre care menţionăm:

Arhivele Basarabiei, Şcoala şi viaţa, Gayeta Basarabiei, Sfatul Ţării, Luminătorul etc.

În ce priveşte starea sănătăţii, şi aceasta cunoaşte progrese odată cu înfiinţarea unor spitale. Se

remarcă spitale, sanatorii, maternităţi, societăţi de beneficiere, dintre care putem menţiona:

Spitalul evreesc, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănatătea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”,

Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf) etc.

Toate modificările ce au avut loc în această perioadă, au imprimat oraşului un aspect de oraş

european şi românesc în special.

3.3.2 Oraşul între 1940 şi 1991

După pactul Libentrop-Molotov din 1939, în perioada imediat următoare, harta Europei a

fost realizată după regimul totalitar din Uniunea Sovietică şi cel fascist din Germania. Prin

desfăşurarea unor înţelegeri secrete, Basarabia este din nou anexată de către U.R.S.S. Astfel, în

această perioadă au loc deportări, nimiciri a populaţiei intelectuale, întreprinzătorilor , a clasei

politice etc.

În timpul celui de al doilea război mondial, Chişinăul a suferit mari pierderi, prin

distrugerea uzinelor, a clădiri publice, instituţiilor de cultură şi ecleziastice. Au fost distruse

aproape total clădiri precum gara, Primăria oraşului, Catedrala, case ale nobilimii locale şi cele

particulare, multe cartiere, şcoli, reţeaua de telefoane şi telegraf etc. Pentru reconstruirea

oraşului, sovieticii au adus în oraş populaţii ruse, ucrainene, datorită depopulării acestuia în urma

deportărilor. În mare parte oraşul îşi schimbă aspectul etnic, astfel Chişinăul devine foarte pestriţ

din punct de vedere etnic. Sunt transferate din fosta capitală a U.R.S.S.-ului, Tiraspol, instituţii

cultural precum Teatrul de Stat, formaţiuni de muzică instrumental, muyee, radioul republican,

reviste etc.

În anii următori, Chişinăul încearcă să-şi revină după distrugerile provocate de război,

prin creştere accelerată în toate domeniile: pe plan cultural, industrial – prin deschiderea unor noi

întreprinderi, se deschid instituţii de învăţământ, şcoli, grădiniţe etc. În aproximativ toate

instituţiile de învăţământ predarea se executa în limba rusă. Acest oraş timp de 20 de ani

reprezentând un oraş închis, care nu putea fi vizitat de turişti străini. Abia prin anii '60 - '70,

acesta îşi lărgeşte hotarele, se contruiesc noi instituţii de stat şi cartiere, se înlocuiesc tramvaiele

cu troleibuze şi autobuze noi, dezvoltându-se şi transportul feroviar împreună cu cel aerian.

Pentru instituţiile de stat, în capitală s-au construit edificii impunătoare, care în prezent

sunt utilizate pentru instituţiile de stat şi de cultură. Dintre acestea se numără Casa Guvernului,

sediul Parlamentului, al Preşidenţiei, Palatul Naţional,. Sunt deschise teatre ca Luceafărul,

Teatrul de Operă şi Balet, noi hoteluri: Naţional, Codru.

În anii '80 - '90, oraşul devine arena unor manifestaţii antisovietice, anticomuniste

realizate întru apărarea demnităţii şi culturii naţionale: revenirea la valorile cultural naţionale, la

recunoaşterea unităţii lingvistice moldo-române, pentru revenirea la alfabetul latin, pentru

egalarea în drepturi a populaţiei autohtone cu cea rusească etc. După un şir de evenimente,

Imperiu Sovietic se prăbuşeşte.

3.4 Oraşul după independenţă

Republica Modova îşi proclamă independenţă de stat pe 27 august 1991. În această perioada

Chişinăul se confruntă cu multe modificări de ordin politic, economic, cultural. Acesta devine

centrul vieţii politice, aconomice, culturale, unde apar numeroase întreprinderi, consulate şi

ambasade, sedii ale unor partide, ziare şi reviste etc. Aici au loc reuniuni, conferinţe, sesiuni,

congrese ştiinţifice mondiale, se deschid expoziţii şi târguri.

CAPITOLUL IV.

POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

4.1 Potenţialul turistic cultural istoric

Pe parcursul anilor, oraşul Chişinău n-a avut posibilitatea de a se dezvolta pe plan cultural,

datorită aflării acestuia sub stăpânirea rusă. Un alt element ce n-a permis evoluţia oraşului fiind

şi lipsa unui focar cultural românesc de o intensitate mai mare. Din perioada în care Chişinăul se

afla sub dominaţia rusească, se poate considera un element pozitiv, activitatea tipografică. Prima

tipografie apare aici în anul 1814, numită şi Tipografia Eparhială, fiind şi singura din Basarabia

la acel moment. Aceasta a avut rolul de susţinere a continuităţii culturale din toată Basarabia. O

tipografie particulară a oraşului apare în 1843, în momentul de faţă acestea fiind în jur de 20.

Un alt element ce a avut rolul de păstrare, susţinere şi dezvoltare a culturii este deschiderea

primei biblioteci în capitală în anul 1880, dar care n-a beneficiat de mulţi cititori în primele

decenii. Aceasta, acum dispune de circa 100000 de exemplare şi având un număr mare de

abonaţi. O altă bibliotecă este înfiinţată de Directoratul General de Instrucţie, care oferă

dublicate din biblioteca Universităţii oraşului Iaşi.

Chişinăul, până în anii 1820 n-a avut nici un teatru. Odată cu acesta, încep să se organizeze

reprezentaţii teatrale de către amatori în casele boierilor. Mai târziu, au existat localuri speciale

în oraş pentru astfel de reprezentaţii, fiind vizitate şi de actori ruşi, ucraineni, nemţi, italieni.

Oraşul, nu avea o trupă teatrală a sa, ci trupe venite din centrele ruseşti şi româneşti. Abia la

începutul secolului XX se construieşte primul teatru al nobilimii, iar după Unire se încearcă

realizarea unei trupe permanente. Lucru realizabil datorită Ministerului Culturii şi al Artelor care

organizează un concurs, reuşindu-le să înfiinţeze un teatru destul de bun, acesta devenind ulterior

Teatrul Naţional al Chişinăului. La acest moment, oraşul are şi două muzee:

- Muzeul Naţional, întemeiat de Zemstvă, care cuprinde şi o secţie de ştiinţe naturale. Pe

lângă aceasta, mai există două secţii, secţia de Geologie şi cea de Agrogeologie.

- Muzeul de Arheologie Bisericească, care aparţine de Societate Arheologică

Bisericească. Deţine colecţii preţioase de cărţi vechi, icoane şi obiecte foarte importante

pentru istoria artei moldoveneşti.

În ceea ce priveşte cultul religios, la începutul sec. XX, Chişinăul deţinea deja 2 catedrale, 18

capele şi biserici precum biserica romano-catolică, biserica armeano-gregoriană, biserica

luterană, biserica militară şi o biserică de rit ortodox rus.

După independenţă, Chişinăul cunoaşte o evoluare amplă din punct de vedere cultural. Încep să

funcţioneze instituţii culturale dintre care un rol premordial o joacă Casa Scoalelor şi a Culturii

Poporului în componenţa căreia intră cămine culturale, ansambluri muzicale, biblioteci etc. Se

deschid noi muzee, universităţi, centre de cultură,cinematografe, biblioteci, la fel şi primele

posturi de radio, apar primele spitale de stat şi sunt schimbate denumirile străzilor din timpul

sovietic. Încep să se organizeze diverse spectacole şi festivaluri precum ”Invită Maria Bieşu”, a

cărei prime ediţii a avut loc în 1990, unde vin şi interpreţi străini din România, Rusia, Bulgaria,

Italia, Franţa etc., şi alte festivaluri cu valoare naţională: ”Ziua Oraşului”, ”Ziua Vinului”, de

importanţă naţională.

4.1.1. Mănăstiri şi biserici

Biserica apostolică armenească Sf. Maica Donului (str. Piaţa Veche 8). Această biserică

se află la sud-est de centrul istoric al oraşului pe Bulevardul Renaşterii – denumire dată recent

vechii pieţi. În momentul de faţă, reprezintă ca un edificiu izolat de mulţimea clădirilor ce o

înconjoară, rămânând ca o insulă a timpurilor vechi. Aceasta se presupune că ar fi fost zidită pe

locul unde se afla o biserică moldovenească din sec. XVIII în timpul invaziilor ruso-turceşti.

Populaţia armeană care se afla temporar aici, nu construia locuinţe şi biserici, ci intra în posesia

unor clădiri construite deja, pe care le reconstruia în stilul specific armenesc. Se presupune că

astfel ar fi fost şi în cazul bisericii armeneşti, care prezintă elemente de arhitectură armenească şi

moldovenească îmbinate cu elemente de arhitectură clasică. A moştenit de la stilul moldovenesc

planul alungit, de tip navă care este rotunjit la est de altar printr-o absidă a acestuia, iar în vest

aflându-se turnul-clopotniţă. Ca elemente adăugate în timpul posesiei armeneşti sunt: lipsa

peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos – element caracteristic ortodoxismului de vest,

impropriu stilului armenesc.

Prima informaţie despre această biserică a fost găsită pe o placă de piatră, dispărută în

timpul de faţă, pe care scria hramul acesteia, de cine a fost construită (de baronul Oganes, fiul lui

Akopgian şi a copiilor săi în memoria părinţilor) şi în ce an (în 1803). Se presupunea că atunci ar

fi fost contruită biserica moldovenească care avea ca elemente turnul-clopotniţă, bolţile

interioare şi alipirea încăperii de la nord, unde erau botezaţi pruncii. Tot aici se afla săpat în

peretele de nord într-o nişă o albie cenuşie de marmură – element armenesc, care era dotat şi cu

dispozitiv de evacuare a apei folosite.

În 1805, această biserică este din nou în contrucţie, informaţia căreia se afla pe o placă de

marmură din interiorul lăcaşului. Lucrările bisericii au fost realizate de meşterul din Iaşi,

Vardanean. Construieşte aici pridvorul de sud, contrafortul peretelui de nord şi boltirea

pridvorului clopotniţei. Aici este îngropat şi dragomanul Porţii Otomane, Manuk – bei, care a

participat la încheierea păcii de la Bucureşti în 1812, după care aici au fost îngropate şi fiicele

sale, Mariam şi Gaiane.

În 1885 au loc noi restaurări ale bisericii, cheltuielile căreia sunt suportate de Oganes

Manuk-bei, fiul dragomanului. Pereţii sunt înălţaţi cu 65 cm, se evidenţiază şi noua arcatură care

se aseamănă ocniţelor medievale, amplasate sub cornişa cu profiluri clasice. Au fost demolate

bolţile vechi şi înlocuite cu altele noi – bolta cilindrică care era susţinută de arce dublouri era

străpunsă prin mici cupole sferice susţinute prin arce dublouri străpunse în fiecare travee. Aceste

suprafeţe erau acoperite cu fresce. A fost ridicată şi clopotniţa a cărui ultim nivel era împodobit

cu elemente din clasicismul francez. Tot atunci se adaugă şi elemente specifice Armeniei

istorice, precum acoperişul de formă piramidală ascuţită, asemănătoare unor mici turle care

veneau deasupra altarului şi pridvorului de sud. Însă, cel mai important element cu specific

oriental era adus de loggie, asemănător unui foişor alipit pridvorului de sud, ce era construit

deasupra mormintelor familiei Manuk-bei. Autorul construcţiei cu specific arabo-musulman şi

soluţie planimetrică armenească a fost considerat A.Bernardazzi. Un alt element introdus în

timpul reconstrucţiei a fost crucile sculptate, întâlnite des în sculptura armenească, ce poartă

numele de hacikar.

Interiorul bisericii din prezent se deosebeşte celui de dinainte. O caracteristică importantă

cu specific armenesc este altarul din piatră, care se păstrează şi azi.

Biserica Armenească este cea mai veche biserică din oraş, cu un sti predominant

medieval românesc, fiind unic prin caracteristicile sale. Creştinii ortodocşi de aici îşi fac semnul

Crucii cu două degete, iar slujba durează ceva mai mult, 5-6 ore, de unde şi rezultă faptul că

aceşti creştini nu sunt de rit ortodox tradiţional.

Biserica Buna Vestire (str. Buna Vestire 10). Acest lăcaş a fost construit pe locul unui

mai vechi, ce era înconjurat de gard din piatră, care împreună cu biserica, a fost dărâmat de turci

la mijlocul sec. XVIII. După care, a fost transformată în bibliotecă , ulterior devenind o şcoală

bisericească. Din 1910, interiorul acesteia a fost reparat pe banii enoriaşilor, o altă reparaţie se

realizeză în 1913 la care participă şi arhitectul eparhial. O reparaţie mai importantă fiind realizată

în 1942, în care se cheltuie 88,3% din întregul imobil evaluat atunci. A fost închisă în timpul

celui de-al 2-lea război mondial, după care este transformată într-un depozit pentru păstrarea

exponatelor muzeale.

Planul acesteia este unul dreptunghiular, care se divide în trei secţiuni, cu clopotniţă

deasupra. Este decorată excesiv cu deschizături înrămate, cornişă cu frize şi denticul.

Biserica Duminica Tuturor Sfinţilor (str. A. Mateevici). Este amplasată alături de

cimitirul fostului sat Munceşti, fiind un monument de însemnătate naţională. Ea devine centrul

compoziţional pentru realizarea noilor orientări ale aleilor cimintirului. Aspectul bisericii este

unul circular, la care se adaugă o cupolă căreia i se alipeşte spre vest o clopotniţă cu ajutorul unei

încăperi mai joase. Cea mai veche parte a construcţiei este cea cilindrică, care iniţial reprezenta

capela cimitirului. Aceasta a fost realizată în 1818, a cărui plan a fost aprobat de Gavriil

Bănulescu-Bodoni, ctitorii bisericii fiind Elena Matasariţa. Monumentul este finisat în anul 1930.

Biserica cu hramul Sf. Nicolae avea planul cupolei de tipul structural al rotondei, tipic

construcţiilor sec. XVIII-XIX. Edificiu cilindric, în jurul căreia erau coloanele dorice sub

antamblasmentul masiv, este acoperit cu o cupolă sferică, deasupra căreia se afla tamburul înalt.

Odată ce a fost transformată în parohie,biserica devenise mică, astfel că a fost nevoie de rezidirea

ei. În 1863 spaţiul din exterior cu coloane a fost inclus în interior, zidind intervalele dintre ele, iar

peretele din interior era străpuns de arcade. Lumina ce venea din ferestrele tamburului, luminau

spaţiul mare central în jurul căruia se afla deambulatoriul. O altă restaurare se realizează în 1880,

unde se alipeşte clopotniţa, în faţa intrării.

Aspectul bisericii este unul rusesc, cu o arhitectură eclectică şi un stil clasicist,

asemănător tipurilor de edificii înălţate în sud-estul Rusiei.

Catedrala Înălţarea Domnului (str. Gr. Ureche 58). Acest monument este de importanţă

naţională. Are o poziţie oblică faţă de stradă, păstrând orientarea canonică a amplasării absidei

către est. Catedrala recentă a fost recontruită pe locul unde a existat o biserică încă din 1807,

ridicată de populaţia bulgară, însă, datorită faptului că acest lăcaş devenise neâncăpător, în anul

1813 s-a intenţionat construcţia altei biserici, obţinând permisiunea în 1814. Aceasta devine

catedrală în 1815, fiind unica biserică bulgară din Chişinău, dar suportă un incediu după care

necesită o nouă reconstrucţie, fiind refăcută în totalitate între anii 1827-1830 în stil baroc

evidenţiat cel mai mult prin realizarea artistică a interiorului, păstrându-şi hramul Sf. Gheorghe.

Biserica este în plan alungit care se lărgeşte spre partea centrală, fiind încununată cu o turlă, turn-

clopotniţă alipit în faţa intrării şi la est cu absida circulară a altarului. Este boltită cu calote

sferice. Construcţia este susţinută de pilaştri care sunt decoraţi cu o cornişă proeminentă, ce

formează două travee care sunt pe acelaşi plan cu naosul. Pictura murală a interiorului dă

senzaţia de unicitate ( realizată de P.Piskariov), acoperind toate suprafeţele acesteia. Stilul baroc

este identificat prin anumite elemente şi la exteriorul monumentului, remarcându-se trei porticuri

elegante, detaliile profilului frânt al acoperişului turlelor semicirculare, fiind destinate amplasării

sculpturilor de origine stilului. Poarta de intrare a catedralei a fost mutată odată cu demolarea

clădirilor din preajma edificiului şi a fost construit gard din piatră cu grilaj turnat din metal.

Biserica Naşterea Maicii Domnului (str. Mazarache), este aşezată pe teritoriul oraşului vechi.

Este un monument de însemnătate naţională, una din cele mai vechi lăcaşe din oraşul Chişinău şi

unul din cele mai vechi din republică. Se presupune că a fost edificată din perioada 1739-1752,

ctitorul căreia considerându-se pârcălabul Vasile Mazarache. În jurul ei erau aşezate pietre

funerare care în perioada interbelică pe una din ele se păstra inscripţia Mihalache Mazarache,

ceea ce ne duce cu gândul la faptul că biserica este o ctitorie boierească.

Biserica este alcătuită dintr-un naos alungit şi două abside laterale semicirculare care sunt

despărţite de absida altarului semicircular de est prin arcuri dublouri şi pronaosul pătrat la vest.

Boltirea interioară este efectuată prin calote sferice pe pandativi, susţinute de arcuri pe console în

naos şi stâlpi angajaţi de colţ în pronaos. Abisidele sunt acoperite cu semicalote sferice.

(Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie, Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag.83).

La primul nivel se află un pridvor acoperit de o calotă sferică , la cel de-al doilea nivel se află

camera clopotelor ce avea deschizături largi în arc.

În 1838 se contruiesc conforţi pentru suţinerea pereţilor absidei. Peste puţin timp, la următoarea

reparaţie a acesteia, se adaugă şi un pridvor. În 1856 sunt schimbate catapeteasma şi podelele. În

1914 se măresc ferestrele de la turnul-clopotniţă şi se înoiesc icoanele.

În prezent biserica este cedată comunităţii creştine de rit vechi rus ortodox cu hramul

Acoperământul Maicii Domnului. În ograda bisericii se află şi casa preotului, iar în interiorul

bisericii se află obiecte rituale de origine rusă.

Catedrala Romano – Catolică Providenţă Divină (str. Dosoftei 85). Este un monument

de importanţă naţională ridicată în anul 1840 de către romano-catolicii din Chişinău, care în

majoritate fiind polonezi, pe banii oferiţi de ţarul Nikolai I. În 1963 monumentul a fost desfiinţat.

În arhitectura catedralei se resimte influenţa arhitecturii Renaşterii italiene, realizată în spiritul

unui neoclasicism tardiv.

Construcţia avea planul dreptunghiular, cu o absidă semicircular şi faţadă armată de două turnuti-

clopotniţă. Interiorul este realizat în stil ionic, cu 2 rânduri de coloane şi altar din marmură albă.

Orga şi corul se afla deasupra uşii de la intrare.

De la inaugurare până la 1848 parohia a aparţinut de Dieceza de Kameneţ-Podolski, până la 1918

– de cea de Tiraspol, iar mai apoi de Dieceza de Iaşi (Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie,

Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag.84).

Curtea bisericii era una largă ce adăpostea clădirea bisericii, casa parohială, şcoala,

terenul de sport, grădina etc. Însă odată cu anul 1963, autorităţile locale interzic activităţile

religioase pe teritoriu, astfel sunt distruse casa parohială şi alte contrucţii auxiliare. Abia în anii

'80, creştinii-catolici reuşesc să-şi recapete lăcaşul în care se susţin activităţi confesionale

importante.

Biserica Sf. Teodora De La Sihla (str. A.Puşkin 20a). Aceasta a fost Capelă a gimnaziului

pentru fete fondată de Zemstva basarabeană, care este construită în 1895. Monumentul îl are ca

arhitect pe A.I.Bernardazzi, iar ca ctitori – Teodor Krupenski şi Eufrosinia Veazemskaia. Stilul

construcţiei este de origine otomană şi rusă din sec. XVII în combinaţie cu noul stil. A fost

închisă în perioada sovietică. Aceasta n-a putut fi mult timp utilizată de biserică datorită unui caz

tragic din interiorul altarului. Astfel, Conducerea acestui gimnaziu a construit o nouă capelă cu

hramul Sf. Nicolae. În anul 1992 capela veche a fost sfinţită şi tot atunci primeşte hramul Sf.

Mucenic Teodor Tiron. Aceasta din urmă devine Capela Liceului de Fete, iar Capela nouă – sală

de festivităţi.

Lăcaşul sfânt a fost desfiinţat în 1944, fiind folosit ca Muzeu al Ateismului Ştiinţific. După

desfiinţarea lui în 1991, Mitropolia Basarabiei îl redeschide.

Pe peretele exterior din nordul construcţiei se află basorelieful lui A.I.Bernardazii, cu

ocazia omagierii de 150 ani al acestuia.

Biserica Sf. Dumitru (str. Traian 3). Este un monument de însemnătate naţională. Edificiul a

fost construit în anul 1902, în stil eclectic cu elemente din arhitectura rusă.

Construcţia a fost susţinută financiar de negustorul Dumitru Ciolacu. Această contrucţie şi

clopotniţa a fost realizată din piatră. Aici a existat şi o şcoală pentru studierea gramaticii atât de

fete cât şi de băieţi. În interior se remarcă impresionantele panicadii, în număr de 2. Clopotniţa

era compusă din 5 clopote.

Începând cu 1942, în componenţa parohiei intra clădirea bisericii, cimitirul şi două case

parohiale. În perioada postbelică, mulţi dinte preoţii bisericii au fost exilaţi în lagăre comuniste,

iar în 1963 biserica a fost închisă şi transformată într-un club meşteşugăresc, după care, într-un

ansamblu medical.

În 1900 au fost restituite parohiei o parte din teritoriu. Începe să refacă interiorul, icoanele

deteriorate, se face şi o fântână în curte, se înalţă gardul împrejurul acesteia, casa parohială şi

portalul.

Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe (str. Sf. Gheorghe 4). Este un monument de însemnătate

naţională. Construcţia a fost amplasată în mijlocul unei curţi. Biserica Înălţarea Domnului a fost

construită de către bulgari în 1807, dar spaţiul acesteia s-a ales a fi prea mic pentru toţi enoriaşii

sosiţi de peste Dunăre. Astfel, a fost aprobată construcţia acesteia doar cu hramul Sf. Gheorghe

Biruitorul, însă, datorită neremunerării lucrătorilor de mult timp,aceştia au incetinit lucrul şi mult

timp biserica a rămas nefinisată. Lucrările continuă, dar cu întreruperi, din cauza lipsei banilor,

însă este adusă la capăt într-un final. Monumentul suferă datorită multor cutremure de pământ,

bombardamentului din timpul războiului, însă este restabilită fără adaosuri de elemente noi.

Clădirea are un plan alungit, absidă circulară legată pereţilor laterali sub forma absidelor. Spaţiul

interior este tratat unitar unde naosul şi pronaosul nu mai sunt divizate. Partea centrală a naosului

este ceva mai înaltă datorită turlei circulare, iar pronaosul este boltit cu semicalote laterale

semicirculare. La baza turlei se află două rânduri de arce, care dau impresia de reducere a

diametrului cupolei. Pereţii interiori erau impodobiţi cu pilaştri şi cornişe.

Biserica a fost mulţi ani folosită ca depozit. În acest timp îşi pierde podoabele interioare,

iconostasul şi icoanele. A fost redeschisă în anii '90, devenind un important centru spiritual din

Chişinău.

Biserica Sf. Pantelimmon (str. Vlaicu Pârcălab 44). Acest monument este de însemnătate

naţională. A fost construit în 1891 după proiectul marelui arhitect al acestui oraş, A.Bernardazzi

pe banii donaţi de fraţii Ioan şi Victor Sinadino. Caracterul acesteia ca arhitectură se asemuie

celor din Grecia. La subsolul bisericii se întâlneşte un cavou care era rezeravat pentru familia

Sinadino. Aici lucrează o şcoală parohială din 1898 finanţată de fraţii Ciuflea, construită în stil

neobizantin, cu vitralii colore şi 2 tambure cu cupole. Interiorul acesteia este modelat prin

prezenţa a două culori, unde alternează ceramica şi cărămida, iar exteriorul marcat prin coloane

decorate. La fel ca si în cazul altor lăcaşe, acesta este închis şi transformat în Sală de degustare a

vinurilor şi redeschisă abia în anii '90.

Biserica Sf. Treime (str. Munceşti). Construcţia datează din 1869. Aceasta a fost realizată pe

banii donaţi de enoriaşi, de negustorul Ion Grădinaru şi preotul Ioan Baconschi. Edificiul avea o

şcoală parohială ce datează din 1893 care era dotată cu bibliotecă. Biserica este înconjurată

aproape în totalitate de cimitir, iar în componenţa ei intrau trei case, dintre care două pentru

clerici şi a treia pentru şcoala parohială.

Planul monumentului este unul alungit, compus din naos, absida altarului şi pridvorul cu

clopotniţa spre vest. Ferestrele sunt arcuite, asemănător stilului romanic. Naosul are o boltă care

se sfârşea cu o cupolă formată din 8 faţete, abundent decorate.

Acest lăcaş se consideră unul din puţinele care nu au fost închise în anii '60, funcţionând

continuu.

Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (str. Circului 6). Această biserică de cimitir se află

pe un vârf de deal din apropierea râului Bâc, construită în anul 1777, fiind biserica satului

Râşcani de atunci. Hramul bisericii era Învierea Domnului, iar din 1834 biserica poartă actualul

hram în memoria ctitorului Constantin Râşcanu.

Planul bisericii este compus dintr-un naos mult lărgit specific mediului rural din sec. XVII-

XVIII, absida altarului semicirculară şi pronaos pătrat, deasupra aflându-se clopotniţa.

În interior se simte influenţa curentului clasicist prin prezenţa rotondei acoperită de o calotă

sferică. Clădirea este decorată cu elemente clasiciste.

În prezent, toate mormintele au fost reânhumate în cimitirul Doina, iar altele, ca ale familiilor

nobiliare Râşcanu şi Donici, au fost mutate în curtea bisericii. A fost părăsită pentru 3 decenii,

însă, după această perioadă, urmează una de reconstruire prin adăugarea unui iconostas din lemn,

a zidului de piatră, alipirea unui pridvor nou şi schimbarea acoperişului, care capătă un aspect

malefic.

Ansamblul Catedralei Naşerea Domnului, Porţile Sfinte, Clopotniţa şi Scuarul

(Piaţa Marii Adunări Naţionale nr.2).

Catedrala a fost iniţiată de către Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821). Localizarea

construcţiei este prezentă în planul urbanistic din 1817, proiectul fiind realizat în timpul

episcopului Dumitru Sulima (1821-1844). Biserica şi clopotniţa în patru niveluri a fost proiectate

de arhitectul Abraam Melnikov, iar Porţile Sfinte – de arhitectul Luca Zauşkevici.

Catedrala. Aceasta şi clopotniţa au fost ridicate în 1836 timp de un an, după proiectul

comandat de către guvernatorul M.S.Voronţov şi profesorul Academiei de arte Plastice,

A.Melnikov în 1826. Realizarea acestui proiect a întâlnit dificultăţi datorită apei freatice aflate

aproape de suprafaţă, dar, pentru combaterea acestei probleme, s-a hotărât consolidarea bazei din

adâncime, renunţând la criptă. Catedrala este în stil empire, planul fiind în cruce greacă ce se

înscrie în pătrat, pe fiecare latură din exterior având ataşat câte un portic alcătuit din şase coloane

dorice. Peste tamburul cilindric susţinut de patru piloni masivi este aşezată cupola. Catedrala are

un altar central cu hramul Naşterea Domnului şi două laterale, cel orintat spre sud poartă hramul

Sf. Aleksandr Nevski iar cel dinspre nord – Sf. Nicolae Făcătorul de minuni. Edificiul a avut de

suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial suportând reconstrucţia unor elemente ca

turla şi cupola, dar cu abateri de la formele iniţiale.

Clopotniţa realizată odată cu catedrala, fiiind la o distanţă de 40 m faţă de aceasta şi

simetrică în raport cu centrul cartierului catedralei. Ea are 4 nivele, ultimul având forma unui

foişor acoperit cu o cupolă. Clopotniţa este aruncată în aer în anul 1962, iar reconstrucţia sa are

loc în anii '90 ai sec.XX., păstrândui planul iniţial.

Porţile Sfinte nu au fost plănuite iniţial, acestea fiind proiectate odată cu necesitatea

adăpostirii clopotului mare care va fi turnat în Ismail din tunurile capturate în războiul ruso-turc.

Stilul empire al acestei clădiri – Porţile Sfinte (Arcul de Triumf ) este specific şi celorlalte două.

Arcul are patru faţade cu lungimi de 10 m fiecare şi patru piloni la partea superioară, unde se află

şi camera pentru marele clopot care are o greutate de 6 400 kg. Odată cu terminare Arcului s-a

terminat cu construcţia ansamblului din centrul oraşului, din apropierea Pieţei Marii Adunări

Naţionale care reprezintă şi cel mai valoros obiectiv turistic al oraşului.

Astăzi, oamenii se bucură de splendoare proiectului, în catedrală ţinându-se slujbe unde poate

participa fiacare creştin, ansamblul fiind înconjurat şi de Parcul Catedralei care-i conferă un

specific aparte.

Catedrala Episcopală Sf. Teodor Tiron (Mănăstirea Ciuflea de azi) (str. Ciuflea nr.1).

Construcţia a fost realizată în anii 1856-1858, al cărui arhitect fiind N.Golikov. Este

ctitorită la dorinţa defunctului Teodor de către fratele său negustorul Anastasie Ciuflea.

Monumentul este edificat în stil ruso-bizantin, cu turle în formă de bulb de ceapă. Nava este

compusă din naos şi pronaos, având nave laterale cu capete rotunjite în semicerc. Axa

longitudinală este alipită la est, prin intermediul unei beme prismatice, de absida altarului,

semicirculară în plan, iar la vest – de clopotniţa alipită prin intermediul unei încăperi auxiliare.

Planul se evidenţiază printr-un număr mare de turle cu dimensiuni diferite, înalte şi luminoase:

masivă deasupra părţii centrale (naos), mai joase, dar luminoase – deasupra altarului şi a părţii

corespunzătoare pronaosului. Deasupra colţurilor navelor laterale se evidenţiază turlele

decorative, forme ce contrastează cu acoperişul piramidal înalt al clopotniţei în două caturi, în

formă de cort cu baza octogonală (Gangal B., Gangal Tatiana, Garconiţă Rita, Nazarov

Al.Nesterov Tamara, Râbalco Eugenia, Starostenco Pt., Centrul istoric al CHIŞINĂULUI la

începutul secolului al XX-lea, Repertoriul monumentelor de arhitectură, Editura ARC 2009,

Chişinău, pag 30-31).

Catedrala a fost inspirată din stilul ecleziastic moscovit prin acele accolade deasupra

uşilor, iar arcaturile-sub cornişe. Biserica a funcţionat ca una parohială, dar în anii '60, când

majoritatea lăcaşurilor erau închise şi desfiinţate parohiile, împreună cu cea a Catedralei

Naşterea Domnului, aceasta devine catedrală, care în prezent este mănăstire.

4.1.2. Muzee şi case memoriale

Oraşul Chişinău cuprinde un număr mare de muzee. Acestea joacă un rol important în

menţinerea culturii româneşti, dar şi o dezvoltare a sa prin diversele colecţii adunate în ultimele

secole. Dintre cele mai importante muzee ale oraşului putem menţiona: Muzeul Naţional de

Istorie, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală, Muzeul de

Istorie a Oraşului Chişinău, Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Muzeul de Pedologie, Muzeul

de Ştiinţe ale Naturii etc.

Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie Naturală inaugurat în 1987, este situat în zona

centrală a oraşului. Această clădire aparţinea Liceului Regional din sec. XIX, fiind reconstruită

în anii '80. Suprafaţa totală ocupată este de 12 000 m². Muzeul cuprinde cca. 30 000 exponate,

dintre care doar 3000 sunt expuse. Are câteva direcţii de activitate primordială: cercetarea

ştiinţifică a perioadelor istorice şi a exponatelor referitoare la acest teritoriu, păstrarea vestigiilor

istorice, activitate de popularizare a istoriei prin diverse expoziţii şi conferinţe.

Anual, aici se petrec câte 25-30 expoziţii, având o suprafaţa ezpoziţională de 5000 m².

Acest muzeu este unul dintre cele mai vizitate din Republica Moldova, cu un număr de zeci de

mii vizitatori pe an. Aici se organizează expoziţii, conferinţe, acţiuni culturale etc. Este unicul

din ţară care lansează şi un anuar – Tyragetia, unde sunt publicate materiale de istorie naturală,

arheologie, istorie antică, muzeogeografie.

În faţa muzeului de află statuia Lupoaica, amplasată din 1990, donaţie a „Societăţii

culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni”.

Ca instituţie, muzeul are rolul de a contribui la formarea şi menţinerea conştiinţei

naţionale istorice a poporului român.

Muzeul de Arheologie şi Etnografie al A.Ş.M. (str. Gavriil Bănulescu-Bodoni 35) este

deschis din anul 1986, având la bază expoziţia arheologică din 1958. Reprezintă o subdiviziune a

Institului de Arheologie şi Istorie Veche al A.Ş. a R.M. Din suprafaţa totală a muzeului, doar 10

săli sunt deschise permanent, acestea ocupând 350 m² din totalul muzeului. Colecţia muzeului

conţine cca. 900 mii exponate, dintre care cca. 3000 piese fac parte din secţia arheologică, iar

alte peste 2000 piese, secţiei de etnografie, care conţine colecţii etnografice adunate din toată

Republica, reflectând tradiţiile româneşti şi ale altor etnii din teritoriu, de la sfârşitul sec. XIX şi

începutul sec. XX. Colecţiile conţin costume naţionale, covoare, materiale de artizanat etc.

Exponatele arheologice demonstrează dezvoltarea societăţii umane din paleolitic până în

perioada contemporană în spaţiul dintre Nistru şi Prut:

- Din Epoca paleoliticului s-au păstrat exponate din oase şi silex precum ace, aşchii,

toporaşe etc. Care au fost găsite în grotele din judeţele Edineţ – satul Buzdugani, Floreşti

- satul Ciutuleşti, jud. Soroca – satul Cosăuţi;

- Epoca mezoliticului vine cu elemente noi precum lame mecrotilice găsite în jud. Floreşti

lângă Vărvăreuca şi în jud. Edineţ – s. Brânzeni;

- Epoca neoliticului: ceramică bandliniară, fragmente de săpăligi, vase de lut etc. ;

- Epoca bronzului: unelte din os, piatră, bronz, pietre funerare descoperite lângă satele

Şoldăneşi şi Pârjolteni, dar au fost găsite şi piese ce aparţin perioadei geto-dacă în

cetăţile şi aşezările de la Butuceni, Calfa. (Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie,

Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag. 332).

Aceste colecţii ale muzeului precum exponatele de etnografie şi arheologie reflectă

cultura atât materială cât şi spirituală al poporului român prin acele prosoape, covoare, unelte,

piese ale portului popular etc.

Muzeul Naţional de Arte Plastice ( str. 31 August ) a fost fondat în anul 1939 de către

marele pictor Alexandru Plămădeală, pe locul fostului liceu de fete nr.1 „Principesa Natalia

Dadiani”, a clădirii Hertza, considerată una din cele mai frumoase din oraş şi Cligman de pe bd.

Ştefan cel Mare. Acesta este primul muzeu de arte din ţară. La început, a adăpostit o colecţie de

161 opere de artă, toate al unor reprezentanţi din Basarabia, după care, în 1940 se adaugă opere

ale artiştilor străini aduse din Sankt - Petersburg şi Moscova. Toate exponatele muzeului au fost

arse în 1941.

Muzeul care domină şi până astăză a fost inaugurat în noiembrie 1944, la început având

doar 51 tablouri, 5 sculpturi şi 49 de foi grafice, care au fost aduse de la Moscova.

Din 1945 până în 1988, colecţia acestui muzeu creşte de la 300 opere, până la 31 mii, însă la

momentul de faţă, colecţia numără 33 mii opere, fiind reprezentată de icoane, tipărituri vechi,

creaţii populare, obiecte de cult, artă basarabeană din sec. XIX şi începutul sec. XX, artă

contemporană, rusă, orientală, vest-europeană etc. Odată cu incendierea clădirilor muzeului din

timpul celui de-al doilea Război Mondial, expoziţiile de artă se făceau în Muzeul Naţional de

Istorie.

Colecţiile sunt împărţite pe secţii:

- Arta medievală care înglobează picturi, tapiserii, tipărituri vechi, icoane, obiecte de cult,

creaţii populare;

- Arta plastică din Republica Moldova – lucrări de artă decorativă, pictură, sculptură şi

grafică de manuscris ale sec. XV-XVIII, dar şi opera ale plasticienilor basarabeni precum

Vladimir Okuşko, Alexandru Plămădeală, ale plasticienilor contemporani – Igor Vieru,

Mihai Grecu, Eleonora Romanescu, Aurel David, Emil Childescu etc;

- Artă rusă – picturi ale artiştilor Ivan Aivazovski, Ivan Şişkin, Ilia Repin etc;

- Artă orientală – precum grafica japoneză;

- Artă vest-europeană – pictură, sculptură, grafică, desene, acuarelă ale pictorilor flamanzi,

italieni, francezi, olandezi, germani: Gregorio Vasari, Luca Giordano, Albrecht Dürer,

Pierre Auguste Renoir etc.;

Muzeul organizează atât expoziţii temporare, cât şi permanente, studii în domeniul de istorie a

artei şi întocmesc critici pe baza lucrărilor expuse.

Pentru turiştii amatori de pictură şi în general de artă se pot vizita alte obiective de artă în oraşul

Chişinău, precum:

- Centrul Expoziţional Brâncuşi care aparţine de Uniunea Artiştilor Plastici din Republica

Moldova, unde sunt expuse lucrări atât a membrilor Uniunii, cât şi a studenţilor

Academiei de Arte Plastice, elevilor Colegiului de Artă Plastică „Alexandru

Plămădeală”etc.

- Galeria „L” (str. Vlaicu Pârcălab, 64) şi filiala acesteia (str. Vlaicu Pârcălab, 30) – este o

galerie particulară fondată încă din 1991, unde se execută copii ale unor lucrări de vază

ce se află în marele muzee din toată lumea.

- Galeria „Alexander” (str. G.Bănulescu-Bodoni, 41), reprezentând la fel o galerie

particulară unde se pot admira operele de artă prin tablouri, ceramică, sculptură în lemn,

bronz ale meşterilor populari, suvenire din lemn, piele, goblenuri, tapiserii.

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (str.M. Kogălniceanu ), este fondat în

anul 1889, datorită Expoziţiei Agricole din Basarabia, numindu-se Muzeu Public pe atunci.

Construirea lui a fost susţinută de savantul Ion Casian Surucianu, care avea o colecţie de cca.12

mii monede, dar şi câteva exponate antice precum : vase greceşti şi romane, obiecte de sticlă,

bronz, argin,aur etc.

Din sec. XX a fost construită o clădire exotică, special amenajată pentru acest muzeu,

operă a arhitectului N. Ţâganco de pe str. M.Kogălniceanu, până atunci amuzeul fiind adăpostit

de clădirea Zemstvei Guberniale.

Muzeul conţine un număr mare de exponate, din domeniul geologiei, zoologiei, botanicii,

artei populare şi arheologiei, care sunt repartizate în secţii: Expoziţia secţiei Ştiinţele Naturii care

cuprinde 4 teme: geologia Basarabiei, istoria studierii solului pe teritoriul Basarabiei, plante şi

animale rare şi pe cale de dispariţie de pe teritoriul Republicii Moldova, situaţia ecologică a

teritoriului republicii.

Acest muzeu este cel mai vechi din Republica Moldova, ceea ce demonstrează

contribuţia lui în dezvoltarea majorităţii muzeelor oraşului Chişinău.

Patrimoniul muzeului este constituit din vastele colecţii geologice, zoologice,

paleontologice, arheologice, etnografice. Ca unicate sunt privite scheletul unui Dinoterium

Gigantisimus, tezaurele arheologice Cărbuna, Lărguţa, Doroţcaia etc. Colecţia muzeului este

considerată cea mai valoroasă colecţie din Republică, fiind expusă la expoziţii europene,

americane, africane. Pe baza patrimoniului, prin numeroasele săli de expoziţie şi valoroasa

bibliotecă ştiinţifică au fost elaborate multe lucrări ştiinţifice, o mare parte dintre acestea fiind

publicate în culegerile Buletin Ştiinţific.

În anul 1994 se adaugă o nouă expoziţie care se întinde pe o suprafaţă de 2 mii m², sub

genericul de Natura. Omul. Cultura., unde se descriu etapele de evoluţie a lumii organice,

sinteza creatoare om-natură, situaţia ecologică din ţară şi căile de ameliorare a ei.

Casa lui Hertza, reprezintă actualul Muzeu Naţional de Arte Plastice (bd. Ştefan cel

Mare, 115). Este construită între sec. XIX. şi XX. Opera este realizată în stil baroc vienez.

Autorul acesteia nu se cunoaşte, dar se presupune că ar fi fost H.Lonskz. Vila a fost terminată în

anul 1905, aparţinând unui fiu de consilier titular, Vasile Hertza.

Această operă, prin elementele decorative abundente în basorelief, a ornamentelor

moderne, a sculpturilor de pe fronton, atrage atenţia atât prin măiestria realizării acestora, cât şi

prin estetica deosebită. Elementul bine îmbogăţit cu volute, ornamente vegetale şi cărtuşe este

friza, iar sălile sunt abundente în sculpturi şi zugrăveli ale tavanului şi pereţilor.

În anii '90, clădirea s-a aflat în continuă restaurare ca în momentul de faţă sa fie deschisă

publicului şi admirată prin estetică şi stil.

4.1.3. Statui. Busturi. Monumente comemorative.

Oraşul Chişinău deţine un număr mare de statui, busturi, monumente comemorative, care

datează încă din sec. XIX, unele dintre acestea cu rol major în păstrarea conştiinţei naţionale, a

culturii, reprezentând şi importante obiective în dezvoltarea turismului cultural, prin potenţialul

atractiv al acestora.

Cele mai multe memoriale sunt amplasate în centrul vechi a oraşului. Cele mai

importante dintre acestea sunt: monumentul lui Ştefan cel Mare, aleea Clasicilor Literaturii

Române, monumentul lui Mihai Eminescu, bustul domnitorului Mihai Viteazul, monumentul lui

Vasile Alecsandri, bustul lui Alexei Mateevici, bustul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu., bustul lui

Nicolae Iorga etc. Un caracter impresionant îl expune şi monumentele, busturile, basoreliefurile

din cimitirele oraşului Chişinău.

Monumentul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu (str. Grădina Publică Ştefan cel Mare) este

realizat de marele sulptor Alexandru Plămădeală în anul 1937. Acest bust este unul dintre cele

mai reprezentative portrete ale aclasicismului din literatura română. Acesta în timpul războiului a

fost evacuat în România.

Monumentul lui Hristo Botev (str. Hristo Botev, 2) a fost realizat în anul 1977 de către

sculptorul V.Kuzneţov şi arhitectul G.Solominov din granit negru, cu basorelief din bronz al

chipului eroului. Poetul revoluţionar bulgar a locuit în oraş o perioadă în timpul eliberării

Bulgariei de sub dominaţia Otomană. Pe acest monument este scris un vers în limba bulgară care

se traduce astfel: Cel care moare pentru libertate, acela-i fără de moarte...

Monumentul lui Mihai Eminescu (bd. Ştefan cel Mare) este amplasat între Tetrul Mihai

Eminescu, Sala de Operă şi Hotelul Moldova, fiind inaugurat în 1996 de către sculptorul

T.Cataraga şi arhitectul M.Rusu, care câştigă concursul pentru înălţarea acestui monument.

Monumentul a fost realizat cu ocazia împlinirii a celei de a 560-a aniversare a oraşului.

Când vorbim de acest scriitor de vază, ne duce cu gândul la magnificul poem Luceafărul.

Poemul a ajutat realizatorii operei pentru reprezentarea sculpturii prin forme stilizate, unde este

bine redat dramatismul sugerat de chipul acestuia şi reprezentarea volumelor în bronz prin

jocurile de lumină.

Monumentul lui Ştefan cel Mare (din Parcul Ştefan cel Mare, care se orientează spre str.

Mitropolitul Bănulescu-Bodoni) este amplasat aici la 29 aprilie, 1928, cu ocazia celei de a zecea

aniversări ale hotărârii Sfatului Ţării cu privire la unirea Basarabiei cu România. Această

frumosă creaţie a fost realizată de sculptorul Alexandru Plămădeală şi arhitectul E.Bernardazzi.

Monumentul se remarcă prin unitatea compoziţiei, cu o tratare monolită a formelor, unde

chipul domnitorului este sculptată astfel încât să demonstreze puterea sa, foarte bine realizat în

poziţie de apărător al ţării şi creştinismului.

Este amplasat în centrul oraşului lângă Poarta Parcului Central cu faţa spre Piaţa Marii

Adunări Naţionale. Împreună cu aceste elemente alăturate, formează un complex monumental

unitar, fiind unul din principalele monumente ale oraşului.

Complexul Memorial „Eternitate” (str. Pantelimon Halippa, 5) numit în perioada

sovietică şi Memorialul Biruinţeia fost inaugurat la 9 mai, 1975. Acesta cuprinde o

impresionantă sculptură reprezentată prin 5 puşti cu înălţimi de 25 metri ce se unesc la vârf

formând o piramidă, iar în centrul acestei minunate realizări sculturale se află focul veşnic, ce

arde mereu. În partea de nord-vest al creaţiei sunt instalate 6 plăci masive din piatră pe care sunt

sculptate scene din Marele Război Mondial până la sfârşitul acestuia, iar la baza acestora se

observă nişte lespezi de marmură pe care sunt scrise numele celor căzuţi în război. Aici se

organizează în fiecare an pe 9 mai o festivitate în semn de respect şi mulţumire pentru eroii ce

ne-au eliberat ţara de sub ocuparea fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Aleea Clasicilor Literaturii Române din Chişinău este un complex sculptural amplasat

în Parcul Ştefan cel Mare încă din 1958 cu un număr de 12 busturi. Acest complex este alcătuit

din busturi ale marilor scriitori din literatura română (Nicolae Milescu Spătaru, Dimitrie

Cnatemir, Gheorghe Asachi, Constantin Stamati, Costache Negruzzi, Alexandru Donici, Alecu

Russo, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Alexandru Hajdeu, Bogdan Petriceicu-

Haşdeu). Busturile sunt realizate din granit roşu, aşezate în două rânduri, pe ambele părţi ale aleii

cuprinse între bd. Ştefan cel Mare şi bustul din bronz al lui Aleksandr Puşkin. După destrămarea

Uniunii Sovietice, complexul este îmbogăţit cu alte sculpturi ale scriitorilor şi poeţilor români şi

basarabeni, nestudiaţi în timpul sovietic (Constantin Stere, Alexei Mateevici, Lucian Blaga,

Geodge Coşbuc, Tudor Arghezi, Mihail Kogălniceanu, Mircea Eliade, George Călinescu, Nichita

Stănescu, Octavian Goga, Mihail Sdoveanu, George Bacovia, Ion Luca Caragiale), fiind la

momentul de faţă 26 la număr ce se finisează cu bustul lui Al. Puşkin.

4.1.4. Palate, teatre, cinematografe, săli de concerte, săli de expoziţie

Prezentat de o arhitectură originală şi cu un aspect somptuos, Palatul Naţional din

Chişinău îşi cunoaşte începutul din anul 1972, când se numea Sala de Sesiuni. Aici s-au

organizat şi se organizează până în prezent spectacole de teatru şi divertisment, diferite concerte,

dintre cele mai importante din Republică.

Palatul Prezidenţial din Chişinău, ridicat ca edificiu al Sovietului Suprem al RSSM.

Clădirea a fost proiectată de arhitecţi, precum A. Zalitman (care a murit în atacurile de la 11

septembrie 2001 din SUA, fiind cetăţean american) şi V. Iarovskii. Clădirea este relative recent,

adică, îşi are originea din anul 1987.

Palatul Prezidenţial este acoperit cu plăci din piatră albă, iar scările sunt realizate din marmură

roşie şi neagră.

Palatului Parlamentului din Chişinău are o arhitectură deosebită prin elementele sale

arhitecturale, precum şi foarte interesante, având forma unei cărţi deschise iar în centru, unde

“foile cărţii” se unesc, sunt patru piloni care au aceeaşi înălţime ca şi clădirea.

Clădirea a fost ridicată în anii ’70, având ca scop iniţial, deservirea Comitetului Central al

Partidului Comunist al RSSM.

Pe soclul clădirii sunt plite din granit roşu. Suprafeţele zidurilor sunt acoperite cu plite de piatră

roz. Cabinetele de lucru, în interior, sunt aşezate într-o singură aripă a clădirii, iar sala de şedinţe

a Parlamentului se află în partea opusă.

Palatul Parlamentului este un monument de importanţă naţională ce merită vizitat, datorită

frumuseţii, masivităţii, importanţei acestuia.

Teatrul dramatic rus „A.P.Cehov”, se înfiinţează prima dată la Tiraspol. Primele

spectacole erau în consonanţă cu timpul: Liubov Iarovaia de K.Treniov, Platon Krecet de

A.Korneiciuk, Aşa s-a călit oţelul după N.Ostrovski. Din 1940 se transfera la Chisinau. După

război montează spectacole după piese în vogă în toată Uniunea Sovietică (Oceanul de A Stein,

Melodia varşoviană de L.Zorin, Tihnite-s zorile pe aici..., Cinci seri de A.Volodin, Asta-vara la

Ciulimsk şi Bun rămas în iunie de A.Vampilov, Premiul de A.Ghelman), precum şi creaţii de

referinţă din dramaturgia clasică rusă, în special Cehov, Tolstoi, Gogol, Ostrovski, Puşkin. Din

dramaturgia autohtonă, Teatrul a montat piesele “Anul morţii”, “anul nemuririi” şi “Cervus

divines” de Ion Druta, “Badea Cosma” de Gheorghe Malarciuc etc. Pleiada de actori ai teatrului

rus - N.Masalskaia, V.Burhart, L.Sutova, M.Babkina, V.Ismailov, N.Kameneva, S.Tiranin,

A.Umrihin, L.Hromova s.a. — au demonstrat de-a lungul anilor multă măiestrie şi devotament

artei teatrale. 

Sursa: Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie, Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag 506

Teatrul „Ginta Latină" (str. Sfatul Ţării nr. 18). Este fondat în 1990 de către regizorul

Veaceslav Madan în formula de teatru muzical adresat celor tineri. Spectacole de rezistenţă:

„Mioriţa", „Spada frântă", „Cenuşăreasa", „Soacra cu trei nurori", „Ciubăr-Vodă", premiat la

Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 1996. Director şi regizor Vitalie Rusu. 

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani,

municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167.

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” fiind primul teatru stabil de expresie română din

Basarabia, al cărui succesor de drept este actualul Naţional de la Chisinău, nava - pilot a culturii

dintre Prut şi Nistru, a luat fiinţă la 10 octombrie 1920 din iniţiativa unui grup de fruntaşi ai vieţii

publice locale în frunte cu Sergiu T.Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ştefan

Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman,

Leon Donici şi regizorul Gheorghe Mitu Dumitru. Prima stagiune a fost deschisă cu spectacolul

"Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri. Această trupă a activat o singură stagiune.

Dintre spectacolele de rezonanţă ale acestui teatru de o valoare artistică incontestabilă au fost: "O

scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale, regia Eugeniu Ureche; "Ovidiu" V.Alecsandri, regia Victor

Gherlac; "Tache, Ianche şi Cadar" de V.I.Popa, regia Valeriu Cupcea; "Regele Lear"

Shakespeare, regia Victor Gherlac; "Romeo şi Julieta" Shakespeare, regia Andrei Baleanu;

"Revizorul" de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creaţie s-a înfiripat între autorul dramatic

Dumitru Matcovschi şi regizorul Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Preşedintele", "Pomul

vieţii" şi "Abecedarul" au jucat un rol remarcabil în mişcarea de renaştere naţională.

În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucureşti este întocmit un proiect în

vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor pentru

Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Actorilor bucureşteni Vasile Leonescu şi Constantin

Marculescu li s-a încredinţat reorganizarea Teatrului din Chişinău, care în noua sa componentă a

încercat să agreeze piese originale, precum şi lucrări din dramaturgia franceză, italiană, rusă,

norvegiană.

Timp de un deceniu directoratul Teatrului Naţional din Chişinău a fost asigurat de personalităţi

de aleasa marcă - George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume

precum Emil Botta, Ştefan Braborescu, Sergiu Cujba, Misu Fotino au însufleţit chipuri şi forme

la rampa primului teatru românesc profesionist de la Chişinău.

Primul Teatru Naţional din Chişinău nu s-a bucurat de longevitate, dar existenţa lui a avut

o mare importanţă pentru cultura Basarabiei. În anul 1933, din raţiuni propagandistice, la

Tiraspol, capitala Republicii Autonome Moldoveneşti, a fost înfiinţat Teatrul Moldovenesc de

Stat. După cum atesta documentele vremii, reflectate şi în presă, după 28 iunie 1940, când

Basarabia a fost încorporată în URSS, în locul Teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul

Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chişinău, purtând din 1954 numele lui A.S.Puşkin.

Un fericit tandem de creaţie s-a înfiripat între autorul dramatic Dumitru Matcovschi si regizorul

Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Preşedintele", "Pomul vieţii" si "Abecedarul" au jucat

un rol remarcabil în mişcarea de renaştere naţională prin farmecul scenelor jucate aici.

În anul 1988 teatrul devine Naţional "Mihai Eminescu", titlu care onorează, dar şi obligă.

O nouă perioadă a debutat, când trupa teatrului a fost revigorată cu forţe actoriceşti tinere, foştii

absolvenţi ale prestigioaselor şcoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iaşi, Chişinău.

Timp de câţiva ani colectivul Teatrului Naţional a produs circa 30 de premiere: "Legături

primejdioase" după Ch.de Laclos; "Un veac de singurătate" după G.G.Marquez; "Amadeus"

după P.Shaffer; "Steaua fără nume" de M.Sebastian; "Anna Karenina" după L.Tolstoi – toate în

regia lui S.Vasilache; "Cumetrele" de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); "Hamlet" de

Shakespeare, regia S.Vasilache; "Apus de Soare" de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (Bucuresti);

"Şcoala nevestelor" de Moliere, regia A.Kiriuscenko (Moscova); "Fraţii Karamazov" după

F.Dostoievski, regia S.Vasilache; "Cine are nevoie de teatru?" de T.Wertenbaker, regia P.Bokor

(Canada).

Spectacolele Teatrului Naţional au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri:

Festivalul “I.L.Caragiale” Bucureşti, 1993; 1994; Festivalul şcolilor europene de teatru, Tîrgul

Mureş, 1994; Festivalul de comedie Bucureşti,1995; Festivalul “A.P.Cehov” Moscova, mai

1998; Festivalul Divadelna Nitra’98, Slovacia; Festivalul “Zolotoi Liv” Lvov (Ucraina), 1998;

Festivalul de Comedie din Vaslui 2000, 2005, Gala Teatrelor Naţionale (Cluj-Napoca, 2000);

Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 ş.a.

Sursa: http://www.eminescu.md/istoric.html

Teatrul Municipal "Satiricus I.L. Caragiale" a fost fondat în anul 1990 de către actorul şi

regizorul Sandu Grecu, discipol al cunoscutului conducător artistic al Teatrului Satiricon din

Moscova, Konstantin Raikin, artist al poporului din Rusia. E un teatru de factură modernă:

profesează un text incitant, în special de satiră şi umor, sintetizat organic cu dansul, cu cântecul,

cu o aleasă expresie corporală. În 15 ani de activitate “ Satiricus Ion Luca Caragiale ” a realizat

urmatoarele spectacole de referinţă: "Minte-mă, minte-mă …" de N. Negru, "Oameni şi şoareci "

de J.Steinbeck, "Salvaţi America " de D.Crudu, "Ispitirea lui Iuda " de A.Burac, "Năpasta " de

I.L.Caragiale, "D-ale carnavalului" de I.L.Caragiale, "Jertfe patriotice " după I.L.Caragiale şi

V.Alecsandri, "O scrisoare pierdută " de I.L.Caragiale, "Carmen " de Prosper Merimée ( in

limba spaniolă), "Maestrul si Margareta " de M.Bulgakov (in 7 limbi: rusă, română, italiană,

ebraică, germană, franceză, latină), "Metamorfozele " de Ovidiu (in limba latină), "S.R.L.

Moldovanul " de N.Esinencu, "Care-s sălbaticii?" de I.Filip, "Ciuleandra " de L.Rebreanu, "Le

mariage force " de J.B.Moliere (in limba franceza), "Beethoven cînta din pistol " de

M.M.Ionescu, "Comediantul" de M.Bulgakov, "Triunghiul păcatului " de T.Musatescu, "Unde

mergem, domnilor? " după I.L.Caragiale, V.Alecsandri, B.P Haşdeu, "Păcală şi Tîndală"

(folclor pentru copii), "Hercule" de Fr.Dürrenmatt, "Motoc" Gr.Ureche, C.Negruzzi, V.

Alecsandri.

Participanţi la mai multe festivaluri, obţinând urmatoarele trofee: Festivalul Veseliei – premiul

pentru originalitate (Unde mergem, domnilor?), Bucureşti, septembrie 1993; Festivalul “Umor la

gura sobei” – marele premiu (Triunghiul păcatului), Cîmpulung Moldovenesc, mai 1994; Gala

Internaţională a Comediei – premiul pentru cel mai fructuos debut (Comediantul), septembrie-

octombrie 1994, Galaţi; Festivalul Internaţional de Teatru Experimental – premiul pentru o

formulă plastică inedită (Le mariage force), Sf.Gheorghe, septembrie 1995; Festivalul

Internaţional al Teatrului Antic “Agonalele Bosforului” – titlul de laureat, statueta Demetrei şi

amfora grecească ( Metamorfozele ), Kerci, Ucraina, iulie 2000; Marele Trofeu “Thalia-2000” şi

titlul “Cel mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei Premiilor UNITEM ( Maestrul şi

Margarita ); Premiul pentru originalitate în cadrul Galei Premiilor UNITEM “Thalia-2001”

spectacolul Carmen de P. Merimee; Marele Trofeu “Thalia-2002” şi titlul “Cel mai bun

spectacol al anului” în cadrul Galei Premiilor UNITEM ( O scrisoare pierdută ) de I.L.

Caragiale. Premiul pentru cea mai bună regie, coregrafie, rol feminin, rol masculin şi titlul “Cel

mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei UNITEM-2004 ( “D-ale carnavalului” ) etc.

Sursa: http://satiricus.md/about_ro

Teatrul "Luceafărul", Clădirea a fost construită în spiritul stilului modern, în varianta

"art-deco". În arhitectura edificiului domină ornamentica geometrică, cu limbaj plastic activ.

Clădirea este cu un etaj, ridicat pe un soclu înalt, intrarea fiind amplasată într-un rezalit pe axa de

simetrie, scoasă în evidenţă de un fronton rectangular înălţat deasupra parapetului cu terminaţie

curbilinie. În faţa intrării a fost organizată o terasă la care din direcţii opuse urcă trepte în două

rampe. Tehnici de construcţie: Piatră, tencuire faţadă şi factură aspră, marmură. Acest teatru este

de valoare naţională, a cărui păstrare este satisfăcătoare, ceea ce necesită fonduri pentru

restabilire.

Sursa: http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/343

Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici" (director Titus Jucov). A fost întemeiat în iulie

1945 de un grup de entuziaşti în frunte cu Raisa Sofîr. În anii care au urmat, trupa se

completează cu artişti talentaţi ca G. Aii, D. Apostolide, E. Ghegenco, N. Iliinski, T. Julea, R.

Levin, A. Levin, D. Socoliuc, A.Ţurcan ş.a. Din anii 70 pe scena acestui teatru evoluează

absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior de profil din Sankt Petersburg, Moscova,

Harkov - N. Jucov, V. Ştefaniuc, M. Madan, V. Rusu, N. Ştefaniuc, I.S. Popescu, V. Poltaveş

etc. Ulterior, în teatru s-au încadrat artiştii V. Clichici, I. Paiu, V. Mocanu, M. Sciastlivâi,

Victoria Ştefaniuc, M. Ţărnă, L. Reşină-Gaitaz, R. Cumpănă, S. Radu, I. Macrinschi ş.a.

O contribuţie substanţială la dezvoltarea artei naţionale de păpuşi au adus-o C. Ilinski, actor şi

regizor-şef între anii 1951 şi 1979, S. Cerninski, scenograf-şef între anii 1954 şi 1972, V. Cantor,

scenograf-şef, G. Molotov, pictor. Merite deosebite în acest sens îi aparţin lui Titus Jucov,

actualul director artistic al teatrului (deţine această funcţie din 1979).

De la apariţia sa, teatrul a asigurat realizarea scenică a peste două sute treizeci de spectacole

montate după piese din dramaturgia naţională şi universală. Din sânul acestui prim teatru

profesional de păpuşi din ţara noastră s-au născut alte câteva meritorii colective profesioniste:

„Prichindel" la Televiziunea Naţională, „Gâgâlici" în oraşul Bălţi şi „Guguţă" la Chişinău.

Arta păpuşarilor acestui teatru a fost aplaudată şi apreciată la justa ei valoare în Rusia, România,

Ucraina, Bulgaria, Uzbekistan, Belarus, Spania, Italia, unde teatrul a întreprins turnee. Astfel, în

toamna lui 2001, la invitaţia Societăţii Culturale „Moldova", trupa de actori de limba rusă de la

„Licurici" a întreprins un turneu de o lună în Germania. De menţionat că turneul n-a avut

caracter comercial, teatrul prezentând doar spectacole de binefacere în orfelinate, şcoli, pieţele

mari din oraşele Frankfurt pe Main, Berlin, Hanau şi din alte oraşe. Pe de altă parte, trupa de

limba română a teatrului a efectuat un turneu de anvergură în Italia, unde a participat la

evenimente teatrale de amploare. Este vorba de cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional

de Figuri Animate din Perugia şi Festivalul „Marionetele Fără Hotare" din Belluno.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani,

municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 166.

Sala de Operă şi Balet este mândria culturii naţionale muzicale din cele mai vechi

timpuri. El este bogat în talente, pe care însăşi natura le-a înzestrat cu harul vocii. În trecut acest

ţinut nu o dată a atras atenţia diferitelor trupe de operă. Aici s-au aflat în turneu iluştri cântăreţi

Fiodor Şaleapin şi Enrico Caruzo, care au cucerit inimile numeroşilor admiratori. În aceste

condiţii ideea fondării unui teatru profesionist plutea în aer încă la hotarul secolului XIX-XX. În

1956 publicului din Moldova i-a fost prezentat primul spectacol pe propria scenă de operă. Opera

”Grozovan” de D. Gherşfeld, care reproduce file din istoria poporului moldovenesc, a devenit un

eveniment de o mare rezonanţă socială. El a servit drept temei pentru emiterea Decretului

Guvernamental cu privire la fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet.

Astfel, începând cu deschiderea Teatrului Naţional de Operă şi Balet la mijlocul anilor

'50, procesul de creaţie în acest domeniu număra deja cinci decenii. În teatru se observă un

permanent flux de noi forţe, care aduc cu sine un suflu proaspăt de tinereţe, un simţ dinamic al

vieţii contemporane. Toţi aceşti ani de existenţă a teatrului au fost plini de entuziasm, de muncă

plină de făurire, de acumulare a experienţei, deci şi a repertoriului, de căutări ale noilor idei

artistice, de reuşite încercări de interpretare proprie a chipurilor clasice. O jumătate de secol în

cultura naţională a însemnat rezultatele de colaborare a câtorva generaţii de artişti: instrumentişti,

cântăreţi şi dansatorii, dirijori şi regizori - a acelui mare colectiv artistic, numele căruia este

TEATRUL.

Debutul anilor' 60 a pus începutul unei noi etape în viaţa teatrului. În trupă vine o nouă

generaţie, în care un loc de frunte îl aparţine tinerei absolvente a conservatorului local - Maria

Bieşu. Ediţiile anuale ale festivalului „Invită Maria Bieşu”, ce adună pe pământul moldav mulţi

artişti din întreaga lume, contribuie într-o mare măsură la popularitatea Teatrului Naţional de

Operă şi Balet din Moldova. Tot în acea perioadă a avut loc ascensiunea renumitului tenor Mihai

Muntean şi a baritonului Vladimir Dragoş, aceşti remarcabili vocalişti constituind şi astăzi faima

artei vocale naţionale. La etapa anilor' 60 teatrul se mândrea pe bună dreptate şi cu alţi cântăreţi

remarcabili, se pot menţiona pe T. Alioşin, L. Erofeev, L. Alioşin. Diverse chipuri au plăzmuit

în partiţiile sale B. Raisov, I. Gheli, S. Alexandrov, A. Jaricov, L. Mihailov, E. Parnichi, A.

Şevcenco.

Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind marcaţi de lansarea

cunoscuţilor cântăreţi care şi astăzi alcătuiesc baza trupei de operă a teatrului. Printre ei pot fi

numiţi aşa artişti experimentaţi ca L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco,

A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit, A.Arcea, V.Micuşa, P. Racoviţă, V. Cojocaru

etc.

Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă, precum T. Busuioc, I.Vinogradov,

Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. La momentul de faţă pe scena

teatrului cu mare succes se produce o pleiadă de solişti talentaţi, care au cucerit deja publicul

meloman: M.Ţonina, A. Ţurcan-Carabulea, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut,

R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov S.Ceaichevşciuc şi alţii.

Printre meritele Teatrului Naţional de Opera şi Balet din Moldova menţionăm faptul, ca

în colectivul lui au crescut mulţi artişti de valoare, care ulterior au devenit solişti ai altor teatre

vestite. Printre aceştia pot fi numiţi: S.Strezev, B.Ganzel, E.Gudzi, A.Buruiană, L.Lavric şi alţii.

Un mare număr de artişti de operă şi balet s-au învrednicit de înalte distincţii şi titluri onorifice.

Sursa: http://www.nationalopera.md/theatre.php?get=1

Centrul Expoziţional Moldexpo este un centru de promovare internaţională. Aici au loc

cele mai importante expoziţii, pavilioane, conferinţe din ţară. Centrulcentru joacă un rol decisive

în păstrarea şi promovarea valorii naţionale. Se desfăşoară expoziţii din domeniul economic şi

social, precum medicină, industria textilă, industria alimentară şi vinicolă, artă, ştiinţă, mobilă

etc.

Spaţiul este împărţit în trei părţi: zona expoziţională şi de afaceri (pavilioanele

Moldexpo, pavilionul multifuncţional, hotelul, central de bussine şi galeriile de sticlă), zona de

agrement şi turism(centrul şi parcul de agrement, şi restaurantul) , şi zona de cultură şi sport

(traseul pentru ciclism, pistă artificial de ski alpin şi nişte hoteluri mici în care sunt cazaţi

sportivii). Pentru participarea la unele expoziţii, vizitatorul are nevoie de invitaţie. Pentru aceasta

este necesar să se înscrie pe site-ul centrului Moldexpo.

Centrul Expoziţional Moldexpo este central care oferă vizitatorilor atât un spaţiu de

relaxare, cât şi unul pentru afaceri, fiind aşezat pe malul unui lac din Parcul Valea Morilor. Aici

se găseşte şi restaurantul-vinotecă Casa Vinului, cel mai cunoscut restaurant de acest tip în

Chişinău. La fel, este cunoscut prin ospitalitatea localnicilor, oferind un spaţiu ideal pentru

recreere, relaxare, pentru cunoaşterea bucatelor tradiţionale, dar şi a vinurilor cu specific local.

Centrul Expoziţional Brâncuşi care aparţine de Uniunea Artiştilor Plastici din Republica

Moldova, unde sunt expuse lucrări atât a membrilor Uniunii, cât şi a studenţilor Academiei de

Arte Plastice, elevilor Colegiului de Artă Plastică „Alexandru Plămădeală”etc.

Galeria „L” (str. Vlaicu Pârcălab, 64) şi filiala acesteia (str. Vlaicu Pârcălab, 30) – este o

galerie particulară fondată încă din 1991, unde se execută copii ale unor lucrări de vază ce se află

în marele muzee din toată lumea.

Galeria „Alexander” (str. G.Bănulescu-Bodoni, 41), reprezentând la fel o galerie

particulară unde se pot admira operele de artă prin tablouri, ceramică, sculptură în lemn, bronz

ale meşterilor populari, suvenire din lemn, piele, goblenuri, tapiserii.

4.2. Evidenţierea principalelor obiective cultural – arhitecturale

4.2.1. Clădiri civile cu valoare arhitecturală de patrimoniu

4.2.2. Arhitectura şi rolul ei în analiza clădirilor principalelor instituţii

Chişinăul se împarte în trei zone: oraşul nou, oraşul vechi şi periferiile, care se deosebesc mult

între ele, aici fiind posibilă observarea tuturor formelor de evoluţie ale civilizaţiei, începând cu

cele rudimentare, săteşti şi terminând cu cele orăşeneşti. Partea nouă a oraşului, era o creaţie a

perioadei ţariste, având un aspect asemănător oraşelor ruseşti: Odessa, Ecaterinoslav etc. Strada

principală a oraşului, actualul bd. Ştefan cel Mare, părea mai largă datorită caselor cu un singur

etaj şi se întinde până în regiunea pieţii comerciale (o aglomerare de prăvălii, ghete, lăzi pline

foarte mari, rafturi cu diferite mărfuri etc.). Partea veche a oraşului se află între str.

Sf.Haralampie şi Bâc, având o înfăţişare de târg de provincie, cu străzi încâlcite, în unele

locuri,chiar înguste, cu case deseori aflate în ruine, cu case intrate în pământ până la ferestre,

gherete strâmbe, cârciume, pieţe lângă care sunt construite altele noi din piatră, aspectul general

fiind unul de provincie. Aici, însă, s-au păstrat şi câteva monumente, care poartă amprenta

modului de viaţă românesc (biserica Mazarache, Buna Vestire,icoane moldoveneşti, lăcaşuri ce

păstrează inscripţii româneşti pe pietre de mormânt).

Chişinăul, în pofida faptului că este un centru cultural, politic, administrativ, îşi păstrează

aspectul de oraş provincial, care rămâne necunoscut pentru lumea civilizată până în sec. XX.

Circumstanţele nefavorabile (sociale şi politice), au frânat dezvoltarea oraşului (ex. apropierea de

locurile atacate de către turci, tătari sau dependenţa de mănăstire).

Reconstrucţia oraşului se realizează de mai multe ori în timpul dominaţiei ţariste. Călătorul

german I.G.Kohl, vizitează oraşul în 1838 şi aduce următoarea replică referitor la reconstrucţia

capitalei: „ Dacă cuiva din autorităţile superioare i se pare că într-un loc sau altul se găsesc

clădiri proaste sau urâte, şi dacă el observă, că clădirea a ieşit din limitele planului vechi, el

ordonă unui poliţienist să ia o găleată cu vopsea şi să scrie pe acele case: spre dărâmare! După

aceasta, acel om ia o scară şi nespunând nici un cuvânt locuitorilor, care privesc şi nu ştiu ce va

face el, aşează scara la această scară şi scrie: „să se dărâme până la 1 octombrie”, „ să se dărâme

balconul”, sau „să se dărâme până la ferestra a doua”. În aşa fel, fiecare casă capătă câte o

inscripţie negră pe alb, la care se uită cu tristeţe oamenii săraci, dar pe care trebuie să o execute

cu exactitate”.

Acest aspect se schimbă în anii 70, când oraşul devine unul gubernial. Astfel, este introdus firul

telegraf (1860), începe pavarea drumurilor şi construcţia căii ferate Chişinău – Odessa.

Odată cu confirmarea lui Alexandru Bernardazzi ca arhitect al oraşului, acesta obţine un

aspect modern: blocuri de locuit, instituţii publice, se pavează străzi, se amenajează parcuri etc.

Alte acţiuni importante pentru a-i conferi un aspect modern oraşului sunt cele realizate de

arhitectul A.Şciusev, fiind înălţate opere arhitecturale, fiecărui monument arhitectural i se

repartizează câte o zonă de ocrotire, iar pieţei centrale îi conferă un aer clasic.

Oraşul Chişinău capătă, astfel,în sec. XX, aspectul unui oraş modern cu străzi

majestuoase, ca urmare a unor măsuri şi acţiuni întreprinse de personalităţi precum

A.Bernardazzi, A.Şciusev, V.Ţiganko.Autorităţile locale acordau o mare atenţie esteticului

clădirilor şi locuinţelor din oraş.

Partea de jos a oraşului se evidenţiază prin construirea bisericilor, precum biserica Mazarachi,

Bunavestire, Sf. Hralambie etc. Acestea fiind mărturii ale perioadei ruseşti, cu un aspect

caracteristic epocii târzii de evoluţie a rahitecturii ecleziastice.

Aspectul arhitectural şi latura tehnică a clădirilor administrative, a caselor de locuit,

lăcaşurilor de cult erau supravegheate de comisii. Clădirile monumentale, însă, erau realizate

după proiecte individuale (ex. reşedinţa mitropolitului Gvriil Bănulescu-Bodoni – arh.

Arhimandritul Ioanichii, Catedrala Naşterii Domnului – arh. A.Melnikov, Sediile Prezenţei

funcţionarilor - arh. Osip Gasket, dispărute. În 1841, locuinţele aristocratice erau amplasate la

colţurile cvartalelor, avându curţi mari. În 1870, în faza gubernială, locuinţele s-au diversificat

tipologic, existând case de raport ce aduceau mai mult venit proprietarilor, vile urbane cu

arhitectura individualizată stilistic, hoteluri etc. Sunt înfiinţate Primăria, Cârmuirea gubernială,

instituţii de învăţământ mediu şi special, edificii bancare, diverse instituţii publice.

Arhitectura oraşului nou este cea care va domina în sec. XIX-XX. Un mare rol în

expresivitatea acestuia o joacă aarhitectul Al.Bernardazzi, care vine cu elemente de unicitate,

realizând o arhitectură inconfundabilă: biserica greacă Sf. Pantelimon, capela Liceului de fete al

Zemstvei guberniale, Liceul pentru fete fondat de principesa Natalia Dadiani, clădirile pensiunii

din ospiciul Costiujeni, , conacele urbane Donici-Casso etc.

Un alt arhitect inconfundabil este Heinrich von Lonsky: proiectează primul pavilion de

pasageri al gării feroviare, Judecătoria de circumscripţie, a reconstruit Clubul nobilimii,

Gimnaziul nr.1 pentru băieţi, a proiectat vila Herţa, etc.

Arhitect cu o activitate preţioasă este şi Vladimir Ţiganko: a proiectat biserica Sf. Nicolae, a

spitalului zemstvei, noul sediu al orfelinatului Balş, Muzeul yoo-agricol şi de meşteşuguri al

Zemstvei Guberniale din Basarabia, etc.

Stilul neoclasic este prezentat în sec. XX, prin Banca funciară ţărănească, clădirea băncii

orăşeneşti publice.

Arhitectura rusă a prezentat o cotitură bruscă în raport cu perioada anterioară, care a

influenţat şi evoluţia de mai departe a oraşului, dar cu mici diferenţieri, precum oferirea unui

grad mai mare e confort clădirilor de locuit şi clădirilor publice.

4.2.3. Parcuri şi grădini amenajate

Oraşul Chişinău dispune de un număr mare de parcuri, dintre care cele mai importante sunt:

Parcul Catedralei, Parcul „Dendrariu”, Parcul central Ştefan cel Mare, Parcul „La Izvor”, Parcul

„Valea Morilor”, Grădina Botanică, Grădina Zoo etc.

Parcul “Valea Morilor” şi lacul acestuia au fost construite ceva mai recent. Dispune de

un peisaj superb, cu un relief interesant si neobişnuit. Parcul are 4 intrări şi prezintă o floră

diversă.

Aici se găsesc Cinematograful “De Zi”, Teatrul de vară cu 5.000 de locuri, Pavilionul de

şah şi joc de dame, Parcul de atracţiuni “ Aventura Park”. Astfel, parcul are un profil larg,

bucurându-se de un peisaj remarcabil, tocmai plăcut pentru recreere şi plajă.

Aici se poate admira şi Monumentul poliţiştilor căzuţi la datorie, Scara Cascadelor,

Centrul cultural American, dar şi Monumentul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Aici se găseşte

şi un Turn pentru paraşutism din acest parc, care este ideal pentru iubitorii de sporturi extreme.

Parcul la Izvor este renumit pentru Insula poveştilor adorată de către copii. Parcul

îmbină elemente, precum cascade de helesteie, specii deosebite de copaci (salcâmi, arţari, plopi),

o fântână arteziană şi un pod cu o arhitectură frumoasă, unde cei îndrăgostiţi îşi lasă lacăte în

semn de iubire veşnică. În interiorul acestuia se găseşte şi un restaurant - “La Izvor”, biserica

creştin ortodoxă “Sfânta Fericită Matrona”. Parcul dispune şi de trei lacuri, care pot fi exploarate

de bărci inchiriate sau canoe.

Gradina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt este cel mai vechi parc realizat într-o

modalitate clasică. Aici au fost plantaţi diferiţi arbori şi arbuşti, salcâmi, ceea ce-i conferă un

peisaj de basm.

Aici se găsesc două fântâni arteziene, spaţiu de joacă pentru copii şi spaţii de recreere. În parc se

găseşte monumentul lui Aleksandr Puşkin şi cel a lui Ştefan cel Mare. Tot aici se află Aleea

Clasicilor, cu 12 busturi ale clasicilor din literatura românească.

Grădin public este un loc ideal pentru plimbări, întâlniri sau pentru odihnă. Are 7 intrări,dintre

care, intrarea principală este păzită de doi stâlpi din piatră albă, care se află în spatele

monumentului lui Ştefan cel Mare.

Parcul dispune de copaci foarte vechi care ajung până la vârsta de 170 de ani. Este unul dintre

cele mai vechi modele de arhitectură peisagistică din Republica Moldova. Aici au loc şi

evenimente organizate de locuitorii chişinăueni.

Parcul Catedralei se află în centrul oraşului Chişinău. Dispune de 8 intrări care duc spre

Catedrala “Naşterea Domnului”, Clopotniţa şi Agheazmatar. Catedrala şi parcul au o vechime de

peste 170 de ani. Parcul este ideal pentru relaxare şi pentru spiritualitate. Pe teritoriul acestui

parc există şi o reţea de internet Wi-Fi gratis.

Liniştea se îmbină cu aerul curat şi priveliştea frumoasă dată de diversitatea florilor,

tufişuri sau mulţimea tipurilor de copaci, dintre care brazi obişnuiţi şi “albaştri”.

Parcul "Dendrariu", de la 19 martie 1973 pe teritoriul fostei Grădini Botanice a fost

creat Parcul "Dendrariu" căruia i s-au atribuit următoarele principale sarcini: păstrarea, îngrigirea

şi amenajarea colecţiilor de plante; studierea, evidenţierea, înmulţirea şi aplicarea noilor specii şi

soiuri decorative de arbori, arbuşti şi plante floricole pentru crearea spaţiilor verzi ş.a.

Dendrariu devine unul din cele mai importante centre de introducere a plantelor lemnoase

şi floricole din flora mondială. Datorită acestui fapt, în anul 1997 a fost primit în Asociaţia

Internaţională a Grădinilor Botanice de Conservare a mediului cu sediul la Richmond, Virginia,

SUA.

Astfel, genofondul parcului "Dendrariu", prin diversitatea şi bogăţia colecţiilor sale nu

cedează locul renumitelor parcuri aşa ca "Alexandria" şi "Sofievca", păstrându-şi un loc de

frunte între acestea.

Parcul Dendrariu posedă şi un important fond semincier de plante rare şi înalt decorative,

care reprezintă în cea mai mare parte flora Americii de Nord, Europei şi Asiei. Acest fapt

permite să se facă schimb de seminţe cu mai mult de 30 de ţări ale lumii, complectând colecţiile

cu plante noi.

În colecţiile Dendrariului cresc nouă specii de plante lemnoase din cele 13 înscrise în

Cartea Roşie al RM şi anume: Alnus glutinosa, Alnus incana, Euonymus nana, Genista

tetragona, Crataegus pentagyna, Padus avium, Pyrus elaeagnifolia, Staphylea pinnata, Rhamnus

tinctoria şi şapte specii de plante ierboase din flora spontană a republicii, pe cale de dispariţie,

fiind ocrotite de stat şi anume: Anemone silvestris, Pulsatila nigricans, Primula veris, Cannellaria

maialis, Dianthus deltoides, Digitalis lanata, Duchenea indica. Parcul Dendrariu şi-a mărit

colecţiile sale de 1,5 ori, de la începutul activităţii acestuia şi până acum, s+au completat

expoziţiile existente şi s-au creat altele noi aşa ca: rocariu, grădina cu înflorire permanentă ş.a.

La pepinierele Dendrariului s-au plantat zeci şi sute de mii de plante decorative,care împodobesc

străzile şi parcurile oraşului, cu genuri şi specii de Betula, Pinus, Juniperus, Spiraea, Cornus,

Forthizia ş.a. Dendrariul este unical şi prin aşezarea sa - o oază verde (83 ha) în inima oraşului.

Reprezintă un rezervor de oxigen şi un bun filtru natural al aierului, fiind şi un loc de odihnă al

locuitorilor municipiului. Parcul,zi de zi dispune de un număr mare de vizitatori, care au ca scop

nu doar relaxarea, ci şi admirarea frumuseţii acestuia, conferindu-i un aspect de vis.

Grădina botanică din Chișinău este un spaţiu amenajat mai recent, fiind înființat

în 1950, la 1 septembrie, de către T. Gheiderman, V. Rabin, V. Andreev și A. Negru. Pentru

construcția acestui spaţiu vast, a fost repartizat inițial un teren de 76 ha de pe valea râului

Durlești. Însă după 5 ani de la construcția acestuia,apar un şir de factori negativi, care duc la

schimbarea locului în 1964, în urma alegerii lui A. Ciubotaru ca director. Grădina Botanică a fost

mutată în S-E Chișinăului, în noua locație fiindu-i repartizate 104 ha. Noul teritoriu include 24

tipuri de soluri cu ape subterane.

Direcţii de cercetare ale acestuia fiind: Introducerea unor noi grupe de plante, Cercetarea

vegetației Moldovei, Înverzirea orașelor și satelor Moldovei.

Este un spaţiu favorabil pentru relaxare, însă, se află încă în reconstrucţie, reprezentând

un spaţiu relativ nou. Este un mediu favorabil pentru relaxare, pe teritoriul acestuia existând si un

restaurant pe o mică insuliţă, un spaţiu amenajat jocurilor pentru copii, dar şi plimbări cu barca.

Grădina ZOO a fost fondată la 9 mai 1978 de către autorităţile locale ale oraşului.

Activitatea Grădinii Zoologice este coordonată de Academia de Ştiinţe din Republica Moldova şi

Ministerul Ecologiei al Republicii Moldova.

Datorită unei susţineri din partea autorităţilor locale, Grădina cunoaşte o adevărată

ascensiune, s-au construit noi voliere şi case de iarnă pentru animalele răpitoare, un ansamblu cu

o compoziţie sculpturală pentru păsările de decor, realizate conform standardelor europene, a fost

completată colecţia cu noi exemplare rare şi valoroase etc.

La început, Grădina Zoologică dispunea de un număr de 60 specii de animale, iar în

prezent - 725 de exemplare, dintre care 165 de specii ale faunei de pe toate continentele, cu

excepţia Antarctidei, inclusiv animale rare şi ameninţate cu dispariţia, incluse în Cartea Roşie

Internaţională (muflonul european, tigrul bengalez, tharul de Himalaia, leopardul zăpezilor, leul,

ţapul cu coarne elicoidale, pelicanul creţ, jaguarul negru etc. ) şi în Cartea Roşie a Republicii

Moldova (acvila-destepă, lebăda cîntătoare, lebăda cucuiată, egreta mare etc).Grădina Zoologică

din Chişinău este unica de acest profil din ţară, în care se pot vedea tigri, lei, leoparzi, urşi,

maimuţe şi alte animale rare. Suprafaţa ocupată de acesta constituie 25 ha. Pe teritoriul Grădinii

Zoologice cresc şi plante rare, pe cale de dispariţie, care se află sub protecţia statului.

Aici activează şi un serviciu veterinar, responsabil de sănătatea animalelor, de crearea şi

menţinerea condiţiilor adecvate pentru fiecare specie, precum şi secţiile: ştiinţifico-metodică,

păsări, copitate, răpitoare, animale domestice, exotice, rozătoare, primate, serviciul amenajare a

terito riului şi plantare a spaţiilor verzi etc. La fel, activează şi un Club al tinerilor biologi ce are

nobilul scop de a educa dragostea pentru natură şi faţă de animale. Colectivul instituţiei depune

multe eforturi pentru crearea şi promovarea continuă a unei frumoase imagini ale Parcului

Zoologic, atât la nivel local, cât şi la nivel internaţional. Grădina Zoologică dispune de un număr

mare de vizitatori,cu un număr anual de peste 300 mii de persoane. Aici au fost amenajate şi

spaţii de recreere pentru copii şi mature, cu structuir de alimentaţie, zone de joacă pentru copii

etc.

4.3. Etnografie şi folclor

4.3.1. Portul popular

Portul popular reprezintă genul creaţiei artistice populare, care include îmbrăcămintea

tradiţională. Acesta a apărut datorită necesităţii în procesul de formare a comunităţii etnice,

având trăsăturile specifice ale portului. Costumul îşi trage originea încă de la triburile tracice,

supuse romanizării. Portul „Căluşarilor” poate fi ca argument al acesteia, păstrându-se timp de

două milenii. Căluşarii poartă o pălărie cu boruri largi, frumos împodobite cu mărgele de toate

culorile, cu panglici. Peste cămaşa albă cu gulerul brodat, cu mijlocul încins cu bete şi pe piept

au bete încinse pe diagonală; iar la brâu poartă batiste brodate. Iţarii acestuia sunt înguşti,

opincile au „pinteni”, adică plăci de metal fixate lateral pe partea exterioară, pentru a suna în

timpul jocului, ce marchează ritmul odată cu clopoţeii. Jocul Căluşarilor semnifică atât fertilitate,

cât şi iniţiere profilaţie, vindecare, cult al morţilor.

Portul are o mare importanţă pentru studierea istoriei etnice. V.S.Zelenciuc menţionează că prin

componenţă, structură morfologică, cât şi prin elementele ornamentale, cromatică,

îmbrăcămintea constituie o parte componentă de bază a culturii populare.

Costumul popular alături de tradiţii, obiceiuri, limbă,datini, au un rol deosebit de important în

recunoaşterea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale.

Portul popular este analizat de către Miron Costin în lucrarea „De neamul Moldovenilor”, unde

explică modul în care se poartă căciula de oaie la moldoveni. O altă lucrare importantă legată de

obiceiuri şi îmbrăcăminte este scrisă de Dimitrie Cantemir – „Descrierea Moldovei”.

O piesă de port foarte importantă o reprezintă stănuţul sau cojocelul scurt fără mâneci. Catrinţa

este o piesă importantă din portul popular femeiesc, care este ţesută în patru iţe, de culoare

închisă, în faţă fiind bogat ornamentată, iar în spate fiind de o singură culoare. Este de formă

dreptunghiulară şi acoperă corpul de la brâu în jos.

Învelitorile de cap ce erau purtate de femei aveau o funcţie utilitară, simbolică,rituală, estetică,

fiind utilizate, începând cu ceremoniile de nuntă, când miresei i se punea pe cap de către nănaşă

acoperitoare. Prin acest gest, mireasa trecând în rândul femeilor căsătorite. La sfârşitul sec. XIX

şi începutul sec. XX, învelitorile tradiţionale „cârpa” şi „năframa”, au fost înlocuite cu ţesături de

fabrică asemenătoare basmalei. Acestea erau denumite în mai multe feluri: „batic”, „şal”,

„şalincă”, etc.

Costumul reprezintă modul de viaţă, de ocupaţie, rangul şi poziţia socială a oamenilor. Pentru

modelarea îmbrăcămintei s-au utilizat diverse garnituri, precum: garnitura detaliilor ,

confecţionate din acelaşi material ca şi a hainei – banturi, volane etc; garnituri speciale, precum

cele din dantelă, şnur, lentă, flori etc.; garnitura cu broderie, aplicaţie, emblemă; garnitura cu

desen; precum şi alte garnituri realizate din piele, blană, tricotaj, ţesătură.

Pentru confecţionarea elementelor de port popular sunt folosite împletiturile din lână, aţă de

bumbac şi broderia (cusătură decorativă în relief, realizată atât manual, cât şi mecanic, folosind

fire de mătase sau lână de toate culorile, care s-a dezvoltat în cea mai mare parte în medieval).

Chiar şi azi, cu aceste broderii se decorează feţe de masă, prosoape, unde, în principal sunt

reprezentate motive vegetale, geometrice, mai rar antropomorfe şi zoomorfe. Pentru

înfrumuseţarea îmbrăcămintei, aceasta se foloseşte la bluze femeieşti, cămăşi bărbăteşti, catrinţe,

fuste. Sunt utilizate diferite procedee tehnice: în criuciuliţă, broderie plină, cusătură înaintea

acului etc. Cusătura se realizează mereu pe ţesătura de bumbac, pe in, cânepă şi foarte rare ori,

pe lână.

Portul popular întâlnit în oraş este specific portului popular moldovenesc, ce reprezintă o unitate

etnoculturală, care a cunoscut unele schimbări în evoluţia sa datorită transformărilor social-

economice, politice, morale, artistice, juridice – însă, îşi păstrează semnificaţia, rămânând ca un

document de cultură materială şi spirituală, un limbaj purtător de mesaj etnic, edentitar.

4.3.2. Manifestări populare tradiţionale – Festivaluri

Plaiul Moldav dispune de un important tezaur al comorilor spirituale, create în timp şi spaţiu din

vremi strămoşeşti şi până în zilele noastre. Poporul nostru s-a manifestat mereu prin talentele

sale artistice, cum ar fi dansul şi muzica, prin care îşi exprimă emoţiile şi stările sufleteşti.

Chişinăul păstrează obiceiuri şi tradiţii, din cele mai vechi timpuri, încă de când exista ca

târg. Una din cele mai importante sărbători creştine pentru basarabeni, însă este Paştele.

Gospodinele se ocupă cu iscusinţă de vopsitul ouălor, pe care le împodobesc cu diferite figuri

geometrice, vegetale, floristice. Cromatica ornamentului de pe ouă coincide cu coloritul naturii

de la începutul primăverii, acestea demonstrând talentul meşterilor populari. Această tradiţie are

tendinţa de a dispărea din zona urbană, însă se menţine la periferiile oraşului şi în unele regiuni

ale acestuia.

Sărbătorile de iarnă, la fel, joacă un rol important în tradiţia moldovenească, cuprinzând

cele mai variate creaţii folclorice. Multe dintre acestea sunt generate de sărbătorile de Crăciun şi

Anul Nou, care constituie tradiţii străvechi, având la bază ritualuri agrare, precum colinda,

urătura, semănătura etc. Anul Nou reprezintă momentul când intenţiile şi dorinţele de viitor par

mai aproape ca oricând de împlinire. Sărbătoarea este prezentată prin inchegatele obiceiuri,

tradiţii, ritualuri bogate în realizări artistice, literare, muzicale, coreografice şi dramatice. Vechea

tradiţie aminteşte faptul că în acestă seară, se deschide ferestrele pentru a lăsa să plece Anul

Vechi şi să intre în casele oamenilor un an mai bun. Tradiţiile consacrate Anului Nou au

capacitatea de a învia toată istoria poporului, evenimentele care s-au produs pe parcursul istoriei

multiculturale al poporului nostru.

Tradiţiile, în general şi-au pierdut în oraş, din importanţa iniţială, însă şi-au păstrat

formele tradiţionale, care sunt o oglindă vie a istoriei neamului românesc. De obicei, se

organizează diferite concerte de colind, urătură, cu interpreţi din spaţiul românesc.

Alte tradiţii şi obiceiuri sunt întâlnite în zonele rurale şi la periferiile Chişinăului, însă o

mare amploare aici o are şi Hramul Oraşului- Naşterea Maicii Domnului, care este hramul

Catedralei Centrale de aici; precum şi Ziua Vinului, care se realizează în sezonului culesului

strugurilor, adică pe 1,2 şi 3 octombrie.

Hramul Oraşului este sărbătoarea religioasă, care vine de la hramul unei biserici.

Chişinăul, datorită unui număr mare a bisericilor, nu avea cum să aibă un hram comun pentru

întregul oraş. Stabilirea lui pe data de 14 octombire, adică în a doua săptămână a lunii octombrie

a apărut în ultimul deceniu. Această sărbătoare capătă un raţionament politic, pentru diminuarea

impactului sărbătorii de la Iaşi a „Cuvioasei Paraschiva”, sărbătorită în aceeaşi zi, care este

cinstită într-un mod deosebit, fiind considerată ocrotirea Moldovei. În această zi în capitală se

sărbătoreşte sărbătoarea pe stil vechi, Acoperământul Maicii Domnului.

Aici participă un număr mare de oameni din întreaga Republică. Este cunoscută la nivel

naţional. Aici participă atât interpreţi de muzică uşoară, populară, reprezentativi neamului

românesc,cât şi invitaţ de peste hotare, cum ar fi din România, Ucraina, Rusia etc.

Ziua Naţională a Vinului este relizată în mod deosebit, la care participă atât moldoveni,

cât şi oaspeţi veniţi de peste hotare. Este un prilej de a atrage cât mai mulţi turişti, având ca scop

de bază, promovarea imaginii Republicii, ca ţară ce produce vinuri de calitate, dar şi dezvoltarea

turismului în zonă. În anul 2013, aceasta a avut loc pe data de 5 şi 6 octombrie, care a început în

dimineţa zilei de sâmbătă şi s-a încheiat duminică seara. Moldovenii şi turiştii sosiţi în capitală

au avut parte de concerte susţinute de interpreţi ale muzicii populare şi uşoare, dar şi posibilitatea

de a gusta din cele mai bune bucate tradiţionale, precum şi a închina un pahar de vin din cele mai

bune vinuri ale Moldovei. În anul 2008, la acest eveniment au participat 54 întreprinderi vinicole

din ţară, 100 de meşteri populari, care au întins tejghelele şi corturile în Piaţa Marii Adunări

Naţionale.

La acest festival, reprezentanţii întreprinderilor vinicole susţin că datorită acestei

sărbători, au reuşit să-şi promoveze producţia vinicolă şi peste hotare. Acest fapt a dus, în anul

2008 la creşterea exportului în peste 60 de ţări ale lumii, cu aproape 80 % mai mult decât în anul

precedent.

4.3.3. Gastronomie

Practicile culinare populare moldoveneşti se evidenţiază prin diversitatea acestora, în

spiritul unor tradiţii deosebite, care joacă un rol important în continuarea valorilor culturale

regionale. Chişinăul susţine şi promovează acestea prin prezenţa unui număr mare de restaurante,

ce ţine să respecte calitatea de ingrendiente, alimente şi condimente produse în Republica

Moldova. Aceste obiceiuri se mai pot găsi şi în casele oamenilor, unde gospodinele gătesc mese

deosebit de frumoase, demult uitate de orăşeni, dar care te fac să-ţi aduci aminte de vechile mese

aranjate de către bunicii de la ţară.

Reţetele culinare sunt foarte valoroase pentru neamul moldovenesc, datorită faptului că acestea

reprezintă cultura poporului nostru, sunt un îndrumar pentru valorificarea tezaurului material şi

spiritual al acestuia.

Mâncărurile tradiţionale de aici sunt clasificate după anumite sărbători, posturi, sau

ocazii, precum nunta, cumătria, când bucatele sunt preparate în cantităţi mari. La aceste ocazii

se gătesc bucate deosebite, gustoase şi variate, unde elementul definitoriu îl reprezintă tradiţia, de

care se ţine cont mereu. Bucatele realizate pentru ceremonii se deosebeşte de cele preparate în

fiecare zi prin calitatea acestora, numărul, tehnicile de pregătire, unele dintre acestea având şi o

funcţie specială, cum ar fi, folosite ca atribute la realizarea unor ritualuri.

Începând cu sec. XX, se înregistreză un număr de circa 30 reţete culinare, care sunt pregătite la

ceremoniile de familie. În timpul de faţă, numărul acestora este cu mult mai mare. Se pregătesc:

mîncăruri reci: răcituri, pastramă, jambon, saltison, rulade, mititei, salate, icre de

vînătă, ardei copţi, diferite coșuleţe cu brînză şi usturoi, peşte umplut etc.; 

mîncăruri calde: sarmale, pîrjoale, fripturi, cighiri, găini umplute, etc.;

un număr variat de prăjituri de casă şi torte, prune fierte umplute cu nucă, mere

coapte etc.

Aceste bucate se realizează mereu respectând tradiţiile şi obiceiurile locale.

Mâncărurile reci sunt primele care se pun pe masă, acestea fiind completate cu bucate calde,

ulterior. Aceste bucate calde au un rol important la mesele de sărbătoare, majoritatea fiind

pregătite din carne, dar şi sarmalele nu pot lipsi de la masă. Încă din timpuri străvechi, pâinea

ocupa un loc de frunte, aceasta fiind aşezată în capul mesei, cu rol foarte important în cadrul

sărbătorilor calendaristice şi ceremoniilor de familie. Pâinea, simbol primordial, apare sub formă

de colaci cu forme şi mărimi diferite. Aceştia pot fi împletiţi în 4,6, sau 8, mai ales la nunta

mirilor. Se deosebesc şi colacii sărbătorilor de iarnă, cei de la Paşti, de cei amintiţi anterior, care

pot avea forma, tipul aluatului, produsele utilizate pentru prepararea acestora diferit.

Colacii nu pot lipsi de sărbători precum Crăciunul, Anul Nou, Hramul oraşului alături de bucate

din carne, legume, cereal, etc.

Tradiţional este şi realizarea bucatelor din carne de porc în timpul sărbătorilor de iarnă,

însă de Paşti se pregăteşte miel, “mielul de Paşti”, care este copt sau umplut, precum şi friptură

din miel, caş de oaie şi alte bucate. La fel, nu poate să lipsească de pe masa fiecărei familii pasca

cu brânză, mielul pascal, cozonacul şi ouăle roşii.

Bucatele tradiţionale păstrate în oraş, precum şi în majoritatea localităţilor din Republica

Moldova sunt cunoscute astăzi şi peste hotarele ţării, în principal sarmalele, răcitura, blinelele

plăcintele, învârtita cu bânză de oi şi vinul.

CAPITOLUL V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ŞI CIRCULAŢIA

TURISTICĂ

5.1. Baza tehnico – materială a turismului

5.1.1. Baza de cazare

Reţeaua de cazare turistică a oraşului Chişinău este formată din hoteluri, hoteluri-

restaurante, vile turistice, pensiuni turistice, apartamente de închiriat în locuinţe familiale. Din

toate structurile de cazare ale Republicii Moldova, peste 60 % îi aparţin Chişinăului şi 44,7 %

locuri. Cele mai importante hoteluri se află aici, dintre care, cele mai amenajate sunt: „Naţional”

(3 stele, cu 319 camere şi 550 locuri, restaurant, 3 săli cu capacitate de 450 locuri pentru

conferinţe, baruri, sală de banchete, cazinou, parcare); „Cosmos” (3 stele, cu 300 camere de

prima categorie şi apartamente cu 550 locuri, restaurant, bar. La parter este amplasat unul din

cele mai mari centre comerciale din capitală) şi „Turist” (3 stele, cu 305 locuri, restaurant); „Vila

verde” ( complex hotelier.turistic de 3 stele, 48 camere, 4 săli de conferinţă, club de bowling

etc.); „Vila Natali” (minicomplex hotelier de lux, 3 stele, cu 14 apartamente şi camere);

„Zimbru” (3 stele, minicomplex hotelier, cu 25 camere şi restaurant).

Există şi hoteluri ce nu aparţin, oficial, ăntreprinderilor turistice. Se evidenţiază hotelurile

ca: „Dacia” (4 stele, cu 88 camere single, double şi apartamente); „Codru” (4 stele, complex

hotelier al Cancelariei de stat, cu 3 blocuri, unde există un număr de 151 camere: primul corp –

179 locuri, iar cele alăturate dispun de 17 apartamente prezidenţiale. Dispune şi de 2 săli pentru

întruniri şi evenimente de excepţie, prevăzut pentru un număr de 200 persoane; restaurant, bar);

„Leo Grand” (4 stele, 143 camere, dintre care 116 camere standard pentru 1 sau 2 persoane, 8

apartamente, 6 suite şi o suită prezidenţială, club sportiv, saună, club de bowling cu 10 piste, 4

săli pentru întruniri cu o capacitate de 250 persoane, restaurant cu 120 locuri); „Meridian” (2

stele, cu camere single, double şi garsoniere) etc.

Primul hotel de 5 stele din oraş se află pe bulevardul Ştefan cel Mare alături de Muzeul

Naţional de Arte Plastice, fiind în stadiu de finisare.

5.1.2. Baza de alimentaţie publică

Chişinăul este oraşul cu cel mai mare număr de unităţi de alimentare publică din

Republica Moldova. Dispune de o gamă variată de restaurante, unde se poate savura atât

bucatele tradiţionale, cât şi din cele internaţionale. La fel, oraşul este bine cunoscut prin numărul

mare de cafenele, baruri, săli de ceremonie, mac- uri, KFC-uri etc.

Cele mai căutate de către turiştii străini sunt restaurantele unde se pot savura bucatele

tradiţionale. Acestea sunt: „La Plăcinte”, „Acasă la Mama”, „Arlechin”, „ Beciul vechi”, „Big

deal”, „Doina”, „Fazanul de Aur”. „Cetatea Veche”, „Coliseum”, „Cosmos”, etc. Aici sunt

preparate bucate tradiţionale, după tehnici străvechi. Nu lipseşte nici atmosfera plăcută

reprezentativă, ce te face să călătoreşti în timp şi să resimţi gustul vechilor obiceiuri culinare

locale. Amenajările atât interioare cât şi exterioare denotă gustul estetic moldovenesc, prin

îmbinarea elementelor tradiţionale străvechi, precum diversele ulcioare, spice de grâu, broderii şi

tricotaje, iar mobila, în principal este confecţionată din lemn. La acest ansamblu de lucruri ce

îmbogăţesc spaţiul amenajat, se adaugă muzica, care poate fi cântată live, unde se ascultă piese

populare, ce oferă un anturaj plăcut şi diferit.

Aici, de asemenea, se pot găsi şi restaurante tradiţionale italieneşti, franceze, mexicane,

caucaziene, greceşti, sushi, etc. Dintre acestea sunt restaurantul „Cactus”, „El Paso” – mexican,

„Gambrinus”, „Delice d'ange”, „Marius” – francez, „Alaverdy” – caucazian, „Caravan” – uzbec,

„Cyprus Taverna” – grecesc, „Drive” – italian, „Indian Tandoori” – indian. Acestea sunt

preferate în special de populaţia locală, de oamenii cu un venit mai mare, care vor să cunoască

tradiţii culinare diferite de cele locale.

Chişinăul este oraşul care mereu va interesa, va atrage prin numărul mare de restaurante.

Numărul cel mai mare de consumatori sunt de ordin local, dar şi naţional, unde clienţii rămân

mulţumiţi de calitatea serviciilor. Numărul consumatorilor internaţionali este mic, însă bucatele

tradiţionale deosebite este factorul primordial ce i-a atras şi-i va atrage mereu.

5.1.3. Baza de agrement

Orasul Chisinau dispune de o baza dezvoltata de agrement, fata de celelalte localitati ale

Republicii Moldova. Ca locuri de odihna si recreere sunt utilizate parcurile orasului: Gradina

Botanica, Dendrarium-ul, Gradina Zoologica, parcul de distractii „Aventura Parc”, dar si

unitatile de alimentatie publica, precum cafenelele, restaurantele, bistro-urile etc. Pentru

distractiile de noapte sunt utilizate in general cluburile de noapte precum: Faraon, City, Dance

Planet, Decadance Club, Military; casino-urile precum: Casino Imperial, Casino Grand,

Broadway Casino, Casino „Fortus” etc. Zona de agrement „Ciocarlia” este una din cele mai bine

amenajate zone de agrement, cu o localizare comoda, destinata unei odihne in cadrul familiei,

sau cu prietenii, echipa de birou etc. Acesta este bine amenajat, in componenta caruia intra

foisoare, gratare, teren de volei, spatii de joaca, toate amplasate in sanul naturii. Exista 11

foisoare, de marimi mici si medii, cu o capacitate intre 16 si 25 persoane. Fiecare foisor fiin

echipat cu mese, scaune, gratar, hamac, iar in apropierea acestora existand nisipere pentru copii,

scranciob, toate fiind asezate la umbra. La fel, se poate asigura accesul la parcare si terenul de

joaca.

Pentru cei mai curiosi, se pot vizita expozitii ale marilor pictori si sculptori ai tarii la centrul

expozitional „Brancusi”, precum si expozitii internationale la centrul Moldexpo.

Cinematografele, salile, teatrele, opera, edificiile religioase, toate acestea, la fel, reprezentand un

mod de a petrece timpul liber si de a cunoaste cultura poporului nostru.

Pentru recreere, vine ca element de noutate saunele care incorporeaza atat bazinul, jacuzi, cat si

sauna in stil rusesc(din lemn). Acestea, de asemenea pot fi completate cu locuri de parcare, terase

in stil moldovenesc si barbebarbeque, camera de odihna, salon cu karaoke, biliard, bar, sala de

masaj.

Chisinaul este orasul cu o baza de agrement dezvoltata si diverisficata, dar care necesita o

promovare accentuata pentru afi cunoscuta si dupa granitele tarii, dar si a dispune de un numar

mai mare de vizitatori.

5.2. Căile de comunicaţie

Căile de comunicaţii ale oraşului Chişinău sunt diverse, reprezentând şi cea mai importantă cale

a Republicii Moldova.

Din punct de vedere al transportului exterior, aici se regăsesc 3 tipuri: feroviar, auto şi aerian.

Acestea leagă oraşul cu suburbiile, localităţile şi oraşele mari ale Republicii, precum şi cu ţările

CSI şi ale Europei de Vest. Oraşul este traversat atât de linii feroviare, cât şi de magistrale

internaţionale ce fac legătura cu ţările Europei de Est şi de Vest. Ca exemplu, Magistrala

Cuciurgan-Tighina-Chişinău-Ungheni, este componentă a coridorului uropean nr.9.

Transportul feroviar nu a cunoscut o incadrare suficientă în circuitul european, datorită

ecartamentului, care nu este compatibil cu cele de nivel european. Calea ferată suportă

consecinţele unei pierderi colosale datorată capacităţii mici a staţiilor tehnice, necesităţii

prelucrării repetate a curentului de vagoane, lipsa tracţiunii electrice şi autoblocării.

Cea mai mare pondere în transportul de mărfuri îi revine transportului auto – 94 %, dar şi

transportului de pasageri, cu un procentaj de 77 %. În oraş sunt amplasate 3 autogări pentru

transportul atât interurban, cât şi internaţional. Acestea sunt: autogara „Sud”, care deserveşte

transportul către partea de sud a Republicii; autogara „Centru”, amplasată pe str. Mitropolitul

Varlaam, ce deserveşte atât zonele interurbane, cât şi traficul de pasageri internaţional spre

România, Ucraina; autogara „Nord”, deserveşte atât transportul suburban, cât şi cel internaţional,

cu o pondere mai mare a celui internaţional pe direcţia nordică şi sudică.

Traficul aerian cunoaşte o dezvoltare continuă. Sporul acestuia creşte semnificativ în ultimii 5

ani, cu circa 13,8 % anual, în timp ce transportul auto cu cca. 10 %, iar cel feroviar cu numai 6,6

%. Traficul de mărfuri creşte cu 16,5 %, cu ritmurile cele mai mari pentru transportul auto şi cu

un volum mai scăzut al celui aerian.

La periferiile oraşului, linia de cale ferată trece de-a lungul luncii râului Bâc şi secţionează

teritoriul în două părţi. Acest element creează condiţii nefavorabile în realizarea legăturilor între

sectoarele oraşului. Staţiile feroviare au un şir de disfuncţionalităţi ca: teritoriul îngust al staţiei,

existenţa intersecţiilor liniilor de cale ferată la un nivel cu străzile magistrale şi cu intrările la

întreprinderile industriale; iluminarea insuficientă; transportul de marfă şi pasageri amplasate pe

un teritoriu comun.

Transportul public al Chişinăului este format din 4 tipuri – troleibuz, autobuz, maxi-taxi şi taxi.

Aici există 23 de companii de transport. Parcul Urban de Autobuze deserveşte un volum de circa

23,65 mln pasageri, Regia de Transport Electric Chişinău – 187,78 mln, iar transpotul cu

microbuze – 212 mln. RTEC deserveşte 26 rute, dintre care 25 trversează partea centrală. Circa

20 de troleibuze au un termen de exploatare ce depăşeşte 20 de ani, 52 % - până la 15 ani şi 16 %

- nu mai mult de 5 ani. Există 3 parcuri de troleibuze în Chişinău, care sunt compuse din 328

unităţi cu capacitatea totală de 27400 locuri, dintre care, se află zilnic pe rută 280 unităţi.

Microbuzele deservesc 68 de rute, cu un număr de 1586 unităţi, majoritatea dintre acestea

intersectând centrul oraşului, ceea ce duce la blocarea unor străzi înguste şi la poluarea excesivă

a acestuia.

Transportul pe taxi cunoaşte o pondere accentuată, suficient de dezvoltată, cu un număr mare de

unităţi de transport. Datorită stării nesatisfăcătoare a drumurilor, un flux mai mare de transport se

realizează pe străzile principale, depăşind capacitatea de tranzit al acestora.

Principalele probleme legate de transportul public din Chişinău este: calitatea joasă a serviciilor,

creşterea costurilor sociale, lipsa unor legături durabile între autorităţi şi operatorii de transport.

Cauzele acestor dificultaţi au apărut datorită reţelei stradale degradate, sistemului de

management neajustat la evoluţia pieţei transportului public şi alocarea insuficientă a mijloacelor

financiare necesare dezvoltării unei infrastructuri corespunzătoare.

În oraş există 207 autoparcări, cu o suprafaţă de 53,2 ha, cu un număr de 10965 locuri pentru

maşini, dintre care,în partea centrală există 18 autoparcări. Numărul redus al parcărilor în

centrul oraşului a dus la dificultăţi de parcare şi pe parcursul zilei, inclusiv străzile şi magistralele

sunt folosite în calitate de parcări provizorii. Acest lucru duce la reducerea gradului de traversare

a străzilor, apar dificultăţi în circulaţia transportului şi asigură condiţii proaste pentru pasageri şi

transport. Pentru a combate aceste probleme, s-au propus unele măsuri, precum: perfecţionarea

circulaţiei transportului, sistematizarea parcărilor, interzicerea staţionărilor de scurtă durată a

automobilelor pe magistralele principale, pe partea carosabilă şi pe trotuare.

Analiza situaţiei curente a transportului din capitală demonstreză faptul că acest sistem se

confruntă cu un număr mare de probleme, care se manifestă prin diminuarea calităţii serviciilor

de transport persoane, creşterea costurilor, lipsa unor bune colaborări între transportatori şi

autorităţi.

Probleme legate de operarea serviciilor de transport sunt:

- Vârsta înaintată a parcurilor de troleibuze;

- Dotarea slabă cu tilajele necesare şi material rulant;

- Incapacitatea de finanţare necesară a serviciilor de transport;

- Lipsa unui mediu facil pentru dezvolarea unor afaceri cu o comppetiţie onestă.

Limitele reţelei stradale sunt cauzate de:

- Ammlasarea construcţiilor fără a se ţine cont de eventualele probleme ale circulaţiei;

- Utilizarea ineficientă a reţelelor stradale existente în procesul de planificare a rutelor;

- Lipsa locurilor de parcare şi staţionarea în locurile nepermise;

- Starea proastă a drumurilor care fac legătura cu străzile şi staţiile de transport;

- Iluminarea insuficientă a căilor de acces.

Gestionarea eficientă a sistemului de transport este afectată de:

- Dezvoltarea accentuată a transportului cu microbuze faţă de cel al transportului în masă;

- Capacitatea insuficientă pentru elaborarea unui management performant;

- Reţeaua de rute ce nu satisface cererea existentăde transport cu costuri minime;

- Existenţa unui sistem ineficient pentru dirijarea traficului.

CAPITOLUL VI. FLUXUL DE TURIŞTI

6.1. Structura turistică

Chşinăul este oraşul care deţine cel mai mare număr de turişti din Republica Moldova,

adică 90 %. Acest lucru este datorat statutului de capitală, poziţiei avantajoase – prezenţa

aeroportului internaţional, a nodului de căi rutiere şi ferate; precum şi numărului mare a

unităţilor de cazare (17 hoteluri, cu o capacitate de cazare de 67,7% din oferta turistică naţională)

comparativ cu alte centre urbane din ţară.

NUMĂRUL ŞI CAPACITATEA EXISTENTĂ A STRUSTURILOR DE PRIMIRE

TURISTICĂ COLECTIVE CU FUNCŢIUNI DE CAZARE

Numărul

structurilor de

cazare

Capacitatea de cazare turistică existentă

Numărul camerelor Numărul de locuri

2010 2011 2010 2011 2010 2011

Total 114 107 4419 4114 10109 9321

Hoteluri şi

structuri

similare

44 50 1905 2013 3496 3733

hoteluri 31 37 1463 1565 2470 2709

Structuri de

întremare

2 3 279 327 494 734

Structuri de

odihnă

68 54 2235 1774 6119 4854

Sursa: Anuar, Chişinău, 2012

HOTELURI ŞI STRUCTURI SIMILARE, la 31 decembrie

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Hoteluri şi structuri similare 31 35 34 33 43 44 50

5 stele - - 1 1 2 3 4

4 stele 3 4 8 7 9 7 11

3 stele 4 8 9 9 14 12 11

2 stele 3 2 3 4 3 4 4

1 stea 1 2 3 3 4 2 2

Total camere 1805 1782 1582 1632 1786 1905 2013

Capacitatea de cazare unică, locuri 3235 3136 2789 2929 3227 3496 3733

Numărul înoptărilor în decursul

anului (mii)

365,4 399,7 340,

4

340,2 267,8 303,

6

307,0

Indici de utilizare a capacităţii de

cazare (%)

30,1 35,1 32,0 33,9 24,0 25,4 23,8

Numărul de salariaţi 1060 1088 1238 1298 1244 1158 1167

Sursa: Anuar, Chişinău, 2011

În 2005, oraşul este vizitat de 24,5 mii turişti externi şi 43,9 mii turişti interni. Unităţile

de cazare cunosc o creştere a turiştilor de 6-7 %. Principalele acţiuni de mediatizare a turismului

în oraş se produce de două ori pe an, şi anume, atunci când se desfăşoara prezentarea ofertelor

turistice naţionale (expoziţia naţională „Turism, odihnă, sport” şi Festivalul Vinului).

Fiecărui orăşean îi revine cca. 31,5 m² de spaţii verzi, ceea ce respectă norma generală,

care este de 20-50 m²/ locuitor. Suprafaţa terenurilor utilizate în turism includ zone verzi atât

urbane cât şi periurbane. Aici se adaogă şi se adaogă şi acele zone pe care sunt amplasate obiecte

de patrimoniu cultural-istoric, împreună cu cele de protecţie ale acestora.

Zonele intraurbane sunt destinate odihnei cotidiene şi creează imaginea unei localităţi

verzi, care serveşte drept suport fizic pentru amplasarea unor unităţi de agrement, sport,

alimentaţie publică şi cazare. Zona periferică a oraşului dispune de un potenţial turistic natural

relativ limitat, care dispune de dotări turistice modeste, precum: relief monoton, resurse

recreative valorificate sub nivelul pieţii de consum, numărul redus de turişti în zona periferică.

În oraş sunt amplasate 977 de monumente ocrotite de stat, dintre care 236 de importanţă

naţională. Majoritatea obiectelor de patrimoniu, adică 90 % dintre acestea, precum şi case de

locuit şi vile urbane, sunt amplasate în centrul vechi al oraşului şi în zona istorică. Dintre cele 65

de străzi, care includ 4 mii de case din diferite perioade ale oraşului, 24 % sunt obiecte de

patrimoniu cu valoare naţională sau locală. 6 % dintre aceste sunt de valoare naţională, iar

fiecare a 10-a clădire istorică din oraş a fost distrusă.

Cel mai mare număr de agenţii de turism se află în Chişinău, din cel 211 existente la nivel

naţional. Acestea fiind principalele formatoare şi organizatoare ale cererii turistice pentru

destinaţiile naţionale, inclusiv pentru cele amplasate în zona de influenţă a capitalei.

Din 2000 până în 2005 oraşul a fost vizitat de circa jumătate de milion de turişti, ce au fost

deserviţi de agenţiile de turism, însă o mare parte de călători au venit aici pe cont propriu. Acest

lucru a deterninat un imapct negativ asupra bugetului local, dar şi pentru companiile de turism,

hoteliere, sau de transport, acest lucru resimţindu-se şi la nivelul populaţiei. Companiile turistice

cunosc o activitate economică în creştere, cu o creştere contantă a încasărilor. Creşte şi numărul

noilor locuri de muncă, care a crescut cu ¼ în ultimii cinci ani. În turism sunt angajaţi 6,5 mii

persoane, adică 2,6% din totalul angajaţilor în municipiu. Majoritatea angajaţilor sunt de sex

feminin, iar pregătirea cadrelor din majoritatea companiilor turistice este nesatisfăcătoare.

Numărul insuficient de turişti în capitală, însă, poate duce la micşorarea ofertei turistice

naşionale, precum şi restrângerea unor companii.

Problemele socio-economice apărute în turism sunt:

- Echiparea insuficientă a teritoriului pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi de

agrement;

- Nevalorificarea din punct de vedere turistic al potenţialului cultural-istoric;

- Consumul turistic sub nivelul potenţialului existent;

- Absenţa unei concepţii definitorii în dezvoltarea turismului oraşului;

- Prezenţa unui decalaj mare între turismul emiţător şi turismul receptor;

- Preţuri distorsionate pe piaţa turistică şi hotelieră;

- O prestare modestă a personalului din turism;

- Infrastructură şi obiective turistice învechite;

- Insuficienţa unui spaţiu verde la periferia oraşului pentru crearea unui „brâu verde

periurban”, cu funcţie recreativă pentru reorientarea fluxului de turişti spre zonele

cu dotări de cazare, alimentaţie publică şi agrement;

- O prestare slabă a actorilor pieţii turistice în promovarea şi realizarea unor

proiecte în turismul capitalei;

- O promovare insuficientă a turismului cultural.istoric al capitalei în presa

naţională şi locală, etc.

Datele privind capacitatea şi frecventarea structurilor de primire turistică colective cu funcţiuni

de cazare provin din rapoartele statistice prezentate de agenţii economici care administrează

structurile de primire turistică colective cu funcţiuni de cazare.

6.2. Analiza fluxului de turişti 2000 – 2011

Numărul turiştilor străini în capitală este unul relativ mic faţă de anii precedenţi,

cu devieri de la un an la altul.Turiştii ce au vizitat oraşul aparţin următoarelor state:

Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlanda de Nord,

România, Germania, Elveţia, Polonia, Grecia, Italia, Bulgaria Principala sursă de atracţie

turistică o reprezintă Chişinăul, unde cel mai mare procentaj de turişti este ocupat de

populaţia română. Un număr mic de turişti ce au vizitat capitala aparţin statelor ca:

Franţa,Statele Unite ale Americii. Principalii turişti vizitează capitala, adică cca. 93,7%.

Dintre aceştia, un număr mare au sosit pentru scopuri de odihnă şi agrement – 69 %, de

afaceri şi profesionale – 25 %, de tratament – 5,5 %, şi pentru alte scopuri – 0,4 %.

Companiile turistice şi turoperatorii, în perioada ianuarie-septembrie, au acordat la peste

114 000 turişti şi excursionişti servicii turistice, ceea ce contituie o creştere de 1,5 % faţă

de anul 2008 (transmite BNS).

Tot în această perioadă se atestă şi o creştere cu 12 % a număărului de turişti şi

excursionişti străini şi moldoveni,faţă de primele nouă luni ale anului 2008, care au

călătorit prin intermediul unor companii şi turoperatori, în timp ce turismul intern se

reduce cu circa 21,7 %.

ACTIVITATEA TURISTICĂ

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Numărul de sosiri ale

vizitatorilor străini – total

24541 13723 14400 8223 8703 88257 10099

Din care, din ţările CSI 7783 3232 3374 3238 2836 1896 2381

Numărul de plecări ale

vizitatorilor – total

53823 59142 73969 79845 87392 105791 123966

Din care, din ţările CSI 12787 11425 14576 13304 9047 7841 8932

Numărul turiştilor şi

excursioniştilor (turism

intern)

43866 27937 30678 25805 19307 15835 18616

Sursa: Anuar, Chişinău, 2011

Acest tabel ne aduce la ideea că numărul vizitatorilor străini este în continuă scădere

începând cu anul 2005 şi până în 2008, după care se observă o creştere lentă, însă, nedepăşind

valorile anilor 2005, 2006, 2007. Lucru explicabil prin lipsa interesului turiştilor pentru zona

dată, datorită unei promovări slabe, a obiectivelor aflate într-o stare degradată şi lipsa unor

programe cu rol în dezvoltarea turismului din zonă.

La fel ,observăm şi faptul că cea mai mare parte din vizitatorii capitalei fac parte din ţările CSI,

cu un număr în continuă descreştere începând din anul 2005 şi până în 2011.

Raportul dintre numărul de sosiri şi plecări ale vizitatorilor este unul invers proporţional,

însă prezintă şi unele devieri. Numărul vizitatorilor străini sosiţi este în continuă descreştere, pe

când cel al vizitatorilor plecaţi este în continuă creştere, având o valoare de 53 823 în anul 2005,

care creşte până la 123 966 în anul 2011.

Cel mai mare număr de turişti şi excursionişti care vizitează capitala sunt cei interni, dar

care, la fel sunt în descreştere, datorită preferinţei pentru alte regiuni turistice decât Chişinăul.

NUMĂRUL VIZITATORILOR STRĂINI SOSIŢI, DUPĂ SCOPUL VIZITELOR

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Numărul de sosiri ale

vizitatorilor străini – total

24541 13723 14400 8233 8703 8257 10099

Pentru agrement, recreere,

odihnă

7542 5930 5787 5629 6371 5288 5869

Afaceri şi motive

profesionale

16372 7444 8535 2529 2274 2853 4188

De tratament 69 100 74 29 33 116 42

Alte scopuri 627 349 4 46 25 - -

Sursa: Anuar, Chişinău, 2011

Acest tabel ne arată repartizarea turiştilor străini după scopul vizitelor. Scopurile vizitei

sunt pentru: agrement, recreere, odihnă; afaceri/motive profesionale; tratament; alte scopuri. Din

analiza de mai sus putem deduce aceeaşi concluzie precum şi la tabelul precedent, şi anume,

scăderea din ce în ce mai accentuată a vizitatorilor de la un an la altul. Cel mai mare număr de

turişti sosesc în capitală cu scopul de afaceri/ motive profesionale, care în 2005 susţine o valoare

de 16 372 vizitatori. Pe locul doi se află vizita pentru agrement, recreere şi odihnă, urmată de cel

pentru alte scopuri şi pe ultim loc – turismul de tratament.

Din analiza tabelelor de mai sus, concludem faptul că oraşul Chişinău dispune de un mare

potenţial turistic, dar care necesită nu doar o promovare accentuată, ci şi investiţii mari în

ameliorarea aspectului obiectivelor.

CAPITOLUL VII. IMPORTANŢA PROMOVĂRII TURISTICE

7.1. Tipuri de promovare turistică

Pentru o promovare eficienta a unor produse turistice, exista o gama variata de

metode, care trebuie sa fie cat mai eficiente, acestea fiind determinate de obiectivele si

marketing-ul firmei bine stabilit.

Pentru a obtine rezultate pozitive din partea pietei-tinta, un mare rol il joaca

construirea unei marci si o lansare eficienta pe piata.

Campania promotionala, are ca principal obiectiv, afirmarea pe piata a produsului,

asigurandu-se o primire favorabila din partea consumatorilor, pentru ca intr-o urmatoare

etapa, acestia sa-si exprime si preferinta pentru produs.

Tipuri de promovare a unui produs turistic:

- Publicitatea prin presă (ziare, reviste, pliante, broşuri), radio şi televiziune

- Târguri şi expoziţii

- Vânzările personale

- Relaţiile publice (mese festive, conferinţe de presă, cadouri publicitare)

- Sponsorizările

- Promovarea vânzărilor (reduceri de tarife, tombole, trageri la sorţi etc.)

Publicitatea reprezinta o metodă mai eficientă de informare a unui număr mare de

persoane ce presupune un nivel scăzut al costurilor.

Promovarea unor vanzari, precum si reducerile de pret prezinta metode eficiente

de vanzare a unor bunuri, insa acestea pot fi utilizate pentru o perioada scurta de timp.

Publicitatea este orice forma de comunicare care se realizeaza prin intermediul mass-

media ce prezinta detaliat un produs.

Elemente ale mass-media pot fi considerate: revistele, ziarele, TV, e-mailul, radioul,

ghidurile de călătorie.

Publicitatea este utilizata pentru a atinge obiective care ar putea include atat schimbări de

atitudine cat si construirea de imagini noi, precum si îmbunătăţirea vânzărilor. Aceasta

are un rol multiplu: de a informa clientul, de a face un produs sa fie cunoscut, de a

convinge clientela sa aleaga produsul turistic comercializat, de a stimula vânzările, de a

atrage cat mai mulci clienţi noi dispuşi să achiziţioneze produsele.

Avantajele utilizării publicităţii turistice sunt:

creşterea numărului de turişti precum si fidelizarea acestora pentru anumite

produse turistice;

participarea agentiilor de turism pe noi piete;

promovarea tuturor formelor de turism atat la nivel national, cat si international;

stimularea vizitării unor obiectivel turistice si în cursul unor sejururi;

creşterea cererii de servicii, ceea ce duce la o creştere a cheltuielilor turistice,

precum si a agenţiei de turism;

utilizarea unor baze materiale noi (de servire în restaurant, a capacităţii de cazare).

Metode de promovare turistica:

1. Forma scrisă este principala metoda utilizata în industria turistică, fiind uşor

accesibilă, care utilizeaza atât ilustraţii cu efect emoţional precum şi text pentru a

prezenta informaţiile.

Exemple: pliante, broşuri,harti, ghiduri, afişe, panouri etc.

2.Cinematograful are un mare impact asupra consumatorului prin efectul vizual, care le

combina cu cea vizuala si auditiva. Filmele turistice avand un caracter documentar, permit

transpunerea turistului în mediul, in locurile care se urmaresc a fi vizitate. Reprezinta un mijloc

publicitar costisitor, dar are si un avantaj, adica exista posibilitatea de a fi retransmis.

3. Radioul este canalul de audienţă care are rolul de transmitere a mesajelor scurte,

ştirilor, comentariilor, mesajelor, care se asociaza cu efecte sonore.

4.Televiziunea are un avantaj datorita faptului că mesajul este recepţionat direct la

locuinţă. Audienţa este maximă atunci cand telespectatorul este relaxat, ceea ce favorizeaza

disponibilitatea pentru a reţine informaţiile. Dezavantajul acesteea este faptul ca presupune

costuri ridicate.

5.Târgurile şi expoziţiile reprezinta manifestările care au loc periodic avand un profil

general sau specializat, naţionale sau internaţionale, pentru a prezenta oferte ale diferiţilor agenţi

economici, în vederea lărgirii unor contacte comerciale. În turism se utilizeaza prezentări de

hărţi, casete video, pliant, broşuri şi alte informaţii oferite de prestatorii de servicii.

Manifestările din cadrul târgurilor turistice pot fi: filme turistice documentare, expoziţii

gastronomice, conferinţe de presă,interviuri, specatcole folclorice, mese rotunde, informaţii

transmise prin viu grai.

6.In cadourile publicitare sunt incluse obiecte folosite drept suport publicitar, care vor fi

transmise de agenţii de turism la anumite ocazii, a unor evenimente deosebite ( jubilee, târguri,

sarbatori de iarna etc.) partenerilor şi clienţilor lor.

Exemple: agende, tricouri, suveniruri, calendare, agende etc.

7.2. Propuneri de promovare şi valorificare turistică

Ca mijloace de informare şi atragere a consumatorilor, dar în acelaşi timp, un instrument

important pentru dezvoltarea schimburilor turistice internaţionale, cel mai imoprtant rol il ocupa

publicitatea turistică, care se subordoneaza unor cerinţe de formare şi promovare a unor produsel

turistice pe piaţa internă şi internaţională.

Astfel, valorificarea prin toate mijloacele utilizate a unor oferte turistice prioritare pe plan

internaţional, a unor staţiuni, excursii, a turismului cultural, religios, de agrement, de afaceri şi

alte forme de turism, constituind obiectivul prioritar absolut in turism .

Planificarea afacerilor in Chisinau este principala cheie spre succes, ce permite o definire

clara a unor scopuri si activitati pentru atingerea lor. Un rol important ii revine si unei gestionari

eficiente a resurselor necesare pentru a obtine profitul prognozat, dar si a altor indicatori

financiari (numar turisti deserviti, vanzarile si costurile, etc.).

Pentru dezvoltarea si promovarea Chisinaului au fost necesare o serie de actiuni in plan

economic, turistic, dar si asupra protectiei mediului, cum sunt urmatoarele:

Sa se creeze un cadru favorabil dezvoltarii afacerilor

- prin maximizarea potentialului de dezvoltare economica ce va asigura un trai decent

moldovenilor;

- dezvoltarea calitatii fortei de munca

- sprijinirea dezvoltarii unor firme;

- asigurarea unor investitii in pentru o promovare mai accentuata;

- cresterea potentialului economic etc.

Promovarea cadrului institutional si public favorabil dezvoltarii turismului in oras:

- Prezenta utilitatilor publice (apa, canalizare, energie termica, gaz,colectarea deseurilor);

- Prezentarea unui management eficient pentru intarirea capacitatii institutionale al

administratiei locale, definirea si restaurarea serviciilor publice in raport cu resursele finaciare si

obiectivele stabilite pentru o dezvoltare durabila.

- Realizarea unui sistem adecvat de comunicare in ceea ce priveste schimbul de informatii

intre administratia locala si comunitatea de cetateni, asociatii profesionale, civice si de

proprietari, pentru utilizarea unor bune practici de management urban.

Protejarea patrimoniului turistic al orasului afectat de poluarea datorata traficului

rutier;

Imbunatatirea si promovarea imaginii orasului

- Crearea unor Centrel de informare si promovare turistica;

- Crearea si promovarea unor evenimente si manifestari noi;

- Restaurarea centrului istoric, precum si a altor obictive, aflate intr-o stare nesatisfacatoare.

Modernizarea infrastructurii de transport

- Dezvoltarea si modernizarea retelei de cai ferate,rutiere, precum si a drumurilor;

Dezvoltarea unor noi zone de agrement și promovarea ecoturismului

- Echiparea unor terenuri cu dotari specifice pentru: practicarea jocurlor colective ( volei,

baschet, fotbal etc), alei pentru ciclism, mini-parcuri de distracție cu terenuri de golf, popice etc.

- Valorificarea unor ocupații tradiționale, a obiceiurilor stravechi, stimularea creativitații prin

infiintarea unor centre culturale,targuri de arta, manifestari culturale);

- Dezvoltarea unui sistem de invațamant preuniversitar și universitar in direcțiile protectia

mediului, dezvoltarea durabila, reciclarea materialelor.

Imbunatațirea calitații solului

- Elaborarea uni studiu pentru a identifica stadiul de poluare a solului;

- Reducerea poluarii solului;

- Stabilirea zonelor de depozitare a deșeurilor;

- Identificarea zonelor predispuse eroziunii și alunecarilor de teren;

- Realizarea unui raport optim pentru identificare spații verzi/zona construita.

Managementul integrat al deșeurilor:

- Promovarea unei colectari selective a deșeurilor;

- Procesarea deșeurilor reciclabile;

- Reabilitarea depozitelor de deșeuri periculoase;

- Colectarea și neutralizare a deșeurilor spitalicești.

Modernizarea infrastructurii tehnice (energie electrica, apa, caldura,cai de

comunicatie etc), a unitatilor de cazare, alimentatie publica, transport, precum si a calitatii

acestora;

Amplasarea adecvata si uniforma a unitatilor de cazare si alimentatie publica,

luandu-se in consideratie grad de atractie a zonei respective si al planului urbanistic.

O conditie foarte importanta in realizarea obiectivelor este de a asigura accesibilitatea informatiei

pe tot parcursul calatoriei (incepand cu planificarea vizitei pina la finalizarea consumului

propriu-zis), care va genera consumuri mari si calatorii neplanificate. Informatiile oferite trebuie

sa sustina realizarea principiului flexibilitatii produsului turistic, sa ofere ghidaj, sa asigure

accesul la produsele turistice, precum si sa contribuie la dezvoltarea relatiilor de fidelitate.

7.3. Rolul promovării turistice

CAPITOLUL VIII. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE TURISTICĂ

8.1. Strategii de dezvoltare turistică a oraşului. Proiecte de dezvoltare turistică

"O aventură în necunoscut" fiind denumit spotul publicitar-turistic prin care Republica

Moldova se va reprezenta în lume. Un mic film de 20 de secunde, unde sunt incluse si obiective

turistice din Chisinau, ce prezintă cele mai frumoase si pitoreşti locuri ale ţării, care va fi

prezentat la opt expoziţii internaţionale, unde isi propune să participe si Agenţia de Turism, fiind

difuzat la mai multe posturi de TV din lume. "Pentru moment se duc tratative cu posturile de TV

precum CCN, BBC şi Euronews, precum şi canalele specializate ca Travel Channel şi National

Geografic TV, pentru plasarea de patru ori în zilele de duminică, în intervalul orelor 9:00-19:00.

Acestea vor fi difuzate în lunile martie, aprilie, mai, septembrie şi octombrie. În total, 84 de

difuzări în 21 de săptămâni dintr-un an", spune Nicolae Platon, directorul Agenţiei de Turism. În

urma acestor negocieri, două canale tv işi prezinta deja ofertele: canalul CNN, care a oferit o

reducere de 15% , iar Euronews, vine cu o reducere mult mai mare pentru moldoveni, de 64%.

Astfel, Agenţia de Turism este in cautare de noi agenţi economici pentru a inlesni promovarea

turismului moldovenesc, întrucât agenţia nu poate să achite decat o mica parte din cheltuieli.

Pe lângă spotul video prezentat anterior, se află în finisare şi un film publicitar-turistic

"Moldova-Holiday", ce dureaza 6-7 minute. Muzica spotului şi al acestui film publicitar îi

aparţine marelui compozitor Constantin Moscovici. Costul total pentru proiectul dat, care include

spotul video şi filmul este de 148.000 de lei, bani care au fost oferiţi de Organizaţia de Atragere a

Investiţiilor şi Promovare a Exporturilor. Moldova atrage din ce in ce mai multi vizitatori la

expoziţii. În perioada de 30 ianuarie si 2 februarie, Republica Moldova participa la prima

expoziţie internaţională, care a avut loc la Bratislava, unde au participat 74 de ţări. "Interesul

pentru standul Republicii Moldova a fost destul de mare. Un motiv poate este şi faptul că noi am

participat la aceasta expoziţie în premieră. Cele mai multe persoane care ne-au vizitat standul

erau de peste 40 de ani, care cunosc câte ceva despre Moldova. O următoare expoziţie va fi în

Israel, unde se va lansa si spotul publicitar. De asemenea, în urma unor discuţiilor sustinute cu

turiştii din străinatate la aceste expoziţii, pe parcursul anului current, s-a ajuns la ideea ca în

următorii ani, Agenţia Turismului sa încerce să dezvolte mai multe ramuri ale turismului, care

vor avea un effect mai mare asupra consumatorilor străini. Este vorba despre turismul, rural,

cultural, religios, gastronomic, viti-vinicol, automobilist şi de tranzit.

Totodată, se va crea şi un birou de informare turistică. Acesta va fi considerat o instituţie de stat,

care va avea ca prim scop, promovarea imaginii ţării. Din acest motiv, vor apărea hoteluri de tip

touristic. Agenţia de Turism isi propune să ofere cât mai multe hoteluri de 2-3 stele, ale caror

preţuri vor corespunde cu cele internaţionale ( în jur de 30-35 de euro pe noapte). "Preţul

respectiv va fi competitiv pe piaţa turistică internaţională. Altfel, noi nu vom putea face faţă

concurenţei care există în turismul internaţional. Nu vor fi condiţii mai proaste, dar vor fi preţuri

mai bune", adaugă directorul Agenţiei Turismului.

Turismul gastronomic este un tip de turism ce se bucura de o atenţie aparte. "Ceea ce ne

propunem noi este să satisfacem toate dorinţele turiştilor gurmanzi. Pentru aceasta, vom lucra cu

pensiunile agroturistice, întrucât, în mare măsură, tradiţiile, obiceiurile sunt păstrate anume

acolo. Vom solicita ca toate produsele să fie din gospodăria proprie şi să fie ecologic pure",

spune Nicolae Platon. Câteva dintre hotelurile de trei stele au dat acordul sa cobore preţul până la

8.2. Impactul economic al turismului

Chișinăul este orașul care atrage cel mai mare număr de turiști, 90% din totalul turiștilor

străini vizitează acest oraș. Acest lucru este mult influențat de statutul de capitală, a unei poziții

avantajoase (prin importantele căi de acces, rutiere, feroviare și prezența unui aeroport

internațional) și numărului mare de unități de cazare, alimentație publică etc. Dispune de o

capacitate mare de cazare, 67,7% din oferta turistică națională.

In ultimii ani, numarul turistilor straini este in continua crestere. Acest lucru a avut ca

impact asupra bugetului local , precum si asupra veniturilor agentiilor de turism. Acest lucru a

determinat crearea unor noi locuri de munca, care creste cu ¼ in ultimii ani. Astfel, in prezent, in

sfera turismului, sunt angajati peste 6,5 mii de persoane care insuma cca 2,6% din totalul celor

angajati. In aceasta sfera, cea mai mare parte a angajatilor sunt de gen feminin.

Pentru relansarea turismului in orasul Chisinau, numarul turistilor este insuficient, ceea

ce duce la o micsorare a ofertei turistice, precum si la restrangerea unor companii. Acest lucru

duce la faptul ca turismul sa genereaza o influenta scazuta asupra economiei orasului, cat si a

tarii.

Taxa hoteliera, este considerata sursa de venit incadrata in bugetul statului, care incepe sa

fie perceputa din 1995. In 2005, aceasta taxa constituie 4,4 mil. lei, adica 0,45% din veniturile

totale bugetare. Acest lucru este explicat prin gradul destul de scazut a exploatarii capacitatii de

cazare, a unei concurente neloiale pe piata serviciilor din capitala.

S-au initiat cateva proiecte de amenajare pentru turisti, la nivelul politicilor publice.

Acestea sunt: Muzeul Satului, Zone de agrement de pe valea raului Bac, trasee turistice

pietonale, parcul pentru copii „Trei Iezi”, dezvoltarea centrului vechi al orasului reprezentand o

zona istorica importanta). Acestea nu au fost duse la bun sfarsit datorita unor lipse de resurse si a

capacitatii.

Turismul ca factor socio-economic de dezvoltare a oraşului Chişinău se confruntă cu următoarele

probleme:

- echiparea insuficientă a teritoriului municipal pentru activităţi turistice şi de agrement,

- potenţial cultural-istoric nevalorificat în scopuri turistice;

- piaţă reală de consum turistic relativ mică, sub nivelul potenţialului existent;

- lipsa unei concepţii clare de dezvoltare a turismului în oraş şi municipiu;

- decalajul mare dintre turismul emiţător de cel receptor;

- preţuri distorsionate pe piaţa turistică şi hotelieră;

- prestaţia modestă a personalului de deservire a turiştilor;

- infrastructură turistică şi de acces la obiecte turistice învechită moral şi fizic;

- insuficienţa spaţiilor verzi în zona suburbană pentru crearea unui “brâu verde periurban”,

fortificarea funcţiei recreative şi reorientarea fluxului de persoane la odihnă spre locurile

amenajate cu dotări de cazare, alimentaţie publică şi agrement;

- prestaţie slabă a actorilor pieţii turistice în promovarea şi implementarea proiectelor de

anvergură în turismul capitalei;

- promovarea insuficientă a patrimoniului cultural-istoric al capitalei în presa locală şi

naţională, etc. (Planul Urbanistic General Al Municipiului Chisinau, INCP Urganproiect,

IHS Romania SRL. Business Consulting Institute, I.U. BeINIIGradostroitelistva).

8.3 Perspective de dezvoltare turistică

Promovarea Chişinăului ca destinaţie turistica:

Încurajarea unor antreprenoriate turistice

- Dezvoltarea unor noi locaţiilor turistice, hoteliere

- Realizarea unui plan de edificare şi gestionare eficientă a zonelor de agrement şi recreere

- Diversificarea formelor de turism (de congrese, vinicol, balnear, sportiv, ecologic)

- Organizarea unui birou municipal de turism

- Amenajarea "Oraşului vinului"

Regenerarea infrastructurii turistice şi de deservire a călătorilor

- Alinierea structurilor turistice la standardele europene de calitate

- Realizarea unei strategii de dezvoltare a turismului în municipiu şi planului de relansare a

structurilor turistice pe piaţa regională;

- Conectarea oraşului la traseele turistice internaţionale

- Dezvoltarea de noi capacităţi a industriei turistice

Facilitarea comunicării prin turism

- Crearea Centrului de promovare a turismului şi călătoriilor în Chişinău

- Iniţierea şi susţinerea unor evenimente culturale, academice, sportive de importanţă

naţională şi internaţională

- Conservarea şi promovarea tradiţiilor naţionale şi locale

- Îmbunătăţirea semnalizării auto pentru turişti

- Realizarea de programe de marketing a ofertei turistice municipale

- Mediatizarea zonelor istorice, turistice şi de agrement

Minimalizarea influenţelor intervenţiilor antropice;

Reducerea şi atenuarea poluării antropice

- Realizarea planului de analiză a riscurilor naturale corelat cu identificarea surselor de risc

tehnologic

- Ecologizarea râului Bâc şi zonelor industriale adiacente

Protecţia terenurilor de alunecări;

Planificarea măsurilor privind reducerea factorilor de risc natural şi antropic

- Prevederea în PUG a zonelor de risc şi a condiţiilor de construcţie

- Realizarea de cursuri educaţionale "Protecţia la riscuri"

Reducereariscului natural

- Realizarea cadastrului zonelor de risc

(Planul Urbanistic General Al Municipiului Chisinau, INCP Urganproiect, IHS Romania SRL.

Business Consulting Institute, I.U. BeINIIGradostroitelistva).

8.4 Analiza SWOOT

Puncte tari Puncte slabe

Retea densa de institutii de invatamant

Cadre profesionale

Existenta unor programe de stimularea a

Retea slab dezvoltata a institutiilor de

invatamant

procesului educational

Existenta unui sistem de evaluare a

sistemului educational

Cadre profesionale slab pregatite

Un management educational invechit ce nu

este adaptat conditiilor actuale

Lipsa unui sistem uniform de evaluare a

calitatii procesului educational

Oportunitati Pericole

Colaborarea cu institutiile publice centrale

in favoarea introducerii atat a programelor

nationale, cat si internationale pentru

finantare

9 Şanse / Oportunităţi Pericole10 • Promovarea imaginii instituţiilor de11 toate nivelurile din toate sectoarele12 • Instabilitatea politică13 • "Comercializarea” excesivă a14 915 municipiului16 • Colaborarea cu autorităţile publice17 centrale în vederea introducerii18 programelor de finanţare naţionale şi19 internaţionale20 învăţământului21 • Neacoperire financiară pentru22 îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a23 instituţiilor de învăţământ24 • Fluctuaţia cadrelor

25 Analiza SWOT26Puncte tari Puncte slabe27 • Există o infrastructură dezvoltată în28 domeniul asistenţei medicale29 • Există cabinete private şi structuri30 medicale cu dotări la standarde31 europene32 • Rezultate calitative în implementarea33 sistemului de asisgurări obligatorii în34 medicină35 • Administraţia publică locală asigură

36 fonduri şi susţine ONG-urile care37 oferă servicii de asistenţă socială;38 • Starea nesatisfăcătoare a instituţiilor39 medicale;40 • Lipsa dotărilor necesare desfăşurării41 activităţilor de expertiză medicală;42 • Insuficiente centre de recuperare a43 sănătăţii;44 • Deficit de personal medical45 • Modalitatea ineficientă de deservire a46 pacienţilor conform noii metodologii47 a CNAS48 • Lipsa unui sistem de servicii integrate49 de asistenţă socială50Şanse / Oportunităţi Pericole51 • Cooperarea cu organisme52 internaţionale în domeniul medical şi53 social54 • Dezvoltarea formelor alternative de55 asistenţă socială a populaţiei prin56 implicarea societăţii civile57 • Deficit de resurse financiare pentru58 întreţinerea infrastructurii medicale59 • Incapacitatea sistemului de60 compensaţii nominative de a proteja61 populaţia social vulnerabilă în62 condiţiile creşterii preţurilor63 • Creşterea numărului de pensionari64 faţă de populaţia aptă de muncă

65 Analiza SWOT66Puncte tari Puncte slabe67 • Existenţa instituţiilor şi a68 patrimoniului cultural69 • Activităţi culturale desfăşurate cu70 susţinerea agenţilor economici;71 • Lipsa inovaţiilor în carul72 programelor culturale73 • Stimulare nesatisfăcătoare a74 personalului cultural75Şanse / Oportunităţi Pericole76 • Încheierea parteneriatelor în domeniul77 cultural cu organizaţii din alte ţări78 • Implementarea proiectelor de79 amenajare a terenurilor sportive80 • Migraţia personalului din domeniul81 cultural82 • Lipsa locurilor cu destinaţie pentru

83 teren de sport

84 Analiza SWOT85 Puncte tari Puncte slabe86 • Existenţa structurilor necesare pentru87 apărarea ordinii publice şi protecţie civilă88 • Stabilirea relaţiilor de conlucrare în domeniu89 între instituţiile guvernamentale şi ale90 administraţiei municipale91 • Delimitarea competenţelor şi atribuţiilor între92 structurile de protecţie civilă93 • Stare infracţională şi nr. de situaţii94 excepţionale cu tendinţe de descreştere95 • Acoperire teritorială insuficientă a serviciului de96 pompieri97 • Dotarea slabă cu resurse tehnice a structurilor98 de protecţie civilă şi poliţiei99 • Dotarea slabă cu resurse informaţionale şi lipsa100 unor baze de date informaţionale101 • Insuficienţa personalului calificat102 • Lipsa programelor de planificare şi sprijinire a103 activităţii structurilor de ordine publică şi104 protecţie civilă105 • Colaborare nesatisfăcătoare cu comunitatea în106 prevenirea şi preîntămpinarea situaţiilor107 excepţionale şi stării infracţionale108 Oportunităţi Pericole109 • Asigurarea structurilor specializate cu110 resursele tehnice, materiale şi informaţionale111 necesare112 • Consolidarea parteneriatului între diverse113 structuri şi societate în prevenirea şi114 contracararea fenomenelor negative sociale şi115 a situaţiilor excepţionale116 • Desfăşurarea programelor de lungă durată117 pentru efectuarea măsurilor de protecţie şi118 prevenire în zonele cu risc sporit infracţional şi119 de protecţie civilă120 • Asigurarea pregătirii şi perfecţionării121 personalului încadrat în structurile specializate122 • Mecanisme birocratice în coordonarea123 activităţilor cu structurile ierarhic superioare124 • Atractivitatea redusă a serviciului125 • Austeritatea mijloacelor financiare126 • Puţine programe de instruire şi perfecţionare a127 Personalului

128 Analiza SWOT129 Puncte tari Puncte slabe130 • Statut special determinat prin legea131 supremă şi lege organică132 • Stabilitatea structurilor administrative133 • Potenţial incomparabil de personal,134 resurse, relaţii, oportunităţi135 • Posibilităţi variate de perfecţionare a136 activităţii ce reies din statutul de capitală

137 • Existenţa mijloacelor variate de138 comunicare cu cetăţenilor139 • Contradicţii între prevederile actelor140 normative141 • Structura nefuncţională şi ineficientă a142 Primăriilor municipală şi locale143 • Lipsa sistemelor informaţionale de144 comunicare interdepartamentală şi cu145 cetăţenii146 • Insuficienţa cadrelor profesioniste147 • Motivaţia redusă a funcţionarilor publici148 31149 Puncte tari Puncte slabe150 • Implicarea excesivă a factorului politic şi151 structurilor guvernamentale ierarhice în152 activitatea Primăriei153 Oportunităţi Riscuri154 • Definitivarea reglementării atribuţiilor şi155 competenţelor autorităţilor administraţiei156 publice municipale157 • Perfecţionarea structurii de organizare şi158 funcţionare a autorităţilor locale159 • Perfecţionarea managementului serviciilor160 publice161 • Îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate162 • Crearea structurilor necesare de facilitare163 a contactului cetăţean-administraţie164 • Promovarea managementului participativ165 în administrarea treburilor publice166 • Creşterea motivaţională a personalului167 • Asigurarea structurilor municipale cu168 personal profesionist şi resurse necesare169 • Implicarea structurilor centrale în activitatea170 Primăriei171 • Reforme administrative la standarde172 depăşite173 • Lipsa voinţei în realizarea schimbărilor de174 activitate175 • Pregătirea insuficientă a personalului176 autorităţilor locale177 • Practicarea unui management de personal178 ineficient179 • Implicarea persoanelor incompetente în180 dirijarea unor domenii importante181 • Condiţii nefavorabile pentru dezvoltarea182 mijloacelor de informare în masă

183 Analiza SWOT184 Puncte tari Puncte slabe185 • Potenţial şi posibilităţi mari ale sectorului186 asociativ187 • Număr mare de ONG-ri active188 • Neîncredere în colaborarea cu sectorul189 asociativ190 • Neimplicarea ONG-lor în gestionarea191 treburilor publice192 Oportunităţi Riscuri

193 • Perfecţionarea legislaţiei în vigoare privind194 activitatea sectorului neguvernamental195 • Legiferarea parteneriatelor public-privat196 • Extinderea posibilităţilor de accesare a197 resurselor financiare pentru implementarea198 diferitor proiecte199 • Îndepărtarea societăţii civile de procesul de200 luare a deciziilor201 • Lipsa voinţei de colaborare cu sectorul202 neguvernamental

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie:

Capcelea V., Esenţa şi rolul tradiţiei în existenţa social,Editura ARC, Chişinău 2011

Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie, Editura MUSEUM, Chişinău 1997

*** Chişinău – artă, cercetare în sfera publică

*** Chişinău, oraşul vechi şi nou, Editura LITERA 1998, Chişinău

Ciobanu Şt., Chişinăul, Editura Comisiunii Monumentelor Istorice 1925, Chişinău

Ciobanu Şt., Basarabia – Monografie, Ediţia Expoziţiei, Imprimeria Statului din Chişinău - 1926

Constantinescu – Iaşi, P.Biserica Sf. Gheorghe din Chişinău, în A.C.M.I.S.B. – 1928

Gangal B., Gangal Tatiana, Garconiţă Rita, Nazarov Al.Nesterov Tamara, Râbalco Eugenia,

Starostenco Pt., Centrul istoric al CHIŞINĂULUI la începutul secolului al XX-lea, Repertoriul

monumentelor de arhitectură, Editura ARC 2009, Chişinău

Eşanu An., CHIŞINĂU – file de istorie, Editura MUSEUM 1998, Chişinău

Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul

Chişinău. - Ch., 2002

Răileanu Iu., Etno Moldova, Chişinău 2011

Sainciuc L., Colina antenelor de bruiaj, Editura MUSEUM 2000, Chişinău

Торманян А.Н. Из истории строителной беятельности в Молдовии. - М. 1991

Ţurcanu Viorica, COSTUMUL: tradiţie şi modernitate – valorificări, Chişinău 2012

http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/70/

http://colegiuldeconstructii.wordpress.com/specialitati-colegiul-de-constructii-din-chisinau/

constructii-civile-industriale-si-agricole/

www.dendrariu.md

http://www.moldovenii.md/md/section/21

http://www.informator.md/ro/destinatii-turistice/moldova/chisinau/gastronomie-chisinau/

http://www.ziare.com/articole/obiective+turistice+chisinau

http://www.ziare.com/articole/obiective+turistice+chisinau

http://www.jurnal.md/ro/news/fluxul-turistilor-straini-nu-scade-26291/

http://www.flux.md/editii/2008180/articole/4813/

http://m.evz.ro/news/1081455

http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/PROPUNERI-DE-VALORIFICARE-A-

PO35541.php