Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul VIII • Nr. 114 • septembrie 2015 • editat de INTOL PRESS sprijinit de ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

www.globalartfusion.com • www.cichirdan.ro • cichirdan@yahoo.com

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

MONS 2015 - O CAPITALĂ CULTURALĂ SUPRAREALISTĂ

După Anvers (1993), Bruxelles (2000) şi Bruges(2002), oraşul Mons a beneficiat anul acesta de

labelizarea/certificarea sa drept capitală culturală europeană,alături de Pilsen din Republica Cehă, sub sloganul federator„Când tehnologia întâlneşte cultura”. La jumătate de drum,între Bruxelles şi Lille, acest burg francofon este situat în cen-trul unei aglomeraţii urbane de 257 000 de locuitori. Instalat îninima unei foste mari regiuni miniere, Mons-ul adăposteşteaproape 100.000 de locuitori, profund marcaţi încă din evulmediu de poziţionarea lor geografică, în inima triunghiuluistrategic istoric-european: Paris-Amsterdam-Londres. Oraşuniversitar, devenit centru administrativ şi de servicii, Mons-ul este reşedinţa provinciei Hainaut; şi a fost întemeiat încădin secolul VII de către Sfânta Waudru. Cucerită de Ludovical XIV şi fortificată de Vauban, cetatea Mons-uluiposedă până în zilele noastre un important şi măreţ pa-trimoniu imobiliar în stil francez, ce conferă oraşului undecor armonios constituit din piatră şi cărămidă. Sespune chiar că unica clopotniţă creştină, în stil baroc,din Europa, ar mai fi vizibilă doar aici. Acest patrimo-niu, datând din secolele XVII şi XVIII, regrupat în jurulColegialei gotice, este deja recunoscut de Unesco, înaceeaşi măsură cu minele neolitice din Spiennes,faimose pentru exploatarea silex-ului, încă de acum6000 de ani.

Cu aproape 300 de evenimente importante şi altecâteva mii de activităţi culturale, ştiinţifice şi artistice laafiş, Mons 2015 este rezultatul unei organizări deansamblu, înglobând 17 alte oraşe partenere, printrecare şi Lille, din Franţa, şi Gand, din Belgia. Programuladuce un omagiu bineînţeles, figurilor marcante precumRoland de Lassus, creatorul muzicii polyfonice, pic-torul Vincent Van Gogh, poetul Paul Verlaine şi eroulmitic Sfântul Gheorghe, ce se confruntă an de an cudragonul, pe durata ceremonialului Ducasse. În Mons,„Doudou”este numele popular al acestei sărbători creş-tine.

Într-un articol intitulat „Mons e o capitală europeană a cul-turii unde cetăţenii nu visează decât să meargă la Ikea”, apărutîn The Guardian, jurnalistul britanic Oliver Wainwright, spe-cializat în design şi arhitectură, a criticat, vehement, alegerilepolitice făcute cu ocazia labelizării. Proiecte dezastruoase,costisitoare, neadecvate necesităţilor oraşului. Jurnalistul maiafirma că prăbuşirea monumentului sculptural al lui ArneQuinze: „The Passenger”, în valore de 400.000€, anunţa unînceput „dificil”, pentru celebrarea Mons 2015, care până lainaugurare a suferit de absenţa notabilă a proiectelor promise,precum gara şi cele 5 muzee, deschise cu o mare intârziere, pedurata evenimentelor. Avea Mons-ul nevoie de o gară semnatăCalatrava, renumit pentru bugetele sale prăpăstioase?”Semnalând că Mons-ul e numit de către britanici „The Firstand the Last”(deoarece primul şi ultimul soldat britanic aumurit, pentru apărarea acestui oraş, pe durata Primului RăzboiMondial), The Guardian reia formula pentru a eticheta Mons2015.

Administraţia oraşului şi Fundaţia au încercat să salvezeaparenţele, utilizând conceptul de „Mons – un oraş în şantier”;un oraş în plină metamorfoză, sau mutaţie. De la depunereacandidaturii, Fundaţia Mons 2015 şi autorităţile locale nu auîncetat să susţină faptul că „fiecare euro investit va aduceoraşului 6 alţi euro economiei locale ». Însă experţii de la

agenţia KEA European Affairs, însărcinaţi de evaluarea eveni-mentului au anunţat că, dat fiind mărimea oraşului, ce nusufera comparaţie cu Lille, nu se poate aştepta la mai mult dejumatate din sumele sperate. Apoi, opacitatea finanţărilor facedificilă evaluarea, pe viitor, a beneficiilor şi următoarelor chel-tuieli, datorate întreţinerii acestor noi structuri, datorate Anuluicultural. Va putea Mons-ul finanţa, pe viitor, renovarea,echiparea sau salariaţii acestor noi infrastructuri? În fine, mulţiregretă lipsa de deschidere şi colaborare a Fundaţiei, în ceeace priveşte elaborarea programului. Asociaţiile şi artiştii localinu au fost solicitaţi, înlăturându-se astfel participarea demo-cratică şi cetăţenească. De altfel, programarea nu s-a amelio-rat, decât în urma criticilor aduse. Comuna Dour, de pildă, s-aplâns pe bună dreptate de faptul că nu a fost menţionată înplanul de comunicare, cu toate că de 5 ani cetăţenii eicotizează, ca toţi ceilalţi, pentru reuşita programului Mons

2015. Deasemenea, chiar dacă inaugurarea festivităţilor a fostprivită ca un „succes”, atrăgând în jur de 100.000 de vizitatori,ea a scos în evidenţă din nou disensiunile şi rivalităţile istoriceîntre regiunile flamande şi wallone, din Belgia. Împotrivacelor 9 milioane de euro alocaţi comunicării evenimentului înintern şi extern, Mons 2015 nu a fost aproape deloc mediatizatîn partea flamandă a ţării! Straniu comportament în interiorulnaţiunii belgiene, cu atât mai mult, cu cât anul acesta coincide,de asemenea, cu cea de-a 30-a aniversare, a lansării progra-mului european al capitalelor culturale, instituit de celebracântăreaţă şi jurnalistă MELINA MERCURI. Pentru Mons şiPilsen, acest an ar trebui să reprezinte nu doar o mândrienaţionala, ci şi una europeană.

Autorităţile Mons-ului, dorind să-l compare cu Lille, auuitat adevăratele priorităţi şi realităţi locale. Bugetul mult preageneros, pentru un oraş de talia sa, nu a adus rezultatele spe-rate. Corupţie, gestiune eronată a fondurilor publice, megalo-manie rău plasată, toate au contribuit la crearea unei imaginiinjuste aduse Mons-ului, care suferă deja de câteva decenii deun serios deficit economic, identitar şi de imagine. Arborând,cu fală, gustul său pentru arta contemporană, costisitoare şiefemeră (pentru memorie, reamintesc că structura artistuluibelgian Arne Quinze, a costat oraşul 400.000 de euro şi s-a

prăbuşit, cu mare zgomot şi pericol pentru public, la foartescurt timp după instalarea sa, în centrul oraşului). Fundaţiaoraganizatoare a reamintit lumii întregi, astfel, fără voia saexpresă, că suprarealismul belgian s-a născut nu departe deMons, la Lessines, unde genialul pictor René Magritte a văzutlumina zilei.

*Trebuie afirmat că minele, au fost, de altfel, principala

activitate a regiunii Mons, până în timpurile moderne. Ele şi-au încetat activitatea în anii 1960, odată cu dezindustrializarea,inducând sărăcirea neaşteptată şi prelungită a locuitorilor pânăatunci prosperi. De atunci nici o reconversie n-a reuşit săscoată din dezastru economic Mons-ul. In 2001, Elio di Rupo,noul primar al oraşului şi fostul prim-ministru al Belgiei, aaxat politica economică a oraşului pe dezvoltarea tripticuluicultură-turism-noi tehnologii. « Pentru a scoate aceasta

regiune din criză, era nevoie de un şoc şi de o schim-bare de paradigmă. Redresarea noastră va fi o con-tribuţie indeniabilă la dezvoltarea Walloniei, dea-semenea în plină restructurare », declara Elio DiRupo. Labelizarea oraşului drept „capitală europeanăa culturii” atribuită de UE cetăţii wallone, alături dePilsen, are deci ca scop trezirea acestei „frumoaseadormite”, insista şi directorul Mons 2015, YvesVasseur, într-un interviu, care reaminteşte că Lille,distantă de doar 75 km, a trecut printr-o metamorfozăsimilară în 2004, şi că Liverpool, cu un trecut indus-trial asemănător a cunoscut un mare succes în 2008.La Lille, everfescenţa din 2004 a contribuit la insta-larea durabilă a activităţilor culturale şi turistice, dez-voltând manifestările artistice cele mai diverse, într-ometropolă transfigurată ». Ambiţia Mons-ului e maredeci; dacă la Lille doar 40% din evenimente erau gra-tuite, în Mons acestea vor atinge 80%, ne-a declaratYves Vasseur, comisarul general al Fundaţiei Mons2015, ce aspiră să „pună oraşul, din nou, pe hartaEuropei”.

În conferinţa de presă a deschiderii festivităţilorMons 2015, Elio Di Rupo prezenta programul Mons2015, precum urmează: „Este înainte de toate o aven-

tură umană! 300 de proiecte, 5000 de artişti din care1500artişti locali, 36 creaţii teatrale şi coreografice, 45 de expoziţii,şi o colaborare cu 22 de instituţii turistice şi culturale dinHainaut; 31 de oraşe şi comune partenere, 5 noi muzee şi onouă gară, proiectată de către Santiago Calatrava, vor conectacele două părţi ale oraşului”. De partea sa, Paul Magnette,ministru-preşedinte al Regiunii Wallone afirma, referindu-sedin nou la succesul de la Lille, că „un proiect precum Mons2015 poate avansa oraşul, în reconversia sa economică”.

Iată, deci, ambiţiosul şi aventurosul program de dezvoltareal unei localităţi de mărimea Râmnicului Vâlcii noastre. Însăîntre plan şi realizare, realitatea este, deseori, alta. Bugetul alo-cat Fundaţiei organizatoare a fost de 70,5 milioane de euro,din care 87 % proveneau din subvenţii publice (în particulardin partea Federaţiei Wallonie-Bruxelles şi a Regiunii wal-lonne). Un buget opulent pentru o capitală europeană a culturiicare are doar o sută de mii de locuitori.

Un fenomen cultural european, în plină mişcare, demn devăzut, examinat şi urmărit.

Paris, 21 sept. 2015

Anita ZĂRNESCU LEGUAY- PARIS

„The Passenger” – opera artistului Arne Quinze, concepută să dureze 5 ani (compoziţie dincherestea, cu o lungime de 90 m şi o înălţime de 18 m, în valoare de 400.000 de euro)

2 CULTURAvâlceană septembrie 2015

„LA POARTA MUZICII ENESCIENE”

În Piața Atheneului Român, în 12 Seprembrie 2015Fundația „REMEMBER ENESCU” - (Preşedinte

prof. Mihaela Tomescu) a susținut un concert extraordinarîn cadrul Festivalului „GEORGE ENESCU” la care și-audat concursul elevi de la Colegiul Național de Arte „DinuLipatti”, Colegiul Național de Muzică „George Enescu” dincapitală, Şcoala Elf-Cluj Napoca, Colegiul Național de Arte„Octav Băncilă” Iaşi, Universitatea „Spiru Haret”,Universitatea Națională de Muzică Bucureşti, ColegiulNațional de Arte „Regina Maria” - Constanța şi ca invitatăsoprana RODICA ANGHELESCU, (colaboratoare perma-nentă la Opera Comică pentru Copii - Bucureşti).

Iubitorii de muzică au avut cea mai frumoasă surpriză:intrările la „Sala de concert” (care a avut loc în aer liber)erau două porți minunate, realizate din flori multicolore...care ne invitau cu un zâmbet seducător al toamnei muzi-cale... să păşim în raiul muzicii celeste susținută de tineritalentați, frumoşi, entuziaşti (viitorii noştri artişti), cares-au întrecut în virtuozitate, vocal şi instrumental. Totul afost minunat!... asemănător era ornamentată şi scena: flori,flori pentru eternitatea genialului ENESCU.

Concertul a fost deschis de Eugen Mario Vasile (cls. aIV-a, vioară) acompaniat de prof. Otilia Costea, cu„Balada” de Ciprian Porumbescu, fiind ovaționat îndelungde spectatorii care au simțit emoția celebrei melodiei inter-pretată admirabil de elevul dnei Prof. Rodica Drăgolici.

De asemenea s-au remarcat elevii Victor GabrielAntonescu – cls. a IV-a, pian, „Şoarecele şipisica” - AaronCopland; AndreeaAchilov – an III, con-tralto - CristophWilliabald Gluck –Aria lui Orfeu, „Chefaro senza Euridice”,din opera „Orfeu şi

Euridice”, prof. acompaniator Krimhilda Cristescu. DanielaPopescu – cls. a XI-a, soprana G. Grigoriu – Muzica dinopereta „Valurile Dunarii”, prof.acompanitor KrimhildaCristescu; Maria Sandu – cls. a XI-a, vioară, IonVoicu –„Dimineaţa după nuntă”- prof. Irina Honciuc; AndreeaCarmen Marin, soprană, – an II (care a studiat cu regretataprof. univ. Eleonora Enăchescu) J.Strauss – Aria Adelei dinopereta “Liliacul”, - I. Strauss, prof. acompaniatorKrimhilda Cristescu.

Rodica Anghelescu, acompaniată de Ieronim Buga(corepetitor al Filarmonicii George Enescu, a cântat AriaMiusettei din Opera “Bohema” de G. Puccini şi Aria luiLiu din opera Turandot de G.Puccini) a lăsat o impresiefoarte plăcută minunaților spectatori (care au aplaudat-ominute în şir) pentru vocea sa de adevărată divă a scenei

lirice: timbru modulat, un strălucitor clopoțel de argint,prezență scenică seducătoare, impresionând prin sensibili-tatea deosebită... reuşind să transmită sentimentele dedurere ale eroinei LIU... trăind suferința micuței prințese.

În prima arie, soprana de coluratură Rodica Anghelescudezinvoltă, seducătoare, stăpână pe arta interpretativă: i-adat viață Musettei (o fată plină de grație, dar şi încrezută,căci se ştia că este admirată de prietenii pictoruluiMarcello), a fost la înălțimea rolului scris cu atâta farmecde G. Puccini. Fotografiile au fost făcute de MihaiGeorgevici, Preşedinte MC- PRES Agency.

O DUPĂ-AMIAZĂ LAATENEUL ROMÂN CU

W. A. MOZART

Am avut noroc, ocazie fericită, în ultima clipă amgăsit un bilet de ocazie: un bătrânel mi l-a vândut

spunându-i cu regret în glas: „Îmi pare rău că nu pot săascult concertul pianistei Maria Joao Piuers, trebuie să plecurgent din București, fratele meu este... bolnav.”

Al doilea gong m-a atenționat să mă grăbesc ca să ajungîn sala de spectacol şi să-mi ocup locul (chiar în primulrând, ceva mai la stânga de pupitrul dirijorului). Mi-amaruncat privirea peste sala arhiplină, că n-aveai loc să arun-ci un ac, culoarele se îngustaseră (erau aduse scaune pentruiubitorii de muzică, invitați). La ora 17,00 fix (punctualitatenemțeacă) şi-a făcut apariția Orchestra Filarmonicii decameră din Bremen şi dirijorul Trevor Pinnock, primită cuun ropot de aplauze.

Cele trei opusuri de Mozart (1756-1791) reunite în pro-gramul după-amiezii aparțin ultimilor patru ani de viață şicreație ai compozitorului. Ele creionează portretul unuiartist pentru care existența ia forma unui joc al rațiunii şisensibilității, al „glumei și seriozității” sau a unui joc tragicmenit, obligat chiar de colosalaenergie spirituală a lui Mozart, să sepreschimbe în sublim. Mozart com-pune opera seria, în două acte, “Laclemenza di Tito” în 1971, în timp celucra la definitivarea singsspielului„Flautul fermecat”. Lucrarea i-a fostcomandată cu scopul de a celebraîncoronarea Împăratului Leopold alII-lea ca rege al Boemiei. Libretul,scris de Caterino Mazzola dupăPietro Metastasio, descrie secvențedin viața împăratului roman Titus,extrase din scrierea lui Suetonius„Viețile cezarilor”. În această super-bissimă creație, Mozart este absorbitde simbolistica esoterică, încât parecă a dorit să-i prelungească vibrațiileîn noua operă cu care s-a intersectat în mod magistral.

Jocul „glumei şi seriozității” continuă în Concertul pen-tru pian şi orchestră (în Si bemol major), schițat în 1788,compus în 1790 şi terminat şi cântat la 4 martie în 1791 ne-a redat o amplă expoziție orchestrală: pianul îşi faceapariția (cu aplomb tipic mozartian) în formule ritmiceeleagnte şi modulații tonale ce trec foarte repede de lamajor la minor şi invers, un adevăreat schimb de replici ca-tegorice cu întregul Univers, regizate de însăşi genialulcompozitor. Orchestra, condusă cu măiestrie de celebruldirijor Trevor Pinnock, însoțeşte discret monologul solisticprin care Mozart rememorează timpuri, senzații, sentimentesublime, întâmplări fericite din proiul trecut, dintr-o viațătumultoasă a unui artist iubit şi apreciat de contemporaniisăi. Muzica este epurată de orice balast ornamental, fiindcă

simplitatea discursului emană un aer monahal de linişte şiîmplinire... În final am savurat atmosfera dinamică, dansan-tă, juvenilă, de coluratură pastorală, în care bucuria de a trăinu mai are nevoie de note explicative, fiindcă acest regalconcert a fost ca o revărsare primăvăratică (un recital altoamnei însorită) care a fascinat întreaga sală ce a răspălătitcu aplauze prelungite şi ovații de bravo!!!... virtuozitateainterpreților, a dirijorului şi a ilustrei pianiste lusitana MariaJoaso Piers care a dat dovadă de vivacitate, strălucire,impetuozitate, planuri sonore bine idividualizate, perlaj...

ÎNTÂLNIRE CU ENESCU LASALA PALATULUI

La Sala Palatului în 10 Septembrie bucureştenii auavut parte de o magică seară cu Orchestra Simfonică

din Londra, având la pupitru pe celebrul dirijor, românulION MARIN şi solit (de renume mondial) pianistul LarsVogt în al cărei program artistic a avut: Suita a II-a în Domajor pentru orchestră op. 20 de George Enescu,Concertul în La major pentru pian şi orchestră de EdwardGreig şi muzica Baletul „Pasărea de foc” de IgorStravinski.

George Enescu privea din sferele celeste peste o sală cuoameni îndrăgostiți de frumos, dragii lui români... iubitori,doritori să asculte muzică bună, să se simtă bine, să fie feri-ciți că au posibilitatea să asiste la concerte susținute de celemai renumite orchestre de pe mapamond. Trandafirii (de unalb imaculat) care îmbrăcau scena, iradiau tinerețe şi voiebună ce se simțea în atmosfera de sărbătoare, un cald oma-giu trimis demiurgului muzicii româneşti, GEORGEENESCU.

Muzica serafică enesciană s-a auzitca un murmur dulce de izvor, ochemare de readuceri aminte de mirifi-ca Bucovină, o cântare de slăvire aplaiului natal, a încântat publicul.Enescu este un tulburător poet al com-poziției, un desăvîrşit tehnician alsunetului dumnezeiesc, ne ajută săsimțim în toată ființa noastră muzicaadevărată, pe care o trăieşte el însușiiar noi percepem însuflețirea sa, liris-mul şi precizia tonurilor armonice.Dacă voim să ne cufundăm într-o marede sunete divine, trebuie să-l ascultămpe Enescu ore, zile, luni, ani, fiindcă elface parte din viața noastră muzicală.Despre compoziția marelui Greig,cunoscut și adulat de iubitorii de mu-

zică din întreaga lume, pot afirma că a creat un adevărat valde bucurie în sufletele românilor, fiincă maestrul Lars Vogta reușit să creeze o stare spiritiuală de admirație, o înter-coeziune spi-rituală dintre spectator şi interpret, a transmiscu sensibilitate (ieşită din tiparele clasice) trăiri sublime(prin armonii susținute) creionate de inegalabilul compozi-tor (care a redat în muzica sa viața norvegienilor), a reuşitsă cucerească inimile ascultătorilor... Personalitateamaestrului ION MARIN ne-a convins încă odată că româniisunt un popor care a dat lumii nume ilustre cu care ne mân-drim.

A consemnat scriitor-compozitor Marin VOICAN-GHIOROIU

MA

RIN

VO

ICA

NG

HIO

RO

IU -

la

Fes

tiva

lul

G. E

nesc

u

3septembrie 2015 CULTURAvâlceană

SESIUNE DE COMUNICĂRI „SFÂNTUL NEAGOE BASARAB - IZVORDE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ” - CĂLIMĂNEŞTI 2015

Primăria Oraşului Călimăneşti, Forumul CulturalCălimăneşti, Biblioteca Orăşenească „A. E.

Baconsky” Călimăneşti, Schitul Ostrov, vă invită marţi, 29septembrie 2015, ora 16.00, în sala de lectură a Bibliotecii,unde are loc: Sesiunea de comunicări „Sf. Neagoe Basarab- izvor de spiritualitate românească”, ediţia a VII-a. În pro-gram: pr. Constantin Mănescu, preşedinte Liga Scriitorilorromâni, Filiala Vâlcea - „Despre originea, familia şi edu-caţia Sf. Voievod Neagoe Basarab”; reporter Ovidiu MihailStîngă, Radio România - „Legăturile dinastice dintreBasarabi şi despoţii de peste Dunăre”; sociolog Ligia Rizea- „Domniţa Ruxandra”; ing. dr. Mihai Sporiş - „AnnoDomini 1521”. Moderator scriitor Fenia Driva, preşedinteForumul Cultural Călimăneşti.

*Lucrurile s-au întâmplat conform programului întocmit

de gazede, în consecinţă, echipa formată din pasionaţii decercetare istorică: C.Mănescu-Horezu, O. M. Stângă-Bucureşti, L. Rizea-Călimăneşti, M. Sporiş-RâmnicuVâlcea, în chiar ziua şi ora fixată, la Bilblioteca„A.E.Baconsky”, în asistenţa unui însemnat public, intere-sat (din Ostrov şi Cozia, şi Căciulata-Călimăneşti însem-nând toate!), au dat citire (sau au vorbit liber) comunicărilordeosebit de interesante pe care le-au pregătit pentru acesteveniment devenit tradiţional şi, care, în acest an au avutnumai invitaţi locali (să nu uităm întrunirile de la Bibliotecăsau, mai ales Ostrov, din ceilalţi ani, când au fost prezenţiClaudia Tită şi-sau-Dan Zamfirescu!

Constantin Mănescu: - Sfântul Neagoe Basarab a fost unsfânt iubitor de cultură, evlavios şi drept, devenind un

ocrotitor al bisericii ortodoxe universale. Personalitatea saeste remarcabilă devenind o figură emblematică a vechiiculturi româneşti, şi caracterizat de Bogdan PetriceicuHaşdeu ca « acest Marc Aureliu al Ţării Româneşti,principe, artist şi filozof sau, cum îl numea Nicolae Iorga,„domn cu apucături împărăteşti”!...o comunicare scrisă,foarte interesantă, voluminoasă, care aşează figura luiNeagoe Basarab în panoplia celor mai evaluate şi culte per-sonalităţi istorice ale Europei!

Ovidiu Mihail Stângă: - ...Distingem la istorici douătendinţe în abordarea personalităţii lui Neagoe Basarab: unaeste cea a creatorilor de mituri, cealaltă, opusă, a dărâmăto-rilor. Între cele două tendinţe, aşa cum spunea regretatulprofesor Buzatu, cea mai bună cale de urmat este aceea arevenirii la izvoare, adică cea coborâtoare către docu-mentele primare, către surse. De fiecare dată am auzit laaceste conferinţe că nu există date, nu există surse compe-tente…Toate aceste provincii care formează ŢaraRomâneasacă au semnat, însă, la vremea respectivă tratatemilitare, contracte comerciale, înţelegeri, pe care am avutsurpriza să le găsesc în străinătate, atunci când am avutocazia să intru în arhivele respective căutând anumiteînscrisuri…Aşa spre exemplu, în Anglia, am dat peste untratat comercial semnat de Petre Şchiopul şi ReginaElisabeta a Angliei, un tratat aproape nescunoscut înRomânia, primul tratat comercial între cele două puteri,care reglementa trecera Caravanei Levantului pe teritoriulŢării Româneşti şi al Moldovei, pentru că, surprinzător,înainte de Mihai Viteazul, în acest tratat redactat în latină şiengleza medievală, « Petrus Princeps » (Şchiopul îi zicem

noi) semna ca « Princes de Valachies et de Moldavie »împuternicit la semnarea tratatului pentru ambelePrincipate…Lucrarea mea încearcă, din acest unghi devedere, să prezinte personalitatea lui Neagoe Basarab prinprisma documentelor de pe ambele maluri ale Dunării, şti-ind că soţia sa a fost Miliţa Despina din neamulBrancovici…

Ceilalţi doi vorbitori, Ligia Rizea şi Mihai Sporiş, şi-auexprimat prin viu grai comunicările, desigur, prezentându-şi principalele idei; discursul lui Mihai Sporiş putând fiurmărit şi pe www.culturaarsmundi.ro, Arhiva Video, sauaccesat direct pe You Tube.

Considerăm că Biblioteca Călimăneşti (toate locaţiilecare organizează dezbateri, sesiuni etc.) trebuie să reţinăaceste comunicări atunci când sunt prezentate sub formă dereferate sau manuscrise în vederea alcătuirii unui depozitcare poate constitui, mai târziu, o bază de date foarte intere-santă şi importantă care să poată fi consultată de cei carecitesc materialele noastre publicate în sumar… Condiţia departicipare la sesiune, de programare-cu referate, trebuie săfie această predare de referate! De aceea programele scrise,de sală, ale unei manifestări, trebuiesc înscrise la BibliotecaNaţională, să primească ISSN, şi depuse apoi, legal, la bi-bliotecile locale. Societatea Culturală « Anton Pann » aveapliantul de sală, de la Cenaclul Artelor, tipărit pe copiator încincizeci de exemplare, intitulat « Interferenţa Artelor 21»,iar un număr legal (şase) de exemplare fiind depuse laBiblioteca Naţională şi BJ.

pcickirdan

Dacă Comitetul de atribuire a Premiilor Nobel dinSuedia ar decerna premii şi pentru epigrame, cu

siguranţă că epigramistul Nichi Ursei ar intra în concursulfinal pentru obţinerea unui Nobel. Cum timpul nu-i trecut,zic că „n-ar fi rău să fie bine” ca cei care dirijează mareaorchestă a Culturii Române să îndrăznească şi să facă o ast-fel de propunere, la Comitetul Nobel, în Suedia, ca şiEpigrama să fie parte distinctă la atribuirea premiilor. Să nereamintim că Premiile Nobel au început să se atribuieîncepând cu anul 1901 pentru disciplinele: literatură, fizică,medicină, pentru promovarea Păcii în lume, iar din anul1969 şi pentru economie. De ce nu şi un premiu, distinct,pentru Epigramă?, mai ales că Societatea Epigramiştiloreste cea mai numeroasă, chiar mai numeroasă decât aUniunii Scriitorilor. Cel puţin aşa ştiu că este în România.Cum este în alte ţări cu Societatea Epigramiştilor ar fi binesă ne lămurească cercetătorul şi scormonitorul faptelor debine Ion Micuţ, juristul ce a apelat la „Asaltul epi-gramelor”pentru o luptă între Bine şi Rău, prin cartea sa,apărută în anul 2013, despre care o să facem o cronică laaltă...pronunţare.

Ce este epigrama ne instruieşte didactic, cea care şi-adat doctoratul în epigramistică, profesoara Elis Râpeanu,punând în balanţă cu epigrama ghicitoarea românească:„Deşi ghicitoarea se bazează pe observaţia directă aobiectelor şi fenomenelor...rolul lor este săînvăluie, în mod înşelător, cu isteţime, obiec-tul vizat: Un ştergar vărgat/ Peste lume arun-cat(Curcubeul), să pună la încercare putereade gândire a cititorului, care trebuie să se des-curce singur pentru aflarea soluţiei. Epigramaînsă porneşte invers: învăluie obiectul poantei,construieşte căi greşite în preambul, cât maideparte de tema vizată, pentru ca, printr-o răs-turnare neaşteptată să ofere surpriza poantei,dezvăluind ideea în toată claritatea ei”. Şi casă fim practici exemplificăm chiar cu epigra-ma cu titlul „Epigrama”: Ca ţesută în arnici,/Arţăgoasă, dură, fermă,/ Epigrama-i ca unbici!/ Se plângea o epidermă....a lui Nichi Ursei din carteasa de epigrame „E bine şi aşa rău” apărută la EdituraSilviana, în anul 2013, la Râmnicu Vâlcea . Tot aici, pe co-perta a patra, “lordul” epigramei, Ursei, îşi face un portretautobiografic, ce-l aşează în Panteonul nemuririi: N-am

bani în bănci, nu-s nici dator,/ Trăiesc la bloc ca om derând,/ De vinuri fine amator, Căsătorit. Din cân în când...

Făcând o chintesenţă de cronică la cartea „E bine şi aşarău”a d-lui Nichi Ursei, Elis Râpeanu scrie: „Aceasta este ocarte care, pe noi, epigramiştii, ne îndeamnă să păstrămzâna umorului românesc la valoarea pe care singură şi-acâştigat-o. Paul Cortez (medic) consideră că umoristul

transformă plumbul tristeţilor în aurul zâmbe-tului, el fiind un sportiv al spiritului, carepractică alpinismul minţii.”

Revenind la carte e necesar să amintim că“gentlmenul” Nichi Ursei (aşa-i zice Nicolae-Paul Mihail în preambulul cărţii „E bine şi aşarău”) a mai publicat volumele :”Zâmbete încolţul gurii” şi „Singur printre epigramişti”(inspirat, ca titlu, de volumul lui MarinSorescu ”Singur printre poeţi”) şi a obţinut,de-a lungul carierei sale 15 premii Întâi, dintrecare unul de la Uniunea Epigramiştilor dinRomânia, o mulţime de premii doi şi trei, pre-cum şi şase Diplome de Excenţă, dintre care

una şi de la Forumul Cultural al Râmnicului. Temele alese în volumul de epigrame „E bine şi aşa rău”

sunt nenumărare, grupate în nouă capitole distincte, cu temegenial alese. În capitolul „Desculţ printre scaieţi” , de laînceput în epigrama Invitaţie, ne îndeamnă: Ca să vă simţiţimai bine,/ Răsfoiţi, vă rog, puţin,/ Cartea mea cu poante

UN NOBEL PENTRU NICHI URSEIŞtefan STĂICULESCU

4 septembrie 2015CULTURAvâlceană

fine/ Şi cu haz şi cu suspin. O dorinţă sinceră are în epigra-ma Credinţă: Bani să strâng nu are rost/ Şi mă rog la celeSfinte,/ Să rămân ce sunt şi-am fost:Lustragiul de cuvinte!.Iar în epigrama Avantajele vârstei a III-a, ironizează directpoliticianul: Mi-a zis un doctor cu decenţă,/ /Un foarte bunclinician),/ Că-n gradul ăsta de demenţă/ Sunt bunde...politician. Ca apicultor care cunoaşte bine trudaAlbinelor, le dedică epigrama Păcat: N-au albinele putere/Preţul mierii a-l impune,/ Chiar de ştiu că dulcea miere/Strânsă-i cu amărăciune... Iar celor care mâzgălesc hâria,într-o epigramă cu titlu cam lung (pag.40) le zice: Cândzgomotoşi sau în surdină,/ Poeţii-şi chinuiesc Pegasul, / Tu,lasă-i, Doamne, prin grădină/ Dar le mai pitulă plaivasul!

Capitolul Săracă ţară bogată abundă în multe epigramepesimiste, ţinte precise la adresa unor politicieni, dar areharul unui Constantin Tănase în epigrama La noi: La noiaici în România,/ O spun cu foarte mult necaz,/ Doarumoriştii au tăria, / Să facă din tristeţe haz.

Dedică o flotilă întreagă de epigrame în capitolul Proştiisub clar de lună proştilor şi prostiei, în general.Delectându-mă cu acest capitol îmi vine în minte o maximăde-a lui Nicolae Iorga: „Ataci o părere a unui prost şi tetrezeşti cu tot prostul în discuţie”. Astfel imortalizeazăNichi Ursei prostia în epigrama Obicei: M-am ferit de anişi ani,/ Nu din pură întâmplare, / De săracul fără bani/ Şide prostul care-i are. Iar în epigrama Nu-i chiar aşa uşor:Pe omul cu puţină minte/ Îl pui la punct şi stă cuminte,/ Dare destul de complicat/ Când prostul este şi bogat.

În capitolul M-a făcut mama oltean guşti ironia fină, darcorozivă, în epigramele dedicate confraţilor olteni, cum arfi în epigrama Patriotism oltenesc: Fie pâinea cât de-amară, / Dar olteanul e rebel, / El când pleacă-n altăţară.../ Ia căţeaua după el!, iar Nichi Ursei îşi spune sinceroful în epigrama Autoportret: Ca oltean rezist la toate:/Hoinăreli, femei, beţie,/ Numai la singurătate/ Fac într-una

alergie. Am descoperit multiple metafore scânteietoare, darcea din epigrama Aşa sunt ei, e stelară: Am văzut olteniimei/ Fără pic de şovăire/ Dând cămaşa de pe ei/ Pe-uncăuş de fericire.

Capitolul În umbra pietrelor funerare are epigrame dincare, chiar dacă nu eşti avizat, îţi dai seama că Nichi Ursei,ca truditor o viaţă întreagă în spital, a văzut de foarte multeori suferinţa umană şi a luat contac direct cu fenomenulMoarte şi e superconştient că nici el nu scapă de ea, dar areo consolare: opera lui de scriitor. În epigrama Consolare:Dacă moartea m-a furat,/ Retezând un tainic vis,/ Nu e ăstaun păcat, / Că rămâne tot ce-am scris, iar în epigrama Săfim înţeleşi: La moarte las cuvântul sfânt,/ Să-mi puneţisteaguri pe mormânt,/ Să vadă toţi duşmanii mei/ Că mi sefâlfăie de ei, e conştient de talentul lui aparte şi că duşmaniii-a avut permanet aproape, dar i-a dispreţuit.

Şi în capitolele: Catrene din geanta unui cârcotaş, înLasă-mi, toamnă via vie(frumos joc de cuvinte), Simpledefiniţii şi în Stop risipei de cuvinte găsim epigrame demnede aşezat în Panteonul epigramiştilor de mare talent.Înmiresmează cu talent, în epigrame, zicale româneşti: Nuda vrabia din mână: Moartea de mi-ar fi stăpână,/ Şi să îşiarate spinii,/ Tot dau vrabia din Mână/ Pentru ...pupăzavecinii! Găina bătrână, Cine fură azi un ou...: Proverbul numai sună bine/ Într-un ţinut carpatic nou,/ Când cei ce furăazi uzine,/ Nu se mai uită la un ou..., Nu-ţi băga nasul undenu-ţi fierbe oala, Fereşte-mă Doamne de prieteni, Tot cezboară se mănâncă, La pomul lăudat şi încă multe altele.

Capitolul Lasă-mi, Toamnă, via vie are epigrame în caresimţi aroma şi nobleţea vinului. În epigrama XXX, parcă aiciti din poezia lui Lucian Blaga care atunci când face o ca-racterizare a vinului, zice că în vinul bun „...sunt raze desoare lichefiate” Deci: XXX: E o cupă de rubine/ Adunatădin ciorchine, / Sau o lacrimă de soare/ Aşezată în pahare.Iar din epigrama Rugă: Doamne-aş vrea să-mi laşi, măcar,/

Cât e toamnă, vie via/ Şi să nu-mi aduci în dar/ Bătrâneţeaşi prostia, naşte dorinţa noastră a muritorilor conştienţi sătrecem uşor de hopurile nedorite ale vieţii.

În capitolul Stop risipei... de cuvinte îşi dă “lordul”Nichi Ursei doctoratul în Epigramism şi e chiar un maestrual enunţului scurt, cu conţinut bogat. Nu pot să nu transcriucâteva. Destin: Talent/ Foc,/ Premiat/ Ioc; sau La întâlnire:Pân’ la pat/ Fu un pas,/ Ea a stat/ Şi-a rămas; Casnică: M-agit,/ O plac,/ Înghit/ şi tac.; Politicienii: Câini turbaţi/ ÎnDivan,/ Apoi fraţi/ La ciolan.; Gestionarul: Post/ Curost,/Os/ De ros. Şi închei cu una de care a amintit Ursei devreo 27 de ori în toate epigramele: FEMEIA: Şi frumoasă/Şi labilă,/ Arţăgoasă, /Instabilă.

Maestru Nichi Ursei a lansat deja pentru acest an, 2015,concursul epigramiştilor organizând a X-a ediţie naţională aEpigramei în judeţul Vâlcea. Remarcabilă organizare aacestui concurs .

Mai are pe lângă el epigramişti talentaţi, cum ar juristulIon Micuţ, profesoara Elena Dumitraşcu, cea care va desco-pri până la urmă, ca fiziciană, mult râvnitul Perpetummobile, pe scriitorul Gogu Rusu, pe poetul George Achim,pe talentata pictoriţă Violeta Scrociob, pe poetul NicolaeCismaru şi încă câţiva care formează OrchestraEpigramiştilor Vâlceni. Închei cu- hai să-i zic chiar genială,că-i aşa – epigrama EPIGRAMISTUL: Insul care îţi zâm-beşte/ Că de toate-l doare-n cot,/ Şi se face că glumeşte/Când te arde peste bot.

Zic şi eu: Cu Ursei, nu-i de glumit,Are verbul ascuţit,Iar în anii ce s-au scursS-a făcut ditamai urs.

Înalte şi onorate prietene,

Întorcându-mă, zilele trecute, din Italia, am fost asaltat,la telefon, de colegii brâncuşiologi: Ion Mocioi se

apropie de o vârstă rotundă, împlinită, fericită. Am încercat,repede, să-mi amintesc: când v-am cunoscut?... Sigur, întoamna anului 1972, acum aproape 45 de ani!... Maestrulmeu, Acad. Dumitru Radu Popescu mă trimisese să scriu unreportaj despre minerii din Valea Jiului şi să aduc colaborăride la poeţii şi prozatorii gorjeni, în frunte cu N. Diaconu,care studiaseră la Cluj. Dvs., onorate prietene Mocioi, m-aţiajutat să pătrund la Constantin Drăgoescu, cea mai impor-tantă oficialitate politică, atunci, a Gorjului, fără acordulcăruia nu se putea intra într-o întreprindere. Când i-am spus:„– Mă bucur să vă cunosc, domnule…”, el mi-a răspuns,aspru: „– O dată dacă mi te mai adresezi astfel, te dauafară!...” „Eu am slugă, ca şi copiii de trupă, în armată, dinpruncia mea, la patron!... Dumneata nu ştii ce au fost dom-nii!...”, a continuat el.

N-am uitat, toată viaţa, această afirmaţie a sa, mai alescă s-a dat, după un an sau doi, şi o lege, care interzicea ape-lativul domnule. Eram sub vremi, nu doar noi, ci şi creaţiaşi posteritatea marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Totuşi,graţie Dvs., eu am cunoscut bătrâni remarcabili care îi fu-seseră prieteni şi puteau oferi mărturii despre viaţa şi acti-

vitatea sa. Lângă Dvs. l-am cunoscut pe Dr. Micu Marcu,vrâncean, rămas în Gorj, cel mai apropiat dintre toţi, căruiaBrâncuşi îi spunea: „generalul”, pentru că făcuse studii demedicină militară şi era un spirit rafinat, de spiţă boierească.Tot alături de Dvs. i-am cunoscut pe inginerul Coloaneiinfinite: Ştefan Gogescu-Gorjan, pe cioplitorul IonAlexandrescu; pe alţi bătrâni prieteni, precum Sterescu, N.Hasnas, Gâlcescu, Ion Bledea şi Vasile Bledea, nepotulsculptorului, care va deveni fotograful oficial profesionist,creator al arhivei Uniunii Scriitorilor.

V-am văzut, aşadar, înalte şi onorate prietene Ion Mocioişi nu subiectiv, încă de atunci, din 1972, ca intelectual trăi-tor şi extrem de activ, în spaţiul natal al lui C. Brâncuşi, unfel de întemeietor a ceea ce numim, noi astăzi, BRÂN-CUŞIOLOGIA. Un excepţional destin, fiind legat deHobiţa, Tg. Jiu şi nemaipomenita sa moştenire sculptural-arhitectonică: Ansamblul Brâncuşi. Ştiu că vă căuta toatălumea: de la S. Geist la Erik Schanes şi Florence Hetzler,Carlo Argon ş.a. Colaboratorul nostru, la „TRIBUNA”filosoful Ion Ianoşi v-a condus şi iniţiat întru realizarea unuidoctorat, ce a devenit operă: Estetica sculpturii luiBrâncuşi. M-aţi ajustat, apoi, să lansăm Aforismele luiBrâncuşi (cea dintâi ediţie), l-aţi chemat pe Marin Sorescu,care conducea „Ramurile” craiovene, şi-mi prefaţase cartea,să o lansăm în Gorj (atunci mi-a făcut poetul, şi va reuşi,

portretul).O bunătate fără ironii v-a făcut să fiţi preţuit şi iubit de

colaboratori, onorate prietene. În urmă cu un an, în post-moderna bibliotecă a Râmnicului Vâlcii, mi-aţi spus, dupăconferinţele noastre: „– iată, îmbătrânim, luminoşi, înBrâncuşi!...”

Mulţi spun că unele bucurii vin prea târziu!... Nu cred,niciodată, că e prea târziu. Iată o relaţie între bucurii, ce nus-au pierdut, deşi au trecut 40 de ani: dintre toţi cei care l-au omagiat pe Brâncuşi, la Centenarul său, în 19 februarie1976, de la V.G. Paleolog şi Ştefan Georgescu-Gorjan, laIon Alexandru, Ion Frunzetti, Romulus Vulcănescu, însfârşit, peste douăzeci de oameni, v-o spun cu toată cruz-imea ideii: doar noi doi (mai) suntem printre cei vii. Ţinminte că Dvs. aţi vorbit despre Brâncuşi şi Gorjul, eu despreColoana infinită şi spaţiul mioritic. La sfârşit, domnul-tovarăş Drăgoescu ne-a chemat şi ne-a oferit medalia oma-gială Brâncuşi, care nu s-a dăruit oricui.

Brâncuşiologia pe care o vedem, astăzi, a crescut subochii Dvs. Sunteţi un document viu!...

Vă doresc, preţuite şi onorate prieten, Domnule IonMocioi, sănătate, viaţă lungă, bucurii şi împliniri de seamă,pe mai departe, în cariera Dvs. excepţională.

2 octombrie 2015Constantin ZĂRNESCU

Filiala „Transilvania” a Uniunii Scriitorilor dinRomânia

SCRISOARE CĂTRE ION MOCIOI

CONSTANTIN ZĂRNESCUÎN DOLIU

Publicaţiile Intol Press transmit condoleanţescriitorului Constantin Zărnescu pentrupierderea suferită prin decesul iubitei sale soţii,Lucia Zărnescu. Dumnezeu să-i ţină sufletul înpace! Putere şi Nădejde, iubite prieten.

5septembrie 2015 CULTURAvâlceană

Suntem investiți la ... a doua naștere – cea spirituală– cu numele. El ne dă lumii de știre și îi arată locul

și așezarea într-un neam. El, numele, ne poate vorbi șidespre timpul marcat în sinaxar cu modelul uman al unuipatron consacrat de fapte bune. Prin determinarea zodiacalăși rodnicia pământului – în firea locului – omul, lut însu-flețit și spiritualizat își rostește trecerea, însemnând-o. Lacâte un popas al contemplației, vreun moment de ani văr-sați în roade, facem bilanțul și ne minunăm cum toate celereale, pipăibile, au fost cândva proorocite și așteptausorocul vreunei nașteri. Aici, acum ne minunăm de IlieGorjan, căruia îi numărăm ocolurile pământului din sine înjurul soarelui și le descoperim frumoase. Mă fericesc ca înfața unui OM pe care l-am îndrăgit și pe care îl respect, toc-mai pentru slujirea fără compromisuri, a adevăruluiomenește posibil. Mă minunez de potrivirea în faptele salea atributelor patronului Ilie, după ce marca de Gorjan, unulde pe malul Oltului cu vii pe la Orlești, îi conferă: ritm,inspirație, puterea absorției, respirația profundă – adicăînsuflețire de mamă din nesfârșirea de mume, straturi dupăstraturi ale patriei cu nume de patriarh. În semnul depământ este statornicie de munte. Așa se arată în tenacitatea

și răbdarea de-a acționa, atunci când doar cugetul propriuștie calea de urmat.

Proorocul Ilie are o aură de prezență și mister atât în eraveche cât și-n cea nouă, în cele canonice, cât și-n celemirene/populare. Ilie, aniversatul, poate să se arate om subordin militar dar și poet, liber ca pasărea cerului, prin cerulcu metafore și libertate pură. Ilie veterotestamentar estecunoscător al trecutului, trăitor, unul militant în câmpulfaptelor slujește prezentul, iar ca vizionar spiritul profeticscrutează timpii ce vin. Ilie, contemporanul nostru, cuoaștetrecutul istoric s-a afirmat, cu semne evidente, în luptaprezentului și lasă fapte, încununată operă, pentru cei cene vor urma.

Ilie, ca simbol, este personificare a purificării, regenera-tor al lumii, stăpân peste puterile lumești. Cunoscător alfirii îndumnezeite Ilie luptă împotriva celor 400 de proorociai vremii sale, curgerea timpului arătând că acest curent alproorocilor mincinoși este un fenomen cu repetiție lasoroacele cu căderile firii omenești. Minciuna, războirilefără temei,sarabanda compromisurilor, iertările unor lucrurinedescărcate și necunoscute (nespovedite!) cu toategrozăviile, supraviețuind ca rele îndemnuri să se perpetuezeîși așteaptă mereu, mereu, un Ilie să le mântuiască. Ilie alnostru nu a acceptat marele compromis al... diavolului rev-

oluționar, nu și-a trădat instinctul luptătorului pentru drep-tate și adevăr. Ilie biblicul avea mantie și toiag, generalulIlie Gorjan: uniformă și autoritate dar și discernământulcare îi spune că ordinul aplicabil nu trebuie să vină decâtdin spiritul slujirii stăpânului cel mare: poporul suveran, nude la cel ce s-a întors împotriva-i. Ilie, împreună cu Moise,a fost prezent la schimbarea la față a lui Iisus, Dumnezeu-Omul. Ilie de față cu travestitul... militar al diavolului a fostprezent la schimbarea unui libercugetător ca a unui aspirantla tronul Omului-Dumnezeu. Dar și acest prooroc mincinos(vezi ortacii săi, chemați!) a fost harazit cu eticheta de fiual lui ...Ilie, ca să se poată credibiliza.

Ilie, nume ales, este un mesager al Cerului, adică al tărâ-mului informal către forma pământului cu chip dumnezei-esc, și cu morală asemenea Creatorului. Sărbătoritul nostrune-a adus deja o bună parte din opera sa trudită și ne-adăruit-o. Pentru meritele sale, spune scriptura, Ilieproorocul este ridicat la ceruri. Pentru opera sa științifică șipentru imnurile sale Ilie Gorjan este demult în cerul cuoglindiri senine asupra-ne, contemporani săi.

Cu adevărat oglindă (în aromână ilie=oglindă!) a lumiinoastre văzută ori intuită, cercetată ori inspirată de muze,Ilie Gorjan ni se arată în carul său de foc, ocolind soarele unales să ne fie călăuzitor pe calea de minuni a vieții... Laîmplinirea unei vârste frumoase la mulți ani, prietene! Să aiputerea patronului tău spiritual și să ne onorezi continuucetatea-ne vâlceană.

Mihai SPORIŞ

Ilie Gorjan un nume onorat

Comuna Prundeni < Presa > Megashow de 6 ore,cu 21 de interpreţi, la Filarmonica din Craiova

pentru sărbătorirea a două decenii de Radio Horion!

Radio Horion, ctitoria mediatică a actualului edil-şef al comunei Prundeni a împlinit 20 de ani de laprima sa emisie în eter, pe adat de 5 septembrie a.c. Cuacest prilej, prima dragoste a primarului-minune, IonHoria Horăscu (foto mare), această remarcabilă insti-tuţie de presă, cultură şi educaţie, a fost sărbătorită ieri,10 septembrie a.c., printr-un spectacol de amploare deşase ore, pe scena frumoasei Filarmonici din Craiova,un megaspectacol în stil horescian, cu 21 de mari inter-preţi, care a început de la ora 18.00 şi s-a încheiat cumnu s eputea mai frumos, la miezul nopţii. Pe scenaFilarmonicii din Craiova au urcat ieri: Vasilica Dinu,Valentin Andrei, cu melodiile: Lume, poate nu ţi-amspus; Am şi fată, şi băiat; Am trecut şi eu prin lume,Paula Butuşină, cu melodiile: Lume multă se adună;Simt din plin dulceaţa vieţii; Lasă-mă să pătimesc,Ionela Anghel Popa, cu melodiile: Mai bine taci şi lefaci; Eu sunt mamă de băiat; Sunt femeie mândr-aleasă,Corina Călin, cu melodiile: Am luat om cu drag deviaţă; Nea Ilie ar bea vin; Ieşi neicuţă la portiţă,Mihaela Toncea, cu melodiile: Îţi cânt omule că-mi estedrag; Ia zii, lăutare, zii; Neică-ţi plac mândrele,Cristian Bănăţeanu, cu melodiile: Stâlpul casei e băr-

batul; Vreau să-ţi cumpăr inima; Sunt bărbat cu pălărie,Neta Soare, cu melodiile: Am plecat de la ţărână;Oltenii mei vin acasă; Nu mă plâng, că nu e rău, LiviuDică, cu melodiile: Părinţii au locul lor; Spun toţi căbărbatu-i capu’; Cine are-n lume fată, Emilia Ghinescu,Violeta Constantin, cu melodiile: Duşmancele; Mi-avenit ce mi-a venit; Constantine, Marcela Fota, cumelodiile: Scumpă viaţă trecătoare; Ce-are alta şi n-ameu; Mariana Căpitănescu, cu melodiile: Pe poteca dinpădure; Doamne, n-aş mai vrea să mor; Vreau să cânt;Demult aştept omul bun, un duet al artistelor MarcelaFota şi Mariana Căpitănescu, cu melodia Mai ţii mintesora mea, Steliana Sima, cu melodiile: Unde-i satu’ de-altădată; Vor duşmăncuţele mele; Cine n-are dor pevale; Am crescut pe lângă mine, un alt duet, de aceastădată între Steliana Sima şi Mariana Căpitănescu, cumelodiile: Suntem oltence de seamă şi Daică, dăiculiţamea, Constantin Enceanu, cu melodiile: Mă pusei înpat lungit; Anii care-i am acuma; La casa mea, eu suntstăpân; Stai cu mine, omule, să-ţi cânt, Olguţa Berbec,Roberta Crintea: Te-am ales din lumea toată; Măi,Mărie, Mărioară; De când m-am îndrăgostit, ValentinSanfira, Victoriţa Lăcătuşu, cu melodiile: De mormâine, nu-s căită; Inimioară, de ce plângi; Zice puiu’ căsunt hoaţă, precum şi un al treilea duet, de această datăîntre Victoriţa Lăcătuşu şi Alina Lăcătuşu, cu melodia:Verde trei lămâi, Alina Lăcătuşu, cu melodia: Măvorbesc gurile rele, Maria Loga, cu melodiile: Am tre-cut de jumătatea vieţii; De-aş putea viaţa întoarce; Ici edealul, ici e via, spectacolul încheindu-se cu cel de alpatrulea duet, remarcabil din cale afară, între MariaLoga şi Valentin Sanfira, cu melodia: Mamă, mi-aiscris o scrisoare. Trebuie spus că nu putea lipsi de laacest eveniment celebra actriţăa teatrului de revistăJeni Nicolau carea avut rolul greu de a „sparge”momentele muzicale cu trei momente umoristice deexcepţie cum numai ea putea să facă. Vom reveni cu şimai multe amănunte şi imagini de la acest eveniment,în ediţia viitoare a ziarului nostru (horion.ro).

Megashow de 6 ore, cu 21 de interpreţi, laFilarmonica din Craiova pentru sărbătorirea a

două decenii de Radio Horion!

Societatea „Govora-Călimăneşti”

105 ani de la înfiinţare

Anul acesta, 2015, se împlinesc 105 ani de al înfiinţareaSocietăţii „ Govora - Călimăneşti. Legea pentru exploatarea

Staţiunilor balneare a fost promulgată prin Decretul Lege Nr. 1244din aprilie 1909. Această societate a funcţionat din anul 1910 până în1948, când la 11 iunie 1948 a avut loc naţionalizarea, printre care şia staţiunilor balneare. Staţiunea funcţiona numai vara de la 1 iuniepână la 15 septembrie, în celelalte anotimpuri era închisă.

Societatea „Govora - Călimăneşti” a avut un rol deosebit în dez-voltarea staţiunii şi localităţii Călimăneşti. Au fost realizate multeobiective atât balneare cât şi edilitare.

Primul Consiliu de Conducere al Societăţii a fost format din: C.C. Disescu - preşedinte, Vintilă I. C. Brătianu- vicepreşedinte, dr.Haralambie Botescu, ing. Ion G. Cantacuzino, C. Gărleşteanu, PaulLazăr, C. Neamţu, Grigore Procopiu, Petre Săveanu, iar ca cenzor afost Aristide Blanc.

Societatea a funcţionat treizeci şi opt de ani de la 1910 până la1948. Dar în perioadele 1916-1918 şi 1939-1940, pe vremea celordouă războaie mondiale, staţiunea a fost închisă!

După anul 1910 Societatea l-a numit director al staţiuniiCălimăneşti Căciulata pe dr. C Frumuşeanu. Acesta a lucrat însezoanele estivale din 1903 până la sfârşitul vieţii sale,1928. Ultimuldirector al acestei staţiuni a fost Ludovic Balogh, bun gospodar şiorganizator. La acest popas aniversar, 105 ani de la înfiinţarea soci-etăţii să amintim şi unele lucrări făcute în staţiunea şi localitateaCălimăneşti. În anii 1910 şi 1911 s-a refăcut hotelul după proiectularhitectului Gheorghe Mandrea 1855 - 1916. Clădirea a rămas cuaceeaşi lungime, dar i s-au adăugat aripile de la nord şi sud. Iar peverticală avea parter, etajele 1-3 şi mansardă. Capacitatea de cazarea crescut de la 120 locuri avute la 1910 la 209 după 1911. Arhitecturaclădirii a fost relizată în stil elveţian. Clădirea a primit numele deMarele Hotel al Statului şi a devenit emblema staţiunii şi oraşuluiCălimăneşti.

În anii următori,1911 - 1913 s-a construit podul din beton armatcu trei arcade, care făcea legătura Călimăneştiului cu Ostrovul. Întimpul lucrărilor la acest pod s-a depistat un izvor de apă minerală,situat pe malul Oltului şi în apropiere de pod. A fost cunoscut acest

Gheorghe MĂMULARU

6 CULTURAvâlceană septembrie 2015

izvor mineral la „Puţul Ostrov” sau „Izvoru 13” şi a consti-tuit sursa principală de apă minerală pentru stabilimentul deaici. Parcurile din Călimăneşti şi Căciulata au fost integralrefăcute după proiectele arhitectului francez Ernest Pinard.

Baza de tratament a fost modernizată, s-au înfiinţatsecţia de balneoterapie şi fizioterapie. Aparatele electrice aufost aduse din Anglia, Germania şi Franţa. Înainte de primulrăzboi mondial a fost construită uzina electrică şi clădirea încare se află azi Casa de Cultură şi a amenajat filtrele de apăpotabilă de pe Valea Căciulata.

În Ostrov, pe lângă podul menţionat mai sus, Societateaa amenajat aleile şi a construit sera de flori, legume, Teatrulde seară şi Chioşcul muzical. Tot în Ostrov s-a amenajat opistă de 90 metri pătraţi pentru skating (patinaj pe rotile)cel mai mare din ţară şi o sală de sport.

La Căciulata s-a construit podul de piatră peste pârâul

Căciulata. S-a zidit un zid din piatră care apără izvorul deinundaţii. S-a extins şi s-a dezvoltat staţia de îmbuteliere aapei din Căciulata. În anul 1914 s-au efectuat analizele fi-zice şi chimice ale apelor minerale. De asemenea aub fostrecaptate şi amenajate izvoarele minerale din Călimăneşti.

În anul 1926 a fost construită clădirea unde se aflăBiblioteca A F Baconski şi cinematograful. În zona Bivolaris-au facut cercetări ştiinţifice la izvoarele termale.

Pe vremea Societăţii „Govora - Călimăneşti” staţiuneanoastră avea un pronunţat caracter medico-balnear.Asistenţa medicală era asigurată de cei mai buni medici.Amintesc aici doar câteva personalităţi: dr.C. Frumuşeanu,dr.Grigore Nicolae, dr. Polixenia Iepureanu dinCălimăneşti, dr. Ion Cico, dr. Liciu Belanfiţeanu, dr. IonAnghel etc. Au lucrat şi profesori universitari: dr. EmilŢeposu, de la facultatea de medicină din Cluj, dr. Vintilă

Ciocâlteu de la Facultatea de Medicină din Bucureşti.Acesta din urmă a înfiinţat şi un laborator de analize me-dicale care se află lângă cinematograf, la care a lucrat şisoţul mătuşii mele, Nicolae Pribeanu ca laborant. Pe lângăacti-vitatea lor curentă de medici au efectuat şi valoroaselucrări ştiinţifice privind actiunea terapeutică şi strategia deadmi-nistrare a izvoarelor minerale.

Din nefericire Societatea „Govora - Călimăneşti” asuferit şi mari pierderi în timpul celor doua războaie mon-diale. Marele Hotel al Statului a fost tranformat în spitalmilitar.

După naţionalizarea din 1948, staţiunea noastră adevenit proprietate de stat şi au fost aplicate alte metode deorganizare şi dezvoltare.

SĂDIND PE TĂLPILE CERULUI ARIPI DE CÂNTEC

Editată sub îngrijirea scriitorului Ioan Barbu şicoordonarea directorului Bibliotecii judeţene,

Remus Grigorescu, cartea poetului Felix Sima,“Icoane şi versuri pe fibră de lemn” ( Editura AntimIvireanul, Râmnicu-Vâlcea, 2014), se înscrie în rândulnumeroaselor valori culturale vâlcene şi ale literaturiiromâne.

Şi sufletu-mi să se deschidă-/ Cum ai deschide-ocărămidă.../ Cu aceste mirabile cuvinte porneşte ladrum talentatul poet Felix Sima, drum presărat cu ver-suri memorabile, de o frumuseţe inexprimabilă,însoţite de icoane superb meşteşugite de însuşi FelixSima, dar şi de o pleiadă de artişti plastici, prieteni saucunoscuţi de-ai autorului (enumeraţi în prefaţa cărţii),care adaugă valoare la versurile indiscutabile din punctde vedere literar.

Poetul Felix Sima îşi atinge corzile sufletului aflatsub şaua timpului şi din rezonanţa lui rezultă lacriminăscute din umbrele vieţii: Plânge un copil afară./ O fimama lui amară?/ Dar nu-i mama lui amară.../Plânge un copil în ţară.../ O fi pâinea ei amară?//Plânge un copil în râu.../ E copil sau este grâu?/ E Ionsau e Ioană?/ E copil sau e icoană?//

Tematica icoanelor care ilustrează cartea este diver-să, predominând chipul Fecioarei Maria cu Fiul, IisusChristos, îngeri, dar şi chipuri de sfinţi ca AntimIvireanul, Constantin şi Elena, Sf. Gheorghe ş.a., însăaceastă tematică este în strictă consonanţă cu versurilepoetului în conţinutul cărora este prezentă îndum-nezeirea cu toate fibrele ei astrale: Ceară curată-/Mână de Tată./ Icoană în ramă-/ Mână de Mamă.//Între Ceruri şi Pământ:/ Porumbelul-Duhul Sfânt,/ Amuitat să cred în ploaie,/ Sfânt Ilie...Nicolae.../ Sfinţiimei trecuţi prin rouă.../ Parcă ninge...parcă plouă.../

Parcă nu am fi mai mulţi/ Drepţi, roman-tici şi descuţi...// Chiar de-i pici cu seu şiceară,/ Sfinţii vin iară şi iară...// sau Fă,Doamne, curcubeie şi mari bucurii/Atuncea când, pe fruntea noastră,scrii!// Fă, Doamne, curcubeie şi maribucurii/ Atuncea când, cu viaţa noastră,scrii!// Fă, Doamne, curcubeie şi maribucurii/ Atuncea când, cu mâna noastră,scrii!//

Felix Sima nemureşte cuvintele înconstrucţii poetice ce poartă în ele os delumină şi muguri de iubire: Astăzi, maiîncearcă-ne:/ Pe pereţi ne arătai/ Ochiulîntre cearcăne,/ Fetele crescând pecai...// Trandafir cu lemnul trist,/ Pe unprag de ieri, de azi,/ Poartă-mi vorba căexist/ La oameni subţiri şi brazi...// Deşipoetul afirmă că Nu îmi găsesc cuvân-tul,/ Cuvântul e mormânt!, cuvintelepentru el sunt bucurii ascunse cu carejonglează în fel şi chip, aruncând pescena poetică bijuterii muzicale din careun folkist talentat poate realizacapodopere: Azi vreau şi muzică şi vin,/ La ceruri săurcăm pe sfori,/ Ştiind că, totuşi, e un chin/ Să fii cuminţile în nori...// Azi vreau şi muzică şi vin,/ Uimit detoate câte sunt,/ Ştiind că, totuşi, e un chin/ Să aipicioare pe pământ.//

Ochiul lumii, nuntit pe pragul infinitului, îi lacrimăpoetului tendinţa spre împlinirea dansului literelor însfera absolutului: Mi-e tare dor de-o poezie/ Care săspună tot ce sunt,/ Ce merg, ce fac în lumea vie,/Precum în cer-şi pre pământ.../ Cu Dumnezeu însuflet, Felix Sima sădeşte pe tălpile cerului aripi de

cântec, iubindu-şi setea de linişte nouă:Rugăciuni în slavă noi îţi scriem, Doamne/şi le rostim zilnic, întorcând la foi./ Ţinemposturi lungi cu pâine şi poame/ Să ne ţiilumina, verde, pe altoi./ sau Scrie-mi,Doamne, psalmii florilor de gheaţă/ pe fe-restre lucii, să îi pot citi./ Ia-mă în tărie,ţine-mă în braţă,/ mângâie-mi obrazul, numă rătăci./

Crezul pentru uman, pentru simplu, darşi pentru celest, îi oferă poetului posibili-tatea să citească în lumea vie pagini plinede realism, de umbre şi lumini sub steauatimpului: Vântul suflă-n geamuri, lemnelesunt ude,/ au rămas în vatră scrumul şicenuşa,/ apa rece-n vadră, gura fără sunet,/nimenea în noapte nu-mi deschide uşa...//Dacă latră câinii-lupii nu au stare,/ dacăvine ursul-toate tac în cor/ şi mă las pe-oparte şi mă las la vale,/ sunt în ghearanopţii şi în voia lor.//

Corolarul acestor minunate versuri nupoate fi decât propria apreciere a poetuluidin prefaţă unde spune că: această lucrare

a fost provocată, îndemnată şi adunată în timp, întremarile mânăstiri ce ne înconjoară ţinutul pe care con-vieţuim, venind/plutind prin văzduhul Domnului, cuale noastre oase/prin oase trecând, pre când Cuvântulse născuse şi nu se murdărise, pe când Cuvântul eraverb şi era verde, iar sarea pământului era în lacrimaDomnului/ care se scurgea în Lacrima Omului...

Felix Sima, rod al pământului şi cântecului vâlcean,el însuşi cântec de Olt, păşeşte pe fruntea cuvintelor şiîşi poartă mantia de lumină a vieţii cu icoane şi lacrimiîn mâini pătate cu soare.

Ilie GORJAN

Icoane sculptate de Felix Sima şi pictate de prieteni

7septembrie 2015 CULTURAvâlceană

Lucian Blaga la... 120 de ani de la naştere(Ori poate o poveste cu mirare în jocul virgulei)

În luna Mai, prin 1895 se năştea în Lancrăm LucianBlaga. În Mai 1961, chiar de ziua naşterii sale- 9 mai-

era pus din timpul viu, în timpul mut şi întins odihnei, în lut,lângă casa în care se va fi născut. Drumul rotund al duratei,de-a fi om cu rost de împlinit, duce undeva unde timp şispaţiu se topesc şi devin una eternului unu. Profetic va fifost poetul-filozof, înainte de soroc şi aici prin propriu-ivers îl arăt: „În noapte undeva mai e/tot ce a fost şi nu maie...” Ne opintim acum cu o virgulă, ca semn de încetinireîn marea-ne trecere, şi ne cuprinde minunarea: „În noapteundeva, Mai e!/în tot ce-a fost şi nu, Mai e!...” Orice-nceputse vrea fecund/risipei se dedă florarul... Adeverim cudragoste primenită că Lucian Blaga este o fecundă victoriea spiritului românesc răsărită-n ziua consacrată izbândelorşi tăinuirii comorilor.Ne minunăm, ne întrebăm de ce după120 de ani de la ivirea geniului unui semen de-al nostru , săne mântuiască cu lucirile sale, să ne limpezeascălăcrimările, păstrăm o surdină vinovată şi mai ascultăm

cucuvaiele şi stafiile din Râpele Roşii?

Ne atenţiona prin 1928 în „Biografie” din poemul„Laudă Somnului” asupra ispitirii sale: „... lumea e ocântare” pe care o umblă, ca fiecare „închis în cerculaceleiaşi vetre”. În 9 Mai 1895, Lancrămul a fost ales pragde lume să fie şi potecă „patimei”. Cine l-a în-drumat peLucian Blaga spunem şi noi: Fie binecuvântat, sat de lacri-mi fără leac, constatând alături de R.Gyr în „Lacrimi”:„Din lacrimi punem pod genunii/ din lacrimi înviem mereu/şi, împletind din lacrimi funii/ne priponim de Dumnezeu...”, dar iscodind altfel muza parodiei: „Prin Lancrăm punempod minunii/în Lancrăm înviem mereu/ lucim de Blaga, azial lumii/mai luminaţi cu Dumnezeu...”

În 14 Mai 2015 am fost pelerini în Câmpul Frumoasei,seniorii vâlceni. Am trecut pe la casa dedicată memorieisale şi pe la ţărâna ascunsă sub glie atestată de piatra dehotar din cimitirul Lancrămului. Am aprins o lumină într-o

candelă, am picurat gânduri de slavă întru pomenire şi i-amspus că trecând pe la Sibiu vom fi dat răspuns întrebării saleprivind anul 2000. Sibienii nu l-au uitat, numele său esteocrotitor celei mai mari universităţi din Transilvania. Maiapoi vom fi vorbit despre tine la cenaclul „Petale” dinRâmnicu Vâlcea. Despre hronicul şi luntrea personală...reţinute prin Purgatoriile vremii, într-un jubileu al tăcerilorimpuse, vom fi vorbit la asociaţia dascălilor care te cunoscbine, cea a „Seniorilor”. În Academia de sub Pământ, laOcnele Mari îţi vom fi dedicat un laudatio, ca reparaţiepătimirii tale în afara Academiei Române... înaintea treceriiîntre cei cu adevăraţi... drepţi.

Aşa înţelegem noi, iubitori ai faptelor tale lăsatemoştenire, să te avem cu noi spirit călăuzitor în propria-nemare trecere.

Mihai SPORIŞ

ESEU ÎN FOILETON

(Urmare din numărul trecut):

Încercând acum o generalizare sintetică a celor prezen-tate mai sus, eu cred că unitatea vectorială (mărime-

direcţie-sens) între gândul, vorba şi fapta unui om şi care săfie pusă exclusiv în facerea binelui (a ceea ce trebuie, a ceeace se cade), este esenţială pentru ca el să lase ceva durabilîn urma sa după moarte. Desigur, aceeaşi unitate între gân-dul, vorba şi fapta unui om poate avea şi urmări nefaste,distrugătoare, depinde ce gândim şi, mai ales, cum gândim.Aţi sesizat cumva că viaţa noastră numărul 3 apare foartefrecvent sub formele cele mai diferite? Păi, haideţi să negândim, căci acest fapt eu cred că nu este deloc întâmplător.Am amintit deja „triada” gând-vorbă-faptă. Trei sunt stărilede agregare ale materiei: solidă, lichidă şi gazoasă. Pentruca un corp solid să se afle în echilibru sunt necesare minimtrei puncte de sprijin. Observaţia este valabilă chiar şi pen-tru fiinţele bipede, caz în care “rolul” celui de-al treileapunct de sprijin este preluat de receptorul de la nivelul ure-chii interne, care oferă creierului informaţii despre poziţiafiinţei respective în spaţiu, asigurându-i echilibrul. Spaţiuleste tridimensional, există trei axe de coordnate, iar poziţiaunui punct în spaţiu (faţă de aceste axe) se indică prin treivalori (coordinate) – x, y şi z. Trei sunt etapele vieţii noas-tre: copilăria, maturitatea şi bătrâneţea. Trei sunt generaţiilecare, în mod obişnuit, pot coexista: copiii, părinţii şibunicii. Trei sunt evenimentele majore din existenţaoricărui om: concepţia, naşterea şi moartea. Trei sunt eveni-mentele religioase majore din viaţa omului: botezul,cununia şi înmormântarea. În fine, triada cea mai importan-tă este, fără îndoială, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, adică SfântaTreime, a cărei unitate este perfectă. Triada gând-vorbă-faptă, caracteristică speciei umane este, putem uşor consta-ta, cea mai plină de impefecţiuni. La început şi această tri-adă a fost perfectă. Cine a stricat-o? Desigur, omul! Cum?Prin neascultare! De unde vine neascultarea? Din mândrie!Iar acest păcat l-a pierdut pe Lucifer! Aici “se închide cer-cul”!

Noi, oamenii, nu realizăm cât de important este cuvân-tul. Amintiţi-vă însă de Evanghelia

după Ioan: “La început a fost Cuvântul… etc”. Aşadar,există Cuvântul care zideşte şi cuvântul care distruge, iaracesta din urmă este “invenţia” omului, el se face vinovat

de inversarea calităţii Cuvântului dumnezeiesc, ziditor, încuvântul omenesc, distrugător! Precizare: aici cuvântulinclude şi gândul, care nu este altceva decât cuvântul neros-tit (căci gândim în cuvinte), iar consecinţa acestui “binom”şi “unitate” în acelaşi timp, este tocmai ceea ce numim rea-litate (infăptuire, realizare, fapt împlinit). Dacă Dumnezeua creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă căomul a căpătat puterea de a crea prin Cuvânt ca şiDumnezeu, dar şi prin alt cuvânt cum adeseori face omul,fiindcă a denaturant sensul inţial al Cuvântului. Noi habarnu avem ce mare putere ne-a dat Dumnezeu odată cuputinţa de a vorbi (şi gândi), de a rosti cuvinte, nici nu nedăm seama că, permanent, noi ne creăm pe noi înşine şidevenim exact ceea ce credem că suntem! Ca orice puterecreatoare, reaua folosinţă a cuvântului poate crea iadul pepământ.

Cuvântul poate fi folosit şi ca armă, fiind chiar cea maicea mai teribilă şi mai puternică dintre toate armele pe carele-a inventat omul, deoarece cuvântul rău, nepotrivit, poatesă distrugă fără a lăsa urme. Atacându-ne în permanenţăprin cuvinte (şi gânduri rele), nici nu realizăm că, de fapt,ne omorâm unul pe altul în mod sistematic. De exemplu, opractică rea, deşi aparent inofensivă, devenită din păcate oformă curentă de comunicare, şi am numit aici bârfa, estepractic un act de magie neagră, deoarece este otravă pură,ea şi gândurile urâte pe care le generează reprezentând unfrecvent traumatism aplicat omului la care ne-am gânditbârfindu-l. Cazul des întâlnit, dar nerecunoscut de noi, esteautobârfa, adică atunci când gândim rău chiar despre noiînşine, fapt care generează emoţii interioare extrem de to-xice, cu urmări imprevizibile. Valabil este şi cazul invers,tot un fel de autobârfă este şi atunci când credem despre noică suntem cei mai deştepţi, cei mai frumoşi şi cei mai har-nici de pe faţa pământului când, de fapt, lucrurile nu staudeloc astfel.

Ei bine, din acest punct de vedere, eu susţin că noi,românii suntem un popor bolnav, şi încă – un bolnav psihiccronic, şi ştiţi bine că un bolnav psihic nu va recunoaşteniciodată că este bolnav. Niciodată noi nu suntem vinovaţide ceea ce ni se întâmplă rău, întotdeauna alţii sunt de vină,în general străinii, noi suntem harnici, frumoşi şi deştepţi,nu! – cei mai harnici, cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi depe faţa pământului, ce să facem însă dacă alţii ne vor răul?“Învinium de nenorocirile noastre soarele luna şi stelele, oadmirabilă diversiune al cărei autor este omul!” – spunea pe

bună dreptate Grey Owl, un englez, pretins indian ojib-ways, soţ şi tată renegat, dar scriitor admirabil (“Oameni şianimale”). Noi nu suntem în stare a ne recunoaşte defecteleşi a căuta să ni le remediem, nu suntem în stare să înţelegemcă dacă cineva îşi bate joc de noi o face pentru că poate şipentru că are de cine îşi bate joc, iar pentru asta numai noisuntem vinovaţi. Ideea (gândul) că noi, românii, suntem“cei mai…” este una cvasinaţională şi, în acelaşi timp, lip-sită de orice fundament real, un tip de mândrie prostească,ridicolă (“Capra moare de râie, dar…!”; a se vedea apoi şiapelul nostru permanent la istoria veche, la măreţia stră-moşilor noştri, fără însă a şi recunoaşte “ce am fost şi ce amajuns…”). Urmează însă imediat, ideea (contragândul) că,deşi noi suntem grozavi, extraordinari şi nemaipomeniţi,suntem în halul în care suntem numai pentru că străinii nevor nouă răul! Întrebare: ce constatăm că s-a materializatdeja: gândul sau contragândul? Haideţi să vedem! Suntemnoi colonie americană? Suntem! Suntem noi consideraţimembri de mâna a doua ai Uniunii Europene, ruda săracă astatelor cu adevărat democratice şi unde domnia legii estemai presus de orice? Suntem! A fost vreun război înRomânia şi noi nu ştim pentru ca azi să constatăm că nu maiavem flotă, industrie chimică, metalurgică etc., că nu maisuntem stăpâni pe aproape nicio resursă naturală (petrol,gaze, minereuri metalifere, păduri etc.) şi pe nicio infra-structură de transport (electricitate, gaze, căi ferate) etc.?Nu! Atunci, cine sunt vânzătorii de ţară? Străinii? Nu!Vânzătorii de ţară suntem chiar noi, românii, prin“reprezentanţii” noştri – lichelele şi secăturile de politicienipe-o mână cu manageri “de succes” gen Constantin Roibude la OLTCHIM! “Aici ne-au adus politicienii ordinari,hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii cari s-au vân-dut o viaţă întreagă, deputaţii contabandişti… Nu neprăbuşim din cauza numărului duşmanului, nici din cauzaarmamentului său, boala o avem în suflet: este o înfricoşă-toare epidemie de meningită morală… Piramida noastrăsocială este morbidă: vârful - bolnav de sifilis, baza – depelagră” (Octavian Goga). C. V. Tudor, pe care niciodată nul-am agreeat, a spus totuşi cândva un mare adevăr: “Fibratrădării face parte din constituţia fizică a poporului român!Toţi marii conducători ai românilor au pierit prin trădare!”.Dacă vom continua cu mentalitatea noastră mioritică, totprin trădare va pieri şi România, în cele din urmă!

(Continuare în numrul viitor)

GÂNDURI INSOMNIACE (V)Marian PĂTRAŞCU

8 septembrie 2015CULTURAvâlceană

Cu 30 de ani în urmă – 5 Octombrie 1985! – lua fiinţăla Voineasa: Clubul de Turism Montan „Lotru”. La

puţină vreme îşi va fi adăugat în titulatură şi unul dintreobiectivele asumate şi îşi va fi spus: Clubul de TurismEcologic Montan „Lotru” (CTEM). Era o vreme cândStaţiunea turistică Voineasa funcţiona din plin, Uzina Lotru– Ciunget avea un personal tânăr şi plin de... energie, şcoaladin Voineasa era la nivel de liceu, Atelierele Centrale de la„Capra Foii” produceau şi... oxigen într-o zonă cu ... poluarezero! La freamătul tineresc incontestabil al acelei vremi sevor fi adăugat câţiva catalizatori, foarte susţinuţi instituţio-nal atunci (?! – azi în plină redefinire a „democraţiei”, a„valorilor” economiei de piaţă, a dobândirii „libertăţiicetăţeneşti”, oare de ce puterea locală, în prim plan şi în modnormal interesată, nu se mai implică??? Despre Staţiunilecare au ruinat agoniseala sindicală - în complicitatea politicăevidentă cu legile cele multe şi proaste, făcute cu adresă, oriocolite! – nu se mai poate vorbi, fiind muribunde, cu acelaşimanagement, în cras conflict de interese, vizibil de pe pla-neta Jupiter, dar neobservat de la judeţele gazdă, de la mi-nistere. În situaţia asta sunt Herculanele, Sângeorzul,Govora şi altele, între care Voineasa nu a putut fi o excepţie).Fenomenul de înflorire al manifestărilor cultural-sportivecuprinsese toată Valea Lotrului şi reflecta forma generalăposibilă de asociere în acea vreme. Simultan cu apariţiaclubului de turism, au apărut echipele de fotbal „Energia”Mălaia, „Lotru” Voineasa iar Ansamblul „Ciobănaşul” dinMălaia (multi laureat la concursurile naţionale!) va fi inspi-rat Ansamblul „La Obârşia Lotrului” al Voinesei, ambele înprim-planul Tezaurului Folcloric al regretatei MarioaraMurărescu (multă vreme genericul celebrei emisiuni, avândVânăta Ciungetului urcată de turma de mioare a familieiTertereanu!). Clubul „Lotru” a apărut într-o perioadă deemulaţie şi entuziasm, când iniţiativelor li se asociauoamenii cu toată încrederea, acestea arătându-se îndreptatecâştigului comun, general şi nu interesului privat dus înextremismul unui principiu, fetişizat ca valoare absolută. Oadevărată bombă pusă la edificiul unei coeziuni naturale afăcut să explodeze ideea de unitate, prea confundată cu can-cerul doctrinelor politice ale comunismului, impus cu forţacândva pe la noi. Oamenii tineri au fost mânaţi de iubirilelor să întemeieze un fel aparte de „familii”. Vom numi aicipe: Manta Ilie, Marinescu Maria, Pleşanu Anişoara, BăraNiculiţă ş.a., din Mălaia, Comşa Ionică, Vegea Dan ş.a., dinVoineasa, Târşa Maria, din Păscoaia, alături de mulţi alţii.Lor li s-au alăturat cei veniți, „colonişti” pe Valea Lotrului:Mihai Sporiş, Brănescu Gheorghe, Florescu Dan,... (de laUzina Ciunget!) Şuţă Jan, Tuţi Tisanu, Ploaie Gheorghe,Florescu Virgil şi Elena, Cioboată Elena, Mihalache Mihaiş.a., descălecători cu toţii, aduşi de meserie prin repartiţii peun mare şantier hidroenergetic, cu un potenţial uman imenspentru înnoire civilizaţională, într-o zonă cu spiritul li-bertăţii înrădăcinat în moşneni autentici. Combinaţia întrecele două a rodit asocierile, în chip natural, generând

„familiile” amintite.În acest câmp de forţe, favorabil, a apărut la iniţiativa lui

Gheorghe Sporiş, acum 30 de ani: CTEM „Lotru” –Voineasa, pe lângă Staţiunea Voineasa. Iniţiatorul, mareiubitor de turism, angajat al staţiunii îşi va fi asumat înfi-inţarea clubului, pornind la drum cu un grup de fondatoricare proveneau din mediul descris mai sus, cu forţă de-aatrage membrii spre practicarea unui turism civilizat şi pro-movarea în vecinătate a regulilor minimale. Între fondatori,alături de cei deja menţionaţi îi amintim pe ValentinConstantinescu, Vasile Mircea, Claudia Firănescu, FloreaFlorinel, Jeni Cosac, Mihai Marian Sporiş, Laura AdrianaSporiş, Moţ Ion, Tuţi Tisanu (Ştefan) (mulţi şi-au pierdut demult timp urma şi numele, prin plecarea de pe Lotru şi dinmemoria cu limite!).

Mulţi ani clubul a avut o activitate intensă, fiind unuldintre cluburile României cu mare vizibilitate în activitateaturistică naţională. Rezultatele sunt direct legate desusţinerea instituţională şi de propria funcţionare (azi, înpierdere de suflu, viteză, membrii, interes general şineadaptare la noile condiţii într-un mediu cu alte aşteptări!).Vorbind despre rezultate amintim aici că piticii şi junioriiformaţi la „şcoala” clubului, întru dragoste de munte,escaladează azi Himalaia, Alpii, Araratul, iar prin munțiinoştri – aici vorbind despre Carpaţi! – au făcut zeci de miide poze şi le-au dăruit în spațiul virtual dovadă de iubire. Pecont propiu Gheorghe Ploaie este mare apărător a zonelorprotejate şi un expert disponibil, permanent, celor ce-i cersfatul; Gheorghe Sporiş, subsemnatul, fiind în echipa deelaborare a PLAM-ului judeţean şi susţinători ai înfinţăriiServiciului Judeţean de Salvamont; membri localnici dinVoineasa, Ciunget, Mălaia au valorificat experienţa în pen-siunile proprii. În perioada ultimilor ani, aproape un dece-niu, clubul a pâlpâit ca într-o hibernare, proprie vremii de-noptare a spiritului civic şi escaladare a imoralităţii publice,până la vârful statului român, trecând prin toate treptelestigmatizate de trădarea aparenţilor oameni de... bine.Clubul nu mai putea funcţiona normal în noile condiţii, fărăadaptări majore ale: statutului, strategiei, planului de acţiuneşi a managementului propriu. Credem că nici acum, dupăsunarea ceasului deşteptător din adormire, nu are şansereale!, dacă nu-şi asumă voinţa punerii în acord cu vremea,să o reia de la capăt, cu bateriile reîncărcate de entuziasm şisincronizate cu interesele fireşti ale celor ce au nevoie decomportament normal – ecologie în turismul montan! –vorbind aici de reţeaua de pensiuni lotrene, de obştile demoşneni loviştene, de murindele staţiuni Voineasa şi Vidra,de nou născuta Obârşia Lotrului, de ce nu?, de Rânca,Groapa Seacă, Oaşa etc. Evident primăriile, cu competentelelor consilii locale ar putea susţine iniţiativa relansării unuiclub cu utilitate publică demult demonstrată, dacă s-ar vădiiniţiativa cuiva! Aceasta ar putea să fie reînnodarea firuluirupt de ceva vreme. Clubul de Turism Ecologic Montan„Lotru”- Voineasa ar trebui să se clarifice pe sine şi să ia

apoi iniţiativa unei reconstrucţii.Semne bune sunt! În perioada 11-13 Sept 2015 la

Voineasa, într-o aniversare, ca o pomenire privată (oficial-ităţile lipsă din motive întemeiate: concediu!, vreme cuploaie!, altceva mai important!) a fost organizat „FestivalulMuntelui”, onorat de Asociaţiile: Intol Press şi SocietateaCulturală „Anton Pann” şi de o etapă de motociclism„Enduro” pe o vreme splendidă, totuşi! Participanţi, după 30de ani, vreo şase membrii fondatori, au depănat începutul şibilanţul unor performanţe cu marile concursuri prin ţară, tro-fee şi nume de protagonişti (vorbeam de pomenire!).Directorul staţiunii Dănuţ Moldoveanu, gazdă în HotelLotru a Lirei festivalului îşi va fi adus aminte de vremurilemai bune, acum nins de vreme şi apăsat de starea jalnică aunei staţiuni pustiite de cele rele. Nefiind locul unei analizede fond am sugerat nevoia unei evaluări lucide şi a unui nouînceput de drum în noile condiţii. S-au dat competitorilordiplome şi medalii, iar asociaţiile participante au luat tro-feele. Fericită decernarea acestora: Societatea Culturală„Anton Pann” poate fi modelul reînnodării, după o perioadăde tranziție. Este o asociaţie emergentă, cu forţă de atracţiea noilor membri vizibilă şi credibilă în spaţiul public,prezentă în viaţa cotidiană la evenimente, dar şi în spațiulvirtual. Poate fi un partener şi un model centripet de recoag-ulare! Intol-Press este o asociație vizibilă în virtual, dar şi înpresa culturală prin revistele: „Povestea Vorbii 21”, „Culturavâlceană” şi suplimentul ei „Forum vâlcean”. Salutămprezența la Voineasa a liderilor lor: Petre Simion Cichirdan,Nicu Cismaru, Violeta Scrociob. Semnalăm cu bucurie spri-jinul dat acţiunii de către Ioan Dumbrăvescu, George Rotaruşi Gheorghe Cărbunescu, Ion Frântu. Mă gândeam acolo căun rol major l-ar fi putut juca Academia Olimpică a sportu-lui, filiala judeţeană, prin cluburile deja înfiinţate, deocam-dată forme fără fond! (Probabil şi fonduri, domnule profesorNicolae Dinescu?). Vorbeam cu acel prilej de nevoia întiner-irii şi invocam necesitatea implicării şcolii, fără a mă fiplâns că toate apelurile adresate cândva InspectoratuluiŞcolar Vâlcea, pentru concursurile „Ţara Loviştei Colţ deRai”, respectiv „Vâlcea Colţ de Rai” au fost nişte mari eşe-curi, apropos de parteneriatul, mult invocat, public-privat.Dar reamintesc participarea copiilor din Voineasa sub îndru-marea Dalianei Stanciu la concursurile noastre, faptele cul-turale deosebite ale lui Petre Dinulică şi ale pr. NicolaeMoga. Facem precizările în legătură cu manifestarea cultu-rală a ... lirei festivalului de la Voineasa şi a potenţialuluidemonstrat al locului şi cu alte nume precum Gh.Bogorodea, Gh. Stanciu, ori a celor plecaţi dintre noi:Mircea Cavadia, Toma Stanciu, Nina Florescu.

Munte există, oameni mai sunt, tradiţie şi profesionalismavem. Clubul ca formă juridică există, membrisupravieţuitori mai sunt. Trebuie sunată doar adunarea şiatunci ştafeta se poate preda onorabil, slujind mai departedragostea pentru un turism civilizat, în cunoştiinţă de cauză.Aceste opinii se doresc un APEL pentru un nou început,adresat tuturor, încă membri, doritorilor şi instituţiilor dinvecinătatea fenomenului, alături de ONG-urile care pot spri-jini moral relansarea...

Mihai SPORIŞ

Da capo...!

9septembrie 2015 CULTURAvâlceană

VOINEASA CITADELĂ A SPORTULUI ŞI TURISMULUI ROMÂNESC.VOINEASA SĂ REDEVINĂ CEEA CE A FOST ŞI CU MULT MAI MULT!

Am fost tentat să scriu „Citadelă sfărâmată”, dar nupoate fi vorba de aşa ceva, dovadă aceste

Festivaluri, „LOTRU” şi „ENDURO” care s-au desfăşuratîn acelaşi timp, între 11 şi 13 septembrie 2015 pe celebrulplatou de la Voineasa, acum semi-părăsit, dar amenajatadmirabil în anii 70 de lucrătorii şi făuritorii de salbe delacuri de acumulare pentru hidrocentralele de pe ValeaLotrului...O lume, în absenţa festivalurilor, care trage asuferinţă fiindcă în România acestor timpuri se ponegreşte,se critică, ceea ce s-a creat bun în anii comunismului. Secritică eronat şi ce s-a construit recent, admirabila pârtie deschi de la Ciunget. Pentru ca să se facă ceea ce s-a făcutatunci, desigur, nu la cea mai înaltă calitate-vizând luxul,România trebuie să se mai nască odată! Plimbându-mă pevechile alei pavate cu piatră cubică (piatra, părând a fiadusă aici de pe Calea lui Traian-împăratul Romei-fostămai întâi „Traian” şi mai apoi „V.I.Lenin” (1944-1990) dinRâmnicu Vâlcea, atunci când a fost refăcută-lărgită şiacoperită cu asfalt-aprox 1980) am admirat vechile vile dinpiatră şi lemn-aproape în stare bună-deşi părăsite! Alei cuvile, spaţii de parcare, locuri de joacă, un imens parc întrea-ga aşezare, un adevărat orăşel de munte! Extraordinar! şi nudeparte de una dintre minunile lumii, creată acum, pârtia deschi de la Ciunget (scuzată să-mifie repetiţia)! Viitorulacestui judeţ nu trebuie gândit în afara spaţiului aceasta cuadevărat mirific, adevărat muzeu despre ce poate face maibun mâna omului atunci când ea este angajată să munceascăîntr-un timp al speranţei! Vroiam să merg degrabă să măîntâlnesc cu primarul, cu şeful Poliţiei, cu membriiConsiliului Local şi să le spun tuturor că trebuie întreagaamenajare a vilelor şi hotelului central să fie dăruite oame-nilor, celor ce doresc, să devină proprietari, pentru ca sărenască, să fie cea fost această Voineasă de la înălţime, aşacum am simţit-o eu când mi-am petrecut concediile înaintede 1990!...aici.

*În 1970, când absolveam Liceul “Vasile Roaită” din

Râmnicu Vâlcea, construcţia Hidrocentralei de pe Lotruatrăgea pe toţi cei care vroiau să câştige bani mulţi (şoferiierau cei mai bine plătiţi) pe cei care căutau un loc de muncăcare să le asigure venituri rapide. Hidrocentrala de pe Lotru,pentru care dramaturgul Doru Moţoc scrisese prin aniioptzeci piesa de teatru « Undeva, o lumină », a fost în aceaperioadă un punct de atracţie pentru poeţi, cei maicunoscuţi, atunci, luându-se, alături de fierarii betonişti, cumuntele la “trântă”! Începutul avusese loc la Vidraru unde

poetul sculptor şi inginer Constantin Popovici instalase în1971 Prometeul său din tablă de inox…Hidrocentrala de laVidraru se construise între 1960 şi 1966, noi, vâlcenii fiindparticipanţi la construcţia ei alături de fierarii betonişti dinPiteşti...În 1970, Miliţia, în Râmnicu Vâlcea, te legitima şi“ridica” de pe stradă dacă aveai vârsta peste cea a majora-tului, nu erai elev, şi nu aveai un loc de muncă! Noi, tineriide atunci, apreciam lucrul acesta, ofertele care veneau de peşantier, aşa încât, şase luni, eu-spre exemplu-am lucrat casudor pe şantier în cadrul T.C.Ind. Govora înainte de exam-enul de admitere la facultate, din 1972.

*Aşadar, iată-ne din nou la Voineasa, în aceste zile de

septembrie, nu prea însorit, ca participanţi la FestivalulMuntelui Lotru, unde cei trei conducători ai Clubului deTurism Ecologic Montan „LOTRU”, Gheorghe Sporiş(preşedinte), Vali Constantinescu şi Florea Florinel

(vicepreşedinţi) ne-au primit şi ne-au antrenat în petrecereaunui sfârşit de săptămână de neuitat. Cu această ocazie GhSporiş şi-a lansat frumuseţea de „Hartă a Ţinutului de Norda Judeţului Vâlcea” care cuprinde arealul dintre râurileGilord şi Topolog pe axa E-V şi dintre sudul MunicipiuluiRâmnicu Vâlcea şi Râul Vadului, Comuna Câineni, pe axaS-N...În seara zilei de 12 septembrie am participat toţi laşedinţa de conferire a premiilor participanţilor la acest fes-tival, Editura Intol Press primind „Trofeul Lotru” şiDiplomă-Locul 1 „Lira carpatină a Lotrului”...Desigur dupăcum arătam şi mai sus, în aceste trei zile am avut norocul săasistăm, aproape să participăm-asistând pe traseu şipetrecând serile împreună cu concurenţii-la FestivalulENDURO Voineasa 2015 în care motociclişti din toată ţaraşi-au dat întâlnire pentru a se lua la „trântă” cu muntele...pedouă roţi!

Petre CICHIRDAN

1976 1980 lucrând laamenajarea Voinesei

TR

OF

EU

L L

OT

RU

ptr

INT

OL

PR

ES

S

10 CULTURAvâlceană septembrie 2015

Memorial preot Dumitru Bălaşa-„Patriarhul de Drăgăşani”Arhiepiscopia Râmnicului - 30 iulie 2015

Este contestat, dar contestat, cu o vehemenţă extraordi-nară, dacistul! Nu i se întâmpla numai lui asta! Iosif

Constantin Drăgan… la rându-i devenea foarte contestat… şiatunci îmi pun o întrebare! Nu cumva trăim între cele douălinii paralele?.. Linia de suprafaţă supusă propagandelor,supusă mersului istoriei mai mult politice faţă de acel fluviusubteran în care se duc toate, se duc şi cele de la suprafaţă, şicare curge extraordinar de încet, curge extraordinar de filtrat,acolo ne întoarcem şi ne săpăm fântâna să redescoperim aparece, apa curată, nepoluată!?... Cred că acest lucru l-a îndem-nat pe vizionarul Dumitru Bălaşa să-şi caute ucenicii. Într-ocarte de mai mare circulaţie, vorbim de „Vechea Europă - ŢaraSoarelui sau Istoria Daco-României”, apărută în mai multeediţii, dă un pomelnic întreg de cercetători… în sensul celorocultate-interzise mai mult şi, fac o datorie de onoare să spuncă, în această listă, încă în această sală o avem pe AntigonaGrecu, îi mulţumim ca este aici! Îl avem pe Zenovie Cârlugea,îi mulţumim…! Este Marioara Marinescu şi cu Ion Marinescu,le mulţumim…! este Toma Rădulescu, îi mulţumim!...”Vorbitorul a adus aminte celor prezenţi că din această lungălistă din carte mai fac parte şi alţi „ucenici” ai părintelui, cumar fi: Geo Stroie - consecvent în crezul său, a scris nenumăratecărţi şi care de această dată nu a putut fi prezent; Gh. D. Iscru,„ care este un luptător extraordinar al acestui curent subteran”.În valoroasa carte se vorbeşte de doctorul Napoleon Săvescu,care anul acesta a organizat, la Buzău, „Cel de al-XVI-leaCongres Internaţional de Dacologie”, şi domnia sa consecventîn acelaşi crez insuflat de ilustrul istoric dacist care a fostpărintele Bălaşa. „…şi că, ucenicilor menţionaţi aici (în carte),ideea a adunat pe alţii. Avem în sală pe Nelu Barbu, în vecină-tate, undeva, pe George Voica (lipsă din sală), este aici ŞtefanStăiculescu, este aici Gheorghe Sporiş – prezenţi la

nenumărate congrese de dacologie…”. A fost amintit şi „DanIon Predoiu, care nu mai este printre noi. A susţinut în Râmnic,la o vreme mai multe conferinţe: «Transilvania inima eterneiDaco-Românie». Din păcate ne-a părăsit, s-a dus alături depărintele Bălaşa, alături de Fratele Dumitru, în lumeacealaltă… Cred că, trebuie să rămânem cu ideea că, părinteleDumitru Bălaşa a lucrat în noi, pentru viitorul nostru, pentrurescrierea, la acel moment astral al întâlnirii celor două para-lele, al unei istorii reale, ale unei istorii adevărate...”. În finaluldiscursului său, îndeamnă „ucenicii părintelui” să acopereacele pete albe din cărţile noastre de istorie cu argumentelenecesare privitoare la strămoşi noştri daci şi trecutul nostru caneam şi popor.

Părintele Ion Marinescu, de la Drăgăşani – primul dintre„ucenicii părintelui Bălaşa”, a amintit de primul evenimentcomemorativ (parastas), cel de la şase săptămâni, de laDrăgăşani, „am făcut acolo un document care există în arhivaFundaţiei Dochiana, pentru că trebuie să ştiţi că, avem o fun-daţie şi o revistă Dochiana, la Suteşti, … şi atunci am hotărâtsă facem acest memorial din cinci în cinci ani şi Părintele StateBurluşi şi cred că, şi domnul Lazăr, au zis nu, hai să facem înfiecare an! Mai greu în fiecare an dar uite că s-a făcut! Primula fost în curtea mea… şi atunci am zis: …dacă începe în curteamea vreau să se sfârşească la Ateneul Român! Şi încet, încet…s-a făcut! L-aţi dus pe părintele Bălaşa la Arhiepiscopie, dupăaceea, l-aţi dus şi pe la Casa de nebuni…p-acolo, nu ştiu peunde, pe la Râu Vadului, l-aţi dus pă de rând, şi l-aţi plimbatpe părintele Bălaşa, l-aţi băgat şi-n ocnă (Salina Ocnele Mari,unde a fost făcut academician), dar e bine că l-aţi băgat că, totl-aţi scos şi l-aţi adus din nou la Arhiepiscopie! Dar, eu zic că,locul lui memorial e aici, la Arhiepiscopie…” PărinteleMarinescu, a mai continuat atractivul său discurs, care mie îmiface mare plăcere să-l ascult, amintind de prima întâlnire alunuia dintre viitorii ucenici, Mihai Sporiş, cu părintele Bălaşa,

cu ocazia publicării unor eseuri în revista Dochiana. Timbrulvocii sale îl asemuiesc cu al „învăţătorului” său – părinteleBălaşa. De câte ori îl ascult îmi aduc aminte de un început devers din poezia „Paşa Hassan” a lui George Coşbuc: „Vorba etunet, răsufletul ger…” şi-mi mai amintesc de unul dintre„interminabilele” discursuri al părintelui Bălaşa, ţinut înlocalul fostei Biblioteci Judeţene cu ocazia lansării primeicărţi a fratelui meu. Evenimentul a avut loc mai înainte cu cca.două luni de dispariţia-trecerea în nefiinţă (1997) a lui MarianCreangă, directorul de atunci al B. P. J. „Antim Ivireanul”Vâlcea.

D-nul prof. univ. Alexandru Popescu-Mihăieşti, care i-aascultat o singură dată fulminantul discurs şi l-a fascinat, aţinut să completeze: „l-am auzit o singură dată vorbind, nu m-a cunoscut nu ne-am cunoscut, în vreo împrejurare, dar dinmiile de oameni pe care i-am auzit vorbind, în ţară şi străină-tate, la simpozioane, n-am avut niciodată această emoţie… eraun foc care ardea, dar ardea! şi din acest foc săreau scânteicare făceau lumină şi dădeau, celor care audiau, aceastălumină! Ceea ce s-a întâmplat, acum, sunt scântei din acest foccare a dat şi altora lumină şi-au deschis această lumină dinlumină. Dumnezeu să-l aibă-n pace, că ne este model!”.

Istoricul George Rotaru, a lansat o invitaţie legată de «ZiuaLimbii Române», privitoare la arborarea, în ziua de 30 august2015, a unui mare steag tricolor, pe Vf. Cozia (1668 m).

Colocviul din sala „Episcop Iosif Gafton”, plină la refuz cupersonalităţi - oameni care l-au cunoscut, s-a încheiat culansarea unei ,cărţi scrise de Zenovie Cărlugea… despre mareapersonalitate care a fost, preot, istoric şi cercetător, DumitruBălaşa. Dumnezeu să-l odihnească!

Gheorghe SPORIŞ

Urmare din numărul trecut

SIMPOZIONUL “ISTORIE ŞI SERVICII SECRETE” LABIBLIOTECA JUDEŢEANĂ VÂLCEA

(21 sept. 2015, Biblioteca Judeţeană Vâlcea)

Oseară specială. Veterani profesionişti ai spionajuluiromânesc în dialog cu publicul. Prezentarea Revistei

PERISCOP editată de ACMRR-SIE Prezentarea volumuluiDESTINE FRÂTE.. Pagini despre românii din Est - AutorIoan C. Popa

(I. Măldărescu, YOU TUBE, 21 Septembrie 2015 - Istorieşi Servicii Secrete)

Alexandru Omeag, Petru Neghiu, Ioan Popa, GrigorePredişor au susţinut la Biblioteca Judeţeană Vâlcea sim-pozionul cu titlul de mai sus şi care l-a avut ca invitat de marcăpe Dumitru Cornoiu-prefectul Judeţului Vâlcea. Simpozionula fost organizat de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi înRetragere din Serviciul de Informaţii Externe-Filiala Vâlceape care o conduce Grigore Predişor şi s-a desfăşurat sub aus-piciile Zarului „Curierul de Vâlcea”. Vă daţi seama, întregulcvartet care s-a aliniat în faţa participanţilor, la Simpozion,sunt cadre militare în rezervă din cadrul acestor ServiciiSecrete ale României (SIE), fiecare, având gradul de la colonelîn ...sus! Alexandru Omeag a constituit punctul de atracţiefiindcă toată lumea îl ştia vâlcean, vă spunem noi, a fost colegcu cel care semnează aceste rânduri, absolvent al Liceului„Vasile Roaită” promoţia 1970 şi coleg de liceu cu DumitruCornoiu, care a şi luat loc la prezidiu alături de AlexandruOmeag! care, nu este altcineva decât redactorul şef al Revistei„Periscop” pe care a lansat-o acum câţiva ani la RâmnicuVâlcea, în prezent, predându-i ştafeta de şefie, la conducerearevistei, colegului său Ioan Popa. La acest simpozion, pe lângă

prezentarea revistei „Periscop”, oaspeţii Bibliotecii au lansatvolumul „Destine frânte-pagini despre românii din Est” scrisăde Ioan C. Popa. Petre Neghiu este preşedintele ACMRR-SIE.Alexandru Omeag a moderat întâlnirea. În sală trebuieamintită prezenţa fostului director general al „Curierului deVâlcea”, Ioan Barbu, dar şi pe cea a primarului din Prundeni-Vâlcea, Ion Horia Horăscu, care, timp de doi ani (2014, 2015)a organizat la Prundeni magistrale întâlniri-adevărate con-grese-ale ACMRR SIE...

O întâlnire îndrăgită de râmniceni, ca întotdeauna, mareamajoritate a lucrătorilor din aceste Servicii, şi nu numai,vâlceni, dându-şi întâlnire la Bibliotecă. Să nu uităm câtăindustrie specială a avut Vâlcea, cât comerţ exterior, câteschimburi de tehnologie cu străinătatea, niciunul dintre acestedomenii nedesfăşurându-se în absenţa ochiului secret al agen-tului de specialitate, pe care domnul Omeag, într-o veselie, îlnumea spion! mai mult, adăugând, „o meserie ca oricare alta”!Orice s-ar spune, meseria de agent secret în Serviciile Externeeste una dintre cele mai serioase şi complexe... la fel ca mese-ria de inventator şi inovator. Îi ascultam pe Alexandru Omeag,pe Petre Neghiu, pe Ioan Popa, şi mă gândeam la Securitateacu români români şi români sovietici, la românii care „au spartNATO” prin anii 70, la diamantele artificiale produse înRomânia acelor ani, la avioanele şi elicopterele produse încolaborare cu marile forţe în domeniu, internaţionale, la arma-mentul produs în ţară; şi, le dam dreptate că nu existăeconomie naţională, modernă, fără spionaj industrial! Îi ascul-tam pe aceşti oameni normali, ca „toată lumea” din jurul lor:profesori, doctori, ingineri-spunea Omeag, şi, mă gândeam lace ştia românul „pe vremuri” despre relaţiile României cu

lumea occidentală, la ce ştie-înţelege acum despre relaţiile-întâmplările-care-i ajung la urechi, după ce douăzeci şi cincide ani, postrevoluţionari, cei care constituie aceste serviciexterne sau vorbesc în numele lor au obosit ponegrindu-şi ser-viciile de informaţii interne şi externe de altădată!... Cedegringoladă! Ne dăm seama că numai în ultimii trei ani, maivizibil ca oricând, ne dărâmăm întruna, ca oameni, ca naţie!Minţim, atestăm fals intelectuali. Un înalt personaj diplomatdin vârful ierarhiei mondiale, prin 2013, ne avertiza şi ne cereasă nu cădem pradă dezbinării pe care forţe ostile vor căuta săo introducă în peisajul politic şi civic, în România. „Nimic nueste mai periculos pentru un stat-popor decât ca el să fie ţintadezinformării şi asmuţirii publice. În acest caz, desfiinţarea-ocuparea lui este sigură”! Ori, din acel moment faptele s-ausuccedat ca şi cum mai mult de jumătate din populaţiaRomâniei ar fi fost manipulată din...interior! de o ideologie„cu pistolul la tâmplă”-cum ar spune Ion Cristoiu. Atenţie la„spionii” clasici daţi de mult uitării dar reactivaţi acum;românii adepţi sovietelor! din calici ajunşi mari conducători şicare acum, de trei ani mai mult ca oricând, promovează fărărost tinerii în cea mai abjectă muncă de propagandă politică şi...dezinformare (fără vina lor)! Să pui tu o proaspătă absolven-tă de la Haward în funcţia de Ministru al Finanţei! şi să maispui că nu a-i schimba-o cu nici un absolvent de ASE!? Cesocietate e asta? De trei ani nu ne merge nimic în România şi,suntem şi acum legaţi la ochi. Nu vrem să vedem. Nu vrem săvedem cine ne stâlceşte logica şi exagerăm ascultând ştirile laposturile de televiziune aflate în mâna spionajului plătit demafia invizibilă a vechilor servicii de informaţii vândutepoliticului... Dacă nu ne trezim din această „hipnoză” care neface pe fiecare ilogic, adică fără gustul tradiţiei, fără disciplina

11septembrie 2015 CULTURAvâlceană

de respectare tradiţională a statului, comunităţii locale, fami-liei, bunului simţ, moralei anilor 60-70, nu ne rămâne decât săne ducem şi noi peste ei!...care ei? E, he, hei...e lucru tare com-plicat, când stafiile lumii umblă să-i facă pe toţi să se dea pestecap; să-şi părăsească părinţii şi ţara, să le placă pensia supli-mentară şi ilegală; când stafiile lumii umblă să-i facă pe toţi sănu se revolte atunci când li se spune că au gripă aviară, vacănebună, limbă albastră şi neamuri proaste; sau când îi învaţăsă-şi scuipe conducătorul pe care şi l-au ales singuri! să-lscuipe pe judecător! Când li se sugerează mereu că nimic nuare rost, că totul e prost. Că mai bine e-n puşcărie, bogat, decâtca ţiganul în libertate, sărac!

NOTE ŞI NOTE, MAI CEVA CA LA SECURITATE

DEZIMFORMAREA NR.1 Profităm de scrierea acestui material, şi, în legătură cu dez-

informarea vrem să mai adăugăm, să spunem celor care vor să

audă şi care iubesc presa noastră, că dezinformarea a luat oasemenea turnură, că nu numai că este sinonimă cu prostia, cise-ndreaptă cu paşi repezi înspre crimă organizată! împotrivanaţiunii! Acum trei zile citeam şi vedeam pe ecran: AutostradaSibiu-Orăştie a luat-o la vale! Acum douăzeci de zile am venitde la Timişoara pe autostradă şi am văzut circulaţia întreruptăpe o bandă, câteva sute de metri înainte de Sibiu. Aud căproiectantul şi constructorul au venit la faţa locului, şi au ziscă trebuie drenată apa, tasat terenul, şi că într-o lună şi jumă-tate se poate relua circulaţia! Păi unde „a fugit” autostrada,băieţi? A...E ca o metaforă!? figură de stil!? Asta, da infor-maţie (toate televiziunile arată o crăpătură în asfalt şi o stradăpe piloni, care pare a fi autostrada Sibiu Orăştie zona de lângăSibiu)!

DEZIMFORMAREA NR. 2-FURTUL PUBLIC.Cum adică, Lege unică a pensiilor, când jumătate din pensii

sunt speciale? Înainte ieşeai la pensie la vârsta legală, cal-

culându-se pensia în baza venitului mediu pe cinci ani, cei maibuni! se stimula calitatea muncii, munca în sine! Acum?...Da,dezimformare, căci în nici o ţară din lume, nu există pensiispeciale din fondul de pensii public. Şi, mai rău, cei care auieşit cu vechea lege la pensie, şi în 2005 li s-a calculat nouapensie, mai mică, au fost pedepsiţi să rămână cu pensia nouă,minimă....Acum minimă pe economie!

DEZINFORMAREA NR.3România ţară prosperă! u cea mai mare creştere econom-

ică. Aşa cum se vede şi nu se judecă. Nici o economie din lumenu există, fiinţează, pe „spatele” unei uzine de autoturisme şiprin vânzarea cu profit, către populaţie, a căldurii, apei, ben-zinei-combustibilului, luminii electrice...România este singuraţară din lume în care populaţia nu-şi poate dovedi cu acte, pro-prietatea-averea acumulată: vila, casa, maşina, excursia...desigur, dacă acestea există!

Simon PETRU

VÂLCENII FRAŢI BUNI CU ARDELENII, CUBASARABENII ŞI CU BUCOVINENII!

Copil fiind, am învăţat încă din şcoala primară că ţaranoastră denumită România Mare este formată din

câteva mari ţinuturi istorice: Ţara Românească (care cuprindeaMuntenia, Oltenia şi Dobrogea), Transilvania, Banatul,Moldova, Basarabia şi Bucovina.

Locuitorii fiecărei regiuni istorice îşi duceau traiul în con-formitate cu tradiţiile şi obiceiurile specifice locului, dar şiîntr-o plăcută armonie etnică între românii majoritari şi etniileconlocuitoare minoritare: maghiari, secui, germani (saşi şişvabi) sârbi, ţigani (denumiţi astăzi romi) lipoveni, ucraineni,cehi, slovaci, polonezi, italieni, bulgari etc. Ce mai, un ade-vărat ,,Turn Babel” multinaţional.

Istoriceşte vorbind locuitorii României trăiau, munceau şise bucurau împreună de un nivel de trai nu prea ridicat, daracceptabil şi de o relativă pace socială până în preajma celuide-al doilea Război Mondial, când unele din statele sau,,imperiile euro – asiatice” au început să tulbure apele şi li-niştea oamenilor, comiţându-se un adevărat atentat la pacealumii.

Spiritul revanşard al unor state sau dorinţa altora de extin-dere a teritoriilor pe seama statelor vecine- aflate sau nu înconflicte istorice interstatale – au dus la cea mai mare confla-graţie militară mondială pe care a cunoscut-o omenirea pânăatunci, rămasă în istorie sub denumirea de ,,Al Doilea RăzboiMondial”.

În caruselul războiului a intrat şi România Mare care, princonjunctura momentului a pierdut în final o importantăsuprafaţă teritorială din Transilvania de Nord, întreagaBasarabie, o bună parte din nordul Bucovinei şi ŢinutulHerţei.

Pierderea unor teritorii româneşti şi ocuparea lor, începânddin anul 1940 de către Ungaria hortystă sau de către UniuneaSovietică a dus iniţial la refugiul masiv al populaţiei românedin Transilvania în teritoriile româneşti (cunoscute cu numelede ,,Vechiul Regat”). La scurt timp la fel a procedat şi o bunăparte din populaţiile Basarabiei şi Bucovinei de Nord.Acestora din urmă drame istorice îi consacrăm lucrareaprezentă.

Pentru mai buna înţelegere a situaţiei nou create în aceea

perioadă pentru România şi pentru românii basarabeni şibucovineni trebuie să apelăm neapărat la istorie.

Conflictul militar ruso-turc din anii 1806-1812 a avut unepilog nefericit pentru ţara noastră. Rusia a cerut şi a obţinutca despăgubire de război o parte a teritoriului vechii Moldove,cea situată între Prut şi Nistru pentru a-şi îndeplini un maivechi şi, din păcate, şi un mai nou deziderat, şi anume con-trolul la gurile Dunării. A obţinut atunci, astfel, judeţele Cahul,Ismail şi Cetatea Albă, riverane braţului dunărean Chilia.

Grijulii să-şi asigure recunoaşterea internaţională ruşii aucerut şi consimțământul Franţei napoleoniene, aflată dupăeşecul campaniei sale încheiată nedecis la Moscova.

Apăsată de ruşinoasa retragere a armatelor francezeasumată de Napoleon, diplomaţia franceză şi-a dat acordulpentru transferarea teritoriului vechii Moldove, stăpânit când-va de Mircea cel Bătrân, de la Turci, la Ruşi. După mai puţinde 4 ani, la încetarea definitivă a luptelor ruso-turce, din anul1816 pretenţiile Rusiei ţariste au sporit şi Turcia le-a cedatîntreg cuprinsul teritoriului moldovenesc din dreaptaNistrului, până la Soroca şi Hotin.

În teritoriile româneşti ocupate administraţia şi învăţămân-tul în limba maternă au fost suprimate şi s-a urmăritîndeaproape şi cu insistenţă rusificarea populaţiei, aplicatămetodic şi insistent.

A trebuit să treacă un secol, şi imperiul rus să fie zguduitde o revoluţie, pentru ca cei oprimaţi să-şi poată hotărî singurisoarta. În condiţiile în care Sovietele au acordat popoarelorRusiei dreptul de autodeterminare, Basarabia şi Bucovina şi-au ales calea libertăţii. Sfatul Ţării din Basarabia a hotărât încadrul adunării care a avut loc la 27 Martie 1918, să cearăalipirea ei la Patria Mamă- România. Este important de reţinutfaptul că Sfatul Ţării a cuprins în mod proporţional reprezen-tanţi ai tuturor naţionalităţilor conlocuitoare din Basarabia,care se prezenta la acea dată astfel: români 67,6%, ucraineni9,6%, evrei 9%, găgăuzi 5,1 %, ruşi 4,5 %, germani şi bulgaricâte 1,2%, polonezi, armeni şi greci câte 0,6 %. Este demn deremarcat faptul că la acea dată ruşii constituiau o prezenţăminoră, situând-o doar ca a 5 - a populaţie, în ordine numerică.În data de 28.XI 1918 şi Sfatul Ţării din Bucovina a hotărâtUnirea cu Principatele Române, iar la 1.XII.1918 s-a hotărâtunirea laolaltă a tuturor regiunilor româneşti sub sigla

,,România Mare”.Printre făuritorii acelui act politic important s-au aflat

oameni politici remarcabili precum: Ion Inculeţ, Pan Halipa,Ion Buzdugan, Onisifor Ghibu, Constantin Stere şi alţii, careau jucat în deceniile următoare un rol important nu numai înviaţa politica şi culturală a Basarabiei, ci şi a întregii Românii.

Liniştea ţării a fost însă nu după mult timp tulburată devrăjmaşii noştri, astfel că ocuparea samavolnică a Basarabiei,a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţei din toamna anului1940 de către Rusia Sovietică, a determinat un adevărat exodal populațiilor basarabene şi bucovinene deznaționalizate.

Toţi cei care au putut profita de cele câteva zile în care ocu-pantul sovietic a permis refugierea la cerere a populaţiei localeau luat calea bejeniei şi au trecut Prutul, risipindu-se prin ţin-uturile ţării mamă, România. (1)

Chiar şi în condiţiile vitrege nou create, refugiul populațieiatât din vestul, cât şi din estul şi nordul ţării nu a fost lăsat învoia sorţii de către guvernanţii României.

Din rândul populației teritoriilor ocupate vremelnic fie demaghiari, fie de sovietici o parte a rămas pe loc, acceptând denevoie ocupația străină, cu toate riscurile şi neajunsurile ei. Omare parte dintre locuitorii acelor ținuturi s-au refugiat aşacum au putut - pe cont propriu sau în mod organizat - în teri-toriile libere din ,,patria mamă”. În măsura posibilului, StatulRomân a pus la dispoziția refugiaților trenuri de persoane şi demarfă, dar şi autocamioane cu care familii întregi se retrăgeauîn mod organizat din calea armatelor care invadau teritoriileromâneşti ce urmau a fi iminent ocupate de invadatori. (2) (3)

Despre vasta şi dificila problemă a refugiului fraţilorromâni din Basarabia şi din Bucovina în Oltenia şi cuprecădere în județul Vâlcea şi în oraşul Râmnicu Vâlcea nepropunem să relatăm pe larg în lucrarea de faţă, printr-o abor-dare bipolară: a vâlcenilor ca gazde primitoare şi a basarabe-nilor şi bucovinenilor ca oaspeți ai „fraților lor de neam şițară”. Ne ocupăm în cele ce urmează doar de soarta acelorrefugiați, nu şi de cei veniți din Transilvania din simplul con-siderent că în acele timpuri Oltenia, deci şi judeţul Vâlcea nua fost stabilită de Statul Român ca zonă de refugiu aTransilvănenilor, a căror destinaţie a fost, după cunoştinţanoastră, cu totul alta: judeţele Sibiu, Alba, Braşov, Prahova,Ilfov şi capitala, Bucureşti.

Dr. Octavian POPESCU

12 septembrie 2015CULTURAvâlceană

Basarabenii şi bucovinenii au fost îndrumați de organelede stat române către Moldova şi către Oltenia şi în ciuda difi-cultăților create de acel exod al populaţiei refugiate, localniciicare i-au primit s-au achitat destul de bine de această dificilă şicomplexă operaţie cu caracter socio-economic. (4)

Ne bucură privilegiul pe care-l avem de a evoca şi elogiaacţiunile şi dovezile de fraternitate vâlceano - basarabeano -bucovineană. În acest sens relatăm câte ceva despre sosirea încele două perioade de vârf a refugiaților în anii 1940 şi 1944,despre modul în care ei au fost integrați teritorial de organeleputerii locale de pe cuprinsul județului Vâlcea, despre ati-tudinea vâlcenilor față de frații lor de peste Prut aflați înpribegie în țara mamă, despre soarta ulterioară a refugiaților,despre contribuția lor la bunul mers al comunității vâlcene înaceea perioadă şi nu în ultimul rând despre afirmarea pe planlocal şi național a multora dintre refugiați, care au devenit ade-vărate personalități în ştiință, artă, cultură, sport etc.

Dintr-o sursă - oficială- o emisiune radio difuzată în datade 17 februarie 2014 pe postul național ,,România Cultural” -aflăm că în cele două episoade ale refugiului în masă dinBasarabia şi din Bucovina de Nord din anii 1940 şi 1944 ausosit în patria mamă aproximativ 800.000 de oameni, înmajoritate cu trenuri speciale puse la dispoziția lor de cătreDirecția Căilor Ferate Române, din dispoziția Şefului StatuluiRomân, Mareşalul Antonescu.

Trenurile au fost direcționate spre anumite regiuni presta-bilite din țară, între care a figurat şi Județul Vâlcea.

Prioritate la evacuarea din teritoriile care urmau să fie ocu-pate de trupele sovietice invadatoare au avut funcţionarii pu-blici, învățătorii, profesorii şi preoţii, împreună cu familiilelor. În scurt timp ei urmau să fie încadraţi, în limitele posibilu-lui, în funcţii similare în zonele în care s-au strămutat.

Prefecturile şi primăriile localităţilor urbane şi rurale dinjudeţul Vâlcea în care erau aşteptaţi refugiaţii au fost promptînştiinţate, cerându-li-se să sprijine găsirea unor spaţii delocuit omeneşti pentru aceştia, chiar dacă acţiunea presupunearestrângerea drastică a spaţiului locativ ocupat de gazdele lorvâlcene.

Din sursa amintită aflăm şi faptul că din totalul celor800.000 de refugiaţi din Răsărit, după intrarea trupelor sovie-tice în ţară şi instaurarea comunismului în România,circa200.000 dintre ei au fost ridicaţi de la noile lor adrese şi duşidirect în gulagul din Siberia, în regiunea mineră Dombas sauîn unele republici asiatice din componenţa U.R.S.S., fiind con-sideraţi ,,duşmani ai poporului” deoarece făcuseră cerere derefugiere în România.

În anumite perioade de destindere în relaţiile politice dintrestatele lumii, l-i s-a permis multora dintre ei să se întoarcă dingulagul sovietic şi să revină în Basarabia şi în Bucovina deNord, iar unora, relativ puţini la număr şi în România comu-nistă.

Eu şi generaţia mea care astăzi suntem septa - sau octoge-nari eram pe atunci elevi în şcoala primară sau în clasele gim-naziale şi nu realizam adevărata dramă a fraţilor noştri din te-ritoriile ocupate de U R S S. Ştiam doar că mulţi vâlceni şi înspecial râmniceni erau la origine basarabeni sau bucovineni.Nu ştiam însă multe despre tragedia prin care au trecut, maiales că realitatea legată de război şi de consecinţele dramaticeale acestuia ne erau ascunse, fie din motive militare şi strate-gice, fie politice.

Cu timpul aveam să înţelegem mai bine realitatea în caretrăiam şi convieţuiam cu acei refugiaţi; deşi se spunea cărefugiul acelei populaţii era doar o măsură temporară, timpulne-a dovedit că majoritatea acestora s-a stabilit definitiv înjudețul Vâlcea şi mai ales în reşedinţa de judeţ oraşul RâmnicuVâlcea. Puţini basarabeni, dar şi mai puţini bucovineni s-auîntors definitiv pe meleagurile lor natale.

Deoarece în perioada de început a instalării comunismuluiîn ţara noastră erau considerați „paria” de către conducereapolitică a ţării, atitudinea pe care ei, refugiaţii o adoptau faţăde noi, vâlcenii era una reținută; nu purtau decât rareori dis-cuţii cu noi despre trecutul lor. Mult mai târziu au început săne destăinuie aspecte din viaţa lor atât de crunt lovită de ocâr-muitorii statului sovietic care dorea asimilarea totală a acelorţinuturi şi a populației acestora la ,,Marele Imperiu Rus” lacare au râvnit în trecutul îndepărtat ţarii ruşi sau în timpurilemai apropiate, liderii comunişti sovietici foşti sau actuali.

Referitor la modul în care au fost primiţi, trataţi şi integraţiîn comunităţile umane vâlcene refugiaţii de peste Prut am pur-

tat, aşa cum am mai relatat, nenumărate discuţii cu unii dintreei, persoane şi personalităţi demne de încredere şi respect şi m-au făcut să înţeleg că vâlcenii s-au purtat onorabil şi chiarfrăţeşte cu toţi cei care au ajuns pe plaiurile vâlcene veniţi dinteritorii româneşti vremelnic sau pentru foarte mult timp ocu-pate de ţara de la răsărit. (5)

Relatările din aceste rânduri sunt rezultate din discuțiileinterminabile şi sincere cu refugiaţii de a căror prietenie m-ambucurat sau continui să mă bucur, precum Academicianul pro-fesor universitar, inginer Andrei Ţugulea, profesorii universi-tari Andrei Sangheli, Traian şi Lorin Cantemir, profesorii deliceu Tatiana Maidanuc, Nicolae Loteanu, Leonid Sorbală,Anatol Bulat, inginerii Valentin Raicu, Iura Druţă, Ion Pavel,Eugen Neniţă, economiştii Olga Părăluță, Ivan Goloborotco,actorul Cornel Vulpe, medicul Anatolie Luscalu, cu prietenii şivecinii din copilărie Marcel Huc, Marian Marianciuc, NicolaeGuraliuc şi cu alţii, care au relatat cu realism calvarul refugiu-lui pe care l-au trăit.

Toţi aceştia au ţinut să remarce căldura cu care au fostprimiţi în comunităţile vâlcene la sosirea lor în refugiu, respec-tul şi prietenia sinceră cu care au fost înconjuraţi, fie că eravorba de colegi în şcoală, angajaţi în diverse servicii aleadministraţiei locale sau colegi de muncă în diverse între-prinderi industriale locale. Au apreciat mult şi faptul că pentrucazarea lor, fie în mediul urban, fie în cel rural, gazdelevâlcene au fost nevoite să-şi restrângă spaţiul locativ, acordândoaspeţilor măcar un spaţiu locativ minim, în care şi ei să-şipoată duce traiul de zi cu zi. Au mai susţinut şi faptul că niciunul dintre ei nu s-a considerat discriminat atât în relaţiileinterumane, cât şi cu instituţiile publice vâlcene.

Pe de altă parte şi localnicii vâlceni au beneficiat în viaţalor de zi cu zi de aportul adus de refugiaţi, în special în dome-niul învăţământului, mulţi dintre ei ocupând posturile libere deînvăţători sau de profesori, având studii de specialitate şi expe-rienţă pedagogică în domeniul educativ-şcolar.

Sub aspectul relaţionării dintre vâlcenii autentici şi noiiveniţi nu se poate vorbi decât de bine. Timpul a dovedit că deşitemperamental oamenii sunt diferiţi, căsătoriile dintre oltenisau oltence cu basarbeni sau cu basarabence au rezistrat cubine timpului, iar cuplurile astfel formate au zămislit prunci,care pe măsură ce au crescut s-au considerat ,,olteni sadea”.(6)

O situaţie asemănătoare cu cea din Judeţul Vâlcea s-apetrecut şi în judeţul vecin-Dolj. Deşi nu cunoaştem multeamănunte despre situaţia refugiaţiilor din acel judeţ, douăexemple de personalităţi remarcabile în vremurile noastre, darcare au cunoscut în anul 1940 migraţia din teritoriile lor nataleîn judeţul amintit au fost pe de o parte familia Păunescu şi fiulei, viitorul mare poet Adrian Păunescu, iar pe de alta familia deprofesori Mironov, care, după refugiul din Basarabia în judeţulDolj au dat naştere, pe pământ oltenesc fiului lor Alexandru,viitorul om de ştiinţă, scriitorul, profesorul şi înaltul demnitarde stat în România postrevoluţionară.

Revenind pe meleagurile vâlcene, fără pretenţia de afurniza informaţii exhaustive despre soarta refugiaţilorbasarabeni şi bucovineni sosiţi în judeţul nostru, suntem înmăsură să furnizăm totuşi cititorilor unele date exacte, despreei şi despre devenirea lor în România de astăzi.

Inexistenţa unor surse istoriografice certe în această pri-vinţă ne-a obligat la contactarea şi consultarea unora dintremembrii numeroaselor familii de refugiaţi care au fost înmăsură să ne furnizeze date, pe cât posibil exacte, despre soar-ta familiilor lor sau a altor cunoscuţi de-ai lor. Informaţiileobţinute dela ei ne-au permis să facem chiar unele constatăriindubitabile.

În primul rând am constatat faptul că nu au sosit pemeleagurile noastre decât câteva familii de săteni fără o bunăşcolarizare; majoritatea celor sosiţi erau absolvenţi de studiimedii sau superioare, care le-au permis ca în ţinuturile natalesă ocupe funcţii în administraţia publică locală, în instituţiilede învăţământ, de artă sau clericale de toate gradele. Dintreaceştia cei mai mulţi au fost angajaţi în instituţii similare dinoraşele şi comunele judeţului nostru în funcţii similare cucele pe care le ocupau în trecut în teritoriile din care prove-neau.

Copiii acestor familii frecventaseră cursuri în diverse insti-tuţii de învăţământ din zonele din care proveneau şi imediat aufost cuprinşi în unităţile şcolare similare din noile lor localitățide domiciliu. Ei s-au adaptat de minune în noile condiţii deviaţă şi şcolarizare, s-au integrat uşor în spiritul de colegiali-

tate şcolară şi de prietenii extraşcolare cu localnicii. În majoritate elevii basarabeni şi bucovineni fiind fii de

educatori, învăţători, profesori sau funcţionari publici, nunumai că ,,au ţinut pasul cu majoritatea elevilor localnici”, dars-au situat, de regulă, printre elevii fruntaşi ai claselor respec-tive. Că este aşa ne-o dovedeşte şi faptul că majoritatea acelorelevi au urmat şi au absolvit cursurile primare şi liceale, dupăcare au urmat diverse facultăți. După absolvirea diverselorinstituţii de învăţământ au ocupat funcţii corespunzătoarepregătirii lor în unele instituţii locale sau naţionale. Unii dintreei au devenit vârfuri profesionale în domeniul ştiinţific, social,cultural, sportiv etc. În susţinera acestei ultime afirmaţii,exemplificăm cu cazurile care ne sunt mai bine cunoscute şipentru conformitatea cărora îi asigurăm pe cititorii acestorrânduri.

Rândurile care urmează sunt rezultatul aducerii din pro-pria-mi memorie a unor informaţii, coroborate cu alteleobţinute dela colegii de copilărie, de şcoală,de facultate şi deladiverşi alţi amici ca exemple grăitoare pentru consideraţiilesubsemnatului despre refugiaţii basarabeni şi bucovineni peteritoriul vâlcean, atât în anul 1940 (primul refugiu), cât şi1944 (cel de-al doilea refugiu). (7)

Regret că nu pot furniza cele mai exacte amănunte - nume,prenume, data refugiului, despre antecendenţii, despre descen-denţii acestora şi despre situaţia lor astăzi şi îi rog pe cititorisă-mi acorde circumstanțe atenuante pentru aceste carenţe alelucrării, dar poate că prin aceasta îi stimulez şi pe alţi vâlcenisă contribuie, prin mărturiile lor, la o şi mai corectă istorie arefugiului basarabeano -bucovinean pe meleaguri vâlcene.

NOTE-REDACŢIA INTOL PRESS

1. Refugiul, în 1940, a fost posibil doar între 28 iunie (ulti-matumul dat de URSS) şi 3 iulie (când sovieticii au închispunctele de frontieră de-a lungul Prutului), 200.000 de cetăţenide toate etniile părăsind Basarabia şi Bucovina de Nord (mulţiîntorcându-se în 1941).

2. Trebuie exclus din vocabular termenul de refugiat pentrutoţi evacuaţii (cu Foaie de evacuare sau carnet de evacuat) din-tre Martie 1944 şi august 1944...

3. Mijloacele de transport ale evacuaţilor au fost căruţa şitrenul...

4. De notat că foarte mulţi basarabeni evacuaţi în 1944 înOltenia erau olteni (învăţători şi preoţi) trimişi cu serviciul înBasarabia între 1918 şi 1940.

5. Învăţătorii, profesorii şi preoţii au primit sprijin consistentimediat... Meseriaşii, antreprenorii au traversat o periadă negrăîn viaţa lor, mai mult decât ceilalţi între 1944 şi 1950... FraţiiCichirdan, spre exemplu, Simion (trei copii) şi Vasile (cincicopii), posesori de ateliere de lucru, particulare, croitorie-tâm-plărie, au suferit cumplit ei şi familiile lor până când statul neco-munist şi comunist i-a integrat în unităţile productive de stat nouînfiinţate, cam de prin 1950-Vasile şi 1956-Simion.

6. Incredibila asimilare a evacuaţilor basarabeni şi bucovi-neni-porecliţi refugiaţi-s-a datorat religiei ortodoxe, obiceiurilorşi tradiţiilor comune din Oltenia şi din cele două provincii nordşi est româneşti; căsătoria fiind unul dintre cele mai frecventeevenimente, în special, în acei ani, între văduve autohtone şiburlacii nou veniţi... Mai apoi, prin căsătoria copiilor, asimilareaa fost efectivă, noţiunea de basarabean fiind abolită complet.Considerăm că basarabeni puri există după 1950 doar înRomânia (şi foarte puţini, dacă nu deloc în Republica Moldova),chiar şi acum, când noţiunea de basarabean folosită înRepublica Moldova este una...forţată!

7. În înţelegerea mai deplină a naratorului care trădează unanume entuziasm pentru „intruşii” anului 1944, din Vâlcea, tre-buie să menţionăm faptul că Râmnicu Vâlcea, doar oraşul, nuconţinea mai mult de şapte mii de locuitori în 1944 iar evacuaţiau fost înregistraţi, în acelaşi an, şaptezeci de mii numai înjudeţul Vâlcea! Listele de evacuaţi în oraşul nostru şi staţiunicuprindeau elite-funcţionărime-basarabene şi bucovinene,ceilalţi fiind evacuaţi în împrejurimi. Spre exemplu, Horezu agăzduit în 1944 Primăria Hotinului, iar Drăgăşaniul a găzduitPrimăria Soroca! Cernăuţiul a fost repartizat în Râmnic, Govoraşi Călimăneşti...Observăm că românii din Basarabia de Nord aufost „cazaţi” în Oltenia de Nord, Oltenia toată, guvernul deatunci, gândind la tradiţiile culturale comune existente în celedouă spaţii...

(...continuare în numărul viitor)

13septembrie 2015 CULTURAvâlceană

Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, templu al spiritualităţii româneşti

Într-o lume ca cea ce astăzi, bulversată de un feroce mer-cantilism, gata să-şi părăsească idealurile naţionale, gata

să-şi uite trecutul aşa cu este îndemnată stăruitor din toatezările, dar şi de elitiştii cosmopoliţi proprii, poporul român arenevoie de repere pentru o revenire la o viaţă naţională sănă-toasă, de modele care şi-au dar chiar şi viaţa pentru apărareavalorilor spirituale ale neamului nostru.

Unul dintre acestea este marele istoric Nicolae Iorga,supranumit şi „Apostolul Neamului”, despre care profesorii dela Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Iaşiprevedeau, în decembrie 1889, când acesta obţinea licenţa, la18 ani şi jumătate, că „domnia sa va fi un luceafăr genial îndomeniul ştiinţei”. Şi într-adevăr, aceste previziuni se vorîmplini la 1 octombrie 1895, când Iorga ocupa definitiv, înurma unui concurs riguros, la numai 24 de ani, postul de pro-fesor titular la Catedra de Istorie Universală de la Facultateade Litere a Universităţii Bucureşti, post pe care-l va ocupatimp de 45 de ani, perioadă în care va fi, nu numai un îndrumă-tor al studenţilor, ci şi un îndrumător al Neamului Românescîn ansamblu.

În scurt timp, Nicolae Iorga devenea, prin ziarul „NeamulRomânesc”, al cărui prim număr apărea la 10 mai 1906, purtă-torul principal de cuvânt al apărătorilor valorilor româneşti şimilitantul pentru solidaritate naţională care putea duce la uni-tatea politico-statală. Va deveni unul dintre oratorii cei maiascultaţi ai ţării, activitatea sa impunându-l pe istoric în atenţiatuturor. În al doilea rând, el a reuşit să impună atenţiei tuturorideile pe care le susţinea, reuşind să-i convingă chiar şi peadversari că urmăreşte interesele şi binele ţării. În 1907,Nicolae Iorga şi-a ales un loc pe care a dorit să-l transformeîntr-o cetate culturală proprie, departe de agitaţia Bucureştilor,loc care îl fermecase pe marele istoric încă de la prima vedere.Este vorba de micul oraş Vălenii de Munte, aflat pe apaTeleajenului, din judeţul Pahova, situat la 28 km la nord demunicipiul Ploieşti şi la 89 km sud-est de municipiul Braşov.La 18 aprilie 1908, Nicolae Iorga îşi părăsea definitiv locuinţadin Bucureşti, strada Buzeşti 46, şi se muta într-o casăcumpărată şi refăcută, din Vălenii de Munte, casă în care sesimţea atât de bine, bucuros „de atâta alb pe părete, de atâtamiros de proaspăt, de absoluta tăcere căzând de sus din stelelelimpezi”.

Vălenii de Munte vor deveni astfel centru de cultură alţării, unde va începe acţiunea de propagandă naţională aistoricului. Prima instituţie pe care o va înfiinţa aici va fiTipografia „Neamul Românesc” - „Datina Românească”,inaugurată la 21 mai 1908, instituţie culturală cu o activitateimpresionantă în promovarea valorilor culturii româneşti.Locul unde se afla această tipografie este în imediata vecină-tate a Casei de cultură din Vălenii de Munte. Pentru a-şi aducecontribuţia la înfăptuirea dezideratului unităţii politico-statale,care era ţelul principal al acţiunilor lui Nicolae Iorga până în1918, Tipografia „Neamul Românesc” din Vălenii de Munteavea două sarcini principale: tipărirea publicaţiilor periodiceconduse de istoric şi tipărirea cărţilor acestuia, a unor opere li-terare şi ştiinţifice româneşti de valoare. Atât periodicele, câtşi cărţile erau răspândite în ţară şi în imperiile vecine,îndeplinindu-şi astfel rolul naţional. Această tipografie seplasează printre ctitorii României Mari, pe care a pregătit-o înconştiinţa românilor prin publicaţiile ei.

Evenimentul cel mai important pentru Vălenii de Munte afost înfiinţarea unei instituţii culturale destinată educăriiadulţilor, în speţă formării formatorilor pentru spaţiul etnicromânesc. Ideea înfiinţării acestei instituţii, în care să se aduneromâni de pretutindeni, pentru a se cunoaşte mai bine, pentrua-şi clarifica idealurile în slujba cărora trebuiau să se plasezetoţi, dar şi metodele de atingere a acestora, a fost lansată deNicolae Iorga la 2 iulie 1904, la Putna, cu ocazia comemorăriia 400 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Ştefan cel Mare.Această idee va deveni realitate tocmai peste patru ani, în ziuade miercuri, 2 iulie 1908, când însuşi profesorul Nicolae Iorgava deschide Cursurile de vară de la Vălenii de Munte, în faţa

unui public numeros, alcătuit din români veniţi din toatepărţile ţării, precum şi de peste munţi, însetaţi şi dornici să seadape din izvoarele istoriei noastre, aşa cum o prezenta mareleprofesor Nicolae Iorga. Aceste cursuri, cu rol atât de importantîn revigorarea coeziuni sufleteşti a neamului românesc, pre-cum şi în realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, sedeschideau în clădirea Şcolii Primare nr. 1 de Băieţi, aflată,până la cutremurul din 1977, la câteva zeci de metri de Casade cultură din Văleni. Acum, spaţiul respectiv, amenajat caparc, este dominat de bustul sculptat în piatră al ctitoruluiacestor cursuri, realizat de sculptorul Emil Ruşi, în anul 1968.

Patru ani mai târziu, în anul 1912, în curtea Tipografiei„Neamul Românesc” va fi ridicată „Sala pentru cursurile devară”, după planurile renumitului arhitect ploieştean Toma T.Socolescu, profesor universitar la Institutul de Arhitectură dinBucureşti. Din 1912 şi până în 1946, această clădire a găzduittoate ediţiile Cursurilor de vară, câteva congrese ale LigiiCulturale, numeroase întruniri publice, spectacole şi expoziţii.I-au călcat pragul sute de personalităţi marcante ale vieţii cul-turale şi politice româneşti şi străine, precum şi mii de cursanţide pe cuprinsul spaţiului etnic românesc. După 1946, zidindu-i-se ferestrele, clădirea a fost folosită ca sală de cinematograf,fiind înstrăinată de menirea pe care i-a fixat-o savantul. Înaceastă clădire, pe faţada căreia s-a aşezat o placă comemora-tivă în luna august 1990, cu prilejul reluării cursurilor univer-sităţii, funcţionează, la ora actuală, Muzeul „Natura VăiiTeleajenului” din Vălenii de Munte, ca o secţie a MuzeuluiJudeţean de Ştiinţele Naturii Prahova. Sperăm ca în viitorautorităţile competente să reintegreze această clădire acolounde-i este locul, şi anume între aşezămintele culturale createde marele nostru cărturar-patriot la Vălenii de Munte. Ea artrebui să devină un muzeu atractiv al cursurilor de vară şi săgăzduiască deschiderea festivă a fiecărei ediţii. Aici ar puteafuncţiona Biblioteca integrală a operelor lui Nicolae Iorga, ală-turi de integrala lucrărilor apărute la Tipografia „NeamulRomânesc” - „Datina Românească”. S-ar crea astfel un CentruNaţional de Cercetare a activităţii atât de prolifice a mareluisavant român, în chiar localitatea în care a ales să trăiască şi săcreeze şi pe care a transformat-o într-un centru al spiritualităţiiromâneşti.

Înainte de primul război mondial, această instituţie s-anumit Şcoala de vacanţă apoi Cursurile de vară, acestei denu-miri adăugându-i-se, după Primul Război Mondial, titulaturaUniversitatea Populară „Nicola Iorga”. Aceste cursuri s-aubucurat de un succes răsunător, atât în ţară, cât şi în străinătate,în toată perioada 1908-1940, când ele au fost conduse ne-mijlocit de marele istoric. Activitatea acestei instituţii a con-tinuat şi după dispariţia fizică a întemeietorului până în 1946,când a fost întreruptă de regimul instaurat de ocupaţia sovie-tică. Cursurile au putut fi reluate abia în 1968, în forme con-trolate atent de conducerea ceauşistă, durând, cu unele întreru-peri, până în 1978. Reluarea lor, de această dată în condiţiilede normalitate, se produce în vara anului 1990, cunoscând ostrădanie continuă de situare în miezul preocupărilor curenteale comunităţii româneşti şi europene.

Ediţia de anul acesta a Universităţii Populare „NicolaeIorga” a avut loc în perioada 16-21 august. În cuvântul dedeschidere, prof. Constantin Stere, Director General Adjunct

al Direcţiei Generale Juridice şi Patrimoniu Cultural dinMinisterul Culturii, arăta: „În fiecare an venim aici, la Văleniide Munte, din toate colţurile ţării, să ne adaptăm la spirituali-tatea, la promisiunile, la hotărârile, la gândurile, la sufletul luiNicolae Iorga. Cu sufletul încărcat de emoţie, doamnelor şidomnilor veniţi din toate provinciile româneşti, din Basarabia,din Bucovina, din Moldova, din Transilvania, din Banat, dinDobrogea şi de aici, din Ţara Românească, vă spun: «Bine aţivenit!» în acest templu al spiritualităţii româneşti,Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, aici, la Vălenii deMunte unde, în urmă cu 107 ani, marele savant a deschisprima ediţie a Cursurilor de vară”. Cursurile au fost ţinute depersonalităţi marcante ale culturii româneşti, precum academi-cienii: Alexandru Zub, Valeriu Matei, Vasile Tărâţeanu, EugenSimion, Răzvan Theodorescu, şi profesorii universitari cunume de rezonanţă în istoriografia noastră: Petre Ţuţea, SergiuIosipescu, Corneliu Bucur, Iosif Friedmann-Nicolescu, IoanScurtu, Georgeta Filitti şi mulţi alţii. Conferinţele au găzduittrei mari probleme ale istoriei naţionale: Primul RăzboiMondial (1914-1918); Ocupaţia sovietică de la 28 iunie 1940şi drama Basarabiei; 70 de ani de la încheierea Celui de-alDoilea Război Mondial.

Timp de şase zile s-a făcut o incursiune în zbuciumatanoastră istorie din secolele XIX-XX, marcată de dorinţa mar-ilor puteri, îndeosebi cea sovietică, de a sfârteca din trupul şidin avuţiile ţării noastre. Conferenţiarii din Basarabia şi dinUcraina au arătat, cu sufletele pline de durere, ce au făcut ruşiipentru lichidarea identităţii naţionale a românilor din teritoriileocupate de ei (deportări în Siberia, colectivizarea forţată, lichi-darea întreprinderilor româneşti, aplicarea grafiei chirilice şiscoaterea limbii române din circuit). Cu toate acestea, limbaromână şi credinţa lor strămoşească nu au pierit, Dumnezeu le-a dat imense resurse sufleteşti cu care au dovedit că „nu morcaii când vor câinii şi nici câinii când vor stăpânii”.

Urmând tradiţia înfiinţată de Nicolae Iorga, cursanţii aumers în vizită de documentare istorică la Parcul Memorial„Constantin Stere” de la Bucov, acolo unde a trăit marele ompolitic Constantin Stere (1865-1936), care a avut un maremerit în procesul de pregătire şi înfăptuire a Unirii Basarabieicu Patria-mamă. De asemenea, s-a vizitat Conacul PanăFilipescu, situat în localitatea Filipeştii de Târg din judeţulPrahova, un monument de arhitectură ridicat la mijlocul se-colului al XVII-lea de către marele logofăt Pană Filipescu, aicărui descendenţi au dat numele localităţii Filipeşti. Aici a fostdezvelit un bust stolnicului Constantin Cantacuzino, care, în1636, avea moşii întinse în partea de sud a acestei localităţi.

În încheierea Cursurilor a avut loc festivitatea de premiere,primarul localităţii oferind celor mai buni gospodari diplomeşi flori. Am simţit la Văleni dragostea oamenilor pentru cul-tură, pentru istorie, pentru frumos, pentru tot ce are neamulnostru mai bun şi mai demn în fiinţa sa. Avem nevoie de acestemodele, cum a fost marele savant Nicolae Iorga, care rămânepeste veacuri un brad falnic, la umbra căruia se vor adăpostigeneraţii de-a rândul, pentru a afla linişte, odihnă, pace şi pen-tru a se hrăni cu învăţăturile lui. Iorga rămâne în istoria noas-tră, aşa cum spunea Constantin Rădulescu-Motru, o figură delegendă care va câştiga în grandoare cu cât timpul va trece.

Pr. Constantin MĂNESCU - HUREZI

14 septembrie 2015CULTURAvâlceană

Un mormânt frumos amenajat deParohia Râurenilor (unde cândva a

existat unul dintre cele mai mari şi importantetârguri din Sud Estul Europei-Târgul de laRâureni) la cimitirul cu biserica din lemn(1746) având hramul Sfântul Ierarh Nicolae(unde am putut din nou admira superba icoanăa Maicii Domnului cu Fiul - operă a lui SorinHermeneanu făcută în 1974-lucrare ce atestădescendenţa picturală a stilului acestuia directdin personalitatea artistică a celebrului pictorvâlcean Gherontie-mijlocul secolului XIX)am putut constata; un monument funerar dinmarmură roz ridicat cu sprijinul direct alArhiepiscopului Râmnicului, ÎPS Varsanufie,în acest an, în amintirea veşnică a celui care s-a numit Alexandru Horezeanu, scriitor alVâlcii, care a trăit între 1937 şi 2013, când adecedat şi a fost înmormântat în acest cimitir.O slujbă de pomenire în amintirea luiAlexandru Horezeanu au făcut cei doi preoţiparohi, Nicolae State Burluşi şi GheorgheChebăruş, sâmbătă, 19 septembrie 2015, la

care am participat şi noi printre mulţi alţi par-ticipanţi, prieteni şi admiratori ai luiAlexandru Horezeanu; un scriitor cu o exis-tenţă dramatică, în perioada sa de creaţieneavând disponibil - activ - decât...un deget!

Am surprins pentru cititorii noştri o partedin discursul părintelui Nicolae State Burluşi,o personalitate cu totul excepţională privindactivitatea culturală a Olteniei de Nord şi nunumai, şi de răspândire în lume a spirituluicreator vâlcean!...rostit la finalul slujbei depomenire, precum şi intervenţia surprinză-toare, ad hoc, a talentatei interprete de muzicăpopulară, Mariana Ştefan.... A spus părinteleNicolae: Alexandru Horezeanu a lăsat o dârăde lumină pentru noi toţi (...) Vreau să remarcdoar câteva lucruri...Poate că cineva, după cene ducem noi, îşi va aduce aminte şi de noi, dedvs toţi, aşa cum şi noi ne aducem aminte deun om pentru care nu am avut nici o obligaţie!nici morală, nici materială...Pentru că estefoarte important să ne aducem aminte de ceicare au fost înainte de noi şi şi-au jertfit viaţa

pentru binele obştii...Pentru că este o datoriebiblică, cum zice Mântuitorul: „Aduceţi-văaminte de mai marii voştri, priviţi cu luareaminte cum şi-au sfârşit viaţa şi urmaţi-leexemplul! Urmaţi-le modelul...” Acest om afost un model pentru noi. A fost un model pen-tru mine...pentru jertfelnicia vieţii lui! Pentrufelul cum s-a zbătut să lase pentru posteritatedouăzeci şi şapte de cărţi! care înseamnă

ceva!... Un om care nu poate, nu are nici unorgan puternic, nu are decât un singur deget!...să facă douăzeci şi şapte de cărţi! Şi uitaţi-vă!...numai la frazele sale care s-au scris pecruce; dacă le citiţi înseamnă ceva, înseamnăesenţa vieţii noastre!... „Unic eşti prin exis-tenţă şi de-a pururi prin ce dai şi laşivieţii”...Sau „A venit Iisus la mine/ Să măspele de păcate/ Şi prin jertfă şi suspine/Mântuirea Sa mi-a dat/ Şi prin marea Luirăbdare/ M-a lăsat să fac ce vreau/ Azi cerân-du-ţi îndurare/ Şi căinţa vreau să-ţi dau.”(citate de pe crucea monument funerar).

Simon PETRU

ALEXANDRU HOREZEANUCOMEMORAT LA BISERICA DIN RÂURENI

PREŞEDINTELE OBAMA UN LIDER AL LUPTEIÎMPOTRIVA ÎNCĂLZIRII GLOBALE

În septembrie 2013, Comitetul Interguvernamentalpentru Schimbările Climatice al ONU (IPCC) a

anunţat că este aproape sigur că omenirea este responsabilăde încălzirea globală, de creşterea temperaturii pe planetanoastră. Conform experţilor, încălzirea globală este nunumai “fără echivoc”, dar se va agrava în viitor. Ei audemonstrat că omenirea sa află în pragul unei catastrofe.IPCC a găsit o concentraţie mai mare de gaze cu efect deseră, în atmosferă decât în ultimi 800.000 de ani. Încălzireaglobală determină schimbările climatice care se conecteazăcu fenomene meteorologice extreme. În urma examinăriiunor evenimente meteo din 2012, dintre care superfurtuni,micşorarea calotei glaciare arctice, ploile abundente dinEuropa, valul de căldură din estul SUA ş.a.m.d. s-a con-cluzionat că în aproximativ jumătate din cazuri activitateaantropică a crescut posibilitatea de incidente meteoextreme. Le-am trăit şi noi în lunile iulie şi august 2015,când un val de căldură sufocantă venit din nordul Africii alovit Europa. Invazia de aer tropical a provocat temperaturiextreme, care în Franţa şi Germania au avut valori de 38 -40 de grade Celsius, iar în ţările fostului spaţiu iugoslav auajuns la 40 de grade Celsius. În state precum Polonia,Cehia, Austria, Ungaria, Slovacia, Croaţia, s-a emis codroşu de caniculă. Sub avertizarea de cod roşu s-a aflt şipartea vestică a României. Asemenea temperaturi au provo-cat un disconfort termic deosebit de accentuat. Indiceletemperatură-umiditate a depăşit pragul critic de 80 deunităţi. Şi Orientul Mijlociu s-a confruntat cu o arşiţăcumplită. În Irak temperaturile au atins 50 de grade Celsius,iar în Iran, 73 de grade Celsius. În această perioadă s-auprodus şi fenomene meteo extreme - furtuni violente, ploitorenţiale, descărcări electrice, căderi de grindină etc.Cantităţile foarte reduse de precipitaţii au generat o secetăîngrozitoare. În mai multe zone din ţara noastră s-a instalato secetă pedologică moderată şi extremă care a pârjolitunele culturi. Seceta din Europa a provocat scăderea dras-tică a debitului râurilor, al fluviului Dunărea, îngreunând

navigaţia. Pierderile importante din agricultura ţăriloreuropene vor determina creşterea preţurilor la cereale, pro-duse oleaginoase şi legume. La nivel mondial s-a declanşato criză a uleiului de măsline care s-a scumpit cu 10%. ÎnBulgaria şi Portugalia, seceta a provocat incendii puternicede vegetaţie. Toate acestea sunt consecinţele încălzirii glo-bale şi schimbărilor climatice şi au efecte negative asuprastării de sănătate a populaţiei. În aceste condiţii criza apei,a hranei se va accentua. Ţările membre ale ONU au elaboratrecent un plan de acţiune pentru a eradica sărăcia extremăîn lume, până în 2030, şi a pune sub control schimbările cli-matice şi repercusiunile lor. Se are în vedere eliminareasărăciei sub toate aspectele şi formele sale, şi peste tot înlume, în condiţiile în care un milliard de personae dinAfrica Subsahariană şi din Asia trăiesc cu mai puţin de 1,25de dolari pe zi, iar situaţia se va inrăutăţi o dată cu creştereanumerică a populaţiei Terrei, care va ajunge la 9 miliarde.La nivel mondial există o tendinţă progresivă de creştere atemperaturii aerului. În aceste condiţii grave pentruomenire, preşedintele Statelor Unite ale Americii, BarackObama, cel mai puternic simbol al lumii libere a prezentatpe 3 august 2015, un plan inedit de luptă contra emisiilor degaze cu efect de seră, care prevede o reducere cu o treime aemisiilor de dioxid de carbon (CO2), până în 2030, printr-oreformă a sectorului energetic. Este un plan de limitare aemisiilor produse de centralele electrice. Această iniţiativămeritorie, cu efecte directe asupra schimbărilor climaticevine după Summitul climatic al ONU de la New York, dinseptembrie 2014, la care au participat peste 100 de liderimondiali şi cu mai puţin de şase luni până la Conferinţaasupra climei care va avea loc la Paris. Ea nu este singulară.Preocupat de problema impactului schimbărilor climatice,la începutul lunii noiembrie 2013 preşedintele Obama aînfiinţat un grup care să-i consilieze administraţia, în cepriveşte reacţia în caz de incendii, secete sau alte calam-nităţi. Măsurile propuse de preşedintele american Obamaau la bază argumente solide. Oamenii de ştiinţă susţin că în2013, poluarea cu dioxid de carbon a înregistrat cel mairidicat nivel de până acum, fiind cauzată în special de

China, Statele Unite ale Americii şi India. Strategia prevedemăsuri precise pentru fiecare stat. Centralele electricenaţionale care utilizează combustibili fosili trebuie săreducă emisiile de carbon, în 2030, cu 32%, faţă denivelurile din 2005, extinzându-se folosirea energiilorregenerabile, solare sau eoliene. În esenţă este un planîmpotriva schimbărilor climatice, care trebuie acceptat detoate statele lumii. Anunţul făcut de preşedintele Obamaeste un exemplu de înaltă responsabilitate pentru viitorulplanetei şi al oamenilor.

Rămâne de văzut cum se va materializa această pro-punere valoroasă, care a provocat reacţii puternice în SUA,în rândul republicanilor.

Gestul liderului singurei superputeri mondiale este unulistoric, având şansa să devină primul “Preşedinte Verde”dela Casa Albă. Fiindcă prevenirea poluării, încălzirii globale,schimbărilor climatice şi lupta împotriva lor au o impor-tanţă vitală.

Gheorghe PANTELIMON

CHIOREAN, global inequality

septembrie 2015 15CULTURAvâlceană

Tot mai multe voci responsabile din Europa vorbescdeschis că asistăm, de fapt, lunile acestea, la o ofensivă

demografică musulmană bine organizată şi finanţată asuprabătrânului continent. Deocmadată, cine o finanţează, ong-urileamericane, conform serviciilor secrete austriece sau Kremlinul,cum susţin analiştii NATO, nici nu are aşa de mare importanţăacum. Important, prin consecinţe, trebuie să conştientizăm căaceastă ofensivă musulmană bine organizată, aproape para-mili-tar, cu refugiaţi ce au buzunarele pline de euro şi dolari, atenteazăla democraţia şi caracterul creştin al Europei. Refugiaţii refuzămâncarea oferită de Crucea Roşie, că nu e halal, şi îi iau la bătaiepe poliţişti, localnici sau grănicieri cu răcnete de „Allah Akbar”.Ciudat e că ofensiva refugiaţilor musulmani urmează acelaşiculoar geografic de trecere istorică, spre inima Europei, parcursde otomani la 1529, când au asediat Viena: Grecia, Macedonia,Serbia, Ungaria, Viena. Atunci, ca printr-un miracol, SuleymanMagnificul, cu o sută de mii de ienicieri a fost înfrânt de o micăgarnizoană curajoasă de miliţieni vienezi, care s-au apărat eroic,condusă de celebrul căpitan Niklas Graf Salm. Şi atunci Europanu s-a putut uni împotriva islamizării continentului. Noroc cueroicii apărători vienezi, coordonaţi de un curajos şi legendarcăpitan burghez. În 1683 Viena a fost atacată din nou de hoardelemusulmane, comandate de vizirul Kara Mustafa, dar, grafulvienez Ernst Rüdiger von Starhemberg, cu doar 11.000 de soldaţi,opun o rezistenţă acerbă. Regele polon Sobieski a venit în ajutorşi a zdrobit pe cei peste o sută de mii de ieniceri turci, salvândEuropa de la islamizare.

Anul trecut, consilierul personal al preşedintelui VladimirPutin, inteligentul Andrei Ilarionov, vorbea despre o agendăpolitică ascunsă de islamizare a Europei, prin emigrare forţată aunor mari mase de musulmani. Şi iată că azi asistăm la o nouăinvazie musulmană în Europa, dar nu militară, ci tactic mult maisimplă: demografică. Pretextul la oferit SUA, care a distrusinconştient cu finanţarea „primăverii arabe” şi războiele inutiledin Golf, statele prospere şi stabile, care menţineau masa demusulmani într-o mână de fier. Americanii în politica externă sepoartă ca un elefant în magazinul de porţelanuri. SUA nu se pri-cepe să facă diplomaţie subtilă, ci numai războaie. Vidul de put-

ere creat, haosul şi războiul a oferit pretextul milioanelor demusulmani din nordul Africii şi Orientul Mijlociu să ia cu asaltEuropa pe vechiul drum a lui Suleyman Magnificul: Grecia,Macedonia, Serbia, Ungaria şi Austria spre Germania. Cine le dăbanii o să aflăm. Mulţi bani vin prin Arabia Saudită. Minciunilecă sirienii îşi vând apartamentele din Homs-ul distrus de război eun banc prost. În Petroşaniul românesc din UE, abia dacă sevinde, după un an de zile de la anunţul imobiliar, un apartament.Atunci, cine le cumpără la sirieni apartamentele în zone de războidistruse? Musulmanii duc un război asimetric faţă de europeni.Victoriile se obţin azi demografic. În 1950 în provincia iugoslavăKosovo sârbii aveau o uşoară majoritate etnică, iar în 1990albanezii islamişti erau majoritari, pentru că făceau 8-10 copii şiprovincia a devenit treptat musulmană, ieşind de sub controlulBelgradului. Deja în Franţa, Europa de nord şi Germania suntenclave musulmane, ghetouri şi cartiere care nu mai pot fi contro-late de stat. La Londra, Malmo, Berlinul de vest sau Rotterdam seaplică în anumite cartiere legea „sharia” şi europencele sunt vio-late cu sălbăticie de islamişti şi poliţia refuză de frică să intervină.Nu v-aţi întrebat de ce musulmanii strigă toţi: „Germany,Germany” în faţa camerelor de luat vederi? Istoricul NeaguDjuvara ne-a dat răspunsul: asistăm la o nouă migraţie apopoarelor asupra Imperiului Roman (azi U.E.). Şi atunci, van-dalii, hunii sau ostrogaţii vizau Italia şi Roma, adică inimaImperiului Roman. Azi, sutele de mii de refugiaţi vor numai înGermania, adevăratul centru conducător al Europei. Controlulcentrului va duce la capitularea şi controlul periferiei. Nu văîntrebaţi de ce nişte sirienii, aşa-zişi săraci şi morţi de foame nurămân în Serbia, România sau Bulgaria, ţări europene paşnice şirelativ prospere faţă de iadul războiului din Orientul Mijlociu, darnu, ei strigă doar “Germany, Germany”. Vor să împlânte steagulislamului în inima şi centrul nervos al Europei, pentru a o stăpânidemografic, cultural, politic şi religios. Am fost în cartiereislamiste din Germania, cu o bursă acum câţiva ani, şi am văzutcă acolo musulmanii nu s-au integrat, iar multiculturalismul e uneşec, un fetiş pentru propagandiştii de stânga neo-marxişti,“politicii corecţi”, care vor sfârşi decapitaţi sau violaţi de jihadiştipână la urmă, că nu le vor înţelege dragostea lor egalitaristă de tipcomunist. Efectul politicii permisive de imigrație a Suediei a dusla o ghetoizare a zonelor locuite de imigranții musulmani. După

ce Suedia a ajuns în topul mondial la numărul de violuri și Malmoa devenit unul dintre cele mai periculoase orașe din Europa,poliția suedeză a făcut publică o listă cu 55 de zone unde nu maiare autoritate. În aceste zone, poliția intră escortată de alte efec-tive de poliție și serviciile publice, cum ar fi poșta, ambulanța saupompierii, nu pot intra fără voie de la imigranți și întotdeaunaescortate de efective semnificative de poliție.

Numite de autorități zone de excluziune, aceste ghetouri suntfocare de criminalitate organizată, unde o mare parte din traficulde droguri din Suedia are loc. Adevărul este că Suedia deține ceamai mare rată a violurilor din lume (!), cu peste 69 de violuri lamia de locuitori în 2014. Și această rată este în creştere de la anla an cu peste 10%. Norvegia deține “doar” locul 9 la nivel mon-dial, dupa țări ca Belgia, SUA, Jamaica sau Costa Rica. Un son-daj din 2014 a arătat ca 10% din toate femeile din Norvegia aufost violate cel puțin o dată şi că doar 20% din violuri sunt rapor-tate la poliţie! Ce au în comun aceste ţări? Rata mare de imigranţiafricani şi musulmani, desigur.

Orașe din Norvegia, inclusiv capitala Oslo, au permis sta-bilirea unui număr mare de imigranți non-europeni, ca parte apoliticii sale liberale. Mulţi somalezi si eritreeni și-au făcut dinNorvegia casă, în Oslo numărul de imigranți reprezentând 30%din total. Un alt fenomen, care se datorează imigrației masive dinSuedia, sunt atacurile armate și cu bombă. În mod surprinzător,Malmo, al treilea oraş ca mărime din Suedia, a înregistrat doar în2015 peste 30 de atacuri cu bombă. Ați citit bine, în Malmo auavut loc anul acest atacuri teroriste cu bombă săptămânal.Obiectivele vizate au fost de la secții de poliție, la clădiri admin-istrative, baruri, fie cu grenade sau dispozitive explozive com-plexe. Malmo are 31% din populație formată din imigranți, înmarea lor parte sirieni sau irakieni, musulmanii, reprezentând20% din toți locuitorii din oraş.

Asistăm, fără îndoială, la un război asimetric, la o ofensivămusulmană organizată împotriva Uniunii Europene şi a caracteru-lui creştin al bătrânului continent. Deocamdată, paradoxal, numaiUngaria – la cel mai înalt nivel prin liderul FIDESZ – a tras unsemnal serios de alarmă, în rest la Berlin, Roma, Bruxelles şiParis se dansează sinucigaş dansul mortal al unui multicultura-lism prost înţeles şi aplicat faţă de nişte oameni care vin din altorizont cultural şi care înţeleg gesturile noastre de prietenie şi aju-tor creştin sau stângist, doar ca semne de slăbiciune, la care li serăspunde cu “Allah Akbar” sau cu bâte, violuri şi pietre. Trebuiefăcută selecţia între refugiaţi şi luptători islamişti SI cât mairepede, până nu e prea târziu pentru Europa, care se va transformaaltfel din U.E. în Uniunea Califatului European. (05 oct. 2015)

Ofensiva refugiaţilor musulmani: un pericolpentru creştinism şi în Europa

Valeriu SANDU (Germania)

În perioada 02 – 06 septembrie 2015, printr-un program deexcepţie, oraşul Horezu a sărbătorit 528 de ani de la

atestarea documentară a localităţii. Manifestările au început în seara zilei de 02 septembrie cu

vernisajul expoziției de icoane pe sticlă al pictoriței horezene,Gabriela Dăscălete, care a expus la Centrul de informare și pro-movare turistică peste 20 de creații cu temă religioasă reunitesub genericul „Iubire, cruce și înviere”.

Programul a continuat în ziua de miercuri, 03 septembrie, cuședința festivă a Consiliului local la care au participat; Prefectuljudețului Vâlcea, domnul Dumitru Nicu-Cornoiu, foști și actualiconsilieri locali, foști primari și viceprimari, funcționari publiciși personal contractual din primărie, invitați de onoare, cetățeni.Cu această ocazie, într-un moment plin de emoție, Primaruloraşului Horezu, domnul Fârtat Ilie, a înmânat diploma șihotărârea Consiliului local de acordare a titlului de „Cetățean deOnoare al orașului Horezu”, cunoscutului și apreciatului om decultură și sport, profesorul Nicolae Dinescu, pentru acțiunileculturale și de promovare a localității de unde își are originile,numindu-l “ambasador onorific al orașului Horezu”.

Seara a continuat cu lansarea cărții “Oltenia de sub munte” areputatului scriitor vâlcean, Mihai Sporiș, care a ales aceastălocație și ocazie, ca o recunoaștere a importanței pe care o areorașul Horezu în salba de localități a Olteniei de nord.

Vineri seara, cetățenii orașului Horezu și turiștii care s-auaflat în zonă s-au bucurat de o frumoasă paradă a motocicliștilorși un spectacol de muzică ușoară susținut de Emma&TaviColen, tinerii participanți cântând și dansând împreună cu inter-

preții. Programul zilei de sâmbătă a început cu o frumoasă paradă a

costumelor populare, în fruntea căreia s-a aflat conducereaadministrației publice locale, urmată de Fanfara "GabrielChaborschi" din Rm. Vâlcea, ansamblurile artistice participanteși echipele de elevi participante la Festivalul „Cocoșul deHurez” pentru copii. A urmat un spectacolul folcloric de cânteceşi dansuri populare în cadrul căruia au evoluat ansamblurile:"Liviu Dafinescu” din Baia de Fier – Gorj, "Miorița" dinVaideeni - Vâlcea, "Strugurelul" din Drăgășani - Vâlcea,"Moştenitorii" din Pietrari - Vâlcea, „Alunelul” din Pielești –Dolj, „Marin Cotoanță” din Teleorman, „Steluțe brâncovene” și"Brăduleţul" din Horezu – Vâlcea.

Într-un moment emoţionant și plin de sensibilitate, Primaruloraşului Horezu Fârtat Ilie, senatorul Adrănel Cotescu, deputatulCristian Buican, consilierul județean Romulus Bulacu și alțiinvitați de la nivel județean a premiat 17 cupluri care şi-au

aniversat în acest an 50 de ani şi peste 60 de ani de la căsătorieşi doi tineri care a împlinit vârsta de 18 ani în preajma zilei de 5septembrie, ziua atestării documentare a localităţii, precum și pesportivii câștigători ai competițiilor de fotbal, tenis de câmp șitable.

Seara, horezenii şi invitaţii lor, au dansat, au cântat şi s-aubucurat de un frumos spectacol susţinut de Ansamblul “DoinaGorjului” și trupele „Hora” și „Haiducii”. Festivităţile zilei s-auîncheiat cu superbe jocuri de artificii, spre bucuria miilor de par-ticipanţi.

Ziua de duminică a fost dedicată galei de box organizate deClubul “Flacăra” Horezu la Sala de sport a Liceului ConstantinBrâncoveanu, publicul spectator fiind încântat de măiestriacopiilor şi a tinerilor sportivi.

Într-unul din momentele intervenției sale din timpul festiv-ităţilor, domnul primar, Fârtat Ilie, a spus: „Crearea şi dez-voltarea unor asemenea evenimente, conduce la o promovareintensă a turismului în zona depresionară Horezu, atragerea unuinumăr din ce în ce mai mare de turişti, dezvoltarea unor acti-vităţi conexe în domeniul serviciilor. Pe lângă acestea, trebuiesă avem în vedere dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii dedrumuri și străzi. Anul acesta au fost reabilitate străzile 1Decembrie și Olari, 2 artere importante de circulație turistică, s-a refăcut podul de acces spre Satul de vacanță Vârful Roman, iarîn această toamnă, se vor executa lucrări de asfaltare a străzilorMănăstirii și Bivolărie, de asemenea foarte importante pentrucomunitatea noastră. A fost un an bun. S-a finalizat investiția dereabilitare a ambulatoriului, se vor finaliza în curând alte douăproiecte importante; parcul fotovoltaic și dotarea Centrului deinformare și promovare turistică. În funcție de deschidereafinanțărilor, urmează să dezvoltăm și alte proiecte dorite decetățeni și care au fost, deja, cuprinse în Strategia de dezvoltareeconomică și socială pe perioada 2014 - 2020”.

S.PC

Într-o organizare de excepţie, oraşul Horezu aaniversat 528 de ani de la atestarea documentară

Dumitru Cornoiu la ZileleHorezului 2015

septembrie 2015CULTURAvâlceană16

EXPOZIŢIE DE PICTURĂ RELIGIOASĂ LA HOREZU

Ieri, 02 septembrie 2015, Consiliul local și Primăriaoraşului Horezu, au dat startul evenimentelor con-

sacrate aniversării a 528 de ani de la atestarea documentarăa localității Horezu reunite sub genericul „Zilele oraşului”,la sala de conferințe din cadrul Centrul de informare şi pro-movare turistică fiind organizată o expoziție de pictură reli-gioasă pe sticlă.

Într-un cadru ambiental specific expozițiilor de acestgen, pictorița horezeancă, Gabriela Dăscălete, a expus peste20 de icoane pe sticlă realizate în acest an.

Vădit emoționată la festivitatea de deschidere, doamnaGabriela Dăscălete a spus: “Am început acest proiect„IUBIRE, CRUCE ŞI ÎNVIERE”, pe la mijlocul lunii ia-nuarie. Primul desen, cu care am început proiectul, a fost unînger, căci este dedicat Anei Predoiu, cea mai bună prietenăa mea, care acum un an a plecat dintre noi. Mi-am dorit să

fac ceva numai pentru ea. Am ales să pictez pe fond alb-negru ca să îmi pot exprima dorul şi durerea measufletească pentru Ana. În martie, de Buna Vestire, am fina-lizat proiectul. Apoi, colecția a luat drumul Bucureştiului, laPatriarhie, unde am participat la emisiunea “Talent şi efort”.Acum, iată-mă aici. Sper din tot sufletul ca aceste icoanecare au fost sfințite la Patriarhie să vă umple sufletele delumină și să vă transmită încrederea că, oricât de grea ar fiviața, dragostea este cea care ne face puternici”.

La vernisaj, pe lângă publicul horezean, expoziția s-abucurat de prezența grupului de pictori participanți laTabăra de pictură de la Măldăreşti. Aceştia au apreciat cura-jul şi talentul pictoriței Gabriela Dăscălete, un autodidact înarta redării pe sticlă a scenelor cu tematică religioasă, uniiapreciind-o, atât pentru expresivitatea redată în icoane, câtşi pentru expresivitatea şi emoția ființei sale pe care o dega-jă către public.

Prezent la vernisaj, în cuvântul său de deschidere aexpoziției, Primarul oraşului Horezu, Ilie Fârtat a spus: „Nebucurăm că un concetățean de-al nostru are voința, putereași talentul de a se apleca artei şi, cu precădere, artei cu tem-atică religioasă. Pictorița Gabriela Dăscălete locuieşte laîntrarea în cea mai frumoasă ctitorie a lui ConstantinBrâncoveanu, Mănăstirea Hurezi. Poate că şi acest fapt aorientat-o spre această artă. Gabriela Dăscălete nu este laprima ispravă de acest fel. Este la a treia expoziție şi îidorim cât mai multe. Expoziția este deschisă pe tot parcur-sul acestei săptămâni de sărbătoare la Horezu. Invităm pub-licul horezean, turiştii care se află în oraş în aceste zile, vi-zitatorii Centrului de informare şi promovare turistică sătreacă pragul expoziției și cu siguranță se vor încărca cuemoția mesajului de iubire, cruce şi înviere transmise defiecare icoană a pictoriței Gabriela Dăscălete. Îi mulțu-mim!”

Vasile BLIDARU

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţenilor cu

diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin edi-torului. Autorii păstrează responsabilitatea conţinutului.

Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 25 octombrie 2015

Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEColaboratori: Felix SIMA,

Mihai SPORIŞ,Vasile GREVUŢU, Simona Maria KISSGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCU

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.globalartfusion.com, RevistaInterferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro

Preţ: 3 lei

În toamna anului 2015 a avut loc în viaţa culturală aoraşului şi bibliotecii din Călimăneşti un eveniment

deosebit! Aniversarea a 70 de ani de la naşterea scriitoareiFenia Driva (25 sept. 1945). Festivitatea s-a ţinut în sala delectură a Bibliotecii „A. E. Baconsky” din Călimăneşti; înziua de miercuri 23 sept. 2015 la orele 14,30. Au participatpersonalităţi din oraşele Călimăneşti şi Rm. Vâlcea şi, înalocaţiunile dumnealor, au evocat activităţile de bibliote-cară şi scriitor a sărbătoritei. În a doua jumătate a secoluluiXX d-na Florica Driva şi domnişoara Fenia Driva, mamă şifiică, au slujit cu devotament biblioteca din Călimăneşti şi,împreună cu distinsele colaboratoare, i-au ridicat prestigiulacestei instituţii, care au ajuns printre bibliotecile fruntaşeale judeţului Vâlcea. La această bibliotecă, Fenia Driva alucrat 40 de ani, din care ultimi douăzeci şi în calitate de

bibliotecar şef. După pensionareapentru limită de vârstă a doamneiFlorica Driva, Fenia a continuatactivitatea mamei sale şi a dezvoltat-o pe multiple planuri. A organizatnumeroase manifestări literare, sim-pozioane şi medalioane la care auparticipat scriitori, actori, profesori,medici, ingineri, economişti etc. La unele din acestea aufost invitate personalităţi ale culturii naţionale care ne-auonorat cu prezenţa şi expunerile lor magistrale.

În calitate de bibliotecar şef, Fenia Driva a realizatt fru-moase colaborări cu şcolile oraşului Călimăneşti, cu soci-etăţile literare din jud. Vâlcea şi cu staţiunea balnearăCălimăneşti -Căciulata, şi, pe lângă activitatea sa de bib-

liotecar, a scris peste 10 cărţi majoritatea tratândaspecte din trecutul şi prezentul oraşului Călimăneşti.

În 2006 a devenit membru al „Asociaţiei scriitorilorOlteni”. Iar în primăvara anului 2008 pe când eramembru al Consiliului liberal, împreună cu câţiva con-silieri şi-a adus contribuţia la aprobarea planului deasfaltare a străzilor din oraşul nostru.

Pentru prestigioasa sa activitate de-a lungul anilor afost onorată cu multe premii şi diplome de excelenţă.

Iată cu ce se prezintă sărbătorita noastră, laîmplinirea vârstei de 70 ani.

Sincere felicitări, Fenia Driva. Acum cu acest prilejaniversar, familia Dr.Pansela şi Gh. Mămularu îi urează:

La mulţi ani, sănătate, bucurii, şi să ne mai scrie cărţifrumoase. La mulţi ani Fenia Diva

Dr.Gh. MĂMULARUCălimăneşti

Fenia Driva - 70 ani

ANUNŢ LITERARCătre toţi iubitorii de cultură vâlceni, scriitori, pasionaţi-candidaţi în arta scrisului:

Florentin Smarandache pregăteşte un volum II la „Popasuri Scriitoriceşti pe Olt şiOlteţ”, cu CV-uri, poze, şi 1-2 pagini literare din partea scriitorilor de pe Olt sau Olteţ.Materialele se trimit pe adresa de email al cunoscutului om de cultură româno-american:fsmarandache@gmail.com şi smarandache@yahoo.com