mozaicul 03 - martie 2012it4s.ro/mozaicul 03 - martie 2012.pdf · 2013. 11. 26. · www. revista-mozaicul.ro R evenit în þarã, dupã o lungã rezidenþã cana-dianã, mã întâmpinã,

www. revista-mozaicul.ro

Revenit în þarã, dupã olungã rezidenþã cana-dianã, mã întâmpinã, în

pragul casei,volumul de versurial lui Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag,(coincidenþã?), frumos ambalat ºicu o dedicaþie mãgulitoare, pecare o consider un prietenescsalut de bun-sosit.

Parcurg primele pagini, cu jus-tificatã curiozitate ºi întâlnescalter-ego-ul poetului, acel Vale-Deal, bântuit de frustrãri ºi an-goase, aspiraþii ºi eºecuri, atentla „urcuºurile ºi coborâºurile tru-pului” (efectele trecerii timpului),dar ºi la evenimentele exterioareapte sã articuleze orgolioasa mi-tologie personalã a damnaþiunii.

Confesiune ºi interpelare, po-emele dialogale îºi cautã sensulîntr-un fel de maledicþiune ce pla-neazã asupra destinului unei fi-inþe scindate, având, în acelaºitimp, premoniþia morþii ºi presen-timentul iubirii configurate în vi-itor. Nu întâmplãtor, în contextulde umilinþã asumatã, a cedãrilorîn faþa uzurii existenþiale, („Nu //mai am nici un interes / faþã demine însumi”) apar „mesaje sub-tile” a cãror sursã este de aflat înfierturile magice, în buruienilecatalizând farmece, în vrãji. Nã-rãvit la asemenea practici, poe-tul, ca ºi iubita, contemplã „vre-me îndelungatã aburii / albi ieºiþidin vasul cu / buruieni pentrufãcut farmece de pe plitã”, între-zãrind himere, chemãri obscure,ispite erotice. Un erotism difuzstrãbate multe versuri („În nopþi-le cu lunã plinã”), potenþând ima-gini ale derizoriului ºi perversiu-nii, ce nu exclud, însã, aspiraþiaspre mântuire a omului comun:„Priveºte / în gol, fumând, dupã /ora ei de dragoste chinuitã încadã, cât a / amestecat trãsãturi-le / rememorate ale bãrbaþilor în-frânþi în luptã, / imaginaþi cu tes-ticule de taur: îºi / trage halatulpe sâni, înfriguratã, ascultã / con-centratã clopotul / schitului abiadesluºit dintre cireºii amari” („Pli-nã de decoraþii”).

Într-o lume care se conducedupã exigenþe impuse parcã deordinea tainicã a miracolelor, eulliric trãieºte experienþa dedublã-rilor („Doi în unul”), îºi intero-gheazã simþurile ºi, prins în cap-cana dilemelor („La o nouã des-pãrþire”), îºi exhibã lehamitea,dezolarea, dezorientarea, epuiza-rea, singurãtatea apãsãtoare, su-ferinþa, „acea acutã senzaþie denod în gât, gata sã dea în /plâns...”.

Cartea întreagã devine un so-litar priveghi în pragul trecerii spreneant, mai degrabã o stare de re-verie fragmentatã de impulsurivitale („Stau întins în / sicriul deazi ºi / mã gândesc la tine, dra-

în anul 62-LISnnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 3 (161) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei

gostea / mea”).Exprimarea sincopatã, atât de

proprie stilului profesat de LiviuIoan Stoiciu, nu constituie unobstacol în calea receptãrii rare-lor versuri în cheie gnomicã: „Va-trã: adãpost al sufletului celui dedinaintea / ta, care a murit...”(„Paznic”) ori a acelora unde con-centrarea metaforei atinge uneoriaproape esenþialitatea hai-ku-ului: „mascã verde aruncatã peapã, pe vreme rea ºi / împrãºtie-rea primãverii...” („O ºopârlã”).De altfel, în cromatica poemelor,verdele este privilegiat pentruneaºteptata asociere închis –deschis/ intrare – ieºire/viaþã –moarte.

Un univers compensator/complementar pare sã fie cel ru-ral. Poetul regãseºte locuri pãrã-site demult, reminiscenþe ale uneicivilizaþii strãvechi, supuse agre-siunii modernitãþii. Confruntareacu satul de odinioarã, spaþiu încare sunt conservate cutume,gesturi, vorbe („ce mai faci? Ia,mai plivesc ºi eu niºte pãtrunjel.../ Ai dejugat boii? I-am dejugat: ºile-am / dat coceni sã mãnâncepân-or sã crape... Nu crapã // eiaºa, cu una, cu douã: bre, dar ºila matale / sunt viermãnoase pru-nele anul ãsta. Plus strigãtele /cucuvelelor sunt lungi ºi ele anulãsta...” („Duhneºte”), îi sporeº-te, tocmai prin prozaismul accen-tuat al discursului, sentimentuldeºertãciunii ºi alienãrii.

Versurile adoptã spiritul pro-testatar în încercarea de a rezistaperimetrului ingrat, carceral, re-prezentat de locuinþa la bloc, dea se opune cenuºiului ºi promis-cuitãþii, periferiei pervertite ºiviolente. De remarcat cã „Uniidepind de alþii”, prin jocul întâm-plãrilor, a devenit un poem de ostringentã actualitate: « „ori ei,ori noi!”, aude repetat glasul /acela piþigãiat de la miting. / Mi-ting pe care pãrea aºternut un vãlde umiditate. / Au fost distruºicei mai buni dintre / noi! Bateþitoba... /.../ Vale-Deal întreabã jan-darmii / dacã puºtile acelea alelor / pentru fãcut ordine nu arputea sluji la prezentarea / ono-rului... În // faþa protestatarilor:cu o anume sfialã, îndrãcind / rit-mul neliniºtii...” «.

Naturã conflictualã însã plinãde ingenuitãþi, sceptic împovãratde „ura” ºi „indiferenþa altora”sau de gândul ratãrii (vezi „Mi-cul vierme”), dar mereu gata sãrãspundã provocãrilor multiplecare îl solicitã, în plan social, lite-rar, uman, poetul, prozatorul, dra-maturgul, memorialistul, blogge-rul Liviu Ioan Stoiciu trãieºteacum satisfacþia de a fi prins „apo-calipsa din 2012”.

(dosar coordonat deLuiza Mitu ºi Petriºor Militaru)

semneazã: n Andrei ªerbann Solomon Marcusn George Banun Basarab Nicolescun Simona Modreanun Magda Stavinschin Luiza Mitun Petriºor Militarun Gabriel Nedelea

Basarab Nicolescu, unmare academician românla ceas aniversar

















Universalia

traducere din:Dylan ThomasMartin McDonaghJuan José Millas

Florin Colonaº:Pe urmeledomnului K,la Praga

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 33333 ( ( ( ( (161161161161161), 20), 20), 20), 20), 201212121212

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulAdministraþiei Fondului Cultural Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: În anul 62-LISIn his article, Constantin M. Popa ana-

lyzes the volume of poems signed by Li-viu Ioan Stoiciu, Pe prag, that he consi-ders “a solitary vigil on the verge of trans-ition to nowhere”. l 1

MIªCAREA IDEILOR:Basarab Nicolescu, un academician

român la ceas anivesarAt the age of 70 years, “Mozaicul” has

dedicated an anniversary issue to the greatphysicist and philosopher Basarab Nico-lescu, known as the theoretician of con-temporary transdisciplinarity. SolomonMarcus, George Banu, Simona Modrea-nu, Magda Stavinschi, Luiza Mitu, Petri-ºor Militaru, Gabriel Nedelea. l 3-9

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Granulele gândiriiIn his review, Ion Buzera speaks about

te formulated in moral synthesis and wis-dom hypothesis. l 11

LECTURICosmin DRAGOSTE: Continente din

cuvinteIn his review, Cosmin Dragoste writes

about the travel diary of Constantin M.Popa, Sextant, a book that he sees as anatypical contributions to this diaristic sty-le. l 12

Claudiu VOICILA: «Sextant» a datstartul lansãrilor la Gaudeamus

In his article, Claudiu Voicilã writes achronicle of events from Craiova Gaudea-mus Book Fair which opened with thelaunch of the book Sextant by Constan-tin M. Popa. l 12

Adriana TEODORESCU: Valoarea ºiimaginea cãrãmizii

In her review, Adriana Teodorescu wri-tes about the book Aventuri verticale byXenia Karo which states that she doesnot fall into sin to overestimate her sub-ject of study, as critical discourse and li-terary history restored by archaeologistsoften cumbersome tempted to do. l 13

Constantin M. POPA: Work in pro-gress

IThe second volume of Ion Caraion.Sfârºitul continuu by Aurelian Zisu refersto the essayistic work of the author bornin Pãlici Village, from reviews, studies,pamphlets and controversies toconfessions, commentaries, portraits anddiary pages. l 13

Silviu GONGONEA: Soarele mecanicIn his review, Silviu Gongonea analy-

zes the volume of poems Soarele meca-nic signed by George Serediuc which heconsiders a mature poet with many ex-pressive possibilities. l 14

Cristina GELEP: Rebeliune, incest,

trãdare, brutalitate, crimã, sinucidere înjaponezã

The silent cry is a book in which anexistential drama is kept inside, it is re-pressed and covered by a deep silencewhich erodes the human being. Mitsu, themajor character, reflects this universe ofsorrow, in which incest, murder, suicidebecome a norm and put Mitsu’s capacityto endure to a tough test. l 14

CARTEA CU ZIMÞIMihai GHIÞULESCU: Intelectualii,

politica ºi imposibila minte de pe urmãThe article „Intellectuals, politics and

the post-factum mind” reviews LucianBoia’s most recent book, The history’spitfalls. Romanian intellectual elite betwe-en 1930 and 1950. l 15

SERPENTINEIulian Boldea: „Orice istorie literarã

este ºi o modalitate, superioarã, de dia-log (prin acord, sau, dimpotrivã, prindezacord), cu operele trecutului, cu in-stanþele critice de ieri ºi de azi, cu cei-lalþi autori de istorii literare”

Constantin M. Popa conducted an in-terview with Iulian Boldea about differentliterary issues like criticism and literaryhistory. l 16

Cãtãlin GHIÞÃ: Sorbind martini înCoreea

NNNNNooooo 33333 ( ( ( ( (161161161161161) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

In his article, Cãtãlin Ghiþã analyzesMASH: A Novel About Three Army Doc-tors by Robert Altman, a movie that ma-nages to generate, miraculously, the ima-ge of chaos haunted cheerful cynicism. l17

Ion MILITARU: Eseu despre lanþuri(II)

The hope, memory and number, Pro-metheus corrects not only the schematiccreation of the gods or their productionroutine; by his act, he established the hi-gher court that a judge depriving divinityof all attributes. l 18

Adrian MICHIDUÞÃ: Filosoful Con-stantin Noica. O biografie spiritualã

In his article Adrian Michiduþã writesabout life and work of Romanian philo-sopher Constantin Noica. l 19

ARTSFlorin COLONAª: Pe urmele domnu-

lui K, la PragaIn his article Florin Colonaº raid in the

footsteps of Franz Kafka, one of the lea-ding European writers. l 20

Gheorghe FABIAN: Artiºti din Iran.„Boema” craioveanã

Of the concerts of the OlteniaPhilarmonic in February 2012 it wasposted by the public interest of musiclovers and more special configurationprogram, the symphony orchestra andacademic choir offered under the batonof the great conductor Marius Hristescu.l 21

Constantin CRAITOIU: Liniºtea dedupã furtunã a lui Silviu Purcãrete

In his article, Constantin Crãiþoiu ex-presses his strong impression that he li-ved during the theatrical performance -conceived by Silviu Purcãrete and basedon the play The Tempest by WilliamShakespeare. l 22

This issue is illustrated with photos ofRoxana Ghiþã.

The prose published is signed by GeoConstantinescu.

In our “Translations” section, we pre-sent the work of Spanish writer Juan JoséMillas, translated by Oana-Adriana Duþã,poems of Dylan Thomas, translated byRoxana Ilie and Radu Grigoroiu, and anexcerpt from the play of Martin McDo-nagh, translated by Anca Trancã.Roxana Ghiþã - Oriental Garden 8

able of conte

nts

Foto: Louis Monier

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 33333 ( ( ( ( (161161161161161), 20), 20), 20), 20), 201212121212

Îmi e greu sã scriu despreBasarab Nicolescu. Sun-tem prea apropiaþi, mi-ar

trebui mai multã distanþã. Nume-le lui mijlociu (Eftimie) divulgãapartenenþa sa greceascã. Amân-doi suntem pe jumãtate grecidupã mamele noastre (pe a mea ocheamã Elpis). Prietenia care neleagã e oarecum paradoxalã, cãci,pe plan profesional, ne aflãm lapoluri opuse: el, un emerit savant,mult timp activ la Centrul de cer-cetãri ºtiinþifice din Paris, eu totactiv, dar în teatru, întâi la Cen-trul Internaþional de CercetãriTeatrale al lui Brook la Paris, apoicontinuând sã experimentez laNew York. El, specialist în teoriaparticulelor elementare, eu, „spe-cialist” în teatru, manipulând ele-mente abstracte ale imaginaþieiiluzorii. ªi totuºi, din clipa în carene-am întâlnit, s-a înfiripat întrenoi o prietenie de lungã duratã.Ce ne apropie?

Basarab, un avocat convins alreconcilierii transdisciplinare în-tre ºtiinþã, artã ºi religie, e fasci-nat de cãutarea unui limbaj uni-versal, care sã ne reuneascãacum, aici, pe noi, oamenii mo-derni, în cãutarea unei stãri dearmonie în viaþa fragmentatã pecare o avem. Pot spune cã ºi euîncerc prin teatru sã gãsesc unlimbaj similar, montând, de exem-plu, tragedia anticã în greaca ve-che, o limbã moartã, dincolo delimitele comprehensibile ale vor-birii curente, cu scopul de a treziîn noi acel sunet special, cu rezo-nanþã ca de clopot, care ne uneº-te pentru o clipã – o reverberaþieîn afara timpului.

Cuvintele care neleagã în conversaþie

sunt deseori aceleaºi:fluiditate,

transparenþã, captareamomentului prezent

Întâlnirea cu miraculosul ºinecunoscutul: un alt subiect decare Basarab e pasionat, unde neregãsim camarazi de drum! Con-vingerea sa e cã se poate cãlãtorispre o altã lume, precum perso-najele alegorice care escaladea-zã Muntele Analog al lui RèneDaumal (una din cãrþile cele maiîndrãgite de Basarab), avândconvingerea cã e posibilã trece-rea de la un nivel de Realitate laun alt nivel de Realitate. În ce mãpriveºte, interesul ºi curiozitateapentru descoperirea unui alt ni-vel de realitate mi-au fost inspi-rate de teatrul experimental al luiPeter Brook ºi prin el am ajuns sãmã apropii de învãþãtura lui Gur-djieff. Basarab a ajuns tot acolotrecând prin filosofie, misticã ºiºtiinþã, pornind pe un drum sinu-os de la Jacob Böehme la NielsBohr, Husserl, Pauli pânã la ªte-fan Lupaºcu, ca sã decoleze totcu Gurdjieff. Fiecare în domeniullui am fost atraºi de posibilitatea

Basarab e fascinatde cãutarea unui limbaj universal

unui efort concret de aatinge diferite niveluri derealitate. Cuvintele care neleagã în conversaþie suntdeseori aceleaºi: fluidita-te, transparenþã, capta-

rea momentului prezent. Ele sereferã la o altã calitate de ener-gie. Dacã pare abstract, sã dauun exemplu din teatru, unde fo-losesc des termenul vechi ca-tharsis – care înseamnã un fel demetanoia, o transformare de sta-re a celui care participã în acþiu-nea scenicã, fie actorul sau spec-tatorul: intenþia este ca la sfârºit,atunci când plecãm din teatru,dupã o reprezentaþie, ceva sã sefi întâmplat, ca sã revenim iar înstradã, în realitatea vieþii, schim-baþi, altfel decât am intrat. Îmiimaginez cã Basarab ar explica întermeni mai preciºi acest feno-men. Ar spune: condiþia cathar-sis-ului e una concretã: e nevoiesã fim hrãniþi energetic, sã de-venim mai bogaþi în informaþii însfera numãrului de vibraþii cap-tate. Indiferent de cuvinte, ceconteazã e efectul produs: dorin-þa de a percepe o vitalitate, o spe-ranþã ºi o deschidere pe care rarle simþim în viaþa obiºnuitã. Faptverificat: plecãm de la tragedie,cu scena plinã de morþi, avânddorinþa fierbinte de a trãi, dar dea trãi altfel!

Percepþia vibraþiilor l-apreocupat toatã viaþa

pe BasarabPercepþia vibraþiilor l-a preo-

cupat toatã viaþa pe Basarab, atâtpe planul investigaþiei ºtiinþifice,cât ºi practic, în actul voluntar alevoluþiei sale personale. Pe bunãdreptate, Basarab e convins cãfilosofia nu serveºte la nimic dacãnu poate fi trãitã în mod direct în

viaþa de zi cu zi. ªi acum, chiar curiscul de a fi indiscret, meritã sãdivulg un secret, care confirmãdecizia lui de a se pregãti în sco-pul propriei sale evoluþii, prin lu-crul cu sine însuºi. „Nu existã ini-þiere care poate veni dinafarã.Auto-iniþierea, doar ea existã.Dezvoltarea interioarã, schimba-rea fiinþei depinde exclusiv de fie-care individ, de munca pe careun om trebuie s-a facã cu sineînsuºi”. Basarab a ascultat pildalui Gurdjieff. Deºi a cãlãtoritenorm, a întâlnit oameni remar-cabili care l-au inspirat, a studiatºi a cercetat în toate direcþiileposibile, iniþierea nu s-ar fi pro-dus, dacã impulsul nu venea din-lãuntrul lui.

E vorba de o pregãtire com-plexã, în timp, care afecteazã în-tregul organism, la nivelul trupu-lui, al emoþiei ºi minþii, pentru aface posibilã o adevãratã deschi-dere, o legãturã între vibraþii (ma-teriale, spirituale) ºi propria fiin-þã. Dacã nu te goleºti de tot ba-lastul inutil (automatisme, pre-concepþii, idei vechi acumulate întimp), vibraþiile mai uºoare, maifine, nu au loc sã pãtrundã ºi sãcircule liber. În acest sens, Basa-rab insistã cã fizica modernã ates-tã cã totul este vibraþie. Întâm-plãtor citez din postfaþa pe care ascris-o la cartea mea O biogra-fie, unde afirmã cã „de la neuronla spaþiul interplanetar, totul estevibraþie. Chiar vidul, conform fi-zicii cuantice, este plin de vibra-þii care conþin în mod potenþial,în sânul lor, întreaga realitate vi-zibilã, de la atomi la galaxii. Fizi-cianul nu poate demonstra exis-tenþa unei componente spiritua-le în vibraþiile naturale, dar artis-tul probeazã acest act prin actulsãu creator, într-o complementa-ritate surprinzãtoare a lumii vizi-bile ºi a celei invizibile”. La rân-

dul meu, afirm cã, deºi e preamodest s-o recunoascã, filosofule el însuºi un artist creator. Scri-sul sãu ia deseori forma unuipoem.

La baza prietenieinoastre stã nevoiacomunã de a fi în

cãutarea sacralitãþii

Se simte la Basarab un dornostalgic pentru altceva, nepro-nunþabil, refuzul trãirii exclusivorizontale e categoric, la fel cumaspiraþia verticalã e incontesta-bilã. Aº îndrãzni sã spun, chiardacã pare pretenþios, cã la bazaprieteniei noastre stã nevoia co-munã de a fi în cãutarea sacrali-tãþii.

ªi într-un fel e normal, cãciamândoi am crescut ºi am fosteducaþi în plinã represiune stali-nistã ºi, paradoxal, cred cã astane-a ajutat sã aspirãm spre o altãdimensiune, iar cu timpul, sãaflãm cum sã ne eliberãm de ba-riere, sã avem curaj sã evadãmdin graniþele dictaturii, ale puº-cãriei spirituale ai acelor ani cum-pliþi.

Basarab, când crede în ceva,îºi urmãreºte întotdeauna scopulcu tenacitate, oricât de mari ar fiobstacolele. Înfrângerea nu estepentru el o opþiune. Nimic nudemonstreazã asta mai clar decâtpasiunea ºi perseverenþa cu carea impus miºcarea Transdiscipli-narã. Ea îºi are originea, o spunechiar el, în acea nevoie organicãde a depãºi frontierele, de a înþe-lege concret diversele nivele alerealitãþii. În numele acestei cau-ze, el a depus un efort titanic ºi afost rãsplãtit.

Basarab crede profund într-unnou sistem de educaþie care sã-iajute pe studenþi sã descopere

cum sã trãiascã în relaþie cu alþii,ºi în primul rând cu sine – reveni-rea la esenþial: cãutarea drumuluispre A FI.

ªi aici ne asemãnãm: amândoirevenim constant în România. Eurevin propunând o nouã ºcoalãde teatru prin ateliere de varã încadrul Academiei Itinerante, de-dicate tinerilor, Basarab în cadrulUniversitãþii Babeº-Bolyai, cuintenþia de a transmite, în paralelcu concepte din domeniul ºtiin-þei ºi filosofiei, fragmente dintr-oînvãþãturã ezotericã, un sistemnou de educaþie ce se adreseazãdirect fiinþei, omului ca Om.

Amândoi am rãmasadânc români,

încercând simultan sãfacem parte dintr-o

dimensiune mai largã,cea natural universalã

Mã întreb totuºi de ce e atâtde prezent Basarab în þarã? Camulþi alþii, el e un cetãþean al pla-netei, stabilit în Franþa ºi care cir-culã peste tot ºi totuºi... în ace-laºi timp e foarte legat de loculnaºterii. Deºi are oroare de ges-turile ºi frazele patriotarde, credcã revine pentru cã simte onostalgie pentru acest loc ºi oatracþie, mai mult, o nevoie. Înciuda a tot ce e negativ ºi degra-dant în societatea nouã de con-sum, e ceva aici care îl mobilizea-zã, o anumitã vibraþie, nu ºtiucum s-o numesc (un fel de gero-vital al pãmântului sau de ozonmioritic). ªi din nou ne asemãnam,cãci amândoi am rãmas adâncromâni, încercând simultan sãfacem parte dintr-o dimensiunemai largã, cea natural universalã.Scriind aceste rânduri, am înþe-les mai clar de ce ne-am împriete-nit.

nnnnn ANDREI ªERBAN


În a doua parte a anilor ’60ai secolului trecut, eram înfierbere cu noua mea pasi-

une, poetica matematicã. Tocmaiatunci apãrea cartea lui BasarabNicolescu Cosmologia joculuisecund (1968). Organizarea uni-versului barbian în jurul a treimituri fundamentale avea cevadin rigoarea geometricã a uneifondãri axiomatice, în deplinãconvergenþã cu articolele pe carele publicam în acea perioadã ºicare aveau sã culmineze în Poe-tica matematicã (1970). Mã îm-prietenisem repede cu Basarab ºi,fiind în strânsã legãturã cu aca-demicianul Al. Rosetti, în cadrulpreocupãrilor mele de lingvisti-cã, ºi cunoscând admiraþia aces-tuia pentru Ion Barbu, ne mãrtu-riseam reciproc bucuria de a-lcunoaºte pe valorosul fizician ºiom de culturã. Numai cã, chiar înanul apariþiei cãrþii lui Basarab,acesta pleca în Franþa, cu o bur-sã a Statului francez ºi devenea,la scurt timp, un nume interzis.Pentru a obþine aprobarea plecã-rii în Franþa, Basarab beneficiasede sprijinul acad. Rosetti, pe carecartea lui Basarab îl cucerise.Marele lingvist mã þinea la curentcu evoluþia demersurilor sale înfavoarea lui Basarab ºi de la Ro-setti aflasem ºi momentul în caredemersul s-a încheiat victorios.În câteva zile, Basarab se afla laParis. În condiþiile în care numelesãu intra într-un con de umbrã,eu mi-am luat libertatea de a-iconsacra o întreagã secþiune înPoetica matematica.

Impactul deosebit pecare miºcareadeclanºatã de

Basarab prin variantainiþialã, în francezã, a

Manifestuluitransdisciplinaritatii,cu 474 de citãri l-a

avut în America latinãÎncepea cariera sa de fizician

teoretician la cea mai importantãinstituþie parizianã de învãþãmântsuperior, „Université Pierre etMarie Curie”, unde în 1972 îºi luadoctoratul. Ce s-a întâmplat maideparte? Prefer ca, în loc de o re-latare personalã, sã mã pun în si-tuaþia aceluia care nu-l cunoaºteºi care navigheazã pe internet,pentru a se informa.

Merg pe una dintre cele maiexigente monitorizãri, GoogleAdvanced Scholar, unde lucrãri-le pe care le-ai publicat sunt pre-zentate în ordinea descrescândãa impactului lor, mãsurat prin nu-mãrul articolelor ºi cãrþilor în carelucrarea respectivã a fost citatã;mai mult, aceste articole ºi cãrþisunt explicit indicate ºi se poatemerge pe urma lor, pentru a sevedea natura citãrii. La o primãcãutare, se indicã vreo 600 de lo-curi, la a doua cãutare sunt pre-zentate o mie de locuri în care

nnnnn ACAD. SOLOMON MARCUS

cu Basarab, pe GoogleAdvanced Scholar

una sau alta dintre publi-caþiile lui Basarab a fostcitatã. Menþionez cã nu-mãrul o mie este pragulmaxim, la niciun autor nu

este el depãºit, deºi, în mod vizi-bil, lista, în cazul lui Basarab estemult mai lungã (pe prima sa pagi-nã de la google advanced scho-lar este indicat un total de 1420).O bunã parte, cea mai mare parte,a celor o mie de locuri se referã lalucrãri ale altor autori care l-aucitat pe Basarab ºi se poate ve-dea ºi impactul acestora.

Pe primul dintre cele o mie delocuri se afla varianta în limbaspaniolã a Manifestului transdis-ciplinaritãþii, cu 474 de citãri;semn clar al impactului deosebitpe care miºcarea declanºatã deBasarab prin varianta iniþialã, înlimba francezã, a acestui manifest(235 de citãri) l-a avut în Americalatinã. Varianta în limba englezaocupã locul al treilea, cu 197 decitãri. Dar, atenþie: toate acestecifre ar putea fi depãºite întretimp, ele pot creºte de la o zi laalta, eu le-am citit în ziua de 13februarie 2012.

De la locul al patrulea, aparlucrãrile sale de fizicã, începândcu impactul de 101 citãri, apoi 86,83, 77, 69, 60, 59, 51, 50, 45, 41, 39,35, 33, 32, 28, 21, 11 etc. Cuvintecheie: odderon (cu care se aso-ciazã principala sa contribuþieºtiinþificã în fizicã), hadron. Arti-cole publicate în cele mai exigen-te reviste de fizicã, de exempluPhysical Review, Physical Let-ters. Principal partener în cerce-tare pare a fi P. Gauron, care apa-re aproape sistematic drept coau-tor, apoi D. Bernard ºi L. Lipa-tov. Nu putem urmãri aici mai multdecat primele trei pagini (30 deintrãri) din prezenþa sa pe Goo-gle Advanced Scholar, dar ar fimeritat sã continuãm urmãrirea ºi-i invitãm pe cititori s-o facã, pen-tru edificare. E bine sã se ºtie cãzestrea creatoare a fiecãruia din-tre noi este în bunã mãsurã vizi-bilã pe internet, deci a devenitpublicã, dar din pãcate multe in-stituþii ignorã acest fapt ºi conti-nuã sã promoveze pseudovalori,în conflict cu ceea ce toatã lumeapoate constata.

Nu mai putem rãmanela o culturã a

fragmentului, aceastatrebuie raportatã la

totalitate, care trebuieînþeleasã geografic,

comunicaþional,cultural ºi spiritualSã nu rãmânem însã la aceste

aprecieri predominant cantitativeºi sã încercãm sã conturãm unprofil mai semnificativ al acesteipersonalitãþi. Cu prilejul unei con-ferinþe pe care Basarab a þinut-ola Teatrul Naþional din Bucureºti,spuneam: cultura româneascã arenevoie ca de aer de oameni caBasarab Nicolescu. N-am stat sãdetaliez acolo aceastã afirmaþie.O fac acum, dar nu înainte de amãrturisi cât de mult au însemnatpentru mine întâlnirile cu Basa-rab, interacþiunea noastrã intelec-

tualã, de-a lungul anilor; nu potuita, în aceastã ordine de idei,posibilitatea pe care mi-a oferit-ode a mã întâlni cu Stephane Lu-pasco la locuinþa acestuia.

Un pariu important al culturiiromâneºti (ºi nu numai al ei) con-stã în conectarea mai puternicãla universalitate ºi la o atitudinecriticã, mai selectivã, faþã de tra-diþii, în favoarea nevoilor de în-noire. Aceastã exigenþã a fostexprimatã în toate momentele derãscruce ale istoriei noastre. Amfost mereu prizonieri ai localuluiºi ai tradiþiei nediferenþiate, îndauna deschiderii la nou ºi lalume. Rãsfoind revistele noastrede culturã, constatam cã de mul-te ori apare tendinþa de a se priviîn culori superlative tot felul detradiþii locale, de personalitãþi dinpartea locului, fãrã suficient spi-rit critic ºi fãrã o raportare la uncontext cultural ºi istoric semni-ficativ. Anodinul este frecvent înemisiunile de televiziune. O acþi-une care ar fi putut fi plinã de fru-museþe, reliefarea valorilor dife-ritelor comunitãþi locale, este demulte ori ratatã ca urmare aabordãrii lor în absenþa spirituluicritic ºi fãrã raportare la contextulistoric ºi cultural. Simptomul aces-tui fenomen este tonul apologe-tic, însoþit de o abundenþã desuperlative. Am profitat mereu, la1848, la 1863, la finele secoluluial 19-lea ºi la începutul secoluluial 20-lea, apoi în anii treizeci aisecolului trecut, de o pleiadã deromâni care se întorceau de lastudii în Occident ºi aduceau unvânt proaspat în þarã. Generaþiamea a beneficiat de contactul cuprofesori cu doctorate la Sorbo-na parizianã sau la Göttingen.

Fenomenul s-a repetat dupãlunga noapte care s-a încheiat îndecembrie 1989. Printre intelectua-lii români din Vest, care au adusmesajul unei ere noi, s-a aflat ºiBasarab Nicolescu, acum prezentsistematic în revistele româneºtide culturã ºi în edituri prestigioa-se din Romania. În ce constã acestmesaj? Nu mai putem rãmane la oculturã a fragmentului, aceastatrebuie raportatã la totalitate, caretrebuie înþeleasã geografic, comu-

nicaþional, cultural ºi spiritual.Este vital sã comunicãm cu lumea,sã ne descoperim numitorul co-mun cu cei diferiþi de noi, cu ceicare vin din alte tradiþii, cu cei dinalte domenii de activitate, sã fimdeci pregãtiþi de a frecventa alte-ritatea de orice fel, sã nu confun-dãm alteritatea cu adversitatea, sãnu ne mulþumim sã omorâm tim-pul, sã dorim sã dãm un sens vie-þii noastre.

Iatã o lecþie la careorice intelectual ar

trebui sã reflecteze:sã extragi din

domeniul tãu deinteres acele idei,rezultate, principii

care suntsemnificative pentrucei din alte domenii,pentru ca astfel sã

construieºti poduri decomunicare ºi de

cãlãtorie cãtre ei ºi dela ei spre tine

Un atare proiect include pe celvechi, de integrare a localului cuuniversalul ºi a tradiþiei cu înnoi-rea, dar merge mult mai departe.ªi pentru cã acest proiect trebuiasã poarte un nume, Basarab l-anumit transdisciplinaritate. Esteremarcabil faptul cã totul a por-nit de la domeniul sãu iniþial, fizi-ca cuanticã. A citit acest dome-niu cu aceiaºi ochelari cu carecitise anterior poezia lui Ion Bar-bu, de fapt este greu de spus carea fost mai întâi, deoarece se poa-te spune tot atat de bine cã a cititopera lui Ion Barbu cu ochelariifizicii matematice. A fost, proba-bil, la Basarab un potenþial înnãs-cut, care a prins cheag dupã ce atrecut prin douã experienþe esen-þiale, poezia ºi mecanica cuanti-cã, arta ºi ºtiinþa. Pasul urmãtor,realizat pe parcursul mai multorani, începând cu anii ’80 ai seco-lului trecut, a fost proiectarea înuniversalitate a douã idei esenþi-ale în mecanica cuanticã, plurali-tatea nivelurilor de realitate ºi

principiul terþului inclus. (Pentruacesta din urmã, Basarab trimitela Lupascu, dar la acesta estevorba de transgresare a tuturorcelor trei principii ale logicii aris-totelice). Iatã o lecþie la care ori-ce intelectual ar trebui sã reflec-teze: sã extragi din domeniul tãude interes acele idei, rezultate,principii care sunt semnificativepentru cei din alte domenii, pen-tru ca astfel sã construieºti po-duri de comunicare ºi de cãlãto-rie cãtre ei ºi de la ei spre tine.Basarab s-a dovedit a fi un astfelde constructor de poduri care i-au dat posibilitatea sã ajungã, cugândirea sa, la fiinþe umane apa-rent dintre cele mai îndepãrtate.Priviþi categoriile de oameni cucare a putut intra în comunicareºi i-a câºtigat de partea sa, de-alungul anilor: biologi ºi econo-miºti, ingineri ºi lingviºti, pictoriºi teologi, muzicieni ºi scriitori,filosofi ºi arhitecþi, educatori ºimatematicieni, tineri ºi vârstnici.

La aceastã traversare a lumiiculturale ºi spirituale s-a adãu-gat, inevitabil, traversarea grani-þelor geografice. Îl gãsim în toatecele cinci continente. ªi cu toateacestea îºi rezervã timpul de a fimereu prezent ºi în România. To-tul se petrece în condiþiile în carementalitatea dominantã în cultu-rã, în educaþie, în ºtiinþã este încãcea veche; tocmai de aceea, oa-meni ca Basarab rãmân un termenesenþial de referinþã, pentru a nefi clar unde ne aflãm ºi unde artrebui sã ajungem.

Aflat într-un momentculminant al aventurii

sale spirituale,Basarab Nicolescu

onoreazã atât culturaromânã cât ºi cultura

lumii

Dacã veþi pacurge toate celeo mie de intrãri care apar la nu-mele sãu, pe Google AdvancedScholar, vã veþi da seama de am-ploarea proiectului sãu, dar veþimai descoperi ceva: caracterulmilitant al întreprinderii sale. Nueste un om care se mulþumeºtesã stea între patru pereþi ºi sãscrie, are nevoie de a se afla me-reu faþã în faþã cu oameni cu caresã interacþioneze, el este un ac-tor care mizeazã pe un public pecare sã-l seducã. Face acest lu-cru deopotrivã în Franþa ºi înRomânia, în Mexic ºi în Africa deSud, cu savanþi ºi cu universi-tari, cu studenþi ºi cu educatoarede grãdiniþã, cu politicieni ºi cuscriitori. Tot mai mulþi sunt aceiacare au învãþat care sunt puncte-le principale ale transdisciplina-ritãþii nicolesciene, iar riscul caunii sã transforme aceastãfrumoasã poveste într-o “marotãcu efect de ritual”, cum se exprimaSorin Lavric într-o recenzie la Dela Isarlîc la Valea Uimirii nupoate fi evitat.

Aflat într-un moment culmi-nant al aventurii sale spirituale,Basarab Nicolescu onoreazã atâtcultura românã cât ºi cultura lu-mii.


În cursul vieþii se constitueo memorie impresionantãce reþine fapte ºi gesturi,

vorbe, evenimente, nu însã me-morie staticã ci dinamicã, fluidã,framentarã caci este fisuratã decrãpãturile uitãrii. Trecutul nu eomogen pentru nimeni, în afaraunor mnemoniºti, prizonieri aimemoriei, ca acela cãruia PeterBrook i-a dedicat un spectacol:Sunt un fenomen. Dar ºi acoloasistãm la intervenþia personaju-lui care, pentru a-ºi aminti, com-bina elemente disparate într-unfel de montaj suprarealist: un calºi un tablou, un felinar ºi o veri-ghetã. Modul de a cãlãtori înmemorie devenea pentru prota-gonistul mnemonist o experienþãpoeticã înruditã cu visele lui Cha-gall. Noi, din salã, îi urmãreamstraniile aventuri cu emoþie ºimilã: eroul era sclavul memoriei.Ea îl constituia ºi devenea închi-soare lipsitã de aerul pe care-lintroduce uitarea. Acest specta-col l-am vãzut împreunã cu Basa-rab ºi azi mi-l amintesc ca un epi-sod important cãci am vorbitatunci despre ce ne leagã din tre-cut. Atunci când el nu devineirespirabil ca la personajul lui Bro-ok ºi nu dispare ca la amnezicii acãror despuiere de memorie îitranformã în fantome rãtãcitoare,trecutul permite redescoperireaunor amintiri emblematice, amin-tiri care sclipesc ca niºte diaman-te rezistente la timp unde se re-flectã o identitate, o prietenie,amintiri ce vorbesc despre viaþaºi sensurile ei. Reactivarea lorproduce o satisfacþie particula-rã, e ca ºi cum am redescoperibijuteriile secrete pãstrate în sei-ful memoriei. ªi luminile lor regã-site animã obscuritatea «timpu-lui pierdut».

Nici înlãnþuit al memoriei, nicidezmoºtenit, azi îmi amintesc. ªiastfel compun, ca într-un tabloucubist, imaginea prietenului meu.Separ, aleg, elimin ce mi se paresuperfluu, mã fixez asupra amin-tirilor - reper, aminitirile ce «vor-

nnnnn GEORGE BANU

a vorbi despre Basarab pretindecelui care încearcã sã o facã sãse confrunte cu… complexitatea!

besc» ºi pe care, din când încând, ca acum le dezvãlui pentrua le retrãi ºi asculta. Ocazia uneianiversari, nimc mai propice pen-tru un voiaj retropsectiv pe po-teca urmelor neºterse.

Basarab, un Pico delàMirandola ploieºtean

Mi-am fãcut liceul la Buzãu –urbe caragialescã – alãturi de Plo-ieºti care ne dispreþuia ca oraºmãrunt, fãrã identitate. Nu Bucu-reºtiul, prea îndepãrtat, ciPloieºtiul ne servea de termencomparativ ºi acolo, cu un an maivârstnic, trãia Basarab a cãreiglorie ne intimida pe noicompetitorii în concursurileºcolare, numite Olimpiade deromânã, fizicã, matematicã. El lecâºtiga pe toate… un Pico delàMirandola ploieºtean! Nimeninu-l contesta. Într-o zi, revenindde la Ploieºti, dupã Olimpidaregionalã de românã pe care ocâºtigasem, în trenul spre Buzãu,un coleg matematician, pe care-l

admiram mi-a vorbit despre «fru-museþe» în matematicã. Mi-a datexplicaþii al cãror sens îmi rãmâ-nea strãin, dar sensul principalmi-l amintesc ºi azi: «Existã unfrumos matematic la care puþiniau acces, cãci eu, de exemplu,rezolv problemele, mi-a spusGheorghe Cezar, dar la «frumos»în calcul doar Basarab ajunge».ªi acum mã emoþioneazã aceastãmãrturie a unui matematician carese simþea inapt sã atingã o «fru-museþe» pe care numai colegulsãu inspirat o obþinea; «Într-o ziîl va pasiona Ion Barbu» a proo-rocit cu dreptate Cezar. Nu s-aînºelat. Basarab ne-a deschisdrumul spre poetul – matemati-cian.

- Ti-e dor de cevadin Romania?m-a întrebat el.

- Mie mi-e dor doarde zãpadã.

Pe Basarab, apoi, nu l-am mai

revãzut. Scrisese cartea despreIon Barbu, plecase, mi se pãreaundeva departe, pierdut pentrutotdeauna pânã când într-o zi –la ani de zile dupã aceea – ne-amregãsit, doi emigranþi, într-un ri-dicol magazin de amintiri în Bre-tania, la Pornic. Am cumpãrat fie-care ceva, el o scoicã, eu o mai-muþã ºi am vorbit.

- Ti-e dor de ceva dinRomania? m-a întrebat el.

- Sincer, eu încã nu ºtiu. Deabia am venit.

- Mie mi-e dor doar de zãpadã.Ani de zile aceastã mãrturie

mi-a revenit în minte. Ea rãspun-dea ca un ecou acelei scene de-scrise în Caietele lui Cioran:

«Mã duc la piaþã. În faþa meadouã doamne vorbesc:

- E tare frig!- Mãcar dacã n-ar ninge, rãs-

punde cealaltã.Fãrã îndoialã nu sunt de aici»,

conclude Cioran.Dorul zãpezii, de atunci, ne

leagã. Existã însã ºi un destin alzãpezii cãci un prieten îmi scriaieri: «La Cluj e ger ºi zãpada pareeternã». Noi visãm, aici,«zãpezile de altã datã», ale strãziica ºi ale vietii.

Despre utilitateamelcului, alãturi

de viteza iepurelui…un scenariu filosofic!

A trecut o lungã perioadã pânãcând l-am cãutat pentru a-i pro-pune sã scrie pentru un volumconsacrat lui Peter Brook despreun aspect în care, el, matemati-cianul preocupat de spiritualita-te, era expert: Relaþia secretã ºifecundã a mareului Brook cuGurdjieff. Aveam întâlnire la uni-versitatea Jussieu, unde Basarablucra, dar înainte de a pleca a tre-buit sã treacã printr-o salã de curspentru a discuta ceva cu un co-leg. M-am aºezat într-un colþ întimp ce el, grãbit, dezvolta un ra-

þionament matematic, cu creta înmânã, pe tabla neagrã. Cifre, sem-ne, paranteze…un schimb devorbe cu colegul aflat în primabancã ºi apoi mai departe, cifre,semne, paranteze. În câteva mi-nute totul s-a încheiat ºi am ieºitîmpreunã:

- Cam prostuþ prietenul tãumatematician, am spus eu.

- El îmi e necesar pentru cã euavansez repede, foarte repede ºiel e vigilent ºi vegheazã sã nu sestrecoare vreo eroare.

Despre utilitatea melcului, alã-turi de viteza iepurelui… un sce-nariu filozofic! Basarab resimþeanevoia unui partener lent… ªi aziaceastã complementaritate într-un dispozitiv de lucru mi se pareo lecþie filosoficã.

Basarab se revelaun expert neaºteptat

Apoi l-am auzit vorbind, l-amvãzut cu Lupasco, la UNESCO –ceremonialuri intelectuale, proto-coluri sociale. Dar, din nou, mi s-a descoperit adãugind o altã vir-tute care-mi e strainã ºi m-a sur-prins, în seara în care, fiindu-i in-vitat, a «dirijat» cu o plãcerenedesimulatã o adevãratã orches-trã de vinuri, unele mai rare decâtcelelalte. Basarab se revela unexpert neaºteptat. Un iubitor alsticlelor de excepþie, dar, înaintede plecare, ne-am retras într-uncolþ ºi mi-a expus, de astã datã, ocolecþie de reviste de negãsit decare dispunea în integralitate ºicu care se mândrea asemeni unuivânãtaor ce-ºi expune trofeele.În aceeaºi searã, el pãrea un Ja-nus ce alterna gustul extrem alvieþii cu acela al culturii.

A vorbi despre Basarab pre-tinde celui care încearcã sã o facãsã se confrunte cu… complexita-tea! Ea e cea care se descoperãcând revenim pe urma amintiri-lor. ªi astfel se schiþeazã un portretdin cioburi preþioase!


Problema psihofizicãºi reducþionismul

Problema psihofizicã, atâtde importantã în gândi-rea lui Jung, Pauli ºi Lu-

pasco, pune cu acuitate proble-ma conflictului sãu cu reducþio-nismul. Pentru a lãmuri acest as-pect, trebuie, înainte de toate, sãfacem distincþia între „reducþie“ºi „reducþionism“.

Sensul ºtiinþific al cuvântuluireducþie este urmãtorul: se redu-ce A la B, B la C, C la D etc. pânãla punctul în care ajungem la ceeace se considerã a fi nivelul celmai fundamental. Gândirea uma-nã urmeazã, în fond, acelaºi pro-ces de reducþie. Reducþia este,din multe puncte de vedere, unproces natural al gândirii ºi nu enimic rãu în asta. Singura proble-mã e sã înþelegem ce se gãseºtela capãtul lanþului reducþiei: esteacest lanþ circular? Dacã nu, cumse poate justifica conceptul decapãt al lanþului?

În schimb, reducþionismulºtiinþific este ceva foarte diferit.El desemneazã explicaþia proce-selor spirituale în termeni de pro-cese psihice, care, la rândul lor,sunt explicate prin procesele bi-ologice, care, la rândul lor, suntexplicate prin procesele psihice.Cu alte cuvinte, un om de ºtiinþãcare se conformeazã viziunii co-munitãþii sale reduce spiritualita-tea la materialitate. Reducþionis-mul filosofic rãstoarnã lanþul: elreduce materialitatea la spiritua-litate. Cele douã tipuri de reduc-þionism þin de ceea ce putem numimono-reducþionism. Anumiþi fi-losofi adoptã o abordare dualis-tã: ei considerã cã materialitateaºi spiritualitatea sunt radical dis-tincte. Abordarea dualistã este ovariantã de reducþionism filoso-fic: ea corespunde cu ceea ceputem numi multi-reducþionism.Putem chiar identifica, în litera-tura de tip New Age, încã o for-mã diferitã: cea de inter-reducþi-onism: se atribuie anumite pro-prietãþi de ordin material entitãþi-lor spirituale sau, invers, se atri-buie anumite proprietãþi de ordinspiritual obiectelor materiale.

Poziþia opusã reducþionismu-lui, anti-reducþionismul, se expri-mã prin holism (semnificând cãTotul e mai mult decât suma pãr-þilor sale ºi determinã proprietã-þile pãrþilor sale) ºi prin emergen-tism (care înseamnã cã noile struc-turi, comportamente ºi proprietãþise nasc din interacþiuni relativsimple, care dau naºtere, la rân-dul lor, la niveluri de complexita-te crescândã). Holismul ºi emer-gentismul îºi au propriile dificul-tãþi: ele trebuie sã explice, fãrã sãdea argumente ad hoc, de undevine noutatea.

nnnnn BASARAB NICOLESCU

informaþie fizicã ºi informaþie spiritualã –Jung, Pauli, Lupasco faþã în faþã cuproblema psihofizicã (I)

Vom vedea cã noþiunea trans-disciplinarã de niveluri de reali-tate este crucialã pentru a recon-cilia reducþionismul, atât de ne-cesar în demersul ºtiinþific, ºi anti-reducþionismul, atât de necesarîn studiul sistemelor complexe.

CoincidentiaOppositorum ºiiraþionalismul

hermetic

Vorbind despre resurecþiagândirii hermetice, Umberto Ecoscrie: „ Cunoaºterea hermeticã îiva influenþa pe Bacon, Copernic,Kepler, Newton, iar ºtiinþa canti-tativã modernã se va naºte, prin-tre altele, dintr-un schimb reali-zat cu ºtiinþa calitativã a herme-tismului. […] Totuºi, aceastã in-fluenþã este în mod intim legatãde o certitudine pe care herme-tismul nu o hrãnea, de care nuputea ºi nu dorea sã ia cunoºtin-þã: descrierea lumii se realizeazãconform unei logici a cantitãþii ºinu conform unei logici a calitãþii.Astfel, în mod paradoxal, mode-lul hermetic contribuie la naºte-rea noului sãu adversar: raþiona-lismul ºtiinþific modern. Iraþiona-lismul hermetic va emigra atuncila mistici si alchimiºti, pe de oparte, la poeþi ºi la filosofi, pe dealta, de la Goethe la Nerval ºiYeats, de la Schelling la von Baa-der, de la Heidegger la Jung. ªinu recunoaºtem, oare, în multeconcepþii postmoderne ale criti-cii, noþiunea de alunecare conti-nuã a sensului?1 ”. Puþin mai de-parte, Eco se referã direct la Jung:„Atunci când se opreºte din nouasupra vechilor doctrine herme-tice, Jung repune problema gnos-ticã a redescoperirii unui Sineoriginar2 ". În fine, Umberto Econe descrie în ce constã derivahermeticã: „Caracteristica princi-palã a derivei hermetice ni s-apãrut a fi abilitatea necontrolatãde a aluneca de la semnificat lasemnificat, de la asemãnare laasemãnare, de la o conexiune laalta […] semioza hermeticã […]asumã cã orice […] poate trimitecãtre orice altceva, tocmai pen-tru cã existã un subiect transcen-dent puternic, acel Unu neopla-tonician. Acesta – fiind principiulcontradicþiei universale, loculCoincidentiaei Oppositorum,strãin oricãrei determinãri posi-bile ºi, prin urmare, în acelaºi timpTot, Nimic ºi Sursa Indicibilã aTuturor Lucrurilor – acþioneazãastfel încât orice lucru se conec-teazã la orice altceva, datoritãunei pânze de pãianjen labirinti-ce de referinþe mutuale. […]aceastã lume invadatã de semnã-turi ºi guvernatã de principiulsemnificaþiei universale permitea

efecte de alunecare necontenitãºi de respingere a oricãrui semni-ficat posibil3 ”.

Diagnosticul lui Umberto Ecoeste seducãtor, dar se sprijinã peo eroare totodatã logicã ºi epis-temologicã.

Existã, cu certitudine, o confu-zie, care se traduce printr-un inac-ceptabil amestec de niveluri deînþelegere. Nivelul de înþelegere lacare se situeazã gândirea lui Jungeste radical diferit de acela, ivitdintr-o reducþie sau alta, al parap-sihologiei, al miºcãrii New Agesau al iraþionalismului hermeticcontemporan. Cum s-a pututproduce o asemenea confuzie?

Fondul problemei:ne-am cufundat

prea mult în secolulal XVII-lea

Dificultatea unui rãspuns esporitã de faptul cã suntem con-fruntaþi cu adevãraþi mutanþi.Jung este un mutant, necesar-mente solitar, în domeniul sãu,care aparþine ºtiinþelor aºa-zis„umane” sau „moi”. ªi Pauli esteun mutant, în domeniul sãu, careaparþine ºtiinþelor aºa-zis „exac-te” sau „dure”. Cât despre Lu-pasco, el este mutantul mutanþi-lor, cu a sa logicã a contradicþiei.

E drept cã Pauli e un mutantmai puþin solitar, cãci fizica a su-ferit o mutaþie colectivã fãrã pre-cedent, prin apariþia mecaniciicuantice.

Dar cei trei mutanþi se con-fruntã cu exact aceeaºi problemã:non-conformitatea fenomenelorpe care le studiazã cu modelul deRealitate care domnea, incontes-tabil, în vremea lor. Nu erau posi-bile decât douã atitudini în faþaacestei situaþii resimþitã, cu sigu-ranþã, în plan personal, ca dra-maticã.

Prima soluþie constã în eluda-rea problemei, punând, pur ºi sim-plu Realitatea între paranteze, cape un concept ontologic obscurºi non necesar pentru progresulºtiinþific. Este calea pe care au ur-mat-o, ºi o urmeazã încã, majorita-tea oamenilor de ºtiinþã.

Jung, Pauli ºi Lupasco au alescalea infinit mai grea ºi mai spi-noasã – cea a inventãrii (sau, poa-te, a descoperirii) unui nou modelde Realitate. „Când omul de pestradã spune «realitate», se gân-deºte la ceva evident ºi bine cu-noscut – scrie Pauli. În schimb,pentru mine, formularea unei noiidei de realitate e sarcina cea maiimportantã ºi mai anevoioasã aepocii noastre. [...] Ceea ce am înminte – provizoriu – este ideea derealitate a simbolului. Pe de o par-te, un simbol e rezultatul unui efortuman ºi, pe de alta, indicã existen-

þa unei ordini obiective în cosmos,din care oamenii nu reprezintãdecât o parte4 ".

Interogaþia referitoare la rolul,poate esenþial, pe care experien-þa depresivã l-a jucat în elabora-rea gândirii lui Jung ºi a lui Pauli,este cu totul justificatã.

În cazul lui Jung, ea are ca ima-gine de fundal un prea gol deintelect, gândirea fiind blocatã,suspendatã la porþile regatuluiinconºtientului. Una dintre celemai vii urme ale acestei experien-þe este superba lucrare Cele ºaptepredici ale morþilor5 . Mãrturialui Jung însuºi este capitalã ºi lip-sitã de orice ambiguitate: „Aniiîn timpul cãrora îmi ascultam ima-ginile interioare au constituit ceamai importantã perioadã a vieþiimele, pe parcursul cãreia au fostdecise toate lucrurile importan-te. Cãci atunci au început sã sedezvolte, iar detaliile ulterioarenu au fost decât dezvoltãri, ilus-trãri ºi lãmuriri. Întreaga mea ac-tivitate ulterioarã a constat în ela-borarea a ceea ce þâºnise din in-conºtient pe parcursul acelor ani,care l-a început m-a inundat. Ace-ea a fost materia primã pentru ooperã de o viaþã“6 .

În cazul lui Pauli, a fost vorbamai degrabã de un prea plin alintelectului. Pauli a fost un copilminune. La vârsta de 19 ani, elera deja autorul unui volum enci-clopedic despre teoria relativitã-þii, volum elogiat de însuºi Ein-stein. La 24 de ani, el a fãcut des-coperirea sa majorã pe plan ºtiin-þific – principiul de excluziune –care îi poartã numele ºi pentrucare i-a fost acordat premiul No-bel, în anul 1945. Urma cea maivie a acestei experienþe este con-vingerea sa cã cea mai impor-tantã problemã a timpului nos-tru este problema psiho-fizicã –relaþia între spirit ºi materie –,problemã pe care avea sã o apro-fundeze pânã la sfârºitul sãu pre-matur. Pentru Pauli, natura holis-ticã a unus mondus implicã stãri-le care descriu domeniile materi-al ºi spiritual ce sunt imbricate.El este de pãrere cã ºtiinþa viito-rului va concepe realitatea cafiind în acelaºi timp fizicã ºipsihicã, mergând, în acelaºi timp,dincolo de fizic ºi de psihic7 . Darce poate explica sentimentuldifuz de pericol reprezentat degândirea lui Jung, Pauli ºi Lupas-co?

Fondul problemei este relativsimplu ºi poate fi exprimat prinformula lapidarã a lui Pauli, utili-zatã în repetate rânduri, în formeuºor diferite, în corespondenþa sacu Fierz: ne-am cufundat preamult în secolul al XVII-lea8 . Cualte cuvinte, dacã civilizaþia occi-dentalã persistã pe calea pericu-loasã a unei separãri prea brutaleîntre subiect-obiect, ºtiinþã-religie,fizicã-metafizicã, cauzal-acauzal, ocatastrofã va fi iminentã.

Sarcina cea maiimportantã a timpuluinostru: o nouã idee

de RealitateJung, Pauli ºi Lupasco nu s-

au mulþumit sã constate existen-þa unui focar de distrugere po-tenþialã a civilizaþiei noastre oc-cidentale. Ei îºi pun problemaconstruirii unui nou model deRealitate, în acord cu experienþapsihologicã, dar ºi cu experienþamicrofizicã.

Pasul urmãtor era aproape in-evitabil: atât Jung, cât ºi Pauli ºiLupasco recunosc, pe cãi diferi-te, existenþa unui isomorfism în-tre lumea cuanticã ºi lumea psi-hicã. În Franþa, cu puþin timp îna-inte de Jung ºi Pauli, Lupasco aajuns la aceeaºi concluzie9 . Dealtfel, tãcerea jenatã care încon-joarã lucrãrile lui Jung, Pauli ºiLupasco în lumea filosofilor e deaceeaºi naturã. Deoarece conse-cinþele acceptãrii unui asemeneapunct de vedere ar fi imense ºichiar incalculabile: un asemeneaisomorfism ar pune sub semnulîntrebãrii întreaga evoluþie a lu-mii moderne, de la Galilei pânã înzilele noastre. Dar aceastã recon-siderare nu e negatoare: ea ceredoar o întoarcere la sursele mo-dernitãþii, întoarcere îmbogãþitãcu toatã experienþa aventurii teh-noºtiinþei.

Modelul de Realitate propusde Pauli poate fi rezumat în sche-ma avansatã de Laurikainen10 :Observatorul este separat de realprin zidul inconºtientului.

La prima vedere, realul lui Paulieste practic identic cu „realul voa-lat” al lui d’Espagnat11 . Existã,totuºi, o diferenþã capitalã: iso-morfismul dintre lumea psihicã ºilumea cuanticã este absent lad’Espagnat. Într-o scrisoare cãtreFierz din 5 martie l957, Pauli scriecã este rezonabil sã considerãmcã pânã ºi materia zisã „inertã”prezintã slabe componente psihi-ce12 . Asemenea consideraþii ar ficu siguranþã respinse de d’Espag-nat, dar ele sunt prezente în operalui Lupasco13 .

Principiul generalal incertitudinii

Metodologia transdisciplina-rã permite formularea unui prin-cipiu general al incertitudinii, reu-nind toate disciplinele, atât ºtiin-þele exacte, cât ºi ºtiinþele uma-ne. Acest principiu ne spune cãactualizarea unui nivel de Rea-litate implicã potenþializareatuturor celorlalte niveluri deRealitate. În plus, actualizareaObiectului implicã potenþializa-rea Subiectului ºi, în mod reci-proc, actualizarea Subiectuluiimplicã potenþializarea Obiec-tului. Altfel spus, actualizareainformaþiei fizice implicã poten-þializarea informaþiei spiritua-le ºi, reciproc, actualizarea in-formaþiei spirituale implicã po-tenþializarea informaþiei fizice.

Transidisciplinaritatea studia-zã, aºa cum indicã sufixul „trans“,ceea ce este în acelaºi timp întrediscipline, ceea ce strãbate dife-ritele discipline ºi ceea ce estedincolo de orice disciplinã. Fina-litatea sa este înþelegerea lumiiactuale, iar unul dintre imperati-vele acesteia este unitatea cu-noaºterii. Termenul „transdisci-plinaritate“ a fost introdus în anul

[Conferinþã în cadrul Colocviului internaþional „C. G. Jung dupã 50de ani: de la divin în om la ºtiinþa de astãzi – o cale transraþionalãºi transdisciplinarã“, organizatã de cãtre Institutul Internaþional

de Psihanalizã ºi de Psihoterapie Charles Beaudoin, UniversitateaLiberã din Bruxelles, Bruxelles, 12 noiembrie 20011]

ð


M-am întâlnit cu ope-ra lui Basarab Nico-lescu în vara anului

2010, când un bun prieten m-ainvitat la o cafea sã-mi vorbeas-cã despre transdisciplinaritate,dupã ce-mi pusese în braþe car-tea lui Rène Daumal, MunteleAnalog. Îmi testase, fãrã sã mãprevinã în vreun fel, capacitateade a înþelege intuitiv o cunoaºte-re pe care cei mai mulþi o dobân-desc prin ani buni de cercetare ºicãutare practicã. Cuvântul mi s-a pãrut atunci exotic, dar percu-tant. Intuiam cã are sã înceapãpentru mine o cãlãtorie spre ceva

nnnnn LUIZA MITU

Mi-am dat seama în acel momentcã bariera impusã de obicei întreprofesor ºi student este doar oproblemã de voinþã ºi cã reduce-rea la tãcere a gândirii obiºnuite,mono-reducþioniste, pe care ceimai mulþi universitari mizeazã întransmiterea informaþiei, este po-sibilã. Cel de-al doilea moment îlcontituie întâlnirile la cafea pecare Basarab Nicolescu le fãceaîn pauzele dintre cursuri cu fie-care dintre studenþii sãi. Existã laBasarab Nicolescu o curiozitatenaturalã, fãrã niciun strop deemfazã în a-ºi cunoaºte personalstudenþii. Nu mai vorbesc de ener-gia debordantã de care dã dãva-dã ºi de dispoziþia de a acorda unrãgaz din timpul sãu în a-l cu-noaºte pe celãlalt. Basarab Nico-lescu are capacitatea de a stabililegãturi nu numai între cele mai

1970, de cãtre Jean Piaget14 .Gândirea ºtiinþificã singurã nu

poate epuiza bogãþia nivelurilorde realitate. Ei trebuie sã i seadauge gândirea simbolicã. Gân-direa simbolicã devine operantãdacã Realitatea este, într-adevãr,structuratã în niveluri. În limba-jul ºtiinþific, asta ar corespundeexistenþei nivelurilor de materia-litate în Naturã. Într-adevãr, trans-disciplinaritatea realizeazã unita-tea între limbajul ºtiinþific ºi lim-bajul simbolic, evitând capcanaunei formalizãri matematice, totalnepotrivitã atunci când este pre-zent Subiectul. Numãrul indefinitde aspecte ale unui simbol nuînseamnã nicidecum cã simboluleste imprecis, vag sau ambiguu.Adevãrat este contrariul: o defi-niþie exactã implicã, de fapt, o ine-xactitate a sensului, mutilare asimbolului. Exactitatea este cutoate acestea prezentã, tocmai îninvariabilitatea ascunsã dincolode multiplicitatea indefinitã deaspecte ale unui simbol. Lecturaunui simbol se supune, astfel,principiului general al incertitu-dinii, a cãrei manifestare particu-larã este reprezentatã, printre al-tele, de relaþiile fizice de incerti-tudine ale lui Heisenberg. Sim-bolul ºi logica terþului inclussunt în mod intim legate.

Nivelurile de realitate ale Ob-iectului ºi ale Subiectului, terþulinclus ºi complexitatea definesc

metodologia transdisciplinaritã-þii15 . Ele induc un izomorfism în-tre diferitele domenii ale cunoaº-terii, determinând astfel o struc-turã fractalã a Realitãþii. Aceºti treipiloni ai cunoaºterii transdiscipli-nare sunt sursa unor noi valori.

Noþiunea cheie a transdiscipli-naritãþii este cea de „Niveluri derealitate“.

Existã, cu siguranþã, o coeren-þã între diferitele niveluri de reali-tate, cel puþin în lumea naturalã.Într-adevãr, o vastã autoconsis-tenþã pare sã domine evoluþiauniversului, de la infinitul mic lainfinitul mare, de la infinitul scurtla infinitul lung.

Coerenþa nivelurilor este ori-entatã: existã o sãgeatã asociatãtransmiterii de informaþii de la unnivel la altul. În consecinþã, coe-renþa, dacã ar fi limitatã numai lanivelurile de realitate, s-ar opri lacel mai „înalt“ nivel ºi la cel mai„jos“ nivel. Pentru menþinere acoerenþei ºi dincolo de acestedouã niveluri limitã trebuie sãconsiderãm cã ansamblul nivelu-rilor de realitate se prelungeºteprintr-o zonã de non-rezistenþã laexperienþele, reprezentãrile, de-scrierile, imaginile ºi formalizãrilenoastre matematice. În aceastãzonã nu existã niciun nivel derealitate.

Ansamblul nivelurilor de Re-alitate ºi zona sa complementarãde non-rezistenþã constituie Ob-

iectul transdisciplinar ºi, respec-tiv, Subiectul transdisciplinar.

Structura de ansamblu a nive-lurilor de realitate este o structu-rã complexã: fiecare nivel esteceea ce este, deoarece toate ce-lelalte niveluri existã, la rândul lor.

Cele douã zone de non-rezis-tenþã, a Obiectului ºi a Subiectu-lui transdisciplinar, trebuie sã fieidentice, astfel încât subiectultransdisciplinar sã poatã comu-nica cu Obiectul transdisciplinar.Fluxului de informaþie care traver-seazã într-o manierã coerentã di-feritele niveluri de realitate alesubiectului îi corespunde un fluxde conºtiinþã care traverseazãîntr-o manierã coerentã diferiteleniveluri de realitate ale subiectu-lui. Cele douã fluxuri se aflã într-o relaþie de izomorfism, datoritãexistenþei unei singure zone denon-rezistenþã. Zona de non-re-zistenþã joacã rolul de terþ as-cuns, care permite unificarea, îndiferenþierea lor, a Subiectuluitransdisciplinar ºi a Obiectuluitransdisciplinar. Ea permite ºi re-clamã interacþiunea dintre sub-iect ºi obiect.

Existã o mare diferenþã întreterþul ascuns ºi terþul inclus: ter-þul ascuns este alogic, deoareceeste situat integral în zona denon-rezistenþã, în timp ce terþulinclus este logic, deoarece se re-ferã la contradictoriile A ºi non-A, situate în zona de rezistenþã.

existã laBasarab

Nicolescuo curiozitate

naturalã de a-lcunoaºte pe celãlalt

existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã laBasarab



existã la Basarab Nicolescu o curiozitatenaturalã de a-l cunoaºte pe celãlalt

ce cãutam de multã vre-me, dar pe care nu-l pu-team denumi. În 2011 amavut plãcerea de a-l cu-noaºte personal pe aca-demicianul Basarab Nico-

lescu la cursul doctoral intensivpe care l-a þinut în lunile martie ºimai la Universiatea Babes Bolyaidin Cluj-Napoca. Eram evidentemoþionatã de personalitateaacestuia, dar nerãbdãtoare sã-laud vorbind. Voi evoca trei mo-mente din întâlnirile mele cu pro-fesorul Basarab Nicolescu, mo-mente care-l definesc pe deplin,în primul rând ca om. Ceea ce m-a frapat chiar din prima zi a cur-sului a fost modul în care Basa-rab Nicolescu a stabilit cu toþi ceiprezenþi, majoritatea venind din-spre ºtiinþele umane, o legãturãafectivã: „Sã nu vã fie teamã!”

diverse discipline, ci mai ales în-tre oameni, reuºind, dacã nu sã-þi schimbe viziunea asupra ceeace numim realitate, atunci cel pu-þin sã-þi ridice întrebãri cu privirela modul tãu de a fi prezent înlume: ...Înþelegerea lumii prezen-te presupune înþelegerea sensu-lui propriei noastre vieþi ºi alpropriei noastre morþi în aceas-tã lume (p. 57, Basarab Nicoles-cu în Transdisciplinaritatea.Manifest, Polirom, Iaºi, 1999).

Se spune adesea cã academi-cianul ºi-a trãdat prin metodolo-gia transdisciplinarã, pe care oimpune ca legãturã armonioasãîntre diferitele mentalitãþi ºidiversele discipline, domeniulsãu de activitate, fizica. Simplerãutãþi nefondate, venite fie dinignoranþã, fie din neînþelegere.Basarab Nicolescu foloseºte

imaginarul cuantic pentru a-ideschide celui mai neavizat cititoro portiþã spre fascinanta lume ainvizibilului ºi implicit spre opercepþie interioarã a ceea ce amputea fi sau deveni noi înºine.

Cel de-al treilea moment ºi ul-timul pe care-l voi aminti în acestcontext este un îndemn pe careacademicianul mi l-a adresat, fãrãmorga filosofului sau a omului deºtiinþã, când luam masa împreu-nã cu colegii de doctorat: „Sã nu-þi fie milã de tine!” Impactul afir-maþiei a fost pentru mine un mareStop! o resuscitare a vechiuluimeu mod de a acþiona. Acum în-þeleg cã numai astfel te poþi au-tocrea pe mãsurã ce te cunoºti.

La mulþi ani, Domnule Profe-sor!

Dar existã ºi o similitudine. Celedouã unesc contradictoriile A ºinon-A – în cazul terþului inclus –ºi Subiectul ºi Obiectul – în cazulTerþului Ascuns. Subiectul ºiObiectul sunt contradicþiile su-preme: ele traverseazã nu numaizona de rezistenþã, ci ºi zona denon-rezistenþã.

Rolul rezervat Terþului Ascunsºi terþului inclus în abordareatransdisciplinarã a Realitãþii nueste, în fond, atât de surprinzã-tor. Cuvintele trei ºi trans au ace-eaºi rãdãcinã etimologicã: „trei“înseamnã „transgresiunea lui doi,ceea ce este dincolo de doi“.Transdisciplinaritatea este trans-gresiunea dualitãþii care opuneconceptele binare: subiect-ob-iect, subiectivitate-obiectivitate,materie-conºtiinþã, naturã-divin,simplitate-complexitate, reducþi-onism-holism, diversitate-unita-te. Aceastã dualitate este trans-gresatã de unitatea deschisã careînglobeazã atât Universul, cât ºifiinþa umanã. În viziunea trans-disciplinarã, pluralitatea comple-xã ºi unitatea deschisã sunt douãfaþete ale aceleiaºi realitãþi unice.

Terþul ascuns, în relaþia sa cunivelurile de realitate, este fun-damental pentru înþelegerea ace-lui unus mundus descris de cã-tre transdisciplinaritate16 . Reali-tatea este Una, în acelaºi timpunicã ºi multiplã. Dacã se limitea-zã la Terþul Ascuns, unitatea estenon-diferenþiatã, simetricã, eaeste situatã în non-timp. Dacã selimiteazã la nivelurile de Realita-te, nu existã decât diferenþe, disi-metrii, situate în timp. Conside-rarea simultanã a nivelurilor deRealitate ºi a Terþului Ascuns in-troduce o spargere a simetriei luiunus mundus. Într-adevãr, nive-lurile de Realitate se nasc dinaceastã spargere a simetriei in-trodusã de cãtre timp.

Cunoaºterea nu este nici ex-terioarã, nici interioarã: ea este înacelaºi timp exterioarã ºi interi-oarã. Studiul Universului ºi stu-diul fiinþei umane se susþin reci-proc. Experienþa trãitã ºi experi-enþa propriului sine au aceeaºivaloare cognitivã ca ºi cunoaº-terea ºtiinþificã.

Un Eros extraordinar, neaºtep-tat ºi surprinzãtor traverseazã ni-velurile de Realitate ale Obiectu-lui ºi nivelurile de Realitate aleSubiectului. Artiºtii, poeþii, oame-

nii de ºtiinþã ºi misticii din toateepocile au depus mãrturie despreprezenþa acestui Eros în lume.

Traducere din limba francezã deMarius-Cristian Ene

1 Umberto Eco, Les limites de l’in-terprétation, Grasset, 1992, p. 58.

2 Ibid., p. 613 Ibid., p. 370.4 Scrisoare a lui Pauli cãtre Fiers12

august 1848, in K. von Meyenn,Wolfgang Pauli. WissenchaftlicherBriefwechsel, Band 1V, Teil I: 1940-1949, Berlin, Springer, 1993, p. 559

5 Christine Maillard, Les sept ser-mons aux morts de Carl GustavJung, Presses Universitaires de Nan-cy, 1993. Textul lui Jung este citatintegral la începutul acestei cãrþi, întraducerea francezã a lui ChristineMaillard.

6 C. G. Jung, Ma vie, Souvenirs,rêves et pensées recueillis par Anie-la Jaffé, traduits par Roland Cohenet Yves Le Lay, Paris, Gallimard,Collection „Témoins”, 1992, p. 232.(Prima ediþie a acestei lucrãri a fostpublicatã în 1966, sub direcþia lui Dr.Roland Cohen)

7 Scrisoare a lui Pauli cãtre Pais,17 august 1950, in K. von Meyenn,Wolfgang Pauli. WissenchaftlicherBriefwechsel, Band 1V, Teil I: 1950-1952, Berlin, Springer, 1993, p. 152.

8 vedeþi, de exemplu, scrisoarealui Pauli cãtre Fierz din 13 octom-brie 1951, în K. V. Laurikainen, Bey-ond the Atom , op. cit., p. 40.

9 Stéphane Lupasco, L’expérien-ce microphysique et la pensée hu-maine, Paris, Presses Universitairesde France, 1941 (réédité par les Edi-tions du Rocher, Monaco, 1989,Collection „L’esprit et la matière”,avec une préface de Basarab Nico-lescu).

10 K. V. Laurikainen, Beyond theAtom , op. cit., p. 177.

11 Bernard d’Espagnat, A la re-cherche du réel, Paris, Gauthier-Vil-lars, 1981.

12 Scrisoarea lui Pauli cãtre fierz,5 martie 1957, în K.V. Laurikainen,Beyond the Atom, op. cit., p. 84-85.

13 Stéphane Lupasco, Les troismatières, Paris, 10/18 Julliard, 1970.

14 Jean Piaget, L’épistémologiedes relations interdisciplinaires, inL’interdisciplinarité - Problèmesd’enseignement et de recherche dansles universités, OCDE, Paris, 1972,comptes-rendus d’un colloque qui aeu lieu à Nice en 1970.

15 Basarab Nicolescu, La trans-disciplinarité, manifeste, Rocher,Monaco, Collection «Transdiscipli-narité», 1996.

16 Basarab Nicolescu, Qu’est-ceque la Réalité?, Liber, Montréal,2009.

ð


Dragã Basarab, nu-miimaginez, în acest mo-ment aniversar, cã aº

putea scrie rece ºi impersonaldespre tine, care, alãturi de alþimagicieni ai spiritului, precumLupasco, sau Fondane, sau Cio-ran, ai reuºit sã introduci afecti-vitatea ºi acel „terþ tainic inclus”în lumea altfel searbãdã ºi glacia-lã a intelectului. Mulþi te-au pri-vit, poate, cu surprindere – cecautã „sacrul” în cunoaºtereaºtiinþificã? Ce rãmîne „voalat” înfaþa microscoapelor, telescoape-lor ºi ecuaþiilor fizicii matemati-ce? Unii au înþeles, între timp.

Parcã te vãd ºi acum la Paris,cu vreo doisprezece ani în urmã,cînd împrejurãrile ne-au adus faþãîn faþã, iar eu eram împietritã deemoþia întîlnirii cu un personajdespre care citeam în cãrþi ºi re-viste, dar de care nu mi-aº fi ima-ginat vreodatã cã-mi va fi dat sãmã apropii, ba mai mult, cã îºi vaîntîrzia privirea ºi zîmbetul asu-pra mea, necum cã vom deveniprieteni… E greu de spus ce m-afascinat mai mult atunci, coamaleoninã – aurã strãlucitoare înjurul unui cap einsteinian –, dul-ceaþa graiului, simplitatea abor-dãrii, siguranþa ºi conºtiinþa desine deloc scorþoase ºi vanitoa-se, dimpotrivã senine, cordiale ºidestinse, rigoarea ºi seriozitateasavantului, îmbinate cu înþelep-ciunea autenticã ºi îngãduinþafaþã de slãbiciuni ºi ignoranþã, pecare doar un suflet cu adevãratmare le poate nutri ºi exprima, in-tensitatea prezenþei, profunzimeafiecãrui schimb de idei sau opi-nii, curiozitatea curatã, de copilcu ochii veºnic larg deschiºi asu-pra lumii…

Nu ºtiu ce va ieºi laivealã cînd Dumnezeuva deschide cutia, darcu certitudine mi s-aschimbat viziunea

despre lume ºiînþelegerea vieþii…Nu ºtiam mai nimic despre fi-

zica cuanticã ºi nici transdiscipli-naritatea nu-mi era familiarã, darintuiam ceva, de cîþiva ani, sim-þeam nevoia unei alte abordãri aRealitãþii (de la tine am înþeles cãe plasticã, modulabilã, interacþi-onînd cu noi în permanenþã ºiimplicîndu-ne în modul cel maiconcret, ceea ce ne sporeºte ºilibertatea ºi responsabilitatea), aunei alte perspective analitice,inclusiv în domeniul literaturii.Aveam însã nevoie de un declic.Cu infinitã rãbdare ºi tact de în-vãþãtor mi-ai vorbit despre nive-lurile de Realitate, despre com-plexitate ºi terþ inclus, despre di-namica contradictoriilor (deºi,evident, o fãcuseºi de atîtea oriînainte, pentru atîþia alþi profani),trasîndu-mi cãi nebãnuite, pecare de atunci pãºesc tiptil, pre-cum pisica lui Schrödinger! Nuºtiu ce va ieºi la ivealã cînd Dum-nezeu va deschide cutia, dar cu

nnnnn SIMONA MODREANU

certitudine mi s-a schim-bat viziunea despre lumeºi înþelegerea vieþii…

Fãrã morga ºi suficien-þa ce atît de des însoþescnotorietatea ºi anvergurainternaþionalã, dar ºi fãrãa face rabat de la calitateaºi densitatea informaþiilor,

ai fost ºi ai rãmas, în mare mãsu-rã, o enigmã pentru mine. În ge-neral, cine îºi clãdeºte la un ase-menea nivel cariera profesiona-lã, pierde în planul vieþii familialeºi al relaþiilor personale. Or, tureuºeºti cu o dezinvolturã stupe-fiantã sã fii un nume respectat ºipreþuit în mediile academice ºiºtiinþifice de pe tot globul, rãmî-nînd în acelaºi timp un soþ exem-plar, un familist desãvîrºit ºi unprieten de excepþie. Niciodatã n-am sã ºtiu cum faci ca, printrenenumãratele tale activitãþi – cur-suri, conferinþe, dezbateri, publi-caþii, congrese, colocvii – des-fãºurate într-un ritm ameþitor, dela un capãt la altul al lumii, sã teapleci cu atîta afecþiune ºi realinteres asupra celor mai mici de-talii din viaþa celor care-þi suntdragi, fãrã urmã de complezenþã,ci cu totalã disponibilitate sufle-teascã, intelectualã… ba chiar ºifinanciarã. Fãrã rezervã, fãrã ezi-tare. Printre atîtea amintiri care neleagã, în acest sens, e ºi cea azilei în care, nu cu mult timp înurmã, la încheierea unei mese ofi-ciale oferite de un ciorchine dedoctoranzi de-ai tãi, ai primit untelefon disperat de la unul din ei,care, cu toatã jena ºi sfiala, þi-aexplicat cã au greºit cumva cal-culele iniþiale privitoare la costu-rile acelui moment final ºi se aflauîntr-un deficit insurmontabil pen-tru ei. Eram în spatele tãu, înmaºina care ne însoþea spre ho-telul unde eram cazatã. Am înþe-les povestea din frînturile de con-versaþie pe care le auzeam, iarapoi, a venit replica ta imediatã:„Vino la mine în jumãtate de orãºi rezolvãm!” Calm, alinãtor, ho-tãrît, deºi ºtiam foarte bine cãuniversitatea unde dispensai cuatîta generozitate cunoaºtere ºibucurie a sufletului nici mãcar nute plãtea pentru efortul doctoraldepus… Cîþi ar fi fãcut-o?

Aproape nimeni numai îndrãzneºte azi

sã rosteascã cuvîntul„patriotism”, saumãcar sintagma

„dragoste de þarã”Niciodatã n-am înþeles ce ad-

mir mai mult la tine – omul de ºtiin-þã cu o rarã capacitate de cuprin-dere, fiinþa proteicã, transdiscipli-narã, deschisã cãtre orizonturi cugreu imaginabile mãcar pentrumuritorii obiºnuiþi din care facparte, eseistul, profesorul, priete-nul… Cred cã Omul, pur ºi sim-plu. Întotdeauna te-ai ferit de cu-vintele mari, de altfel, stilul cãrþi-lor tale stã mãrturie în aceastã pri-vinþã – sobru, simplu ºi clar – darnu am altul pentru a mã gîndi latine în tot ceea ce eºti, în tot ceeace reprezinþi. Un om care a cres-cut pe genunchii pãrintelui Gale-riu – ºi nu-i puþin lucru! –, care i-adescifrat, rînd pe rînd, pe Ion Bar-bu, Jakob Böehme, Sfîntul Ioan alCrucii, Stephane Lupasco, care e

prieten cu Adonis, Edgar Morin,Trinh Xuan Thuan, Paul Barbã-neagrã ºi atîþia alþii ºi care – reuºi-tã absolut remarcabilã! – e apre-ciat ºi onorat de întreaga comuni-tate româneascã din Paris, atît dedivizatã ºi conflictualã pe mai toatesubiectele…

Aproape nimeni nu mai îndrãz-neºte azi sã rosteascã cuvîntul„patriotism”, sau mãcar sintagma„dragoste de þarã”. Nici eu, atuncicînd ne-am cunoscut, nu prea maiacordam credit acestor noþiuni ceîmi pãreau gãunoase, dacã nuchiar ridicole în contextul respec-tiv. Dar întîlnirea cu tine m-a tul-burat adînc. Noi ceilalþi, tineri saubãtrîni, ne plîngeam întruna, con-testam, boscorodeam steril peseama dezamãgirii suferite dupãaºteptãrile noastre post-revoluþi-onare. Tu însã nu precupeþeainicio secundã din puþinele rãga-zuri profesionale pe care le aveaipentru a cãuta punþi între celedouã lumi, pentru a celebra ani-versãri ºi izbînzi intelectuale sauartistice ale unor personalitãþi ro-mâneºti, dar demult uitate, saucras ignorate în þara lor de obîrºie,nu þineai deloc cont de vîrstã sauobosealã cînd erai solicitat sã faciceva pentru þara ta, pãstrîndu-þimereu un optimism contagios (sauaproape!), o nealteratã încredereîn destinul unei naþii care a oferitlumii atîtea minþi ºi talente strãlu-cite… Ba ai gãsit chiar ºi un editorfranco-italian, pe care l-ai convinscã meritã sã investeascã într-o

colecþie despre românii ce au re-prezentat adevãrate pietre de ho-tar atunci cînd secolul s-a despãr-þit de modernitate ºi a pornit într-o aventurã spectaculoasã. Aºa s-a nãscut minunata ºi (din pãcate)efemera colecþie „Românii din Pa-ris” pe care, tot graþie neostoitu-lui tãu entuziasm, am izbutit sã otraducem ºi pentru cititorii noºtri.

Misterul delicatdin jurul tãu m-adeterminat sã nu

încerc niciodatã sãpãtrund prea adînc,sã nu încerc sã sfîºii

voalul acelatransparent, care nu

are nimic de a face curezerva ºi distanþaomului de ºtiinþã

Am trãit, prin mijlocirea ta di-rectã, cîteva din cele mai specia-le momente din viaþa mea. Îmiamintesc acum de seara aceeacînd m-ai invitat la unul din re-staurantele tale pariziene prefe-rate, La Fermette 1900, o splen-didã construcþie decoratã în ele-gantul stil Art Nouveau. Erai uºoremoþionat, mi-ai spus cã avea sãfie ceva deosebit. ªi a fost, cuasupra de mãsurã… De cum amintrat, am simþit acea tresãrire fi-inþialã specificã unui déjà vu,inexplicabilã pînã azi; apoi, cîndºeful de salã, cu care aveai o re-

Nici nu mi-am dat sea-ma cât e de greu sãscrii despre Basarab.

Orice cuvinte par formale. ªi to-tuºi, ce ne-a legat atât de mult desuntem gata sã mutãm amândoimunþii din loc doar pentru un ide-al? Suntem oare niºte idealiºti?Ãsta sã fie nivelul de realitate carene uneºte? Sau poate sã mai fieºi altceva...

S-a întâmplat ca destinelenoastre sã fi fost multã vremeparalele.

Eu am urmat cursurile Liceu-lui „I.L. Caragiale” din Bucureºti,el pe cele ale liceului cu acelaºinume din Ploieºti. Eu cursurileFacultãþii de matematicã ale Uni-versitãþii din Bucureºti, el pe celeale Facultãþii de fizicã din aceeaºiUniversitate.

Deºi mediatizarea era departede cea de astãzi, auzisem multedespre el: olimpicul la matemati-cã, olimpicul la fizicã, olimpicul laliteraturã. Aflasem cã fusese nu-mit asistent universitar, ceea cenu era puþin pentru acea vreme.Dar iatã cã numele lui ajunseseaproape pe buzele oricãrui inte-lectual când a apãrut cartea IonBarbu? Cosmologia „Joculuisecund”. Ecoul a fost extraordi-nar pentru acea vreme. Autorul?

nnnnn MAGDA STAVINSCHI

au stat departe, aurul pe care l-aiadunat tu va fi cu adevãrat ne-preþuit: o operã ºtiinþificã ºi filo-soficã inestimabilã, o viaþã petre-cutã în preajma celor mai însem-nate figuri ale culturii ultimelordecenii, o creaþie de o valoareincomensurabilã la care ai pus celmai tare umãrul – transdiscipli-naritatea ºi, nu în cele din urmã,dragostea pentru þara pe care aipãrãsit-o pentru a aduna toateaceste comori în speranþa ascun-sã în ungherele sufletului tãu cão datã le vei readuce de unde aiplecat. »

O putere de muncã ºi un spiritde organizare ieºite din comun, oîncredere în oameni ºi în viitorcum puþini o mai au în zilele noas-tre, o dragoste nestãvilitã pentrurãdãcini, o dorinþã de comunica-re cu cei din jur, de schimbare aceea ce este vechi, un respect rarpentru înaintaºi.

Sã fie doar acestea explicaþiauriaºei sale opere? Nu cred ºi nicinu conteazã. Important este cãaceasta existã, este recunoscutãpe toate meridianele ºi cã anii cevor urma vor aduce cu siguranþãalte niveluri ale unei realitãþi pecare o cunoaºtem cu toþii: extra-ordinarul Basarab Nicolescu.

laþie amicalã, s-a apropiat de masanoastrã, m-a privit îndelung, atãcut, s-a îndepãrtat, iar la sfîrºit,a venit ºi mi-a spus, simplu ºisenin, de parcã era lucrul cel maifiresc din lume, cã mã cunoaºtedin altã viaþã, cã ne-am întîlnitcîndva, demult, în Egipt, ºi mi-adãruit o umbrelã roºie…

Misterul delicat din jurul tãum-a determinat sã nu încerc nici-odatã sã pãtrund prea adînc, sãnu încerc sã sfîºii voalul acelatransparent, care nu are nimic dea face cu rezerva ºi distanþa omu-lui de ºtiinþã, ci mai degrabã cutrãirea aceea unicã a unor valuride luminã revãrsîndu-se pestecatedrala Notre-Dame, trãire ce þi-a ancorat rãdãcinile în cer... Fie-care pas spre sufletul tãu e con-tradictoriu balansat, sau, cumscrie atît de frumos prietenul tãu,poetul Roberto Juarroz,

Partea de daCare se aflã în nuºi partea de nu care se aflã în daies uneori din paturile lorºi se unesc într-un alt patcare nu mai e nici da nici nu.

În acest pat curge fluviulApelor celor mai vii.

La mulþi ani, Basarab! Indife-rent pe ce mal al fluviului vomalege sã mergem, curgerea spiri-tului ºi sufletului tãu ne va fi me-reu apã vie.

Un tânãr de numai 26 de ani ºiîncã fizician. Subiectul? Extrem dedificil despre o persoanã pentrucare „poezia ºi geometria suntcomplementare în viaþa sa”.Abordarea? Îndrãzneaþã, pe carenumai un om de ºtiinþã cu sufletde poet ºi gândire de filosof aputut sã o facã.

Doar cã foarte repede pestefaima volumului ºi autorului ei seva aºterne liniºtea. Plecarea luidin þarã avea sã tragã ºi între noicortina de fier pe care nimeni nucredea cã cineva o va mai ridicavreodatã.

Dar iatã cã minunea s-a pro-dus. Evenimentele din ’89 ne-auredeºteptat speranþele închiseparcã pentru totdeauna în scri-nul secret al sufletului nostru.ªtiu ce am simþit eu atunci, darmã gândesc ce a putut simþi elcând ºi-a dat seama cã întoarce-rea acasã a devenit posibilã.

ªi a fost posibilã. ªi paraleles-au întâlnit. De când ne-am vã-zut, aproape fãrã sã ne vorbim,ne-am dat seama cã ceva ne vauni: aceleaºi þeluri, aceleaºi do-rinþe ascunse ani de zile de a faceceva pentru România. De la înce-put i-am spus: « dacã unii se potîntoarce cu bogãþiile pe care le-au adunat de-a lungul anilor cât

Basarab Nicolescu:om de ºtiinþã cusuflet de poet ºigândire de filosof

Basarab Nicolescu, la aniversarã…


S e cuvine sã spunemîncã de la început cã ti-tlul de mai sus vrea sã

scoatã în evidenþã un adevãr pecât de simplu, pe atât de semnifi-cativ: la împlinirea a 70 de ani Ba-sarab Nicolescu are un destintransdisciplinar. Din trei motive.În primul rând, academicianul ro-mân – atât de apreciat în Franþa,ca ºi alþi mari intelectuali sau ar-tiºti plecaþi din România, ca Brân-cuºi, Brauner, Ionesco, Lupascoetc. – are vocaþia medierii, o ca-litate ce stã sub semnul Fiului, allui Tao, al lui Hermes Trismegis-tos sau al lui Ganesha, zis ºi „celce înlãturã obstacolele”. Andreiªerban remarca, de curând, cãnaºterea lui Basarab Nicolescucoincide cu sãrbãtoarea creºtinãa Buneivestiri sau a Blagoveºte-niei. Poate cã proiecþia cea maisubtilã a acestei vocaþii a medie-rii este, prin prisma viziunii trans-disciplinare a lui Basarab Nico-lescu, terþul ascuns. Iar vesteacea bunã, pornind de la acest tipde ascundere terþiarã, este aceas-tã constantã a medierii ce, aº în-drãzni sã spun, este (dincolo dedescendenþa româno-greacã) în-scrisã chiar în cele douã prenu-me pe care le poartã savantul:Basarab (care se pare cã ar pro-veni din cuvântul dac saraba, în-semnând „cãpetenie” sau „stã-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

pân”) ºi Eftimie (în grea-cã, „fire blândã”). Pre-zenþa acestei constantene-a fãcut pe noi, studen-þii de la cursul de meto-dologie transdisciplina-

rã, sã fim uimiþi în faþa unei per-formanþe didactice ce fãcea dinactul cunoaºterii un proces viu,o adevãratã dinamicã a contra-dictoriului, în care claritatea ºi ac-cesibilitatea, devotamentul peda-gogic ºi exigenþa se îmbinau ar-monios. Basarab Nicolescu nunumai cã predã o metodologie acomunicãrii directe prin interme-diul unor punþi transdisciplina-re, dar este ºi un desãvârºit prac-tician al dialogului real, nefrag-mentat ºi capabil sã traversezediferite nivele ale cunoaºteriiumane. Atenþia cu care BasarabNicolescu asculta, dupã curs, în-trebãrile ºi impresiile doctoranzi-lor prezenþi la seminar este exem-plarã. Ca urmare a acestei experi-enþe de seminar am ajuns la con-cluzia cã atenþia este, de aseme-nea, calitatea fundamentalã cepermite manifestarea unui dialogreal ºi complex între oameni, im-plicând simultan cele trei tipuride inteligenþã (corporalã, afecti-vã ºi mentalã) caracteristice ce-lor trei niveluri esenþiale ale fiinþeiumane. În acest mod, devineevident cã lipsa atenþiei este ceacare duce la confuzie ºi neînþele-gere între oameni. În ceea ce pri-veºte capacitatea lui Basarab Ni-colescu de a acorda atenþie ºi dea dialoga, stau mãrturie textelepublicate ale foºtilor ºi actualilor

doctoranzi ai lui Basarab Nico-lescu, precum ºi ale doctoranzi-lor de la alte specializãri care auparticipat la cursul de transdisci-plinaritate.

În acelaºi timp, convingereamea profundã este cã ideea nive-lurilor de realitate nu putea fi des-coperitã ºi revelatã celorlalþi de-cât de un savant ce ºi-a desco-perit mai întâi nivelurile propriifiinþe. Conºtienþa aces-tor niveluri ale fiinþeia permis integrareanivelurilor de cu-noaºtere a lumii:„noi, particula ºi lu-mea” ar putea fi sin-tagma ce ne aratã

faptul cã între „infinitul mic” (par-ticula) ºi „infinitul mare” (lumea)se aflã fiinþa-de-mijloc, cum arspune J. R. R. Tolkien. Conºtien-tizarea condiþiei de terþ a fiinþeiumane, a liantului ce vine dinzona de non-rezistenþã ºi (re)fa-ce legãtura dintre subiectul cu-noscãtor ºi obiectul de cunoscut,dublatã de actualizarea niveluri-lor de percepþie ale subiectului,

precum ºi a nivelurilor de cu-noaºtere ale obiectului suntcele douã condiþii sine quanon ce fac posibilã inte-grarea cosmosului uman.Mãreþia viziunii transdis-ciplinare vine tocmai din

racordarea simultanã a

universului uman atât la lumeacuanticã, cât ºi la lumea macrofi-zicã într-un mod raþional ºi ºtiin-þific, nu numai intuitiv ºi poetic,ca în literatura scriitorilor roman-tici sau în filosofia ermeticã dinperioada Renaºterii.

Exemplul personal al lui Basa-rab Nicolescu ne aratã cã fizica ºipoezia se pot întâlni: principiulcomplexitãþii ne permite, la nivelraþional, sã stabilim conexiuni în-tre elemente sau fenomene careaparent nu au nicio legãturã. Nunumai cã Basarab Nicolescu esteautorul unei cãrþi remarcabile de-spre poezia lui Ion Barbu ºi a uneicãrþi deosebite intitulate Teore-me poetice, dar existã ºi cazuriprecum cel al unui profesor uni-versitar de fizicã din Suedia, Da-nielsson Ulf, care se foloseºte deexemple din literaturã pentru aface accesibilã fizica clasicã ºi ceamodernã, într-o carte devenitãcelebrã sub titlul Fizica pentrupoeþi (2009). În acest fel, unita-tea cunoaºterii, care este scopuldeclarat al transdisciplinaritãþii,ne conduce spre unitatea fiin-þei, spre armonizarea omului frag-mentat de numãrul imens de dis-cipline ce pare sã sufoce oriceîncercare a omului de a se înþele-ge pe sine în totalitatea sa, ca fi-inþã creatã de Sfântã Treime într-o lume fãcutã în ªapte Zile. Într-o astfel de lume, Basarab Nico-lescu ne face sã presimþim – cumar spune Gellu Naum – cã oricecãlãtorie spre Valea Uimirii sauspre Muntele Analog este posi-bilã atâta timp cât formula estecorectã ºi adecvatã momentuluiactual. Ca alternativã la actualulrelativism postmodern, BasarabNicolescu ne oferã verticalitateaatitudinii transdisciplinare. Deaceea ni se pare important sã nereamintim cã, la 70 de ani, Basa-rab Nicolescu este un om al mo-mentului prezent! La mulþi ani,domn profesor!

Basarab Nicolescuºi vocaþia medierii

nnnnn GABRIEL NEDELEA

A vorbi despre naturaeroicã a cunoaºteriipoate fi un truism, însã

atunci când destinul este ceea cerezistã itinerariilor în Real, fie prinstrãbaterea unor realitãþi existen-te, fie prin cucerirea unor realitãþiaflate în potenþialitate, filosoful(în sensul originar-grecesc) îºiasumã condiþia eroului. HeinricZimmerman, în cartea sa Regeleºi cadavrul, ne relevã cã „înaintede a putea înfrunta multitudineaforþelor vieþii, el [eroul] trebuieiniþiat în legea universalã a con-trariilor coexistente. El trebuie sãrealizeze cã totalitatea constã încontrarii ce conlucreazã prin con-flict ºi cã armonia este în primulrând o rezolvare a tensiunilor ire-ductibile”. Aceasta este caleaumanistului Basarab Nicolescu,aceea a îmblânzirii balaurului ce-lor trei materii (pe care i le-a gãsitLupasco), conºtient cã „Realuleste ceea ce este”, iar realitateeste tot ceea ce îi rezistã. Probelesale sunt strãbaterea nivelurilor

de realitate ºi gãsirea ter-þului ascuns.

Întâlnirea dintre Basa-rab Nicolescu ºi Stépha-ne Lupasco este una

esenþialã. Dacã în prim planulculturii româneºti postdecem-briste au fost impuºi, printr-unprogram editorial coerent ºi con-structiv, Noica, Eliade, Cioransau Ionesco, dar ºi Blaga ºi altecâteva nume foarte importanteale culturii noastre, construindu-se punþi cu grupul Liiceanu, Ple-ºu, Patapievici, aº remarca rela-þia Basarab Nicolescu – Stépha-ne Lupasco ca fiind la fel de im-portantã.

Dacã nu prea puþin cunoscu-tã, cu siguranþã prea puþin tradu-sã în România, opera lui Lupas-co ne poate da ºansa unui as-cendent cultural în plan univer-sal prin actualitatea sa ºi prin for-þa epistemologicã ºi metodologi-cã valorificate ºi dezvoltate deBasarab Nicolescu. Aventura, lacare fac trimitere în debutul arti-colului, poate fi descrisã printr-ofrazã pe care Basarab o atribuieoperei lui Lupasco: „aceastã gân-dire se aflã sub dublul semn aldiscontinuitãþii faþã de gândirea

filosoficã constituitã ºi al conti-nuitãþii (ascunse, cãci inerentãstructurii înseºi a gândirii uma-ne) faþã de Tradiþie” (Ce este re-alitatea?). În aceeaºi zodie esteºi opera sa dacã avem în vedererolurile pe care le joacã misticulJakob Böhme ºi marii fizicieniWerner Heisenberg ºi Niels Bohrsau logicianul Lupasco în con-cepþia sa despre apariþia ºi evo-luþia ºtiinþei occidentale. Mai potinvoca aici strânsa legãturã a ce-lor doi cu lumea artisticã, mai alescu scriitori ca Daumal ºi Adonissau Ion Barbu sau cu pictori caDali ºi Appel.

Aºadar, nu este vorba de oscindare, ci tocmai de continuacãutare a terþului inclus ºi a ter-þului ascuns, ca vectori ai cu-noaºterii autentice. Un conceptcheie, în aceastã ordine de idei,este cel de potenþialitate care nueste o „ anihilare, o dispariþie, cidoar memorare a ceea-ce-nu-s-a-declanºat încã”, de unde ºi ca-racterul vertical al cunoaºterii, încare proiecþia îi este cel puþinegalã retroiecþiei. Tot de aici îºitrage sevele ºi „Dialectica terna-rã a realitãþii” cu binomul sãuomogenizare-eterogenizare, cele

douã mari tendinþe ale materiei.Plecând de la aceste concepte amputea descrie chiar douã paradig-me ale cunoaºterii. Dacã „omo-genitatea este procesul îndrep-tat spre identic, spre o acumula-re fãrã sfârºit a tuturor sisteme-lor în una ºi aceeaºi stare, spre odezordine totalã, spre moarteaconceputã ca nemiºcare”, iar„eterogenizarea este procesulorientat spre diferit…[ºi] condu-ce spre o ordine staticã, de undeorice miºcare este absentã, spremoartea prin diferenþiere extre-mã” starea naturalã a lucrurilornu poate fi decât una terþã, iarcunoaºterea, la rândul sãu, esteun proces terþ. Pentru Lupasco,cheia de boltã a sistemului sãufilosofic consistã în faptul cã „an-tagonismul eterogenizare-omo-genizare este astfel un dinamismorganizator, structurant”.

Basarab Nicolescu valorificãrezultatele marelui sãu prieten ºile înscrie într-o nouã teorie a cu-noaºterii pe care o va numi„transdisciplinaritate”. Aceastãtheorie are ca centru vital „terþultrãit”. Dacã terþul inclus apare lanivelul formalizãrii logice, terþultrãit ne apare la nivel ontic: „struc-

tura ternarã a Realitãþii se aflã în-scrisã în omul însuºi: centrul in-telectual reprezintã dinamismuleterogenizãrii, centrul motor –dinamismul omogenizãrii ºi cen-trul emoþional – dinamismul stã-rii T. Viaþa întreagã a omului esteo pendulare între cei trei poli aiternarului… Dinamismul emoþio-nal apare astfel ca protecþie avieþii”. Monopolul unuia dintrecei doi centrii (intelectual saumotor) duce la moarte, motiv pen-tru care securitatea existenþei îirevine centrului emoþional, darnu ca o conservare, ci ca o evo-luþie naturalã.

Atunci când cunoaºterea îºipune cele mai mari întrebãri ºi celemai grave probleme, cea a exis-tenþei, a morþii sau a faptului cummai este posibilã cunoaºtereaîntr-o epocã a fragmentãrii (saumult mai mult sub semnul etero-genitãþii decât cel al omogenizã-rii), ea devine filosofie, iar eroulpleacã în cãutarea Sophiei pecare o cucereºte. La împlinirea a70 de ani, filosoful Basarab Ni-colescu strânge în jurul opereisale o ºcoala, iar aceasta este oaltã treaptã a unui destin exem-plar. La mulþi ani!

Basarab Nicolescu ºi StéphaneLupasco. o întâlnire exemplarã


ecturi

Era atât de cald! Una dinacele splendide zile alesfârºitului de mai. Soa-

rele parcã strivea vegetaþia vaggeometrizatã din curtea ºcolii, deunde albele flori de liliac îºi risi-peau cu tristeþe ultimele parfu-muri. Iarba tremura în vibraþiaunei adieri jinduite de Victor înclasa ticsitã de adolescenþi plic-tisiþi, unde perora impasibil unprofesor uscãþiv ºi pleºuv, ºter-gându-ºi din când în când frun-tea transpiratã, despre ”Sistemulalezaj unitar, sistemul arbore uni-tar...” Victor nu mai nota nimic,de mult. Arunca priviri deznãdãj-duite sã-l surprindã pe prietenulsãu, ”Osceola”, care scria de zor.Ceilalþi se prefãceau cã suntatenþi, fiecare cu gândurile aiu-rea. Se ghicea uºor din încorda-rea lor cã nu aºteptau decât gla-sul cristalin ºi izbãvitor al clopo-þelului. Câte unul, oftând, îºi maiscãpa melancolic privirile dinco-lo de parcul sãrac, peste pãienje-niºul de fum al uzinei, spre dea-lurile largi din depãrtare, care sescãldau în luminã ºi în beþia ver-delui crud. Atunci se ridicau tu-nete ºi fulgere de la catedrã.

- Unde te uiþi, derbedeule? Da,da, tu pãlugã ãla din spate. Cutine vorbesc. Pentru cine crezi tucã mã zbat eu sã explic toate as-tea? Oare pentru mine? Pãi te-nºeli amarnic, mãi bãiatule. Eu leºtiu de mult. Ba încã de douãzecide ani mã chinuiesc sã le repet ºiunor ignoranþi ca voi. Dar pe tinenu te intereseazã. Sigur cã nu! Esoare afarã ºi cãldurã si lene.Somnul raþiunii! Dar pânã sã intri-n pâine nu mai este decât o lunã.Si-ai sã-þi dai seama singur cât osã te usture-n pungã!

Cel surprins ”în ofsaid” se ri-dicase deja în picioare, roºind.Victor se fãcuse mic, dar, maiapoi, bucuros cã nu a fost vizatel, se distreazã împreunã cu cei-lalþi de încurcãtura celui ”pus lazidul infamiei”. Era Cãlina, cel maiînalt ºi mai uºor de remarcat din-tre ei. Toþi îl invidiau, mai alescând vedeau privirile pline de sim-patie pe care i le-aruncau profe-soarele-inginere stagiare, pripã-ºite pe la catedrele grupului ºco-lar, cu toate cã el nu fãcea nicio-datã paradã din aceasta. Acumtoþi îºi dãdeau coate ºi-i fãceau,rãutãcioºi, mãscãri.

- Ia loc ºi sã-þi fie ruºine, îl sal-veazã în cele din urmã tot profe-sorul,vãdit mulþumit de lecþia pecare le-o servise tuturor, prin de-mascarea ”derbedeului”.

Se cufundã din nou, mic ºineînsemnat, între filele galbeneale caietului, strivind între buzeîncã câteva cuvinte somnoroase,dar sunetul aºteptat al clopoþe-lului smulge suspine de uºuraredin cele patruzeci de piepturi,gata sã plesneascã. Bãtãile dinpicioare ºi foielile care le urmea-zã pecetluiesc astfel faptul cãbunele intenþii ale omului de lacatedrã de a mai continua expu-nerea ”spre binele lor” sunt inu-tile. Într-un sfârºit îºi strânge foi-le, ia catalogul la subsuoarã ºi oºterge cât se poate de spãºit dinclasã.

- ”Schije”, se aude Victor stri-gat din spate, hai dupã masã laHanul Doctorului, la lac. Vin cudouã fâþe. Una zice cã te cunoº-te.

- Cine, mã?- Nu ºtiu cum o cheamã. E de

la ”Arghezi”. Zicea cã aþi fostcolegi la ºcoala generalã.

- Nu-mi aduc aminte sã am ocolegã la liceul ãla.

nnnnn GEO CONSTANTINESCU

sfârºit de mai- Du-te dracului, mã, vii, sau

nu vii, cã pretendenþi... slavãDomnului!

- Bine ”Osceola”, vin. Tot vo-iam eu sã ies la o bere.

- O, atunci înseamnã cã eºtiîn... ”mãlai”. Ai tãi suntem, neicã.Sã-þi dea Ãl de Sus de toate. Sãmã þinã ºi pe mine sã ai cu cinecheltui. Atunci aºa rãmâne. Ne-ntâlnim la cinci la ”Rotonda”.

Negriciosul sãu prieten o zbu-gheºte. Se aude chiuind pe ba-lustrada scãrilor. Victor îi ºtia obi-ceiul. Era una din modalitãþile luide a capta atenþia ”încrezutelor”de la ªcoala Tehnicã. Rãmas ulti-mul, el nu mai înþelege unde i s-arisipit fericirea aceea care-i robi-se fiinþa cu câteva momente maiînainte. Parcã îi e din nou fricã deatâta libertate ºi mai ales de atâtasingurãtate. Încorsetat în rigori-le programului prea greu pentruumerii lui fragili, atât de mult ºi-adorit ziua de sâmbãtã, dar acumiatã-l ºovãitor, pierdut definitiv înimensitatea fãrã sens a timpuluiliber. Cu toate cã azi toatã aceas-tã zbatere va fi doar pânã la oracinci. Dar ºi dupã aceea vor venipoantele lui ”Osceola”, vechi ºirãsuflate ºi celelalte încercãri dea ieºi în evidenþã cu spiritul luileneº ºi stângaci, care mai tot-deauna se încheiau lamentabil.Mai apoi va veni plictiseala ºicopleºitoarea senzaþie de penibil.O ia la pas, frânt parcã de uscatce era, sub povara genþii pline.Se învioreazã la adierea pe careºi-o dorise atât de mult acolo, sus,în clasã. Acum dorinþa parcã l-apãrãsit. Pânã ºi ºapca rigidã îlapasã. Cu gesturi bruºte, o scoa-te ºi o înghesuie în geantã. Pãrullung îi alunecã rebel pe frunte.Portarul îl someazã cã nu-i va davoie sã iasã fãrã þinuta corespun-zãtoare, dar el nu-l ia în seamã. ªicelãlalt se mulþumeºte doar cuameninþãrile verbale. Rãducu,colegul tuns la ”zero” pentru cãsperiase profesoara de fizicã cu

o mândreþe de broascã þestoasãpe când îºi cãuta zadarnic carne-tul de note prin geantã ºi ”nu-lgãsea” pentru cã tocmai luase onotã micã, se fãlea cu o perucãlãþoasã între câteva ”dive” surâ-zãtoare de la ªcoala UCECOM.

Dar lui Victor îi revine în min-te, ca o dureroasã absenþã, chi-pul rãvãºit din ultima vreme a ta-tãlui sãu. De ce se înhãitase el cudoamna aceea corpolentã de laperiferia oraºului ºi aproape cã îlpãrãsise? Cum o uitase pe mamala nici un an de la stingere, iar cuel mai pãstra doar unele legãturiatât de meschine ºi de superfi-ciale? Simple ciocniri fugitive,întâmplate mai mult cu scopul dea-l mulþumi cu câþiva bãnuþi. Caºi cum ar vrea sã scape de el câtmai repede. Si totul sub auspicii-le unei stânjeneli reciproce, apã-sãtoare, care le crea în jur un felde vid sufocant. Era o rãcealã pli-nã de vinovãþie din partea lui,presãratã cu frânturi de resenti-mente. Simþeau cã se urãsc pen-tru cã aveau multe sã-ºi spunã,dar un zid de laºitate îi fãcea peamândoi sã amâne momentul,cãutându-ºi salvarea simptoma-ticã în discuþii sterile. Cam toatedegenerau în nevoia atât de ino-portunã a tatãlui de a-i servi amal-gamuri de surogate morale, fãrãa viza câtuºi de puþin starea defapt. Dar Victor observa ºi faptulmai îngrijorãtor cã tatãl sãu sufe-rea de ceva, iar teama cea maimare era sã nu-l piardã. Atunci oînvinuia pe doamna aceea fru-moasã, cu pãrul roºu, care puse-se stãpânire pe voinþa lui.

Asta pentru cã lui Victor îi eraatât de greu singur! Deºi când îlrugaserã sã se mute cu ei fãcuseo urâtã crizã de isterie. Le arun-case în faþã cuvinte grele, crezândcã-i intimideazã cu memoria ma-mei ºi nu reuºise decât sã atragãura, pânã atunci bine ascunsã, adoamnei. Tatãl sãu, pe care îl în-vinuise cel mai mult, nu l-a pãrã-

sit. Venea mai des pe acasã, stã-tea mai mult, dar ºi cu o mai maregreutate în suflet. Iar când trebu-ia sã plece, o fãcea cu un soi dedescurajare în faþa cãreia Victornu ºtia cum sã mai reacþioneze.Dupã ce pleca tatãl, cobora, bân-tuia strãzile pânã la epuizare, în-cercând sã uite ºi sã amâne câtmai mult claustrarea în spaþiulsingurãtãþii, între pereþii apãsã-tori. Acasã, înainte de a adormi,plângea cu capul în pernã, udândcu lacrimile portretul îngãlbenital mamei. Însã trebuia sã-ºi deaseama cã nu mai era un copil.Avea dreptate ºi tata. Crizele dedisperare ºi nevoia stupidã deautocompãtimire erau nedemnede vârsta lui. Cât de puternici i sepãreau colegii de la cãmin carenu-ºi vedeau pãrinþii decât învacanþe! Ce anume îi fãcea atâtde invulnerabili în faºa sorþii?Probabil cã falsa încredere cã nuse va schimba nimic în satele lorbãtrâne pierdute în depãrtãri pecare le pãrãsiserã cu atâta uºu-rinþã.

Victor începuse sã se obiºnu-iascã cu ideea cã mama s-a su-pus inevitabil legilor fatalitãþii,pãrãsindu-i definitiv. Însã ideeacã putea fi atât de uºor înlocuitãcu o altã femeie i s-a pãrut unsacrilegiu. Aºa cã îºi pusese încap sã salveze doar ce le mai rã-mãsese amândurora, adicã memo-ria ei. Dar tatãl abdicase de laaceasta, alãturându-se ideii în-grozitoare: ”morþii cu morþii, viiicu viii”, pe care o repetase obse-siv în unele din discuþiile lor ce is-au dovedit pânã la urmã insu-portabile. ªi asta se întâmpla nu-mai dupã ce tatãl o cunoscusepe doamna aceea...

- Victor, Victor, se auzi strigatdin spate.

Se întoarce ºi o vede pe înþe-pata progeniturã a aceelei femei,o blondã platinatã, cu pãrul largdespletit ºi cu o rochie albã, ima-culatã, cam prea decoltatã, ce se

desparte grãbitã de un grup defete, care se distrau (credea el)de trupul lui subþire ºi prea înalt.Se frânge stângaci ºi vrea sã-ºicontinue drumul.

- Stai mã, unde te grãbeºti aºa?”Ce dracu mai vrea ºi asta?”

se opreºte el, fãrã sã se întoarcã.Este crispat ºi nu se strãduieºtedeloc sã-ºi ascundã iritarea. Doareste din tabãra adversã. Ajunsãlângã el, fata încearcã sã-l ia debraþ, ca sã-ºi mai tragã suflarea.El face un gest stupid de retrage-re.

- Tot aºa þâfnos ai rãmas, con-statã ea dezamãgitã.

- Domniºoarã Camelia, ce do-riþi de la mine?

- Ia nu mã mai domniºori atâ-ta. Aºa ºtii tu sã vorbeºti cu osorã?

- Cum cu o ”sorã”?- Aºa, foarte bine. Dacã mama

ºi tatãl tãu se vor cãsãtori, noivom deveni automat frate ºi sorã.

- Pãi aºa ceva e imposibil...- Ce anume e imposibil? îl în-

treabã fata uimitã.- Chestia aia cu cãsãtoria.Faþa-i mãruntã, lividã se con-

trage în rictusul unei spaime cum-plite.

- Ascultã, chiar e adevãrat cespui?

- Dacã am privi în firescul lu-crurilor, chiar aºa ar trebui sã seîntâmple. Ei se iubesc mult...

- Se iubesc? Oare ceea ce facei se numeºte iubire? O învãluiedintr-o datã cu o privire devasta-tã.

- Dar cum vrei sã se numeas-cã? îl întreabã ea la fel de intriga-tã, vãzându-l atât de pierdut. Aiavea tu ceva împotriva fericiriitatãlui tãu?

- Eu? Nimic. Dar poate mama...- Dar ce Dumnezeu ai cu ea

acum, mãi copile! Las-o mãcar sãse odihneascã în pace.

- Dar ea suferã...- Tu eºti bolnav, mãi Victore.- Tocmai asta-i. Prin mine su-

ferã. Noi l-am iubit mult pe tata.- Asta a fost atunci. Acum îl

sufocaþi cu iubirea asta a voas-trã. Trebuie sã aibã ºi el viaþa lui.

- Dar ºi eu trebuie sã am viaþamea...

Roxana Ghiþã - Oriental Garden 5


nnnnn ION BUZERA

F an al genului foartescurt, pe care încerc sãîl ºi practic, nu puteam

evita sã scriu despre o carte pre-cum Seminþe (Editura Humanitas,2008, 270 p., ediþie îngrijitã deGabriel Liiceanu ºi Bogdan Min-cã) a lui Alexandru Dragomir.Este una dintre puþinele apariþiide acest fel care vor putea fi reþi-nute inclusiv de istoria literarã aacestor convulsiv „libertare”douã decenii ºi mai bine. Sunt încarte notaþii de uz propriu, ger-meni ideatici, concentrate men-tale de bunã calitate, destule „pas-tile” amare, dar care îºi vãdescformatul compact, alimentat decâteva preocupãri constante. Eun fel de „þarc”, cu un termen alautorului, pe care nicio libertateinterioarã nu îl poate anula. Ne-dorindu-ºi (mai) nimic, nepubli-când nimic în timpul vieþii, auto-rul ºi-a putut exersa atât latura„anarhicã”, de consemnare (apa-rent) aleatorie, cât.ºi pe cea filo-soficã, aluziv-sistemicã, extremde coagulantã.

Poate cã ar fi dorit ca primasã fie ascunsã, obnubilatã, refu-latã („De aproape 70 de ani „aca-sã”-ul meu e filozofia (metafizi-ca).”, p. 182), dar chiar prezenþaacestor însemnãri e un indiciu cãs-a raportat ºi altfel la obiectulpreocupãrilor sale, într-un fel „pa-rasistemic”, mai spontan ºi mai„literar”. De altfel, cele douã di-mensiuni, atât de subtil, seminalconexate în discursul fragmentaral Alexandru Dragomir, sunt de-scrise – critic ºi foarte explicit –chiar de el, la p. 187: „Gândirearumegãtoare (Nietzsche) ºi gân-direa reactivã (inteligenþa): primamerge cu sine înainte, a douadoar reacþioneazã; prima – meta-

fizicã prin drumul ei, a doua –empiricã ºi istoricistã, istovitã înreacþie (istoricismul fiind relati-vismul doctrinar al „înscrierii” cubãtaie, la rândul ei, „înscrisã”).A-beraþiile primei sunt infiniturile,iar ale celei de a doua mãrginirileprogramatice, iar adevãrurile pri-mei sunt „dincolo”, ale celei de adoua „doar aici” (polemic)...” Înfond, aceste „carnete” sunt spa-þii textuale în care se exerseazãceea ce aº numi gîndirea exterioa-rã, acel fel de a reacþiona cu oanumitã tandreþe causticã la ce afost mai elaborat în istoria gândi-rii, o modalitate de a înþelege „mã-runþiºurile” pe care respectivelesisteme metafizice le evacueazãatât de orgolios ºi de infantil. Eîn joc, poate, ºi plictiseala celuicare a „atacat” mai toate proble-mele decisive ale „disciplinei”sau, mãcar, ce a considerat cã eaºa ºi îºi permite, cu o anumitãtimiditate, ºi postùri ceva mai lu-dice, mai relaxate, mai spontane,mai fãrã a uita complet de undepleacã.

ªtiu cât de dificilã este, pede altã parte, respectiva „reþetã”textualã ºi cât e de hazardatã, câtde expusã ºi predispusã este laminorat, cât de rar, aproape ca înpoezie, se obþine „cuvântul ceexprimã adevãrul”, de câtã încor-dare preliminarã (ºi care nu tre-buie sã se vadã în „rezultat”!) enevoie ºi prin câte porticuri aleezitãrii are de trecut Bucuria lec-turii este cu atât mai mare, cu câtconºtientizezi cã toate piedicileinterne (ale discursului ca genea-logie – la rigoare, de la presocra-tici pânã în contemporaneitate!– ºi ale scriiturii actualizate pro-priu-zise) sunt depãºite fãrã vre-un efort aparent. ªi asta întrucâtautorul are la îndemânã instru-mentele necesare ale reflecþiei,ale „bricolajului” sãu cotidian,intuiþia clarã a frazãrii ºi o solidãcunoaºtere la surse a textelor, înaºa fel încât rezultatele, „granu-

lele” gândirii pot deveni atât devaloroase. Nu toate, dar cele maimulte: „Nimeni nu scrie (publicã)nejudecat ºi nepedepsit.” (p.104). Alexandru Dragomir, am maispus-o, este adevãratul nostruPrivatdenker, nu Cioran. (Maiales cã acesta din urmã nu prea eal nostru!) Filiaþia heideggerianãse observã aproape peste tot înscrisul sãu, dar niciodatã la mo-dul habotnic. Ar putea fi numitun discipol independent al ace-luia. Pe care îl poate contempla ºicu o anumitã detaºare, explicitã(v., de ex, pp. 113-114) în câtevadintre fragmente.

Aici mã intereseazã, inevi-tabil, capitalul literar al acestornotaþii, dar nu voi ezita sã-l sur-prind, cât mã pricep, ºi pe cel strictideatic. Nu cã ar fi o contradicþiefundamentalã, dar se vede limpe-de cã Alexandru Dragomir estepreocupat, în primul rând, dechestiuni filosofice, între care sedegajã problematica temporalitã-þii. Aºa cã ader cel mai mult laastfel de idei, constatãri, epurãriale gîndului: „Viaþa e un joc cureguli neºtiute a cãrui mizã eºtitu însuþi.” (p. 132); „Angoasa efracul plictisului” (p. 127); „Go-ethe, aceastã genialã creaþie a

mediocritãþii” (p. 33); „Principial,orice idee e minorã, fiindcã nevine de undeva ºi are consecin-þe.” (p. 165); „A-þi trãi viaþa ºi aþi-o face. Necazul e cã viaþa, cumo trãieºti, aºa þi-o faci.” (p. 138);„Ai înþeles de-adevãratelea untext când simþi cã-l moºteneºti.”(p. 110); „Textul, mai întâi, se în-þelege, apoi se chibzuieºte. Dinpãcate, ce-ai înþeles poate fi ori-când greºit ori poate sã nu fieînþeles pe de-a-ntregul; ºi astfel,chibzuiala chiar cã n-are sfârºit.”(p. 110); „Poate este în noi o min-te târâtoare, una mergãtoare ºiuna zburãtoare. Vorbesc de min-te, nu de aºa-zisele pãrþi ale su-fletului.” (p. 111); „Orice calitatee o primejdie, fiindcã te leagã.Orice defect e folositor, fiindcãte dezleagã prin ceea ce ai de în-dreptat.” (p. 121); „Fiecare avemidei pe care ar trebui sã le scoa-tem la pensie.” (p. 171). „Nu sun-tem niciodatã destul de modeºti”(p. 172). (Destul de wittgenstei-nianã aceastã din urmã aserþiu-ne!) Ele chintesenþiazã o experi-enþã ºi formuleazã cu precizie osintezã moralã, un verdict înde-lung cumpãnit, o ipotezã sapien-þialã.

Însã adevãrata pasiune alui Alexandru Dragomir au rãmastot creaþiile filosofice. Acestea auexercitat asupra lui o fascinaþieanaliticã, emulativã ºi cvasi-par-ticipativã. În Seminþe se poateconstata cum metoda regresivãeste sau devine una aproape au-toscopicã: „Minþile cu o înzes-trare excepþionalã ne aratã cã fa-cultatea (dynamis) de cunoaºte-re se poate aplica oricãrui dome-niu de cunoaºtere, iar aplicarearealã atârnã de biografie, împre-jurãri etc. Totodatã, aceste minþinãzuiesc (s. a., n. m., IB) însã spreo totalitate în cunoaºtere ºi spreo aplecare „multilateralã”. Ast-fel[,] Aristotel, Leibniz, Kant.Atunci multipla aplecare este înmiezul ei mânatã de un soi de ten-dinþã spre sistem.” (p. 149). Esteascunsã aici o caracterizare a ceeace ar fi putut fi Alexandru Drago-mir. Numai cã, într-o bunã mãsu-rã, a ºi fost.

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllll

ÎNSCRISURI PERICULOASE.„Tradiþia energetistã olteanã aredoi gonfalonieri de marcã pecare, cu puþinã ºansã, contempo-ranii lor i-au vãzut în diferite ipos-taze: Petre Pandrea ºi Ion D. Sîr-bu. Pe ultimul am apucat sã-l zã-resc ºi eu într-o Craiovã buima-

cã, prãbuºitã aidoma restului þã-rii în prostraþia adorãrii Liderului,ºi chiar sã-l salut pe stradã (...)Petre Pandrea a fost preºedinte-le Academiei de sub pãmânt, îngherla de la Ocnele Mari, dar aºaceva n-o pot pricepe filistinii...”.NICOLAE COANDE, Intelectua-lii ºi Curtea regelui, Ed. TracusArte, Bucureºti, 2011.****

SUFLETUL LUI ANDREIMURGESCU. „Pe firele electrice,nu departe de becul care avea sã-ºi trimitã lumina pe o razã destulde mare, doi porumbei, unul albºi altul cenuºiu, se bãteau, iarcând s-a aºezat s-au oprit cu pri-virile aþintite spre el. / - Ãºtia suntîngerii mei. Unul e al binelui, tri-mis de la botez sã mã pãzeascã,celãlalt e al rãului. Se luptã pen-tru sufletul meu!”. ION R. POPA,Îngerii de la Casa Morarului,Ed. Autograf MJM, Craiova,2011.**

SINTEZA DECADENTÃ.„Creaþie târzie ºi retrospectivã,manieristã ºi, în bunã mãsurã, ar-tificialã, dar esenþialã prin forþasa de model ºi prin adeziuneacare pare sã o însoþeascã, Cory-don-ul lui Radu Stanca este unprototip perfect al personajului

decadent, replicã poematicã a luiDes Esseintes, putând servi ori-când drept ºablon sau îndreptarpentru construcþia oricãrui deca-dent, în ficþiune sau în viaþã”.MIHAI ENE, Vãlurile Salomeei.Literatura românã ºi decaden-tismul european, Ed. Universitã-þii de Vest, Timiºoara, 2011.****

NOSTALGIA ORDINII.„Atunci când viaþa o ia razna, de-aiurea, atunci când începutulpare deja un sfârºit, ca sã-mi re-vin, îmi aduc aminte imaginea stu-pului, locul în care ordinea este,cel puþin, la prima vedere, perfec-tã”. NICOLAE BÃLAªA, Subsemnul întrebãrii, Ed. AutografMJM, Craiova, 2012.**

despre un volum despre care nu sepoate spune nimic


ecturi

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Constantin M. Popa, Sextant,Aius, 2011

Cea mai chinuitoare lec-turã pentru mine esteaceea a scrierilor diaris-

tice. Iar jurnalele de cãlãtoriesunt, din start, o torturã. Într-operioadã în care asist cu stupoa-re la moda cu accente de turmã aencomionului ºi închinãciunii înfaþa jurnalului oricui ar aparþineel, la inflaþia de „specialiºti” iviþidin neanturile criticii ºi care de-creteazã cu o suficienþã solemnãpreeminenþa diaristicã în faþa ori-cãror alte texte, mã simt ca fãcândparte din alt film. Deºi, în modlogic, jurnalele ar trebui sã fie lafel de diverse precum unicitateacelor care le þin, ºablonizarea dia-risticã face din astfel de texte unchin jenant pentru propriul meuexerciþiu de lecturã, care se opu-ne vehement oricãrei încadrãri aunor trãiri personale în niºte ti-pare comune ºi previzibile. Pânãla Sextantul lui Constantin M.Popa, galeria mea personalã cu„excepþii”, cu jurnale care mi-auincitat intelectul ºi simþurile, cu-prindea Roppongi. Requiem füreinen Vater (Suhrkamp, 2007) alaustriacului Josef Winkler, pre-cum ºi Darurile zeiþei Amatera-su (Roxana ºi Cãtãlin Ghiþã, In-stitutul European, 2008).

Nu ºtiu dacã Sextant este undiarium atipic, faþã de producþiajurnalierã turnatã pe un calapodinept. Este o scriere sãrind dinschemã prin bogãþia ºi prospeþi-mea trãirilor, prin lipsa de con-venþionalism a relatãrii, prin per-manentul mixaj cât se poate deinteresant între sfera evenimen-þialã personalã ºi un „incon-ºtient” cultural adus la luminãprin inserþii de maxim interes ºirafinament.

Prima parte a Sextantului, in-titulatã Oglinda orizontalã, cu-prinde perioada petrecutã în Pro-vence, în 1992. Încã de la bun în-ceput, jurnalistul încearcã sã lã-mureascã ºi sã se lãmureascã înceea ce priveºte raporturile între

autentic ºi livresc în cazul unuijurnal: „Aproape tiranic mi se im-pune textul, deºi încerc sã nu cadîn livresc ºi sã nu mai fac – a câtaoarã? – teoria jurnalului, a litera-turii subiective, a «trãdãrii» trãi-rii din momentul fixãrii impresii-lor în paginã etc.” Livrescul (laC.M. Popa nicicând artificial) areºi el pericolele sale, ale supralici-tãrii, mai ales cã autorul recunoaº-te încã din capul locului: „Suntasaltat de idei ºi de cuvinte dintoate pãrþile memoriei culturale.”Într-adevãr, mai mult decât depeisaje, de fapte ºi evenimente,diaristul scrie un jurnal al cuvin-telor înþelese nu doar ca stare defapt ºi dare de seamã a existenþeilumii, dar ºi ca virtualitate expre-sivã ce poate naºte oricând, pebaza principiului circumscrierii,alte ºi alte lumi cu potenþialitãþiinfinite.

Oglinda orizontalã conþine ºibucuria proaspãtã a descopeririiOccidentului de cãtre intelectua-lul român, dupã evenimentele din1989, calmul de a putea ºedeapentru prima oarã liniºtit într-oþarã strãinã, foamea de nou (nici-odatã blazatã de back-ground-ulcultural care însoþeºte miºcãrilefireºti ale eului pus în faþa con-fruntãrii cu o lume ce îºi deschi-de fondul ºi forma asumãrii indi-viduale). În orizontalitatea oglin-zii se desfãºoarã miza jocului culiteratura, permanenta îndepãrta-re ºi apropiere dintre literaturavieþii ºi viaþa literaturizatã.

Scrisã la o distanþã de pesteun deceniu, partea secundã,Oglinda index este mãrturia ma-turitãþii cognitive ºi stilistice aunui intelectual autentic. Con-fruntarea nu se mai face cu bã-trânul continent, ci cu lumeanouã (Canada). Fiecare intrarediaristicã devine, pentru lector,prilej de admiraþie ºi de medita-þie. Scrierea are foarte multe lo-curi sferice, orice punct de pe razãpoate deveni, la fel de bine, înce-put sau final. Cu mult curaj (mar-cã a intelectualului veritabil),C.M. Popa atinge dezinhibatteme considerate dacã nu tabu,cel puþin monocrome din cauzaunei corectitudini politice eronatînþelese, placative, cu efecte de-

vastatoare asupra conºtiinþelor:identitatea, diversitatea cultura-lã (devenite noile sloganuri glo-baliste, definind perfect noul lim-baj de lemn) sunt puse în luminãpertinent de autorul Sextantului,devoalate dincolo de falsa încre-menire într-un statut ireal.

Privirea lucidã, fragmentatã ajurnalistului integreazã perma-nent fondul livresc, variat acro-ºat, într-un sistem de cunoaºterea lumii. Plimbarea prin viaþã devi-ne o plimbare prin istoria cultu-ralã comparatã din unghiuri dife-rite ºi flexibile, devine un pre-text.Focusarea autorului gliseazã totmai frecvent de la faptul social(ca input) la analize generale, pro-funde, scrise într-un stil care aca-pareazã rapid.

Dar ceea ce m-a „lovit” cel maitare din întregul volum au fostpoeziile ºi fragmentele de prozã,integrate subtil ºi inteligent înroman. Nu am cunoscut pânãacum, din pãcate, aceste preocu-pãri ale criticului Constantin M.Popa. Ca un amator lipsit de am-biþie ºi de har în ale beletristicii,nu pot decât sã-l invidiez pentruasemenea producþii pe C.M. Popaºi sã fac o reverenþã plinã de gra-titudine în faþa Domniei Sale.Aºtept cu nerãbdare ca acestepoeme ºi bucãþi incitante de pro-zã, scrise nu doar cu talent, dar ºicu aplomb, forþã, cu acea insinua-re personalã care oferã marcã ºidistincþie, sã fie înmãnuncheateîntr-un volum de sine stãtãtor.

continentedin cuvinte

Târgul Internaþional deCarte Gaudeamus s-adesfãºurat de miercuri

pânã duminicã 4 martie în foaie-rul Teatrului Naþional „Marin So-rescu” din Craiova. În cadrul eve-nimentului au avut loc numeroa-se lansãri ºi evenimente cultura-le.

Sextant scrisã de ConstantinM. Popa, apãrutã la Editura Aius,a fost prima carte lansatã în acestan la târg. La evenimentul lansã-rii au participat: Cosmin Dragos-te, lector universitar doctor laCatedra de Limbi Moderne dincadrul Facultãþii de Litere a Uni-versitãþii din Craiova, Silviu Gon-gonea, poet ºi doctorand oltean,precum ºi un public divers. „Ocarte scrisã lejer, cu umor, în carese vorbeºte despre problemeleeului în permanentã schimbare înpostmodernism” a caracterizatcartea Silviu Gongonea.

Cele douã pãrþi ale Sextantu-lui descriu drumul cãtre desco-perirea lumii prin ochii unui inte-lectual autentic. Citim o incursi-une prin geografia fizicã a bãtrâ-nului ºi noului continent, dar, maiales, prin cea culturalã. „Dincolode însemnãrile diaristice, nici-când seci sau subminate de unnarcisism al propriilor trãiri, Sex-tantul lui Constantin M. Popa m-a impresionat puternic prin cali-tatea poemelor ºi a fragmentelorde prozã descoperite în el, de ovaloare extraordinarã, care ne re-levã un scriitor fabulos, alãturi decriticul pe care îl ºtim de atâþia ºiatâþia ani” a spus Cosmin Dra-goste.

Însemnãrile disparate ale au-torului, ordonate în funcþie deimpresiile pe care le-a cules în

Sextant a datstartul lansãrilorla Gaudeamus

urma cãlãtoriilor din Franþa ºiCanada, constituie douã secven-þe. „Prima dintre acestea, referi-toare la Provance oglinda orizon-talã, ºi cea de-a doua, Quebecoglinda index. Oglinda orizonta-lã este acea oglindã care captea-zã entropia ºi care dã frâu libersubiectivitãþii, iar oglinda indexeste o reflectare a reperelor ade-vãrate. Într-o iarnã canadianã,asemenea celor trãite de noi înultima perioadã, am stat izolat ºiatunci am compus câteva poemeºi proze care vin sã puncteze în-semnârile mai mult sau mai puþincronologice din aceea cãlãtorie”a mãrturisit C.M. Popa.

Fascinat de figura piratului, înurma cãrþilor de aventurã citite,C. M. Popa a aflat mai târziu cãacel accesoriu distinct de pe ochiîl purtau ºi cãpitani celebri. Pen-tru a se orienta pe întinsele ocea-ne foloseau sextantul. ConformDEX, sextant este un aparat op-tic cu ajutorul cãruia puteau par-curge anumite distanþe fãrã sã serãtaceascã. Este format dintr-unarc gradat egal cu o ºesime decerc, prevãzut cu douã oglinzi ºicu o lunetã micã, care se între-buinþeazã la mãsurarea distanþei.„Titlul Sextant reprezintã o me-taforã unificatoare” a mai decla-rat Constantin M. Popa.

Cartea, prin cele douã pãrþi alesale, descrie întâlnirea cu Occi-dentul european ºi cu minunataCanadã, în care „iarna este o þarã,nu un anotimp”, toate acesteavãzute prin ochii unui intelectualmozaicar.

nnnnn Claudiu VoicilãJurnalism, Anul I

ROMÂNIA LITERARÃ

În numãrul 8 /2012 al „Româ-niei Literare”, savantul lingvistAlexandru Niculescu evocã nos-talgic anii adolescenþei petrecuþiîntr-o Craiovã bulversatã de in-staurarea noului regim comunist(1944-1947). Între autenticitate ºiintensitate, categorii definitoriiale textului confesiv, autorul oprivilegiazã pe cea de-a doua.Numai aºa se explicã „rãfuiala”peste timp cu iniþiatorul remarca-bilei reviste moderniste „Meri-dian”, Tiberiu Iliescu. Dacã „bie-þii dascãli”, concede memorialis-tul, „cãutau sã se adapteze tim-purilor”, între ei erau unii „caresusþineau cu entuziasm regimulcomunist. Erau intelectualii «deelitã» de la revista «democrati-cã» Meridian: profesorii Tiberiu

Iliescu, Marcel Saraº, Ion Schin-teie. Primul, se pare, a participatla violenþele social-politice co-mandate de partidul comunist”.Acuza, atenuatã de dubitativul„se pare”, este reluatã câteva rân-duri mai jos ºi întãritã de Alexan-dru Niculescu, martor ocular (dela o distanþã neverosimilã) la eve-nimentele din 24 februarie 1945,când Prefectura doljeanã este lua-tã cu asalt: „De la ferestrele Cole-giului (eram la etajul III) priveamceea ce se întâmpla la Prefecturã.Unde, surprizã!, cu arma în mânãîl vãd ºi pe un coleg al meu deºcoalã primarã alãturi de … Tibe-riu Iliescu ºi Marcel Saraº!”. Lu-cru posibil doar dacã agerul ob-servator ar fi avut la dispoziþieun performant periscop capabilde surmontarea înãlþimii clãdiri-lor ce ecranau piaþa Prefecturii,între care ºi impozantul sediu, azidemolat, al cinematografului Aro(devenit „Tineretului” ºi nu„Patria”). (C.M.P.)

ocheanul întorsocheanul întors

Roxana Ghiþã - Oriental Garden 3


ecturi

Ion Caraion.Sfârºitul con-tinuu, de Aurelian Zisu, re-prezintã un proiect edito-

rial de anvergurã ce va numãra,în final, cinci tomuri. Dupã pri-mul volum al acestei ample mo-nografii, dedicat poeziei, este pre-zentat publicului cel de-al doilea,cuprinzând eseurile incomodului,atipicului, contestatului (uneori)autor al Insectelor tovarãºuluiHitler.

Cu o fundamentare teoreticãsolidã, studiul critic se opreºteasupra a ceea ce exegetul numeº-te proza fragmentarului. Se poa-te observa, de la bun început, cãAurelian Zisu nu-ºi poate repri-ma cele douã tentaþii care par sã-i guverneze discursul critic. Înprimul rând, ispita exhaustivitã-þii, în fond o frumoasã utopie, devreme ce, în jurul unui scriitor deincontestabilã valoare, aºa cumeste Ion Caraion, aluviunile co-mentariilor de toate felurile seadunã neîncetat. Apoi, se dece-leazã, ºi în acest volum, tentaþiataxonomicã, istoricul ºi criticul li-terar desfãºurând un adevãratspectacol al clasificãrilor, deºipredispoziþia intertextualã a pro-tagonistului Duelului cu crinii îiprovoacã o „stare a derutei”, re-

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

work in progresspede însã depãºitã de stringenþaordonãrii unui material contra-dictoriu ºi fascinant, în acelaºitimp. Iatã diagrama cercetãrii cri-tice în cazul de faþã: „Se poatevorbi, prin urmare, de eseul cri-tic, eseul de întâmpinare, eseul-recenzie, eseul pamflet, eseulaforistic, eseul teoretizant, eseulpolitic, eseul memorialistic,eseul portret”.

Propensiunea spre gestul ta-xonomic determinã, se observãîndatã, o specialã stilisticã a enu-merãrilor, devenitã marcã a scrii-turii lui Aurelian Zisu. Ce sunt, înviziunea sa, eseurile lui Caraion?Rãspunsul este concludent;„Eseurile lui Caraion nu sunteseuri propriu-zise, pure divaga-þii intelectuale pe o temã datã, ciadevãrate conglomerate de re-cenzii, studii, pamflete, polemici,mãrturii, consemnãri, portrete,pagini de jurnal intim, datate une-le, altele nu, definiþii, versuri, ci-tate, moralitãþi, observaþii, aforis-me, ironii, atacuri, lamentãri, co-mentarii, însemnãri de zvonuri,apostrofãri, refulãri, lecþii, întâm-pinãri, necrologuri, informaþii cul-turale la zi, anecdote, descrieri,diegeze zigzagate”.

Exegeza descoperã un impor-tant deficit de exerciþiu critic înevaluarea pamfletului „caraio-nian”, urmãrind sistematic ºi co-erent relaþia pe care ideologiile ceau traversat secolul trecut au în-treþinut-o cu opera tragicului exi-lat. Ion Caraion a fost, fãrã îndo-ialã, un om cu idei, cu tranºanþe

evidente, insurgent ºi vindicativ,nedrept nu o datã (pamfleteledespre Rebreanu sau Nichita Stã-nescu), alteori cu intuiþii de fine-þe (studiul consacrat lui Bacovia)sau cu vehemenþe justificate(Adrian Pãunescu, insuportabi-lul stahanovism ºi chiar G. Cãli-nescu, teribilul mire).

Aspectele discutate în prozasa aparþin unei agende grave aculturii române, dar ºi a societãþiiîn ansamblul ei (o lume bântuitãde urã, manipulare, cãutând dis-perat adevãrul).

Acuitatea, limpezimea, refe-renþialitatea precisã a comenta-riului conferã monografiei luiAurelian Zisu atributele veritabi-lei vocaþii critice, îndreptãþindinteresul faþã de finalizarea aces-tei ambiþioase lucrãri de identifi-care.

Xeniei Karo, Aventuri vertica-le. Studiu monografic TiberiuIliescu, Editura Aius, Craiova,2006.

Am primit cartea XenieiKaro, Aventuri verti-cale. Studiu mono-

grafic Tiberiu Iliescu, EdituraAius, Craiova, 2006, împreunã cualte cãrþi, de la un bun prieten. Eibine, cartea a aºteptat rãbdãtoa-re aproape un an în coºul meu cucãrþi urgente. Am amânat-o decâteva ori, apoi am amânat ºiamânarea ºi tot aºa, pânã amajuns sã nu mã mai ascund ºi sã-mi declar senin cã nici nu o sã omai citesc vreodatã. Cãci, nu dealta, dar Tiberiu Iliescu, sã fimserioºi, apoi, studiu monografic,ce plictisealã, doamne, ce plicti-sealã! Iar una dintre reverenþelesemi-caraghioase, semi-emoþio-nante în faþa localismului ºi a al-tor monumente mici care de de-parte sunt niºte turnuri de nisipprivite de valuri. S-a sfârºit cândam rãsfoit cartea ºi, fãrã prea multãteorie a ceea ce fac, am citit-o.

Tiberiu Iliescu (La cocoºulspânzurat, 1968) a fost un om delitere craiovean, o figurã asocia-tã cu avangarda româneascã. La100 de ani de la naºterea sa, Xe-nia Karo îºi propune sã vadã cese ascunde în spatele premiului

nnnnn ADRIANA TEODORESCU

valoarea ºi imaginea cãrãmiziipentru eseisticã ºi publicisticãliterarã „Tiberiu Iliescu”, înmâ-nat în fiecare an în cadrul galeipremiilor revistei „Mozaicul”,care este istoria omului ajuns as-tãzi un simplu nume, inclusiv înbiblioteca unde nimeni, de maibine de 30 de ani, nu a solicitatcãrþile lui. O primã observaþie carese impune este cã ne aflam în faþaunui act de curaj din partea au-toarei. Cãci, sã nu ne ascundem,obiectul de cercetare îºi înnobi-leazã, mãcar într-o primã instanþãde receptare ºi vizibilitate cultu-ralã, cercetãtorul. Una este sãscrii despre Ilarie Voronca ºi altadespre Tiberiu Iliescu. Una estesã ai asiguratã legitimitatea de-mersului critic, ºi alta este sã îþisusþii nu doar propria viziunedespre obiect, ci însãºi logica ºisensul investigãrii acestui obiect.Pe de altã parte însã, dacã reu-ºeºti sã demonstrezi aceastã du-blã importanþã a cercetãrii, s-arputea sã beneficiezi de o recu-noaºtere sporitã. Xenia Karo ademonstrat, în opinia noastrã,atât cã existã un obiect de cerce-tare, un conþinut culturalpregnant aflat sub numele, eti-chetã de premiu literar, TiberiuIliescu, care meritã supus aten-þiei publicului, dar a ºtiut ºi cumsã pãstreze proporþiile normaleale acestui obiect, adicã justa ra-

portare la realitate, dovedind abi-litãþi de critic ºi de istoric literar.

Discursul Xeniei Karo despreTiberiu Iliescu nu cade în pãca-tul de a-ºi supraestima obiectul,aºa cum discursul critic ºi de is-torie literarã care restaureazã prinarheologii anevoioase este de-seori tentat sã facã, compensa-tiv, poate, pentru propriul efortdepus. Dimpotrivã. Primele cu-vinte cu care se deschide argu-mentul cãrþii sunt bulversantepentru cã rup cu stereotipia su-praevaluãrii obiectului de cerce-tare ºi cu stilistica contraziceriipresupusului cititor: „Cel care vaavea bunãvoinþa sã vadã în ceeace am scris în paginile care ur-meazã o tentativã de a scoatepuþin la aer un scriitor de provin-cie, în orice caz un ins despre carenu mai ºtie aproape nimeni nimic,un nume de care am auzit, în celmai bun caz, la premiile „Mozai-cul” (…) are mare dreptate” (p.23). Aceastã linie moderatã, pãs-tratã de Xenia Karo de-a lungulîntregii sale lucrãri, are drept con-secinþã umanizarea obiectuluiprezentat. Fãrã sã fie cel maimare intelectual român , avangar-dist, craiovean, fãrã mãcar sã fieun foarte mare intelectual, scrii-tor, om de culturã, criticul literarîl impune pe Tiberiu Iliescu casubiect al cãrþii sale, definindu-l

mai degrabã prin raportare la axanegativului valoric. Astfel, Ilies-cu nu este un mediocru. Dar, ºiaici se face evident un alt filon alcurajului autoarei, ce îºi asumãapartenenþa la þinutul Craiovei,Tiberiu Iliescu a fost profesor laCraiova, director al Teatrului Na-þional din oraº ºi a înfiinþat revis-ta literarã „Meridian”. Cu toateacestea, dacã existã un localismla Xenia Karo, acesta este trans-cens cultural, iar dacã existã unspirit al Craiovei la Tiberiu Ilies-cu, acesta este unul critic ºi ino-vator. Oricum, felul declarat încare se raporteazã autoarea laTiberiu Iliescu are, într-adevãr,stilul unei reverenþe, dar nu a ce-lei în faþa castelului, ci a unei re-verenþe în faþa cãrãmizii: „operasa este mai degrabã o capsulã atimpului decât o dozã de viziona-rism. Locul scrierilor sale, indife-rent de locul unde le încadrãm (…)este acela al unei cãrãmizi. ªi estepãcat sã nu o folosim la construc-þie” (p. 31). Aºadar o cãrãmidãfuncþionalã. Nu una la care seajunge prin impulsuri muzeifican-te ºi monumentalizate, ci de lacare se pleacã.

De fapt, întreaga carte a Xe-niei Karo este despre valoarea pecare aceastã cãrãmidã a avut-o ºio are, dar este ºi o punere în re-prezentare a acestei valori, astfelcã cititorul cunoaºte o serie deimagini ale unui Tiberiu Iliescuautentic, netrucat, pe care autoa-rea îl elucideazã fãrã sã-l manipu-leze postum, destinându-l uneidigestii comode a cititorului. CãciTiberiu Iliescu este orice, numaicomod nu. La nivel de limbaj,autoarea atrage atenþia cã acestaabuzeazã de hiperbolã, cã trãieº-te euforic realitatea prin limbaj,exagerând, pierzând nuanþe ºi iro-nizând abundent, astfel cã „refe-rentul, sãrmana victimã, este pier-dut în favoarea plãcerii scrisului”(p. 35). Prin acest primat hedo-nist al limbajului în faþa realitãþiise explicã ºi agresivitatea – este-ticã, am spune – îndreptatã îm-potriva unor nume unanim accep-tate astãzi ºi extrem de apreciateatunci, precum Lucia SturdzaBulandra, Mircea Eliade, NicolaeIorga etc. ªi tot prin acesta, darnu numai, se explicã ºi retoricaasumãrii singurãtãþii sale. La ni-vel de raportare la urbea craio-veanã, Tiberiu Iliescu este iarãºi,aflãm de la autoare, excesiv ºicontradictoriu. Iliescu a fost unaspru critic al moravurilor craio-vene, cu generalitate extinsãînsã, considerã Xenia Karo, darmai ales a mediocritãþii provincia-le. Anti-imnic ºi combativ, Tibe-riu Iliescu a demonstrat cã sepoate sã fii legat de un spaþiu fãrãa-l construi apologetic, din con-trã, aplicându-i duºuri reci ºi lec-þii serioase despre necesitateainovaþiei. Pe de altã parte, ace-laºi om va vorbi ºi despre o Cra-iovã a nostalgiei în 1971, ºi nu vaezita sã îºi asume identitatea cra-ioveanã a revistei „Meridian” (p.53). De remarcat ºi titlul, cu infle-xiuni biblice, pe care Xenia Karoîl dã capitolului despre Craiova,La început a fost Craiova. A cã-rui reverberaþie de patetism sestinge cu urmãtorul capitol, inti-tulat …apoi a fost Meridianul.

Revista „Meridian” a produsistorie, potrivit autoarei, deoare-ce nu ºi-a propus asta. Fapt cefãcea notã discordantã faþã derevistele programatic suprarea-liste, dar care nu a oprit „Meri-dianul” sã fie un loc suprarealistprin excelenþã, chiar dacã nu prinintenþie. Revista apare ca o alter-nativã la „Ramuri” ºi, în genere,la orice formã de corupere a este-ticului, prin contaminarea cu po-liticul sau prin ataºamentul faþãde valori considerate retrograde,precum cele sãmãnãtoriste. Laînceputul cãrþii, Xenia Karo are omicã teorie despre avangardã ºidespre o alternativã a acesteiacare nu conduce la negarea avan-gardei. Este vorba despre un cu-rent de contestare nu atât a pro-blemelor trecutului, a tradiþiei, câta prezentului. Atitudine ce i sepotriveºte ºi lui Tiberiu Iliescu ºi„Meridianului”, oneºti, ambii, cusine pânã la capãt. Aºa se expli-cã cum, respingerea sãmãnãtoris-mului nu presupune automat ºinefiltrat adeziunea la suprarea-lism (p. 61). Specific „Meridianu-lui” rãmâne elitismul, gândireacriticã ºi, ca unic militantism, celpentru estetic. De aici trecem laun alt aspect esenþial pentru în-þelegerea lui Iliescu, anume ra-portarea constantã la celãlalt. Fieîn calitate de marele celãlalt (Ar-ghezi, Camil Petrescu, Eliadeetc.), fie în calitate de îndepãrtatsau de necunoscut, celãlalt rãmâ-ne o categorie generalã de con-stituire ontologicã ºi discursivãa lui Tiberiu Iliescu. Care vorbeº-te rar despre persoana sa ºi îl asu-mã pe Celãlalt în calitate de struc-turã problematicã ce trebuie cer-cetatã, gânditã ºi re-gânditã. Au-tonomia de gândire a lui Iliescueste remarcabilã, indiferent dejusteþea asumpþiilor ºi a conclu-ziilor sale, aºa cum remarcabilãeste puterea sa de a disocia întrefuncþia criticã a polemicii – pecare o practicã constant, ºi recu-noaºterea globalã a unui om va-loros (cazul Iorga).

Tiberiu Iliescu reprezintã unagent prin care se produce o du-blã transcendere. În jos, el însem-nând o diferenþã remarcabilã, fieºi la scarã micã, craioveanã, dupãcum el semnificã ºi o transcende-re în sus, în sensul cã el nu doarschimbã, ci constituie un punctde la care se poate construi. Neîntoarcem astfel la cãrãmidã. Iarele, cum poate vã daþi deja seama,sunt douã. Una este opera inte-lectualã a lui Tiberiu Iliescu, iaralta cartea Xeniei Karo înfãþiºând-o acurat, profesionist, dar nu înmodul descãrnat al arheologilor,al constructorilor, ci în cel plin ºicãrnos al criticilor ºi istoricilor li-terari veritabili, care îºi iubesc ob-iectele de cercetare cu atât maimult cu cât nu sunt perfecte.


ecturi

nnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEA

George Serediuc, Soarele me-canic, Herg Benet, 2011.

La numai 24 de ani, însu-ºindu-ºi diferite formu-le poetice, George Sere-

diuc este un poet format. Cum erade aºtepat, el este un rãsfãþat almediului virtual ºi al concursuri-lor literare la care a câºtigat nu-meroase premii. Acum debutea-zã cu un volum de versuri intitu-lat Soarele mecanic, inegal va-loric ºi ezitant, dar care atrageatenþia prin aspectul cosmopo-lit, având ceva din neliniºtea ex-presionistã, din minimalismuldouãmiist, din onirismul etilic al

soarele mecanicunor Venedikt Erofeev, Ion Mu-reºan sau Radu Vancu (de cel dinurmã ºi aminteºte, de altminteri),dar ºi din acel mal du siècleal poeþilor blestemaþi ai sfârºitu-lui de secol XIX, lucru care dãcãrþii un aer sobru ºi familiar ceface, pe alocuri, bine poeziei, maiales când este vorba de un de-but.

„Eu sunt George“, se reco-mandã poetul, „m-am închis aicide bunãvoie/ pentru cã nu amºtiut cum altfel/ sã mã apãr“ (pro-log: ghetele bune), pentru cã re-fugiul în texistenþã este singurulmod de a scãpa rutinei, contra-caratã prin expresia gravã, mus-tind a pildã existenþialã. Chiar ºipoezia este un spaþiu devitalizatdin care, pare-se, „viaþa lipseº-te“ (saturaþie), dar se hrãneºte„cu lucrurile astea [pentru] careþine Dumnezeu lumea“ (cândAndrei). Poetul mai trage dincând în când, am spune, cu coa-da ochiului spre un „Somethinggood is going to happen“ (dru-mul spre casã: fratele mai mic),

finalizat, de cele mai multe ori,bizar, într-o fundãturã, ca ºi cumo voce impersonalã ar spune rãs-picat „sunt însuºi poemul carecade în paginã/ dându-ºi ultimasuflare.“ (sunt chemat).

Poezia lui Serediuc stã subsemnul absenþei, poetul are „ne-voie de pauzã“ (se va gândi ci-neva), eul poetic tânjeºte dupãstarea eliberatoare „fãrã fricã, fãrãgemete, fãrã lumini“ (drumul sprecasã...), când inima rãmâne „cãl-duþã ºi scursã de fericire“ ºi „nu-mai moartea poate întrece/ pute-rea acestui rãsãrit“ (poemul decânepã).

Soarele mecanic este „soare-le negru“ cu care „te-ai obiºnuit“,el poziþioneazã eul poetic „prin-tre atâtea frãmântãri, atâta singu-rãtate“ „la capãt de lume“. Poe-tul face parte din tagma celor pier-duþi ºi regãsiþi în acelaºi timp,pentru cã soarele sãu este expre-sia regresiunii într-un spaþiuaproape mitic, plin de rezonanþe-le suprarealului straniu ºi pro-fund: „am vãzut pãdurea cres-

când/ ca blana de toamnã/ a unuianimal de pradã/ am avut curajulsã închid ochii/ în faþa defileuluide sârmã/ mi s-au arãtat mãrun-taiele/ unei fântâni bãtrâne undepluteau/ chipurile noastre.“ (pier-duþi). Sã nu uitãm nici de imagi-nea cu „Lebedele negre“ care-ºilasã ouãle lor „în fiecare ranã“.

În planul scriiturii, „Dezvelireasoarelui mecanic“, aºa cum estenumitã una dintre secþiunile cãr-þii, presupune identificarea unuipattern dar ºi îndepãrtarea sim-bolicã de el, acum: „Soarele s-astins de mult,/ dar nimeni nu tre-buie sã ºtie asta“ ºi „nimeni nuîndrãzneºte sã se uite la soare“cãci „l-ar vedea pe tata cu o lopa-tã în mânã“. Imaginea lui, evoca-tã la marginea terifiantului obse-siv, este reprezentativã pentrufelul în care este perceputã nouarealitate prin care mai rãzbat ra-zele candorii enigmatice: „dupão zi din asta de toamnã/ tata co-boarã la orizont ºi lasã în urmã/doar o tavã cu cenuºã./ E vremealiniºtii depline,/ în care el îºi dã

jos salopeta neagrã/ ºi viseazã lao eclipsã a întregii lumi,/ atuncicând cerul face schimb de prizo-nieri.“ (locomotiva cu abur).

Este de admirat efortul poetu-lui de a surprinde frumuseþeapoeticã dintr-un loc privilegiat caºi cum, de undeva de sus, „sevede tot oraºul“, dar tot el ºtie cãar fi necesar „un termos/ pentrufiecare lucru pe care vrei sã-l pãs-trezi un timp“. Îi rãmâne totuºi sãse întrebe dacã pentru cititor aces-te lucruri s-au pãstrat la aceeaºitemperaturã ºi cu toate aromele.

Kenzaburo Õe, Strigãtul înã-buºit, Editura Rao, 2010, Tradu-cere Roman Paºca, Bucureºti,377p.

Viaþa, în romanul lui Õe,se trãieºte de la moar-te spre naºtere, de la

întuneric spre luminã, de la somnspre trezire. Personajul principal,Mitsu, „Trezit în întunericul dedinainte de ivirea zorilor” (p.5),cu gust amar de vise tulburi, cau-tã pe „bâjbâite renaºterea”. Nueste vorba de renaºterea ce tâº-neºte din nefiinþã, din hãul deneant, ci de „renaºterea aºteptã-rii”. Citiþi chiar despre un perso-naj care se împotriveºte proprieiexistenþe: „încerc sã mã ademe-nesc din nou pe panta de jos cã-tre alt somn: dormi! dormi! lu-mea nu existã” (p.5).

Se trage cu disperare de corti-na grea a somnului muribundpeste o existenþã prãbuºitã însine. Astfel, în fiinþa lui Mitsu,viaþa ºi moartea, somnul ºi trezi-rea dau lupte grele ºi nici chiar înlumina deplinã a vieþii disputa nuînceteazã, deoarece personajul,prin handicapul sãu fizic – lipsaunui ochi – comunicã cu tãrâ-murile tulburi dinlãuntrul sãu prinacest ochi „veºnic deschis, în-dreptat cãtre craniul dinãuntrulcraniului meu” (p.7). Absurdul îºiface loc într-o secvenþã tulburã-toare, a cãrei forþã de sugestieeste capabilã sã adânceascã pri-virea spre interior atât a cititoru-lui de roman, cât ºi a personaju-lui însuºi.

O toamnã târzie începe sã secontureze, dupã ce uºa bucãtã-riei se deschide pe pipãite, iarcenuºiul din zori se loveºte de „opatã albicioasã pierdutã undevadeparte, în înalt” (p.7). Prin toam-na cenuºie, Mitsu pãºeºte agalecu un câine negru la subraþ, bol-nav, duhnind a moarte ºi a boalã.Singurul semn de viaþã, de real alcâinelui e febra. De acest fel dereal se lovesc ºi picioarele luiMitsu, cãlcând goale ºi lovindu-

rebeliune, incest, trãdare, brutalitate, crimã,sinucidere în japonezã

se de o scarã, ce duce pe fundulunei gropi, printre bãlþi, „e apãpuþinã, cam câtã zeamã storcidintr-o bucatã de carne” (p.8).Toamnã, boalã, moarte, groapã,unghii pe pãmânt, câine din carecurge boala, mirosuri, bãlþi, untrup fierbinte tremurând lipit dealt trup, care, pentru a se echili-bra, trebuie sã simtã gheare în-fipte în muºchii picioarelor. Aces-ta este exteriorul, care se prelin-ge precum putreziciunea toamneiîntr-un interior venit în groapã sãreflecteze la moartea unui prietensinucis care „îºi dãduse cu vop-sea stacojie pe creºtet ºi pe faþã,se despuiase, îºi vârâse un cas-travete în anus ºi se spânzurase(p.9).

Cartea lui Õe e drama strigãte-

lor mute în miezul cataclismului.În ciuda rupturilor ce se produc,a bucãþilor de umanitate azvârli-te, suferinþa nu rãbufneºte în ex-terior cu ferocitate. Chiar ºi atuncicând drama se plimbã cu turbareîn sine, resorturile interioare alefiinþei o distileazã, o filtreazã degesturi necontrolate ºi de exce-se, o plimbã prin conºtiinþã, punînaintea ei piedicile voinþei. Senaºte un ecou al dezechilibrului,poate tipic japonez, ponderat, încare durerea sã fie aproape mutã,iar gestul de capitulare sã fie unzâmbet amar, dar un zâmbet ºi nuîncruntarea, un pumn descleºtat,o privire seninã spãlatã de dure-re.

Dar strigatele mute au ºi eleecoul lor ºi se „aud” cel mai bine

pe fundalul urletelor disperãrii, ºiastfel de urlete existã ºi co-existãîn acest roman cu strigãtele mute.Cel care le produce este Takashi,fratele protagonistului. El este celcare produce durerea, ºi Mitsu,cel care o reflectã. ªi durerea pro-dusã nu e nesemnificativã. Sedeschide în rebeliune, incest, trã-dare, brutalitate, crimã, sinucide-re. Toate lovesc cu furie ca untãvãlug. Drama se mãreºte ca unbulgãre de zãpadã gigantic, alu-necã pe o pantã de urlete ºi sepulverizeazã. Se sparge în strigã-te mute, înghiþite dureros de o fi-inþã poate anormalã, ce urlã ºi ea,dar o disperare strãinã de sine:„Urlând ordine în swahili de subºapca mea de soare, scriind zi ºinoapte la maºinã documente înenglezã, voi fi prea ocupat ca sãmã gândesc la ce se petrece înlã-untrul meu” (p. 377).

nnnnn Cristina Gelep

Roxana Ghiþã - Oriental cafe 2


carte cu zimþi

Lucian Boia, Capcanele isto-riei. Elita intelectualã româ-neascã între 1930 ºi 1950, Ed.Humanitas, Bucureºti, 2011, 358pp.

De pensée-uri despre im-plicarea intelectualilorîn politicã am tot avut

parte în ultimii douãzeci de ani,de când li s-a strigat moartea înpiaþa publicã. Nu lipsesc nici co-borârile în istorie, mulþi contem-porani gãsind ceva de spus de-spre exaltãrile sau compromisu-rile predecesorilor lor din perioa-da interbelicã ºi/sau comunistã.Se simte mai mereu o pornire, îndiverse grade, de a dezvãlui ºicondamna sau, dimpotrivã, de adisculpa pânã la eroizare. Pentrunuanþe nu prea e loc, deºi suntadesea proclamate depozitare aleadevãrului.

Ca de obicei, Lucian Boia îºipropune ce e mai greu, adicã sã(îºi) explice cum au gândit alþii.Spre deosebire de cei care de dra-gul concluziei sacrificã, mai multsau mai puþin, argumentarea,

intelectualii, politicaºi imposibila minte

de pe urmãajunge la concluzii solide tocmaipentru cã nu ºi le doreºte cu ori-ce preþ. Scopul nu este de astabili în ce fel au stat lucrurile, cide a arãta cã ele nu au stat musaiîntr-un fel anume sau au stat înmai multe feluri, în acelaºi timp.

Pornind în principal de la sur-se primare, de arhivã, istoriculcreeazã o imagine a implicãrii po-litice a elitei intelectuale (acade-micieni, universitari, scriitori ºipubliciºti cunoscuþi) pe parcur-sul a douã decenii. E o imaginebogatã în nuanþe, contraste, con-tinuitãþi ºi discontinuitãþi.

Mai întâi, au fost anii discuta-bilei democraþii interbelice, cândatracþia politicii a fost destul deputernicã printre „minþile lumina-te” (vezi datele privind afilierilepartinice ale universitarilor [pp.98-99] ºi ale academicienilor [pp.105-106]). Au fost anii unei „ofen-sive a tinerilor”, a unei „genera-þii” – înþeleasã în sens „socio-cultural”, nu „biologic sau demo-grafic” (p. 27) – aflate în cãuta-rea unei noi morale ºi în luptãdurã cu „bãtrânii”. „Experimen-tul” lor a fost ghidat de câþiva„adunãtori de tineri”, dintre carese distinge figura lui Nae Iones-

cu. Lucian Boia atrage atenþia ºiasupra „modelului” Gusti, insu-ficient analizat, pânã acum.

Cu toate nemulþumirile, cei maimulþi români s-au menþinut în li-mitele democratice. Este valabilatât pentru elitele intelectuale –o aratã informaþiile din carte –,cât ºi pentru ansamblul popula-þiei – o aratã rezultatele alegerilordin 1937. E adevãrat cã fascina-þia extremelor era tot mai puterni-cã. E adevãrat ºi cã extremadreaptã a atras personalitãþi mainumeroase ºi, cel puþin retro-spective, mai importante. Vedemcã opþiunea lor poate fi explicatã– fatalmente, parþial – fãrã a cã-dea în capcana dihotomiei. Co-munismul a avut mai puþinsucces. Nu trebuie, totuºi, igno-rat faptul cã au existat destui in-telectuali de stânga, „dar o stân-gã care nu mai vede adversar laextrema stângã” (p. 68) ºi nu arereþineri sã se apropie de ea.

Dupã 1937, timpul, care dãdu-se deja oarecare semne de acce-lerare, nu a mai avut deloc rãbda-re cu intelectualii. A urmat o sui-tã de ºapte regimuri politice, îninterval de zece ani. S-a trecut „dela o dictaturã la alta… cu puþinã

democraþie” (p. 245), între august1944 ºi februarie 1945, urmatã depreludiile totalitarismului roºu. ªisub Carol, ºi sub legionari, ºi subAntonescu, ºi sub Stalin, mulþiau ales sã colaboreze – din con-vingere, de teamã, din oportu-nism. Unii au crezut cã se insta-leazã comod în sfârºitul istoriei;alþii, cã, odatã scãpaþi, se voradapta la regimul urmãtor. Unii aureuºit, alþii au avut de suferit, maiales în timpul comunismului. Re-gimul de dupã 1947 a acþionatmult mai radical decât predece-soarele, construind o nouã elitãintelectualã – formatã din elemen-te reciclate, dar ºi din multe altelenoi – care ºi-a continuat existen-þa ºi dupã 1989.

Cei mai vizibili sunt acei inte-lectuali cu ambiþii politice mari,care au avut înalte funcþii în stat,în cel puþin unul din regimurileamintite. Marea majoritate au vi-zat însã numai poziþii de autorita-te (catedre, funcþii în universitãþi,institute etc.). Suferinþele nu aufost mereu direct proporþionalecu beneficiile anterioare.

La final, pe baza „nesfârºiteivarietãþi de caractere, de opþiuni,de destine individuale”, Lucian

Boia exprimã „câteva reflecþii cuun sens mai general” (p. 342): (1)intelectualii nu gândesc, în ge-neral, mai corect decât restul lu-mii, ba chiar uneori se îndepãr-teazã mai mult de realitate, datãfiind tendinþa lor de abstractiza-re; (2) deºi se presupune cã suntminþi libere, sunt ºi ei, ca totomul, influenþaþi de contexteleistorice ºi ideologice ºi cunoscºi ei pofta de putere; (3) au ten-dinþa ºi capacitatea de a-ºi des-coperi sau inventa justificãri pen-tru toate opþiunile, chiar ºi pen-tru cele vãdit eronate.

Primele douã trãsãturi pot ex-plica de ce au greºit intelectualiiîn materie de politicã. Cea de atreia poate explica de ce au greºitde atâtea ori, neînvãþând nimicnici din propriile experienþe, nicidin cele ale altora. Au gãsit me-reu explicaþii pentru eºecurile tre-cute ºi au fãcut planuri noi, cares-au dovedit, la rândul lor, greºi-te. Chiar ºi atunci când, strictpragmatic, au reuºit sã se salve-ze, menþinându-ºi sau recuperân-du-ºi funcþiile ºi/sau prestigiul,în plan intelectual, opþiunile rã-mân greºite. Cu tristã ironie, sepoate spune cã aceia scoºi la unmoment dat definitiv din joc aufost scutiþi de greºeli ulterioare.Consecvenþii pânã la capãt, careau rezistat tentaþiilor, presiunilorºi sancþiunilor, sunt puþini.

„Astãzi ºtim care a fost, de fie-care datã, deznodãmântul” (p. 7).ªtim, deci, cã istoria e un ºir ne-sfârºit de capcane. La ce ne folo-seºte?

nnnnn Mihai Ghiþulescu

Roxana Ghiþã - Living library 5


Constantin M. Popa: Este is-toria literaturii o disciplinã de-suetã ºi nefrecventabilã? Atuncicum se explicã apariþia, în ulti-mii ani, a mai multor istorii (in-tegraliste sau secvenþiale) degen?

Iulian Boldea: Istoria literatu-rii nu e, în opinia mea, nici desu-etã, nici nefrecventabilã, cel pu-þin la noi. În Occident, percepþiaistoriei literare, ca lucrare de maridimensiuni, este, într-adevãr, ace-ea a unei discipline desuete, ana-cronice, care supravieþuieºte in-eficient din secolul al XIX-lea.E drept cã, ºi la noi, din ce în cemai puþini cercetãtori îºi asumãriscurile, efortul, tenacitatea de astudia documente de arhivã, dea percepe ºi interpreta cu meto-de ºi instrumente adecvate dia-logul „peste mode ºi timp”, în grilãdiacronicã, între scriitori, opereºi curente literare. Problemele cucare se confruntã istoria literatu-rii în momentul de faþã sunt, înfond, cam aceleaºi cu care seconfruntã critica literarã, dar ºi li-teratura românã în ansamblul ei;e vorba de o crizã de identitate,de legitimitate a disciplinei, darºi de o crizã de autoritate. Istorialiteraturii e o disciplinã cu o fizio-nomie distinctã, cu instrumentarmetodologic propriu, cu obiecti-ve ºi finalitãþi specifice. Cu toateacestea, ea nu poate fi disociatãdecât arbitrar de alte modalitãþide explorare a literaturii; aceastadeoarece, se ºtie de la Cãlinescuîncoace, între istorie ºi criticã li-terarã existã numeroase raporturi,corespondenþe ºi interferenþe(„Nu poþi fi critic fãrã perspecti-va istoricã, nu poþi face istorieliterarã fãrã criteriul estetic, decifãrã a fi critic” sau „În realitate,criticã ºi istorie sunt douã înfãþi-ºãri ale criticii în înþelesul cel mailarg. Este cu putinþã sã faci criti-cã fãrã proiecþie istoricã, cu toa-te cã adevãrata criticã de valoareconþine o determinare istoricã,dar nu e cu putinþã sã faci istorieliterarã fãrã examen critic”). Pe dealtã parte, istoria literaturii depã-ºeºte, astãzi, în manifestãrile salede excelenþã epistemologicã,abordarea pur factologicã, cu ca-racter strict documentar sau bio-grafist, încadrându-se, mai cu-rând, în perimetrul unei abordãriantropologice, prin voinþa sa dea reconstitui premisele istorice,culturale, biografice ale textuluiliterar, dar ºi prin încadrarea ope-rei în contextul mai larg al unuitimp anumit, al evoluþiei ºtiinþe-lor, filosofiei, psihologiei sau so-ciologiei. În altã ordine de idei, oistorie a literaturii trebuie sã fie,în primul rând, o istorie a forme-lor literare, cum s-a mai spus, dealtfel.

C.M.P.: Mai este de actuali-tate faptul cã încã se mai invo-cã, în lumea literarã de la noi,-

Iulian Boldea: „orice istorie literarã este ºi omodalitate, superioarã, de dialog, cu operele

trecutului, cu instanþele critice de ieri ºi deazi, cu ceilalþi autori de istorii literare”

butada cãlinescianã a „ratãri-lor” multiple: „criticul literarfãrã talent se poate refugia înistoria literarã” ?

I.B.: Mai întâi trebuie subliniatfaptul cã ideea „ratãrii” unor ge-nuri literare diverse nu este, înaccepþiunea cãlinescianã, una cuconotaþii peiorative. Cum celedouã genuri ale ºtiinþei literatu-rii, critica literarã ºi istoria litera-turii sunt situate într-un orizontepistemologic cu numeroaseanalogii, apropieri, filiaþii ºi co-respondenþe, nu ºtiu dacã aceas-tã afirmaþie se verificã în vreunfel: un critic literar lipsit de talentnu ar putea fi decât un mediocruistoric literar. Aici mai e de fãcuto precizare: sunt foarte puþinecazurile în care criticul literar serefugiazã în spaþiul istoriei litera-turii; în primul rând pentru cã is-toria literaturii e o disciplinã cenu conferã prestigiu imediat, au-toritate sau recunoaºtere de mo-ment, în vreme ce critica literarãbeneficiazã de astfel de atuuri. Înacelaºi timp, audienþa cãrþilor deistorie literarã e mult mai restrân-sã decât a celor de criticã literarã,chiar dacã interesul ºi amprentacercetãrilor istorico-literare sederuleazã pe un traseu temporalmult mai mare; efectele cercetãriide acest tip dureazã în timp, cualte cuvinte. Dacã exerciþiul cro-

nicii literare, de pildã, acordã vi-zibilitate cronicarilor, le asigurã unrol ºi un loc de autoritate în ca-drul breslei scriitoriceºti, istorialiterarã e mult mai ineficientã înatribuirea sau consolidarea unorprestigii reale sau închipuite. Tre-buie sã observãm cã de interesulsau dezinteresul faþã de istorialiterarã sunt rãspunzãtori ºi ceicare beneficiazã în mod direct derezultatele cercetãrii: profesorii,din învãþãmântul secundar saudin cel universitar, care nu fac,întotdeauna, tot ceea ce ar fi ne-cesar pentru dezvoltarea acesteidiscipline sau pentru promova-rea imaginii ei. Pe de altã parte,aºa cum sublinia Mircea Anghe-lescu în rãspunsul la o anchetãdespre Starea istoriei literaregãzduitã de revista „Vatra”,„istoria literarã nu mai poate fidemult doar «o istorie» a unorfapte, autori sau structuri literare,ea este o viziune asupra lumii pecare o intermediazã ºi o impunetextul literar. Împãrþirea actualã acatedrelor (ºi a disciplinelor) întreistorie literarã, teorie literarã, lite-raturã comparatã º.a. este, cred,depãºitã ºi neproductivã: toatese înrudesc, se sprijinã ºi se com-pleteazã, nu poþi face una fãrã altaºi un istoric literar fãrã lecturi se-rioase de teorie literarã, de antro-pologie literarã, fãrã o viziune te-

oreticã asupra disciplinei pe careo practicã, este un simplu docu-mentarist, dupã cum cred tot atâtde ferm cã un teoretician fãrã obazã serioasã de istorie literarã ºifãrã cercetãri în domeniu este unnonsens”.

C.M.P.: O istorie personalã aliteraturii presupune continua-rea, prin contrazicere, a maeº-trilor, eliberarea de sub tutelamodelelor tiranice. Reuºescacest lucru autorii celor mai re-cente apariþii în domeniu?

I.B.: Un obiectiv important aloricãrei istorii literare ar trebui sãfie, cred eu, reconsiderarea uneianumite opere literare, revizuireaunor opinii sau ipoteze istorico-literare care au patina timpului,reevaluarea importanþei, a locu-lui unor scriitori într-un anumitcontext istoric, social sau chiarpolitic. Iar o astfel de operaþiunede reevaluare a textelor literaresau a autorilor lor presupune toc-mai o eliberare de tirania modele-lor, o recuperare a unor scriitoriuitaþi sau aflaþi în penumbra in-vestigaþiei curente, dupã cumpresupune ºi asumarea risculuide a destrãma false prestigii sauglorii lipsite de fundament este-tic. Fãrã îndoialã cã ºi suportulconceptual al istoriilor literare tre-buie sã fie mereu reînnoit, actua-lizat în funcþie de cele mai noi

achiziþii pe plan mondial din ca-drul acestui domeniu. Concepte-le de literaturã, de istorie literarã,de accent axiologic, au cãpãtat,spre sfârºitul secolului XX, noidimensiuni, noi formulãri teoreti-ce ºi noi valenþe, pe care cercetã-torii din domeniul istoriei literarenu le pot în nici un chip ignora.Reuºita acestui efort de eliberarede modele este, în cazul istoriilorliterare mai mult sau mai puþinrecente, relativã. Nicolae Mano-lescu, în Istoria sa criticã se eli-bereazã de tutela predecesorilor,prin stil, expresivitate, sagacita-te analiticã ºi detentã conceptua-lã, chiar dacã „urmele” cãlines-cianismului dovedesc o rezisten-þã evidentã în structurarea mate-riei, în retoricã, tonalitate a vociicritice, frazare a ideilor sau întor-sãturi ale cuvintelor ori enunþu-rilor. Marii istorici literari suntaceia care reuºesc sã impunã, laun moment dat, o ordine canoni-cã, un canon literar. De altfel, sãne amintim cã Sorin Alexandres-cu descria cele patru voci singu-lare ale istoriei ºi criticii literareromâneºti rãspunzãtoare de sta-bilirea ºi impunerea unui canonliterar (Titu Maiorescu, E. Lovi-nescu, G. Cãlinescu ºi NicolaeManolescu): „Maiorescu ridicãdin mâlul primordial arhipelagulgenurilor ºi atitudinilor literare,Lovinescu taie în pãdurile ºi po-ienile lui contururile primelor ora-ºe ºi conferã modernismului uni-ca îndreptãþire a existenþei în cul-turã, Cãlinescu aduce în Istorialui prima imagine despre sinemodernã a literaturii române, iarManolescu salveazã decenii de-a rândul, de neghina comunistã,grâul curat. Metafora despãrþiriiapelor de uscat, gestul demiur-gic prin excelenþã, implicã toto-datã indignarea (sic!) apelor, res-pingerea formelor alternative caanti-forme. Demiurgul este ºiMarele Defensor: Maiorescu neapãrã de demagogie, Lovinescude pãºunism, Cãlinescu de naþi-onalism ºi antisemitism în plinãperioadã antonescianã, iar Ma-nolescu respinge asalturile stali-niste ºi neaoºiste”.

C.M.P.: Cum apreciaþi gradulde utilizare a opiniilor criticeaparþinând anterioritãþii (criti-ca criticii)?

I.B.: Într-o istorie a literaturii,critica criticii trebuie sã-ºi gãseas-cã un loc bine precizat, bine deli-mitat ºi consolidat. Nu poþi faceabstracþie de opiniile critice an-terioare, nu poþi ignora contribu-þiile înaintaºilor, decât cu preþulîncãlcãrii unor norme care þin maiales de perimetrul deontologieiistoriei literare. Aici se impune oprecizare; printr-un astfel de exer-ciþiu, necesar ºi benefic, de criti-cã a criticii, trebuie valorificateatât contribuþiile cu caractereseistic, cronicile literare, cât ºi, ð


altfel despre filmemai ales, lucrãrile cu caracter te-oretic, acelea, aºadar, care for-meazã orizontul conceptual alunei epoci literare. Numai printr-o permanentã racordare la ansam-blul vocilor ºi contribuþiilor criti-ce ale unei epoci se poate edificaun orizont conceptual ºi criticcare sã surprindã totalitatea fe-nomenelor ºi mutaþiilor de accentdintr-o anumitã epocã literarã,nuanþele reliefului unei opere li-terare, dar ºi backgroundul epis-temologic care alimenteazã isto-ria ºi tectonica ideilor literare.Construcþia teoreticã, rafinamen-tul conceptului, suprastructuraideaticã, la fel ca ºi substratulcomentariilor anterioare, ca ºi re-flexul axiologic, sunt ingredientecare nu au voie sã absenteze dinedificiul unei istorii literare. Nutrebuie omis faptul cã orice isto-rie literarã presupune o situare larãspântia dintre sincronie ºi adiacronie, ea trebuind sã ia înconsiderare, totodatã, numeroa-sele forme, întruchipãri ºi meta-morfoze ale intertextualitãþii.Dupã cum orice istorie literarãeste ºi o modalitate, superioarã,de dialog (prin acord, sau, dim-potrivã, prin dezacord), cu ope-rele trecutului, cu instanþele cri-tice de ieri ºi de azi, cu ceilalþiautori de istorii literare.

C.M.P.: Ce înseamnã, într-oistorie a literaturii, eliminarea„accesoriilor” ce þin de istoriaculturalã, biografism, instituþii,reviste literare, alte „zone vul-nerabile” ?

I.B.: Prezenþa sau absenþaacestor accesorii ale cercetãriiistorico-literare (istoria culturalã,biografism, instituþii, reviste lite-rare) depinde de conceptul deistorie a literaturii la care aderãistoricul literar. La Cãlinescu, bi-ografismul, circumscrierea opereiprin apelul la istorie, anecdoticã,geografie literarã reprezintã ometodã în sine, cu scopul de aconfigura un portret spiritual alunui scriitor. G. Cãlinescu, pen-tru care istoria literarã este „ºtiin-þã inefabilã ºi sintezã epicã”, ob-servã cã „rostul istoriei literare nue de a cerceta obiectiv problemeimpuse din afara spiritului nos-tru, ci de a crea puncte de vederedin care sã iasã structuri accep-tabile. Cãci faptele noastre devin«istorice» dacã le atribuim unsens, dacã le integrãm într-o con-figuraþie”. Nicolae Manolescurecurge, dimpotrivã, la epurareainterpretãrilor de orice urmã debiografism, repudiind imixtiunileextraesteticului ºi pledând pen-tru estetismul criticii („Exact dinacest motiv pledez pentru este-tismul criticii: doar o astfel de lec-turã ne poate face sã vedem cãdiferenþa este aceea care ne îm-bogãþeºte cu adevãrat ºi ca în-cercând sã-i cunoaºtem pe alþii,diferiþi de noi, reuºim sã ne cu-noaºtem mai bine pe noi înºine.ªansa diferenþei este aceea cã nesolicitã sã apreciem, sã compa-rãm, sã ne exersãm spiritul critic.Identificarea este sentimentalã,diferenþa este intelectualã ºi mo-ralã”). Dar, pe de altã partea, au-torul Istoriei critice nu ezitã sãsublinieze cã „greutatea nu este[...] de a înþelege cã operele senasc în legãturã cu epoca, me-diul, mentalitatea oamenilor, tra-diþia culturalã, pe scurt, cu isto-ria. Greutatea nu este nici de aînþelege cã operele (ºi lecturile)conþin o anume istorie: ci de ascrie o istorie capabilã sã le con-þinã”. Marea problemã (era sã zicdilemã) a istoricului literar estetocmai aceea a raportului dintre

- Mã întreb cum de a ajunso persoanã atât de

degeneratã într-o poziþiede autoritate în cadrul

Corpului Medical Militar.- A fost recrutatã.

Dialog între Hot Lips ºiMulcahy, M.A.S.H.

Cu vreo câþiva ani înain-te ca un grup de femeicurajoase sã-ºi sfideze

stãpânii domestici ºi religioºi ci-tind Lolita în Teheran, un grupde medici militari americani audecis sã soarbã martini în Core-ea. Desigur, spre deosebire deîntâmplãrile reale narate de AzarNafisi, cele din filmul despre carevã voi vorbi în continuare suntpur ficþionale, însã, având în ve-dere cã, dintotdeauna, oamenii deartã au fost interesaþi mai puþinde veracitatea unui scenariu câtde plauzibilitatea acestuia, îmiveþi permite sã mã desfãºor de-alungul acestei sugestii. Puºi însituaþia de a se salva, psihic,dintr-un infern fenomenologic(fundamentalist în primul caz ºiagonistic în ultimul), oamenii augãsit soluþii diferite: unii, mai cul-tivaþi inclusiv graþie genului fe-minin, s-au îndreptat cãtre un cercde lecturã, alþii, dublu handica-paþi de cromozomul Y ºi de cetã-þenia americanã, ºi-au construitun alambic ºi i-au savurat fructe-le mai mult sau mai puþin distila-te.

Filmul din 1970 al lui RobertAltman (scos pe piaþã aproapesimultan cu pelicula Catch-22 deMike Nichols, satirã antibelicoa-sã bazatã pe celebrul roman omo-nim semnat de Joseph Heller) seinspirã din mult mai puþin cunos-cuta carte a scriitorului RichardHooker, MASH: A Novel aboutThree Army Doctors, apãrut cudoi ani mai devreme. Hooker lu-crase el însuºi ca medic militar,aºa încât este de presupus cã fic-þionalul naraþiunii îºi are mãcarcapilarele împlântate în realitãþilecazone ale chirurgiei. Dar pelicu-la nu se mulþumeºte sã preia ser-vil personajele din carte ºi sã leînzestreze cu replicile aferente, cireuºeºte sã genereze, în chip mi-raculos, imaginea de haos bântuitde vesel cinism pe care cinefiliiau asociat-o constant cu umorulmarca M.A.S.H. (faptul se dato-reazã, desigur, prelungirii ineditea tramei din lungmetrajul originalîn serialul omonim, întins pe numai puþin de 11 sezoane ºi având

sorbind martini în Coreea

drept consecinþã directã modifi-cãri, uneori substanþiale, opera-te în echipa de personaje!).

Comicul de situaþie, comicul decaracter, comicul de limbaj sunttot atâtea surse de ilaritate înM.A.S.H., însã farmecul greu de-finibil al peliculei americane deri-vã din îmbinarea râsului cu medi-taþia gravã, cu emoþia profundã,cu disperarea în faþa distrugeriilipsite de sens pe care o presu-pune un conflict armat, oriceconflict armat. Nu trebuie omisfaptul cã Altman îºi pune în cir-culaþie filmul în plinã revoluþieanti-establishment: este transpa-rent miracolul generaþiei flower-power, dispusã sã vadã în sexulfãrã inhibiþii, în alcool ºi în liber-tatea absolutã de expresie solu-þia la absurdul existenþei, non-sens exacerbat de ororile milita-re. De aceea, cred, este fascinan-tã „convertirea” personajelorcentrale, Benjamin Franklin Pier-ce, alias Hawkeye (interpretat deDonald Sutherland), John Fran-cis Xavier McIntyre, alias Trap-per (interpretat de Elliott Gould)ºi Augustus Bedford Forrest,alias Duke (interpretat de TomSkerritt). Trio-ul medical estemetamorfozat într-o microgrupa-re hippy avant-la-lettre (acþiu-nea se petrece, sã nu uitãm, laînceputul anilor ’50), preocupatãobsesiv de amor liber, de orgiietilice ºi de glume fãrã perdea, darcare, graþie unor momente epifa-nice (ºi am în vedere accepþiu-nea acordatã termenului de cãtreJames Joyce), are acces la o rea-litate a splendorii senzoriale, apuritãþii emoþionale ºi a intensi-tãþii afective, accesatã prin deta-ºare causticã de contingentulmizer.

Canonada declanºatã de ceitrei crai transplantaþi în Rãsãriteste direcþionatã împotriva auto-

ritãþilor serioase, a burgheziloripocriþi, a funcþionarilor mãrginiþiºi preocupaþi doar de regulamen-tul militar, a cãror metonimie on-tologicã este servitã magistral decuplul Frank Burns (jucat de Ro-bert Duvall) ºi Margaret Houli-han, alias Hot Lips (jucatã de SallyKellerman). Idila dintre cei doi,parfumatã domestic, dar publicevitatã cu toatã pompa unor con-venþii victoriene, este biciuitãnecruþãtor de chirurgii dezabu-zaþi, care, pentru prima datã înistorie, au de partea lor o fragilãmajoritate. Desigur, întreaga dra-moletã se þese pe fondul terifiantal unui conflict care macinã vieþiomeneºti, fiind de înþeles cã exa-gerãrile de comportament dinpartea personajelor „pozitive”constituie ºi un rãspuns pe caresanitatea ameninþatã îl oferã ne-buniei absurde.

Succesul filmului era, în opi-nia mea, asigurat de la bun înce-put de toate ingredientele arun-cate în malaxorul cinematografic:trama, lipsitã de coerenþã, însãpunctatã de paranteze cinice di-baci distribuite pe canavaua lar-gã de umor acid ºi spumos, per-sonajele bufe, desprinse din sa-turnalii apocaliptice ºi nu în ulti-mul rând coloana sonorã remar-cabilã, din compoziþia cãreia sedesprinde piesa Suicide Is Pain-less, cu muzica semnatã de Man-del, versurile aparþinându-i luiMike Altman, fiul regizorului, peatunci doar un adolescent. O fisinuciderea lipsitã de durere, însãeu nu m-aº hazarda s-o recomandcelor mai slabi de înger, cum sun-tem aproape toþi: ce ne facemdacã, dupã ce scãpãm din nebu-nia acestei lumi, dãm peste unaºi mai mare?

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

text ºi context, dar mai e ºi relaþiacare se stabileºte între texte (in-clusiv acea „anxietate a influen-þei” de care vorbea Harold Blo-om), sau problematica aporeticãa receptãrii ºi a „istoricitãþii” ei.

C.M.P.: Se ºtie cã istoria lite-raturii este ºi o instanþã cano-nizatoare. Credeþi în viabilita-tea „canonului regional” pro-pus de încercãrile de contraca-rare a unui anume „provincia-lism” bucureºtean, cantonat înpropriul areal ºi ignorând exis-tenþa, dar ºi soluþiile gândiriicritice aºa-zis marginale?

I.B.: Tema aceasta a centrali-tãþii ºi marginalitãþii este una din-tre cele mai importante pentru unistoric literar; ea este similarã ce-lei care circumscrie raportul din-tre normã ºi excepþie, dintre „con-stantele” evoluþiei unei literaturi(termenul e al lui Basil Muntea-nu) ºi acele linii, direcþii „defugã”, periferice, acele manifes-tãri care se abat de la linia gene-ralã, de la curentul dominant alunei epoci. Dacã pentru G. Cãli-nescu „tactul istoricului stã în afugi ºi de ineditul sistematic, carear fi haosul, ºi de tipologia pre-zumtivã care simplificã complexi-tatea ºi desfiinþeazã istoria”, sepoate spune cã vitalitatea unuianumit canon literar este confe-ritã de participarea sa exemplarãla metabolismul literaturii; condi-þia de centralitate a canonuluieste, astfel, indiscutabilã, cu toa-te cã existã scriitori ºi opere dinzone marginale care participã ºiele la definirea spectrului estetical unei literaturi ºi, prin aceasta,implicit, la configurarea canonu-lui literar. În acelaºi timp, concep-tul de canon a fost perceput, nude puþine ori, fie ca restrictiv, fieca opresiv sau elitist, în realitateel fiind un concept ce înglobea-zã, deopotrivã, tradiþia, memoriaºi trama identitarã a unei epoci,situându-se la interferenþa dintresubiectivitate (eul producãtor detext ºi cel receptor) ºi obiectivi-tate (context istoric, instanþele ºicircumstanþele receptãrii etc.).Meritã subliniat faptul cã, pe deo parte, canonul nu îºi epuizeazãfinalitãþile ºi potenþialul estetic înpurã sincronie, dupã cum nu sedefineºte nici prin recursul la dia-cronie, la exigenþele temporalitã-þii. Demn de interes, este, în acestsens, conceptul de istorie litera-rã pe care îl promoveazã CornelUngureanu, un concept descen-trat ce urmãreºte redefinirea iden-titãþii culturale a unor spaþii cuaspect marginal. Geografia litera-rã, la care aderã Cornel Ungurea-nu, reprezintã o modalitate recu-peratoare de afirmare a unor spa-þii, modalitãþi ºi reprezentãri cul-turale ºi literare rãmase, într-unanumit fel, într-un perimetru ocul-tat, de underground, în „umbra”culturii oficiale. Pentru criticul ti-miºorean geografia literarã a Ro-mâniei nu este nimic altceva de-cât „o istorie a literaturii românecare nu pleacã dinspre centru, cutoate superstiþiile ºi inerþiile Cen-trului, ci de la regiunile ºi contac-tele regionale care definesc de-venirea literaturii române”. Aºa-dar, pentru a rezuma, canonul re-gional are viabilitate în mãsura încare participã efectiv ºi eficientla metabolismul istoriei literatu-rii, în mãsura în care îºi pãrãseºtestatura provincialã pentru a seîncadra într-o posturã ce are toa-te aparenþele ºi beneficiile cen-tralitãþii.

(Interviu realizat deConstantin M. Popa)

ð


A prevedea a dat numele celui care, pentru pri-ma datã, a purtat lanþuri

fãcând din ele simbolul sancþiu-nii penale, originea oricãrui dreptnumit astfel. Niciun alt simbolpentru ideea cã infracþiunea esteanulatã prin supliciul pedepseinu se putea gãsi.

Mitul lui Prometeu este origi-nea simbolicã a oricãrui dreptpenal, a oricãrui drept bazat peideea cã pedeapsa aduce lucruri-le la ordine, cã echilibrul care esteatins prin infracþiune, adicã prinstricarea unei ordini, poate fi re-cuperat. În orice drept numit pe-nal este o încheiere optimistã deacest fel: ordinea este recupera-tã. ªi pentru cã niciun optimismnu este fãrã preþ, existã ºi aiciunul: suferinþa adusã de pedeap-sã. Pentru ca ordinea sã fie recu-peratã, iar fapta ºtearsã, se apli-cã fierul roºu al pedepsei. Dure-rea din pedeapsã este cea careface ca totuºi lucrurile, în formarecuperãrii echilibrului stricat, sãfie existente. Pedeapsa lui Prome-teu ºi suferinþa antrenatã de ea,nu este semn pentru faptul cãnimic nu a avut loc.

Conform oricãrei informaþii dedicþionar, Prometeu este perso-najul care furã focul divin la caredoar zeii aveau acces bucurân-du-se de binefacerile lui directeºi indirecte, pentru a-l dãrui oa-menilor. Niciun alt delict nu a dusla declanºarea mâniei divine laasemenea cote. Este adevãrat,nici Prometeu nu era simplul inspeste a cãrui greºealã infantilã sãse poatã trece. El greºeºte în ca-litate de titan, adicã membru alfamiliei divine.

Prometeu este pus în lanþuriºi þintuit pe vârful munþilor Cau-caz pentru ca de acolo vulturullui Zeus sã-i smulgã zi de zi fica-tul. Este secvenþa al cãrei impacta impregnat mai mult ca oricarealta imagistica mitologicã!

Fierul, lanþul, sancþiunea divi-nã, vulturul ºi mãruntaiele titanu-lui nu sunt date ale unei simplenaraþiuni. Fiecare vor deveni re-pere ale unei istorii, indiferentcum se va construi aceasta, cumva fi orientatã sau valorificatã.

Focul lui Prometeu este el în-suºi cel care furnizeazã posibili-tatea turnãrii lanþului astfel încâtPrometeu îºi furnizeazã el însuºiinstrumentul pedepsei. Pentru cãfocul coborât din Olimp este fo-cul care produce în ordinea lumiisub-olimpiene ce poate el sã pro-ducã. Or, pedeapsa lui Prometeuºi locul detenþiei sale nu esteOlimpul îmbibat de forþa sacrã azeilor. Prometeu este pedepsitprin þintuirea în locul rarefiat allumii cãreia îi dãrueºte focul. Elsuferã ca muritor.

A doua parte a mitului priveº-te un tip diferit de fapte. Pentruacest al doilea tip beneficiem deo sursã a casei, de mãrturia - ima-ginarã sau nu - a unui membru almarii familii a grecilor care a înþe-les ºi trãit mitul în complexitateasa vastã ca religie vie.

nnnnn ION MILITARU

eseu despre lanþuriÎn Prometeu înlãnþuit, Eschil-

considerat de Nietzsche cel maiautentic tragedian, întregeºteimaginea titanului printr-o poves-te de alt calibru.

*

La Eschil se pãstreazã premi-sa cã pedeapsa lui Prometeu esteurmarea furtului focului. În faþacorului care-l tânguie fãrã sã uitesã-i reaminteascã ataºamentulnepotrivit pentru oameni (preþu-ieºti prea mult muritorii1 ) Pro-meteu se prezintã: cel care oa-menilor le dete focul.2

Scenariul este însã ceva mailung ºi poartã în urmã spre tim-pul când zeii încã nu definitiva-serã creaþia ºi nici mãcar proprialor stãpânire. În relatarea lui Pro-meteu, Zeus, îndatã ce s-a aºe-zat pe tronul pãrintesc, a împãr-þit degrabã drepturile feluritefiecãrui zeu, a rânduit mãririledomniei. La muritorii însã, ceicopleºiþi de cazne, nici mãcar nus-a gândit. Ba dimpotrivã, urmã-rea sã le stârpeascã neamul ºisã sãdeascã o sãmânþã nouã.3

La mijlocul creaþiei, când dupãzei urmeazã oamenii, Prometeusesizeazã în proiect o sincopã. S-ar putea ca reacþia lui sã fie denatura unui instinct estetic exer-sat faþã de o creaþie care nu pri-vea decât jumãtate din proiect.Pentru cã nicio creaþie nu estedeplin exersatã strict pe secþiu-nea sa divinã.

Indignarea sa este cumva denaturã esteticã, dar ºi logicã. Ai-doma logicianului care asistã laderularea incorectã a unui silo-gism, Prometeu nu consimte. Po-sesor al regulilor inducþiei ºi de-ducþiei, el are în faþã o creaþie carenu se încheie în echitatea iniþialãa proiectului.

De aici, intervenþia sa: Eu sin-gur m-am împotrivit acestor pre-gãtiri. Doar eu am îndrãznit; i-am ocrotit pe muritori, sã nu seprãbuºeascã, sfãrâmaþi, în Ha-des.4 Nu este o simplã corecþie,un amendament pe alocuri. Vor-bind despre secþiunea vieþii mu-ritoare, despre neglijenþã în com-partimentul a ce este jumãtate dincreaþie, Prometeu este mai multdecât un participant la antropo-gonie. Este creator în mai maremãsurã decât oricare alt nemuri-tor.

Repertoriul adaosurilor sale lacreaþie îi aparþine: La început ve-deau fãrã sã vadã ºi ascultaufãrã s-audã. Aidoma cu plãsmui-rile stârnite-n vise, se petreceaude-a lungul vieþii fãrã þel ºi ames-tec. Nu cunoºteau zidirea case-lor din cãrãmizi arse la soare,nici lucrul lemnului; trãiau pesub pãmânt, precum furnicile cumersul iute, în bezna peºterilordin adâncuri.

Ei n-aveau niciun semn sã learate când se-ntoarce iarna,când vine primãvara înfloritãsau vara roditoare. Lipsiþi deînþelegere treceau prin toate,pânã i-am învãþat ºtiinþa greude însuºit a rãsãriturilor ºi apu-surilor stelelor. Pe urmã le-amdescoperit cea mai de preþ dincunoºtinþe, numãrul, ºi potrivi-rea literelor împreunã, memoriea tot ce se întâmplã ºi mãiestrie

care naºte artele.5

Prin urmare, punctul în carepredecesorii lui Prometeu –ceicare aveau în rãspundere gestulde maximã anvergurã! – lãsaserãcreaþia nu este punctul final. Cre-aþia era cumva la jumãtatea dru-mului. Or, zeii aveau o conºtiinþãreticentã tocmai asupra acestuipunct. Fie cã aceastã conºtiinþãprovenea direct din voinþa lor, peurmele unui egoism divin greu deînþeles, fie cã provenea din efec-tiva cunoaºtere limitatã a dimen-siunilor gestului, zeii erau plasaþiîn preajma limitelor.

Prometeu semnaleazã puþinã-tatea de creaþie ºi oprirea ei îna-inte de capãt. Tocmai asumareagestului de încheiere ºi întregirepriveºte conºtiinþa sa divinã, de-finindu-l în voinþa ºi raþiunea par-ticipãrii sale antropogonice. Fo-cul, oferit într-o primã instanþã, –dar reþinut cu precãdere de cãtretradiþie – aparþine unui registrual mijloacelor utilitare. Oferta samajorã, darurile sale, þin de regi-mul de contabilitate cosmogoni-cã ºi antropogonicã. Abia aicianvergura contribuþiei sale îºicapãtã semnificaþia. Prin aceastãultimã ofertã el transferã naturadivinã însãºi.

Când îºi inventariazã oferteleîn faþa corului, înainte de lungalistã citatã mai sus, Prometeunumeºte alteceva. N-ai mers cum-va cu faptele prea departe? –este întrebat de corifeu. Prome-teu rãspunde la obiect, evitândaprecieri de felul celor cerute: cuprea aproape sau prea departe.El spune: I-am dezlegat pe muri-tori de grija morþii.6 Corifeuleste contrariat: cum, în ce fel ºicu ce efecte? Dezlegarea murito-rilor de grija morþii, despre carevorbeºte Prometeu, este cevacare aparþine trecutului. Ea ar fitrebuit sã se vadã, or nu este vi-zibilã ºi, contrar la aºa ceva, oa-menii continuã sã moarã. Minteoare Prometeu? s-ar fi putut în-treba corifeul. O astfel de între-bare nu este pusã. Ea ar fi putut

leza restul de putere din pieptulcelui înlãnþuit. De aceea, întreba-rea este pusã altfel: Gãsind ce felde leac pentru aceastã boalã?7

Prometeu nu se eschiveazã.Este foarte probabil cã el preferãsã ignore uimirea corifeului, ºirãspunde direct: Fãcând din eisãlaºul oarbelor speranþe8 .Poate pãrea o batjocurã în clipaauroralã a acestei mãrturisiri. Pen-tru cã, atunci, speranþa era altce-va. Statutul ei era ambiguu, întrea fi ºi a nu fi. Era ea cu adevãratun leac împotriva morþii sau sim-plã înºelãtorie? Totuºi, corifeulpricepe mai bine decât poate sãofere dubitaþia modernã. El înþe-lege speranþa pe linia realitãþiisale, a profunzimii ei din care gân-dul cã ar putea fi o simplã scama-torie nu-ºi face loc. De aceea con-simte: I-ai întãrit pe oameni cuo mare binefacere. 9

Odatã înlãturatã aceastã legã-turã, oamenii sunt aidoma zeilor.Este prima ridicare a lor din sta-tutul de mizerie în care fuseserãaºezaþi. A doua urmeazã.

La capãtul listei cu binefaceri-le aduse, Prometeu vorbeºte de-spre numãr: Cea mai de preþ din-tre cunoºtinþe . Apoi, afirmã el,potrivirea literelor împreunã,memorie a tot ce se întâmplã, ºimãiestrie care naºte artele. Prinambele, acelaºi statut al dezlegã-rii de moarte este afirmat.

Prin memorie, evenimentele,laolaltã cu fiinþele ºi lucrurile, iesdin guvernarea clipei ºi trec pes-te timp, îl înfruntã ºi, pentru cât-va, îl înving. Este adevãrat, în-frângerea timpului nu este defi-nitivã, dar fie ºi pentru o clipã,aºa ceva are loc. Caracterul ire-vocabil ºi implacabil al acestuiaeste respins.

Refuzând supunerea la timp,muritorii se împãrtãºesc din sta-tutul de nemuritori al zeilor.

În rând cu memoria este ºinumãrul. Socotit primul, numãruleste ºi prima înfrângere a timpu-lui ºi accederea la eternitate. Nu-mãrul nu este oferit pentru puþi-

nãtatea din statutul ontologic alprimei cifre. Numãrul este funcþi-onal în faþa multiplicitãþii, a adu-cerii ei la control. Numãrând, seefectueazã o depãºire, o trecerecontinuã mai departe. Nu estecapãt al niciunei numãrãtori. Nu-mãrul înainteazã la infinit. Tocmaiinfinitul este capãtul sãu dedrum, þinta niciodatã atinsã. Prininfinitul care statorniceºte capã-tul de drum, muritorii se mai îm-pãrtãºesc odatã din izvorul deeternitate pentru care niciun altmijloc nu este fãcut.

Multul din exercitarea numã-rului este expresia secundã a ace-leiaºi eternitãþi pe care Prometeunu ºtie cum altfel s-o ofere celormuritori.

Pentru numãr ºi eternitateaadusã de el, Prometeu este con-damnat.

*

Prin speranþã, memorie ºi nu-mãr, Prometeu corijeazã nu doarcreaþia schematicã a zeilor sauproducþia lor rutinierã. Prin actulsãu, el se instituie în instanþãsuperioarã care judecã divinita-tea deposedând-o de totalitateaatributelor .

De acum înainte, speranþa,memoria ºi numãrul vor intra înzestrea nativã a muritorilor defi-nindu-le umanitatea întrun chippe care niciun nemuritor nu-l vamai modifica. Deºi irevocabile,odatã intrate în beneficiul muri-torilor acestea vor purta, totuºi,marca morþii. Niciodatã nu vor fideplin actualizate, adevãrul lor vafi mereu unul relativ, cu grade,imperfecþiuni, pierderi sau nimi-cire. Pe scurt, vor intra în odise-ea multului degradat, a multuluiuman ca mult cãzut.

1 Eschil, Rugãtoarele, Perºii,ªapte contra Tebei, Prometeu înlãn-þuit, Editura Univers, 1982, p. 215

2 Ibidem, p.2173 Ibidem, pp.201-2024 Ibidem, p.2025 Ibidem, p.2116 Ibidem, p.2027 Ibidem8 Ibidem, p.2039 Ibidem.

Roxana Ghiþã - Living library 4


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

Existã în cultura românão frumoasã tradiþie înlegãturã cu publicarea

de lucrãri închinate vieþii ºi ope-rei unor filosofi autohtoni. Aces-te lucrãri se numesc, de regulã,„Biobibliografii” sau „Contribu-þii biobibliografice”. Noi avem, deexemplu, lucrãri semnate de: D.Vatamaniuc, Lucian Blaga, Bio-bibliografie (1977) ºi Lucian Bla-ga. Contribuþii documentare labiografia sa ºi a operei (1998);Marin Diaconu, C. Rãdulescu-Motru, Biobibliografie (2000) ºiMircea Vulcãnescu, Profil spi-ritual (2001); Adrian Michiduþã,Filosoful Mircea Florian, Bio-bibliografie (2003), Mircea Flo-rian, Noi contribuþii biobiblio-grafice ºi documentare (2005) ºiFilosoful Iosif Brucãr, Contribu-þii biobibliografice ºi documen-tare (2010); Dora Mezdrea, NaeIonescu, Biobibliografie (2007);Stan V. Cristea, Constantin Noi-ca, Repere biobibliografice (ed.I, 2009, ed. a II-a, 2011).

În volumul Constantin Noica,Repere biobibliografice, autorulanalizeazã viaþa ºi opera filosofi-cã a lui C. Noica dintr-o perspecti-vã „obiectivã” neþinând cont de„Nota testamentarã”, întocmitãde filosof în 1980 ºi în care preci-za: „Dacã se va interesa cinevade activitatea mea cãrturãreascã,îl rog sã nu þinã seama de urmã-toarele: 1) de biografia mea, ce n-are conþinut, în bunã parte dinvoinþã proprie; 2) de traducerileliterare sau pseudo-literare, între-prinse exclusiv din motive exte-rioare; 3) de douã din traducerilemele filosofice, anume cea dinPresocratici (partea finalã), ajun-sã la tipar în condiþii cu totul re-gretabile, precum ºi de traduce-rea din Alexandru din Afrodisia,aflatã în manuscris la Academiade ªtiinþe Sociale ºi Politice.”

Biobibliografia lui Noica reali-zatã de Stan V. Cristea este con-ceputã pe trei secþiuni: 1) Repe-rele biografiei; 2) Reperele ope-rei; 3) Reperele receptãrii. Sã maiprecizãm aici, cã prima ediþie aacestei lucrãri a apãrut în 2009 (înan centenar) la Editura RCR, Bu-cureºti ºi a avut 4054 de poziþii ºi251 de pagini. Ediþia pe care oprezentãm acum (ed. a II-a) a apã-rut tot la aceeaºi editurã în 2011ºi are 6400 de poziþii ºi 551 depagini.

Cercetãtor sagace, Stan V.Cristea a realizat o biografie mo-numentalã. Autorul ne avertizea-zã cã: „Orice investigaþie între-prinsã cu obiectivitate asupraoperei noicasiene trebuie sã þinãseama de «arhitectura» ei inter-nã, de «monadele» care au struc-turat-o treptat. Traseul noicasianîn cultura româneascã este, însã,mult mai complex decât pare laprima vedere.”1

Viaþa lui C. Noica se identificãcu opera sa. Filosoful român s-anãscut în ziua de 24 iulie 1909, însatul Vitãneºti, judeþul Teleor-man, în familia lui Grigore ºi al

filosoful Constantin Noica.o biografie spiritualã

Clemenþei Noica. Tatãl filosofu-lui era de profesie agronom custudii universitare fãcute în Ger-mania, a fost arendaº ºi moºier,expropiat în 1945.

Copilãria ºi-o petrece în sa-tul Vitãneºti, într-un conac boie-resc, cu guvernantã nemþoaicã.Primele trei clase primare le-a fã-cut la Videle. În toamna anului1919 se mutã la Bucureºti ºi esteînscris în clasa a IV-a. AbsolvãLiceul „Spiru Haret” din capitalãîn 1928 ºi în toamnã se înscrie laUniversitatea din Bucureºti.

Între anii 1928 ºi 1931, C. Noi-ca este student al Facultãþii deLitere ºi Filosofie din Bucureºti.A avut parte de cei mai buni pro-fesori de filosofie din perioadainterbelicã: C. Rãdulescu-Motru,P. P. Negulescu, D. Gusti, MirceaFlorian, Nae Ionescu, Tudor Via-nu s.a. La finalul studiilor univer-sitare, C. Noica îºi susþine licen-þa în filosofie cu tema: Problemalucrului în sine la Kant, profe-sor coordonator fiind P. P. Negu-lescu. „Lucru în sine e un obiectde gândire pur, – preciza Noica –independent de experienþã ºi decondiþiile ei. Dar conceptele noas-tre pure nu pot reprezenta nimic,ele nu pot decât lega datele in-tuiþiei sensibile. De aceea, ele nune înfãþiºeazã lucru în sine, cidoar îl semnificã. Ele au o între-buinþare empiricã ºi o însemnã-tate transcendentalã. Iatã de ceKant numeºte uneori lucru în sine– obiect transcedental.”2

În intervalul de timp, noiem-brie 1931 ºi octombrie 1932, Noi-ca satisface serviciul militar laBatalionul 1 Vânãtori de Muntedin Sinaia. Dupã stagiul militareste numit bibliotecar la Semina-rul de istoria filosofiei ºi enciclo-pedie filosoficã, condus de prof.P. P. Negulescu.

Între anii 1932-1934, desfãºoa-rã o intensã activitate publicisti-cã, colaborând la diverse revis-te: „Rampa”, „Credinþa”, „Con-vorbiri literare”, „Litere”, „Meri-dian”, „Axa”, „Dreapta”, ºi „Gân-direa”. În noiembrie 1934, C. Noi-ca se cãsãtoreºte cu WendyMuston, englezoaicã, fiica unuifost inginer petrolist de la Astra.La cãsãtorie, cei doi au avut canaºi de cununie pe filosoful Mir-cea Vulcãnescu ºi s-au stabilit laSinaia.

Obþine timp de un an de zile(nov. 1938-sept. 1939) o bursã dela Institutul Francez din Bucu-reºti. Revenit în þarã îºi ia docto-ratul în filosofie la Universitateadin Bucureºti, cu teza: Schiþãpentru istoria lui Cum e cu pu-tinþã ceva nou (1940, cu distinc-þie „Summa cum laude”), avân-du-l conducãtor de doctorat pefilosoful P. P. Negulescu.

Timp de doi ani de zile (nov.1938 – oct. 1940), C. Noica co-cheteazã cu miºcarea legionarã.Este pentru scurtã vreme, prim –redactor la ziarul „Buna Vestire”(8 sept. – 20 oct. 1940), la carepublicã mai multe articole în fa-voarea miºcãrii legionare. Filoso-ful „va scrie 19 articole în «BunaVestire» ºi încã un articol în «Vre-

mea».”3 La jumãtatea anului1940, C. Noica este numit refe-rent pentru filosofie la InstitutulRomân din Berlin (1 iul. 1940 –mai 1941).

„În anii rãzboiului, C. Noicaparticipã activ, alãturi de M. Vul-cãnescu ºi C. Floru, la activitateaAsociaþiei Filosofice «Prietenii luiNae Ionescu» (1941-1943), la în-grijirea anuarului «Izvoare de fi-losofie» (1942-1943) ºi la publi-carea celor mai importante cur-suri ale prof. Nae Ionescu.”4

În decembrie 1943, Noica seînscrie la concursul pentru ocu-parea conferinþei de Filosofiaculturii de la Facultatea de Literea Universitãþii din Bucureºti. Înurma unor jocuri de culise se re-trage, catedra fiind ocupatã deIon Zamfirescu.

Dupã rãzboi, filosoful Noica alocuit o vreme la Beiu, în jud. Te-leorman (1945-1946), iar dupãdecesul tatãlui sãu a venit la Bu-cureºti, în locuinþa surorii saledecedate. Apoi, a locuit la Chi-riacu, în jud. Vlaºca (1946-1949).„În 1945, începe ridicarea uneicase de vacanþã la Andronache,lângã Bucureºti, unde va locuisporadic împreunã cu familia. Totaici, „încearcã organizarea unei«ºcoli de filosofie», prin interme-diul unor «serate filosofice»(1946-1948), la care veneau Mir-cea Vulcãnescu, Mihai Rãdules-cu, Arºavir Acterian, AlexandruDragomir, s.a”5 .

În 1946 se denunþã, cerândTribunalului Poporului sã fie ju-decat pentru articolele scrise întoamna anului 1940, dar cerereaeste clasatã.

În 1948 divorþeazã de WendyMuston, cu care a avut doi copii,pe Rãzvan Noica, ajuns cãlugãrortodox, ºi pe Alexandra. Soþia ºicei doi copii vor pãrãsi Româniaîn 1955 ºi se vor stabili în Anglia.

În noaptea de 2 martie 1949,C. Noica este arestat ºi i se ex-propiazã moºiile primite de la pã-rinþi, stabilindu-i-se domicilulobligatoriu la Câmpulung (2 mar-tie 1949 - 11 decembrie 1958). Aicio cunoaºte pe „Mariana Nicolai-de, vãduvã, având o fatã, carevenea la socrii aflaþi tot în domi-ciliul forþat (soþul sãu murise pefront), cu care se va cãsãtori la25 aprilie 1953 ºi alãturi de careva rãmâne pânã la sfârºitul vie-þii”6 .

În decembrie 1958, C. Noicaeste arestat, 11 dec. 1958-8 aug.

1964, ºi anchetat la Piteºti, apoicondamnat la 25 de ani muncãsilnicã, 10 ani de degradare civi-cã ºi confiscarea averii persona-le, în procesul intentat lotuluiNoica-Pillat. Este eliberat la 8 au-gust 1964, când sunt eliberaþi toþideþinuþii politici.

La un an dupã eliberarea dinînchisoare, este angajat ca cer-cetãtor la centrul de Logicã alAcademiei R. S. R (1965-1975),unde se va ocupa de istoria logi-cii, exegeza greacã a aristotelis-mului ºi traducerea scrierilor luiTeofil Corydaleu în limba france-zã. „Pentru C. Noica, perioada1966-1987 reprezintã anii cei maifertili pentru personalitatea sacreatoare; îºi formuleazã un sis-tem filosofic original, publicândstudii ºi eseuri de ontologie, lo-gicã ºi filosofia culturii, cu des-chidere spre spiritualitatea româ-neascã ºi spre limbajul filosoficromânesc, face traduceri din Pla-ton ºi contribuie la realizarea edi-þiei de Opere (alãturi de PetruCreþia), militeazã în mod exemplarpentru facsimilarea manuscrise-lor lui Mihai Eminescu ºi reia pro-iectul unei ºcoli filosofice.”7

În 1975, C. Noica se pensio-neazã (avea 66 de ani) ºi, dupãmai multe tatonãri, se stabileºtela Pãltiniº, revenind frecvent înBucureºti sau în alte oraºe dinþarã.

Pe lângã opera filosoficã pro-prie, gânditorul român a fost pre-ocupat sã formeze un grup de ti-neri cãrturari, cei 22, câte 1 la 1milion de români. La Pãltiniº adevenit un adevãrat mentor spi-ritual al tinerei generaþii de inte-lectuali români: Alexandru Surdu,Gabriel Liiceanu, Andrei Pleºu,Sorin Vieru, Andrei Cornea, Vasi-le Dem. Zamfirescu, C. Barbu ºialþii.

Constantin Noica a încetat dinviaþã la 4 decembrie 1987, la Spi-talul Clinic din Sibiu, în urmaunor complicaþii ivite dupã „ac-cidentul stupid petrecut la 27 nov.1987, la Pãltiniº, când, vrând sãalunge din camerã un ºoarece, s-a împiedicat de covor ºi a cãzut,fracturându-ºi ºoldul.”8 A fost

înmormântat în ziua de 6 decem-brie, dupã cum îºi exprimase do-rinþa, la Schitul Pãltiniº, dupã oslujbã ºi o cuvântare þinutã deAntonie Plãmãdealã, mitropolitulArdealului.

În secþiunea a II-a, Repereleoperei, este prezentatã sistema-tic ºi metodic – opera noicianã.În Sentimentul românesc al fiin-þei (1978), Noica propune unmodel ontologic. În interiorulacestui model determinaþiile in-dividualului sunt convertibile îndeterminaþiile generalului, ceeace este desemnat ca „anastrofie”.Este vorba, prin urmare, de o re-descoperire a celor trei conceptehegeliene: universalitate, particu-laritate, singularitate care desi-gur nu trebuie înþeleºi ca termeniindependenþi, ci ca înrãdãcinaþiîntr-o structurã a fiinþei.

Secþiunea a III-a, Reperele re-ceptãrii, ea deþine cel mai marespaþiu din volum. De-a lungul tim-pului, opera lui Noica a fost ana-lizatã ºi prezentatã de mari con-dee ale þãrii.

Filosoful de la Pãltiniº a ela-borat o filosofie profund originalãa fiinþei, a adus în câmpul filoso-fiei conceptele de: devenirea în-tru devenire ºi devenirea întru fi-inþã, a fi «în» ºi a fi «întru», sine-le ºi sinea, limitaþia ce limiteazã ºilimitaþia ce nu limiteazã, contra-dicþia unilateralã.

Filosoful Noica a îndrumat ti-nerii intelectuali sã studieze me-tafizica, l-a umanizat pe Hegel, arevalorizat pe Eminescu ºi a im-pulsionat cercetarea limbii auten-tice româneºti în direcþia degajã-rii ºi formulãrii viziunii filosoficecuprinsã în expresii specifice alelimbii române vechi.

În filosofia româneascã rãmânde referinþã cele douã lucrãri re-feritoare la opera lui C. Noica:Marin Diaconu, Florica Diaconu,Dicþionar de termeni filosofici ailui Constantin Noica (2004) ºiStan V. Cristea, Constantin Noi-ca, Repere biobibliografice(2011).

1 Stan V. Cristea, Constantin Noi-ca. Repere biobibliografice, Bucu-reºti, Editura RCR, 2011, p.1.

2 Constantin Noica, Conceptedeschise în istoria filosofiei la Des-cartes, Leibniz ºi Kant, Bucureºti,Editura Humanitas, 1995, pp. 154-155.

3 Sorin Lavric, Noica ºi miºcarealegionarã, Bucureºti, Editura Huma-nitas, 2007, p. 210.

4 Stan V. Cristea, Op. cit., p. 14.5 Idem.6 Ibidem, p. 15.7 Idem.8 Ibidem, p. 18.

Roxana Ghiþã - Shadow 3


În 2001, într-un anticariatberlinez, am avut ocazia sãvãd ediþia originalã a im-

portantei opere a lui Kafka, „Be-trachtung”. Era vorba despre unexemplar bibliofil ºi prin amabili-tatea domnului Günther Linke,proprietarul cãrþii ºi al galeriei, amaflat cã volumul era preþuit la10.000 de euro. Mai mult decâtatât, volumul avea ºi banderolãdin hârtie, accesoriu pe care anu-mite cãrþi îl au la lansare ºi rareorimai târziu. Ei bine, banderola cãr-þii era ºi ea preþuitã la aceeaºiconsistentã sumã. Motivul? Eracu mult mai rarã decât cartea ºi,dupã spusele anticarului, eraudoar douã, poate trei exemplarecunoscute în lume.

Tot cam în aceeaºi perioadã,am aflat cã un alt anticar germana colecþionat cãrþi, care i-au apar-þinut lui Kafka, reconstituind bi-blioteca acestui important scrii-tor. Muncã specificã stilului de ase dedica al marilor anticari, caresunt nu numai profunzi cunos-cãtori, ci, câteodatã, ºi exegeþi aioperei unui scriitor. Era rodul uneimunci de o viaþã, o pasiune ºi opricepere pe care nu o poate aveadecât cineva care se dedicã uneiidei. ªi când totul a fost definiti-vat, dupã zeci de ani de cercetareneobositã, o mare firmã, Porsche,s-a oferit sã-i cumpere colecþia ºi,mai mult decât atât, s-o donezestatului ceh. Scriitorul atât decunoscut în întreaga lume esteun simbol al „oraºului de aur”.Peste tot întâlneºti numele lui.Lãsând la o parte obiectivele cul-turale legate de trecerea sa, o se-rie întreagã de alte elemente tu-ristice fundamenteazã ideea cã„domnul K” este un adevãrat sim-bol al oraºului. Acest personaj,care a trãit numai 39 de ani, areuºit ca, într-o perioadã de crea-þie scriitoriceascã de doar douãdecenii, sã devinã un reper în pro-za modernã, numele sãu figurândîntre marii artiºti ai secolului do-uãzeci.

Franz, sau în cehã, FrantisekKafka, s-a nãscut în vechiul cen-tru al Pragãi, în cartierul StareMesto, în apropierea bisericii Sf.Nicolae (Mikulaº), un edificiuînãlþat de negustorii nemþi în se-colul al treisprezecelea ºi careavea sã fie reconstruit de maimulte ori, în decurs de secole.Clãdirea aceea, pe colþ, aflatã învechiul cartier, nu mai existã as-tãzi, pe locul ei fiind construit unalt edificiu, care gãzduieºte, laparter, o salã de expoziþie dedica-tã scriitorului. O salã foarte mo-destã, cu câteva panouri la fel demodeste, cu pereþi scorojiþi ºicalorifere de mult oprite, cu ofuncþionarã zgribulitã de frig, darcu bilete de intrare destul de pi-perate pentru ce ai de vãzut. Este,cred, cel mai modest obiectiv tu-ristic din acest oraº încântãtor!Aici a vãzut lumina zilei cel ceavea sã devinã licenþiatul în filo-zofie, doctorul J.U. Kafka. Pãrin-þii sãi, Hermann ºi Julie, au avutîn afarã de el, cel mai mare copil(n. 1885), alþi cinci copii, doi bã-ieþi, care au murit de mici ºi treifete: Gabrielle, Valerie ºi Ottilie,care au avut o strânsã relaþie ºi obogatã corespondenþã cu scrii-torul ºi i-au supravieþuit douãdecenii. Niciunul dintre copii nus-a bucurat, însã, de longevita-tea pãrinþilor, care le-au supravie-þuit un deceniu, stingându-se, fie-care, la 99 de ani. Pe faþada ac-tualului imobil existã douã alto-reliefuri, ambele în bronz, unul cuchipul scriitorului, celãlalt repre-

nnnnn FLORIN COLONAª

pe urmele domnului K,la Praga

zentând mulajul mâinilor sale. Înimediata apropiere a casei pãrin-teºti, tot în 1885, s-a nãscut„reporterul frenetic” Egon ErwinKisch, participant la Rãzboiul Ci-vil din Spania, autorul unor teri-bile reportaje, cum sunt cele dinvolumul „Aventurã pe cele cincicontinente”.

Îndreptându-te spre cetateaHradului, traversând podul depoveste Carol, pe care, ori de câteori l-ai parcurge, chiar ºi în ace-eaºi zi, nu te poþi plictisi admi-rându-i statuile ºi bogatele ele-mente arhitecturale, plus nenu-mãratele motive ornamentale aleturnurilor care strãjuiesc podulla capetele sale, nu poþi rezistaispitei, de a surprinde cât maimulte imagini, dacã nu foto, celpuþin retiniene. Construcþiaaceasta, aruncatã peste ape, aretinereþea longevivului. Areaproape aceeaºi înfãþiºare pecare i-a dat-o arhitectul sãu Par-ler, care, la nici douãzeciºiºaptede ani, a construit ºi alte celebreedificii. ªi când te gândeºti cãasta se întâmpla în 1357, iar as-tãzi, Karlüv Most este cel mai fru-mos pod din cele patrusprezececare traverseazã Vltava, cea cân-tatã de Bedrich Smetana, în poe-mul sãu simfonic. Cotidianele re-clame turistice au grijã sã-þi amin-teascã sã fii prevãzãtor: înaintede a începe traversarea podului:“nu uitaþi sã fiþi echipaþi cu unnumãr suficient de cliºee foto”!Sigur, acest lucru, astãzi, esteoarecum depãºit, acum în epocaaparatelor foto digitale. Oricum,echiparea cu un aparat, care sãimortalizeze imagini, indiferent dece fel ar fi el, este obligatorie.

Cât ai fi de ignorant în materiefoto, dacã ai un aparat, nu reziºtitentaþiei de a fotografia cât maimult. Culmea este cã, mai din teh-nicã, mai din greºealã, uneori maireuºeºti câte o pozã cu calitãþiartistice. Dar, oricât de captivatai fi de a surprinde în imagine celetreizeci de statui ale podului, nupoþi sã nu observi pe partea stân-gã douã mari inscripþii, pe taluzulVltavei, care indicã Muzeul Kaf-ka. Dupã ce treci de impozanteleturnuri ale Malei Strana, te vei în-

drepta spre dreapta ºi te vei aflape o stradã pitoreascã ºi liniºtitã.Pe o asemena stradã, ar putealipsi un anticariat? Nici vorbã! Ovitrinã micã, dar atrãgãtoare, teinvitã sã intri. Lucru pe care-l facfãrã ezitare. Interior cu multe raf-turi care gem de cãrþi. Înaintez.Nici vorbã de un mic anticariat!Spaþiul se lãrgeºte ºi rafturile lafel de pline. Cãrþi din diferite do-menii ºi în diferite limbi. Volumevechi ºi noi. Din pãcate, nimic înromânã. Printre rafturi, o scarãgeneroasã coboarã într-o pivni-þã cu arcade, pardositã cu cãrã-midã ºi sprijinitã pe arcuri gotice,distribuite dintr-un stâlp central.Splendidã atmosferã pentru me-ditaþie. Subsolul are un spaþiuapreciabil. Într-o vitrinã, cãrþi bi-bliofile, ca o notã aparte a antica-riatului, care prezintã cãrþi mainoi. Oferta este mult prea mare ºioricât de sãrac turist ai fi, nu poþisã nu laºi ceva la casã. Aºa cã...

Curtea muzeului este plinã deturiºti care fotografiazã de zor ungrup statuar. Este o animaþie cutotul impresionantã. Are un mu-zeu dedicat unui scriitor atât demulþi vizitatori? Ce este în cen-trul atenþiei acestei mase de oa-meni? Este vorba despre douãtrupuri masculine, nude, dinbronz, amplasate într-un mic ba-zin, elipsoidal, unul dintre perso-naje aflându-se în plin proces demicþiune în apa bazinului, unde,pe fundul de beton, se observãcantitãþi impresionante de mone-de, aruncate acolo, aºa cum seobiºnuieºte, conform cutumeituristice, pentru a te reîntoarce.Aruncarea de monede este multamplificatã la micã distanþã, încetatea Hradului, la puþulDaliborka.

Scena turnatã în bronz dincurtea muzeului Kafka, amuzãturiºti din întreaga lume ºi mulþise gândesc poate ºi la acel pruncdin Grand Place, de la Bruxelles,care, in naivitatea lui, din colþulunei clãdiri, procedeazã la fel denatural... Cuplul acesta statuarpare chiar sã fie cinetic. Toþi seînvârt în jurul lui, cei cu aparatede filmat sau foto cãutând celemai favorabile unghiuri. Este un

fenomen pe care îl putem compa-ra cu strungul carusel, unde pie-sa stã pe loc ºi maºina de aºchie-re se roteºte în jurul piesei, pre-lucrând-o. Culmea este cã mulþidintre cei care fotografiazã zãbo-vesc, se distreazã sau comentea-zã, ºi, mulþumiþi, se retrag la au-tocar, bifând încã un obiectiv tu-ristic, muzeul Kafka.

Duo-ul statuar este, totuºi,trebuie s-o recunosc, o imaginedestul de expresionistã, care arescopul de a te introduce în atmo-sfera rece, aºa cum acest curent,expresionismul, este fulgerat defiorul izolãrii. Muzeul este alcã-tuit cu multã ºtiinþã ºi îmbinã mij-loace de expunere simple, clasi-ce, într-o perfectã simbiozã cumijloace sofisticate, pe un traseuºerpuitor, aºa cum a fost ºi viaþa

scriitorului ºi în care gãseºtioglindite elemente din viaþa ºiopera lui. Cãrþile lui, devenite as-tãzi celebre, scrise în germanã ºiapoi traduse în cehã, pentru cã,oricât ar fi de ciudat, Kafka esteun scriitor ceh, însã de expresiegermanã.

Kafka a avut legãturi foartestrânse cu surorile lui mai mici,Gabrielle, Ottilie ºi Valerie. Cei doifraþi, Georg ºi Heinrich, murindde mici, surorile au fost cele ceau fost în preajma sa ºi cu careavea corespondenþã. Ultimul des-cendent al familiei Kafka, Mari-anne, stingându-se în 2004. Oscrisoare a lui Kafka cãtre tatãlsãu din 1919, articolul “Aeropla-ne la Brescia”, din Septembrie1909, fotografiile de la Café-Arco– ale lui Franz Werfel împreunãcu Rudolf Fuchs, Egon ErwinKisch ºi Willi Haas, foaia matri-colã a Universitãþii Carol Ferdi-nand, a studentului de la filoso-fie, reprezintã câteva dintre nu-meroasele exponate.

O surprizã! Ca ºi alþi scriitoriimportanþi, mulþi existând ºi în li-teratura noastrã clasicã sau mo-dernã, au fost preocupaþi de de-sen. Ei bine, Kafka a desenat ºiel. Multe, multe imagini fotogra-fice de la café-restaurant Savoy,loc de întâlnire a intelectualitãþii.Peste tot dominã o luminã dis-cretã. Multe vitrine cu exponateau dedesubt, pentru un climat câtmai expresionist, cãrbuni, mulþicãrbuni. Atmosferã care cautã ºireuºeºte sã te transpunã în at-mosfera kafkianã. Nu putea lipsirelaþia sa cu femeile. Legãturaromanticã cu Felice, relaþia cu jur-nalista cehã Milena Jesenska(1896-1944), prima traducãtoare alui Kafka în cehã, Dora Diamant,Julie Wohryczek, o tânãrã pra-ghezã, toate având rolul lor înscrisorile sale. Epistola scriitoru-lui cãtre conducerea de la “Asi-gurazionni Generali” în care-ºianunþã retragerea. Un raport me-dical din 25 august 1921 de lasanatoriul Tatranska Matliary.Ultima sa fotografie din 1924.Paºaportul cu fotografie, din1920. Macheta coperþilor la „Me-

rte

ð


rte

Dintre concertele luniifebruarie 2012 ale Fi-larmonicii „Oltenia” s-

a detaºat, prin interesul manifes-tat de publicul meloman ºi confi-guraþia mai specialã a programu-lui, cel oferit de orchestra simfo-nicã ºi corala academicã sub ba-gheta dirijorului Marius Hristes-cu, concert organizat cu sprijinulMuzeului Iranian al Muzicii, dinTeheran (manager Ali Morad-khani), foaierul Filarmonicii gãz-duind o miniexpoziþie de instru-mente muzicale tradiþionale per-sane: kamanche, nae, daf, ood,setar, ghechk, tar, santoor. Con-certul a cuprins: o bijuterie a mu-zicii româneºti (cunoscuta taran-telã a lui Marþian Negrea, din Suitasimfonicã „Prin Munþii Apu-seni”), o primã audiþie absolutã(Concertul pentru pian al compo-zitorului iranian Shaheen Farhat)ºi douã lucrãri pentru cor ºi or-chestrã de J. Brahms: cantata„Nänie”, op. 82 ºi „Schicksal-slied”, op 54. Atracþia serii a re-prezentat-o pianistul iranian denumai 12 ani, Pouria KhademAzghadi, care a uimit asistenþaprin precocitatea talentului sãuºi farmecul evoluþiei sale, ca so-list, în Concertul pentru instru-mentul cu taste al conaþionaluluisãu, dovedind însuºi tehnice ex-cepþionale ºi stãpânire de sine.S. Farhat, una dintre personalitã-þile de vârf ale vieþii muzicale dinTeheran, ºef al Departamentuluide Muzicã al Universitãþii dinCapitala Republicii Islamice Iran,a scris Concertul sãu sub „impre-sia” romantismului muzical euro-pean (secolul 19), neezitând sãofere spaþii filonului folcloric per-san, conferind, astfel, muzicii saleo exprimare cu un conþinut emo-þional variat, liric în esenþa sa.

Inspirându-se din poemele luiF. Schiller (Nänie) ºi F. Hölderlin(Schicksalslied), JohannesBrahms pune „în dezbatere” oproblematicã de viaþã ºi de moar-te, printr-un discurs muzical pecât de meditativ, pe atât de

„ºocant”, tensionat; muzica„curge” liniºtit, izbucnind, pe alo-curi, fãrã a „surprinde”. Corul ºiorchestra au evoluat de o manie-rã ce a pus accentul pe redareaveridicã a textului ºi muzicii; diri-jorul Marius Hristescu a dove-dit, ºi de aceastã datã, cã este unprofesionist autentic, condu-când impozantul ansamblu cuevidentã ºtiinþã de carte, realãtrãire sufleteascã ºi prezenþã sce-nicã elegantã, majestuoasã. Cuocazia acestui concert, am avutplãcerea de a ne fi reîntâlnit cu omai veche cunoºtinþã, manage-rul iranian Farzin Pirouzpey, unadevãrat prieten al Filarmonicii„Oltenia”, omul care, începând cuanul 2001, a organizat turnee demare succes ale orchestrei craio-

tamorfoze” semnatã de WillyWessel, alãturi de ediþii ale volu-melor sale.

Periplul praghez pe urmele luiKafka continuã. Îl întâlnesc dinnou la Muzeul figurilor de cearã.Ca orice mare oraº european, Pra-ga are un asemenea muzeu, încare, alãturi de o serie de perso-naje care au marcat destinul ome-nirii, în secolul al douãzecelea,precum Mao, Fidel Castro, Hitler,Carter sau a celui care dupã 1990a condus statul ceh, Vaçlav Ha-vel. Personaje foarte îndrãgite petoate meridianele, cum ar fi: Har-ry Potter sau bravul soldat Svejksunt, de asemenea, prezente. Cuo jumãtate de ceas în urmã amtrecut prin faþa celebrului local„Kaliku”, dar, nefiind ora propi-ce, ºase, nu m-am oprit. Ora indi-catã drept cea mai recomandabi-lã pentru a-l vizita, conform în-demnului scris pe rotocoalele decarton care se pun sub halbã:„Un ºest vecer u Kalicku” trebu-ie respectatã. Aºa cã, data viitoa-re!...

Îmi aduc aminte cât de cititãera de cãtre generaþia mea, scrie-rea lui Jaroslav Hasek despre„Peripeþiile bravului soldatSvejk”, apãrutã în douã volume,prin 1956, la ESPLA, în traduce-rea lui Jean Grosu. Oh! Ce mone-dã se bãtea pe aceastã scriereumoristicã în plin „rãzboi rece”.ªi în anii urmãtori au mai apãrut oserie de cãrþi ale altui scriitor im-portant, Karel Èapek, dar aici eravorba despre altceva, anticipaþieºi multã, multã fantezie. Dar, Kaf-ka rãmâne Kafka. Domnul „K”este, fãrã îndoialã, o figurã em-blematicã. Strãzi, pieþe, scuaruri,cafenele, magazine îþi aduc amin-te, la tot pasul, de numele lui. Înmuzeul figurilor de cearã, perso-najul te priveºte cordial, cu par-desiul pe umeri, aninat pe umãrulstâng, gata sã cadã de pe celdrept. Elegant, la costum ºi cucravatã, cu pomeþii proeminenþi,care trãdeazã fiziognomonic boa-la care-l mãcina. Pãrul castaniu,fãrã fire albe, purtând cãrare lamijloc. O privire pãtrunzãtoare,din care rãzbate un aer senin.Este strãjuit de Mozart în tunicasa cea roºie ºi, în vecinãtateaacestuia, alt artist, care, ºezând,în halatul de atelier cu paleta înmâna stângã, picteazã la ºevalet,nimeni altul decât maestrul Art-Nouveau-ului, Alfons Mucha,care, pe lângã o cuprinzãtoareexpoziþie de la nivelul al doilea aledificiului din faþa catedralei Sf.Tyn, din piaþa centralã a oraºu-lui, are ºi un splendid muzeu. ªipentru ca atmosfera artisticã sãfie completã, în faþa lui Kafka, lapian, Bedrich Smetana. În dreap-ta, un grup din care face partePapa Ioan Paul al doilea, DalaiLama ºi Maica Tereza.

Poposesc duminicã la prânz lacimitirul evreiesc din Praga. Esteun cimitir foarte mare ºi vechi, darasta nu înseamnã cã ºoferul detaxi nu s-a încurcat biniºor pebulevardele pragheze. Este des-chis. Sâmbãta nu se viziteazã.Cum voi gãsi oare mormântul scri-itorului? La poartã însã, o sãgea-tã indicã direcþia, pe lângã zidulde cãrãmidã: la 250m, Dr. J.U. Fran-tiºek Kafka. Ajung la locul undeodihneºte din 1924 scriitorulstins la nici patru decenii de via-þã, mistuit de boalã, într-un sana-toriu. Un trandafir roºu, de stra-jã, la poalele monumentului fu-nerar. La câþiva metri, în faþã, pezidul cimitirului, o placã pusã înmemoria lui Max Brod, prietendevotat, cel prin grija cãruia s-autipãrit o parte din operele lui Kaf-ka. Fotografii ºi filme. Când, laieºire, iau o ultimã imagine a plã-cii indicatoare, observ lângã eaun anunþ care interzice fotogra-fiatul ºi filmatul. Paznicul, aflat lacâþiva metri distanþã, în interio-rul unei cabine cu multã sticlã, semobilizeazã în scaun. Stânga-mprejur ºi pe-aici þi-e drumul! În-cotro?

O vreme superbã, de necrezutpentru o zi de 28 februarie, soareºi plus douã grade. Existã ºi ostatuie a lui Kafka în Praga. Darunde este? Ghidurile turistice deacum câþiva ani nu o semnalea-zã. ªoferii nu ºtiu. Toatã lumeane îndrumã spre casa natalã. ?i înturism, la fel ca în viaþã, teoria cateoria, dar practica... În sfârºit, untaximetrist deºtept, teribil de abilcând este vorba de taxare, exactca la noi, mã opreºte în faþa sta-tuii. Într-un mic scuar, o statuiepe trotuar, foarte bine amplasatã.Realizatã din metal, reprezentândsilueta unui personaj uman, im-punãtor, fãrã cap, dar pe umeriicãruia stã, cine credeþi, Kafka!Mã aflu în cartierul evreiesc, înpreajma sinagogii spaniole. Lu-crarea aparþine pictorului ºisculptorului ceh Jaroslav Rona,nãscut în aprilie 1957 ºi care areuºit sã monteze monumentul îndecembrie 2003. Aºadar, lucrareaunui artist de 46 de ani, care acreat o lucrare nu numai intere-santã, dar care are ºi monumen-talitate.Artistul s-a inspirat dintr-un text kafkian, „Povestea uneilupte”. Un personaj, frecvent înluptele pe care bãieþii de 10-12 aniau obiceiul sã le punã în scenã,suindu-se unul pe umerii altuia,închipuindu-se cãlare, ºi luptân-du-se sã-ºi doboare adversarul,într-o variantã modernã de turnircavaleresc. Statuia îmi sugerea-zã cã mã aflu nu numai în faþaunui strãlucit condeier, dar ºi înfaþa unui adevãrat condotier altextului.

rilor principale s-au situat la ni-velul aºteptãrilor: Paola Formi-glia, din Italia (în rolul Mimi), Dia-na Þugui (Musetta), Ion SanduFilip (Rodolfo, poet), Ioan Che-rata (Marcello, pictor), BogdanTaloº, din Cluj-Napoca (Schau-nard, muzician), Adrian Zamfir(Collin, filosof). „Bãtrânii” Benoitºi Alcindoro au fost întruchipaþide Toni Zidaru (din Bucureºti) ºi,respectiv, Gabriel Marciu. Ne-aimpresionat omogenitatea cvar-tetului bãrbãtesc al celor patrulocatari ai unei mansarde parizie-ne (I.S. Filip, I. Cherata, B. Taloº,A. Zamfir), gingãºia ºi sensibili-tatea interpretei principale (P.Formiglia), agilitatea cântului ºiþinuta scenicã ireproºabilã a Mu-settei (D. Þugui), momentele de

comedie ale lui Benoit (T. Zida-ru) ºi Alcindoro (G. Marciu). Înroluri episodice au apãrut Mari-an Dãbuleanu (Parpignol), Adri-an Grãdinaru (Sergentul) ºi Ma-rinel Þigãnuº (Vameºul).

Subliniem contribuþia orches-trei, sonoritatea coardelor (din-colo de puþinãtatea lor numeri-cã), intervenþiile îngrijite ale su-flãtorilor, prestaþia corului, pre-cum ºi aportul unui mic cor decopii (pregãtirea muzicalã AgataPetrencu). Dirijorul AlexandruIosub a condus ansamblu cu si-guranþa artistului experimentat,marcând, ºi cu acest spectacol,un evident proces de perfecþio-nare artisticã. Scenografia luiRãsvan Drãgãnescu: luxuriantcoloratã, impunãtoare (poatestârni aplauze la scenã deschi-sã!); regia Arabelei Tãnase puneîn valoare virtuþile actoriceºti aleinterpreþilor, creând scene de unlirism captivant, suav. Înconcluzie, un spectacol ce poatefi socotit printre cele mai reuºiteale actualei stagiuni a TeatruluiLiric „Elena Teodorini”.

nnnnn Gheorghe Fabian

vene la Teheran.Recentul spectacol cu opera

„Boema” de G. Puccini, prezen-tat de colectivul Teatrului Liric„Elena Teodorini”, a „bifat” o reu-ºitã. Dirijorul Alexandru Iosub ºiregizorul Arabela Tãnase, secon-daþi de pictorul scenograf Rãs-van Drãgãnescu ºi maestrul decor Lelia Candoi, ne-au oferit oreprezentaþie alertã, îngrijitã, cuevidente valenþe artistice. Se ºtiecã, Puccini ºi-a propus, ca obiec-tiv principal, sã reflecte în aceas-tã operã un crâmpei din viaþaboemã a tinerilor artiºti ai Parisu-lui de odinioarã. Interpreþii rolu-

artiºti din Iran.„Boema” craioveanã

















Foto: Daniel Guþã


Fo

to: F

lori

n C

hir

ea

rte

Spectacolul O furtunã, re-gizat de Silviu Purcãretela Teatrul Naþional „Ma-

rin Sorescu” din Craiova, care aavut premiera pe 18 februarie2012, a stârnit reacþii puternice.Am vorbit dupã cãderea cortineicu oameni care l-au vãzut sau auparticipat la realizarea lui: scrii-tori, profesori, actori, jurnaliºti,iar aprecierile lor s-au împãrþit îndouã: au fost impresionaþi, con-siderând spectacolul complet ºifãrã cusur sau au fost contrariaþi,spunând cã nu s-a înþeles unmesaj clar, cã spectacolul este unamalgam de imagini ºi metaforenelegate între ele. Nu am gãsitîncã pe cineva care sã spunã doarlucruri de complezenþã desprespectacol: cã a fost drãguþ saucã a fost OK ºi care sã trãdeze,astfel, lipsa de impact a furtuniilui Silviu Purcãrete.

Surpriza, surprinderea, noul lesimþi chiar dacã ai citit piesa luiShakespeare sau ai vãzut ºi altespectacole ale lui Silviu Purcãre-te (Ubu Rex cu scene din Mac-Beth, Titus Andronicus, A douãs-prezecea noapte, Mãsurã pen-tru mãsurã, Faust º.a.). A fi vãzuto altã punere în scenã a piesei luiWilliam Shakespeare nu este unavantaj, pentru cã SilviuPurcãrete a adaptat Furtuna,transformând-o în O furtunã, tex-tul rostit fiind ales cu grijã dinversiuni diferite de traducere (fo-losindu-se versuri din traduceri-le lui George Volceanov, LeonLeviþchi, Ioana Ieronim, DavidEsrig ºi Silviu Purcãrete).

Totul se desfãºoarã parcã într-un vis al lui Prospero, ce pare sin-gurul personaj real din tot spec-tacolul. Silviu Purcãrete a ales caun singur actor, Sorin Leoveanu,sã joace douã personaje diame-tral opuse, Caliban, un monstrudiform, nãscut dintr-o vrãjitoarerea ºi, Miranda, o fatã purã ºi in-genuã, fiica lui Prospero, un „ma-gician raþionalist”. Purcãrete îicontroleazã pe cei doi. Mirandaapare ca o pãpuºã fragilã, fãrã ovoinþã a ei, a cãrei cheiþã o poateîntoarce numai tatãl sãu, iar Cali-ban, ca un monstru ce se zbate,înjurã ºi blesteamã, dar care estestãpânit prin dureri ºi chinurigroaznice.

Deºi decorul ºi costumele evo-cã perioade istorice apuse, iaracþiunea este plasatã undeva însecolul al XVI-lea, reprezentareascenicã este cât se poate de mo-dernã ºi inovatoare, momentebune având senzaþia cã sunt înlumea visului din filmul Inception.Silviu Purcãrete anuleazã grani-þele dintre candid (Miranda) ºiurât (Caliban), dintre masculin(Ferdinand este jucat de cãtre ofemeie) ºi feminin (Miranda estejucatã de cãtre un actor), dintre

liniºtea dedupã furtunã

a lui Silviu Purcãrete– impresii –

jos (candelabrul este prins depodea) ºi sus (tavanul aratã ca opodea acoperitã cu gresie), din-tre vis ºi realitate, dintre specta-tor ºi scenã.

Fiecare obiect de pe scenã areo funcþie simbolicã ºi ajunge sãparticipe la construirea unei me-tafore, Silviu Purcãrete jucându-se cu cliºeele ºi stereotipiile so-ciale, provocând pe oricine sã searunce în interpretãri psihanaliti-ce. Ca primã reacþie ai fi tentat sãjudeci totul ca fiind produsul ra-portului dintre conºtient ºi sub-conºtient ºi sã foloseºti psiha-naliza ca decodor al actului artis-tic. Atunci ai spune cã dulapul,din care intrã ºi iasã în scenã per-sonajele, este subconºtientul, cepare un abis fãrã fund, în care s-au adunat angoase, temeri ºi ideide mii de ani, fiind vasul din carecurg visele noastre. Din dulap iespersonajele ºi ideile fiecãrei sce-ne. Apoi acesta se închide, iaracþiunea continuã, conþinutulluând o nouã formã prin dialog.Se deschide din nou ºi mecanis-mul se reia ºi se repetã pânã spresfârºitul spectacolului, când,Prospero, trezit din vis, singur în

scenã, vorbeºte cu ceilalþi, fãrãca aceºtia sã fie de faþã. În acestemomente, dulapul este deschis.A spune adevãrul înseamnã apune în acord planurile de supra-faþã cu cele de profunzime, în-seamnã a vorbi fãrã teamã, cuuºile dulapului deschise.

„Fãrã cãrþi e un prostca mine”

Hârtia este un alt element foar-te important în simbolistica lui Sil-viu Purcãrete. În primul act, îna-inte de pornirea furtunii de cãtreProspero, în dulap se gãsesc to-muri întregi de cãrþi, iar vântul,odatã pornit, împrãºtie în toatãscena pagini de carte scrisã, rea-litatea vizualã fiind plãmãditã dincãrþi. Foile scrise sunt cele caredau naºtere imaginilor ºi sunete-lor pe care le percepem pe scenã,ele sunt anterioare sau aprioriactului artistic. Cel mai de preþbun al lui Prospero sunt cãrþile,prin acestea a dobândit putereade a face vrãji ºi de a-i putea con-trola pe toþi ceilalþi. „Fãrã cãrþi eun prost ca mine”, spune Cali-ban, când îl instigã pe Stephano

sã-l ucidã.În actul doi hârtia capãtã o altã

semnificaþie. Nu mai este scrisã.În colþul din dreapta al sceneihârtia alcãtuieºte o grãmadã, desub care încep sã intre în scenãanumite personaje. Ea este folo-sitã ca material pentru haineleunor personaje, iar cantitatea eipe scenã creºte pe mãsurã ceacestea se dezbracã ºi-ºi schim-bã hainele. Mormanul de hârtieia acum locul patului din primulact, fiind folosit pentru somn(atunci când Prosperã se întindepeste el), dar ºi ca o cale de ac-ces (Caliban intrând în scenãprin pat). Hârtia este materia dincare este plãsmuitã realitatea ºiea este modelatã de cãtre cuvânt(logos), luând diferite forme.

Dacã ne vom uita la costume,acestea ne vor purta din antichi-tate (pe care o invocã þinuteleregelui Alonso ºi a oamenilor dela curtea sa, în actul întâi), renaº-tere (þinutele de arlechin ale spi-ritului Ariel), iluminism (ilustrat dehainele de galã ale alaiului rege-lui Alonso, cu peruci din epocã,în actul final), perioada interbeli-cã (Stephano ºi Trinculo, amin-tind de Stan ºi Bran) pânã în zile-le noastre (Prospero fiind îmbrã-cat ca un bãtrân obiºnuit, într-oþinutã modestã de casã). Specta-colul pleacã de la spiritul prin ex-celenþã renascentist al lui W.Shakespeare, dar trece prin im-presionism (culori vii ºi sentimen-tul miºcãrii), suprarealism ºi psih-analizã (exprimarea realitãþii ca unvis ºi suprimarea limitelor dintrereal ºi supra-real), te face sã tegândeºti la analiza visului ºi asimbolisticii lui Carl Jung, precumºi a imaginarului colectiv al luiMircea Eliade. Fluiditatea scene-lor ºi tendinþa de schimbare a for-melor (cartea devine hârtie, hâr-tia hainã ºi apoi pat) este în con-sonanþã cu perioada contempo-ranã, pe care, Zygmund Bauman,

a numit-o modernitatea lichidã.Simbolurile prezente pe par-

cursul spectacolului pot fi inter-pretate în fel ºi chip, însã un fil-tru anume aº vrea sã folosesc înîncheiere: al mântuirii. Nu raþiu-nea este cea triumfãtoare în Fur-tuna lui Purcãrete, ci lumina linã(ce pãtrunde prin spãrturile dintavan sau inundã din când încând uºa deschisã ca o fereastrãcãtre absolut) ºi muzica divinãsau cântecul ceresc (cerute deProspero în schimbul renunþãriila cãrþile sale). Silviu Purcãrete neprezintã câteva biografii ale mân-tuirii. Prima este însãºi a lui Wil-liam Shakespeare, exprimat prinProspero, care renunþã la magiasa (de creator), acceptând umil ºimodest condiþia sa fundamenta-lã de fiinþã creatã. Mântuirea luiProspero vine prin puterea de aierta greºelile celorlalþi, de a iertavrãjmajul. Alonso se mântuieºteprin suferinþã, mortificare ºi cãinþã(la gât se vede cã poartã o cru-ce), în timp ce Miranda ºi Ferdi-nand se mântuie prin iubire cura-tã. Înainte de cãderea cortinei,Prospero pare cã alege sã rãmâ-nã în peºtera sa. Transferatã întradiþia ortodoxã, izolarea luiProspero pe insulã seamãnã cuîndepãrtarea de lume a pustnici-lor, care, prin rugãciune ºi însin-gurare, dobândesc puterea de aface minuni.

Împreunã cu Dragoº Buhagiar(scenografia), Vasile ªirli (muzi-ca), Cristina Bilciu (asistent re-gie) ºi Vladimir Iuganu (asistentdecor), Silviu Purcãrete produceo reprezentare teatralã de vârf.Simþurile mele au trãit o experien-þã nouã, intuind, totodatã, cãaceasta ar putea fi o direcþie încare sã meargã nu doar teatrul, ciºi cinematografia. Cine ºtie, poa-te în viitor, filmul 4 D se va derulasub ochii tãi, în sala de teatru.

nnnnn Constantin Crãiþoiu

Fo

to: F

lori

n C

hir

ea


niversalia

niversalia

niversaliaActul I

Scena 2

Katurian, stând pe unpat plin de jucãrii, de-sene, creioane, hârtie,

într-o camerã de copii improvi-zatã, lângã care se gãseºte o ca-merã identicã, probabil construi-tã din sticlã, dar pusã sub lacãtºi incredibil de întunecatã. Katu-rian relateazã scurta poveste pecare el, Mama lui, purtând dia-mante, ºi Tatãl lui, cu barbiºon ºiochelari, o pun în scenã.

Katurian: A fost odatã ca nici-odatã un bãieþel, pe care pãrinþiilui îl înconjurau numai cu dragos-te, bunãtate, cãldurã, în fine, tottacâmul. Îºi trãia copilãria în mij-locul unei pãduri înmiresmate, încasa lor cea mare, unde avea pro-pria lui cãmãruþã. Nu îi lipsea ni-mic: toate jucãriile din lume erauale lui, toate cãrþile, creioanele ºihârtia. Avea un incredibil simþ alcreativitãþii ºi imaginaþiei, dezvol-tat de la o vârstã fragedã, ºi deci,în mod firesc, scrisul deveni pri-ma sa dragoste: scria povestioa-re, basme, scurte romane despreurºi ºi purceluºi ºi îngeri, toatefericite, ºi tot soiul de lucruri mã-runte, colorate ºi gingaºe, ºi uneleerau bune, iar altele erau chiarfoarte bune. Experimentul pãrin-þilor sãi se dovedise un succes.(Mama ºi Tatãl lui Katurian,dupã ce îl mângâie ºi îl sãrutã,merg în camera cealaltã ºi iesdin cadru.). Coºmarurile au în-ceput imediat dupã ce a împlinitºapte ani. Camera alãturatã fu-sese mereu þinutã sub lacãt dinmotive necunoscute bãiatului;dar trebuie sã spunem cã nici nuprea avusese curiozitatea de aafla; asta pânã într-o noapte, cândun huruit înfundat de burghiu, ceparcã slãbea niºte ºuruburi, unºuierat monoton al unor obiecteelectrice necunoscute ºi þipeteînãbuºite ale unui copilaº legatla gurã începurã sã rãsune prin

Cercul de creaþie ºi traduceri literare „The Wording Weavers”

E timp destul sã putrezeºtide Dylan Thomas

E timp destul sã putrezeºti;Azvârle peste capBulgãrele aurit de sânge;Respirã contra aerului,Ia vãpaia din pântecul lucorii,ªi nu-þi sorbi sãrutul rãsuflãrii.Þãrâna finã ce-þi pãteazã guraSe-nveºmânteazã în iubire nefireascãªi va pãtrunde-n noapte-adâncã.Înþepãtor mirosul de pe strãzi.Dintr-un canal, pe mãtura-i îngãlbenitã,Se-nalþã-n zbor o vrãjitoare de hârtie.Mai împietriþi cei nemiºcaþi vor fiIar cei ce miºcã de-a pururi vor rodi.E negru ca pãcatul mãrul celui ce umblã,ªuvoiul minþii sale încet el se resoarbe. Te lasã de curent purtat prin mintea ta, Cãci ai in faþã un ocean sã-þi afli liniºtea.

Traducere de Roxana Ilie(anul II, Englezã-Germanã)

Nu-n suferinþã, ci-n uitare de Dylan Thomas

Nu-n suferinþã, ci-n uitare,Nefericit ºi-ngenuncheat

Strigând a primãverii biruinþãAsupra iernii vechi ºi-apãsãtoare,Se va întinde-ncet, în timp ce rãsuflarea noastrã,Învãluindu-i chipul larg ºi aspruObrajii-i plini va cãuta sã-i rãcoreascã.ªi împânzind treptat al fiinþei sale labirintVom încerca s-aducem alinareCu mângâierea ºoaptei noastre de iubireÎnfiripatã-adânc în a sa fire.Toate se veºtejesc în ritm neiertãtorªi vine ceasul când ºuvoiul izvorât din humã stãIar seva amorþeºte.Deºi nu-i treaz acolo în mormântTot îl mai plângem prin ungherele de tinãÎmpãrtãºind în clipe de durere câte-un gândFreamãtul dorului sã-nãbuºim pentru o vreme.Rãpus, stingher, dar reîntors acasãEcoul vocii noastre nu-i mai umple-acumNici inima, nici fibra neînsufleþitã.Veninul negru al deºertãciunii noastreCu care-l împroºcãm în nepãsareNu-i poate eroda matca ocrotitoareDeparte de a noastrã mãrginire.Aºa cã cine-ar îndrãzni sã-i strige lui, poetului,Cã orice dragoste sfârºeºte în uitare.

Traducere de Radu Grigoroiu(anul I, Englezã-Germanã)

pereþii groºi de cãrãmidã ai ca-merei lui. Sunetele se auzeau nu-mai noaptea. ( Cãtre Mamã, cu ovoce de copil.) „Ce erau toatesunetele alea noaptea trecutã,mamã ?”, întrebã el, dupã multenopþi lungi de disperare ºi ne-somn.Mama: Vai, micuþule Kat, este

doar imaginaþia ta pe cât de mi-nunatã, pe atât de exagerat deactivã, ce îþi joacã feste.Katurian (Cu voce de copil.):

Aha. Toþi bãieþii de vârsta meaaud asemenea sunete îngrozitoa-re noaptea?Mama: Nu, scumpul meu.

Doar cei incredibil de talentaþi.Katurian (Cu voce de copil.):

Ok, super. (Cu voce normalã.) ªiasta a fost tot. Bãiatul continuãsã scrie ºi pãrinþii lui continuarãsã-l încurajeze cu cea mai profun-dã dragoste; dar tot aºa conti-nuarã ºi sunetele de burghiu ºiþipetele... (Într-unul din coºma-ruri, în semi întunericul came-rei alãturate, un copil de 8 ani,þintuit la pat, pare sã fie tortu-rat cu un burghiu.)..., iar poveº-tile sale devenirã pe zi ce trecemai sumbre. Este adevãrat, eraudin ce în ce mai bune, datoritãdragostei necondiþionate ºi încu-rajãrii, dar ºi din ce în ce mai sum-bre din cauza sunetului constantde torturare groaznicã a unui co-pil. (Lumina din camera alãtu-ratã pãleºte; pãrinþii ºi copilulnu se mai vãd; Katurian punetotul deoparte). Era aniversarealui de paisprezece ani ºi aºteptarezultatele de la o competiþie decreaþie literarã pentru care fuse-se selecþionat, când un bilet lu-necã pe sub uºa camerei încuia-te... (Un bilet scris cu roºu lune-cã pe sub uºa. Katurian îl ridi-cã.) ... ºi pe care scria: „Te-au iu-bit pe tine ºi m-au torturat pemine timp de ºapte ani doar pen-tru un experiment artistic, un ex-periment care a funcþionat. Numai scrii despre purceluºi mici ºiverzi, aºa-i?” Biletul era semnat„al tãu frate” ºi era scris cu sân-ge. (Katurian sparge uºa came-rei). Sparse uºa camerei ºi ...(Lu-mina cade pe Mamã ºi Tatã, sin-guri în camerã, având burghieºi sunete înregistrate precumcele descrise.) ... îi gãsi acolo pepãrinþii lui, zâmbind ºi singuri,tatãl sãu fãcând sunete de bur-ghiu iar mama sa imitând þipeteînãbuºite de copil torturat; întreei era un mic vas cu sânge deporc. Tatãl sãu îi spuse sã citeas-cã ºi pe cealaltã parte a biletuluiscris cu sânge. Bãiatul citi ºi aflãcã era câºtigãtorul marelui pre-miu în valoare de cincizeci de liresterline la concursul de creaþie.Râserã cu toþii. A doua etapã aexperimentului pãrinþilor lui eracompletã. (Pãrinþii lui se aºazãsã doarmã, unul lângã altul, pepatul lui Katurian. Lumina pã-leºte pe ei.). S-au mutat curânddupã aceea ºi cu toate cã înceta-serã coºmarurile, poveºtile lui nuîncetarã sã fie la fel de sucite ºide ciudate, totuºi la fel de bune,

fapt ce îl datora pãrinþilor sãi ºistraniului lor experiment; ani maitârziu, chiar în ziua în care primasa carte a fost publicatã, decisesã viziteze locul copilãriei salepentru prima datã de când semutaserã. Pierdu ceva timp prinvechea lui camerã, printre toatejucãriile ºi desenele ce încã lene-veau dezordonat în jurul lui...(Katurian intrã în camera alã-turatã, se aºazã pe pat.) ... apoiintrã în camera alãturatã undeîncã erau pe podea burghiul prã-fuit, lacãtul ruginit ºi cablul elec-tric; zâmbi amintindu-ºi de smin-tita idee a pãrinþilor lui, dar zâm-betul îi pieri pe loc când dãdupeste... (Patul este extrem dedenivelat. Trage salteaua ºi des-coperã cadavrul îngrozitor alunui copil...) ... corpul putrezit ºidesfigurat al unui copil de pai-sprezece ani þinând în mânã unmanuscris scrijelit în sânge. ªibãiatul citi manuscrisul, o poves-te care nu putea fi scrisã decât încele mai groaznice împrejurãri, darcare era totuºi cel mai pur ºi maidelicat lucru pe care îl întâlnisepânã atunci; dar cel mai rãu e cãpovestea era mai bunã decât totceea ce el scrisese sau avea sascrie vreodatã.(Katurian ia unchibrit ºi dã foc manuscrisului.).Aºa cã arse manuscrisul, trasesalteaua la loc ºi nu pomeni ni-mic nicicând; nici pãrinþilor, nicieditorilor, nimãnui. Ultima partea experimentului pãrinþilor lui seîncheiase. (Lumina scade în ca-mera alãturatã ºi se aprindetreptat pe patul unde pãrinþii luistau încã.). Povestea lui Katuri-an „Scriitorul ºi fratele lui” aveaun final tragic, dar nu reda întoc-mai tragismul evenimentelor cuniºte detalii incriminatorii ale în-tâmplãrii reale. Astfel, dupã ce acitit biletul scris cu sânge ºi apãtruns în camera cealaltã, l-agãsit....(Corpul bãiatului în po-ziþie verticalã, respirând cugreu.) ...acolo bineînþeles pe fra-tele sãu, în viaþã, dar cu minteairemediabil zdruncinatã; în ace-eaºi noapte, bãiatul în vârstã depaisprezece ani proaspãt împliniþiîºi sufocã tatãl cu o pernã.... (Ka-turian îºi sufocã tatãl cu o per-nã. Corpul acestuia se zbate,apoi îºi dã suflarea. Îºi batemama pe umãr. Aceasta deschi-de ochii doar ca sã îºi vadã so-þul mort.)... ºi îºi trezi mama doarpentru câteva momente, cât sã îºivadã soþul vineþiu în gheara mor-þii; apoi îºi sufocã ºi mama. (Ka-turian, inexpresiv, þine o pernãpe faþa mamei lui, care þipã ºi sezbate, dar Katurian apasã cuputere perna pe faþa ei, în timpce lumina se stinge treptat.)

Sfârºitul primului act

Traducerede Anca Trancã

(anul II, Englezã-Germanã)

(coordonatori: lect.univ dr. Florentina Anghel ºi lect.univ.dr Mihai Coºoveanu)

omul pernãde Martin McDonagh

Roxana Ghiþã - Sleep 1


niversalia

niversalia

niversalia

nnnnn JUAN JOSÉ MILLASCinci dupã-amiaza. Marþi,sfârºit de aprilie. JulioOrgaz pãrãsise cabine-

tul psihanalistului sãu în urmã cuzece minute. Traversase bulevar-dul Príncipe de Vergara ºi acumintra în parcul Berlin încercândsã disimuleze, prin miºcãrile cor-pului, nerãbdarea ce i se citea înpriviri.

Nu reuºise s-o vadã pe Lauraîn parc vinerea trecutã, ceea ce îiprovocase o senzaþie acutã dedeznãdejde, prelungitã pe totparcursul odiosului sfârºit desãptãmânã ce se nãpustise asu-pra lui cu umezealã ºi amãrãciu-ne. Deznãdejdea îl fãcuse sã-ºiînchipuie în ce iad avea sã setransforme viaþa lui dacã absen-þa ei avea sã mai dureze. Abiaatunci îºi dãduse seama cã, înultima vreme, existenþa i se învâr-tea în jurul unei axe care cuprin-dea întreaga sãptãmânã ºi alecãrei puncte centrale erau mar-þea ºi vinerea.

Duminicã se pomenise zâm-bind în faþa cafelei cu lapte, atuncicând mintea dezorganizatã îi fu-sese sãgetatã, într-o izbucnire deneliniºte, de cuvântul dragoste.

Cum crescuse acest sentimentºi pe ce pãrþi ale personalitãþii salepusese stãpânire? Julio încerca-se sã nu se gândeascã la asta, înpofida obiceiului sãu înrãdãcinat– în ultima vreme consolidat depsihanalizã – de a-ºi analiza toa-te miºcãrile despre care i se pã-rea cã se manifestã oarecum lalimita voinþei sale. Îºi aminti, to-tuºi, de prima datã când o vãzu-se pe Laura, în urmã cu vreo treiluni. Era o zi de marþi a lunii fe-bruarie, scãldatã în soarele dedupã-amiazã. La fel ca în toatezilele de marþi ºi vineri din ultime-le luni, îºi luase la revedere de ladoctorul Rodó la cinci fãrã zece.Deja de când se îndreptase sprebiroul acestuia îl invadase o sen-zaþie de împlinire corporalã, deforþã, ce-l fãcuse sã apreciezedintr-o datã tonalitãþile dupã-amiezii. Mirosea puþin a primãva-rã. Atunci se hotãrâse sã renun-þe la drumul obiºnuit ºi sã traver-seze Parcul Berlin, fãcând un micocol, pentru a se bucura de aceasenzaþie de bine pe care atmosfe-ra pãrea sã i-o împãrtãºeascã.

Prolificul scriitor ºi jurnalist spaniol Juan José Millas ºi-a înce-put activitatea literarã în anul 1972, iar pânã în prezent a publicatcincisprezece romane ºi numeroase colecþii de articole. Printre altedistincþii ºi onoruri, a obþinut prestigioasele premii Nadal (1990),Primavera (2002), Planeta (2007) ºi Premiul Naþional Spaniol pentruProzã (2008).

Parcul era populat discret degospodine care-ºi scoseserã co-piii sã ia aer. Laura îi atrãsese ime-diat atenþia. Era aºezatã pe o ban-cã, între douã doamne cu carepãrea sã converseze. Chipul ei ºi,de altfel, celelalte pãrþi ale trupu-lui erau obiºnuite, dar probabilcã îi sugeraserã ceva din alte vre-muri, ceva obscur, ceva careavea, mãcar tangenþial, legãturãcu el. Femeia avea vreo treizeci ºicinci de ani, iar pãrul ei lung, on-dulat la vârfuri, îi sugerase luiJulio un oarecare soi de supune-re. Ochii ei, deloc ieºiþi din co-mun, erau pãtrunzãtori, iar atuncicând miºcarea lor se sincronizacu cea a buzelor, într-un fel deunison complice ºi oarecum rãu-tãcios, reuºeau sã seducã în modimperceptibil. Silueta ei era uºorlãrgitã la ºolduri, însã – fãrã apãrea lipsitã de graþie – nu aveaaspectul de efeb pe care îl evocãun asemenea trup, mai ales dacãîi aparþine unei femei mature.

(El desorden de tu nombre,1987)

Când mi-am comandat omustaþã falsã din pãrnatural, cum purta ta-

tãl meu, am crezut cã nu era de-cât o modalitate de a-i omagia, înmod ironic, memoria ºi de a-i de-monstra în treacãt peruchieruluisau chiar mie însumi cã puteamface cheltuieli ºi gesturi inutile.Când am þinut-o în mânã, însã, mis-a pãrut cã simt în ea un soi deinstinct ortopedic care mi-a pro-vocat o senzaþie de neliniºte, aºacã am aruncat cutia, al cãrei vo-lum mã incomoda ºi am ascunsmustaþa într-un seif mic, camu-flat în fundul ºifonierului din dor-mitorul meu. ªi seiful fusese re-zultatul unui gest inutil, poatetocmai de asta Laura nu se uitaniciodatã la el, nici mãcar nu în-vãþase cifrul. Iar copilul nu-i cu-

noºtea existenþa. Era, deci, o niºãperfectã pentru ascunderea ace-lei proteze care, pãrãsitã în oricealt loc, ar fi putut fi confundatãcu un animal mort sau, poate, cuvreun embrion.

Totul se întâmplase în primeleluni ale iernii precedente, la pu-þin timp de la moartea pãrinþilormei într-un incendiu pe care nu-lprovocasem eu ºi, de atunci, deºinu mã mai uitasem niciodatã lamustaþã, o lãsam sã mã mângâieori de câte ori trebuia sã umblu înseif dupã vreo hârtie. Atingereaei mi se pãrea neliniºtitoare, dardupã primul fior urma mereu opace inexplicabilã, genul acela depace pe care încercam s-o gãsescºi în aceastã duminicã de sfârºitde martie în argumentele care cir-culau prin galeriile obscure alefricii mele, asemenea unui tren cegoneºte printr-un tunel.

(Tonto, muerto, bastardo einvisible, 1995)

MOARTA

Într-o zi, un coleg de facul-tate mi-a arãtat o femeie pestradã ºi mi-a spus:

- Uitã-te la ea, e moartã.Mi se pãrea imposibil ca o

moartã sã se miºte cu asemeneanaturaleþe printre oameni. De faptºtiam cã e o minciunã, însã mi s-apãrut ceva nemaipomenit, aºa cãi-am fãcut jocul. Prietenul meu m-a asigurat cã era capabil sã dis-tingã o femeie moartã dintre miide femei vii.

- Dar cum îþi dai seama?- Dupã nimic în special ºi, to-

tuºi, dupã absolut tot. Dacã eºtiatent o sã vezi cã parcã sunt în-vãluite într-o bulã cu pereþi invi-zibili. Când o sã fii capabil sã dis-tingi aceastã bulã, o sã reuºeºtiºi sã le deosebeºti.

La câteva zile de la aceastãconversaþie, în timp ce mã plim-bam fãrã rost, am vãzut o femeie

învãluitã în bulã. Bula îmi aparþi-nea, cu siguranþã, dar femeia erafoarte adevãratã. Am urmãrit-odiscret pânã pe Avenida de Am-érica, apoi pe Francisco Silvela,pânã ce am ajuns la o feronerie.De acolo a ieºit la braþul unui in-divid foarte înalt, cu o mustaþã àla Clark Gable. Bãrbatul era viu,cu siguranþã, ºi nu se purta cu eaca ºi cum ar fi fost un cadavru.Dimpotrivã, se apropia de trupulei oricând avea ocazia, deplasândperetele bulei în partea cealaltãºi îi sãruta gâtul prin membranaaceea pe care pãrea sã n-o ob-serve. Au intrat într-un bar de lacolþul strãzii Méjico ºi a mâncatfiecare câte un sandviº cu cal-mari. Când ea întindea braþul casã ia paharul de bere de pe tej-ghea, scotea mâna din bulã fãrãsã o rupã, aºa cum unele obiectereuºesc sã pãtrundã printr-unbalon de sãpun.

Mi-am concentrat atenþia asu-pra lui. Pãrea un individ monden,aºa cum visam ºi eu sã fiu pe vre-mea aceea. Mã gândeam, inge-nuu, cã o persoanã cu clasã tre-buie sã se deplaseze cu aceeaºinonºalanþã printre morþi ºi prin-tre vii deopotrivã. Bãrbatul acelase purta cu o dezinvolturã incre-

dibilã ºi ºtia în ce clipã sã-ºi în-chidã sau sã-ºi deschidã nastu-rele de la jachetã sau sã-ºi treacãarãtãtorul peste o margine a mus-tãþii, ca ºi cum ar fi vrut sã culea-gã un gând, nu neapãrat o firimi-turã de pâine. Când au ieºit dinbar, a apucat-o de mijloc ºi a tras-o spre el cu asemenea putere în-cât, fãrã sã-ºi dea seama, a scos-o din bulã. Atunci am abandonaturmãrirea. Îmi intrase în cap cãdragostea constã în a-l salva pecelãlalt de la moarte ºi am hotãrâtsã-mi aºtept ºansa.

Peste câteva luni a apãrut încartier o fatã nouã, cu bulã. Eraprea tânãrã ca sã fie moartã, darm-am consultat cu prietenul meuºi mi-a spus cã puteau avea oricevârstã.

- Am o veriºoarã de trei sãptã-mâni care e moartã ºi ea.

- ªi ce zic pãrinþii ei?- Nu ºtiu. Cei mai mulþi nu vãd

bula.M-am îndrãgostit nebuneºte

ºi când am reuºit sã strâng sufi-cienþi bani am invitat-o la unsandviº cu calmari la barul de lacolþul lui Francisco Silvela cuMéjico. Apoi am încercat sã mãapropii ca s-o salvez din bulã, darnu s-a lãsat. A doua zi, când amtrecut prin apropierea unui grupîn care se afla ºi ea, am observatcã arãta spre mine în batjocurã.Atunci, în pofida timiditãþii mele,m-am apropiat de grup ºi, arã-tând-o cu degetul, i-am spus:

- Eºti moartã. Sã nu crezi cã nuºtiu.

Toate prietenele ei s-au înde-pãrtat puþin, de parcã le era tea-mã sã nu se molipseascã ºi deatunci a dus o viaþã singuraticã,pe care nici eu n-am încercat sã i-o fac mai uºoarã, deºi mã imploradin priviri. S-a mãritat cu un amã-rât cu care se duce la slujbelepentru morþi în fiecare sãptãmâ-nã. Locuieºte tot în cartier ºi cândtrec pe acolo, pe la pãrinþii mei,îmi apare mereu în cale ca s-oscap de bula în care încã e prin-sã. Dar acum, chiar dacã aº vrea,n-aº mai putea, fiindcã ºi eu m-am închis în toþi aceºti ani într-omembranã transparentã ºi flexi-bilã, din care n-ar putea sã mãsalveze decât o femeie vie.

(Los objetos nos llaman,2008)

(prezentare ºi traduceredin limba spaniolã:

Oana-Adriana Duþã)Roxana Ghiþã - Yellow 1

zâmbind în faþacafelei cu lapte...

Documents

mozaicul 03 - martie 2012it4s.ro/mozaicul 03 - martie 2012.pdf · 2013. 11. 26. · www. revista-mozaicul.ro R evenit în þarã, dupã o lungã rezidenþã cana-dianã, mã întâmpinã,