Nr. 5(525)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Elena CIOBANU

Serendipity

pagina 9

Adrian JICU

Mãºtile criticului.Eugen Simion X 3

pagina 3

Scrisoridin cetatea nimicului

Memorii cu moralala urmã

pagina 11

Marius MANTA

Falsul epilog

al unui condamnat

la fericirepagina 20

Victoria HUIBAN

În cãutarea fericirii:

eminesciana

Floare albastrãpaginile 12 - 13

Moineºti, 25 – 27 aprilie 2013

SimpozionulNaþional

„Tristan Tzaraºi cultura DADA“

pagina 2

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 50 (serie nouã) • mai 2013 • 3,00 lei •

•• BBiiaannccaa RRoottaarruu

Nãscut din dorinþa de a revita-liza viaþa culturalã a unui oraºbãcãuan de provincie, dar cu unmare potenþial creativ – cu caresunt înzestraþi, de altfel, locuitoriiMoineºtiului – simpozionul dedi-cat concetãþeanului lor, TristanTzara, ia, de la an la an,amploare. Acesta configureazã,deja, o tradiþie a celebrãrii pãrin-telui dadaismului ºi a spiritului cea stat la baza acestui imbold cre-ativ. Cea de a doua ediþie aSimpozionului Naþional „TristanTzara ºi cultura Dada“, din 2013,reînnoadã, de altfel, seria sesiu-nilor culturale organizate, înultimele douã decenii, de cãtreSocietatea cultural-literarã„Tristan Tzara“, dar ºi a unora dedatã mai veche1.

Manifestãrile din cadrul ediþieiactuale s-au organizat sub aus-piciile Primãriei MunicipiuluiMoineºti, desfãºurându-se, între25 ºi 27 aprilie, mai ales în con-textul Bibliotecii Municipale„ªtefan Luchian“. Programul pusîn formã de cãtre promotorulacesteia, domnul Viorel Costea,a fost unul divers, complex ºiînchinat actului de culturã auten-tic. Cele trei zile ale simpozionu-lui au stat sub semnul libertãþii decreaþie ºi de manifestare, pro-punându-ºi acea reinventare amecanismelor gândirii, aceapreschimbare a artei în prototip

despre care postulau ºi membriiCabaretului Voltaire. Pentru treizile, Moineºtiul s-a trasformatîntr-un veritabil Dada-land, înpeisajul acestuia fãcându-ºiapariþia noi sculpturi dadaiste,invitaþi de marcã din domeniul li-teraturii, al criticii literare, almuzicii, al teatrului, al artei plas-tice, precum ºi mulþi elevi – lucruextrem de îmbucurãtor. Aceºtiadin urmã nu ºi-au asumat doarrolul de spectatori, ci, mai ales,pe acela de autori de expoziþii ºide poeme dadaiste, în cadrulevenimentului de faþã.

Evenimentele din prima zi s-aubucurat de o largã participare dinpartea tinerilor, a bibliotecarilor ºia profesorilor moineºteni, încadrul unui colocviu ºi al unorproiecþii cu tematicã Dada. Dinsumarul de recitaluri, lansãri dereviste ºi de discuþii, remarcãmAtelierul Dada, care i-a implicatpe elevii ªcolii Gimnaziale„George Enescu“, printr-o expo-ziþie de colaje ºi printr-un recitalde poeme dadaiste, în creaþieproprie, precum ºi acela alelevilor Liceului Teoretic „SpiruHaret“, purtând titlul Re-con-strucþia de-construcþiei.

A doua zi a fost dedicatã întâl-nirilor cu invitaþi de marcã – uni-versitari, scriitori, jurnaliºti, edi-tori, actori ºi muzicieni etc. Dinmultitudinea de expozeuri, spi-

cuim: jurnalist dr. Emil Berceanu,cu Rezistenþa prin Culturã, pers-pectiva Dada; Geo Popa – direc-torul Centrului de CulturãGeorge Apostu, Bacãu; conf.univ. dr. Nicolae Creþu, Univ. „Al.I. Cuza“, Iaºi, cu Tzara vs.Cioran; conf. univ. dr. EcaterinaCreþu ºi lector univ. dr. LuminiþaDruga, Univ. „Vasile Alecsandri“,Bacãu, cu Tristan Tzara - Mãrciale textualizãrii în poemul dra-matic; prof. Vasile Robciuc,preºedintele Asociaþiei CulturalLiterare Tristan Tzara, Moineºti,cu Tzara ºi iarãºi Tzara – laZürich. Aceastã zi a fost prilejulideal al unor lansãri de carte,cum ar fi cea semnatã de cãtreMircea Bujor, Daimonul dindebara, sau ale „Caietelor TristanTzara“, volumele III-IV. LaGaleria MansArta, din cadrul bi-bliotecii, o pleiadã de artiºti plas-tici bãcãuani au deschis ºi o ex-poziþie colectivã de picturã-cola-je: Alina Elena Lupaºcu (insta-laþie), Viorica Zaharia, MirceaBujor, Bianca Rotaru, TeodoraNicodim, Oana-Maria Vãsâi,Geanina Ivu, Luminiþa Radu,Dorel Fãcãoaru, Ion Vãsâi(sculpturã). Aceastã zi nu a fostnici ea lipsitã de momentul dedi-cat poeziei dadaiste – DADADanºi DADAliza – susþinut de cãtreactriþa Teatrului Bacovia, Bacãu,Eliza Noemi Judeu, ºi de vio-lonistul Dan Crivãþ, membru alCvartetului Orpheus ºi colabora-tor al Filarmonicii Bacãu.

În ultima zi a simpozionului,invitaþii au avut ocazia sã vizitezeExpoziþia Muzealã Ex Libris, dinholul Bibliotecii Municipale, ºi lu-crarea monumentalã „ColoaneleSfintei Treimi“ – autor, sculptorRomeo Dumitrescu. Apogeulmanifestãrilor a coincis cu inau-gurarea monumentului CavalerulTristan Tzara, realizat dupã unconcept al dr. Romeo Dumitrescude cãtre sculptorul moineºteanGiulian Dumitriu.

Privind retrospectiv multi-tudinea de evenimente ºi de par-ticipanþi la recent încheiata ediþiea Simpozionului Naþional „TristanTzara ºi cultura Dada“, putemconchide cã organizatorii ºi toþicei implicaþi au depãºit cu multceea ce ºi-au propus – ºi anume,sã aducã în spaþiul Moineºtiuluiun basm foarte frumos despreprinþul-artist care a devenit uncontestatar recunoscut pe toatemeridianele ºi sã se vorbeascãdespre cum anume trecutul acreat minuni, pentru a avea viitorla timpul prezent.

________________

1 Vezi ªtefan Roll, În oraºulnatal al lui Tristan Tzara, în,,Contemporanul“, nr. 50(1157), vineri, 13 decembrie1968, p. 3.

Ce nume poate fi asociat astãzi, în critica literarã din România,cu ideea de imensã mobilizare de energii colective în edificareaunei ample arhitecturi culturale? Despre cine se poate afirma cãeste singurul constructor în cultura românã postbelicã, fãrã a dagreº? Rãspunsul este dezarmant de uºor: Eugen Simion. Simplulfapt cã acest rãspuns vine de la sine ºi merge la þintã spune totuldespre temperamental intelectual al Profesorului Eugen Simion.

Se poate susþine fãrã pãs cã este singurul creator de ºcoalã dincritica literarã postbelicã. Prin calitatea selecþiei din cadrul ºcoliipostdoctorale pe care a pãstorit-o, ºi aici mã refer la calitatea in-telectualã a colegilor mei ale cãror nume sunt ele însele o garanþiea valorii proiectului lor de cercetare, demersul ºcolii postdoctoralese va evidenþia nu doar ca un success, ci de-a dreptul ca unfenomen cultural. Cel puþin în domeniul criticii ºi istoriei literare,finalitatea o va reprezenta o explozie fãrã precedent, în ultimiidouãzeci ºi mai bine de ani, de lucrãri valoroase apãrute în aceeaºiunitate de timp ºi loc, explozie ce se va cere explicatã de cãtreistoricii literari din viitor care vor cerceta acest fenomen. Iar expli-caþia stã tocmai în iniþiativa Profesorului de a concentra, mobiliza ºia canaliza înspre înfãptuire un asemenea ºuvoi de energii.

De aceea cam orice ghicitoare ce va viza ideea de înfãptuire, deducere la bun sfârºit, de mobilizare ºi construcþie în cultura românãpostbelicã se va rândui cam în jurul aceluiaºi rãspuns.

Nicoleta SÃLCUDEANU

În programul simpozionului„Tristan Tzara ºi Cultura Dada“,la Galeria „MansArta“ Moineºtia fost organizatã o expoziþie depicturã, sculpturã, art-obiect ºicolaje. Au expus urmãtorii artiºtiplastici: Elena Lupaºcu, VioricaZaharia, Mircea Bujor, BiancaRotaru, Teodora Nicodim,Geanina Ivu, Luminiþa Radu,Dorel Fãcãoaru, Ion Vãsâi,Elena Samburic, Oana Vãsâi ºiValentin Vârtosu.

La vernisaj, am fost invitatãsã spun câteva cuvinte. Par-curgerea expoziþiei mi-a inspiratun discurs atipic, pe care-l re-dau în cele ce urmeazã, lãsân-du-i pe cei curioºi sã descoperecreaþia cãrui artist ar cores-punde cu sugestia liricã indusã.Imagini ale lucrãrilor se gãsescîn numãrul curent al revistei ºipe blogul violetabluemoon.blog-spot.ro

Am vãzut chipul unui om ciu-dat cu semitransparenþe. Ammers mai departe; în minteamea s-a ivit imaginea uneimaºini rãsturnate, la parterulunui bloc. Cotidian, prea multcotidian, prea multe locuinþesuprapuse. Îmi aduc aminte unvers al Sylviei Plath: „incomen-surabila rãutate a cotidianului“...Am ieºit din blocul acela ºi amintrat într-o lume a fanteziei, cupersonaje din vis, poartã haine dearlechin ºi danseazã. Dar în dan-sul lor e multã neliniºte. M-amgândit sã le trimit scrisori dar n-am gãsit foi albe de hârtie. Amrãscolit prin casã ºi am gãsit

vederi vechi, cu timbre ºtanþate,primite de-a lungul anilor de larude ºi prieteni. Am scris pemarginile lãsate albe ºi scriindatât de mãrunt am simþit nevoiade-a combina geometria cugraþia. În alt loc am gãsit ºansade evadare, prin ceea ce eu amvãzut o fereastrã. Îmi doresc sãpot privi lumea de aici, intuiesco panoramã frumoasã. Floare asoarelui! Amestec din starea degalben cu starea de negru!Negrul din care ºi dadaiºtiispuneau cã izvodeºte luminaeste culoarea de care le estedor unor bieþi orbi. Ne spuneBorges în eseurile lui despreorbire. Dau peste numele unuialt poet, Tristan Tzara, Da, Da,Dada! Mai departe, alte colaje,elegante ºi eclectice, stimu-leazã intelectual. Aº vrea sãascult muzicile recomandate.Am obosit un pic ºi-mi oferã o-dihnã un scaun cu trei picioare.E pictat în culori vii, iar patru eumbra albastrã ºi... Rubick! Mãridic, privesc în faþa mea: fierulnegru-negru ºi lemnul mângâi-at! ªi fierul negru negru ºi lem-nul mângâiat!

Admirabil fenomen de avan-gardã, dadaismul s-a clasicizat,însã ecourile nu i s-au stins.Expoziþia de la Moineºti a sur-prins, în primul rând, prin diver-sitate. Câþiva dintre artiºti auales, astfel, sã aducã un oma-giu lui Tristan Tzara, din a cãruigândire se revendicã, sub oformã sau alta.

Violeta SAVU

mai 20132

breviar

Expoziþie dadaistã?

Alina APOPEI-PISTOL

Simpozionul Naþional„Tristan Tzara ºi cultura DADA“

Moinneººtti, 225 –– 227 aaprrilie 220133

Ghicitoare

cronica literarã

mai 2013 3

Ajunsã, iatã, la cea de-a treia ediþie,Moartea lui Mercuþio (Bucureºti, „ProUniversitaria“, 2012) mi se pare ceamai potrivitã carte a profesorului EugenSimion pentru a încerca o radiografie aceea ce înseamnã critica ºi, implicit,personalitatea sa în cultura românãpostbelicã. Surprinzãtor sau nu, aici ede gãsit filonul gândirii sale ºi nu înScriitori români de azi sau în cãrþilededicate genurilor biograficului. Deaceea, cred cã destinul acestei cãrþi esimilar cu cel al personajului care i-adat titlul. Ea va fi, cel mai probabil,umbritã de altele (poate mai impor-tante), dar va rãmâne ca mãrturie pestetimp a autorului Dimineþii poeþilor.

Cum n-am scris despre ea la a douaediþie (la prima nu prea aº fi putut), mãvãd nevoit sã o abordez acum într-undublu registru: în sine, ºi, horribile dictu,diacronic, urmãrind în ce mãsurã celeexprimate în 1992 rãmân valabile. Peprimul palier, cartea se dovedeºte, aºacum mãrturiseºte autorul, „un jurnal deidei (mai precis un jurnal al stãrilor despirit)“. Aºadar, avem de-a face cu uncritic dublat de un atent observator allumii (literare) în care trãieºte. Influenþamoraliºtilor francezi este evidentã. Cumla fel de evident este modelul lovines-cian, cu preeminenþa esteticului ºiimpresionismul de rigoare. Nu mai puþinimportantã este însã influenþa noii ºcolifranceze, pe care Eugen Simion nu opreia mimetic, ci o asimileazã, cu re-zervele deja cunoscute faþã de struc-turalism ºi alte metode aºa-zis ºtiinþi-fice. Replica le-a fost datã prinÎntoarcerea autorului, dar ºi într-o seriede eseuri incluse în acest volum.

Precizând cã nu a schimbat nimic dinjudecãþile din anii 80, Eugen Simion îºidefineºte cartea drept „jurnalul public alunui critic literar care trãieºte ºi scrie îndouã regimuri politice ºi crede cu sin-ceritate, cu ardoare, cu disperare, potspune, cã în vremuri tulburi sau seninesuprimarea autonomiei esteticului duceinvariabil la moartea literaturii.“ (pp. 10-11) Ceea ce meritã subliniat este faptulcã autorul are memoria celor petrecute,spre deosebire de unii confraþi, care,dupã 1989, au întors brusc armele sauresimt o stranie amnezie: „N-am reuºitsã-l public (un articol despre Cãlinescuºi universitate - s.m., A. J.) decât frag-mentar ºi dupã oarecare vreme înAteneu. Douã reviste bucureºtene mil-au refuzat, nici eu nu ºtiu prea bine dece.“ (p. 191)

Volum eterogen, care amestecãînsemnãri diaristice, eseisticã ºi memo-rialisticã, publicisticã ºi criticã (literarãsau de idei), Moartea lui Mercuþio stre-coarã în subtext ºi elementele unuiautoportret. Cine este, aºadar, EugenSimion? Rãspunsul nu e chiar uºor degãsit nu pentru cã nu ar funcþiona aceaclauzã a sinceritãþii despre care sevorbeºte în Ficþiunea jurnalului intim, cipentru cã imaginea definitivã nu se lasãniciodatã prinsã, ci doar întrezãritã.Autorul însuºi þine sã ne avertizeze cãexistã doi Simioni: unul public („potolit,imperturbabil, echilibrat“) ºi altul privat,deloc senin ci umoral. Cu mascã ºi fãrãmascã, într-un portret care îmiaminteºte de distanþa dintre olimpianulMaiorescu din viaþa literarã ºi frãmân-tatul Maiorescu, în paginile jurnalului.Aº merge însã mai departe ºi aº credeîn existenþa celui de-al treilea Simion,unul construit cu minuþie cãci grija înacest sens nu îi este strãinã autorului,

care ºi-a retipãrit, cu program, câtevadintre cãrþile care nu au avut o soartãprea norocoasã.

Aflãm, deci, din aceastã carte ce-iplace ºi ce nu-i place lui Eugen Simion,care-i sunt tabieturile ºi cum aratã viaþasa, în limitele pe care le crede nece-sare. Dincolo de aspectele biografic-sentimentale (care oferã unele rãspun-suri cititorilor preocupaþi de latura mon-denã a existenþei sale), mã intere-seazã, oricât de scorþos ar suna, con-cepþia sa despre criticã. Critica esteechivalatã cu un efort sisific (personajulfiind menþionat de mai multe ori pe par-cursul cãrþii) ºi presupune o voluptate achinului: „Mã scol dis-de-dimineaþã ºireiau, ca bine cunoscutul personajmitologic, bolovanul în cârcã pentru a-lurca pe munte. [...] Scrisul este liber-tatea scriitorului, se spune adesea. Odificilã libertate pot sã confirm. O liber-tate condiþionatã care bate spre împo-vãrare. Împovãrãtoarea libertate,deci...“ (p. 6)

Din perspectiva mai vechii contro-verse privind relaþiile criticii cu arta ºi

ºtiinþa, Eugen Simion contestã ideeapotrivit cãreia critica literarã este oºtiinþã, deºi recunoaºte cã ele nu suntdomenii care se exclud. Cât priveºteevoluþia disciplinei, Simion identificãpatru imagini ale criticului: impresionis-tul (navighezã împrejurul operei literarevãzutã ca o insulã), pozitivistul (vreamarea sintezã a artei ºi a ºtiinþelor),noul critic (criticul-teoretician, criticul cumetodã) ºi postmodernul (ambiþio-neazã la totalitate, trece „de la criticasemnificantului la critica semnificaþiei“).La fel de sugestivã mi se pare ºi expli-caþia titlului, în care este subliniat ca-racterul marginal pe care criticul înocupã, de regulã, în câmpul ideilor lite-rare: „Nu Caliban, ziceam eu, este sim-bolul shakespearian al criticii literare, ciMercuþio, confidentul spiritual, cel caremoare pentru cã nu se înþeleg în pri-vinþa întâietãþii Montaiguiii ºi Capuleþiiliteraturii...“ (p. 8) Incluzând o nuanþãpro domo, asocierea surprinde cu acui-tate statutul actual al criticului, care n-afost niciodatã prea iubit de scriitori, dar,vorba lui Creangã, parcã niciodatã nu afost ca acum...

ªaizecist sadea, Eugen Simion scriecronici, notiþe, articole, rãspunsuri, fiindun risipitor în sens nobil, un împãtimit allecturii. Criticul citeºte pe apucate,propunându-ºi adeseori una ºi reuºindalta, fiindcã plãcerea lecturii îl abate dela îndatoririle strict profesionale, purtân-du-l cãtre zonele lenii superioare: „Ah,ce plãcut este sã citeºti altceva decâttrebuie...“ (p. 54) Aºa procedeazã ºi înscris, oprindu-se asupra unor subiecte„minore“. Trãind într-o istorie tumul-tuoasã, Eugen Simion nu poate stadeoparte ºi se implicã, sacrificând frag-mentarului ceea ce ar fi putut devenisintezã. În fond, nu e vorba desprelipsã de consecvenþã, ci despre un modde a se situa în interiorul ideii de criticã:pentru Eugen Simion notaþia spontanã,impresia de lecturã, cronica etc. sunt

forme la fel de importante ca mono-grafia sau istoria literarã. Chiar ºi pespaþii restrâne, stilul sãu e inconfun-dabil. Eugen Simion afiºeazã o scriiturã(criticã) elaboratã, fiind un excelentprozator. Portretul pe care i-l face, spreexemplu, lui Fãnuº Neagu e grãitorpentru a înþelege descendenþa dinstirpea lui Sainte-Beauve: „Cu trupulmare, construit din materii ciclopice,imprevizibil în atitudini, azi tandru ºiîndatoritor ca un frate bun, mâine«rãu», certãreþ, mânios cã soarelerãsare în fiecare dimineaþã ºi intolerantpentru cã luna îºi permite sã apunã,fãrã voia lui, Fãnuº sau nea Fane –cum îi zice eternul lui amic ºi comiltone,Ion Bãieºu – are prieteni peste tot ºiduºmani pretutindeni. Când cei dinurmã fac imprudenþa sã-l atace, proza-torul se dezlãnþuie în pamflete vitri-olante ca acelea ale lui Arghezi. Eladunã, atunci, smârcurile limbii ºipicteazã, negru pe negru, tablouriapocalptice în combinaþii aiuritoare.“ (p.330) A scrie în orice împrejurare,despre subiecte diverse, eteroclite,face parte din reþeta sa, cãci scrisuleste învestit cu valoare catharcticã:„Voiam, în fapt, sã mã apãr prin scri-iturã de un rãu existenþial implacabil.Uneori scrisul nostru îndeplineºte ºiasemenea funcþii oculte. Chiar dacã nune ajutã prea mult...“ (p. 67)

Patriarh în þara criticii, Eugen Simionapãrã, pânã în pânzele albe, câtevaidei fundamentale: valoarea esteticã,scriitorii ºaizeciºti, romanul secolului aXIX-lea, ideea criticii creatoare etc.Adept al unui clasicism în accepþiuneacãlinescianã a termenului, criticul semanifestã ca un conservator, care nuriscã sã se aventureze dincolo de ori-zonturile sigure ale literaturii. Lipsa deaderenþã faþã de unele dintre formeleprezente trebuie tradusã nu ca o reti-cenþã faþã de nou, ci ca o situare în „ari-ergarda avangardei“. Riscul uneiasemenea poziþii este acela de a pãreaun retrograd încremenit în propriile-iopþiuni. În fapt, E. Simion e mai flexibildecât pare. Polemicile nu lipsesc, dartonul lor e nefiresc de calm. Lui IoanLiviu Stoiciu, spre exemplu, îi rãspundedemn ºi nu-i poartã picã (deºi poetul îlatacase în 1990), premiindu-i, în 2012,volumul Substanþe interzise.

Dincolo de ceea ce Moartea luiMercuþio spune, aº adãuga un faptsimptomatic despre modul cumpriveºte Eugen Simion menirea criticiiliterare: este singurul care, dupã 1989,a fãcut ºcoalã, încurajând, sistematic,prin proiectele coordonate, o nouã ge-neraþie de critici. În aceastã privinþã,acþiunea sa e un nou deget de luminã,postmodern, adaptat lumii (literare)recente. Acum, la împlinirea vârstei de80 de ani, cel mai potrivit mod de aîncheia aceste câteva consideraþiidespre Eugen Simion este sã reproducceea ce Eugen Simion însuºi scriadespre Fãnuº Neagu: „...talenteleexcepþionale au obligaþia sã trãiascãmult ºi frumos.“

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Mãºtile criticului.Eugen Simion X 3

•• VViioorr iiccaa ZZaahhaarr iiaa

mai 20134

comentarii

Abordând teme ca Sebastianismul, alCincilea Imperiu, Masoneria, Rozicrucienii,ezoterismul, estetica, filosofia culturii,politica sau mentalitatea portughezã,Ultimatum – al treilea volum din seria deautor Fernando Pessoa, apãrut în 2013la Editura „Humanitas“ – este o culegerefragmentarã, dezarticulatã, de eseuri însens literal: tratarea unor subiecte dintr-o perspectivã absolut personalã.Cultivând cercurile avangardiste aleînceputului de secol XX, Pessoa îºi pu-blicã opera sub diverse pseudonime:Alberto Caeiro este teoreticianulpãgânismului, Ricardo Reis - epicureul,iar Alvaro de Campos e modernistul,fiecare bucatã restructurându-i chipuldescompus. Prin heteronime urmãreadepersonalizarea sau o multiplicare apersonalitãþii? Din moment ce pessoaînseamnã ºi individ ºi mascã, cred cãfiecare heteronim e masca pe care ºi-opune scriitorul portughez la ieºirea înlume, recunoscând într-o scrisoare:„Heteronimele sunt rezultatul histeriei dinmine.“

Modern ºi postmodern, experimenta-list ºi paseist, „avangardist retro, admira-tor al civilizaþiilor vechi“, toate acesteetichete reprezintã capete de zmeu aleparadoxalului Pessoa, prin recuperãrileneopãgâne, ezoterice, mistice, ermetice,prin întoarcerea la misticism ºi laconºtiinþa subteranã, prin aplecarea spreestetica non-aristotelicã, prin eseurileinspirate din filosofia lui Nietzsche, cândzeii ºi oamenii comunicau direct, logica,raþiunea neintervenind asupra percepþieioriginare, intuitive a lumii. Curiozitatea eimanentã esenþei lui, însã existã peri-colul ca orice interpretare avansatã sauexplicaþie simplificatoare de naturã exo-tericã sã ucidã revelaþia. Ce e ascunstrebuie sã rãmânã ascuns, altfel, din do-rinþa de a ilumina minþile plebei, oricinepoate fi considerat nebun. Cel puþin.

Poate tocmai de aceea frecventa tex-tele vechi, dezabuzat de superficialitateamodernitãþii, negãsind toate rãspunsurileîn zgomotul avangardei. Apeleazã laezoterism cine cautã rãspunsuri ºi separe cã scriitorul portughez le cãuta pen-tru a-i motiva existenþa. În societateasuperficialã se simte tot mai pregnantnevoia întoarcerii la adevãr, rezistenþã ºivaloare. Nu e nevrozã sau inadaptaresocialã cum cred adaptaþii sau „adap-tabilii“, ci e vorba de o minte care ºtie sãdiscearnã originalul de fals, tot ce edurabil ºi plin de esenþã, de stafii.

„Trristteþile uunneiggânndirri aammbiþioase““ººi nnarrcisice

În scrisori, Pessoa noteazã nevoia fi-zicã de a scrie în urma crizei intelectualeprovocate de contactul cu doctrinele teo-zofice din 1915-1916 când traduce ºasecãrþi pentru colecþia „Teozofie ºi ezote-rism“, înaintând prin zone periculoase:„pradã tuturor crizelor imaginabile. Mãsimt din punct de vedere psihic un ase-diat“. Tulburat de cunoaºterea supe-rioarã a scrierilor teozofice, al cãrei efectºocant nu-l poate compara decât cu mis-terele ºi riturile Rozicrucienilor, încã nuse considerã nebun, ci un spirit în crizã.Dacã luãm teozofia drept un sistem careconþine adevãratele principii creºtine,alãturi de pãgânismul la care aderase,ne putem face o idee despre criza spiri-tualã ce-l bântuie, pentru cã ambele sis-teme, ºi teozofia ºi pãgânismul, admittoþi zeii în panteonul lor. El se teme deteozofie din pricina misterului ºi aocultismului, dar îi repugnã latura umani-tarismului ºi a apostolismului, pentru cãseamãnã atât de mult cu creºtinismul pe

care nu-l acceptã. Criza sufleteascãurmeazã celei intelectuale, „e una dinacele zile în care niciodatã nu am viitor.Doar angoasã, sentimentul inutilitãþii, alratãrii al iluziei vieþii...“, pânã la nebuniacare, ironic, mai atenueazã din suferinþã.„Chiar ºi noutatea de a publica o carteîmi dã viaþa peste cap. Pierd ceva - fap-tul de a fi inedit“. Când unii spun cã vadeveni cel mai celebru poet contempo-ran Pessoa e reticent: „Poate gloria aregust de moarte ºi de inutilitate, iar trium-ful miroase a putreziciune“.

Într-o altã scrisoare, vorbeºte desprefelul în care a devenit medium, la cafe-neaua Brasileira, scriind posedat de spi-rit. Mesajele vin sub formã de numere ºidesene, „semne cabalistice ºi masonice,simboluri ocultiste“, dovadã a autentici-tãþii scriiturii. Nu are dicteul automat subformã narativã, ci e ceva mai misterios.ªtie destul ocultism ca sã-ºi dea seamacã în el se produce trezirea simþurilorsuperioare într-un scop bine definit ºi cã„Maestrul necunoscut, care astfel mãiniþiazã progresiv, impunându-miaceastã existenþã superioarã, o sã-midea o suferinþã ºi mai mare decât celeavute pânã acum, dupã cum o sã-mi deaºi acel profund dezgust de toate, carevine imediat dupã ce þi-ai însuºit acelefacultãþi superioare. Chiar desãvârºireaacelor facultãþi e însoþitã de o senzaþiemisterioasã de izolare, de un sentimentde abandon ce te umple de amãrãciunepânã-n adâncul sufletului“. Asemenealucruri sunt anormale, nu ºi antinaturale.Aici Pessoa se confruntã cu problemelefamiliare celor care-ºi dau seama desemnificaþia experienþelor trãite, care-ºicunosc menirea, cã totul vine cu un anu-mit scop. Suferinþa nu-i este datã sã facãdin el un ascet, un cãlugãr, ci un hiero-fant, un cunoscãtor ºi un apãrãtor alcunoºtinþelor sacre, al vechilor dogme.Spirit inchizitiv, Pessoa nu poate sta înaºteptare ºi se autoiniþiazã, sau cumconsiderã el, Maestrul necunoscut îi ementor. Cel puþin ºtie ce-l aºteaptã, cãdoar prin suferinþã, cãutând acolo undepuþini îndrãznesc sã caute, va reuºi sãajungã la un nivel superior de conºtienþã,deasupra semenilor, autoizolându-se ºi,fiind la rându-i abandonat de normaliilumii materiale sau de cei care trãiesc,nu-i aºa, în duhul lumii, ca sã fim în toncu durerea lui Pessoa. Problema e dacãvrei sã ajungi un hierofant cu preþul(auto)izolãrii ºi al pierderii normalitãþii.

Declarându-se un spirit „esenþial-mente religios“, din cele mãrturisite înscrisori, deducem cã traverseazã unepisod de psihonevrozã, de rupere apunþilor cu ceilalþi, „incompatibilitate pro-fundã cu toate persoanele din jurul meu“.La nimeni nu gãseºte compatibilitate cusensibilitatea lui, cu aspiraþiile sale spiri-tuale, doar oameni care-l felicitã pentrureuºitele literare pe care-i bãnuieºte denesinceritate. Conºtient de scopul ºimisia religioasã a vieþii sale, devine totmai agasat de vidul constituit din futili-tatea literarã, renunþând la lume, laambiþia de a strãluci, la „grosolãnia de uncaracter plebeu, ambiþia de a epata“.Pessoa nu era în simplu conflict culumea. Depresia ºi dezamãgirea pro-duse de superficialitatea lumii literare îldezamãgiserã, încât a renunþat sã mailanseze Intersecþionismul, concentrân-

du-se pe propriile misii religioase,cercetãri ezoterice, astrologice, medium-nice. La ceva tot serveºte dezamãgireaprodusã de ceilalþi: l-a determinat pe por-tughez sã renunþe la caracterul grosier alambiþiei sociale ºi sã se afunde mai multîn ceea ce era cu adevãrat important.Pessoa se crede cu siguranþã a man ona mission nu doar religioasã, un erou ci-vilizator al umanitãþii „am datoria sã mãînchid în casã ºi în propriul meu spirit casã lucrez, cât îmi stã în putinþã ºi în toatedomeniile în care pot, pentru progresulcivilizaþiei ºi întru desãvârºirea conºtiinþeide sine a umanitãþii“. Ce ar spune Jungdespre aceastã mãrturisire? În orice caz,Françoise Thom ar fi introdus-o în Lalangue de bois dacã ar fi ºtiut de exis-tenþa acestei scrisori.

Pessoa s-a îndepãrtat de tovarãºii decãlãtorie, care au înþeles arta ca pe unmijloc de amuzament al plebei, pe cândel, obsedat de minima idee metafizicã aoricãrei creaþii, se autoizoleazã, intrândîn sine: „Aceastã cãlãtorie care porneºtedin suflete ºi duce la stele, trece prinPãdurea Spaimelor“. În desãvârºire,orice suflet trebuie sã treacã prin sufer-inþe iniþiatice, numai cã nu tuturor le estedatã ºansa de a-ºi înþelege valoarea pro-priei vieþi ºi a sensului în lume. „Tristeþileunei gândiri ambiþioase“ ºi narcisice amadãuga încheind cu scrisoarea cãtre unprieten, cãruia îi mãrturiseºte cã seiubeºte pentru cã a dat unui poem o notãpaulicã într-un limbaj simplu: „Mã iubescpentru cã am scris“.

Mannifestteale ppãggânnismmului

În eseul ezoteric Calea ªarpelui,forma de S a ªarpelui care închis devineun 8 ºi culcat e infinitul, „închide douãspaþii pe care le ocoleºte ºi le tran-scende; ªarpele în cerc care-ºi muºcãcoada simbolizeazã pãmântul, lumeaaºa cum o percepem noi. Iluzorie elumea inferioarã, manifestã, iluzorie elumea superioarã, ocultã. ªarpele sestrecoarã între aceste douã lumi, scapãde iluzie ºi cunoaºte premisele adevãru-lui“. Simbolul contrariilor, între stânga ºidreapta, între instinct ºi Dumnezeu,ªarpele nu cunoaºte ruperea, fiind sim-bolizat de O sau S care limiteazã sauevitã lumea. ªtiind cã existã ºi alte cãidecât cea de mijloc, le recunoaºte, seîndepãrteazã de celelalte, þâºneºte depe culmea instinctivã spre cea divinã: „Înlumea de jos este o lunã în creºtere înlumea superioarã este o lunã descrescã-toare“. Superior lumii materiale, ªarpeleo transcende, dar încã nu ajunge lanivelul lumii superioare. Cãile lumii ºi alelegii, cele lãsate de Dumnezeu suntdrepte, pe când Calea ªarpelui e ascun-sã, evazivã, e calea tuturor misterelor.Spirit negator prin excelenþã, neagãbinele ºi rãul, neagã adevãrul ºi eroarea,se neagã pe sine, neagã totul, terminândprin a se distruge pe sine.

În Sebastianismul ºi Al CincileaImperiu, Fernando Pessoa foloseºteideea metempsihozei în regãsirea ºi per-petuarea ideilor mesianicului rege por-tughez medieval Dom Sebastiao -

reprezentantul Portugaliei imperiale -sperând cã vor fi din nou o mare puterea lumii. Pierit în luptã, trupul nefiind gãsit,portughezii îi aºteaptã reapariþia, spe-ranþã care a dat naºtere mitului himerical sebastianismului. Sebastianismul este„o miºcare religioasã, organizatã în jurulunei figuri naþionale, în sensul unui mit.În sens simbolic, Dom Sebastiaoînseamnã Portugalia care ºi-a pierdutmãreþia odatã cu el, ºi pe care nu o vamai regãsi decât prin întoarcerea lui,întoarcere simbolicã.“ Conform legendei,întoarcerea sa într-o dimineaþãînceþoºatã pe un cal alb, e interpretatãde autor ca o renaºtere înnoratã de ele-mente de decadenþã, calul alb simbolulzodiei Sãgetãtorului, reprezintã Spania,sau se referã la trecerea unei planeteprin acest semn. Pentru ca Portugalia sãrenascã are nevoie de o bazã religioasã,de specific religios. Catolicismul e strãin,fiind comun cu alte popoare îl deznaþion-alizeazã, are elemente antipopulare, „omoralã forþatã ºi bolnãvicioasã, o este-ticã superficialã.“ Apostat? Contrabalansla catolicism propune sebastianismul,fenomen metafizic pur portughez, ieºitdin mistica naþionalã, erou legendar,„Cristul celui de-al V-lea Imperiu – omul,speranþa, simbolul, Maestrul“, a cãruireîntoarcere e aºteptatã ca o mântuirepentru a dãrui Portugaliei puterea ºifaima de odinioarã.

Cele Cinci dialoguri despre tiranie subforma scrierilor din Corpus Hermeticum,sunt o speculaþie despre aristocraþie ºiDestin, unde Pessoa distinge trei feluride aristocraþi: prin ereditate, cu avantajeoferite de poziþia socialã, aristocraþii careprovin direct din naturã, cu o inteligenþãsuperioarã, un simþ moral superiorsemenilor, aristocraþii care provin directdin soartã, care nu strãlucesc prin nimic,dar pe care viaþa i-a purtat pe cãi netede,sau omul norocos cum se spune. „Înfond care este baza aristocraþiei dacã nusoarta? Cu ce contribuie voinþa mea laceea ce derivã din ereditatea mea natu-ralã, care îmi conferã temperamentul ºicaracterul...? Cu ce contribuie voinþamea la nenorocirile care mi se întâmplãîn viaþã, la bolile pe care le am, la atâteaºi atâtea altele? Totul este soartã.Soarta e baza aristocraþiei“. Soarta, des-tinul sunt responsabile pentru succesulîn viaþã, nu ereditatea, mediul sau con-tribuþia personalã. Încercând un rãspunsastrologic la fatalism în maniera luiRafael Baldaya, astrologul din Pessoa,sã spunem cã Destinul, Karma nu edemocraticã. Cine se simte chemat spreo cale înaltã, cine încearcã sã-ºidepãºeascã condiþia va întâlni obstacolepermanente ºi de neînþeles. Dacã ar fiuºor de trecut ºi stimulative ar anunþa orenaºtere, însã cele mai multe sunt lip-site de nobleþe, antrenând ofense ºiumilinþe; omul va izbândi dacã le vasupune spiritului, iubirii, unei emoþiisuperioare, simbolizatã prin crucificareatrandafirului, „sacrificarea emoþiei lumii“.

Pessoafãrrã ssoluþii

Eseurile au aspect de demonstraþiematematicã, dar multe sunt lãsate neter-minate, sintaxa fiind obositoare. Poþi citicu multã rãbdare doar dacã eºti pasionatde anumite subiecte. Altfel, tãios în ma-nifeste, extrem de personal, de profundîn scrisori, Pessoa e un generalist, nu unspecialist. În tipãrirea volumului, s-aoptat pentru cantitate, pentru publicareaintegralã a manuscriselor, indiferent destadiu, de calitate, de inteligibilitate.

Nataºa MAXIM

Fernando Pessoa –Hierofant sau apostat?

mai 2013 5

autori ºi cãrþi

EcaterinaBãlãcioiu-Lovinescu

SScrrisorri ccãttrre MMonnica(1947-11951)

Memorialistica s-ar putea încadra,uneori, în direcþia autenticitãþii ºi a expe-rienþei foarte cunoscutã în perioadainterbelicã. Asta s-ar putea afirma maiales despre acele documente care con-semneazã mãrturii ale unor persoanecare au suferit grele persecuþii în perioa-da comunistã ºi au notat evenimenteleaºa cum s-au derulat ele, fãrã intenþiade a-ºi face cunoscutã publicului dramaprin care au trecut. Editura „Humanitas“ºi-a propus de foarte mult timp sã oferecititorilor astfel de restituiri ºi a fãcut-o înprezent, prin publicarea corespondenþeiEcaterinei Bãlãcioiu-Lovinescu, mamaMonicãi Lovinescu ºi soþia criticului E.Lovinescu.

Intitulatã Scrisori cãtre Monica(Bucureºti, „Humanitas“, 2012), carteaconþine un numãr redus de scrisori dincorespondenþa pe care mama i-aadresat-o fiicei (s-au pãstrat circa 2500)încã din prima zi a plecãrii acesteia cu obursã doctoralã la Paris. Era, de fapt, oînþelegere între cele douã de a-ºi scriezilnic folosind un cod ºi un curier secret,pentru a umple o parte din absenþa fizi-cã: Câtã vreme ne putem scrie, putemtrãi. Corespondenþa EcaterineiBãlãcioiu-Lovinescu constituie pentrucititorii de azi o mãrturie a existenþei, aîncercãrii de a supravieþui în perioadacomunistã, dar ºi un exemplu de morali-tate.

Fostã profesoarã ºi inspectoare ge-neralã de limba francezã, cu o ascen-denþã în boierimea Olteniei, EcaterinaBãlãcioiu-Lovinescu a suferit cu demni-tate toate umilinþele la care a fostsupusã din cauza „originii nesãnãtoase“ºi a stabilirii fiicei sale la Paris. Regimulcomunist i-a confiscat tot începând cuapartamentul ºi ajungând pânã lalucrurile personale (Chiar dacã îmi iautoatã casa ºi mã obligã sã stau în altãparte, nu te teme: am sã gãsesc eu peundeva un colþiºor unde sã-mi pun capulbãtrân în care numai numele tãuzumzãie ca o albinã de aur.) ºi a fãcutpresiuni asupra sa pentru a o determinape Monica sã se întoarcã în þarã.Plecarea fiicei a avut loc pe fundalulunui exod al intelectualitãþii româneºti,care începuse încã din 1940, ºi a con-tinuat pânã pe la începutul lui 1948.Despãrþirea lor este privitã cu multãînþelegere a contextului social-politic decãtre Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu,dar ºi ca o resemnare în faþa sorþii: Dealtfel, asta a fost convingerea mea încãdin 8 septembrie 1947. Te trimiteamcãtre destinul tãu ºi mã supuneam des-tinului meu.

Dincolo de latura sentimentalãfireascã a corespondenþei, cititorul atentpoate surprinde schimbãrile politice,sociale ºi economice ale unei epoci,care îºi pierde treptat normalitatea, valo-rile, decenþa. Se instaureazã cu brutali-tate un nou regim, care contestã ierarhiasocialã stabilitã ºi va prigoni elita inte-lectualã a vremii. Astfel, dupã abdicarearegelui, încep sã se ºteargã urmele tre-cutului, prin demolarea unor statui aleunor personalitãþi din istoria noastrã,casele ºi bunurile intelectualilor suntconfiscate, iar pe scena vieþii politice ºisociale apar cei care îºi cer drepturileprin eliminarea unei clase sociale. Însãlucrurile în societate merg mai departe.Pentru a fi instaurat noul regim e nevoieºi de o schimbare a mentalitãþilor, iar per-sonalul din învãþãmânt este supus unorore de pregãtire politicã. Momentul estenotat de Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu:

Fac o „ºcoalã de cadre“, ceea ce estepeste puterile mele, dar o fac. Limbajulde lemn, teama încep sã domine ºicreeazã confuzii: Cu cât avansez înstudiul politic, cu atât sunt mai aiuritã,mai zãpãcitã, îndoindu-mã de inteli-genþa mea, de capacitatea mea deînþelegere. Ieri m-am ascuns în spateleunei doamne, de fricã sã nu mã asculte.În societate apare comportamentulduplicitar, prietenii dispar unul câte unulîn închisorile comuniste ºi fiecare cautãun reper pentru a supravieþui. EcaterinaBãlãcioiu-Lovinescu rezistã doar pentrucã se gândeºte la posibilitatea de a orevedea pe Monica: Iar eu, caresupravieþuiesc la ºcoalã din minciunã ºidin prudenþã, eu, care aº vrea sã trec departea cealaltã a baricadei, eu, careînþeleg cã s-a sfârºit totul pentru noi, numai am decât un singur mijloc de sal-vare: scrisorile tale.

Din tonul corespondenþei se poateobserva lesne dragostea de mamã, careîi dã fiicei, uneori, sfaturi banale pe unton moralizator asemeni unui decalog:Fii prudentã în relaþii – mã refer laPierre. Nu uita cã nimic nu e sigur ºi nute încrede în puterile tale fizice. Nu teîmbãta de succesul tãu. Bucurã-te deParis, aºa cum te-ai bucurat pânã acumde viaþã, cu nobleþe ºi mândrie. Nu fumaprea mult. Þigãrile devin cam prea desîn scrisori ºi tu eºti singurã acolo.Trebuie sã te pãstrezi sãnãtoasã ºisobrã. Nu încrunta sprâncenele, nuzbârci fruntea în enervare ºi nici nu lãsacolþul gurii spre stânga ca-n clipele devinã ºi „de danse devant le miroir“. Nurupe de tot cu trecutul, cum scrii cã aiimpresia cã þi s-a întâmplat: nicio floarenu mai creºte dacã se rupe din tulpinã.

Alteori, Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescuîºi exprimã direct dorul ºi gândul cã viaþaunei mame depinde strict de copilul sãu:Cu cât trec zilele, greu, cu atât creºtedorul de tine, de prezenþa ta, de liniºteaºi de neliniºtea, pe care mi-ai dat-o tot-deauna, creându-mi viaþa mea dupã ata. Însã, când îºi evocã familia, ºi mãrefer la momentul naºterii sale sau la celal confiscãrii moºiei de la Cruºeþ ºi alarestãrii mamei, Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu are talent literar, iar fiica sanu ezitã în a-i spune acest lucru: Câtdespre faptul cã îmi atribui talent literar,pot afirma cu mâna pe inimã cã nu-mirecunosc decât unul: cel sevignesc, darºi acela fiindcã exiºti tu.

Corespondenþa a putut fi tipãritãgraþie existenþei codului ce a fãcut posi-

bilã decriptarea mesajului. Pe mãsurãce situaþia din þarã se agraveazã, mamasimte cã posibilitãþile de exprimare suntlimitate ºi îi scrie fiicei: Ar fi trebuit sãmãrim vocabularul de înþelegere. Întâl-nirea lor nu a mai avut loc niciodatã.Presentimentul Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovinescu cã nu-ºi va mai vedea vreo-datã fiica, s-a adeverit: Am impresiascrisorilor-testament; asta a fost scris înviaþa noastrã sã ne rupem ca creangade pom, sã auzim pârâitura despãrþirii.Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu a fostarestatã ºi a murit în închisoarea de laVãcãreºti. Probabilitatea sugeratã defiicã de a se revedea într-un momentcând situaþia politicã din þarã se vaschimba apare azi ca o profeþie: ªi apoi1989 împreunã. Ai rostit cuvinte profe-tice, draga mea: da, într-adevãr cred cãnumai atunci apele tulburi ale istoriei sevor limpezi, dar din nefericire eu nu voimai fi acolo sã te aºtept.

Gabriela GÎRMACEA

Anca Mizumschi

Carrttea dde ccittirreCartea de citire, volum bilingv (cu tra-

ducere în spaniolã de Rafael Pisot ºi cuo minunatã ilustraþie graficã de NicolaeAlexi, Editura „Blumenthal“), e chiar (ca)o carte de citire. A creaþiei de pânãacum a Ancãi Mizumschi, a metamor-fozei propriei fiinþe în poezie. Antologiacuprinde volumele Est (1993), OperaCapitalã (1995), Poze cu zimþi (2008),Anca lui Noe (2009), Versouri (2010) ºiÎn moalele cerului (2012) ºi reprezintãimaginea provizorie pe care autoarea arcontempla-o la Judecata de Apoi apoeþilor. E succesiunea catharticã a vo-lumelor ºi, implicit, a suferinþelorautoarei.

Aparent lipsitã de modestie, cre-atoarea se investeºte cu titulatura de celmai valoros apostol al Dumnezeuluipoeþilor, o iluminati ce poate rezista ten-taþiei de a spune. Însã versurile salepoartã subcutanat morbul autoironieiunui om pentru care viaþa este un lungpreambul al morþii, aceasta din urmãneînsemnând altceva decat un epilog alcelei dintâi. De altfel, întreaga creaþie depânã acum emana aroma unui zâmbettrist provocat de o cinicã autocriticã aunui om conºtient de limita sa, a unuiom ce nu e condescendent cu sineînsuºi, ce se autoflageleazã prin fiecare

cuvânt transfigurat în artã (sunt specia-listã în începuturi): „Am proiecte poeticepe care le-am început acum ºapte ani ºinu pot încã sã le dau drumul în lume, nule simt rotunde. De altfel, lupta mea per-manentã este sã le termin totuºi; amsenzaþia câteodatã cã, dacã nu mi le ianimeni din braþe, le-aº rescrie la nes-fârºit“.

În viziunea sa, viaþa ºi moartea sevieþuiesc simultan de acut, exponenþiispeciei umane fiind incapabili de a aveadate exacte necesare definirii corecte acelor douã laturi ale existenþei. Deaceea, curgându-le prin vene sentimen-tul morþii, artiºtii devin dezinteresaþi demisterul acesteia ca ºi de acela al vieþiiºi ajung sã fie trãiþi, într-un ritual ezoterical ritului de petrecere în sensul etimo-logic ºi eliadesc al termenului. AncaMizumschi e, pânã la un punct, echiva-lentul feminin al profesorului Gavrilescu.Numai cã poetesa, deºi se recomandãartistã, conºtientizeazã agonic faptul cãpentru ea poezia nu e un mod de a sesalva de la eºec. Acceptarea acestuianaºte o scriiturã aparent directã,aproape albã, care trimite cãtre o ima-gisticã surprinzãtoare, potenþatã cufiecare vers de tensiunea constantã din-tre polul „trãirist“, chiar „carnal-trãirist“, ºicel aluziv-livresc ºi, deopotrivã, de ceadeliberat întreþinutã între feminitateastructuralã ºi, uneori, masculinitateaasumatã. Acesta este un semn cã poetaºtie foarte bine cã, în cazul artiºtilor, egreu de trasat o graniþã fermã între ani-mus ºi anima, ceea ce o calificã fãrãdubii în rândul artiºtilor autentici.

Antologia Ancãi Mizumschi este oEvanghelie în care se subliniazã impor-tanþa creaþiei ºi impactul poeziei asupraexistenþei omenirii ºi a propriei vieþi: „Îicontrolez pe ceilalþi/ cu feminitatea meaca un laser bont/ ºi nedureros careatinge în treacãt/ punctele vitale// Îmiadministrez poeziile în doze mici/ carelasã urme fine de ace,/ ºi mã strãduiescsã trãiesc dupã publicare/ precum Iisus/dupã ce scriau alþii/ în Evanghelii“.Cartea este jurnalul de bord al unei cãlã-torii în interiorul procesului de genezã apoeziei, o evocare a seminþiei poeþilor,cu prieteni gazetari ºi sinceritãþi ulce-rante, cu droguri de nelegalizat vreodatãºi cu poezii tatuate pe braþ, cu eroi deroman ºi eroi de cimitir, o istorie plinã dehandicapaþi ºi aurolace, ameninþãri,vene tãiate cu vãrsare în mare ºi un Isuscare citeºte din ziar. Este jurnalul uneiscriituri ce aparþine unui spirit liber, ce îºiasumã sfidarea de a ne vorbi dezarmantdespre sine ºi despre poezie. Într-olume golitã de setea pentru mistere,vidatã de poveºti ºi mituri, poetesa aresentimentul exilãrii din propria viaþã ºi deaceea, spune ea, „trãiesc în pielea meaca un travestit/ în pielea altcuiva ºi urcscãrile/ þinîndu-mã de mînã cu ancamizumschi/ o necunoscutã pe care oagãþ în fiecare searã/ în alt bar“ (Onecunoscutã în bar) ºi: „poezia mãcautã ca un cuþit,/ circulînd prin minepînã cînd/ cineva întreabã cît mai am/ detrãit ºi mã spune la alþii:/ nu prea/ maiputem face nimic pentru ea, are o boalã/care ameninþã viaþa ºi o poezie/ careameninþã moartea“ (Ameninþãri cupoezia).

Discursurile de un lirism acut dinantologia Ancãi Mizumschi oferã imagi-nea unei fiinþe în cãutare de sine însãºi,care se apeleazã obsesiv prin repetarearedundantã a pronumelui posesiv meu,mea, de autodefinire ca om ºi ca artist.Cartea de citire este transfigurarea înscriiturã a unui spectacol ezoteric ºiagonal, acela al cãutarii perfecþiunii înartã, autoarea fiind conºtientã deneputinþa ilimitãrii carnalului.

Nicoleta FLOREAN•• VViioorr iiccaa ZZaahhaarr iiaa

Andrei Pleºu

Parrabolele llui IIisus..AAdevãrrul cca ppovestte

Parabolele lui Iisus. Adevãrul capoveste (Bucureºti, „Humanitas“, 2012) e,din capul locului, una dintre cele mai fru-moase poveºti despre parabolele luiHristos. Adicã una dintre cele mai subtileinterpretãri, întrucât ocoleºte, deliberat,poncifele, dar ºi capcanele. Refuzându-ºimorga academicã, eseistul reuºeºte sãgãseascã tonul just, îmbinând lecturaatentã, cu o bibliografie consistentã ºi, maiales, cu o abordare dezinhibatã, prin careparabolele sunt restituite unui public sãtulde dogmatismul care dominã, de regulã,orice discuþie despre sensul acestor texte.

Chiar dacã nu aceasta este miza ei,cartea m-a atras, în primul rând, prindimensiunea ei implicit teoreticã, putând ficonsideratã un mic tratat de hermeneuticãdespre cum sã nu te rãtãceºti în pãdureade simboluri. Într-o manierã care mi-aamintit de reticenþele lui Ioan PetruCulianu faþã de feluritele metode pretex-tate de cercetarea modernã, Pleºu res-pinge, pe de o parte, orice tentativã deconfiscare ideologicã sau propagandisticãa parabolelor lui Iisus, iar pe de alta su-bliniazã artificialitatea unor metode carepretind a gãsi sensul lor ultim. Respingânddiferitele mode ideologice ºi metodolo-gice, autorul pledeazã pentru înþelegereajustã a parabolelor, prin evitarea inape-tenþei docte. El avertizeazã asupra peri-colului transformãrii exegezei în eisegezãºi respinge lectura „arheologicã, comemo-rativã“ a parabolelor. Nemulþumit de „labi-rintul exactitãþilor inutile“, care nu prea aulegãturã cu adevãrul, eseistul subliniazãimportanþa gãsirii întrebãrii potrivite,definindu-ºi metoda de lucru drept natu-ralã: „...am încercat sã o identificãm înspaþiul care uneºte intenþia textului, intero-gaþia proprie ºi aºteptãrile (latente saumanifeste) ale cititorului de azi.“ (p. 299)Din aceste rezerve rezultã ºi opþiuneaeseistului pentru poveste, în care vedesingura formã capabilã sã sugereze/intu-iascã adevãrul. Parabolele lui Iisus suntplasate, aºadar, în „teritoriul naraþiunii“care se opune celui al argumentaþiei.Dupã Pleºu, esenþa parabolelor (ºi apoveºtii în general) este cã „spun întot-deauna mai mult decât spun ºi, de multeori, altceva decât par sã spunã. Aceasta eînsãºi esenþa poveºtii, în contrast cuenunþul strict intelectual.“ (p. 13)

Cât priveºte interpretarea propriu-zisã,aº numi-o de bun simþ, în sensul cel mailarg al noþiunii. În parte, fiecare dintrecomentariile dedicate parabolelor selec-tate este o demonstraþie subtilã desprecum trebuie citit un text ca parabolele luiIisus. Polemizând cu numeroºi specialiºtioccidentali, Pleºu pledeazã pentru unfiresc al exegezei care sã evite pericolulmanipulãrii sau al tehnicizãrii interpreta-tive. Definind parabolele drept „«figuri» aleascunsului“, el contestã capacitateaoricãrei metode ºtiinþifice de a surprindeesenþa, pe care o bãnuieºte plasatã înpoveste. Din acest unghi, Pleºu identificãîn text forme de opacitate: obtuzitate men-talã, exaltare pasagerã, preocupare exce-sivã pentu grijile lumii, abuzul spiritului cri-tic, agresivitate gregarã etc. ºi forme dereceptivitate faþã de mesajul divin: disponi-bilitatatea aºteptãrii ºi credinþa combativã.Clienþii sãi nu sunt doar din rândulsavanþilor, ci ºi clericii cãrora nu le poateierta „ritualismul abundent“ sau pretenþiadeþinerii adevãrului absolut, care ar ducela pãcate precum vanitatea ºi dorinþa deputere.

Pe scurt, Parabolele lui Iisus. Adevãrulca poveste este o carte reconfortantã prinfirescul abordãrii. O carte care ascunde(bine) erudiþia autorului ºi care s-ar puteasã atragã mai mult decât zece predici.Pentru cã Andrei Pleºu nu face paradã deºtiinþã sau moralã, ci un spectacol de idei.Altfel spus, creeazã el însuºi o fermecã-toare poveste a poveºtii.

Adrian JICU

Marcel Mureºeanu

Cu vvoia ccorrbului

Întotdeauna cu ochii la þintã, privireaînapoi este o stare neobiºnuitã pentruSãgetãtor. Or, în recentul sãu volum deversuri, Cu voia corbului, Cluj-Napoca,Editura „Eikon“, 2012, Sãgetãtorul MarcelMureºeanu (n. 28 noiembrie 1938) chiarasta face. O întoarcere în vârstele poetu-lui ºi ale poeziei, o cãlãtorie printregeografii, amintiri ºi lecturi, „cu voia corbu-lui“, aºezat ca un sfinx la rãscruce de dru-muri, între aici ºi dincolo. Desigur,„strãvechiul timpului stãpânitor“, cumspune Edgar Allen Poe în tãlmãcirea luiMihu Dragomir, reprezintã o amprentã cul-turalã puternicã, însã, maestru al jocurilorpoetice, Marcel Mureºeanu se încumetãsã-l priveascã surâzãtor chiar dacãalegerea ilustraþiei pentru copertã,„fotografie din Cimitirul din Istanbul“, ºidedicarea volumului, „Fiilor mei, Sânzianaºi Dafin“ te duc cu gândul la o figurã depecete pe un document sufletesc esenþial.

Cu voia corbului are un evident caracterantologic, dar nu al creaþiilor poetului, ci almanierelor ºi temelor sale poetice.Apropiat ca vârstã de Marin Sorescu, cucare se simte înrudit ºi pe care îlpreþuieºte, Marcel Mureºeanu a trãit pânãacum 55 de ani de poezie, în care bunacunoaºtere a propriei înzestrãri a fost per-manent adâncitã ºi îmbogãþitã de uninteres viu pentru creaþia celorlalþi, astfelcã, talentat ºi cultivat, ne oferã chiar o isto-rie a ei, trãitã pe cont propriu, în pestedouãzeci de volume de versuri. Sã maiobservãm ºi atuul unei anumite versatili-tãþi, în sensul cel mai râvnit al cuvântului,al darului schimbãrii rãmânând tu însuþi.

La ceasul privirii în urmã, autor al uneicãrþi de debut intitulate Pe adresacopilãriei, Marcel Mureºeanu îºi îngãduieun popas în spaþiul ei miºcãtor, „Vine ca-ravana cinematograficã/ vin raiul ºi iadul/se-ntoarce rãzboiul ºi se urcã pe pereþi/cine nu l-a vãzut sã-l vadã!/ Armata Roºiee ºi mai roºie/ nemþii sar în aer la doi metride noi/ moarte fasciºtilor! strigã actorul/þinându-ºi în palmã propriul ochi…/ Se-nchide ºcoala ºi fugim cu toþii/ spre carierade piatrã/acolo pe-o linie moartã/ va tragevagonul cu filme“. Este apoi gândul la tata– „Stãteau odatã Viaþa ºi Moartea/ sub uncopac înflorit/ ºi se uitau una la alta/ cadouã femei oarecare./ Devreme ºi-au datseama/ cã n-au ce-ºi spune,/ pânã cândMoartea s-a trezit vorbind./ Aºa-i, a zis ea,cã ºi tu l-ai iubit/ pe Gheorghe, învãþã-torul?/ Aºa-i, a zis Viaþa ºi amândouã/ autãcut îndelung ºi s-au îmbujorat/ la faþã ºis-au despãrþit anevoie“ („Din istoriaomenirii) -, la frate, la prietenul Flora.Existã ºi sonuri care i se asociazã, ca în„Cântecel“ – „Pe un deal o moarã de vânt/ºade cu ochii-n pãmânt./ Ca sã sclipeascãpe dinafarã/ albinele au dat-o cu cearã,/aripa ei îndoitã în cruce/ între nadir ºi zenitse rãsuce/ seamãnã aerul ºi iute-l saltã/sã nu se-adune întreolaltã“ -, ca în

„Amândoi“ – „În geana mea se-ascundeDumnezeu/ la fel de bine cum m-ascund ºieu/ sub pietrele din râul gurii sale,/ peºtede-argint cu solzii de petale!“ – ºi altele.

Am menþionat înrudirea, sã-i spunemde fire, cu Marin Sorescu. Sã maipomenim plãcerea parabolei („Vrãbiuþa ºiDomnul“, „Zilnicãrii“, „Jale mare“), apoeziei aforistice („Stâlpiºori“, „Liniºtea“)ºi a „reportajului“ („Un pãmânt înfoiat“,„Pãþanie“). Sunt apoi (nu puþine) trimiterile,aluziile culte: „Mâna Doamnei Dalloway“,„Pe o stâncã neagrã“, „Viteazul în piele deoaie“, „Volatilã fãpturã, visul“: „În colþulGalaxiei un paing/ îºi þese pânza ºiaºteaptã ora/ Sã prindã-n ea versetele dinTora/ Ca-ntr-un vitraliu dintre yang ºiying!“

Iubitor de picturã în viaþa cea de toatezilele, în poezie Marcel Mureºeanu îºi dãmãsura în memorabile gravuri, precum „Înavanpost“, „Înainte ºi mult dupã aceea“.Ele aparþin temelor, de fapt, temei domi-nante din Cu voia corbului, moartea ºiscrisul, într-o diversitate de tratãri care oaminteºte pe cea a întregului volum.Astfel, tonalitatea gravã a versurilor din„Capãtul“, „Ai ºi sosit“, „Se schimbãgarda“, „Piatrã cãzutã din cer“ seîntâlneºte cu aceea ludicã din „Mierla nea-grã“, „Serile în cãtunul Iaroslav“ –„Moartea îºi stinge cãrbunii/ în sângelemeu!/ Sã-þi caut de deochi?/ mã-ncearcãea“, cu aceea de rezonanþã blagianã din„Testamentul de pe urmã“ – „Mor ochi înochi cu misterul,/ nu-l cercetez“ sau cuatmosfera terifiantã din „Super lactatepentru super copii“. Dar pentru poet,moartea este înainte de toate o curmare ascrisului, „Aplecat peste masa de scris,scot un geamãt scurt,/ de abia îl aud ºi-midau seama/ cã pot muri din clipã în clipã,/dar nu pot crede“ („Viteazul în piele deoaie“), trecerea pe tãrâmul altui fel descris: „Voi scrie o singurã datã/ despreDumnezeu/ ºi atunci nu va ºti nimeni!/ Eunu voi scrie cu mâna mea/ ºi nici ea nu vascrie cu mine…“ („Despre mine“), „În unadin cãrþile mele/ mã dezbrac/ în alta iaumasa de prânz,/ în a treia dorm/ …/ Încãn-am scris-o/ pe aceea unde voi muri,/ eava fi de piatrã/ ºi se va deschide/ doar laauzul/ suspinului tãu“ („O casã mare“).

Privirea în urmã a Sãgetãtorului sedovedeºte întineritoare, un semn deinteligenþã ºi deopotrivã de forþã poeticã.Dupã cum, semn al puterii poetice a luiMarcel Mureºeanu este ºi aducereadiminutivului în poem, valorizarea lui.„Pescãrelul cel negru“, „Vrãbiuþa ºiDomnul“, „Cântecel“, „Muntiºorul“ suntcâteva titluri. „Dumnezeu scormonea-nveºnicie/ cu un beþiºor alb ºi plãpând“,„cobora un bulgãre de sare/ cât o lacrimãde mierluºoarã“ sunt câteva versuri. Omicã bijuterie este „Liliacul Lucinda“, unportret care respirã ferocitate, construit cudiminutive: „Liliacul Lucinda are botacriºor…/ N-o sã vã spun de unde amaflat./ Dar cine o sãrutã pe ea?!/ Parefãcutã dintr-un singur os/ înnodat-dezno-dat,/ un pântecuþ cât un ou/ stã aºezatdirect pe gâtul sãu./ Roºeºte în petecelede obrãjori/ ºi umblã cu embrioane dearici/ subsuoarã./ …/ Liliacul Lucinda facemult bine omenirii:/ când torþionarii suntobosiþi,/ ea bate mai departe la tãlpi,/ punepicãtura chinezeascã în arc/ unge cumiere capetele/ celor rãstigniþi în bãtaiasoarelui/ …/ Atât de mititicã ºi de harnicã!/se mirã toþi“.

Carte a virtuozitãþii poetice a lui MarcelMureºeanu, Cu voia corbului este un con-cert de galã, cu maestrul la pupitru.

Doina CERNICA

autori ºi cãrþi

mai 20136

În „L’art poétique“, unindmodelul homeric cu cel vergilianal epopeii ºi realizând odescriere idealã a poemuluiepic, Boileau schiþeazã, în fond,o esteticã a surprizei. Dar cumar mai fi posibilã surpriza, dacãpersonajele epopeii sunt pur ºisimplu manipulate de cãtre zei?Întrebarea ºi-a pus-o, probabil,ºi Hegel. Într-o secvenþã din„Principii de esteticã“ (capitolulconsacrat poeziei), putem citiun eventual rãspuns: „Exigenþa[...] constã din a prezerva inde-pendenþa unora în raport cualtele a acþiunilor umane ºi aacþiunilor divine, pentru ca zeiisã nu aparã ca niºte abstracþiifãrã viaþã ºi pentru ca indiviziiumani sã nu fie degradaþi pânãla a cãdea la nivelul unor simpleslugi“. Nedând câºtig de cauzãnici epopeii indiene, nici celeicreºtine, esteticianul germanrecomandã, în privinþa surprizei,modelul homeric.

Când vorbeºte despre poeziaepicã hindusã, Hegel o face înlimbajul eºecului, în sensul cã„n-a reuºit sã realizeze acestperfect echilibru între lumeaumanã ºi lumea divinã“ – ceeace ar fi însemnat sã respectecondiþia genului. Epopeea hin-dusã e o formã a artei simbolicea cãrei expresie, încã abstractãºi nedeterminatã, „denatureazãºi falsificã formele reale asupracãrora opereazã ºi pe care ofoloseºte într-un mod arbitrar“.Plecând de la o abstracþieextremã, brahman (divinulsuprem, care scapã simþurilor ºipercepþiei ºi nici nu poate fi gân-dit), conºtiinþa hindusã nuajunge sã-l încarneze decât înnesfârºita varietate a fe-nomenelor lumii sensibile(Kriºna, în „Bhagavad-Gita“)sau în zei determinaþi (Trimurti,Indra etc.) ale cãror trãsãturiprecise, contururi fixe suntºterse pentru a se putea trans-forma unii în alþii, superiorii îninferiori, inferiorii în superiori.Ce sã înþelegem din toate aces-tea? În „Geniul religiilor“, EdgarQuinet a vãzut bine cele douãdiferenþe constitutive faþã deepopeea occidentalã: în Orient,zeul se confundã cu creaþia, întimp ce, în Occident, personali-tatea lui Dumnezeu se distingede Univers; eroii epopeii hin-duse sunt zei incarnaþi – ei auconsimþit sã îmbrace formele ºidurerile umanitãþii. Atunci,adaugã Hegel, „latura umanã,în frumoasa ei realitate, erespinsã în fundal“, pentru cã„activitatea umanã individualãapare drept o incarnare divinã“.Rama poate primi oricât demulte sãgeþi de la grupuldemonic Rakºas: el rãmâneimpasibil „cum oceanulprimeºte tributul fluviilor“. Înmod cât se poate de curios, zeiilui Homer pot fi rãniþi: citim, în„Iliada“, cã Diomede îi atingesuccesiv pe Afrodita ºi pe Ares.La drept vorbind, însã, loviturilenu vin de la fiul lui Tydeus;Atena este aceea care îi con-duce lancea. Iar reprezentareaantropomorfã a acestei bãtãliidintre zei nu-l împiedicã peHomer sã sublinieze diferenþace existã între sângele unuirãzboinic muritor ºi sângelecelor ce se hrãnesc cuambrozie. Se poate întâmplatotuºi (Hegel are în vedere

acest lucru) ca activitateaumanã sã fie specificã. Dar într-un astfel de caz, ea e fie „înîntregime secundarã ºi desti-natã sã disparã“, fie „descrisãca o înãlþare asceticã, potrivitãsã-l facã pe om egalul zeilorprin putere...“ De exemplu, în„Mahabharata“, cei cinci fraþiPandava, nãscuþi de cele douãsoþii ale lui Pandu, care vor tri-umfa asupra adversarilorKaurava, au caractere diferite:Yudhisthira are inteligenþa con-ducãtorului; Bhima, forþa brutalãa luptãtorului din avangardã;Arjuna, forþa controlatã arãzboinicului; gemenii Nakula ºiSahadeva, frumuseþea lumi-noasã. Dar, cum bine a obser-vat Georges Dumézil, în „Mit ºiepopee“, aceste caracteristicisunt cele ale unui tip fixat lanaºterea fiecãruia dintre eroi,iar conduita se conformeazãmodelului divin, comportamen-tului propriului tatã. ªi linia deacþiune a lui Arjuna, repectulsãu pentru dharma, faptul cãpoate beneficia, înaintea mariibãtãlii, de învãþãtura lui Kriºnailustreazã cât se poate de binedrumul perfect pe care îl evocãHegel. Viºnu îºi asumã întreagaresponsabilitate pentru ceea cese întâmplã, de aceea nu e locde surprizã. Totuºi, cumnoteazã Jean Varenne, resortuldramatic existã fiindcã oameniinu ºtiu cine este Kriºna (care nuse reveleazã decât câtorva me-rituoºi, ca Arjuna) ºi cred cãacþioneazã în libertate. Sãadãugãm la asta cã, înainte dea se converti, eroii epici, chiar ºicei pozitivi, sunt întru totulstãpâniþi de pasiuni: regeleYudhisthira îºi pierde regatul lazaruri; adversarul sãuDuryodhana o doreºte cuardoare pe frumoasa Draupadi.Mai mult, îndeplinirea funcþieisale cosmice nu-l împiedicãnicidecum sã fie o incarnarecompletã: el este pe deplin omºi, în aceastã calitate, se naºte,se dezvoltã, iubeºte, luptã ºimoare.

În epopeea creºtinã, lumeaoamenilor nu mai e sacrificatãlumii zeilor. Hegel are dreptatecând afirmã cã „puterile particu-lare personificate, pasiuni,spirite ale oamenilor, îngeri etc.n-au, cea mai mare parte, decâtpuþinã independenþã individualãºi apar, din acest motiv, reci ºi

abstracte.“ În cântul al II-lea din„Mesiada“ (ediþia definitivã din1781), Klopstock a imaginat cãunul dintre îngerii cãzuþi, Abdiel- Abbadona, protesteazã împo-triva noii crime pe care tocmai ahotãrât-o Satan, moartea luiIsus. κi aminteºte cã altãdatãse gãsea la dreapta luiDumnezeu. E de conceput oastfel de convertire la undemon, cum e Satan al luiMilton, cãruia religia îi impuneatribuirea stãruinþei în rãu? ªi þi-lpoþi reprezenta pe Abbadonadrept ceea ce nu este, adicã unom? Comparaþia cu rãzboiniculrãnit, care, cãzut pe câmpul debãtãlie, îºi întoarce pentru ulti-ma oarã privirea muribundãspre învingãtori, altãdatã pri-etenii, fraþii sãi, pe care i-a trã-dat, „rãtãcit de o vinovatãambiþie“, aratã bine fundãturaunde se închide Klopstock.Hegel n-are niciun fel de con-sideraþie nici pentru „Henriada“,nici pentru „Mesiada“. ªtie el ceºtie. Paradoxul e cã Voltaire,pentru a face epice întâmplãriledin vremea rãzboaielor reli-gioase, a recurs la o imaginereligioasã ce ezitã întreabstracþia alegoriei, reminis-cenþele Antichitãþii pãgâne ºifigurile Vechiului Testament. Înacest sens, e pilduitoaresecvenþa în care, în cântul al V-lea, Discordia vine sã-l incite peJacques Clément sã iasã dinParis pentru a-l asasina peHenric al III-lea. Catalogul cuexemple eterogene permite odisertaþie poeticã despre ecu-menismul intoleranþei. O forþãabstractã, universal rãspânditã,þine loc de transcendenþã.Voltaire poate astfel sã totironizeze miraculosul creºtin.Cunoºtea, probabil, disputa, însecolul al XVII-lea, dintreDesmarets de Saint-Sorlin,apãrãtor al miraculosuluicreºtin, ºi Boileau. În „Eseudespre poezia epicã“ (capitolulal VI-lea), cãutând o cale demijloc, judecã drept absurdmiraculosul pãgân al luiCamoes din „Lusiada“. Francezfiind, se revoltã contra prezen-tãrii detaliate a îngerilor ºidemonilor în „Paradisul pierdut“.Concluzia „Eseului ...“ nu dãcâºtig de cauzã nici „autoruluicare ar folosi zeii pãgânismului“ºi nici aceluia „care s-ar servi desfinþii noºtri“. Voltaire pune

lucrurile la punct: „Venus ºiJunona trebuie sã rãmânã învechile poeme greceºti ºi latine;sfânta Genevieve, sfântulDenis, sfântul Roch ºi sfântulCristophe nu trebuie sã segãseascã în altã parte decât înlegenda noastrã. Coarnele ºicozile diavolilor nu sunt cel multdecât niºte subiecte de zefle-mea [...]“. Arhanghelul Gabrielintervine în momente decisiveîn epopeea „Cântarea luiRoland“. La sfârºitul primeipãrþi, coboarã lângã Roland,care e pe moarte, primeºtemãnuºa din mâna acestuia ºi-iînsoþeºte sufletul în paradis.Imaginea finalã îl smulge peerou din banalitatea amintirilorterestre, cât de plãcute au fostele, pune capãt remuºcãriioricum indispensabile ºi sublini-azã supunerea faþã deDumnezeu, adevãratul suveran.Dar, mai ales, e recunoºtinþafaþã de eroismul rãzboinic al luiRoland, contestat înainte depretinsa „înþelepciune“ a luiOlivier. Într-un studiu desprecunoscuta epopee, EdmondFaral observã cu justeþe cãRoland n-are nevoie sã seretragã dupã rãzboi pentru a-ºiaºtepta afârºitul în seninãtateacãinþei, ca un Isembard, unOgier de Danemark sau unGuillaume d’Orange: el rãmânecavaler pânã ce-ºi dã ultimasuflare. Dumnezeu l-a alessãvârºind miracole doar pentruel. Gestul arhangheluluiGabriel, venit sã primeascãmãnuºa de la Roland, ar însem-na cã „Dumnezeu a agreat ges-tul profan“. Dar e ºi altceva:Dumnezeu îl deleagã pearhanghelul Gabriel pentru arevela sã temeritatea ieºitã dincomun a lui Roland i-a fostinspiratã de cãtre El. Precumzeii lui Homer, Dumnezeu, într-adevãr, intervine prin trimiºii sãi,îl readuce la viaþã peCharlemagne, ucis de cãtreemirul Baligant, îi dicteazãîmpãratului acþiunea sarãzboinicã viitoare. Gabriel esteechivalentul acestor intermedi-ari divini pe care îi gãsim în„Iliada“: Iris, Thetis sau Hermes.Toate sunt semne ce ne permitsã afirmãm cã Charlemagneeste privilegiatul lui Dumnezeu,cel ce a fost ales sã aperecreºtinãtatea de necredincioºi.Intervenþia îngerului lui

Dumnezeu în momentul mira-colului cu soarele („Se roagã cape boltã soarele sã-l mai þinã“ –trad. Eugen Tãnase, ed.rom.1974) e caracteristicã în acestsens. Dar sã notãm, în acelaºitimp, cã îngerul îl încurajeazãpe Charlemagne fãrã sã-i deacertitudinea victoriei: „Nu-þi valipsi lumina, deci, rege,cãlãreºte,/ Pierdut-ai floareaFranþei ºi Dumnezeu o ºtie./ Telasã pe pãgâni sã-þi verºi mareamânie“ (ed.cit.). Ce-ar fi despus? Cã Roland, Charlemagnesunt doar instrumentele luiDumnezeu? În aceste condiþii,cum ar trebui sã înþelegem situ-aþiile dificile în care sunt puºi?Erich Auerbach s-a mirat înlegãturã cu Charlemagne:„Poezia sa importantã, simboli-cã, asemãnãtoare unui principeal lui Dumnezeu, care apare înpostura de cap al întregiicreºtinãtãþi ºi ca model dedesãvârºire cavalereascã, segãseºte în cel mai ciudat con-trast cu neputinþa sa“ („Mimesis.Reprezentarea realitãþii în lite-ratura occidentalã“, trad. I.Negoiþescu, ed.rom. 1967). Maidegrabã, ar trebui sã vedem,aici, una dintre exigenþele genu-lui epic: incertitudinile acþiunii încertitudinea unui deznodãmântfericit. E marja ce se menþinepentru surprizã în evocareaunui gest constrângãtor ºidemonstrarea nu mai puþin con-strângãtoare a atotputerniciei luiDumnezeu. Într-un „Curspregãtitor de esteticã“, proza-torul german Jean Paul (1763 –1825), ca Hegel, e tentat sãfacã din Homer o excepþie:„Homer singur, prima excepþieîntre toþi poeþii, rãmâne încã aiciultima: orice îndrãzneºte abia eîndrãznit“. Numai el ajunge sãne facã sã acceptãm „dublulrãzboi, al zeilor ºi al oamenilor,unii pentru alþii ºi unii împotrivacelorlalþi“. Noþiunea de duali-tate, practica dublãrii sunt, într-adevãr, esenþiale în „Iliada“.Dupã dublul strigãt (cel al luiAhile, sporit de acela al Atenei),dupã armele cu statut dublu–fãurite de cãtre zei, încredinþateunui muritor – , iatã cã, în cântulXX, vine vremea dublei lupte,cea care îi opune pe oameni,oamenilor ºi pe zei, zeilor. Sãfie totul jucat dinainte?Dimpotrivã, se pare cã Homer aprofitat de intervenþia zeilorpentru a înlesni surpriza.Lagomahia iniþialã e deja o sur-prizã în sine. κi face apariþia întumultul luptei, pune faþã în faþãdoi oameni care par extrem dedoritori sã se arunce unulasupra altuia cu o brutalitatesãlbaticã, unul, Ahile, e chiarcomparat cu leul lipsit decuvânt. Totul începe cu invec-tivele lui Ahile. Nu-i un simpluexerciþiu pregãtitor de luptã, ciexpresia surprizei erouluiaheean: acesta aºteaptã un altadversar decât Eneas, care nue nici mãcar fiul lui Priam, carea fugit o datã din faþa lui, carenu are niciun drept sã fie prote-jat de zei. Dar, în rãspunsul sãu,Eneas îi sporeºte surpriza re-velându-i ascendenþa lui, nuascendenþa maternã (Afrodita),bine cunoscutã, ci ascendenþapaternã (prin Anhise, mergândpânã la Zeus însuºi, „de viþãmai-naltã“ decât a lui Ahile).Între disputa verbalã ºi lupta

propriu-zisã, nu existã pauzã.Eneas îl atacã pe Ahile prin sur-prindere, ajunge chiar sã-lînspãimânte pe acesta, dar seloveºte de rezistenþa scutuluifãurit de Hefaistos, la care nu seaºtepta. Replica lui Ahile e ful-gerãtoare ºi, aici, Eneas searatã surprins cã rãmâne viu,dupã ce suliþa adversarului atrecut prin scutul sãu ºi s-a înfiptîn pãmânt, la câþiva paºi de el.Atunci se produce miracolulpietrei, pe care îl gãsim ºi în altedouã secvenþe din „Iliada“(Diomede, Hector): Eneas ridicão greutate pe care, cu puterilesale omeneºti, nu ºi-ar fi permissã o ridice. Ahile îºi dã seamade evidenþã: ºi el, adversarul lui,beneficiazã de un supliment deforþã divinã. Suspansul esteasigurat: cine, dintre cei doi,este alesul? Desigur, suspansull-au dorit zeii. Poseidon su-gereazã ca, pentru puþinãvreme, lupta sã se dea numaiîntre oameni, iar ei, zeii, sã seinstaleze în liniºte, unii – pezidul construit altãdatã de cãtreHercule –, ceilalþi – pe DealulFrumos – acoperiþi de „nepã-trunsã negurã“ (trad. GeorgeMurnu, ed. rom. 1985). Or, con-ferindu-i campionului troianforþa miraculoasã ce-i în-lesneºte ridicarea redutabileipietre, Apollo a sfidat armistiþiul.E ºi motivul imediat al inter-venþiei lui Poseidon ºi al reluãriibãtãliei dintre zei (teomahiei). Înfond, el alesese sã se retragãaºa cum fãcuse Ahile decurând. Întoarcerea lui Ahile pecâmpul de luptã e dublatã deîntoarcerea lui Poseidon, zeulcare îl protejeazã. E cel mai fru-mos efect al surprizei pe careni-l rezervã Homer. În loc sã-lprotejeze pe Ahile, Poseidon îlprotejeazã pe Eneas: „foarte mi-ejale de bietul Eneas voinicul!“(ed.cit.) Hera însãºi se mirã deasta, în timp ce Ahile e o clipãdescumpãnit de dispariþiaadversarului sãu, ridicat de zeu,ºi de minunea suliþei smulse dinscutul lui Eneas ºi depuse lapicioarele lui. Are, astfel, confir-marea privilegiului de care sebucurã fiul lui Anhise. Totul sepetrece ca ºi cum timpul incerti-tudinii s-ar prelungi prin voinþazeilor. Aceastã incertitudine vafi întreþinutã ºi în cânturile XXI ºiXXII, pânã în momentul când„Cumpãnã-i mare de aur întinsecerescul pãrinte ,/ Puse în tal-gere douã din sorþile morþiiamare,/ Una fu soarta lui Hectorºi a lui Ahile cealaltã,/ ªicumpãni el apoi...“ (ed. cit).Soarta lui Hector „s-apleacã.../... ºi-ajunse în iad“. Zeus îl vaabandona pe viteazul troian. Varenunþa ºi Apollo. O întrebarenu ne dã pace totuºi. Sau douã.De ce Poseidon îl face peEneas sã disparã? Ca sã-i facãloc lui Hector? Am înclina sãcredem sã zeul a dorit maidegrabã sã evite o greºealã cenu i-ar fi plãcut lui Zeus. Evitândgreºeala, Poseidon se punebine cu zeul suprem pentru uneventual destin glorios ce se vaprelungi dincolo de rãzboiul tori-an. El va trebui sã conducã des-tinele oraºului sãu ºi ale raseisale, dupã ce neamulPriamizilor se va fi stins. Aºavrea Destinul ºi zeul de acestaascultã!...

Gheorghe IORGA

mai 2013

comentarii

7

Recitind mari epopei

1. Aflarea în treabã a zeilor.De ce numai lui Homer îi plac

surprizele?Am citit marele epopei ale lumii în liceu ºi în

primii ani de facultate. Un profesor de românãsau un scriitor bãcãuan, nu mai ºtiu, mã con-vinsese cã, pentru a înþelege evoluþia literaturii îngeneral, lectura epopeilor importante e obligato-rie. E o formã de respect pentru literatura gene-ralã ºi comparatã. Am acceptat ideea ºi m-amconformat. Dar, dintre toate, mi-au plãcut laculme cele douã poeme homerice ºi „Eneida“. Iardintre acestea, „Iliada“ m-a fascinat ºi mãfascineazã cel mai mult, deºi „Odiseea“ ºi„Eneida“ au avut o influenþã mult mai mare în li-teratura universalã ulterioarã. Celelalte epopei,

deºi celebre în ariile lor culturale ºi religioase,arhetipale, mi se pãreau serbede, lipsite de viaþã,fãrã strãlucire epicã. Nu-mi dãdeam seama de ceîmi plãcea „Iliada“ ºi de ce-mi place ºi astãzi.Reuºita lui Homer aveam s-o înþeleg mai târziu.ªi m-am bucurat cã flerul meu din tinereþe nu mãînºelase. Intuisem valoarea (nu numai literarã) aunui mare text al Antichitãþii, ceea ce nici nu eradificil. Dar intuisem ºi o formã de a gândi liter-atura, când aceasta n-avea nume, n-avea statut,n-avea nimic. De ce Homer a reuºit, iar ceilalþi(cu excepþia, poate, a lui Vergilius) au eºuat?Altfel spus, de ce Homer e chiar scriitor?

1..

dupã 50 de anis-au reîntâlnit.la vârsta de 17,se despãrþiserã.discreþia totalã –monumentul lor:ridicat de ceicare nu le-au scrismãcar un vers.

2..

în frumuseþea tinereþii –prezenþa lui Dumnezeu.A iubit Grecia Veche.ºi Roma lui Tit Liviu.a lui Tacit,poate mai puþin.cine ºi-L imagineazãbãtrân, se înºalã.fãrã vârstã,frumuseþea tinereþiiîi aparþine – atemporal.

33..

între blocuri,perfect ascunse,pe strada 9 Mai din Bacãu –douã case vechifãrã curte.nu vezi pe nimeninu auzi un sunet.la mult timpdupã moartea lor,aºteaptã încãsã fie descoperite.

4..

o imagine. un portret.îi era fricã de moarte.gândea cã va fi diferitãultima clipã.(cât ar fi vrutsã o descrie!).de atunci au trecutcâteva milenii.

5..

dupã ce a spus totul,Arta rãmânesã instruiascã.ºi descoperã încã ceva:un poem de 5000 de ani.bucuria se adaugã,autenticã.

66..

populaþia citeºte un tabel –altul decât cel pãstratîn fiºet.

X milioane de locuitori:

România – 1975.

2013 – X milioane.

5 milioane s-au dus

de moarte grãbitã.

nu s-au nãscut încã 5.

eliminarea martorilor

satisface ºi calitatea.

7..

pentru toate

celelalte popoare,

sunt strãin.

1 românesc, plus

1 românesc, este

egal cu 2 românesc.

dar 1 românesc,

plus 1 congolez?

nu se poate sã fie

egal tot cu 2!

în nicun caz!

o stea româneascã

poate sã strãluceascã

lângã o stea japonezã?

din aceastã certitudine,

a se ieºi nu se poate!

88..

nebunul parcului

mã salutã ºi astãzi.

îi rãspund tâmp,

niciodatã în serios.

poate cã nu am fost

tânãr îndeajuns.

clipim amândoi,

încã ne cunoaºtem –

dar el

nu mai aleargã.

9..

dupã cum Elytis

ne pusese în vedere

mânia celor morþi,

o dezlãnþuire aºteaptã.

în cãsuþa lui natalã,

prezentul

ne citeºte numele:

fãrã o legãturã

cu trecutul.

mai 2013

poesis

8

C. D. ZELETIN

GheorgheCHIÞIMUªStrãlucitoarele

dimineþide iunie

Ce luminã înviorãtoare au dimineþile de iunie! Ce bizaramestec între rãmãºiþa de somn ºi sporul treziei! ªi ce clarãseparare între lucruri, opera primelor raze ale zilei! Asta întreorele 5 ºi 6. Abia dezmeticitã din gãlbinarea aºternutului,lumea bâzâie prin casã. O vezi prin ferestre. Mai are un ceaspânã sã înceapã deplasarea pe strãzi, iluzie a plimbãrii. Iluzie,cãci adevãrata plimbare e aceea ce se are pe ea însãºi dreptscop, ori, practic, dimineaþa plimbarea e cu neputinþã: toþi seprecipitã spre undeva. Plimbarea refuzã ritmurile nevrotice alegrabei, neprielnice purificãrii. Ritmul ei, mai curând lent,cunoaºte un apogeu când ideile ies din adâncul confuz alminþii ºi când sentimentele capteazã mai multã luminã ºi serotunjesc uºor. Eu, cel puþin, sunt extraordinar când mã plimb!

Aºa erau dimineþile mele de iunie, petrecute la acea orã peªoseaua ªtefan cel Mare din Bucureºti, în anul 1959. Eramintern la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Întregulaºezãmânt urma sã intre în reparaþii, iar cele douã clinici ale luise mutaserã la Spitalul Colentina, la trei-patru staþii de tramvaipe aceeaºi ªosea. Instalarea ºantierului însã întârzia. Încurtea Spitalului Grigore Alexandrescu nu mai rãmãseserãdecât graurii ºireþi ºi iuþi în cupolele arborilor, iar sub streaºinapavilioanelor începuserã sã se aciuieze bufniþi. Încolo - eu sin-gur, paznic al pustietãþii, rãmãsesem în vechea mea camerãde intern. Matinal din fire, preferam sã nu iau tramvaiul 26 pen-tru câteva staþii ºi sã merg pe jos pânã la Colentina, cuplãcerea subtilã a reveriilor ºi cu tot ce presupuneau cei 24 deani ai mei, plimbaþi prin prospeþimea oraºului odihnit pestenoapte.

Îndatã dupã intersecþia Cãii Dorobanþilor, nava gândurilorîncepea sã piardã din înãlþime, deoarece urma sã intru într-unritual ce se petrecea dimineaþã de dimineaþã pe pãmânt.Cocoþatã cu bãrbia deasupra gardului de lemn al unei porþi, mãaºtepta o bãtrânã. Între extremitãþile rotunjite ale scândurilordin dreapta ºi din stânga capului ei doborât de expresivitateabãtrâneascã, arãtarea întregea un triptic plin de jale ºi dispe-rare. Era ºi ea stãpâna unei singurãtãþi, singurãtatea ei. Înfiecare dimineaþã îmi punea aceeaºi întrebare:

- Cât e ceasul, vã rog?- ªase ºi zece!- Numai atât?!... ªi ochii i se prãbuºeau într-o dezolare de moarte.

Nedumiriþi în pustiul vieþii. Dimineaþa urmãtoare:- Cât e ceasul, vã rog?- ªase ºi un sfert!- Numai atât?!Pleoapele îi coborau galeº, obosite de a nu putea cuprinde

dimineaþa crescãtoare... ªi tot aºa.Într-o zi mi se pãru cã trupul îi alunecã în jos, prins de

obezile celor douã scânduri, rãmânând atârnatã, adicãspânzuratã. Dar nu, cãci iar îmi dãdu bineþe cu întrebarea:

- Cât e ceasul, vã rog?- ªase ºi jumãtate!- Numai atât?! Vai!...Era terminatã, pieritã, demoralizatã. Soarele îi strãlucea pe

pomeþii de onix lucios, sporind violetul orbitelor înfundate. I-amstrigat în gând: - Nu te mai intereseze timpul! Ce-l totmãrunþeºti în ore, minute, secunde?! Pãstreazã-þi-l, cât maipoþi, întreg, ca sã fie mai mare, mai mult, mai lung. Uitã-l!

În dimineaþa urmãtoare fâlfâia.- Cât e ceasul, vã rog?De data asta n-am putut sã-i rãspund. Gura mi-ar fi dat voie,

dar sufletul mi se blocase în milã ºi-n diagnostic. M-am apropi-at de momâia de la gard ºi i-am arãtat mut ceasul de la mânã.Era atlanticul meu, pe care îl am ºi astãzi, procurat printr-unconstãnþean de la marinarii ce fãceau contrabandã cu ceasuridin Occident, ascunse în fundul dublu al unor butoaie.

Nu s-a uitat la el. Era dusã. I-am apropiat cadranul de ochi.L-a privit ºi, deznãdãjduitã, m-a întrebat în ºoaptã:

- Cât e ceasul, vã rog?N-o interesa, în fond, ora, cât pustiul întrebãrii. Tânjea sã

schimbe câteva cuvinte cu cineva. Acum ºi dorinþa aceasta sestinsese, expediatã în stereotipie... Lasã, mi-am zis, mâine oitrece mai devreme ºi-om sta de vorbã. Adicã îi voi turui.

A doua zi însã, bãtrâna n-a mai apãrut la gard.Nici dimineaþa urmãtoare. Nici toatã luna...Am vrut la un moment dat sã apãs pe butonul soneriei de la

poartã, dar o bãnuialã trecutã în certitudine m-a demobilizat.ªi zi de zi, pe mãsurã ce mã apropiam de vacanþã, sporea

în mine o boare a disperãrii. Mi-o transferase bãtrâna. Era sin-gura zestre ce-o mai avea.

mai 2013 9

poesis

Cuvântul „serendipity“ este unul din cuvintele acelea care þi selipesc de memorie nu pentru cã ºtii ce înseamnã exact, ci tocmaipentru cã sensul lor pare ceva abscons, misterios, plin de colþuriîntunecoase ºi de vãluri incerte. În românã, definiþia cuvântului sereferã la faptul de a face descoperiri, în ºtiinþã, din întâmplare, în timpce se urmãreºte un alt scop. Definiþia mã dezamãgeºte – e preascurtã ºi prea legatã de ideea de ºtiinþã. În englezã, sensul termenu-lui este mai larg, mai generos, el referindu-se la calitatea de a facedescoperiri întâmplãtoare, de a gãsi lucruri bune fãrã a le cãuta, fãrãa fi restricþionat la paradigma, importantã altfel, a ºtiinþei.

La urma urmei, e ºi normal sã fie mai interesant în englezã, pen-tru cã de acolo ºi vine, însã povestea lui e mult mai complicatã deatât. A porni în cãutarea originilor sale etimologice înseamnã sã dai,în maniera descrisã de cuvântul însuºi, de lucruri interesante ºi carete poartã înspre zãri cu totul neaºteptate. Termenul a fost introdus înenglezã prin secolul al XVIII-lea de cãtre Horace Walpole, pe care l-ainspirat o veche poveste persanã, Cei trei prinþi din Serendip, undeSerendip este numele mai vechi al Ceylon-ului (Sri Lanka). Numelea fost preluat în persanã din limba arabã (Sarandib), care, la rândulei, l-a preluat din sanscritã (într-o epopee indianã veche, el însemna„locul unde locuiesc leii“). Prinþii despre care e vorba se pricepeau, înperegrinãrile lor, sã dea de indicii ºi de adevãruri ascunse ochiuluineatent al cãlãtorului indolent. A cultiva serendipitatea înseamnã aporni în cãutarea a ceva ºi a te lãsa surprins pe drum de tot ceea cepoate sã te lumineze sau sã te îmbogãþeascã.

Serendipitatea, aºa cum o înþeleg englezii, nu e numai felul încare a descoperit Newton legea gravitaþiei, ci ºi felul în care te umplide plãceri spirituale când citeºti o carte bunã sau când navighezi peinternet (zicã cine ce-o zice, internetul poate fi ºi o peºterã a lui Ali-Baba, dacã ºtii cum sã îl abordezi). Sunt multe feluri de serendipitate,iar englezii ºtiu bine asta, pentru cã ei au rãbdarea sã observe amã-nuntele mult mai bine decât alþii. Zic de englezi pentru cã, spre exem-plu, citind o revistã precum Times Literary Supplement mai multenumere la rând, pentru scopuri diverse, ai ocazia sã descoperi lucrurimiezoase, pline de un tâlc neaºteptat ºi care se reclamã fãrã îndoialãde la ideea de serendipitate. Mie mi se întâmplã asta când citesc, deexemplu, pagina cu scrisorile trimise de cãtre cititorii revistei cãtreredacþie. Publicaþiile culturale româneºti nu conþin aºa ceva, de regu-lã, din diverse motive, dar revista britanicã amintitã ºtie sã facã dinacest lucru o ocazie pentru lecturi scurte, dar de multe ori memora-bile. Uneori e vorba de scurte observaþii la obiect ºi acceptate cuonestitate în numãrul urmãtor de cãtre „acuzatul“ care adaugã ºi el oobservaþie la fel de pertinentã. E cazul, de pildã, al etimologiei cuvân-tului „jejune“, cuvânt englezesc care ar putea fi doar aproximativtradus prin „pueril“, etimologie explicatã cu de-amãnuntul de un citi-tor avizat, care vrea sã corecteze eroarea unui autor ce a crezut înmod greºit cã termenul ar proveni din franþuzescul „jeune“ (de fapt, elvine din latinul „ieiunus“, care însemna „flãmând, lipsit de mâncare“,dar, prin extensie, ºi „slãbãnog“ sau „lipsit de energie ori gust“). Înnumãrul urmãtor, „vinovatul“ acceptã corecþia, adãugând o alta:„jejune“ nu vine din „jeune“, ci din „jeune“, care înseamnã „post“, deunde ºi „dé-jeuner“, adicã „a întrerupe postul, a mânca“. N-o fi vãzutreclamantul accentul, pare-se… Alteori, dialogul între autori ºi cititorise întinde pe mai multe episoade ce nu sunt nicidecum o serie nes-fârºitã de atacuri virulente ºi neconvingãtoare la persoanã sau operã,cum am putea crede. Într-un astfel de „serial“, doi specialiºti în vinurivin alternativ cu argumente pro ºi contra noþiunii de „terroir“, termenfranþuzesc care se referã la combinaþia unui numãr foarte mare defactori ce influenþeazã calitatea unui vin: clima, solul, temperatura,frecvenþa ploilor, lumina solarã, panta, umezeala din sol etc. Unuldintre ei spune cã intraductibilul „terroir“ explicã diferenþele dintre vi-nurile de acelaºi tip produse de podgorii diferite, iar celãlalt contraar-gumenteazã spunând cã oponentul sãu nu ar fi capabil sã identificeacele vinuri ca fiind diferite dacã le-ar gusta fãrã sã le vadã etichetelemai întâi ºi cã termenul în cauzã nu e decât un fals, seducãtor pânãºi pentru cei inteligenþi (se lasã deci loc destul pentru apreciereaceluilalt, care nu îºi pierde chiar toate calitãþile doar pentru cã are oopinie diferitã). Voi încheia cu o altã categorie de replici în episoade,mai puþin aprinse, dar foarte interesate de amãnunte care nu schim-bã istoria, în schimb îi adaugã mult mai mult farmec. Un cititor dinOxford îi oferã unui autor rãspunsul la întrebarea de ce pãstraSamuel Johnson cojile de portocalã: pentru cã ele ajutã la aþâþareafocului. Dar atunci, de ce ar fi fãcut Dr. Johnson aºa un secret dinasta? se întreabã alt cititor, a cãrui expertizã în privinþa biografiei ºicorespondenþei lui Samuel Johnson îi permite sã avanseze o ipotezãsuperioarã: cojile de portocalã, uscate ºi mãcinate, amestecate cuvin, îl ajutau pe acesta sã îºi trateze problemele digestive.Dezbaterea ar putea continua, iar nasul fin al redactorului paginii arrepera-o cu siguranþã pentru publicare.

Deci iatã cu ce m-am ales: jejune, terroir, coji de portocalã. Lereþin cu aviditatea unui colecþionar. În preajma lor, banalitatea vieþiidevine nu numai suportabilã, dar poate, uneori, ca din întâmplare, sãpromitã mai mult.

Elena CIOBANU

Serendipity

ummbrreummbrritte

ai înþeles iadul meudeºi nu eºti un demonn-ai trãit în el...n-ai fost în mine ºi nu m-ai privit, dar ai simþit

ºi ai devenit perfect pentru o clipãîn plânsul meuam acuzat cerul de neputinþã ºi de orbire

cu ochi de stelecãci m-a privit ºi nu m-a vãzut cu eleam urlatcã iadul ºi raiulsunt doar niºte umbre umbritede noidar m-am înspãimântat apoicãci astfelsuferinþa mea ºi fericirea ar fi doar cealaltã faþã

a umbrelorla fel perfecþiunea ta de o clipã...ai pus ochi cerului tãu pentru mine ºi ai plâns

când am plâns eudin umbrele acelea umbrite au curs lacrimi

ºi din lacrimi au crescut dumnezeiºi tot atâtea ceruri din eiai înþeles iadul meu când ai fost dumnezeuºi ai simþit o clipã ce am simþit eu

pâinneººi vvis

am vrut sã aud paºii tãcerii taleºi sã gãsesc drumul

spre tineam tãcut mult, am trãit puþinpânã când într-o zi bãtrânele cioturi de aripi

m-au chemat sã le ascult cântulatunci mi-am lipit urechea de rotundul lor

ºi am auzit izvorul lacrimei lui dumnezeu:ce-i viaþa mea?pâinea cea de toate zilele...ºi visul de a fi cu tinedin moarte mai strãbate plânsul vieþii...tãcerea ta

arripide ssarre

Îi placeochii tãi sãlbatici mã privesc în tãcereei ºtiu cã se întâmplã cevaei ºtiu ce au de fãcutochii tãi privesccum sarea îmi sapã adânc în carnea

buzelor uscatenu s-a fãcut luminã încãdar paºii s-au oprit la capãtul acestui pod

ca sã mãsoare sfârºituldin piatra ce-ai aruncat în ochiul mlaºtinii mele

nu a crescut încã un muntes-acopere întregul lumilor noastre rupteºi totuºi

la capãtul podului de sarea rãsãrit piciorul crucii pe care odihnesc acum

aripi de molii...nu te vedeam nici de data aceastacãci te-ascundeai în bãtaia aripilor acelor molii

ce-mi ridicau pânã la cer cruceaºi-atunci am vrut sã te aud mãcar, iar liniºtea

m-a strâns în cercuripânã când mi-a pãrut cã aerul dinaintea veºniciei

tânguiaîn fâlfâitul gigantelor aripice înãlþau pânã la lunã umbra crucii mele...

ºi alþi saci de sare nu ºtiu de unde apãreaulângã ea

când ochii tãi sãlbatici scrijeleau pe sarea blândãiubeºte-mã femeie, cãci moartea stã la pândã

cânnd mmi-aai ccuprrinnsînn ppalmmã ttalpa

spune-mi, iubite, când mi-ai cuprins în palmã talpaca pe o lume ce se naºteai simþit patima drumului ce m-a adus la tine

în ziua aceea?dar rãnile mele adânci le-ai simþit

cum s-au fãcut rãdãcinisub degetele taleiubindu-þi sângeleca un aprilie fãrã sfârºit?când mi-ai cuprins în palmã talpa...

ºi primãvara a venit...

unn eevannttaide pprrofeþii

tu eºtiun evantai de profeþiice rãsunã blând în urechile mele ascultãtoaremã înrudesc cu tineprin lutul încã proaspãtprin care respirãm cerulºi ascultãm seminþele cum crescca un evantai de profeþiidin chipul nostru omenesc

Demmonnului mmeu

în rãzboiul cu tineaziarmele mele au fost slabeºi-am plânsmi-ai ucis soldaþiimi-ai pustiit ogoareleºi mi-ai supt sângele cu gurile tale de þãrânãîn adâncul interiorului meude femeie tânãrãchemarea vieþii nu mai izvorãºte, nãscocind fluidem-ai supus strãinilorºi ideilor tale perfideprin toate ferestrele privescnu sunt niciundenu mã gãsescm-ai secãtuit de mineaziîn rãzboiul cu tineîmi caut psalmii prin rãnile adânciundeva, printre filele murdarear trebui sã-i gãsesc...........................cântãrile meleîmi este dor de elem-aº duce pânã la capãtul pãmântuluisã le trãiesc

VioricaMOCANU

ateneu

mai 201310

CommoarraNatura mi se încurca printre degete. Printre

cele de la picioare. cãci ºi dupã ce mai cres-cusem, tot desculþ rãvãºeam pãdurile.

Mã rugam sã nu mã vadã nimeni ºi mai alessã nu mã bîrfeascã de parcã aº fi câºtigat cevala afacere.

Ani de zile am alergat ºi prin oraº. Nu preaîmi plãcea mie sã învãþ dar cu umbletul de colose schimba socoteala.

Eu eram omul.Aºa zicea ºi Nelu Pestrea,prietenul meu cel

mai bun. Era singurul care mã saluta ºi asta m-a lãsat fãrã grai. Nu ieºeam împreunã.

Doar nu eram fete,nu?In schimb începuse sã mã trimitã pe la tot

soiul de adrese unde trebuia sã duc tot felul depachete. Uneori mai primeam ºi cîte un bãnuþdar la sfîrºitul zilei îi dãdeam pe toþi lui Nelufiindcã vroiam sã îl vãd fericit.

Asta îl mulþumea pe Nelu grozav. Se vedeape faþa lui.

ªi pe picioare dar eu personal cred cã nuavea de gînd sã ºi le foloseascã.

Mã întîmpina cu pãhãrelul în mînã ºi listapregãtitã.

Paul,adicã eu, mã obiºnuisem sã iau viaþauºor. Na, cã mi-a scãpat numele. Dar eu mãplimbam prin oraº cît era ziulica de lungã,trecînd chiar ºi de douã ori pe la aceeaºiadresã, la care lumea se freca la ochi,nevenindu-le sã creadã cã mã vedeau încãodatã dar eu continuam sã fluier o melodiecare îmi rãmãsese mie în minte.

ªi era cald ºi ar fi fost tare bunã o îngheþatãdar nu aveam cu ce...

Nelu nu îmi dãdea nimic. Nu îmi lãsa nicimãcar propriile gînduri...

Intr-o zi i-am spus cã mi-aº fi dorit oîngheþatã din aia de la camion dar privirea bãr-batului mã lipi de perete.

Vara se lungea nefiresc de mult,la fel capofta mea,a numitului Paul, pentru o îngheþatãºi i-o spusesem lui Nelu din nou, cel nemulþu-mit cã pînã la un autoturism mai avea deaºteptat, care îmi dãdu niºte mãrunþiº, dar nuîmi ajunse pentru îngheþatã cu zmeurã cinumai pentru din aia simplã, de vanilie. Nelu seapucã cu mîinile de pãr,atent sã nu greºeascãþinta dupã care îmi spuse sã mã uit cu mareatenþie, precis cã aveam sã dau de o comoarã.

Începuse sã facã burticã.La o lunã sau douã mi-am spus cã metoda

nu dãdea rezultate ºi cã ceva, cumva, trebuiaschimbat.

Mã uitasem în toate ungherele, cãutasempînã ºi la mine acasã ºi nimic.

Nelu zîmbi subþire.SI CUM FACI TU CIND CAUTI COMOARA?Mi-am lãsat capul în jos , fãcîndu-mã cã mã

uit dupã comoarã.PAI NU ASA, IDIOTULE. TE PUI IN GHE-

NUNCHI SI TE ROGI LA DUMNEZEU SA ITITRIMITA AURUL...

Am dat din cap cã înþelesesem,doar nueram prost... ªi din ziua aia nu am mai trecutde cîte douã ori pe la aceeaºi adresã ci m-ampus în parc, pe iarbã, rugîndu-mã fierbinte deCreatorpentru ºtiþi dumneavoastrã ce.

Creatorul mã auzi ºi la nici douã zile trînti latreizeci de metri de mine un meteorit cu totul ºicu totul din aur.Nici vîntul nici pãmîntul nu maivãzuserã aºa ceva. ªi nici florile care stãteauagãþate într-o mînã,sã vadã totul mai bine. Maitîrziu aveam sã trec pe la Nelu LA PAS, sã-ispun tactica.

Metoda ta mi-a folosit.Nu o încerci si tu? Uite, ti-am adus ºi un cov-

oraº...Nu mai eram eu. Era altul...

LottoSînt omul roºu. De ce roºu? Fiindcã mai trec

uneori pe lîngã buticuri unde lumea cîºtigã mili-oane dupã care declarã cã nu se vor schimbaºi cã vor merge în continuare la muncã dar ºieu personal mi-am ºi cumpãrat deja un cleºtepentru nasul borcãnat al ºefului, pentrumomentul ãla fericit în care toate, în acelaºitimp, aveau sã se apropie de mine, sã mãcaute.

Cerul avea sã fie liber pentru cãlãtoriilemele interminabile. Vor trimite stewardesedrãguþe ºi pline de nuri sã mã întrebe fleacuriºi dacã mai doream ceva, tinerele care pînãmai adineauri nici nu ºtiam cã existã.

Fiecare cazinou va þine cîte un loc ocupat îneventualitatea cã aveam sã trec pe acolo.

Actriþele vor primi toate, toate, poza mea cunumele scris mare ºi unele vor dormi chiar cuea la capul patului. ªi aveam sã cobor din pozãsã trec alãturi de ele.

Chelneriþele doreau sã mã vîneze prin oraºîn echipe, cu celularul în mînã.

Vise,vise...Nu ca la bãtrînica din Aurora care a coborît

dintr-un nor ºi a intrat direct în buticul de loto.S-a dus în prima clipã la automatul de verificatcîºtigurile, pe care nu îl prea auzea nimeni cunume de cîºtigãtori ºi dupã un minut bãbuþaîncepu sã danseze exclamînd CINCIZECI,CINCIZECI, CIIIIINCIZECI DE MII... MII... MIIDE DOLARI dupã care îºi chemã soþul printelefon ºi acesta, în cinci minute,apãru ºi euînclin sã cred cã stãtuse pe aproape. Intrînd,luã biletul ºi îl verificã personal. CINCIZECI DEMILIOANE, TU...

MAI UITA-TE ODATA, fãcu nevasta.Omul se duse la aparat ºi dupã o clipã

exclamã:TOT CINZECI DE MILIOANE.Nici un semn pe faþa bãtrînicii. Bucuria fus-

ese la cele cincizeci de mii ºi nu mai tîrziu.

ClovnnulHello, bãieþi ºi fete. Sînt eu cel care vã

vorbeºte,eu, Dickie. Cum care Dickie? Cel pecare îl scot bãieþii din pantalon,fac ce au defãcut dupã care îl bagã pe Dickie înapoi la cãl-duricã.

Nici aici nu e chiar frig dar dacã m-ar vedeamãtuºa Celestine din Le Havre cred cã ar muride inimã bulbucitã deºi locul unde stau acum emult mai ospitalier decît mocneala sub podulGrand, în jurul unui butoi cu lemne troznindcare încãlzeau pe naiba.

Mã matolisem rãu de tot asearã ºi doimardeiaºi au profitat de starea în care mãaflam ºi m-au pocnit bine de tot,cã dacã aº fifost treaz le-aº fi ars o mamã de bãtaie sorã curecipisele.

ªi dupã un ev a trecut pe acolo Alex, fostulmeu camarad de Legiune, care m-a recunos-cut,m-a spãlat de sînge pe cap ºi pe gît dupãcare m-a luat în cîrcã ºi m-a adus aici acasã lael în baraca de scule unde m-a lãsat sã dormºi unde m-am ºi trezit, dînd cu capul deperetele de lemn din spate ºi în faþã, cu ciorapiimei gãuriþi de cele cîteva lopeþi de zãpadã careîºi pierdeau vremea stînd de vorbã.

Alex a venit a doua zi dimineaþa, mi-a con-sultat scãfîrlia ºi mi-a spus cã puteam sã rãmînîn cãsuþã cît pofteam.

Dupã care m-a bãtut pe umãr ºi mi-a lãsatalãturi cîteva prãjiturele aduse în chip de micdejun.

Îi salvasem viaþa în apropiere de Oran,drag-ul de el.

ªi iarna de acuma era un pic cam afurisitã,aducînd încoace ºiruri întregi de temperaturiscãzute. Zãpadã?

Nu prea multã. Dar în cãbãnuþa fratelui eramult mai dulce decît în aer liber sub nenorocit-ul de pod.

Ar fi trebuit sã plãtesc chiar ºi chirie. Pesoþia lui Alex o chema Helen, cãci bobocul secãsãtorise între timp.

Nici nu ºtiam cã locuia în aceeaºi urbe cumine.

Dar acuma, datoritã generozitãþii vechiuluicompanion,simþeam cã încep sã renasc,sen-zaþie care nu mi-a fost scurtatã nici mãcar devenirea Helenei, curioasã sã mã vadã.

Amintea de un butoi de miere amestecatãcu oþet flamand ºi mi-am propus ca la primaocazie sã îi cumpãr un buchet de îmbrãþiºãridin Provence. Poate cã aveau sã îi vorbeascã.

Dar acum eram singur, singur. Alex eraprobabil la cine ºtie ce birou împuþit ,nu,nu îlîntrebasem unde dospea . Fusese rapid ºi efi-cient în a mã ajuta ºi mã simþeam ca un obiectde lux.

Trebuia sã îmi verific costumul de clovn, sin-gura îmbrãcãminte pe care o posedam ºi careavea sã-mi aducã cei doi,trei dolari pe zi nece-sari unui sandviº ºi unui balans pe sîrmã .

Viaþã, viaþã, legatã cu aþã...Costumul meu era unul care l-ar fi fãcut ºi

pe un papagal sã crape de invidie, plus un soide joben pe aºijderea, îmbrãcãminte destinatãdrumului cãtre scenã.Prea pretenþios? .

Cît despre femei, ce sã mai vorbim, nu maiavusesem o prietenã de la facerea lumii...

Cu paºi mãsuraþi m-am îndreptat cãtreCentral Park, aºezãmînt care primise numelede la un fost primar, adicã de la lipsa de imag-inaþie a respectivului. Tot Central Park îi ziceaºi în New York.

M-am uitat în jur ºi am vãzut cã nu veniserãprea mulþi în parc în dimineaþa aceea dar amînceput conºtincios sã îmi fac jumbuºlucurilede fost subofiþer al Legiunii Strãine ºi nici unuldin camarazii mei nu ar fi crezut cã sînt eu,vãzîndu-mã acolo, în mijlocul unor astfel decivili fãrã disciplinã.

În celãlalt colþ al parcului apãru concurenþa,un individ pipernicit care încerca neruºinat ace-leaºi trucuri ca ºi mine ºi am trecut ca dinîntîmplare pe lîngã el ºi i-am dat un HIGHFIVe. Nici mãcar nu ºtiam cum îl cheamã.

M-am oprit în faþa unei fetiþe care trãgeasãnãtos la o acadea ºi i-am fãcut o plecãciuneadîncã de parcã ar fi fost regina balului dupãcare m-am scãrpinat ca o maimuþã ºi fetiºa rîsezgomotos dupã care,singurã,îmi dãdu un dolarîntreg ºi rotund ca un haz interminabil. Nu multdupã fetiþã am reuºit sã mai încropesc încã doiºi mã consideram fericit cãci îmi puteam per-mite cartofi prãjiºi ºi chiar ºi o cafea aburindã,moment în care mi-am adus aminte de Helenecare îmi adusese un blid de ciorbã imediatdupã plecarea soþului ºi aº fi vrut sã îi sãrutmîna dar nu o mai gãsisem nicãieri.

Avea suflet bun Helene...Glumele continuarã ore în ºir pînã am simþit

cã îmi îngheaþã ghenunchii,ba nu, pînã amauzit o voce în difuzoarele parcului ºi amrecunoscut glasul consilierului Digs cãruiatoatã lumea îi zicea Pigs/porci/ în a cãrui cir-cumscripþie se afla ºi parcul ºi care eranemulþumit de prezenþa clovnilor ºi care afirmachiar ºi în acel moment cã toþi cei asemeneamie trebuiau stîrpiþi ºi cã fiecare cetãþean aveadreptul sã se plimbe netulburat prin parc, liberde cerºetorii care atentau la mila ºi buzunarelelor.

ªi mã observã, îºi fãcu mîna ca un pistol ºise fãcu cã mã împuºcã ,de douã ori, la care m-am lãsat moale jos, pe asfalt, cãci gloanþelefuseserã aproape adevãrate.

Dupã un minut am simþit în jurul capului opereche de pantofi cu toc înalt ºi o voce blondãse porni sã îmi vorbeascã-

DOMNULE, DOMNULE, EXCELENTAINTERPRETAREA. EU SINT JULIE DE LASTUDIOUL SATURN. SA VII LA NOI PENTRUO AUDITIE PE CARE POTI SA O CONSIDERICA SI LUATA CACI AM SA FIU SI EU ACOLO.AVEM UN FILM, CLOVNUL, SI CRED CA AISA FII DISTRIBUIT IN EL DAR NU AS PUTEAINCA SA ITI SPUN CE ROL, DAR ORICUM,VINO ºi îmi întinse cartea de vizitã ºi cîtevasute de dolari, pentru biletul de avion. Gata,acum îmi puteam permite un prînz pe cinste...

ªi buchetul pentru Helene...

Al Francisc

Prozãscurtã

Cam la doi ani dupã apariþie,am aflat, în internet, dintr-o recen-zie din „România literarã“ despreexistenþã unei noi cãrþi de FlorinConstantin Pavlovici. Era a douacarte, dupã debutul excepþionalcu Teroarea pe înþelesul tuturor,premiatã cu unul din premiileUniunii Scriitorilor. Frica ºi pândaera titlul ei ºi, în linii mari, contin-uã ºirul memoriilor despre infernulînchisorilor româneºti dinobsedantul deceniu.

Un prieten din Bucureºti mi-afãcut rost, cu greu, de noul volum,despre care citisem numai criticielogioase în presa literarã ºi carefusese onorat cu alt premiu –România Cultural – alRadiodifuziunii, unde autorullucrase din 1968 ºi pânã la pen-sionare.

Am citit Frica ºi pânda într-o zi,pe nerãsuflate. Autorul ºi eu fu-seserãm câþiva ani colegi înRedacþia culturalã aRadiodifuziunii. Tot timpul lecturiiaveam în faþa ochilor ºi chipulautorului. Fãceam câte o pauzã ºinãvãlea ºuvoiul amintirilor.

Fusesem, dupã terminareafacultãþii, angajat în toamna lui1967 la Redacþia culturalã aRadioului, ca redactor. Datoramprimirea acestui post reco-mandãrii lui Victor Crãciun ºi uneitoane bune a vicepreºedinteluiIoan Grigorescu.

Florin a apãrut un an mai târ-ziu, când eu terminasem serviciulmilitar ºi fãcusem o lunã de„ziaristicã“ în redacþia „InformaþieiHarghitei“ (ediþia în limbaromânã) la Miercurea-Ciuc.

Într-o zi am fost informaþi cãavem un nou coleg. Fãrã alteamãnunte sau explicaþii. Din Fricaºi pânda am aflat cã era maidemult cunoscut unora dinredacþie ºi cã Petre Dincu, bunulsãu prieten îl rugase pe redac-torul-ºef adjunct Constantin Viºansã aprobe colaborarea sa curecenzii la unele emisiuni.

Când l-am vãzut prima oarã ºiam fãcut cunoºtinþã mi-a fost ime-diat simpatic. Deºi mai mare cuopt ani decât mine avea ceva deadolescent. Potrivit de staturã,slab, cu ochi albaºtri-verzi avea ovoce calmã ºi caldã.

În anii ce au urmat, am avut cuFlorin o relaþie cordialã. Vorbeamdespre multe, mai ales desprecãrþi, despre traducerea la carelucra, despre vreme... Avea oformã de cordialitate rece, opoliteþe exageratã menitã sãimpunã o anumitã distanþã ºi sã-lscuteascã de întrebãri indiscrete.Era foarte sensibil, circumspect,puþin timid, puþin complexat poateºi, aveam sã constat mai târziu,excesiv de orgolios. Mai întot-deauna, când ne vedeam laînceputul unei zile de lucru mi seadresa cu „Serenissime“, iar eului cu „Ilustrissime“, ori invers.

Ne mai întâlneam dupã servi-ciu la familia ConstantinSãbãreanu (pomenit ºi în carte),deosebit de ospitalierã, ori princrâºmele din jurul Radioului,împreunã cu alþi colegi deredacþie. Numai eu cu Florin amieºit împreunã la un pahar doarde douã ori. Prima oarã laRestaurantul Turn din PiaþaPalatului. Eram amândoi obosiþidupã orele de serviciu. Mai eramºi prost dispuºi. El avea oneliniºte ºi o muþenie bizarã, euneplãceri sentimentale. Amcomandat o sticlã de vin la treisferturi ºi timp de aproape douãore am tãcut, cu mici întreruperi

ateneu

mai 2013 11

monosilabice. Am bãut fiecarecâte un pahar. Restul a rãmas însticlã. Ne-am despãrþit în faþarestaurantului. Eu am luat-o sprecofetãria Scala, de unde urmã sãiau autobuzul. În drum spre staþieîmi dãdeam seama cã mã îmbã-tasem numai de la un pahar.Starea psihicã îºi spusese cuvân-tul. Aºteptând în staþie, autobuzulnu a oprit. A trecut în vitezã pelângã mine, aflat pe marginea tro-tuarului ºi m-a lovit cu oglinda.

A doua oarã ne-am aflat numainoi doi în locuinþa secretareinoastre, Vera Vlagiu. Dupã servi-ciu ne invitase sã luãm cina la ea.Pânã la un punct a fost o searãfoarte plãcutã ºi amuzantã. Ca deobicei s-a ºi bãut. Poate cammult. La un moment dat a venitvorba despre închisoare, despreororile ºi fãrãdelegile de acolo,despre suferinþele de neimaginatale deþinuþilor. În toiul discuþiei amadus vorba despre Adrian Marino,pe care-l cunoscusem cu câtevasãptãmâni în urmã în casa familieiPiru. ªi el trecuse prin închisori ºiavusese domiciliu obligatoriu.Florin a sãrit ca ars ºi s-adezlãnþuit într-o filipicã la adresalui Adrian Marino, venind cuexemplul Ivasiuc de adevãratãsuferinþã ºi de atitudine demnã înfaþa securiºtilor. Am îndrãznit sã-lcontrazic. Cunoºteam o altã ima-gine care nu era tocmai imacu-latã. Florin a reacþionat prompt.M-a contrazis, s-a enervat (el careera foarte stãpânit), a þipat, m-amustrat ºi a pãrãsit locuinþa Verei.De atunci, o rãcealã, fãrã ostilita-te, s-a instalat în relaþiile noastre.Schimbam saluturi ºi banalitãþi.

La 1 ianuarie 1973 m-am trans-ferat în interes de serviciu laEditura Minerva, ca lector, ºi deatunci nu am mai existat pentru elºi nici el pentru mine. Eu, unul, amregretat.

Revenind la Frica ºi pânda,cartea – cu cele 15 capitole, cu unpreludiu „avertisment“ ºi cu oparabolã de 22 de rânduri, dreptfinal – este o continuare a memo-riilor, fãcând, dupã cum o spuneautorul însuºi, „o selecþie a expe-rienþelor trãite de un deþinut politicdupã eliberare“. De data aceasta,însã, în Epoca de aur ceauºistã.

Coborât ultimul din tren într-oaltã lume, intrând într-o altãdimensiune a realitãþii, pentru fos-tul deþinut începe „perioada dereinserþie în lumea oamenilorliberi“. Problema fundamentalã,tiranicã, obsedantã este cumreuºeºte cineva, venit din infern,sã se adapteze la altã formã derealitate, sã reînceapã o existenþãnormalã. În faþa fostului deþinutpolitic se deschide un drumnecunoscut, ce va fi plin de sur-prize ºi obstacole, de noi umilinþeºi dezamãgiri, de eºecuri ºi micivictorii.

Primul contact, dupã celedouãzeci ºi patru de ore în liber-tate e de naturã sã risipeascãorice iluzie. Prezentându-se lamiliþianul de sector, pentruobþinerea buletinului de identitate,acesta, dupã ce-l duce cu vorbacâteva sãptãmâni, când aude cãvrea sã se stabileascã înBucureºti, îi serveºte o mostrã de

„Bine ai venit!“: „Mai bine pleacãdracului, la tine la þarã, de unde aivenit ºi nu-mi face mie necazuri,la mine în sector.“

Alte reacþii ºocante ºi dezamã-giri vin din partea familiei, a pri-etenilor. Începe calvarul cãutãriiunei locuinþe, a unui loc demuncã. Ceea ce povesteºte FlorinConstantin Pavlovici sunt întâm-plari aproape fantastice, incredi-bile, unele de o absurditate ameþi-toare. Aici ca ºi în alte capitole,mai cu seamã în acela consacratturnãtorilor ºi securiºtilor de totfelul existã un personajomniprezent: frica. Insidioasã,tiranicã, paralizantã, ucigãtoare,acþionând la toate nivelurilesociale, otrãvind relaþiileomeneºti, distrugând ceea cepãrea trainic ori etern. De remar-cat în aceste pagini talentul literarieºit din comun ºi mânuirea ironieiºi a unei forme de umor negrunimicitoare. Aleg doar un citat:„Securitatea bãgase atâta spaimãîn mine, încât orice posibil contactcu ea mã scotea din minþi. În starede veghe izbuteam sã-mi stãpâ-nesc frica, sã o ascund destul debine, însã nopþile nu aveam niciun control asupra ei. Toate viselemele erau legate de puºcãrie.Visam scene oribile, pe care letrãisem sau le-aº fi putut trãi, îmivisam torþionarii de parcã nu m-aºfi despãrþit nici o clipã de ei, visamcã evadez, cã sunt prins, bãtut,pus în lanþuri, judecat din nou,condamnat./.../ Cât desprecoºmaruri, acestea nu au încetatsã mã urmãreascã nici azi.“

În capitolul „Biblioteca secretã“,vorbind despre cruzimea ºimetodele bestiale ale anchetato-rilor dãm peste aceastã mãrtur-isire zguduitoare: „/.../ancheta-torul m-a convins, pe parcursulmultor confruntãri, cã sunt unduºman al poporului. Ziua în caream recunoscut acest lucru esteziua în care mi-am pierdut respec-tul faþa de mine însumi;ajunsesem complicele torþionaru-lui. Din clipa aceea viaþa mea adevenit, în bunã mãsurã, viaþaunui strãin. Eforturile de a mãreabilita în proprii mei ochi au fostun eºec. Nu numai în închisoare,ci ºi mai târziu, ca om liber.Niciodatã nu am reuºit sã-mi iertslãbiciunea în faþa torturii.“ Aveadreptate, însã, Daniel Cristea-Enache atunci când comenta: „Petânãrul Pavlovici septuagenarulde azi îl judecã cu prea multãasprime.“

Prin paginile acestei cãrþidefileazã o mulþime de personaje,în cele mai diverse ipostaze ºisituaþii, din diferite straturi sociale,din diferite medii, cu diferite funcþiiîn ierarhia politico-culturalã. Darnumai unul dintre aceste perso-naje acapareazã aproape înîntregime atenþia ºi interesulautorului. Acest personaj e turnã-torul. Cu tenacitate, cu oînverºunare aproape fanaticã, cuo risipã uriaºã de cercetare ºidocumentare, consecvent, fãrãcompromisuri, fãrã milã, fãrã urã,îºi desfãºoarã autorul acþiunea dedeconspirare a turnãtorilor. ªi îitrateazã pe toþi la fel, indiferentdacã sunt oameni simpli, ori per-

sonalitãþi, prieteni sau rude, scri-itori ori academicieni, politicieni oripreoþi. ªi asta fiindcã toþi au con-tribuit la „umplerea latrinei“folositã de Securitate. Fiindcãîntre oamenii simpli – care audevenit turnãtori din fricã, fiindºantajaþi, ori pur ºi simplu din lipsãde caracter – ºi prietenul IonMihail Popescu, ori rafinaþii in-telectuali Alexandru Paleologu,ªtefan Augustin Doinaº ori„graþioasa poetã“ SmarandaJelescu, nu existã nici o diferenþã.

Spre sfârºitul capitolului„Îngropaþi în gheaþã pânã la fãlci“,autorul mãrturiseºte: „Admit cã nuºtiu cum sã mã port cu aceºticolegi de specie. Nu îndrãznescsã-i iert, pentru cã, iertarea fiindun act personal, nimeni nu aredreptul sã ierte în numele altora,al victimelor, în primul rând. Ar fiimoral. Nu meritã sã-i urâm, pen-tru cã nu suntem la fel de senti-mentali ca ei. Autorilor atâtorvagoane de delaþiuni/.../ nu le-arstrica puþin dispreþ.“

Capitolele 9 ºi 11-14 conþinfapte, evenimente, relatãri ºi per-sonaje din timpul activitãþii luiPavlovici în redacþia culturalã aRadiodifuziunii, începând cuprimele zile ºi terminând cu vizitadin 1974, la Moscova.

Epuizând tematica profundã ºigravã a fricii ºi teamei, autorultrece în registrul comic ºi frivol alanecdotelor mai mult sau maipuþin picante, ori în acela grotescºi batjocoritor. O face cu aproapela fel de mult talent, dar îºi alegevictime uºoare, rãnind, caricatur-izind, ironizând într-o formã debârfealã foarte originalã.

Abia intrat în redacþie, ceeace-i trezeºte uimirea este numelede scriitori cunoscuþi ale se-cretarei (Cãlinescu), ºoferului(Kogãlniceanu) ºi liftierei (Iorga).Ca posibil factor de echilibru,autorul alege numele meu de„dublu botezat“, pe care îl consi-derã „un camuflaj ºi-mi consacrã– deosebitã onoare! – 12 rânduri,care, în esenþã conþin un neade-vãr ºi o peltea de bârfã ºi cancan.

Urmãtorii „dublu botezaþi“ suntsupuºi unei execuþii mai ample. Evorba de doi poeþi: ConstantinGheorghe (semna Sãbãreanu capoet) ºi Ion Petrache. În ºaptepagini sunt prezentaþi cu o vervãºi o cruzime de pamfletar.

Cu Ion Petrache am avut orelaþie deosebitã ºi de câte ori îmiamintesc de el o fac curecunoºtinþã.

În rândurile caustic-acide pecare i le consacrã, Pavlovici scriela un moment dat: „Asupra luiPetrache nu plutea/.../ nicioameninþare. Nimeni nu se mira,întrucât lumea cunoºtea legãturilede prietenie ori de pahar – ori dealtã naturã – ale poetului cudiverºi ofiþeri de miliþie ºi de secu-ritate.“ Tocmai acele legãturi aufost ºansa mea.

Mã aflãm în iulie 1971, în tim-pul plenarei cu probleme de ide-ologie, împreunã cu cunoscutulfotograf al Radioteleviziunii,Vasile Blendea, ºi cu vãrul sãu,într-o salã goalã a Hanului luiManuc ºi ne uitam la un meci de

fotbal. Era spre searã. La unmoment dat au nãvãlit doi miliþieniºi ne-au somat sã ne legitimãm.Niciunul dintre noi nu avea bule-tinul de identitate. Eu ºi cuBlendea ne-am legitimat cu legiti-maþia de serviciu. Asta – nu amînþeles de ce – i-a scos din minþi.Ne-au pus cãtuºele ºi ne-au con-dus la o maºinã a miliþiei, ne-auobligat sã ne ghemuim pe podeaºi ne-au condus la cea maiapropiatã secþie de politie. Acolone-a luat în primire un plutonier ºiprimul lucru pe care l-a fãcut afost sã mã izbeascã cu capul decalorifer. L-am rugat sã mã lasesã dau un telefon. A refuzat.Aproape de ora 22 a apãrutcomandantul. Am avut o scurtãconvorbire cu el ºi mi-a permis sãtelefonez. Am sunat-o pe secre-tara noastrã, Vera, ºi-am rugat-osã ia legãturã cu Ion. Aproape demiezul nopþii, dupã ce a vorbit cuPetrache, comandantul m-a lãsatsã plec ºi mi-a dat o amendã de2000 de lei. Datoritã lui Ion, certi-ficatului eliberat a douã zi deInstitutul medico-legal, câtorvafotografii fãcute pe furiº deBlendea ºi generozitãþii lui VictorCrãciun ºi a lui Iulius Þundrea amscãpat de desfacerea contractuluide muncã, pe care o ordonasepreºedintele Radiodifuziunii, detristã amintire, Bujor Sion.

Pentru cã am pomenit numeleredactorului-ºef, Iulius Þundrea,vreau sã mã opresc puþin lapaginile pe care i le dedicãPavlovici. Voi deveni pentru scurttimp un fel de „avocat al diavolu-lui“.

Florin Constantin Pavlovici îirezervã mai multe pagini, dupãcum era de aºteptat, în capitolul„Colaboratori, colaboraþioniºti,cenzori ºi lichele“. Prima faptãreprobabilã pe care i-oreproºeazã Pavlovici e con-cedierea redactorului Petre Dincupe care Þundrea ar fi luat-o „ cãpe o victorie personalã.“ Dupã cel-a concediat i-a luat ºi emisiunea„Fonoteca de aur“ (despre careÞundrea va scrie mai multe cãrþi),pe care a transformat-o într-un„silnic instrument de propagandã“,el dovedindu-se în comentarii „unmonah al platitudinilor.“ Laînceput, când a sosit Pavlovici înredacþie, Þundrea „se purta nor-mal. Era instruit, cu o solidã cul-tura clasicã, bun cunoscãtor alcâtorva literaturi ºi, mai importantdecât toate, avea bun simþ.“. Peacest Þundrea ºi numai aºa l-amcunoscut ºi eu în anii mei deRadio. Pe mãsurã trecerii timpu-lui, sub presiunea unor serviciiideologice, „bunul-simþ leºina subasaltul fricii ºi lua formaneruºinãrii“, iar „evoluþia lui a fosttristã“. Concedia oameni ºi seprefãcea cã suferã, dar de fapt„tãia în carne vie“. „Umanismulsocialist îºi gãsise adãpost ºi înconºtiinþa lui Iulius Þundrea, încare locuiau, acum, doi oameni,unul retractil ºi prevenitor, altulbrutal capabil sã comitã acte de-adreptul monstruoase.“. „Do-minanta personalitãþii redactoru-lui-ºef era frica. O fricã patolo-gicã/.../“. „Avea Iulius Þundreacruzimea lui Adrian Nãstase, darºi o surcicã din nebunia luiNicolae Ceauºescu/.../“. „κiiubea/.../ mult scaunul“ ºi „seîmbolnãvise de constipaþie“.

ªirul acesta de metamorfozefac din redactorul-ºef un monstruºi redactorului uimit i se pare, laun moment dat, cã vede „ieºitã

din cracul pantalonilor lui IuliusÞundrea, o coadã lungã, pãroasã,ce se încolãcea de piciorulscaunului asemenea ºerpilor peun caduceu.“ Frumoasã imagine!Nu? Dupã toate citatele de pânãacum, ceea ce urmeazã e loviturade graþie, datã cu seninãtate ºi cuo rãcealã care sperie ºi deza-mãgeºte: „Executor desãvârºit,Iulius Þundrea ar fi putut sã aperecu preþul vieþii ultimul altar rãmasnepângãrit la Troia, dupã cum, cuaceeaºi capacitate de jertfã, ar fiputut sã întreþinã flacãra cup-toarelor de la Auschwitz“. ªi maifrumos, nu?

Cam cu acelaºi vocabularpune autorul la zid pe OctavianPaler, Virgil Carianopol, MihailCruceanu ºi A.E. Baconsky. Ceimai mulþi dintre cei prezenþi înbestiariul lui Florin ConstantinPavlovici nu mai erau în viaþã laapariþia cãrþii. Indiferent în ce bol-gie vor fi fost, oricum nu se maiputeau justifica ori apãra.

Pomeneam la începutul aces-tor note de lecturã, de „avertis-mentul“ ºi de rândurile ce încheiecartea. Am numit aceste texte pa-rabole. O recenzentã le-a apreciatdrept fabule. Orice nume le-amda, ele îºi au justficarea ºi rostullor. Stilistic vorbind avem de-aface cu douã mici bijuterii literareºi ambele conþin un mesaj ºi omoralã. Citez finalul „avertismen-tului“: „Dragostea de ghiudemeste o componentã importantã asufletului omenesc. Nici nu s-arputea explica altfel de ce unii din-tre noi s-au strãduit atât de mult ºiatâta amar de vreme sã toace cusatârul ideologic conºtiinþelesemenilor lor ºi sã le prefacã încârnaþi marxiºti-leniniºti“.

Textul final descrie drumulsomonilor, la ceasul înmulþirii sprelocul de unde au plecat, ca sã-ºidepunã icrele. Dupã fecundareaacestora, somonii mor. Ceea ceurmeazã are ceva de testamentmoral ºi proorocire, amestec dedorinþã ºi speranþã. „În Româniaocupaþiei ruseºti, noi, cele douãmilioane de foºti deþinuþi politici,întruchipãm somonii ultimeijumãtãþi a secolului al XX-lea. Dincadavrele noastre intrate îndescompunere, se va hrãni o ge-neraþie curatã, sãnãtoasã fãrãpândã ºi fãrã fricã. Va înflori chiardin putreziciunea noastrã.“

*

În autobiografia Viaþa unui omsingur, Adrian Marino – având laactivul sãu de deþinut politic optani de închisoare ºi fiind purtatprin „11 aresturi ºi închisori“ –face câteva observaþii critice pemarginea „literaturii de închi-soare“. El se aratã sceptic ºi cir-cumspect faþã de „diluviul de cãrþidin închisoare“, de dupã 1989.Categoric, formuleazã AdrianMarino, în puþine cuvinte, rezervasa faþã de acest fel de literaturã:„Este un gen pe care-l detest pro-fund. Fals, afectat ºi, mai ales,«indecent».“

E pãrerea unui mare polemistºi s-ar putea, în parte, sã aibãdreptate. Dar cãrþile unor IonIoanid, Alice Panaiodor, I. D.Sîrbu, N. Steinhardt, RichardWurmbrand ºi Florin ConstantinPavlovici dovedesc cu strãlucirecontrariul.

G. GHEORGHIÞÃ

Scrisori din cetatea nimicului

Memorii cu morala la urmã

eseu

mai 201312

În mãsura în care situaþiamiticã fundamentalã a condiþieiumane (Nicolae Balotã) estecãutarea, nicio alta nu estemai aventuroasã, mai intensã,mai rãspânditã, mai obsedantãºi mai imprevizibilã decât cea afericirii. Însã muritorului nu îi eîngãduit decât un strop dinnectarul ºi ambrozia zeilor,cãci arderea ar fi prea intensãºi sufletul nostru s-ar mistui...ªi atunci, dupã acea clipãbinecuvântatã, rãceala degheaþã a nefericirii neaminteºte adevãrul tragic:„Totuºi, este trist în lume...“Acest ultim vers al poeziei emi-nesciene Floare albastrãcapãtã rezonanþa filosoficã aunui adevãr absolut, amintindînsã, prin adverbul concesivtotuºi, de clipa fericirii priniubire, care a întrerupt parcã,prin lumina ei, întunericul tris-teþii. Poezia însãºi pare a fi oscenã de dragoste din mareleteatru al vieþii, în care glasurilecelor doi îndrãgostiþi secheamã, se înfruntã ºi searmonizeazã apoi în trãireaparadisiacã a iubirii.

Titlul îmbinã, uneºte con-trariile: frumuseþea efemerã(floarea) cu absolutul, cu infini-tul ºi eternitatea (albastru). Iatãcum clipa de iubire, frânturãefemerã din devenirea noas-trã, poartã în sine un strop dinsufletul îngheþat al eternitãþii,multiplicând în nesfârºite iriza-þii de strãlucire fericirea, cereverbereazã necontenit înecourile amintirii... De altfel,aceste ecouri strãbat din ver-surile finale ale poemului emi-nescian: „ªi te-ai dus, dulceminune,/ ª-a murit iubireanoastrã –/ Floare-albastrã!floare-albastrã/ Totuºi este tristîn lume!“1. Sã fie, oare, iubita,parcã invocatã din trecutulpierdut, acea floare albastrã,chematã nostalgic într-unprezent copleºit de cenuºiulsingurãtãþii? Sã fie, oare, doarun remember, sugerat defloarea albastrã de nu-mã-uita,doar o ultimã sorbire din aceacupã vegetalã (caliciul florii) încare se pãstreazã, ca ºi înCupa Graalului, elixirul fericirii,regãsit chiar ºi numai pentru oclipã, prin amintire? Dacãfloarea reprezintã, de fapt, „ofigurã arhetip a sufletului, ca uncentru spiritual“, revelând, prinalbastru, „simbolismul unei ire-alitãþi visãtoare“2, atunci ima-ginea iubitei nu este decâtproiecþia acelei anima, ideal alfeminitãþii în sufletul bãrbatului,care, prin misticã unire cu ani-mus (idealul masculin dinsufletul femeii – fata i seadreseazã iubitului astfel:sufletul vieþii mele) atingedesãvârºirea androginicã.Chiar dacã aceastã de-sãvârºire este trãitã fulgurant,sub semnul magic al floriialbastre ce uneºte sufletelerisipind contururile, prin ea poþicuceri frântura ta de absolut,cãci albastrul, cea mai imateri-alã dintre culori, „este un drum

al infinitului în care realul setransformã în imaginar. Nureprezintã el oare culoareapãsãrii fericirii, cea inaccesibilãºi totuºi atât de aproape?“3

Dar floarea albastrã capãtãastfel ºi semnificaþia unei plãs-muiri a fanteziei, asemeneafrumoasei fãrã corp sau ZâneiÎnchipuirii, ideal de frumuseþeeliberat de orice încãtuºare amateriei, risipindu-se ca unabur atunci când vrei s-ocuprinzi, s-o înlãnþui în real, întimpul devenirii. Poate fifloarea albastrã un fel de talis-man care creeazã poetuluiiluzia ieºirii din timp, a uneimântuiri de vremelnicia noas-trã? Cãci floarea pare simbolulvegetal al devenirii (îmbobo-cire, înflorire, risipire depetale), dar, înveºmântatã înculoarea infinitului, ea se de-materializeazã, cucerind eter-nitatea. Este, oare, iubireaalbastrul nostru care ne dã-ruieºte iluzia eternitãþii? Rãs-punsul la aceastã întrebarepoate fi descoperit în primasecvenþã a poeziei, în carerãsunã vocea iubitei, în nuanþede ºãgalnic reproº: „– Iar te-aicufundat în stele/ ªi în nori ºi-nceruri nalte?/ De nu m-ai uitaîncalte,/ Sufletul vieþii mele.//În zadar râuri în soare/Grãmãdeºti-n a ta gândire/ ªicâmpiile asire/ ªi întunecatamare;/ Piramidele-nvechite/Urcã-n cer vârful lor mare –/Nu cãta în depãrtare/ Fericireata, iubite!“ Aceastã imagineartisticã a spiritului contempla-tiv care se abstrage din realîncepe cu un adverb careimprimã un caracter iterativverbului-cheie a se cufunda,asociat aici, paradoxal, cu uni-versul celest (sfera semanticãdominantã: stele, nouri, cerurinalte), sugerând mai curândascensiunea privirii, a gânduluiîn cãutarea absolutului. Totuºi,verbul a se cufunda reveleazã,mai curând, o coborâre înapele imaginaþiei, în fluidulgândurilor, în abisul sufletului,în acel nadir al fiinþei care pãs-treazã amintirea sau reflexulabsolutului din care ne-amdesprins, grandioasa lume aSpiritului Pur. De altfel, ºidiateza reflexivã ilustreazãaceastã întoarcere cãtre sine,în corelare cu o ipostazã a tim-pului închis în sine, împlinit,sub semnul trecutului (perfec-tul compus).

În sensul kantian alnemãrginirii spiritului (Mic ecerul, nemãrginit e sufletul), secristalizeazã viziunea uneiextensiuni a cunoaºterii in-telective prin metaforelegândirii, începând cu cea hera-clitianã a Râului-Timp, oglindãunduitoare a lumii, parcãizvorând din ochiul cosmic deluminã: râuri în soare. În vi-ziune platonicianã4, soarelecorespunde ochiului prin pu-terea de a revela lucrurile,tainele, fiinþa, iar prin în-veºmântarea lor în luminã, ledã viaþã, fãcându-le percepti-

bile, adicã accesibile cu-noaºterii. Lumina, ca principiusuprem al naturii, pragul desus al universului nostru,capãtã sensul unui liman deîncremenire a timpului, cãci peraza ei „scurgerea timpuluidevine imperceptibilã“5. Astfel,spiritul învinge ireversibilitateatimpului, întorcându-se într-untrecut nedeterminat, corelat cuînceputul civilizaþiei (câmpiileasire) sau chiar al vieþii(întunecata mare). Parcã lumi-na, amintind de focul veºnic viuºi miºcãtor al lui Heraclit, sub-stanþa primordialã din care s-anãscut lumea, s-ar fi unit cuîntunericul apelor primordiale,iar din armonia contrariilor (yinºi yang) ar fi apãrut viaþa, careînsã nu este altceva decâtdevenire, alunecare spremoarte... Poate de aceeaultimul simbol din aceastã suitãa metaforelor gândirii estereprezentat de piramidele-nve-chite, lãcaº al morþii, dar ºidrum al sufletului cãtre cer,prin treptele ce par sã urce lanesfârºit. Conºtiinþa nemãr-ginirii, sentimentul infinitului(sugerate ºi prin evocareaacelor spaþii în care privirea sepierde, alunecând spredepãrtãri ce se topesc în abso-lut: marea, câmpia) conferãvaloare atemporalã prezentu-lui: grãmãdeºti (putereauluitoare a spiritului, a intelec-tului de a cuprinde infinitul,idee des întâlnitã la Eminescu:pãdurea într-un sâmbure deghindã sau universul într-unbob de rouã), urcã (prezentuletern).

ªi totuºi, toatã aceastã forþãspiritualã, toatã aceastã lumede gânduri, idei, culturã poartãstigmatul zãdãrniciei, cãci nupot aduce fericirea, ilustrân-

du-se eterna suferinþã fausti-anã a neputinþei omului de a fifericit, cãci „nicio limitã eternãnu ne opreºte, dar etern neopreºte o limitã“6. Însã tânãrulîndrãgostit nu are experienþalui Faust care, îmbãtrânit ºiîmpovãrat de o existenþã dedi-catã spiritului, ºtiinþelor ºi ma-giei, înþelege cã ºi-a irositviaþa, pe care nici nu a simþit cãa trãit-o, negustând nicicândfericirea. În acest sens puteminterpreta ºi imperativul Nucãta în depãrtare fericirea ta,iubite!

Totuºi, atitudinea eului liriceste marcatã de scepticism:„Eu am râs, n-am zis nimica“.Râsul pare a exprima o con-ºtiinþã a superioritãþii, puternicinfuzatã în mentalitatea mas-culinã atunci când se rapor-teazã la condiþia femeii, dar ºio încercare de bagatelizare aunui avertisment ce sedovedeºte (ulterior însã), ade-vãrat (Ah! Ea spuse adevãrul“).Dar râsul se coreleazã cutãcerea, misterioasã cufundareîn sine, poate semn al uneiincertitudini inexprimabile, iaratunci pare a fi mai curândreflexul unei mascãri a angoa-sei, între presentimentul dra-matic ºi sfidare. „La confluenþadinte contemplaþie ºi acþiune,[...] în Floare albastrã sesitueazã absurdul existenþial,imposibilitatea de a unificatendinþele opuse, manifestatãprin râs, râsul dramatic emi-nescian“.7 Astfel, eul liric apareîn ipostaza contemplativuluide bunã voie exilat pe insulaadevãrului, „împrejmuitã de unocean larg ºi furtunos, ade-vãrat lãcaº al iluziei, unde nuarareori ceaþa deasã ºi gheaþace repede se topeºte minte þãrinoi, ºi înºelând fãrã încetare cu

nãdejdi deºarte pe navigatorulpornit fãrã þintã dupã desco-periri, îl încurcã în aventuri, decare nicicând nu se poate des-face, dar ºi nicicând nu lepoate duce la un sfârºit...“8

Este, însã, þara intelectuluiaceastã insula a adevãrului,aºa cum susþine Kant, iaroceanul de iluzii este viaþa,care ne atrage în vârtejurileei?Atunci de ce fericirea seîmplineºte, chiar dacã doarpreþ de o clipã, prin aventuravieþii, prin trãirea, fie ea ºi efe-merã, a iubirii?

Lãsându-se atras în vãlulMayei, în jocul de aparenþestrãlucitoare, fascinante, alelumii, ascultând chemarea ispi-titoare a iubitei, îndrãgostitulatinge nu numai fericirea, ci ºiprofunda cunoaºtere a unuiadevãr universal valabil, trans-figurând experienþa vieþii înrevelaþie: Totuºi este trist înlume!

Deºi cristalizatã ca dorinþã ºiproiectatã într-un viitor aparentincert, chemarea fetei îºi aflãrãspuns ºi împlinire: „– Hai încodrul cu verdeaþã,/ Und-izvoare plâng în vale,/ Stâncastã sã se prãvale/ În prãpastiamãreaþã.// Acolo-n ochi depãdure,/ Lângã balta cea seni-nã/ ªi sub trestia cea linã/ Vomºedea în foi de mure.[...]“ Ceade-a treia secvenþã liricã apoeziei, cea mai amplã, de alt-fel, pune în scenã povestea deiubire, proiectatã într-un spaþiuparadisiac, emblematic pentruimaginarul artistic eminescian.„Drumul iubirii descurcã labirin-tul codrilor, conducând spremijlocul pãdurii, ascunsã inimãa lumilor, marcatã întotdeaunade prezenþa acvaticului (iz-vorul, lacul, balta), care are ºifuncþia de oglindã a cosmosu-lui, captând în imagine,deopotrivã, eternul ºi trecã-torul, aºtrii ºi zborul pãsãrilor,ºi plasând iubirea, ambiguu,între acest douã moduri aleexistenþei,“9 Motivul codruluicorespunde aºadar aceluicomplex al labirintului caredevine, din spaþiu sumbru alrãtãcirii ºi al confruntãrilor, unrefugiu binecuvântat, în alcãrui centru (ochi de pãdure)se sãvârºeºte misterul sacru alîmplinirii iubirii. Imagineavizualã, dominatã cromatic de

Victoria HUIBAN

În cãutarea fericirii:eminesciana

Floare albastrã

elementul emblematic al re-naºterii naturii, al bogãþiei vieþii(cu verdeaþã) se coreleazã cuimaginea auditivã, prin elemen-tul primordial al apei, simbol alfeminitãþii, sugerat printr-o per-sonificare: „...izvoare plâng învale“. Sonoritãþile dulci-melan-colice romantizeazã lumea,accentuând atât sentimentulveºnicului început (simbolulizvorului), cât ºi al continueideveniri care ne mistuie fiinþa.

Faþa neptunicã a poetului,nãscutã „din spuma amarã ºidin ape tânjind spre orizon-turile lumii“10 se reveleazã ºiprin oglinda apei stãtãtoare, încare timpul încremeneºteparcã, iar cerul se rãsfrânge:„balta cea seninã“11. Epitetulseninã, atribut tipic ceruluilimpede, fãrã nori, infuzeazãapei ceva din fluidul albastru alabsolutului, în deplin acord cumotivul trestiei („sub trestia cealinã“) amintind de metaforapascalianã a condiþiei umane,fragile, dar înzestrate cu pu-terea infinitã a gândirii.

Totuºi, rezidã, în aceaatmosferã de vrajã, un pericoliminent ca o surdã ameninþare,prin acele sugestii din sferacomplexului coborârii în infern:„în vale“, „Stânca stã sã se prã-vale/ În prãpastia mãreaþã“,amintindu-ne cã „...fiecare paspe care îl face omul îndevenire e un triumf al Morþiicare trãieºte în el“.12 De altfel,ºi iubita va dispãrea în final, caºi umbra Euridicei la porþileinfernului, doar dupã o singurãprivire, lãsându-l pe Orfeucopleºit de tristeþe, blestematcu neputinþa de a mai iubi...

Desigur, logosul nu putealipsi din povestea de iubire,cãci cuvântul cu valori incanta-torii are rolul sãu în vraja iubirii:

„ªi mi-i spune-atunci poveºti/ªi minciuni cu-a ta guriþã“.Pare-se cã nu adevãrul rece alraþiunii are valoare în ritualuliubirii, ci puterea de a plãsmuihimere ale fericirii. În conso-nanþã cu aceastã viziune apareºi acel joc cu floarea ale cãreipetale risipite dau verdictul înprivinþa iubirii...

Însã clipa de plenitudinesolarã înfãptuieºte minunea,iar ispita frumuseþii iradiazãvraja irezistibilã care-l învãluiepe îndrãgostit: „ªi de-a soare-lui cãldurã/ Voi fi roºie camãrul,/ Mi-oi desface de-aurpãrul,/ Sã-þi astup cu dânsulgura.“ Frumuseþea angelicã,prin aureola pãrului, capãtãreflexe demoniace, prin cro-matica pasiunii ºi simbolul fruc-tului ispitei. Prin gestul ritualical despletirii pãrului, iubita îºipierde conturul în jocul deculori iradiante ºi strãlucire,eliberându-se, parcã de „limi-tãrile ºi convenþiile destinuluiindividual“13 ºi apropiindu-se,prin aceastã provocare sen-zualã, de iubitul sãu, prins caîntr-o mreajã în care oricecuvânt se topeºte.

Cum orice gest ritualic îºiaflã rãspuns, împlinirea esteatinsã prin misticã unire (sãru-tul, îmbrãþiºarea), într-un triumfal trãirii androginice caresfideazã lumea ºi zeii („ª-apoicine treabã are“; „Grija noastrãn-aib-o nime./ Cui ce-i pasã cãmi-eºti drag?“) Doar cã acum,drumul întoarcerii echivaleazãcu o coborâre în infernul vieþii,al realitãþii, o ieºire din labirintulocrotitor, care-ºi mai pãstreazãîncã puterea magicã, împlinindun ritual al nuntirii pentru ceidoi îndrãgostiþi, prin trecerealor pe sub bolþile de frunze,simbol al unirii destinelor,

sufletelor, nuntaºi fiind copaciicare-ºi arcuiesc frunziºul, aºacum bolþile de flori însoþescprimul drum al mirilor.Pecetluirea acestei uniuni seface prin sãrut, simbol al con-topirii mistice a sufletelor, aladeziunii spiritului la spirit, cãcigura este izvor al rãsufletului(suflu: suflet): „De aceea, cel alcãrui suflet iese prin sãrutareaderã la alt suflet, de care nuse mai desparte; aceastãîmpreunare se numeºtesãrut.“14 În acest sens, com-paraþia (sãrutãri) dulci ca florileascunse exprimã acea reve-laþie a virtuþilor spirituale, a fru-museþii sufletului celuilalt carese revarsã în propriul tãusuflet, cu gust de ambrozie ºinectar, într-o senzaþie devoluptate care provoacãextazul, sacra fericire în carese mistuie orice umbrã a tristeisingurãtãþi...

Chiar dacã sufletele rãmânîmpreunate, fiinþele se despart.Îndepãrtarea de centrul sacru,ocrotitor, din labirintul codruluiechivaleazã cu o risipire amagiei, cãci al porþii pragdevine un loc al trecerii (spre oaltã existenþã, spre o altãtreaptã a devenirii, spre o altãlume), fiind semnul unui sfârºit.De altfel, zeiþa nopþii, Nyx,pãrând a ocroti cuplul de îndrã-gostiþi care sporesc farmeculiubirii prin logos, înveºmântaþiîn taina întunericului (Vomvorbi-n întunecime), este ºicea care i-a zãmislit pe Hypnos(Somnul), Oneiros (Visul),Thanatos (Moartea) sau peînspãimântãtoarea Pieire. Aºacã, dupã o ultimã împãrtãºiresuflet de la suflet (înc-o gurã),totul se risipeºte ca un vis. ªidacã timpul dorinþei pãstra,prin forma de viitor a verbelor,iluzia unei necontenite îm-pliniri, prezentul trãirii consumãîntr-o clipã toatã povestea deiubire: ºi dispare. Efectul aces-tei trãiri halucinante a uneipoveºti de iubire seamãnã cu ovrajã, sporitã de jocul de luminiºi umbre al nopþii; astfel, com-paraþia „Ca un stâlp eu stam înlunã“ pare a sugera încre-menirea fiinþei care prea târziuînþelege cã a trãit un miracol.Conturul umbrei, sufletul nos-tru nemuritor, se reveleazã înstrania luminã selenarã, oprind

parcã devenirea în limpezimeade cristal a conºtiinþei adevãru-lui cã fericirea acestei minuninu dureazã decât o clipã.Astrul selenar, apãrând, iniþial,ca un ochi cosmic care învãluieîn farmec perechea de îndrã-gostiþi, parcã binecuvântându-le îmbrãþiºarea („Când princrengi s-a fi ivit/ Luna-nnoaptea cea de varã,/ Mi-iþinea de subsoarã,/ Te-oi þineade dupã gât.“), devine acumoglinda rece a revelaþiei sfâr-ºitului, conºtiinþa lucidã a pieiriivisului de fericire în tristeþeasingurãtãþii lumii... Astfel „lunaeste deopotrivã poartã aCerului ºi poartã a infernului,Diana ºi Hecate“.15

Odatã cu risipirea visului deiubire cu gust de fericire, înconºtiinþa lucidã a bãrbatului,mititica de altãdatã capãtãatributele cele mai de preþ alefeminitãþii: „Ce frumoasã, cenebunã/ E albastra-mi, dulcefloare!“, printr-o idealizare ceuneºte frumuseþea cu exube-ranþa, delicateþea cu puterea,fragilitatea, efemeriatea cuabsolutul. Numai amintireapoate înnobila orice trãire,orice experienþã, orice iubire,dar ea se naºte din cenuºã,purtând implacabilul semn alsfârºitului, al morþii: „ªi te-aidus, dulce minune,/ ª-a muritiubirea noastrã“. Nu mai apareacum nici prezentul etern alnaturii, nici viitorul dorinþei, alchemãrii ca promisiune a feri-cirii, ci timpul trecutului ire-versibil, pecetluit în finalitateasa (perfectul compus: te-aidus; a murit). Distingem astfel,în ultimele versuri ale poemu-lui, o simbiozã între voceaîndrãgostitului care imacu-leazã imaginea iubitei în cali-ciul inimii sângerânde16 ºivocea contemplativului carespiritualizeazã trãirea în sensulcristalizãrii unui adevãr univer-sal. ªi totuºi, prin creaþie, clipade fericire la care aspirã acestspirit faustic se înveºmânteazãîn eternitate ºi astfel, umbraEuridicei nu se mai risipeºte întenebrele Hadesului, ci rã-mâne sã strãluceascã veºnic,prin logos, în cântecul acestuiOrfeu îndrãgostit de himere,veºnic în cãutarea fericirii...

Oricât de amar este ade-vãrul ultim, oricât de dramatic

sfârºitul, trebuie sã cãutãmnecontenit fericirea, strãfulge-rare extaticã în obscuritateaexistenþei noastre, înfruntândoceanul de iluzii, întunericuldezamãgirilor, gustul amar aleºecurilor...

__________________

1 Mihai Eminescu, Floarealbastrã, în Poezii, I,Bucureºti, Editura „Minerva“,1977, p. 66.

2 Jean Chevalier, AlainGheerbrant, Dicþionar desimboluri, Bucureºti, Editura„Aramis“, vol. II, p. 58.

3 Ibidem, vol. I, p.79.4 „… dintre organele de simþ,

ochiul este cel mai ase-mãnãtor cu soarele. […] Iarfacultatea cu care esteînzestrat a dobândit-o de lasoare, ca pe un fluid careemanã de la acesta.“(Platon, Republica, VI, învol. Antologie filosoficã.Filosofia anticã, I,Bucureºti, Editura „Minerva“,1975 p.109.

5 Solomon Marcus, Timpul,Bucureºti, Editura „Albatros“,1985, p. 35.

6 Titu Maiorescu, Cercetarecriticã, în vol. Critice,Chiºinãu, Editura „Hyperion“,1990, p.53.

7 Mircea Cãrtãrescu,Eminescu: visul chimeric,Bucureºti, Editura „Humanitas“,2011, p. 23.

8 Immanuel Kant, Critica raþiu-nii pure, trad. Tr. Brãileanu,în vol Antologie filosoficã.Filosofi strãini, Bucureºti,Editura UNIVERSAL DALSI,1995, p. 402.

9 Ioana Em. Petrescu,Eminescu. Modele cosmo-logice ºi viziune poeticã,Piteºti, Editura „Paralela45“, 2011, p. 160.

10 Ion Negoiþescu, Poezia luiEminescu, ediþia a IV-a,revãzutã, Bucureºti, Editura„Eminescu“, 1994, p. 11.

11 Menþionãm cã au existatcontroverse vizând aceastãsintagmã, în versiuneapublicatã în Convorbiri li-terare, pe care VladimirStreinu o susþine, de altfel,apãrând „(Lângã) bolta ceaseninã/ ªi sub trestia cealinã“. Însã utilizarea pre-poziþiilor a favorizat ale-gerea celeilalte variante;semnificaþia, în acest caz,ar fi putut sugera o proiec-tare în celest a iubirii, subsemnul spiritualizãrii (meta-fora pascalianã a trestiei).

12 Rosa del Conte, Eminescusau despre absolut, trad.Marian Papahagi, Cluj-Napoca, Editura „Dacia“,1990, p. 112.

13 Dicþionar de simboluri, op.cit., vol. III, p.44.

14 Ibidem, vol. III, p.199.15 Ibidem, vol II, p. 245.16 Ion Negoiþescu, op. cit., p.

180.

eseu

mai 2013 13

• Mihai Catruna – Floare albastrã

• Geanina Ivu

ateneu

mai 201314

N. 9 aprilie 1943, în satulViiºoara, comuna Târgu Trotuº,judeþul Bacãu. Poet, prozator,eseist, critic literar, redactor,jurnalist, profesor. Este fiulagricultorilor Ileana (n. Stoian) ºiNeculai Drãgan. Copilãreºte însatul natal, începându-ºi studiilela ªcoala Primarã din localitate(1950-1954) ºi continuându-lela Târgu Ocna, unde urmeazãciclul gimnazial, la ªcoala Nr. 2„C. Negri“ (1954-1957), ºi celliceal, la Liceul Teoretic „Oituz“(1957-1961), actualul ColegiuNaþional „Costache Negri“.Graþie neuitaþilor profesori DanProtopopescu (literatura româ-nã) ºi Badiu Leu (limba ºi litera-tura latinã), descoperã în liceumarea literaturã ºi pasiuneapentru studiul aplicat, care l-aupropulsat, în ultimul an destudiu, pânã în faza republicanãa Concursului de literaturãromânã, de unde se întoarce cupremiul I. Tot în acei ani începesã scrie, debutând cu o poezie,de care acum îi este jenã, înrevista Iaºul literar (aprilie1960). Devine, dupã absolvire,student al Facultãþii de Filologiedin cadrul Universitãþii „Al. I.Cuza“ din Iaºi (1961-1966),bucurându-se de audierea unorcursuri predate, între alþii, deadmirabilii profesori Th.Simenschy, Al. Dima ºi Al.Husar. Participã la cercurile stu-denþeºti ºi la viaþa culturalãieºeanã, începându-ºi colabo-rarea publicisticã la ziareleFlacãra Iaºului, Oneºtiul Nouºi devenind apoi o prezenþãconstantã ºi în paginile publi-caþiilor literare. κi susþine tezade licenþã cu un studiu mono-grafic dedicat poetului simbolistD. Iacobescu, absolvind cu „di-plomã de merit“ ºi fiind încadratca redactor la Iaºul literar(1966-1970), revista care-i gãz-

duise întâia creaþie. Dupãaceastã primã experienþã redac-þionalã, se transferã pe acelaºipost la Editura Junimea (1970-1990), în cadrul cãreia va iniþia ºicoordona colecþia „Humanitas“,în intervalul 1976-1989 redac-tând importante lucrãri de filo-zofie, psihologie, istorie, logicãºi sociologie, semnate de PetreBotezatu, V. Pavelcu, ErnestStere, Gr. Moisil, S. Mehedinþi,Al. Zub ºi alþii. A fost, de aseme-nea, redactorul celebrei colecþii„Eminesciana“, coordonatã defratele sãu, criticul ºi istoricul lit-erar Mihai Drãgan, pânã în 1989editând peste 30 de volume(numerele 22-53). Bulversanteleevenimente postdecembriste auadus schimbãri ºi în traiectulsãu profesional, din 1990devenind redactor la Radio Iaºi,apoi la Radio Europa Nova ºiTV Europa Nova din Iaºi (1993-2001), iar pe final de carierã,profesor asociat la Universitatea„Mihail Kogãlniceanu“ din „dul-cele târg“ moldav (2001-2006),departamentul „Relaþii Internaþi-onale ºi Studii Europene“, undea predat cursurile „Cultura ro-mânã în context european“ ºi„Modele culturale comparate“.Începând din 1996 a coordonat,totodatã, colecþiile „Carteaºcolarului grãbit“ (numerele 1-19, la realizarea cãrora i-aantrenat ºi pe criticii bãcãuaniEugen Budãu, GabrielaGîrmacea ºi Tatiana Scorþanu)ºi „Romania Orientalis“ (împre-unã cu filologul clasic TraianDiaconescu) ale Editurii Insti-

tutul European din Iaºi, tot aicifiind ºi redactorul unei serii detraduceri din francezã (litere,filozofie, istorie, drept, culturãgeneralã etc.), intitulatã„Memo“. În anii 1992-1993 apus, de asemenea, pe picioare,împreunã cu regretatul scriitorbasarabean Serafim Saka,Editura Meridianul 28 dinChiºinãu. Pe parcursul acesteiprolifice activitãþi editoriale ºiredacþionale, obstrucþionatã nude puþine ori de cenzura comu-nistã, nu ºi-a neglijat propriacreaþie, publicând circa 250 dearticole, studii literare, recenzii,note, comentarii pe diferiteteme, interviuri, poezii înpaginile publicaþiilor amintite ºiîn Ateneu, Confluenþe,Contemporanul, Convorbiri lit-erare, Cronica, Dacia literarã,Echidistanþe, Hyperion,Impact, Monitorul de Iaºi,Opinia studenþeascã, Plumb,Radio Bucureºti, RadioEuropa Nova, Radio Iaºi,Rostirea româneascã, Sinteze,Spaþii culturale, Tomis,Tribuna, TV Europa Nova ori înBuletinul ºtiinþific al Univer-sitãþii „M. Kogãlniceanu“. Aobþinut, în 1999, cu tezaTemeiuri folclorice ale arteipoetice la Eminescu (conducã-tor ºtiinþific, prof.univ.dr.doc.Constantin Ciopraga), titlul deDoctor în filologie al Universitãþii„Al. I. Cuza“, comisia formatãdin universitarii Iulian Popescu,Al. Zub, Mircea Muthu ºi RemusZãstroiu notând-o „cum laude“.Editorial a debutat cu volumul

de criticã ºi eseu Corabia ar-gonauþilor (Editura Junimea,Iaºi, 1972), urmat la aceeaºicasã editorialã de o carte deversuri (Titlul la alegere, 1981),una de prozã (Ioana din primã-varã, 1986) ºi de studiul criticPoetica eminescianã, vol. I -Temeiuri folclorice (1989), ree-ditat peste un deceniu la EdituraPolirom (Iaºi, 1999) ºi onorat cuPremiul pentru eseu/ criticã alFilialei Iaºi a Uniunii Scriitorilor.Acestora li s-au alãturat, laEditura Institutul European, vo-lumele Contemporanii noºtri(interviuri, Iaºi, 2000), „…aºase scrie istoria!“, documentar1944-2002 (2003) ºi Modeleculturale comparate (eseuri deistoria culturii, 2006), iar laEditura PIM, Jurnalul lui P.H.Lippa, transcris fragmentar ºicomentat pe larg deGheorghe Drãgan (Iaºi, 2011),rãsplãtit cu Premiul pentru eseual Filialei Bacãu a UniuniiScriitorilor. Ca îngrijitor de ediþii,a readus în circuitul bibliotecarromanul istoric Cu paloºul deRadu R. Rosetti (ediþia a III-a,Editura Junimea, Iaºi, 1972) ºi afãcut selecþia, scriind, totodatã,cuvântul înainte ºi notele laantologia de tineri poeþi Cerul înapã, 1-2 (idem, 1970-1971);Prefaþa, notele, comentariile ºiindicii la ediþia Pãmânt ºi apã.Contribuþie etnologicã lastudiul simbolicei emines-ciene de Petru Caraman (idem,1984, ediþia a II-a, Editura Elion,Bucureºti, 2000); Cuvânt înaintela Dãinuiri dãneºtene de

Eugenia ºi Costache Buraga(studiu etnologic ºi lingvistic,Editura Junimea, 1977) ºiSpectacolul Istoriei critice...manolesciene de GrigoreCodrescu (Editura CorgalPress, Bacãu, 2011); Postfeþela Temã cu variaþiuni -amintirile unui muzician deRadu Constantinescu (ediþia aII-a, necenzuratã, Editura Insti-tutul European, 1999),Eminescu tânãr sau „a douamea fiinþã“ de Mihai Drãgan(idem, 1999), Eminescu ºigândirea indianã de DemetrioMarin (idem, 2004) ºi Lacrimadin Paradis de Mariana RogozStratulat (Editura PIM, Iaºi,2009); Comentarii la texte dinantologia Balada cultã (încolaborare cu LuminiþaMãnescu, Monica I. Costea ºiIon Predescu, idem, 2003). Estemembru al Uniunii Scriitorilor(1993), mai întâi la Filiala Iaºi,iar în prezent la cea din Bacãu.Alãturi de premiile deja amintitemai fiind încununat cu Premiul„Mihai Eminescu“ al FestivaluluiLiterar „Mihai Eminescu“(Suceava, 15 ianuarie 2001,pentru volumul Poeticã emi-nescianã) ºi cu Medaliacomemorativã „150 ani de lanaºterea lui Mihai Eminescu“(cu brevet, prin Decretul nr.439/6.II.2000 al PreºedinþieiRomâniei). Are pregãtit pentrutipar un volum de prozã (parþialcenzuratã înainte de 1989), noipagini de publicisticã ºi, decurând, a publicat ediþia a II-a,revãzutã ºi adãugitã, a docu-mentarului „…aºa se scrieistoria!“, din care a publicatsecvenþe în paginile revisteiPlumb. La mulþi ani ºi noiizbânzi literare!

Cornel GALBEN

Realizarea coeziunii la nivelul unuiciclu de lucrãri presupune relaþionareadiferitelor metafore locale, desfãºurarealor sintagmaticã, deci punerea lor întext, ºi subordonarea lor unei metaforeglobale, în jurul cãreia se organizeazãîntregul proiect componistic. Întregulciclu, alcãtuit din Quasipreludiu,Quasifuga ºi, iatã, Quasipostludiu, con-stã, de fapt, în detalierea unor metaforeformale, dar ºi în descompunerea lor înaltele, particulare, care, într-o lecturãpremuzicalã, sunt sesizate cafenomene locale de incoerenþã. Sensulmetaforei globale se contureazã treptat,iar valoarea ei rezultã din duplicitatea ºicomplexitatea ei. Duplicitatea constã înorientarea oarecum divergentã.Complexitatea se manifestã în turnuraneaºteptatã a evoluþiei formale. ÎnQuasipostludiu (Addenda), op.19 statu-tul metaforei gliseazã de la condiþia eide instituire a unui sens nou la aceeade ornament, de virtuozitate expresivã.Aceastã alunecare nu impieteazã triplaatribuþie a metaforei în mecanismultransferului de sens ºi semnificaþie allimbajului muzical: 1) formã de com-paraþie, prin intermediul cãreia conferimunui eveniment sonor onorurile altuieveniment sonor; 2) formã de substi-tuire, graþie cãreia o expresie sonorãeste suplinitã de una metaforicã; 3)formã de interacþiune, conform cãreiametafora poate implica nu numai analo-gia, dar ºi contiguitatea. Din punct devedere semantic Quasipostludiu este odeviere de la sensul literal al exprimãriicoloristice ºi o accesare a sensuluimetaforic. Totuºi, instaurarea metaforei

timbrale, pliatã pe o structurã arhitec-tonicã integral aleatoare, recunoaºteimposibilitatea de a da o condiþie nece-sarã ºi suficientã generalizãrii expresieimetaforice. Compusã în anul 1985,lucrarea are valenþele unui dicþionar(vocabular) în care sunt vehiculaþi dois-prezece termeni (însumând aspecte rit-mice ºi coloristice) care stau ca funda-ment al alcãtuirilor sintactice dinQuasifuga ºi Quasipreludiu. Forma ianaºtere prin juxtapunerea liberã a celordouãsprezece micro-structuri. Trebuiespecificat faptul cã metafora acestuiopus nu are contingenþe cu o entitatedeja existentã, ci cu una care se naºtechiar sub acþiunea procesului metaforic.Un proces cognitiv ºi creativ, deoareceajutã la zãmislirea unui sens nou, alcãrui cadru ºi focar sunt tatonate per-manent. Iar dacã în Quasifuga ºiQuasipreludiu cadrul ºi focarul eraucunoscute, în Quasipostludiu compo-nenta necunoscutã a cadrului este sti-mulatã sã aparã sub acþiunea analogieicu focarul cunoscut. Este însãºi caleade la metaforã la concept. O cale gra-

dualã ºi un privilegiu al cãrui treaptãcea mai de sus este libertatea absolutãa traseelor ce marcheazã formaAddendei. Tot un privilegiu, dacã nuchiar o legaþie, este sã descoperi cãsfera semanticã a unui gen muzicalpoate fi lãrgitã printr-o contaminare reci-procã între schema formalã ºi conþinutulimanent. Toccata modernã, de exem-plu, poate fi pusã în relaþie cu o entitatedeja existentã: principiul toccatei.Numai cã cele mai productive metaforenu sunt legate de o entitate deja înfuncþiune, ci de o entitate care creeazãun sens nou, iniþiat sub acþiunea proce-sului metaforic. Toccata din dicþionareeste o lucrare muzicalã de virtuozitatepentru instrumente de claviaturã ceimpune o primã secþiune omofonã ºi o adoua polifonicã, în care abundã notelede pasaj în valori mici sau în ample for-mule ornamentale, figuri comple-mentare etc. Metafora toccatei, redeva-bilã într-un fel structurilor disipative alelui Ilya Prigogine, reprezintã o staresuperioarã în mãsura în care se con-fruntã cu forþe opuse. ªi ce forþe pot fi

mai potrivnice decât cele în care, pe deo parte, colcãie lumile larvare a douãsunete fundamental (re ºi la) suficientde iritate spre a-ºi releva interioritate,iar pe de altã parte defileazã contingen-tele de moduri de atac întru statorni-cirea lor ca redute în calea ºuvoaielordezlãnþuite. Velocitatea tehnicã tipicãtoccatei tradiþionale este substituitã aicide virtuozitatea coloristicã,Quasitoccata, op.21 (1985) fundamen-tându-se pe o matrice sonorã în caresunt consemnate un numãr indefinit demuzici pentru una sau mai multe violineºi/ sau una ori mai multe viole ºi/ sauunul ori mai multe violoncele ºi/ sauunul ori mai mulþi contrabaºi. Caracterulimprovizatoric, factura scriiturii, vie ºidinamizatã, aminteºte de genul toccateipreclasice (cu care am legat un dialog,ca sã nu zic o polemicã); în fond, opusulconfigureazã o monodie de culori (mo-duri de atac), generatoare, prin contra-punctare cu ea însãºi, în varianteasumat defective, de contexte polifo-nice. Quasitoccata este o comparaþiesubînþeleasã ºi elipticã a toccatei, între-prinderea creatoare fiind echivalentã încazul ambilor termeni de comparaþie,deosebirile provenind numai din formaexterioarã ºi din valorile estetice ader-ente. Ambele tipare formale de-clanºeazã impresii subiective ce þin detemporalitatea ºi, în subsidiar, despaþialitatea muzicii; între cele douãimpresii ºi cei doi termeni corespunzã-tori, conºtiinþa noastrã auditivã instituieacea comparaþie, a cãrei redare, cumvaprescurtatã, hrãneºte metafora.

Personalitãþi bãcãuane

Gheorghe DDrãgan

Liviu DÃNCEANU

Principiul de construcþie „quasi“

sau forma ca metaforã (3)

comentarii

mai 2013 15

Fiu al profesorului IonMaiorescu, despre care sespune cã ar fi fost înrudit cuPetru Maior, ºi al Mariei (n.Popazu), de origine aromânã,Titu Liviu Maiorescu s-a nãscutla 15 februarie 1840, laCraiova. κi începe studiile înacest oraº, însã, dupã pere-grinãri împreunã cu familia prinBucureºti, Braºov, Sibiu, Blaj,le va continua la Braºov. În1851 va primi o bursã de laEpiscopia Blajului ºi îºi va con-tinua studiile la Viena, mai întâica extern la Gimnaziul aca-demic, iar din 1856 ca intern laAcademia Theresianã. În 1858,dupã terminarea liceului, seînscrie, pentru a studia filo-sofia, la Universitatea dinBerlin. Aici va frecventa cursu-rile un an, dupã care se trans-ferã la Universitatea dinGiessen, pentru a beneficia descutire de frecvenþã, în bazacelor doi ani petrecuþi laAcademia Theresianã, pentrua-ºi pregãti doctoratul. Intenþialui Maiorescu se va finaliza îniunie 1859, când devine doctormagna cum lauda, alUniversitãþii din Giessen, culucrarea Relaþia. Studiu filoso-fic. Imediat obþine o bursã pen-tru Franþa, astfel cã în noiem-brie 1859 pleacã la Paris. Aici,în 1860 obþine licenþa în litere,iar în 1861 licenþa în drept.Încearcã în aceastã perioadãsã obþinã ºi un doctorat înlitere, dar eºueazã.

Dupã studii laborioase laViena, Berlin, Giessen ºi Paris,în 1861 se întoarce în þarã, cudorinþa de a contribui laînscrierea statului român,recent format prin Unirea din1859, pe fãgaºul unei vieþi cul-turale ºi politice de nivel euro-pean. κi începe cariera didac-ticã, politicã ºi juridicã,ocupând funcþii ºi demnitãþi decea mai mare responsabilitate.A fost profesor ºi rector alUniversitãþii din Iaºi, profesor ºirector al Universitãþii dinBucureºti, membru al SocietãþiiAcademice, parlamentar în maimulte legislaturi, de douã oriministru al instrucþiunii publiceºi cultelor, de douã ori ministrual justiþiei, ministru de externeºi prim-ministru, precum ºi unreputat avocat. A decedat îniulie 1917, la Bucureºti.

În întreaga sa activitate aacþionat pentru imprimareaunui spirit critic în viaþã cultural-politicã româneascã. ªi-a asu-mat rolul de mentor, pornind dela filozofie. Cu ajutorul filosofieidescoperã cã pârghiile princare s-ar putea acþiona pentruînsãnãtoºirea organismului na-þiunii sunt: limba, literatura,legile ºi politica. Recunoaºte cãîn strategia de fãurire a uneiculturi române moderne filo-sofia este indispensabilã, darprioritare devin limba ºi literatu-ra. Aceastã recunoaºtere în-seamnã, în primul rând, omodificare de atitudine, o ori-entare a teoriei spre practicã,spre latura formativã a culturii.

La Iaºi, în anul 1863, cu spri-jinul prietenilor Iacob Negruzzi,Petre P. Carp, Vasile Pogor ºiTheodor Rosetti, Maiorescu în-temeiazã Societatea „Junimea“,

care îºi începe activitatea prinsusþinerea unor „prelecþiunipublice“. Ca organ de presã aSocietãþii „Junimea“, în anul1867, a fost înfiinþatã revista„Convorbiri literare“. În primaperioadã a activitãþii „Junimii“(1863 – 1874), când sunt ela-borate principiile estetice ºisociale, predominã caracterulpolemic în lupta pentru limbã,cu latiniºtii, cât ºi polemici cuadversitatea principialã a luiBogdan Petriceicu Hasdeu.Este perioada în care „Junimea“provoacã cele mai multe adver-sitãþi, dar ºi perioada în care,prin succesul polemicilordesfãºurate, prin atragerea luiVasile Alecsandri, dar mai alesprin descoperirea lui MihaiEminescu, începe sã dobân-deascã aureola prestigiului. Înaceºti ani Maiorescu declan-ºeazã o campanie virulentãîmpotriva „direcþiei vechi“ înculturã.

În anul 1868, în revista„Convorbiri literare“, Maiorescupublicã studiul „În contradirecþiei de astãzi în culturaromânã“. Ca reprezentant algeneraþiei junimiste, cu o nouãconcepþie asupra vieþii socialeºi culturale româneºti, criticulera un conservator, adept alunei evoluþii naturale, organiceºi temeinic pregãtite. Luptândpentru europenizarea culturiiromâne prin filozofie, el este unadversar al „formelor fãrãfond“, condamnã introducereaunor instituþii occidentale, cãro-ra, în plan intern, nu le core-spund un fond adecvat. Înacest sens, în articolul amintit,el scrie: „Viciul…în toatãdirecþia de astãzi a culturiinoastre, este neadevãrul, pen-tru a nu întrebuinþa un cuvântmai colorat, neadevãr în aspi-raþii, neadevãr în politicã, nea-devãr în poezie, neadevãrpânã în gramaticã, neadevãr întoate formele de manifestare aspiritului public“. Aºa se face cã„În aparenþã, dupã statisticaformelor din afarã, româniiposed astãzi întreaga civilizaþieoccidentalã. Avem politicã ºiºtiinþã, avem jurnale ºi acade-mii, avem ºcoli ºi literaturã,avem muzee, conservatorii,avem teatru, avem chiar o con-stituþiune. Dar în realitate toateacestea sunt producþiunimoarte, pretenþii fãrã funda-ment, stafii fãrã trup, iluzii fãrãadevãr, ºi astfel cultura claselormai înalte ale românilor estenulã ºi fãrã valoare, ºi abisul cene desparte de poporul de josdevine din zi în zi mai adânc“.

Pentru evitarea unei aseme-nea situaþii, Maiorescu sugerea-zã: „De aici sã învãþãm mareleadevãr cã mediocritãþile trebuiedescurajate de la viaþa publicãa unui popor, ºi cu cât poporul

este mai incult, cu atât maimult, fiindcã tocmai atunci suntprimejdioase… Al doilea ade-vãr, ºi cel mai însemnat, decare trebuie sã ne pãtrundem,este acesta: forma fãrã fond nunumai cã nu aduce nici unfolos, dar este de-a dreptulstricãcioasã, fiindcã nimiceºteun mijloc puternic de culturã…Cãci fãrã culturã poate încã trãiun popor cu nãdejdea cã înmomentul firesc al dezvoltãriisale se va ivi ºi aceastã formãbinefãcãtoare a vieþii omeneºti;dar cu o culturã falsã nu poatetrãi un popor, ºi dacã stãruieºteîn ea, atunci dã un exemplumai mult pentru vechea lege aistoriei: cã în lupta între civi-lizarea adevãratã ºi între o naþi-une rezistentã se nimiceºte na-þiunea, dar niciodatã adevãrul“.

Astãzi, doar retoric, neputem întreba: a avut dreptateMaiorescu? Dincolo de criticilela care a fost supus, trebuie sãrecunoaºtem cã teoria „forme-lor fãrã fond“ a rãspuns, întimp, necesitãþilor obiective derespingere a mediocritãþii ºi aimposturii din culturã ºi dinpoliticã. Curajul ºi forþa de carea dat dovadã Maiorescu nu vorfi agreate niciodatã, cu atât maipuþin în prezent, de cãtre ceivizaþi, în primul rând de frip-turiºti. Însã dreptatea sa vadãinui, întrucât exprimã onormã sãnãtoasã de obiecti-vare a spiritului impersonal alcolectivitãþii, o modalitate dedevenire a spiritului obiectiv.Izbânda lui Maiorescu se ex-plicã prin faptul cã, folosindu-sede virtuþile filosofiei universale,a descifrat „voinþa“ spirituluiobiectiv românesc, ca modali-tate specificã de existenþã aspiritului obiectiv european.Aceasta este, de fapt, esenþaînvãþãturii pe care ne-o trans-mite marele nostru cãrturar.

Într-un fel de sintezã la celespuse, trebuie sã reþinem cã înanul 1868, când avea 28 deani, Titu Maiorescu a publicatarticolul „În contra direcþiei deastãzi în cultura românã“.Pleca de la constatarea cã, încomparaþie cu Occidentul, cul-tura românã, la acea datã,avea aspectul unei construcþiifictive, era nulã ºi fãrã valoare,întrucât se caracteriza printr-orãtãcire totalã a judecãþii. Înfapt, criticul cãuta rãspuns laîntrebarea: „De ce culturaromânã este o culturã de im-provizaþie, fãrã fundament ºiincapabilã de adevãr?“ Rãs-punsul lui Maiorescu nu semulþumeºte doar sã criticeefectele unei asemenea situ-aþii, ci cautã cauzele, pentru aputea formula ºi asuma osoluþie. Punctul de pornire alrãspunsului îl constituie con-damnarea principialã a unei

asemenea stãri de fapt. Înacest sens el susþine cãtemelia oricãrei culturi esteadevãrul. Altfel spus, naþiunilecare se construiesc împotrivaadevãrului se condamnã sin-gure. Or, observã Maiorescu,toate formele de manifestareale spiritului public românescsunt viciate de faptul cã au cafundament neadevãrul. Aºa-dar, criteriul viabilitãþii unei naþi-uni este adevãrul.

Cu aceastã convingere, maideparte, Maiorescu se întrea-bã: cum s-a ajuns ca spiritulpublic românesc sã se funda-menteze pe neadevãr? Pentrua oferi explicaþia, el apeleazãtot la teoria „formelor fãrã fond“,potrivit cãreia spiritul publicmodern a fost importat dinOccident de cãtre tineri care,incapabili sã înþeleagã funda-mentul istoric al culturii, luauaparenþele drept esenþã. Astfel,prin importul formelor superfi-ciale, asemenea tineri au cre-zut cã pot moderniza cultura ro-mâneascã. Or, zice Maiorescu,aceasta este o mare eroare,care poate fi chiar înþeleasã, înmãsura în care aparþinea unortineri începãtori. Ceea ce nuînþelege ºi nu acceptãMaiorescu era lipsa de reacþiea contemporanilor sãi în faþaconsecinþelor unui începutgreºit. Prin atitudinea sa, criti-cul vrea sã atenþioneze cã pe ofundaþie strâmbã nu se poateconstrui solid ºi durabil. Cã, înlipsa reacþiei, eroarea deînceput al imitatorilor, în cepriveºte recunoaºterea jude-cãþilor de adevãr, se transmiteºi urmaºilor.

În aceastã situaþie, reacþialui Maiorescu este categoricã,sub forma acþiunii pentruimpunerea adevãrului ca fun-dament, întrucât continuareaprocesului de modernizare aRomâniei prin „forme fãrã fond“prezintã pericolul iminent caformele goale sã discreditezefondul în ochii opiniei publice,atunci când fondul poate fiîncropit. Ideea este cã o „formãgoalã“ nu poate capta un fun-dament adevãrat, cã eroareanu se poate vindeca prin eaînsãºi. Drept consecinþã, ziceMaiorescu, orice formã fãrãfond trebuie înlãturatã dinrãdãcini. Pentru cultura românãaceasta însemna reconstruireaei începând cu fundamentul,întrucât adevãrul nu þine deceea ce poate fi imitat, ci decapacitatea fiecãrei culturi de afi adevãratã.

Fiind o poziþie radicalã, înmod firesc, atitudinea luiMaiorescu a stârnit multipleadversitãþi. Dar hotãrârea cãr-turarului stãpân pe situaþie nu aputut fi zdruncinatã. Astfel cã,pornind de la convingerea cã

producþia culturalã consumãputerile vitale ale unei naþiuni,Maiorescu a pus în dezbatereviitorul României sub aspectcultural, mãsura în carepoporul român mai are destulãputere primitivã pentru a-ºionora misiunea culturalã, ase-menea popoarelor occidentale.Cu acest gând, în anul 1872,dã publicitãþii studiul „Direcþianouã în poezia ºi prozaromânã“. Iar eu cred cã re-citirea unor fragmente din aceststudiu nu poate fi decâtbeneficã. „În fruntea noueimiºcãri e drept sã punem peVasile Alecsandri. Cap al po-eziei noastre literare în gene-raþia trecutã, poetul Doinelor ºiLãcrãmioarelor, culegãtorul cân-tecelor populare pãruse a-ºi fiterminat chemarea literarã. ªinici atenþia publicului nu maiera îndreptatã spre poezie; oagitare stearpã preocupa toatespiritele. Deodatã, dupã olungã tãcere, din mijlocul ierneigrele ce o petrecuse în izolarela Mirceºti, ºi iernei mult maigrele ce o petrecea izolat în li-teratura þãrei sale, poetul nos-tru reînviat ne surprinde cupublicarea Pastelurilor… Cutotul osebit în felul sãu, om altimpului modern, deocamdatãblazat în cuget, iubitor de an-titeze cam exagerate, reflexivmai peste marginile iertate,pânã acum aºa de puþin formatîncât ne vine greu sã-l citãmîndatã dupã Alecsandri, dar, înfine, poet, poet în toatã putereacuvântului, este d. MihaiEminescu. De la d-sa cu-noaºtem mai multe poezii pu-blicate în Convorbiri literare,care toate au particularitãþilearãtate mai sus, însã au ºifarmecul limbajului (semnulcelor aleºi), o concepþie înaltãºi, pe lângã aceste (lucru rarîntre ai noºtri), iubirea ºiînþelegerea artei antice…Ocazia la observãri critice nulipseºte în aceste poezii.Venere ºi Madonã cuprinde ocomparare confuzã. Femeia afost divinizatã în Venera anticãºi apoi (de Rafael) în Madona.Tot aºa, poetul asupra unei feþe«palã de o bolnavã beþie»aruncã «vãlul alb de poezie» ºio divinizeazã. Însã Madona nueste o idealizare a Venerei, niciVenera anticã o realitate brutãpe lângã Madona modernã…Epigonii cuprind o antitezãfoarte exageratã. Pentru aarãta micimea epigonilor, seînalþã peste mãsurã poeþii maivechi, ºi lauda ditirambicã a luiÞichindel, d.e., ºi a lui Heliadecu greu va putea încãlzi cetitoriimai critici de astãzi. Cea maibunã din cele trei poezii ale d-lui Eminescu ne pare a fi ceadin urmã, Mortua est, un pro-gres simþit în precizia limbajuluiºi în uºurinþa versificãrii. Dar ºiaici, ca ºi în celelalte, suntgreºeli ce trebuie neapãratîndreptate. Abuz de cuvântulpalã, care poate n-ar trebuiuzat deloc, uneori gândiri ºiexpresii prea obiºnuite, multerime rele“.

ªtefan MUNTEANU

Titu Maiorescu desprecreaþia lui Eminescu (I)

ateneu

mai 201316

Deºi Eugen Simion plaseazãsub pecetea definitoriului ºi adefinitivului ceea ce scrie ºiîntreprinde pe tãrâm literar ºicultural, spiritul timpului –degrevat de lestul conjunc-turalului – îºi face simþitã mereuprezenþa. Este vorba despre unspirit al timpului nu în accepþieîngust ideologicã sau sociolo-gistã; ceea ce nu îl împiedicãpe autorul „Timpului trãirii, tim-pului mãrturisirii“ sã punã înexpresie un acut simþ al treceriiºi al fluctuaþiei moravurilor soci-etãþii noastre actuale. El jubi-leazã ori de câte ori înregistrea-zã micile izbânzi ale individuluicultural(izat) asupra istoriei ºiinduce în jurul sãu un sentimental normalitãþii într-un mediupostdecembrist inflamat, mereuconvulsiv, tulburat ºi dezarticu-lat. Spirit antidogmatic, EugenSimion se ataºeazã de valorilece poartã patina timpului, înultimii ani el fiind un pledantînverºunat pentru ocrotirea civi-lizaþiei noastre rurale luate înderâdere de globalizanþi febrici-tari. În fapt, prin alura eticã pecare o impune, scrisul sãu neobligã sã vedem aºezarea ideiidespre adevãrurile fiinþei la fun-damentele vieþii concrete.

Ataºat de adevãr – unicul cri-teriu în stare sã facã diferenþadintre valori ºi falsele strãluciride-o clipã –, cel preocupat de„sfidarea retoricii“ se angajeazãîn polemicã directã numai dacãeste strict necesar, pentru cãnu are patosul infirmãrii cli-ºeelor ºi nici voluptatea puneriila punct cu vizare directã. Deaceea, evitã spectacolul contro-verselor neconstructive ºi nu îºipuncteazã cu tãrie preferinþele,prioritãþile ori exclusivitãþile.Consecinþa se vede în faptul cãEugen Simion evitã ipotezelehazardate, exagerãrile de oricefel ºi conceptualizãrile restric-tive. Demersurile sale suntcãlãuzite de discernãmânt ºicircumspecþie în cãutarea ade-vãrului, dar ºi în problemati-

zarea adevãrurilor prestabilitesau prea stabilite de alþii.

În scrierile sale de orice fel,criticul ºi istoricul literar EugenSimion mediteazã asupra pro-priei meniri în societate ºiasupra rostului actului culturalîntreprins. Astfel, el dã o dimen-siune participativã paginilorsale, pentru cã nu se excludepe sine ca subiect al epocii pecare o trãieºte. Autorul cãrþii„Moartea lui Mercuþio“ este pre-ocupat de propria condiþie decritic, reflecþia despre scriitoriipe care îi comenteazã con-vertindu-se nu arareori înreflecþie despre sine, în auto-scopie moralã. Defulãrile scri-itorimii noastre, exhibate submotivul necesarelor revizuiri nunumai literare, au început sãiºte acum douã decenii oînvãlmãºealã axiologicã dezo-lantã, o exaltarea a ierarhiilorliterare improvizate. Or, înasemenea context al specta-colului carnavalizat, EugenSimion ºi-a expus cu supleþedisociativã fermitatea principi-ilor etice ºi estetice.

Cine nu este intoxicat ideo-logiceºte sau nu manifestã reacredinþã faþã de cele citite înarticolele sale de atitudinecivicã ºi culturalã cu siguranþãcã încearcã un sentiment desiguranþã ºi confort cândîntâlneºte atitudini ponderate,exprimate printr-o gesticulaþiereþinutã. Primeazã în acestetexte referinþele sapienþiale

racordate la imperativelevremii, care oferã prilejul unorprofunde reflecþii, pline descepticism superior. Om alreveriei nu numai livreºti,autorul „Fragmentelor critice“îºi trãdeazã o naturã melanco-licã, avidã de organicitatea totu-lui, ºi credinþa în posibilitateaexistenþei unui sens al lumiicare se iveºte ºi din viaþa litera-turii.

Academicianul Simion esteun cititor de tip cultural (nuneapãrat ºi de pernicioasestudii culturale), întrucât lite-ratura reprezintã pentru elnucleul unui model cultural via-bil. Astfel, agenda sa culturalãse dovedeºte a fi una afirma-tivã, constructivã (a se vedeaimpresionantele iniþiative aca-demice, duse toate la bunsfârºit). Plãcându-i sã seplaseze în miezul actualitãþiinoastre literare, coordonatorul

principal al „Dicþionarului gene-ral al literaturii române“ cu-noaºte la fel de (foarte) binetoate epocile literare. Fiind ºicoordonatorul colecþiei acade-mice de opere fundamentale, else apleacã cu constant interesºi cu egalã disponibilitate asu-pra pre-modernilor, modernilorºi clasicilor noºtri (ce frumoasãîi rãmâne cartea „Dimineaþapoeþilor“!). Viziunea integra-toare – culturalã, comparatistã,esteticã – îi îngãduie sã par-curgã itinerare fastuoase întreperioade ºi domenii specifice.În plus, nu emite judecãþi fãrãsã problematizeze.

Existã argumente suficientepentru a afirma cã avem a facecu un cãrturar deschis cu toatesimþurile spre lume – aspectobservabil chiar în textele salecele mai teoretizante, mai epu-rate de stringenþa contingentu-lui, de vacarmul epifenomenal.

Cu alte cuvinte, Eugen Simionare vocaþia trãirii datelor lumiica fapt spiritual, dovedind olargã permisivitate existenþialãºi esteticã spre globalitate(ceea ce nu include ºi globa-lizarea), spre o imagine unifica-toare a lumii ºi a textelor.Graniþa între absolut ºi relativ,între idee ºi viaþã, între lume ºitext suferã constante fluidizãri.Este ceea ce îi permite criticuluinostru sã gãseascã filiaþii, core-spondenþe, complementaritãþi,proporþii ce desemneazã toc-mai unitatea între acestedimensiuni doar în aparenþãpolarizatoare. Neîncrezãtor înexclusivismul unor metode, cefetiºizeazã adecvarea la fiinþavie a operei, ce interzic posibilulacces ºi pe alte cãi spre intimi-tatea creaþiei literare, autorul„Scriitorilor români de azi“elibereazã comentariul de subtutela apãsãtoare a teoriilor.Fapt demn de remarcat, cu atâtmai mult cu cât interogarea tex-telor este susþinutã de un solidfundament teoretic.

Eugen Simion þine mereucumpãna dreaptã între impli-carea subiectivã ºi desprin-derea necesarã reflecþiei,exercitate asupra unui textcãruia i se cautã mereu obsesiamodelizantã, marca uneiamprente umane, firul cãlãuzi-tor în sens existenþial. Estemotivul datoritã cãruia cel carevorbea despre „întoarcereaautorului“ scrie despre scriitoriºi operele lor fiind interesat cuprecãdere de psihologia omuluiaplecat asupra foii de hârtie.Fineþea lecturii ºi interesul acor-dat vieþii interioare îl pot situape autorul „Genurilor biografi-cului“ în descendenþa lui G.Ibrãileanu. De aici ºi evitarealimbajului tehnicizat, descãrnat,aºa cum îl întâlnim în alte dis-cursuri critice cu înalte pretenþiide pozitivare ºi de autoritatescripticã. Scrisul sãu seducãtorconferã o mai mare preciziecelor spuse, aºa cum, reciproc,credibilitatea îi este datã defarmecul preciziei. Mobilitateaºi spontaneitatea celor scrisede Eugen Simion aparþin unuidat firesc al exprimãrii ºi algândirii, unui firesc „elaborat“însã. Calmul plãcut al frazeisale dovedeºte cã nu efectelespeciale îl intereseazã, ci prin-cipiile constitutive ale fidelizãriimesajului cãtre cititor.

Director de conºtiinþã, ele-gantul profesor Simion a mode-lat, cu þinuta-i pedagogicã dis-tinctã, individualitãþile anumeroºi studenþi în cultul hãr-niciei, al competenþei ºi al pro-bitãþii intelectuale. Aerul sãuoptimizant nu face decât sãsporeascã tonusul creativ alcelor care au sau au avut ºansaºi onoarea sã colaboreze cu el.Umanist dintr-o speþã rarãastãzi, interesat de construcþiaîn efigie, de asumarea basore-lieficã a culturii, Eugen Simionacoperã un impresionant spaþiusituat între aula ºi agora, insti-tuindu-se el însuºi în efigie.Este efigia unei personalitãþiculturale marcante a contempo-raneitãþii româneºti.

Vasile SPIRIDON

Instituirea în efigie

Sã reamintim: cea de-a patra ramificaþiea limbii române comune – alãturi dedacoromânã, aromânã ºi meglenoromânã– este înscrisã pe lista roºie trimisã deUNESCO lumii întregi. Semnalul este ori-entat, indirect, cãtre România, dar vizatesunt ºi Croaþia (patria istroromânilor) ºiItalia sau alte state din zonã, în care încãtrãiesc fraþii noºtri de etnie. Avertismentuleste clar: dacã nu se întreprinde ceva con-cret, dialectul istroromân (unii îl considerãlimbã de sine stãtãtoare), alãturi de altenouã idiomuri din lume, va deveni oamintire.

Nu ar fi o noutate: în 1957, Ion Coteanua publicat un neliniºtitor articol, cu titlul„Cum dispare o limbã: istroromâna“. (Eratã:în „Dicþionarul de lingviºti ºi filologi români“,de Jana Balacciu ºi Rodica Chiriacescu –1978 –, în cuprinsul medalionului dedicatacademicianului Ion Coteanu, verbul „dis-pare“ este înlocuit cu „moare“. Lingviºtiiînsã, nemulþumiþi de încadrarea forþatã aidiomului în categoria limbilor, s-au grãbitcãtre delimitãri terminologice - ex.: Al.Rosetti, Limbã sau dialect?, în „Studii ºicercetãri lingvistice“, 1958 -, în loc sãiniþieze un plan de salvare a dialectului.

Cei ce au întreprins paºi concreþi înrecuperarea, primordial, a lexicului istro-român, au fost lingviºtii cernãuþeni (Leca

Morariu, Traian Cantemir, Petru Iroaie),chiar dacã unii îi numeau în derâdereciribirologi. Au urmat atlase, studii, anchetedialectale sau etnografice, care sunt formespecifice de conservare ºi promovare aspecificului lingvistic istroromân.

Petru Neiescu este unul dintre cei maiautorizaþi cercetãtori ai dialectului în dis-cuþie, alãturi de Radu Flora, Vasile Frãþilã,August Kovaèec ori Sextil Puºcariu. În2011, la Editura Academiei Române, atipãrit volumul I (A-C) din „Dicþionaruldialectului istroromân“, prima întreprinderea unui dialectolog de a înregistra totalitateacuvintelor din acest idiom. A nu se crede cãautorul doar a excerptat unitãþile respectivedin diverse lucrãri apãrute (prima, cu peste100 de ani în urmã). Petru Neiescu s-adeplasat în mai multe rânduri în Istria,dovadã mottoul dicþionarului: „În amintireasoþiei mele dragi, Ileana, care m-a însoþitîntr-o cãlãtorie în Istria ºi m-a ajutat laîntocmirea bazei de date a acestei lucrãri“.

Recenzãm cu oarecare întârzierecartea, întrucât, odatã primitã de la autor,ne-am arãtat mirarea cã lipseºte din bibli-ografie lucrarea lui Traian Cantemir, Texteistroromâne (Bucureºti, Editura AcademieiR.P.R., 1959 – „texte culese la faþa locului,în 1932 ºi 1933, urmate de un glosar“). Amfost îndemnaþi sã îngãduim ca în câteva

zile (sept. 2012) sã ni se trimitã lista cu„Adãugiri ºi corecturi“, între care se afla ºiaceasta: „La pag. XI se va adãuga „Ca =Traian Cantemir, Texte istroromâne, Buc.,1959“. S-a luminat astfel rebusul dat deabrevierea Ca din citãrile care însoþesccuvintele-titlu. ªi nu sunt puþine: pe o sin-gurã paginã, 69, în raport cu verbul ântre-ba, raportãrile la glosarul lui TraianCantemir apar ºi de câte douã ori.Apropierile de limba românã vin din direcþiaformalã, dar ºi din cea semanticã: cucurikei„(despre cocoº) a cânta“; cuca „a culca“;baba „babã“, iar echivalãrile se produc con-textual: Al'birile facu ml'are „Albinele facmiere“.

Lucrarea lui Petru Neiescu (n. 1927) areatât rol explicativ, cât ºi normativ, servindchiar ºi istroromânilor care doresc sãstudieze româna literarã. Cantitatea demuncã înmagazinatã, dificultãþile majoreîntâmpinate, efortul de a standardizaidiomul fac din „Dicþionarul dialectului istro-român“ o certã reuºitã lexicograficã. Împre-unã cu volumele care vor urma („Mã rog laDumnezeu sã-mi dea puterea de a termi-na“, îmi mãrturisea telefonic autorul), asig-urã instrumentele de lucru indispensabilepentru un dialectolog. Cât priveºte titlulînsemnãrilor de faþã, rãspundem: cu astfelde contribuþii, istroromâna nu (mai) dis-pare.

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Mai dispare istroromâna?

ateneu

mai 2013 17

Vîrrstte aaleattorrii

Cînd zici „comerciant“ („comersant“în limbajul de la sfîrºitul secolului alXIX-lea), îþi imaginezi un ins tare însocoteli, cu o memorie foarte bunã saucare, pentru a fi mai sigur, scrie ce dã ºice ia. Deºi face parte din respectivacategorie, Dimitrie Vasiliu, tatãl luiBacovia, reprezintã o excepþie de laacest comportament. Inexactitãþile saleîl transformã într-un caz curios. Nu ºtiudacã ele vor fi apãrut ºi în actelebãcãniei, dar în cele de stare civilã, lanaºterea copiilor, sînt evidente. Toatese referã la vîrsta sa ºi a soþiei. Cifrelecresc anormal, staþioneazã capriciossau descresc în acelaºi mod. Care o ficauza: amnezie, neglijenþã, frivolitate?O fi fost – te întrebi – obosit de preamultã muncã sau ameþit de bãuturã,euforic? Nu, cãci declaraþiile le face adoua sau a treia zi, iar semnãturiledovedesc, de fiecare datã, siguranþã amîinii. Zãpãceala pare sã provinã dinfaptul cã, pur ºi simplu, la fel ca ºi alþiide-atunci, îºi ignora vîrsta. Se gîndea laea, probabil, doar în momentul în careîncerca sã rãspundã ofiþerului stãriicivile. N-avea repere certe, o aproxima,modificînd baza, adicã propriul sãu ande naºtere. Consecinþa? Toate decla-raþiile sale, inclusiv cele presupuse a ficorecte, sînt nesigure. Lucrul devinefrapant, fie cã le aºezãm orizontal, fiepe coloane.

Aºadar, în 1876 (la naºterea Mariei),Dimitrie Vasiliu avea 30 de ani, iarZoiþa, soþia sa, 16. Apoi, în 1877 (lanaºterea Annei), el 36, ea 20; în 1879(la naºterea Catincãi), el tot 36, ea 24;în 1881 (la naºterea lui Gheorghie), el38, ea 26; în 1883 (la naºterea Elenei),el 37, ea 25; în 1885 (la naºtereaVirginiei), el 39, ea 29; în 1886 (lanaºterea lui Ioan, pronume ce va fi „rec-tificat“ în Eugen), el 40, ea 30; în 1888(la naºterea lui Constantin), el 40, ea29. În interval de 12 ani, diferenþa devîrstã dintre soþi s-a redus cu trei ani: ela întinerit cu doi ani, ea a îmbãtrînit cuunu. De fapt, cîþi ani avea DimitrieVasiliu în 1876, termenul de la care amînceput calculele? El zicea cã 30, însãîn 1875, la însurãtoare, se declara de31, iar Zoiþa de 16. S-a vrut mai maturatunci ori era? Mã abþin sã fac o seriede comparaþii ºi de ipoteze, fiindcãrezultatul ar fi de asemenea problema-tic. Ca dovadã a inanitãþii lor, într-untabel cu contribuabilii din urbea Bacãuce au plãtit „ºoseluirea comunalã“,alcãtuit în 1869, Dimitrie Vasiliu (vezi:p.112, nr. 92), calfã (de negustor), figu-reazã ca avînd 21 de ani. E greu degãsit aritmetica dupã care în 1875, aajuns la 31, în 1876 a scãzut la 30, cîtºi evoluþiile ulterioare!

Desprre ssemmnnãtturri

Orice semnãturã reflectã multipleelemente culturale ºi psihologice. Dinea poþi deduce felul în care o persoanãse apreciazã pe sine, firea, iluziile sale.N-am la îndemînã un tratat de grafolo-gie, ca sã verific, dar sînt convins cãunii dintre autorii lor au observat aceas-ta. Semnãtura e amprenta omului alfa-betizat. La ea se ajunge – ºtim fiecaredin proprie experienþã – în urma unorexerciþii asemãnãtoare cu privitul înoglindã. Acolo cauþi atitudinile cele maiavantajoase, aci semnele grafice care

sã te exprime cît mai fidel. Semnãturaare legãturi nu numai cu persoana, ci ºicu epoca. În semnãturile domnitorilor ºiboierilor noºtri, de pildã, se vede atîtimportanþa ce ºi-o acordã, cît ºi influ-enþa artei timpului lor. Au ceva din fron-tispiciile ºi letrinele cãrþilor vechi ºi dinaccesoriile veºmintelor pe care lepoartã: depãºesc în înãlþime uncialele,sînt fastuoase, complicate cu arabes-curi, îngroºate. Mai tîrziu, burghezii(negustori, funcþionari, profesori etc.)renunþã la o parte din aceste înflorituri.Semnãturile lor nu mai seamãnã adesene. Sînt în general mai restrînse,mai simple, deºi nu lipsesc total încer-cãrile de rãsfãþ caligrafic. Afirmaþiilemele se bazeazã pe cercetarea cîtorvazeci de dosare din arhivele locale, pen-tru o nouã verificare a actelor denaºtere ale fraþilor ºi surorilor luiBacovia, precum ºi a altor bãcãuaniremarcabili. Cele mai multe dintre sem-nãturi sînt expeditive ºi indescifrabile.Din cînd în cînd apar însã ºi uneleciteþe, elegante, îndeosebi cele defuncþionari, la care ultima literã anumelui (Fronea, Bucã º.a.) e continu-atã, lateral, printr-o pamblicã lungã, cudouã-trei valuri ori, în jos, sub formã debuchet. Semnãtura lui Dimitrie Vasiliu,tatãl viitorului poet, e de acelaºi fel cu aacestora, adicã elaboratã, deºi el e„comersant“: D, fãrã punct, urmat de opereche de ghilimele mari ca douãgheare, ºi Vasiliu cu doi ss ºi cu utransformat în y dublat sau triplat cu liniiverticale legate la mijloc fie cu o linierotundã, fie cu una în spiralã. Cine faceaºa nu se ascunde sub semnãturã, cise etaleazã prin ea. Cert, datoritã stãriimateriale bune, Dimitrie Vasiliu se con-sidera cineva în comunitatea localã ºiera mîndru de sine.

Atent la modul de a semna va fi ºi fiulsãu cel mare. Pe actele primite ca elevºi student, el îºi scrie numele clar ºimãsurat: Vasiliu, fãrã cele douã-trei liniiornamentale la sfîrºit prin care se indi-vidualiza tatãl. Doar o datã îl face peprimul G din George cu o miºcarerepetatã de condei, care parcã întîiezitã, apoi se rãsuceºte. Ulterior, dupãce adoptã pseudonimul, e la fel desobru, iarãºi cu una sau douã excepþii,ca atunci cînd, pe manuscrisul„Serenadei Muncitorului“, începe bas-tonul lui B din rotocolul unui ºnur ºilungeºte pe ultimul a.

De obicei, pseudonimele au unregim diferit de cel al numelor de fami-lie. Pe cînd acestea constituie o rutinã,celelalte sînt ca niºte haine mai multsau mai puþin exotice, de lux sau deumilinþã, pe care, la o adicã, le poþischimba. Discreþia în declarareanumelui de familie (în afara celor„istorice“) dispare cînd e vorba depseudonim. Pentru a fi evidenþiat,impus, „credibilizat“, el trebuie sã aparãîntreg nu numai la tipar, ci ºi în semnã-turã. Bacovia s-a lipit definitiv de

pseudonimul ales, care va deveni com-plementar numelui de familie. De aciconvingerea arãtatã de poet în semnã-turi. Semnãturile lui sînt „nude“, de omsincer, deloc timid, cum ni-l recomandãalte manifestãri.

O iinniþiattivã

La o nouã rãsfoire a celor cîteva zecide numere din ziarul „Moldova“ (cãcicolecþie nu-i pot spune), aflate laArhive, am descoperit o informaþie pecare n-o observasem la rãsfoirile prece-dente. Scandalos e cã nu mi-a atrasatenþia, deºi figureazã chiar în titlu:„Casa scriitorului Bacovia va fi trecutãpe seama comunii Bacãu“! Textul eisunã interesant ºi ridicã multe întrebãri.ÎI transcriu:

„Un grup de cetãþeni ai oraºului nos-tru, cãlãuziþi de înaltul sentiment alpreþuirii elitelor noastre culturale ºiartistice, au luat iniþiativa ca sã intervinãpe lîngã oficialitãþi pentru a lua mãsuride expropriere a casei de pe str.Regina Maria unde a locuit poetulBacovia.

Aceastã iniþiativã a gãsit o largãînþelegere la primarul oraºului nostru, d.prof. Toma Mihãilescu. D-sa a promiscã va face totul ce-i stã în putinþã caacea casã, unde marele Bacovia ºi-ascris multe din nemuritoarele lui poezii,sã devinã patrimoniul oraºului Bacãu“(„Moldova“, 5, nr. 259, 30 august 1943,p. 4).

Dupã ani de uitare, vorbe ca „mareleBacovia“ ºi „nemuritoarele lui poezii“mirã, cãci echivaleazã cu o schimbaresemnificativã de atitudine, ºi – cumziceam – determinã sã te întrebi ceanume ºi cine le-a inspirat. Cum aapãrut, tocmai acum, printre localnici„înaltul sentiment al preþuirii elitelornoastre culturale“? ªi, din cine era for-mat „grupul de cetãþeni“ de la care aemanat aceastã iniþiativã?

N-am rãspunsuri categorice, pot for-mula însã cîteva ipoteze.

Din septembrie 1932, fosta casã a(mamei) poetului aparþinea lui BercuRozemberg. Acesta probabil încãlocuia în ea. Zic probabil pentru cã nu-icunosc miºcãrile de dupã începerearãzboiului. Evreu fiind, situaþia sa erauna nesigurã. Din 1942, evreii sînt con-cediaþi masiv din întreprinderi, suspec-taþi de acte de „speculã ilicitã ºi sabotajeconomic“, interziºi sã aparã pe stradãînainte de ora 10, ca sã nu „provoaceperturbaþiuni pe piaþã în dauna popu-laþiei creºtine“, obligaþi sã prestezemunci în folosul obºtesc. Era uºor sãajungi „contravenient“, mai ales cã segãseau destui turnãtori chiar printremembrii etniei, presat sã restitui ºi ce aicumpãrat legal! Ideea de „expropiere“putea veni deci de la politica de„românizare“...

Cît priveºte aprecierile adjectivale,elogioase la adresa lui Bacovia, ele potfi explicate prin prezenþa în Bacãu, înanii anteriori ºi în momentul respectiv, aunor admiratori ai poetului, sosiþi cateteriºti (la ªcoala de Ofiþeri) ori ca retu-giaþi ardeleni. Surprinzãtor doar pentrucineva neatent la context, climatul cul-tural e aci, acum, mult mai substanþialdecît în perioada de dinainte deînceperea rãzboiului. Au loc „mari ºezã-tori literare“, la care participã numereprezentative, conferinþe (susþinute deintelectuali eminenþi sau de oamenipolitici), spectacole ale unor trupe curepertoriu de turneu. Pe scurt spus, oanimaþie necesarã pentru moralul tutu-ror. Curioºi de existenþa lui Bacovia,„strãinii“ îi determinã pe bãcãuani sã ºi-lrevendice într-un fel cum n-o maifãcuserã. Apropo de „strãini“, de arde-leni, reamintesc cã Vasile Netea s-adus (mãrturiseºte în primele rînduri dinpreambul) sã-l intervieveze pe poet lastãruinþele lui Petru Hossu de la Sibiu.De altminteri, cred cã acest interviu,apãrut la 6 iunie 1943, urmat de„ecouri“, a dat un impuls decisiv iniþia-tivei „grupului de cetãþeni“ citatã maisus.

Intervenþia lor (de care, lucru ciudat,Agatha nu aminteºte în Viaþa poetului)n-a reuºit. Bercu Rozemberg a pãstratcasa pînã în 1946, cînd o va vinde Itteiºi lui Ithoc Oceacovschi, care, la rîndullor, dupã numai un an, o vor revindesoþilor Rebeca ºi Carol Abramovici (v.Eugenia Mãrioara Mihalcea, „Casa cusecrete a poetului“, în „Vitraliu“, 15, nr.5-6, septembrie 2006, p. 41).

Colaborrattorrla nnummãrrul ffesttival „„Bacãului““

Un numãr, din pãcate, intruvabil. N-afost semnalat nici în Biobiliografia luiLiviu Chiscop, nici în „Addenda“ ataºatãde Mircea Coloºenco la BiobibliografiaMarianei Donea. ªi n-a fost vãzut deGheorghe Pãtrar, care îl menþioneazãtotuºi în fiºa despre „Bacãul“ dinPublicaþii periodice bãcãuane 1867-1957. El a fost anunþat (în chenar dinbare întrerupte de conuri de brad) înnumãrul 1925, din 31 octombrie 1942,p. 2, al cotidianului:

„Duminicã 1 noiembrie 1942 aparenumãrul festiv al ziarului /«Bacãul»/ cuocazia împlinirei a trei ani de apariþiezilnicã /8 pagini mari/ în care semneazãarticole, poezii, eseuri, schiþe, epi-grame, cronici diferite, humor etc. dnii:Dr. N. Lupu, prof. universitar Ion V.Gruia, Georgeta Mircea Cancicov, Al.T.Stamatiad, Scarlat Preajbã, G. Bacovia(subl. m.), Al. Lascarov Moldovanu, I.U.Soricu, Virgil Carianopol, Ion Luca,Prinþul Al. Bibescu, Virgil Cristescu,Petre Bellu, I.I. Stoican, AmaliaCiocîrlan de Ferenczi, Emanoil Florens,Iancu Mihãilescu, Mircea Ovidiu Savu,Alexandru ªendrea, Ion SofiaManolescu, D. Alistar, Sandu Russu,Alexandru Tiron, Pompiliu Peneuº,G.D. Apostol, Al. Negurã, Viorel Alecu,Mihai Stoican, Ovidiu Buzeanu, DorianGrozdan, Frasin-Negreºti, M. Strugariu,etc., etc. Acest excepþional numãr va fiun triumf al tehnicei ziaristice ºi se vavinde cu 5 lei exemplarul“.

Ce poezie sau poezii a dat Bacovia?Noi sau reproduceri?

Constantin CÃLIN

Detalii

ateneu

mai 201318

„Titus“ este adaptarea din 1999 a piesei deteatru „Titus Andronicus“ de WilliamShakespeare. Spre deosebire de adaptãrileobiºnuite, care prezintã acþiunea filmului într-operioadã istoricã bine determinatã, „Titus“ com-binã elementele ce þin de trecut cu cele ale soci-etãþii contemporane, cu scopul de a prezentamoartea, rãzbunarea ºi violenþa ca teme univer-sale, nedeterminate din punct de vedere istoric.

Începutul filmului este interesant. RegizoareaJulie Taymor opteazã sã prezinte un copil dinsecolul al XX-lea, în timp ce se joacã înbucãtãrie. Jocurile acestuia sunt violente,implicând o serie de soldaþi de jucãrie ºi mân-carea de pe masã, ca un efect al violenþei dinmass-media la care acesta este expus. Joculºocant al copilului culmineazã cu explozia uneibombe, care îl transpune într-o variantã ficþio-nalã a Romei antice, unde sunt introduse per-sonajele principale ale piesei shakespeariene.Din acel moment, copilul devine reprezentantulprivitorilor, fiind martorul evenimentelor impor-tante din film ºi, în acelaºi timp, inducând pu-blicului reacþile potrivite pentru fiecare întâm-plare.

Acþiunea principalã a piesei (ºi filmului) estebine-cunoscutã. Titus Andronicus (AnthonyHopkins) se întoarce victorios dintr-un rãzboi cugoþii, aducând-o prizonierã pe regina lor,Tamora (Jessica Lange), împreunã cu fiii sãi, ºipe Aaron, iubitul maur al acesteia. Pentru arãzbuna moartea fiilor pe care i-a pierdut înrãzboi, Titus îl sacrificã pe fiul cel mare alTamorei, în ciuda rugãminþilor acesteia de a-lcruþa. Decizia lui Titus va constitui motivul prin-cipal pentru care Tamora îºi construieºte unplan de rãzbunare.

În acelaºi timp, împãratul Romei moare, iarfiii sãi, Bassianus (James Frain) ºi Saturninus(Alan Cumming) îºi încep campaniile pentru a fialeºi ca succesori. Campaniile electorale aleacestora sunt prezentate de cãtre regizoareîntr-un mod foarte interesant, abandonândrepede cadrul ºi costumele specifice Romeiantice. Astfel, Bassianus se plimbã într-omaºinã albã în timp ce recitã discursuriasemãnãtoare celor ale Uniunii Europene, iarSaturninus îºi desfãºoarã campania într-un stilce aminteºte de Benito Mussolini. Aceastãalegere a regizoarei aduce în atenþia privitorilorfaptul cã istoria urmeazã anumite tipare, cãluptele pentru putere nu sunt condiþionate deanumite perioade istorice.

În ciuda campaniilor insistente ale celor doifraþi, cetãþenii îl aleg pe Titus Andronicus caîmpãrat. Acesta refuzã în favoarea luiSaturninus, fratele cel mare, care decide sã seînsoare cu Lavinia (Laura Fraser), fiica lui Titusºi logodnica lui Bassianus. Lavinia ºi Bassianusrefuzã propunerea ºi se hotãrãsc sã fugã ºi sãse cãsãtoreasca în secret. Gestul lor este vãzutde cãtre noul împãrat ca o trãdare, determinân-du-l pe acesta sã se cãsãtoreascã cu Tamora.Noua schimbare de rang a Tamorei îi permitesã se rãzbune pe Titus pentru moartea fiuluisãu. În urma rãzbunãrii Tamarei, Titus, la rândulsãu, pune la cale un plan pentru a o pedepsi.

Filmul este extrem de violent, incluzândnumeroase situaþii în care anumite personajesunt ucise sau le sunt tãiate anumite pãrþi alecorpului. Deºi majoritatea privitorilor asociazãaceste practici cu barbarismul sau cu locuri izo-

late de lumea occidentalã, regizoarea sublini-azã faptul cã acþiunea se petrece în Roma, unleagãn al civilizaþiei, care se presupune a fi maipresus de acest tip de violenþã. Aceste acte decruzime (sacrificii, mutilãri, omoruri ºi violuri)sunt deseori asociate cu perioade din trecutulîndepãrtat, însã filmul subliniazã prezenþa aces-tora în toate locurile ºi perioadele istorice.

Costumele folosite în film sunt foarte suges-tive. Saturninus este deseori îmbrãcat în piele ºimachiat strident, simbolizând modul haotic încare acesta îºi conduce imperiul. Tamora ºi fiiisãi adoptã un stil similar, iar curtea imperialã ºiocupanþii acesteia sunt prezentaþi conformanilor ’20, dansând charleston, pentru a ilustraatât excesul din acea perioadã, cât ºi pe celspecific domniei lui Saturninus. Haosul esteprezentat ºi prin alegerea muzicii heavy metal înscenele în care apar fiii Tamorei, care îºi vordedica o mare parte din timp ajutând-o peaceasta sã se rãzbune pe Titus Andronicus ºipe familia acestuia.

Familia lui Titus Andronicus adoptã, la rândulsãu, o serie de costume interesante. Titus ºi fiiisãi sunt îmbrãcaþi în costume militare/revo-luþionare din diferite perioade istorice (secolul alXX-lea ºi Roma anticã), simbolizând lupta aces-tora împotriva Tamorei ºi, mai târziu, împotrivaregimului lui Saturninus. Lavinia este îmbrãcatãasemenea unei vestale, iar fratele lui TitusAndronicus este deseori costumat formal, sim-plu, cu cravatã, pentru a evidenþia rolul acestu-ia ca o figurã a diplomaþiei.

Deºi este un film complex ºi violent, cu unnumãr imens de referinþe ºi de simboluri, „Titus“poate fi urmãrit ºi de cãtre persoanele care nusunt familiarizate cu opera lui Shakespeare saucu istoria universalã. În ciuda faptului cã, laprima vedere, filmul ar putea pãrea intimidant, elare meritul incontestabil al unui pertinent studiual violenþei, rãzbunãrii ºi al luptei pentru putere.De asemenea, nu lipsesc momentele de come-die neagrã, care reamintesc publicului faptul cãaceste personaje sunt fictive, deºi temele pecare le abordeazã filmul fac parte din sfera rea-litãþii.

Antonia GÎRMACEA

„... Carol era un omfoarte complex, nu doarun playboy vulgar, ºidomnia lui a avutdeopotrivã o laturã pozi-tivã ºi una negativã.Scopul acestei cãrþi este,în esenþã, de a încerca sã-idea lui Carol locul pecare-l meritã cu adevãratîn istorie“

Paul DD. QQUINLAN

Indiscutabil, Carol al II-learãmâne una dintre cele maicontroversate personalitãþi aleistoriei româneºti moderne.Într-adevãr, dacã am face unbilanþ al duratei domniilorregilor români am constata cã,întemeietorul dinastiei deHohenzollern – Sigmaringen,Carol I, a avut domnia cea mailungã, întâi ca Principe, apoica Rege (48 de ani), urmat denepotul sãu Ferdinand (13ani), Carol al II-lea un deceniu,în fine, Mihai I, tot un deceniudintre care trei ani sub tutelaunei regenþe. Cartea pe caredorim sã o prezentãm înaceastã recenzie este datoratãunui istoric american*, dupã cepe piaþa cãrþii au apãrut în aniidin urmã alte douã monografiiconsacrate acestui rege, scrisede Gheorghe I. Bodea ºi LillyMarcou, între aceste treimonografii existã diferenþe deinformaþie, încât ele pot fi con-sultate în mod separat. Însã,pentru a-l cunoaºte în profun-zime ca om, politician, în sfâr-ºit, rege, despre Carol al II-leaeste necesar sã fie citite me-moriile, notele, însemnãrile zil-nice, scrisorile, jurnalele tutu-ror contemporanilor sãi, inclu-siv propriile sale însemnãri, curiscul de a nu-l cuprinde întrutotul ca personalitate. Ce sareîn ochi, de la bun început, esteslãbiciunea lui Carol pentrufemei, regretabilã, având învedere cã monarhul era înzes-trat din punct de vedere inte-lectual, era poliglot, pasionatfilatelist (avea a treia colecþiede timbre din lume), de artã, detehnicã, de automobile, îiplãceau sporturile de iarnã etc.Iatã de ce, se pare, cã nu s-aspus ultimul cuvânt privitor laviaþa ºi domnia lui Carol II,încât monografia lui Paul D.Quinlan cade în cultura ro-mânã la momentul potrivit, deºia trecut, în genere, neobser-vatã. Cartea dispune de o bi-bliografie consistentã, iar însubsolul paginilor ne suntoferite din belºug informaþii su-plimentare, trimiteri la jurnale,memorii, misive ale unor con-temporani, inclusiv ale RegineiMaria ºi ale Regelui Ferdinand.Acuzat ca fiind cel mai coruptsuveran al Europei secolului alXX-lea, Carol II îºi gãseºte unapãrãtor dezinteresat în per-soana istoricului americanPaul D. Quinlan: „Însã, în ciudatuturor criticilor aduse lui Carol,ca sã fim drepþi cu el, ar trebuisã-i cercetãm viaþa, în contex-tul familiei din care provine, alþãrii ºi epocii istorice cãrora le-a aparþinut“ (p. 5). Deºi carteanumãrã numai ceva mai multde 300 de pagini, musteºte deinformaþii ºi interpretãri aleautorului, apoi, nu trebuie omisfaptul cã lui Carol II i-a fost datsã trãiascã într-o epocã demare efervescenþã politicã,

Europa trecând prin mari pre-faceri: prãbuºirea unor imperii,apariþia fascismului, comunis-mului, nazismului ºi legionaris-mului, însã pentru Româniaepoca a fost beneficã, consti-tuindu-se, când nu se mai spe-ra, România Mare prin alipireaTransilvaniei, Bucovinei ºiBasarabiei, chiar dacã înnefastul an 1940 o parte dinTransilvania este cedatã prindiktat, iar Basarabia ºiBucovina sunt luate prin ulti-matum. De aceea, din bogatainformaþie ºi interpretare a ma-terialului, vom selecta numaicâteva aspecte semnificativedin existenþa lui Carol al II-lea,neputând reproduce in extensomulte citate elocvente. Ce estemeritoriu e faptul cã Paul D.Quinlan selecteazã din noianulde informaþii date esenþialedespre Carol ºi membrii fami-liei regale, despre politicieni,surprinde pertinent atmosferaepocii, miºcãrile ideologice,politice ºi sociale, chiar ºi crizaeconomicã ce a zguduit timpde câþiva ani întreaga lume ci-vilizatã. Aºadar, Carol II s-anãscut spre sfârºitul unei epocisplendide – la belle époque –,la 15 octombrie 1893, ca fiu alPrincipelui Ferdinand ºi alMariei de Edinburgh (Missy),nepoatã a reginei Victoria.Când s-a mãritat cu Ferdinand,Maria (ca, odinioarã, Filip deFlandra), despre România nuºtia „tocmai bine unde segãseºte pe hartã“ (p. 12). Demic, Carol este rãsfãþat, iubitde toatã lumea, avea ointeligenþã peste medie, uºu-rinþã în înþelegerea lucrurilor ºia limbilor strãine. Însã, spredisperarea Mariei, viaþa de laCurtea Hohenzollernilor româniera monotonã, searbãdã ºiplictisitoare. Carol I controla cuseveritate, dupã modelul ger-man, viaþa tânãrului cuplu careurma sã-i succeadã la tron.Desele conflicte între Missy ºiCarol I s-au rãsfrânt asupraeducaþiei prinþului Carol. Dupãdouã guvernante (Miss Winterºi Miss Ffoliet), Carol l-a avutca perceptor pe ArnoldMohrlen, apoi Carol este trimisla ºcolile militare din Iaºi ºiPotsdam, iar în martie 1914împreunã cu pãrinþii se duce înRusia s-o cunoascã pe mareaducesã Olga Nikolaevna, fiicalui Nicolae al II-lea. Þarul cufamilia reîntoarce vizita în iunie1914, apoi, izbucneºte PrimulRãzboi Mondial în urma cãruiafamilia imperialã rusã este de-cimatã la Ekaterinburg. Disen-siunile din sânul familiei regaleau ieºit pregnant în evidenþã:Carol I era de partea PuterilorCentrale, Missy de parteaAntantei. Inevitabilul se pro-duce: Carol I se stinge în toam-na lui 1914, urmat de Elisabeta(1916). Dupã doi ani de neu-tralitate, România intrã înrãzboi de partea Antantei, darcurând capitala þãrii este ocu-patã de trupele germane (înAmintiri, 1, 1976 a luiConstantin C. Giurescu existãfotografii cu feldmareºalul ger-man Mackensen, 1849 – 1945,care ocupase Bucureºtii), rege-le, guvernul, oficialitãþile s-auretras la Iaºi. Dupã o nouãcãlãtorie în Rusia (ianuarie

Cinema

Titus sau despre violenþã

1917), când l-a însoþit peBrãtianu, Carol începe sã aibãpropriile opinii politice, devineostil liberalilor pe care-i consi-dera vinovaþi de dezastrul þãrii,iar haosul din Rusia, propa-ganda bolºevicã se infiltrau înRomânia, descoperindu-se maimulte tentative de asasinare afamiliei regale române. În 1918începe povestea de dragostecu Ioana Maria Lambrino (Zizi,nãscutã în 1898, la Roman,cunoscutã de Carol în vara lui1913), cei doi fug la 2 septem-brie 1918 la Odessa unde secãsãtoresc pe 13 septembriela Catedrala ortodoxã rusãPakrovska. Într-o scrisoarecãtre Ferdinand, prinþul Carolscria cã era „profund dezgustatºi descurajat de cele ce se pe-treceau în þarã ºi pentru cã eraincapabil sã-ºi îndeplineascãdatoria ca soldat“ (pp. 62 – 63).Fuga lui Carol, de fapt, dez-ertarea, complica lucrurile,Marghiloman socotindu-lnedemn de a fi moºtenitor altronului, în fine, cãsãtoria esteanulatã, dar la 8 ianuarie 1920Zizi l-a nãscut pe Carol Mircearecunoscut de prinþul Carol cafiind fiul sãu. Pentru a-l dis-trage pe Carol din stareaneplãcutã este trimis într-ocãlãtorie în jurul lumii, iar „înlocul unui Don Juan petrecãreþ,a cãrui viaþã se presupunea cãgraviteazã în jurul «vinului,femeilor ºi orgiilor», reporteriiau descoperit – poate spreuimirea lor – un tânãr turistinteligent, vioi, cu tot soiul decuriozitãþi intelectuale, înzes-trat cu o personalitate atrãgã-toare ºi mult ºarm“ (p. 77). Înceea ce o priveºte pe Zizi, ea afost recompensatã ºi s-a sta-bilit în Franþa, întâi la Paris,apoi, pe Riviera Francezã. ÎnElveþia, Carol o întâlneºte peprinþesa Elena (Sitta) aGreciei, a cãrei mamã, Sofia,era sorã cu Wilhelm II. A urmatmariajul lui Carol cu Elena: „LuiCarol îi plãcea Elena, dar numai era aceeaºi pasiune fre-neticã, arzãtoare care îlstãpânise cu totul în cazul luiZizi ºi, mai târziu, al EleneiLupescu“ (p. 90). În acel an,1921, au avut loc douã nunþi: aElisabetei cu George al Greciei(27 februarie, la Bucureºti) ºi aElenei cu Carol (10 martie, laAtena): „«Firea curioasã a luiCarol ºi agerimea minþii lui» aatras atenþia localnicilor“ (p.91). Din þarã i s-au fãcut aces-tui cuplu multe daruri de preþ.La 25 octombrie 1921 s-a nãs-cut Mihai. A urmat nunta luiMignon cu Alexandru alIugoslaviei (asasinat în 1934,în Franþa, de teroriºtii croaþi),încoronarea lui Ferdinand ºi aMariei la Alba-Iulia (15octombrie 1922), iar prinþul

Carol era îndepãrtat de la pro-blemele guvernãrii, mai multera „preocupat de dezvoltareaculturalã a þãrii“ (p. 96).Moartea regelui Constantin alGreciei, sosirea familiei Eleneiîn România, preferinþa Eleneipentru greci au contribuit larãcirea relaþiei dintre Carol ºiElena. În martie 1925, Carol acunoscut-o pe Elena Lupescu,femeie fatalã, de care Carol nus-a mai despãrþit. ElenaLupescu (nãscutã la 2 septem-brie 1899 la Iaºi) avusese pânãatunci o viaþã aventuroasã,cunoscutã prin cazinouri, iar înanii rãzboiului fusese mãritatãcu locotenentul Tâmpeanu, decare s-a despãrþit în 1920. Deºiau urmat câþiva ani dificili,Elena Lupescu ºtia ce doreade la viaþã: „faimã, bani ºi pu-tere... Era tipul de femeieîndrãzneaþã, plinã de încre-dere în sine, dominatoare (caregina Maria), pe care prinþulmoºtenitor Carol a gãsit-oirezistibilã, ca ºi pe Zizi“ (p.101). Femeie versatã, ElenaLupescu „A priceput curând cãsub faþada virilitãþii sale prin-ciare Carol era cumplit de vul-nerabil: un bãiat slab,nehotãrât, imatur, care aveanevoie – chiar mai mult decâtde sex – sã fie consolat, recon-fortat, alintat ºi copleºit cuafecþiune“ (p. 103). În noiem-brie 1925, profitând de decesulmãtuºei Alexandra din Anglia,Carol, în înþelegere cu ElenaLupescu, române în strãinã-tate. Se opreºte întâi la Paris,apoi, la Milano, Veneþia, deunde îi scrie lui Ferdinand cãrenunþã la tron, încât hotãrâreasa bulverseazã pentru a douaoarã familia regalã, guvernul,þara. Influenþat de Brãtianu ºi

ªtirbey, Ferdinand a convocatConsiliul de Coroanã ºi i-aspus lui Iorga: „Þara ºi dinastiasunt conduse de o clicã derãufãcãtori“ (p. 112). Guvernulacceptã renunþarea lui Carol,iar Mihai devine noul moºteni-tor al tronului. Încercãrile derevenire a lui Carol fuseserãblocate de Brãtianu („regeleneîncoronat al þãrii“) ºiAverescu. Moartea luiFerdinand (20 iulie 1927) a fosturmatã de a lui Brãtianu, Mihaieste proclamat rege ºi urma sãdomneascã sub regenþã. Sefãceau demersuri pentru re-venirea lui Carol, lucru întâm-plat pe 5 iunie 1930, când labordul unui avion Carolsoseºte în þarã, bucurându-sede o primire cãlduroasã, esteproclamat rege ºi se pãrea cãîºi va relua viaþa alãturi deElena, însã, curând este adusãîn secret în þarã Elena Lupescu(Duduia, cum mai era numitã,personaj controversat, citându-se în acest sens, prinþesaBibescu ºi prinþul MichelSturdza: „Cea mai marepacoste pe care a cunoscut-ovreodatã þara noastrã“, p. 177,nota 81). La mijlocul deceniuluirespectiv, Carol II afirmase cãnu putea trãi fãrã ea, nu aînºelat-o, dar „Nu se poate afir-ma acelaºi lucru despre aman-ta sa“ (p. 209). Prin moartea luiVintilã Brãtianu (22 decembrie1930), ultimul duºman alRegelui dispare, dar pentruCarol începe un deceniu dificil,atât pe plan intern, cât ºi inter-naþional. În plus, Carol avearelaþii proaste cu mama sa, cuNicolae, cu Ileana („Intrigantacea mai josnicã din familie“, p.173). Numai cu Elisabeta seafla în relaþii normale, iar din

cauza legãturii sale pãtimaºecu Elena Lupescu, Carol ºi-apierdut mult din popularitate,fiind agreat, în special, de ceeace s-a numit „camarila regalã“.Relaþiile cu fosta soþie, Elena,erau neplãcute: „Cu toate cã înochii istoricilor Carol a fostîntotdeauna personajul negativdin aceastã dramã, pentru ceidin anturajul sãu Elena era ceavinovatã ºi lipsitã de inimã“ (p.181). Probleme grave i-a creatlui Carol fratele Nicolae însuratcu Ioana Dumitrescu – Tohani(Doletti), încât în epocã se vor-bea despre „dinastia de scan-dal“ (p. 185). Venirea lui IonDuca în fruntea guvernuluispre sfârºitul lui 1933, a dus lamãsuri extreme contra Legi-unii, încât în seara zilei de 29decembrie 1933 pe peronulgãrii din Sinaia, Duca esteasasinat de cãtre Nicadori. Sefac speculaþii în jurul acesteicrime, Carol acceptând-o ca sãuºureze ascensiunea luiTãtãrãscu în fruntea guvernu-lui? În 1936, legionarii comit onouã crimã odioasã: Stelescueste asasinat în spital deDecemviri. Ascensiunea luiErnest Urdãreanu în detrimen-tul lui Puiu Dumitrescu, des-coperirea unui complot de rãs-turnare a lui Carol II, în 1934,nemulþumirea armatei sporescgrijile suveranului. Semnificative faptul cã regele era preocu-pat îndeaproape de modern-izarea capitalei (Bucureºti eracel mai cosmopolit oraº dinBalcani, Micul Paris) ºi reno-varea palatului. În iulie 1933,Carol II convocase o conferinþãde trei zile, care sã stabileascãconstruirea unei noi Uni-versitãþi la Bucureºti. Interesatde educaþia lui Mihai, Carol II aînfiinþat o ºcoalã specialã,unde fiul sãu învãþa alãturi dealþi 12 elevi aparþinânddiferitelor categorii sociale dindiverse zone ale þãrii, însã „Înciuda eforturilor lui Carol, Mihairãmânea un elev mediocru“ (p.285). Reînvierea Legiunii decãtre Codreanu în 1936 subdenumirea „Totul pentru Þarã“a dus la formarea de echipecare sã-i pedepseascã petrãdãtori. În ianuarie 1937,Moþa ºi Marin mor în Spania.Sunt aduºi cu trenul în þarã, laBerlin „mai multe detaºamenteSA ºi SS le-au dat onorul înfaþa unei mari mulþimi deoameni“ (p. 233), cu observaþiacã SA-ul fusese decapitat decãtre Hitler încã din 1934. Nuau lipsit necazurile provocatede asasinarea regeluiAlexandru al Iugoslaviei(1934), moartea lui George Val Angliei (1936), regina Maria(1938), apoi, promulgarea uneinoi Constituþii (1938), instau-rarea Dictaturii regale, desfi-inþarea partidelor politice aucomplicat viaþa politicã, ares-tarea ºi condamnarea luiCodreanu urmate de arestareaa mii de legionari, mãsuriagreate în Occident, dar neac-ceptate la Berlin ºi Roma. Totmai conºtient de iminenþa unuirãzboi european, Carol IIviziteazã în 1938, Anglia,Belgia, Franþa, Germania(unde s-a întâlnit cu Hitler ºiGöring), iar pe 29 noiembrie1938 revenise în þarã. Acum,

Codreanu, Nicadori, Decemvirisunt asasinaþi pe drumul de laRâmnicu Sãrat la Jilava, deºiBuhman „refuza sã creadã cãRegele ar fi consimþit lauciderea lui Codreanu“ (p.272), ºtiindu-l „un om milos ºiplin de compasiune“, dis-plãcându-i violenþa. HoriaSima (lipsit de „integritatea ºiviziunea lui Codreanu“, individ„de mâna a doua“, p. 271) apreluat conducerea Legiuniidezlãnþuind o prigoanã contraevreilor. În fine, la 20 aprilie1939 s-au aniversat cu marefast cei 100 de ani de la naºte-rea lui Carol I, iar la 9 mai s-adezvelit statuia ecvestrã a luiCarol I executatã deMestrovici. Tot în 1939 la 1septembrie, Germania inva-deazã Polonia, iar la 17 sep-tembrie Uniunea Sovieticãface acelaºi lucru. Asasinarealui Armand Cãlinescu (21 sep-tembrie 1939) a dezlãnþuit oprigoanã cumplitã contralegionarilor în întreaga þarã.Cãderea Franþei (1940) a fosturmatã de ultimatumul sovietic,încât pe 3 iulie 1940 s-a institu-it starea de doliu naþional pen-tru pierderea Basarabiei ºi aBucovinei de Nord, Diktatul dela Viena, în sfârºit, România afost nevoitã sã retrocedezeBulgariei sudul Dobrogei.Aceste pierderi teritoriale auafectat naþiunea românã, CarolII fiind socotit vinovat de aces-te rapturi teritoriale, dar la oexaminare atentã a situaþiei neîntrebãm ce se putea face într-oEuropã împãrþitã între Hitler ºiStalin, iar Occidentul nea-cordându-ne nici o garanþie deajutor? Adus la conducereaguvernului, generalul IonAntonescu îi pune regeluiCarol II condiþii, apoi, îi cere sãabdice, abdicare semnatã îndimineaþa zilei de 6 septembrie1940. A urmat plecarea preci-pitatã din þarã, urmãrirea decãtre legionari, sosirea înSpania, Portugalia, Bermude,Cuba, Mexic (aici cocheteazãcu ruºii în ideea revenirii petron), Rio de Janeiro, de undeva reveni în Portugalia. Înaintede a se întoarce în Europa,Carol s-a cãsãtorit cu ElenaLupescu pe 3 iulie 1947.Stabiliþi în Portugalia, Carol acumpãrat la Estoril o vilã undese stinge în Vinerea Mare, 3aprilie 1953. La înmor-mântarea lui Carol II venisenumai Nicolae. Ceilalþi membriai familiei au fost absenþi subdiferite pretexte. ElenaLupescu a mai trãit 24 de ani.Evident, acestei cãrþi îi lipseºteun capitol final, o concluzieasupra celor zece ani de dom-nie a lui Carol II, eventual unIndice de nume.

______________* PAUL D. QUINLAN,

REGELE PLAYBOYCAROL AL II-LEA ALROMÂNIEI. Traducere dinenglezã de MONA ANTO-HI, Editura HUMANITAS,2008, 353 p., 36 lei.

comentarii

mai 2013 19

Ionel SAVITESCU

Regele playboy

•• BBiiaannccaa RRoottaarruu

lecturi

mai 201320

Am þinut cu tot dinadinsul sãscriu despre ultima antologiede versuri semnatã NicolaeMihai. E drept, paradoxal, pen-tru ceva timp, chiar relaþia deprietenie a stat pieziº în faþaacestei hotãrâri. Spun astapentru cã mai de fiecare datãcând îmi propun sã scriudespre o carte bunã, ceaparþine unui cunoscut, mãsimt inconfortabil. Evident,scopul rãmâne acelaºi, legatde o raportare obiectivã larealitãþile cãrþii în discuþie; daruneori, transpare o hipercorec-titudine a judecãþilor de valoare– niºte mecanisme ori instru-mente care sec au menirea dea-ºi orienta cititorul – toateacestea în detrimentul autoru-lui a cãrui umanitate se pierdeîn faþa (in)deciziilor critice. Ammai scris despre Nicolae Mihai,probabil voi mai scrie. ªi astapentru cã poezia sa pare sãrãmânã pânã cãtre ultimelemomente o poezie unitarã,care nu cautã sã demonstrezeceva, ci întreþese o lume de undiafan ce mie personal îmireaminteºte de rezervaþia deîngeri a lui Emil Brumaru. E olume tihnitã, o lume patriarhalãce pleacã ºi revine dinspre/înspre realitãþi cereºti – o lumebãtutã-n icusari.

Apreciam cu altã ocazie cãNicolae Mihai nu aparþine vre-unui „ism“ claustrant; mai de-grabã esenþa sa þine de totceea ce e firesc dar greu sesi-zabil pentru cei care nu auvocaþia detaliului. Versul sãunuanþeazã cãtre infinitezimaldouã-trei stãri definitorii pentruexilul pe care ni-l propune.Nostalgia îmbracã diferiteaccepte ºi conduce lecturacãtre puncte terminus: braþelepãrinteºti ale Dumnezeului(de) regãsit, locurile copilãriei,îmbraþiºarea femeii iubite.Peste toate, viziune uºor pan-teistã, natura pare a fi singurace are forþa de a pãstra acel„bulgãre de foc“ care sã facãlegatura cu Absolutul. Poezia

lui Nicolae Mihai nu aca-pareazã substantive-temã,generalizante, ci þinteºte sãarate acele elemente alesacrului cu funcþia de a dasens vieþii. Iar asta e posibiltocmai datoritã gesturilor ver-bale simple dar hotãrâte. Titluljoacã un mic renghi cititoruluineatent. Eul liric nu este nici pedeparte în voia sorþii ori con-damnat la sfârºitul creaþiei(epilog), ci treptat îºi conºtien-tizeazã propria-i condiþie.Astfel, precum într-un procesde inversare al polilor, exilulmetaforic presupus ºi de volu-mul de faþã continuã sã com-punã o stare de normal. Ariasemanticã a cuvântului estecomplexã deoarece îºi con-duce cititorul atât cãtre ideeade suprafaþã, loc, cât mai alescãtre lacustre spirituale. Astfel,poezia împrumutã din sono-ritãþile grave ale sonurilor bi-sericeºti care vestesc apro-pierea adevãrului. Interesanteste tocmai faptul cã, desi(auto)exilat/ condamnat laviaþã, formele lirice aleadresãrii reclamã în imediatprezenþa auditoriului. NicolaeMihai se confeseazã, sedestãinuie din acea nevoie depreþuire sincerã a celui ce i-afãcut imposibilã existenþa înefemer. Urmaº demn a luiThomas Morus, poetul delimi-teazã în manierã romanticãspaþiul utopiei prin recursul lamemorie, la „timpul contem-plat“.

Toate cele de mai sus suntde regãsit în antologia „epilog

sau din amneziile unui con-damnat la viaþã“, publicatã încolecþia Opera omnia de cãtreEditura Tipo Moldova, cãreianu i-am putea reproºa decât,eventual, lipsa unei corecturimai vigilente. Materia liricãpropune elementele uneibiografii: „Nici o îmbrãþiºarepentru braþele/ goale nici ovorbã a ochiului/ un þine depovarã ºi nu vindecã/ oricât debogat ai fi// ºi cum li se întâm-plã unora/ care fac din iubirejaf la drumul mare/ întreb: cândvom învãþa oare cã sufletu-i/mãnãstire fãrã de pereþi/ saupoate întâmplare de atins cumâna?“ („Biografie fãrãcuvinte“).

Poetul unei profetice mirãrivine în linia lui Blaga sã nereaminteascã de frumuseþealumii, de ivirea pentru încã odatã a zorilor/ ce se opun uneipostmodernitãþi schizoide.Adagio sau Elegie zãmislitã custrunele inimii rupte, Orficãsunt adevãrate arte poetice:„Cu semnul uitãrii pe frunte ºivinovat/ cã bea pe sãturatevederea dinspre stele/ el þeselunii unicorn când somn nu areºi scrie/ cu mâinile durerea dela dreapta înspre inimã/ suspinlângã suspin fãrã de pãcat/prin cartiere infestate cu negreºi obscene vorbe/ sau prin par-curi când ochiul ascuns/ ºi fãrãmartori sãrutã trandafirii peobraz/ doar el poetul vindecãîn hohote/ cu a plânsuluimãsurã veºnicia – profeticãmirare/ ce seamãnã la chipatât de mult cu mama/ carne

din cuvântul ei mãrturisit/ ca undescânt gãtit de sãrbãtoare“;„Vrei sã scrii poezie/ nimic maisimplu: încui/ bine uºa/ tragistorurile cauþi un loc/ aproapedeparte în care/ uitându-teatent/ în oglindã uiþi cine eºti/ ºiurli urli urli ºi deduci/ cã de fapturletul devine artã/ uitarea îºiface harakiri/ plânsul moareprin ºtrangulare/ întunericulprin înfometare/ tot aºa pânãsimþi cã te bate/ muza peumãr/ Încearcã“.

„Sufletul populat cu Julietece nu vor sã mai moarã“respirã-ntr-o atmosferã patri-arhalã – „Ai stele la îndemânã/bãtute-n icusari de aur furtuni/cu iscusinþã ascunse dupã gar-duri// un soare dat de-a dura/ridicã pe drum praful ºiscârþâie/ lumina în urma decãruþã// boboci de mãr/ înjoacã deschid pe ram ferestre/ºi-un sfincs în gura mare recitãdin Esenin“ („Aprilie“); trecutul,prezentul ori orizontul seautodefinesc în permanenþãfãcând apel la sentimentuliubirii, cel ce traverseazã de laun capãt la altul paginileantologiei: „De-aº fi pãstorulfrunziºului mirat/ de-un dangãtde umbrã mereu clãtinat/ De-aº fi al timpului neghiob stihar/sã te-nºel cu-un spin detrandafir amar/ De-aº fi mãcarun gând de-nchinãciune/ scosîn prag de zi sã te lumine/ doartrupul tãu de îngeriþã goalã/ l-aº sãruta petalã cu petalã“(„De-aº fi“). Sfârºitul sentimen-tului-fiinþã e lamã de cuþitîntors, lumea pierzându-ºi

cuvenita rânduialã: „Când vatrebui sã te uit bãtaia/ inimii vafi o menghinã cu fãlci/ ruºinosde blânde// va deveni logodni-ca unui suflet/ îmbãtrânit lavedere cu drumuri/ cãzute înrepaus// doar mugetul fierbinteal sângelui/ va muºca pânã laos aducerea aminte/ fãrã a-icunoaºte vreodatã preþul“(„Sfârºitul jocului“). În absenþaiubirii viaþa nu rãmâne decât oiluzie, o minciunã arãtatã cudegetul, strãbãtutã de „ace-leaºi drumuri proptite cubârne“, populatã de „oamenijefuiþi de zâmbete“. În faþaacestui remember nedorit estepermanentizatã figura tatãlui –iscând o poezie de mare încãr-cãturã emoþionalã. Tatãl estecel ce motiveazã întru totulsetea de viaþã a „lupului de pri-pas“ – „La frontiera celorpatruzeci de zile/ când sângeledevine pentru totdeauna/ oamãgitoare nevrednicã târâ-toare/ iese tata în faþa casei ºitace/ cât îl þin puterile în drep-tul unui trandafir/ ghiftuit defrumuseþe ºi veºnicii trecã-toare…“ („Veºnicie pierdutã“),„Se tânguie luna de frigrãvãºitã/ De sticlã e parcã gân-dul sihastru/ Pe deal seaºterne zãpada sonorã/ ªiochii presimt luminosul dezas-tru// Tata-i plecat la margini desat/ Acor de piane albastre sã-ngroape/ ªi zornãie luna sus-pine sub pleoape“ („Acord depiane albastre“), „Vin ploile lamarginea satului/ cu tãlãngiagãþate de gât/ tata iese lapoartã/ sã le-asculte cânteculprimenit...“ („Ploile“).

Lui Nicolae Mihai îi reuºeºteteribil de bine ºi poezia cuformã fixã. „Ochi ºi aripã“,„Stare de graþie“, „Ora 24“, „Undram de iubire“ sunt exemplelepe care le propun. Nefiinddeloc mimetice, referirile laBacovia amplificã tãria propri-ilor sentimente. Un singurpoem pare a avea tuºe(re)strict(iv) bacoviene: „S-auînmulþit o Doamne morþii înoraº/ în cimitir pãmântul delacrimi e bãtut/ ºi sângele nici-când în cei care-au rãmas/ n-afost sã fie parcã mai trist ºi maitãcut// S-au înmulþit o Doamnemorþii în oraº/ ºi stau cuminþi lagroapã sã ajungã/ dau îndãrãtpe-alei castanii pas cu pas/îndoliate florile n-au timp sãplângã“ („Plecãri definitive“).

Cartea reclamã reuºita princaracterul constant al perspec-tivei, cele câteva volume ce auanticipat apariþia acesteiantologii exersând continuuasupra senzitivului. ªi acum„substanþialitatea“ versuluieste completatã fericit cu oprefaþã de Petre Isachi ceaºeazã actul lecturii, trasândcaracteristicile poeziei luiNicoale Mihai. Volumul estetotodatã divizat în douã pãrþi cenu prea reuºesc însã sã fie dis-tincte - „Recviem pentru o clipãstingherã“, „Veºnicie cu cuþitulla gât“, urmate de o serie detreizeci ºi douã texte inedite,referinþe critice ºi o fiºã biobi-bliograficã. Personal, aºteptîncã un volum de sine stãtãtor!

Marius MANTA

Falsul epilog al unuicondamnat la fericire

Titlul celei de-a treia ediþii a ColocviuluiNaþional „Plurilingvism ºi interculturalitate“– „Discurs teatral, textualitatea discursuluiºi (mizan)scena cotidianului“ (26-27 apr.)– trimite fãrã echivoc la recent încheiatulan Caragiale. Departamentul de limba ºiliteratura românã ºi ºtiinþe ale comunicãriidin cadrul Facultãþii de Litere aUniversitãþii „Vasile Alecsandri“ din Bacãua iniþiat ºi derulat perfect un programdens, variat, atractiv. Comunicãrile în

plen, susþinute de ªtefan Cazimir(„Partidul Liber-Schimbist“), LuminiþaHoarþã-Cãrãuºu („Dezbaterea televizatãromâneascã actualã“) ºi ConstantinSchifirneþ („Profesionistul ºi omul devocaþie“) au provocat luãri de poziþieinteresante: „Undeva, Caragiale scriadespre noi, românii, cã suntem un neamnedospit. Nu credeþi cã e nevoie de undeceniu Caragiale, în locul unui an doar?“„Mã tem cã nici un deceniu nu e de ajuns,dacã în timpul acesta nu ºtim ce avem defãcut“ (ªt. Cazimir); „Atitudinea nu e înain-tea aptitudinii?“ „Da, nu pot fi departe. Înstudenþia mea, la Liceul Negruzzi din Iaºi,timp de un an fãceam practicã pedago-gicã, la care ne scãldam în note de 5 ºi 6.Prea s-a rupt, azi, ºcoala de realitate“ (C.Schifirneþ).

Lucrãrile pe secþiuni au avut, de aseme-nea, iz caragial(e)ologic (ValentinSilvestru – „Elemente de caragialeologie“,1979, în loc de caragialologie): „Teatru ºiinterculturalitate“, „Persona, personaj ºiidentitate discursivã“, „Discurs politic, dis-

curs publicistic, discurs publicitar“,„Teatralitate ºi scen(-)ariu didactic“,„Reprezentare lingvisticã ºi mobilitatecolectivã“. Universitari, profesori de liceu,cercetãtori, masteranzi, din þarã ºi dinRepublica Moldova, au propus temedemne de tot interesul. Cartea a fost ºi eaîn centrul atenþiei: Cristina Cîrtiþã-Buzoianu a prezentat volumul „Filosofieromâneascã în spaþiul public“, de C.Schifirneþ („Tritonic“, 2012), iar lucrãrileinvitaþilor aflate în Biblioteca Universitãþiiau primit autografe tardive, dar expresive.(„Un zâmbet ºi-o floare“, scrie ªt. Cazimir,desenând un chip radios pe pagina degardã a „Universului comic“ din 1967.)

Partenerii DLLRSC (coordonator gener-al, Nicoleta Popa) au fost din sfera culturiiºi filologiei; Teatrul Municipal „Bacovia“,Centrul Internaþional de Culturã ºi Arte„George Apostu“, Revista „Ateneu“,Societatea Cultural-ªtiinþificã „VasileAlecsandri“ Bacãu, S.S.F. - filiala Bacãu.

Ioan DÃNILÃ

Eveniment

Reflexe ccaragial(e)ologice

mai 2013 21

ateneu

E un mare privilegiu sã te considerifiu al mai multor patrii: cea a genezeitale, cea a afectivitãþii sau cea în care aivãzut lumina zilei. Acolo unde aicopilãrit ºi ai gustat primii fiori ai fru-museþii sau nefrumuseþii vieþii (copil înlagãr, deportarea la cinci ani, librãriabunicului, rãsfãþul copilãresc, „basmul“comunist, sfioºenie adolescentinã,viaþa de adult în comunism, iubireapentru o shiksa, „înrãdãcinarea în limbaromânã...“ º.a.). E o mare ºansã sãpãºeºti, cu egalã mãsurã, prin locurilecare þi-au fost cândva dragi sau pe carele venerezi, prin spaþiul unde odihnescîntru eternitate pãrinþii, rudele, prieteniide-o viaþã. Aºa se contureazã aminti-rile, aºa-nfloresc emoþiile, precumdescoperim în motto-ul unui poem-carte: „Voi che vivete sicuri/ Nellevostre tiepide case,/ voi che provatetornando a sera/ il cibo caldo e visiamici...“

Vorbind pietrei este un poem cât ocarte. Un poem-liant întru statornicie,reluat în mai multe limbi: „Speaking tothe Stone „- „Rede an den Stein“ -„Hablandole a la piedra“ - „Mluvim skamenem“ – „A köhöz beszélek“ – „Dokamienia“ - „Att tala till stenen“ - „Parlera la pierre“ - „Parlando alla pietra“. Unvolum elegant ºi sobru, un text însoþitde sugestive schiþe, semnate de TudorJebeleanu. Un poem emblematic pen-tru un om care se simte dator faþã desemenii sãi. Un poem conceput deNorman Manea în 2005, dar care sedoreºte a aminti viitorimii de trãirile unuifiu rãtãcitor, oaspete de seamã laTârgul de carte de la Ierusalim (2003).„Voi cei care locuiþi în liniºtea eter-nitãþii,/aici, pe dealul de piatrã...“, înspaþiul încãrcat de istoria zbuciumatã,unde altarul religios, Marele Templu, azãdãrnicit atâtea visuri ale atâtor gene-raþii de evrei, contemporani ai lui David,ai lui Solomon, al iudeilor antici sau alevreilor de astãzi ºi care, fãrã-ncetare,se-nclinã cu evlavie la Zidul Plângerii.

Tonul confesiv este sfâºietor de trist:„voi“ „nu mai ºtiþi ce este un om“ liber,despovãrat de teama clipei ce va urma.Un laitmotiv al dramaticului prezent:„Nu ºtiþi ce este un om/ care se zbate înmâlul zilelor efemere...“ Incertitudineadevine motivul central, emoþiesupremã, amintind (posibil) de primulexod forþat, în Babilonul anului istoric586 î.Hr., „efemerul Babilon“, gândindla rãnile posibil cicatrizate ºi la putereade a reveni mereu în „Cetatea Eternã“.Cum este aºteptarea fiului... „la mor-mântul“ tatãlui?! Sau la alte vechimorminte?! Sã fie el un „pelerinpribeag“?! Ideal ar fi sã conºtientizãmaceste trãiri. „Zborul peste ocean, peste

ceaþa coloratã a prezentului“ devine„misiunea“ sa perpetuã.

Aflat în faþa „pietrei eterne“ (mormân-tul tatãlui) ºtie ce vrea ºi ce se vrea dela el. Zidurile care-nconjoarã cetateaeternã îmbrãþiºeazã ºi sfinþesc întãcerea lor supremã istoria evreilor, amusulmanilor ºi-a creºtinilor martirizaþi.Zidurile de piatrã, în tãcerea lor,eternizeazã ºi visurile neîmplinite alebãtrânului tatã care, la vârsta de 82 deani, revenise-n magma strãbunã singurºi trist. Acum fiul are prilejul de a reflec-ta ºi de a privi doar în faþa pietrei careaminteºte cã odatã, cândva… a trãit unom: „În faþa pietrei/ care a fost, când-

va, om“. De aceea, în amintirea „omu-lui“ (unui om) însingurat, el, fiul, are odatorie sacrã... de a reveni mereu...mereu... nu doar la „Târgul de carte“...

Într-un dialog, afectat, cu LeonVolovici, Norman Manea mãrturiseºte:„Moartea tatei a fost pentru mineîncheierea unui ciclu biologic. Neavândcopii, eu sunt fiu (fiul/unicul)“. Însã des-tinul face ca sã vizualizeze treimorminte, „în puncte depãrtate“: unul înRomânia, al mamei (într-un cimitir – un„mic loc într-o pãdure, morminte dintoate confesiunile“), unul în Israel, altatãlui ºi unul, în viitor, al lui, înAmerica... „Puncte cardinale foarte dis-

tanþate...“ Aºadar, misia fiului devinesacrã. „Peste amintiri voi întinde o marede mãtase albã, s-o privesc dedimineaþa pânã seara, din nou pânãdimineaþa ºi iar...“ (Cartea fiului)

ªi totuºi, Norman Manea este un„om norocos“. Deºi umbre ale unui vi-treg trecut rãmân impregnate în sub-conºtient, prezentul îi înfloreºte fiinþa,dacã are puterea a spune: „Româniaeste limba mea, þara mea“. „Depãrtatã“,ce e drept, dar „þara mea…“Emoþionantã afirmaþie: „Domiciliul meueste american, sunt cetãþean american,dar nu sunt un american. Eu sunt cutotul în România…“ Reîntoarcerea, înRomânia (la Suceava) – la mormântulmamei, sau în Ierusalim – la mormântultatãlui, îi va aduce „bogãþie în nopþi ºi înzile“ ºi, deopotrivã, ºi „superbele zile ºinopþi ale incertitudinii“. Durerea acestuiprezent agitat este subliniatã prinimperativul „întrebaþi-vã“. Un imperatival inefabilului, într-un crescendosfâºietor de trist, urmat de un altul,„gândiþi-vã!...“ O subtilã invitaþie la raþi-une. Zâmbetul, iubirea, speranþapãlesc... în eventualitatea declanºãrii...grenadei ucigaºe.

Pentru Norman Manea, cuvintele„ºuierã ca niºte gloanþe“, „rãtãcesc înjur, cãutându-se“ sau se pot înãlþagreoi, „scârþâind“ (Atrium). Tristeþeasfâºie. Într-un colþ de lume, liniºteadomneºte – „crispatã“, „înºelãtoare“,„absolutã“, doar în cimitirul „GhivatShaul“, „tãcerea pietrei“ invitã întruascultare: „Orbiþi, deopotrivã,/ deînscenãrile armoniei, în ora de pace ºisânge a amurgului complice“. Într-unadânc de suflet, rodeºte o voce: „Nuare importanþã unde voi fi… oriunde aºfi… voi fi aici!...“ Iar într-un amurg detainã s-aud ºoptiri de vis: „Chiarrãmânând acolo unde sunt, nu areimportanþã unde, mã-ntorc sigur!...“

La acestea se pot adãuga vitregiatimpului – „mãsurat ºi redus...“ sau nos-talgiile care þin „nu numai de exil ºi delimbã, ci ºi de felul cum preocupãrileobligatorii, cotidiene ne jefuiesc visele,proiectele...“ Dar cum Norman Maneaeste considerat un „potenþial MarcelProust din Est“, întru împãcare ºiregãsire cu sinele, nu-ºi are a rezervaaltã îmbrãþiºare (precum Proust „dinParis“), decât „exilul literaturii înseºi“.Însã Timp este „liber“ ºi „oricine este înviaþã“, rãmâne un „învingãtor“.

nr. 1, ianuarie – martie 2013

Una dintre cele mai ele-gante reviste culturale, ExPonto, apare la Constanþa, subconducerea lui OvidiuDunãreanu, susþinut de oechipã din care fac parte critic-ul (prof univ dr) NicolaeRotund, Angelo Mitchievici,Ileana Marin (SUA),Lãcrãmioara Berechet. SorinRoºca ºi Olimpiu VLadimirov.Cu un program bine închegat(ºi ambiþios), Ex Ponto îºi pro-pune sã fie oglinda fenomenu-lui cultural dobrogean cu ecounaþional. O reuºeºte pe deplin,demonstrând cã ºi într-o regi-une unde puterea administra-

tivã trateazã cu dispreþ, bachiar cu duºmãnie cultura (vezidispariþia revistei Tomis, arevistei Amphion), energiilecreatoare pot rãzbate, iar inte-lectualii îºi pot conjuga efor-turile pentru a reuºi, cumijloace proprii, sã aducãDobrogei cinstire culturalã.

nr. 1, ianuarie – martie 2013

Revista ce apare la AlbaIulia, sub conducerea poetuluiAurel Pantea, concureazãprestigioasele reviste transil-vãnene ºi o face cu brio. AlbaIulia, oraº de mare rezonanþãistoricã, îºi gãseºte datoritã eiºi evenimentelor ce se þes înjurul ei, ºi un renume cultural în

actualitate. Multã prozã ºipoezie, eseuri, cronici literare –semneazã un act prestigios încultura naþionalã. În acestnumãr se inaugureazã orubricã, „Dialoguri cu scriitoricontemporani“, al cãrei priminvitat este Radu Aldulescu.

nr. 4, aprilie 2013

Revista condusã de DumitruAugustin Doman oferã unfoarte bun numãr în aprilie.Liviu Ioan Stoiciu semneazãeseul despre „Marginalizareaoptzeciºtilor, unde le sunt cri-ticii de susþinere? Exemplul luiRadu Spãlãcan“. „Sunt pe valcriticii tineri postcomuniºti,

care îi susþin în exclusivitateape scriitorii tineri postco-muniºti“, afirmã eseistul. Dar,zic eu, asta nu e decâturmarea grupãrii pe bisericuþea literaturii. Nicolae Coandescrie un eseu „Oglinda ºiscrisul“, despre lumeadesacralizatã ºi secularizatã.Sunt de citit ºi paginile dedi-cate lui Marin Preda, scriitor ceapare tot mai des în comentari-ile revistelor culturale, dovadãcã rezistã în galeria valorilor.De altfel, Mircea Bârsilã scriedespre „Nichita Stãnescu –Poezia cu valenþe parodice“,sugerând un program al revis-tei Argeº legat de valorile cul-turale autentice. Romanulcolegului nostru Dan Perºa,„Arca“, este comentat deDumitru Augustin Doman, careconchide: „Arca… este un

roman absolut original în lite-ratura românã de azi“. DanielCorbu, la 60 de ani, esteaniversat.

nr. 4, aprilie 2013

Revista de înaltã clasã teîmbie la lecturã din toate pa-ginile. Dan Cristea reciteºte„11 Elegii“ de Nichita Stãnescuºi oferã motivaþia re-lecturii.Interesant, Viorel Pârligaº co-menteazã o carte SF, „Apoca-lipsa dupã Ceauºescu“ deSergiu Someºan. Inteligentconceputã, revista nu te înea-cã în articole interminabile caaltele. Citim despre Caragiale,Dimitrie Cantemir, ca ºi desprescriitori contemporani.

Livia CIUPERCÃ

Fiorii amintirii.Cu Norman Manea

• Mircea Bujor

Dosttoievskiººi GGherrea

„Trebuia sã aibã cinevacurajul excepþional al luiDostoievski pentru a în-drãzni, într-un mare romanîn douã volume, sã ia ca per-sonagii principale un asasinºi o prostituatã ºi totodatã sãarate pe aceste personagii,nu ca pe niºte fiare sãlbatice,ci ca oameni, ºi încã de omoralitate înaltã, la care nuse pot înãlþa mulþi din ceicare benchetuiesc la masamare a vieþii.“Constantin Dobrogeanu-Gherea,

Studii critice

Constantin Dobrogeanu-Gherea, cel nãscut în ImperiulRus, hãituit, autoexilat înRomânia, reper al PartiduluiSocial Democrat, susþinãtor alteoriei artei cu tendinþã, s-abucurat ºi de atenþia condeiuluilaudativ al lui Lev Troþki. Unii,precum Maiorescu, l-au pus lazidul sarcasmului, spunând cãacestuia îi reuºesc mai binesandviºurile preparate larestaurantul pe care-l deþineaîn gara din Ploieºti, decât arti-colele de criticã literarã.Haºdeu, cu ºtiutul sãu umor,adãuga faptul cã mâncarea dela restaurantul criticuluiGherea era „mai presus deorice criticã“. În Prefaþã laStudii critice (EdituraTineretului, Bucureºti, 1957,pag. 12), Horia Bratu, astãzi unanonim al criticii, scrie: „Estede remarcat faptul cã unele dinstudiile sale asupra scriitorilorruºi (Turgheniev, Dostoievski)nu au fost nici pânã azi egalateîn publicistica noastrã, atât prinprofunzimea ideilor, cât ºi prinbogãþia informaþiei“. Vremuriapuse, desigur, pentru aceastãevaluare. Astãzi, Gherea numai este, în raport cu exegeþiiromâni importanþi ai luiDostoievski, decât un modestpionier al criticii dos-toievskiene.

Dostoievski fusese arestatdin ordinul þarului Nicolae I înanul 1849, pentru ca mai apoisã fie condamnat la moarte,graþiat ºi condamnat la ocnã,pentru ideile sale consideratepotrivnice þarismului. În 1877,cu patru ani înainte de moartealui Dostoievski, Gherea estearestat de þariºti, condamnat ladeportare în Siberia, reuºeºtesã evadeze, ajunge înNorvegia ºi apoi în România.Cumva, cei doi au în biografie,datã fiind trecerea lor prin infer-nul temniþelor þariste, o expe-rienþã similarã, deºi ocna luiDostoievski a fost un calvartrãit pânã la ultimele con-secinþe. Adept al narodnicis-mului ºi un precursor alsãmãnãtorismului, jucând,totodatã, un rol activ înmiºcarea poporanistã, profundinfluenþat de contactul sãu culiteratura rusã, Gherea a evi-denþiat influenþele dos-toievskiene asupra prozei luiCaragiale, analiza sa fiind cen-tratã mai ales pe Fãclia dePaºte ºi Nãpasta, într-un arti-

col publicat în Studii critice, vol.II, Editura Socec, Bucureºti,1891. Rãspunzând criticilorcare încercau sã-l transformepe Caragiale într-un „copiator“al lui Dostoievski, Gherea sepronunþã nuanþat: „Faptul (in-fluenþa dostoievskianã; n.n.,I.F.) e întrucâtva adevãrat; darcele mai multe din explicaþiileºi consideraþiile lor ne par cutotul greºite. Dupã unii critici,Caragiale n-a fãcut altcevadecât a copia pe Dostoievski,iar þãranii aduºi de Caragialepe scenã sunt niºte ruºideghizaþi“ (C.D. Gherea, Studiicritice, Editura Tineretului,Bucureºti, 1957, pag. 155).Prieten cu I.L. Caragiale,Gherea argumenteazã în dis-puta cu „neprietenii“ acestuia:„Aceasta este o mare greºealã(…) Faptul de a fi influenþat deun scriitor nu e nici anormal ºinici nu scade valoarea celuiinfluenþat, ci în mare parte echiar necesar. Estetica meta-fizicã credea cã o creaþiuneartisticã e rezultatul unei inspi-raþiuni venite de sus, de la unD-zeu transcendental“ (Ibidem,pag. 55). Gherea explicã ºidiferenþa dintre copiator ºiartist: „…pe când la un copia-tor, în scrierea lui, va apãreatot opera cititã, dar întunecatãºi schiloditã, la un artist operacititã va fi mai mult un pretextde a crea, iar opera creatã vapurta semnele intelectului,temperamentului, caracterului,personalitãþii artistului.“(Ibidem). Aplicând concepþiasa asupra „apropierilor dos-toievskiene“ din Fãclia dePaºte, Gherea încearcã sãfacã distincþia: „Ceea ce nesugereazã puternica ºi uimi-toarea operã a genialului scri-itor rus Dostoievski e groaza,groaza de ucidere ºi mai cusamã martirul cãinþei,remuºcãrii omului care a ucisºi ale cãrui forþe sunt distruseprin ucidere. În nuvela luiCaragiale nu e simþãmântulgroazei ºi al remuºcãrii unuiom care a ucis, ci groaza, fricaunui om de a nu fi el ucis, fricade moarte. Simþãmântul degroazã e tot ce are comunCrimã ºi pedeapsã a luiDostoievski ºi nuvela luiCaragiale (Fãclia de Paºte,n.n., I.F.). (Ibidem, pag.55/56).Gherea crede cã ºi soluþiilecelor doi, Dostoievski ºiCaragiale, sunt diferite, dinperspectiva dezvoltãri unorteme literare: „Una din douã:ori Leiba va muri de mânaucigaºã a lui Gheorghe, orivreo întâmplare fericitã îl va

scãpa. Cazul întâi ar putea sãse încumete a-l zugrãvi numaiDostoievski. ªi atunci poatedin pana acestui suflet întu-necat, acestui geniu colosal, arieºi una din acele scene îngro-zitoare, precum e aceea a uci-derii Nastei din romanul Idiotul(…) Caragiale a ales cazul aldoilea…“(Ibidem, pag. 62)

Cu Nãpasta, rolul de apãrã-tor al lui Gherea avea sãcunoascã ºi un alt teritoriu decontraargumentare, întrucâtCaragiale a fost acuzat nu doarde „apropierea“ de Dostoievski,ci chiar de plagiat. ConstantinA. Ionescu (Caion) a sugerat,în Revista Literarã (30 noiem-brie 1901), cã Nãpasta nu ar fidecât o prelucrare a uneidrame aparþinând maghiaruluiKemény István. Chemat îninstanþã de Caragiale, care l-aavut ca avocat pe Barbu ªtefã-nescu Delavrancea, Caion aafirmat în instanþã cã ma-ghiarul Kemény István estepseudonimul lui Lev Tolstoi,lucrarea plagiatã fiind Putereaîntunericului. Gherea se mani-festã ca… avocat al Nãpasteiatât în Fãclia de Paºte ºiNãpasta, cât ºi în Criticii noºtriºi Nãpasta, ambele articolefiind publicate în Studii critice,vol. II, 1891, Editura Socec. Elgãseºte deosebiri pe care leconsiderã relevante: „DacãNikita la Tolstoi ºi Raskolnikovla Dostoievski îºi mãrturisescsinguri crima, pentru a o ispãºi,pe când Dragomir al luiCaragiale fuge de aceastãmãrturisire ºi ispãºire, expli-carea nu trebuie cãutatã exclu-siv în diferenþa între poporulrus ºi român, ci în diferenþatemperamentului, intelectului ºicaracterului scriitorilor“(Ibidem, pag. 65), dar, ºi maimult, „ceea ce deosibeºte ,spre exemplu, scrierea luiDostoievski de a lui Caragiale,în afarã de gradul talentului origenialitãþii, e deosebirea tem-peramentului, intelectului, orga-nizaþiunii psihice a scriitorilor, ºideci deosebirea simþimântelormultiple, încorporate în scrierilelor“ (Ibidem, pag. 65).

Interesant este ºi articolulDostoievski, publicat deGherea în Românul (16-18septembrie 1885), ca introdu-cere la Umiliþi ºi obidiþi, romanfoileton tipãrit în acelaºi ziar.Articolul avea sã fie inclus ºi înStudii critice. Unele dintreaprecierile lui Gherea meritãatenþia pentru ciudãþenia lor,altele pur ºi simplu pentru cãfac parte din istoria criticii liter-are. „Viaþa marelui scriitor rus

este tot aºa de stranie ca ºiscrierile sale“ (Studii critice,Editura Tineretului, Bucureºti,1957, pag. 293), zice Gherea.Dacã înþelegem prin straniuceea ce iese din comun, careºocheazã prin aspect, ceea ceeste bizar, anapoda, ciudat,aºa cum citim aproape în oriceDEX, atunci Gherea are omare problemã. Deºi existenþalui Dostoievski a fost unatumultoasã – cu boli, ocnã, hãi-tuieli ale editorilor, amoruriratate, pasiuni care l-au subju-gat, precum jocul la ruletã –Gherea exagereazã ºi atuncicând, comentând faptul cãBielinski i-a anticipat un viitorstrãlucit, scrie: „Prevestirilemarelui critic s-au adeveritnumai în parte, pentru viitorulscriitorului, în ceea ce priveºteviaþa lui personalã, a fost dintrecele mai groaznice“ (Ibidem,pag.293). Unele dintreaprecieri sunt de-a dreptul ciu-date: „ªi acest tablou îngrozitoral durerilor morale ale luiRaskolnikov e fãcut pe un tonatât de negru, mediul în carese învârteºte Raskolnikov eatât de grozav, încât mulþi nusunt în stare sã citeascãromanul pânã la capãt. Nerviimultora nu sunt în stare sãîndure acea torturã sufleteascãla care este supus eroul“(Ibidem, pag. 297). Aproape îþivine sã crezi cã Gherea ar fifost un înfocat fan al romanelorsemnate de Sandra Brown,dacã aceasta ar fi fost contem-poranã cu el. Încercând sã sin-tetizeze „conþinutul romanului“Crimã ºi pedeapsã criticul liter-ar nu face altceva decât sãrealizeze o prezentare banalã,doar în „cheie“ poliþistã. Unlicean avizat (pleonasm?) arzâmbi cu mare îngãduinþãcitind acest „rezumat“. Nulipsesc însã observaþii carechiar þin de esenþa scriituriidostoievskiene: „…observatorgenial, a studiat într-un chipatât de adânc sufletul crimi-nalului“, „cu o mãiestrie fãrãseamãn, genialul scriitor a sur-prins sufletul întreg al crimi-nalului“ (Ibidem, pag. 294).Imediat noteazã însã un gândcare provoacã zâmbete îngã-duitoare: „Aceastã carte ar tre-bui sã fie pe masa tuturor celorcare se intereseazã de ces-tiunea criminalilor“ (Ibidem,pag. 294). Este ca ºi cumCrimã ºi pedeapsã ar fi un veri-tabil manual de criminalisticã.Gherea este tentat sã inter-preteze tot în „cheie“ poliþistã,terestrã… Curios este ºi faptulcã nici mãcar nu aminteºte de

romane precum Idiotul, FraþiiKaramazov sau Demonii.

Observaþiile noastre criticenu pot provoca mirãri preamulte. George Cãlinescu, înIstoria literaturii române de laorigini pânã în prezent (EdituraMinerva, Bucureºti, 1982, pag.552), spune despre Gherea cãatunci „când e vorba de ana-lize, fãcând psihologie ºi con-siderând fantasmele ca per-sonagii cu suflet întreg (idei,simþiri, hotãrâri)“, acesta „intrãîn niºte argumentaþii de unmare comic“. Chiar dacã per-spectiva cãlinescianã vizeazãopinia lui Gherea despreEminescu, ea poate fi consi-deratã valabilã ºi atunci cândacesta analizeazã creaþia dos-toievskianã. Ion Rotaru, în Oistorie a literaturii române de laorigini pânã în prezent,(Editura Dacoromânã TDC,2006, Bucureºti), beneficiind ºide o detaºare temporalã maimare, nuanþeazã mai mult, evi-denþiind, fãrã dubii, chiar omiopie rarã a lui Gherea, celcare încerca sã argumentezecã existã „o anume superiori-tate a epigonului Vlahuþã faþãde Eminescu, ceea ce, evi-dent, nu poate fi adevãrat“ (Op.cit. pag. 367). Privitor la ati-tudinea lui Gherea, vis-a-vis deCaragiale, prietenul sãu, IonRotaru apreciazã cã acesta„nu construieºte întotdeaunademonstraþii riguros logice,invulnerabile din punctul devedere al contradicþiei cu sineînsuºi“ (Op. cit. pag. 367),accentuând: „Admitea chiar ºisimpatia, pãrtinirea pentru scri-itorul analizat“ (Ibidem). Puþinconfuzã, dacã nu hilarã, ni separe a fi, din punctul de vedereal atitudinii critice a lui Ghereafaþã de Dostoievski, opinia luiLeon Volovici, exprimatã înDicþionarul literaturii românede la origini pânã la 1900 (pag.293), care spune cã acesta „ascris cu înþelegere ºi cãldurãdespre Dostoievski“. Dacã prinînþelegere gândul, ajutat dedicþionare, ne poate duce lapricepere, iscusinþã, inteli-genþã, raþiune, nu putem ac-cepta, cu argumentele dejaexprimate, aceastã evaluare.Cât despre un alt posibil sensal înþelegerii – bunãvoinþã,îngãduinþã –, nici atât. Sã-idãm totuºi Cezarului ce-i alCezarului, cãci, uneori, Ghereaghiceºte fericit genialitatea luiDostoievski: „Trebuia sã aibãcineva curajul excepþional al luiDostoievski pentru a îndrãzni,într-un mare roman în douãvolume, sã ia ca personagiiprincipale un asasin ºi o prosti-tuatã ºi totodatã sã arate peaceste personagii, nu ca peniºte fiare sãlbatice, ci caoameni, ºi încã de o moralitateînaltã, la care nu se pot înãlþamulþi din cei care benchetuiescla masa mare a vieþii“(Ibidem,pag. 297).

ateneu

mai 201322

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (17)

teatru

mai 2013 23

Ediþia a VIII-a a festivalului de la Bacãu,de one- man-show-uri, desfãºuratã între 26-29 aprilie, a debutat modest, în sala teatrului,fãrã prea mult protocol, pentru ca seara sã fieun adevãrat triumf prin recitalul extraordinaral sopranei Angela Gheorghiu ºi al pianistuluiDan Grigore. Prezenþa celebrei artiste laBacãu a fost o adevãratã loviturã de imagine,s-o recunoaºtem!

Dar, sã o luãm pe rând. În prima zi, însecþiunea competitivã erau anunþaþi doi par-ticipanþi. Din doi a rãmas doar unul, pentru cãtânãrul actor Mihai Costache, de la Teatrul„Plai“, Bucureºti, a invocat un pretext minor(ceva de genul „mi s-a i s-a stricat maºina“),drept pentru care n-a mai ajuns la Gala Star.Mai e de învãþat la capitolul angajamente,profesionalism, seriozitate, aºadar. Cel carea deschis Gala a fost Alexandru Vlad (Teatrul„În culise“, Bucureºti), el evoluând la SalaStudio cu un monolog intitulat „Actorul“. Subacest titlu se gãsea, de fapt, cunoscuta„Telegramã“ a lui Aldo Nicolaj, un text tocit denenumãrate reprezentãri scenice. IarAlexandru Vlad nu aduce nimic nou în inter-pretarea sa, e cam incolor, oarecare,neconvingând pe nimeni. Seara primei zile afost, în schimb, un eveniment de rãsunet. Cupuþin timp înaintea orei de începere arecitalului extraordinar susþinut de sopranaAngela Gheorghiu ºi maestrul Dan Grigore,aleile de acces la Teatrul de varã „RaduBeligan“ erau invadate de maºini luxoase ºide o mare de lume, elegant îmbrãcatã. Eraatmosferã febrilã, de sãrbãtoare, iar Bacãulcãpãtase, brusc, un aer de metropolã. Pentrucã aºa a ºi fost, preþ de mai bine de douã ore,o capitalã a culturii. Sala teatrului pãreaneîncãpãtoare pentru mulþimea de admiratoriai sopranei veniþi din toate colþurile þãrii laconcert. Prezentatorii, actorii Florina ºiAdrian Gãzdaru, au amintit publicului câtevaimportante repere ale carierei de excepþie acelor doi invitaþi. Apoi, în scenã a intratAngela Gheorghiu, într-o superbã rochie tipsirenã, neagrã, cu broderii argintii, având peumeri o boare de voal lung, ca un peplum. Cuo graþie jucãuºã, absolut cuceritoare, s-aadresat cu o desãvârºitã naturaleþe specta-torilor, spunând cã va începe cu un lied foarteromantic, pentru cã „ºi noi suntem romantici“.A spus, de fiecare datã, câteva cuvintedespre autor ºi stilul pieselor cântate, într-oscurtã introducere, stabilind astfel un viu dia-log cu sala. Iar între ea ºi maestrul DanGrigore comunicarea, armonia erau depline.A cântat un repertoriu preponderent romantic(din care nu a lipsit „Plaisirs d'amour“) ºi ainterpretat, cu un farmec ghiduº, câtevamelodii româneºti (prelucrãri dupã folclor alecompozitorilor T. Brediceanu ºi ªtefãnescu)încheind într-o notã veselã cu o arie din „MyFair Lady“. Mãrturisind ce mare bucurie oîncearcã ºtiind-o pe mama ei la concert,undeva, în primul rând, a spus cã fãrã familieºi fãrã iubire e imposibil „sã poþi respira peacest pãmânt“. ªi cum iubirea naºte iubire,bãcãuanii ºi-au manifestat ºi ei acest senti-ment faþã de minunata divã care a primit, înfinalul concertului, titlul de Cetãþean deonoare al municipiului Bacãu ºi cheiaoraºului, mesagerul concetãþenilor noºtri fiinddomnul primar Romeo Stavarache. O altãdistincþie primitã a fost cea de „Societar deonoare al Galei STAR“, înmânatã de AdrianGãzdaru, directorul Teatrului Municipal„Bacovia“. Angela Gheorghiu a þinut sãspunã cât de neaºteptatã pentru ea a fostinvitaþia la Bacãu, evenimentul în sine. ªi câtde bine s-a simþit aici. ªi cã lucrul acesta nuar fi fost posibil fãrã dorinþa de a o vedea laBacãu ºi fãrã curajul de a-i adresa invitaþia,fapt de care se face „vinovat“ AdrianGãzdaru, în principal. De unde se vede cã, încontinuare, soarta îi ajutã pe cei îndrãzneþi.Ceea ce e, categoric, bine.

Carismaticã, cu totul ºi cu totul rãpitoare,Angela Gheorghiu ne-a dãruit o searã ma-gicã în care ne-am lãsat topiþi de emoþie.

Ziua a doua a Galei s-a deschis cu unrecital susþinut de Alexandru Pleºca de la„Teatrul Municipal al Unui Actor“ dinChiºinãu, Republica Moldova. El ne-a propuso adaptare pentru scenã dupã romanul„Nekrotitanium“ de Mitoº Micleuºanu ºi FlorinBraghiº, asumatã de Luminiþa Þîcu, ea sem-nând ºi regia recitalului. Textul este intere-sant, fiind scris cu un ton sarcastic, cu imagi-naþie dezlãnþuitã ºi multã vervã. E un fantasyde serie neagrã, cu crime în serie, cu accentehorror, o halima postmodernã de tot hazul.

Eroii povestirii sunt niºte straºnici moldovenicare trezesc invidia englezilor, americanilor,japonezilor (dupã cum spune un hazliu cân-tecel intonat de actor), personaje cu puterisupranaturale, nemuritoare, de un comicenorm. Ei se numesc Bulbuc, Trosnet,Serafina Cozonac (o superbãbuþã care-i arela degetul mic pe toþi potentaþii lumii) ºi suntdin satul Nãpârca. Iar „nekrotitanium“ este unfel de decodor gigantic menit sã deschidãporþile Iadului, sã-l lichideze pe Satana ºi sãaducã Raiul pe pãmânt. Alexandu Pleºcaîntruchipeazã mai multe personaje, trece cuuºurinþã prin diferite ipostaze, exploatând lamaximum rezervele de umor neagru ale unuitext ce aruncã în derizoriu metehneleconaþionalilor. E bun în tot ce face, mobil,expresiv, convingãtor, cu un joc modern, dis-tanþat ironic.

Ce a urmat a fost „un spectacol interzispersoanelor sub 18 ani“. ªi asta pentru cã„Scrisorile cãtre Rita“ ale lui ªtefan Caraman(un roman internautic, de fapt, publicat apoila Editura Tracus Arte, sub pseudonimulKaos Moon) nu cunosc niciun fel de inter-dicþie, spun verde tot soiul de lucruri consid-erate, îndeobºte, tabu, descriind pe larg, cupuzderie de detalii anatomice, isprãvile sexu-ale ale numitului Nic Labiº. ªtefan Caramaneste cunoscut pentru faptul cã-i place sãscandalizeze simþul comun, aruncând în aertoate convenþiile. El crede cã „vulgaritatea eo chestiune de context“, cuvintele nefiind vul-gare prin ele însele, ºi oferã drept exemplupe Creangã cu „Povestea poveºtilor“. În prin-cipiu are dreptate, în scris se poate orice,hârtia suportã, dar pe scenã, rostite, cuvin-tele au altã soartã. Înþeleg ce vrea Caramanîn textul lui, ºtiu cã e la modã stilul franc,dezbrãcat, deºucheat, cã existã un gen deteatru al injuriei, mã rog, nu sufãr de pudi-bonderie, dar în artã prefer sugestia. ªi credcã aici stã ºi marea putere a artei, care trans-portã sensurile (construind metafore), „mân-tuieºte, ºi nu doar mânuieºte cuvintele“(Blaga). În fine, „Scrisori cãtre Rita“ (nãscutedin obosealã, din mintea unui om traversatde crize, dupã cum mãrturiseºte chiarautorul) au fost transpuse scenic la Teatrul„În Culise“ din Bucureºti de cãtre regizorulCristian Bajora, protagonist fiind ªtefanNistor. Evident, e un spectacol underground,nu e mainstream, ºi nu e pentru vetuºti,tombatere, sclifosiþi, farisei, îmburgheziþi,încuiaþi, spuneþi-le cum vreþi. Scopul lui eacelaºi cu al scrisului lui ªtefan Caraman: sãne spele de ipocrizie. Nic Labiº, cel care-iscrie în avalanºã epistole ingratei Rita, unmarginal urmãrit de neºansã, un looser înstare perpetuã de rut, e jucat de ªtefanNistor. Actorul evolueazã într-un mic spaþiu(la Sala Studio) cu pereþi tapetaþi de trofee,sutiene, bikini ºi nenumãrate poze cu femeiîn poziþii sexy. Prin umila încãpere trece, fan-tomatic, Rita, adicã o junã nudã, dar pictatãîn întregime, o graþioasã mostrã de bodypainting (nu ºtiu cine e, nu scrie în program,aºa-i trebuie dacã e doar o fantomã). Despreªtefan Nistor pot sã spun doar cã s-a des-curcat, dar nu prea mi s-a pãrut în largul lui,

avea o crispare, ceva de neajutorat, darpoate aºa trebuia dacã tot e vorba despre unghinionist fãrã leac, care sfârºeºte prin a fiviolat într-un gang. Asta era ºi poanta textu-lui! Un gen de text pentru care eu n-amorgan, ce sã fac, asta-i situaþia! Dupã atâtafrusteþe de limbaj ºi mizerabilisme, ceva maisenin a apãrut recitalul intitulat „Fotografii cuclovni invizibili“, autor, Val Butnaru, inter-pretã, Ingrid Robu, regie, Alexandru Arion.Mã aºteptam la ceva mai ludic, mai sprinþar,dar, din pãcate, a fost ceva ce nu se lega,searbãd, fãrã sare ºi piper. În ciuda eforturiloractriþei, ceva nu se miºca, era flasc. Din ca-tegoria teatrului nonverbal, în Galã s-auprezentat douã one-man-show-uri, „Ce-ar fidacã ar fi...“, autor ºi regizor, ªtefanRuxandra, ºi „Cine n-ar niciun dor“, autor ºiregizor, Ilona Hrestic. Primul recital a fostinventiv, plãcut, alert, luminos, cu un interpretsimpatic ºi talentat. ªtefan Ruxandra areprezenþã scenicã agreabilã, plasticitate cor-poralã, umor ºi delicateþe bine dozate. Astfelcã ºi-a adjudecat Premiul pentru Cel mai bunone-man-show. Ilona Hrestic ne-a propus unrecital mai dificil, realizat cu mijloacele speci-fice teatrului de animaþie. Era evident efortulfizic pe care-l depunea actriþa, concentareaei, ceea ce e de lãudat, mai ales cã ºi izbuteasã transmitã, în unele momente, ideea degenezã a creaþiei, de chin al creatorului, demetamorfozã (vezi pupa devenitã fluture,etc.). Ca punct de plecare, de inspiraþie ea aales opera lui Brâncuºi, din care se potrecunoaºte Domniºoara Pogany ºi Muzaadormitã, douã dintre celebrele sale sculp-turi. Ele figureazã în spectacolul actriþei,purtând diferite semnificaþii, în diferite situaþii,nu foarte clare întotdeauna. Oricum, ea ne-aoferit un exerciþiu dificil de anduranþãscenicã. ªi am ajuns în ultima zi a acesteiscurte gale. Cea care a deschis seriareprezentaþiilor în concurs a fost Julia Prock-Schauer de la Compania de TeatruPygmalion, Viena. Recitalul ei s-a intitulat„Die Gaunerin“, bazat pe monodrama„Puºlamaua de la etajul 13“, un text frumos ºisensibil al dramaturgului Mircea M. Ionescu,pe care l-am vãzut ºi anul trecut în Galã, îninterpretarea Ancãi Sigãrtãu. Spectacolul dela Viena e unul serios, solid, fãcut cu apli-caþie, are o regie foarte interesantã, cu tentãexpresionistã, ea fiind semnatã de GeirunÞino, iar interpreta e talentatã, jucându-ºi cuenergie ºi mare dãruire partitura. Din pãcate,spectacolul nu a avut subtitrare, pierzândmult prin aceasta, pentru cã e vorba despreun recital bazat pe text, pe literaturã drama-ticã. Una de certã calitate, transmiþând idei,emoþii. La sala Studio am vãzut-o apoi petânãra Adriana Bordeanu (Teatrul „PentruPuþini“, Bucureºti), o actriþã cu o nostimãmutriºoarã, semãnând cu Keira Knightley. Cuaplomb ºi dezinvolturã ea a interpretat omonodramã a Savianei Stãnescu, „Infanta“,piesã postmodernã, intertextualistã. Camstufoasã ºi alambicatã, dar foarte ofertantãpentru o actriþã, dându-i posibilitatea sã inter-preteze mai multe personaje, sã treacã de laun registru dramatic la altul. Ceea ce i-areuºit, în bunã parte, actriþei, ea câºtigândPremiul pentru Cel mai bun one-woman-show.

Ultimul recital din Galã a fost susþinut deAttila Harsányi de la Compania AradiKamaraszinház, Arad. Ultimul a fost ºi celdintâi, pentru cã Attila a luat toate premiile,începând cu cel acordat de juriul elevilor(Premiul „ªtefan Iordache“), cu acela conferitde juriul actorilor de la Teatrul „Bacovia“, ºiculminând cu Marele Premiu ºi Trofeul GaleiSTAR. Actorul maghiar a fost Hess din piesaAlinei Nelega „Decalogul dupã Hess“, un textexcelent scris. ªi jucat cu mãiestrie de unactor matur, stãpân pe mijloacele sale deexpresie. Regia lui Tapasztó Ernö a fostremarcabilã, gãsind soluþiile cele mainimerite pentru a pune în valoare toate cali-tãþile interpretului, care a strãlucit în rolulcelebrului nazist cu mintea zdruncinatã.

Recittalurrileexttrraorrdinnarre

Dupã superbul recital al sopranei AngelaGheorghiu, care a înnobilat cu prezenþa eigala bãcãuanã, ridicând foarte sus ºtachetamanifestãrii, a fost rândul a doi cunoscuþiactori sã evolueze pe scena de la „Bacovia“.Tania Popa, de la Naþionalul bucureºtean, avenit cu „Fata din curcubeu“, un spectacolsemnat de Lia Bugnar. O adevãratãîncântare. Expresivã ºi dinamicã, versatilã,actriþa ne-a fãcut sã trãim intens fiecare clipãdin recitalul ei. A fost dramaticã ºi melodra-maticã, a fãcut haz de necaz într-un chipînduioºãtor, ºi a interpretat minunat omulþime de cântece ruseºti, cu patos, cu nos-talgie, cu acea cãldurã proprie sufletui slav.

Sobru ºi elevat, fãrã artificii, a fost recitalullui Emil Boroghinã (Teatrul Naþional Craiova),„Lumea-ntreagã e o scenã ºi toþi oamenii-sactori“. Am ascultat versuri din Eminescu, so-nete de Shakespeare, prin faþa ochilor ni s-auperindat celebrele personaje ale „divinuluibrit“, într-un tot rostit cu adâncã emoþie subli-matã de un melancolic (precum Jacques)Emil Boroghinã, prezenþã caldã ºi discretã.

În închiderea Galei, doi foarte tineri inter-preþi plini de talent ºi promisiuni de viitorstrãlucit în artã, Narcis Iustin Ianãu ºi ElizaDrãgoi (de la Colegiul Naþional de Artã„George Apostu“, Bacãu) ne-au purtat, avân-taþi, cu prospeþime ºi candoare, pe aripilemuzicii.

Binne ccã aa ffostt!Ediþia a VIII-a a Galei (prezentatã de

inventivul ºi simpaticul actor Matei Bogdan,într-o dispoziþie ludicã permanentã,transpunându-se în pielea unor celebre per-sonaje de teatru ºi film) a fost una camsãrãcuþã, cu o atmosferã rarefiatã. Excepþieau fãcut momentului inaugural, ºi alte, douã-trei momente reuºite. A durat puþin, bugetulfiind unul restrâns, ºi nici concurenþii nu audat nãvalã. Astfel cã juriul, alcãtuit dinAdrienne Darvay Nagy (critic de teatru dinUngaria), Monica Andronescu (critic) ºiMihaela Teleoacã (actriþã) n-a avut o sarcinãprea grea. Interesant a fost cã opþiunilejuratelor s-au întâlnit, la modul fericit, cu ace-lea ale celorlalte jurii, anul acesta fiind con-stituit ºi un juriu al actorilor de la „Bacovia“.Deºi, apropo de asta, eu cred cã treaba acto-rilor este sã joace, sã fie prezenþi pe scenã,sã participe la competiþii, nu sã formeze jurii.Dar, mã rog, e ºi aici un fel de joacã, deautodistribuire în roluri. Nu în cele mainimerite, dupã cum spuneam, mai ales cã laaceastã ediþie au fost cei mai mulþi critici (ºi eise ocupã, de regulã, cu judecãþile de va-loare), mai mulþi decât concurenþii.

Cu mari ambiþii, printre invitaþi, la loc decinste figura dramaturgul Fernando Arrabal(în program fiind înscris ºi un colocviu dedi-cat operei acestuia, dar celebrul scriitor nu amai ajuns, din pãcate, la Bacãu). Gala a avutmeritul principal cã a existat. Se poate spune,aºadar, bine cã a fost! Decât o nedoritã între-rupere, un loc gol (austeritatea asta financia-rã e pustiitoare rãu), mai bine continui unproiect, chiar dacã nu-þi iese totul cum ai fidorit. Vor fi, cu siguranþã, alte ediþii maireuºite, ºi poate cã ºi bãcãuanii vor ajunge înnumãr mai mare pe la teatru. Cã doar pentrupublic sunt fãcute festivalurile!

Carmen MIHALACHE

Atmosferã rarefiatãla Gala Star

•• AAtt tt ii llaa HHaarrssáánnyyii

•• AAnnggeellaa GGhheeoorrgghhiiuu

MMotto: „Fie ca pe veci, Ea sãdomneascã în inima mea!/ Oviaþã întregã meritã sã-þi gãseºtidesfãtare ºi doar într-unul dincartierele ei.“

Yahya KKemal BBayatli

Capittol II

Eu sunt Istanbul, oraºul oraºelor,comunitate de poeþi, favoritaîmpãraþilor, patria sultanilor, perla lumii.

Eu, fiicã a lui Poseidon, miracolulArgonauþilor, Regina OraºelorMedievale, vestitoare a epocii noi ºimoderne, steaua mea strãluceºte dinnou în secolul XXI. Eu sunt oraºul pros-peritãþii ºi al ruinii. Numele meu esteIstanbul.

Încoronatã de cele ºapte colinesacre, sunt singurul oraº din lume princare mãrile curg, astfel eu odihnesc pedouã continente, un picior în Europa,celãlalt în Asia.

De-a lungul mileniilor am modelatdestinul lumii cunoscute, din estulmediteranean în Orientul Apropiat, dinBalcani în Caucaz, prin întreaga Asie,apropiatã ºi îndepãrtatã.

Eu, Istanbul, am fost casãîmpãraþilor ºi sultanilor, profeþilor ºisfinþilor, misticilor si eroilor populari,negustorilor ºi oamenilor de arme;adãpostind, în acelaºi timp, muncitoriiºi docherii, sãracii ºi obosiþii, pe ceiabandonaþi ºi pe cei fãrã adãpost , pecei zdrobiþi ºi pe cei cu inima frântã, peînvinºi ºi pe cei pierduþi, pe cei dispe-raþi ºi pe cei în necaz, pe cei ce trãiesccãutâd în gunoaie, pe aurolaci, pe pros-tituate ºi pe proxeneþi, pe femeile dinharem ºi pe paji, pe eunuci ºi pe sclavi,pe saphici ºi pe uranieni, pe polisexualiºi pe transsexuali.

Eu sunt oraºul þiganilor, al romanti-cilor ºi al povestitorilor, al nebunilor ºi alDon Juanilor, al înþelepþilor ºi al cini-cilor, al idealiºilor ºi oportuniºtilor.

Toþi laolaltã mã considerã casa lor,iatã de ce eu sunt Istanbul!

Sunt muzã pentru poeþi ºi pictori,pentru caligrafi ºi miniaturiºti, pentruesteticieni ºi filologi; sunt invidiatã descamatori ºi vrãjitori, sunt subiect pen-tru legende, fabule ºi epopee.

Eu sunt luminã ºi foc, pãmânt ºi pia-trã, mare ºi ploaie, cutremur ºi potop.

Aceasta sunt eu, Istanbul!Dintre toate oraºele lumii, sunt, fãrã

îndoialã, cel mai magnific, misterios ºiteribil oraº.

Sunt oraºul pe þãrmurile cãruiapãgânii, creºtinii, evreii, necredincioºii,prietenii ºi duºmanii, ºi-au gãsit un portsigur de-a lungul secolelor, un loc undeiubirea ºi trãdarea, plãcerea ºi durerea,trãiesc alãturea.

Numele meu este Istanbul!Aceasta sunt eu! Spaþiu al

extremelor, al tuturor emoþiilor umanetrãite simultan, de la sublim la abject,de la cele mai tulburãtoare înãlþimi lacele mai întunecate adâncimi.

Eu! Numele meu este Istanbul, i-am

vãzut înãlþându-se ºi decãzând,nãscându-se ºi murind; adãpostescrãmãºiþele lor în cisternele ºi sub bolþilemele subterane.

Albastrã precum speranþa, verdeotravã, roz precum zorile, eu suntIstanbul; eu sunt în arbore lui Iuda, însalcâm, în lavandã; eu sunt turcuoaz!Sunt de nemãsurat; muza posibilitãþilor,vitalitate, creativitate.

Frumuseþea mea e înnascutã; înorice cotlon ºi colþiºor, pe orice colinãsau stradã, existã poezie în miºcare,hazard ºi amestec în eternã schimbareal misterelor mele multifaþetate.

Dacã paradisul e definit drept locul ceinspirã fericire supremã ºi sentimentulde minunãþie acestor muritori fragili ºiaroganþi, cine ar putea sã-mi punã subsemnul îndoielii faptul cã apele melelegendare sunt o parte din acel pa-radis?

Eu, Istanbulul, sunt paradisul pepãmânt!

Turcii îmi spun „Bogaz“, cuvânt ceare ºi sensul de „gât“, „jugularã“, catribut, poate, pentru calitãþile mele de a„da viaþã“.

Pentru greci, strâmtorile mele senumeau „Vadul Vacii“ sau „Bosphorus“,ca amintire a legendarei treceri de peun continent pe celãlalt a neajutorateiiubite a lui Zeus, frumoasa Io, transfor-matã în vacã albã ºi urmãritã de untãun.

Eu sunt Istanbul ºi þi-ar putea lua oviaþã întreagã sã îmi iubeºti ºi sã-miapreciezi pe deplin doar unul dincartiere.

Pe malurile Bosphorului se întindfostele sate, aºa numitele „köy“, ce îmiîmpodobesc „gâtul“ asemeni unui ºiragde perle: Arnavutköy, „Satul meuAlbanez“; Istinye, odinioarã plin dearoma cãpºunilor; Polonezköy ºiBeyköz, ale cãror viºine ºi castane eraude neegalat; Çengelköy, auriu ca ogutuie, Sariyer renumit prin cireºelestrãlucitoare ca buzele fecioarelor;

Anadolu Kavagi cu smochinele, dudeleºi prunele lui verzi, Tarabya, cu zmeuralui suculentã.

Poeþii mei ascultau cu ochii închiºirãcoarea plinã de ecou a MareluiBazar, agitaþia rãsunãtoare dinMahmutpaºa, curþile interioare pline deglasul porumbeilor.

Scriitorii mei sunt încântaþi de „cele1001 coloane ale Cornului de Aur“, deprimavera din Insule, de soarele ceapune deasupra moscheii Süleymaniye.

Toate s-au schimbat. Timpul ºiOmul, amândoi ºi-au pus amprentaasupra mea dar eu am dãinuit ºi voirãmâne pentru totdeauna Istanbul,Regina Oraºelor, cea mai mãreaþã din-tre toate.

Dupã toate distrugerile din aceastãjumãtate de secol, în special, eu maidau naºtere încã pomilor lui Iuda, teilor,salcâmilor, fisticului ºi glicinei.

Eu sunt în nobila lalea ºi în copaculde redbud, în smochina sãlbaticã ºi înpeºtii bonito: Eu sunt Istanbul!

Murmurând, din cele mai mariadâncimi, ies la luminã apele mele,dulci precum nectarul. În Sariyer,Beykoz, Alemdag ºi Çamlica, ei beaudin izvoarele mele dulci ca mierea. Totei spun ca o canã cu apã din „SfântulIstanbul“ îi poate vindeca pe cei bol-navi.[…]

Numele meu este Istanbul!

meridiane

BBBBuuuukkkkeeee tttt UUUUzzzzuuuunnnneeeerrrr ((((TTTTuuuurrrrcccc iiii aaaa))))

NNuummeellee mmeeuu eessttee II ssttaannbbuull

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

ªtefan RADU 5 948465 000072 50

Este una din cele mai influente scriitoare din peisajul lite-rar contemporan al Turciei , de nenumãrate ori fiind com-paratã cu Orhan Pamuk.

S-a nãscut în data de 3 octombrie 1955 în Ankara ºi a stu-diat biologia ºi ºtiinþele mediului la Universitatea Hacettepe(Turcia), Universitatea Bergen (Norvegia) ºi UniversitateaMichigan (SUA).

În anul 1993 a fost distinsã cu premiul Yunus Nadi (Turcia)pentru romanul „Balik Izlerini Sesi“ (The Sound of Fishsteps),

iar în anul 1998, un alt roman al scriitoarei, „Kumral Ada-MaviTuna“ (Mediterranean Waltz), a fost nominalizat dreptromanul anului, de cãtre Universitatea din Istanbul.

Opera lui Buket Uzuner include povestiri scurte, eseuri,impresii de cãlãtorie ºi romane traduse în ºapte limbi.

În limba românã a fost tradus doar romanul cu titlul „Valsmediteranean“.

Prezentare ºi traducereSânziana MUREªEANU

•• AArrnnaavvuuttkkööyy

• Moscheea Suleymaniyevãzutã de pe Podul Galata