Nr. 6(526)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Nataºa MAXIM

Fernando Pessoa:Erezia gnosticã

ºi Masoneria

pagina 4

Adrian JICU

Codullui Eminescu

pagina 3

Interviu cuEliza Noemi Judeu

Întâlnirecu Inefabilul

paginile 10 – 11

Vasile SPIRIDON

„Mucurile“

publicisticii eminesciene

pagina 18

Carmen MIHALACHE

Carpe diem la Buzãu,

la ceas aniversar

pagina 14

Iulian BUCUR

Alãmarul.

Ovidiu Marciuc

la Galeria „Nouã“

pagina 2

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 50 (serie nouã) • iunie 2013 • 3,00 lei •

•• OOvviiddiiuu MMaarrcc iiuucc

Vineri, 14 iunie 2013, laCentrul Cultural „GeorgeApostu” din Bacãu, într-oatmosferã supraîncãrcatã dincauza furtunii, dar ºi a ideii-forte a serii – identitateanaþionalã – a avut loc, subeticheta „Spectacolul cãrþii”,lansarea studiului Coordonateale identitãþii naþionale în pub-licistica lui Mihai Eminescu.Context românesc ºi contexteuropean, semnat de AdrianJicu. Cu un amfitrion ieºitparcã din miºcarea Sturm undDrang, în persoana lui GeoPopa, cartea a fost prezentatãde Constantin Cãlin, DorisMironescu ºi Bogdan Creþu.

Dacã Doris Mironescu s-aîndepãrtat de ideea naþionalis-mului pur, subliniind negocireacu tradiþia realizatã deEminescu ºi insistând pe o„retoricã a apartenenþei”,Bogdan Creþu a accentuat sen-sul naþionalist al gazetãrieieminesciene (direcþie impusãde A. C. Cuza), delimitândnaþionalismul romantic al luiEminescu de melanjul dintrecultul faptei ºi misticismullegionar al anilor `30, de

extrema stângã care nu a ezi-tat sã-l transforme pe poet într-un adept al egalitãþii sociale.Menirea literaturii nu se reducela esteticã, spunea BogdanCreþu, ci „ajutã la formarea ºiconºtientizarea identitãþii na-þionale”, una dintre principalelefuncþii ale literaturii fiind ceaideologicã. Formarea identitãþiiºi a conºtiinþei naþionale nu seface prin discursuri parlamen-tare, ci prin publicisticã ºi litera-turã, ce au scopul de a menþineidentitatea naþionalã, idee la felde valabilã acum, în perioadaagresivã a disoluþiei identitãþiinaþionale, sub chipul globa-lizãrii, ca ºi în plin romantism.

Bogdan Creþu a insistat peimaginea unui Eminescu(de)construit ºi (re)construit deAdrian Jicu, în timp ceConstantin Cãlin a abordat oaltã problemã, aceea tratatãîntr-un capitol al lucrãrii:Eminescu, freelancer sau exe-cutant?. De asemenea, profe-sorul bãcãuan a remarcat arhi-tectura ºi argumentarealucrãrii, stilul alert, vioi, minteaiute a lui Adrian Jicu. Cum erade aºteptat, criticul bãcãuan a

fãcut trimitere la un versbacovian, „ploua într-un târgjidovit”, pentru a explicaexhaustiv, pe bazã de argu-mente demografice, anti-semitismul eminescian.

În final, Adrian Jicu a lãmuritnaºterea ideii studiului (legatde Colocviul NaþionalStudenþesc „Mihai Eminescu”de la Iaºi), a fãcut câtevascurte comentarii despre carte,mulþumind celor care au con-tribuit atât la apariþia ei, cât ºila organizarea evenimentuluide vineri. Toate discursurile s-au situat în cheia regãsirii iden-titãþii, deoarece, ca popor, sun-tem preocupaþi de imaginea desine. Pentru unii dintre noi nu afost o surprizã tematica abor-datã de autor; ce e îmbucurã-tor e faptul cã tinerii criticidepãºesc perspectiva puresteticã a literaturii, vãzând-oîn primul rând ca pe o proble-mã de ideologie, de identitateºi de menþinere a conºtiinþeinaþionale, chestiune valabilãmai ales în zilele noastre, do-minate de discursul egalitaristal satului global.

Costin Soare a încheiatseara cu un excelent recital.Chitara clasicã nu e domeniulmeu forte; ascult rock, trash,speed din pruncie, însã atâtaexaltare, atâta patos, atâtatrãire ca pe chipul lui CostinSoare nu am mai vãzut decâtla un alt tourmented soul alchitarei solo, James Hettfield.Un recital pãtimaº de muzicãspaniolã care a încununat osearã furtunoasã dedicatãidentitãþii naþionale ºi valorilorla care trebuie sã ne raportãm.

Este chiar el acolo, Ovidiu Marciuc. ªi nu-ºi ascunde faþa învreo oglindã, ciob de geam sau chimval de alamã, cum ar fi fãcutvreun pictor olandez prieten, numai îºi lasã chipul neterminat, înmod michelangiolesc, abia eboºat ºi suficient sã fie recunoscut.Este în lucrãrile lui, se transleazã pe pânzã pentru cã e parteadin lumea asta pe care o cerceteazã ºi o cunoaºte cel mai bine,partea cu sinele sãu. ªi pentru ca o concluzie sã fie corectã estenecesar ca toate pãrþile raþionamentului sã fie binecunoscute.Aºa se poate parafraza ºi continua o maximã dintr-un ºtiut „dis-curs asupra metodei de a întrebuinþa bine raþiunea…”. Nu, nu sevede pictând, suficiente sunt mâinile. Cu tâlc, îºi aratã mâinile,mâini în contrast cu chipul lui din umbre. Mâinile sale lucreazã,pipãie consistenþa luminii, se fãuresc. Nu, Marciuc nu se vedepictând, ca ºlefuitorul de lentile din Amsterdam, el este alãmar ºiar putea zice: pictura siva natura.

Altfel privitã, expoziþia de la Galeria „Nouã” este un completelogiu fãcut mâinii, o descriere în amãnunt. Mâini care au terminatºi care se odihnesc, mâini cu pielea zbârcitã ºi cu unghii rupte.Mâini care se ating ºi se împart, mâini care aºteaptã îmbrãþiºate.Mâini care se chircesc, se strâng ca pentru ultima oarã. Mâiniînþelepþite sã priceapã cu buricele culoarea, mâini care fac luminaîn boþuri. Tot aici, în expoziþie, este despre ºtiutã-de-toþi pasiune,despre cai, cu metope ciobite despre elan, despre energiipotenþiale, despre stãpânire ºi despre frumuseþea în starecuratã.

Atelierul artistului nu este Arcadia. Este spaþiul neliniºtilor. Seîntâlnesc aici clarul ºi obscurul, detaliul limpede ºi semnul numaisugerat, melodia clasicã ºi sunetele stranii metalice, fãcliile vese-le ºi resturile putrede de luminã. Perspectiva, camera obscurãprin care Marciuc ne cheamã sã-i vedem atelierul, este una cuplanuri miºcate, ca într-un repede iuj.

Iulian BUCUR

GG ââ nn dd uu rr ii ll aa mm aa ss aa tt ãã cc ee rr ii ii• nnoi ccitate ººi aaforrisme dde IIonnuþ CCarragea •

Ochii mei sunt doua lagune albastre pline de sânge petroli-fer. Speranþa moare asfixiatã în aurul negru al versului.

*Cea mai bunã reþetã pentru egoism: singurãtate ºi suferinþa

fizicã. Din pãcate... egoiºtii vor sã se vindece numai cu reþetecompensate.

* Orice tristeþe are o consolare amarã: oglinzile nu mor nicio-

datã, îºi schimbã stãpânul la fiecare privire.*

Viaþa este o luptã pe care am pierdut-o înainte de a mãnaºte. Tot ce fac acum este sã-mi savurez înfrângerea. Trãiescînchis într-o lume în care gratiile sunt înalte pâna la cer. Iluziacea mai frumoasã a morþii este când privesc stelele. Gata, m-am decis! Renunþ la locul de veci! Vreau un nou loc de muncã!Ce are de spus Dumnezeu la toate acestea? M-aºteaptã sã-lvânez prin univers cu reportofonul. Îmi împrumutã cineva opereche de aripi?

*Prezentul este un sandviº cu singurãtate între doua felii de

timp, împãrþit frãþeºte cu umbra.

iunie 20132

breviar

Nataºa MAXIM

Identitate naþionalãºi chitarã clasicã

Alãmarul. Ovidiu Marciucla Galeria „Nouã”

• OOvidiu MMarciuc

cronica literarã

iunie 2013 3

Aºa s-ar fi putut numi recentul romanal Florinei Ilis, Vieþile paralele(Bucureºti, „Cartea Româneascã”,2012), care îl are ca protagonist peMihai Eminescu. El trimite, inevitabil, laclasicele Mite. Bãlãuca, Romanul luiEminescu, Amintiri fugare, Un caracterde artist etc. Comparaþia a ºi fost fãcutãde câþiva comentatori, care s-au grãbitsã sublinieze noutatea abordãrii. Credînsã cã mai justã ar fi (fost) raportareala monografiile dedicate autoruluiLuceafãrului întrucât, s-o spun încã depe acum, cartea þinteºte, polemic,aceastã tradiþie interpretativã, adeseaexageratã.

Citind-o, m-am gândit la Þiganiadalui Budai-Deleanu ºi la ChristinaDomestica ºi vânãtorii de suflete a luiPetru Cimpoeºu. Prima asocierevizeazã prezenþa comentariilor din sub-solul cãrþii, atribuite unor „surse”îndãrãtul cãrora putem identifica fiecontemporani ai poetului, fie critici cares-au ocupat de cercetarea operei emi-nesciene. Metoda alegoricã este însãadaptatã în spirit modern, parodic,amintind de felul în care PetruCimpoeºu lua peste picior naivitateacititorului, livrându-i tot felul de poveºtidespre Ceauºescu, C.I.A., conspiraþiiplanetare, MISA, telenovele etc. Camîn aceeaºi linie, Florina Ilis propune oantrenantã poveste despre „planulEminescu”, amestecând cu abilitateplanurile narative ºi sugerând existenþaunui birou VII, secret, a cãrui misiune(la fel de secretã) era convertirea luiEminescu la ideile socialiste pentru ajustifica anexarea ideologicã operatã înanii proletcultismului.

Cu o imaginaþie debordantã,autoarea construieºte un scenariudemn de un film poliþist. În romanmiºunã tot felul de agenþi ºi spioni, de lapretinsul nebun Filipescu la infirmieraElisa, de la condamnatul recuperatFilimon Ilea la colonelul Mãriºeanu,cãruia i se promite avansarea în graddacã va soluþiona dosarul „Poetulnaþional”. Florina Ilis (Ilea?) parodiazã,în fapt, zelul adepþilor teoriilor conspi-raþioniste. Zadarnicele chinuri ale...securistului Filipescu sunt consemnateîn pagini de un umor savuros: „Poetulvorbeºte uneori foarte mult ºi e greu sãînþelegi ce spune. Vorbeºte inspirat ºiamãnunþit despre rãdãcina cubicã ºidespre cuadratura cercului. Când unºarpe se-ncolãceºte observãm urmã-torul lucru. Pielea dinlãuntrul cercului eîncreþitã, cea dinafara cercului e încor-datã. Diferenþa între pieile la-nceputegale e cuadratura cercului. Mai face ºifilosofie. Natura naturans? Ce dracu’omai fi ºi asta? Când poetul vorbeºtedespre mâncare înþelege ºi informa-torul. Eminescu spune cã mâncarea epuþinã (Filipescu e de acord cu asta,mai adaugã de la sine ºi faptul cã e frigîn salon). Cã doctorii sunt evrei! Cãîngrijitorii sunt evrei. Numai FräuleinElise e drãguþã ºi îi mai strecoarã, dincând în când, câte un biscuit. Da!Mâncarea e puþinã (zgârcenie deovrei!) E o conspiraþie evreiascã.Alianþa israelitã. ª masonicã. La nivelmondial. Nu existã scãpare! Numai înBrahma! Zeul Indic. Conchide poetul.Antisemit! Conchide Filipescu în însem-nãrile sale, subliniind cuvântul anti-semit.” (p. 205) Iatã cum, în doar câte-va rânduri, poncifele privind anti-semitismul eminescian sunt aruncate înderizoriu, prin plasarea într-un contextficþional adecvat.

Rând pe rând, sunt demontate ºiprejudecãþile privind sacrificarea luiEminescu, duplicitatea lui Maiorescu,antisemitismul gazetarului, ultranaþio-

nalismul comunist, receptarea defor-matã a publicisticii eminesciene, cazul„Dilema” etc., etc.. Volumul Florinei Iliseste, în ultimã instanþã, o necesarãoperaþie de curãþare a lui Eminescu destraturile aluvionare care i-au afectatviaþa ºi opera. Un alt mod de a neraporta la un scriitor care, vorba luiNichita Stãnescu, a fost înainte detoate un om viu. Iar Vieþile paralele îl re-cupereazã pe Eminescu, smulgându-ldin mâinilile delatorilor ºi ale zelatorilortotodatã.

Totuºi, dincolo de reuºita incontesta-bilã în a construi un personaj memora-bil, iconoclast, mã întreb cui prodest?Sincer sã fiu, nu-mi fac iluzii cum cãromanul va reuºi sã producã o mutaþiesemnificativã în receptarea biografieipoetului. Ba dimpotrivã. El va produce,probabil, reacþii de nemulþumire, în sen-sul cã unii îl vor taxa de blasfemie. Esteºi motivul pentru care optimismulemfatic din prezentarea de pe coperta

a patra s-ar cuveni temperat: „...noulroman al Florinei Ilis va lua prin sur-prindere nu doar lumea romanuluiromânesc contemporan, ci ºi teoria ºiistoria literaturii. Aceastã carte monu-mentalã va bulversa în totalitate orizon-tul de aºteptare al cititorului.”Semnatarul acestor rânduri uºor aro-gante pare sã fie convins de naivi-tatea/imbecilitatea cititorului. Sã-ºiînchipuie oare el/ea cã nu ºi-a pusnimeni problema nevoii de a-l receptaadecvat pe Eminescu? Aºa reiese...

Revenind la textul propriu-zis, tre-buie remarcat cã în scrisul Florinei Ilisse întrevede gheara leului, prin dexteri-tatea de a jongla între diferitele registreºi prin modul subtil în care sunt armo-nizate elementele unei arhitecturiromaneºti extrem de elaborate.Episodul transferãrii lui Eminescu lasanatoriul Ober-Döbling, spre exemplu,devine pretext narativ pentru evocareaconvingãtoare a atmosferei din redacþia„Timpului”: „Pacientul e predat înmâinile acestora cu instrucþiuni precisedin partea doctorului. O bucatã de hâr-tie din gazetã s-a lipit de cerul gurii poe-tului. Gustul cernelii îl ameþeºte.Întrevede, ca prin vis (ºi cititorul, odatãcu el, s.m., A. J.), încãperea redacþieidin strada Regalã ºi colþul de masãunde obiºnuia sã facã corecturileînainte ca bãiatul sã alerge în tipografiecu manuscriptul. În semi-obscuritatea ºifumul gros din încãpere se aude ovoce. E vocea lui Caragiale care tocmaiîl lãmureºte pe Slavici cã, înainte depronumele care se pune virgulã, iarînainte de ce nu se pune decât fiindsubordonata dreaptã.” (p. 155) Iatã-neintroduºi într-o altã lume, despre careaveam oarecari informaþii din Amintirilelui Slavici ºi din reconstituirile luiCãlinescu, dar pe care prozatoarea oreconstituie cu mijloacele ficþiunii, ceeace îi dã un aer de firesc, de credibil.

Florina Ilis construieºte un demersficþional atractiv sub care încearcã sãascundã (dar nu prea reuºeºte) o docu-mentare solidã, de cercetãtor autentic.

Tendinþa de a specula, de a fantaza,pe care, de regulã, un critic ºi-oreprimã, apare în cartea de faþã aug-mentatã, constituind tocmai motorulnaraþiunii. O naraþiune fascinantã, cuaccente de thriller ºi romance, un exce-lent roman (horribile dictu) postmodern.Un roman pe tiparul celor scrise de DanBrown. Rezultatul? O imagine arcim-boldianã, un Eminescu construit dinvorbele ºi din textele sale, dar ºi alecelor care (pretind cã) l-au cunoscut.

Vieþile paralele e o carte care îþi taierespiraþia prin ritmul antrenant ºi prinipotezele seducãtoare prin care FlorinaIlis vrãjeºte ºi, simultan, desvrãjeºte oîntreagã tradiþie interpretativã. Locuricomune, cliºee, speculaþii, abuzuri, fal-suri, legende ºi mituri – toate suntprinse ca în turbinca personajului cren-gian, li se aplicã o bãtaie bunã, dupãcare ni se livreazã un alt Eminescu.Personaj, dar, atenþie, un personaj maiviu, mai uman, mai credibil, decât totceea ce a putut sã ne ofere pânã acumistoria literarã. Cu dezinvoltura pe careþi-o dã talentul ºi profitând de un con-text favorizant, când li se poate spunelucrurilor pe nume, Florina Ilis vaimpune prin aceastã carte, sunt con-vins, o imagine distinctã a luiEminescu. O imagine de care aveamnevoie întrucât chipul poetului-gazetara fost, de-a lungul unui secol dereceptare abuzivã, desfigurat prin inter-pretãri tendenþioase. Oricât de sur-prinzãtor ar putea pãrea, romanulFlorinei Ilis este, pentru mine, cea maibunã monografie dedicatã luiEminescu, de la Cãlinescu încoace. Cumijloacele prozei, autoarea scrie o ficþi-une criticã exemplarã, uneori artifi-cioasã (ca în fumatul dialog cu muza),dar niciodatã plicticoasã.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Codul lui Eminescu

Nu despre potenþialul, încã neexplorat pe deplin, al vorbei carene face sã legãm idei ori prietenii intelectuale dorim sã discutãm,ci despre stãruinþa acelora dintre noi care vãd în limbajul comun uncod paralel, des-cifrat cu uneltele jocului. Dacã vom aduce înatenþie mãcar un nume din galeria rebusiºtilor – cãci despre ei estevorba – ºi un titlu de operã literar-cruciºologicã (Tudor Arghezi,Cuvinte potrivite ºi... încruciºate), trebuie sã fim crezuþi cã jocul decuvinte este o îndeletnicire cât se poate de serioasã.

Unul dintre enigmiºtii de frunte ai þãrii (de menþionat cãRomânia a fost întotdeauna bine cotatã la nivelul performanþelorrebusiste), Virgil Agheorghiesei, a avut ideea alcãtuirii unui micdicþionar, dovedit ulterior o adevãratã enciclopedie - „Prietenii mei,rebusiºtii”. Proiectatã în trei volume (pentru literele A-C – 2011, D-M – 2013, N-Z), lucrarea va cunoaºte, probabil, o redimensionare:a doua parte, de pildã, are peste 600 de pagini, ceea ce ne facesã credem cã vom aºtepta ºi al patrulea volum.

Maniera de structurare a medalioanelor, ascultând decanoanele compoziþiilor de naturã informativã, este logicã ºi agre-abilã: dupã datele biografice, un alineat consistent este alocatdevenirii ca rebusist, cu posibile accente în acest segment de viaþãintelectualã, iar în încheiere, referiri la alte pasiuni îmbrãþiºate deacesta. Portretul este ilustrat cu una sau mai multe producþii pu-blicate în revistele de specialitate ori în alte periodice, ale cãrorsoluþii – mãcar la problemele de enigmisticã – sperãm sã le gãsimîn ultimul volum semnat de Virgil Agheorghiesei.

Cã rebusismul are un cuvânt de spus în materie de pãstrare ºicreºtere a limbii române nu mai trebuie demonstrat. Au recunos-cut-o lingviºtii în primul rând (academicienii Al. Graur, Iorgu Iordan,Ion Coteanu), dar ºi scriitorii, antrenaþi în focul compunerii decareuri de cuvinte încruciºate sau de literaturã rebusistã. Unii din-tre aceºtia erau simpli dezlegãtori (Al. Graur mãrturisea cã îºiprocurã douã exemplare din revista „Rebus”: unul pentru a-l dezle-ga, iar celãlalt pentru colecþie), iar alþii, ca ziariºti, coordonau rubri-cile de profil. Unul dintre multele exemple: Mihai Gafiþa (1923-1977), foarte cunoscut ca publicist, filolog, critic ºi istoric literar,este – surprinzãtor – unul dintre creatorii de prozã („Legendasfinxului ºi a enigmei”) ori poezie („ªaradã”) rebusistã, tipãrite de„Universul copiilor” ºi „Enigmistica” în 1944 ºi, respectiv, 1947.Interesante date vom afla despre N.Gh. Popescu-Rebus, profe-sorul de românã din Pietrarii Vâlcei, care în 1931 a fondat revistade profil, sau despre Ion Pãtraºcu, universitarul craiovean carecocheta cu enigmistica în literaturã.

Dicþionarul tipãrit la PIM (ºi girat ca lector de Nelu Dumbravã)se citeºte cu maxim interes. Scrisã cu afecþiune sobrã, într-un re-gistru combinând stilul jurnalistic cu cel informativ (pe alocuri,colocvial), lucrarea huºeanului Virgil Agheorghiesei este un instru-ment de lucru îndelung aºteptat care, pânã la o necesarã revizuire– peste un deceniu, de pildã –, ar trebui sã-ºi afle locul printre seg-mentele de culturã naþionalã.

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Enigmatic, ccuvântul

iunie 20134

comentarii

Pasionat de spiritism, ocultism, ezo-terism, masonerie, mediumnitate, artedivinatorii, astrologie, Fernando Pessoaa devenit o autoritate în domeniu, unStrindberg al secolului trecut. S-aautoiniþiat în orfism, gnosticii alexandrini,neoplatonism, Cabalã, în practicilemasonice, în rozicrucieni sau mistici, dela Silesius la Swedenborg, de la JakobBöhme la Meister Eckhart, vãzândlumea ca pe un mare text secret cepoate fi descifrat prin apelul la ocultism,misticism, iniþiere hermeticã. ÎnUltimatum (Editura „Humanitas”, 2013),scriitorul portughez menþioneazã cãmasonii sunt urmaºii gnosticilor, dupã ceriturile ºi simbolurile au trecut din Cabalãla cavalerii Ordinului de la Malta, laTemplieri ºi Rozicrucieni: „Putem dis-tinge în umbra creºtinismului oficial ºi anumeroaselor sale misticisme ºi as-cetisme, un curent ce se semnaleazãepisodic, cu originea în Gnozã (între-pãtrunderea Cabalei evreieºti cu neopla-tonismul), curent ce se manifestã fie princavalerii Ordinului de la Malta, fie prinTemplieri, iar uneori dispare din ochiinoºtri pentru a-ºi face apariþia înRozicrucieni, iar mai apoi pentru a þâºniîn sânul Masoneriei”.

Ce au în comun budismul ezoteric ºidoctrina rozicrucianã? Erau destinate sãpregãteascã lumea pentru întemeiereaNoului Ierusalim, a adevãratei BisericiCatolice. Natura lui Iisus este dualã, divi-nã ºi umanã, atât pentru ocultiºti, cât ºipentru creºtini. Pentru ocultiºti, Iisuseste un Adept precum orice alt Iniþiat, darºi fiul lui Dumnezeu, Logosul, gnosticiifãcând diferenþa între cele douã naturiale lui Christos, cea divinã pe care auadorat-o ºi cea umanã. Condamnaþi caeretici, gnosticii aparent au dispãrut, dar,surprinzãtor, Pessoa e misericordios cupapalitatea, spunând cã vina nu aparþinebisericii, ci Destinului, care i-a permisanularea lor. Ideile rebele nu serveaucapilor Bisericii Catolice, chiar dacã eraumai veridice decât evangheliile cu careea a cucerit lumea.

Dacã iniþial spune cã Masoneria setrage indirect prin gnozã din iudaism,perpetuând simboluri (trandafirul), câte-va pagini mai departe, Pessoa se con-trazice: „Prezenþa unor elemente caba-listice în gradele simbolice nu dovedeºtecu nimic originea evreiascã a masone-riei. Doctrina Rozicrucianã e posibil sã ficontribuit la naºterea Masoneriei, casimboluri, embleme ºi sistem speculativ.Rozicrucienii erau cabaliºti, ca ºi alchi-miºtii. Rozicrucienii au profitat de Cabalãºi i-au conferit un sens ºi o turnurãcreºtine”. Concluzioneazã spunând cã„Masoneria este insuficient dogmaticã ºiinsuficient definitã ca sã putem afirmacutare sau cutare lucru despre conþinutulei”.

Urmeazã aberaþii (altfel nu le putemnumi) despre „satanismul” CavalerilorTemplieri, în speþã referitoare laMaestrul Jacques de Molay, din caremotiv Biserica a considerat „pe bunãdreptate” de cuviinþã sã dizolve ordinul ºisã-l ucidã pe Maestru. Aceastã eroare adeterminat ºocul în bisericã, Reforma,iar durabilitatea ei se justificã prin exter-minarea prin foc a Maestrului, deoareceiniþierea membrilor se fãcuse chiar prinfoc. Torturarea lui Jacques de Molay atrezit împotriva Bisericii niºte forþe pecare nu a ºtiut sã le domine. „Toatã civi-lizaþia modernã, de la Reformã pânã înzilele noastre, în opoziþie cu Biserica, erãzbunarea încarnatã de Jacques deMolay”, care s-a fãcut pe cãi inferioare.

Inniþierrea îînn nnummelettrranndafirrului

Din cele trei tipuri de iniþiere stabilitede autor, iniþierea exotericã seamãnã cuiniþierea masonicã, fiind mai puþin com-plexã. E o iniþiere incipientã ce permite

individului sã-ºi poatã croi un drum ezo-teric, cãutând adevãrata cale prin inter-mediul simbolurilor ºi emblemelorreprezentate de masonerie, „cel maisuperficial ºi mai gol dintre sisteme”,când se poate ajunge la un prim stadiu alcunoaºterii oculte. „Rozicrucienii au insti-tuit masoneria exotericã, cu scopul de ale permite oamenilor sã intre în contactcu aspectul exterior al vieþii oculte”, aºaîncât cei care se simt capabili sã seridice pânã la adevãrata cunoaºtere.

A doua iniþiere este cea ezotericã,pentru ea, discipolul trebuind sã simtãchemarea : „Atunci când discipolul estepregãtit, maestrul e pregãtit ºi el”.

A treia iniþiere este cea divinã, care nue rezultatul unei autoiniþieri ca în ceaexotericã sau rezultatul unei iniþieri suboblãduirea vreunui Maestru sau EzotericMajor, ea emanând direct de laDumnezeu. Exemplul este Iisus convertitîncã de la naºtere în Esenþa lui, fãcându-lsã devinã Christos. Iniþiat exoteric eorice mason sau discipol dintr-o soci-etate teozoficã. Iniþiat ezoteric e unRozicrucian sau Francis Bacon. Iniþiatdivin sau geniu e Shakespeare.

Iniþierea înseamnã renunþarea la celelumeºti. E posibil sã devii iniþiat sau sãajungi la o dezvoltare notabilã a intuiþieifãrã o dezvoltare prealabilã a inteligenþeiabstracte. „Acesta e drumul pe care îl iaucei care aleg forma emotivã sau instinc-tivã, ori forma ritualã a iniþierii - cei careajung sã devinã sfinþi sau magi”. Numaiperfecþionarea într-un anumit grad per-mite trecerea la iniþierea superioarã.

Dacã inteligenþa ºi cultura hrãnescintuiþia, a fi intuitiv nu e un motiv deostracizare, de stigmatizare, aºa cumcred unii raþionaliºti. Dintotdeauna omula încercat sã descifreze taina, misteruldivinitãþii, a destinului, a forþelor obscure,astfel apãrând ocultismul, cãutând uncontact direct cu forþele de Dincolo.Aceste douã ramuri ale cunoaºterii,ºtiinþificã ºi fizicã, hermeticii le numesc„versantul drept” ºi „versantul stâng” alînþelepciunii. De aici se poate face odiferenþiere între omul „ocult” ºi omulºtiinþei, omul „pragmatic”. Omul ocult edominat de setea abstractã decunoaºtere, care-i permite sã intre într-ozonã a cunoaºterii inaccesibilã prag-maticului. Este cazul celui care doreºtesã ºtie de dragul de a ºti, pentru propriadezvoltare interioarã. Pentru homo prag-

maticus sau omul inferior catalogat dePessoa, „cunoaºterea e dependentã deutilitate, virtutea de recompensã”,punând accesul la cunoaºtere în slujbaunei recompense imediate care ignorãlegile secretului, egoismul determinân-du-l sã-ºi mãreascã influenþa socialãfolosind cunoºtinþele secrete. Adevãratulcunoscãtor pãstreazã ºtiinþa secretã sauo împãrtãºeºte celor care meritã sã ocunoascã. Aceasta e motivaþia existenþeisocietãþilor mistice ºi oculte. Punerea ladispoziþia maselor a informaþiilor, s-arputea întoarce împotriva celor care nusunt pregãtiþi.

În cãrþile Rozicrucienilor se spune cãsentimentul e mai adevãrat decât raþi-unea, dar nu e vorba de un sentimentîncercat zilnic de om, ci de „o formãsuperioarã de conºtiinþã”. Pessoarecunoaºte cã misterul lui Christos nupoate fi revelat, cãci omul nu are cali-tãþile necesare pentru a-l percepe.Intuiþia despre care vorbesc misticiidesemneazã un proces de înþelegerecare nu este inteligenþa socialã, ciînþelegerea venitã din interior, viaþa inte-rioarã a omului „fiecare din noi e un eternizolat, un etern crucificat în propria luicondiþie de a-nu-fi-ceilalþi.”

Dacã religia creºtinã se bazeazã peemoþie, fiecare înaintare în gradreprezentând o accentuare a instinctului,Masoneria este o religie a inteligenþei,unde gradele reprezintã stãri deinteligenþã ºi mãsura în care adeptul areuºit sã parcurgã labirintul secretelor,dobândind o nouã viaþã, un nou suflet.Gradele masone corespund simbolisticiialchimice a celor patru stãri ale MariiOpere, iar structura Lojii, unde Maestrulºi cei doi cu care împarte guvernarea lojiisimbolizeazã cele trei adevãruri funda-mentale sau cabalistice. Enunþat simbo-lic, pentru a se pierde cel care nu simtedrumul, Adevãrul Francmasonerieiapare ca un mister creºtin.

Regula principalã a ocultismului,spune Pessoa, e conþinutã în Poimandrudin Corpus Hermeticum. Numai cã refe-rinþa este greºitã; este vorba de una dincele ºapte legi prin care iniþiatul poatepãtrunde Adevãrul, legea corespon-denþei: „Ceea ce este Sus este ca ºiceea ce este Jos; Ceea ce este Jos esteca ºi ceea ce este Sus", din Kybalion.Prin jos ºi sus Hermes se referã la Cer ºiPãmânt, la astrologie, la influenþa

astrelor asupra destinului, Pessoaaccentuând faptul cã în Masonerie orga-nizarea ordinelor inferioare o reproducepe cea a ordinelor înalte iar acestea larândul lor pe cele divine.

SSttrructturr㺺i ssimmbolurri

Scriitorul citeazã „primul capitol caretrateazã iniþierea ºi cele trei legi ale vieþiioculte”, din ce nu spune, însã deducemcã este vorba de Corpus Hermeticum,adaptat cerinþelor masone, aºa cum le-aînþeles: „ceea ce este jos e la fel cu ceeace este sus, când discipolul e gata egata ºi maestrul, fiece lucru are cincisensuri”. Fiecare ordin mason e alcãtuitdin neofiþi (iniþiaþii) ºi zelatori (maeºtrii),enumerând cele zece grade, de la neofitla Maestrul Templului. Simbolurile Or-dinelor Inferioare sunt cercul, triunghiulºi echerul, simbolurile Ordinelor Înaltesunt ovalul, pãtratul ºi crucea. Culorilealb-negru de pe drapelul Templierilor,semnele zodiacale ale Fecioarei ºiScorpionului sunt Secretul gradului deMaestru, drapelul cu crucea roºie estesimbolul încarnãrii lui Christos, cheiareligiei creºtine, al treilea drapel cu dis-punerea crucii la stânga, pe umãr estecheia Ordinului, iar cel de-al patrulea echeia Guvernului Secret al Lumii fiindcunoscut sub numele de SecretulCavaleriei. Templierii s-au sprijinit peCorporaþia Secretã a Masonilor sau aZiditorilor de Catedrale din Scoþia care-ºipierduserã sensul riturilor pe care le per-petuau: „Templierii din Scoþia au reintro-dus Cuvântul în sânul acestui rit mort ºiau reuºit sã reînnoiascã ritul iar dacã aureuºit s-o facã e pentru cã analogiileerau perfecte.” Doctrinele secrete aleTemplierilor vor deveni mai târziu se-cretele Masoneriei. Evanghelia SfântuluiIoan, Apocalipsa ºi Epistolele SfântuluiPavel alcãtuiesc corpul doctrinal esenþialal creºtinismului ºi al Masoneriei.Masonii sunt fraþi conform principiului„ceea ce se aflã jos este la fel cu ceea cese aflã sus”.

Simbolurile ºi ritualurile masone nu seadreseazã raþionalului, ci inteligenþeianalogice, reprezentând limbajul ade-vãrurilor superioare ale inteligenþei.Structura ordinelor iniþiatice se înte-meiazã pe o dispunere simbolicã înTemplul lui Solomon, iniþierea des-fãºurându-se în Atrium, între cele douãcoloane ale Templului, Masoneria core-spunzând coloanei stângi a Templului,Pessoa pãstrând misterul referitor lasimbolistica celei de-a doua. Dupã com-pleta iniþiere, urmeazã OrdineleClaustrului sau Ordinele Inalte, urmatede Ordinele Sanctuarului sau aleTemplului, autorul explicând în FormulaPragului cum sacerdoþii creeazã mistere,iniþieri, ritualuri. Oare hierofanþii saumarii preoþi posedã într-adevãr cu-noaºterea adevãratã, adevãrul pur, sauprofanii care-l cautã individual, în lec-turã, meditaþie, inteligenþã discursivã?

Într-un articol din 1935, Pessoa iaapãrarea Obedienþei portugheze pe careprimul ministru, Jose Cabral, dorea sã odesfiinþeze, în spiritul altor dictatori inter-belici, Mussolini, Primo de Rivera, Hitler,argumentând prin faptul cã Masoneria ederivatã spiritual ca exerciþiu iniþiatic dinMisterele antice. Interzicerea ar fi unsemn nu doar de prostie ºi bigotism, ci aravea nedorite repercusiuni economice,politice ºi de imagine. Masoneria nu areo dogmã; a-i defini doctrina înseamnã ao închista, marea ei calitate fiind tole-ranþa, fiecare gândind aºa cum crede decuviinþã.

Nataºa MAXIM

Fernando Pessoa: Ereziagnosticã ºi Masoneria

• OOvidiu MMarciuc

iunie 2013 5

comentarii

Epopeea nu poate fi conceputãîn absenþa miraculosului. Mai mult,miraculosul e un ingredient obliga-toriu. Dupã Aristotel („Poetica“),acesta poate friza iraþionalul. De laPierre Jean Miniconi, care s-a ocu-pat de temele „rãzboinice“ alepoeziei epice greco-romane, aflãmcã autorul „Iliadei latine“, un profe-sor de poezie de pe vremeaîmpãratului Claudiu, credea cã, înreþeta compunerii unui poem epic,trebuie înscrisã ºi intervenþia zeilor.În cunoscutul „Satiricon“, al luiPetroniu, Eumolpe precizeazã cã„nu evenimentele înseºi trebuieexprimate în versuri – istoricii o facmai bine –, ci, de-a lungul episoa-delor, intervenþiile divine“. Eumolpee un poet ridicol. S-a spus cã operalui, „Rãzboiul civil“, i-ar fi permis luiPetroniu sã-i ia în râs pe Lucan ºipe cei ce fac epopei pozitive.Epopeea „miraculoasã“ nu li seopune acestora decât sub speþaunei caricaturi. De fapt, miraculosule unul dintre punctele în legãturãcu care se contestã, pânã în epocamodernã, epicul. Herder îl faceresponsabil pentru efectul „adormi-tor“ al poemului. Iar Jean Paul, în„Curs pregãtitor de esteticã“ (1801)aratã cã „poemul epic pierde multdin interes, mai puþin prinexploatarea înnãscutã a mira-colelor [...] decât prin rãceala ºirigiditatea în ceea ce priveºte celedouã principii leibniziene ale raþiu-nii suficiente ºi ale contradicþiei sauîn ceea ce priveºte înþelegerea, încare trebuie sã cauþi atât de multprietenia când e vorba sãmotivezi“. Cum ºi de ce intervinzeii? Care e limita lor, e oareiraþionalul? Cât de oportunã e inter-venþia lor? Ce se întâmplã dupã?

Perioada clasicã a fãcut dinverosimilitate una dintre regulile deaur, dar în materie de epopee reco-mandã neverosimilul, ceea ceînseamnã miraculosul mitologic,„ficþiumea“ cu ajutorul cãreia,Boileau dixit! („Arta poeticã“, III)trãieºte epicul. ªi Voltaire, în „Eseudespre poezia epicã“, admite neve-rosimilul, fãrã entuziasm, ce-idrept, dar invocând mãsura gustu-lui îndoielnic al oamenilor: «Iliada»[...] e plinã de zei ºi de lupte puþinverosimile. Aceste subiecte le placîn mod firesc oamenilor; ei iubescceea ce le pare teribil: sunt precumcopiii care ascultã avid acestepoveºti cu vrãjitori care îi înspãi-mântã.“ Aparentul dezacord dintrecei doi teoreticieni vine din faptulcã existã diverse grade în care semanifestã zeii, dar ºi în repre-zentarea pe care le-o dã epopeea.Iar când e vorba de zei, repre-zentarea nu poate fi decât ale-goricã. O afirmã, cu timiditate, ºiBoileau, care, în aceeaºi „Artapoeticã“ (III), scrie cã „fiecare vir-tute devine o divinitate“, „Minervaeste prudenþa, iar Venus, fru-museþea“.

Alegoria poate pãrea improprieîn mãsura în care e mai puþin vorbade a exprima un lucru prin altul, alt-fel spus, de a face dintr-o ab-stracþie o persoanã divinã, cât dea exprima lucrul însuºi, adicãrãzboiul. Astfel, în cântul XX al„Iliadei“, în momentul când Zeus ledã zeilor libertatea de a intervenidupã voie, „Nalþã-se Vrajba cum-plitã ce-ntartã mulþimea!“ (Homer,„Iliada“, Editura Univers, 1985,trad. George Murnu). N-avem, aici,decât o figurã deopotrivã divinã ºiantropomorfã a Certei, ceaminteºte de tabloul „Rãzboiul“ allui Douanier Rousseau (1894).Eumolpe stãruie cu bunãvoinþãasupra descrierii Discordiei, „cupãrul desfãcut, care ºi-a ridicatspre zeii cerului capul de divinitate

infernalã“. Imaginea îþi dã fiori! LuiVergilius îi plac alegoriile de acestgen. S-ar pãrea cã sunt de inspi-raþie stoicã. Dar modelul homeric esuficient pentru a ne da seama dereprezentarea alegoricã. Vergiliuse un exemplu. „La începutul primeisecþiuni (vestibulum) el situeazã (în„Eneida“, n.n.) figurile alegorice alegrijilor ºi nenorocirilor ce tortureazãviaþa umanã, în a cãror enumerarecomentatorii au vãzut un reflex alsentimentului melancolic ce a mar-cat societatea romanã în urmarãzboaielor civile“ (Stella Petecel,nota 1, pag. 200, Vergilius,„Eneida“; trad. G. Coºbuc, Ed.Univers, 1980): „Tocmai în praguldintâi ºi-n gurile Iadului, gloata/Grijilor neiertãtoare stãtea ºi, cudânsele, - Amarul,/ Veºtede Boale-mprejur ºi plina de chin Bãtrâneþe,/Foamea ce-ndeamnã la rele, ºiGroaza, ºi mult urgisita/ Lipsã –grozave vedenii – ºi Moartea, ºiTruda muncirii,/ Somnul, cuMoartea-nfrãþitul, ºi lacoma Poftã,ce-n inimi/ Naºte pãcate; ºi plinulde-ucideri, Rãzboiul cel jalnic./Negre iatacuri de Furii se vãd ºiVrajba-ndrãcitã:/ Pãrul îi curge caºerpii, desprins din coardelecrunte“ (ed.cit.). Sã remarcãm,deocamdatã, cã printre aceste ale-gorii o regãsim pe aceea aEumenidelor (în „Farsalia“, poemulepic neterminat al lui Lucan), celpuþin în apostrofa lansatã împotrivalui Cezar. E interesant de observatcã numele divinitãþilor (Eumenidele)precedã abstracþia pe care oexprimã ºi la care se reduce, pen-tru poetul latin. Astfel, asimilarea eatenuatã printr-o comparaþie. Pecâmpul de luptã, Cezar e ca„Bellona agitându-ºi biciul sân-geros sau ca Marte [...]“. Rezultãcã, în „Farsalia“, Marte poate fi osimplã alegorie a rãzboiului. De alt-fel, alegoriile de acest fel suntfrecvente: Libertatea sau Fortuna,o alegorie înainte de a fi o ade-vãratã divinitate. Aflându-se unde-va între mitologie ºi retoricã, alego-ria îºi conservã locul în epopeea deimitaþie: Renumele, Moartea, „ZeiþaCredulitate“ („Lusiada“, 1572),Adevãrul, Vrajba („Henriada“,1728). Boileau, în „Arta poeticã“, eiritat de cei care, „în falsul lor zel,vor alunga alegoria“. Se ºtie, în„Romanul Trandafirului“, ca înmulte alte texte de acest gen aleEvului Mediu, alegoria trãieºte oserioasã consacrare, dar e aproa-pe absentã în „Cântarea luiRoland“ sau în „CânteculNibelungilor“, opere ce par a ascul-ta de tentaþiile concretului.

În „Teogonia“ lui Hesiod,Eumenidele, care poartã, aici,numele de Erinii, nu sunt abstracþiipersonificate, ca Rãzbunarea. Elesunt veritabile personaje mitice,nãscute din lupta dintre Uranus ºifiul sãu Cronos, precum giganþii cuarme strãlucitoare sau nimfele.Într-adevãr, teomahiile suntprimele epopei rãzboinice. În oricecaz, în mitologie, dacã admitem,odatã cu Schelling, cã ea precedãpoezia, ele prefigureazã rãzboaieledintre oameni. Orice teogonieconþine povestirea naºterii rãzboiu-lui. Eris, din poemul lui Hesiod, ecopilul Nopþii, dar nu numai ea:„Crâncena noapte de-asemeni azãmislit pe Nemesis,/ Chin murito-rilor oameni, Înºelãciunea ºi Dorul,/Vrajba cu sufletul crâncen ºi

Bãtrâneþea sleitã/ Vrajba cumplitãnãscut-a, la rându-i, a Trudeipovarã/ Foamea, Uitarea, Durereade lacrimi izvorâtoare,/ Învãlmãºeli,Bãtãlii, Crima ºi Nelegiuirea,/Vorbele înºelãtoare, Discordii,Gâlcevi, Anarhia,/ Legea nedreap-tã, Dezastrul ce merge cu eaîmpreunã“ (Hesiod, „Opere“,Editura Univers, 1973, trad.Dumitru T. Burtea). Poemul ba-bilonian al Creaþiei constituie unuldintre cele mai bune exemple.Organizarea haosului se inau-gureazã, într-adevãr, printr-o teo-mahie. Zeii nou-nãscuþi ai lui Apsu(apa dulce, principiul masculin) ºiai lui Tiamat (marea, principiulfeminin) neliniºtesc cuplul originar.Apsu decide sã exercite o repre-siune necruþãtoare. Dar Ea, zeul„înþelepciunii ºi cunoaºterii, cre-atorul primilor oameni, organiza-torul ºi binefãcãtorul omenirii,patronul abisului acvatic ºi alizvoarelor, protectorul tuturorîndeletnicirilor artizane ºi aldescântecelor“ (Victor Kernbach) îladuce pe tatãl sãu în stare de hip-nozã ºi îl ucide. Tiamat spumegãde mânie ºi naºte 11 monºtri mari-ni în fruntea cãrora îl pune peKingu. Doar Marduk, fiul lui Ea,reuºeºte sã-i salveze pe zei.Dispune de arme redutabile, arc ºitolbã de sãgeþi, fulger ºi flacãrã,vânturi ºi potop, plasã, mai ales, încare îl prinde pe Tiamat. Învingãtorpe toate fronturile, Marduk poatedin rãzboinic sã devinã demiurg.Bãtãliile dintre giganþi sunt ºi ele ofigurã a epopeii rãzboinice. În„Teogonia“, lupta dintre Titani ºiOlimpieni ( „Zeii Titani ºi cu cei pecare nãscutu-i-a Cronos“ – ed.cit)dureazã de zece ani încheiaþi: „ªiau luptat între ei, cu necruþãtoare-ndârjire,/ Fãrã-ncetare, o vreme dezece ani ºi mai bine“ (ed.cit.). Zeusse gândeºte sã recurgã la Briareu,Cottos, Gyes: „Mai cu-nfocarerâvnind, mai aprig stârnitu-s-alupta/ În acea zi, când cu toþii, bãr-baþi ºi femei laolaltã,/ Zeii Titani seizbeau în urã cu fiii lui Cronos/ Ceiizbãviþi din Erebos, întorºi decurând spre luminã,/ Necruþãtori ºiputernici luptau cu semeaþã vi-goare/ Din ai lor umeri creºteau osutã de braþe ne-nfrânte,/ Cincizecide capete – avea pe trupu-i vânjosfiecare/ În sângeroasa ciocnireTitanilor stau împotrivã/ Stânciuriaºe luând cu braþele spãi-mântãtoare“ (ed.cit.). Lucan îºiaminteºte de asta, în „Farsalia“,când are grijã sã precizeze cãThessalia se întinde între Pelion ºiOssa ºi cã, din acest loc, nelegiui-tul Aloios ºi-a trimis urmaºii, peOtos ºi Ephialtes (copiii luiPoseidon ºi ai soþiei lui Aloios,Ifimedeia) sã-i atace pe zeiiOlimpului. Un adevãrat sacrilegiu,aceastã tentativã îl impresioneazãpe regele maur, în „Lusiada“ luiCamoes. E socotit printre faptelecu totul memorabile momentulcând, „beþi de orgoliu, Giganþii auîndrãznit sã-i declare Olimpuluiscânteietor ºi pur un rãzboi fãrãsperanþã.“ Putem considera cãrãzboiul, descris ca rãzboi întreoameni, e o reprezentare alegoricãa rãzboiului dintre zei sau dintreforþele Binelui ºi ale Rãului. Celpuþin în India, asta e interpretareatradiþionalã a marii epopei„Ramayana“, poemul sanscrit al luiValmiky: Rama n-ar fi decât o

incarnare a lui Viºnu, venit pepãmânt pentru a-l curãþa dedemoni ºi a lupta împotriva luiRavana, fiinþã decacefalã, demonde prim rang din marile mituri indi-ene ale perioadei epice, cãpeteniaprimejdioasã a clasei Rakºas. Nusuntem chiar atât de departe delupta dintre îngeri ºi demoni din„Paradisul pierdut“ (Milton). Maimult, pasajul cu artileria celestã asuscitat proteste însemnate:Voltaire îl ridiculizeazã în „Candid“;Chateaubriand mãrturiseºte cã fu-sese rãnit câtva timp înainte de a-ljustifica („Eseu despre literaturaenglezã“); Claudel n-a încetat sã-lblameze, judecându-l, pe rând,„perfect grotesc“, „caraghios“, „ridi-col“. Atât în „Ramayana“, cât ºi în„Paradisul pierdut“, conflictul din-tre zei ºi demoni îl priveºte pe om.De aceea este epic. La fel merglucrurile în epopeea homericã.Numai cã teomahia nu opune, aici,forþele binelui ºi forþele rãului. Ea îiîmparte pe zeii Olimpului în funcþiede afinitãþile acestora cu o tabãrãsau alta, în rãzboiul în care seînfruntã troienii ºi aheii. Încã de laînceputul „Iliadei“, Apollo e prezen-tat ca apãrãtor al troienilor, adicã alduºmanilor. Înþelegem, în acestecondiþii, de ce poetul „Cântãrii luiRoland“ va face din Apollin (sic!)idolul ºi protectorul regelui Marsilie.Dupã înfrângere, oamenii sãi îl vorblestema: „Hei, dumnezeu miºel,ruºine ne-ai fãcut,/ Pe rege l-ailãsat sã fie biruit,/ Pentru cinstireata, frumos l-ai rãsplãtit!“ („Cântarealui Roland“, ed. bilingvã, Ed.Univers, 1974, trad. EugenTãnase). Apollo al lui Homer areînsã aerul unui justiþiar. El vrea sã-ipedepseascã pe greci pentru sacri-legiul comis de conducãtorul lor,Agamemnon, care a refuzat sã-iînapoieze preotului Hrises „copilarobitã“. La rândul sãu, Ahile, umilitde acelaºi Agamemnonm care i-oia pe „dalba“, „îmbujorata Briseis“,sclava sa, o roagã pe zeiþa Thetis,mama lui, sã meargã în Olimp, laZeus, pentru a i se face dreptate. Îiaminteºte ce serviciu i-a fãcutstãpânului Olimpului: „Singurã tuîntre zei îl feriºi de prãpãd ºiocarã,/ Când s-apucaserã-n lanþuriodatã sã-l ferece zeii,/ Hera,Poseidon ºi Palas Atena. Cãci tu,o, zeiþã,/ Dusu-te-ai ºi-ai izbutit pemarele zeu sã-l dezlãnþui,/ Iutechemând în Olimp pe cel cu o sutãde braþe,/ Cãruia îi zic Briareu,Egeon muritorii,/ Un uriaº care-ntrece-n putere pe tatã-sãu Cerul./Dânsul alãturi de Zeus se pune,fãlos de mãrire;/ Zeii, de elîngrozindu-se, nu-l mai leagãnã peZeus.“ Thetis obþine „semn de-nvoire“ de la „nouraticul Zeus“, înciuda temerilor pe care le încearcãla gândul unui conflict cu soþia sa.Hera îi protejeazã pe ahei ºi iatã cãtrebuie, spe a-l onora pe Ahile, sã-ilase sã piarã lângã propriilecorãbii. Zeul poate interveni în maimulte feluri. Îi avertizeazã pe muri-tori, de exemplu, printr-un vis (celcare îl bântuie pe Agamemnon laînceputul cântului al II-lea (al„Iliadei“), trimite un mesager caAtena. Însã el poate, într-un dargraþios al gloriei, sã dea forþãaceluia pe care îl apãrã: lui Hector(cântul al XII-lea), lui Ahile, prinintermediul Atenei (cântul al XXII-lea). Uneori, se întâmplã ca,datoritã intervenþiei unei divinitãþi,

un rãzboinic aflat în primejdie sã-ifie sustras adversarului sãu (încântul al VIII-lea, noapte vineînainte de vreme ºi-i salveazã peahei) sau sã fie reînsufleþit pentruluptã (Apollo îl readuce la viaþã peHector, în cântul al XV-lea). Alteori,vedem cã un zeu suspendã zelulunui rãzboinic prea puternic (totApollo îl opreºte pe Diomede, încântul al V-lea, iar Poseidon îlîndepãrteazã pe Eneas de Ahile, încântul al XX-lea). Nu ne putemîndoi cã lupta dintre oameni ur-meazã, într-un ºir nesigur, evoluþiadiferendului ce-i opune pe zei.Pentru cã „Zeii pe rând amândoiau zvârlit peste armii arcanul/ Ne-desfãcut ºi nerupt de încaier ºi lup-tã fierbinte,/ Crâncenã care pe mulþislãbi în genunchi toropindu-i.“Putem pãrea decepþionaþi cãPatrocle e ucis nu de cãtre Hector,ci de „Febos“ Apollo: „Dar zguduitde lovirea ce-i dete Euforb ºiApolon,/ El o porni înapoi ca sãscape de cãngile morþii./ Hectorîndatã ce vede rãnit ºi fugind pePatroclu,/ Merge pe-aproape detot ºi-i împlântã sub pântece-n vin-tre/ Suliþ-adânc ºi-l spintecã aºa cutãiºul de-aramã,/ Cade Patroclubufnind. ªi jalea pe-ahei e cum-plitã.“ (ed.cit.). Nici n-are impor-tanþã cã eroul troian e frustrat devictoria sa. Consecinþa intervenþieilui Apollo va fi nu numai elanulrãzboinic ce-l determinã pe Ahilesã renunþe la retragere, ci ºi, pe deo parte, revirimentul lui Zeus, su-pãrat cã-l vede pe Hector „Strã-lucitor în podoaba de arme ce-Ahile purtase“, iar, pe de altã parte,o sporire a interesului zeilor pentrurãzboi. Aceastã ultimã consecinþãîi adunã pe zei „la palatul lui Zeus“,la începutul cântului al XX-lea.Niciodatã repartizarea zeilor (acelor ce sunt de partea aheilor ºi acelor ce sunt de partea troienilor)nu a fost mai clarã: „Naintea/Domnului mãrii Poseidon stãtu cusãgeþile – Apolon;/ Palas, din ochiscânteind, stãtu împotriva lui Ares,/Faþã de Hera se puse – Artemidacu arcul de aur,/ Sora lui Febos,arcaºa ce-mprãºtie zarvã princodri,/ zeul câºtigului, hidosulHermes, se prinse cu Leto,/ Iar cuHefest se ia râul cel mare cu sor-buri afunde,/ Cãruia Xantos îi zicmuritorii ºi zeii Scamandru.“ Parcãs-ar afla pe câmpul de luptã! Acestpasaj a devenit un model pentruepopeea faptelor de arme. De aicise inspirã Eumolpe, în „Satiricon“,când reface, în manierã proprie(care e cea a lui Petroniu) cântul Idin „Farsalia“. Când, la începutul„Lusiadei“ lui Camoes, se adunãzeii Olimpului ºi Iupiter anunþãnoua tentativã a poporului lusitan,partizanii (Venus, Marte) ºi adver-sarii (Bacchus) se înfruntã, laînceputul cântului I. Dione, în cân-tul al II-lea, vine sã-l roage peIupiter pentru Vasco da Gamaameninþat de mauri, aºa cumThetis venise la Zeus sã-i cearãacestuia satisfacerea dorinþelor luiAhile. Dar în cântul al VI-lea,Bacchus (Lyaeus) vine în regatullui Neptun spre a li se plânge tutu-ror divinitãþilor mãrii („Cãci cere-secu toþii a cunoaºte/ Cumplitul rãucare pe toþi ne paºte!“ – Luis deCamoes, „Lusiada“, E.L.U., 1965,trad Aurel Covaci – ºi sã-ºiexprime „pricina ocultã/ A pãsurilorcare-l rod ºi dor“, adicã „pe lusitanisã-i sfarme“. Modelul homeric seuneºte cu modelul vergilian (carteaI din „Eneida“ e chiar o imitaþiedupã Homer) pentru a-i inspira luiBoileau, în „Arta poeticã“ (partea aIII-a, v. 177-188), descrierea idealãa poemului epic.

Gheorghe IORGA

Recitind mari epopei

2. Dupã ce zeii intervin

Gabriela Gîrmacea

Litterratturralui MMihail SSebasttiann

Atipicã prin lipsa unui cuprins, recentalucrare a Gabrielei Gîrmacea, Literatura luiMihail Sebastian (Bucureºti, Editura „CDPress”, 2012) confirmã interesul încreºtere pentru unul dintre personajelecele mai controversate ale aºa-numiteigeneraþii ’27. Spre deosebire de „mono-grafia ideologicã” propusã de Mihai Iovãnel(tot în 2012) ºi de mai vechile contribuþiidatorate Corneliei ªtefãnescu, DorineiGrãsoiu, lui Iulian Bãicuº sau MarteiPetreu, autoarea opteazã pentru o abor-dare din unghiul corespondenþei ºi almemorialisticii: „Corespondenþa este unreper în conturarea profilului uman ºi inte-lectual al lui Mihail Sebastian. [...] În core-spondenþã, Mihail Sebastian se auto-portretizeazã” (p. 206) O încercare teme-rarã, dupã cum vom vedea...

Pornind de la premisa cã existenþa unuiscriitor este greu de reconstruit, GabrielaGîrmacea îi schiþeazã lui Iosif Hechter unalt fel de biografie, în care accentul cadenu pe document, ci pe literatura indirectã.Ea îºi extrage informaþiile despre existenþalui Sebastian cu precãdere din jurnalulacestuia, din corespondenþã ºi din mãrturi-ile lãsate de cei care l-au cunoscut. E oîntreprindere riscantã prin imposibilitateade a verifica informaþiile desprinse, dar, înacelaºi timp, mai vie, mai aproape de ceeace omul va fi fost, iar documentele oficiale,seci, nu ne pot spune.

„Metoda” Gabrielei Gîrmacea poate fisintetizatã astfel: folosirea însemnãrilor dejurnal sau a corespondenþei în explicareasemnificaþiei operei beletristice: „Frag-mentul din Jurnal dezvãluie cã scriitorul îºischimbase stilul de lucru ºi dorea sã expe-rimenteze în teatru aºa cum fãcuse curomanul.” (p. 135) E o abordare utilãîntrucât poate lumina anumite aspecte, darincompletã, bazându-se prea mult peopinia dramaturgului analizat. Inevitabil,uneori se ivesc inadvertenþe. Astfel, înFragmente dintr-un carnet gãsit (1932),Sebastian nu foloseºte formula lui Sartredin Greaþa, cum afirmã cercetãtoarea,fiindcã Greaþa apare abia în 1938.

Partea cea mai consistentã a cãrþiirãmâne cea dedicatã corespondenþei luiMihail Sebastian, unde Gabriela Gîrmaceaaduce la luminã o serie de documenteinedite pe care le adaugã fondului epistolardeja cunoscut pentru a reconstrui imagi-nea unui scriitor controversat, ideologizat,pe care cautã sã-l cunoascã în amãnunteleintime, care au scãpat exegezei. De alt-minteri, mãrturisirea autoarei spune totuldespre modul în care sunt folosite acestedocumente: „Corespondenþa lui MihailSebastian reprezintã o parte interesantã aevoluþiei sale artistice, a maturizãrii, este oposibilitate de a-i cunoaºte prietenii, de aºti locurile pe care le frecventa, de a vedeamodul cum gândea relaþiile interumane ºi,nu în ultimul rând, de a reconstitui mentali-tatea epocii. [...] Încercarea de a reuni lao-laltã (sic!) scrisorile poate fi o posibilitateimportantã de a cunoaºte viaþa interioarã alui Mihail Sebastian, ritmul sãu cotidian,completând informaþiile date de Jurnal.” (p.147) Totuºi, aceste precizãri contrazic titlulvolumului, câtã vreme nu reiese prea clardacã se poate vorbi despre o valoare lite-rarã a corespondenþei sau dacã ea este unauxiliar, un instrument prin intermediulcãruia înþelegem, nuanþat, proza ºi teatrullui Sebastian. Cert este cã, pentru mine,meritul acestui capitol e situabil în sferaistoriografiei literare, prin informaþiile utilepe care le gãsim în corpusul de epistole pecare Gabriela Gîrmacea a reuºit sã lescoatã la ivealã.

Valorificarea lor însã mi se pare uneorinerelevantã. Nu sunt nici adeptul abor-dãrilor de tip structuralist, care neglijeazãraporturile dintre biografie ºi operã (cu atât

mai puþin la un scriitor ca Sebastian), darnici nu pot accepta supralicitarea lor casoluþie pentru gãsirea tuturor rãspunsurilorla întrebãrile pe care le ridicã beletristicasa. Cred mai degrabã în utilitatea core-spondenþei ca punct de plecare pentruînþelegerea unora dintre semnificaþiileprezente în textele lui Sebastian, care tre-buie însã privite ºi din unghi ideologic ºiestetic. De altminteri, când comenteazãaceste scrisori, Gabriela Gîrmacea sevede nevoitã sã desprindã, cu precãdere,aspecte biografice, lucru care mã face sãmã întreb dacã nu cumva acest capitol(meritoriu, repet) trebuie anexat primului,referitor la viaþa lui Sebastian. Dupã mine,acolo i-ar fi fost locul.

În final, este invocatã o însemnare încare Sebastian avertiza asupra interesuluipentru scrierile cu caracter intim: „Nu tre-buie sã abuzãm de jurnale ºi scrisori.Avem de obicei înclinarea de a le socotimai revelatoare pentru cunoaºterea unuiom decât opera sa publicã. Tot ce e secretne atrage ca o destãinuire. Plãcerea de aumbla prin «hârtiile intime» este cu atâtmai vie cu cât se dubleazã cu sentimentulde a cãlca o interdicþie, de a pãtrunde într-o lume închisã. E o plãcere de lecturã uºorde înþeles, care pãcãtuieºte uneoriexagerând sensul «hârtiilor intime», îndetrimentul operelor împlinite, responsa-bile.” (p. 209) Paradoxul este cã GabrielaGîrmacea însãºi sãvârºeºte, parþial, unasemenea abuz. Ceea ce nu anuleazãînsã meritul de cãpãtâi al lucrãrii: acela dea ne propune un Sebastian par lui meme.Într-o carte documentatã, echilibratã, deºilipsitã de strãlucire.

Adrian JICU

ªerban Axinte

Pãpãdia eelecttrricãTitlul recentei cãrþi publicatã de ªerban

Axinte, Pãpãdia electricã (Bucureºti,Editura Casa de Pariuri literare, 2012),imagine alegoricã ºi recurentã, mi-a amintitîntr-o oarecare mãsurã de segmentul alºaptelea din filmul „Yume” („Vise”) de AkiraKurosawa. La umbra unor pãpãdii gigan-tice, într-o atmosferã sumbrã, postnuclearãºi apocalipticã, un om (însuºi regizorul)dialogheazã cu un demon inofensiv,înfricoºat de ferocitatea ºi canibalimsulaltor demoni mai puternici. În acel episod,pãpãdiile uriaºe erau avataruri ale naturiidistruse, iar umbra lor era singurul colþpaºnic unde te puteai adãposti. Întrecreaþia lui Kurosawa ºi cea a lui ªerbanAxinte nu existã prea multe asemãnãri darputem asocia demonii din infern cu cei aifrãmântãrilor interioare. Opera celebruluiregizor japonez impresioneazã prin filonulmesianic, „pãpãdia electricã” dispune, larându-i, de un context vizionar. Kurosawaeste un declarat îndrãgostit de naturã. Darºi poetul nostru zice într-un vers: „mã mi-nunez de perfecþiunea naturii ºi-mi fac sin-gur cu ochiul”.

Morfologia pãpãdiei este uºor stranie ºipresupun cã dinamica plantei a determinatdepartajarea volumului în trei secþiuni:„decoct”, „bulb”, „acele electrice”. La primalecturã ne-ar putea intriga diferenþa dintreeuforia vizualã a unei „pãpãdii electrice” ºidramatismul conþinutului; aici cred cã s-amizat pe contrast ºi surprindere. Totodatã,ritmul interior, când accelerat, când sinco-pat, s-ar potrivi cu muzicalitatea unei„pãpãdii electrice”. Forþa poeziei din acestvolum constã ºi în minunata ei acusticã.Deºi multe poeme au ca temã trauma, cor-pul uman afectat de boalã sau spaima psi-hedelicã de moarte, existã ºi intruziuni aleexuberanþei. Graniþa dintre oniric ºi hipno-tic este foarte subþire, adesea cele douãstãri confundându-se.

Poemul din deschidere, care foloseºteºi o formulã intertextualistã, redându-se unemail primit de la O. Nimigean, ar putea ficonsiderat de convenþie biografistã, dar ar

putea fi ºi o parafrazã a poeziei douãmi-iste. Textul imediat urmãtor „sublim, sub-lim”, cu influenþe suprarealiste, construitdin imagini suprapuse, pare a fi scris subdicteu automat. Deosebirea categoricã faþãde un poem dadaist rezultã din evocarea animãnui altul decât a celebrului poetdadaist. „ai auzit de tristan tzara, trist înþarã, trist în þarã, ovreiul ãla de samuel/rosentock; o sã mã întorc inginer consul-tant, patru ore pe zi sau nici/ una, o sã letrimit informaþiile prin telepatie”. Esteremarcabil cum, la ªerban Axinte, ironiaeste însoþitã aproape în permanenþã de unacut simþ al autoironiei.

O altã trãsãturã particularã este tentaþiapermanentã a autorului de a vorbi cu sineînsuºi la persoana I sau, ingenios, la per-soana a II-a, vizând implicit tema dubluluiºi a dedublãrii. Anumite întâmplãri dincotidian sunt relatate într-o ramã de auto-portret. Când nu sunt travestite în epic,monologurile interioare au un pronunþatcaracter introspectiv. Autorul utilizeazãfrecvent conjunctivul ce poate converge ºila imperativ; versurile sunt câteodatãaforistice, posibil sentenþioase sauaxiomatice: „tot ce e de trecut va trece/ ºivom înþelege pânã la urmã/ de ce tocmaiveriga asta rãmâne mereu lipsã; exactaºa,/ o lume în spin,/ douã oglinzi aºezatefaþã în faþã.”

Într-un permanent conflict cu el însuºi,poetul, un antagonist prin excelenþã,devoaleazã exteriorizãri ºi interiorizãri demari intensitãþi. Pentru a evita sufocarea,se recurge la pauze ºi întreruperi. Ele suntobþinute prin schimbarea ritmului interior,devierea la alt subiect sau prin inserareasemnelor grafice (vezi versul - rând întregcu puncte de suspensie sau cel cu aste-riscuri): „îmi þin respiraþia pânã la sfârºitulanului, poate înþelegi acum de ce eu încã/nu îmi pot flexa genunchii.// uºor, uºor,rãnile mele se acoperã cu o viþã sãlbaticã,mult mai uºor de/ imitat e zgomotul trupu-lui care se rupe, mã legeni în pãrul tãu,firele tale/ sunt rãnile mele.// da, da, da, euºtiu ce urmeazã, dar prefer sã uit pânã seîntâmplã:/ [............] / totul în contur, totul înbulb./ *** / chiar ºi boala mi se ridicã princreºtet ca o scamã de pãpãdie electricã.”

Conchidem prin a afirma cã poezia dinpãpãdia electricã este complexã. În ciudasecvenþelor narative, ea e abstractã ºiîncifratã. Caracterul criptic dar ºi anumitealuzii din sfera spiritualitãþii conferã acestuivolum o aurã de mister, o subsidiarãenergie misticã. Poemele ample adunãîntr-un întreg un amalgam de ipostaze ºistãri sufleteºti. Împrumutând termeni dinarta plasticã, le-aº numi colaje lirice. Deºiambigue, ele au putere de seducþie ºi le-aºcompara cu filmele lui David Lynch, care tecuceresc ºi prin aceea cã sunt special con-cepute sã nu le înþelegi pe deplin.

Violeta SAVU

Perry Anderson

Orrigginnileposttmmoderrnnittãþii

Istoric ºi eseist contemporan, PerryAnderson vine cu recentul sãu studiuOriginile postmodernitãþii (Cluj, Editura„Idea Design & Print”, 2012, 134 p.) înîntâmpinarea cititorilor interesaþi sãcunoascã rãdãcinile postmodernismului.Nu trebuie uitat cã atât termenul „postmo-dernism”, cât ºi explicarea sensului sãu aususcitat opinii contradictorii. Cum însuºiautorul mãrturiseºte, acest eseu are undublu scop: pe de o parte, sã stabileascãcu exactitate cadrul spaþial, politic ºi in-telectual al cristalizãrii postmodernismului,încercând astfel sã dateze precis origineaideii de postmodernitate. Pe de altã parte,eseistul încearcã sã descopere condiþiilecare au generat acest fenomen.

Cartea are o structurã cvadripartitã:Simptome, Cristalizare, Capturã,Repercusiuni, titluri sugestive ce indicãdemersul analitic propus de autor: unul detip cauzã-efect. Perry Anderson porneºtede la ideea cã nu putem înþelege unfenomen dacã nu-i cãutãm rãdãcinile.Orice indiciu, fie el oricât de îndepãrtat, setransformã într-o verigã fãrã de care sepierde continuitatea ºi unitatea logicã afenomenului cercetat. Astfel, autorul men-þioneazã cã ideea de postmodern a apãrutpentru prima datã în 1930, în „interlumeahispanicã” (p. 7), iar cea de postmoder-nism a fost rãspândit de Federico de Onis(prieten cu Unamuno ºi Ortega). Lexemuldescrie, în accepþia lui Federico de Onis,„un reflux conservator din interiorul moder-nismului însuºi; unul care ºi-a cãutatrefugiu în faþa provocãrii lirice formidabileîntr-un perfecþionism silenþios de detaliu ºiumor cu accente ironice, al cãrui elementoriginal a fost noua expresie autenticã pecare ºi-au permis-o femeile” (p. 7).

În acest mod, ideea de stil postmodernîncepe sã circule în critica hispanofonã.Mai apoi, termenul se va regãsi la ArnoldToynbee, Olson, Leslie Fiedler, Howe,Mills, dar nu va avea o difuzare mai largãpânã în anii '70. Eseistul considerã cã unmoment de referinþã îl constituie anii '70prin contribuþia lui Ihab Hassan – în dome-niul literaturii ºi Jencks în domeniul arhitec-turii.

Lucrarea lui Lyotard, Condiþia postmo-dernã, a fost primul studiu care „a abordatpostmodernismul ca schimbare generalã asituaþiei umane” (p. 30). Un pas înainte îlface urmãtorul studiu al lui Lyotard,Economia libidinalã, în care autorul reali-zeazã trecerea de la un socialism revo-luþionar la un „hedonism nihilist” (p. 32). Unalt moment important în evoluþia acestuiconcept îl reprezintã conferinþa þinutã laFrankfurt de cãtre Habermas, în 1978,care a determinat o tratare ostilã a ideii depostmodernitate: „În Germania, un ames-tec obscur de anti- ºi premodernism a bân-tuit contracultura, în timp ce o alianþãameninþãtoare a premodernismului cupostmodernismul lua formã pe scenapoliticã” (p. 41). Ihab Hassan susþinea cãjocul ºi indeterminarea sunt mãrcile post-modernului: „Postmodernul era o con-damnare a iluziilor alternative” (p. 48).

În capitolul Capturã, dupã o trecere înrevistã a opiniilor care circulau cu privire lapostmodernism, autorul se opreºte la con-ferinþa þinutã de Fredric Jameson (1982), acãrui poziþie criticã era fermã ºi distinctã.Jameson nu ezitã sã evidenþieze „anco-rarea postmodernismului în transformãrilecapitalului, cercetarea modificãrilor subiec-tului, extinderea anvergurii cercetãrilor cul-turale” (p. 63), de aici ºi popularitatea cul-turii postmoderne.

Ultima parte, Repercusiuni, prezintã treicontribuþii esenþiale care au completat saucorectat aportul lui Jameson: AlexCallinicos – Împotriva postmodernismului(1989), ce analizeazã fundalul, Harvey –Condiþia postmodernitãþii (1990), în carese realizeazã o teorie complexã aeconomiei ºi Terry Eagleton – Iluziile post-modernismului (1996), care reflectãimpactul rãspândirii sale ideologice.

Eseul lui Perry Anderson trebuie privitca un studiu diacronic al postmodernismu-lui, realizat cu extremã rigurozitate ºi con-cizie pentru a oferi premisele cunoaºteriiunui fenomen controversat ºi, totodatã,contemporan. Folosit deseori în exces,pentru a denumi ceea ce ne scapãînþelegerii imediate, postmodernismul ariscat cãderea în dizgraþie sau o cercetaresuperfluã. Dialogul iniþiat cu literatura con-temporanã deschide perspectiva altorabordãri menite a elucida complexitateafenomenului studiat.

Silvia MUNTEANU

autori ºi cãrþi

iunie 20136

Liviu Chiscop

Drrammalui IIonn LLuca

Orice demers hermeneutic implicând ºiistoria unui destin reprezintã un risc, dar ºio aventurã. Veritabil sacerdot al unui ritualde regãsire ºi de revivificare a personali-tãþii unui scriitor, de multe ori pierdut înpenumbra vremurilor ºi a inerentei uitãri,creatorul unei monografii îºi asumãresponsabilitatea unei complexe arheologiispirituale. El scotoceºte prin arhive,urmãreºte minuþios orice semn lãsat înconºtiinþa contemporanilor, a criticii ºi aistoriei literare. În aceastã ipostazã apareºi autorul complexului studiu istorico-literarDrama lui Ion Luca, neobositul cercetãtorLiviu Chiscop. Tentaþia de a abordaexhaustiv opera lui Ion Luca, dar ºi de asurprinde faþetele personalitãþii sale, atât înoglinda vremii, cât ºi a posteritãþii, esteilustratã prin înregistrarea tuturor operelorpublicate de scriitor, atât din sfera dra-maturgiei (în care a excelat), cât ºi apoeziei (nesemnificative) sau a studiilorfilosofice, menþionând chiar ºi traducerile,adaptãrile radiofonice sau operele rãmaseîn manuscris. De asemenea, rod al uneimunci sisifice, autorul adunã cu acribietoate titlurile care au vizat, într-un fel saualtul, creaþia lui Ion Luca, de la articole,studii, recenzii, cronici dramatice, la menþi-uni incidentale, colaterale ºi adiacente,ceea ce conferã acestei cãrþi rolul unuiinstrument indispensabil pentru orice viitordemers filologic vizând viaþa sau operascriitorului vizat.

De remarcat este faptul cã structuracãrþii dezvãluie un traseu simbolic, de ladrama vieþii unui scriitor care nu a avutºansa de a se statornici în prim-planul lite-raturii române, la dramele prin care ºi-afãurit, totuºi, un destin literar. De la dategenerale care fixeazã cursul unei vieþi, setrece la cristalizarea unei personalitãþi, într-oviziune insolitã, pornind de la frânturi deconfesiuni, exemplificate apoi prin expe-rienþe existenþiale sau evenimente semni-ficative din viaþa scriitorului. Pentru a evitainerenta monotonie a studiului biografic(care poate fi depãºitã întru totul doar înbiografiile romanþate sau în acelea care îºipierd din obiectivitate prin picanterii de totfelul), autorul îºi nuanþeazã discursul prinevidenþierea unei strãlucite expresii emble-matice pentru personalitatea lui Ion Luca,aparþinându-i lui Iorgu Iordan, care i-a fostprofesor: „un Julien Sorel moldav“. Astfel,biograful þese, pe canavaua acestei idei,un portret moral al viitorului dramaturg,remarcând atitudinea protestatarã, tem-peramentul sangvin, ipostaza sa de irecon-ciliabil adversar al duplicitãþii morale deorice fel (în treacãt fie spus, eroul luiStendhal încalcã aceste norme moralecând e vorba de amor ºi mai ales… deamorul propriu). Totuºi, în încercarea de asurprinde cât mai complex personalitateadramaturgului, autorul repetã unele infor-maþii (de pildã, cele referitoare la studiilesale, la cultura lingvisticã sau la succeseleºi eºecurile literare), ceea ce aminteºte deavertismentul lui Voltaire: „le secret d`êtreennuyeux c`est de tout dire.“ Ceea ceimpresioneazã, cu o uºoarã notã depatetism totuºi, în care strãbate o atitudineempaticã a biografului faþã de protagonis-tul studiului sãu, este imaginea acelui uriaºîmbãtrânit, acel Oedip rãtãcitor în cãutarealimanului, aureolat de nobleþea sacrificiuluiºi înfruntând încã destinul cu aceeaºi dem-nitate, care încearcã, mult timp zadarnic,sã-ºi vadã din nou piesele jucate pe scenamarilor teatre sau mãcar publicate.

Cea de-a doua parte a studiului seaxeazã pe analiza creaþiei dramatice a luiIon Luca, abordatã din perspectivã tipolo-gicã, implicând sursele de inspiraþie(teatrul de inspiraþie mitologicã – drama cuimplicaþii etice, teatrul de inspiraþie istoricã– drama cu implicaþii psihologice/ pole-mice, teatrul de inspiraþie socialã – drama

cu implicaþii politice/ satirice). De dataaceasta, deºi tributar tendinþei de a supra-evalua creaþia dramaturgului, cãutând va-lenþele estetice, filosofice, simbolice aleoperelor interpretate, în ipostaza de criticliterar, Liviu Chiscop recunoaºte, totuºi,caracterul tezist al unor piese (Iuda) sausupraîncãrcarea ideaticã a altora (Amon-Ra). Pare însã inadecvatã aprecierea per-sonajului feminin din Icarii de pe Argeº,construit artificial, mai curând, fãrã intuireadeplinã a sufletului, în virtutea unui evidentmisoginism care vede în femeie doar ofantoºã menitã sã slujeascã înaltele þeluriale bãrbatului, dar lipsitã de aurã tragicã:„sacrificarea Lãcrãmioarei e ceva necesar,de importanþã secundã, ca: O jertfã datã caun fel de dare/ La vama pusã în drumulspre-nãlþimi. Sacrificiul soþiei nu determinãcrearea operei artistice, ci numai reali-zarea ei exterioarã. Manole, prin drama-tismul zbuciumului sãu lãuntric, e person-ajul cu adevãrat tragic“ (p152). Desigur,aici dramaturgul ºi criticul sãu se aflã îndeplinã consonanþã, astfel, lipsa de viabili-tate a personajului feminin nu poate fisesizatã, complexul lui Pygmalion fiind maiputernic decât adevãrul vieþii. Poate deaceea nici nu e de mirare cã piese care auca personaj principal o femeie (Evdochia/Femeia Cezarului) îºi pierd profunzimeapsihologicã ºi compromit piesa prin artifi-cialitate ºi neverosimil. Mai convingãtoareapare Chiajna, eroina piesei cu acelaºinume, bântuitã de acei demoni ai puteriicare îi conferã forþã ºi expresivitate dra-maticã.

Dincolo de implicite parti-pris-uri, cartealui Liviu Chiscop, consacratã dramaturguluiIon Luca, are valoarea unei opere de refe-rinþã, imposibil de omis de cãtre orice viitorcercetãtor al dramaturgiei româneºti, fiindscrisã cu o profundã conºtiinþã a respon-sabilitãþii, cu o implicare spiritual-afectivãcare nuanþeazã expresiv anumite secvenþeºi cu nobila intenþie de a oferi o viziune ex-haustivã despre omul ºi creatorul evocat.

Victoria HUIBAN

Petre Solomon

AAmm ssã ppovesttesccânndva aacestte zzile

Petre Solomon este cunoscut în lumealiterarã drept un mare traducãtor din limbaenglezã, dar ºi ca autor al unor monografiidespre John Milton, Mark Twain, HenryJames, Arthur Rimbaud, Paul Celan. Înperioada 1975-1976, el a început sã-ºi

scrie memoriile, însã a întrerupt acestdemers la notaþiile din 1944. Spre sfârºitulvieþii, a revenit asupra dosarului cu însem-nãri fãrã sã facã modificãri esenþiale.Astfel, volumul, pe care Yvonne Hasan l-apredat Editurii Vinea, constituie o nouãmãrturie asupra perioadei interbelice, pecare Petre Solomon l-a scris folosindu-sede unele pagini de jurnal scrise în tinereþe,de notiþele din timpul anilor de ºcoalã saude extrase din presa vremii.

Volumul de memorii Am sã povestesccândva aceste zile, Bucureºti, Editura„Vinea”, are cinci capitole, fiecare avândcâte un titlu sugestiv: Amintiri dintr-un felde copilãrie, Moartea fratelui meu, Încãutarea adolescenþei, Sub zodia cutre-murelor, Ura ºi cultura. Acestor cinci capi-tole, editoarea le-a adãugat o parte intitu-latã Palestina, unde sunt adunate poeme,proze, eseuri, articole, corespondenþã dinperioada 1944-1946.

Momentele din viaþa unui autor suntîntotdeauna surprinzãtoare ºi interesanteprin atmosfera pe care o prezintã, prinoamenii pe care îi evocã, prin portretelefãcute, dar, scriind, Petre Solomon ajungela urmãtoarea dilemã: Se pune acum pro-blema dacã în general jurnalul nu va fidominat de o anumitã idee fixã. Pentru cã,o spun de pe acum, vor fi în el multerelatãri privitoare la evrei. Eu însumi suntevreu. Atunci, se va spune, pe dreptcuvânt dintr-un punct de vedere, cã mãobsedeazã problema evreiascã – obsesiecare nu poate justifica o carte cu pretenþiide secþiune în contemporaneitate. Afirma-þia lui Petre Solomon este surprinzãtoaredin douã puncte de vedere. Primul ar fi celcu privire la sinceritatea notaþiilor. Textul,fiind scris cu intenþia de a fi publicat, poatefi considerat drept o pledoarie pentru ocauzã sau pentru o idee. Autorul poate fibãnuit cã a scris cu scopul de a se justificasau de a se lamenta. Al doilea punct devedere se referã la autenticitatea faptelorsau a trãrilor prezentate în jurnal. Astfel,pentru a fi obiectiv, Petre Solomoninsereazã în amintirile sale extrase dinziarele vremii care contureazã atmosferavremii ºi confirmã însemnãrile din caiete.Un argument ar fi o notã, pe care autorul otranscrie din Universul, 9 octombrie 1942:Pâinea este de douã feluri astãzi: pentrucreºtini, pâinea se obþine prin bonurinebarate ºi costã paispreceze lei bucata.Pentru evrei, bonurile sunt barate ºi con-travaloarea lor este de treizeci de lei ... Înpiaþã evreii nu au voie sã târguiascã decâtdupã ora 10 dimineaþa. Contravenienþiisunt aspru pedepsiþi ... Dincolo de bari-erele etnice care se impun în societate,Petre Solomon conchide amar: Oameniicontinuã totuºi sã funcþioneze normal,

adicã sã mãnânce, sã doarmã ºi sã pro-creeze, dar timpul liber e umplut între alteleºi cu antisemitism. Scriindu-ºi memoriile lao distanþã mare de timp faþã de momentulcând s-au petrecut întâmplãrile ºi gândin-du-se cã acestea ar fi considerate dreptneverosimile de noua generaþie, PetreSolomon încearcã sã convingã: Nuexagerez, cred, când afirm cã anti-semitismul e o distracþie – una dintre aceledistracþii menite sã deplaseze accentul depe propria personalitate deficitarã, pentrua-i face posibilã acoperirea deficitului.

O întrebare s-ar putea referi la momen-tul care declanºeazã starea de a scrie, iarîn cartea lui Petre Solomon am gãsit unposibil rãspuns: Am stat în casã ºi am rãs-colit trecutul, pentru cã toamnele sunt maiales reveniri. Printre reveniri, mi-a atrasatenþia capitolul Ura ºi cultura, unde suntportretizaþi profesorii de la Colegiul pentruStudenþii Evrei condus de Marcu Onescu,despre care Petre Solomon scrie: Fãrã a fiel însuºi o personalitate scânteietoare ºioriginalã, acest cãrturar onest ºi tenace aizbutit sã adune în jurul lui o pleiadã strãlu-citã de dascãli, cu care s-ar fi putut mândriorice instituþie de învãþãmânt superior, darcare erau împiedicaþi sã-ºi exercite normalprofesiunea. Autorul mãrturiseºte cu sin-ceritate cã a pãstrat din aceastã perioadãa ºcolaritãþii mai multe caiete, care îi permitsã contureze portretele profesorilor sãi prinreliefarea modului lor de a gândi. Uneledintre numele evocate au rãmas doar înamintirea celor care i-au cunoscut, însãgraþie acestor memorii ele sunt vii pentrucititorii de azi. Iatã câteva nume: doctorulDarius Cuper, care þinea un curs deAnatomie, profesorul Villy Marcus, autorulunui curs de Eticã, Felix Aderca, care apredat Estetica ºi care în urma acesteiexperienþe a scris Micul tratat de esteticã,Mihail Sebastian – profesor de Istoria lite-raturii române. Despre atmosfera dinaceastã ºcoalã Petre Solomon scrie cãprincipala preocupare a profesorilor eraaceea de a dezvolta gândirea elevului:Sistemul de învãþãmânt îmbina laxismul cuseriozitatea, scopul fiind de a forma per-sonalitãþi, mai degrabã decât de a lenivela. O atmosferã liberã ºi degajatã, camca aceea care adusese faima unora dintrecolegiile englezeºti de la Cambridge ºiOxford în epoca lor de glorie, domnea înmod paradoxal ºi în modesta clãdire de pestrada Bradului, unde luase fiinþã aceastãuniversitate neverosimilã, împresuratã detenebrele rãzboiului ºi ale fascismului.

Dincolo de preocupãrile ºtiinþifice de þi-nutã înaltã dobândite în ºcoalã, PetreSolomon evidenþiazã în aceastã perioadãinechitatea socialã. La colegiu, unde aîntâlnit tineri veniþi de pe bãncile altor licee,observã cã aceºtia erau educaþi în spiritulaltor valori decât cele comerciale la careerau îndrumaþi copiii evrei ºi acest aspectcrea o inferioritate ce þinea nu numai deculturã, ci ºi de starea socialã.

Partea destinatã memoriilor se încheiecu o notaþie care surpinde, dar poate fiinterpretatã ºi drept un final deschis:Recitind paginile proiectatului „roman algeneraþiei”, început în acea perioadã, mãcutremur ºi acum de atmosfera bãtrâni-cioasã care le impregneazã; existã înaceste pagini o adevãratã obsesie abãtrâneþii, exprimatã în fel ºi chip, de ladescrierea decrepitudinii fizice a unor per-sonaje luate din realitate (o pereche debãtrâni care locuiau în subsolul casei dinstrada Olimpului no. 29 unde se mutasefamilia mea, pe la sfârºitul anului 1942),pânã la proclamarea nevoii de a întoarcespatele trecutului, cu orice preþ. Oareputem întoarce spatele trecutului? La ceriscuri ne-am putea supune? PetreSolomon ne îndeamnã sã meditãm.

Gabriela GÎRMACEA

iunie 2013

autori ºi cãrþi

7

•• OOvviidd iiuu MMaarrcc iiuucc

nnu mmai þþinn mminnttecânnd mm-aai cconndammnnatt

sã fac parte din tabloul acesta de toamnãfiecare sãrut e o frunzãîmbrãþiºãrile sunt pãsãri de noapte iar fecioareleîºi acoperã goliciunea cu incertitudini fluturând pe sub nasul vecinilor genele lor cu izde poezie romanticã

pupilele mi s-au dilatat exagerat am devenit drama în patru actescrisã citeþ în cartea cu mãºti

te rog nu mai pomeni despre toamnã

la ººaptte ffãrrã uunn ssferrtt mmi-aai ccerrutt ssã aarrunncpestte ttinne mmottorrinna

încã nu ºtiu de ce mi se pare cã trãiesc indecentmereu în afara trupului

spãrtura e prea vizibilãîntr-un zid nu se poate face decât una ºi bunão datã la nu ºtiu cât timp

nu-mi plac deloc minciunile ce se nasc între mineºi tinenici zâmbetul tãue ca un dulap fãrã haine

pânã la urmã nu se ºtie care pe careînfrângerea nu face casã bunã cu mineaº mai putea umple rafturile goale

spre searã când dormeai sub formã de cruceera doar zece ºi cincisprezece minutevorbeai prin somn cu pescarii

cinne aarr pputteasã mmoarrã ddumminnica

mã întrebi ºi tragi deodatã cu fumul þigãriiabisul din mine

în general sunt lucruri grave aceleacare îþi dau fioriîþi iau prea mult timp parcurgând lent drumulfumului între nas ºi ureche pliat

cu atâta indiferenþã peste orice biografie

te eliberezi ºi eºti gatapentru noul spectacol de pantomimã

eu mã încalþ cu ºoºonii din lânã groasãcroºetaþi de mama

în iarna trecutã

la subsol melancolia ocupã noi teritoriicentimetru cu centimetru

neîndoielnicnu se moare duminica

varra nninnggeca iiarrnna

tu urmãreºti la calculator jocuri morbideîn rest e numai de bine

muºcatele se înþeleg perfectcu piramida crescutã

în spatele capului meu formatãdin romane ieftine

ºi andreea scrie câte un roman în fiecare ziiar seara

îºi oferã singurã recompenseoricum aº prefera sã nu tacã atunci când ne-am vãzutprima oarãtu veneai din visele mele iar eu veneam

din visele taleºi asta a fost(oarecum arghezian sau nichitian)

ne-am întâlnit la o intersecþieomida e formatã din cercuri concentrice finanþatedirect de la sursãurcã lent pe zidul rãcitnu mai suspina în neºtire

oricum e mai autenticã decât noi

îmmi ppovestteººtti ccumm sscrriaipe zzidurri îînn aadolescennþã

cum asta te împiedica sã devii agresiv chiar dacãnu îþi plac versurile lui coºbuc pentru cã le mairecitau uneori bãieþii din cartier spuneai cã preaîºi aratã vârsta adevãratã acum îºi aratã vârstaadevãratã acum nu mai au habar de nimicscuipã mãnâncã vorbesc merg ºi cântã

scriai lucruri frumoaseîþi imaginai câte o femeie care ciuguleºte

sâmburii de cireºeunul câte unul în timp ce desena cu piciorul

spirale ºi reuºea sã-ºi prelungeascã propria umbrã-n extaz

brandul made in china mai funcþioneazã

din spatele oglinziicineva mã tot priveºte întrebãtor

mai pputernicã ddecât mmineeste tteama nnoastrã dde mmoarte

pãrul meu rãsfirat prin tot patul aminteºtede un stol de pãsãri amorþite de frig

ascunsã sub cearºaf faþa ta stã întoarsãspre lunã

ea singurã dã rãspuns clar halucinaþiilor careumblã prin noicazane oameni varice respirãri glande sârmecrâmpeie fapte burlane senzaþii de setetoate târând dupã sine câte un corp fãrã cap

nu mai þin minte cine bolborosea ieri iertãrineºtiute

pe la opt treizeci pleoapele-mi cad

sunt ffemeia ffericitã ccareadoarme ccu ccerul ssub ppernã

tot aºteptând termenul de expirare

din stradã se aud câteva note-n falsetun acordeon pare a fi un cântec de lumestrãbate ziua de joi cu tramvaiul ºi scuipã iluziiprecum cojile de seminþeacolo toþi au mâinile legate la spate ºi învârtlumea pe degete

când mã trezesc simt cã mi-au crescut peri delup prin toþi poriie oraºul prin care mã plimb doar în vis

telefonul sunã strident eu mã preling uºor subchiuvetã

de ce nu-mi rãspunzi

iunie 2013

poesis

8

DianaTRANDAFIR

În urmã cu vreo 10 – 15 ani, bugetul unei echipe locale demingicari echivala cu fondul necesar editãrii, difuzãrii ºifuncþionãrii Revistei Ateneu timp de peste douã sute de ani!Observaþia aceasta a fost fãcutã – cu tristeþe în suflet – decãtre redactorul-ºef de la acea vreme, poetul Sergiu Adam.Din pãcate, cuvintele sale, spuse în public, nu au sensibilizat„factorii de decizie” ai anilor ’90. Mulþi au crezut cã a fost doaro „înfloriturã de discurs”, o zicere de om ºugubãþ, nu osentinþã absolutã... Astãzi nu ne-a rãmas decât sã inven-tariem pagubele politicilor nãroade din domeniul cultural.Interesul tot mai scãzut pentru susþinerea culturii ºi pro-movarea non-valorilor reprezintã fenomene care atenteazãla fiinþa naþionalã. De aceea, meritã sã ne întrebãm cum sedistribuie vina pentru o asemenea stare de fapt...

Observ cã, astãzi, printre cei care deplâng ruinarea culturiiromâne contemporane se numãrã foarte mulþi dintre aceiacare, imediat dupã Revoluþie, au fost ocupaþi cu ridicareapropriilor statui în loc sã se înhame la structurarea unui nousistem de valori morale ºi intelectuale necesare acestuipopor. Au asistat neutri la ascensiunea socialã ºi economicãa unor puºlamale de cartier cu pretenþii de naºi mafioþi.Tinerii intelectuali de-atunci au preferat sã se lase în voia„valului democraþiei” ºi au consumat energii nebãnuite pen-tru a demola orice reper declarat „contaminat de comunism”.Numai cã au uitat sã aducã altceva în loc... S-au înghesuit sãpunã mâna pe-o editurã, sã privatizeze în nume personal opublicaþie de prestigiu, sã se cocoaþe în funcþiile „foºtilor”(schimbând firma instituþiei, dar pãstrând nãravurile...), înfinal eºuând într-un deºert de mitocãnie, inculturã ºi „manel-izare” generalizatã. Cei care astãzi se plâng de lipsa unuipublic avizat, de absenþa iubitorilor de lecturã, de subevalu-area creaþiei (ºi creatorilor) ar trebui sã ºtie cã astea suntefectele experimentelor culturale interminabile ºi ale indife-renþei faþã de tânãra generaþie mânatã sistematic spre zonamaterialismului absolut, a valorilor cuantificabile doar în bani.Altfel spus, nu publicul i-a trãdat pe creatori, ci trãdarea estechiar a celor cu pretenþii de intelectuali. Au crezut cã potexista în afara ºi deasupra comunitãþilor din care s-au ridicat.A existat o vreme când cititorul era cititor ºi scriitorul era scri-itor. ªtiau cã pot supravieþui doar împreunã. Astãzi, creatorii„se consumã” între ei ºi se amãgesc doar cu speranþa cãîntr-o zi, eventual prin clonarea publicului demult dispãrut caspecie, sã-ºi regãseascã admiratorii educaþi ºi pasionaþi. Unorizont extrem de îndepãrtat! Iluzoriu, chiar!

M-am întristat când l-am auzit, în 2009, într-un interviu, pedl. Liiceanu spunând cã intelectualii nu au puterea de a influ-enþa publicul deoarece nu sunt proprietari de televiziuni ºiziare. Dacã aº fi putut, i-aº fi rãspuns cã au, în schimb, edi-turi de prestigiu, cu bilanþuri anuale pe profit, cã sunt realiza-tori de emisiuni televizate (unde – din pãcate – eºueazã înmâzga doctrinarã), cã au semnat contracte lucrative cu maritrusturi media pentru a exprima opinii pertinente (nu parti-zanate politice ºi sloganuri electorale) ºi cã nu prea am vãzut(ºi nici nu prea vãd) o mare înghesuialã de scriitori, filozofi,pictori, critici de artã, mari cineaºti care sã-ºi sacrifice o partedin preþiosul lor timp pentru educarea ºi îndrumarea poporu-lui cãtre valorile morale ºi culturale adevãrate. Oare cât devinovat este un copil ce creºte prin canalele marilor metro-pole dacã ajunge sã fure ºi sã se drogheze?!...

Când minþile luminate ale acestui neam acuzã cu aro-ganþã ºi frustrare o generaþie cã a ajuns aculturalã, vinapoate ar trebui împãrþitã. Maestrul nu existã fãrã ucenici. Învremuri tulburi (din punct de vedere social, moral sau eco-nomic), vocile scriitorilor, ale creatorilor s-au auzit cu toatãputerea, reverberaþiile implicãrii lor simþindu-se peste timp.„Cuvintele, în anumite momente, au puterea de a înlocuifaptele!” – spunea Elie Wiesel. Iar în urmã cu un secol ºijumãtate, George Coºbuc era convins cã, mai mult decâtorice altceva, „Cultura înlãturã naivitatea, iar învãþãturaalungã ignoranþa!”... O naþie devine aculturalã doar atuncicând este trãdatã de înþelepþii ei!

ªtefan RADU

O generaþieaculturalã

iunie 2013 9

poesis

Se crede îndeobºte cã, dacã ºtii sã vorbeºti limba englezã,vei reuºi sã te descurci oriunde ai fi pe planetã. Afirmaþiapoate însã fi atenuatã, slavã Domnului. Mi-a demonstrat-o, închip minunat ºi de neuitat, o cãlãtorie recentã (înainte deostilitãþile din Piaþa Taksim), în Turcia esticã, pe tãrâmulAnatoliei cea plinã de munþi foarte înalþi, pleºuvi, complicaþi,de o frumuseþe severã, circumspectã, aproape supranaturalã.

Universitatea din Erzurum, cãci într-acolo m-au purtat paºii(adicã avioanele), îºi impresioneazã vizitatorii prin campusulimens, extrem de ofertant, separat de spaþiul oraºului, cam-pus construit în anii ’50 în colaborare cu o echipã americanã,dupã cum o demonstreazã organizarea ºi principiile lui fonda-toare. Însã ceea ce face deliciul cãlãtorului nu esteasemãnarea cu paradigmele vestului, ci un fel de paºnic ºiinofensiv decalaj între forma occidentalizatã ºi fondul, la urmaurmei, oriental. Dã socotealã de asta procentul destul de vizi-bil de studente îmbrãcate tradiþional, cu mantiile acelea lungiºi basmalele pe sub care au pãrul strâns bine sub o bonetã,ca nu cumva sã iasã la ivealã vreun fir. Unele sunt maiambigue, acoperindu-ºi doar capul, dar purtând în rest blugila fel de mulaþi ca ai colegelor lor agnostice din alte pãrþi maiemancipate ale lumii. Altele adoptã forma extremã în caredoar ochii sunt lãsaþi vederii celorlalþi.

Portul vãlului islamic, legalizat ºi încurajat de cãtre actualulregim politic care e dezavuat pe bunã dreptate de colegii uni-versitari din Erzurum plimbaþi prin toatã lumea, poate, cutoate acestea, sã fie privit ºi ca un fel de semn al rezistenþeiunei culturi tradiþionale în faþa globalizãrii uniformizatoare.Poate cã tot aici ar trebui sã includem ºi faptul cã turcii asimi-leazã destul de greu limbile strãine (vorbesc de turcii provin-ciali, nu de aceia din fabulosul Istanbul, deºi chiar ºi acolo,dincolo de vocabularul strãin minim necesar pentru afaceri ºiturism, simþi clar cã adevãrata ºi singura lor limbã rãmânestrãvechea turcã). Sistemul lor universitar permite studierealimbilor strãine în cinci ani de facultate, dar cursurile sunt,aproape în totalitate, predate în turcã. Abia prin anul alpatrulea poþi sã comunici cât de cât în altã limbã cu studenþii.Pe stradã, dacã te rãtãceºti, ai extrem de puþine ºanse sãgãseºti pe cineva care sã te îndrume altfel decât în turcã. Înhotelurile, restaurantele sau magazinele din Erzurum, anga-jaþii de la recepþii, chelnerii, ospãtarii, vânzãtorii aproape cãnu ºtiu o boabã de englezã.

Într-o searã, ne aflam, eu ºi colega mea de cãlãtorie, într-ocafenea din campus. Oferta de bãuturi era redusã (bãuturilealcoolice sunt interzise în Turcia în localurile publice), dar eracompensatã de o bogãþie de dulciuri: baclavale, cataifuri,sarailii, îngheþatã ºi fel de fel de prãjituri cum numai acologãseºti, se înþelege. Aºa stând lucrurile, ne-am gândit, dedragul momentului, sã facem (iar) un mic exces culinar. Eupusesem ochii pe ceva apetisant, dar neidentificabil, care eraînsã aºezat, derutant, lângã niºte sandviºuri ce fãceau notãdiscordantã cu toatã pleiada de produse dulci. Am încercat sãaflu despre ce e vorba de la chelnerii zâmbitori, nevoie mare,ºi foarte curioºi, probabil, între altele, ºi datoritã ochilor mei„coloraþi” (cum le spun ei ochilor albaºtri sau verzi, lucrurarisim în marea lor de priviri negru-cafenii). Deºi habar nuaveau de limba lui Shakespeare, s-au cãznit pânã la urmã sãînºire cumva ingredientele principale, adicã : „milk”, „sugar”,„chicken breast”. La primele douã, am dat din cap aprobator,dar la ultimul era deja o problemã. Ce sã caute puiul într-oprãjiturã? I-am întrebat de vreo trei ori dacã e un desert, auaprobat, dar nu pãrea cã sunt siguri de ce aprobã. În totcazul, au repetat cã e vorba de „milk-chicken.”

În fine, mi-am zis, voi face un mic salt în alteritate, sã vãdce fel de treabã o fi ºi asta cu un desert care are carne depasãre în el. S-a dovedit a fi o alegere inspiratã: era cu ade-vãrat delicios, însã nu avea nicio urmã identificabilã de pieptde pui. Tot dezbãtând noi chestiunea, am ajuns la concluziaamuzantã cã bieþii chelneri au vrut sã ne spunã cã prãjituraera un fel de lapte de pasãre (dar fãrã sos, se pare, în vari-anta turceascã). Foarte mulþumitã de reuºita acestei activitãþihermeneutice culinare, m-am apucat a doua zi sã opovestesc unuia dintre colegii turci. Când el a afirmat cât sepoate de serios cã se poate face prãjiturã care sã conþinãpiept de pasãre, prelucrat în aºa fel încât sã nu se simtã încompoziþie, fostul meu zâmbet edificat a fãcut loc unei anumefascinaþii visãtoare volatile. Cu toate acestea, nici profesorulnu a reuºit sã gãseascã echivalentul numelui prãjiturii înenglezã. Alteritatea, vezi bine, ºi-ar pierde în mod cu totulregretabil gustul dacã nu ºi-ar pãstra, intraductibil, miezul…

Elena CIOBANU

Un saltîn alteritate

Unn aaurriculmmi-aarr ssânnggerra ppuþinn

Aº putea iubi toate Femeile din lumeIndiferent de statutul social de culoare de vîrstã Le-aº iubi zi ºi noapte Dar într-o dimineaþã le-aº pãrãsi.

Oricui mi-ar spune cã-i neserios sã gândesc aºa i-aº râde în faþã: Dacã-i bãrbat, cu siguranþã ºi el ar vrea sã poatãDacã-i femeie, ºi cu luna i-aº mãrturisi

c-aº face un CopilCãci e la fel de minunatã ca oricare femeieAº face dragoste cu ele în arºiþa verii

sau pe Gerul nãpraznicÎn mare sau pe Kilimandjaro în aerostat

ori în strãfunduri de grotãNu mi-ar pãsa de e noapte sau ZiLe-aº ruga sã mãspele pe spate Acolo unde eu nu ajung niciodatãªi le-aº trage îmbrãcate peste mine în cadã

sã Ne desãvârºim Mi-aº pune frac Papion ºi Pantofii de lac

aº înota-ntre RechiniLe-aº invita în cluburi selecte am mânca serviþi

de ospãtari de luxLe-aº învãþa sã danseze tango sãlbatic

ºi sã tragã cu arculLe-aº face dig sã nu le inunde Tsunami aº cerºi

la colþ pentru EleLe-aº povesti ce e jocul de Go ºi cum e

la Capul Bunei SperanþeAº merge cu îndrãzneala pânã acolo încât le-aº scrie ºi teza de Doctorat la chimie

sau astrofizicã depinde.Atât de mult le-aº iubi ca sã mã Poatãiubi înapoi.

Le-aº iubi ºi le-aº pãrãsi înainte sã se plictiseascãde Mine

Înainte sã observe cã fumez ºi cã n-am Habarsã spãl vasele

Aº pleca dimineaþa pe furiº cu hainele-n braþeFãrã bileþel de adio, sãrutându-le tãlpiþele Roz ca sã le vãd zâmbind în somn pentru Ultima Oarã

Poate-ar jeli dupã mine, poate n-ar JeliDupã ce le-aº iubi pe toate, oricum

prea Puþin mi-ar pãsaPoate doar un auricul mi-ar Sângera puþin

Înn ccennttrru ppe ttrrottuarrla îînnchiderre

Ce face bãrbatul macho în miezul de NoapteAtât de adînc cã nici câinii nu mai respirã la lunãCe face Poetul Macho

când tasta shift se blocheazãªi zadarnic încearcã sã schimbe destinulBlocat în intersecþiile Lumii

Doctorand în zone fierbinþi în amoruri deºartePentru el viaþa e un sport sângeros de Aceea Recomandã arena metaforei vii Dar uite cã vine ameþitoarea notã de Platãlângã scrumierã

Deodatã cu dansatoarea cu sînii de grepfruitde la cafe du Theatre

Din centrul rozei cu þepi se ivesc degetele eide Artistã

În spãlatul parchetului ºi oglinzilor Cu fruntea ei latã cât o Beþie pentru cei învãþaþi

sã nu aibãSuta de votcã pe care n-o poate plãti

Cât se mai poate ascunde poetul machoDe dragostea asta Contra naturiiDe diavolul care-l pândeºte de dupã bar

Ce sã mai facã poetul macho la închidereDecât sã iasã-n Zãpadã sã-ºi pocneascã Destinul

în faþã ºi sã îngîne ca pentru Eldin umbrã nu se mai face Trup

Dimminneaþãfãrrã llumminnã

Becul din baia noastrã s-a ars Iubi.E proiectat sã lumineze doar O vremepânã aproape de Sfârºit Bâjbâii pe întuneric dupã aparatul de ras dupã pasta de Dinþi dupã prosopdupã punctele Tale cardinale pânã mã inundã Fericirea

Þâºneºte fericirea din conducta spartãTocmai cea cu fericire Fierbinte

E plin de fericire în baie

Savoniera pluteºte în fericireSub covoraºul de plastic cu Amprenta tãlpilor tale Sã nu te rãneºti în carcasa mobilului spartã

pe gresieLângã ligheanul albastru în care-þi spãlai trupul De secreþiile nopþii TrecuteToate astea sunt îmbibate de fericireCa un cadavru de marinar aruncat peste bordªi nivelul fericirii creºte Mereu pânã la genunchiPânã la coapsePânã Dincolo de bãrbie

Curând am sã mã înec în fericire Pipãind faianþa în cãutarea ieºirii Din acest accident casnic de CoºmarMai frumos ca orice-ntîmplare

Nu e Durere nu-s LacrimiNici azi nu m-am vãzut în OglindãNici azi nu am de Cine sã râd

Replay lla sscennaînn ccarre pplânnggi

Îþi întind un paracetamol fãrã sã te întreb ceva ºi nu cred în lacrima Ta ca o scurgere radioactivã din tinele meu în minedin rezervorul de romantism de pe you Tube Nici nu mai ºtiu unde eºti dacã eºti dacã-Þi mai place sã desfaci nucile pline de iod dacã mai vrei sã-mi deschizi rucsacul din spate

ºi sã-Mi furi Una din cãrþile pe care-o credeam

Rãtãcitã-ntre litereCând vei dori sã mori Dã-mi un email Sã-þi tai numele de pe Reþeta de medicamente sã Te ºterg cu zeamã de lãmîie din lista de Dorinþeªi sã anunþ ziua de casting

pentru Urmãtoarea Iubire

ValMÃNESCU

interviu

iunie 201310

Violeta Savu: Într-un articoldespre spectacolul tãu recent„5 ºi cu 1, ºase pentru unAmor“ (dupã scrisorileMarianei Alcoforado), criticulde teatru Carmen Mihalacheafirmã cã întotdeauna te-aiîndreptat spre texte „cu o struc-turã mai clasicã“. Este ade-vãrat cã te atrag mai multpiesele clasice? Cum expliciaceastã înclinaþie a ta spre cla-sic, cu atât mai mult cu cât per-sonalitatea ta are ºi o laturãexcentricã?

Eliza Noemi Judeu: Citescliteraturã modernã, îmi placedar pentru scenã mã-ntorc laclasici. Nu-mi propun în moddeosebit asta. În primul rând,eu sunt o vânãtoare de senti-mente. Mã las dusã de val, devaluri, de furtuni, de deºerturi.Eu las viaþa sã curgã prin mineºi câteodatã apare „ceva“ pecare o numeºti inspiraþie, euam sã-i spun de acumInefabilul... vrei sã-l/ s-o dez-volþi, sã-l arãþi, sã-l simþi, sã-ldãruieºti... În acele clipe numai aleg clasic sau modern, cipovestea cea mai potrivitã„inefabilului“ meu. Stau înstarea asta divinã ºi uit de soþ,de copii sau pãrinþi, râd sin-gurã, plâng, nu dorm ºi apoimã pun pe treabã. Adicã vreausã-l realizez pe el, pe Inefabildar când spectacolul e gata,inefabilul iniþial s-a dus. Sperisã nu oboseºti, sã nu disperi ºisã-i pregãteºti calea pentru areveni. Eu nu citesc cãrþi, eu letrãiesc! De citit, le-am citit altã-datã, în liceu, aveam profil filo-logic.

V.S.: Care sunt personajelepe care le-ai interpretat pânãacum în cariera ta ºi care aufost cele mai ofertante pentrutine din punct de vedere artis-tic?

Eliza Noemi Judeu: Per-sonajele mele... mi-au plãcuttoate... dar toate! Pentru cã eule-am recreat. Pentru cã textuleste doar un semn pe careactorul trebuie sã-l vieþuiascã.Pentru toate am scormonit înfiinþa mea. Pentru toate a cursun pic de sânge, o lacrimã, aieºit un fir alb. Personajelemele sunt viaþa mea. Desigur,era sã cad în capcanã... laBlanche, la Miss Julie, Viola,Sonia, la Nora... personalitãþiputernice cu care m-am luptat.Tipul acesta de personaje potpune mâna pe tine! Dacã lelaºi ºi te laºi... dar nu-i voie!Atunci apelezi la raþiune ºi legândeºti, nu le trãieºti... Nu-inicio ºmecherie dar e o magie,un mister. Ele sunt dublul meu.Aº putea fi ºi aºa... ãsta-i mis-terul!

V.S.: Ai interpretat roluricomplexe, în care feminitateaera exhibatã ºi uneori exager-batã. Tu eºti o feministã?

Eliza Noemi Judeu: Nucred în feminism decât dacãpersonajul meu crede. Pe minepersonal ma plictiseºte femi-nismul... ºi în general „ismele“mã plictisesc. De multã vremem-am descãtuºat de „isme“.Nu-mi place catalogarea,înregimentarea. Eu sunt totul ºinimic. Eu sunt ce vreau, când

vreau, unde vreau. Eu sunteu... orice. Þin cu fiinþa umanã!Pledez pentru ca fiinþa umanãsã-ºi regãseascã libertateainterioarã, sã-ºi aducã sim-þurile, toate, în casa sufletului...pledez pentru OM.

V. S.: Eºti o bunã prietenã aartiºtilor plastici, a muzicienilor,eºti o finã cunoscãtoare a arteiîn general. De când existãpasiunea ta pentru artã, clima-tul familial , educaþia primitã dela pãrinþi a favorizat asta?

Eliza Noemi Judeu: Artaeste starea de graþie a fiinþeiumane. Suntem fãcuþi „dupãchipul ºi asemãnarea luiDumnezeu“... deci, am putea ficreatori! Desigur, pãrinþii mi-audeschis toate orizonturile.Zãrile spre care sã zbor, le-amales eu. Mã-ntâlnesc cu totfelul de oameni, nu numai cuartiºti... Un artist mã va inþe-lege mai repede dar bucuriamea este atunci când convingneartistul ca ar putea fi... Întot-deauna am îndemnat oameniisã revinã la forma lor iniþialã,aceea de recreatori ai acesteilumi, ai altui univers, ai propri-ilor vieþi.

Da, mama îmi citea mariipoeþi români. Da, tata îmi cum-pãra cãrþi. Da, ascultam împre-unã muzicã dar mergeam ºi lapescuit cu tata, dar mergeamºi la dans cu mama. Noi sun-tem o familie normalã. Nusocialã. Societatea nu-i fi-reascã. E falsã, socialul înghitefiinþa umanã bucatã cu bucatã.Firescul mi s-a „servit“ mereu„la masã“, pe stradã, în relaþiilecu oamenii, la teatru... oriundeºi oricând.

V. S.: Ai susþinut câtevarecitaluri excepþionale de po-ezie, ultimul fiind din operaSylviei Plath. Cum te pregã-teºti pentru un spectacol depoezie, cum diferã aceastãpregãtire de cea pentru inter-pretarea unui personaj?

Eliza Noemi Judeu: Îmiplace poezia. Mult! Altã starede graþie a fiinþei umane!Pregãtirea unui recital sau alunui spectacol de poezie nudiferã de realizarea unui per-sonaj dintr-o piesã. Eu amacelaºi lucru de fãcut: deasumat un tip de gândire, devisare, de iubire, de urã... Mi-am asumat gândurile Soniei(sã zicem) ºi în aceeaºi mã-surã mi-am asumat senti-mentele Sylviei Plath sau... aletale... (îmi surâde iar eu îimulþumesc pentru acelmoment)

V. S.: Am avut de câteva oridiscuþii cu tine despre poezie ºim-ai uimit prin cunoºtinþele pecare le ai despre poezia atâtclasicã dar ºi cea modernã.Am observat cã te emoþio-neazã enorm poezia gravã,

tãioasã, ºtiu de exemplu cã îþiplace mult Angela Marinescu ºiþi-ai fi dorit sã faci un spectacoldin opera ei. De unde, decând, cum existã aceastã mareafinitate a ta cu poezia?

Eliza Noemi Judeu: Dintot-deauna. Eu m-am nãscut dinpoezie! Mama ºi-a pus busuiocsub pernã ºi a visat un mari-nar... ºi l-a intâlnit pe tata, untânãr marinar care tocmai îºiterminase academiile (tata afost comandor în marinã, acumeste pensionar). Apoi ºi-a maipus niºte dorinþe ºi a visatalbãstrele... aºa m-am nãscuteu. Din poezia mamei...

Pe Angela Marinescu amrecitat-o prima oarã la atelierulde poezie de la Ipoteºti (în2004, vara, am fost unul dintrefericiþii actori participanþi la ate-lierul de rostire al poeziei de laIpoteºti condus de IonCaramitru, poetul Ilie Constantinºi criticul literar Alex ªtefãnescu.

Angela Marinescu estespectaculoasã! Meritã sã faciun spectacol pe poezia dân-sei... Nu ºtiu cât e de necesarºi cui dar ar fi sublim! Mi-ar

plãcea sã-l fac cu Radu Afrim.Cu Radu Afrim mi-ar plãcea ºiun spectacol dupã Bacovia.

V.S.: „Joacã, plânge, seizbeºte, strigã, râde hohotind ºitace vorbind“ te descrie IrinaBãcãoanu într-un frumosportret. Tot din articolul ei amaflat cã vomiþi de emoþieînainte de a intra în scenã. Þise întâmplã sã intri în rezo-nanþã cu trãrile personajelorpânã la paroxism? Nu poate fipericulos asta pentru sãnã-tatea ta? Cum te redresezidupã un rol care te solicitãpeste mãsurã?

Eliza Noemi Judeu: Intru înrezonanþã dar nu pânã laparoxism... La ce personajeam fãcut pânã acum, dacã ar fifost aºa, trebuia sã fiu laSocola... N-am devenit alco-olicã dupã Blanche, nu mi-atrecut prin cap sã mã sinucidca Miss Julie, nu mi-am pãrãsitcopiii ºi soþul ca Nora... (râde)Un rol mã solicitã în momentulîn care-l prezint publicului.Dupã spectacol dau jos costu-mul, beau o bere ºi plec acasã.În timpul ãsta, de fapt, îmirecuperez propria viaþã... esimplu... Nu vin la teatru Sonia.Devin Sonia în faþa spectato-rilor. Asta-i arta actorului. Sãdevii... Cum? Nu ºtiu... Intru înscenã ºi pas cu pas, replicã dereplicã, încerc sã rezolv „pro-blemele“ care apar. Odatã ter-minatã povestea, mã-ntorc lapovestea mea, de-acasã...unde nu mai am chef sã jocnici un rol... uite... mã gândescde cât de puþine ori mi-amasumat rolul de mamã sau desoþie... poate de aceea copiiiîmi spun Eliza ºi nu mama...Poate ei inþeleg mai bine cã

Eliza Noemi Judeu a fost „10 pentru Film” la TIFF

Întâlnirea cu Inefabilul

Eliza... Eliza Noemi Judeu! Prima datã am vãzut-o pe cândlucram la Biblioteca Judeþeanã din Bacãu, era la începutul cari-erei sale, proaspãtã absolventã a Facultãþii de Arte, secþiaActorie, licenþiatã la U.N.A.T.C. Bucureºti. Atunci venise sã îldãruiascã, printr-un recital de poezie, pe Mihai Eminescu. Dacãmi-ar fi stat în putere, i-aº fi adunat pe toþi detractorii poetului,obligându-i sã asculte poeziile în interpretarea actriþei, eram sig-urã cã se vor cãi pentru ceea ce au zis ºi cã vor începe, chiar ºiei, sã înþeleagã modernitatea poeziei lui Eminescu. Mi-am doritatunci sã o mai vãd, sã o mai aud pe acea actriþã, mã cucerise.Nu mi-aº fi imaginat cã vom ajunge, peste vreo zece ani, sã vor-bim ca douã prietene. Voi face o mãrturisire, cu Eliza mã simtbine, este inteligentã ºi naturalã, dar recunosc cã magnetismulei mã ºi eclipseazã. În acele momente, aº vrea sã fiu ca ea.Pentru cã are o personalitate puternicã, este exuberantã,iubeºte ºi trãieºte cu pasiune.

Nu pot vorbi despre nenumãratele roluri complexe pe care le-a jucat în special pe scena Teatrului „Bacovia” ºi nu numai. Nupot pentru cã n-am „antenele” unui critic de teatru. Nu aº ºti sãvorbesc despre evidenta ei mãiestrie compoziþionalã. Nu m-aºpricepe sã-i disec discursul dramatic, sã transpun în cuvinte re-levante privirile pãtrunzãtoare, sclipirile din ochi, forþa sau magiamutã a unui gest.

Dar vin iarãºi cu o mãrturisire: încerc sã nu ratez un specta-col în care joacã Eliza Noemi Judeu pentru cã mã aºtept la trãiridin cele mai complexe, pentru cã jocul ei artistic îmi rãscoleºtesufletul sau mã mângâie. Eliza Noemi Judeu este actriþa caremã poate înveseli cu o lacrimã ºi întrista cu un zâmbet. Mã

bucurã cu luminã sau îmi exhibã melancoliile. Exacerbare? Într-un fel, da, deºi e mai mult de atât. Mai este ºi acel „inefabil” pecare ea îl doreºte, îl atinge pe scenã ºi-l dãruieºte publiculuispectator. Mai important decât sã vorbeºti despre ea, este sã ovezi pe aceastã artistã jucând! Pe lângã talent, este caracteriza-tã de disciplinã, raþiune, devotament ºi veneraþie faþã de teatru,faþã de artã. Dorindu-ºi sã se exprime prin teatru a cãutat ºi agãsit mereu soluþii. A jucat în spectacole independente, s-aimplicat în organizarea lor, s-a zbãtut. Mã bucur mult cã nu a tre-cut neobservatã nici pe plan naþional, cã a fost vãzutã ºi apreci-atã de regizori importanþi. Faptul cã anul acesta a fost selectatãla „10 pentru TIFF” nu este de mirare, e o consecinþã a valoriisale. Este minunat cã s-a întâmplat, aceastã realizare deosebitãreprezintã o bucurie nu doar pentru ea, ci ºi pentru cei care ºipânã acum au rãsplãtit-o cu aplauze ºi dragoste.

Am dialogat cu Eliza Noemi Judeu despre TIFF, despre artaactoriei ºi despre ea însãºi ca personaj nu doar în teatru ci ºi înviaþa de zi cu zi. Dezvãluindu-se cu infinitã sinceritate, m-a fãcutsã înþeleg mai bine actorul ºi rolul lui de creator. De Eliza NoemiJudeu îþi doreºti sã te apropii pentru cã te determinã sã iubeºtimai mult Viaþa ºi sã te reconsideri ca „fiinþã umanã”. Îi placefoarte mult sã vorbeascã despre „fiinþa umanã”, adicã desprecaracterul primordial, cel sacru, al omului. „Mie nu-mi placoamenii, Violeta! ªi-þi zic cã nici þie nu-þi plac! Nouã ne placefiinþa umanã!”

Eu mã declar fericitã cã am avut ºansa sã întâlnesc o artistãminunatã, un model de frumuseþe a fiinþei umane!

Violeta Savu

• Cu Gabriel Duþu, în • Cu Gabriel Duþu, în „Dragoste în patru tablouri“„Dragoste în patru tablouri“

interviu

iunie 2013 11

teatrul este viaþa mea ºi cãacasã vreau doar sã fiu eu...fãrã costume, fãrã replici... sãfiu, pur ºi simplu... sã respir ºisã mã bucur de respiraþia copi-ilor mei... ªtii cã stau ºi mã uitla ei cum respirã? ªi cânddorm ºi când se joacã saumanâncã, când fac teme sauprostii... e viaþã....

V.S.: Într-un interviu pe carei l-ai acordat jurnalistului NeluBroºteanu la Impulsv TVBacãu spui cã „menirea pri-mordialã a actorului este ceade creator“. În ce mod esteactorul, creator? Teatrul poatemodela suflete?

Eliza Noemi Judeu: Vii într-osearã la teatru... plouã afarã,n-ai chef sa mergi acasã ºidecizi sã intri la teatru. Setrage cortina ºi începi sã fiimartorul unei poveºti... ºi nu-þiplace începutul... ghiceºtifinalul, dar actriþa aia sauactorul ãla îþi spune ceva... îl/oplaci... Sau: nu-þi plac actoriidar ce frumoasã e povestea...Nu-þi plac actorii, nu-þi placepovestea dar îþi place regia... ºin-ai cum sã pleci de la teatrufãrã ceva în suflet... Îþi placactorii, îþi place povestea, îþiplace regia, îþi place sala!Când se-ntâmplã asta, þi seschimbã ºi viaþa! Toatã! Da,teatrul nu numai cã modeleazãsuflete, teatrul poate da sen-suri noi vieþii tale, teatrul poategenera revoluþii! Teatrul estevocea cetãþii! Nu uitaþi asta!Împreunã putem schimbalumea! Prin teatru, omul a ridi-cat cele mai importante între-bãri Divinitãþii, apoi societãþii,apoi lui însuºi.Teatrul este,dupã pãrerea mea, singuraformã prin care Omul poate sãrãmânã întreg, total.

V. S.: Ai fost asistent de re-gie pentru Alexander Hausvater,pentru spectacolul „Recviemul“.Cum a fost sã lucrezi cu unregizor de reputaþie inter-naþionalã? Ai învãþat lucruri noide la el? Pentru cã ai fost asis-tent de regie, tu nu ai jucat înspectacolul „Recviemul“. Darce personaj þi-ar plãcea sã in-terpretezi sub bagheta acestuimaestru? Aþi vorbit despre oposibilã colaborare în acestsens?

Eliza Noemi Judeu:Alexander Hausvater este unom întreg! Iubeºte viaþa,iubeºte oamenii. Vrea sã-i facãmai buni. Are încredere în ei,în forþele lor, în spiritul lor. Elnu lucreazã cu actorii, el sta-bileºte punþi de legãturã întreoameni, între bãrbaþi ºi femei,între colegi. Nu-ºi propune sãfacã un spectacol de teatru ciîºi propune sa recreeze viaþa!ªi da, vrea sã scoatã ce-i maibun din om. Schimbã mentali-tãþi! Înalþã oamenii, le dã aripi!Este fascinant! Mi-a spus: „aifost îngerul meu pãzitor“... de-sigur, a fost tocmai invers! Îi mul-þumesc! Mi-a mai spus cã i-arplãcea sã fac rolul unei baler-ine care nu mai ºtie sau nu maivrea sã danseze... sau nu-ºimai aduce aminte cum seface... ªi toþi cei din jurul ei,familia, încep sã nu maimeargã normal prin casã, peafarã, ci în paºi de dans.Gesturile lor nu mai sunt fireºti,sunt graþioase, mlãdioase,lente... totul pentru a o face pemamã, soþie, sã-ºi aminteascãcine este, sã danseze iar... fru-moasã poveste! Desigur e unrol mut... da, mi-ar plãcea... câtmi-ar plãcea un rol mut!

V.S.: Þi-ar plãcea sã faciregie de teatru? Dacã da, carear fi prima piesã care ai pune-oîn scenã?

Eliza Noemi Judeu: Nu, numi-ar plãcea sa fac regie deteatru. N-am antene pentruasta...

V. S.: Spune-mi câþiva ac-tori preferaþi, români ºi strãini.Ai modele printre mari maeºtriiai teatrului sau filmului în jocultãu actoricesc? Cu cine þi-arface plãcere sã fii comparatã?

Eliza Noemi Judeu: Mãmãguleºte când GheorgheBalint mã strigã „Gina!“... De laGina Patrichi. Este una dintreactriþele mele preferate. Credcã o iubesc cel mai mult. ªi peMeryl Streep. Dar ºi pe mulþialþii. Sunt mulþi oameni frumoºiîn lumea asta.

V.S.: Ai fost în mai multeturnee atât în þarã, cât ºi înstrãinãtate. Iatã cã chiar încurînd, între 11 ºi 14 iulie, veijuca la Roma, în cadrulFestivalului „TeatROmania“,„Femei singure“ de Dario Fo, înregia lui Gheorghe Balint.Existã diferenþe între publiculstrãin ºi cel românesc?

Eliza Noemi Judeu: Nusunt diferenþe. Oamenii sunt lafel peste tot. Aceleaºi poveºtile aºteaptã ºi aici ºi aiurea...

V. S.: Eºti soþie ºi mamã.Cum reuºeºti sã împaci viaþade pe scenã cu cea din fami-lie? Cine te susþine cel maimult?

Eliza Noemi Judeu: Cinesã mã susþinã? Iubirea vieþiimele! Marius! Curucli Marius!Este omul care din clipa încare m-a cunoscut ºi-a dedicatviaþa mie... mi-a dedicat viaþalui, mie... Îi curg prin vene... ªimama ... ºi tata... ei mi-aucrescut copiii pânã la 3 ani... ªipe Cãlin, ºi pe Cãlina.

V.S.: Printre personalitãþilefeminine ale oraºului Bacãufaci notã aparte ºi prin þinutavestimentarã adesea excen-tricã, fãrã a fi însã ostentativã.Prin felul cum te îmbraci poþioferi adevãrate lecþii de stil.Eºti pasionatã de modã?

Eliza Noemi Judeu: Suntpasionatã de modã. Dar nu-mipermit sã mã îmbrac aºa cum

visez... ceea ce vezi tu la minedin când în când e doar imagi-naþie, nu e... vestimentaþie(râde)

V. S.: Întotdeauna când teîntâlnesc îmi transmiþi o starede bine. Mai mereu eºti exu-berantã. Îmi laºi impresia unuicopil fericit ºi bãnuiesc cã aiavut o copilãrie fericitã. Totuºis-a întâmplat o datã sã te întâl-nesc ºi mi-ai zis: „Sunt tristã,Violeta“. Ai pus atâta durere ºiregret în cuvânt, încât tu nu aivãzut, dar mi-ai stârnit olacrimã. Tristeþea ta era deordin metafizic. De ce eraitristã, Eliza?

Eliza Noemi Judeu: Sunttristã mai tot timpul. Nu ºtiu dece... aºa am fost dintotdeau-na... dacã mã vezi râzând sãºtii cã râd din suflet, dar tottristã sunt...

V. S.: Te-ai nãscut la Cluj, aiterminat liceul la Constanþa ºidupã absolvirea facultãþii la ...Bucureºti, ai ajuns în Bacãu,oraº care te-a „adoptat“. Þi-aidori sã te muþi în alt oraº? Darîn altã þarã?

Eliza Noemi Judeu: Nu, nuvreau sã plec din þarã, nici dinBacãu. Doar în cãlãtorii.Bacãul a devenit o parte impor-tantã a sufletului meu...

V.S. Ne apropiem de finaluldialogului nostru. Vorbeºte-nete rog despre TIFF, despreprezenþa ta acolo în acest an,ce reprezintã pentru tine faptulcã ai fost selectatã la „10 pen-tru FILM“? Cu ce te-ai întors dela Cluj, ce-a însemnat expe-rienþa TIFF pentru tine perso-nal? Am vãzut fotografii deacolo, aveai o rochie minunatã,arãtai ca o divã de laHollywood, strãluceai, iradiai!

Eliza Noemi Judeu: Tiff -Festivalul Internaþional de filmTransilvania... este primul fes-tival de film de lung-metraj.Una din secþiunile sale, aflatãanul acesta la a doua ediþie, senumeºte „10 pentru Tiff“, adicã10 actori selectaþi de cãtre cri-ticii de teatru, 10 actori care nuau fãcut film ºi care ar meritasã aparã pe micile sau marileecrane... Eu am fost unul dincei 10...

Ce a însemnat efectiv pre-zenþa mea la Tiff? Agonie ºiextaz... Tu ºtii cã eu mã bazez90% pe simþuri, pe sentimente,pe senzaþii... Nu pot sã explicefectiv ce am fãcut în patruzile... pot sã spun ce amsimþit... am simþit cã aº putea fi,deveni, am simþit cã nu suntnimic ºi cã sunt totul, cã lumeanu începe cu mine dar ar puteasã-nceapã... m-am simþit unnimic ºi m-am simþit Totul...Cea mai revelatoare întâlnire afost cea cu regizorul CristiPuiu... Ce discurs! Câtã pasi-une! Mi-a spulberat toate vise-le ºi mi le-a redat iar sub altãformã ºi mai intens...

Sã explic un pic: mie, întot-deauna, mi-a fost fricã de film.De tehnica de care depinzi, deatenþia pe care trebuie sã oacorzi unor detalii, cum ar fi...miile de fire ce te înconjoarã,microfoanele de deasupra ca-petelor actorilor, reflectoarele,cei care vin tam-nesam sã-þiretuºeze machiajul sau frezasau hainele etc... pentru cã, înfinal, sã þi se spunã „Motor-actiune“ ºi tu sã devii, sã fii, sãexiºti ceva, cineva... cu ºarm,cu naturaleþe... ºi asta, proba-bil, dupã ce ai stat ºi ai aºtep-tat ore pânã sã fii chemat lacadru... Îþi dai seama cât demare este Luminiþa Gheorghiu?Desigur, ne putem gândi la toþimarii actori de film, darLuminiþa Gheorghiu a fostimaginea TIFF anul acesta ºitrebuie sã se ºtie asta...

Ei, de toate aceste temeri ºimulte altele, m-a ajutat sã scapregizorul Cristi Puiu... Nu îþiimagina cã a stat de vorbã cumine personal... discursul sãuera pentru noi, toþi cei 10... Neexplica de ce e filmul, cum e fil-mul, ce vrea filmul... sau cãutaîmpreunã cu noi rãspunsuri laaceste întrebãri. Pentru cã,spunea: „nimic nu e sigur“, nuºtii niciodatã ce se poateîntâmpla. Poate nu se vaîntâmpla nimic, dar poate se vaîntâmpla ceva ºi nu trebuieneaparat sã fie extraordinar, ºidacã e extraordinar ºi n-ai fil-mat, n-ai prins ºi vrei sã refaciºi nu mai iese... pentru cãINEFABILUL NU ESTEREPETABIL....!!!

Atunci am simþit cã n-are dece sã-mi fie fricã de film pentrucã toatã tehnica aia, toatãlumea aceea de pe platouaºteaptã... INEFABILUL...inefabilul fiinþei umane sau alunei stãri... sau al unei frunze...

Ãsta-i TIFF-ul... A fost oºansã de-a mea... o lecþie de-amea, o speranþã de-a mea...Un vis...

V. S.: O întrebare finalã:Eliza Noemi Judeu, de ceiubeºti cu atâta ardoareteatrul?

Eliza Noemi Judeu: Teatruleste viaþã! Dragostea esteviaþã. Teatrul este dragoste...Cum sã nu-l iubeºti? Existã oreciprocitate: tu-i dai viaþã, el îþiprelungeºte viaþa... drago-stea... te conduce spre Veº-nicie... nu, nu te omoarã, teeternizeazã!

ateneu

iunie 201312

Ne-am întrebat, nu o datã, ce trãirivor fi având arheologii când refac cuangobã albã componentele lipsã aleunor vase de ceramicã sparte din vremineºtiute ºi le reconstituie, cu o ºtiinþãapropiatã de artã, forme ºi ornamentepentru a înfãþiºa întregul lor de altãdatãºi a sugera viaþa de atunci, relicvã neîn-sufleþitã acum, fixatã într-o finalitatemuzealã. Nu altfel ni se întâmplã înmemoria culturalã, voluntarã sau nu,când ne rãsar, din imagini vizualeantice, trupuri de zei, zeiþe, nimfe, titanisau efebi fãrã o mânã, un picior, ade-sea ºi fãrã cap, trupuri cãrora iubitoriide viaþã ºi artã din noi se strãduiesc sãle refacã imaginar pãrþile lipsã, întregin-du-le fiinþa ºi existenþa fie ºi numai pen-tru a le întipãri ºi contempla în orizontulposibilului; resimþim atunci cã ne exer-sãm într-o creativitate prezumat artis-ticã, fiindcã vizeazã sã refacã, prinînchipuit transplant, pulsaþia de viaþã aacestor artefacte, mãcar în spaþiulambiguu dintre imaginar ºi real ºi în tim-pul, la fel de ambiguu, dintre azi ºiodatã.

Renumitul pictor Ilie Boca, el însuºicercetãtor ºi depozitar al unor tradiþiiplastice imemorabile româneºti, dar ºidin alte vechi culturi, ºi-a asumat sãpreia, din imperiul morþii, asemeneaartefacte, cioburi sparte de la masa tim-pului devorator, într-un acelaºi exerciþiucreativ de readucere a lor în imperiulvieþii, fãcându-le joncþiunea cu lumeade azi ºi proiectându-le, înnoite, înperenitatea artei lui; metaforic vorbind,artistul este un Orfeu care a coborâtdupã Euridice ºi, evitând sã fie doarrobul imaginii ei anterioare, dorind-o învisul imaginaþiei sale, a adus-o lasuprafaþã, unde i-a altoit noua luminã avremii lui de afarã ºi a aºezat-o astfelpe piedestalul dragostei veºnice.

Pentru aceasta, principalul mobil alinspiraþiei sale a fost acela de a faceracordul trecutului cu prezentul (ºiviitorul) în zona intermundanã a acesto-ra, dar altfel decât arheologii cu tehnicalor rafinatã (gr. tehne = artã). MaestrulIlie Boca, implicând o libertate ca ºichagallianã a fanteziei, insuflã adeseaviaþã fiinþelor-artefacte, concrescându-le din umeri aripi ce semnificã, precumîn vechea artã egipteanã ori persanã,existenþa ca spirite în ontosul intermun-dan; alteori, într-un expresionism defacturã primitivã, reinterpretat în vir-tutea gustului post-modern, recu-pereazã imagini din fabulosul mitic ºifolcloric: oameni-pãsãri, cuplul cal-cãlãreþ în ipostaze de cavaleri traci saude centauri (în varianta româneascã acãiuþilor) cu care populeazã universuluman, contaminându-l cu rosturistrãvechi reactualizate. De aici, într-oprocedurã analogã, ºi portretele decontemporani (esenþializate) nu rãmânla imaginea exterioarã, ci sunt comple-mentate cu aspecte de resort fictiv,expresive pentru interioritate: plasareaunei pãsãri deasupra capului, pe vãlulacestuia sau în dreptul pieptului,însoþirea cu un cal înaripat ori o pasãreîn formã de cruce, aºezarea într-o man-dorã strãjuitã de fiinþe totemice toateacestea configurând o dualitate aumanului, configuratã în intercomuni-care a realului cu imaginarul.Aplicându-se atât artefactelor tradiþiei,cât ºi imaginilor contemporane,chipurile ilustrate de maestrul Ilie Bocasunt deopotrivã ipostaze ale memorieiºi ale imaginaþiei, legând cu un firnevãzut, pe orizontalã, relicve ale cul-turilor arhaice orientale, greceºti sauprecolumbiene cu acelea ale satuluicarpatic (natal) ºi ridicându-le în univer-salitate; expresie ineditã a acesteia,aºezarea imaginilor pe o verticalã

„Unora muzica le aparedrept o artã primitivã, cupuþinele ei tonuri ºi ritmuri.Dar simplã e doar suprafaþaei, în timp ce corpul, care faceposibilã interpretarea acestuiconþinut manifest, deþine în-treaga complexitate nesfârºitãpe care o gãsim sugeratã înforma exterioarã a celorlaltearte, ºi pe care muzica o trecesub tãcere. Ea este, într-unanumit sens, cea mai rafinatãdintre toate artele“ (pag.28).Neîndoios, Wittgenstein1 sehrãneºte cu muzicã aidomagurmandului incontinent. Darun gurmand pretenþios ºi, deaceea, selectiv. Îl preferã, depildã, pe Brahms, pe care-lcomparã cu Mendelsohn, fãrãa-i minimiza câtuºi de puþinmeritele celui din urmã: „ÎntreBrahms ºi Mendelsohn existãîn mod sigur o anumitã în-rudire; ºi anume o am învedere nu pe aceea care searatã în unele pasaje dinopera lui Brahms ºi careaduce aminte de muzica luiMendelsohn, ci înrudireadespre care vorbesc s-arputea exprima spunându-secã Brahms face cu deplinãrigoare ceea ce Mendelsohn afãcut mai mult dupã ureche.Sau: Brahms este adesea unMendelsohn fãrã greºeli“(pag. 45). Totodatã îl pre-þuieºte pe Mozart pentru puri-tatea graþiosului ºi sublimuluidin creaþia sa, fãrã însã a-ldispreþui pe Beethoven, cel cea împins arta sunetelor spreºoc ºi agresivitate: „CândGrillparzer spune cã Mozart aîngãduit numai frumosul (s.a.)în muzicã, aceasta înseamnã,cred eu, cã el nu a permisdiformul, oribilul, cã în arta sanu se gãseºte nimic din ceeace corespunde acestora. (…)Cã muzica dupã Mozart (ºiîndeosebi, fireºte, prinBeethoven), ºi-a lãrgit sferalimbajului nu este nici de salu-tat, nici de regretat; ci: aºa s-aschimbat ea (s.a.) (pag. 90).Ca sã nu mai vorbim de ata-ºamentul împregnat cu o pro-nunþatã solemnitate faþã deopera Titanului de laEisenach: „Bach a spus cã ela înfãptuit totul doar prin sâr-guinþã. Numai cã o asemeneasârguinþã presupune tocmaiumilinþa ºi o uriaºã capacitatede a suferi, aºadar forþã. ªicine se poate exprima apoi înmod desãvârºit ne vorbeºtenouã prin limbajul unui ommare“ (pag.112). Nici nuputem omite mefienþa faþã despiritul dramei wagnerienecabrat pe tehnica leit-motivu-

lui ºi a melodiei infinite:„Motivele (s.a.) lui Wagner arputea fi numite propoziþii mu-zicale în prozã. ªi tot aºa cumexistã prozã rimatã, acestemotive pot fi, desigur, legateîmpreunã într-o formã melodi-cã, dar ele nu dau o melodie.Drama wagnerianã nu estedramã, ci înºirare una dupãalta a situaþiilor ca pe un fir deaþã, care la rândul sãu esteþesut doar inteligent (s.a.) ºinu inspirat, aºa cum suntmotivele ºi situaþiile“ (pag.71).Wittgenstein nu se limiteazãnicidecum la judecata axiolo-gicã forjatã pe dimensiuneaesteticã a muzicii. El pros-pecteazã deopotrivã nivelulontologic debordând metodastructuralistã ºi chiar pe cealingvisticã, dar nerefuzânduneltele fenomenologului:„Înþelegerea ºi explicarea uneifraze muzicale este uneori ungest; o alta ar fi cam un pasde dans sau cuvinte cedescriu un dans. – Dar oarenu este înþelegerea frazei otrãire pe care o avem în timpce o auzim? ªi ce face acumexplicaþia? Trebuie oare sã negândim la ea în timp ceascultãm muzica? Trebuie sãne reprezentãm cu aceastãocazie dansul, sau orice ar fi?ªi dacã o facem – de ce artrebui sã numim acest (s.a.)lucru o ascultare cu înþelegerea muzicii? Dacã este vorba dea vedea dansul, ar fi mai bineca el sã fie executat în loculmuzicii. Toate acestea suntînsã o neînþelegere. (…) Dacãîntreb: Ce simt de fapt cândascult aceastã temã ºi oascult, înþelegând ce aud? –nu-mi trec prin cap, carãspuns, decât platitudini.Ceva de felul reprezentãrilor,senzaþiilor motrice, amintirilorºi altora de acest gen. (…)Înþelegerea muzicii are o anu-mitã expresie (s.a.) atât în tim-pul ascultãrii ºi al execuþiei,cât ºi în alte momente.Acestei expresii îi aparþincâteodatã miºcãri, uneori însãnumai felul în care cel ceînþelege executã sau fre-doneazã melodia, comparaþiipe care la face aici ºi acum ºireprezentãri care ilustreazãoarecum muzica. Cine în-þelege va asculta ºi va vorbialtfel (de exemplu, cu o altãexpresie a feþei) decât celcare nu înþelege. Înþelegereaunei teme se va manifesta nunumai în fenomenele ceînsoþesc ascultarea sau exe-cuþia acestei teme, ci într-oînþelegere a muzicii în genere“(pag. 109 – 111). Glosãrile

wittgenstein-iene se întind peo plajã suficient de largã ca sãse „bronzeze“ atât ideiletâºnite dintr-un sentimenta-lism stãpânit: „sentimenteleînsoþesc înþelegerea uneibucãþi muzicale, aºa cumînsoþesc evenimentele vieþii“(pag. 30), cât ºi, dimpotrivã,opiniile situate în siajul unuiraþionalism estompat: „Ceînseamnã a urmãri o frazãmuzicalã cu înþelegere? Aexamina o faþã cu sensibilitatepentru expresia ei? A absorbiexpresia feþei? Gândeºte-te lapurtarea unuia care dese-neazã faþa cu înþelegere pen-tru expresia ei. Gândeºte-te lafaþa, la miºcãrile celui cedeseneazã; - cum se exprimãpe sine dacã fiecare linie pecare o traseazã este dictatãde faþã, dacã nimic nu estearbitrar în desenul lui, dacã eleste un instrument fin? Esteaceasta cu adevãrat o trãire(s.a.)? (…) Am putea crede cãtrãirea intensã a unei teme arconsta în senzaþiile, miºcãrileetc. cu care o însoþim (…).Dacã întrebi: cum am per-ceput eu tema – atuncirãspunsul poate fi: ca între-bare sau ceva de acest fel,sau o voi fluiera cu o anumitãexpresie etc. (…). Nu trimitetema la nimic în afara ei? O,da! Dar aceasta înseamnã cãimpresia pe care ne-o facedepinde de lucruri din am-bianþa sa – de exemplu, deexistenþa limbii germane ºi a

intonaþiilor ei, de întregulcâmp al jocurilor noastre delimbaj. Dacã spun: este ca ºicum aici s-ar fi tras o con-cluzie, ca ºi cum s-ar fi confir-mat ceva, sau ca ºi cumaceasta (s.a.) ar fi fost unrãspuns la ceva anterior –atunci înþelegerea mea pre-supune tocmai familiaritateacu raþionamente, confirmãri,rãspunsuri“, pag.84-86). Rarmi-a fost dat sã întâlnesc oparabolã mai fecundã a talen-tului: „Stafidele pot sã fielucrul cel mai bun într-o prãji-turã, dar un sac de stafide nueste mai bun decât o prãji-turã“ (pag. 103). Ori a impostu-rii: „ambiþia este moartea gân-dirii“ (pag. 120). Wittgensteintrãieºte muzica la temperaturiincandescente ce fac posibilão comuniune deplinã: „Frazamuzicalã este pentru mine ungest. Ea se furiºeazã în viaþamea. Eu o fac sã fie a mea“(pag.114). Dar poate cã celmai important mesaj legat delimbajul sonor pe care filosofulenglez de origine austriacã îltransmite este cel prin care ise recunoaºte muzicii pe de oparte potenþialul ei de inefabil:„Expresia muzicii nu poate fidescrisã prin grade ale tãrieiºi ale tempoului. Tot aºa depuþin ca ºi expresia spiritua-lizatã a feþei prin întinderespaþialã. Nu poate fi explicatãnici printr-o paradigmã, cãciaceeaºi bucatã poate fi exe-cutatã cu expresie autenticãîn nenumãrate feluri“, pag.125-126), iar pe de altã parteºansa muzicii de a fi în anu-mite condiþii sãlaºul unui cuibde îngeri pe care îi nutreºte ºi-idezmiardã („Dacã vrei sã rã-mâi în sfera religiosului, atun-ci trebuie sã lupþi“, pag. 132).

________________

1 Ludwig Wittgenstein: Însem-nãri postume: 1914-1951,Ed. Humanitas, Bucureºti,2013, trad.: Mircea Flonta ºiAdrian-Paul Iliescu

Liviu DÃNCEANU

Wittgensteinmusik

•• OOvviidd iiuu MMaarrcc iiuucc

amintind stâlpii totemici sau ai strã-moºilor, dar ºi vergile înflorate dinalesãtura catrinþelor moldoveneºti,completeazã „þesãtura“ unei arte apalimpsestului, în care trecutul aredrept la prezent, iar prezentuldobândeºte patima unui trecut viu,trãind împreunã în ontos peren.

Consideraþiile noastre de mai susne-au fost prilejuite nu numai deexcepþionalul album Ilie Boca(Bucureºti, 2010), realizat de GeorgetaDjordjeviè, care a antologat ºi opinii alecelor mai importanþi critici de artãromâni, ºi nici numai de excelentulvolum de Convorbiri cu Ilie Boca(Bacãu, 2012), iniþiate ºi publicate deCarmen Mihalache - lucrãri asupracãrora vom referi în alt context; per-spectiva noastrã asupra creaþieimaestrului ne-a fost reactualizatã con-cis (ºi poate paradoxal) ºi de o carte depoezie, Erotisme de peste zi (Bacãu,2011), tipãritã de tânãra poetã RalucaNeagu cu ilustraþii oferite de Ilie Boca,carte în care am aflat, incitante, oseamã de expresivitãþi ca învãþãminteînsuºite din lecþia de artã a reputatuluiartist.

Aflatã la cea de a treia carte (dupãEpidermice Bacãu, 2003 ºi Spove-dania statuii Bacãu, 2009), poeta a trãitmare parte din copilãria sa, la Bacãu, înuniversul picturii maestrului Ilie Boca, alcãrui ludus superior i s-a impregnat însuflet, stimulându-i creativitatea pro-prie, pentru care a dovedit o precocitateexpresivã de excepþie, preþuitã de oîntreagã pleiadã de profesori locali saupoeþi ºi critici literari în vogã; în acelaºitimp, copilãria sa, trãitã în cruntul dece-niu ’80, i-a fost marcatã, iritant, desunetul unei realitãþi istorice false, do-minate de discrepanþa dintre propagan-da oficialã festivistã ºi suferinþele popu-laþiei (Caut în timpul de aur verbal/Urmele bucãþilor de zahãr) ceea ce i-adeterminat, între constantele poeziei,„groaza de timp“ ºi „frica de cuvânt“.

O gravitate existenþialã neobiºnuitãde la o vârsta fragedã, traversatã ob-sesiv de nevoia luminii ºi a bucuriei, darºi de propensiunea cãtre moarte (Asea-rã moartea mi-a hrãnit/ copilãria…),precum ºi de nevoia depãºirii ei prinscriiturã (Sunt singura care am/ statuielângã moarte) explicã, poate, alãturi deo inerentã autoexigenþã, ritmul rar alapariþiilor editoriale, precum ºi relativaîntârziere cu care apar în poezia sacorespondenþe cu poetica maestruluiIlie Boca.

Volumul Erotisme de peste zi aduceîn memorie o poveste de dragosterealã sau imaginarã, scrisã în manierageneraþiilor poetice ’90 ºi 2000, cufrecvenþa provocatoare a expresiiloreros-ului, care, nesatisfãcut, nu poateajunge agape. Ca atare, secvenþeleevocate, „regizate“ cronologic (între o„prefaþã“, urmatã de „prolog“ ºi un„final“ previzibil ºi nedureros) sunt,metaforic vorbind, artefacte ale unortrãiri ce vor fi fost sau nu întregi oritotale, dar care, în timpul naraþiunii, seînfãþiºeazã trunchiate (Rãmãsesem

mutã/ în faþa rãmãºiþelor din corpurilenoastre/ incredibil de grele pe care/ lenegai cu tãrie la cafea./ Uitasem demine, uitasem de tine/ ºi doar 2pleoape îmi aminteau/ de emoþiileînþepenite lângã asfalt/ Nu puteam sãdau vina pe mâini, nu puteam sã dauvina pe/ cãldura lumânãrii … – p. 41).

Evocarea acestor secvenþe - arte-facte ale iubirii - începute ºi sfârºite înincompatibilitate (datoritã alegeriialeatorii dintâi) devine interesantãpoetic vorbind întrucât autoarea, dor-nicã în mod organic de „socializare“ îndragoste ºi de „contextualizarea“ aces-teia, asociazã dialogului dintre trupurilecelor douã fiinþe umane, co-participarea(mai mult sau mai puþin afectivã) aobiectelor din jur (cerceii verzi, pantofiimov - p. 21; pernele dupã forma sânilormei - p. 23; prize, becul din baie, lap-topul meu aruncat pe pat, ºalul de latine - p. 31) - ceea ce trãdeazã ºi culti-varea unei anumite zone stilistice dinproza ºi poezia modernã, mai alesamericane. Altfel decât în picturilemaestrului Ilie Boca, în care pãsãriledin piept ori de pe cap sau calul (înari-pat ori nu) exprimã interioritatea omului,dar, în esenþã, la fel, obiectele, înpoezia Ralucãi Neagu, exprimã, îngrade diferite de însufleþire sau de neu-tralitate, devenirea sentimentelor încadrul iluziei unei iubiri ce se va stingetreptat (Fragmentul de plapumã alocatmie transpirã pe stinghia dimineþii –p.39.; Visasem cã exiºti în crâmpeie dehaine ºi în fiecare dimineaþã/ inventamo poveste ca sã te caut iarãºi - p. 44;între sexul meu ºi sexul tãu s-a clãditbrusc un bloc/ cu etaje carnale, femi-nine, cu pãr blond, unde chiriile variauîn funcþie de disponibilitatea mea de a fifemeie între orele 2-4 - p. 58).

Aceastã aparentã „obiectualizare“ asentimentelor, care ar exprima, în fapt,disimularea lor (Ce-ai zice dacã m-airãsfoi în seara asta,/ M-am închis la ora

4 ºi am 22 de litere flãmânde … – p. 29)ºi pentru care avea deja o experienþãacutã în Epidermice este concuratã,însã, de un puternic ºi frecvent strigãt alcãrnii, al nevoii de iubire – careînlocuieºte aici (binevenit, fireºte),propensiunea dramaticã spre moartedin volumul citat. În fond, ce marcheazãnota expresionistã, aº zice, a acesteipoezii ºi particularizeazã, în creaþiapoetei, Erotismele de peste zi esteaceastã noutate: în loc de binomul an-terior viaþã-moarte, binomul iubire-timp,clamarea iubirii (de împlinit) la timpul ei.

Ca în romanele moderne scurte, genlove story, centrate pe un singur episodepic ce devine semnificativ în plan ge-neral (nu spunea un critic literar cã, înromanul secolului al XX-lea, este, înforme diferite, un triumf al naturalismu-lui?), aventura eroticã din paginileacestui volum nu rãmâne (deºi pare) lanivelul anecdotic al unei iubiri feminineneîmpãrtãºite de un partener mai vârst-nic ºi temãtor, care preferã prezenþeiabsenþa, ci se ridicã într-un plan desemnificare mai larg. Evocând întreaganoastrã istorie/ începutã fãrã cuvinte ºifãrã haine, fãrã pereþi ºi fãrã noi - p. 65)aluzie la misterul nedesluºit al atracþieierotice, „istorie“ scurtã, dar frãmântatãºi cu final dramatic previzibil (Peste tot,în acel sfârºit,/ simþeam cã tu nu existaiºi cã þie nu þi se întâmplã lucruri; înschimb, Plângeam neorganizat ºinegândit pentru fiecare tulburare pecare mi-o provoca retorica ultimului tãutelefon/ ºi acela, probabil, inventat demine - p. 63), eroina liricã a acesteicãrþi, care poartã mereu un dialog cusine sau cu un interlocutor absent, evitãcu abilitate melodrama sau elegia, fiind-cã „trateazã“ un „subiect“ vechi într-omanierã nouã. Ea dovedeºte când oluciditate (femininã) „cu toate…simþurile“ (!), când un abandon în sper-anþã ori senzaþii tari, adesea fictive.(Când mi-a atins liniile, ºtiam de exis-

tenþa spaþiului punctat/ dintre noi./ Neloveam puternic de cuvinte ºi inventamcu uºurinþã absenþe.// Aº fi jurat cã-l potiubi pânã la sfârºitul zilei – p. 18);frecvent, îºi expune provocator pãrþiletrupului strigãt patetic al cãrnii!, dar ºirarefiazã arderile, disimulându-ºi înobiecte dorinþele ºi trãirile în legãturade devoþiune totalã faþã de partener;astfel, colecteazã treptat satisfacþiile ºiinsatisfacþiile unei iluzorii iubiri, în care,ca într-o neîmplinitã Cântare aCântãrilor, se aude doar o voce ºi careîºi vãdeºte eºecul în incompatibilitateadintre ficþiune ºi realitate. De altfel, sepoate spune cã tocmai contrastul (dra-matic) dintre realitate ºi ficþiune (laînceput) ºi dintre ficþiune ºi realitatea (lasfârºit) constituie, în forma concret-sen-sibilã a acestei love story, tema ca ºiideea mai generalã a cãrþii.

Cãtre asemenea concluzie ne con-duce ºi percepþia de plan „secund“ apartenerului din aceastã „poveste“;refuzând sã rãmânã captat în magnetuliubitei, cu perspectiva unor progenituri,manifestându-ºi o dualitate a existenþei,ca prezenþã absentã ºi ca absenþãprezentã, el este mai mult decât un per-sonaj, tinde sã fie un tip, nu atât alseducãtorului indiferent la drama ce olasã în urmã, cât al iubitului iluzoriu,creat în imaginaþie ºi care nu ºtie a setransforma din ficþiune în realitate.Pentru a da un exemplu ilustru, l-amputea analoga cu iubitul tânãr dinsonetele lui Shakespeare, cãtre caretinde eroul liric al acestora, dar elrãmâne mereu departe, absent, pânã laurmã semnificând doar principiul iubirii,aspiraþia … ªi tot ca în acele sonete, înabsenþa coparticipãrii celui de departe,îºi asumã poetul (aici, poeta) misiuneade a promova în artã valorile iubirii,pentru a le transfera în zona perenã aposibilului, evitând eroziunea timpului.Titlul volumului la care ne-am referit,Erotisme de peste zi, chiar dacã pare atrimite la plãcerile erosului nocturn, înfapt se referã la iubirea de peste timp,la înnobilarea scurtei poveºti dedragoste cu nemurirea ei. Astfel, scri-itura postmodernã a Ralucãi Neagu seconoteazã finalmene (ºi) la orizontulclasic.

Întrebându-ne adesea cât fum va fiieºind – sfumatto risipindu-se-n eter –din crematoriul vremilor evocate deartefactele însufleþite de maestrul IlieBoca, am ajuns la un rãspuns dublu(configurat deja mai sus). Pe de oparte, am înþeles cã, recuperându-le ºiînaripându-le (aripa = metaforã a sufle-tului), pictorul a conferit artefactelor onouã viaþã în supra-timpul imaginar alposibilului care este funciar artei, fumulºi focul lor cenuºindu-se în latenþamemoriei; pe de altã parte, le-amregãsit pe toate (foc, fum, artefacte,aripi) reluate ºi juxtapuse pe imaginalistâlpi strãmoºeºti, alãturaþi într-unamplu memorial al trecutului ce-ºi arelocul lui de nobleþe în acelaºi spaþiu alposibilului pe care artistul , el însuºi sin-tezã a vremilor, ºi-l creeazã monadic.

Nu altfel, în volumul sãu, ilustrat demaestrul Ilie Boca, Raluca Neagu recu-pereazã din arderile trecutului secvenþe– artefacte ale iubirii – ºi le juxtapuneîntr-o poveste-memorial, nici pe atât derealã, nici pe atât de fictivã, pe cât deposibilã, asumatã de poetã pentru asalva din arderea „de tot“ puþina expe-rienþã de iubire de viaþã ºi a o transferaîn Supra-timpul artei, înnobilând-o cuneuitare. Raluca Neagu este, în felul ei,ucenicã originalã ºi a maestrului IlieBoca, iar aceastã afirmaþie e doveditãºi de prezenþa ambilor autori între co-perþile unui foarte elegant volum depoezie (tipãrit de editura „Babel“).

eseu

iunie 2013 13

Ioan ªt. LAZÃR

Poetica artefactuluide peste ieri ºi azi

• Ilie Boca

teatru

iunie 201314

Cine nu cunoaºte povesteaCenuºãresei? Care e atât defrumoasã ºi romanticã!„Cenuºãreasa“ este un basmetern, unul de care nu te plic-tiseºti niciodatã, pentru cãhrãneºte imaginarul, iluziapititã în strãfundul oricãrei fiinþecare sperã într-o minune ce-iva schimba viaþa, destinul.

Am vãzut, recent, aceastãnemuritoare poveste recititã deViorel Vârlan, în dublã calitate,de scenarist ºi de regizor, la

Teatrul Arlechino din Braºov. Înscenariul sãu, care urmeazãbasmul în liniile esenþiale,existã ºi câteva reinterpretãri ºiaccente noi. Astfel, ViorelVârlan introduce tema scurgeriitimpului implacabil; în primascenã din spectacolul sãuapare un ceasornicar (el estemeneur du jeu, întorcândcheiþa marionetelor, pentru a lepune în miºcare), iar bãtrânulîmpãrat, speriat de iminenþasfârºitului, se vaietã: „ce sã fac,

ce sã fac/morþii sã-i vin dehac?” Aºa cã îºi îndeamnã fiulsã se însoare ºi sã-i dãruiascãmai repede nepoþi, ca sã dãi-nuiascã în timp prin urmaºi.Bãiat ascultãtor ºi fiu foarterespectuos, executând rapidtot ce-i spune tãtâne-sãu (aºaar trebui sã se poarte copiii cupãrinþii lor, nu-i aºa?), acestaîºi va cãuta mireasa la marelebal despre care ºtim din po-veste. Acþiunea se mutã apoi înmodesta casã în care locuieºteCenuºãreasa cu mama ºi celedouã surori vitrege. Cenuºãreasae Petronela Rujan, actriþajucându-ºi foarte convingãtorpersonajul. E modestã, harni-cã, bunã la suflet, purtându-secu mare delicateþe cu cele treiuricioase care profitã de firea ei

blândã ºi generoasã, ºicanând-odin te miri ce. Matracucile vorface tot ce le stã în putinþã ca s-oîmpiedice sã meargã la bal,dar, pentru cã este o fiinþã cusuflet ales, Cenuºãreasa va fiajutatã de ºoricei, porumbei, ºide Zâna cea bunã - o apariþieimpresionantã în spectacolulbraºovean. Noutatea amuzan-tã în scenariul lui Viorel Vârlaneste scena probãrii condurului.Acesta e prea mare, astfel cãmama ºi surorile vitrege, niºtepãpuºele schimonosite, înoatãcu totul în el. Fiindcã suntmãrunte ºi la propriu, ºi la figu-rat, fiinþe rele, meschine.

În fine, povestea se sfârºeºtecu triumful binelui, aºa cum secuvine, iar Cenuºãreasa va fialeasa prinþului, pentru cã,

dupã cum sunã vorbele zânei,atunci când credem cu toatãfiinþa noastrã cã dorinþele ni sepot îndeplini, ºi luptãm pentruele, minunea se întâmplã. E omoralã în ton cu vremurilemoderne, care exclud fatalis-mul, pasivitatea, dând câºtigde cauzã celor activi, între-prinzãtori, curajoºi. Pentru bineºi frumos trebuie sã lupþi,aºadar.

Pe un scenariu bine gândit ºirotund închegat, Viorel Vârlanconstruieºte un spectacolcurat, clar, dovedind certmeºteºug. Scenografia VioricãiPerju este adecvatã, la fel ºimuzica lui Radu ªtefan. Actoriipãpuºari: Petronela Rujan,Alexandru Dobrescu, MariusStroe, Manuela Zaharie,Florenþa Vãtavu, Cecilia Negru,Dan Zorilã funcþioneazã ca oechipã unitarã, probând nudoar meserie, ci ºi vocaþie. Nui-ar strica însã spectacolului unplus de ritm, de vioiciune. ªi unstrop de strãlucire, pe ici-colo.

Paginã realizatã deCarmen MIHALACHE

În luna mai, Buzãul este gazda unuifestival de teatru care deja a devenit otradiþie. Iar anul acesta a fost o ediþieaniversarã (18-25 mai), marcându-se undeceniu de când buzoienii se bucurã despectacole în care evolueazã nume con-sacrate ale scenei româneºti, vedetedemult îndrãgite, alãturi de care ies larampã tineri talentaþi, aflaþi la ora debutu-lui, viitoarele vedete. ªi armonia estedeplinã, publicul venind sã-ºi vadã actoriipreferaþi, dar ºi sã descopere nume noiîn producþiile ºcolilor de teatru.

Gala vedetelor – VedeTeatru (carecontinuã Gala Tinerelor Generaþii - Capulde...Regizor) s-a dovedit în timp o ideeinspiratã, un proiect generos. O mani-festare plinã de cãldurã ºi de prietenie, înperioada cãreia, într-adevãr, clipa setrãieºte frumos, dupã cum spune „direc-torul-navetist“ al acesteia, criticul deteatru Marinela Þepuº. Anticul dicton„carpe diem“ a funcþionat de minune ºianul acesta, deºi festivalul s-adesfãºurat în aceeaºi salã a ConsiliuluiJudeþean (primitoare dar nu adecvatã),teatrul fiind încã în ºantier. Dar, dupãcum ni se dau toate asigurãrile, ºi cre-dem în primul rând în cuvântul ediluluioraºului, domnul primar ConstantinBoºcodealã, urmãtoarea ediþie va avealoc în condiþii impecabile, „într-un sediuproaspãt renovat ºi dotat tehnic la niveleuropean“. Aºa sã fie, pentru cã lucrulacesta este dorit cu ardoare de toatãlumea! Pânã când îi vom regãsi pebuzoieni în casa lor ºi a Thaliei, trebuiesã spun cã ei s-au achitat foarte bine demisiunea de organizatori, beneficiind, caîn fiecare an, de altfel, de sprijinul con-secvent al oficialitãþilor, al sponsorilor(Rotary Club Buzãu nu se dezminte, eprezent cu asupra de mãsurã!) ºi alpartenerilor de proiect.

La ediþia aniversarã, vedeta a fostnimeni alta decât Teatrul „GeorgeCiprian“. Am vãzut, aºadar, ºi revãzut,mulþi dintre noi, spectacolele montateaici: „Sirena ºi Viktoria“ de AleksandrGalin, „Pãrinþii teribili“ de Jean Cocteau,„Vacanþã la Guadelupa“ de Pierre Sauvilºi Eric Assous, „Fii cuminte, Cristofor!“de Aurel Baranga, toate în regia DianeiLupescu, „Variaþiuni enigmatice“ de Eric-Emmanuel Schmitt (Teatrul „GeorgeCiprian“ ºi Teatrul „Nottara“, Bucureºti),regia, Claudiu Goga. Festivalul a fostdeschis de un admirabil spectacol deimprovizaþie (invitat în afara concursului)al lui Radu Gheorghe, „Recital extraordi-nar Ludwig, Niccolo & Jo“, cu Radu

Gheorghe, Mihai Bisericanu ºi GeorgetaCiocârlan. Interpretând doi clovni,cunoscuþii actori se dedau unor gium-buºlucuri pline de farmec ºi umor. DinRepublica Moldova a participat la Galã,tot în afara concursului, „Teatrul „MihaiEminescu“ din Chiºinãu, cu „Pomul vieþii“de Dumitru Matkovski, în regia luiAlexandru Cozub.

În secþiunea „Vedeta de mâine“ (înparteneriat cu UNATC „I.L.Caragiale“,Bucureºti) am vãzut, la Cafeneauartiºtilor, „Elixirul“ de Mihai-Gruia Sandu,„Insomniile... de altãdatã“ (dupã texte deDumitru Solomon), sub îndrumarea regi-zoralã a lui Mihai Lungeanu, ºi „Feisbuc“de Diana Iarca, acesta un spectacol alTeatrului „George Ciprian“ semnat deAlexandru Jitea. Am apreciat, în„Elixirul“, verva ºi pofta de joc a stu-denþilor masteranzi care s-au dezlãnþuit

într-un aplicat exerciþiu de commediadell’arte, cucerind publicul, încercareameritorie a tinerilor Cristi Dionise ºiClaudia Drãgan de a transmite comiculde facturã intelectualã, atât de special allui Dumitru Solomon, ºi tentativa, în bunãparte reuºitã, a Dianei Iarca de a scrie untext pe o temã foarte actualã (debuso-larea, singurãtatea ºi lipsa de comuni-care realã, capcanele ºi pericolele exis-tente în reþelele de socializare).

ªi de aceastã datã, la Galã s-a institu-it un juriu al publicului, care a hotãrât caPremiul pentru cel mai bun spectacol sãfie luat de „Variaþiuni enigmatice“. Lasecþiunea „Vedeta de mâine“, premiilepentru Cea mai bunã actriþã ºi Cel maibun actor au fost câºtigate de MarinaNeagu (din „Feisbuc“) ºi Cristi Dionise(„Insomniile... de altãdatã“). Iar DianaIarca a fost rãsplãtitã cu un premiu pen-tru textul ei.

Premiul de excelenþã a fost acordat luiAlexandru Repan. De altfel, în finalulGalei au fost oferite multe diplome deexcelenþã celor care au contribuit laaceastã construcþie de suflet, Teatrul„George Ciprian“, primul teatru deproiecte din þarã finanþat de organismelelocale. Un teatru care nu-ºi dezminteesenþa comunitarã, având o mare prizãla public. De altfel, toate spectacolele deaici sunt fãcute cu gândul la cei care vinla teatru, acesta fiind marele câºtig alunui asemenea tip de instituþie. Lucrusubliniat de toþi participanþii la colocviiledin cadrul Galei, actorii bucureºtenivorbind despre „publicul nostru desuflet“, descoperit la Buzãu, oraº care adevenit un fel de „capitalã teatralã...bucureºteanã ºi nu numai“ (dupã cum s-aintitulat o dezbatere viu animatã). Ladezbaterea amintitã, ca ºi la discuþiadespre pasionantul itinerar teatralBucureºti-Buzãu-Retur (un colocviumoderat de Gina Chivulescu ºi MarinelaÞepuº) au participat Virgil Ogãºanu,Valeria Ogãºanu, Magda Catone, MirceaDiaconu, George Mihãiþã, DianaLupescu, Marius Bodochi, Silviu Biriº,Emil Boroghinã, Maia Morgenstern,Victor Ioan Frunzã, Lucian Sabados. Plinde interes pentru auditoriu s-a dovedit ºidialogul despre Tele/teatru... ieri ºi azi,cu invitaþi de la TVR: Liana Sãndulescu,Sânziana Miloºoiu, Sanda Viºan, SilviuJicman, Gini Ignat. Cu acest prilej a fostvizionat ºi un fragment din „Fii cuminte,Cristofor!“, cel mai longeviv spectacol alTeatrului „George Ciprian“, preluat deteleviziune.

Nu au lipsit din aceastã galã expoziþi-ile, lansãrile de carte, spectacolele pen-tru copii, audiþiile radiofonice (din cadrulconsacratei deja secþiuni „Bucuria ochiu-lui din ureche“), concertele, de muzicãrock, de muzicã popularã. Aºa cã ampetrecut zile frumoase la Buzãu,revãzând cu plãcere spectacole desprecare am scris mai pe larg în alte cronici,„spectacole nãscute din prietenie“, dupãcum au mãrturisit actorii, regizorii ºidirectorii de instituþii care colaboreazã deani de zile, creând o adevãratã familieteatral-buzoianã. Care joacã, gândeºteºi pune în aplicare proiecte pentru public.Un public generos ºi deosebit de cald,care-ºi iubeºte artiºtii, ºtiind cã ei aunevoie de multã dragoste.

Teatrul Arlechino Braºov

Pentru bine ºi frumostrebuie sã lupþi

Gala vedetelor

Carpe diem la Buzãu,la ceas aniversar

• Mircea Diaconu ºi Alexandru Repan în „Variaþiuni enigmatice“• Mircea Diaconu ºi Alexandru Repan în „Variaþiuni enigmatice“

comentarii

iunie 2013 15

Reamintesc faptul cã esteîncã relativ dificil de explicatcum a fost posibil ca douã maripersonalitãþi, precum TituMaiorescu ºi Mihai Eminescu,sã aparã în spaþiul culturalromânesc, la distanþã de numaizece ani. În acest sens, între-bându-se dacã întâlnirea loreste întâmplãtoare, cercetã-torul clujean Liviu Rusu, într-oconferinþã þinutã la RadioBucureºti, în ziua de luni 6octombrie 1975, rãspunde:„Nu, o zodie norocoasã i-aadus împreunã. Inima ºi sufle-tul neamului au fost la mijloc.Ca un fãcut, amândoi se for-maserã mai întâi la Viena, unuldin marile centre ale Europei.Amândoi ºi-au continuat apoistudiile la Berlin, alt mare cen-tru, absorbând cu nesaþiucuceririle culturii moderne“. ªi,mai departe, Liviu Rusu con-statã cã deºi aveau tempera-mente profund deosebite, celedouã genii aveau ºi trãsãturifundamentale comune, respec-tiv „o nestrãmutatã dragoste deadevãr, cea mai adâncã dra-goste de neam ºi o neclintitãstrãduinþã spre mai bine.Maiorescu încã de la vârsta de16 ani reproºa literaturii românelipsa de spirit critic, iar societãþiiromâneºti superficialitatea, lip-sa de soliditate. Eminescu stig-matizeazã ºi el de la început li-teratura prezentului fãcândapel la pilda predecesorilor ºi lafel detestã ºi el societateavremii cãutând exemple de vir-tuþi la strãmoºi. Dar se maiîntâlneau, deºi temperamenteprofund deosebite, în privinþaunei trãsãturi care marcheazãrolul lor providenþial în spiritua-litatea noastrã: criticul dârzavea în acelaºi timp o adâncãsensibilitate pentru tot ce estepoezie, era un receptor depoezie cum nu s-a mai pomenitla noi; Eminescu la rândul sãu,cu cea mai adâncã sensibili-tate, era creator de poeziecum nu s-a mai pomenit la noi.Sensibilitatea creatoare aunuia ºi sensibilitatea recep-toare a celuilalt se vor întâlni,se vor uni ºi vor trasa împreunãlinia evoluþiei poeziei româ-neºti“ („Scrieri despre TituMaiorescu“, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1979,pp. 404-405).

La aceastã îndreptãþitãobservaþie fãcutã de LiviuRusu, mai trebuie adãugatã ºiideea cã liantul fundamental,care i-a apropiat pe Maiorescuºi Eminescu, pe lângã sensibil-itate, a fost vocaþia lor filosoficãde înaltã clasã. Fãrã o aseme-nea deschidere ºi fãrã o clarãviziune eforturile lor nu seputeau conjuga. Aºa se explicãfaptul cã, începând cu a douajumãtate a secolului al XIX-lea,alãturi de poezie, filosofiaromâneascã primeºte un au-tentic impuls. Cei care înaceastã vreme vor contribuienorm la conºtientizarea ºiconturarea particularitãþilor spi-rituale ale poporului nostru, aufost Titu Maiorescu ºi Mihai

Eminescu. Ei vor fi cei care vorda seama de felul cum avea sãse articuleze cultura românãmodernã, inclusiv în ce priveºteraporturile, din interiorul acesteiculturi, între filozofie ºi ºtiinþã(raþiune, pe de o parte, cu pre-cãdere Maiorescu), precum ºiîntre filozofie ºi literaturã (trãire,lirism), pe de altã parte (cuprecãdere Eminescu). Acestedouã perspective, asigurã con-þinutul culturii noastre, în con-tinuã devenire.

Concret, întâlnirea celor doicãrturari români s-a produs în1870. Mai întâi indirect. Înamintirile sale, Iacob Negruzzine edificã: „Pe la sfârºitul luniifebruarie sau începutul luniimartie 1870, mã întorceam într-o searã acasã de la o aduna-re… Aruncând ochii din întâm-plare asupra mesei mele delucru, vãzui o scrisoare nedes-chisã pe care nu o bãgasem însamã. Era adresatã «Redac-torului Convorbirilor literare» ºiscrisã cu litere mici ºi fine ca deo mânã de femeie. Mi-am ziscã trebuie sã fie de la una dinnumeroasele poete tinere dinprovincie, care voiau sã li setipãreascã versurile în revistanoastrã. Deschizând pliculgãsii o scrisoare împreunã cu opoezie intitulatã Venere ºiMadona, amândouã iscãlite M.Eminescu. Numele Eminescunu avea aparenþa a fi real, ciîmi pãru împrumutat de vreunautor sfiicios ce nu vrea sã sedea pe faþã. Deprins cu pache-turi întregi de versuri ºi prozãce-mi veneau zilnic, mã puseisã citesc cu indiferenþã Venereºi Madona, dar de la a treiastrofã care începea cu ver-surile: «Rafael pierdut în visurica-ntr-o noapte înstelatã,/ Su-flet îmbãtat de raze ºi d-eterneprimãveri…» interesul mi sedeºteaptã ºi merse crescândpânã la sfârºit. Foarte impre-sionat am cetit poesia de maimulte ori în ºir, iar a doua zides-de-dimineaþã m-am dus laMaiorescu cu manuscriptul înmânã.

– În sfârºit am dat de unpoet, i-am strigat intrând înodaie ºi arãtându-i hârtia.

– Ai primit ceva bun?Rãspunse Maiorescu, sãvedem!

El luã poezia ºi o ceti, apoi oceti ºi a doua oarã ºi zise:

– Ai dreptate, aici pare a fi untalent adevãrat. Cine esteacest Eminescu?

– Nu ºtiu, poezia e trimisãdin Viena.

– Foarte interesant, zice încão datã Maiorescu, lasã manu-scriptul la mine. Peste câteva

zile, fiind adunarea «Junimii»,ºi Maiorescu cetindu-ne ver-surile Venere ºi Madona toþi ºimai ales Pogor au fost încântaþide acest poet necunoscut“(„Amintiri din «Junimea»,Editura Minerva, Bucureºti,1970, pp. 212-213).

S-a vorbit ºi probabil se vamai vorbi despre „adevãratuldebut eminescian“. Cu referirela aceastã chestiune, ªerbanCioculescu relevã, „dupã apa-ratul critic al ediþiei luiPerpessicius, o nedumerireexprimatã de Ovid Densusianuîn marginea amintirilor luiNegruzzi. Cum a putut acestasã-ºi exprime atât de tardivsentimentul unei revelaþii poet-ice? Cã doar Eminescu publi-case mai multe poezii în«Familia», încã din 1866!Obiecþia, rostitã de un estet, esurprinzãtoare. Nici una dinpoeziile apãrute în Familia (De-aº avea, O cãlãtorie-n zori, Dinstrãinãtate, La Bucovina, Spe-ranþa, Misterele nopþii, Ce-þidoresc eu þie, dulce Românie,La Heliade, La o artistã, Amorulunei marmure, Junii corupþi ºiAmicului F. I) nu vesteºte untalent excepþional. Diferenþa decalitate dintre poemele debu-turilor eminesciene de laFamilia ºi de la Convorbiri lite-rare este atât de sensibilã,încât s-a pus problema dacãcele dintâi pot fi retipãrite.Maiorescu a rezolvat-o negativ.Morþun le-a strâns cel dintâi învolum (Versuri ºi prozã, 1890)dar, pânã astãzi, editorii nusunt de acord asupra punerii loralãturi de poeziile unanimpreþuite, ºi anume, în frunte,dupã criteriul cronologic, sau laurmã, dupã acela al valorii; însfârºit, alþii sunt de pãrere cãaceste bucãþi pot prea bine lipsidintr-o ediþie de poezii alese“(„Titu Maiorescu ºi Eminescu“,în volumul „Prozatori români“,1977, pp. 250- 251).

Poezia Venere ºi Madonã aapãrut în revista „Convorbiri li-terare“, în 15 aprilie 1870. Iar în22 aprilie, din acelaºi an,apare, pentru prima oarã,numele lui Eminescu în „Însem-nãrile zilnice“ fãcute deMaiorescu. Rãspunsul lui IacobNegruzzi, la prima scrisoaretrimisã de Eminescu „Con-vorbirilor literare“, cea careînsoþea poezia Venere ºiMadonã, va fi trimis pe 21 mai1870. Din conþinutul scrisoriireþin: „Eu i-am rãspuns, felici-tându-l de succesul ce avuseseversurile sale la «Junimea», i-amexpus pãrerile societãþii, obser-vaþiile critice ce se fãcuse, l-amîndemnat sã cultive talentul

sãu, ºi am sfârºit cerându-iamãnunte despre viaþa ºi ocu-paþiile sale din Viena. La toateacestea Eminescu nici mi-arãspuns, dar peste câtva timpîmi trimite o a doua poezie inti-tulatã Epigonii, care iarãºi afãcut mare efect în Societateanoastrã din cauza frumuseþiiversurilor ºi originalitatea cuge-tãrii“ (Iacob Negruzzi, op. cit.,pp. 213-214).

Cea de-a doua poezie trimi-sã de Eminescu la „Convorbiriliterare“, Epigonii, este publi-catã, pe prima paginã a revis-tei, în 15 august 1870. Poezia afost expediatã prin poºtã, de laViena, tot cãtre Iacob Negruzzi,însoþitã de o scrisoare, în careEminescu se explicã, intuindpãrerile junimiºtilor referitoarela poemã: „Dacã în Epigoniiveþi vedea laude pentru poeþica Bolliac, Mureºan, Eliade,acelea nu sunt pentru meritulintern al lucrãrilor lor, ci numaipentru cã într-adevãr te miºcãacea naivitate sincerã, necu-noscutã cu care lucrau ei. Noi,cei mai noi, cunoaºtem stareanoastrã, suntem trezi de su-flarea secolului, ºi de aceeaavem atâta cauzã de-a ne des-curagia. Nimic – decât culmilestrãlucite, nimic – decâtconºtiinþa sigurã cã nu le vomajunge niciodatã. ªi sã nu fimsceptici?...Ideea fundamentalãe comparaþiunea dintre lucra-rea încrezutã ºi naivã a prede-cesorilor noºtri ºi lucrareanoastrã trezitã, dar rece. Prinoperele liricilor români tineri semanifestã acel aer bolnav, deºidulce, pe care germanii îl nu-meau Weltschmerz… Predece-sorii noºtri credeau în ceea cescriau, cum Shakespeare cre-dea în fantomele sale; îndatãce scriau, conºtiinþa vede cãimaginile nu sunt decât un joc,atunci, dupã pãrerea mea, senaºte neîncrederea scepticã înpropriile sale creaþiuni. Com-paraþiunea din poezia meacade în defavoarea generaþieinoi, ºi cred eu-drept“ (E. I.Torouþiu, „Studii ºi documenteliterare“, col. I, pp. 311-312).Scrisoarea lui Eminescu eraîncheiatã cu urmãtoarea NB.:„În caz de a-mi rãspunde încorespondenþa redacþiunii, veþibinevoi a o face fãrã loc ºinume sub cifra YZ“. Rãspunsulredacþiei, referitor la Epigonii, afost dat în acelaºi numãr alrevistei „Convorbiri literare“ încare a apãrut ºi poezia: „Y. Z.Meritul poetic e incontestabil,chiar când nu ne-am uni cutotul în idei. Mulþumiri sincere“.

În vara anului 1870, IacobNegruzzi merge la un tratamentbalnear în Austria ºi foloseºteocazia pentru a-l cunoaºte peEminescu la Viena. Pentru fru-museþea lor, redau amintirilecriticului junimist, în legãturã cuacest moment: „Ajuns la Vienamã dusei la cafeneaua «Troidldin Wollzeile», unde ºtiam cãeste locul de adunare al stu-denþilor români ºi mã aºãzai lao masã deoparte lângã fereas-trã, de unde, fãrã a fi bãgat înseamã, puteam observa pe toþitinerii ce vorbeau între dânºiiromâneºte. Erau mulþi adunaþiîn ziua aceea, unii pãreau maiinteligenþi, alþii mai puþin, darmai toate figurile aveau expre-siuni comune, încât îmi zisei cãEminescu nu poate sã fie prin-tre dânºii. Deodatã se deschideuºa ºi vãd intrând un tânãrslab, palid, cu ochii vii ºi visã-tori totodatã, cu pãrul negru,lung, ce i se cobora aproapepânã la umeri, cu un zâmbetblând ºi melancolic, cu frunteaînaltã ºi inteligentã, îmbrãcat înhaine negre, vechi ºi camroase. Cum l-am vãzut am avutconvingerea cã acesta esteEminescu, ºi fãrã un momentde îndoialã m-am sculat de pescaun, am mers spre dânsul, ºiîntinzându-i mâna i-am zis:

– Bunã ziua, domnuleEminescu! Tânãrul îmi dãdumâna ºi privindu-mã cu sur-prindere:

– Nu vã cunosc, rãspunse elcu un zâmbet blând.

– Vedeþi ce deosebire întrenoi, eu v-am cunoscut îndatã.

– Poate nu sunteþi dinViena?

– Nu.– Dupã cum vorbiþi sunteþi

din Moldova… poate din Iaºi?– Chiar de acolo.– Poate sunteþi domnul…

Iacob Negruzzi? Zise el cu sfi-alã.

– Chiar el.– Vedeþi cã ºi eu v-am

cunoscut.La auzul numelui meu, lãþit

între tinerimea studioasã dincauza Convorbirilor literare,studenþii români din cafenea segrãmãdirã împrejurul nostru ºiEminescu mi-i fãcu cunoscuþi.Cei mai mulþi erau dinTransilvania ºi Ungaria, câþivadin Bucovina“ (Op. cit., pp. 217-218).

În continuarea colaborãrii larevista „Convorbiri literare“,Eminescu publicã în numãruldin 15 septembrie 1870 „Notiþãasupra proiectatei întruniri lamormântul lui ªtefan cel Marela Putna“, apoi la 1-15 noiem-brie publicã prima lucrare înprozã, „Fãt-Frumos din lacrimã.Iar la 1 martie 1871 îi aparepoezia Mortua est!, apreciatãde Titu Maiorescu, în studiul„Direcþia nouã în poezia ºiproza românã“, ca fiind, dupãVenere ºi Madona ºi Epigonii,un progres în ce priveºte pre-cizia limbajului ºi uºurinþa versi-ficãrii.

(va urma)

ªtefan MUNTEANU

Titu Maiorescu desprecreaþia lui Eminescu (II)

ateneu

iunie 201316

Am aflat de existenþa cãrþiicu titlul de mai sus dintr-orecenzie din Adevãrul, cam laun an de la apariþia ei, în 2010,la editura Curtea Veche (tra-ducãtor Marius Tabacu).Numele autorului mi-era cunos-cut din 1994, dintr-o prezentarea romanului Zona Sinistra,tipãritã în revista Die Zeit(Timpul).

Un preot reformat dinRomânia mi-a trimis cartea. Amcitit cele 160 de pagini în câte-va ore.

A fost ºansa lui Ádám Bodorde a avea ca partenerã, înacest dialog, pe scriitoareamaghiarã (ºi ea nãscutã înRomânia) Zsófia Balla. ªidatoritã întrebãrilor ei, carteadevine o lecturã interesantã. Nue vorba numai despreinteligenþa, substanþa, tactulformulãrii, dar ºi de fanteziainspiratã a ordonãrii materialu-lui. Nici un dezacord, nici o notãfalsã, nici o stridenþã.

Spaþiul cel mai întins esteacordat relatãrii acþiunei unuigrup de adolescenþi maghiari,având ca scop rãsturnarearegimului stalinist comunist ºieliberarea Ardealului. Ceea ceîncepe ca o „toanã adoles-centinã“, ca o „copilãrienemaipomenitã“, ca o „neghio-bie nebuneascã“, ia o întorsã-turã gravã, dezastruoasã ºisfârºeºte cu arestare, con-damnare ºi puºcãrie.

Ádám Bodor avea 17 ani(„vârsta la care eºti neînfricat“)când a devenit membru fonda-tor al Uniunii Tinerilor Antico-muniºti (IKESZ). Scopurile erauclare ºi bine definite. În noulguvern Bodor urma sã preiafuncþia de ministru de externe.Conspiratorii nu excludeau nicicolaborarea cu românii „majori-tari“, împãrþirea portofoliilor ºifuncþiilor urmând a se facepotrivit „proporþionalitãþii“. Pre-luarea puterii nu putea fi decâtuna violentã. Arsenalul organi-zaþiei se compunea „dintr-obaionetã bine ascuþitã, un pistolcu butoiaº ºi cu ºase cartuºe.“Dar pânã la o confruntare direc-tã trebuiau organizate câtevaacþiuni izolate. În cele din urmãs-a decis tipãrirea ºi împãrþireade manifeste. Având un „textdeplorabil“, ele au fost tipãritepe o tiparniþã „de jucãrie“, partepe un sfert de coalã A4, partepe suluri de hârtie igienicã. Înnoaptea dinainte de 1 mai 1952Clujul a fost invadat de acestemanifeste. Numai cã Securi-tatea a prins imediat de veste.Percheziþie, interogatoriu – lacare unul dintre tineri a povestittotul – ºi apoi arestãrile ºiînchisoarea. Infernul puºcãrieiîncepe la Nãsãud ºi sfârºeºte laGherla, dupã un „popas“ înCluj.

La Nãsãud, Bodor petrece ozi pe treptele beciului Securitãþiiºi noaptea într-o camerã micã,dormind în frig pe o masã,învelit cu mantaua unui maior.Mirosul acelei haine nu-l va uitaniciodatã.

La Cluj i se ia primulinterogatoriu. Are norocul de afi interogat de un anchetator„blajin“, „cu chipul blând ºi trist“,„de o politeþe inimaginabilã:Jusca.“

Urmãtoarele douã luni are„ºansa“ de a locui în pivniþeleSecuritãþii, în apropierea caseipãrinteºti. Momentul revederiilocurilor copilãriei, a grãdinei,revenirea la „kilometrul zero alexistenþei“ sunt evocate fãrãsentimentalisme, dar cu ointensitate a trãirilor neobiº-nuitã. Acel loc devine deodatã„sanctuarul existenþei“ sale. Pede altã parte e ºi momentulunei revelaþii: „Eram iar laînceput de drum.“

În aºteptarea procesului,ºase luni de detenþie se scurgîn puºcãria procuraturii din Cluj.Prima zi, primul ºoc: la intrareaîn hala mare sunt învãluiþi „deun fluid indefinibil /.../ Era miro-sul de puºcãrie /.../ Ar fi greusã-i explici unuia dinafarã /.../esenþa acelei duhori /.../ de lamiasma râncedã a cârpelor deºters pe jos, de la putoarea pra-fului de pãduchi, pânã laduhoarea îngrozitoare de rahat.Dar /.../ mai era ºi mirosul deoameni umiliþi, decãzuþi, dez-nãdãjduiþi, aroma inconfund-abilã a fricii. /.../ De atunci miro-sul acela mã obsedeazã, îl simtuneori pe neaºteptate în nãri.“

Ziua procesului a coincis cuziua morþii lui Stalin, evenimentcare nu i-a împiedecat pejudecãtori sã-i condamne peBodor ºi pe prietenii sãi la cinciani de închisoare.

La Gherla grupul lui Bodorsoseºte a doua zi de Paºti.Contactul încã din prima zi cu olume cruntã, absurdã e dur. Dara existat ºi ºansa de a fi ajunsacolo la câteva luni dupã ceepoca „sângeroasei reeducãri“(ca la Piteºti) luase sfârºit.Chiar dacã reeducarea înce-tase, gardienii erau la fel deneomenoºi. Cei mai de temuterau însã executanþii gardie-nilor: deþinuþi, foºti legionari.Dar nici gardienii maghiari nuerau mai omenoºi, „erau la felca toþi ceilalþi, ca majoritarii,niºte oameni dezgustãtori, duri,rãi, pe care, chiar dacã eraumaghiari, îi uram la fel de multca pe ceilalþi.“

Soarta a fost însã ºi laGherla generoasã cu Bodor. Agãsit un om bun, un protector,pe un plutonier „destul de

inteligent, blând ºi mãrinimos“,care l-a repartizat la o muncãmai uºoarã. Informa de aseme-nea familia lui Bodor despresituaþia lui ºi aducea veºti de lacei de acasã.

Un concurs favorabil deîmprejurãri ºi o intervenþie dinpartea unui personaj importantau hotãrât ºi eliberarea lui ºi aprietenilor, dupã doi ani deînchisoare. Avea 19 ani ºimirosea „un pic a puºcãrie.“

„S-a închis o poartã în urmamea, dar simþeam cã nici unuldintre zgomotele, dintre miro-surile pe care le-am lãsat acolonu mã va mai pãrãsi vreodatã./.../ pentru mine a început onouã erã.“

Nici copilãria, nici închi-soarea nu au devenit mai târziumotive sau subiecte ale be-letristicei lui Bodor. Ascunse încele mai intime, mai ferite teri-torii ale memoriei, ele încã nuºi-au gãsit „corespondenþelepoetice“.

Dupã „academia delaGherla“ ºi dupã reabilitare,Bodor se angajeazã la fabricaTehnofrig. Seara frecventaliceul muncitoresc la seral, casã poatã sã-ºi dea bacalaurea-tul, pe care, pânã la urmã l-a ºiluat.

Profitând de relaþiile tatãluisãu în lumea clerului reformatse hotãrãºte sã intre laFacultatea de Teologie, nu c-arfi fost credincios sau c-ar fi avutvocaþie de preot, ci, în primulrând, pentru cã acolo se puteastudia, în mod serios, istoria ºifilosofia, nefalsificate de învãþã-tura marxist-leninistã. Pe dealtã parte era cea mai bunãcale de a scãpa de armatã. Iar,în general, „facultatea a fost otragere de timp, un fel derefugiu.“

Absolvent strãlucit al facul-tãþii, a obþinut foarte repede ºiuºor un post de arhivar la epis-copia reformatã din Cluj. Înurma diferitelor conflicte ºineînþelegeri cu episcopul, careera în „graþiile puterii“, sur-prinzãtor de repede a fost con-cediat. Dupã câteva luni desãrãcie, urmãtoarea slujbã, lafel de prost plãtitã, a cãpãtat-o

într-un birou de copiat acte ºitraduceri. Ziua dactilografia 12ore, iar seara, în bucãtãrie,scria prima sa nuvelã. Ter-minatã într-un timp relativ scurt,nuvela a fost acceptatã ºi publi-catã de revista Utunk. Dupã unan ºi jumãtate avea destulmaterial pentru a scoate unvolum, care a apãrut în 1969. Înziua în care a primit drepturilede autor pentru cartea sa dedebut ºi-a dat demisia ºi a ple-cat într-o lungã vacanþã înMunþii Rodnei.

La întoarcere era conºtientcã-ºi descoperise adevãratavocaþie. Nu-ºi dorea altcevadecât sã scrie. Devenise „liber-profesionist“.

În „dezordinea“ întrebãrilor,foarte abil regizatã de interlocu-toarea autorului, literatura,scrisul ocupã – de la primelepagini ale cãrþii pânã spresfârºit – un loc important.Rãspunsurile – amestec deconfesiune, autoironie, umor,lirism, sinceritate, uneori ºocan-tã – compun un fragmentariumliterar, un fel de crez artistic, ooriginalã profesiune de cre-dinþã.

Întrebat cum îºi conceperomanele ºi nuvelele ºi caresunt surprizele de acolo, Bodorrãspunde foarte clar ºi concis:„Nimic nu e gata dinainte/.../Uneori e suficient ca punctde pornire un peisaj, un senti-ment, un parfurm /.../ Acestceva indefinibil, aceastã adieretainicã e sufletul nuvelei.“

Locul, spaþiul, cadrul eveni-mentelor nu poate fi pentru eldecât o zonã de graniþã. „E ozonã fascinantã, plinã de vrajã,locul unor aventuri misterioase,unde peisajul cu toate adierilesale e plin de tensiune.“ Ase-menea zone sunt cele dinEuropa de Est ºi dinTransilvania natalã. Numai înasemenea zone – „cu lumeabarierilor, cu pãienjeniºul gar-durilor de sârmã ghimpatã ºi custãrile sufleteºti ºi concepþiilede viaþã generate de toateacestea“ – banalul se poate„acutiza“, iar realitatea capãtãdeodatã o dimensiune fantas-ticã.

În ceea ce priveºte scriitoriipreferaþi sau care l-au influenþatºi lecturile esenþiale, ÁdámBodor are rãspunsuri foarteprecise, surprinzãtoare, origi-nale, paradoxale. Poezia nuprea l-a interesat. Îl admirã peJózsef Attila, dar pe Ady l-aconsiderat la început „demo-dat“. Tainele literaturii i s-audezvãluit citind traducerea luiWinnie-The-Pooh, romanulpentru tineret Stelele din Egerºi parodiile din volumul Aºascrieþi voi de Karinthy Frigyes.„Cînd am început sã scriu sin-gurele mele studii filologice aufost aceste parodii.“

Între Flaubert ºi Proust e maiapropiat, „în linii mari“, deprimul. Pe Proust nu-l acceptãdin cauza subiectivismuluiexcesiv.

Critica a remarcat asemãnãriîntre proza lui Bodor ºi cea a luiKafka. El nu „înþelege“ aceastãapropiere, considerându-setocmai „opusul lui“. ªi are drep-tate! Kafka „îl descurajeazã, einimitabil, un grafoman perfect“.Concluzia: „Kafka m-a influ-enþat ca cititor, nu ca scriitor“.

La fel de categoric respingeºi comparaþia cu Márquez ºi cuJulio Cortazar. Deºi proza lor îlimpresioneazã prin „bizareriaei“, nu simte „nici o afinitate cuei“. Singura asemãnare pe careo acceptã este aceea întreatmosfera literaturii celoramintiþi ºi cea din romanelesale. „Aceasta îºi are rãdãcinileîn istoria, politica ºi etnografiaEuropei Rãsãritene“.

Singurul mare prozator de lacare a învãþat ceva ºi pe care l-aadmirat a fost Hemingway.

Nu se considerã un „post-modernist“ ºi nici nu acceptãeticheta vreunui fel de „ism“.Recuzita eclecticã a postmo-dernismului nu-l intereseazã ºi„contingenþele“ cu acesta„lipsesc cu desãvîrºire“.

Existã în aceste rãspunsuri-confesiuni ºi o dimensiunepoliticã. Bodor are un acut simþal istoriei româneºti (deci ºitransilvane), cu toate proble-mele ei politice ºi sociale. Eladuce în discuþie identitateamaghiarã, degradarea societãþiiardeleneºti, dar ºi ambeleforme de ºovinism, maghiar ºiromân, ca ºi ºovinismulmaghiarilor din „patria-mamã“(Ungaria) faþã de maghiarii dinTransilvania natalã. Încearcãsã rãmînã obiectiv, în limitelesubiectivitãþii, nu cautã greºelilede o parte sau de alta, nu faceafirmaþii gratuite, se strãduie sãexplice ºi sã înþeleagã reali-tatea din „zona de graniþã“,rãmânând tot timpul lucid ºi peterenul solid al faptelor ºi argu-mentelor. Aceasta e atitudinealui constantã atunci cândvorbeºte despre Tratatul de laTrianon (care nu e un „dictat“cum îl numeºte el), ori despreDictatul de la Viena (pentrucare gãseºte eufemismul „arbi-traj“), dar ºi atunci când ana-lizeazã fenomenul naþionalis-mului-comunist din perioada„ceauºistã“ ori situaþia politicãdin „þara mamã“ ºi dinBudapesta de dupã 1989.

Îmi pot închipui cât de greupoate accepta un maghiar dinSf. Gheorghe, Odorheiul-Secuiesc ori Târgu-Mureº,îndoctrinat de discursurile „fo-

Scrisori din Cetatea Nimicului

Mirosul puºcãriei

• Ovidiu Marciuc• Ovidiu Marciuc

ateneu

iunie 2013 17

În bibliografiile despre Bacovia sîntînregistrate numai douã texte deMacedonski referitoare la tînãrul sãu con-frate bãcãuan: articolul din „Fãclia” (1 ia-nuarie 1916), apãrut cu puþine zile înain-tea ieºirii volumului Plumb, ºi epigramapublicatã în „Flacãra” (18 iunie 1916), lajumãtate de an dupã aceasta. Mai existãînsã unul anterior, de care mi-a amintitrecent colegul Remus Zãstroiu, cercetãtorla Institutul „A. Philippide” din Iaºi: „LaVorbe, Fapte” („Rampa”, 2, nr. 367, 12ianuarie 1913), în care autorul Thalasseiprezintã o listã cu 13 tineri consacraþi deel, între aceºtia ºi Bacovia1), caracterizatsuccint, în numai douã rînduri, dar într-unfel divinator: „talent întru totul mare deºinu încã destul de cunoscut – deocam-datã.” Articolul citat constituia o replicã lacronicile lui Liviu Rebreanu despre pieseleromâneºti originale jucate de TeatrulNaþional din Bucureºti în stagiunea în carela conducerea instituþiei a fost „indulgen-tul” Ion Bacalbaºa: treisprezece piese„proaste”. „Rezultatul? Cãdere dupãcãdere.” Rebreanu era categoric împotrivaunor atari „încurajãri”, de pe urma cãroraspectatorii se alegeau doar „cu pãreri derãu, literatura cu nimic, iar teatrul cu chel-tuialã ºi muncã zadarnicã.” Atunci – între-ba el – ce-ar trebui fãcut: „sã încurajãmsau sã «persecutãm» piesele

româneºti?”. „Sã le «persecutãm» (zice).Sã nu mai jucãm douãsprezece pieseoriginale proaste într-o stagiune. Sã jucãmºase, dar bune sau cel puþin cît se poatede bune. Iar în locul celor ºase proasteoriginale sã jucãm un Shakespeare, unMoliere, un Racine, un Goethe, unSchiller, un Hebbel, un Goldoni...”(„Persecutaþi piesele româneºti”,„Rampa”, 2, nr. 359, 3 ianuarie 1913, p. 1.Reprodus în Opere, nr. 12, ediþie criticã deNiculae Gheran, Ed. Minerva, 1987. Vezip. 156).

Între piesele acceptate de Bacalbaºa ºipãstrate în repertoriu (patru la numãr) desuccesorul sãu, Al. Davila, era ºi feeriaVisul lui Ali de Mircea Demetriad, unul dinciracii lui Macedonski, pe care Maestrul oconsidera o „capodoperã”. Cu aceeaºirecomandare, el insista pentrureprezentarea piesei Moise de Oreste ºiHîrjeu, care, scrisã „într-o limbã occiden-talã, ar face ocolul lumii” ºi i-ar îmbogãþipe autori. Rebreanu n-a gustat Visul luiAli, ºi, chiar înainte de a ºti ce fel de piesãe Moise, s-a arãtat neîncrezãtor faþã deea. Mai multe exemple îl convinserã cã nuse poate pune bazã pe „pronosticurile”poetului. Om sobru, cronicarul „Rampei”nu împãrtãºea lipsa de realism a unui omexaltat. Reacþia sa meritã subliniatã, cãcipriveºte raportul dintre criticã ºi reclamã.Or, din punctul sãu de vedere, ceea cefãcea Macedonski era reclamã – „reclamãcu toptanul” –, deºi, în teorie, se declaracontra „criticasteriei amicale.” „D-luiMacedonski i-a plãcut totdeauna sãdescopere ºi sã decreteze genii ºicapodopere. [...] Aproape toþi poeþii ºiprozatorii cari sînt în legãturi de prieteniesau de admiraþie faþã de d-sa, sînt maimult sau mai puþini geniali ºi toate operelelor mai mult sau mai puþin capete deoperã” („Dl. Macedonski, geniile ºicapodoperele”, Opere, 12, p. 100).Rebreanu nu-i recunoaºte aceste capaci-tãþi sau, mai degrabã, prezumþii, îndeosebicînd e vorba de teatru, întrucît „toatecapodoperele trîmbiþate de d-sa au datgreº” („De vorbã cu d. Macedonski”,Opere, 12, p. 160). El cere fermitate axio-logicã, deoarece exagerãrile „în loc sãserveascã literatura, o încurcã” (ibidem).

În susþinerea piesei Moise (motivul prin-cipal al polemicii cu Rebreanu),Macedonski a invocat faptul cã unul dintreautori, Oreste, scrie poeme în franþuzeºte,e publicat de „Paris – Journal”, lãudat deLouis de Gonzagues ºi de redactorul-ºefal revistei „La Phalange”, argumente –bineînþeles – irelevante pentru valoarealucrãrii în discuþie. Pãtrunderea cuiva într-o altã arie literarã (adesea pe cãi ºi cumijloace îndoielnice) nu constituie ade-vãrata omologare a meritelor ºi nu trebuiesã amuþeascã orice critici locale aleoperelor sale. Ai publicat niºte versuri saualtceva în strãinãtate (cîþi n-o fac azi), te-amenþionat un recenzent amabil de acolo,nu înseamnã cã eºti scriitor deplin,reprezentativ ºi cã tot ce produci nu poate

fi decît foarte bun. „Faima” obþinutã pestehotare nu trebuie transformatã în legiti-maþie ce ia ochii ºi – cum se încearcã ade-sea – în paspartu. Strãinãtatea nu-i recep-torul cel mai calificat pentru a stabili va-loarea unei scrieri naþionale. Aceasta sesimte bine de cãtre cei de-acasã.Atitudinea lui Rebreanu mi se pare, deci,remarcabilã: el avea dreptate sã respingãargumentele lui Macedonski.

Polemica rezumatã mai sus îmi su-gereazã o temã pe care încã n-am abor-dat-o: efectul laudelor lui Macedonskiasupra începutului carierei literare a luiBacovia. Frumoase laude: „admirabilpoet”, „un strãlucit poet de excepþie”, „ta-lent cu totul mare”, „un premergãtor” etc.Pe contemporani, însã, ele i-au impresio-nat mai puþin decît pe noi. De ce? Pentrucã veneau de la un om cu autoritatea înscãdere, urmat doar de propria-i ceatã, cuparti-pris-uri ostentative, ºicanat pentru„ieºirile” sale, al cãrui discurs era frecvent„pro domo”, plin de note exagerate, pre-vizibil, monoton prin repetare. Distribuitecu profuzie, laudele genereazã neîn-credere în valabilitatea lor, contrariazã pemoderaþi, ofenseazã pe cei ce nu intrã înraza lor. Prea mulþi de „mare”, prea mulþi„de excepþie”, prea mulþi de „înalt”, preamulþi ce se situeazã pe „un loc fruntaº” nuconving. Fãcutã în aceºti termeni, criticade susþinere, excesiv pozitivã, are efecteadverse. În 1913 sau în 1916, consacrãrilelui Macedonski apãreau ca abuzive ºi n-auuºurat receptarea celor promovaþi de el.Laudele sale umpleau, neîndoielnic, inimi-le acestora, dar nu erau aprobate deceilalþi comentatori, cãci nu se potriveaucu diapazonul lor. Nici unul din cei ce auscris atunci despre debutul lui Bacovia, depildã, n-a pornit ori nu ºi-a sprijinit judeca-ta pe ele. De asemenea, în epoca interbe-licã, nu le citeazã nici Lovinescu niciCãlinescu. Le-a readus în atenþie Agatha,la începutul anilor ’60, reproducînd arti-colul din „Fãclia” în volumul Bacovia,Poezie sau Destin. Paradoxal, abia înaceºti ani, acele laude au atins maximarezonanþã, fiind primite cu un sentiment detotalã aprobare. Trebuie adãugat cã însãºisituaþia lui Macedonski se îndreptase,odatã cu reconsiderarea miºcãrii al cãreipromotor fusese: simbolismul. Apreciateodinioarã ca hazardate, multe din afirmaþi-ile sale se impuneau acum ca bunuri cri-tice importante, care sã justificeîntoarcerea la ele, mai ales ca pretextepentru reabilitãri.

Pe cei aflaþi sub protecþia sa,Macedonski îi vedea ca fiind, deopotrivã,eroi ºi victime. Înãlþîndu-i în proprii lorochi, el le punea în faþã ºi perspectivaneacceptãrii imediate de societate, în gen-eral, ºi îndeosebi de lumea literarã, înmare parte orientatã altminteri. Prin astanu-i descuraja, ci-i invita la rãbdare. Voravea – lãsa sã se înþeleagã – un destinasemãnãtor cu al sãu. Le sugera sãrãmînã ceea ce erau – poeþi – ºi ideeaunui „mai tîrziu” compensator, la careBacovia a aderat mai mult decît toþi. Ea i-adat puterea sã treacã peste acel „deocam-datã” defavorabil ºi sã aºtepte cuîncredere de sfînt viitorul.

________________

1 Ceilalþi 12 sînt: Iuliu Cezar Sãvescu,ªtefan Peticã, Duiliu Zamfirescu,Traian Demetrescu, CatonTheodorian, Alex. Theodor Stamatiad,D. Karnabat, Cincinat Pavelescu,Eugeniu Speranþã, Mihail Cruceanu,Tony Bacalbaºa, Alex. Djuvara.

În înºiruirea fãcutã de Macedonski,Bacovia figura al optulea, dupã D.Karnabat.

Constantin CÃLIN

Pe listalui Macedonski

silei“ Tokes, când citeºteaceastã concluzie la textuldespre Trianon: „ce exemplude demnitate ar fi din parteanoastrã dacã am trece odatãpentru totdeauna pesteaceastã suferinþã! Cred cãmaturizarea unei naþiuni începeatunci când gãseºte forþa sãtreacã peste propriile saleînfrângeri. Vãicãreala eternã numai impresioneazã pe nimeni“.

Aproape de finele cãrþii, într-unfel de ieremiadã, autorul areviziunea apocalipticã a uneiTransilvanii pãrãsitã de mi-noritãþi. Autorul însuºi atenuea-zã pesimismul acestei imaginiprin câteva rânduri-avertis-ment, care ar trebui sã devinãmemento-ul oricãrui „majoritar“ori „minoritar“: „Respectul reci-proc faþã de interesele ºi valo-rile celorlalþi nu poate existadecât în cadrul unor condiþiiexistenþiale ºi morale armo-nioase, într-o stabilitate solidãîn care oamenii sã fie atât demulþumiþi de soarta lor încât sãdevinã receptivi la alteritateacelor din jurul lor, faþã de insti-tuþiile acestora ºi sã considerevalorile acestora drept proprialor bogãþie“.

În anul 1982 Ádám Bodor aemigrat în Ungaria, conºtientcã ºi acolo e dictaturã, „dar unaceva mai catifelatã“. Asta nu-lîmpiedicã, la finele unei emoþio-nante ºi lapidare rememorãri atimpului petrecut în Transilvaniasã recunoascã, în momentulemigrãrii: „Poate cã între timp atrecut ºi cea mai mare parte atimpului meu de pe aceastãlume, dar adevãrata mea viaþãs-a petrecut acolo, în Ardeal“.

G. GHEORGHIÞÃ

• Ovidiu Marciuc• Ovidiu Marciuc

ateneu

iunie 201318

Adrian Gelu Jicu îºi propuneîn cartea sa „Coordonate aleidentitãþii naþionale în publicisti-ca lui Mihai Eminescu. Contextromânesc ºi context european”(Ed. Muzeului Naþional alLiteraturii Române, 2013) sãurmãreascã meandrele recep-tãrii gazetãriei eminesciene,care a iscat ºi continuã sã ge-nereze reacþii aprinse, acesteamergând de la admiraþie ne-cenzuratã la contestare agre-sivã (paseism, reacþionarism,naþionalism, discriminare nega-tivã, intoleranþã, xenofobie ºiantisemitism). Abordarea defaþã este binevenitã, în actualulcontext, nu numai european, alcenzurii dictate de principiilecorectitudinii politice ºi ale mul-ticulturalismului.

Publicistica eminescianãeste analizatã de universitarulbãcãuan prin prisma conceptu-lui de identitate naþionalã, carereprezintã un cumul de ele-mente intercondiþionate lamodul dinamic ºi este supusunor permanente învolburãri ºidecantãri. Iar identitatea naþio-nalã este strâns legatã despecificul naþionalismului – unconcept nicicând de cla-sat/declasat, acesta fiind rea-dus mereu în discuþiile legatede globalizare ºi postcolonia-lism. Pe agenda acestora,naþionalismul are pus dupãsemnul egal sintagme precum„atitudine agresivã” ºi „intenþieexpansionistã”. Noile directiveeuropene, fãrã sã schimbeceea ce trebuie schimbat înregimul mentalitar, uitã cã, defapt, conceptele operatorii nuse mai potrivesc, cã naþionalis-mul din „secolul naþiunilor”însemna aspiraþie legitimãcãtre constituirea statelornaþionale. De aceeaºi aspiraþieeste legatã ºi noþiunea de patri-otism, considerat astãzi – cândtotul se înscrie pe orbita univer-salului în detrimentul naþionalu-lui – un sentiment vetust, cuvalenþe retrograde. Trebuieºtiut de toatã lumea cã,re(a)duse la sensurile lor origi-nare, naþionalismul ºi patrio-tismul eminescian se confundãcu ceea ce poetul numea„iubirea de moºie” sau de„neam”.

Intenþia lui Adrian Gelu Jicueste de a recontura limitelenaþionalismului eminescian,degrevându-l de conotaþiileneadecvate care i s-au adãu-gat ulterior, în virtutea faptuluicã Eminescu – un perpetuu„formator de opinie” – seplaseazã în centrul canonuluinostru identitar, la edificareacãruia a contribuit prin publicis-tica sa. Supusã mitizãrilor ºidemitizãrilor deopotrivã, gaze-tãria eminescianã îi naºteautorului întrebarea fireascãdacã o abordare obiectivã maieste cu putinþã. Rãspunsul esteafirmativ, cu condiþia ca, într-oincursiune atât de spinoasã,punctele de sprijin serioase sãrãmânã textul eminescian caatare ºi încadrarea în contextulsocio-economic ºi istoric – sin-gurul în stare sã explice ºi sãjustifice atitudinea lui Eminescufaþã de problematica supusãatenþiei. Pe de o parte, cercetã-

torul are în vedere receptareapublicisticii de cãtre contempo-rani, iar pe de altã parte, îi stu-diazã acesteia devenirea înpostumitate (perioada interbe-licã ºi comunistã).

Etapizarea tripartitã a publi-cisticii eminesciene i se pareautorului, pe bunã dreptate,specioasã, metamorfozele ei,câte sunt, þinând de aspectulatitudinal ºi stilistic. Astfel,gazetãria eminescianã nu sedezvoltã pe axa verticalitãþii, cipe orizontalã, prin acumulãriconcentrice, care nuanþeazãanumite atitudini expuse, darnu le contrazic sau infirmã pecele anterioare. Articoleleredactorului de la „Timpul” sedezvoltã concentric, în jurulunor centri tematici, precumidentitatea naþionalã, rapor-turile dintre clasele sociale, cul-tul muncii, cultura. Deºi prinsãîn vâltoarea actualitãþii, a efe-merului, gazetãria ºi-a doveditconsecvenþa ideaticã, expusãde pe o concepþie ideologicãbine articulatã, în care seîmpletesc elemente de eco-nomie, sociologie, istorie ºipolitologie.

Eminescu impune, prinîntreaga sa activitate jurnalis-ticã, ºi un model socio-eco-nomic care sã asigure conser-varea identitãþii naþionale.Chiar dacã nu edificã un sistemeconomic sau politic de sinestãtãtor, el devine un teoreti-cian al identitarului românesc,bazat pe principiul coagulant aletnocentrismului, al rasei. Rodal gândirii europene contempo-rane gazetarului nostru, cuvân-

tul „rasã” se confundã cu oproiecþie imaginarã a ideii degrup etnic, cu o imagine de si-ne, valorizatã pozitiv ºi, prinurmare, lipsitã de conotaþiilecare îi sunt atribuite astãzi înlegãturã cu discriminarearasialã.

Aceeaºi remarcã este vala-bilã ºi în cazul xenofobiei, carea cãpãtat în ultimul timp unvãdit aspect doctrinar. Printr-oastfel de atitudine (ce þine deconsiderente culturale, econo-mice ºi politice, dar ºi rasiale),Eminescu contracara atacurilela adresa identitãþii româneºti,preferând, pe bunã dreptate,meritocraþia în locul xenocra-þiei. ªi antisemitismul este privitîn dinamica sa, prin raportarela context, deoarece Eminescua oscilat între diverse poziþii,cãutând sã împace realitateasocialã, problema demograficãºi curentele de opinie dinepocã, cãrora li se adaugã ºifermele sale convingeri.

Familiarizat cu spiritul mo-dern al Vienei, dar mai ales alBerlinului, Eminescu nu devinenecondiþionat un modern, ciadoptã o viziune antimodernã.Este motivul pentru care AdrianGelu Jicu îi raporteazã gândi-rea la modelul conceptual teo-retizat de Antoine Compagnonîn „Antimodernii” ºi ajunge laconcluzia cã Eminescu nu esteun reacþionar (aºa cum a fostcatalogat îndeobºte de adver-sarii sãi), ci un conservator vitu-perant prin violenþa limbajuluisãu publicistic. Dar ºi clasareaîn rândul conservatorilor i sepotriveºte lui Eminescu doar

parþial, deoarece discursul emi-nescian, prin setul de valoriadoptat ºi expus, o ia pe o calediferitã de aceea a partiduluidin opoziþie. Relaþia conserva-torism – eminescianism esteprivitã de Adrian Gelu Jicu întermeni de gen proxim ºi dife-renþã specificã („Eminescunaviga între Scylla ºi Caribda,încercând sã împace coman-damentele oficiale cu convin-gerile personale” – p. 115).

Este ºtiut faptul cã, situatsub primatul convingerilor per-sonale, gazetarul Eminescucriticã întreaga clasã politicã,fãrã deosebire. „Neînþelegând(sau refuzând sã le înþeleagã)semnalele care i s-au transmis,el comite un gest a la GeluRuscanu, care nu avea sã îi fietolerat multã vreme. [...] El e unsuflet tare, dispus sã se sacri-fice în numele idealului naþio-nal, iar actualitatea gazetãrieisale se explicã ºi prin inade-renþa sa la valorile tranzitoriiale epocii. Articolele lui sfi-deazã manualele de jurnalism,depãºind durata efemerã de 24de ore care se atribuie îngenere unei ºtiri. [...] El a vãzutIdei (naþionale), fiind unul dintrepuþinii capabili sã scrie pânã lacapãt în numele unor convin-geri nezdruncinate de interesepersonale. Asemãnãrile cu dra-maturgia lui Camil Petrescusunt izbitoare ºi mã surprindefaptul cã nimeni nu le-a relevat”(p. 220). Sunt asemãnãri defãcut nu numai cu GeluRuscanu, ci ºi cu Ladima. Înorice caz, Eminescu esteapropiat de douã figuri majore

ale culturii, de Sisif ºi de DonQuijote: „Consecvenþa cu carescrie îl apropie de Sisif, în vremece credinþa în posibilitatea ame-liorãrii, prin scris, a lumii trimitela Don Quijote. Nobleþe ºi naivi-tate sunt atributele care defi-nesc, în ultimã instanþã, arti-colele sale” (p. 118).

Utopismul sãu – atât tema-tic, cât ºi pragmatic – este deraportat la inaderenþa între unmodel identitar etnocentric, deobedienþã germanã (axat peideea de rasã, culturã ºi indi-vidualitate), ºi realitãþile dinPrincipatele Române, careurmau o evoluþie de tip demo-cratic, în spiritul ideilor MariiRevoluþii Franceze (cu lozincileaferente despre libertate, egali-tate ºi fraternitate). Dar criticamodernitãþii, a liberalismului –întreprinsã prin raportarea latrecut, iar nu din perspectivatrecutului – nu îl transformã pearticlier într-un retrograd, ciîntr-un visãtor incurabil. Înfond, nu trebuie sã uitãm,Eminescu rãmâne un genialpoet.

Mai sunt ºi alte întrebãri pecare ºi le pune Adrian GeluJicu ºi la care rãspunde meto-dic: „Care este locul gândiriieminesciene în acest tablouanimat al vieþii social-politice?În ce mãsurã publicistica sa ainfluenþat destinul societãþiiromâneºti? A oferit Eminescusoluþii viabile? Rãspunsuriledepind în proporþie covâr-ºitoare de acceptarea unuiadevãr: acela cã, la nivel sim-bolic, gazetãria eminescianã seînscrie într-un complicat joc alnegocierii identitãþii. Scuturatãde mistificãrile de tot felul lacare a fost supusã, opera sajurnalisticã echivaleazã cu unadintre direcþiile identitare ro-mâneºti” (p. 223).

Adrian Gelu Jicu decodeazãcu acurateþe straturile de pro-funzime ale textului publicisticeminescian, fiind mereu atent,în virtutea premiselor ºi a titluluiales, la miºcarea ideilor pe planeuropean atât din timpul luiEminescu, cât ºi din zilelenoastre. O însuºire de cea maibunã calitate a demersului defaþã este distanþarea: nu se dauverdicte înainte de proces.Autorul mizeazã pe lãrgireacompetenþelor angajate înanalizã în beneficiul unor soluþiicât mai nuanþate, neignorândînsã nici contribuþiile prece-dente la cunoaºterea publicis-ticii eminesciene, tratate cuprecauþie ºi chiar sancþionate,când este cazul. Argumentelenu sunt avansate fãrã aco-perire textualã, fãrã extragereacitatului trebuincios. Graduali-zarea demersului analitic, mo-bilizarea unor surse critice deautoritate ºi modul de rezolvarea demonstraþiei sunt elementecare probeazã, odatã cuapariþia cãrþii „Coordonate aleidentitãþii naþionale în publicisti-ca lui Mihai Eminescu. Contextromânesc ºi context euro-pean”, maturitatea interpreta-tivã a lui Adrian (Gelu) Jicu.

Vasile SPIRIDON

„Mucurile” publicisticiieminesciene

• Ovidiu Marciuc• Ovidiu Marciuc

– El e frate-mi-o, absolventde liceu, cu bacalaureat la mâ-nã, ni l-a prezentat Varvigeanucu un fel de responsabilitatepaternã ºi-o mândrie pe carenoi, toþi, am simþit-o ca fiind ºiprofund patrioticã.

Din punct de vedere alînfãþiºãrii fizionomice, am con-statat fiecare din birou, cei doifraþi, pãreau sã fie rude extremde îndepãrtate, ceea ce, e-ade-vãrat, nu ne privea pe noi. Însã,dupã ce musafirul a vorbit, cuhotãrâre, uºor flegmatic ºi camaþâþat-marþial, lucrurile s-auschimbat întrucâtva apucând-ochiar spre radical…

– Auzi, bãi – bãii fiind noi,colegii lu’ frate-so –, dânmomental ce gugãlu’ netului îmidã la secundã or’ce informaþie,mie, personal, îmi pare ºcolireadã dupã patru clasele primare ochestie uºchitã rãu, naºpa dãtot, vreau sã zâc, adecã opierdere dã vreme… Ce, nu-isuficent dãstul cã, încã dân vre-mea grãdiniþei, dân fragedãpruncie, cum s-ar zâce, omu’-itrezit cu noaptea-n cap dânsomnu’ cel mai dã haznã? Casã ce? Sã-º bãlãngãne dormi-tu-n stres cãtre grãdi; da’ ce,chiar nu-i suficent cã se orien-teazã rapid cu messengeru’,netlogu’, facebooku, twitteru ºimeilu’? Pã d-asupra, mai apareºi dama aia de picã lumea-nnas când îi vede austeritateafustei… N-am voie? Adecã, stai:când sã vãd ºi io un peisaj calumea, n-am voie? Bãi, mãlaºi?, i-am bãgat unui moº-negos ce-º paralizase ochii-ntreþâþele doamnei noastre de lagrãdi. Mã laºi? Ok, am înþeles,da’ nu e suficent cã le am cât decât cu buchiseala, cã vãd cuochii închiºi tastele, ºi mã con-versez în ingliº cu ãi dã prinHonolulu, America de Sud,Japonia ºi Baleare? Nuuuu?Ok, dar când omul cunoaºtecifrele, bancnotele ºi mãrun-þiºu’, pe scurt spus, el sã poatedescurca în viaþã, la generalvorbind, nici asta nu-i dãstul?Eu aº zâce cã-i ok, aºa cã-mipare halucinant de criminal caun ficioraº dã zece, maximºaiºpe ani, sã stea mumie oreîntregi în bancã pen’ca s-as-culte esplicaþiile horror ale pro-filor. Hai, cã la muzicã parcãmai cum mai e, adecã pãmintea mea, cu d-astea:Metallica, Truda, Troopar,Placebo, Pantera, Coma,Negura Bunget, Luna Amara –nu fãrã amãrealã, cã seamãnãcu profu de mate…, oriMaynard James Keenan,Prince, Phil Anselmo, JoshHomme, Ozzy Osbourne… –vãzurã-þi cã-i ºtiu? Sã vã maispun? Bine, ok! Da’ sã mã bagepã mine-n Rovine ºi altePosade, e-o chestie de totnaºparlie… Nu mai vorbesc dãchimia cu ãla, cu Galileu… El seocupa cu altceva? Pãi, nu e ãlcu livada, cu mãrul, cu astea?Ce, cu livada, cu viºinii, era unrus? Miciurin? Nu, nu, cre’cãera consãteanu’ lui, Cehov…Mã rog-mã rog, da’ º-acu sun-tem cu ei? Bãi, tati, parcã-mizâceai cã… La orce caz, bravo,nu ne lãsãm…! Ce, cum sã nuºtiu? V-am pus la probã - ecolegu’-so, Newton... Bravo luicã nu sã amestecã ºi el în pomi-culturã! Pfui, sã fiu al…! Sorry!Eh, îi încurcai, da’ Doamne, cãmulte ni mai se trag din cauza

mãrului ãla, pe care l-a ronþãitºarpele cu clopoþei tomna dãfaþã cu Eva, de-o zãpãcise pefemeie, cum ne zâsã ºi dom’Bãrbosu la ora de religie… Amîncurcat chimia cu fizica ºi cuBiblia? Eu? Cum sã nu ºtiu, da’fãcui ºi eu pe jmecheru, ca sãvãd dacã vã prindeþi… Ha-ha-ha!

Daaaa, domnilor, oamenibuni, uite-aºa, îmi sleiesc eumintea, fin’ca la douãzeci de anisã nu mai am chef de nimic. Nucã n-aº vrea – da’ nu mai pot,nu mai am vânã! Înþelegeþi? Dãmuncã nici nu mai poate fivorba, fin’cã la vrâsta aia eºtiplin dã stres, mai ales cãmãhãroii, când le ceri serviciu,te iau la rost cu: bãi, ãsta,netunsu’, tu, ai ceva pân siviu’ãla al tãu? De mã lasã bujbe…Sã am? Ce drac sã am? Deegzemplu, în siviu, te-ntreabãoareºcare, sau oareºcine desinus-cosinus, ori, mãcar, deteorema lu’ Pitagora –‚ tu-iisoscelu’ mã-sii!, vorba lu’ tati –,de capitala mozambicilor, ori depibul patagonezilor? Aiurea!Hai, sã zâc dã necunoscuta dinalgebrã, cã mai vezi câte-o icsãde te lasã fãrã plombere, deci,ar mai fi… Da, mai e ºi literatu-ra – altã pacoste pe capu’ omu-lui, adecã o chestie de care neputem lipsi ca de salmonela oritrichinela spiralis. Nu sã dãrâmãlumea, nu ne ia cu ameþealã ºi,mai ales, nu avem în sivirubricuþã care sã ne descoasedespre nivelul nostru de culturãgeneralã. Adecã, sã rupe tim-pul, dacã nu ºtim nimic desprenu-º-ce curent literar, desprecutare autor, ori despre cutarescriitorinc? Cicã-a fost unu’Eminescu care… Care, ce?Care-i ºpilu’ vieþii lui? ªi chiardacã nu-º-ce, e problema measau a lui? What's the problem?Cum o dãm ºi noi pe ingliº… Sãmor de foamete, dacã ºtiu ceminuni fãcu ºi depãºitu’ ãsta deevenimente? Ia sã vãd io ce-mizâce gugãlu… Pãi, mai e timpacu de numãrat plopii, de lacuri,de tei? De scrisori? Mess-ul!Douã-trei vorbe ºi… Hai, fã, tefac un sex în trei? Ok ºi pa!Sorry… De fapt, bine cã tãiarã:ºi tei, ºi plopi, ºi brazi ºi… tot!Cã, vorba ceea: cine mai arevreme de numãrat acu, în sec-olu’ vitezei? Pardon? A, sã…Chestia aia cu… plecat-amnouã din Vaslui ºi cu sergentu’dupã ei – mare sfâr! Aha, stai,cã ne zâsã ceva profu d-unoºtean din ãºtia, ceva cu ser-

gentu’ dân Vaslui: sergent destradã cu fluieru’ de gât… Uau,mamã, ce ne mai râserãm!…Aia da, orã de românã! Cã gra-maticaaaa – fereascã-nedoamne-doamne dã verbe,ajective, complimente…Complimente sau comple-mente? Naiba sã le ia, cã tot-deauna le-amestec…! Deci, aiacu fluieru’ de gât, e super-super! ªi mai merge, mai uiþi deEl-Zorab, Fraþii Jderi… Cum,despre altcineva e vorba, nudespre Eminescu? Las’cã mãinteresez la gugãl… Arghezi?Ãsta-i ãl cu Zdreanþã, cu ochi defaianþã – vedeþi cã ºtiu?Faianþã? Hai, cã-i naºpa de tot,ce mai! Nu erau mai siguri ºimai rezistenþi sã fi fost detravertin? Stai-stai, cã mai zâsãArghezi ãsta ceva cu-n baron,a, cu baronii locali, cu… Nu?Pãi, cum? Sigur c-o ºtiu ºi p-asta! De la gugãl ºi de la tati, cãprofii ãºtia parcã vorbesc încuneiformã – sã fiu aldoiºpelea! Vedeþi cã ºtiu? DeCaragiale? Cum sã nu fi auzât?Eu! Api nu-i ãl cuuuu…? Adecã,ce, alea-s comedii? Poatecómedii… Nu tu sâni siliconaþiºi dezgoliþi pânã la brâu, nu tumini ca lumea, nu tanga, nu unfund miºto… Ce Zoe, ce Miþa,ce Baston – Maicã Precistã, cenume! Comedie! Te râzi caproasta-n târg, de te credelumea sifilitic la cap. Sau ãla,cum dracu’-l chema? Danezu’…Cum-cum? Era englez?!? Ok!ªi? Vã deranjeazã dacã o suciiºi eu olecuþã? Da-mi reveniirapid… Nu, nu prinþu’, ãla,ãlalaltu’ – marele Will – vezi cã-l ºtiu ºi pe ãsta?… Marele Will,mare sfâr! Cã acu toþi-s vipuri…Ei, care prinþ? Hamletu’, dom-nilor… Ãl de zâsã… Ce, cumzâsã? A, fie ce-o fi! Nu, aia-itraducerea pã olteneºte! Ia sãîntreb eu gugãlu… Aha, osminti-i un picuþ, da’ las’c-o dreg– trãiascã gugãlu!… Deci, e Tobe, or not to be, that is the ques-tion – o gâci-i or nu? Vãzurãþi?Uite cã lãmurirãm chestia!Mirarea mea e cã net-ul,gugãleþu’’, de unde naiba ºtietoate chestiile astea? Ce? De laãia, de se ocupã cu scrisu’? Hai,bã, mã laºi? Da’ ãia, zii, dã undeaflarã ºi ei chestiile, tot de lagugãlescu? Pãi, da, frate-mi-o,cã ãia nu fusese fraieri sãasculte ani în ºir polojãniile pro-filor…, º-apoi, sã-mi zâci miecuþu, dacã n-avea ºi Eminescu,ºi Caragiale ºi… Mã, frãþâcule,eu cred cã ºi Ion al lu Rebreanu

avea… A, era al Glanetaºului –bine, lasã… Da’ Sadoveanuavea sigur, cã de un’sã ºtie el ogrãmadã de chestii despreªtefan cel Mare fãrã gugãl, hâ?Cum-cum? Era ºi sfânt? Cumulþimea aia de gagice dupãel? Hai, bã, las-o jos, cãmãcãne! Apãi, nu ne-ar fi spusºi nouã gugãlu? Adicã, mã com-bateþi voi pã mine?!

Aia-i!...Ciao ºi Auf Wiedersehen! Zãpsârãþi, domnilor, cã o rup

biniºor ºi pã nemþeºte? Nu mult,da orºâcâtuºi…

– Vedeþi, domnilor?, exclamãTroscuþiu cu nãduf. Vedeþi în cebãltoacã ne bãlãcim cu neru-ºinare? Aia-i! Uitaþi-vã la tânãru’ãsta ºi vedeþi viitorul de aur alsocietãþii omeneºti! Uitaþi-vãnuma’! Asta în vreme ce noi nerupem în situaþii statistice, înraportãri pe care nu le înþelegnici cei care ni le cer, nici noi,care le trimitem, în beri ºiAlexandrioane, în…

– Da-da, aºa e, ofteazã ºiMãleanu. Într-adevãr, altã gene-raþie, alt nivel de gândire ºi decomunicare interumanã, pecând noi…

Chiar ne trece prin minte sãne sinucidem în grup. Vorbimcu liderul de sindicat, care e unfoarte bun organizator de acþiu-ni comune ºi… Fiindcã simþimdintr-odatã cã umbrim degeabapãmântul.

– Asta ar fi cea mai rezon-abilã soluþie, dã glas gândurilornoastre colegul Varvigeanu. Da’când ºi cum s-o facem? Ca sãfie ºi rapid ºi spectaculos, ºirevoluþionaric…

– Cum, domnu’ coleg, revo-luþionaric? Ce dracu mai e ºiasta?

– Adicã, nu pricepeþi?– Nu.– Ok, hai la o bere ºi vã

esplic…Aºa da: consensul se naºte

ca Afrodita din barba lu’ Neptun.Dupã câte trei-patru beri decãciulã, colegul Mãleanu of-teazã aproape sfâºietor:

– Da, domnilor colegi, camasta e situaþia, ce mã-sa sãfacem?

– Cã noi, dã ideea spre sta-cojiu colega Despinuþa dincauza emoþiei ºi revoltei, amrãmas la Rebreanu,Dostoievski, Socrate, Eliade,Creangã, Rembrandt, Balzac,Renoir, Dante, Cãlinescu –vechituri din astea… Niºte idioþi,asta suntem, domnilor colegi!Pentru cã, ºi la ora asta, maifolosim termoplonjonu’…

– …pe care l-a folosit ºiDecebal când l-a servit cu cafeape Traian, completeazãVarvigeanu.

– Mai mare ruºinea pentruþarã, pentru nivelul de civilizaþietehnicã ºi… ºi…, revineMãleanu. Ne-am tocit coatele ºicreierii ca fraierii, am tremuratpe la admiteri, pe la seminarii…La ce ne foloseºte acum teore-ma lu’ Pitagora, Evrika lu’Arhimede, sau teoria Kant-LaPlace? Hî? La ce?

– Exact-exact, domnu’coleg!, intru ºi eu în discuþie. Casã nu mai vorbim de lupta con-trariilor, dadaism, Thales,Heidegger, rãzboaiele punice,romantism… Ce romantism?Mai e timp ºi loc pentru nebuni-ile astea? A mai cântat cinevavo serenadã sub balconuliubitei în ultima vreme?

– Da, eu, rãspunde Troscuþiucu tristeþe în voce, eu. Locuiamla Cluj, pe strada Horea ºi,ieºind de la Cramã într-un miezde noapte, unde-mi cântaseAlexandru Þitruº niºte melodiiardeleneºti de mã fãcuse sãplâng, am mers la o iubiþicã deocazie. Am strigat-o în putereaºi liniºtea nopþii ºi, în acelaºitimp cu ea, a ieºit multã lume înbalcoane pentru a mã înjura…Apropo: voi, domnilor colegi, aþiauzit vreodatã înjurãturi deardeleni mânioºi? Doamne,fereºte! Domnilor, simþi cã-þiarde pãmântul sub picioare!...Înjurãturile noastre regãþeneºti?Flecuºteþe plictisitoare… Mãrog… Aºa cã, dupã ce se ter-minã recitalul grupului de înjurã-tori, ies ºi eu din boscheþi, iariubiþica mã condiþioneazã:dache tu vrea la tine sã vine laluntru, chinþi la mine un sere-nade… ªi am cântat ceva, i-amcântat, fin’cã era o fãtucã deungurean fainã de numa’!Adevãrul e cã aº fi giugiulit-o unpicuþ…

– ªi ai intrat la luntru pânã laurmã?, se intereseazãMãleanu.

– Nu, fin’cã n-am început se-renada cu edes anya ºi n-amîncheiat-o cu az a szep, az aszep, adicã un fel de refren de-allor, cel puþin aºa am crezut eu.Vreau sã spun, însã, altceva: auieºit pe balcon ºi mã-sa ºi taicã-so, care m-a înjurat vreun sfertde orã folosind înjurãturi speci-fice etniei, pe care mi le tra-ducea mã-sa pe loc. Am con-statat atunci, cu un sentimentde frustrare, cã limba maghiarãse preteazã cu mult, cu multmai bine la înjurãturi decâtlimba românã…

– Ei, dacã nu te-au primit încasã, nu mai are povestea haz,a comentat Varvigeanu.Oricum, chestia cu serenadelesub balcon e vetustã…

(Fragment din romanulBIROUL DUªILOR DE-ACASÃ)

prozã

iunie 2013 19

Dumitru Hurubã

Fratelecel mic

lecturi

iunie 201320

Doare sau nu, publicul larg eprea puþin interesat deaspectele contemporane alepoeziei. Din pãcate, dincolo decele câteva nume ce au ocupatmasiv „podiumul“ bucureºtean,având pe de-a-ntregul suportulunor edituri de prestigiu, omulde pe stradã nu ºtie, nici nuvrea sã audã. Eminescurãmâne pe mai departe patri-arhul necitit. Bine, poate nu edramatic, ba chiar „firescul“situaþiei ar putea fi privit cu oanumitã distanþã, poate chiarcu ironie, mai ales în situaþia încare vreun student al primuluian de la Litere þi-ar rãspundecu nonºalanþã cã seria marilorpoeþi ai literaturii noastre seopreºte în dreptul lui Nichita.Tragedie pentru mulþi, zâm-bete înciudate din partea alto-ra! Anume vinã vor fi având,fãrã doar ºi poate, programeleîncãrcate de tot felul depreþiozitãþi literare a cãror inefi-cienþã mai degrabã îl înde-pãrteazã pe tânãrul elev/ stu-dent de actul propriu-zis al lec-turii ori de contextualizãri maifericite; dar nu îi putem uita nicipe acei dintre dascãlii în faþacãrora nu conteazã mai nimicdincolo de cifre ºi procente…Fi-vor, aºadar, destul de puþinicei care devin interesaþi demunca de cercetare, de a(re)pune în discuþie chestiuniimportante ce þin de critica oriistoria literarã. De obicei,proiectele de anvergurã suntprezentate rar, în tomuri despecialitate, ce mimeazã atot-suficienþa ºi intereseazã unpublic specializat, de multe oriþintind mai degrabã cãtreadunarea unor puncte pen-tru… fiºa personalã.

Nu este ºi cazul volumuluipe care mi l-am propus a-lprezenta luna aceasta. Carteaapãrutã în cursul anului 2012la Editura Eikon, Cluj-Napoca– „Dinamica imaginarului poe-tic. Grupul oniric românesc“ neînfãþiºeazã excursul metacritical autoarei în graniþele corect-delimitate ale poemelor luiLeonid Dimov, Emil Brumaru,Virgil Mazilescu, Daniel Turceaºi Vintilã Ivãnceanu, voci poe-tice reprezentative pentru miº-carea oniricã româneascã.

Alina Ioana Bako esteDoctor în filologie cu o tezãprivind subiectul cãrþii în dis-cuþie, demers finalizat încotutelã între UniversitateaMichel de Montaigne Bordeauxºi Universitatea 1 Decembrie1918 Alba Iulia. A obþinutlicenþa în 2003, având specia-litatea românã-francezã, încadrul Universitãþii LucianBlaga din Sibiu, unde, pânã în2006 a urmat studiile de mas-ter, specializarea „Comunicareºi publicitate“. Din 2006 esteprofesor titular de limba ºi lite-ratura românã, o regãsim în2008 ca asistent asociat încadrul Universitãþii din Sibiu.Membrã a Centrului pentrucercetarea imaginarului„Speculum“, membrã a CRIGrenoble (Centre deRecherche sur l’imaginaire),redactor al revistei „Astra“. Aparticipat la diferite conferinþenaþionale ºi internaþionale, a

obþinut mai multe burse decercetare ºi formare, inclusivpremii la Colocviul NaþionalLucian Blaga Sibiu ºi laColocviul Naþional MihaiEmiescu de la Iaºi. De obicei,nu obiºnuiesc sã trec în scurtamea prezentare toate acestedate; am fãcut-o acum, din do-rinþa de a sublinia pe de oparte numeroasele domenii deactivitate iar pe de altã partede a sugera seriozitatea de-mersului. Mai mult, carteaautoarei ne propune alte bazeale interpretãrii miºcãrii liriceonirice, cu instrumentele bineacordate ale unui critic perti-nent, care ºtie sã gãseascã unechilibru merituos între con-ceptele dispuse în demon-straþie ºi un limbaj accesibil,voit îndepãrtat de rigorile aca-demice. De altfel, deºi în chipevident cartea este rodulmuncii de cercetare pentrudoctorat, Alina Bako ºtie când,cum ºi unde sã intervinã pentruca, odatã cu aceastã variantãapãrutã la Editura Eikon, sãvorbim mai degrabã despre ostructurã eseisticã.

Aparatul critic aruncat în joceste dintre cele mai moderne.Susþinut ºi de o bibliografiebogatã, cu trimiteri precise lapasaje ce au rol direct în „exer-ciþiile“ argumentative, debutulîn volum girat de UniuneaScriitorilor (filiala Cluj) va

însemna ºi stabilirea unuipunct de referinþã pentruînþelegerea in vivo a întregiimiºcãri onirice, o carte fãrã decare orice demers ulterior vapierde din substanþã. Afirmacest lucru mai ales întrucâtautoarea gãseºte de cuviinþãca dincolo de argumentul firescal primelor pagini, sã creezepentru prima datã cadrul uneiadevãrate filosofii. De altfel,primele douã capitole – „Ima-ginea oniricã“ ºi „Poetica oni-ricã“ reuºesc sã decompunãdiferite cliºee ºi sã analizezepas cu pas apariþia unui fe-nomen cultural, strâns legat deo determinare de naturã-so-cialã, în chip evident (auto)dis-tanþat (inclusiv programatic!)de miºcãrile de avangardã (ase citi suprarealism). Imagineapresupune conºtientizarea pro-priului statut, uneori în perechiopozante. O primã definiþie aimaginii onirice presupuneimplicit relaþionarea cu un pro-dus al conºtiinþei dar care vacontempla estetic realitatea înabsenþa obiectului. Imaginea –arhetip devine punct de ple-care pentru apariþia unei cor-poralitãþi magice: „… se intro-duce opoziþia evidentã întreimaginar vãzut ca ireal ºi ima-ginal care reprezintã magicul ºicare fundamenteazã unmundus imaginalis, în carelegile sunt dictate de o instanþã

supremã. Imaginaþia este cre-atoare pentru cã face sã aparãDumnezeu, este teofanicã ºiepifanicã în acelaºi timp.“Consistenþa sa þine de chiarmersul lumii, deoarece reali-tatea pe care o presupuneimaginea se schimbã perma-nent, este circeeanã. Esteadusã în discuþie „Filozofiaimaginilor“ a lui Jean JacquesWunenburger, unde se consi-derã cã „realitatea nu esteunicã, ci poate da naºtere uneiduplicãri, cel puþin a formeisale… […] o replicã a realuluifiind în acelaºi timp altcevadecât realul, sã fie chiarabsenþa sau negarea realitãþiiprezentate.“ Pentru imagineaoniricã, conºtiinþa are un rolstructurant; teza (ºi a) autoareieste cã fãrã aceasta, imagineanu ar mai putea fi înþeleasã,trecând în domeniul patologi-cului. Rezultã cã „funcþia pecare o îndeplineºte acest tip deimagine este aceea de supra-locuire a realitãþii.“ Dintre ºipentru toate acestea rezultã cãimaginea oniricã este un arte-fact, e construitã în mod deli-berat, nu cunoaºte nimic dinhaosul ori anarhia unei lumi denecreditat.

Autoarea reface inclusivtraseul istoric al grupãrii,plecând dinspre textele de„doctrinã“ ale lui DumitruÞepeneag ºi Leonid Dimov.

Constatãm cum „oniricii românise detaºeazã de teoria freudi-anã a visului, în cãutarea unuiferment al imaginaþiei suficientde puternic încât sã poatãresuscita literatura românãaflatã atunci într-o perioadãsumbrã de realism socialist.“Asistãm, aºadar, la o paradig-mã ciudatã, în cadrul cãreiaobservãm cum discursul arereferenþialitate nu spre fictiv, cispre un concret atât de izbitorîncât ar putea pãrea fictiv.Observãm cã textul oniric estetotuºi destructurat, fragmentar,cu o imprecizie în a marcainstanþele, o posibilã prefigu-rare a jocului estetic postmo-dern de mai târziu.

Dupã cum am lãsat sã seînþeleagã, dincolo de acestedouã capitole teoretice darabsolut necesare, autoarea seva opri asupra a cinci poeþireprezentativi. Evident, din ceialeºi, partea ce însumeazãcele mai multe pagini îi va fidedicatã lui Leonid Dimov.Poezia acestuia pare a fi depo-nenta onirismului pur – „Poetuldispune de spaþiu, îl ten-sioneazã sau îl extinde, îladuce mai aproape de sinesau de ceilalþi în funcþie deinstrumentul pe care îl uti-lizeazã în transfigurarea timpu-lui. Nu mai este un simplu exe-cutant al muzei divine care îidicteazã inspirator textul, ci,lucid ºi-l construieºte, utilizânduneltele pe care le foloseºte ºidemiurgul în crearea de lumi.“Din acest punct de vedere,Dumitru Þepeneag afirma în1974 cã „onirismul românesc emai aproape de creaþionismullui Vicente Huidobro decât desuprarealismul francez.“ AlinaBako stabileºte de-a lungulunui subcapitol ºi câteva dincaracteristicile unei arte poe-tice dimoviene – veºnicia cabaie þãrãneascã. Pornind deaici, criticul analizeazã coordo-natele existenþei, timpul ºispaþiul suferind deformãri ºireconfigurãri conforme cu„statutul“ oniric – „Pentru ceatâta sfâºiere/ De mãtase-nsuflet, dureroasã?/ Stegozauricoborâþi din ere/ Zac în tindã,ca la ei acasã.“ Trecutul seîntoarce cãtre sine ºi esterecreat pentru a alunga teamade prezent. Uneori, la fel seîntâmplã ºi cu spaþiul: Dimovcrediteazã locuri ce aducaminte de artificiile barbienedin Uvedenrode. Printre aces-tea: Aruarodiz, Ubadololo,Agamelon, Vilovali, Maru beMorb etc.

Sunt numeroase motivelepentru care autoarea desco-perã amprente onirice încreaþiile celorlalþi patru poeþi.Priviþi fie în cadrul unei etape(Emil Brumaru), fie cu varii re-zerve, operele acestora vor cir-cumscrie fenomenul oniric liricromânesc, în integralitatea sa.

ªi mai numeroase sunt însãmeritele acestei cãrþi, ce re-ordoneazã un culoar importantal discursului poetic „contem-poran.“ Cu parte a necunos-cutelor identificate, mizez pe oredescoperire a poeþilor ana-lizaþi, pe o mai fericitã inte-grare a lor… în prezent.

Marius MANTA

Coordonate ale dinamiciiimaginarului oniric

•• OOvviidd iiuu MMaarrcc iiuucc

iunie 2013 21

ateneu

N. 31 iulie / 12 august 1888, în PiatraNeamþ - m. 24 august 1938, la Bucureºti.Poet, traducãtor, muzician, profesor.Fiul Lucreþiei, fiica jurnalistului ºi unionis-tului Iancu Gheorghiu-Budu, ºi al ofiþeru-lui Ion Costin, descendent din stirpeavestitului cronicar Miron Costin, ºi-apetrecut primii ani din viaþã în oraºulnatal ºi la Bacãu, unde s-a mutat cufamilia, în 1890. Copilãria, dupã cum în-suºi mãrturiseºte, a fost una „mai multtristã“, întrucât la ºase ani pãrinþii sãi s-auseparat din pricina unor „neînþelegerigrave“. Pânã atunci i-a uimit pe mulþi cu„întrebãrile ºi deºteptãciunea“ sa, la cinciani ºi jumãtate învãþând singur alfabetul,un an mai târziu putea sã lectureze„orice (m)i se dãdea“, astfel cã în clasaîntâi primarã era deja considerat un„fenomen“, în jurul cãruia se adunaucopiii mai mari pentru a-l pune sã leciteascã. Rãmas cu mama, a locuit într-o cãsuþã situatã între „cazãrmileRegimentului 27 Infanterie ºi casabunicii“ sale, Profira Gheorghiu, iarvacanþele le-a petrecut la moºia de laPoduri a cumnatului acesteia, CostacheGhindar, care, neavând urmaºi, l-a cres-cut ca pe propriul copil, înfiindu-l „de-abinelea, pe la 17 ani“. Aici s-a informat„asupra vieþii oamenilor, a frumosului,fãrã vreo directivã, avid de a ºti ºi acunoaºte totul“, iar la „exact ºapte ani ºicinci luni“ a descoperit uimit „veninulliteraturii“, dupã ce în mânã i-a cãzutvolumaºul „Nuvele siberiene“ de V.Korolenco. Absolvind ªcoala primarã(1895-1899), a devenit elevul Liceului deBãieþi din Bacãu (1899-1907, azi,Colegiul Naþional „Ferdinand I“), unde ºi-adefinitivat studiile gimnaziale ºi liceale.Pe parcursul acestora a primit „notemediocre la matematicã, latinã, românã;mai bune la francezã, fizicã ºi celelalte“ºi asta nu pentru cã i-ar fi slãbit coefi-cientul de inteligenþã, ci îndeosebi pentrucã profesorii generaþiei sale „au fost, îngeneral, slabi, în afarã de câþiva, întrecare: Topliceanu, la latinã, D. D.Pãtrãºcanu, la istorie ºi Reianu, lamatematicã; ceilalþi dãdeau impresiaunor neisprãviþi, sau cu o culturãdubioasã, unilateralã...“ Pricinã pentrucare citea „mereu tot felul de cãrþi,acasã, în timpul mesei, ziua, noaptea,pânã târziu, ºi chiar la ºcoalã, în timpulcursurilor“, la prepararea lecþiilor fiindu-isuficiente „cele zece minute ale recreaþi-ilor“. Luându-ºi ca model bunicul, careavea „pasiunea cãrþii ºi a tiparului“, fiindsilit sã-ºi facã „singur o educaþie intelec-tualã, ce i-a fost refuzatã de pãrinþi“, darºi pe cei trei unchi – Corneliu, Petru ºiIsidor Budu –, la rândul lor publiciºti ºiautori de carte înzestraþi, a visat încã de

mic sã ajungã „stãpânul unei tipografii“,în care sã-ºi petreacã „timpul tipãrindcãrþi pe gustul“ sãu. Începutul l-a fãcut înclasa a treia primarã, când a redactat,empiric, revista Plugul, imprimatã într-un singur exemplar de unchiul Isidor, pecând „directorul e(ra) bolnav de gâlci“.„Sãgetat de demonul literaturii“, la 11 ania scris poezia Vis de iarnã, iar la 13 aînceput sã traducã studiul Sfârºitullumii de Camille Flamarion, pe care îl vapublica în 1908, debutând editorial înColecþia „Biblioteca pentru toþi“ a EdituriiLibrãriei Alcalay din Capitalã. Tot în tim-pul liceului va debuta, cu pseudonimulComan, în revista Doina doinelor, undeîi apar în 1902 douã anecdote versifi-cate, ºi cãreia îi mai trimisese un „articolteribil despre rostul profesorului înºcoalã“, dar care nu a fost publicat. Subpseudonimul Mãscuþã îi va apare, înschimb, în suplimentul Dimineaþa copi-ilor, un articol la fel de combativ, prinintermediul cãruia a „demascat pe unplagiator care publicase, sub numele lui,o poezie de Iacob Negruzzi“. Pentru a-ºi„potoli setea de publicat“, colaboreazãapoi, tot cu pseudonime, la Adevãrul lit-erar, Belgia Orientului ºi Furnica, darodatã cu începutul studiului viorii, apetit-ul pentru scris se mai diminueazã. Ca„viorist începãtor ºi autodidact“ participãla activitãþile orchestrei înfiinþate de pro-fesorul de latinã Panaite Topliceanu,dar, acompaniat la pian de profesoaraAlice Cernetz, susþine ºi concerte laAteneul din Bacãu. În 1906 este atras demiºcarea intelectualilor socialiºti,dedicându-i mai târziu lui V. Morþun sin-gurul sãu volum de Poezii (EdituraStudio, Târgu Mureº, 1932). Peste doiani se cãsãtoreºte cu Nelly Rosetti-Teþcanu, sora Marucãi Cantacuzino,având ºansa sã-l cunoascã prin inter-mediul acesteia ºi pe George Enescu,de care se va ataºa, studiind vioara cu elºi cu Henry Berthelier la Paris (1909-1910) ºi apoi, în þarã (1914-1918), laTescani, Sinaia ºi Bucureºti, ori de câteori maestrul revenea acasã. La reco-mandarea sa îºi aprofundeazãcunoºtinþele la Berlin (1911-1913), studi-ind vioara cu Georg Lehmann ºi MichaelPress, iar în 1914, la Stern’schesKonservatorium der Musik, unde învaþãarmonia ºi contrapunctul de la WilhelmKlatte. În timpul Primului Rãzboi Mondial

susþin împreunã concerte la Bacãu ºi laIaºi, interpretând, între altele, Concertulpentru douã viori de J.S. Bach. De laviitorul sãu cumnat va primi, de aseme-nea, douã diplome, prima datatã 22noiembrie 1922, prin care îi atestãserioasa pregãtire în studiul violinei, subcontrolul sãu, precum ºi faptul cã posedã„calitãþile necesare unui bun pedagog ºicã, numit profesor al unei clase de con-servator, ar putea sã-ºi desfãºoare pedeplin talentul sãu didactic“, iar cea de adoua, iunie 1930, prin care reconfirmã cãa fost elevul sãu la Paris ºi reatestã cã„Activitatea sa muzicalã manifestatã prinprofesorat, prin lucrãri de pedagogie ºiesteticã (...) îl fac apt de a primi cuîncredere profesoratul ºi conducereaoricãrui alt Institut muzical“. Cã vorbelementorului aveau acoperire o dovedescnumeroasele activitãþi susþinute în cali-tate de solist ori de profesor suplinitor laCatedra de esteticã ºi istoria muzicii dela Conservatorul din Bucureºti (1920-1921), unde-ºi echivaleazã ºi studiile dearmonie ºi vioarã, de profesor de vioarãla Liceul Militar „Mãnãstirea Dealu“ dinTârgoviºte (1921-1922), la Conser-vatorul Municipal din Timiºoara (1922-1925), la Conservatorul Municipal TârguMureº (1925-1937), pe care le ºi con-duce, în calitate de director, ºi la LiceulMilitar „Mihai Viteazul“ din Târgu Mureº(1932-1937). Dupã ce, la 1 ianuarie1916 fondeazã, la Bucureºti, împreunãcu Mihail Mãrgãritescu ºi Ion NonaOttescu, revista Muzica, iar în acelaºi anînfiinþeazã Societatea Amicii Muzicii dinCapitalã, îndeplinind funcþia de secretargeneral, în cele douã oraºe transil-vãnene, în care itinerase ºi publicaþia,mai pune temelia colecþiilor acesteia:„ªcoala nouã româneascã“ (Timiºoara)ºi, respectiv, Biblioteca Muzicalã (TârguMureº), prin intermediul cãrora pro-moveazã lucrãrile muzicienilor români. Înacest interval publicã în paginile proprieireviste studii estetice, articole ºi cronicimuzicale remarcabile, printre primele deacest fel în muzicologia româneascã,iniþiazã în 1921 o anchetã despre ºcoalanaþionalã de compoziþie, traduce ºiadapteazã lucrãri importante ale muzi-cienilor strãini, scrie ºi editeazã lucrãrididactice, face transcripþii pentru vioarãº.a. Îi apar, între altele, studiileSonicitatea (1920), Muzica, ele-

mentele ºi formele ei (1920),Beethoven (1925), articolele Arta, cul-tura ºi credinþa, Muzica în faþa vre-murilor de azi, Muzica în cosmos,Despre evoluþia muzicii româneºti,Violonistul Enescu, Cartea muzicii,ªcoala de vioarã – toate în coloanelerevistei Muzica, dar ºi altele în publicaþiizonale ori naþionale: Glasul Mureºului,Nãdejdea, Þara, Universul º.a.Editeazã, de asemenea, propriile volu-me de muzicologie Vioara, maeºtrii ºiarta ei (Editura Viaþa Româneascã,Bucureºti, 1920), George Enescu. Ungeniu al neamului românesc (Editura„Progres ºi Culturã“, Târgu Mureº,1932), Muzica româneascã (idem,1934) ºi George Enescu. Date criticeºi biografice (Bucureºti, 1938), precumºi lucrãrile didactice Cartea muzicii(adaptare dupã Cathetismus der Musikde J. G. Lobe, Editura Moravetz,Timiºoara, 1923), ªcoala de vioarã(prelucrare dupã Hoffmann, idem, 1925)ºi, în colaborare cu G. Breazul, Metodãde vioarã, partea I, poziþia I, pentru ºcolinormale, conservatoare particulare ºiînvãþãmântul individual (Editura ScrisulRomânesc, Craiova, 1937). Ca anexã laªcoala de vioarã publicã, totodatã, 24de Studii melodice, iar cu un an înurmã, Trei capricii pentru vioarã ºipian (Editura Moravetz), ºi, tot aici, tran-scripþia de concert a Baladei pentruvioarã ºi pian de Ciprian Porumbescu.În ipostaza de traducãtor mai oferãmelomanilor ºi iubitorilor de poezie vo-lumele Simfoniile lui Beethoven deHector Berlioz (Editura ViaþaRomâneascã, 1921) ºi Poezii deStéphane Mallarmé (Editura Thezeu,Târgu Mureº, 1936), iar în cea depolemist, cartea de „polemici ºi satire“ªoimii patrupezi (Editura Moravetz,1937). În acelaºi an revine în Bucureºti,unde e numit director administrativ alOperei Române, dar moartea timpurie îicurmã firul vieþii, lãsând în urmã o operãce se cere investigatã ºi redatã celorinteresaþi. O primã tentativã a fãcut-omuzicianul Zeno Vancea, care a publi-cat, la Editura Muzicalã (Bucureºti,1964), cea de a doua ediþie, revãzutã ºicompletatã, a volumului Vioara,maeºtrii ºi arta ei. L-au urmat cercetã-torul Marin Cosmescu-Delasabar, care i-a selectat o parte din creaþiile literare,incluzându-le în antologiile ªi-au gãsitBacãul... ºi De neamul Budenilormoldoveni, ºi muzicologul ViorelCosma, cel ce, cu prilejul Centenaruluinaºterii, i-a publicat ºi adnotat, în revistaAteneu, paginile de memorialisticã: Lajumãtatea veacului. Jurnal.

Cornel GALBEN

– Arhivele Naþionale consti-tuie o bazã esenþialã de infor-mare pentru cercetãtori. De laacest statut nu face rabat nicifiliala din judeþul Bacãu.Domnule profesor VilicãMunteanu, existã un fondfoarte important de documenteîn aceastã instituþie.

Vilicã Munteanu: – Într-ade-vãr, Serviciul Arhivelor Naþio-nale din Bacãu pãstreazã unpatrimoniu destul de important,începând cu documentele de

la 1400, pânã aproape dezilele noastre. Sunt, zicem noi,foarte bine ordonate pe fonduriºi colecþii, astfel încât identifi-carea informaþiilor este destulde uºoarã, având în vedere cãavem inventare pentru toateaceste unitãþi arhivistice pecare le deþinem. E adevãrat,inventarele sunt la nivel dedosar, nu la nivel de filã, iarcercetãtorul trebuie sã umble,sã scormoneascã în colbulacestor documente ºi sã iden-tifice date care, repetãm, nusunt toate încã puse în va-loare; ar fi imposibil.

– Una dintre cele mai impor-tante piese de care noi ne-amservit pentru a susþine necesi-

tatea Casei-Muzeu VasileAlecsandri din Bacãu este unplan de situaþie aparþinândarhitectului-ºef al urbei Bacãu,Mihai Climescu, care la 28martie 1867 vorbeºte despre„Locul D. Vasile Alecsandri”.Este o piesã de rezistenþã carese aflã aici, în patrimoniul insti-tuþiei, alãturi de alte piese.

Vilicã Munteanu: – Da, estefoarte adevãrat. Sunt informaþiivizavi de unele personalitãþi, încazul de faþã despre locul luiVasile Alecsandri. Acel planeste undeva personalizat, darsunt ºi alte documente care seleagã de viaþa ºi numele luiVasile Alecsandri, de oraºul ºijudeþul Bacãu, pentru cã el

este legat ºi de alte localitãþi:Târgu-Ocna, Borzeºti.

– Sigur cã da. Domnuledirector, prin aceasta am atinsproblema necesitãþii Casei-Muzeu Vasile Alecsandri dinBacãu. Sunt convins cã aderaþila ideea generalã de a o insti-tuþionaliza.

Vilicã Munteanu: – Dacãdumneavoastrã spuneþi cãsunteþi convins, eu nu pot sãvã contrazic ºi vreau nu sãconfirm, ci sã susþin cã este onecesitate, pentru cã dinpãcate, deºi Bacãul este legatde multe personalitãþi, de faptedeosebite, peisajul muzeistic,memorialistic este destul desãrac. Nu cãutãm vinovaþi nici

pe departe, dar aºa cum avemCasa Bacovia (ºi foarte bine cãexistã!), Casa Enea, seimpune sã avem ºi CasaAlecsandri. Bardul de laMirceºti, cum este cunoscutacel geniu al poeziei, „veºnictânãr ºi ferice”, ale cãruiînceputuri nu se poate contes-ta cã nu ar fi legate de oraºulnostru, într-o perioadã a fost ºideputat de Bacãu.

– Meritele sunt de toatãnatura, nu numai biografice.

Vilicã Munteanu: – Avândobârºia, locul de naºtere laBacãu, având proprietãþi înoraºul ºi în þinutul Bacãu, tre-buie sã avem în acest peisajmemorialistic bãcãuan unreper Vasile Alecsandri. Este ochestiune care nu poate fi denimeni contestatã, pusã laîndoialã sau într-un fel sau altulsã se încerce a fi împiedicatãrealizarea ei.

A consemnatIoan DÃNILÃ

Personalitaþi bãcãuane

Nicolai Maximilian Costin

Vilicã Munteanu, directorul Arhivelor bãcãuane:

„Peisajul mmemorialistic aal BBacãuluieste ddestul dde ssãrac”

Dinnttrr-uunn jjurrnnaladolescennttinn

„E destul sã ºtiu cã exiºtiundeva pe lume,

ca sã nu-mi fie lehamitede viaþã.“

DDoossttooiieevvsskkii,,Fraþii Karamazov

Sunt fascinat de Dostoievskiîncã din anii adolescenþei. Credcã aº putea spune, aidoma luiConstantin Cãlin, care, rapor-tându-se la Bacovia, nota:„…Aº putea vorbi despre sagalecturilor mele din ºi despreopera sa: sublinieri, reluãri etc.N-ar fi o exagerare. De câtevadecenii, în aproape tot ce ci-tesc, îl caut pe el“ (ConstantinCãlin, În jurul lui Bacovia. Gloseºi jurnal, Editura Babel, Bacãu,2011, pag. 306). Gãsesc într-unfel de jurnal adolescentin, pe ca-re l-am þinut puþin timp, câtevaînsemnãri despre Dostoievski.Unele dintre însemnãri suntcitate din Dostoievski. În paran-tezã sunt… comentariile ado-lescentului. „Viaþa e duelul luiDumnezeu cu diavolul, iar câm-pul de bãtãlie sunt eu.“ (Adicãeu sunt sacrificatul!). „Sã minþieste aproape mai bine decât sãcopiezi adevãrul spus de unaltul; în primul caz eºti om, în aldoilea – papagal.“(E plinãlumea de… oameni ºi de…papagali). „Existenþa începe sãfiinþeze abia când este ame-ninþatã de neant. Viaþa este fru-moasã ºi trebuie fãcut în aºa felca acest lucru sã-l poata confir-ma oricine pe pãmînt.“ (Nu exis-tenþa, ci veritabila existenþã.Existenþa amãrâtã nu are ne-voie de ameniþarea neantului).„Existã prietenii biazare: doi inºisunt gata sã se mãnânceaproape unul pe altul, trãiescaºa toata viaþa dar nu suntcapabili sã se despartã. Le-ar fiimposibil. Dacã unul din ei dintr-un capriciu s-ar încãpãtâna sãducã lucrurile pânã la o rupturã,ar cãdea bolnav desigur cel din-tâi ºi poate chiar cã ar muri.“(Credeam cã Sartre e original.El vorbeºte despre „fraterni-tatea linºorilor“. E mai sintetic,mai ispititor, dar e... dos-toievskian). „Iubeºte-te în primulrând pe tine, cãci totul în lumeaasta se bizuie pe interesul per-sonal.“ („Crimã ºi pedeapsã“.Cam egocentrist, cam narcisist– parcã nici nu e dostoievskian!– dar e pragmatic. În cele dinurmã, dacã nu ne-am aplaudamãcar noi...) „O, las’ sã fim umi-liþi, las’ sã fim obidiþi, dar acumsuntem iarãºi împreunã, ºi las’ sãse bucure acum aceºti oamenihaini care ne-au umilit ºi ne-auobidit!“ (E din „Umiliþi ºi obidiþi“.Personajul lui Dostoievski vor-beºte aici aidomna unuischimnic. Acest „dar acum sun-tem iarãºi împreunã“ e sufletuldoldora de virtute, de dragoste,de uman...) „Sunt om fiindcãºtiu sã mint.“ (Dar am vãzut ºianimale care mint. Astaînseamnã cã... Vulpea, ºireatavulpe, atunci când se prefacenu minte?....) „Oamenii sunt fã-cuþi ca sã se chinuiascã unii pealþii“ („Idiotul“. Adicã Dumnezeua creat cu premeditare iadul...terestru? E surprinzãtor ce spui,

Feodor Mihailovici...) „Iubirea eo tainã dumnezeiascã ºi trebuiesã fie ascunsã de ochi strãini,orice s-ar întâmpla. Astfel e maisfântã, mai bunã“ („Însemnãridin subteranã“. Cine poate as-cunde aºa ceva, omule? Seciteºte pe chip...). „Dacã ai vreaîntr-adevãr sã striveºti, sã dis-trugi un om, sã-i dai pedeapsacea mai îngrozitoare, astfelîncât ºi cel mai aspru criminalsã se cutremure la gândul aces-tei pedepse ºi sã se sperie deea dinainte, atunci ar fi suficientsã-i conferi muncii un caracterde inutilitate totalã, completã,de absurditate“ („Amintiri dinCasa morþilor“. Aiurea: aici iarsuntem în dezacord, FeodorMihailovici! Gândeºte-te puþin laSisif. A fost pedepsit ca sã ducãla bun sfârºit o sarcinã absurdã,dar el este mereu fericit. Sursafericirii lui este absurdul. Sfi-dându-i pe zei, absurdul îl ajutãsã fie fericit. Cred cã nu l-ai avutîn vedere pe Sisif. Dac-ai fi spusceva în genul „Cu excepþia luiSisif...“, aveai dreptate....). „Ei,prinþe, eºti ca un copil cãruia,orice i-ai face, vrea sã-i dai ojucãrie; mai departe nu pricepenimic.“ („Idiotul“. Asta e ino-cenþa inocenþei). Velceaninov(din „Eternul soþ“) zice: „Sã-l iadracu’!... Canalia, nu cumva mãspioneazã?!... Iar m-apucã! Iarmã gândesc la el! Ce dracu’ oi fiavând cu privirea lui? Tepomeneºti cã n-am sã mai pottrãi fãrã acest ticãlos!“ (Nimicmai normal: relaþia dintre vic-timã ºi cãlãu. Dacã unul disparedin ecuaþie, existenþa celuilaltnu mai are niciun temei). „Dacãvrei sã vezi raiul pe pãmânt,priveºte în ochii unui copil.“(Doamne, cât adevãr! În rest,numai iad sau crâmpeie deiad!). „Ce este iadul? ªi cuget însinea mea: e suferinþa de a numai putea iubi.“ („FraþiiKaramazov“. Sunt cele mai fru-moase vorbe care au fost spusedespre iad. Sunt cele mai fru-moase vorbe care au fost spusedespre iubire. Cred cã nuîntâmplãtor ºi-au dat mâna aiciiadul ºi iubirea. Dar ce faceDostoievski întâmplãtor?...).„Doi ori doi fac patru nu mai eviaþã, e începutul morþii.“(„Însemnãri din subteranã“.Asta ar fi o foarte bunã definiþiepentru plictis). „Poþi, oare, sã-þiduci mai departe viaþa cu iadulãsta în inimã ºi în cuget, spune-mi, poþi?“ (Asta îl întreabãAleoºa pe fratele sãu Ivan. Estecea mai cutremurãtoare între-bare pe care-am auzit-o vreo-datã; nu cred cã existã muritorcu bun simþ care sã nu-ºi fi pus-o). „E destul sã ºtiu cã exiºtiundeva pe lume ca sã nu-mi fielehamite de viaþã“ (Asta i-a spusIvan lui Aleoºa. Este poate cea

mai mare declaraþie dedragoste/respect din istoriaomenirii. Sã ºtii cã existã unde-va în lume, chiar ºi atunci cândai iadul în inimã ºi cuget, cinevacare te ajutã, prin simpla saprezenþã, sã mergi mai departe,sã nu-þi dai demisia din viaþã).„Nenorocirea altuia nu sãdeºteîn mintea nimãnui înþelepci-unea“ („Fraþii Karamazov“. Ceipreocupaþi mereu de… capravecinului cred însã altceva).„Dar dacã omul a fost lãsat pepãmânt ca o încercare nere-uºitã, numai pentru a vedeadacã o asemenea fiinþã se vaadapta pe pãmânt sau nu?“(Dosto, vrei sã spui cãDumnezeu face experimente?!!Vrei sã spui cã nu suntem decâtniºte cobai amãrâþi?).

Tot continuând exerciþiileadolescentine de admiraþie întruDostoievski, notasem atunci ºicâteva gânduri care îmi spu-neau cã mã aflu într-o com-panie de invidiat… „Îmi închi-puisem cã Dostoievski era unsoi de Dumnezeu de nepãtruns,în stare sã-i înþeleagã ºi sã-ijustifice pe oameni.“ (Jorge LuisBorges) „Dostoievski este sin-gurul psiholog de la care am ceînvãþa“ (Friedrich Nietzsche).„Mi-am pierdut viaþa! Nu suntlipsit de talent, nu sunt prost,sunt îndrãzneþ... Dacã aº fi trãitºi eu normal, ar fi putut ieºi dinmine un Schopenhauer, unDostoievski... Vorbesc aiurea!...Înnebunesc... (Anton Cehov, în„Unchiul Vanea“). „CitescDostoievski (Fraþii Karamazov).E cel mai frumos lucru care mi-apicat vreodatã în mânã“ (AlbertEinstein, martie 1920).„Dostoievski îmi oferã mai multdecât orice om de ºtiinþã, maimult decât Gauss“ (AlbertEinstein). Mã tulburã ºi astãzimãrturisirea lui Einstein. Cândrecitesc însã, fie ºi numai câtevafrânturi din „Fraþii Karamazov“(F.M. Dostoievski, EdituraUnivers, 1982, Bucureºti), înþe-leg fascinaþia lui Einstein… Sãne imaginãm cum a tresãrit spi-ritul einsteinian citind urmã-toarele mãrturisiri ale lui IvanKaramazov… „Câtã forþã cen-tripetã mai are încã planetanoastrã, Aleoºa!“(Op. cit., pag.326). „Dacã Dumnezeu existã ºia creat într-adevãr pãmântul,atunci fãrã îndoialã cã l-a plãs-muit dupã legile geometriei luiEuclid, sãdind totodatã înmintea omului noþiunea celortrei dimensiuni spaþiale. Cutoate acestea, s-au gãsit ºi semai gãsesc încã azi geometri ºifilosofi, unii chiar strãluciþi(Dostoievski face trimitere laLobacevski, creatorul geome-triei neeuclidiene; I.F.) care punla îndoialã faptul cã universulnostru, sau, mai bine zis, întrea-

ga creaþie ar fi alcãtuitã dupãprincipiile geometriei euclidiene;aceºtia presupun, bunãoarã, cãdouã linii paralele care – dupãEuclide – nu se întâlnesc nicio-datã pe pãmânt, ajung totuºi sãse întâlneascã undeva în infinit.În ce mã priveºte, dragul meu,consider cã, din moment ce niciatâta lucru nu sunt în stare sãpricep, ce rost mai are atunci sãvorbesc despre Dumnezeu!“(Ibidem, pag. 334). „…Cu cât unlucru este mai absurd, cu atâtare mai multe ºanse sã seapropie de fondul unei proble-me. Cu cât e mai absurd, cuatât este mai evident. Absur-ditatea este simplã ºi concisã,în timp ce inteligenþa recurge latot felul de subterfugii ºi ascun-ziºuri. Inteligenþa este vicleanã,iar absurditatea sincerã ºinaivã“ (Ibidem, pag. 335).Exegeþii dostoievskieni amin-tesc ºi despre adevãratele pre-moniþii care vizeazã ceea cemai târziu avea sã denumim„era cosmicã“. Dostoievski estecel care a „inventat“ termenul„sputnik“ (de satelit artificial alPãmântului). Iatã cuvintelediavolului, creat de conºtiinþabolnavã a lui Ivan Karamazov :„Ce s-ar întâmpla cu o secure înspaþiu? Quelle idée!…Dacã arajunge cumva acolo, presupuncã, la o asemenea depãrtare, arîncepe sã se roteascã în jurulPamântului în chip de satelit.Astronomii ar calcula cu precizieora când apune (…) l-ar înscrieîn calendar, atâta tot“ (F. M.Dostoievski, Fraþii Karamazov,Editura Univers, Bucureºti,1982, pag.432).

Gãsesc apoi vreo douã pa-gini în care sunt notate altecitate din Dostoievski. Citatefãrã precizarea operei, fãrã nici-un comentariu. E un fel de ido-latrie? Rãsfoiesc, recitesc ºi,zâmbind, mã gândesc acum ºila Emil Brumaru…

„Existã suflete, ca sã zic aºa,tocite de suferinþã, care toatãviaþa lor au fost încercate, careau îndurat nespus de multedureri mari ºi mici, precum ºinesfârºite necazuri, aºa încâtau ajuns sã nu se mai mire denimic, nici mãcar de o cata-strofã cu totul neaºteptatã, ºimai ales care pânã ºi înainteasicriului fiinþei celei mai dragi,nu uitã una din regulile atât degreu învãþate ale unei purtãricât mai linguºitoare faþã deoameni.“ „O iubire pe care eºtinevoit sã o pãzeºti cu atâtastrãºnicie nu reprezintã nimic.Dar tocmai asta n-au sã înþe-leagã niciodatã oamenii cu ade-vãrat geloºi.“ „Existenþa începesã fiinþeze abia când esteameninþatã de neant. Viaþa estefrumoasã ºi trebuie fãcut în aºafel ca acest lucru sã-l poatã

confirma oricine pe pãmant.“„Nimic n-a servit mai mult des-potismului ca ºtiintele ºi ta-lentele.“ „Fii stãpân pe tine în-suþi ºi vei stãpâni lumea.“„Iubeºte animalele: Dumnezeule-a dat gândire rudimentarã ºibucurie netulburatã. Nu le de-ranja bucuria, nu le hãrþui, nu lepriva de fericirea lor, nu lucraîmpotriva intenþiei luiDumnezeu. Omule, nu te mân-dri cu superioritatea faþã de ani-male; ele nu au pãcat, dar tu, cumãreþia ta, pângãreþti pãmântulprin existenþa ta ºi îþi laºi urmeleprostiei dupã tine - aceasta, eadevãratã pentru aproape fie-care dintre noi!“ „Nimic nu e maiîngrozitor decât sã trãieºti într-olume strãinã de tine.“ „Jur cã nusunt un om care nu poatã uita ojignire ºi abia aºteaptã sã serãzbune. Nu încape îndoialã cãdintotdeauna doream sã mãrãzbun pe cei care mã jigniserã,dar jur cã nici nu concepeamaltã rãzbunare decât sã-i umi-lesc prin mãrinimia mea. Voiamsã le rãsplatesc rãul prin bine ºimi-era destul ca ei sã simtãmãrinimia mea, s-o înþeleagã,ca sã mã socotesc rãzbunat.“

„Lipsa entuziasmului estesemnul sigur al pierzãrii, carac-terizat printr-o stare de nelu-crare, prin lipsa de zel.“ „Nimicpe lume nu-i mai greu ca since-ritatea ºi mai uºor ca lingu-ºirea.“ „Iubeºte-te în primul rândpe tine, cãci totul în lumea astase bizuie pe interesul personal.“„Fii stapân pe tine însuþi ºi veistãpâni lumea.“ „Nu pot înþelegede ce este mai glorios sã bom-bardezi un oraº decât sã asa-sinezi pe cineva cu securea.“„Oamenii îºi resping profeþii ºi îimãcelãresc; dar îºi iubesc mar-tirii ºi îi iubesc pe cei care i-aumãcelarit.“ „Râsul e cel mai sigurexamen al sufletului omenesc.Niciodatã firea omului nu sedezvãluie mai deplin ca atuncicând râde. Uneori e foarte greusã dibuieºti caracterul câte unuiom, dar e de ajuns cã-l surprinzio singurã datã râzând sincer ºibrusc ºi atunci caracterul lui îþiapare ca lumina zilei.“ „Fii sigurcã nu când a descoperitAmerica, ci când a fost pe punc-tul de a o descoperi, a fost feri-cit Columb.“ „În piatrã nu existãsuferinþã, dar în frica de piatrãsuferinþa existã.“ „O fi bine, o firãu, este uneori foarte plãcut sãspargi ceva.“ „Minciuna e uniculascendent al umanitãþii asupracelorlalte vieþi. Prin ea seajunge la adevãr.“

…De ce mã gândesc,recitind, la Emil Brumaru?Poate pentru cã el, îndrãgostitulde Dostoievski, nota cu mareadmiraþie: „Existã plãcereaenormã de a da citate. Oare ean-ar putea fi dusã pânã la limi-tã? De exemplu, sã copiezi totIdiotul, sã comentezi cu un sin-gur cuvânt: fantastic!, ºi sã publi-ci chestia asta“ (Emil Brumaru,Cerºetorul de cafea. Scrisoricãtre Lucian Raicu, EdituraPolirom, 2004, pag. 75).

Ca adolescent, probabil cã ºieu eram în stare sã transcriu, sãtot transcriu, la nesfârºit, paginidin Dostoievski…

ateneu

iunie 201322

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (18)

teatru

iunie 2013 23

„Sã-i contemplãm pecei cãrora le merge mairãu decât nouã mai desdecât pe cei cãrora paresã le meargã mai bine. Înnenorocirile reale care necopleºesc, contemplareaunor suferinþe mult maigrave decât ale noastre econsolarea cea mai efi-cace“

Arthur SSCHOPENHAUER

Indiscutabil, ArthurSchopenhauer (1788 – 1860)este unul dintre filozofii demarcã ai secolului al XIX-leacare s-a bucurat de prestigiu,în special, dupã moarte, în tim-pul vieþii fiind într-o continuãrivalitate cu Hegel. Ceea ceeste demn de remarcat e faptulcã Schopenhauer ºi-a alcãtuitsistemul filozofic, expus în„Lumea ca voinþã ºi repre-zentare“, pânã în preajmavârstei de 30 de ani, o perfor-manþã intelectualã, având învedere cã majoritatea filo-zofilor îºi elaboreazã concepþi-ile, sistemul abia spre senec-tute. Schopenhauer s-a bucu-rat, aºadar, de mare preþuire încercul literar al Junimii (ZizinCantacuzino i-a tradus operaîn francezã, iar Titu Maiorescui-a tãlmãcit „Aforismeleasupra înþelepciunii în viaþã“în limba românã în 1890), înfine, Mihai Eminescu a fostmarcat profund de gândireaschopenhauerianã (v. LiviuRusu „Eminescu ºiSchopenhauer“, 1966), iardintre filozofii români, IonPetrovici i-a dedicat un eseumonografic (1937), susþinând,bunãoarã, cã filozofia luiSchopenhauer este, în genere,pentru „oamenii subþiri“, întimp ce, Constantin Noica îlconsiderã „o seducãtoarealee secundarã în istoriagândirii“. În ceea ce ne pri-veºte pe noi, considerãm cãfilozofia lui Schopenhauer ºireflecþiile sale asupra seme-nilor noºtri sunt de mare actu-alitate, ele scoþând în evidenþãun spirit de mare fineþe încâtgândirea lui Schopenhauer,aforismele sale, reflecþiileasupra vieþii ºi oamenilor artrebui popularizate în ºcoli spremai rapida maturizare aelevilor (scrie Schopenhauer în„Aforisme asupra înþelepciu-nii în viaþã“, Ed. Mondero,2009, p. 181: „Bine ar fi dacã s-ar învãþa tineretul de timpuriusã-ºi piardã iluzia cã are sãgãseascã mare lucru în lume“).Dacã influenþa sa a fost con-stantã pânã în primele deceniiale secolului al XX-lea (v. deexemplu, Marta Petreu a publi-cat eseul „Schopenhauer ºiCioran. Filozofii paralele“, înRomânia literarã 9/ 1997), aurmat o eclipsã de câtevadecenii, în fine, se constatã cãSchopenhauer revine înatenþia gânditorilor ºi a tra-ducãtorilor români, fiindu-itradusã într-un interval deaproximativ douã deceniiopera „Lumea ca voinþã ºireprezentare“, în douã ediþii:Ed. Moldova, Iaºi, 1995, treivolume, traduse de EmiliaDolcu, Viorel Dumitraºcu ºiGheorghe Puiu ºi la Ed.Humanitas, 2012, douã volu-

me în traducerea lui RaduGabriel Pârvu, urmate denumeroase eseuri. În cele ceurmeazã ne vom ocupa dedouã dintre acestea: „Arta dea fi fericit (prin 50 de regulide viaþã)“* ºi „Viaþa, amorul,moartea“*, întâi de „Arta de afi fericit (Eudemonologia)“explicatã prin 50 de reguli deviaþã, precedate de o scurtãPrefaþã (Schopenhauer ºiEminescu) ºi o notiþã despre„Viaþa ºi opera luiSchopenhauer“ datoratã luiSorin Pavel (Schopenhauer i-arfi zis lui Weiland cã e hotãrât„sã nu trãiascã viaþa, ci sãmediteze asupra ei“). Aflãmastfel etapele formãrii intelec-tuale ale filozofului germanSchopenhauer, care la unmoment dat fãcea urmãtoarearemarcã: „În perspectiva morþiimele, doresc sã fac aceastãconfesiune: dispreþuiesc naþi-unea germanã din cauzaprostiei sale nesfârºite ºiroºesc la gândul cã-i aparþin“sau în altã ocazie scrie: „S-aimputat germanilor cã-i imitãcând pe francezi, când peenglezi. Este tot ceea ce potface mai bun, cãci prin ei înºiºin-ar face nimic inteligent“.Dupã o peregrinare prinEuropa ºi prin mai multe oraºegermane, deprinderea unorlimbi strãine, Schopenhauer sestabileºte la Frankfurt pe Main,într-o adevãratã recluziunepentru meditaþie ºi reflecþie,asemenea, bunãoarã, luiEuripide, care se retrãsese îngrota de la Salamina gândindla problemele timpului sãu,unde îi studiazã pe clasiciigreco-latini, pe moraliºtiifrancezi, pe Goethe etc., cele50 de reguli necesare obþineriifericirii fiind împãnate cu citateºi apoi comentate. Evident,citarea acestor autori – Homer,Horaþiu, Seneca, Aristotel,Epicur, Ovidiu, Voltaire, Plaut,Terenþiu, Chamfort – ne-ar luamult spaþiu, aºa încât vomrezuma câteva dintre regulilede viaþã fericitã oferite ºicomentate de Schopenhauer.Întâi, omul trebuie sã aspire lao bunã sãnãtate („Cu ea, totule sursã de plãcere: de aceeaun cerºetor sãnãtos e maifericit decât un rege bolnav...Rezultã de aici cã e cea maimare nebunie sã ne sacrificãmsãnãtatea, oricare ar fi motivul:sã dobândim bunuri, sãdevenim savanþi, pentru glorie,avansare profesionalã ºi chiarpentru bucuriile lui Venus ºiplãcerile fugare. Din contrã,totul ar trebui sã i se subor-doneze“, p. 44, Regula nr. 32),la cumpãtare, la limitarea pre-tenþiilor, la buna dispoziþie, laevitarea exceselor chiar int-

electuale, citându-l, în alt loc,pe W. Scott care-ºi ºubrezisesãnãtatea în urma eforturilorintelectuale, în fine, însuºiEclesiastul (12.12) ne învaþã:„ªi peste toate acestea, fiulmeu, sã fii cu luare aminte:scrisul de cãrþi este fãrã sfârºit,iar învãþãtura multã esteobosealã pentru trup“. Totuºi,din mulþimea citatelor redãmpe Aristotel („Înþeleptul nuaspirã la plãcere, ci la absenþasuferinþei“) ºi Goethe careacorda personalitãþii o impor-tanþã maximã, sintetizatã într-un catren tradus în decursultimpului de T. Maiorescu, MihaiEminescu („Spun popoarã,sclavii, regii/ Cã din câte-nlume avem/ Numai personali-tatea/ Este binele suprem“),Grete Tartler ºi Aurel Covaci(„Cavaler sau om de rând/ Toþispun cã, întâi de toate,/Fericirea pe pãmânt/ Stã înpersonalitate“). Duºmanii feri-cirii omului sunt durerea ºi plic-tiseala, iar remediile sunt bunadispoziþie ºi spiritul.

Al doilea eseu asupra cãruiadorim sã atragem atenþia este„Viaþa, amorul, moartea“ seg-mentat dupã cum rezultã dintitlu în trei compartimente, eta-pe esenþiale în existenþa omu-lui. Schopenhauer îºi începepledoaria prin a explica scopulfilozofiei, al vieþii ºi alUniversului, la baza existenþeistând voinþa de a trãi, manifes-tatã sub diferite forme la regnulanimal care s-ar reduce la sat-isfacerea unor necesitãþi camâncarea ºi reproducerea. Înschimb, la om viaþa „este unscop în sine. Indiferent de pozi-þia socialã a individului, luptapentru existenþã este perma-nentã, severã, acaparatoare,iar fiinþa lui prin aceastã luptãnu se apropie în nici un fel denimicnicia din care a venit saude infinitul spre care tinde“ (p.4). Examinând existenþa omu-lui, Schopenhauer constatã cuinsatisfacþie tragismul vieþiiumane, iar istoria umanitãþii unºir imens de rãzboaie, revoluþii,asasinate, samavolnicii, careaccentueazã plictiseala ºi mi-zeria umanã. Aºadar, în lima-nul existenþei umane intervindiferite stadii de comporta-ment: mizantropia, invidia, milafaþã de semeni sau faþã de ani-male (deºi la jainiºti existãrespect pentru orice formã deviaþã). Evident, omul tinde înscurta-i existenþã spre câº-tigarea înþelepciunii, stare derafinament intelectual, care seobþine prin renunþare, cum-pãtare, cunoaºterea profundãa vieþii, în fine, aluzie laEclesiast („Cã unde este multãînþelepciune este ºi multã

amãrãciune, ºi cel ce îºiînmulþeºte ºtiinþa îºi sporeºtesuferinþa“, 1.18). Pentru a seremarca, omul are la în-demânã onoarea ºi gloria.Dacã onoarea este cunoscutãîntr-un cerc limitat, în schimb,gloria se obþine prin acþiunideosebite pe calea sufletuluisau a minþii, Schopenhaueroferind ºi o încercare dedefinire ºi precizare a apariþieiei: „Gloria este un fel deonoare conceputã diferit faþãde ceea ce se înþelege în modcurent prin aceastã noþiune, decare grecii, romanii, indienii,chinezii sau arabii nici mãcarnu aveau idee. Gloria a luatnaºtere în Evul Mediu fiindrãspânditã numai în Europacreºtinã, într-o micã fracþiune apopulaþiei numitã înalta soci-etate“ (p. 28). Totuºi, ne între-bãm dacã acei eroi aiAntichitãþii, care au comis fapteglorioase – Hercule, Ahile,Perseu –, sau învingãtorii laJocurile Olimpice, în fine, aceipoeþi care câºtigau concur-surile dramatice, bunãoarã,vezi Hippias Minor, nu pot fiintegraþi aici în categoriaoamenilor care ºi-au câºtigatgloria? Evident, la baza vieþiistã dragostea, sentiment careajutã la perpetuarea speciei,chiar dacã indivizii suntconºtienþi cã progeniturile lorpãtrund într-o lume dificilã cereclamã multã tenacitate, ade-sea perfidie în a strãbate viaþa.Descrierea femeilor, a bãr-baþilor care se unesc într-uncuplu pe baza unei atracþii fi-zice, de cele mai multe ori,nesocotind înclinaþiile intelec-tuale sau materiale, câºtigã înfavoarea speciei, nu a individu-lui: „Dincolo de orice marepasiune stã acest calculinconºtient ºi când amanþiivorbesc de unirea sufletelor,trebuie sã subînþeleagã tot-deauna armonia calitãþilor fizi-ce, cãci nu sufletele se cautã,ci trupurile, în scopul de a pro-crea fiinþa cea mai deplinã“ (p.40). În sfârºit, „La întemeiereaunei cãsãtorii trebuie sacrifi-cate ori interesele individualeori interesele speciei“ (p. 45).Dacã urmãrim felul cumSchopenhauer descrie femeileconstatãm lejer cã avem de aface cu opiniile unui misogin.Pentru Schopenhauer femeilenu sunt dotate pentru îndeletni-ciri spirituale sau ºtiinþifice,uitând, se pare, de existenþaHypatiei (matematicianã ves-titã din Alexandria secolului alV-lea, ucisã de creºtini), decurtezanele Aspasia, Phrine,de atâtea spirite feminine ele-vate existente în Evul Mediu.Apoi, îl citeazã în sprijinulideilor sale pe Rousseau, pe

Chamfort (nu Champfort, p. 47,iar la pagina 50 este vorbadespre secta mormonilor, numonomilor), concluzia luiSchopenhauer fiind urmã-toarea: „Oricine se consacrãmuzelor trebuie sã rãmânãcelibatar. Filozoful are nevoiede timpul sãu. Toþi marii poeþiînsuraþi au fost, fãrã excepþie,nefericiþi. Shakespeare purtaun îndoit rând de coarne“ (p.49). Asupra acestei chestiunirevine la pagina 85:„Singurãtatea este soartatuturor spiritelor superioare.Câteodatã vor fi triºti, dar sevor refugia întotdeauna în sin-gurãtate, alegând-o ca pe celmai mic dintre douã rele“.Secþiunea a treia – Moartea –conþine consideraþii despre re-ligie, filozofie, ºtiinþã, artã, via-þã. Lectura captiveazã prin ob-servaþii realiste, Schopenhauerrecomandã sã nu se acordeprea mare valoare vieþii plinãde suferinþe: „Dacã fiecare omar viziona, cu propriii sãi ochi,spectacolul durerilor ºi vicisitu-dinilor de tot felul, la care esteexpusã propria lui viaþã, ºi-arpierde minþile de spaimã. Dacãoptimistul cel mai fervent s-arplimba prin spitale, lazarete,sãli de chirurgie, prin închisori,camere de torturã ºi de exe-cuþie, pe câmpurile însânge-rate de rãzboi; dacã i s-ardeschide apoi toate locuinþeleîntunecoase ale mizeriei, arrecunoaºte, fãrã îndoialã, ade-vãrata faþã a acestei lumi, «ceamai bunã posibil㻓, p. 77(aluzie evidentã la Leibnitz). Înfinal, examineazã vârsteleomului cu avantaje ºi dezavan-taje, fiecare vârstã fiind subsemnul unei planete, în fine,durata estimativã a vieþii înVede ºi Upaniºade este de100 de ani. În „FilozofiileIndiei“ de H. Zimmer se amin-teºte de ascetul Parsvanathacare a trãit exact una sutã deani. La fel în Biblie (v. Psalmul89,10,11): „Anii noºtri s-ausocotit ca pânza unui pãianjen,zilele anilor noºtri suntºaptezeci de ani; Iar de vor fi înputere optzeci de ani ºi ce estemai mult decât aceºtia oste-nealã ºi durere“. În „Carteaînþelepciunii lui Iisus, fiul luiSirah“ (18.8) se precizeazã:„Numãrul zilelor omului celmult o sutã de ani“. Ce s-ar maiputea adãuga? Doar cã, gândi-rea lui Schopenhauer revinepe firmamentul culturii româ-neºti în speranþa unui bunereceptãri.

____________________

Arthur Schopenhauer „Artade a fi fericit prin 50 dereguli de viaþã“. Tradu-cere de Mariana Ilie, Ed.ANTET XX PRESS, fãrãan, 79 p., 14,50 lei.

VIAÞA, AMORUL, MOARTEA.Aceastã ediþie reactua-lizeazã traducerea luiConstantin Pestreanu apã-rutã la „Librãriile IonAlcalay“, Bucureºti, Ed.ANTET XX PRESS, fãrãan, 92 p., 18 lei.

Ionel SAVITESCU

Filozoful solitudinii

Þaravinului

Pe mãsurã ce noaptea se adâncea,am simþit aromã de lichior dinspre nord-est, un miros seducãtor, intim, chiardacã între mine ºi el se afla un zid,aroma trebuia sã se înalþe peste ºirulde acoperiºuri ascunse sub zãpadã, sãstrãpungã armura copacilor îmbrãcaþiîn gheaþã, sã se coboare pe drumuri,îmbãtând puii de gãinã, raþele, gâºteleºi câinii de pe drum. Lãtratul acelorcâini suna rotund precum exuberantelesticle de lichior în beþia lor; aroma aîmbãtat constelaþiile, care fãceau cuochiul vesele ºi se legãnau pe cer, pre-cum ºtrengarii cei mici înscrânciob;.peºtii din râu îmbãtaþi seascundeau printre buruienile firave dinapã ºi scuipau la suprafaþã bule de aervâscoase, din cale-afarã de vesele.Sigur cã pãsãrile, sfidând aerul rece alnopþii, se înfruptau din aroma de lichiorîn timp ce zburau pe deasupracapetelor, la fel ºi douã bufniþe cu penajbogat, ºi chiar ºi niºte ºoareci de câmps-au apucat sã muºte din iarbã prinvizuinile lor subpãmântene. Pe peteculacesta de pãmânt plin de viaþã, în ciudafrigului, multe fiinþe sensibile s-au alãtu-rat bucuriei izvodite de om ºi asta a dusla înfiriparea unor simþãminte sacre.Lichiorul este apreciat mai întâi de regiiînþelepþi, unii îi zic Yi Di, iar alþii DuKang. Lichiorul curge printre zei. De ceîl oferim ca jerfã pentru strãbunii noºtriºi pentru eliberarea sufletelor înlãnþuiteale morþilor?

În noaptea aceea am înþeles. Sosisetimpul iniþierii mele.

În noaptea aceea un spirit care dor-mita în mine s-a trezit ºi m-am aflat înlegãturã cu un mister al universului,unul care depãºeºte puterea de adescrie prin cuvinte, frumos ºi blând,tandru ºi amabil, miºcãtor ºi trist, umedºi parfumat, …înþelegeþi voi asta? El ºi-aîntins braþele spre ascultãtori în timp ceei ºi-au întins gâtul spre el. Stãteamacolo cu ochii cât cepele, cu gurile cãs-cate ca ºi cum doream sã ne ridicãm ºichiar sã vedem, apoi sã ne înfruptãmdin licoarea miraculoasã ce se afla înpalmele lui, care, de fapt, erau goale.

Culorile pe care le emanã ochii voºtrisunt absolut miºcãtoare. Numai oa-menii care vorbesc cu Dumnezeu potcrea asemenea culori. Voi vedeþi locuripe care noi nu le putem vedea, auziþi

sunete pe care noi nu le putem auzi,simþi miresme pe care noi nu le putemsimþi. Ce necãjiþi suntem din pricinaasta! Curgerea vorbelor voastre carepornesc din acel organ numit gurã e cao melodie, un râu liniºtit, cu coturi, caun fir de mãtase ce pãrãseºte parteadorsalã a unui pãianjen diafan precumaerul…

Ne simþim ameþiþi de muzica aceea,curentul apei ne ia ºi ne duce pe râu înjos, dansãm pe firul de mãtase alpãiangului, îl vedem pe Dumnezeu. Dar

înainte de a-l vedea pe El, ne privimpropriile cadavre plutind pe râu înjos….

De ce þipãtele de cucuvaie erau aºade blânde în noaptea aceea, precumvorbele pe perna îndrãgostiþilor? Pentrucã exista lichior în aer. De ce gâºtele,domestice ºi sãlbatice, se cuplau înnoaptea geroasã când nici mãcar nuera sezonul de împerechere? Repet,pentru cã era lichior în aer... Nãrile îmifreamãtau vioaie. Fang Nouã ne între-bã cu voce moale, estompatã: „De ce-þi

scofâlceºti nasul aºa? Îþi vine sãstrãnuþi?“ „O, lichior – am zis – miroasea lichior.“

„Mie nu-mi miroase a lichior – zise.Unde?“

Gândurile au luat-o razna. Trage aerpe nas, am zis. Trage! Ei ºi-au rotitochii prin camerã scrutând fiecare colþ.Unchiul ªapte ridicã salteaua de iarbãde pe patul de cãrãmidã, la careMãtuºa ªapte reacþionã mânioasã:

„Ce cauþi? crezi cã existã lichior pe-aici prin pat? Mã uimeºti!“

meridiane

MMMMoooo YYYYaaaannnn ((((CCCChhhhiiiinnnnaaaa))))

LLeeccttuurr ii ddee NNoobbeell ::ii ssttoorr iiee ss ii ff rruusstt rrããrr ii eexxppllooddaattee

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADU 5 948465 000072 60

Acordarea premiului Nobel în2012 prozatorului chinez Mo Yan,57 ani, a împins spre viitor aºtep-tãrile celor 210 nominalizaþi (de lacei dinspre soare-rãsare, HarukiMurakami, de exemplu, ºi pânã pela noi, vezi Cãrtãrescu). Este

primul rezident chinez laureat, cãci în urmã cu 11 ani„nobelatul“ Gao Xingjian avea cetãþenie francezã (aºa cumîn 2009 Herta Miller – care bãtuse cam aceeaºi monedã li-terarã, a unui popor izolat, oprimat atât de „vecini“, cât ºi decomuniºtii din dotare – era cetãþeanã germanã). Dar, desi-gur, nu umbrelele achiziþionate conteazã cu adevãrat, nicichiar aceea a unei mari naþii în fulminantã ascensiune, cumar fi în cazul lui Mo Yan.

Autor prolific (peste optzeci de povestiri ºi unsprezeceromane de mare anvergurã pun în acþiune peste 500.000de personaje), Mo Yan (pseudonim conotativ: „nu vorbi“)se distinge printr-un „realism halucinant care uneºte fol-clorul cu istoria ºi contemporaneitatea“, dupã cum a motivatla decernarea premiului Peter Englund.

Nãscut într-o familie de þãrani în Gaomi, în estul Chinei,el pãrãseºte ºcoala la 12 ani, în timpul Revoluþiei culturale,ca sã munceascã în agriculturã, apoi într-o fabricã, iar în1976 intrã în Armata de eliberare, când începe sã studiezeliteratura ºi sã scrie (debuteazã cu o nuvelã în 1981). El vafolosi experienþele tinereþii din Gaomi în scrierile sale, lucruevident chiar în primul roman important Sorgul roºu (1986),transformat într-un film de succes, premiat cu Leul de aur laurmãtorul festival de la Berlin. Alte romane de mare întin-dere sunt: Cântecele usturoiului din Paradis (1988),Þaravinului (1992), Sâni bogaþi ºi ºolduri late (1995), Moarteasantalului (2001), Pow! (2003), Obosit de viaþã, obosit demoarte (2006), Broasca (2009), Schimbarea (2012).

A fost tradus în multe limbi, Dinu Luca realizând, înromâneºte, o tãlmãcire de excepþie a câtorva din scrierilesale.

Romanele sale acoperã istoria ºi frãmântãrile sociale dinChina pe durata secolului XX. Dintre ele, povestea tragicãa clanului Sorgului roºu, întinsã pe trei generaþii, în careviolenþele ocupaþiei japoneze, urmate de nenorocirileistorice ale Revoluþiei comuniste ºi apoi ale celei culturale(1966) au erodat pentru totdeauna echilibrul milenar al locu-lui Gaomi ºi al Chinei. Scene de un realism dur, pline decutremurãtoare violenþe de rãzboi, dar ºi fratricide, cufoamete, îngheþ, jaf ºi violuri, spaimã de moarte, dincolo deimpresionantele gesturi eroice fac din roman „o saga cetransfigureazã realitatea abjectã ºi totodatã glorioasã, con-ferind generaþiilor de locuitori prin câmpiile de sorg o aurã

legendarã“. ªi dacã mai adãugãm la asta ºi poveºtile tul-burãtoare colcãind de senzualitate, superstiþii, ritualuri ma-gice ºi vrãjitorii – care amintesc de realismul magic a luiGabriel Garcia Marquez, pe care Mo Yan îl recunoaºte caparte a formãrii sale literare, alãturi de William Faulkner –am putea imagina atmosfera romanelor ºi arta sa narativã.

Mo yan este un original analist al poftelor omeneºti:obsesia hranei ºi bãuturii, ca ºi metehnele sexului ºi puteriide dominare, instincte primare degenerând într-un cult allãcomiei. Scriitorul abordeazã temele cu mijloacele satirei,altoite pe fundalul realitãþilor ºi corupþiei din China contem-poranã. De altfel, titlurile marilor sale romane ilustreazãaceastã preocupare a romancierului, începând cu Sorgulroºu ºi continuând cu Pow!, o fantezie grotescã în jurulobsesiei cãrnii printre consãteni, foºti agricultori deveniþipeste noapte crescãtori de animale, mãcelari ºi ghiftuiþi cucarne, reflex al frustrãrii de dupã marea foamete maoistã.

Aproape simetric, Þara vinului este o satirã a gas-tronomiei ºi beþiei împinse la cote absurde. Romanul, cuevidente tuºe suprarealiste, foloseºte canibalismul cametaforã a autodistrugerii Chinei, urmãrind traiectoria lui LuXun. Zvonuri despre dezmãþurile gastronomice din Þaralichiorului (în care acesta se produce ºi se consumã în can-titãþi absurde) cu un posibil apetit pentru consumul de carnede copii, ajung la autoritãþile centrale, care-l trimit pe Dingsã investigheze. Din punct de vedere epic, multe lucruri seanunþã; o aventurã sentimentalã, investigarea unei crime, ocarierã literarã, etc. dar puþine sunt dezvoltate. Scrierea areo structurã narativã neconvenþionalã: se porneºte cu opovestire, dar dupã câteva pagini se trece la altceva.Capitolele alterneazã cu scrisori trimise lui Mo Yan de cãtreun scriitor începãtor – ºi doctorand în studii despre lichior –,el locuind, de fapt, în Þara lichiorului. Aceste scrisori devinmetaficþionale, conþinând povestiri în povestiri. Absurdulsituaþiilor ºi personajelor amintesc de prozele lui Kafka ºiBukowski. Sosit ºi el la faþa locului, Mo Yan, împreunã cuoficialii, sunt atraºi treptat în întreceri deºãnþate de mâncareºi bãuturã, în urma cãrora sunt, practic, intoxicaþi. Ultimilepagini ale cãrþii par transcrierea fluxului conºtiinþei person-ajelor, ca la James Joyce din Ulysses, dar poate fi ºi numaio evocare literarã a paroxismului stãrii de intoxicaþie, de totfelul, cu pagini lipsite de sintaxã ºi punctuaþie. Simbolisticaromanului este evidentã – canibalism, beþie extremã – dacãþinem cont cã e scris în preajma protestelor din PiaþaTiananmen.

Cartea a fost interzisã în China, dupã publicarea ei în1992 în Taiwan, dar a fost frecvent piratatã în þara sa.

Prezentare ºi traducere din limba englezã deCecilia MOLDOVAN