Nr. 10(518)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Nataºa MAXIM

O dezamãgire:pseudojurnalul Reginei Maria

pagina 4

Silvia Munteanu

Nostalgiilelui Mircea Cãrtãrescu

pagina 5

Prozã de Constantin ARCU

Zborul de noaptepagina 10

Iaºi - Festivalul Internaþionalde Teatru pentru Publicul Tânãr

O ediþie aniversarãpagina 12

Violeta SAVU

La Oradea,la Zilele Revistei Familia

pagina 2

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 49 (serie nouã) • octombrie 2012 • 3,00 lei •

• Mircea Bujor – Chioºcul de ziare

În aceastã toamnã, între 18-20octombrie, la Oradea, s-audesfãºurat Zilele Revistei Familia,ediþia a XXII-a. Deºi am plecat joi,18 octombrie, dis de dimineaþãdin Bucureºti, drumul a fostanevoios, circulaþia pe drumurilenaþionale fiind îngreunatã deºantiere în lucru, de indicatoarecare te induc în eroare sau carelipsesc cu desãvârºire. Aºa cãam ajuns joi seara la Oradea,târziu, era trecut de ora 21. Dinpãcate, am pierdut deschidereafestivã, prilej cu care a fost oma-giat invitatul de onoare Ion Pop.

A doua zi, dimineaþã, la Bi-blioteca Judeþeanã Gheorgheªincai (modernã, spaþioasã ºiluminoasã) s-a desfãºurat co-locviul „Scriitorii români ºi impera-tivul identitãþii naþionale”, condusde Traian ªtef. În program au fostcuprinse ºi lansãri de carte, ceamai amplã fiind cea dedicatã luiAurel Pantea care a publicatrecent cartea de poezie„Nimicitorul” (Ed. Limes, Floreºti-Cluj, 2012, ediþie bilingvãromânã-latinã). Cartea a fostprezentatã de distinsul critic lite-rar Ion Pop, care a remarcat cumdiscursul poetului graviteazã înjurul unei „experienþe a sentimen-tului care a rãmas obscurã”. IonPop a mai vorbit despre „o liniemajorã a obsesiei”, despre„noaptea obscurã a sufletului”,despre disperarea nelipsitã totuºide „propria luminã” ºi despre alteteme ºi motive întâlnite în carteapoetului optzecist Aurel Pantea.În finalul discursului sãu compre-hensiv, Ion Pop l-a felicitat pepoet pentru carte, conchizând cufarmec: „De fapt nici nu trebuiesã-l felicit! Poezia lui existã ºi sefelicitã singurã!” Poetul IoanMoldovan, director al RevisteiFamilia, nu doar a moderat acestcolocviu ci a ºi intervenit, rostindde asemenea vorbe alese, depreþuire a poeziei colegului sãude generaþie, afirmând despre„Nimicitorul” cã este „cartea decãpãtâi” a lui Aurel Pantea. IoanMoldovan a numit aceastã carte„provocatoare” din mai multepuncte de vedere, inclusiv printraducerea versurilor din românãîn latinã, o limbã consideratã

„moartã”. Mi-a plãcut referirea pecare a fãcut-o Ioan Moldovan ladihotomia „omul fãrã fond/ omultuturor formelor” ºi sublinierea luicã în „Nimicitorul” cei „doi” de-finesc Neantul.

Au urmat ºi alte lansãri decarte: ªtefan Baghiu a prezentatcartea nou-nouþã a lui VladMoldovan: „Dispars” (Ed. CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2012)iar Mihai Vieru a anunþat apariþiacãrþii sale „Aer în iarbã”, laEditura Casa de Pariuri literare.Din cele trei cãrþi prezentate, amselectat (în mod cât se poate desubiectiv) la finalul articolului,câte un poem.

Dupã amiaza scriitorii s-aurevãzut la Hotel Maxim, un hoteldichisit de patru stele, „ascuns îninima oraºului Oradea”. Aici, într-o salã de conferinþã situatã lamansardã, scriitorul orãdeanLucian Scurtu ºi-a lansat carteade poezie purtând titlul „Mânasiamezã”. Dupã aceea amcoborât la parter ºi ne-am adunatla terasa hotelului, iniþial pentru oclipã de relaxare. Cum cadrul erapoetic, terasa frumos amenajatã,intimã din punct de vedere ambi-ental dar spaþioasã, am rãmasaici pentru recitalurile de poeziecare au urmat. Cum deja se

înserase ºi lumina terasei eraclar-obscurã, poetul IoanMoldovan, într-un mod misterios,a fãcut rost de un lãmpaº ºi a datastfel o notã idilicã, un plus defarmec momentului. Fiecare din-tre invitaþi a citit câte o poezie,urmând ca ele sã fie incluse într-o antologie ad hoc a manifestãrii.Pentru cei mai tineri dintre autoris-a organizat un turnir poetic, lacare au participat: ªtefan Baghiu,Bogdan Coºa, Anatol Grosu,Cosmina Moroºan, Alex Vãsieº,Alexandrina Chelu. Concursuldenumit „De-aº avea...” a fostcâºtigat de ªtefan Baghiu.

Zilele Revistei Familia au fostîncântãtoare, discuþiile pe temeliterare au fost incitante, scriitoriiau fãcut schimb de idei ºi impre-sii. Ca de obicei la astfel de întâl-niri am primit cãrþi ºi reviste. Deºisunt voci care „ameninþã” dispa-riþia, în viitor, a publicaþiilor cultu-rale, la un bun contraargument,prin eleganþa ºi bogatul lor conþi-nut, ar contribui pe deplin ºi celecâteva reviste pe care le-amprimit: „Conta” (apare la Piatra-Neamþ, director: Adrian AluiGheorghe), „Discobolul” (de la

Alba-Iulia, redactor-ºef: AurelPantea), „Poem caffe” (o revistãde poezie apãrutã anul acesta laBrãila, foarte coloratã, cu foi dehârtie glossy, plãcutã la rãsfoire,redactor fondator: LuminiþaDascãlu) ºi bineînþeles, cel mainou numãr al Revistei „Familia”,cea mai veche revistã de culturãdin þarã, fondatã în 1865 de IosifVulcan, revistã care se înscrie ºiîn prezent în topul celor mai bunedin þarã. (V. Savu)

Aurel Pantea

Cinne trrãieºte acum,seamãnnã cu tinne...

Cine trãieºte acum, seamãnãcu tine,

uriaºa mea lehamite,contemplativii plecînd,

au rãmas sã ne priveascãgropile, stai, nu pleca,

dragostea murind face azi ultima mãrturisire, cã nu ea,

cã nu ea,cã, în nici un caz, nu ea...,cine trãieºte acum, seamãnãcu tine, uriaºa mea lehamite.La o terasã, în plinã amiazã,

lumina taie gîtuldomniºoarei de-alãturi, domnulde la masa vecinã

e foarte preocupatsã-ºi taie venele, vine un suflurece, semn cã oaspetele

de toþi aºteptate pe aproape, dar toþi sîntfoarte preocupaþi, mi-amintescde prietenul meu mort nu demult, simþea cînd e aproape

oaspeteleºi înjura cumplit,

mi-ar trebui un pumnalpentru aceastã normalitate

Vlad Moldovan

Trrafic

Nu puteam sã dormºi era cerul – se gãlbejeaapoi norul tot mai lungîncã nedemontat.ªi era pasãreala îndemânãîn treaba eideasupra tãblãriei.Deasupra cu liniºtea culimpezire fãrã stelenumai soarele la câteva ore

depãrtaretrãgea pãmântul ºi îl fana tiptil.

Dar deodatã m-am uitatîn stradãºi am vãzut cum o traversauaccelerau (pe Mute) cãraubagaje îºi asociau paºiisã prindã metroul sãajungã de aici acolotot acolo – unde trebuiesã ajungã.

Erau muþi ca în Elephantºi conºtiincioºiºi adormiþi cât încãde abia se strecoarã cafeauaîn intestine.

Felinarele sub copac – pasãrea la locul eisfredelea tãrâmul pe îndelete – ea nu se speria ºi îºi lua zborulca pãpãdia.Invizibilã doar sã încolþeascã

clipa.

Mihai Vieru

Nouã

- ce mai faceþi doamnã?- frumoasã ca-ntotdeauna.sã spun sincer îmi duc viaþa

asta aºa cum e.dumneavoastrã, domnule?- cu mizeria.

octombrie 20122

breviar

La Oradea,la Zilele Revistei Familia

Prreemiilee Feestivalului „Avangarrda XXII”Sâmbãtã, 29 septembrie a.c. dupã un periplu la

casele memoriale „Nicu Enea, „George Bacovia” ºimai ales la Catedrala „Înãlþarea Domnului”, unde aavut loc colocviul“Poezia ºi rugãciunea la fron-tierele cunoaºterii“, scriitorii bãcãuani ºi oaspeþiilor au participat la festivitatea de decernarea Premiilor Anuale pentru Literaturã, Arte ºiªtiinþã ale Fundaþiei „Georgeta ºi MirceaCancicov“, precum ºi a Premiilor Festivalului„Avangarda XXII“. Evenimentul a avut loc la salaAteneu a Filarmonicii „Mihail Jora”, unde partici-panþii la festival s-au bucurat ºi de un frumos spec-tacol artistic realizat de Florin Þuþuianu ºi LiviuNeagu (folk), Diana Lupãºtean (canto popu-lar), Doris Iorga (oboi), Narcis IustinIanãu (canto clasic), Ramona Bianca, IoanaFrânghie ºi Olivia Vizitiu (balet, prof. Ada Meriº)de la Colegiul Naþional de Artã „George Apostu”,spectacol încheiat de cunoscutul interpret de mu-zicã popularã ANTON ACHIÞEI.

Juriul Premiilor Fundaþiei „Georgeta ºiMircea Cancicov”, alcãtuit din Vasile Crãiþã-Mîndrã, Cornelia Ichim-Pompiliu, ClaudiaVasilache, Gabriela Chelaru ºi VictorMunteanu - preºedinte, a acordat urmãtoarelepremii:

- Premiul de excelenþã pentru cartea de poeziea anului 2011: Dumitru Brãneanu - Pelerin latemplul cuvântului, Ed. „Ateneul Scriitorilor”,Bacãu, 2011;

- Premiul de excelenþã pentru cartea de prozã aanului 2011: Doru Ciucescu - Gulagul din umbrapalmierilor, Ed. „Junimea“, Iaºi, 2011;

- Premiul de excelenþã pentru cartea de ºtiinþã a

anului 2011: Marketing. Concepte. Aplicaþii ºistudii de caz, de Mihai Deju, Ovidiu-LeonardTurcu, Eugenia Harja, Marcela Cornelia Danu,Laura Cãtãlina Þimbiraº, Ed. „Alma Mater”,Bacãu, 2011;

- Premiul de excelenþã pentru solistul de muzicãfolk al anului 2011: Florin Þuþuianu;

- Premiul de excelenþã pentru pictorul naiv alanului 2011: Catinca Popescu.

De asemenea, juriul Festivalului-ConcursInternaþional de Creaþie Literarã „AvangardaXXII“, alcãtuit din scriitorii Aurel Maria Baros -preºedinte, Liliana Ursu, Valeria Manta Tãicuþu,Cornel Paiu ºi Victor Munteanu - membri, a acor-dat urmãtoarele distincþii:

- Pentru cea mai bunã antologie de autor depoezie a anului 2011: Nicolae Dabija, Poemepentru totdeauna, Princeps Edit, Iaºi, 2011;

- Pentru cea mai bunã carte de prozã a anului2011: Ion Lupu, Puterea destinului, Ed.„Vicovia”, Bacãu, 2011;

- Premiul de excelenþã pentru cea mai bunãrevistã literarã ºi de culturã a anului 2011:Revista „Ateneu”, Bacãu, director: CarmenMihalache;

- Pentru scriitorii care nu au debutat editorial ºinu au depãºit 35 de ani: Poezie: TatianaMunteanu (Cãlãraºi, Republica Moldova) -

Premiul III; Eseu: Ivan Pilchin (Chiºinãu,Republica Moldova) - Premiul II.

La festivitate au participat scriitori, artiºti,oameni de culturã ºi intelectuali din Bacãu, þarã ºidin strãinãtate. (V.M.)

cronica literarã

octombrie 2012 3

Se spune cã e mai bine sã ajungi laspartul târgului. Greu de spus dacã aºa ofi în cazul romanului Matei Brunul (Iaºi,POLIROM, 2011), de Lucian DanTeodorovici. O simplã cãutare pe internetdã la ivealã impresionanta receptare decare s-a bucurat deja cartea. Meticulos,autorul a adunat pe situl personal nu maipuþin de 51 de materiale, pe care le-aºputea împãrþi în articole din presa scrisã ºiarticole online. Evident, criteriul implicã oridicatã dozã de artificialitate, dar areavantajul de a grupa douã abordãri alecãrþii: prima, mai sobrã, corespunzândcutumelor din revistele de culturã, a doua,mai debutonatã, caracterizatã printr-o maimare libertate de judecatã ºi de exprimare.N-am sã mã apuc acum sã le prezint pefiecare în parte, ci, aruncând o priviresumarã asupra lor, voi cãuta sã punctezcâteva aspecte mai puþin discutate.

Primul ºi cel mai important este cã neaflãm în faþa unui roman care câºtigã unpariu esenþial: proba lecturii. Cliºeic saunu, afirmaþia enunþã simplu performanþape care o reuºeºte Teodorovici: aceea dea construi o prozã captivantã, anacronicde captivantã, care se citeºte cu sufletul lagurã. Întoarcerea la poveste. Cam asta arsintetiza, simplu, romanul. Cam ãsta i-ar ficentrul de greutate ca sã vorbesc în ter-menii romanului. Nu ºtiu ºi nici nu mãintereseazã dacã asta are de-a face cuartificii textuale sau textualiste, nici dacãþine de specificul optzecismului sau aldouãmiismului sau dacã o asemeneastrategie e o marcã a ºcolii ieºene desprecare vãd cã se vorbeºte tot mai insistent.ªtiu doar cã rezultatul este peste ceea cene oferã în mod obiºnuit romanul ultimilorani.

Înn labirrinntt.. De laMattei la Brrunnul

Bruno. Matei Bruno. Zis ºi Brunul.Mama – italiancã, tatãl – român. Domiciliatîn Iaºi, necãsãtorit, antecedente penalegrave (duºman al poporului), bolnav de ostranie amnezie, care se manifestã doarasupra unui interval de douãzeci de anidin viaþa sa. Pânã la un punct, acest MateiBrunul aminteºte de Victor Petrini, fiind dinfamilia „sufletelor tari”, însã ilustrând undestin cu totul special. Este vorba despreo pierdere de memorie parþialã, un hiatusneobiºnuit, o noapte a minþii. Practic, sepoate vorbi în acest roman despre unstudiu de caz, naratorul urmãrind cu min-uþie evoluþia unui individ fãrã trecut, cu unprezent dirijat de autoritãþile comuniste ºifãrã un viitor precis. Un înstrãinat, care, peparcursul cãrþii, cautã sã se regãseascã.

Romanul e construit pe alternanþa adouã planuri narative: unul care prezintãanii detenþiei Brunului (1949-1958) ºi altulurmãrind viaþa banalã a unui individ reedu-cat de sistemul comunist, care îºi propunesã-l transforme într-un om nou, printr-unexperiment atent supravegheat. Lor li sesuprapun secvenþe disparate din ado-lescenþa protagonistului, care se zbatedureros în tentativa de a lega momenteletrecute cu cele prezente ºi de a da sensexistenþei sale. Cu ºtiinþa unui marionetistexperimentat, naratorul dirijeazã abillumea ficþionalã în sensul contopirii trep-tate a celor douã planuri, care, în final, seîntâlnesc în destinul tulburãtor al unui indi-vid, Matei devenit Brunul, care trãieºtefãrã sã-ºi trãiascã propria viaþã. Nu e unparadox, ci cruda realitate încadrabilã subsemnul vieþii ca o farsã.

Isttorria mmic㺺i Isttorria mmarre

Surprinderea atmosferei din închiso-rile comuniste (cu relaþiile între deþinuþi ºitorþionari, cu delatorii ºi zelatorii de servi-

ciu, muzica obsedantã a acordeonuluicare acoperã urletele torturaþilor dinbaraca studenþilor, spaima con-damnaþilor de a comunica, ucidereailuziilor, închiderea în sine etc.)probeazã o atentã documentare, dar ºi ocapcanã. Dincolo de universul concen-traþionar, mai spectaculoasã este lumeainterioarã a personajului principal, ununivers al îndoielii ºi al cãutãrilor, princare cititorul este condus ca într-unlabirint. Acest infern lãuntric sedovedeºte mai crunt decât cel exterior,iar gestul din final, când Brunul seopreºte, aparent inexplicabil, în faþa gar-dului de la frontiera iugoslavã, dincolo decare îl aºtepta (oare?) libertatea, confir-mã ideea. Resemnarea în faþa grãnice-rilor înseamnã ieºirea din iluzie, dintr-unjoc în care Brunul fusese cobaiul.

Romanul nu abordeazã însã doarproblema identitãþii, a cãutãrii de sine,cum s-a arãtat insistent, ci mai degrabãpe aceea a individului strivit de o istorienecruþãtoare. Naratorul o spune lim-pede: „Pentru cã abia atunci, în iarnadintre 1948 ºi 1949, a început sã înþe-leagã cã istoria mare avea întotdeauna o

putere covârºitoare asupra istoriei mici,personale. Chiar dacã nu întotdeaunaaveai ºansa de-a înþelege asta la timp.Iar istoria mare se scria, în zilele acelea,printre rânduri din ziare.” (p. 40) Deaceea, Matei Brunul mi se pare, horribiledictu, o parabolã a puterii. Destinul luiMatei se înscrie în jocul inextricabil alistoriei, cãci el, pãpuºarul cel mic, e înmâinile unor pãpuºari mai mari(puºcãriaºii, gardienii, tovarãºul Bojin,Eliza, partidul), aflaþi la rândul lor subtutela unor vremuri tulburi. Totul dupã unsistem ierarhic riguros, de tip Matrioºca.Cine e pãpuºa ºi cine este, de fapt,pãpuºarul? Cine pe cine joacã ºi cu cescop? Care este locul individului în soci-etate? Nu cumva este el robul unei Istoriicare îl manipuleazã dupã bunul ei plac?

Marrionnettiººttiººi mmarrionnette..Torrþionnarri ººi victtimme

Oricât ar putea pãrea de surprinzãtor,Matei Brunul nu e singura victimã dinroman. Lumea construitã de Lucian DanTeodorovici este, prin excelenþã, una avictimelor. Printre ele, chiar tovarãºulBojin, responsabilul cu reeducareaBrunului, cãruia i se încredinþeazã acestexperiment extrem de important.Marionetist în relaþia cu Bruno, el este, larândul sãu, marioneta forurilor supe-rioare, în faþa cãrora nu poate crâcni, tre-buind sã aplice metoda Makarenco. Nicinea Zacornea, torþionarul-model, iubit desuperiori ºi de condamnaþi deopotrivã,nu se poate sustrage jocului puterii.Pasiunea lui de a construi pitici din lutars se converteºte într-o complicitatepericuloasã cu Brunul, cãruia îi cere sã îlînveþe cum se face o marionetã. Astfel,torþionarul cade victimã propriei pasiunipentru marionete. Simbolic, bãtrânul gar-dian se vrea un demiurg, definindu-se înperimetrul aceluiaºi verb: a modela - ase modela - a fi modelat, ecuaþie care,prin extensie, guverneazã întregulroman.

Pennttrru o tteorriea mmarrionnettei

Întreaga existenþã a lui Matei Brunul elegatã în chip ombilical de Vasilache,pãpuºa cu valoare totemicã, reminis-cenþã a unui trecut necunoscut. Pasionatîncã din adolescenþã de teatru, eldeprinde arta manevrãrii marionetelor dela maeºtrii italieni ºi, întors în þarã, cuajutorul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu (pri-etenul tatãlui sãu), este angajat laTeatrul de Pãpuºi ºi Marionete, unde vadeveni maestru. Satisfacþia fostului dis-cipol, ajuns acum mentor, ascunde oironie amarã, cãci rolurile se vor inversaîn curând. Cãzut în dizgraþie, dupã înlã-turarea lui Pãtrãºcanu, el va fi con-damnat la zece ani de temiþã grea, subacuzaþia de fascism ºi colaborare cuduºmanii poporului.

Motivul arestãrii (ºi nu doar el) trimitela Candid Desideriu ºi meritã amintit pen-tru cã sintetizeazã un pasaj definitoriupentru problematica de adâncime a cãrþii:„«Orice marionetã are suflet», aºa-ºiîncepuse el atunci, în faþa Teatrului dePãpuºi de Stat, discursul. «Doar cã tre-buie sã ºtii sã i-l descoperi». Se gãseºte,poate la fel ca la oameni, în interior. Cusiguranþã însã cã unii vor dori sã-i dea altnume, aºa cã îl vom numi centru degreutate. Orice miºcare a marionetei sebazeazã pe un centru de greutate. Dacãe mânuit cum se cuvine, dacã mari-onetistul îl cunoaºte, îl simte pânã laidentificarea cu el, celelalte pãrþi ale cor-pului, care sunt doar niºte pârghii, pen-dule, se miºcã pe linia doritã de el. Forþagravitaþiei îºi face datoria. La om, sufletule o necunoscutã. Sufletul marionetei eînsã uºor de gãsit, e tocmai acel centrude greutate. ªi el dicteazã miºcarea,acþiuneam îi dicteazã practic viaþa. Viaþamarionetei stã în mâinile marionetistului.Niciodatã nu poþi manipula pãpuºa,niciodatã n-o poþi face sã trãiascã aºacum vrei tu, dacã nu înveþi sã-i controleziîn profunzime sufletul, indiferent de loculîn care se aflã. Sufletul sau centrul degreutate...” (p. 9)

Pe un alt palier, problema relaþiei ma-rionetist-marionetã vizeazã contrucþiatextualã, Lucian Dan Teodorovicidovedindu-se aproape consecvent te-oriei despre marionete pe care o propu-ne în roman: „Într-un spectacol de mari-onete, trebuie sã avem în vedere douãcondiþii esenþiale. Prima: publicul nu arevoie sã vadã alte miºcãri în afara celorimpuse de joc, îndelung repetate deartistul care mânuieºte pãpuºa. A doua:publicul nu are voie sã audã alte voci înafara celor impuse de joc, îndelungrepetate de artistul care îi dã glaspãpuºii.” Or asta este întreaga carte: unexcelent roman, o poveste în sensuloriginar, în care un povestitor (mari-onetistul) aratã ºi spune tot ce trebuie sãvadã ºi sã audã cititorul. Poate chiar unpic mai mult decât ar fi fost necesar.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Resurecþia poveºtii:Matei Brunul

• Mircea Bujor

octombrie 20124

comentarii

Volumul al IX-lea din Însemnãrile zil-nice ale Reginei Maria, apãrut anulacesta la Polirom, acoperã agitatul1927, cu schimbãrile politice ºi viaþaculturalã care rãzbat, de altfel, destulde puþin în „jurnal“. Ele se încadreazãîn categoria scrierilor confesive aºa nu.Textul poate fi împãrþit în douã etape,pragul fiind dispariþia regelui Ferdinand,în iulie 1927. Pânã la acel moment,notaþiile sunt extrem de seci, consem-nând programul invariabil al reginei.Odatã cu moartea regelui, îºi fac locsubiectivitatea, impresiile, personali-tatea reginei scoþând capul ca un zmeueliberat.

Câteva subiecte dominã „acest anplin de prea multã suferinþã“: boalaregelui, relaþiile cu copiii: neînþelegerilecu Carol, melancoliile Lisabetei, cãsã-toria lui Mignon, regenþa lui Nicky ºirelaþia foarte strânsã cu cea mai micã,Ileana, cãreia Lisabeta îi spunea cândvenea Barbu ªtirbey în vizitã laCotroceni: „Uite-l pe taicã-tu cumcoboarã din maºinã.“ Ca orice om, regi-na are preferinþele ei. În Ileana, Mariavede o reflectare a ei, un dublu. Fata efrumoasã, bunã la suflet, amuzantã,înþeleaptã, foarte modestã, cu un talentde a vorbi celor superiori ºi inferioriindiferent de categorie socialã ºi sex,un adevãrat Gabe Gottes: „Ilenei ºi miene place sã fim împreunã ºi facem unminunat menage a deux“. Carol ºiIleana sunt prezentaþi la poli opuºi; el aeºuat lamentabil, dar cu fata cea micãºi-a îndeplinit visul.

Hybrrisulcarrolinnggiann

Plecat la Paris din 1925, urmându-ºiglasul inimii, Carol „a ajuns scandalulEuropei“, un proscris, un paria, pre-tinzând cã e liber ºi fericit cu femeia pecare o iubeºte. Ca unei divinitãþi, într-unlimbaj mistic, Carol îi cere reginei sãnu-ºi întoarcã faþa de la el pentru cã alt-fel s-ar prãbuºi. În interiorul ei se dãlupta dintre minte ºi suflet, dintre dato-ria de reginã, care-i cere sã menþinãaparenþele, ºi sentimentul de mamã:„Din pãcate este o limitã când eºtireginã ºi trebuie sã menþii lucrurile înordine în faþa întregii lumi.“ κi dãseama cã þara are nevoie de rege ºimai bine un rege rãu decât o regenþãiresponsabilã. Carol se considerãnedreptãþit ºi vrea sã-ºi reia tronul, fiindtipul bãrbatului-copil care nu-ºi asumãrãspunderea, dând vina pe toþi cei dinjurul sãu. A renunþat la toate pentru „ooarã de amor“, dar în 1930 va reveni petronul României, îndepãrtându-ºimama. În paginile jurnalului, regina îlconsiderã amoral, mãrturisind cã nuºtie cu cine seamãnã acest copil. Hm!Carol e, de fapt, la fel de voluntar ºi deîndrãzneþ ca mama lui, care în tinereþeîl înfrunta pe rege.

Expertã în politicã ºi în psihologiamaselor, ea realizeazã cã simpatiapentru Carol e datoratã plecãrii lui;dacã ar reveni în þarã ºi-ar pierde aurade martir, afectând iremediabil imagi-nea dinastiei. De aceea, regina con-struieºte portretul unui Carol egoist, unbãrbat imatur la 34 de ani, mânat depasiuni. E nevoitã sã fie durã din cauzauriaºei dezamãgiri provocate de fiulcrescut sã fie rege ºi ajuns fiul risipitorcare suferã în exil. Intransigenþa faþã deCarol este a unui om care care a iubitprea mult ºi a fost înºelat în aºteptãri:„A fost bãieþelul meu bãlai. A fost spe-ranþa mea, mândria mea.“ Sunt proba-bil cele mai sincere pagini despreCarol, abia aici însemnãrile devenindjurnal.

Copii viabiliººi copii-pprroblemmã

Comemorarea micului Mircea, mortla trei ani de febrã tifoidã, aduce eternadilemã a reginei: dacã ar fi fost obucurie sau o suferinþã pentru ea. Certe cã îºi împarte copiii în copii viabili ºicopii problematici. Nimeni nu e perfect,nici mãcar odraslele de regi. Lamoartea regelui, afiºeazã alãturi de feteimaginea unui tablou religios: ca în faþaunui sfânt „am vãzut ochii imenºi aiIlenei, faþa bucãlatã a lui Mignon, scãl-datã în lacrimi, Lisabeta cu pãrul eiroºcat ºi lung ºi cu trãsãturile ca-ntr-opicturã, îngheþate într-o durere mutã“.Secretarul particular al prinþului Nicolaeîºi amintea cã dincolo de meriteleregelui Ferdinand ºi ale Reginei Mariaca întemeietori ai României Mari, ei nuau strãlucit în educarea copiilor:„Despre Carol, moºtenitorul tronului,nici sã nu mai pomenim! A doua nãs-cutã, Elisabeta, nu ºi-a îndeplinit binenici datoria de reginã a Greciei, nici ceade principesã a României. Mignon,cealaltã fiicã, a devenit în schimb orespectatã reginã a Serbiei, datoritãmâinii de fier a Regelui Alexandru ºi amediului auster sârbesc. Dar Mignonpierduse amintirea a tot ceea ce eraromânesc. Abia ultimii doi nãscuþi,principele Nicolae ºi principesa Ileana,au fost cu adevãrat români.“

Cu doi copii la 20 de ani, educaþiaLisabetei a fost preluatã de mãtuºa ei,poeta Carmen Sylva, care i-a insuflatdragostea pentru artã ºi naturã. ReginaMaria consemna cã micuþa stãtea devorbã cu florile, cã visa colorat sau cãs-a împrietenit cu îngerul ei pãzitor.Enigmaticã, retrasã, preferând lecturaºi muzica, cu un pãr lung roºu de pic-turã barocã, Lisabeta a fost cel maienigmatic copil al cuplului regal, dupã

cum însãºi regina mãrturisea. ÎnAmerica, Ileana ar fi fost un liderexcepþional. Aici e mai greu sã te rea-lizezi ºi sã fii apreciat. Lisabeta opriveºte cu surprindere, rezervându-ºidreptul de a aproba sau a dezaprobaevoluþia surorii sale, ceea ce denotã unvoalat complex psihanalitic.

SSitttta sau lipsacommplexului mmatterrnnnneggattiv

Soþia lui Carol, Elena (Sitta) e ofemeie cu gusturi clare, reginaironizând aici snobismul ºi lipsa deimaginaþie a norei. Sitta iubeºteordinea, curãþenia, bunele maniere,exteriorul, dar regina se mândreºte cualtceva: „Eu am în mine ceva de artist“.Îi caracterizeazã mama „perfect îmbrã-catã, perfect aranjatã, extrem de politi-coasã“, dar fãrã niciun fel de ardoare,fãrã imaginaþie, concluzionând cãfiecare mamã îºi lasã amprenta asuprafiicei. Se pare cã liniºtea ºi conformis-mul burghez au împiedicat-o pe norareginei sã dezvolte un complex maternnegativ, care prin refuzul femininului ºiatitudinea bãieþoasã ar fi modelat onorã mai pe gustul Reginei Maria. Deaceea, autoarea vrea sã se punã în va-loare, comparându-se mereu cu Sitta.Complex freudian? Scop politic?Ambele. Mamele se considerã ºi vor sãfie principala femeie în viaþa bãieþilorpânã în ziua în care închid ochii. Dacãnora mai face parte ºi din regenþã, întimp ce mama soacrã e nevoitã sã steape margine, sã fie doar un simbol, atun-ci lucrurile se complicã grav. Rivalitateasoacrã-norã depãºeºte aici complexelefreudiene ºi se înscrie în lupta pentruputere.

SSimmbolulººi putterrea

România e, în însemnãrile Mariei, oþarã în care lucrurile se fac cu maregreutate, plinã de intrigi ºi invidii: „aiciniciun om nu are voie sã iasã din tiparefãrã a fi distrus“. În pura tradiþieromâneascã a balcanismului, valabilãatunci ca ºi acum, nu poþi ieºi din tiparefãrã sã fii considerat „dificil“ ºi somat sãîþi reocupi locul în turmã dacã vrei sãsupravieþuieºti: „În þara noastrã maipuþin educatã e greu sã obþii brusc unideal mai înalt“; cioranianã, frazareginei caracterizeazã perfect mentali-tatea orientalã româneascã.

Spre deosebire de prima reginã aRomâniei, care avea un discurs distant,vorbind despre poporul soþului meu,Regina Maria pare mai implicatã,adresându-se direct românilor, care ovor proteja, în amintirea regeluiFerdinand. Cert este cã regina nu ºtiece-i rezervã viitorul. Din cauza legii sa-lice trebuie sã accepte regenþa, eaînsãºi neputând fi reginã. Ori teadaptezi ºi joci din culise, fiind pãpuºar,ori istoria te uitã.

Urmãtoarea jumãtate de an ar puteafi rezumatã mai crud: Ce am fost ºi ce-am ajuns. Conºtiinþa cã aparþine trecu-tului, cã depinde de un rege-copil ºi deo regenþã volatilã, cã acum 13 ani înmomentul încoronãrii era speranþaromânilor, pentru cã Ferdinand a fostsclavul devotat al unchiului sãu, eaaflându-se la antipozi prin firea rebelãºi luptãtoare, dominã paginile jurnalului.Discursul patetic, emoþional, manipula-tor din Însemnãri are aspectul unuispeech þinut unei mulþimi dominate deinstincte ºi pasiuni, ce nu poate fi con-vinsã prin logicã, ci apelând la imaginiarhetipale: „Þara ºi-a pierdut Tatãl preadevreme (...) Întreaga Þarã ºtie cãMama a rãmas în vãduvie cu inimasfâºiatã ºi sângerândã.“

Depresia prelungitã se instaleazãabia dupã moartea lui Brãtianu, la patruluni dupã rege, odatã cu el dispãrândechilibrul ºi forþa Reginei. Regele a fostsimbolul, Brãtianu a fost cu adevãratputerea, cel care ºtia ce face, caretrãgea sforile. Odatã cu Brãtianu, regi-na simte dispãrând o lume ºi abia atun-ci realizeazã capãtul liniei. Chiar dacãdeclara cã nu vrea puterea, ci doar sãfie un factor de echilibru, regina a fostun spirit masculin, o dominatoare „sin-gurul om care purta pantaloni la palatulCotroceni“, dupã cum îºi aminteºte uncontemporan.

Cum sã rezumi aceste însemnãri?Le poþi citi cu interes, însã abia dupãiulie 1927, data morþii regeluiFerdinand. Regina noteazã zilnic, motival aparentei banalitãþi. Jurnalele au oaxã ºi sunt o oglindã a confesorului. Mãîndoiesc de faptul cã Regina Maria eraatât de monocolorã. Þâºniri de impresiiºi de interioritate, accente de intimismse strecoarã în relaþia cu Carol, în criti-cile aduse Sittei, în plângerea morþii luiBrãtianu, în descrierea relaþiilor cu copiii,dar totul e supravegheat cu grijã.Destinate publicitãþii, Însemnãrile au,sã nu uitãm, scopul menþinerii ºi reabi-litãrii imaginii Coroanei dupã acþiunilescandaloase ale lui Carol al II-lea. Deaceea, acþioneazã, cred, o anume auto-cenzurã care dãuneazã textului. Pertotal, volumul e destul de anost, reginaconsemnând întâlniri, audienþe, filme,cãlãrie, toate transcrise nu prolix, ci caîntr-un proces-verbal, foarte ordonat,schematic.

Nataºa MAXIM

O dezamãgire:pseudojurnalulReginei Maria

• Mari Bucur

octombrie 2012 5

comentarii

Lectura celui mai recent volum al luiMircea Cãrtãrescu, Ochiul cãprui aldragostei noastre (Bucureºti,„Humanitas“, 2012, 202 pp.), transmiteo profundã vibraþie a fiinþei pe deplinconºtientã de Timpul neiertãtor, carepune pecetea amintirii peste tot ce afost ieri. Faþã în faþã cu aceastã carte,cititorului îi revine dificila misiune deîncadrare a operei în categoria jurnalu-lui, biografiei, memoriilor, eseului sauficþiunii. Dacã aparent titlul induce su-gestia unui roman de dragoste, carteaconstã în 21 de articole reunite într-untot prin tema Timpului ºi a Creatorului,ce traverseazã ca un fir roºu scriitura.

Trebuie observat cã laboratorulpo(i)etic al lui Mircea Cãrtãrescu esteguvernat, în subteran, de o lege a ficþi-unii, uºor recognoscibilã la niveluloricãrui text destinat tiparului, fie elficþional sau nonficþional. Universul con-figurat de ultima sa apariþie editorialãeste rodul unui proces de prelucrare abiografismului, dar ficþiunea constituieun primum movens al discursului nara-tiv aflat la graniþa dintre confesiuneatrãitã nemijlocit ºi imaginaþia creatoare,capabilã sã dea substanþã epicã întâm-plãrilor evocate.

SSub semmnnulmmarrii ttrrecerri

Impulsul ordonator al textelor cecompun acest volum nu este altul decâtTimpul, cãci prima scriere – O treimede sabie, o treime de scut – se nutreºtedin aceastã obsesivã imagine a timpu-lui ºi scurgerea sa necontenitã, grefatãîn ani, prea mulþi ani, pe chipul ºiconºtiinþa autorului. Disperarea de a fiînvins de timp este camuflatã printr-otonalitate dubitativã ºi o atitudineresemnatã, proprie celui care a înþelesºi ºi-a asumat destinul uman: „Oameniivin pe lume, cresc, îmbãtrânesc ºi mor.Nu mai pot crede în minuni“ (p. 5).

Încrâncenat într-o luptã acerbã cutimpul devorator de ani ºi inspiraþie,Mircea Cãrtãrescu pare a respecta uncod atitudinal emblematic, construit caun antidot împotriva durerii cauzate detrecerea ireparabilã: „În câteva vorbe,îþi voi spune cã e vorba despre onoare.O onoare absurdã ºi totuºi imperioasãca a samurailor. Despre o spintecare apântecului propriu în onoarea ideii deartã. Despre o respectare a codului încare m-am nãscut, ºi care a fost codullui Homer, al lui Dante, al lui Cervantes[...]. Pentru cã orice carte adevãratã,indiferent de valoarea ei, este mai întâiun act vertical, îndreptat cãtre cer, ca oinvocare sau o rugãciune. Doar dacãeste primitã acolo, va fi apoi primitã ºipe pãmânt“ (p. 78). Convins cã numaiscriind va ieºi învingãtor din lupta cuTimpul, scriitorul nu renunþã nicio clipãla arta sa, consolidându-ºi edificiul dehârtie pentru a sfida efemeritatea.

Pentru Mircea Cãrtãrescu, scrisulînseamnã un veritabil proces de reve-lare al unicului adevãr al fiinþei, captivãîntre limitele umanului, dar cu deplinãlibertate pe tãrâmul imaginaþiei „în altspaþiu decât cel al prafului ºi al uitãrii“(p. 185). Dacã „lumea întreagã existãdoar ca sã se ajungã la o carte fru-moasã“ (p. 185), atunci menirea cre-atorului nu este alta decât de a fãuriaceastã carte, de a-ºi dedica întreagaviaþã scrierii ei ºi astfel va doborîmarele duºman, Timpul: „Iar eu aº scrietot mai repede, ca sã nu fiu ajuns dinurmã de dezastru ºi de nenorocire“ (p.10). Trecerea timpului nu lasã în urmã

decât ruine, amintiri perimate, puse subsemnul lui ca ºi cum (ar fi existat), pecare numai scriitorul le poate transfigu-ra în monumente: „De-aici ºi meseriamea: constructor de ruine. Vocaþiamea: arhitect al ruinelor“ (p. 32). Doarprin cuvinte ºi culoare, sub pana ºipenelul artistului, insula Ada-Kaleb maipalpitã de viaþã printre valurile istoriei ºiale Dunãrii.

Eleggieººi eloggii

O treime dintre articolele adunate înacest volum pot fi considerate ade-vãrate omagii aduse câtorva scriitori ceau marcat conºtiinþa ºi devenirea luiMircea Cãrtãrescu: Mihai Eminescu,Mircea Horia Simionescu, MarianaMarin, Nino Stratan, George Crãciun ºiLeo Stratan. Dacã pe Eminescu l-acunoscut, ca noi toþi, din filele scrise deel sau de criticii literari, pe ceilalþi a avutonoarea de a-i întâlni în carne ºi oase,de a sta alãturi de ei, a le fi prieten ºi dea purta o conversaþie „detaºatã, spiritu-alã, plinã de haz“ (p. 144). E un lucruminunat sã poþi spune cã ai cunoscutastfel de oameni, dar extrem dedureros sã vorbeºti despre ei la timpultrecut.

ªi, când ºtii cã ei au existat pânã maiieri, oameni din generaþia ta, ºi azi audevenit trecut, conºtiinþa trecerii teapasã ºi mai greu. Iar singurul lucru decare eºti capabil este sã-þi iei unsuprem adio de la ei, aducând un pri-nos de recunoºtinþã prin scriitura ta.Titluri, precum Adio, Leo! sau O maretristeþe, au tonalitatea unui bocet popu-lar ºi cumuleazã un întreg arsenal desentimente reprimate, exteriorizândprin scris tristeþea, durerea, dorul ºi,totodatã, strigãtul tragic al omului cealunecã necontenit spre Neant. „Organvital al literaturii române de azi“ (p.137), George Crãciun a pãrãsit preadevreme, la doar 56 de ani, universuluman ºi cultural, lãsând în urmã ooperã de valoare ºi regretul de a mai fiputut îmbogãþi literatura noastrã cu altecâteva romane minunate. Pentru noi,scriitorul va trãi veºnic datoritã cãrþilorsale: „Aºa, rãmân de pe urma lui ooperã solidã ºi închegatã ºi amintireaunui om bun, civilizat, pozitiv, cu careorice întâlnire era o bucurie“ (p. 140).

În Aripa secretã, eseistul deruleazã„filmul tragic“ (p. 132) al vieþii MarianeiMarin, poetã din generaþia optzecistã.Relaþia de prietenie cu MirceaCãrtãrescu a avut un traseu sinuos, dars-a pãstrat vie, deoarece autorul areuºit sã treacã peste nimicniciile omu-lui, valorizând spiritul creator ºi sufletulei de poetã: „Trebuia s-o accepþi aºacum era: excesivã în toate, dar mai cuseamã în admiraþie, nesãbuitã ºiautodistructivã“ (p. 130). Moartea poe-tei a însemnat un gol imens pe care pri-etenii nu-l pot umple numai prin creaþiaei „oricât de eroicã ºi de fermã ºi devizionarã ar fi“ (p. 132).

Tot sub zodia elegiei este plasatã ºicondiþia Poeziei; autorul deplângecreaþia în versuri, al cãrei destin pare afi trecut în nefiinþã de pe vremea comu-nismului. Tonalitatea virulentã ºi ati-tudinea radicalã a scriitorului nu facedecât sã descrie starea actualã apoeziei româneºti: „Nimeni nu pare sãmai punã vreun preþ pe ea, ºi totuºi nuexistã nimic mai nepreþuit. N-o maigãsim prin librãrii, decât dacã avemrãbdarea sã ajungem pânã la ultimelerafturi din fundul lor. Poeþii nu mai austatui ca-n secolul al XIX-lea, nici repu-taþie, ca-n secolul XX. Obsedate devânzãri ºi rentabilitate, editurile fug depoezie mâncând pãmântul“ (p. 120).Aceastã realitate crudã ar trebui sã fieun semnal de alarmã adresat publicu-lui-cititor capabil, în ultimã instanþã, aîndrepta situaþia, cãci „nimic nu e maiprezent ca poezia“ (p. 127) în tot ceeace ne înconjoarã; trebuie doar sã nedeschidem sufletul pentru a o percepe.

Fraza ce încheie articolul Imperiul dehârtie esenþializeazã practic raportulCreator-Timp ºi relaþia dintre Creator-Operã ºi Timp, întãrind convingereascriitorului cã numai scrisul îl va puteasalva din braþele destinului efemer:„Acum însã a rãmas din el doar ceea cesperãm sã rãmânã din noi toþi: o cartefrumoasã. E consolarea ºi, în cazulcelor ca MHS, triumful unei vieþi de scri-itor“ (p. 127).

File de isttorrie

Paginile care descriu întâmplãripetrecute în tinereþea personajuluiMircea Cãrtãrescu relevã cu prisosinþãcalitatea de fin ironist ºi umorist aautorului, aciditatea autoironiei ºi artascriiturii, ce ºi-a extras esenþele dinoralitatea graiului muntenesc, cumînsuºi autorul mãrturiseºte: „graiulmuntenesc pur, care pare agramat ºibrut pentru cã nu seamãnã cu limba li-terarã. Dezacordul dintre subiect ºipredicat, cuvintele deformate regional[...], diferenþele de accent, repezealadiscursului, naivitatea «mexicanã» ainflexiunilor mã uimeau ºi mã încântaucând eram copil“ (p. 79). Acest grai l-ainspirat sã scrie o epopee ºi a fost dusla desãvârºire artisticã în Levantul.

Dincolo de aspectele tragi-comice,Primul meu blug ºi Epoca nesuluireflectã o lume apusã, dar cu amprentepregnante la nivelul conºtiinþei omului,ce a experimentat viaþa în regimulcomunist. Blugul ºi nesul sugereazãaspiraþia spre libertate, sunt simboluriale lumii occidentale, liberã sã gân-deascã ºi sã se exprime. Mirajul li-bertãþii a acþionat ca un magnet asupracelui constrâns sã se limiteze, astfelîncât atunci când a reuºit sã-ºi achizi-þioneze Levi's originali parcã devenisealt om: „eram ºi eu, prima datã, în rândcu lumea...“ (p. 60). Dar ironia sorþii: „înpachet nu erau blugi, ci, ca sã zic aºa,un singur blug!“ (p. 61). ªi facultatea afãcut-o tot în pantaloni de stofã. Bãutulnesului a devenit repede dependenþã

„lichidul era mãtãsos, persuasiv, cereamereu altã ºi altã sorbiturã“ (p. 70),creându-i iluzia unui izvor nesecat deinspiraþie „Plezneam, pur ºi simplu, deinspiraþie“ (p. 70), pânã când au apãrutefectele lui fizice „durerile, ca de cuþitînfipt în ficat“ (p. 72). Renunþarea la nesnu a însemnat însã ºi renunþarea lascris, cãci, cu certitudine, izvorul inspi-raþiei nu era nesul. Astfel, cele douãsimboluri ale tinereþii s-au transformatîn douã detalii ale micii sale mitologiipersonale.

Ochiul cãprruial drraggosttei nnoasttrre

Imaginea-nucleu a operei o reprezin-tã fiorul dragostei materne ºi fraterne,ce contrabalanseazã filonul thanaticperceptibil pe parcursul lecturii.Imaginea mamei, care-ºi priveºte cudragoste fiii, care la rândul lor se topescdupã ea ºi o privesc cu intensitate pen-tru a-i pãtrunde toate sensurile, arãmas întipãritã pentru eternitate înmemoria scriitorului ºi gravatã în sufle-tul sãu, suplinind parcã lipsa celui de-altreilea ochi. Evocarea acestei amintiricreeazã fraze ce abundã în reverberaþiilirice, deoarece clipa de privire pro-fundã a celor trei, care formeazã un tot,se transfigureazã în trãire misticã, iarsacralitatea clipei a putut fi smulsãalunecãrii Timpului pentru a da sensvieþii ºi, poate, Creaþiei: „Simþeam atun-ci cum contururile noastre se dizolvã,cum capetele ni se contopesc, cum dintrei devenim o singurã fiinþã sfericã,binecuvântatã, prinþesa ºi cei doi fii ai eicu pãrul de aur“ (p. 40).

Distrusã în realitate, imaginea per-fectã a acelui tot este re-construitã înfiecare îmbrãþiºare dintre mamã ºi fiulrãmas în viaþã: „Victor este ºi el acolo,în îmbrãþiºare. Simt tâmpla lui, sprijinitãde-a mea, mama îi simte cealaltã tâm-plã. Ne contopim privirile pânã ce ochiinoºtri formeazã iar, dilatându-se ºidizolvându-ºi transparenþa, acel unicochi cãprui, ochiul nesfârºit de blând aldragostei noastre“ (p. 43).

Textul cãrtãrescian rãmâne incon-fundabil, mereu fascinant, chiar dacãreia idei, teme sau motive din volumeleanterioare. Prozele se încadreazã într-un registru imaginar superior calitativ,dobândind profunzime prin asociereadescripþiei faptului divers, salvat cuiscusinþã de banalitate, cu reflecþia con-templativã a unei conºtiinþe lucide,obsedatã de trecerea ireversibilã aTimpului ºi de condiþia poeziei în zilelenoastre.

Ca în filele de jurnal, confesiuneaamarã izvorãºte din neputinþa scriitoru-lui de a se re-inventa, iar ºi iar, cufiecare paginã scrisã; sunt momente dedescurajare trãite de creatorul ceresimte neputinþa de a scrie sau lipsade inspiraþie. Sã fie doar o strategieacest lamento obsesiv? Nu cred.Pentru cã Mircea Cãrtãrescu nu poatepercepe lumea în afara literaturii.Dincolo de paginile cu încãrcãturãemoþionalã, aceste proze poematiceconfigureazã o perspectivã obiectivãasupra literaturii ºi, mai ales, asuprapoeziei. Scriitorul nu cade în capcanaverbiajului, ci creeazã o lume unitarã,plinã de sens, eliberatã de pãienjeniºuldin Orbitor.

Silvia MUNTEANU

Nostalgiilelui Mircea Cãrtãrescu

Mircea Dinutz

SScrriittorri vrrânncennide ierri ººi de azzi

Vrâncean prin adopþie, bãcãuanprin naºtere, reputatul profesor MirceaDinutz adaugã, în 2011, pe lista bibli-ografiei sale de autor („Marin Preda –Patosul interogaþiei", 1997; „Popasuricritice", 2001; seria celor patru volumeincluse în ciclul „Scriitori vrânceni con-temporani", (2006-2009) ºi a celoraproape 400 de cronici, recenzii, eseuripublicate pânã în prezent, încã un titludedicat scriitorilor din þinutul Vrancei.Vom comenta, în rândurile ce urmeazã,cartea lui Mircea Dinutz, Scriitorivrânceni de ieri ºi de azi, Galaþi, EdituraZigotto, 2011.

Nãscutã din substanþa articolelorpublicate de-a lungul anilor în revistele,,Pro Saeculum”, ,,Viaþa Româneascã”,,,Plumb”, ,,Negru pe alb”, ,,Ateneu”,,,Contemporanul”, cartea de faþã sedoreºte a fi un demers generat deorgoliul de a salvgarda valoarea, polari-zând cu vanitatea impunerii unor valori,,închipuite”, a imposturii ºi a exceselor,dupã cum argumenteazã autorul, înCâteva cuvinte de început.

Cu toate cã lipsesc din aceastãpanoplie a scriitorilor vrânceni numegrele, precum Irina Mavrodin,Constantin Coroiu, Constantin Frosin,Virgil Panait, George Popa, AlexandruCucereanu º.a lucrarea defaþã,neavând pretenþia, de altfel, de ase substitui unui dicþionar, cuprindereferinþe asupra creaþiei a 18 scriitori,în 328 de pagini, impresionând prinfineþea observaþiilor, capacitatea desurprinde în puþine cuvinte esenþa unuidiscurs eseistic, poetic sau epic. Suntpagini care mãrturisesc o veche pasi-une pentru domeniul literar, o conºtiinþãcriticã practicatã cu luciditate ºiresponsabilitate, dar ºi acribia unuimuzeograf care îºi adunã laolaltãpiesele de rezistenþã pe baza unorafinitãþi intelectuale cu cei care le-augenerat.

Fie cã iau aspectul unor analize maiextinse, a unor demersuri hermeneu-tice, fie cã ,,(...) investigheazã opera înintegralitatea ei, în unele cazuri, orifragmentar, în alte cazuri, a unor scri-itori reprezentativi ai Vrancei”, aºa cummãrturiseºte Mircea Dinutz la început,paginile acestei cãrþi se circumscriuefortului similar de selecþie ºi sintezã alaltor comentatori : Valeriu Anghel(Vocaþie ºi destin – dicþionarul person-alitãþilor vrâncene, Focºani, Ed. Terra,2000), Florin Muscalu (Dicþionarul scri-itorilor ºi publiciºtilor vrânceni, Focºani,Ed. Revista ,,V”, 1999), ori Ionel Necula( Spiritul vrâncean în lecturi elective,Rm. Sãrat, Editura Rafet, 2010).

Structurat dupã un criteriu alfabetic,ºi nu cronologic, tematic, al genului lit-erar sau valoric, sumarul reuneºte atâtpoeþi, cât ºi prozatori sau eseiºti,fãcând referinþe ºi la preocupãrilediverse ale acestor autori, asimilabiledomeniilor conexe ale literaturii. Îiregãsim circumscriºi titulaturii unicede poeþi pe: Adrian Botez (Un cavaleral Graalului, pp. 37-74), Lucia Cherciu(Între douã culturi, Cuvântul ce tãmã-duieºte, pp. 75-82), Constantin Duºcã(Scurt demers eseistic asupra poeziei,pp. 119-126), Dumitru Pricop (De latradiþionalism la modernitate, pp.217-228) Paul Spirescu (Poezia ca ter-apie a sufletului, pp. 229-240) ºi VirgilHuzum (Între rost ºi rostire, pp.127-134). Din categoria prozatorilor, fig-ureazã aici romancierii Doina Popa (Unromancier între ficþiune ºi confesiune,pp. 189-202) ºi Florinel Agafiþei (Un ori-entalist la Focºani, pp. 7-36), acestadin urmã fiind ºi o promisiune certã îndomeniul indianisticii. La aceºtia seadaugã scriitori polivalenþi precum:Ioan Dumitru Denciu (Mereu în drumspre Ithaca, pp. 83-112), AlexandruDeºliu (La ceas de tainã, pp. 113-118),Florin Muscalu (Un poet la poalelemuntelui Parnas, pp. 135-146), IonPanait (Poetul ,,melancoliilor fantaste”,pp. 147-162), Florin Paraschiv (Uneseist bine temperat, pp. 163-188), IonLarian Postolache (A fost odatã unbaladist, pp. 203-216), Liviu IoanStoiciu (Insurgenþa ca stare de spir-

it, pp. 241-272, Varujan Vosganian(Romancierul, pp. 279-286) ºi DuiliuZamfirescu (Un romancier în treiipostaze, pp. 287-304). Autorul com-pleteazã aceastã listã de scriitorivrânceni, referindu-se, în douã secþiuniaparte, la toþi cei despre care a scrissau pe care i-a intervievat, la unmoment dat – în Scriitori vrâncenidespre care am scris (pp. 309-322) ºiInterviuri realizate cu scriitori vrânceni(p. 323), subliniind astfel ideea cãaceastã carte este rezultatul unor efor-turi constante asupra fenomenului liter-ar vrâncean timp de un sfert de veac.

Cu nedisimulatã modestie, îl gãsimîncadrat printre scriitorii vrânceni, lafinalul cãrþii, ºi pe Mircea Dinutz (Singurprintre scriitori, pp. 305-308). Autorulschiþeazã, în aceste rânduri,istoriadevenirii sale ca scriitor, traseu încãrcatcu nenumãrate capcane, meandre,obstacole, false victorii, o continuã con-fruntare cu sine, cu inexistenþa unui sis-tem de valori decantat ºi cu iluzia cãautorul este totuna cu cartea. Reþinem,de aici, aceste rânduri, ce se constituieîntr-o expresie a convingerilor legate destatutul sãu, atât de mult râvnit: ,,Ca sãfii scriitor, trebuie sã crezi tu, mai întâi,în destinul tãu (...), sã munceºti cu asi-duitate, sã citeºti de zece ori mai multdecât scrii (ºi nu invers, cum fac atâþia),sã-þi impui o rigoare a scrisului...”

În urma lecturii acestei cãrþi, neexprimãm convingerea cã scriitoriivrânceni îºi menþin independenþa cre-ativã, situându-se în afara Centrului,dar cu respectul cuvenit, conturându-ºio identitate, ce se lasã mai greudescoperitã. Literatura vrânceanã acãpãtat astfel, în timp, calitatea de a fipolimorfã – un mozaic în care se regã-sesc, în mod inspirat, clasicismul,romantismul târziu, onirismul, impre-sionismul, expresionismul, un postmod-ernism aux rebours , peste care seaºazã, cu fermitate, amprenta matri-cialã vrânceanã .

Alina PISTOL APOPEI

Nicolae Georgescu

Boala ººi mmoarrttealui Mihai Emminnescu

Sã scrii despre viaþa, despre boalasau despre moartea lui Mihai Eminescuimplicã riscuri. Unul dintre acestea ar firidicolul. Multitudinea de surse, mãrturiisau documente, poate sã-l ducã pe celcare nu este atent sau nu ºtie cum sã leinterpreteze la ipoteze false. Nu e cazulcercetãtorului Nicolae Georgescu,care, de multã vreme, îºi dedicã o mareparte din timpul sãu cercetãrii operei ºibiografiei lui Mihai Eminescu.Investigaþiile sale au început în perioa-da când lucra ca bibliotecar laAcademia Românã. De atunci, domniasa a publicat mai multe cãrþi ºi articolereferitoare la poetul naþional. În ultimacarte, Boala ºi moartea lui MihaiEminescu, apãrutã la Editura „Babel“ în2012, Nicolae Georgescu readuce îndiscuþie toate ipotezele referitoare lasubiect ºi, cu rãbdare, construieºte undiscurs, în care primeazã adevãrul rele-vat de documente, pentru cã intenþiaautorului este de a face un fel de istorievie inspectând fiecare palier cronologicºi teoretic, de mentalitate ori de tradiþieal acestui complex numit eminescolo-gie.

Cartea lui Nicolae Georgescu seciteºte cu interes mai ales pentru faptulcã reconstituirea unor momente dinbiografia lui Eminescu nu se poate faceîn afara contextului social-politic.Autorul recunoaºte cã evocarea sa nueste legatã strict de istorie, pentru cãintenþia sa este de a pune oamenii dealtãdatã în dialog, în discuþie cu noi, ceide azi, cãrora ni se pot întâmpla lucruriasemãnãtoare sau care putem aveaopþiuni asemãnãtoare. Aºadar, istoriase repetã. De altfel, ne-o spune ºi poe-tul: Viitorul ºi trecutul/ Sunt a filei douãfeþe./ Vede-n capãt începutul/ Cine ºtiesã le-nveþe. Iar Nicolae Georgescu ºtiesã descifreze documentele, care, decele mai multe ori azi, sunt folosite casimple ºtiri de consum. Este o tendinþãcare nu se manifestã doar în societateacontemporanã, ci era foarte popularã ºipe vremea lui Eminescu.

Proiectat în nouã capitole, volumulreuneºte toate opiniile exprimate de-alungul timpului cu privire la subiecteleanunþate încã din titlu. Criticul ana-lizeazã pe rând fiecare ipotezã expri-matã ºi o confruntã cu documentele lacare a avut acces. Nu vreau sã insistasupra lor, pentru cã aº diminua intere-sul cititorului pentru carte. Concluzia lacare ajunge Nicolae Georgescu este cãadevãrul sperie biografii, editorii,comentatorii intrã în panicã ºi încearcãsã se agaþe de „tradiþie”, adicã de ver-siunile mistificatoare. Iatã un alt risc. Dece se întâmplã asta? Pentru cã direcþi-ile de interpretare ale operei ºi alebiografiei eminesciene impuse din raþi-uni mai mult sau mai puþin justificate s-au înrãdãcinat adânc în mentalul colec-tiv, iar aici mai este mult de luptat.Mijloacele sunt întotdeauna foartepuþine. Însã un pas important în resta-bilirea adevãrului îl face NicolaeGeorgescu. Oare aº putea visa ºi laînfiinþarea unei catedre universitare„Eminescu”?

Gabriela GÎRMACEA

autori ºi cãrþi

octombrie 20126

Cã limba românã s-a format nu exclusiv la nord de Dunãre(D. Cantemir, corifeii ªcolii Ardelene), nici exclusiv la sud deDunãre (Franz Joseph Sulzer, Robert Roesler º.a.), ci atât lanordul cât ºi la sudul Dunãrii (B.P. Hasdeu, N. Iorga, G.Ivãnescu, Al. Rosetti º.a.) e un adevãr care nu mai trebuiedemonstrat, dar care – din motive ce nu privesc rubricanoastrã – se cere repetat într-o anumitã ritmicitate chiar.Astfel a procedat un reputat lingvist timiºorean, VasileFrãþilã, care a considerat cã la mai puþin de un deceniu de latipãrirea „Studiilor de toponimie ºi dialectologie“ (2002) enecesarã reeditarea lor, într-o formulã îmbogãþitã. (Seadaugã studiul „Câteva observaþii asupra limbii din volumulPagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecþia lãu-tarului Sima Prunareviæ - 1888-1969“, ed. de Elena-Ramona Potoroacã ºi Zvonko Trailoviæ - 2011.)

Lucrarea, dupã cum anunþã ºi titlul, este structuratã binar:Toponimie (pp. 9-194), respectiv Dialectologie (pp. 195-404)ºi se constituie dintr-o suitã de studii ºi articole tipãrite deuniversitarul timiºorean în publicaþii cu profil ºtiinþificîncepând cu anii '90. „Teritoriul de formare a limbii ºi apoporului român. Argumente lingvistice ºi toponimice“deschide prima parte, care nu este o înºiruire de aserþiuniabstracte, ci o demonstraþie fapticã a continuitãþii elementu-lui autohton, prin toponime. Sunt discutate, astfel, nume deape (Siret, de la daco-geticul ser- „a curge“; Prut, de laindoeuropeanul *pltus „plin, larg“) ºi de localitãþi (Oituz, de laindoeur. *udo(r) „apã“; Iaºi, de la Jasi, numele slav al alanilor

– triburi de origine sarmatã din zona Mãrii Negre ºi aCaucazului; în sec. V, au ajuns pânã în Spania ºi Africa) ºini se înfãþiºeazã o descriere integralã a toponimelor dinvalea inferioarã a Târnavelor.

Partea a doua este cel puþin la fel de interesantã, tratânddespre dacoromânã în general (repartiþia dialectalã, struc-tura etimologicã a vocabularului, graiul din sud-vestulMoldovei, cu referire la contribuþiile lui Al. Rosetti sau G.Ivãnescu) ori despre dialectele sud-dunãrene ale româneiprimitive comune. De importanþã excepþionalã este studiulprivind terminologia corpului omenesc în dialectul istro-român, în condiþiile în care UNESCO a declarat istroromânaidiom pe cale de dispariþie.

Alãturi de „Studii de dialectologie ºi toponimie“, de EmilPetrovici (1970), lucrarea lingvistului Vasile Frãþilã se remar-cã prin acribie, logicã impecabilã, precum ºi printr-o vastãculturã filologicã. Valorificând contribuþiile înaintaºilor saucontemporanilor ºi corelându-le cu propria experienþã,autorul izbuteºte sã ofere o imagine panoramicã a ºtiinþelorlimbii aplicate, într-o vreme când îndeosebi dialectologiaromâneascã trece printr-un moment de cumpãnã. Soliditateastudiilor oferite de lingvistul timiºorean ne face sã aprobãmopinia lui Vasile D. Þâra cã Vasile Frãþilã se alãturã galerieifilologilor de frunte de la noi: Sextil Puºcariu, Vasile Bogrea,Iorgu Iordan, G. Giuglea, G. Ivãnescu º.a.

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Reamintiri

Unele observaþii interesante, sigurde luat în seamã, cu privire la filosofialui Eminescu, a fãcut ºi C. Dobrogeanu-Gherea (pseudonimul lui SolomonKatz). Nãscut la 21 mai 1855, laSlavianka, în Rusia (azi localitatea estearondatã la Ucraina), într-o familie demici negustori cu rãdãcini evreieºti, aparcurs un destin zbuciumat, formân-du-se în împrejurãri potrivnice. A urmatºcoala primarã în Slavianka, gimnaziulla Ekaterinoslav, dupã care a audiatcursurile Facultãþii de ªtiinþe dinHarkov. A intrat în cercurile narodnicestudenþeºti ºi, urmãrit de poliþia þaristã,se refugiazã la Iaºi în 1875. Aici ºi-aasigurat existenþa prin munci grele desalahor, ori pietrar, dar îºi continuãactivitatea politicã, intrând în primelecercuri socialiste din Iaºi ºi Bucureºti.În 1877 este depistat de poliþia þaristã ºieste deportat la Mezen, lângã OceanulÎngheþat de Nord. De aici reuºeºte sãevadeze, ºi, astfel, dupã pelegrinãriprin mai multe state, în 1879 ajungeiarãºi în România. Dobândeºte cetãþe-nia românã în 1890 ºi se va impune cafruntaº al miºcãrii socialiste din þaranoastrã, contribuind la crearea primelorpublicaþii de orientare socialistã,respectiv „Basarabia” (1879), „Româniaviitoare” 1880) ºi „Contemporanul”(1881). Se impune ca autor principal alprogramului Partidului Social-Democratal Muncitorilor din România ºi esterecunoscut ca lider al miºcãrii socialisteeuropene. Publicã lucrãri de teoriepolitic ºi sociologicã impunându-se unprincipal propagator al ideilor marxiste.

Se subînþelege cã orientarea materi-alist-marxistã va fi slujitã ºi în domeniulcriticii ºi teoriei literare, dezvoltând oconcepþie strâns legatã de miºcareamuncitoreascã a timpului. Principalelelui studii de analizã ºi criticã literarãsunt: „Personalitate ºi moralã în artã”(1886), „Asupra criticei” (1887),„Tendenþionalismul ºi tezismul în artã”(1887), „Eminescu” (1887), „I. L.Caragiale” (1890), „Asupra criticeimetafizice ºi ºtiinþifice” (1893),„Materialismul economic ºi literatura”(1896) ºi „Poetul þãrãnimii” (1897).Toate aceste studii au fost adunate ºipublicate în trei volume de „Studii criti-ce” (1890-1897). ªi, prin aceastã operãs-a impus, în critica literarã ro-mâneascã, ca întemeietor al metodeianalitice, cu pronunþat caracter marxist.

Mai trebuie amintit ºi faptul cãDobrogeanu-Gherea a elaborataceastã operã criticã de pe poziþiaprimului adversar serios al junimismuluiliterar. Nu trebuie sã uitãm cã polemicaMaiorescu-Gherea a constituit primamare polemicã din istoria literaturiiromâne, centratã în mod autentic peproblematica ideilor estetice ºi literare.Fapt confirmat de frecvenþa ºi ampli-tudinea ecourile acestei polemici înîntreaga miºcarea literarã româneascãdin secolul al XX-lea.

În ce priveºte conþinutul ºi impor-tanþa polemicii Maiorescu-Gherea s-aupronunþat, de-a lungul timpului, mai toþimarii exegeþi ai criticii literare, ca semnal grijii faþã de soarta literaturii noastre.Un cunoscut ºi recunoscut cercetãtor,Virgil Vintilescu, într-un consistentstudiu introductiv la lucrarea „PolemicaMaiorescu-Gherea” (Editura Facla,Timiºoara, 1980), studiu intitulat„Incursiune în istoria polemicii”, pro-pune o ordine, corespunzãtoare cu va-lorile epocii, în istoria ºi axiologia dis-putei. Virgil Vintilescu constatã, cuîndreptãþire, cã un rol important în ori-entarea exegezei cu privire la aceastãdezbatere l-a avut modelul de tratareimpus de Eugen Lovinescu. Cã,respectând autoritatea acestui model,

au formulat opinii, mai apoi, o serie decercetãtori, precum G. C. Nicolescu,Damian Hurezeanu, ori Z. Ornea. Drepturmare, pe ansamblu, s-a impus opiniacã polemica Maiorescu-Gherea a avutun conþinut cu caracter teoretic ºi omare importanþã pentru formarea men-talitãþii literare a timpului. Aceasta nuînseamnã cã au lipsit în totalitateexagerãrile, înclinate în favoarea uneiaori alteia dintre pãrþile aflate în disputã.Mai mult, disputa dintre exegeþi, prinimportanþa polemicii Maiorescu-Gherease continuã ºi dupã transformãrilesocial-politice ºi culturale aduse deanul 1989.

Chipurile se încearcã acum, în noilecondiþii, un act de reparaþie. Unul dintreprincipalii revizioniºti este NicolaeManolescu, prin „Istoria criticã a limbiiromâne” (Editura Paralela 45, 2008). Înaceastã lucrare, pe parcursul doar atrei pagini (457 – 458 – 459) pretinde cãrezolvã problema. În fapt, cunoscutulcritic literar nu face o analizã, ci doaradministreazã sentinþe. Mai întâi,Nicolae Manolescu este frãmântat desuccesul de care s-a bucurat C.Dobrogeanu-Gherea, motiv pentru careîncepe sã-ºi explice: „Critica primului ad-versar serios al junimismului literar s-abucurat de un succes explicabil înepocã ºi de o bunãvoinþã mai puþinexplicabilã dupã aceea”. Nu e vorbadoar de G. Ibrãileanu sau Ionescu-Raicu Rion, ci ºi de M. Ralea, dupãPrimul rãzboi sau de Z. Ornea, dupã alDoilea. Chiar ºi maiorescianul E.Lovinescu mãrturisea a se fi format înzãngãnitul de spade ale polemiciiGherea-Maiorescu”. ªi, în acelaºi sens,mai departe: Binevoitoare sunt ºi arti-colele lui I. Negoiþescu din Istoria lui,respectiv al lui Leon Volovici dinDicþionarul general de la Academie,lucru de-a dreptul curios, dacã negândim cã au fost scrise dupã 1989”.Mai apoi, Nicolae Manolescu împãr-tãºeºte cu bucurie atitudinea lui GeorgeCãlinescu, pentru a deschide calea pro-priilor judecãþi. „Acela care a încercatfãrã succes sã punã capãt prestigiuluicritic al lui Gherea a fost Cãlinescu înIstoria sa, care, pe lângã formulãri ne-

gative memorabile («Priceperea literarãa lui Gherea este nulã ºi importanþa luicâtã e trebuie cãutatã în vivacitateadialecticã» sau «Adevãrul, pentru cinejudecã fãrã sentimentalisme, este cãGherea nu constituie decât o figurãminorã pentru care compararea cuºeful Junimei rãmâne sdrobitoare»),are o premisã falsã ºi cât se poate degheristã în determinismul ei: «În activi-tatea lui intelectualã Dobrogeanu-Gherea aduce însuºirile ºi cusururileevreului»”. Dar iatã ºi poziþia lui NicolaeManolescu: „Polemica lor s-a bucuratde un interes exagerat. Nu în disputadirectã, acaparatã de mãrunþiºuri, seaflã principalele deosebiri de vederedintre ei. Aceastã disputã se reduce îndefinitiv la articolul lui Gherea dinContemporanul din 1886, Cãtrã ds-nulMaiorescu, reluat în primul volum deStudii critice sub titlul cunoscut astãziPersonalitate ºi moralã în artã. Articolulcomenteazã Comediile d-lui Caragialeºi Poeþi ºi critici. Atacul lui Ghereavizeazã problema personalitãþii ºiimpersonalitãþii artei. Criticul de laContemporanul dã un sens propriu ºipsihologic conceptelor maioresciene,neacceptând de exemplu cã ar puteaexista «emoþii impersonale»”. Mai mult:„Nu va izbuti niciodatã sã înþeleagã cãmoralitatea în artã este intrinsecã. Bazateoreticã a esteticii ºi criticii moderne îiva rãmâne strãinã. Ca sã-ºi împaceadversarii, Gherea a disertat la infinitpe diferenþa dintre Tendenþionalism ºitezism în artã (începând chiar cu arti-colul aºa intitulat din 1887). Fãrã rezul-tate, cãci teoria lui complicã zadarniclucruri foarte clare”. Explicaþia?„Slãbiciunea evidentã a lui Gherea stãîn analizele propriu-zise. E drept cã eprimul nostru critic care face minuþioaseanalize de opere. Dar acestea suntincompetente ºi constau într-un nes-fârºit bavardaj psihologic ori sociologicpe marginea textelor, a cãror abordarenemijlocitã este, când este, una naiv-descriptivã. Gherea era mai degrabã înstare de prejudecãþi decât de judecãþicritice, atât când se referea la miºcarealiterarã, cât ºi când se referea la autori”.Dupã aceste judecãþi, cel puþin dis-

cutabile, mai reþin ºi constatarea cãstudiul lui Nicolae Manolescu seîncheie cu o uºoarã incoerenþã. Maiîntâi spune cã „Baza teoreticã aesteticii ºi criticii moderne îi va rãmânestrãinã”, iar mai apoi adaugã:„Intelectualiceºte, Gherea e mai mo-dern decât Maiorescu sau Eminescu,dar n-are evident ºcoala lor”.

Dacã ar fi sã îl iau foarte în serios peNicolae Manolescu ar trebui sã aban-donez iniþiativa scrierii acestui text. Euvoi continua însã, întorcându-mã lapolemica Maiorescu-Gherea, ca la unmoment important al literaturii române,de unde trebuie pornit adesea, inclusivpentru a-l înþelege pe Eminescu.Desfãºuratã în ultimele douã deceniiale secolului al XIX-lea, prin intermedi-ul revistelor „Convorbiri literare” ºi„Contemporanul”, aceastã dezbatereesteticã ºi literarã oferã încã perspec-tive pentru clarificarea unor noþiuni.

Precum se ºtie, în anul 1885, TituMaiorescu publicã în „Convorbiri lite-rare” articolul „Comediile d-lui I. L.Caragiale”, unde aduce în dezbateretema raportului dintre etic ºi estetic,susþinând cã în momentul perceperiiobiectului artistul devine impersonal. Iarîn 1886, tot în „Convorbiri literare” vapublica studiul „Poeþi ºi critici” ºivorbeºte despre personalitatea artistu-lui. Aºadar, în primul articol vorbeºtedespre impersonalitatea artistului, iar încel de-al doilea se referã la personali-tatea lui. De aici pãrerea lui C.Dobrogeanu-Gherea cã existã o con-trazicere fundamentalã între cele douãarticole. ªi, dând curs acestei opinii, în1886 va scrie articolul „Cãtrã d-nulMaiorescu”, retipãrit în 1891 în cel de-aldoilea volum de „Studii critice” cu titlu„Personalitate ºi moralã în artã”. Tot înstudiul „Poeþi ºi critici”, Maiorescu faceºi aprecieri privitoare la misiunea criticiiliterare, aprecieri care au determinatreacþia lui Gherea prin studiul polemic„Critica criticei”, apãrut în 1887,devenit, mai apoi un volum cu titlul„Asupra criticei”. Aceastã dezbatereavea sã punã în evidenþã deosebireadintre critica generalã, metafizicã, prac-ticatã de Maiorescu ºi critica moderni-zatã, analiticã pe care o susþineaGherea. Fapt este cã Dobrogeanu-Gherea, deºi uneori foloseºte un limbajironic, atunci când criticã manieramaiorescianã de a face criticã, nu cadeîn negativism, ci are tãria de arecunoaºte ºi meritele evidente cu careTitu Maiorescu s-a impus magistral încritica literarã româneascã. Iatã doar unfragment din „Asupra criticei”: „D-lMaiorescu, om luminat, instruit – careºi-a format cunoºtinþele ºi gustul literardupã geniile cele mari ale Germaniei,dupã Lessing, Schiller, Goethe –cunoscãtor al literaturii europene, omcu gust artistic ºi cu tact critic, ºi-a fãcutdatoria…, a stat strajã înaintea edificiu-lui literaturei…E de ajuns sã citim aceleprobe de poezii monstruoase strânsede d-sa, pentru a vedea ce mãrginiþi, cenulitãþi, ce secãturi aveau dorinþa ºiîndrãzneala sã cearã un loc în literatu-ra româneascã, ºi d-l Maiorescu a avutglas destul de tare ºi destulã autoritatepentru a da în lãturi pe aceºti îndrãzneþipretenþioºi. Pe de altã parte d-sa aputut cunoaºte, numai în câteva poezii,un om cu adevãrat talentat, pe care ºi l-aîncurajat mult, e vorba de Eminescu.Repetãm, aceasta e un merit foartemare al d-sale”.

(va urma)

octombrie 2012

interpretãri

7

ªtefan MUNTEANU

C. Dobrogeanu-Ghereadespre pesimismul

eminescian (I)

•• MMaarr ii BBuuccuurr

dezzorrdinneaînn carre lucrrurrile

când s-a rãtãcit din difuzor se auzea vocea luiîn aer creºteau alte fire ºi se opreau

lângã colþul guriine-a povestit câte a îndurat în toþi anii ãºtia.muzica ºi curenþii de aer erau pe buzele eiºi mi-au apãrut pe sub pleoape. spune-mi despremuzica ta ºi ai grijã sã nu rãspunzi la telefoncând auzi soneriaam trecut apa pe o plutã îngustã eu de mânã cutine sã te întorci pe acelaºi drumdacã te pierzi în pãdure n-ai nevoie de busolã.întotdeauna se întâmplã ceva ºi eºti aruncat înalt luminiº unde e cald ºi razele vânturãcrenguþele înmugurite prin pãrul tãuluna degajã un gaz care-þi atacã plãmânii. lasã-isã afle ºi singuri. au nevoie din când în când decâte o lecþie care sã-i îndepãrteze de malam dat alarma ºi am rãmas pe loc sã vãd ce seîntâmplã. mã înspãimântã doar flãcãrile pe carele lasã în urmãlucrurile se nãruie cu o eleganþã a lor – leanalizãm uneori le respingem ºi nu ne trebuienici antenã ºi nici stâlp de telegraf

Muzzicã de liftt

Ai spus – sã ne întâlnim ºi sã dansãmpe muzicã de lift,

când eºti aproape de mine, rotiþele se învârtîn gol într-o

direcþie greºitã, aº vrea sã cred cã noaptease lasã ca o

prelatã pe deasupra noastrã ºi orchestramai face o pauzã,

atât cât mirele sã sãrute mireasa

ºi gheruþele pisicii sã îngroape în nisipun pui de ºopârlã

de zile întregi nu mai ºtiu nimic despre tineºi între timp

benzina s-a scumpit ºi animalele au mai scãpatde câteva ori

de la circ

apasã butonul, poate etajul 3, lasã-þi capulpe umãrul meu

aºa cum ai vãzut în dramele cu femeicare iubesc excesiv

despre rotulele tale ºi despre sânii tãisã vorbesc prin semne

cu pielea arsã de soare ºi amândoisã fredonãm cel mai

sinistru refren:

Mi-ar fi plãcut sã sparg atomi cu limbasau cu somnul meu

vezi limpede, pe sub umbrele miciºi gri oraºul ãsta moare lent

sfattul decisiv

pânã sã ajung propriul meu dresor,am învãþat o matematicã a unghiilor tãiate în grabã

obiºnuit sã-mi potolesc foamea cu gesturifãcute din încheieturã, regulie jocului mis-au pãrut dintr-o datã inutile ºi josnice

cu muzica mea am acoperit muzica altoraasta dupã ce am vãzut femei ruinate, luate-n pumni ºi picioare de un bãrbatînalt ºi frumos

mi-am fãcut curaj ºi am pãrãsit adãpostul – locul în care m-au lãsat sã îngheþ chiar dacã

în camera de alãturi aveam o pianinã ºi în fiecare searã mã gândeam cum ar fi sã o scot afarã pe geam

ºi mai sus, peste zidurile scorojite gãseamcâte un disc de pick-up ºi faþa crispatã a mamei

am trãit într-un Moskvici duhnind a tutun ºi ruginã, boala a deschis în mine un muzeu al perdanþilor ºi când am vrut sã renunþ, sã pun capãt unui lung ºir de lovituri ºi reproºuri, printr-un fel de transfer biologic am primit sfatul decisiv: „e foarte important sã faci în aºa fel încât sã rãmâi în viaþã, încearcã mãcar”

Unn flutturreººi ttoatte prrinn casã

Seara alerg pe lângã bazinul de înotºi-mi las pielea de pe gât sã respire,

primesc veºti de la oameni pe care credeamcã i-am uitat ºi înainte sã

cobor între scânduri pãºesc atent pe covor,Alexi Murdoch tremurã în

difuzor ca un fluture care se zbateîn abajurul veiozei

din tot ce-am avut ºi mi s-a pãrut imposibilvreau sã pãstrez numai

mãnuºa de box ºi greutatea unui pumncare atârnã de corp ca

o sfoarã, sã iau tot ce-i al meu,tot ceea ce cred cã-mi aparþine,

grãmãjoara de aºchii ºi senzaþia de apãsaredin stomac – sã

pãrãsesc încãperea în care am dansatpe întuneric

iar ei sã repare tabloul electric ºi dintr-o datãsã porneascã toate

prin casã

Valurriººi rrettrrovizzoarre

Dacã mi-aº imagina dintr-o datã cã nu sunt aiciºi cã patul arde încet pe terasã, holurile din viaþa de ieri le-aº vedea prãbuºite în semn de ieºire:

era ceva mai devreme care n-a reuºit sã-mi atingãretina, o miºcare spontanã ºi silueta ºobolanului, prins între douã fisuri în falezã

nici mãcar inima (vezi: bãtãile inimiipe obrazul jilav)

cineva te înþelege (dacã începe sã plouãºi degetele

alunecã pe sub valuri)

Mai bine sã-mi dai un cadru distant (trupul tãu) pecare sã-l apropii cu degetul pe ecran (vezi: pe nisip)

octombrie 2012

poesis

8

C. D. ZELETIN

RaduIanoviGânduri

despreonoare (II)

Gratuitatea actului de onoare e de naturã a fi socotitã opera unui des-cumpãnit ori a unui nebun, ea nearticulându-se nicicum cu intereselefelurite ale luptei, aparent atât de fireºti, prin care omul cautã sã rãmânãîn viaþã, sã se opinteascã în înverºunarea biologicã, în ideea de tranza-cþie ºi sã soarbã cât mai mult din timpul rezervat vieþii. Este absolutulnobleþei, prin care se detaºeazã de fascinaþiile rãului descoperit înmaºinãriile existenþei trupeºti.

Prin onoare, omul se desprinde ºi de accepþiunea unanimã de viaþã,în care rãul poate fi producãtor ºi de bine, însã de acel bine pãrelnic,exclusiv pãmântesc, iluzoriu, trecãtor. Omul pare sã se rupã de „intere-sele” vieþii... Când, la 14 martie 1947, în plinã ofensivã a malignitãþiicomuniste, profesorul universitar de anatomie de la Facultatea deMedicinã din Bucureºti, savant descoperitor al sistemului hipofizar, Gr. T.Popa, a susþinut, plin de o nobilã cutezanþã, în aula Academiei Române,conferinþa Tensiunea nervoasã ºi boala secolului, ce se va regãsi postumîn capodopera sa de gândire, cartea Reforma spiritului, colegul sãu, pro-fesorul ªtefan S. Nicolau, viitor demnitar comunist, a exclamat înfranþuzeºte, cu glas tare, îngrozit de aserþiunile de un curaj nemaiîntâlnitale lui Gr. T. Popa:

- Il est fou! Il a perdu son esprit de conservation!E nebun! ªi-a pierdut spiritul de conservare!Dincolo de efectul scontat, el definea, malgré lui, exact inversul a ceea

ce voia, ºi anume, extraordinarul spirit al onoarei pe care Gr. T. Popa toc-mai îl dovedise, atacând în public viciile marxismului sovietizant care necotropeau þara... ªtefan S. Nicolau rãstãlmãcea „tocmai acest spirit pecare tatãl meu încerca sã-l reformeze”, va scrie la bãtrâneºe doctorul Gr.Gr. Popa, fiul savantului! Câþiva ani mai târziu, printr-o abstractã strân-gere cu uºa, sã-i spunem aºa, ªtefan S. Nicolau îi va întinde fiului o foaiede hârtie pe care sã scrie cã tatãl sãu fusese suferind mintal. Era o ten-tativã zadarnicã ºi ipocritã de a separa starea absolutã a onoarei, numitãde el nebunie, de puritatea imaginatã ºi falsã a ideologiei marxiste.

Pe de altã parte, e posibil – dar, totuºi, puþin probabil – ca acel mareoportunist abil sã-ºi fi luat, prin celebra lui replicã, o mãsurã de precauþie,în sensul cã, în cazul unui eºec al fragedului comunism de la noi, el sãaparã ca un salvator al colegului sãu, Gr. T. Popa, tocmai prin faptul dea-l fi declarat sus ºi tare nebun. Or, un nebun nu poate fi lichidat, fiind unbolnav. Nu cred însã cã a fost aºa, întrucât genul acesta de oameni cre-dea cã isprava marxismului în România e veºnicã. Numai un nebun seputea împotrivi fatalitãþii care, în ochii lui ªtefan S. Nicolau, era comunis-mul, numai un om înafara deplinãtãþii facultãþilor mintale nu-ºi dãdeaseama de inutilitatea unui atare gest! Or, tocmai nebunia ºi inutilitateasunt aparenþele onoarei celei mai înalte. Ele rup complet minima com-plicitate a spiritului cu materialitatea pe care o presupune viaþa fiecãruia,cu cerinþele pasagere ale momentului social, ale psihologiei de obºte, alepocii, în ultimã instanþã cu ale vieþii pãmânteºti, cu adaptarea la împre-jurãri ºi cu amânarea pe care o presupune speranþa. Onoarea sacrã epromptã, solitarã ºi nu intrã în rezonanþã decât cu propria ei vibraþie. Eaexistã dincolo de moralã, care, sã nu uitãm, poate fi ºi laicã, pentru a nuspune atee, se aflã în afara timpului ºi a spaþiului de El create.

Proba trecerii în empireul onoarei e jertfa de sine. Sfinþii ºi martirii nearatã cã onoarea e o plutire în flãcãrile propriului rug ºi o contemplare aizvorului de sânge pe care ei înºiºi îl întruchipeazã.

În cazul de excepþie al sfinþilor, martirilor, eroilor ºi al unor diriguitori depopoare, onoarea e o stare inefabilã, o graþie de Sus. Ea þine de calitate,nu de cantitate, de aceea respinge cuantificarea, refuzã termenii cantita-tivului. I-aº gãsi mai curând echivalentul în „legea tot sau nimic”, atât decunoscutã în medicinã. În consecinþã, respinge gradele de comparaþie. Edestul de jalnic pentru o fiinþã omeneascã sã aibã o oarecare onoare.Ideea aceasta de absolut îmi aduce în minte versurile lui AlexandruMacedonski: La cer s-ajunge dintr-un salt/ Ori nu s-ajunge veci de veci...Pe o scarã a valorilor omeneºti, deci mai sus ori mai jos în realitatea vieþiiºi-n consideraþia semenilor, stau doar purtãtorii însemnelor onoarei, mairar potirul ei de foc; mãsurabilã poate fi doar bucuria ºi înãlþarea, amân-douã morale, pe care le trezeºte recunoaºterea ei.

Simþul onoarei scade odatã cu creºterea gradului de civilizaþie, în careindividul de onoare se topeºte în magma societãþii cãreia eroismul îi estemai puþin propriu. În societatea modernã prevaleazã convenþia, prindefiniþie colectivã, criteriul mercantilului ºi al randamentului. Onoareaînceteazã a mai fi stâlpul de foc din faþa unei mulþimi care aleargã nici eanu ºtie unde. Onoarea individului, atunci când existã, se pierde în pastaimensã a masochismului social.

Ocrotitorul lui Leonardo da Vinci în Franþa bãtrâneþilor lui, RegeleFrancisc I, în braþele cãruia omul desãvârºit al Renaºterii ºi-a dat obºtes-cul sfârºit, formulând adagiul dupã care totul se pierde afarã de onoare,i-a atribuit acesteia o naturã spiritualã ºi o dimensiune eternã, îndrep-tând-o cu eleganþã spre metafizic.

Onoarea rãmâne astfel o existenþã în sine. În polisemantismul noþiu-nii, ea presupune, desigur, integritatea moralã, probitatea, faptul de a fipildã Binelui, cutezanþa extremã, cinstea, dar ºi modestia - mai curând aºspune smerenia, care e modestia raportatã la Creator, fãrã ostentaþie,afiºaj, falã.

Onoarea este Înãlþarea la Cer a cuviinþei ºi cale spre idealitatea ome-neascã.

octombrie 2012 9

poesis

„Gândurile mele se agitã ca o broascã de Surinam, dinspatele, pãrþile ºi burta cãreia se iþesc broaºte mici în timp ce ease târãºte.” Am gãsit fraza asta nu de mult, într-o carte1 ceîncearcã sã elucideze legãtura ambiguã dintre creativitate ºibolile psihice. Imaginea mi s-a împlântat în memorie imediat, atâtdatoritã expresivitãþii ei, cât ºi numelui celui care a produs-o,Samuel Taylor Coleridge. Pentru cei care nu ºtiu, aºa cum nuºtiam nici eu în momentul lecturii, broaºtele de Surinam au un felaparte de reproducere care face ca spatele femelei, unde selipesc ouãle ºi unde se dezvoltã apoi în gãoace mici larvele,aratã aproape ca un fagure din care ies, ici ºi colo, broscuþe decâþiva milimetri care s-au dezvoltat suficient cât sã fie pregãtitepentru viaþa lor solitarã. Creativitatea enunþului citat nu esteaºadar legatã de o invenþie de imagine, ci de o asociereneliniºtitoare, cu atât mai mult cu cât se pare cã e bazatã pe unadevãr.

Coleridge, la fel ca alþi celebri scriitori ºi artiºti de-a lungultimpului, se pare cã suferea de ceea ce specialiºtii de azinumesc boala maniaco-depresivã sau tulburarea bipolarã.Autorul celebrei Rime of the Ancient Mariner (Balada bãtrânuluimarinar) era, în viaþa de toate zilele, departe de imaginea purifi-catã pe care ne-am putea-o face despre el luând în consideraredoar opera sa poeticã. Episoadele sale de manie îi susþineau oelocinþã grandioasã, dar plinã de întortocheri, abateri de la ideeade bazã, aluzii ºi recurgeri la vasta sa culturã, astfel încât pu-blicul renunþa sã-l mai asculte, producând rumoare în grupuleþe.Prietenii lui, la rândul lor poeþi, prozatori, eseiºti, ºtiau însã sãvadã, dincolo de obscuritãþile volutelor intelectului sãu dominatde o imaginaþie incontrolabilã, imensitatea ºi puterea spirituluisãu creator. Thomas Carlyle, spre exemplu, descrie în amãnuntcum se desfãºura discursul haotic al lui Coleridge, care nu putearezista nici unei tentaþii venite din nicio parte ºi dãdea frâu libergândirii în orice direcþie care îi fãcea cu ochiul, în detrimentulunei idei urmãrite clar de la un capãt la altul. John Keats, la fel,mãrturiseºte cã, în plimbãrile fãcute împreunã cu Coleridge,acesta din urmã putea, într-un interval oarecum limitat de timp,sã jongleze delirant cu idei din cele mai disparate.

Aceastã capacitate asociativã excesivã a minþii febrile esteuna dintre caracteristicile de bazã ale tulburãrii bipolare, carepredispune pe cei afectaþi de ea la alternanþe extreme de stãriexaltate ºi de depresii profunde. Episoadele maniacefavorizeazã o activitate intensã a creierului, cele depresive aducde multe ori tentaþia suicidului. Dar faptul cã mania se asociazãuneori cu creativitatea nu înseamnã automat cã ultima econdiþionatã de prima. Aºa cum demonstreazã Kay R. Jamison,legãtura dintre geniu ºi nebunie trebuie înþeleasã altfel decât ofac profanii în mod obiºnuit. Nu faptul cã eºti nebun te face sãscrii, ci faptul cã te-ai nãscut cu o minte creativã. E adevãrat cãmodul de funcþionare al minþii în stãrile maniace ale tulburãriibipolare este similar cu acela al minþii sãnãtoase în starea ei decreativitate purã, dar aceastã similaritate nu trebuie dusã maideparte. Poþi foarte bine sã fii maniaco-depresiv ºi sã nu creezinimic.

Pe de altã parte, aºa cum aratã americanul James C.Kaufman într-un studiu din 2001, e adevãrat cã incidenþa acesteiboli printre artiºti ºi scriitori este mult mai mare decât la per-soanele obiºnuite. Cele mai afectate sunt poetele, lucru care îlface pe Kaufman sã vorbeascã despre „efectul Sylvia Plath”, datfiind cã figura ei este emblematicã în acest sens. Faptul cãfemeile poete sunt mult mai vulnerabile poate fi explicat, spuneKaufman, prin aceea cã ele, mult mai mult decât bãrbaþii, percepmuza ca pe o entitate exterioarã pe care nu o pot controla ºi ladispoziþia cãreia se aflã, din pricina unei stime scãzute de sine ºia depresiei. Tirania muzei este semnul incapacitãþii minþii cre-atoare de a se canaliza dupã voinþa proprie. S-ar putea decispune cã poeþii scriu în ciuda faptului cã sunt nebuni, iar efortullor condensat într-o operã este rezultatul curajului de a-ºi înfrun-ta dureroasele date psihice.

Poezia în sine nici nu predispune, nici nu salveazã pe nimenide la sinucidere, dar contiguitatea poeziei cu dezordinea mentalãîl face pe psihiatrul englez Timothy Crow sã creadã, în mod con-troversat, cã, datã fiind originea evolutivã comunã a limbajului ºia psihozei, schizofrenia s-ar putea sã fie preþul pe care homosapiens a trebuit sã-l plãteascã pentru limbaj. Rãsturnând oare-cum raþionamentul, poezia devine recompensa supremã, maiales pentru aceia care, îmbrãþiºând-o dramatic ºi semnificativpentru o clipã, trebuie apoi sã dea întunericului ce este al sãu.

1 Kay R. Jamison, Touched with Fire. Manic-DepressiveIllness and the Artistic Temperament, The Free Press,Macmillan, New York, 1993.

Elena CIOBANU

EfectulSylvia Plath

Piannuldinn Casa Bacovia

Pianul a amuþitca un îndrãgostit tomnaticce-ºi vede iubita valsând în grãdinãmi-a cântat pe rând copilãria, tinereþea,a fãcut din copil femeiace ºtie sã dospeascã în zoripâinedin boabe de grâu luminosa alungat tristeþide toamnã de iarnãprelungi ca urmele de lupipe zãpadãa râs inocentdoar cu douã note mai susapoi s-a retras în tãcereca un pustnic ce a gustat din luminã

Femmeia(lla 40 de anni)

Femeia toarce timpulcu degete lungi cât anii copiilorrodie coaptãadunã îmbrãþiºãrirugidimineþi drumuri nesfârºitedesculþã prin aroma cafeleifemeiade 40 de ani aºteaptãcântecul lunii plinepe masa din bucãtãrieºi toarce timpuldin ochii iubituluica pe o cãmaºãdintr-o singurã bucatã...

Lecþia de iubirreAm lepãdat pielea cu solzi de balauram lãsat-o la uºãvoi fi mireasa taam un trup nousoarele înmugureºte umbre de pãpãdii în pãrtu îmi ºopteºti cântarea cântãrilorîmi faci rochii din cuvinte lungistrâng luna la pieptca pe un prunc ºi-þi spuncã e o viaþã în care am intratiubindu-teca o haltã într-o zi de toamnãdin care pleacã doar fluturila ore fixe

BucurrieMiriºti îmi înþeapã tãlpile goalecând alerg înapoispre copilãrie

acolo e mama

de ce-aþi venit împreunã

mamã acesta e bãrbatul lipit de mâna mea stângãiar acum e chiar cuvântul pe care þi-l spunavem o singurã inimã

care bate la orice foºnet de vânt

ne hrãnim de-un timp cu luminãºi la fiecare picãturã de ploaiene cresc pene de înger

mamã acesta e bãrbatulcãruia i-am nãscut copiiialeºi sã ajungã raze de lunãîn pãrul tãu!

Eu nnu amm ochi albaººttrri

Eu nu am avut niciodatã o pãpuºãcu ochi albaºtri ºi rochie de catifeatoate cuvintele de alint le-am pãstrat pentru tineam avut doar o praºtie cu care alungam noriidoar un cuþit ce-mi tãia luna în felii zemoaseºi-un arc de lemn verdedeºi nu eram Cupidoneu nu am ochi albaºtriºi nici rochie de catifeaeu port primãvara înnodatã între sânie cãmaºa mea de sãrbãtoaretrag cu arcul direct în inima taºi-þi nimeresc de fiecare datã banul de aurpregãtit sã mã cumpere din târgul de antichitãþi

Drraggosttea

Mi-am scos din lada de zestredragostea ca un caier de lânãdin care am învãþat sã torc pãsãripentru tinee lânã de aur spuneaivom deveni bogaþivom face averenu e aur îþi repetnu e aure doar un fir nevãzutcare ne leagã la ochi sã nu ne temem de fiarele pãduriiatunci când luminase împuþineazã

Marria

Maria lucreazã în Italiatrimite bani acasã copiilorºi viseazã în fiecare noapte altcevavisele ei sunt atât de realeîncât Maria îºi dã demisiade mai multe ori pe anºi-ºi face bagajelesã se întoarcã acasãbogatãuneori îºi scrie numele pe nisipdar valurile Adriaticiiîl ºtergaºa cã nu ºtie nimenicâþi pescãruºi a numãrat Mariauno due tre quattro cinci ºase Italia nu este sora einici mamã nici mãcar o mãtuºãItalia e coliba din vie unde miroasemereu a slãninã prãjitãdin Italia te întorci întotdeauna sãtulavioane aterizeazã zilnic acolocu Maria fetiþã apoi femeie maturãºi cu Maria bunicãîntre timp copiii nu-ºi mai cumpãrãþigãri ºi cafeanumai lapte praf ºi scutece de unicã folosinþãMaria nu-ºi mai face bagajelesã se întoarcã acasã bogatãpentru cã de un timpnu mai poate visa româneºte

TincuþaHoronceanuBernevic

prozã

octombrie 201210

Din spatele servantei pe rotile,însoþitoarea de bord îmi întinsetava. Pãrul roºu aprins îi eralegat în coadã de cal ºi pãreatoatã numai zîmbet. Nu ºtiu cumpot fetele astea sã-ºi arate dinþiila moment în faþa tuturornãtãrãilor care urcã într-unavion. Pentru nimic în lume n-aºreuºi sã mã prefac bucuros cãîntîlnesc un biet dobitoc. ªeful,oricare ar fi el, m-ar pune pe liberîn doi timpi ºi trei miºcãri. ªtiuexact procedura. Dacã nici eu n-am experienþa în acest domeniu,atunci cine? M-am aruncat pecaserola din plastic în care eraucartofi fierþi ºi o bucãþicã decarne de pui. Mirosea bine. Eramlihnit de foame, în ultimele zeceore mîncasem un sandvici ºiniºte alune sãrate. Roºcata seinteresã ce doresc de bãut. Ampreferat vin roºu. Tipa îmi întinseo sticluþã de 200 ml cu vin spani-ol. La setea pe care o încercamaº fi avut nevoie de vreo zece sti-cluþe. În timp ce dãdeam gatamîncarea, am tras cu ochiul sprevecina mea. Blonda mestecaatentã, cu distincþie. La fel decalmã, dãdu gata ºi prãjitura. Înpaharul din plastic avea cola,probabil. Buldogul de dincolo deea preferase bere la dozã.

Cei din faþã au terminat demîncat. Cîþiva se înghesuie înuºa toaletei. Sperã sã seuºureze ºi sã tragã un pui desomn. Ultimul e un brunet scund,cu mustaþã. Probabil nu-i decîtun þigan român, degeabaîncearcã sã se travesteascã înarab. Nu pãcãleºte pe nimeni.Dar nu poþi sã nu te gîndeºti ºi larãu. Asocierile astea vin de lasine. ªi avionul tocmai se scu-turã de cîteva ori prin goluri deaer. Mi se face greaþã. Dincolode peretele subþire se aflã nean-tul îngheþat. Oricît ai mimaindiferenþa, nu poþi fi în largul tãula peste zece kilometri înãlþime.Oamenii ºtiu multe, au fãcut pro-grese uimitoare în toate domeni-ile, însã n-au învãþat încã sãzboare prin vãzduh ca pãsãrilecerului.

Asta e partea slabã. Pentru cãoricît ar fi de performante ºi si-gure, avioanele forfotesc deteroriºti. Se calcã pe picioare. Iarindivizii ãºtia carã dupã ei arse-nale întregi, bombe, pistoale,cuþite etc. ºi tot timpul cu pre-tenþii. Tu vrei sã mergi la Roma,sã zicem, în timp ce ei þin morþiºsã ajungã pe nu ºtiu care aero-port din Sudan, Libia ori Etiopia.Cum îi lãmureºti cã opinia ta estecea bunã? Cã ar fi grozav sãmeargã ºi ei la Roma. Un loc fullde atîta istorie. Cu siguranþã cãdistinºii domni de la tero n-auniciun chef sã viziteze ruineleromane, Colosseum, Arcul luiConstantin, Columna lui Traianºi celelalte. Istoria veche nu-iintereseazã. Iar serviciile desecuritate din întreaga lume abiaaºteaptã prilejul sã punã ghearape ei. Nu prea ai argumente sã-iconvingi. Ei sînt ancoraþi în reali-tate. ªi au o idee fixã. Þin morþiºsã se înfãþiºeze la Alah într-unavion ticsit cu necredincioºi. Însituaþiile astea e cum mai prost.Pentru cã dacã dai un ocol prinAddis Abeba bunãoarã, nu-i uncapãt de lume. Faci o excursie,ºi gata. Compania aviaticã tetransportã pînã la urmã tot înFiumicino. Dar ce sã cauþi tu,creºtin din tatã-n fiu, înaintea luiAlah?! Doamne fereºte!

ªi totuºi, unui individ din ãstan-ai cum sã-i scoþi gãrgãunii dincap. Încã din adolescenþã i seinoculeazã ideea cã Alah nu arealtã mulþumire decît sã vadãvãrsîndu-se sînge de creºtin.Moartea unui creºtin înseamnãviza pe paºaportul musulmanuluicãtre viaþa veºnicã. Unde îlaºteptã huriile ºi veselia. Cumsã-i scoþi bãrzãunii ãºtia dintãrtãcuþã? Nu-þi rãmîne decît sãte rogi ca Domnul sã împiedicemasacrul. Se spune cã în fiecarecursã aviaticã existã un însoþitorspecial antrenat pentru securi-tatea zborului. Mã uit aiurea prinavion ºi nici în ruptul capului nu-mi dau seama care ar putea fiindividul care sã þinã piept la trei-patru teroriºti. Se vede treaba cãtot în baza lui Flu-Flu sînt nevoitsã mã las. Numai cã pe el îldoare-n pix. De cînd am urcat înavion n-a mai dat nici un semn.Noteazã-þi undeva, Doamne, sãnu uiþi: Te rog, ºterge-i câtevabeþe la funduleþ lu’ ãsta micu’, sãfie mai cu bãgare de seamã. N-am pomenit înger pãzitor atât deindolent, Doamne, iartã-mã!Cînd mã doare mãseaua, atuncin-am de unde sã-l iau. ªi singurnu ºtiu cum aº putea s-o scot lacapãt. Nu-i vorbã, pânã la urmãtot îmi vine el în ajutor, însã îmisare inima din piept de teamã cãm-a pãrãsit sau mai ºtiu eu ce.

Nu vreau sã-l pierd ºi pe el,am pierdut destule în viaþã. ªidintr-odatã - pterodactilulsãgeteazã într-un ºuierat metalicnoaptea. Peste cele cîteva lumi-ni gãlbui pierdute în ceþuri.Tocmai am coborît dintr-un trenºi scrutez gara pustie. La capãtulperonului, într-o rochie albã, secontureazã silueta subþire ºitremurãtoare. Iubita mea Alla-Dina. ªi pasãrea-reptilãstrãpungînd în fîlfîit funebru ori-zontul. Mã aflu în celãlalt capãt,dincolo de liniile de cale feratã,cu bagajele la picioare. Inima îmisparge pieptul. Peste cîteva clipeo voi strînge în braþe, dupãveacuri de aºteptare. Nimic nune va mai despãrþi. Vom rãmîneîmpreunã pentru totdeauna.

Îi fac semne ºi în cele dinurmã Alla-Dina mã descoperã.Fluturã mîna ºi porneºte în grabãpeste liniile care scînteiazã înluminile gãlbui de pe peron. Ecea mai absurdã alergare. Îi strigsã se opreascã, însã nu mãaude. E momentul cînd din strã-fundurile iadului se încheagã,neagrã ºi ucigaºã, în plinãvitezã, locomotiva morþii.Zadarnic încerc sã alerg spreiubita mea. E ca ºi cum într-uncoºmar aº alerga pe loc, mã

sufoc ºi nu reuºesc sã mã smulgdin groazã. ªi lumea întreagã senãruieºte într-un fluierat cosmicºi zgomot asurzitor de frîne. Apoise aºterne liniºtea ºi aud cumsufletul ei se ridicã la cer într-unfîlfîit tot mai îndepãrtat. Mi sesfîºie inima de durere ºi singurã-tate, nimic nu se mai poaterepara. Sînt lac de sudoare ºi nureuºesc sã ies din coºmar. Audun þipãt ascuþit reverberînd îndepãrtãri, în timp ce dinozauruldispare în neguri.

De îndatã gara începe sã for-foteascã de poliþiºti, acari, medicilegiºti, procurori, gurã-cascã,boschetari ºi nu mai ºtiu ce.Sirena salvãrii îmi scrijeleºtecreierii. Reuºesc sã-mi smulgãdin mîini trupul însîngerat, cufaþa tumefiatã. Încremenitã într-un zîmbet. Niºte indivizi mãhãrþuiesc punîndu-mi tot felul deîntrebãri aiuritoare. În cele dinurmã se lasã pãgubaºi, mã vorcãuta altãdatã. Dupã ce indiviziiãia pleacã ºi rãmîn singur peperon, pornesc prin noapteapustie. Încotro sã mã îndrept,Doamne? Într-o clipã mi s-a luattotul. Unde au dus-o? Poate ovor smulge pînã la urmã dinmoarte, sînt doctori ce fac dova-da unor puteri supranaturale. Mãtrezesc mai tîrziu clãnþãnind dindinþi pe lîngã gardul din beton alspitalului. Îmi este frig ºi groaznicde teamã. Cineva, în garã, vor-bea despre morgã. Ce naiba o ficu asta? Nu ºtiu de ce, portarulnu-mi permite sã intru. Nu amputere sã mai lupt. Înfrînt, mãîntorc ºi caut un bar deschis non-stop.

ªi din acest moment a începutcalvarul vieþii mele. Ieºeam cugreu dintr-o beþie cruntã, pentrua intra tremurînd din toate înche-ieturile în alta. Plîngînd mã arun-cam în alcool ºi desfrînare,încercînd sã uit. Eram într-unnesfîrºit doliu. ªi noapte denoapte retrãiam scena din garã.N-am reuºit s-o uit pe Alla-Dina,însã Dumnezeu m-a uitat. ªi-aîntors faþa de la mine. Înotam totmai greu prin mocirlã. Abia reu-ºeam sã-mi duc la capãt cursu-rile universitare, cele patru orenenorocite pe sãptãmînã. Uneorieram nevoit sã dau telefon asis-tentelor rugîndu-le sã mãînlocuiascã. Pretextam cã suntbolnav, convins cã ele mã cred.Cu eleganþã, fetele se prefãceaucã nu ºtiu ce se întîmplã. Nici numinþeam prea mult. Boalã maiparºivã e greu de imaginat. Onebunie.

Pînã într-o noapte cînd mi-amdat seama cã mã aflam la capã-tul funiei. Nu se putea merge aºa

mai departe. Eram în mansardamea ºi golisem mai bine de o sti-clã cu votcã în ziua aceea. Katyîmi lãsase pe masã cîteva felii depîine ºi o bucatã de cîrnat cîtpalma. N-am reuºit sã pun nimicîn gurã. Mã simþeam cuprins deo luciditate ciudatã. ªi dintr-odatã s-a auzit iar zborul straniu alpterodactilului sãgetînd întuner-icul ºi un croncãnit sepulcral. Eraun serios avertisment. Am cãzutîn genunchi ºi m-am rugatplîngînd pentru iertarea multelormele pãcate.

Atunci a fost cînd am trecut înaltã fazã a tristei mele existenþede pe vremea aceea. Deºi con-tinuam sã dau gata zilnic o sticlãde votcã, spre searã mergeam lamînãstirea din apropierea tîrguluiºi ascultam slujba. Erau cîþivaenoriaºi care semnau acolocondica de prezenþã în fiecaresearã ºi mã priveau cruciº. Sesalutau între ei dîndu-ºi mîna,însã fãceau abstracþie totalã deprezenþa mea. Probabil îºidãdeau seama cã sînt praºtie.Lipsa de consideraþie pe care mi-o arãtau nu mã deranja. Treabalor. Eram îngrijorat cã nusimþeam în suflet nici urmã defior mistic. Nu mã întrebam dacãexistã Dumnezeu sau nu.Chestiunea nu avea însemnã-tate. Important era sã-mi curãþsufletul prin credinþã. Numai cãnu reuºeam sã mã scufund încucernicie ºi smerenie. Mãrugam zadarnic sã mi se înmoaiecîinoºenia din suflet. Nimic,inima mea rãmînea împietritã. Egreu de închipuit o fire maiîndãrãtnicã.

Se pare cã rugãciunile mele s-au înãlþat totuºi pînã la urecheaDomnului. Dupã vreo ºapte lunide chinuri, într-o noapte amvisat-o pe Alla-Dina. De astãdatã nu se mai repetã coºmaruldin garã. Se fãcea cã se întru-peazã în mijlocul camerei, ca ºicum s-ar fi teleportat. În rochiaalbã ºi cît se poate de realã. Nus-a aºezat, pãrea cã pluteºte pesuprafaþa parchetului. ªi parcãîmi tot reproºa ceva. Ce am degînd? Þin neapãrat s-o mîhnesc?Insista într-un mod telepatic sãfac numai ceea ce i-ar fi fãcut eiplãcere. Se ruga mult pentrumine, îmi spuse Alla, ca sã nu-mimai fac singur atîta rãu. Pestezilele mele de aici înainte va veg-hea Flu-Flu, îmi puteam punenãdejdea în el.

Înecat în lacrimi încercam s-oîmbrãþiºez, însã Alla-Dina s-avolatilizat ºi am cuprins în braþespaþiul gol pe care îl ocupasepînã adineoari. Se destrãmaseca fumul. Tremurînd din toate

încheieturile, am izbucnit înhohote de plîns. O pierdusemîncã o datã?! mã întrebam dis-perat ºi confuz. Nu pricepusemnimic din vorbele iubitei mele.Mã simþeam în continuare bãtutde soartã, cum sã ies din cerculãsta vicios? N-am încetat sã-miplîng de milã, pînã cînd învãluitîn acordurile unei muzici sideraleºi-a fãcut apariþia un duh. Mi s-apãrut cã este un copilaº cu aripi,însã probabil imaginea seînchega astfel în mintea meadatoritã reprezentãrii pe care oaveam deja despre îngerii pãzi-tori. Pentru cã Flu-Flu se arãtauneori ca un roi de stele ori caniºte raze de luminã. Alteori îºifãcea apariþia sub forma unorflash-uri minunate. Mã simþeamîntãrit. Am înþeles de îndatã cã elfusese repartizat pentru paza ºiapãrarea mea. Din nou amizbucnit în lacrimi, mulþumindcerului cã nu m-a uitat în rãu-tatea ºi mizeria zilelor mele.

ªi atunci ºi-a fãcut intrarea înscenã bãtrîna Katy. A pãtruns cao vijelie, fãrã sã mai fi bãtut lauºã cu toiagul, cum obiºnuia defiecare datã. Pe vremea aceeaera parcã ºi mai sprintenã, prob-abil avea sub o sutã douãzeci deani. (De fiecare datã, cînd evorba de vîrsta ei, sînt nevoit sãfac aproximãri foarte gene-roase.) Însã mintea îi era prac-ticã ºi inventivã ca ºi acum. Înbuzunarul capotului decolorat ise ghicea umflãtura. Mîna ei seafla acolo, gata sã acþioneze. ªi-a împins în faþã bãrbia,amuºinînd prin camerã cu nasulcoroiat. Pãrea un pãsãroi depradã maroniu, gata sã searunce în toiul luptei. Auzise zgo-mote suspecte, aveam necazuri?I-am turnat niºte votcã. Bãtrînagustã bãutura ºi se aºezã pe unscaun. N-am avut încotro: amfost nevoit sã-i relatez desprevizitele din acea noapte. Katy mãurmãrea cu ochiºorii ei roºii,sorbind cînd ºi cînd din paharulcu votca. Dupã ce am terminat,mi-a spus cu glas neutru:„Bãiete, dacã nu reuºeºti s-oduci pe tãrie, mai bine te laºipãgubaº. Asta e numai pentrubãrbaþi cu coaie. Ceilalþi încep sãprindã posturi cu îngeraºi pãzi-tori ºi celelalte chestii.” A datpeste cap paharul ºi m-a îndem-nat sã mã culc. Dupã plecareaei, mi-am dat seama cã sticla cuvotcã dispãruse de pe masã.Atîta pagubã, ºi aºa îmi era rãuºi tremuram din toate încheie-turile.

Nici acum nu mã simt grozav.Am o senzaþie naºpa cãintestinele mi s-au înnodat în gît.Unghiile îmi sînt albe de cît amstrîns braþul scaunului. Blondade alãturi mã priveºte intens. Edestul de penibil sã-þi vinã rãu înfaþa unei femei frumoase. Încercsã mã relaxez. ªi zîmbescstrîmb. Flu-Flu se învîrte în jurulcapului meu, însã nu pare alar-mat. Vrea probabil sã se joace.κi face apariþia ºi stewardesaroºcatã cu faþã de veveriþã. Seintereseazã dacã îmi estegreaþã, oferindu-se sã-mi vinã înajutor cu orice aº fi avut nevoie.Se teme sã nu vomit acolo. Nu,mulþumesc. Îmi este mai bine.Iau ultima gurã de vin ºi într-ade-vãr încep sã mã regãsesc. Amreuºit sã mã smulg din coºmarulgãrii.

(Fragment din romanulLLeeggiiuunneeaa rroommâânnãã, în lucru)

Constantin ARCU

Zborulde noapte

comentariu

octombrie 2012 11

Din literatura pe care a scris-o, pânãacum, Florinel Agafiþei, se impun câte-va puncte de reper ferme: fascinaþia pecare o exercitã asupra sa Orientul, înegalã mãsurã, admiraþia necondiþionatãfaþã de Mircea Eliade, manifestând ace-leaºi preferinþe tematice – mitul iubiriieterne, camuflarea sacrului în profan,ieºirea din timp ºi spaþiu, interferenþaplanurilor temporale cu glisãri greu pre-vizibile, pânã la indistincþie, în anumitemomente ale naraþiunii, dramaticazbatere a individului între raþiune,orgoliul de a controla prin puterea minþiirealitatea înconjurãtoare ºi dorinþa, lafel de puternicã, de a se elibera depovara memoriei ºi a luciditãþii, atuncicând i se reveleazã un alt mod de afiinþa în noua dimensiune metafizicã.Într-o oarecare mãsurã, ªtefan din„Careul mare” (2000) anticipeazã unasemenea tip de personaj, dar maiconvingãtori, în acest sens, suntProfesorul din „Anamneze” (2004) ºiDinu din romanul „Haita” (2005). În celetrei cazuri amintite, protagonistul, rezul-tat al unei iniþieri ºi al unei desprinderi,aparent supuse hazardului, de parteavizibilã a lumii, refuzã prezentul ºiaspirã la stadiul de fiinþã primordialã,crezând cu toatã puterea în vindecareaconºtiinþei scindate între timp ºi netimp,între finit ºi infinit, între ceea ce numimfiinþã ºi ceea ce L. Blaga numea stareafãrã de stare.

I.P. Culianu relateazã undeva cã, înultima zi a existenþei sale pãmânteºti(22 aprilie 1986), Mircea Eliade a cerutsã i se citeascã „Profesorul ºi sirena”(1956) a lui Giuseppe Tomasi diLampedusa, în care personajul, ilustrulprofesor Rosario de Ciura, îi spunetânãrului Corbera, un Don Juan încân-tat de sine, povestea sirenei Ligheea,fiica nimfei Caliope, aici simbol alseducþiei letale. Florinel Agafiþei a citit,probabil, ºi „Ligheea” lui E.A. Poe,„Mica sirenã” a lui H.C. Andersen(ambele scrise la jumãtatea secolului alXIX-lea) sau „Peter Pan” a lui JamesBarrie (1904). În literatura românã, sire-na, din motive uºor de înþeles, nu a fostun motiv frecventat, poate dacã facemabstracþie de „Lostriþa” lui V.Voiculescu, unde descoperim duali-tatea personajului feminin, încãrcat deconotaþii demonice: sirenã ispititoare,aducãtoare de moarte ºi femeieiubitoare, sub înfãþiºarea Ileanei.Oricum, cercetând tradiþia – fie ºisuperficial – constatãm cã sirenele auavut dintotdeauna o simbolisticã dualã,reprezentând ispita eroticã ºi des-fiinþarea, aducând dragoste ºi moarte,în sensul desprinderii de existenþalumeascã ºi alunecarea într-o altãdimensiune.

Pe un scenariu previzibil, familiar citi-torilor de literaturã fantasticã eliadescã,cu mecanismele bine puse la punct, darºi cu unele despletiri romantice neinspi-rate, personajul din aceastã naraþiune*

este un ins obiºnuit, între douã vârste,nefamilist, supus rutinelor zilnice, dacãfacem abstracþie de calitatea lui de scri-itor profesionist, deci de om cu imagi-naþia exersatã ºi, bãnuim, înzestrat cuo bunã ºtiinþã a mânuirii cuvântului,aflat într-o gravã crizã de creaþie,dublatã ºi provocatã de una exis-tenþialã. Saturat de monotonia unei vieþilipsite de evenimente cu adevãratimportante, mistuit de o aspiraþie, con-fuzã într-un prim stadiu al cunoaºterii

de sine, acesta îºi doreºte o experienþãcovârºitoare, ce – motiveazã el, în limi-tele gândirii sale legate de contingent –i-ar putea fi sursã de inspiraþie în vede-rea scrierii cãrþii totale, conºtient cãpânã atunci (un reproº mãrturisit) nufãcuse decât sã scrie cãrþi din cãrþi.Naratorul îºi pregãteºte, cu o discreþieelegantã, personajul-scriitor pentruexperienþa vieþii sale, aducând în faþaochilor noºtri – într-un flash – imagineaunui copil cât se poate de obiºnuit,odraslã blondã, cu ochi albaºtri, alãturicu mama sa, tânãrã, veselã, dupã carecontactul cu trecutul îndepãrtat, bãnui-tul paradis al copilãriei, se întrerupedefinitiv; mai aflãm cã, la 17 ani, a avutloc prima sa întâlnire cu marea, adoles-centul lãsându-se cutremurat de fru-museþea acesteia, întâlnire ce se vadovedi decisivã pentru ceea ce va fi ºiva face în tot restul vieþii. De acumîncolo, în fiecare varã, va veni aici, laVila Tendresse nr. 66, unde aveacamerã rezervatã cu vedere la mare,prea bine cunoscut ºi respectat demanagerul vilei, cu toate ciudãþeniilesale: mergea singur pe plajã, chiar ºi încursul nopþii (acesta depunând mãrturiecã nu-l vãzuse niciodatã în companiaunei femei), lãsând impresia celor ce-lvedeau de la distanþã cã vorbeºte sin-gur, deºi nouã ne vine sã credem, maidegrabã, cã acesta se afla într-un soide comunicare ezotericã cu marea. Nise mai spune, tot în treacãt, observaþiece ar putea trece neobservatã, cã întinereþe fusese în Orient, ceea ceexplicã acuitatea sa senzorialã, elrecunoscând cu uºurinþã mirosul deambrã, o esenþã celestã, echivalentulsimbolic al agentului psihic ce leagãenergia individualã de energia cosmicã,sufletul individual de sufletul univer-sal**.

Un episod important, pregãtitor,moment decisiv al iniþierii sale progre-sive, are loc cu prilejul întâlnirii dintrevizitatorul tradiþional al acestei pãrþi delitoral ºi un grup de pescari, foarte agi-tat, faþã în faþã cu o piele de sirenã, uniiurlând ºi gesticulând, alþii fãcându-ºicruce de uimire ºi teamã, în timp ce alþiise amuzau peste mãsurã, niciunii nefi-ind în stare sã ofere o explicaþie mãcaracceptabilã, cu excepþia unui pescar învârstã ce-i probozeºte pentru atitudinealor. Acesta este momentul în careapare inseratã povestea lui moº Pavel,dupã modelul povestirii în ramã, undeaflãm despre întâlnirea acestuia – pevremea când avea 30 de ani, copii mariºi un spor la pescuit invidiat de toþilocuitorii acelor locuri –, cu o sirenã, pecare a numit-o Nerisa ºi care i-a schim-bat cursul vieþii, þinându-l captiv într-obuclã temporalã, din care va ieºi,pãstrându-ºi înfãþiºarea, mai în vârstãcu 50 de ani (1908-1958), dupã douãrãzboaie mondiale, când toþi ai luimuriserã. Scriitorul, agent al istorieiprofane – în termeni eliadeºti –, spiritraþionalist, aflat acum în postura unuireceptor atent ºi neliniºtit, se simþi mic,

neînsemnat, în faþa bãtrânului caretrãise experienþa uluitoare, semn alunei porniri nelãmurite ori al unei pre-destinãri…

Seducþia mãrii, mirosul puternic deambrã, ce anunþã, însoþeºte ori certificãprezenþa fãpturii marine, enigmaticã ºiposesivã, la care se adaugã (neinspi-rat, dupã pãrerea mea!) plopii… fãrãsoþ, vorbesc despre suprapunereacelor douã mari teme: ieºirea din timpulºi spaþiul profan ºi marea iubire singu-larã, intensã, eternã, în condiþiileerupþiei supranaturalului în planul pro-fan. Nu lipsesc, încã de la primele saleapariþii, din alcãtuirea psiho-mentalã apersonajului sugestiile erotice, casemne certe ale neîmplinirii sale înacest plan: spre exemplu, instalat întaxi, el se simte tulburat de melodiilecântãreþului irlandez J.D., evocatoarede iubiri pasionale; la un moment dat,este evocatã drama de la Mayerling cea avut loc la 30 ianuarie 1889 (dublãsinucidere, probabil din dragoste, aarhiducelui Rudolf de Habsburg ºi abaronesei Maria Vetsera) sau romanul„Raza verde” de Jules Verne, unde ceidoi parteneri vor cãuta, zadarnic, înScoþia „raza verde”, ca sã descopere,în final, raza iubirii, semn al comuniu-nii spirituale. Nerisa, probabil aceeaºidin existenþa pescarului Pavel, constitu-ie marea ºansã care i se oferã perso-najului-scriitor ºi pe care memoria(depozitarã a spaþiului profan) nu îlelibereazã de imaginile lumii cãreia îiaparþine, ci îl împiedicã sã ajungã lanoua realitate, de fapt, o suprarealitatecare i se impune ºi nu acceptã expli-caþii. În fond, vorba bãtrânului Pavel:totul þine de credinþã.

De când o vede pentru prima datã, ofatã de o frumuseþe dumnezeiascã, unpãr negru ºi ochi de un verde-albãstruiintens, ascunzând în ei, parcã, tristeþeamãrilor depãrtate, de când, tulburat,fascinat, cutremurat, simte puterniculparfum de ambrã, eroul se întreabãpermanent, îndoindu-se de propriilepercepþii senzoriale, dacã e vis ori rea-litate. E bine sã reþinem locul/roluloglinzii în simbolistica acestei pove-stiri. Dupã prima întâlnire pe plajã cusirena, la modul ludic ºi totuºi straniu,revine în camerã, se aºazã în faþaoglinzii, simþind – în acel moment –acelaºi parfum al fetei, mai intens ca lapresupusa ei apariþie, semn cã acolo segãseºte o cale de acces între cele douãlumi, evident numai pentru cei care auparcurs un ciclu iniþiatic, dupã cum seva dovedi spre final. Ceva mai târziu, înprezenþa sirenei adormite, în patul sãu,simþea cã timpul s-a oprit în loc, iar înoglinda ciobitã a toaletei îºi vãzu – cusurprindere – chipul stors de vlagã,îmbãtrânit prematur.

Cum comunica Nerisa cu el: telepa-tic sau îi vorbea? ªi nu e deloc singuraincertitudine care îl încearcã înapropierea ei ori, chiar mai pregnant, înabsenþa ei fizicã. Cert e doar faptul cã,în momentele de beatitudine, raþiunea îlpãrãseºte, înþelegând cã a devenit pri-zonierul sirenei, încãtuºat de plopii de

lângã mare; simte cã prin ea îl subjugamarea însãºi, cã a ajuns captiv într-obuclã temporalã, ba chiar mai mult, pri-zonier în interiorul propriului trup.Alteori are sentimentul cã, alãturi de el,se aflã femeia caldã, pasionalã, încer-catã de suferinþã. Întrebatã de ceplânge, ea rãspunde: Plâng, fiindcã,deºi abia te-am cunoscut, va trebui sãmã despart de tine în urmãtoarele zile.Dacã simþul olfactiv îl avertizase deexistenþa ei, fiicã a mãrii ºi a neantului,dacã simþul tactil fãcuse posibilãapropierea fizicã dintre douã entitãþiincompatibile prin structura lor, simþulvizual devine mijloc de pierdere a iden-titãþii spirituale: cu cât o privea maiintens, cu atât simþea cã se goleºte detrãirile anterioare. ªi, în timp ce plopiise tânguiau pânã la pãmânt, Nerisazbura cãtre mare, trãgându-l dupã sine,iar lumina, cât un glob de Crãciun,purtând dupã sine o cãldurã interioarãintensã, aduce personajul în starea fãrãde stare – acesta pluteºte, are revelaþiadesprinderii de cele pãmânteºti. Înlumea adâncurilor gãseºte liniºtea pecare, inconºtient, ºi-a dorit-o întotdeau-na, dar, în acelaºi timp, în oglindã esteproiectatã imaginea dublului sãu,agitându-se zadarnic, pentru a reluacomunicarea cu lumea, pe care tocmaio pãrãsise. Cãpitanul Vernea, aflat ladoar douãsprezece ore de pensionare,ºi subordonaþii sãi, chemaþi aici pentruo presupusã crimã ºi o dispariþie, pri-zonieri, îngropaþi, fãrã vreo ºansã desalvare, în lumea profanã, cãreia îiaparþin, rãmân neputincioºi în faþa unorfapte ce nu admit vreo explicaþie raþio-nalã. Dispariþia ºi, ceva mai târziu, rea-pariþia oglinzii contribuie decisiv lascoaterea definitivã din joc a organelorabilitate sã dezlege enigme ºi sã ofererezolvãri rezonabile, cel puþin.

În fapt, tot ce trãise personajul-scri-itor coincide cu o încremenire a timpu-lui. Întrebarea rãmâne: vis sau reali-tate? Sus, în camera acestuia, limbileceasului pornirã din nou, ca lacomandã. Când se priveºte în oglindã,dupã consumarea copleºitoarei expe-rienþe pe care o trãise, scriitorul vedeun ins îmbãtrânit, cu vreo câteva zecide ani mai bãtrân decât se ºtia. În ca-mera sa rãmãsese un puternic miros deambrã, dar – lucru mult mai important –ºi convingerea cã iubirea sa pentruNerisa e mai puternicã ca niciodatã.Personalul vilei îl recunoaºte ºi totul pã-rea sã fi revenit la normalitate. Într-untârziu, scriitorul, un cãutãtor neliniºtit,altul decât cel de la începutul povestirii,gãseºte calea de acces cãtre acealiniºte, pe care i-o putea oferi doarmarea. Finalul rãmâne deschis, aºacum cere logica povestirii, în careautorul exceleazã nu neapãrat princapacitatea de a construi un imaginaroriginal, ci prin aceea de a oferi uncadru (atmosferã) adecvat(-ã), cu aju-torul imaginilor olfactive ºi vizuale, peun scenariu controlat cu autoritate ºi oinspiratã exploatare a simbolurilorinfuzate abil în textura naraþiunii. Iar noipãstrãm ºansa realã de a înþelege,pânã la urmã, de ce plâng sirenele!!

___________________________

* Florinel Agafiþei – „Vila Tendresse”,Galaþi, Editura Zigotto, 2012

** Jean Chevalier ºi AlainGheerbrant – „Dicþionar de sim-boluri”, vol.I, Bucureºti, Editura Artemis, 1995, p.302

Mircea DINUTZ

De ce plângsirenele...

Au trecut deja cinci ani decând echipa managerialã de laTeatrul „Luceafãrul“ din Iaºi apus la cale un festival dedicatpublicului tânãr. ªi nu unul deici de colo, ci un festival inter-naþional, cu multe participãriale unor prestigioase trupe degen din întreaga lume. Ediþiaaniversarã, desfãºuratã între7-12 octombrie, a avut un pro-gram interesant ºi complex,cuprinzând spectacole, vizio-nãri de filme artistice ºi docu-mentare, expoziþii, dezbateri,workshopuri, lansãri de carte,ºi alte întâlniri. La manifestareau fost invitate teatrele dinGalaþi, Cluj-Napoca, BaiaMare, Bucureºti, din Austria,Italia, Ucraina, Marea Britanie,Rusia, Olanda, Germania ºiFranþa. Ca de fiecare datã,cele douã sãli ale teatruluigazdã au fost luate cu asalt demicii spectatori, dar ºi de publi-cul tânãr ºi mai puþin tânãr,pentru cã oferta festivalului erafoarte bogatã ºi fiecare aveade unde alege ce-ºi dorea sãvadã. Din nefericire, Teatrul„Luceafãrul“ a fost nevoit sã-ºiamâne premiera absolutã cupiesa „Kajitus, vrãjitorul“ dupãJanusz Korczac (o coproducþiecu Institutul Cãrþii Varºovia ºiInstitutul Polonez Bucureºti),din cauza accidentãrii actoruluidin rolul principal. Dar îndeschiderea festivalului au fostprezenþi la Iaºi oaspeþi preþioºide la Institutul Polonez dinBucureºti, în frunte cu doamnadirectoare Maja Wawrzyk, carea vorbit despre proiecteleInstitutului, despre frumoasacolaborare româno-polonezãîn plan cultural, ºi despre pla-

nurile de viitor legate de alteparteneriate. În aceeaºi searãne-am delectat cu filmul docu-mentar „Luceafãrul: Personajela scenã deschisã“ a regizoruluiieºean Alexandru Condurache.Este prima încercare de acestgen, ºi a ieºit bine. Peliculasurprinde cele mai importantemomente din istoria teatrului,protagoniºti fiind actorii careînsufleþesc acest aºezãmânt.Iar mãrturiile lor sunt emoþio-nante, pentru cã vorbesc sim-plu, direct, din suflet despre ceînseamnã dãruirea lor totalãpentru teatru.

Cert este cã sub încãpãtorulgeneric „Est-Vest Europa“, laIaºi s-au reunit artiºti dindiferite colþuri ale lumii,aducând cu ei felul lor specificde a face ºi a înþelege teatrul,intrând în dialog cu publicul.Din cele doar câteva specta-cole vãzute în scurtul meupopas festivalier, amintesc„Prinþesa care ºi-a dorit luna“(Teatru Trittbrettl Austria), opovestioarã delicatã ºi cumoralã simplã, lesne de înþelespentru cei mici, „Secretulmagic“ (Teatrul Puck ClujNapoca), adaptare dupã„Regele cerb“ de Carlo Gozzi,montare agreabilã, sprintenã,în formula commediei dell’arte,„Lumea lui Oscar“ (Teatrul

Pirata Italia), o fantezie nãs-truºnicã, plinã de farmec,„Unde este al cincilea?“(Teatrul regional „Bavka“ dinUjgorod Ucraina), o fabulãdespre puterea bunãtãþiisufleteºti ºi a dragostei, ºi„C.F.R.- Cometa, copilul ºicãþelul“ dupã texte deCaragiale (Teatrul Odeon,Bucureºti), spectacol în regialui Alexandru Dabija, inte-ligent, ironic, jucat cu aplombde câþiva cunoscuþi ºi apreciaþiactori ai trupei bucureºtene.

Pentru cã suntem în AnulCaragiale, dar ºi în anul în carepolonezii îl omagiazã peJanusz Korczak, la 70 de ani

de la tragica sa dispariþie,organizatorii au consacratacestor douã mari personalitãþide rãspântie câteva momentespeciale de evocare. Astfel,dupã vernisajul expoziþiei„Apãrãtorul cauzei copiilor.Povestea lui Janusz Korczak“,am putut urmãri ºi un tulburãtorfilm al lui Andrzej Wajdadespre acest om extraordinar,cu o biografie ieºitã din comun.Medic, pedagog, scriitor, darmai cu seamã om de omenie ºide mare curaj, generos ºinobil, Korczak a înfiinþat unorfelinat pentru copiii evrei dinVarºovia, mutat apoi în ghetou,ºi s-a sacrificat împreunã cu

aceºtia când germanii i-autrimis în lagãr pentru a fi exter-minaþi.

A doua zi, am vãzut remar-cabilul documentar al luiAlexandru Solomon intitulat„Franzela exilului. Cum a trãitCaragiale la Berlin“, vizionareafiind prefaþatã de o captivantãprezentare a expoziþiei„Caragiale în Iaºii Junimii“,cuprinzând material iconogra-fic din colecþia personalã afamiliei Olga ºi Liviu Rusu,prezentarea, bogatã înnumeroase explicaþii ºi nuanþe,aparþinând doamnei profe-soare Olga Rusu. Puncte devedere noi, incitante auavansat câþiva tineri critici ºisociologi invitaþi la dezbaterea

„Caragiale ºi poporul“, mo-deratã de Doris Mironescu ºiGeorge Onofrei.

Festivalul internaþional de la„Luceafãrul“ (de care se îngri-jesc cu pasiune ºi vocaþiedirectorii Ioan Holban ºi OltiþaCîntec) este o veritabilãcreaþie, cu un concept modern,suplu, fiind conectat la tot cese întâmplã nou ºi semnificativîn strãvechea artã a animaþiei,ºi de aceea nu ne îndoim defaptul cã el va avea un viitorfrumos, pe deplin meritat.Pentru cã el nu face altcevadecât sã vinã în întâmpinareapublicului, aducându-i pescenã, în variate stiluri ºi inter-pretãri, o mulþime de minunatepoveºti, de care omul contem-poran are atâta nevoie.

arte

octombrie 201212

Iaºi - Festivalul Internaþional de Teatru pentru Publicul Tânãr

O ediþie aniversarã

•• SScceennãã dd iinn „„UUnnddee eessttee aa ll cc iinnccii lleeaa??““ -- TTeeaatt rruull RReeggiioonnaall„„BBaavvkkaa““ UUjjggoorroodd ((UUccrraa iinnaa))

La Galeria Nouã a Filialei Bacãu aUniunii Artiºtilor Plastici, Mari Bucurne-a invitat la redescoperirea candorii.Expoziþia sa, intitulatã „Square”, este oîncântãtoare cãlãtorie într-un teritoriuingenuu, locuit de fiinþe mici, fragile, deflori ºi animãluþe, aºezate cuminte înniºte casete de sticlã. Artista s-a gândit,pesemne, la polisemia cuvântuluisquare (pãtrat, ochi de geam, piaþãpublicã) când l-a ales ca titlu pentrunoua ei personalã. Existã, aºadar,micuþele vitrine, ca într-un minusculteatru de animaþie, dar ºi ideea unui locde întâlnire, un spaþiu al comunicãriilibere, neconstrânse de norme. O piaþãîn care faci un gingaº schimb, deimpresii, de sentimente, în careretrãieºti, pentru câteva clipe, frânturidin lumea inocenþei. ªirul de cutii cuimagini colorate îþi aminteºte ºi deacele caleidoscoape cu care ne jucamîn copilãrie. Numai cã în expoziþia luiMari Bucur imaginile stau, cum am maispus, cuminþi, la locurile lor, avândceva teatral. Sunt ca niºte decupaje,

mici scenete dintr-o istorioarã amuzan-tã ºi viu coloratã. Te uiþi, fermecat, laflorile cu pãlãrii mari, la melci, pisicuþejucãuºe, ºi în minte îþi vin cântecele dincopilãrie, cu melc, melc codobelc...Figurinele din vitrine, compuse dinbucãþele de hârtie tãiatã cu foarfecele,alcãtuiesc niºte minunate, vesele cola-je, iar pãtratele nu închid, dimpotrivã,lasã slobode imaginaþia ºi visul. Visulreconfortant, iluzia regãsirii unui timp alfericirii, al naivitãþii. Mari Bucur secopilãreºte cu multã graþie, dãruindprivitorilor clipe de bucurie curatã.

Mircea Bujor ºi-a deschis ºi el o per-sonalã, cea de-a opta, pe care a numit-o „Chioºcul de ziare”. Prezentându-iexpoziþia, criticul literar ConstantinCãlin a þinut sã sublinieze faptul cã

Mircea Bujor face parte din elita cultu-ralã a medicilor, el adãugând profesieide bazã calitãþile de scriitor ºi pictor.Talentat, cu o sensibilitate specialã, denuanþã livrescã, Mircea Bujor are o per-sonalitate complexã, hrãnitã de o insaþi-abilã curiozitate intelectualã. Poþi discu-ta cu el, pe îndelete, despre literaturã,arte plastice, muzicã, film, muzee,acestea din urmã colindate cu pasiuneîn mai multe cãlãtorii cu þintã culturalã.„Chioºcul de ziare” e un fel de timpregãsit, în care „madlenele” artistuluisunt numeroase ºi diverse.

Din colajele sale, unele de dimensiu-ni mari, impresionante, pictate în culoriputernice, tari, nãvãlesc spre tinesumedenie de imagini adunate depeste tot, din cele mai felurite domenii.Artistul se lasã în voia fluxului interior almemoriei afective ºi lasã imaginile sãcurgã pur ºi simplu, într-o „harababurãdenunþatã”, cultivând notaþia, asocierilelibere, într-un stil eclectic de jam ses-sion. Eu am avut senzaþia, parcurgân-du-i expoziþia, cã sunt prinsã într-unritm frenetic, de jazz, ºi am savuratspectacolul inteligenþei, al finei ironii,

dar ºi al melancoliei ºi nostalgiei, spec-tacol etalat cu generozitate de MirceaBujor, aflat într-o formidabilã vervã.

Dincolo de notaþia simplã, imediatã acotidianului din aceste spectaculoasecolaje, rãmâne interesantã, seducã-toare chiar, cãlãtoria spre sine a unuiartist cu o acutã conºtiinþã a artei, care-ºi pune probleme, dar refuzã soluþiile,formulele ºi maniera, vrând sã-ºipãstreze intact, proaspãt sentimentulcã e în devenire, în necontenitã cer-cetare a viului.

Paginã realizatã deCarmen MIHALACHE

Prin expoziþii

„Square””ºi „Chioºcul de ziare””

• Mari Bucur

•• MMii rrcceeaa BBuujjoorr

George Bãlãiþã

Prremmiulde Excelennþã

Premiul din toamna asta dela Ateneu m-a bucurat înaceeaºi mãsurã ca ºi premiulîntâi cu coroniþã pe care l-amprimit în clasa-ntâia, la ªcoalaprimarã numãrul doi de pestrada Oituz, peste drum debiserica Sfântul Ioan. Poatemai mult, fiindcã pe atuncieram mai sceptic, acum suntceva mai copilãros...

Atât! În loc sã eºuezinevitabil, dacã aº continuaîntr-un discurs ocazional,promit pentru viitorul apropiatcâteva poeme, mai degrabã oprozã sub acoperire, dar totulrãmâne secret, vorba poetuluicare pe toþi din locul ãsta neduce în spate ca pe un sac plincu pãmânt de flori. Dacã nucumva ºi o damigeanã de vinluat pe datorie, de la Moriþoaia,lângã Piaþa Micã, pe malulpârâului Negel.

Lucian DanTeodorovici

Prremmiulpennttrru Prrozzã

Pentru orice scriitor, un pre-miu înseamnã nu doar un plusde imagine în biografia proprie,ci ºi un mic exerciþiu de mod-estie. Iar asta pentru cã oricescriitor ºtie cã nu a scris de faptcea mai bunã carte a anului,cãci atunci cînd e vorba desprecãrþi, acest tip de superlativ nu-ºi are locul. Altfel spus, un scri-itor ºtie cã romanul sãu a fostprintre cele mai bune, numai cãpersonajele sale au ºtiut a-ºiface cei mai mulþi prieteni prin-

tre membrii juriului care i-auacordat premiul.

În privinþa premiului primitdin partea revistei Ateneu, eurecunosc cã sînt dublu cîºtigã-tor: nu numai pentru cã amreuºit sã creez personajecapabile sã-ºi facã prieteni-citi-tori, ci ºi pentru cã, la rîndulmeu, ca autor, am reuºit sã-micreez, cu ocazia decernãriipremiului, prieteni printremembrii redacþiei revisteiAteneu. Pe care îi salut ºi dinaceastã paginã ºi cãrora lemulþumesc.”

Cosmin Perþa

Prremmiulpennttrru Poezzie

Mulþumesc redacþiei revisteiAteneu pentru încredereaacordatã ºi premiul oferit unuivolum Fãrã titlu ºi fãrã preamari pretenþii. De asemeneamulþumesc pentru companiaselectã în care acest volum afost inclus odatã cu premierea

sa în cadrul Galelor revisteiAteneu. Îi mulþumesc ºi dom-nului Bacovia pentru zecile deore petrecute împreunã ºi careau contribuit într-o bunãmãsurã la stilistica angoaseiexersatã în Fãrã titlu. Nu înultimul rând mulþumesc pentruprimirea fãcutã, pentru cãldurãºi pentru prietenia domniilorvoastre, atât de rarã ºi recon-fortantã. Sã nu uitãm ºi ploaiabãcãoanã ºi poveºtile lãptoaseîncropite în mijlocul ei cu tan-

dreþe de scriitori deprimaþi. UnFãrã titlu mai fericit nici cã seputea în toamna aceasta.

Doris Mironescu

PPrreemmiiuullppeennttrruu CCrriittiiccã㺺ii IIssttoorriiee LLiitteerraarrãã

Mã bucur sã revin în Bacãuºi sã reîntâlnesc echipa de la„Ateneu”, formatã din profe-sioniºti care ºtiu sã þinã ridicat

nivelul dezbaterii culturale, dinpãcate prea adesea ameninþat,în alte locuri, sã pice în nom-brilism ºi irelevanþã. Mul-þumesc revistei „Ateneu” pen-tru gestul premierii cãrþii meleViaþa lui M. Blecher. Împotrivabiografiei. E un premiu pe careîl consider îndreptat mai cuseamã cãtre scriitorul Blecher,cãtre marele scriitor Blecher.Sigur, el nu mai e azi un „negli-jat”, chiar se bucurã de o extra-ordinarã vogã. Însã era poatenevoie ca cineva sã subliniezemoldovenitatea acestui scriitorevreo-român, nu doar nãscutîntr-o urbe provincialã multiet-nicã (realitatea cosmopoli-tismului moldovenesc e ade-sea uitatã), dar scriindu-ºiopera acolo ºi rãmânând legatprin anastomoze subtile de ea.ªi mã bucur cã tot o revistãmoldoveneascã a avut aceastãfrumoasa iniþiativã.

ªtefan Munteanu

Prremmiul pennttrruPublicistticã

Iniþiativa revistei „Ateneu“ dea-mi decerna premiul pentruPublicisticã literarã, în contulanului 2011, constituie o sur-prizã plãcutã ºi motivul uneireale bucurii. Cu atât mai multcu cât ºtirea a venit într-unmoment în care sufletul meuchiar avea nevoie de omângâiere. Adaug ºi alte douãaspecte privind relaþiile melecu revista, de care þin seamaatunci când recunosc deschiscã este un premiu foarte impor-tant, pe care îl primesc cutoatã dragostea. Am în vedere,mai întâi, faptul cã debutul meurevuistic s-a produs în paginilerevistei „Ateneu”, în martie1994, cu o recenzie la volumul„Filosofia lui Dostoievski, sem-nat de Nikolai Berdiaev ºi pu-blicat de Editura InstitutulEuropean, în 1992, cu tradu-cerea lui Radu Pãrpãuþã, dinlimba rusã. Am în vedere, apoi,solicitudinea cu care, în ultimiiani, revista îmi permite sã pu-blic pãrþi dintr-un proiect lacare þin foarte mult, acela de apune în circulaþie cât mai multeopinii privind filosofia luiEminescu. Pentru toate aces-tea mulþumesc redacþiei revis-tei „Ateneu” ºi promit o colabo-rare apropiatã ºi pe viitor.

eveniment

octombrie 2012 13

Premiile Revistei Ateneu

pentru anul 2012

În perioada 19-21 septembrie, la Bacãua avut loc cea de-a doua ediþie aFestivalului „Toamna bacovianã“, în cadrulacestuia desfãºurându-se ºi Colocviilerevistei Ateneu cu tema „Metamorfozeleprozei contemporane“. Moderatori au fostcriticii Carmen Mihalache ºi Adrian Jicu.Dezbaterile au fost deosebit de vii ºi intere-sante, participanþii exprimând puncte devedere care au incitat la dialog. În aceeaºizi, invitaþii festivalului ºi ai revistei aupoposit în mai multe colegii ºi liceebãcãuane, unde s-au întreþinut cu elevii pediverse teme legate de literaturã ºi artã.Punctul culminant al manifestãrilor dedi-

cate lui Bacovia a fost cel al decernãrii pre-miilor revistei pentru anul 2012. Juriul,alcãtuit din redactorii Ateneului, a hotãrâtacordarea urmãtoarelor premii: Premiul deExcelenþã: George Bãlãiþã; Premiul pentruProzã: Lucian Dan Teodorovici; Premiulpentru Poezie: Cosmin Perþa; Premiul pen-tru Criticã ºi Istorie Literarã: DorisMironescu; Premiul pentru Publicisticã:ªtefan Munteanu. Festivitatea, la care aparticipat un numeros public, a fost gãz-duitã de Centrul Internaþional de Culturã ºiArte „George Apostu“ din Bacãu. În cele ceurmeazã, redãm fragmente din intervenþiilelaureaþilor.

• foto: Eugen Grigore

biografii

octombrie 201214

N. 7 august 1942, în satul Pãrhãuþi,comuna Todireºti, judeþul Suceava.Traducãtor, cercetãtor, profesor, edi-tor. Fiul lui George Robciuc, administra-tor, ºi al Mariei (n. Hodoroabã), agricul-toare. A copilãrit în localitatea natalã,începându-ºi studiile la ªcoala Pãrhãuþi(1949-1953) ºi continuându-le, în clasa aV-a, la ªcoala Costâna (1953-1954), dinsatul învecinat. Pentru a parcurge cursu-rile celorlalte douã clase de gimnaziu arevenit la ªcoala Pãrhãuþi (1954-1956),unde i-a avut ca profesori pe AuricaJauca, Xenofon Isopescu, NicolaeMihãilã, Trifon Romanovschi, Viorica ºiGheorghe Hodoroabã º.a. Dupãabsolvire a reuºit sã intre la ªcoalaMedie-Mixtã din Suceava (1956-1960),gãsind noi modele în profesorii Ioanªtefãnescu, Dumitru Bodnariuc, StelaRãdãºanu, Clara Surkis, Erast Ianovici ºiAdrian Petroaie, Varvara Ursachi.Rezultatele foarte bune la învãþãturã i-auuºurat apoi drumul spre studenþie, dintoamna anului 1960 numãrându-se print-re cei admiºi la cursurile Facultaþii deFilologie a Universitaþii „Al. I. Cuza“ Iaºi.Timp de 5 ani s-a specializat în limba ºiliteratura francezã (principal) ºi limba ºiliteratura românã (secundar), implicân-du-se în activitatea cercurilor studenþeºtiºi a cenaclurilor literare din centrul uni-versitar ieºean. Aici i-a avut ca profesoripe N. I. Popa, Rica Ionescu, SilviaBuþuneanu, Maria Carpov, GeorgesBarthouil, Alfred Jeanrenaud, IonTurcuº, Alexandru Dima, ªtefanCuciureanu, Titus Raveica ºi, dupãsusþinerea licenþei, cu lucrarea Ficþiuneºi realism în povestirile filosofice alelui Voltaire, a fost numit, prin repartiþieguvernamentalã, profesor de limba ºi li-teratura francezã la ªcoala Normalã dinBacãu. S-a integrat rapid în colectiv,stimulând colegii de catedrã ºi elevii sãparticipe la competiþiile ºcolare ºi sã intreîn legãturã cu vorbitorii de limbafrancezã. Între 1966 ºi 1970 a întreþinut,astfel, un susþinut dialog epistolar cu pro-fesori ºi elevi din oraºele Bagneres-de-Bigorre, Bordeaux, Mulhouse, Pau ºiParis (Franþa), organizând în PirineiiOccidentali, la sfârºitul anului 1969, laC.E.S. de Jeunes Filles din Bagneres-de-Bigorre, ºi, apoi, la LiceuluiPedagogic bãcãuan, cu prilejulSemicentenarului acestei instituþii deînvãþãmânt, o suitã de manifestãri dedi-cate, în exclusivitate, dezvoltãrii ºiîntãririi relaþiilor culturale româno-franceze.

În 1970 s-a transferat la LiceulTeoretic (în prezent, „Spiru Haret“) dinMoineºti, unde ºi-a continuat neîntreruptactivitatea ca profesor de limba ºi lite-ratura francezã, pânã la pensionare(2002), susþinându-ºi cu brio toate exa-menele pentru obþinerea gradelor didac-tice ºi implicându-se cu o energie debor-dantã în procesul educativ ºi în viaþasocial-culturalã a Moineºtiului. Începândcu 1978 a fost cooptat în corpul de meto-diºti al Inspectoratului ªcolar al JudeþuluiBacãu, în aceastã calitate efectuând,pânã la sfârºitul anului 1989, numeroaseinspecþii la orele de limba francezãsusþinute de colegii sãi de la ºcolile ºiliceele din Moineºti, Comãneºti ºi TârguOcna. Ales ºef al Cercului zonal de limbafrancezã, a iniþiat ºi coordonat princi-palele activitãþi didactice aferente aces-tuia, evidenþiate ºi menþionate în paginileBuletinului Societãþii de ªtiinþe Filologiedin România (1990), Revistei dePedagogie (1992) ºi în documenteleºtiinþifice ale Facultãþii de Litere dincadrul Universitãþii „Al. I. Cuza“ din Iaºi(1994). În toatã aceastã perioadã, eleviisãi se evidenþiazã la faza naþionalã aOlimpiadei de limbã francezã ºi la sesiu-nile de comunicãri, la disciplinelefrancezã ºi românã, fiind rãsplãtiþi cu pre-mii, menþiuni ºi inserarea textelor evi-denþiate în publicaþiile judeþene ºinaþionale ale elevilor. În intervalul 1984-1987, bunãoarã, cu prilejul sesiunilor

naþionale de referate ºi comunicãri ºtiinþi-fice ale elevilor, organizate la Piteºti ºiIaºi, a coordonat Buletinul ªtiinþific edi-tat anual de C. C. al U. T. C., iar în fazelenaþionale au ajuns ºi componenþiibrigãzilor artistice ºi recitatorii îndrumaþide el, obþinând, la rândul lor, premiile I ºiII, precum ºi medaliile aferente. Un suc-ces deosebit a obþinut eleva OlgaPlesco, care s-a întors cu Medalia deargint de la Olympiades de laFrancophone, des Arts et de la Culture,desfãºuratã la Quimper (Franþa, iulie2005).

Deºi încã din studenþie a cochetat cupublicistica, debutul în presa profesio-nistã s-a produs relativ târziu, pe 5august 1989, când sãptâmânalul Steagulroºu i-a inserat articolul Ex-cursie docu-mentarã. Un an mai târziu avea sã de-buteze ºi în presa literarã, în prestigioasarevistã Manuscriptum, cele douã con-tribuþii – Tristan Tzara arestat de poliþiadin Zürich ºi Tristan Tzara - în core-spondenþã cu Jacques Doucet (Nr. 3-4/1990) – marcând începutul bãtãlieisale pentru valorificarea operei„moineºteanului universal“, impus în li-teratura lumii ca unul dintre fondatoriidadaismului. Acestea au fost urmate dezeci de articole gãzduite de Actualitateamuzicalã, Albina, Art et Poésie,Ateneu, Candela Moldovei, Carpica,Convorbiri literare, Credinþa ortodoxã,Deºteptarea, Echivalenþe, Euresis,Fântâna Blanduziei, LettreInternationale, Manuscriptum,Monitorul de Bacãu, Orient latin,Orizonturi ºcolare, Pro Catedra,Realitatea evreiascã, Revista dePedagogie, Revista muzicalã, Steaua,ªcoala XXI, Tribuna, Tribunaînvãþãmântului, Ultima orã, Vestitorulortodoxiei, Vitraliu º.a.

Începând cu ultimul deceniu al secolu-lui trecut dimensiunea activitãþii sale cul-turale capãtã conotaþii internaþionale,prin fondarea Societãþii Cultural-Literare„Tristan Tzara“, alãturi de alþi intelectualimoineºteni, atrãgând an de an înMoineºti personalitãþi marcante ale cul-turii naþionale ºi din întreaga lume.Bazele acesteia au fost puse la 16noiembrie 1991, odatã cu debutulColocviului Naþional „DimensiuneaTristan Tzara“, printre membrii de onoarenumãrându-se, între alþii, Henri Béhar,Michel Sanouillet, Alain Bosquet, EddieBreuil, Marc Dachy, Serge Fouchereau,Jean Claude George, Claudine Helf,Cristoph Tzara, fiul scriitorului (Franþa),Claudine Bertrand, André Gervais(Canada), Mary-Ann Caws, Andrei

Codrescu, Stephen C. Foster, ValeryOiºteanu (S.U.A.), Ingo Glass(Germania), Jenö Farkaº (Ungaria),Sumiya Haruya, Tomohico Ohira, FumiTsukahara (Japonia), Guy-Marc Hinant(Belgia), Yehudi Menuhin (Anglia),Raimund Meyer, Peter K. Wehrli(Elveþia), Jeronimo Moscardo (Brazilia),Jelena Novacoviè (Serbia-Muntenegru),Adrian Pic (Spania), Arturo Schwarz,Roman Vlad (Italia), RoumianaStantcheva, Georgeta Tcholakova(Bulgaria), Geirich Stiehler (Austria),Radu Bogdan, Constantin Cãlin,Constantin Ciopraga, Dan Grigorescu,Alexandru Husar, Viorel Munteanu,David Ohanesian, Tiberiu Olah, SabinPãutza, Alexandru Piru, Ion Pop, IonRotaru, Vasile Spãtãrelu, Cornel Þãranuºi înºiruirea ar putea continua. Graþieimplicãrii sale, Moineºtiul a devenit, nu odatã, centru iradiant de culturã, fiindreaduse în atenþia publicului personalitãþiimportante, elogiate în cadrul colocviilorºi simpozioanelor Dimensiunea TristanTzara - 1991, ªtefan Luchian - 1992,George Enescu - 1993, ªtefan celMare, creator de tradiþie politicã ºi cul-turalã - 1998, Pic Adrian - 2003,Alexandru Sever - 2004 etc. Aproapede fiecare datã, acestea au fost însoþitede spectacole muzicale ºi teatrale, deexpoziþii ºi dezveliri de monumente ºiplãci comemorative, aºa încât acumMoineºtiul deþine o Placã memorialã ºi oEfigie a lui Tristan Tzara (1990, sculptor,Dumitru Gârea), instalatã pe locul unde afost casa natalã, busturile pictoruluiªtefan Luchian (1992, sculptor, VasileGorguz), muzicianului George Enescu(1993, sculptor, Marian Zidaru), scriito-rilor Mihai Eminescu (2001) ºi GalaGalaction (2001), impresionantulMonument DADA (1996, creator, IngoGlass), Monumentul-simbol închinat vite-jilor lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt (1998),Placa memorialã bilingvã, în amintireaostaºilor germani cãzuþi în þinutulMoineºtilor, între 1943 ºi 1944 (1998),alte 5 plãci memoriale consacrate istorieiMunicipiului. Avalanºa de acþiuni oma-giale a culminat în anul Centenaruluinaºterii autorului Omului aproximativ,pus sub egida UNESCO. S-a dezvelitatunci expresivul Monument Dada, s-alansat timbrul omagial Tristan Tzara,realizat în colaborare cuRompresfilatelia, s-a finalizat ConcursulInternaþional de Poezie ce-i poartãnumele ºi s-au derulat lucrãrileColocviului „Dimensiunea lui TristanTzara“, cu invitaþi prestigioºi din þarã ºistrãinãtate (Elveþia, Franþa, Germania,Japonia), iar la Bacãu, unde s-aunumãrat printre invitaþi Ingo Glass ºiTomohiko Ohira, s-au finalizat Expoziþia-Concurs de Ex-libris „Centenar TristanTzara“, spectacolul de muzicã ºi poezieºi lansarea albumului omagial„Tristaniana“, sub bagheta dirijoruluiOvidiu Bãlan, directorul Filarmonicii„Mihail Jora“, premiera piesei „Fuga“,tradusã de poetul Calistrat Costin ºimontatã la Teatrul Bacovia de regizorulDumitru Lazãr Fulga, lansarea cãrþiiomonime ºi a melaliei jubiliare,Simpozionul „Tristan Tzara“, cu invitaþide marcã ai culturii contemporane.

Om al provocãrilor continue, a iniþiat ºilansat apoi, cu concursul Institutului deCercetare a Avangardei ºi al EdituriiVinea din Bucureºti, primul numãr alrevistei plurilingve de culturã internaþio-nalã Caietele Tristan Tzara, fondatã în1998 ºi care a ajuns, în 2010, la volumulXV-XVII, albumele discografice „Muzicãpentru Tristan Tzara“ (1998, 2001),„Cheia orizontului“ (2001) ºi „Muzicã pe

versuri de J.W. von Goethe“, Opereleteatrale ale dramaturgului, traduse de elºi inserate în sumarul Caietelor (Primaaventurã celestã a domnuluiAntipyrine, A doua aventurã celestã adomnului Antipyrine, Inimã de gaz,Batista de nori, Cap sau pajurã, Faust,Fuga, Editura Printemps, Moineºti,2007), etc. La propunerea sa, fosteleºcoli Nr. 1 ºi 2 din oraºul petroliºtilor auprimit, în 1993, numele lui ªtefanLuchian ºi, respectiv, George Enescu, iarîn 2010, o metamorfozare similarã s-apetrecut ºi cu ªcoala Hangani, carepoartã acum numele scriitoruluiAlexandru Sever. O altã iniþiativã a dus lapersonalizarea librãriei, devenitã ªtefanLuchian, numele pictorului figurând ºi pefrontispiciul Bibliotecii Municipale, con-strucþie nouã, ce gãzduieºte majoritateaacþiunilor ºi manifestãrilor iniþiate de soci-etate. Tot traducãtorul moineºtean areadus în memoria iubitorilor de frumosnumele plasticianului ºi scriitorului Pic G.Adrian, ivit, la rându-i, în spaþiul ce l-a datlumii pe fondatorul dadaismului, darbãtãlia pentru recuperarea memorieiacestuia e abia la început. O parte dintrearticolele sale, apãrute în presã saucomunicate în cadrul unor manifestãri deanvergurã naþionalã ºi internaþionalã, aufost incluse în sumarele Bulletin de laSociété d’Etudes Benjamin Fondane(Une nouvelle Société, Nr. 1/1994)) ºi încel al volumelor Interdisciplinaritate ºididactica învãþãmântului umanist.Limbã-Literaturã-Culturã, Dirigintele.Ora de dirigenþie, Actes du Colloque„Journées de la Francophonie“ ºiZeitschrift der GermanistenRumäniens.

Prezent la Congresul germaniºtilorromâni (2000, 2005, 2009), propus deCentrul Biografic Internaþional (IBC) dinCambridge pentru volumele 2000Outstanding intellectuals of the 21stCentury, First Edition (2001) ºi Who’sWho in The Century, First Edition(2001), spre a i se acorda titlul I.B.C.„Distincþia secolului 21 pentru realizãri“(august 2001), traducãtorul lui Tzara ºi alcelorlalþi dadaiºti a fost primit ca membruîn Société des Poetes de France(S.P.A.F.) ºi colaborator la Sociétéd’Etudes Benjamin Fondane (Israel) ºirecompensat cu mai multe diplome ºimedalii. Pentru meritele saleexcepþionale a fost, astfel, distins cu titlulde Profesor evidenþiat (1981), Medaliaªcoala „Mihai Eminescu“ Lipova (8noiembrie 1996, una din cele 100 exem-plare atribuite, placatã cu aur de 24karate), Diploma ºi Premiul Special alJuriului Uniunii Scriitorilor din România(1996), Diploma ºi Medalia Unesco(1996), Diploma de Excepþie a CentrulNaþional de Acþiune Francofonã (1996),Diploma ºi Medalia „Spinoza“ pentruPace (Kassel, Germania, 1998), Diplomaºi Premiul revistei ºi al AsociaþieiCulturale Feedback pentru ediþia funda-mentalã „Tristan Tzara, OpereleDramatice“ (2008), Diploma de Onoare aLiceului Teoretic „Spiru Haret“ Moineºti,în semn de aleasã preþuire pentru excep-þionala contribuþie la promovarea valo-rilor învãþãmântului românesc. Posesoral unei corespondenþe internaþionale dez-vãluite doar în parte, acest „luptãtor anga-jat în favoarea binelui public“, cum l-anumit scriitorul Ion Pop, ar trebui apreciatnu doar de oficialitãþile locale, care i-auacordat Titlul ºi Diploma de Cetãþean deOnoare al Municipiului Moineºti, ci deîntreaga þarã, pentru cã el „ilustreazãipostaza umanã a pasiunii pentru cul-turã“, dupã cum l-a catalogat un animatorde aceeaºi talie, conferenþiarul universi-tar Ioan Dãnilã. Unul dintre primii paºi înaceastã direcþie l-a fãcut însuºi RegeleMihai, care i-a mulþumit pentru „gestulgeneros de a uni, mãcar ºi pentru o clipã,pe toþi cei aflaþi la Mãrãºeºti, în muzicalimbii noastre româneºti“ (2004).

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Vasile Robciuc

arte

octombrie 2012 15

Caietul-program al ediþiei aXXVI-a de Festivalului Interna-þional „Zilele Muzicii Contem-porane”, ce s-a desfãºurat între1-4 octombrie, se deschide cucomentariile la „Exerciþii decomponisticã” ale lui LiviuDãnceanu: „În faþa foii albe cuportative compozitorul poateadopta fie o atitudine empiricã,axatã pe tatonarea unor expe-rienþe senzoriale, mai mult saumai puþin efemere, fie unareflexivã, în care inteligenþa,raþiunea, judecata filtreazã,rafineazã ºi delibereazã fiecaregest creator”. Festivalul de laSala „Ateneu” are tradiþie, esteprimul festival de muzicã nouã

din România, membru al „TheEuropean Conference Pro-moters of new Music”(ECPNM)ºi se aflã sub egida ConsiliuluiJudeþean Bacãu, MinisteruluiCulturii ºi Patrimoniului Naþi-onal, Primãriei ºi Filarmonicii„Mihail Jora” din Bacãu.

Formaþiile bãcãuane: Trio„Ateneu”: Alexandra Dumitriu –vioarã, Mihai Epuran – violã,Simona Droangã – violoncel ºiCvartetul „Consonanþe”: StefanEpuran – vioarã, AlexandruTimilie – vioara II, Iulian Bolog– viola, Alexandra Elefterescu– violoncel, au interpretatGeorge Enescu – Aubade, IonGhica – Trio rustic, TheodorGrigoriu – Pe Arges în sus, iarflautistul Dorel Baicu, lucrareaop.141 de Liviu Dãnceanu –Dance – Sing, în cadrul„Exerciþiilor de retoricã”.

Vernisajul expoziþiei de pic-turã „Apercepþii” a DorineiNovac, în prezentarea lui IosifHaidu a prefaþat cea de a doua

searã, „Exerciþii de admiraþie”.Periplul prin atmosfera tainicãºi magicã a Balcicului a fosturmat de recitalul clarinetistuluiEduardo Terol ºi a fagotistuluiªerban Novac. La pian -Rodica Dãnceanu. Fugafagoop.142 ºi Exerciþii de admiraþieop.101, nr.5, Sered, op.146 -Liviu Dãnceanu; Capriccio -

Maya Badian; Apcoa - AngelinaAbad; Balada - ViorelMunteanu; Ucanca - JavierDarias.

Ansamblul Archaeus, cuAnca Vartolomei - violoncel,Dorin Gliga – oboiu, IonNedelciu – clarinet, SorinRotaru – percuþie, Ioan MariusLãcraru – vioarã, alãturi de

Christian Alexandru Petrescu ainterpretat: Citra II de CarmenVerdu, Silence is Ornament deDiana Rotaru, Noapte de mai

de Ch. Alex. Petrescu,Karfreitag de Paco Toledo,Reverie byzantine en canon deHoria Surianu, în seara dedi-catã „Exerciþiilor de virtuozi-tate”.

Criticul Carmen Mihalache afãcut un tur de forþã cuprezentarea a patru volume:„Creaþia lui RichardOschanitzky. Trãsãturi stilis-tice” de Alex Vasiliu, „De muzi-cae natura” ºi „Mesaje desuferinþã” de Liviu Dãnceanu,„Definiþia spiritului–Literaturã ºimuzicã” de Ozana KalmuskiZarea, aducând comentarii per-tinente, dar nu tehnice, asupracãrþilor lansate.

„Exerciþii de stil”, au încheiatFestivalul, în concertul or-chestrei simfonice a Filar-monicii „Mihail Jora” dirijat deOvidiu Bãlan. Soliºti: Duo„Capriccio”: Mihaela Spiridon,Ozana Kalmuski-Zarea, cuPiotr Lachert: Concerto serenopentru pian la patru mâini,Eduardo Terol: Concierto aCadiz MDCCCXII, GhenadieCiobanu: Riturile primãverii,Liviu Danceanu: Exercices destyle, op.110, invitaþi EduardoTerol, Serban Novac, ChristianAlexandru Petrescu.

O paletã vastã de sunete ºiculori, din care viitorul vadecide ce este capodoperã,meºteºug sau simplu instinctartistic.

Ozana KALMUSKI-ZAREA

Muzica nouã în festival

În contextul manifestãrilor celei de a XXVI-aediþie a „Zilelor Muzicii contemporane”patronate de compozitorul ºi muzicologul LiviuDãnceanu, în spaþiul generos oferit de Foaierulsãlii „Ateneu”, a fost vernisatã expoziþia de pic-turã semnatã Dorina Novac.

Cele peste 40 de lucrãri expuse au oferitcelor prezenþi o evadare temporarã din sferamuzicii spre dialogul cu imaginea fie desprinsãdin lumea intimã a atelierului unde dominãforma ca element de studiu, fie în peisaj undeartista performeazã.

Trecutã prin ªcoala de Artã Bucureºti, avândca profesor pe artistul plastic Florian Lucan, maiapoi pe pictorul Tudor Fâncu, la ªcoala de ArtãBucureºti, artista demonstreazã consecvenþã ºirespect atât pentru subiectele alese cât ºi pen-tru rezolvãrile plastice specifice temei plasticealese.

Performeazã atât în temele de atelier tipstudiu (vezi naturile statice) cât mai ales înpeisaj.

Este de la sine înþeles cã stãruinþa în a acor-da o atenþie aproape exclusivã peisajului þine deînsãºi viziunea asupra picturii.

Cu peisajele propuse de Dorina Novac, neaflãm departe de experienþa picturii impresio-niste.

Din experienþa acestui moment ne rãmâneideea cãlãtoriei repetate în peisaj, darreprezentarea peisajului se produce la o anumedistanþã temporalã ºi spaþialã faþã de momentulobservaþiei.

Filtrarea senzaþiilor provocate de un anumepeisaj are loc o datã cu adiþionarea unor noiexperienþe, ca ºi cu evoluþia lentã ºi ireversibilã,spre sintezã.

Aparent, între cultul pentru peisaj, pentruspaþiile pline de candoare, în care Dorina Novacîºi consumã cãlãtoriile sale esenþiale, ºi multacuzata „construcþie de atelier” se aflã dorinþa eide a picta. „Construcþia de atelier” pentruDorina Novac înseamnã situarea într-un punctperspectival de unde conglomeratul de impresiieste supus decantãrii, eliminându-se inciden-talul ºi efemerul - altfel spus, nesemnificativul -ºi reþinându-se elementele durabile, structurale,profund definitorii.

Aceste elemente sunt, în înþelesul cel maibun al cuvântului, ireductibile, ºi ele sunt încor-porate în zestrea activã a conºtiinþei creatoare,ele supravieþuiesc, apoi, oricãror proceseraþionale, ºi mai mult, ele alcãtuiesc însãºi moti-vaþia întregului edificiu plastic propus „con-sumatorului” de artã.

Iosif HAIDU

„To Rome with Love” („Dindragoste pentru Roma”) este fil-mul recent al regizorului WoodyAllen, un film uºor de digeratpentru privitorii care tolereazãstereotipuri, personaje insipideºi o acþiune banalã.

Titlul indicã locul în care sepetrece acþiunea: Roma. Filmulurmãreºte aventurile mai multorpersonaje (americane ºi itali-ene), pe timp de varã. Astfel,privitorul ajunge sã cunoascãun tânãr cuplu care a sosit înItalia pentru ca soþul sã urmezeo carierã la firma unei familii,pãrinþi ai unei tinere din StateleUnite care au venit sã îicunoascã logodnicul italian ºiun bãrbat (Roberto Benigni)care devine brusc (ºi fãrã motiv)celebru.

Aceste scurte povestiri (carenu au nicio conexiune sau logi-cã) nu oferã nimic nou sauinteresant. Sunt aceleaºipoveºti pe care mulþi le-am

vãzut în numeroase filme de-alungul anilor. Þinând cont defaptul cã „To Rome with Love”este un film regizat de WoodyAllen, acest lucru este deza-mãgitor. În general, aºteptãrilesunt mari, iar filmului îi lipseºtenivelul de ironie ºi de sofisticaretipice lui Woody Allen, ce l-arputea eleva faþã de numeroase-le comedii (romantice sau nu)ce se pot urmãri în cine-matografe.

Distribuþia este excelentã, dela veterani cum ar fi RobertoBenigni, Alec Baldwin ºi JudyDavis, pânã la actori tineri ºipromiþãtori cum ar fi JesseEisenberg („The SocialNetwoork”) ºi Ellen Page(„Juno”), însã numele celebrenu reuºesc sã salveze un filmmediocru care oferã o imaginestereotipã a Romei ºi a perso-najelor ce interacþioneazã înacel spaþiu. Personajul interpre-tat de Penelope Cruz, o prosti-tuatã care este obligatã sã sedea drept soþia tânãrului careurmeazã sã lucreze la firmafamiliei, este singurul carereuºeºte sã îmi menþinã intere-sul, jocul actoricesc al acesteiaamintindu-mi de Sophia Loren.

Cu un scenariu lipsit de rafi-nament ºi o serie de personajeinsipide ºi neinteresante, „ToRome with Love” este un film cetrebuie evitat.

Antonia GÎRMACEA

NNatturã ºi creaþie

Cinema

Declaraþie de dragoste pentru Roma

•• MMaarr ii BBuuccuurr

ateneu

octombrie 201216

Iaºi, 17 sept. 1968

Stimate Domnule Cîrneci,

Cu regretul cã n-am mai avut prilejulunui mic conciliabul ca acele cu care neobiºnuise redacþia Ateneului în plã-cutele sale vizite la Iaºi, îmi îngãdui sãîncerc pe aceastã cale a vã apropia deiniþiativa Comitetului de culturã ºi artã aljudeþului Iaºi privind Festivalul depoezie „Mihai Eminescu“ ce va avea locîn zilele de 6-11 octombrie a.c.

Am dori sã contãm pe ecoul pozitivpe care-l stîrneºte aceastã acþiune înredacþia Dvoastre ºi, în numeleComitetului de organizare aFestivalului, aº vrea sã vã rog sãacceptaþi invitaþia de a lua parte activãla acest festival atît Dvoastre cît ºirevista pe care o conduceþi.

Pe lîngã invitaþia pe care-o facem peaceastã cale, înainte de a fi gata invi-taþiile oficiale, tuturor poeþilor redacþieiDv., mi-aº îngãdui sã vã solicit dinpartea secþiei de criticã – poate amiculCãlin – o comunicare ce s-ar integra întematica Simpozionului „Fondul de aural poeziei româneºti“ organizat cu acestprilej cu participarea unor critici defrunte ai þãrii. Ar putea trata fie o pro-blemã privind unele aspecte esenþialeale poeziei actuale, fie unele date fun-damentale privind poezia de ieri dinoptica aceleiaºi perspective a perma-nenþei valorice, criteriul suprem...

Iar Dvoastre, personal, tovarãºeCîrneci, am dori sã acceptaþi invitaþianoastrã de a face parte din juriul careva decerna premiul festivalului celuimai bun volum de poezie (debut)apãrut de la data de 1 ian. a.c. pînã la1 octombrie a.c. O listã cu principaliipoeþi ce-ar putea fi luaþi în considerare

pregãteºte redacþia Iaºului literar ºi vãva trimite în cîteva zile tov. Ignea.

În speranþa unui rãspuns favorabil,vã rog sã primiþi mulþumirile noastreanticipate ºi încredinþarea vechii melestime ºi afecþiuni Dv. ºi simpaticilor Dv.Colaboratori. O mînã caldã tovarãºuluiCãlin. Vã rog comunicaþi rãspunsul Dv.pe adresa Str. Palat 1, la Comitetul deculturã ºi artã al judeþului Iaºi, în aºa felîncît sã vã putem îngloba în programulFestivalului ce-l pregãtim.

Al. Husar

Iaºi, 14 nov. 1968

Dragã Domnule Cîrneci,

Abia desmeticit de pe urma vîrtejuluiFestivalului ºi a decantãrilor ce i-auurmat, aº dori sã vã scriu mai întîimulþumindu-vã pentru activa Dvoastreprezenþã la acest praznic al poeziei, pecare am vãzut cît l-aþi înþeles. Sîntobligat sã vã spun cã vãd în Dvoastreunui dintre poeþii cei mai convinºi, maidirect ataºaþi unei iniþiative cãreia i-ascãpat unora – din întîmplare –esenþialul. A-þi vedea însã clar oglinditeîn ochii limpezi ai cîtorva din cei buniintenþiile echivaleazã la drept vorbindcu o rãsplatã a conºtiinþei ºi pentru astavã strîng cu drag mîna ºi vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi pentru amabilaatenþie însoþind volumul Dv. De versuri,

pe care-l pãstrez ca pe o vie ofrandã aprieteniei ce vi-o port ºi vã rog sã vedeþiîn ea omagiul datorit deopotrivã omuluiºi poetului pentru care semnaþi.

Vã transmit tot odatã cele mai buneurãri de noi succese în activitateaDvoastre ºi alãturi de regretul de a nu fiavut bucuria de a revedea întreg plenulredacþiei Dvoastre la festival (regret ºilipsa lui Cãlin la Simpozion), vã rog sã-mi daþi voie sã vã urez de pe acum o ºimai largã participare la cel de al doilea,care va veni...

Salut prin Dvoastre pe vechii prieteniCãlin, Bãlãiþã, Sabin ºi vã rog, încãodatã, primiþi cele mai vii, mai adîncimulþumiri pentru buna amintire ce mi-aþilãsat-o în zilele festivalului de poezie„Mihail Eminescu“...

Al Dvoastre cu respect, Al. Husar

Iaºi, 26 martie 1969

Mult stimateDomnule Radu Cârneci,

Bucuriei de a avea un nou autografdin partea Dvoastre, pe un volum careasigurã numelui Dvoastre un nou nimbde autentic poet, gãsesc azi prilej de a-ida expresie cu un sincer regret, caremã dispenseazã poate de mii de scuze.

Sînt prins în atîtea angarale ce-miasediazã tot timpul încît abia mai gã-sesc din cînd în cînd cîte un rãgaz pen-tru ceea ce consider de fapt esenþial înviaþã. Am citit cu avînt ºi alese emoþiivolumul Dvoastre pentru care îmi per-mit sã vã strîng sincer mîna, felicitîndu-vã din toatã inima. Nu e cazul sã vãmãrturisesc viu regretul cã din cauzaunui principiu oarecum esoteric, avîndun caracter pînã la urmã local, premiileIaºului literar s-au oprit la perimetrulogrãzii. Au fost în juriu mai mulþioameni care încearcã acest regret...

Aº vrea totodatã sã vã transmit celemai calde felicitãri pentru entuziastadvoastre atitudine în problema unui fes-tival Eminescu atît de atent susþinut încurînd în „Cronica“. Vã asigur cã nu sîntsingurul care apreciazã poziþiaDvoastre ca una din cele mai favorabileacestei acþiuni, la care ne gîndim (pe1970!) ºi pentru care apelãm de peacum la inimoasa dvoastre prezenþã încomitetul de coordonare. Vã voi fi întot-deauna îndatorat pentru aceastã poz-iþie, expresia unei credinþe, a unei con-cepþii, aº zice – a unei religii...

Stimate Domnule Cârneci, bucurossã comunic cu Dvoastre prin scris, pînãcînd vom avea din nou poate prilejulunui mic conciliabul verbal, vã strîng cudrag mîna ºi vã urez din toatã inimaspor în activitatea Dv. Aleasã, ºi vãtransmit un salut prietenesc Dvoastreºi colegilor de redacþie,

Al Dvoastre colaborator, Al. Husar

Grupaj îngrijit deMarius MANTA

- Maestre Mihai Oroveanu,acum câteva ore aþi promis înAula „Vasile Alecsandri“ aUniversitãþii „Vasile Alecsandri“din Bacãu cã veþi susþine pânãla capãt ideea ca Bacãul sã-ºimerite numele oraº cultural.Unul dintre elementele care arconstitui acest tablou este ºiCasa „Vasile Alecsandri“,despre care v-am relatat acumcâteva minute. V-aº ruga sãpledaþi pentru aceastã cauzã.

M.O.: - Bineînþeles, sunt alã-turi de oamenii cu intenþii min-unate. Bacãul nu poate sãreziste în istorie fãrã sã-ºigãseascã sprijin în casele caresunt înscrise în lista patrimoniu-lui ºi pãrerea mea este cã ediliiar trebui sã dea mai multãimportanþã acestor lucruri, pen-tru cã existã un cadru legalfoarte precis ºi probabil cã, înfuncþie de noile hotãrâri aleGuvernului, toate acþiunile înjustiþie vor dura mult mairepede. Sã nu creadã nimeni cãnu va da socotealã pentru felulîn care este tratat un patrimoniuurban de o asemenea valoare.Deci pledoaria mea ºi nu numaia mea este sã se facã tot ce eposibil pentru ca aceastã casãsã revinã într-o stare decentã ºisã fie pusã la dispoziþia oame-nilor de culturã din Bacãu, pen-tru cã ne lipsesc astfel de obiec-tive ºi pentru cã o asemeneacasã ar face cinste Bacãuluiviitor. Avem nevoie de locuricare sã ne asigure continuitateaºi demnitatea tradiþiilor intelec-tuale din Bacãu. Deci sunthotãrât pentru restaurarea ºi

luarea în grija Primãriei a aces-tei case.

- Vorbeaþi astãzi despre valo-rile culturale ale Europei, nudoar ale României. Vorbeaþi ºidespre ce aþi zãrit în alte þãri,unde factorul cultural este lalocul lui.

M.O.: - În alte þãri acestelocuri de culturã sunt exploatatenu numai pentru imagine, ci ºipentru educaþia concetãþenilor,ca ºi a strãinilor care trec peaici. Sã se ºtie cã nu suntemaici de puþinã vreme, sã se ºtiecã nu niºte blocuri ieftine carac-terizeazã un asemenea oraº, sãse ºtie cã a existat o disciplinã aconstrucþiilor tradiþionale, a exi-stat un Bacãu urban care tre-buie sã lase urme. Un aseme-nea obiectiv lasã urme ºi îneconomia oraºului, pentru cãdacã Bacãul va avea mai multelocuri de acest fel, ºi vizitatoriivor creºte numeric. În acelaºitimp astfel de locuri vor ajuta la

dezvoltarea unor industrii auxi-liare, aºa-zisele industrii cultu-rale – industria turisticã ºi aºamai departe -, lucruri care se fac

cu paºi mici, nu neapãrat cuinvestiþii enorme. Nu de oriceavem nevoie, ci sã facemordine în lucrurile pe care le

avem deja ºi pentru care cheltu-ielile nu sunt foarte mari.

- Pledând adineauri pentruideea cã o piesã a lui GeorgeApostu ºi-ar merita locul înansamblul arhitectural alBacãului, aº asocia ºi elementulAlecsandri. Pe George Apostu îlvedeþi la fel nedreptãþit înBacãu.

M.O.: - Bineînþeles, nu mi separe normal ca un asemeneaartist, cãruia André Malraux îidãdea sarcina sã înfrumuseþezeGrenoble în anul olimpic, sãnu-ºi gãseascã un loc într-unscuar, într-un parc! Sunt douãlucrãri pe care Muzeul Naþionalde Artã Contemporanã le punela dispoziþia edililor bãcãuanipentru a le transfera în materialdefinitiv.

- Care sunt cele douã lucrãri?M.O.: - „Un tatã cu fiii“ ºi

„Fluturii“, care ar putea foartebine sã facã bucuria nu numai alocuitorilor Bacãului, ci ºi a celorcare trec pe aici ºi vor sã vadãlucrãri de Apostu. Altfel, ar tre-bui sã se ducã la Mãgura, laCãsoaia, la Brãila, la Tecuci ºiîn niºte locuri poate mai puþinimportante decât Bacãul. DarBacãul fãrã lucrãri de Apostu mise pare de neconceput înaceastã clipã!

- Vã mulþumim, maestre, ºidã, Doamne, sã auzim de bine!

A consemnatIoan DÃNILÃ

Bacãu, 18 nov. 2011

Inedit

Scrisori Al. Husar – Radu Cârneci

„Avem nevoie de locuricare sã ne asigure

continuitatea ºi demnitateatradiþiilor intelectuale din Bacãu“

•Dialog cu artistul Mihai Oroveanu, directorul general al Muzeului Naþional de Artã Contemporanã

Apariþia antologiei „Poemesingure“, sub semnãtura luiRadu Florescu, la Ed.TipoMoldova (2011), ne per-mite sã facem o scurtã sur-volare a câtorva linii de forþãale devenirii poetului nemþean.La debut (1989), RaduFlorescu se adevereºte a aveaun temperament expresionist,deºi culorile cu care opereazãacum nu sunt tari ºi nici asoci-ate în contraste þipãtoare.Alterneazã doar „stend-halienele“ roºu închis ºi negru„netransparent“, dispuse într-oimagine întunecoasã careînroºeºte zarea, culoarea sân-gerie nefiind aici un atributsolar, luminos, ci unul al vâs-cozitãþii obscure ºi al sãlbãtici-unilor sângeroase: „din adã-postul meu subteran vãd/ oblanã roºcatã de lup alergândpeste câmpuri/.../ câmpul îºiîntoarce spinarea de lup cãtremine/ înroºind orizontul“(„Spinare de lup“).

Îngropat în izomorfismuladãpostului sãu cu o plãcereaproape narcisiacã, eul liric seaseamãnã el însuºi cu o cârtiþãîn pustiita înserare venitã ca oblasfemie. Creierul, „cuib pen-tru pãsãri“ ºi zãmislitor depãpuºi astrale, induce tensiunineelucidate ºi melancoliisolare. „înserarea lucra pestecâmpuri/ aidoma unui creieruriaº hãpãit de gângãnii/ untimp vegetal în care naºterea/nu mai însemna rotirea astru-lui./.../ un soare uriaº leneveapeste câmpuri/ aidoma uneipãsãri“ („Ochiul vânãt“). Într-unorizont plin de pãsãri nicto-morfe, care par a-i arãta euluiliric semnele destinului, se nu-treºte propensiunea pentruînalt, pentru liniºtitoarele înãl-þimi alpestre. „am zis înaintede-a-l vedea: muntele acesta/nu pot sã-l urc/ îl simt mai greudecât ochiul/ îl simt acoperit devulturi“ („Muntele“). Aspiraþiaînspre „excelsior“ vine în vir-tutea credinþei pline deinocenþã ºi graþie, iar nu înstarea de izolare ºi de trãirereligioasã în „camera liturgicã“.Singurele certitudini pentru eulliric suferind de „rãu depãmânt“ rãmân spaþiul tere-stru, carcera trupului plãmãditdin „humus“ ºi „casa din careiese“.

Ascensiunea are loc de latãcere ºi întuneric spre luminãca apoteozã a vieþii ºi aureo-lare a esenþialelor, timp în caremelancolia ºi voluptatea senzi-tivã nu rezistã la aceastã tem-peraturã magmaticã în carefierb primordialele. Totuºi, esteo lume hãrãzitã efemeritãþii, omaterie colcãitoare care, înciuda precaritãþii, se spirituali-zeazã prin cicluri de metamor-foze ca pentru a sãrbãtori viul.Confesiunea este a unui

subiect suferind, posesor alunei voci profetice prin care seprevesteºte extincþia. Naºtereanu este decât o prefigurare amorþii, orice prezenþã dovedin-du-se o mascã nereuºitã înspatele cãreia respirã mareaabsenþã: „Toatã viaþa am cre-zut în casa rãsãritã din mare./un timp am auzit rãpãitul ploiiprin frunziºul/ uscat mi-amspus: eºti pentru moarte ºi/zilele nu-þi aparþin. aceeaºinoapte acoperã/ groapa dincare ies pe rând secundele vlã-guite/ ceasurile doldora de tris-teþi./ într-o zi trupul meu pãrãsicasa ºi se ridicã/ încetul la cer.în jur peºtiºori negri înãlþau/cântece îmi rosteau numele.fericit am privit/ înspre þãrm ºiam vãzut luna. rãsãrea din/adânc ºi lumina o casã pustie“(p. 77). Jocul cu tema morþiiascunde ºi convenþiile poetu-lui, care se joacã cu o iluzieopticã, deoarece pentru elmoartea este o putere egaliza-toare într-un sens destul deobscur al purificãrii. Versuriresemnate, înfiorate detresãriri de tristeþe, creeazã o„panoramã a deºertãciunilor“lipsite de monumentalitate.„Ortodoxismul“ temperat ºismerit este lipsit de percepþiaapocalipticã ºi intrã în conflictcu intenþiile expresioniste alecârtitorului ateu.

Înþelesurile exteriorului i separ lui Radu Florescu cu atâtmai dificil de perceput faþã deacelea ale interiorului locuitpoetic cu cât intimitatea „caseidin care iese“ este mai pro-fundã în semnificaþii.Explorarea feþelor exteriorului,contemplate de fiinþa predesti-natã habitatului simbolic, fertili-zeazã abstragerea din lumeaconcretã vãzutã a fi kafkianã.Constituind o permanentãstare contradictorie de atracþie-repulsie, de bucurie-teamã,deci o sursã de tensiuni con-trastante, exteriorul impuneeului liric o anume atitudine, îlsileºte a reacþiona ºi a se defi-ni astfel în substanþialitatea sa.Situat, prin atmosfera de litaniea rugii ºovãitoare, arghezianparcã, „între douã nopþi care seapropie“, poetul încearcã sãafle cãile unei transcenderi amateriei. „privesc spre înlãun-tru. orice gând se înalþã spre/ceruri. o pasãre îmi tremurã

încet în fereastrã/ cântecul eigângav mã face mai tânãr./casa mea trebuie inventatãmult sub pãmânt. acolo/ lunarãsare din trupul unei cârtiþemai vãd/ ziua de mâinefuriºându-se pe sub ferestre./aici orice gând seamãnã cu unpumn de pãmânt/ vine cân-tecul pãsãrii din ceruri ºi casa/din care ies tremurã încet înlumina lunii“ („Casa din careies“).

Organicitatea funciarã a vi-ziunii din ultimele volumefereºte poezia de mãrginirea eila spaþiul limitant al „camereiliturgice“, al strãzii ºi aloraºului, oricât de polisemanticsau de „textualist“ ar fi acestapentru alte firi poetice.Ardoarea comunicãrii, fiorulsimpatetic ce-o animã îi per-mite deschiderea despre carevorbeam, înspre „excelsior“.Radu Florescu monologheazãºi gesticuleazã în contul uneiintenþii de reprezentare cualurã uranicã; el se deschidespre nemãrginire într-un soi de(auto)reflectare ce nu-ºirisipeºte sensibila substanþãindividualã. Oricât de îndepãr-tate, înfãþiºãrile universuluiînchipuit poartã amprentaimaginaþiei eului liric. Însã con-fesiunea cosmicã rãmâneambiguã, drept consecinþã a

fatalei limitãri care duce lablocãri ale fenomenelor, lascurt-circuitãri ale relaþiilorparte-întreg.

Drept urmare, poetul sepierde în infernul materieiprozaice; însãºi imagineainfinitului care este reprezentatde cer îi apare întunecatã ºiasimilatã celei carcerale,suportând apoi asaltul izbãvitoral luminii asfinþitului precum unsuccedaneu al doritei eliberãridin prohibitul real înspre þinutulregresiv al lumii originare de-numit Satrapia. Miºcarea ca-racteristicã, devenitã obsesie,este aceea a restrângerii spaþi-ului familiar, cutreierat defeluriþi agenþi destructivi. Dinpunctul de vedere al rotiriisempiternale a anotimpurilor,Radu Florescu îºi manifestãpreferinþa pentru consacratasimbolisticã a peisajului decli-nant ºi tutelat de prezenþaastrului selenar pe un cervãduvit de stele. Aflându-secâteodatã într-o stare de ebri-etate a senzaþiilor stenice, poe-tul nu uitã sã scape acordurifuneste ºi melancolizeazã într-un registru care sã confereacestei faze declinante un aerde organicitate percepþionalãagonicã. Deºi vorbeºte despretrecerea pragului înspre neantºi despre transparenþa morþii,

Radu Florescu nu pare totuºicuprins de melancolia indusãde vreun „soare negru“ ner-valian de pe cer. De altfel,viaþa nu este decât o povestece „vine din ceruri“.

Radu Florescu amestecãîntr-o pastã difuzã realul presu-pus ºi visul printr-un discurscontorsionat ºi printr-o tehnicãlipsitã aproape de punctuaþie(vãzutã, probabil, ca o întreru-pere nefireascã a fluxului deimagini, idei ºi sentimente),dar, cum imaginaþia nu arevigoare, ea este suplinitã detensiunea registrelor utilizate.Autorul intrã brusc în poeziasecvenþialã, insistã pe ocoerenþã a ideii de la o tranºã(poem) la alta, iar textul parecã se construieºte singur, pemãsura instituirii unitãþii desens, creând un edificiu trans-parent în care binele ºi rãul îºiconsumã arderea simetricã.Adieri suave se depresioneazãcu un aer mai tare, iar carac-terul fragmentar al poemelorlasã impresia cã ele suntmesaje transmise într-un regimde urgenþã. Alãturarea lor estecreatoare de tensiune dacã segãseºte o frecvenþã interferen-tã. Dacã nu, poemul se spargeîn cioburi divergente, perspec-tiva integratoare a coerenþeidevine incertã ºi versurile sepierd în ceaþã, luminând crâm-peie de anxietate. Poemelefãrã titlu se amestecã uneori înanonimatul ideilor reluateobsesiv: casã, apã neagrã,peºtiºori, furnici, pãsãri.

Arealul imaginilor sumbreeste spicuit de cãtre RaduFlorescu din ofertele banaluluideclarat ca atare, dar viziunease aflã în imediata vecinãtate,semnalul ei transfiguratorþâºnind din chiar miezuldezolantelor notaþii, din exas-perarea platitudinii, din con-semnarea... resemnãrii îm-potriva ei însãºi. Imagineastrãzii, privitã prin fereastrã, nureprezintã, în aceste „poemesingure“, decât o poartã înspremirajul unui paroxistic trecutrãscumpãrãtor. Evaziunii întimp i se asociazã o evaziuneîn spaþiu, pe un tãrâm boreal,de o pâlpâitoare, albastrã sen-zualitate ce îl salveazã pe poetde întuneric ºi pustiu. Cuprinsde rãu de înãlþime ºi depãmânt totodatã, RaduFlorescu îºi radiografiazãmeticulos în ultimele volumefãptura carnalã, în calitatea sade gãzduitoare a spiritului,pânã ajunge sã obþinã materi-alitãþile ultime, tangente lafrigul abstracþiunii ºi la grafianeantului.

ateneu

octombrie 2012 17

Vasile SPIRIDON

Deschidereaspre „EXCELSIOR“

• Mircea Bujor

eseu

octombrie 201218

Dupã toate aparenþele, existã ºi o atreia disputã între metafizicã ºi poezie,insuficient structuratã, dar având con-secinþe importante asupra filozofiei. Celpuþin asta deducem dacã abordãmneconvenþional, adicã incluzândprejudecãþile literar-istorice, cazul a doimari poeþi, atât de diferiþi din punctul devedere al opþiunilor artistice, dar atât deapropiaþi în plan metafizic: portughezulFernando Pessoa ºi americanulWallace Stevens.

Nu poþi sã vorbeºti despre Pessoafãrã sã-þi vinã în minte cei patru hete-ronimi, dintre atâþia alþii, care l-au con-sacrat ºi i-au asigurat condiþia de poetsingular. Dar înainte de a deveni poet,Pessoa percepea simptomele uneicrize a metafizicii ºi imposibilitatea uneimari filozofii. Nu credea cã o marepoezie e cu putinþã, în condiþiile în caresimþea cã o astfel de creaþie trebuie sãse sprijine pe consistenþa unei filozofii.Þâºnirea, în el, la 8 martie 1914, zifastã a poeziei universale, a celor patruheteronimi a schimbat termenii proble-mei puse astfel. Scriitorul portughez aavut nu numai revelaþia heteronimilor,ci ºi a mizei majore ce se juca în privin-þa poeziei.Primul este Alberto Caeiro,devenit repede maestrul celorlalþi.Poezia acestuia e o gâlceavã perpetuãcu metafizica, identificatã, mai întâi, dininteriorul poeziei înseºi. Metafizicaatribuie lucrurilor o semnificaþie ascun-sã, dã universului un sens, leagã exis-tenþa de cauze prime ºi de scopuriultime. Aderã la poem, la materialitateaºi limba lui cu ajutorul dublului sens, alsimbolului ºi metaforei, prin urmare tre-buie destructuratã chiar din interiorulpoemului printr-o modificare a exis-tenþei acestuia. Iatã de ce poezia tre-buie sã devinã locul menit exerciþiuluiprivirii. Departe de a fi o gândire, numaiprivirea poate sesiza lucrurile dreptlucruri. La Caeiro, „lucrul“ e numeleFiinþei, din moment ce, în el, nimic nu eascuns, totul e la vedere. E ca ºi cândai spune cã, pentru primul dintre he-teronimii lui Pessoa, complicitatea cufilozofia îi proscrie pe poeþi.Totuºi,

citind mai atent textele lui Caeiro,deducem cã nu e vorba atât de o res-pingere a metafizicii, cât de voinþa de aþine la distanþã o configurare metafizicãsingularã: aceea în care dualismulconºtiinþã-obiect (circulând dinspre filo-zofie cãtre poem) împiedicã poemul sãsesizeze lucrurile drept lucruri. De aiciprovine dorinþa de a favoriza privirea îndauna gândirii metafizice. Poetului îirevine rolul de a critica înþelegereasecretã dintre poem ºi metafizicã. Înierarhia funcþiilor pe care Pessoa le dis-tribuie heteronimilor sãi, Alberto Caeiroe numele de cod al unei rupturi intrapo-etice: tentativa de a face din textul poe-tic spaþiul unei priviri nemetafiziceasupra lucrurilor. Sã nu ne facem însãiluzii pânã la capãt ºi sã nu vedem întentativa lui Caeiro un demers radicalce nu s-ar potrivi modului de a fi alpoeziei moderne. Ar însemna sãcãdem în abia perceptibilele capcanepe care însãºi Pessoa ºi le-a întins lui ºipricepuþilor sãi cititori. Primul heteronimnu anunþã atât sfârºitul metafizicii, câtcautã sã impunã în poezie ceea ce s-arputea numi o „metafizicã fãrã metafizi-cã“, în mãsura în care e vorba de a con-serva, în poem, ambiþia ontologicã.Discipol chinuit al maestrului AlbertoCaeiro, Alvaro de Campos se situeazãpe o poziþie simþitor diferitã. Întreaga sapoezie poartã semnele unei clareînrudiri cu romantismul. Poetul simtenevoia, uneori, nu numai sã o sugereze,ci sã o mãrturiseascã, sã o descrie de-adreptul, aºa cum face în poemul„Quasi“: „Produse romantice, iatã ce

suntem cu toþii.../ Iar dacã nu am fi pro-duse romantice, poate cã n-am finimic.// Aºa se face literatura... /Doamne Dumnezeule, aºa se face ºiviaþa!// Alþii sunt de asemenea niºteromantici...“ (în traducerea lui DinuFlãmând, ed. cit.). Am vãzut, AlbertoCaeiro, maestrul, dar nu fondatorul,anunþase o rupturã intrapoeticã. Darnu-i revenea numai lui sã o ducã pânãla capãt. Dupã modelul maestrului,Alvaro de Campos afiºeazã o suspici-une ironicã în privinþa metafizicii. Îþiface chiar impresia cã ia în serios doar...“fizica“ din „metafizicã“. Însã printr-o„miºcare“ poeticã opusã lui Caeiro,fiecare dintre poemele sale sunt ºi undemers în favoarea metafizicii.Metafizica, dacã e incapabilã de a fi ogândire a Fiinþei, poate fi cel puþin„simþitã“. Alvaro de Campos susþine cãAbstractul ºi Absolutul pot fi nu numaigândite, ci ºi simþite în egalã mãsurã. Emisiunea poemului – cât de bine sevede asta în marile „Ode“! – de a pro-duce o emoþie metafizicã – „ora realã ºiglobalã“ a emoþiei metafizice. Pentruasta, va fi necesar de a construi înpoem, prin poem, „momente abstracte“,singurele în mãsurã sã elibereze gândi-rea de sub influenþa fals abstractã areligiosului. În felul acesta, de Camposcautã sã stabileascã un soi de punteîntre o metafizicã ruinatã ºi o metafizicãviitoare, încã necunoscutã ºi imposi-bilã. Al doilea discipol al lui Caeiro,Ricardo Reis, respinge de la începutideea cã ar exista douã regiuni aleFiinþei: Fiinþa Omului nu se deosebeºte

prin nimic de Fiinþa lucrurilor. Omul nu eo excepþie în univers. Din asta constã ºimãreþia austerã a acestei poezii,despre care am putea afirma cãopereazã cu o ontologie lipsitã deantropologie. Subliminal însã, printr-o„miºcare“ inversã, observabilã dupãmai multe lecturi, poezia lui Reis secentreazã ºi pe om: afirmaþia cã omulnu e nimic – ºi trebuie sã fie conºtientde acest nimic care este – e un excesfaþã de „a fi un lucru“ al lui Caeiro. Enentul morþii, al timpului, a ceea cetrece. Existenþa, fundamentalã, a unuipoet ortonim adicã a unui poet carepoartã ca nume fictiv numele luiPessoa însuºi, aratã caracterul fictiv alfiinþei ºi marca originalã, în el, a nefi-inþei. Prin sine însuºi, e într-adevãr „ofiinþã care este pur neant“. Iar opera sava fi opera celui ce „vrea numai sã iaformã/ Din Nimicul ce-i strânge fiinþa.“Inventat ca reacþie la naºterea luiCaeiro, Ricardo Reis submineazãopera maestrului, menþinând în dispozi-tivul heteronim o existenþã a inexisten-tului.

Sã privim, acum, lucrurile dintr-o altãperspectivã. Tot ceea ce inventeazã, înplan poetic, heteronimia se aflã într-unºantier complicat ºi care nu s-a închis,unde prolificul pãrinte heteronim n-afãcut ordine. Pare cã heteronimia l-asurprins pur ºi simplu, cã Pessoa nici n-a premeditat-o, nici nu i-a calculat con-secinþele. Or heteronimia creeazã osituaþie nouã în interiorul poeziei: legã-turile poemului, ale ontologiei, alemetafizicii ºi ale filozofiei se prezintã caputând fi pozitiv reînnodate. „Morala“pe care o desluºim în aceastã invenþiea lui Pessoa e cã existã, cu adevãrat, osarcinã a poemului în ceea ce priveºtemetafizica ºi cã aceastã sarcinã edublã: pe de o parte, criticareametafizicii, pe de altã parte, conser-varea ambiþiei ontologice.Þinândseamã de modul de existenþã al poezieiheteronime, gândirea ontologicã poe-ticã e o gândire neunitarã. Nu aceleaºioperaþii poetice permit sã afirmi cãFiinþa înseamnã lucruri sau cã eimposibil sã gândeºti infinitul pornindde la finit ºi de la parametrii naturali.Nici poemele nu sunt aceleaºi, nicipoeþii! Heteronimia îºi asumã olocalizare a gândirii. Aceastã enormãtentativã de a gândi Fiinþa nemetafizic,în maniera poeziei – un alt rezumatposibil al heteronimiei – nu propune ºinu dispune, în fond, decât de structurifictive: ficþiunea celor patru poeþi, ficþi-unea dialogului dintre ei, figura poetuluica agent al ficþiunii. Altfel spus, identi-tatea Fiinþã/ gândire prin arta de a fialtul („se outrar“, în portughezã).Demersul heteronimic îºi propune sãcreeze un nou loc unde sã fie gânditãFiinþa ºi pe care metafizica ºi filozofiavor fi obligate sã-l traverseze, la rândullor. Heteronimia concepe poezia dreptgândire tranzitorie posibilã a Fiinþei. E,dacã vreþi, o artã a Fiinþei, ce, într-ostrânsã interlocuþiune cu metafizica ºifilozofia, afirmã esenþiala insubor-donare ontologicã a poeziei, în general,ºi complicã ºi mai mult înþelegerea„miturilor“ poeziei moderne.

Gheorghe IORGA

Metafizicãºi poezie (IV)

•• MMaarr ii BBuuccuurr

Sennsibillitatea lla conntrraste

Nemulþumirea faþã de prezent e, pentru„scriitori“ , doar o „temã“? Fãrã îndoialã -nu. Dovadã înfierbîntarea cu care unii dintreei o abordeazã, acuitatea cu care resimtsituaþii ce pe „oamenii normali“ nu-iemoþioneazã, nu-i indigneazã, nu-i deter-minã sã protesteze. Durerea ºi revolta nuprovin numai din motive personale, ci - celmai adesea - din motive umanitare. Scriitoriicu reflexe democratice (cãci sînt ºi care dauocol protipendadelor) suferã ori de cîte oriobservã inechitãþi ºi nedreptãþi. Suferinþa lore o formã de solidaritate cu cei aflaþi la polulde jos al societãþii. Poate fi ea mimatã?Desigur, ca orice alt sentiment. Auten-ticitatea i-o probeazã însã frecvenþa ºi pro-funzimea. Nu poate fi nemulþumit deprezent decît cine-i sensibil la contraste,cine le observã ºi le comparã, reflectîndasupra lor.

Pe lângã influenþa experienþelor de viaþãasupra ei, aceastã sensibilitate mai e deter-minatã de educaþia moralã ºi de cea ideo-logicã a fiecãruia. Datoritã lor, percepþiaanumitor lucruri devine mai dramaticã, iargestul de a o exprima - mai demonstrativ.Exemplele mele sînt Bacovia ºi Galaction,doi autori diferiþi atît ca gen, cît ºi camanierã. Textele pe care le voi cita au fostscrise la un interval de ºase ani, în deceniulal doilea din secolul trecut,- unul înainte dePrimul Rãzboi Mondial, celãlalt dupãsfîrºitul lui. Ambele însã evocã acelaºi con-trast: cel dintre sãrãcie ºi opulenþã. Poetul îlrelevã în „Amurg“: „Trec burgheze colorate/În cupeuri de cristal-/ E o veºnicã plimbare,/Vãlmãºag milionar... // ªi pe publice terase/Plîng viori sentimental.../ E parfum, bom-boane/ E desfrîu de lupanar...// ...Darnoteazã-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mon-dial.../ Pe cînd lasã-amurgul flãcãri/ Pe-unfinal ce se anunþã.../ Pe-un decor miliar-dar...“. Prozatorul - într-o „Cronicã“, publi-catã în „Curentul nou“ (l, nr.13, 25 aprilie1920, p. 195), în care observaþiile amarereferitoare la contraste sînt dublate de fineironii: „ªi totuºi e aceeaºi lume, - aceeaºilume, în care mi-a fost frig o iarnã întreagã,am admirat blãnurile ºi automobilele celorbogaþi, ºi la vitrinele vaste cu portocale ºi cuzmochine inaccesibile, am visat þãrmiiSiciliei ºi ai Tripolitaniei“.

Fapt demn de subliniat, Bacovia ºiGalaction, chiar ºi cînd au parvenit la situaþiibune, nu ºi-au pierdut sensibilitatea la con-traste. Primul va compune, între altele,poemul „De iarnã“ (În ecouri bocitoare), iaral doilea le va divulga în „paginile (sale)creºtine“: „Pare cã trãim - scria el în 1934 -încã o datã acele vremuri primare, cîndcredinþa ºi viaþa întru Iisus Hristos începeausã se infiltreze tainic într-o societateputredã ºi intratã în umbra morþii. Suntemazi spectatorii unor contraste aproape egaleîn amplitudine cu cele de odinioarã“. Unuldin ele: „în centru, viaþa e blestematã, col-cãitoare de minciunã ºi de patimi, deinterese exacerbate pãmînteºti, la cîþivapaºi, mai alãturi, sunt adunãri cucernice,adevãrate, unde viziunea vieþii este limpez-itã ºi înnobilatã prin Sf. Evanghelie“ (Opere,vol. 8, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºiArtã, 2003, p. 269).

„O, nnu mai cînnta,hharrmonnie prribeagã“

Deºi cu puþine ocurenþe în poezia luiBacovia (doar patru), cuvîntul pribeag me-ritã o glosã. Raritatea folosirii lui de cãtrepoet constituie oarecum o surprizã. Aºtepþisã-l întîlneºti mai des, cãci fãcea parte dinþesutul lexical al liricii din epoca sa, - asta casã nu zic cã era inevitabil. Avea „prestigiu“:venea din Psalmi ºi din Epistolele aposto-lilor, îl întrebuinþase Eminescu, se gãsea laMacedonski, Traian Demetrescu, ªtefanPeticã, Radu D. Rosetti, D. Th. Neculuþã,Dimitrie Anghel º.a. Apãsa pe el M.Sãulescu: „În hornuri cîntã vîntul o tristãsimfonie -/ Iar jalnicele-acorduri din liramea, învie.../ ªtii tu pe-a cãrui groapã, ãstcîntãreþ pribeag/ κi cîntã ne-nþeleasa dartrista rapsodie?/ - Pe groapa neagrã, rece-a

dorului meu drag...“ („Searã de toamnã“, în„Viaþa literarã ºi artisticã“, l, nr. 48, 9 decem-brie 1907, p. 388).

Sau, ca sã mai dau un exemplu, îiexploata rezonanþele sentimentale promiþã-torul M. Rusu (Moris Rozenfeld): „Mi-edragã marea, vîntul drag;/ Ca marea sufle-tul meu geme,/ Ca vîntul sînt mereupribeag./ Mi-e dragã noaptea, norul des;/Ca noaptea viaþa mea e neagrã/ Ca norulplîng, - ºi plîng ades...“ („Foi de toamnã“, în„Anuarul presei române pe anul 1908“ p.182). Pribeag sugereazã multiple analogii;la cineva pribege sînt undele rîului, lacineva gîndurile, la cineva rândunicaº.a.m.d.

Din punct de vedere religios, pribegiaintrã în condiþia omului, care e „strãin ºicãlãtor aici pe pãmînt“ (I Petru 2,11).„Nemearnic (adicã strãin - n. m.) sînt eu pepãmînt“ (Biblia de la Bucureºti, Ps. 118,19).„Nemernicu-s pre pãmînt ºi rude (întreoameni - n. m.)“ (Dosoftei, Psaltirea în ver-suri, Ps.118, v. 41). „Pribeag în ºes, înmunte ºi pe ape,/ Nu ºtiu sã fug din mareleocol“, avea sã spunã Tudor Arghezi(„Psalm“, în Versuri, vol. l, Ed. CarteaRomâneascã, 1980, p. 58). Pribeagul etragic - n-are odihnã, n-are pe nimeni ºimoare necunoscut: „... ªi nimeni n-oplînge/ Pe groapa-i pustie“ (Victor Eftimiu,„Pribeagul“, în „Viaþa literarã ºi artisticã“, l,nr. 42, 28 octombrie 1907, p. 339). În ter-meni moderni, sinonimul pribegiei esteexilul.

Fãrã a fi pribegi în sensul strict al cuvîn-tului, poeþii de la începutul secolului trecutau sentimentul pribegiei. Ce anume îl ge-nera? Viaþa dezordonatã, boemã, nesigu-ranþa statutului profesional ºi a mijloacelorde trai, lipsa de organizare a breslei ºi, nu înultimul rînd, felul romanþios de a abordasuferinþa. Pribegia e o umilinþã, dar are ºipartea ei de eroicitate. Pribeagul eradezrãdãcinat, „pierdut“, „rãtãcit“, însã ºicineva care atrãgea atenþia prin enigmelesale biografice, inspira compasiune sauinvidie. Sub figura sa se putea bãnui unrãzvrãtit sau un aventurier. Cei printre carepoposeºte sînt curioºi sã-i afle „povestea“ ,motivele pentru care ºi-a luat lumea în cap,sãrãcia, „golul“ existenþei, spleen-ul, anu-mite remuºcãri, o decepþie amoroasã, seteade necunoscut, firea nestatornicã? Sau,poate, vreun blestem, cãci în fiecarepribeag e un Ahaºver.

Bacovia nu spune în nici un vers cã epribeag. Aceastã reticenþã vine dintr-unscrupul de exactitate, care constituie probasa de discreþie, de realism ºi de cinste lite-rarã. El se definea pe sine om de provincie,or un om de provincie nu poate fi cu ade-vãrat pribeag. Pribegia are nevoie de spaþiiîntinse. Pribegia-i incapacitatea (sauimposibilitatea) de a te fixa într-un loc ºi e,adesea, drum fãrã întoarcere, pierdere înnecunoscut. La Bacãu ºi la Bucureºti,Bacovia e (administrativ vorbind) un ins sta-bil: are un domiciliu, o adresã, resurse detrai; se plimbã într-adevãr mult, dar cãlã-toreºte puþin. Pribegiile (vagabondãrile) luise desfãºoarã doar pînã în cîmpul de lamarginea oraºului.

Persoanã „aºezatã“, burghezã, poetul esensibil în schimb la pribegia altora, dincare îºi trage sentimentul propriei pribegii:„O, nu mai cînta harmonie pribeagã, /Cãplîng ºi nu ºtiu unde sã mã duc“ („Noctur-nã“). Cîteodatã chiar dã curs impulsului:„Mã duc pe strãzi de gheaþã cu spuza lor destele“ („Dormitînd“). Un geamãt prelung,cîntecul „harmoniei“ îi trezeºte propria-isuferinþã, mai gravã decît a flaºnetarului.

Cele douã suferinþe au însã cauze diferite: aunuia e legatã de starea precarã, de foame,a lui de motive intime, secrete. A cîntãreþu-lui ambulant se exteriorizeazã sonor ºi serepetã din poartã în poartã ºi din localitateîn localitate, a poetului se consumã (de celemai multe ori) tãcut ºi în spaþii strîmte: „Eustau, ºi mã duc, ºi mã-ntorc“ („Nervi detoamnã“) sau numai pe terenul minþii.Impresionat de suferinþa strãinului, Bacoviadevine anxios, apãsat de problemele saleinterioare, de gîndul cã nu-ºi gãseºte loculprintre oameni. „Harmonia“ acþioneazãasupra sa ca un revelator: îi reveleazã situ-aþia moralã dificilã în care se aflã. De aciexasperarea!

Fãrrã strrategie

Cînd citeºti revistele de la începutul se-colului trecut, unul dintre lucrurile care fra-peazã e mulþimea dedicaþiilor. Autoriidedicã poeme, schiþe, povestiri, articole atîtcolegilor de breaslã, cît ºi pictorilor, com-pozitorilor, criticilor de artã, persoanelor dinmediul politic ºi financiar sau celor din antu-rajul propriu. Campion e Ion Minulescu,care le reia în volume. În Romanþe pentrumai tîrziu - publicate iniþial în „Viaþa lite-rarã“/“Viaþa literarã ºi artisticã“,„Semãnãtorul“, „Convorbiri critice“ etc. - sînt10 dedicaþii. În De vorbã cu mine însumi -19 (una sieºi). În Strofe pentru toatã lumea- 27 (din 42 de poeme), iar în Nu sunt ce para fi...- 26 (din 44).

Dedicaþia este un act de „strategie liter-arã“. Ea nu-i numai expresia recunoºtinþeifaþã de cineva, ci ºi un mijloc de a-ºi faceprieteni ori de a þi-i apropia mai tare pe ceicare îi ai. Flateazã pe destinatar, în acelaºitimp îl îndatoreazã, îl obligã la o atitudinemai receptivã.

Dedicaþia denotã o înclinaþie cãtre cine-va, aratã cu cine te (sau vrei sã te) aduni,cui îi întinzi mîna, ce preferinþe ai. Uneori,prin ea îi remarci pe cei înrudiþi sau egali,stimulezi solidaritãþi. De cele mai multe orieste spontanã, dar în destule cazuri eurmarea unui calcul. Mai multe dedicaþiiînseamnã mai multe simpatii, mai multerelaþii, mai multe susþineri.

Nu oricine e capabil de dedicaþii. Pentruacestea se cere o anumitã îndrãznealã, unelan, un ataºament, o dispoziþie spre cor-dialitate. Trebuie o fire sociabilã, gene-roasã, entuziastã. Mai trebuie ºi convin-gerea cã poemul, povestirea sau eseul vaplãcea destinatarilor, îi va bucura.

Bacovia n-a recurs la strategia dedicaþi-ilor. Un timid, un retractil, el n-a scris decîttrei: una unui mort, „Memoriei lui ªtefanPeticã“, alta a pus-o pe poemul „Plumb“, lapublicarea lui în „Flacãra“ (30 ianuarie1916) - „Poetului N. D. (avidescu)“ - , fãrãa o mai relua, iar alta – „Doamnei meleAgatha“ - pe volumul Poezii (Ed. „Ancora“,1929), menþinutã la toate reeditãrile.Puþinãtatea lor nu-i consecinþa unei firiîntoarse, aflatã în raporturi reci cu lumea, cia unei dezabuzãri premature, adînci, per-sistente. Impulsul de a dedica depinde defelul în care eºti întîmpinat de cititori ºi decriticã: o întîmpinare entuziastã îl excitã,una rezervatã îl reprimã. Or, el cam de aºaceva a avut parte. În faþa neînþelegerii ºineîncrederii celorlalþi, te izolezi sufleteºte.Chiar dacã rãmîi în „ceaþã“, te simþi singur,iar în afara „ceþei“ senzaþia de singurãtatese accentueazã ºi mai tare. Inevitabil, într-oastfel de situaþie, apetitul pentru comuni-care afectivã ºi intelectualã scade, iar ges-

tul de a dedica e cenzurat de numeroaseîndoieli. Eziþi. „La ce bun?“ te întrebi.

Chestiunea poate fi formulatã ºi altmin-teri: avea cui ºi de ce sã dea dedicaþiiBacovia? În primul sãu interviu (Bacãu,1927), el declara cã nu-i lipsit de prieteni.„Zilnic - spunea - sînt cercetat de cunoscuþiºi amici, care cautã sã mã distragã din apa-tia în care te cufundã inconºtient izolarea“(v. Opere, 1978, p. 425). Cita acolo ca „bunprieten“ pe profesorul doctor GrigoreTabacaru, care i-a fost sprijin în niºte anifoarte grei ai vieþii sale. În afarã de acesta,mai erau ºi alþii care ar fi binemeritat o de-dicaþie din partea sa: Aurel Savela, CezarPetrescu, Adrian Maniu, care au intervenitpentru el. De ce n-a fãcut-o? Cert, nu pentrucã a fost ingrat, indiferent, sau fiindcã i-ar ficonsiderat inferiori prin tinereþe. Cred cãBacovia ºi-a dat seama cã poezia ºi prozasa nu se preteazã la dedicaþii. Scrisul sãu eprea legat de incidentele vieþii personale.Ca sã „prindã“, dedicaþia trebuie sã conþinão aluzie, o trimitere la ceva cu rezonanþe înmemoria destinatarului, cere o consimþire aacestuia. Ce lucruri comune pot aminti însãcuiva „Lacustrã“, „Negru“, „Altfel“ (ca sã daunumai trei exemple din Plumb) ori „bucatade noapte“ „Van“? În ele sînt viziuni ºi expe-rienþe senzoriale ºi psihice fãrã analogii,marcate cu sigiliul unei inspiraþii particulare.

A existat ºi o reciprocã a rezervei luiBacovia în a da dedicaþii: nici ceilalþi nu s-auînghesuit sã-i acorde dintr-ale lor. Bilanþul etrist: în timpul vieþii i-a fost dedicatã o sin-gurã poemã - „Slove“ de Nicolae Anghel. Înschimb, postum a fost omagiat cu cîtevazeci.

„Pennallitãþi“

„Era prea multã asprime în ºcoalã“,susþinea Bacovia în interviul acordat luiVasile Netea (v. Opere, 1978, p. 443). Nuºtiu ca vreun cercetãtor sã fi cãutat sã aflece anume îl fãcuse sã aprecieze lucrurileastfel. Azi, oftatul sãu are ºi mai puþineºanse sã intereseze. Ce nevoie mai e - credunii - sã evoci severitatea? Ea nu poate fiadmisã nici ca apropou. Lumea noastrã atransformat „drepturile copilului“ în super-stiþie, punîndu-le mult deasupra drepturiloreducatorilor. Mijloacele seculare folosite deaceºtia pentru a provoca ruºinea celor vino-vaþi (de lene, impertinenþã, neascultare etc.)ºi de a stimula atitudinile pozitive sîntexcluse; în afarã de notã, ei nu mai au ladispoziþie decît surîsul ºi mîngîierea pecreºtet. Situaþia actualã reprezintã opusul,negaþia mãsurilor ce se luau odinioarã pen-tru disciplinare.

Care erau acelea? Le citez dinRegulamentul ºcoalelor urbane de bãieþi ºifete (cap. „Datoriile ºcolarilor. Penalitãþi“),publicat în „Monitorul Oficial“, nr.107, 15/27august 1889, p. 2622-2623), „legea“ (dearamã) sub care s-a desfãºurat ºcolaritatealui Bacovia:

- admonestarea ºi povãþuirea confi-denþialã;

- admonestarea în clasã faþã cu ºcolarii;- ºederea în picioare la prelegeri;- ºederea de facþiune (separat- n.m.) cu

arme pe umãr în orele de gimnasticã ºiexerciþii militare;

- carcera pînã la 4 ore maximum pe zi,respectîndu-se intervalele necesaremîncãrei;

- gonirea provizorie cu înscriereanumelui pe o tablã neagrã pe care se lipescanunþurile pedepselor de gonire;

- eliminarea pe un an, cu publicarea înºcoalã a încheierii (hotãrîrii - n.m.) profeso-rale in extenso;

- gonirea definitivã din ºcoalã cu publi-carea in extenso a sentinþei, fãcîndu-se ºicomunicarea tuturor ºcoalelor semilarii dinacea comunã“.

La pofta de învãþãturã care bîntuie acumprin ºcoli, teamã mi-i cã (mai ales peultimele douã) mulþi le-ar prefera!

ateneu

octombrie 2012 19

Constantin CÃLIN

Iarãºi Bacovia!... (1)

lecturi

octombrie 201220

Dupã cum afirma un prietenale cãrui gânduri au rãmasîmprãºtiate în þesãtura interne-tului, am înþeles câte cevadespre dialog - ºi anume cândel nu este posibil.

Fireºte, nu am de gând sãinventariez toate asemeneaposibilitãþi dar în chip evidentnu existã dialog atunci cândpornim din start sã revãrsãmasupra celuilalt un torent deidei, încurajaþi de orice cuvântsau gest aprobator ori când,alimentându-ne permanent dinpropriile erori punem aceleaºicuvinte sub altã formã ºi learuncãm din nou în nebuniajocului, având speranþa cã nevom convinge pe noi înºine deadevãrul lor. Când, absorbiþide amestecul gândurilor, numai avem timp sã vedem cãinterlocutorul nostru face exactacelaºi lucru, cã douã râuri decuvinte ºi-au sãpat fiecare pro-pria albie, fãrã a avea nici ceamai micã ºansã de a se întâlni.Nu existã dialog când ne can-tonãm într-un ton critic perma-nent care distruge din startorice idee ce ar putea pune înpericol soliditatea certitudinilorprezentului. Sau când, ocolindabil ideile dificile, ne aliem cupartenerul de dialog în criti-carea opiniilor altora, fãrã sãne dãm seama ce uºor e sãaluneci în groapa suficienþei,unde orizonturile dispar iar dia-logul devine doar o bârfã custil. Nu existã dialog atuncicând, de la înãlþimea igno-ranþei noastre, încercãm sãimpunem celuilalt adevãrulpropriu, fãrã sã privim mãcardesenul de idei pe care s-astrãduit sã-l realizeze pentrunoi.

De-a lungul unui dialog esteesenþial sã ºtim sã ascultãm,rãmânând conºtienþi cã fiecareconvorbire îºi trãieºte tãcerilesale. Uitãm cã de cele maimulte ori diferenþa de opinie edoar o problemã de perspec-tivã; prin dialog avem ºansa dea experimenta o stare aparte, oco-împlinire a unor judecãþi devaloare care îºi vor fi aºteptatconfirmarea. ªtiu cã importante ceea ce rãmâne dupã cecuvintele au fost spuse, e dru-mul strãbãtut de cele douã ros-tiri. Nu e nimic preþios înmanierã aici, totul trebuie pur-tat la suprafaþã, fãrã poticnelistilistice, fãrã teama de a nu fifost diferit.

Un asemenea drumtraseazã volumul semnat deCarmen Mihalache, intitulat„Carte cu Ilie Boca“, apãrut în2012 la Editura Corgal Press,Bacãu. Deºi perceputã subforma unei continuãri fireºti avolumului din 2002 – „Magiaamintirii – Convorbiri cu IlieBoca“, cartea de faþã e cu multmai complexã, definitivândcâteva din traseele iconice pe

care le-ar fi presupus inter-pretarea creaþiei lui Ilie Boca.Mai mult, în chip fericit,Carmen Mihalache trece înrevistã parte din poeziile închi-nate lui Ilie Boca, printre sem-natarii textelor numãrându-seOctavian Voicu, Mihail Sabin,Ovidiu Genaru, Horia Gane,Ioan Burlacu. O antologie detexte critice joacã dublu rol: pede o parte, pe cel al recuperãriicreaþiei lui Ilie Boca sub formaunei cronologii subiective, pede altã parte pe acela al uneicortine cu rolul de a semnalaspectacolul de certã valoare,jucat nu dupã reguli impuse, ci,dupã cum am lãsat sã se între-vadã, consimþite. Iar întregacest periplu se închide cu ofiºã Ilie Boca, unde regãsimenumerate expoziþiile, par-ticipãrile la taberele de creaþie,cãlãtoriile de studii ºi docu-mentare, distincþiile, bursele oripremiile ce i-au confirmat uni-citatea.

Eseistã, jurnalistã cu o acti-vitate îndelungatã atât în presacotidianã cât ºi în cea cultura-lã, realizatoare de emisiuni deculturã la radio ºi televiziune,om de teatru, critic de artã,Carmen Mihalache reuºeºtesã gãseascã cele mai potriviteformule pentru a provocadestãinuirea-fluviu, de a deve-ni dimpreunã cu Ilie Boca par-ticipant activ într-acest ºarjantspectacol al amintirilor, piesãce are, printre altele, ºtiinþa dea circumscrie condiþia artistu-lui.

Poate unul dintre marilemerite ale intervievatoruluieste ºi acela de a nu-ºi fi creatun Ilie Boca propriu, artificial.Dimpotrivã, îl regãsim acelaºi„bucovinean hâtru“ cu o „me-morie fabuloasã“, om dedicatlocului ºi faptei, cu timpuldevenit regizorul unui specta-

col în care ºtie sã joace „ºi fru-mos ºi cu rost“. Ilie Boca refaceo poveste: plecat din satulnatal, ajuns pentru un an laªcoala medie de ConstrucþiiDrumuri ºi Poduri dinCâmpulung Moldovenesc,urmând mai apoi Grupul ªcolarSiderurgic din Hunedoara,unde se face cunoscut dreptun desenator de talent, vaajunge dupã ceva vreme înurbea lui Bacovia, unde con-statã cã „oferta“ artelor plasticenu era tocmai dintre cele maifericite: „Am descoperit, cu sur-prindere, cã la ªcoala popularãde artã, unde urma sã lucrez,era pe post de conducere unmaistru ºi cã, în afarã de IonBurdujoc, pictorul, o profe-soarã de canto ºi persoanamea, nu mai era nimeni custudii superioare, cu specia-lizãri artistice. Existenþaartiºtilor în Bacãu era destul deprecarã. În memoria loculuirãmãsese doar Nicu Enea, darel era plecat demult dintre ceivii. Pe undeva, pe la o moarãveche, Anton Ciobanu îºi fã-cuse niºte cuptoare de cerami-cã ºi cam asta era totul“. Cutimpul, Bacãul se va fi instauratînsã în sufletul artistului,devenind loc de plecare pentruperegrinãrile sale tematico-cromatice, dar ºi spaþiul unornoi ºi ample miºcãri care, pe

rând, s-au exprimat fie printaberele de la Berzunþi,Tescani, fie prin înfiinþareaUniunii Artiºtilor Plastici Bacãuori a unor manifestãri ce audevenit tradiþie, precum„Saloanele Moldovei“. Dintr-aceastã lume viu coloratã, deun ceva aparte, Ilie Boca reþinetrãsãturi (de caracter) ale celorce i-au fost apropiaþi: nu esteuitat Gheorghe Velea, în timpce despre George Apostureþine cã „avea multe proiecteºi þin minte unul dintre ele –voia sã ridice niºte sculpturiuriaºe, în ciment, pe deal, laTescani“ – acelaºi Tescani pecare îl considera inedit, „ealtceva care dã culoarefarmecului locului, marcat detihna care te îmbie sã lucrezi,de istorie, cu urme ale uneistrãvechi civilizaþii (Cucutenipeste deal, Poduri, unde a pic-tat ºi ªtefan Luchian), cu oclimã blândã de deal împãdu-rit. E locul unde Enescu ºi Joras-au înrudit ºi au creat. Un locpe care, dupã ce l-ai cunoscut,nu poþi sã-l uiþi niciodatã“. Apoi,lista poate continua cu oameniipe care îi considerã ziditoriîntru spirit, întru cunoaºtere:Andrei Pleºu, Dan Hãulicã,Horia Bernea. ªi de laoameni... înapoi cãtre locuri:interesante pentru aceastãprimã parte a cãrþii în discuþie

sunt ºi aprecierile ce se leagãde lungile sale cãlãtorii în Italia,Rusia, Bulgaria, Iugoslavia,Ungaria, Cehoslovacia, Ger-mania, Finlanda, Turcia,Grecia, Elveþia, Franþa, Egipt,Statele Unite – devenite exem-ple-satelit pentru experienþeinedite.

În spatele acestor antropo-nime ºi toponime se naºte unspaþiu arhetipal, un loc în pro-pria-i desfãºurare, descris pic-tural ca reverie a zborului. Înmai multe rânduri, Ilie Bocareuºeºte sã surprindã câtevatuºe ale organicitãþii artistului:plecând de la Bernea - „Elspunea cã în zilele noastre,artistul nu mai e un demiurg, ciun receptacul. Un sistemdeschis, capabil de reconside-rãri, retrãiri refaceri ale unortrasee culturale“, ajunge sãdemonstreze cum „fiecarelucrare topeºte în ea o mulþimede elemente, de simboluri.Lupta mea este una cusuprafaþa ºi cu elementelecare o compun. Caut o expre-sivitate anume a acestora, caut«nedescoperitul». Lucrez înserie, revin la lucrãri, pun opatã de culoare, reiau motive,teme“. În aceastã ecuaþie artis-tul echivaleazã cu o naturãneliniºtitã, aflatã în cãutareaunei mãrci proprii.

Sunt nenumãrate plusurile„cãrþii cu Boca“. Alãturi de celedeja semnalate, nu putemtrece la concluzii fãrã a maiaminti disponibilitatea pe careartistul a arãtat-o (de-a lunguldecadelor) câtorva truditori ailiterelor, în realizarea unorproiecte comune - OvidiuGenaru, Calistrat Costin,C.D.Zeletin, Marieta Rãdoi-Mihãiþã, Constantin Donea,Gheorghe Iorga, VictorMitocaru, Elena Ciobanu, etc.

Autoarea cãrþii mizeazãaºadar inteligent pe vervaautorului, pe vorba dulce cefãureºte „istorii“, dar ºi pe pro-pria abilitate de a rãmâneasupra esenþialului, de a stimu-la aducerea-aminte, de a reîm-prospãta fericit memoria ºi dea oferi iubitorului de culturãmãrturia vie a unui spirit mare.Desigur, se va fi vorbit ºi înacea vreme de Ilie Boca:„Verdele saturnian, plumburiul,negrul ºi brunul, iatã tot ce-itrebuie lui Ilie Boca, spre aspune cã miezul lumii, montatîn culorile acestea ale tristeþii,e de foc ºi de sânge ºi cã astase numeºte viaþã lãuntricãhrãnitã din sevele unui ideal deautodepãºire“ (Ion Frunzetti);„Zboarã reci fãpturi prin spaþiipeste fruntea lor cununa/ îºiretrage zilnic spinii figurinelesunt vii/ din amurguri cade patacare recompune luna/ iar pic-tura se învaþã noaptea printreinsomnii“ (Mihail Sabin).

Marius MANTA

Alãturide Ilie Boca

•• II ll iiee BBooccaa

octombrie 2012 21

revista revistelor

8/ 2012

Se cuvine sã menþionãmînainte de toate revista fondatãde Societatea Junimea, aflatã,în august, la numãr aniversar,200. Sã transmitem, pe aceastãcale felicitãri echipei de astãzi aConvorbirilor literare. Redac-torul ei ºef, Cassian MariaSpiridon, scrie, în editorial, laediþia 200: „Revistã care prinprima ei apariþie, pe 1 martie1867, a semnat actul de naºtereal literaturii române moderne”. Închiar paginile acestui numãr,numeroºi scriitori o elogiazã.Între aceºtia, Eugen Simion:„Înþeleg cã, în august 2012, re-putata, bãtrâna revistã junimistã– aceea care a marcat o epocãºi a fixat o mare direcþie în lite-ratura ºi critica literarã româ-neascã – ajunge, în noua serie,la numãrul 200. Juna revistãare, dar, 17 ani. Este o perfor-manþã, un succes într-o viaþã lit-erarã unde revistele aparrepede ºi mor tinere. Felicit pescriitorii ieºeni care fac ce fac ºireuºesc sã scoatã, în vremuriaºa de tulburi, o publicaþie liter-arã care încearcã sã þinã drumuldrept ºi sã judece drept. O sãmã bucur ºi mai tare de pri-ceperea ºi abnegaþia lor atuncicând va reuºi sã-i determine petinerii critici (talentaþi ºi nerãbdã-tori) sã-ºi asume, în totalitate ºicu mult curaj pe faþã ºi fãrã sãse teamã de represaliile gru-purilor influente, responsabili-tãþile literaturii post-comuniste.Sunt deja semne cã alegerea lore bunã...”.

Virgil Nemoianu: „În realitate,prin Convorbiri literare a avut loco restauraþie”. I-au fost alãturi,printre alþii: Ana Blanndiana,Cornel Ungureanu, CarmenMihalache, Marcel Petriºor,Mircea Platon, Gellu Dorian,Nicoale Oprea, Leo Butnaru ºimulþi alþii.

8/ 2012

Deºi fan al literaturii sf în ado-lescenþã, când cãutam cãrþilegenului, almanahul, celebrulalmanah, sau Colecþia„Povestiri ªtiinþifico-fantastice”,ºi urmãream ce se întâmpla înanii 90, cu o nouã editurã înmare formã, Nemira, ce parcãpunea un pariu sã ne absolvede frustarea acumulatã în comu-nism, când se publica, vai, atâtde puþinã literaturã sf… de la ovreme aproape cã am uitat defandom. O fi ºi vina mea, dar ºia unei lumi româneºti în care li-teratura în general ºi cea SF înspecial nu mai are cãutare.Revista Orizont vine, salutar, înacest context, cu un numãr de-dicat literaturii sf de la noi.Apelând la ajutorul unui pasio-nat, Cornel Secu, sub a cãruibaghetã, ne spune MirceaMihãieº, s-a realizat acestnumãr. Cornel Ungureanu par-ticipã cu un eseu: „S.F., dupã1990, cu ºi fãrã bãnãþeni de per-formanþã”, parcã pentru a vãdi

cã marii critici literari nu au de cese ruºina ºi cã, dupã cum totMircea Mihãieº spune, literaturacu literatura sf s-ar putea„deschide atât de râvnitele porþiale universalitãþii”. L-am reîntâl-nit, cu un articol, „O panoramã asf-ului din România”, pe celebrulautor al antologiei „Timpul esteumbra noastrã”, o antologiecititã ºi rãscititã de mine prin anii90 cu încântare. Antologiaordona o materie haoticã pânãatunci, dãdea seama de valorileprozei sf de la noi. Nu ºtiam cãEurocon-urile (împotriva cãroravorbise Cristian-Tudor Popescula un moment dat), mai existã.Iatã cã Viorel Pârligaº dã seamade câteva dintre ele, cele la carea participat nemijlocit, iar devreme ce ultimul s-a desfãºuratîn 2012 la Zagreb, e limpede cãfenomenul nu a dispãrut. O mini-antologie sf, graficã sf… vin sãcompleteze acest numãr pentrucare ridicãm degetele mari de laamândouã mâinile sus!

9 (20)/ 2012

Citim prozã de ConstantinArcu, poezie de Adrian Voica ºinumeroase articole… multe din-tre ele, respectuoase cu numele

revistei, fiind… cronici. Poet ºiprozator publicã la „Cronicaliterelor”. „Cronica actualitãþii”are destule titluri, îl amintim pecel al articolului dedicatTeatrului Naþional „VasileAlecsandri”, „Inaugurare sauredeschidere?”. La „Cronicaideilor” este prezent LiviuAntonesei cu „STAREA LIMBIIªI INTELECTUALII PUBLICI -Prima scrisoare cãtre DorinTudoran”. Privind subiectulintrodus de acest titlu ºi iniþiatpornind de la „recenta postarede pe blogul lui Dorin Tudoran”,eseistul conchide: „Cum vãd, înaceastã scrisoare, n-am reuºitdecât creionarea cadrului pentruevoluþiile din zilele noastre. Vamai fi nevoie de una. Vorba luiCreangã, am fost lung pentru cãn-am avut vreme sã fiu maiscurt!”.

La „Cronica limbii”, StelianDUMISTRÃCEL ne încântã cuun articol despre Herba pa-nacea! În adevãrul ei, nu înacela uzurpat de… tutun.Incitant este ºi articolul caredebuteazã cu: „Am putea crede,dupã unele opinii pesimiste, cãasistãm la apusul epocii luiGutenberg ºi la fulminantaascensiune a universului NET,perioadã în care cartea tipãritãe mai mult decât desuetã ºi nu

pare sã-ºi regãseascã locul deodinioarã în viaþa noastrã ºi pemasa de lucru. Este un punct devedere susþinut de exploziacãrþii electronice ºi a celei de tipReader's Digest. ªi totuºi, puþinidintre noi pot trãi fãrã bunica(strãbunica?!) e-bookului de azi,cartea tipãritã pe hârtie, cepoate mirosi a parfum (Poche?)ºi nu a cernealã tipograficã,graþie multlãudatului tipar digital.

Când e ºi frumoasã, dar ºibine realizatã editorial, nu-þi maipoþi dori decât rãgazul sã-þipetreci nu un strop de vreme, cipoate chiar o noapte, umplându-þi sufletul de nesecate bucurii”.

Intervievat este ªtefanOprea, de cãtre nu mai puþincelebrul Mircea Radu Iacoban.

La „Cronica artelor” continuãserialul dedicat lui SergiuCelibidache, „Paradox ºiiniþiere”.

16 - 30 septembrie 2012

Oana Pughineanu semneazãeditorialul „Reglementãri des-tructurante (þãranul român ºivaca europeanã)”. Înþelegem dintitlu cam despre ce este vorba,însã avem nevoie ºi de con-

cluzie: „S-ar putea ca însãºi re-gulile & reglementãrile sã cre-eze tipuri artificiale de interacþi-une umanã. Acordarea de drep-turi þine de o viziune dualistã-antagonistã a puterii. Regle-mentarea þine de un model alputerii-difuze care nu se pre-ocupã de binele public, ci debinele corpurilor, celulelor fãrãpãstor care trebuie sã înveþearta de a se „autoguverna”(autoeficientiza) prin crearea ºimenþinerea de relaþii. Este mod-elul monstruos care acaparezãinstituþiile într-un vertij spectacu-lar, în care îºi pot dovedi sauexercita funcþia (îºi pot îndeplinicurricula) numai ºi numai prinmenþinerea relaþiilor tentacularecu exteriorul care îl valideazã,cu extracurricularul care dã girulunei deja superflue curricule”.

Dar oare ce nu atrage atenþiaîn aceastã excelentã revistã cul-turalã? Sã spun cã LasloAlexandru vorbeºte despreLucifer din Infernul lui Dante?Dar m-aº opri ºi asupra come-morãrii lui Ion Agârbiceanu, la130 de ani de la naºtere. Sau laarticolul lui Aurel Sasu, „Despreplagiat - cu dragoste”. Sau lapaginile dedicate istoriei, despreo carte fiind vorba, a lui TeºuSolomovici, „Mareºalul IonAntonescu – O biografie”.

•• MMaarr ii BBuuccuurr

Nimmic nnu esttemmai fannttastticdecâtt rrealul

„Mi se spune cã sunt psi-holog: e fals, eu nu suntdecât un realist în sensul celmai înalt al cuvântului, adicãdescriu abisurile sufletuluiomenesc.“

DDoossttooiieevvsskkii - SSccrriieerriiddeesspprree lliitteerraattuurrãã ººii aarrttãã

În 1876, ziarul Golos dinSankt Petersburg anunþã oîntâmplare tragicã: „La ora 12din zi, de la mansarda aflatã laetajul 5 al casei Ovsiannikov,de pe strada Galernaia,numãrul 20, s-a aruncatcroitoreasa Maria Borisovna.Borisovna lucra cu ziua ºi înultimul timp se plângea adeseacã munca ei este foarte prostplãtitã. La 30 septembrie,dimineaþa devreme, a acuzatdureri de cap, apoi a bãut unceai ºi, când stãpâna ei a ple-cat la cumpãrãturi, s-a urcat pescãri ºi, la început, de la etajau cãzut bucãþi de geam, apoia cãzut Borisovna. Vecinii dinimobilele apropiate au vãzut-ocum a spart douã ferestre, princare a ieºit, s-a urcat peacoperiº, ºi-a fãcut cruce ºi, cuo icoanã în mâini, s-a aruncatîn gol. Þinea în mânã chipulMaicii Domnului, cu binecu-vântarea pãrinþilor ei.Borisovna a fost ridicatã de pestradã în stare de inconºtienþã,dusã la spital, dar în câtevaminute a murit“ (conf. Magazinistoric, noiembrie 2012).Sinuciderea croitoresei MariaBorisovna a stat la baza pove-stirii Smerita (Sfioasa). ÎnJurnal de scriitor (vol. II,Polirom, 1998, pag. 157),Dostoievski scrie: „Acum vreolunã, toate ziarele dinPetersburg au publicat cu litere

mici câteva scurte rânduridespre o sinucidere din oraº:de la etajul al treilea, s-a arun-cat pe fereastrã o fatã tânãrã,sãracã, croitoreasã (…) Seadaugã faptul cã fata s-a arun-cat pe fereastrã ºi s-a prãbuºitla pãmânt þinând o icoanã înmâini. Aceastã icoanã dinmâini este un detaliu ciudat ºinemaiauzit într-o sinucidere. Eo sinucidere sfioasã, umilã“.

În Smerita, Lukeria îipovesteºte fostului soþ al sinu-cigaºei: „Când intru, o gãsescurcatã pe pervazul ferestreideschise: dreaptã, în picioare,cu spatele la mine, þinând înmâini iconiþa. Când am vãzutuna ca asta, mi s-a oprit inimaºi doar atât am putut sã strig:«Coniþã, coniþã!» A vrut sã seîntoarcã la mine, dar ºi-a datseama, a strâns iconiþa la pieptºi s-a aruncat în gol! (F. M.Dostoievski, vol. Nopþi albe,Editura pentru Literaturã ºiArtã, Bucureºti, 1956, pag.175). Smerita este jurnalul unuicãmãtar, scris la cãpãtâiulsoþiei moarte de câteva ore, unamestec de neliniºte, regrete ºiambiþie. Soþul îºi chinuisepartenera prin tãcere ºi dispreþevident, deºi, în realitate,ascundea o profundã iubirepentru tânãrã ºi o dorinþã pemãsurã de a se realiza finan-ciar pentru a evada din sãrã-cie. Smerita este, mai ales,

istoria unei singurãtãþi în doi, osingurãtate în care dialoguleste unul al tãcerilor grele. „Sezice, mãrturiseºte soþul încre-menit de emoþie, cã soarele dãviaþã Universului. Uite, o sãrãsarã soarele, dar priviþi-l,zgâiþi-vã la el, nu e soarele unmort? Numai oamenii singuri,singuri, ºi numai tãcerea dinjurul lor – acesta-i întregpãmântul! «Iubiþi-vã unii pealþii!» Cine a spus aºa ceva? Acui poruncã e asta?“ (Ibidem,pag.181).

Pentru Dostoievski, nimic nueste mai fantastic decât realul.În Don Carlos ºi sir Watkin. Dinnou semne ale începutuluisfârºitului“ (F. M. Dostoievski,Jurnal de scriitor, vol. I, EdituraPolirom, Iaºi, 1998, pag. 286)citim: „Se spune întotdeaunacã realitatea este plictisitoare,monotonã; pentru distracþie serecurge la artã, la fantezie, secitesc romane. Pentru minelucrurile stau exact invers: cepoate fi mai fantastic ºi maineaºteptat decât realitatea?Ce poate fi chiar, uneori, maineverosimil decât realitatea?“Aflãm geneza Smeritei într-unfapt de viaþã crud, real. DarDostoievski zice despreaceastã povestire: „Am intitu-lat-o «fantasticã», deºi o con-sider realã în cel mai înaltgrad. Dar fantasticul existã aicirealmente, în chiar forma

povestirii“( F. M. Dostoievski,Jurnal de scriitor, vol. II,Editura Polirom, Iaºi, 1998,pag. 180). În Scrisoare cãtreIulia Abazza, publicatã înStaraia Russa, 15 iunie 1880(vezi F.M. Dostoievski, Scrieridespre literaturã ºi artã,Editura Cartea Româneascã,1989, Bucureºti, pag. 151),scriitorul nuanþa relaþia dintrefantastic ºi real: „…fantasticulîn artã are limitele ºi regulilelui. Fantasticul trebuie sã aibão legãturã atât de strânsã curealul, încât Dv. sã-i daþiaproape crezare.“ În martie1869 îi scria, din Florenþa, luiNikolai Strahov, dezvoltândaceeaºi temã, pornind de laproblematica romanului Idiotul:„Eu am o concepþie specificã, amea, privind realitatea (înartã), iar ceea ce majoritateanumesc fantastic ºi excepþio-nal, pentru mine reprezintãuneori esenþa în sine a reali-tãþii. Caracterul obiºnuit, banalal fenomenelor ºi privireacazonã asupra lor nu este,dupã pãrerea mea, realism, cichiar dimpotrivã (…) Nu este înIdiotul meu fantastic însãºirealitatea ºi încã realitatea ceamai obiºnuitã?“ (Ibidem, pag.150,151).

La Dostoievski, noteazãValeriu Cristea, „fantasticul tre-buie cãutat nu în supranatural,ci în mai real“ (Valeriu Cristea,

Tânãrul Dostoievski, Bucu-reºti, 1971, p. 97). Fantasticuldostoievskian decurge dinexcesul de real, din înte-meierea realitãþii în paradox.Putem vorbi – vezi ºi ElenaLoghinovski, Dostoievski ºiromanul românesc, EdituraF.C. Est-Vest, Bucureºti, 2003– despre un specific al „fantas-ticului“ dostoievskian opus„realismului fotografic,“ acelui„realism mãrginit, care nu teduce mai departe de vârfulnasului“ ºi care „este maiprimejdios decât fantasticul celmai nesãbuit, fiindcã e orb.“

În reflecþiile ºi maximele sale(vezi F.M. Dostoievski, Scrieridespre literaturã ºi artã,Editura Cartea Româneascã,1989, Bucureºti), Dostoievskinuanþeazã raportul real-fantas-tic: „Arta este triumfãtoare ºiinterpretativã… Ce este fan-tasticul în artã? Mistere alespiritului dezlegate ºi interpre-tate pentru totdeauna… Nucunosc nimic mai fantasticdecât Rusia… Realitateadepãºeºte fantezia… Dar ºirealitatea este pãtrunsã deochiul poetului, altul nuobservã nimic.“ (Op. cit,pag.375). Fantasticul din realtrebuie decriptat, deconspirat.Profunzimile fiinþei umanereprezintã dimensiunea ceamai tulburãtoare a fantasticu-lui: „Într-un realism plenargãseºti în om – omul… Mi sespune cã sunt psiholog: e fals,eu nu sunt decât un realist însensul cel mai înalt al cuvântu-lui, adicã descriu abisurilesufletului omenesc“(Op. cit.,pag. 381). ªi ce poate fi, înordinea fantasticului, mai tul-burãtor decât aceste abisuri?

Cu vreo treizeci de ani în urmã, cinevacare ajungea la cota ºaptezeci era, pentrumine, un om epuizat; un fel de copac marece nu mai are nici frunze, nici fructe, dar seþine încã pe pãmânt. Cum aº fi pututaccepta cã vine o vreme când eºti privatde nebunii ºi marcat de absenþa iluziei oripasiunii? În fine, cu timpul am început sãmã împac cu gândul cã memoria întristatãcontemplã trecând printr-o lacrimã amintir-ile tinereþii, dar mefienþa faþã de vârsta atreia rãmânea încremenitã în proiectulmeu existenþial. ªi, iatã, deunãzi un amicm-a atenþionat cã Ovidiu Bãlan a intrat încontingentul septagenarilor. Nu se poate,mi-am zis! Un artist care, vorba luiEnescu, deþine o atât de robustã stare aspiritului, un categoric efect al voinþei, oasemenea calitate a imaginaþiei, otorenþialã intensitate emotivã ori o victoriedesluºitã a curajului asupra timiditãþii, agustului aventurii asupra dorinþei de con-fort nu poate avea ºaptezeci de ani. Iardacã, totuºi, vârsta este realã, fãrãîndoialã, ºi eu mi-aº dori sã fiu la fel laaceastã etate. Cãci Ovidiu Bãlan nu numaicã a rãmas acelaºi impetuos torent carealeargã întru desãvârºire, sare mereu înajutorul semenilor, se lanseazã ºi se pre-cipitã, se loveºte de stânci, ceartã florile ºise liniºteºte doar atunci când devine fluviula finalul vreunui concert, ci este ºi po-sesorul aceluiaºi farmec trupesc, alaceleiaºi frãgezimi spirituale strãbãtute denemãrginirea speranþelor, de abundenþaplanurilor, dintre care fiecare e colosal ºide nemãsurat, ºi fiecare pare realizabilchiar ºi atunci când este imposibil. Edoldora de intenþii, jumãtate eroice, jumã-

tate stenice. Orice cadru e strâmt ºi oriceinconvenient poate fi surmontat printr-ograþioasã piruetã. Toate izvoarele optimis-mului îi sunt deschise. Toate visele-i suntvecine adevãrului ºi toate utopiile se pottransforma, lesne, în realitãþi. Cã OvidiuBãlan este, la ºaptezeci de ani, unul dintredirijorii de frunte ai României, o ºtiu toþi ceice sunt interesaþi de fenomenul muzicalsavant, dar cã în prezent este poate celmai activ ºef de orchestre român înstrãinãtate reprezintã un fapt mai puþinmediatizat. Din America pânã în China,din Iran pânã în Spania ºi Italia, Ovidiu îºioficiazã invariabil meseria, celebrând cufiecare concert acribia ºi responsabilitateaunei vocaþii plenare. Într-o þarã ºi o lumenormalã, o asemenea activitate cere odedicaþie totalã. La noi, din pãcate, undetotul este mereu în re-facere, suntem con-strânºi sã ne dedicãm mai multor lucrurideodatã. Efortul de a face totul impecabileste, în aceste condiþii, enorm. Iar OvidiuBãlan este un perfecþionist. Nimic nu lasã

la voia întâmplãrii. Nimic improvizat sauconstruit cu jumãtãþi de mãsurã. Aºa a cti-torit la Bacãu o superbã salã de concerte.ªi tot aºa a plãmãdit aici un ansamblu sim-fonic de anvergurã, ce a modificat dintemelii ierarhiile îndelung stratificate înplanul performanþelor interpretative lanivelul filarmonicilor autohtone. Ar fi fostfericit ca viaþa lui sã se rezume la dirijat ºi,poate, profesorat. Dar asta a fost, nu s-aputut. S-a putut însã dispensa de încrân-cenarea vremurilor, de vicisitudinile exte-rioare artei sunetelor care l-ar fi afectat orichiar mânjit. A crezut cu stoicism cã, încondiþiile luptei fãrã nici o ºansã deizbândã, tot ce poþi sã faci este sã tepregãteºti, sã-þi formezi fiinþa moralã ºiprofesionalã pentru, aºa cum spuneaNoica, „un ceas mai bun al istoriei“. ªi aavut dreptate, cãci toþi acei artiºti ce aufost în stare sã adune puþinã luminã dinexperienþele lor specifice, au putut sã odea mai departe. În timp ce alþii au alesfotoliile cãlduþe de orchestrã în Bucureºti

sau în alte locuri privilegiate, Ovidiu Bãlann-a vrut mai nimic pentru el. A ales caleasporitoare spiritual a împãrtãºirii unui des-tin comun cu împãtimiþii de muzicã auten-ticã. O muzicã ce, în actuala conjuncturãbântuitã de desfaceri ºi desprinderi, deindividualism ºi fragmentalism, propunesavoarea com-punerii, punerea laolaltã,ºtiinþa ansamblurilor ºi a dezideratelorcolective. „Muzica, observa acelaºiConstantin Noica, este ultimul dintredomeniile artei care pãtrunde în sufletulcult al unei naþii; se începe cu poezia, cupictura mai degrabã, dar se ajunge lasfârºit la muzicã“. Ovidiu Bãlan s-a strãduitpe parcursul întregii sale cariere sã scoatãarta sunetelor dintre derivatele superioareale unei bucãtãrii a plãcerii, sã nu mai fieascultatã doar cu voluptate, ci sã devinãinstrument al unei formãri spirituale. Pe dealtã parte, dirijorul, graþie mobilitãþii lui, aazimutului unei oferte repertoriale consi-derabile, ori chiar a unui histrionism delocarogant reprezintã neatârnarea, devenireacare nu îngheaþã. El nu are obligaþiifuncþionãreºti, nici nu depinde de circum-stanþe politice ori sociale. Nu tremurã pen-tru locul pe care l-a ocupat în societate,fiind liber, neaºezat, neconstrâns. Iar dacãmai punem la socotealã ºi varietatea sti-lurilor afirmate în funcþie de retorica parti-turilor supuse restituirii, de la stilul austersau fluid, pânã la cel sublim, mãreþ, ele-gant, energic, vom avea portretul înmiºcare al unui dirijor care, acum, laºaptezeci de ani, ne demonstreazã cu vir-tuozitate cã tinereþea se învaþã ºi, prinurmare, strãlucitã este acea tinereþe lacare ai ajuns prin maturitate.

ateneu

octombrie 201222

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (11)

Liviu DÃNCEANU

Tinereþeala maturitate

ateneu

octombrie 2012 23

„Pânã acum, Renaºterea afost prezentatã ca o revenirela viaþã a civilizaþiilor clasiceeuropene, cea greacã ºi cearomanã. Influenþa chinezeas-cã a fost ignoratã. Chiar dacãnu poate fi pusã la îndoialãimportanþa Greciei, ºi aRomei, transferul acelui ba-gaj de cunoºtinþe dinspreChina spre Europa a consti-tuit, în opinia mea, scânteiacare a dus la declanºarea fe-nomenului numit Renaºtere“

GGaavviinn MMeennzziieess

În urmã cu câþiva ani,apãrea pe piaþa cãrþii dinRomânia un best-sellers mon-dial (1421. Anul în care Chinaa descoperit lumea, 2007,House of Guides), datorat luiGavin Menzies. Iatã cã decurând colindând librãriile amgãsit o nouã carte aparþinândaceluiaºi Gavin Menzies*,care, într-un fel, o continuã peprecedenta. Pentru cei care nusunt la curent cu primul volumal autorului englez, care con-sacrase 14 ani de cercetãripentru scrierea opului respec-tiv, facem o succintãprezentare a cãrþii ºi a autoru-lui. Aºadar, cine este GavinMenzies? Acesta a servit înMarina Regalã Britanicã (1953– 1970), a cercetat documente,hãrþi ºi cãrþi vechi, apoi mãr-turii, relicve rãspândite îndiverse puncte ale globului,toate conducându-l la con-cluzia cã, sub domnia lui ZhuDi, între 1421 – 23 (epocaMing), chinezii au efectuatmagistrale cãlãtorii pe mare,au descoperit continentenecunoscute, au stabilit rutemaritime ºi au întocmit hãrþi,care, printr-un miracol, auajuns în posesia navigatoriloreuropeni, care le-au folosit cusucces. Zhu Di inaugureazãOraºul Interzis invitând ºefi destate din Asia, Africa ºi insuleleOceanului Indian. Sunt excluºisuveranii europeni din cauzapenuriei economice ºi ºtiinþi-fice. În acel moment, Beijingulera capitala intelectualã alumii, depãºind cu mult ceeace fusese cândva Atena,Roma, Alexandria, Pergamulsau mai vechile biblioteci dinBabilon, Ninive, Egiptulfaraonilor. Însã, toate acestefestivitãþi grandioase s-auîncheiat cu distrugereaOraºului Interzis, în urma uneifurtuni ºi moartea împãratuluiZhu Di (1424), ce încheie oepocã prosperã, iardescoperirile geografice aurãmas necunoscute. Aparent,pentru cã din noul tom al luiGavin Menzies (segmentat întrei pãrþi – Pregãtirea decoru-lui, China aprinde scânteiaRenaºterii, Moºtenirealãsatã de China – ºi 23 decapitole precedate de introdu-cere, urmate de mulþumiri,note, bibliografie), ce se par-curg realmente cu interescrescând de la capitol la capi-tol, aflãm lucruri incredibile,pentru cei mai mulþi dintre noicare am fost marcaþi de o anu-mitã cunoaºtere ºi interpretarea epocii respective. Sfârºitulsecolului al XV-lea ºi începutulcelui de al XVI-lea s-a carac-terizat printr-o efervescenþãnemaiîntâlnitã în toate domeni-ile: artele ºi cultura anticã sunt

redescoperite, iar cãlãtoriilemaritime în cãutare de noi con-tinente au revoluþionat lumea.Însã, toate acestea nu ar fi fostposibile fãrã aportul substanþialoferit de China: „În modtradiþional, Renaºterea a fostdescrisã ca o revenire la viaþãa civilizaþiilor clasice din Greciaºi Roma. Mi se pare cã a venitvremea sã reevaluãm aceastãperspectivã eurocentricãasupra istoriei. Deºi idealurileGreciei ºi ale Romei au jucatun rol important în epocaRenaºterii, eu înaintez ipotezapotrivit cãreia transferul decapital intelectual dinspreChina cãtre Europa a fostscânteia care a declanºatRenaºterea europeanã“ (p.13). Aceastã epocã prosperãdin istoria Chinei fusese inau-guratã de împãratul Zhu Di,iniþiator al Oraºului Interzis, almarilor cãlãtorii maritime con-duse de amiralul Zheng He ºial unei vaste enciclopedii ter-minatã în 1421, enciclopedie lacare ºi-au adus contribuþia3.000 de învãþaþi, care au com-pilat ºtiinþa ultimilor 2.000 deani: „Enciclopedia era de oanvergurã ºi de dimensiunineegalate în istorie ºi, pentrumine, ea reprezintã omoºtenire monumentalã lãsatãomenirii de Zhu Di“ (pp. 29 –30). În aceste cãlãtorii plane-tare, flotele chinezeºti ajung ºila Marea Roºie, prilej pentruGavin Menzies de a descrie ºia menþiona momente ºi cãrþireferitoare la istoria Egiptului ºia oraºului Cairo (Misr, dupãnumele chinezesc), ce devine

capitala intelectualã a Orien-tului Mijlociu: „În perioada încare Europa traversa cu greuperioada întunecatã a EvuluiMediu, Cairo adãpostea ceamai mare bibliotecã din lume.Aici au fost depozitate marilecãrþi ale anticilor, inclusivscrierile lui Aristotel ºi ale luiPlaton, înainte de a ajunge sãcontribuie la Epoca Luminilor“(p. 80). Posibilitãþile de comerþºi cunoaºterea Chinei cresc,încât un exod de negustori ºimisionari franciscani au pornitdin Veneþia spre China, fiindmenþionaþi fraþii Polo, Giovannida Pian del Carpine, Williamdin Rubruck, Raban Sauma,Odoric din Pardenone, Jordande Sévérac, apoi, evreul Iacovdin Ancona, dar este omiscãlãtorul evreu Benjamin deTudela care a ajuns lagraniþele Tibetului ºi aleChinei. Evident, putea fi amintitºi Nicolae Milescu Spãtarulcare între 1675 – 78 a între-prins o cãlãtorie în China, scri-ind un Jurnal de cãlãtorie ºi oDescriere a Chinei. Chineziise revanºeazã ajungând laînceputul secolului al XV-lea încetãþile italiene Veneþia ºiFlorenþa iar AmbrogioLorenzetti, precedat de Gitto(poate, Giotto, p. 112) ºiDuccio picteazã chipuri orien-tale fapt ce l-a determinat peLeonardo Olschki sã scrie: „s-acreat impresia cã Toscana eraaproape o þarã vecinã cumarele Imperiu Mongol ºi cãmandarinii, hanii ºi demnitariiorientali erau aproape caacasã în Florenþa ºi Siena, ca

în Penking, Tabriz ºi Calicut“(p. 112). În fine, dupã 1434 laFlorenþa se gãsea onumeroasã populaþie dechinezi ºi mongoli, LeonardoOlschki încheindu-ºi pledoaria:„Astfel, un flux considerabil desânge asiatic a pãtruns în rân-durile populaþiei toscane în tim-pul celei mai strãlucite epocidin istoria sa culturalã ºi eco-nomicã“ (p. 113), iar GavinMenzies încheie: „Florenþa eraterenul ideal pentru fructifi-carea ºtiinþei chineze“ (p. 115).În acest context, apar hãrþi aleglobului pãmântesc alcãtuitede Johannes Schöner ºiWaldseemüller, iar amiralulturc Piri Reis deþinuse o hartãa Terrei pe care figurau toatecontinentele, încât se puneîntrebarea fireascã de unde leposedau, Gavin Menzies pre-cizând cã Toscanelli „se întâl-nise cu ambasadorul chinezcare îi dãduse un glob sau ohartã care arãta drumul sprecele douã Americi ºi în jurullumii“ (p. 139). Totodatã, laFlorenþa se reunesc matemati-cieni de geniu: Toscanelli,Alberti, Nicolaus Cusanus ºiRegiomontanus („Dacã Uzielliare dreptate, Regiomontanus acolaborat cu Toscanelli larealizarea hãrþii lumii care i-afost trimisã regelui Portugaliei– o hartã copiatã de la chinezi,lucru pe care Regiomontanustrebuie sã-l fi ºtiut“, p. 183). Înceea ce-l priveºte pe LeonBattista Alberti (1404 – 1472) afost considerat, pe bunã drep-tate, ca ºi Leonardo da Vinci,de altfel, „omul universal“ alRenaºterii timpurii: preocupatde studii clasice, de drept, dematematicã, astronomie, arhi-tecturã (autor al palatuluiRucellai din Florenþa – acestafiind alãturi de palatele Medici,Strozzi ºi Pitti, unul dintre celepatru mari palate aleFlorenþei), de picturã(„Capodopera lui Alberti, Depictura, este recunoscutã îngeneral de istoricii specializaþiîn arta Renaºterii ca fiind ceamai importantã carte desprepicturã scrisã vreodatã.Leonardo da Vinci face referirela ea în repetate rânduri, citânddin ea uneori cuvânt cucuvânt“, p. 197), de crip-tografie, în sfârºit, se pre-supune cã în 1434, Alberti aparticipat la întâlnirile papeiEugeniu IV cu ambasadoriichinezi (p. 200). Consideratmult timp „cel mai mare geniudin toate timpurile“ (p. 205),steaua lui Leonardo, se pare,cã se aflã în declin, printreultimele cercetãri se poatemenþiona ºi cartea lui MichaelWhite (2010). Nu avem certi-tudinea, dar se pare cã fiulacestuia dr. Lynn White Jr.este citat de Gavin Menzies lapagina 217. Aºadar, multe din-

tre proiectele ºi preocupãrile luiLeonardo (canale, apeducte,ecluze, paraºuta, elicopteruletc.) nu erau originale, ci prelu-ate ºi îmbunãtãþite: „În opinianoastrã, rolul lui Leonardoapãrea a fi cu totul altul; eramai degrabã un ilustrator decâtun inventator. Din câte amputut vedea, aproape toate dis-pozitivele sale fuseserã inven-tate mai înainte de cãtreFrancesco di Giorgio“ (p. 221).Chestiunea se complicã, fiind-cã mai jos, Gavin Menziesscrie cã Francesco di Giorgio îlcopiase pe Mariano di Jacopo,zis Taccola (1382 – 1454). Însfârºit, dacã în Europa tiparuleste atribuit lui Gutenberg,avem de-a face tot cu oinvenþie chinezeascã: „Esteunanim acceptat faptul cã sis-temul de tipãrire cu plãcuþemobile a ajuns din China înEuropa cam în aceeaºiperioadã în care trimisul luiZheng He ajungea la Florenþa,în 1434“ (p. 279), GavinMenzies distinge, în acestsens, trei concurenþi înfolosirea tiparului: LaurensJanszoon Coster, JohannesGutenberg ºi un anonim dinVeneþia sau Florenþa. Tiparul arevoluþionat posibilitãþile derãspândire a cunoºtinþelor, aedictelor, a informaþiilor, îngenere, chinezii „au fãcut efor-turi considerabile pentru a leîmpãrtãºi veneþienilor cu-noºtinþele lor despre tehnicatipãririi“ (p. 282). Concret, con-tribuþia Chinei la Renaºtereaeuropeanã este discutatã încapitolul 21: „Poate cele maivaloroase cunoºtinþe ajunsedin China în Europa au fostcele despre modul în care esteorganizat universul. Teoriilegrecilor ºi romanilor, conformcãrora Pãmântul se aflã în cen-trul universului, iar Soarele ºiplanetele se rotesc în jurul sãu,au fost înlocuite cu un sistemraþional, explicat pe bazematematice. Acum omenireaputea – ºi a ºi fãcut-o – sãanalizeze din nou totul ºi sãvadã care este locul sãu înlume. Acest nou spirit analitics-a manifestat în toate domeni-ile – fizicã, matematicã, ºtiinþãºi tehnologie, dar ºi în artã ºireligie“ (p. 303). Sfârºitul aces-tor grandioase descoperirigeografice, datorate flotelorchinezeºti conduse de amiralulZheng He a fost sumbru:corãbiile au fost înecate de untsunami uriaº, din care Chinanu ºi-a mai revenit niciodatã.Cucerirea Americii, evocareaconchistadorilor care au recursla cele mai perfide ºi abomi-nabile fapte pentru a cuceri þãriºi populaþii care aveau alt felde valori morale ºi materialeîncheie o cercetare de ex-cepþie, care, din pãcate, a tre-cut neobservatã.

______________

* GAVIN MENZIES: 1434. ANULÎN CARE CHINA A APRINSSCÂNTEIA RENAªTERIIITALIENE. Traducere ºiadaptare: Gabriela SofiaMartina, Pia Maria Luttman,2009, House of Guides.

Ionel SAVITESCU

Surprizele documentãrii

•• MMii rrcceeaa BBuujjoorr

Chipul lui Marguerite Yourcenarîncadrat de valurile unei broboade la felde insolit ca ºi acela al tânãrului Hadrian,de barbã („barba scurtã a filosofilorgreci“!), a fost întâi unul de cuvinte, con-turat fugitiv la o ediþie a Colocviilor revis-tei „Ateneu“, într-un moment dedicat tra-ducerii, în care s-a vorbit de ea ºi de C.D. Zeletin. Mi-a rãmas în memorie,deoarece în singurele fotografii pe care ile vãzusem în cãrþile publicate la noiavea capul descoperit. ªi tot datoritãacestei þesãturi am recunoscut-o dedeparte la Tivoli, în monumentul pe carei-l dedicase (ei ºi a lor sãi) sculptoriþaElsa Genese, „Quoi? L’Eternité“, „Ce?Eternitatea“, reluând cu acest titlulimpede ºi totodatã ambiguu o întrebareºi un rãspuns care puteau fi deopotrivãale scriitoarei ºi ale noastre. Pãrulascuns ºi pãrul scos la ivealã într-un felneobiºnuit pentru vremea ºi condiþia lorsocialã reprezintã semnul vizibil al frãþi-etãþii celor douã personalitãþi, una dinsecolul XX, alta din secolul II. Darhotãrâtoare este legãtura lor decernealã, termen convenþional, ca ºiacela de hârtie, pentru substanþa aºter-nutã pe suportul - pergament, papirus -utilizat în epocile lor, mai exact cãrþile,bibliotecile în care urcaþi la stele, unulacum 25 de ani, altul cu 1874 de ani înurmã, scriitoarea Marguerite ºi cititorulHadrian continuã sã trãiascã.

Tivoli? Da, aºa se numeºte astãzioraºul reºedinþei împãratului Hadrian,care pe vremea lui se chema Tibur. Darºi el, ºi Marguerite Yourcenar continuãsã-i spunã simplu: Vila. La intrare, omachetã, o reconstrucþie plasticã,lucrare a arhitectului Italo Gidmondi,oferã o imagine grãitoare a acesteiaºezãri imperiale, însã în ce ne priveºteam preferat o visãtoare plimbare priniarba, pe drumurile, prin clãdirile ei, mar-cate de pomi, de colþuri de piatrã, deziduri rãzleþe, într-o indistincþie a exteri-orului cu interiorul care dãdea o neaºtep-tatã continuitate cãlãtoriei noastre, unsentiment tulburãtor al pasului pus peurma pasului tinerei de douãzeci de anicare mai târziu avea sã spunã cã totul aînceput cu aceastã primã vizitã, cã ea afost punctul de plecare, scânteia care adeclanºat focul îndelung mocnit al cãrþii.Va fi simþit atunci, într-o dimineaþã a veriianului 1923, dimineaþa ºi vara fiind oalegere a inimii noastre în partea dintâi azilei ºi la apogeul anotimpului cald, mer-sul lent în spatele ei, greoi ºi precaut,marcat de boala implacabilã ºi de sufer-inþa fãrã alin, al Împãratului Hadrian? Vorfi privit împreunã în undele în care acumse oglindesc doar coloanele TeatruluiMaritim în cãutarea a ceea ce lasã înlumina soarelui o constelaþie a nopþii? ªicând îºi vor fi ridicat simultan privirile vorfi scrutat orizontul spre Roma, pânã lapiramida neagrã a chiparoºilor dincreºtetul Mausoleului? Sau au preferatsã întârzie, cititori adevãraþi ºi scriitoriamândoi, în Grãdina Bibliotecilor?

Cel puþin în privinþa diversitãþii etnice,Roma Eternã, cum a numit-o, menindu-iveºnicie, Împãratul Hadrian, seamãnãcelei din perioada anilor 117-138 ai dom-niei sale: africani cu fructe pe tarabe,parcã atunci aduse de pe continentulpãrinþilor lor, conaþionali imperativi lacolþuri de stradã, asiatici discreþi, darinsistenþi tocmai prin tãcere, cu mingiimoi, care atunci când ating pãmântul setransformã în ochiuri de apã înºelãtoare,ca sã-ºi recapete imediat forma sfericã,ºi cu delicate umbreluþe de soare, înculori pastelate ºi transparentedeopotrivã. Niadi îºi alege una ca decu-patã din cerul zilei ºi fluturele ei rotundmai mult decât o va apãra de arºiþaamiezii, plutind deasupra capetelor, neva ajuta sã nu ne pierdem în oceanulturiºtilor care au copleºit oraºul. Noiaparþinem mareei care se deplaseazã pepodul Sant’Angelo ºi care loveºte cu pu-tere deschizând poarta Castelului care adevenit Mausoleul colosal al lui Hadrian,palat al morþii amintind de minunea lumiide la Halicarnas ºi destinat de Împãratnu doar sieºi ºi urmaºilor imediaþi, ci ºiprincipilor viitorului. Parcurgem, ca într-ouriaºã cochilie de melc, largi coridoarecirculare pe care ecoul mai poartã tropo-tul cailor de la cãruþele cu grâne ºilegume ale fortãreþei în care a fostpreschimbat mai târziu ºi de la trãsurilesuveranilor pontifi a cãror reºedinþã aajuns o vreme, bucuroase de fiecareterasã care ne scoate din tunelurile salede piatrã la aerul oxigenat denesfârºitele parcuri ale Romei. Sus, deacolo de unde putem sã o cuprindem, numai existã chiparoºii de odinioarã, înschimb privirea încearcã ºi se amãgeºtesã-i descopere, zimþi ascuþiþi la margineaorizontului, pe întinderea ºi ea, de aici,pãrelnicã a Vilei.

Scriind „Memoriile lui Hadrian“,Marguerite Yourcenar mãrturisea: „Dacãacest om n-ar fi menþinut pacea lumii ºin-ar fi refãcut economia imperiului, ferici-rile ºi nefericirile sale personale m-ar fi in-

teresat prea puþin“. Când apropiindu-mã,când depãrtându-mã, îi mai privesc odatã chipul cumva în umbrã, mai exact înmisterul umbrei, pe fundalul de argint almãslinilor. Nu ºtiu în care parte a frazeise înglobeazã bibliotecile, în ce mãsurãaparþin pãcii lumii, unei economii înflori-toare, fericirilor ºi chiar nefericirilor noas-tre, dar recitesc cu un soi de emoþie par-tizanã, rândurile care urmeazã celordedicate Mausoleului: „Un nou proiectm-a absorbit multã vreme ºi continuã são facã: Odeonul, bibliotecã model,dotatã cu sãli de cursuri ºi conferinþe ºicare va fi la Roma centrul de culturãgreacã. Am hotãrât ca edificiul sã fie maipuþin decât noua bibliotecã din Efes,construitã cu trei sau patru ani maiînainte, mai puþin elegant ºi graþios decâtcea din Atena. Nãzuiesc sã fac din atarefundaþie emula, dacã nu egala Muzeuluidin Alexandria (…) Lucrând la ea mãgândesc deseori la frumoasa inscripþieaºezatã de Plotina pe pragul biblioteciiridicate prin propria-i grijã în centrulForului lui Traian: Spital al sufletului“.Lângã zidul dinspre Pecile, edificiu, ºiacesta, de inspiraþie helenisticã, unul dinîngrijitorii Vilei, echipat ca un cosmonaut,curãþã ceva cu minuþiozitate, pe luciullacului niºte raþe îºi rãsfrâng ºi îºi multi-plicã policromia penajului în apã.Coºurile de nuiele în care de secole seadunã recoltele livezilor de mãslini îmievocã brusc sipetele de lemn în care vorfi fost aduse aici instrumentele muzicaleºi „cele câteva mii de cãrþi cumpãrateaproape peste tot în cursul cãlãtoriilor“Împãratului. Apoi Împãratul începe sãcânte la flaut, nesigur dacã „descope-rirea dragostei este neapãrat mai dulcedecât a poeziei“, degetele lui Antinousvibreazã pe corzile lirei ºi cele câteva miide cãrþi ies din adâncul lor ocrotitor, caniºte fluturi cãrora le-a sosit ceasulzborului, ºi urcã prin timp spre rafturiledin care, rând pe rând, le va scoatemâna lui Marguerite, ca sã leîncãlzeascã la lumina ochilor sãi.Conceputã, scrisã, abandonatã, rescrisãîn rãstimpul a aproape trei decenii,cartea „Memoriile lui Hadrian“, apãrutãîn 1951, a fost însoþitã neîntrerupt ºi delectura cãrþilor despre Hadrian, ºi de acelor ale lui Hadrian, cu profunda convin-gere cã a recrea gândirea unui omînseamnã ºi a-i reconstitui biblioteca.Convingere trãitã, al cãrei rezultatînseamnã ºi o performanþã incredibilã:capodoperã a literaturii contemporane,rãscolitorul roman este indicat de enci-clopedii pretenþioase drept valoroasãsursã ºtiinþificã pentru cercetarea vieþiiÎmpãratului Hadrian. Cititoare adevãratã,Marguerite Yourcenar, om ale cãrei celedintâi patrii, mãrturiseºte, au fost cãrþile,este în primul rând scriitoare. O marescriitoare.

Þin în palmã, ridicat din iarbã, un mictriunghi roºiatic. Arheolog, prietenanoastrã Valentina Buºilã ne povesteºte,aproape cu aceleaºi cuvinte ca ºiHadrian, despre cãrãmida romanã,

„cãrãmida eternã care nu se întoarcedecât foarte încet în pãmântul din care efãcutã ºi a cãrei tasare sau impercepti-bilã mãcinare se produce în aºa fel încâtedificiul rãmâne munte chiar ºi dupã ce aîncetat sã mai fie pentru privire cetate,circ ori mormânt“. Dar, iatã, aici colinadin Evul Mediu a redevenit SalaFilosofilor sau Aula celor ªapte Înþelepþi,ºi deºi firidele din care ne priveauchipurile lor sunt acum goale, ei nu con-tenesc sã vorbeascã, sã ni se adresezecu glasul subtil al învãþãturilor, al cãrþilor,în vreme ce dincolo culmile deasupracãrora vara se zãresc coroanele pinilorparasol, ale coconarilor, s-au reîntors înparte la ceea ce au fost cândva întregi:Teatrul Maritim, Grãdina Bibliotecilor cuzidul sãu înconjurãtor, lung de peste osutã de metri, ale cãrui niºe, alternativedenivelãrilor terenului, au gãzduit statuiºi fântâni, Biblioteca Greacã ºi BibliotecaLatinã, distinse prin nume ºi bogãþie într-un Tibur plin de grãdini ºi biblioteci.Îndemnat de litera scrisã sã ascultevocea omeneascã ºi ajutat de viaþã sãînþeleagã cãrþile, Hadrian le-a preþuit cuo febrilitate constructivã la care meritã sãluãm aminte: „Simþeam tot mai multnevoia de a strânge ºi de a pãstra vo-lumele vechi, de a pune pe scribii conºti-incioºi sã facã noi copii. Atare frumoasãîndeletnicire mi se pãrea tot atât deurgentã ca ajutoarele oferite veteranilorsau indemnizaþiile pentru familiile sãraceºi cu mulþi copii…“ A scris poezii de dra-goste, o odã închinatã amintirii Plotinei,versuri ocazionale, dar mai ales a citit,pentru cã el însuºi autor, Împãratul a fostmai ales un cititor. Un mare cititor.

Cu tuful ieºind la suprafaþã, GrãdinaBibliotecilor are iarbã puþinã ºi flori deloc.Dar nu din aceastã cauzã nu m-amaºezat pe pãmântul încins. Pur ºi simpluaici, ºi în picioare, ca ºi cum Margueriteputea sã mã vadã, am simþit nevoia sãrevãd „Memoriile lui Hadrian“. Cartea s-adeschis singurã, cum se întâmplã cândreiei un pasaj sau când vântul timpului þi-orãsfoieºte ºi alege: „Sã întemeiezi bi-blioteci este încã un fel de a construigrânare publice în care sã se depunãrezerve în vederea vreunei ierni a spiri-tului pe care, în ciuda voinþei mele, oîntrezãresc, dupã anumite semne,apropiindu-se“. În clipa aceea o umbrãsubþire s-a aºternut peste filã ºi am simþito prezenþã între noi ºi soarele cãlãtorindspre apus. Am întors încet, aproape in-sesizabil, capul. Peste umãrul meu,Hadrian citea.

Doina CERNICA

meridiane

IIII TTTTAAAALLLL IIIIAAAA

SSccrr ii ii ttooaarreeaa MMaarrgguueerr ii ttee ºº ii cc ii tt ii ttoorruu llHHaaddrr iiaann îînn GGrrããddiinnaa BBiibb ll iiootteecc ii lloorr

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

ªtefan RADU (s.g.r.) 5 948465 000065 01