Nr. 5(513)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Carmen ISTRATE MURARIU

Nãstasã Forþu:Cãlãtor

în sine însuºipagina 2

Ion GÃNGUÞ

Natura ºi sursele comiculuipersonajelor din comediile lui

I. L. Caragialepaginile 12 - 13

Gheorghe IORGA

O lecturã mitopoeticã:ultimul sonet al lui Mallarmé

paginile 18 - 19

Nataºa MAXIM

Anaïs Ninsau chermesa

simþurilorpagina 4

Prozã de Ioan Florin STANCIU

Simplecoincidenþe

pagina 10

Adrian JICU

Caragiale dupãMarta. Jocuri cu

douã oglinzipagina 3

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 49 (serie nouã) • mai 2012 • 3,00 lei •

• Nãstasã Forþu - Drumul

Este a doua expoziþie ridi-catã pe simeze, într-un timpdestul de scurt, semnatã deNãstasã Forþu. Acest lucru nupoate decât sã-l recomande caun artist prolific, cu o activitatecare, are la bazã o serioasãdocumentare în muzeeleimportante din Europa cât ºilecturarea unor cãrþi de spe-cialitate. Dar, mai ales, a studi-at Biblia (sau Cuvântul luiDumnezeu), cartea de cãpãtâia creºtinãtãþii. ªi, nu tocmaiîntâmplãtor, este ºi preºedin-tele unei Fundaþii de Artã cunumele „Sfântului EvanghelistLuca“- fondatorul iconografieicreºtine. Iar titlul expoziþiei„Apocalipsa“ poartã într-u totulamprenta personalitãþii ilus-trând, dacã mai era nevoie,calitatea de om ºi artist.

Expoziþia lui Nãstase Forþucomplexã ºi tulburãtoare,impresioneazã nu atât prin titlulacesteia ci mai ales prinnumãrul mare de lucrãri cât ºiprin dimensiunea acestora.Pictura lui e o proiecþie croma-ticã a forãrilor interioare cedeschid confluenþa revelaþiilorreligioase. El are capacitatea,curajul, de a comunica princuloare schimbarea, dezvã-luirea lui Ioan din NoulTestament. Naraþiunea plas-ticã, despre ceea ce a fost,este, ori va fi, o realizeazã nucu patimã, ci cu înþeleaptã cân-tãrire. Existã în creaþia artistu-lui o forþã de expresie origi-nalã, structuri compoziþionaleirevocabile, echilibrate care,evocã cuvinte de rãsunet dinBiblie, a cãror semnificaþie seîncadreazã în temã. Picteazãcu gesturi evlavioase, ca unact de plângere, de compasi-une ºi discreþie, dãruindpânzelor suferinþa, fãrã a o

risipi aiurea. Redã tremurulsufletului omenesc într-ungrotesc autentic, elaborat cugrijã care, amintesc degravurile lui Albrecht Durer dinrenumitele serii Apocalipsa,Patimile, cu titluri asemãnã-toare, Adam ºi Eva pe table deºah, Cavalerul, Moartea ºiDiavolul, Fiara ºi altele. Subinfluienþa scrierilor cu caracterapocaliptic, imaginile suntmenite sã aminteascã zilniccredincioºilor, pedepsele ce-iaºteaptã pe pãcãtoºi. În Lelivre de bonnes moeurs (Cartede moralitate) scrisã deJacques Le Grant în 1338,care a constituit subiectul mul-tor dispute de-a lungul vremiisub alte aspecte, într-una din-tre imaginile care ilustreazãcartea, diavolul se aflã înspatele unei tinere femeiacoperitã doar cu o pelerinãroºie (care înseamnã putere,seducþie, strãlucire, foc ºisînge), simbol fundamental alprincipiului vital. Cam înaceiaºi perioadã, DanteAlighieri descrie infernul ca ometamorfozã monstruoasã.Ceea ce vreau sã subliniezeste faptul cã nimic nu-i nousub soare, preocuparea pentrusuflet a oricãrui creºtin, cu atâtmai mult a unui om de artã, îlconduce pe cãi îndepãrtate,dincolo de voinþa ºi natura sa.Fãrã pãcat ºi rãu, fãrã încer-carea libertãþii, a liberului arbi-tru, nu poate exista liniºte,pace, armonie ci doar încondiþiile depãºirii limitelor,prin cunoaºtere ºi experienþãse poate atinge o stare supe-rioarã. Numai suferinþele ºiprefacerile spirituale îl lu-mineazã pe om în toatã pro-funzimea firii sale. De aici ºipictura pentru Nãstasã Forþu e

un destin, e un „risc pe contpropriu“ cum însuºi a declarat.Frãmântãtor al culorii, purtândpovara unor obsesii spirituale,se absolvã de orice pãcat prinrãscumpãrarea actului creaþiei,realizat cu smerenie ºi mo-destie dar ºi cu o temerarãîncredere ºi hotãrâre. Credinþalui este lumina dupã care seghideazã, este componenta ca-racteristicã a operei care, ºi-adefinit, în timp, o viziune cro-maticã proprie despre om ºilume, despre viaþã ºi apocalip-sa anunþatã. Ritualul lucruluidin atelier în ceas de tainã, anenumãratelor ipostaze alefiinþei este un adevãrat cere-monial de eliberare. Tablourilesunt mãrturisiri, adânci tãceritransferate spaþiului pictural,ca o discretã incursiune înlumea nevãzutã. Imaginativ,sincer, supus meditaþiilor ºiinterpretãrilor plastice, artistulNãstasã Forþu utilizeazã gamacaldã a culorilor, cu predilecþieocru, reflex al unei gândiricalme ºi liniºtite asupralucrurilor. Credinþa lui în pu-terea cuvintelor înscrise înBiblie demonstreazã o delicatãpricepere între sensibil ºi reali-

tate, între livresc ºi spontanulmoderat. E destul de evidentspre ce sferã a trãirii seîndreaptã artistul, (sunt urmãrifireºti ale pãtimirilor ºi pã-catelor existenþei), dar e modulsãu, personal, de a dezvolta însine o anume puritate ºi nevi-novãþie.

Aºa încât, noi vom rãmâne înzona medie a sufletului, lasuprafaþa propriei fiinþe de unde,vom contempla înãlþãrile sauadâncimile spirituale ale sem-natarului expoziþiei, în timp ce,Apocalipsa mai poate întârzia.Carmen ISTRATE MURARIU

Despre felul cum se vorbeºte în provinciadin stânga Prutului s-a scris mult, chiar preamult, dacã luãm în seamã inutilitatea unei dis-cuþii. Nu poate fi invocat niciun motiv din sferabunului-simþ care sã apere aºa-zisa limbãmoldoveneascã, iar dacã cineva o face, estelimpede cã are interese de ordin politic ºi nuºtiinþific. Au mai fost situaþii de negare a unuiadevãr istoric, dar acesta era fie insuficientreliefat, fie cuprindea elemente vulnerabile. Încazul „limbii moldoveneºti“ însã, lucrurile staucu totul altfel. Avem în faþã o realitate pe caredoar rãuvoitorii încearcã sã o mistifice, iarcând o fac, se aleg cu replici ºi demonstraþiide logicã ale celor de pe stânga ori de pedreapta Prutului. „Da, dar vedeþi dv. – spuneaVitalie Josanu, un ziarist pursânge, tânãr ºibine informat –, cei de la Consiliul Europei nuaud protestele noastre ºi iau de bunãdescrierea fãcutã «limbii moldoveneºti» decãtre Vasile Stati“ (Tg.-Neamþ, 12 mai 2012,Simpozionul Internaþional „200 de ani de larãpirea Basarabiei de cãtre Imperiul Rus ºiconsecinþele ei asupra istoriei românilor“).

Dar nu numai articolele sau luãrile de po-ziþie ale intelectualilor (profesori, cercetãtori,istorici) au stat în calea extinderii opiniei cã înRepublica Moldova se foloseºte o limbãstrãinã de limba românã, ci ºi apariþiile edito-riale. Una dintre acestea aparþine regretatuluiIon Nuþã, care în 2007 ne aminteºte ceînseamnã adevãrata „Limbã ºi culturãromâneascã în Basarabia“, dupã ce anteriorfãcuse cunoscute impresiile „despre acel ori-bil Dicþionar moldovenesc-românesc“ din2003 (în „Monitorul de Bacãu“, 2004-2005).Cu o solidã pregãtire filologicã, în speþã din

domeniul dialectologiei, coautor al atlaselorlingvistice destinate Moldovei ºi Bucovinei,Ion Nuþã este categoric: „Datele lingvistice ºiistorice nu ne oferã argumente pentru aîncadra familiile moldoveneºti de la vest dePrut într-o limbã, iar graiurile de pe teritoriulRepublicii Moldova într-o altã limbã“ (p. 97).Cel mult se poate vorbi de o suitã dearhaisme, unele dintre cele desprinse dinvechile gramatici româneºti: dreapta – scriere(„ortografie“), mâncãtorie („sufragerie“), apã –nãscãtor („hidrogen“), multuratec („plural“),lãbiuþi („ghilimele“), nasnic („nazal“), loghiturî(„accent“) etc.

„Sute de ani, românii au fost cel puþin indi-rect stãpâniþi de turci: niciodatã însã în curge-rea veacurilor turcii nu au pus în discuþielimba ºi naþionalitatea românã“ (MihaiEminescu, în „Timpul“, iunie 1878). La 2012,acelaºi Vasile Stati continuã sã-i împartã pecontemporanii sãi în raport cu „ªoimul pãcii ºicioroii unioniºti“, iar „Literatura ºi arta“ (nr.3480/ 10 mai 2012) plânge „rãstignireaBasarabiei“ la 1812, dar îndeamnã la vigilenþãºi curaj.

ªi tot 200 de ani s-au scurs de la apariþia laBuda a Istoriei pentru începutul românilor înDachia, de Petru Maior, cu addenda „Pentruînceputul limbei româneºti“. Este cea dintâilucrare de istorie româneascã tipãritã, carepromoveazã originea limbii române în latinapopularã. Am câºtigat recunoaºterea unuidrept – vorbim o limbã romanicã –, dar ampierdut „Elveþia româneascã“ (O. Ghibu).Istoria are grijã sã nu dea nimic de valoarefãrã a-ºi lua un preþ înzecit.

Ioan DÃNILÃ

mai 20122

breviar

Nãstasã Forþu: Cãlãtorîn sine însuºi

Cum vorbim, cum scriem

Istorie ºi limbã, în Basarabia

• Nãstasã Forþu - Portretul spart

cronica literarã

mai 2012 3

Retipãrit la nouã ani de la prima ediþie,volumul Martei Petreu, Filosofia luiCaragiale, Iaºi, POLIROM, 2012, prop-une o serie de eseuri a cãror principalãcalitate este diversitatea. Ele acoperãzone diferite în gândirea lui Caragiale,mergând de la opera literarã, la publicis-ticã ºi, mai ales, la corespondenþã,devenitã sursã de prim rang pentru aînþelegerea netrunchiatã a concepþieidespre viaþã ºi despre artã a lui neneaIancu.

Dupã cum mãrturisea în Cuvântul-înainte la prima ediþie, abordarea filosofieilui Caragiale se face pornind de laprezumþia cã „mintea cea mai luminatã pecare a avut-o vreodatã cultura românã nuputea sã fi rãmas strãinã de filosofie.”, cuprecizarea cã „filosofia” este înþeleasã nuca o construcþie de sistem, ci ca „oreflecþie generalã, chiar dacã fulgurantã,asupra celor ce sunt, o cãutare de sen-suri, nu o posesiune de certitudini.” (p.11) Altfel spus, Marta Petreu nu scriedespre filozofia lui Caragiale, ci desprefilo-sofia lui, despre iubirea de înþelepci-une a dramaturgului.

SSpirrittismmul haººdeiannººi lecþia de ººaorrmmaa lui Gherrea

Pentru definirea filosofiei lui Caragiale,Marta Petreu evocã o dublã cãlãtorie:colaborator al ziarului „Epoca”, dramatur-gul se duce în vara lui 1897 la Câmpina,„pentru cã, mare degustãtor de oameni ºide situaþii, voia sã consume un vânatmare ºi rar, o delicatesã de talia luiHasdeu.” (p. 50) Când teoriile spiritisteale aceluia erau la apogeu, iar noaptease apropia ameninþãtor, Caragiale oºterge spre garã, poposind la Ploieºti. Adoua lecþie de filosofie o primeºte de laGherea, pe care îl gãseºte în bufetul pecare îl deþinea. Din feliile tãiate din viþelulservit clienþilor care se înghesuiau sãprindã o porþie, el deduce, printr-o ironiesuperbã, cã: „Pulpa de viþel reprezintãnatura, lucrul în sine; cuþitul lui Ghereareprezintã spiritul nostru.” (p. 52), plasti-cizându-ºi remarcabil concepþia desprelume.

Filo-ssofialui Carraggiale

Pornind de la o certã frustrare a luiCaragiale („Eu ieºeam filosof, sã nu crezicã spun mofturi! Filosof: asta eranacafaua mea, nu negustor!”), MartaPetreu vorbeºte despre o teorie acunoaºterii ºi despre „gnoseologiacunoaºterii”. Pentru Caragiale, considerãea, cunoaºterea înseamnã reflectare. Deaici, se ajunge la concluzia unei „spectac-uloase ºi surprinzãtor de frumoase mon-adologii caragialiene, care ne aratã cãprozatorului i-au lipsit nu viziuneafilosoficã ºi capacitatea teoreticã, cinumai ºi numai limbajul tehnic, conceptu-al, pe care îl presupune în general gândi-rea teoreticã, în mod sectar filosofia.” (p.115) „Câteva pãreri” este un articolesenþial pentru înþelegerea gândirii luiCaragiale, unde se prefigureazã atât teo-ria gnoseologicã a bobului de rouã ºi aconºtiinþei-oglindã, ci ºi ontologia sa.

Mai interesantã se dovedeºte „filosofiasocio-politicã” a lui Caragiale. Acesta dis-tinge între neam (popor) ºi stat, consid-erând ca neamurile sunt mai durabile.Concepþia sa, crede Marta Petreu, este„reactivã”, adicã legatã de anumite împre-jurãri din evoluþia României, Caragialeneavând vocaþie de teoretician.

AAnntti-MMaiorrescu

În schimb, Marta Petreu exagereazãcând considerã cã „...filosofia istoriei, cul-turii, societãþii, politicii ºi artei la Caragialeeste marcatã, din temelii, de teoriamaiorescianã, general junimistã de fapt, aformelor fãrã fond.” (p. 144) Demon-straþia, fãcutã prin invocarea unor mãrturiiale lui George Panu (discutabile, ºtiutãfiind ranchiuna pe care le-a purtat-o aces-ta junimiºtilor), este însã ºubredã. Asupralicita influenþa maiorescianãînseamnã a anula gândirea lui Caragiale,ceea ce nu poate fi acceptat în cazul unuiautor pentru care independenþa degândire conta.

În mod tendenþios, întrebarea luiMaiorescu, „Va avea România un viitor?”,este „nepotrivitã”. Mie mi se pare cã eaera chiar necesarã în epocã, iar luiMaiorescu îi serveºte în argumentaþie.Atacul împotriva teoreticianului junimistcontinuã, Marta Petreu reproºându-iexemplele aduse în ilustrarea teorieiformei fãrã fond: „Dupã aceste ilustrãri(dintre care unele sunt îndoielnice),autorul dã ºi un exemplu important dindomeniul politic: «avem chiar o constituþi-une», spune el, destul de necugetat dealtfel, cãci ºi înaintea Constituþiei din1866 au existat în Principate reglementãrijuridice globale care au împlinit rolul pecare urma sã îl joace Constituþia în noileîmprejurãri istorice ale României.” (p.149) De ce „necugetat”? ªi de ceautoarea scoate din context sintagma lui?Maiorescu citise istorie ºi ºtia câte cevadespre ce va fi fost înainte de 1866.Sensul înºiruirii de forme fãrã fond era cutotul altul, iar Marta Petreu ºtie foarte binelucrul acesta.

Stranie este ºi urmãtoarea nuanþã: „Elspune, în fapt, cã avem «forme»europene, adicã modalitãþi europene de aorganiza domenii de viaþã socialã, dar nuavem respectiva viaþã sau realitatesocialã, care sã fie organizatã, nu avem«materia» europeanã pentru acesteforme. Forme fãrã fond înseamnã de faptforme europene fãrã fond european,adicã forme europene aduse la noi ºiîmperecheate cu fondul românesc, auto-hton.” (p. 149) Toatã vorbãria asta sofisti-catã, în care cuvântul „european” aparede ºase ori în douã fraze, o fi politicallycorrectness, însã e strãinã de spiritul afir-maþiei maioresciene. Sã nu uitãm unlucru elementar: mentorul junimist privea

lucrurile din perspectivã filosoficã, nupoliticã, referindu-se la categorii, nu lacontextul politic.

A pune aºa-zisele neajunsuri aleteoriei maioresciene pe seama tinereþiiautorului mi se pare o altã strategieneconvingãtoare în scrisul Martei Petreu:„Demersul lui, tatonant ºi lipsit de acu-rateþe (sã nu uitãm cã Maiorescu era untânãr de numai 28 de ani ºi cã scria unsimplu articol polemic!), atinge însãmãcar din când în când ºi domeniulsocio-politic.” (p. 150) Maiorescu nu scriaun simplu articol (ce-o fi însemnând „sim-plu” nu ºtiu), ci unul esenþial pentru„Junimea” ºi, cum se va dovedi rapid,pentru evoluþia societãþii româneºti. Elcãuta, într-adevãr, „remedii”, însã nu defelul celor la care se gândeºte MartaPetreu: „Practic, teoreticianul cere sã seajungã ºi la noi la forme [europene] cufond [european]”. (p. 151) În realitate,formele (fie ele ºi „europene”, cum þinemorþi? sã sublinieze autoarea)ajunseserã deja la noi (procesul erainevitabil), însã nu gãsiserã fondul potriv-it. Maiorescu nu respingea aceste forme,ci doar exagerãrile care se petreceau însocietatea româneascã ºi lipsa dis-cernãmântului în acceptarea lor. Deaceea, el militeazã pentru formele celenecesare fondului nostru.

Înnapoi la Carraggiale

Dupã aceastã rãfuialã cu Maiorescu,Marta Petreu revine la Caragiale.Redevenind egalã cu sine, ea dovedeºtecapacitatea de a formula judecãþi perti-nente. Spirit fin, capabil de disocieri,Marta Petreu distinge locul lui Caragialeîn contextul epocii, considerându-i con-tribuþiile de „culoare stilisticã, nu de idei”.Pe linia Lovinescu, Zeletin, Patapievici,ea reia teoria elitelor ºi atribuie liberalilormeritele în legitimarea tânãrului statromân. Totuºi, o precizare se impune.Caragiale nu anuleazã, prin gândirea sa,„legitimitatea statului român”, ci doardeplânge lipsa unei societãþi care sã îl figenerat organic.

Discutând broºura 1907. Din primã-varã pânã-n toamnã, Marta Petreu reintrãîn grila ideologizatã, considerând cã prin-cipala cauzã a rãscoalei o reprezintãintersectarea a douã mari problemesociale nerezolvate: problemaþãrãneascã ºi problema evreiascã. Eacrede cã „soluþia problemei evreieºti ar ficonstat în încetãþenirea masivã a evreilor,ºi în primul rând ºi în primul rând a tutur-or evreilor nãscuþi în România.” (p. 169)Discuþia alunecã apoi spre naþionalism,cu trimitere la Hasdeu, preºedintele soci-etãþii „Românismul”: „Caragiale eraaºadar la curent cu naþionalismul has-deian ºi chiar îi fusese victimã. Dar, ºifãrã acesta, mediul românesc îi ofereadestule surse de inspiraþie pentru naþion-alism ca patologie socialã.” (p. 184) Deaici pânã la legionarism nu mai e decâtun pas, Petreu vãzând în „românii verzi”satirizaþi de Caragiale „protolegionarii luiCodreanu”. (p. 186) Urmeazã trimiteri laEliade ºi Noica, la Vulcãnescu ºi Cioran,iar nenea Iancu devine (ºi el?) un simplupretext pentru discuþii strãine de gândireasa ºi de intenþiile sale artistice. Nu ºtiudacã I. L. Caragiale era la curent culegionarismul, însã e limpede cã el critica„Rrromânia” ºi „rrromânismul”, nuRomânia ºi românismul.

Gânndirrea esttetticãa lui Carraggiale

În contextul în care un NicolaeManolescu contestã meritele de teoreti-cian literar ale lui Caragiale, studiul despreestetica lui Caragiale este bine-venit.Autorul Momentelor „a avut o conºtiinþãesteticã deplinã” (p. 192), vorbind despreartã din interiorul ei, întrucât „ºtie ºi ceeste, ºi cum se face ea.” Se dovedeºte,din nou, cã, odatã abandonat terenul ide-ologizant, Marta Petreu e capabilã deinterpretãri echilibrate. Reluând discuþiadespre importanþa talentului sau despreritmul natural, ea delimiteazã în concepþialui Caragiale o esteticã a creaþiei, o estet-icã a receptãrii ºi o sociologie a receptãrii.Ele pot fi subsumate unei convingeri,dobânditã pe calea experienþei, cã „...stilulbun e totdeauna cu exprimarea cea maiscurtã.”, idee care îl apropie de „scrisulscurt” al lui Creangã. De aceea, MartaPetreu vorbeºte, pe bunã dreptate, despre„o esteticã a conciziei”, definitorie pentruun autor dramatic cu o certã vocaþie a cla-sicului.

Afirmaþia potrivit cãreia „Caragiale aavut filosofia locului ºi-a vremii sale” (p.209) s-ar cuveni însã nuanþatã, în sensulcã influenþa junimistã a fost completatã cuo gândire personalã, impusã de expe-rienþa proprie ºi de structura temperamen-talã a scriitorului. Studiul despre filosofialui Caragiale se încheie uºor protocronist,dar în esenþã corect, prin afirmaþia cãanaliza operei caragialiene „pune în evi-denþã existenþa unor motive de filosofie ºigândire româneascã, la el in nuce, la ceide dupã el în formã dezvoltatã ºi maturã”.

Ogglinnzzilelui Carraggiale

Partea cea mai consistentã a cãrþii defaþã rãmâne, în opinia mea, nu cea desprefilosofia/gândirea lui Caragiale, ci finalul:Scrisorile unui „opioman” daco-român,Teze neterminate ºi Portret în oglinzi. Înciuda fragmentarismului inevitabil, acesteglose contureazã o imagine relevantã agândirii lui Caragiale. Acesta este inclus încategoria opiomanilor, fiind, aidoma luiAlecsandri, un friguros, un însetat deplãcerile confortului domestic. Vizitândcasa de la Weimer, dramaturgul deplângeîntunericul odãii de lucru a lui Goethe,explicând de ce acesta a cerut, pe patul demoarte, mai multã luminã. În exil,Caragiale cautã iaurt, scriindu-i luiZarifopol în acest sens. Gherea îl consid-era singurul „supraom” de la noi. Fixându-i, din frânturi dominantele, Marta Petreuîncheagã un tablou coerent: „Dupãinteligenþã, calitatea cea mai izbitoare aoperei lui este, pentru mine, absenþaoricãrui proiect mesianic sau utopic deschimbare a omului ºi a lumii.” (p. 231)

Oglinzile lui Caragiale sunt oglinzileMartei Petreu. Cartea este scrisã, în fapt,la patru mâini. Putem decela aici douãMarta Petreu. Una ideologizatã, care îltransformã pe Caragiale într-un pretextpentru un discurs corect politic, ºi altaliberã, care scrie despre Caragiale, doarpentru Caragiale. ªi o face bine, cu oremarcabilã putere interpretativã, probândrafinament analitic. Evident, dintre acestedouã oglinzi o prefer pe ultima.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Caragiale dupã Marta.Jocuri cu douã oglinzi

mai 20124

comentarii

Puþin cunoscutã la noi, Anaïs Nin a fostrevendicatã de miºcarea feministã din anii`70 din Statele Unite; deserviciile adusede încartiruirea în graniþele strâmte ºi mi-sogine ale literaturii aºa-zis feministe ris-cã sã le cunoascã nu doar diarista france-zã, ci orice interpret al textelelor sale. Da-cã sexualitatea e vãzutã la D.H. Lawrenceca o cale de autocunoaºtere, de ce nus-ar aplica aceeaºi unitate de mãsurã ºi încazul scriitoarei franceze? E drept, nuprea are ea noþiunea sacrului, iar imagi-naþia capãtã o altã dimensiune.

Jurrnnalulunnei nnevrrozze

Confidentul suprem, „pântecele“,„opiul“ lui Anaïs Nin, din 1914 pânã în ziuamorþii, jurnalul ei poate ºoca puritanii prinrelaþiile descrise în amãnunþime cu HenryMiller, cu psihanaliºtii Otto Rank ºi ReneAllendy, prin rãzbunarea aleasã faþã de„tatãl castrator“, Joaquin Nin, care o aban-donase în copilãrie. Ediþia necenzuratã ajurnalelor aratã mãsura în care intelectu-alitatea anilor `30, cu Antonin Artaud,June Miller, Rebeca West, fraþii deVilmorin, astrologia, ezoterismul, psi-hanaliza, jazzul, lesbianismul au influenþatscrisul ºi devenirea unei fete cu o imagi-naþie bogatã ºi greu de încadrat într-unanumit tipar psihologic sau estetic.Suprarealistã, dupã propriile mãrturisiri,trãind cu impresia cã cercurile frecventateîºi pun amprenta asupra scrisului sau areceptãrii, se dezvãluie la relecturã, o sim-bolistã, o romanticã prin exaltarea indivi-dualitãþii, a fantasmelor ce-i invadeazãviaþa, o neptunianã dacã-l luãm pe Jungreper.

Intrãm în lumea unei scriitoare pentrucare „visul e singura realitate“, conºtientãde inadaptarea ei: „Nu mã voi adapta lalume. Eu sunt adaptatã la mine însãmi. Euvreau extaz (…) sunt nevroticã - trãiesc înlumea mea“. Verbiajul, mintea sclipitoare,discuþiile profunde despre Gide ºi Proust,sunt consecinþa unei beþii trupeºti fie cuHenry Miller, fie cu June. Feminitatea, cutoate sentimentele ºi aºteptãrile ei, este oterra incognita pentru bãrbaþi, dacã-lexcludem pe femininul ºi feministul, D.H.Lawrence, sursa de inspiraþie, modelulscriitoarei în literaturã ºi în viaþã, structurapsihicã a scriitorului englez ºi relaþia cuFrieda constituind calapodul la care-ºiraporta relaþiile.

Incest, Henry ºi June, Focul dezvãluieo relaþie Stãpân-Sclav, cu Henry Miller,americanul iraþional, superficial, extrover-tit, în rolul celui supus farmecului aris-tocraþiei europene. Þigãrile Sultane, par-fumurile, catifeaua, micul dejun luat în pat,taxiurile îi menþineau scriitoarei sentimen-tul apartenenþei la sângele albastru.Oroarea pentru tot ce este comun, banal,vulgar, îl observã ºi la tatãl ei, artist, omfin, dotat cu un excesiv simþ al mirosului,cu o pasiune înnãscutã pentru parfumuriºi rafinamente, un om „zeiesc ºi feminin,seducãtor ºi fin, dur ºi blând“.

Desprrebãrrbaþi femminninni

Ce poate ºoca la scriitoarea francezãeste maniera de a-ºi învinge posesivitateaºi gelozia, iubind mai mulþi bãrbaþi îndiverse moduri: pe Henry Miller - erotic,pe Hugh - sprijinul ei material – fratern, laAntonin Artaud admirã inteligenþa, imagi-naþia, faþã de Allendy are o afecþiune fili-alã, care trece rapid pe plan erotic ºi decare se plictiseºte, cu June ºi Ana Mariaîºi dezvãluie latura masculinã, creatoare,devenind un Pygmalion al formelor ivitedin condeiul ºi imaginaþia ei.

Spirit (psih)analitic, observatoare finã,lupa lui Anaïs Nin a înregistrat etrange-ul,tot ceea ce iese din norme ºi atrage prinneobiºnuit, a surprins gestul, trãsãtura,esenþa, punând pecetea asupra perso-najului, formulând sentinþa ca un judecã-tor necruþãtor; instalarea în categoria bãr-baþilor cu psihic feminin a doctoruluiAllendy, care nu a luat o pisicã acasãdeoarece nu-ºi putea asuma rãspundereacreºterii ei, aratã cum un mare psihanalistpoate rãmâne în posteritate ºi ca un bãr-bat feminin.

OpiuUnul dintre cele mai reuºite portrete

este al actorului ºi scriitorului AntoninArtaud, „le plus malade de tous les surre-alistes“, „fratele“ în imagini ºi stiluri, „deca-dentul lasciv“, zdrobit de opiu, cu guraînnegritã de laudanum, cu ochii haluci-nanþi, cu trãsãturile „brãzdate de durere“,care lasã impresia de nerv, de pasiune ºiviolenþã, de nebunie: „Oamenii cred cãsunt dement“. Spaþiul interior, trecerea dela ochii nebuni la camera ca o celulãcenuºie, goalã, de inchizitor, reflectã unArtaud ce respirã imaginaþie, magie, spiri-tualitate, revoltã, pasiune: „Pleoapele cadîn alb, un gest încet al cãrnii, ºi te intrebiunde-i sunt ochii. El, omul care a inventatnoi dimensiuni ale sentimentelor, gân-durilor, limbajului. Ochii albaºtri de lan-goare, negri de durere, de revoltã.“

Principala modalitate de mãrturisire aintenþiilor este privirea; poate din acestmotiv, scriitoarea este atrasã de ochii„faustici“ ai lui Henry Miller, de ochii halu-cinanþi ai lui Artaud, sau de ochii mari,întunecaþi, arzãtori ai lui Otto Rank. Cumprivirea poate intr-o clipã sã spunã totulsau sã nege totul, în ochi a vãzut caleacãtre sufletul lui Rank. „Pasiunea pentruRank e ca un narcotic. Sã trãieºti numaipentru clipele narcotizante ale vieþii“, dis-cipolul lui Freud oferindu-i „o viaþãîntunecatã, carnalã“ de coborâre în pro-funzime, în instinctual, în cavernos.

Labilã, instabilã, perfect conºtientã laun moment dat cã Rank e culminareavieþii ei afective: „cã dupã el voi fi trãit totce vreau sã trãiesc, voi fi avut tot ce vreaude la dragoste“, un alt moment aducesfâºierea cortinei, destrãmarea visului,trezirea la realitate, detronarea idoluluicând descoperã eul cotidian al doctorului,un pic rãsuflat. Vrea opiu, vrea sã seîmbete pânã la inconºtienþã, are senzaþiafiziologicã de amar, de speranþe înºelate.Nevoia de miraculos, foamea de imagi-naþie ºi de idoli, au dus-o la crearea unorfantome ce devin pentru organism echiva-lentul substanþelor artificiale pentru sen-zaþii: „Cum carnea atingând carneagenereazã un parfum iar fricþiunea cuvân-tului doar durere ºi divizare“.

Analizându-l pe Stendhal, J-P Richarddeclara dragostea o manie, în care îndrã-gostitul, pornind de la un obiect real,printr-o serie de demersuri care amintescde obiceiurile nebuniei, edificã o lume de

fantome. Imaginaþia îl cufundã pe îndrã-gostit într-o lume de realitãþi ce se mode-leazã dupã propriile dorinþe. Obsesia,pasiunea pentru Rank, foamea fizicã deapropiere, carnalitate ºi tãcere, senzaþiapierderii de sine, întunericul, intensitateafãrã comuniune, fãrã tandreþe nu oîncadreazã în categoria nimfomanelor, cio femeie îndrãgostitã (laurentianã?) pen-tru care doar obiectul iubirii se schimbã,însã intensitatea sentimentelor rãmâneaceeaºi. Subiectul este esenþial înecuaþie, nu obiectul.

AAvorrtt suprrarrealisttsau suprrarrealismmulavorrttului

Scena avortului, cenzuratã iniþial, redãîntr-o manierã cât se poate de(supra)realistã mirosul de eter, percepþiasfredelitului, senzaþiile fizice de epuizare:trosnitul oaselor „am închis ochii atât destrâns încât am vãzut fulgere ºi vãluri deroºu ºi violet“, senzaþia de explozie a tim-panului, muºcarea buzelor ºi sângeleþâºnind, picioarele grele ca niºte coloanede marmurã, braþele tremurânde, negru,albastru. Instrumente care lucesc. În ure-chi, cuþite. Gheaþã. Liniºte. Asistentelesuspendate de tavan, tuºã de tablousuprarealist. Capete atârnate în loculbecurilor se apropiau ºi se depãrtau.Senzaþia ochilor ieºiþi din orbite, sânge ºidurere. Lumina care o soarbe în spaþiu,„senzaþia unui cuþit care taie-n carne“.Lipsã de aer. Alunecare. Eliberare. Eli-berare spiritualã. Dupã avort cade într-otransã misticã. Ziua seninã, cerul albas-tru, o încredinþeazã cã Dumnezeu i-a ier-tat pãcatul.

Înnttrre crrucifixººi sttilou

O confesiune cu un ochi cãtre cititorluat drept complice, „ºtiþi“, „vedeþi“, o nar-cisistã plinã de logica emoþiei care a con-siderat jurnalul principala formã deimpunere în literaturã ºi de exorcizare ademonilor.

Fobiile, frica de boalã, de sãlbãticie, denebunie, de melancolie, teama lui Henryde sãrãcie sunt aduse în luminã ºi dise-cate la rece. Ajunge la saturaþie cu ire-sponsabilul Henry Miller, artistul egoistabsorbit de propria lume, cu „femininul“dr. Allendy, cu idolul cãzut Joaquin Nin,sau cu stãpânul lumii materiale HughGuiler, pãrãsindu-i în 1934, pentru a plecaîn Statele Unite cu bunul dr. Rank, singu-rul bãrbat cu care s-a simþit egalã în aspi-raþii. Utopie?

Asemãnatã (i)moral „sartreusei“, con-sideratã când nimfomanã, când o mareintelectualã dupã calapodul lui Proust sauGide, Anaïs Nin este o scriitoare în trend,ce se pliazã momentului în care trãieºte,epoca interbelicã a psihanalizei ºi auten-ticitãþii gidiene. Cele trei jurnale apãrute laEditura „Humanitas“, nu se adreseazãunor cenzori închistaþi ºi mediocri;(est)etica lui „Dumnezeu a murit“, deciorice este permis, poate fi apreciatã deminþile deschise, lipsite de prejudecãþi,care vãd dincolo de discursul fãrã perdea,dincolo de cinism sau de invazia fantas-melor ºi complexelor freudiene, un copil alpsihanalizei care încearcã prin artã ºimedicinã sã-ºi vindece boala. Este dedorit? Unii critici ar fi vrut-o mai „intelectu-alã“, preocupatã de conceptele înalte aleliteraturii. Însã ce-ar mai fi rãmas dinAnaïs Nin fãrã imaginaþia lunarã din le-gendele nordice, fãrã astrologie, fãrãobsesii ºi exaltare? O avantajeazã imagi-nea Sfintei Tereza a literaturii în cãutareasacrului, lãsând deoparte crucifixul, pen-tru stilou ºi caietul violet.

Nataºa MAXIM

Anaïs Ninsau chermesa simþurilor

• Nãstasã Forþu - Fiinþã dilematicã

mai 2012 5

comentarii

Dupã ce Tudor Cãtineanu identificãmai multe ipostaze ale echilibrului, înuniversul poetic eminescian, îºi conti-nuã prima parte a lucrãrii „Echilibru ºidezagregare“ cu referinþe la „stilul“ ºi„armonia“ acestei creaþii poetice. Elpãstreazã credinþa cã formele spaþiale,vizibile, au ca proprietate simetria, pecând forþele temporale, invizibile, au caproprietate echilibrul. Iar armonia existãatâta timp cât existã un acord întreformele exterioare ºi forþele interne,deci între simetrie ºi echilibru.

În ce priveºte stilul lui Eminescu,Tudor Cãtineanu, plecând de la contro-versele privind încadrarea poetului, iaîn calcul stilul clasic ºi stilul romantic,ambele privite în douã înþelesuri debazã, respectiv unul istoric ºi altul para-digmatic. Reþine sensul paradigmatic(supra-istoric) al celor douã stiluri ºi leasumã ca invarianþi culturali, care co-existã dialectic, precum „apolonicul“ ºi„dionysiacul“ din teoria lui Nietzsche.Astfel cã, în perspectivã istoricã,Eminescu, deºi clasic, rãmâne ºiromantic, iar în înþeles paradigmatic,asocierea celor douã stiluri oferã unmodelul exemplar în ordinea culturii.

De ce este Eminescu model exem-plar? Mai întâi întrucât este desãvârºitîn genul sãu. Apoi, întrucât se mani-festã ca un geniu, adicã nu creeazãdupã reguli prestabilite, ci odatã cunoutatea operei sale aduce ºi regulinoi, pe care alþii trebuie sã le respecte.În al treilea rând, modelul exemplar,deºi este universal, rãmâne unic. Însfârºit, în al patrulea rând, modelulexemplar ºi stilul cu care se asociazãsunt uºor de recunoscut.

Ideea este cã, deºi la nivel abstractEminescu satisface condiþiile uneicreaþii armonioase, la nivel concret,constatã Tudor Cãtineanu, chestiuneaarmoniei eminesciene a cunoscut ovarietate de interpretãri. Într-o abordaresistematicã, referinþele sunt fãcute laIon Negoiþescu, Edgar Papu, D.Caracostea, Titus Bãrbulescu, GeorgeCãlinescu, Tudor Vianu ºi Ioana M.Petrescu. Iar analiza se încheie cu maimulte elemente concluzive, dintre carereþin urmãtoarea observaþie a autorului:„Din perspectiva ipotezei noastre delucru, echilibrul ºi armonia, care nusunt date, ci la care se ajunge – prinprelucrarea variantelor în numãr vari-abil – sunt o formã de apãrare faþã dedezechilibrul care vine din cel puþin treidirecþii: din contextul proxim al vieþii(biografia poetului), din propriul sãusine ºi, mai ales, din de-necuprinsulLumii, al Existenþei“ (p. 59).

În capitolul urmãtor, intitulat „Dia-pazon axiologic“, universitarul clujean,plecând de la convingerea cã oriceefort reflexiv pe plan filosofic antre-neazã conºtiinþa în întregul ei, în careintrã atât subconºtientul cât ºiinconºtientul. Aceasta înseamnã cã„Raþionalul cel mai categorial este sec-ondat ca de o umbrã fecundã de a-raþionalul emoþional“ (p. 60) ºi cã „Opoezie este expresia unei reacþii afec-tiv-emoþionale în raport cu Lumea, cuconfiguraþiile (figurile) sau entitãþile ei“(p. 60). Astfel, Tudor Cãtineanu ridicãproblema relaþiei dintre judecata deexistenþã ºi judecata de valoare încreaþia poeticã eminescianã ºiconchide cã „Atitudinea fundamentalãcare susþine armonia (ºi formele echili-brului), în universul poetic eminescian,este iubirea“ (p. 61). Iubirea ºi priete-nia, exprimate sintetic prin ceea ceTudor Vianu a numit „dor nemãrginit“,un dor implicat de finit, dar care par-curge ºi transfinitul. De unde derivãconcluzia: „Sã conchidem, la sfârºitulacestui diapazon axiologic, cã iubireaºi prietenia – ca ºi alte atitudiniemoþionale, moral-estetice – sunt ope-

rabile pe finit, pe toate ºi oricare formã(configuraþie) finitã. La Eminescu, elenu sunt transferabile în transfinit(respectiv în «infinit»), aºa cum seîntâmplã cu iubirea în religia ºi teologiacreºtinã, sau cu prietenia în viziunealui Noica. Operaþional (ºi transferabil)pe toate cele trei registre ontologice –finit, transfinit, infinit – este la Eminescudoar dorul“ (p. 65).

Prima parte a cãrþii lui TudorCãtineanu se încheie cu un capitol plinde speculaþii privind viaþa ºi opera poe-tului-cugetãtor. Titlul capitolului este„Non-echilibre. Dezechilibrul“ ºi pro-pune o valorizare a opiniilor formulatede medicii Ion Nica, Ovidiu Vuia ºiAlexandru Olaru. Sintetizând poziþia luiIon Nica, filosoful clujean noteazã: „Înforma ei cea mai simplã, ipoteza lui IonNica poate fi formulatã astfel: încã dincopilãrie, Eminescu era o fiinþã echili-bratã – un copil sãnãtos sau o«haimana sãnãtoasã» cum spuneGeorge Cãlinescu – ºi pãstreazã dinfamilie doar o predispoziþie numitã«labilitate psihicã». Mai pãstreazã ºi«originalitatea», cãci toþi Eminovicii –începând cu pãrinþii – erau originali înfelul lor ºi aceasta este – ca sã spunemaºa - «asimetria» din interiorul «sime-triei»…Dar acest echilibru originar ºioriginal a fost supus gradual ºi con-stant unor factori de periclitare a echili-brului“ (p. 68). Aceºti factori sunt gru-paþi în trei categorii, respectiv trauma-tisme somato-fiziologice, noxele însens restrâns ºi traumatismele psihice.Potrivit opiniei medicului Ion Nica,împãrtãºitã de Tudor Cãtineanu, aces-te trei categorii de factori au acþionat

progresiv conducând la dezechilibrul luiEminescu, manifestat ca psihozã, nu canevrozã. Întrucât nu obþin nici un câºtig,în chestiunea care o urmãresc, nu maiinsist asupra acestei analize. Reþindoar concluzia acestui capitol formulatãde cãtre Tudor Cãtineanu: „Dacãreluãm acum termenul «noxã» folositde doctorul Ion Nica ºi îl generalizãm,putem conchide cã echilibrul originaral fiinþei lui Eminescu a fost supus gra-dual ºi constant la noxele somato-fiziologice (traumatismele), la noxeleclasice (cafeaua, tutunul ºi, numaidupã prima crizã, ºi alcoolul), la noxelepsiho-morale (toate conflictele þinândde poziþia «luptãtorului» fãrã concesii),la noxa moralã, þinând de imposibili-tatea casei (neputinþa de a face «casãcomunã» cu Veronica Micle, absenþaunei case proprii, vânzarea caseicopilãriei de la Ipoteºti), în sfârºit, lanoxa metafizicã legatã de experi-mentarea obstinatã a infinitului, înmediul cãruia, principial, nu este cuputinþã nici o casã, nici un fel de a fiacasã“ (78).

Partea a doua a cãrþii, intitulatã„Cercul problematic ºi dezagregarea“începe cu capitolul „Metaforã ºi con-cept“, capitol care debuteazã cu oobservaþie care meritã sã fie reþinutã:„Este o diferenþã între a-l considera peEminescu filosof ºi a-l reconsidera, înintegralitatea operei, din punct devedere filosofic. Dacã poezia conþine ºio filozofie implicitã (latentã) publicisti-ca ºi mai ales manuscrisele odovedesc ºi explicit, deºi fragmentar ºidiscontinuu“ (p. 82). Pornind de laaceastã diferenþiere, Tudor Cãtineanu

încearcã sã-ºi defineascã poziþia pro-prie faþã de aceastã problemã. Neatenþioneazã, mai întâi, asupra peri-colului de a activa dihotomia sintag-melor «filosoful poet» ºi «poetul filosof»prin abordarea operei lui Eminescu dinperspectivã filosoficã. „Or, dacã spui –cum s-a spus despre Nietzsche, darîntr-un fel ºi despre Lucian Blaga – cãcineva este cel mai mare filosof întrepoeþi ºi cel mai mare poet între filosofi,se poate trage concluzia cã acel cine-va nu a fost nici poet autentic, nicifilosof cu adevãrat. Or, Eminescu a fostpoet; dar a fost ºi filosof?“ (pp. 82 – 83).Am ajuns astfel în miezul problemei.

Pentru a rãspunde la aceastã pro-blemã, Tudor Cãtineanu cautã mai întâio „soluþie de principiu“, apelând lacâºtigurile conceptuale aduse defilosofia culturii ºi de axiologie, undeaflãm cã adevãrul ºi frumosul – ca ºicelelalte valori – „nu sunt nicireductibile una la alta, ºi nicideductibile una din alta“ (p. 83). Însã,întrucât valorile comunicã într-un„spaþiu axiologic X“, ele sunt „tra-ductibile“. „Dacã afirmãm despre valoricã nu sunt nici reductibile ºi nicideductibile, dar sunt traductibile, sub-înþelegem cã fiecare o traduce pe ori-care, în expresie proprie: conceptul vatraduce metafora în mod conceptual,iar metafora va traduce conceptul închip metaforic. Aceastã reciprocã tra-ductibilitate semnaleazã articulareaoricãrei forme de expresie – a oricãrui«discurs» în sens larg – pe douã pla-nuri: explicit ºi implicit“ (p. 84).

Aplicând aceastã „soluþie de princi-piu“ la cazul Eminescu, autorul con-statã cã „în poezia eminescianã – înansamblul ei, ca ºi în anumite crista-lizãri exemplare, de relief – existã ofilozofie implicitã, care poate fi tra-dusã sau exprimatã conceptual“ (p. 84).Sunt amintite, ca exemplu, conceptefilosofice precum „Fiinþa“ ºi Nefiinþa“,folosite în spaþiu poetic. ªi mai observãTudor Cãtineanu ºi prezenþa explicitã aconceptelor filosofice în opera poetului.„Evoluþia poeziei eminesciene sprenon-decorativ face acest transfer maitransparent. Apoi, publicistica ºi manu-scrisele, mai ales, adeveresc interesulprofund al lui Eminescu pentru temele(problemele) filosofiei ºi pentru limbajulconceptual“ (p. 84).

Dupã aceste observaþii judicioaseuniversitarul clujean se raporteazã laun pericol care în realitate nu existã.Acela cã ar putea fi cineva angajat sãvadã în Eminescu un filosof atotcu-prinzãtor ºi sistematic. Ceea ce nu estecazul. Din câte ºtiu eu nici un exegetserios nu ºi-a propus aºa ceva. În plus,nici Eminescu nu s-ar fi mulþumit sã fienumai poet ori numai filosof. Cu toateacestea, universitarul clujean ne aten-þioneazã: „Dar, încercarea de a-l scoatepe Eminescu filosof atotcuprinzãtor sausistematic este zadarnicã în punctul eide plecare“ (pp. 84-85). ªi aceasta nueste totul! Mai departe Tudor Cãtineanuvine cu un sofism ridicol: „Dacã Platonare dreptate când afirmã cã Filosofiaîncepe dupã 40 ani, ne amintim cãEminescu a murit – cum am zis, cu uncoeficient de aproximaþie deliberatã – lavârsta la care mor poeþii, la 39 de ani,deci în pragul filosofiei“ (p. 85).

Pentru cã ºtiu cã eminescologia îºiare legile ei, care-i guverneazã deve-nirea, nu numai cã refuz sã intru înpanicã, dar voi continua lectura cãrþii.ªi abia aºtept sã aflu dacã Eminescu,pe lângã faptul cã a fost poet, a fost ºifilosof, în ciuda faptului cã a „deliberat“sã moarã „în pragul filosofiei“, dupã cela 24 de ani traducea din „Critica raþiu-nii pure“.

(va urma)• Nãstasã Forþu - Dedublare

ªtefan MUNTEANU

Tudor Cãtineanu despreantinomia eminescianã (II)

Solomon Marcus

Rãnnideschise

Apãrut la Editura „Spandugino“(Bucureºti, 2011), volumul Rãnideschise propune cititorilor un fascinantexcurs prin ºtiinþã, culturã ºi viaþã. UnSolomon Marcus la fel de interesantcum îl ºtiam din unele cãrþi anterioare,însã mai umanizat, mai aplecat asupraunor probleme de interes general ºi, cuprecãdere, asupra mersului ºcoliiromâneºti. Dacã ºtiinþa este marea sapasiune, ºcoala se dovedeºte, aici, opreocupare constantã.

De altfel, structura cãrþii induceaceastã permanentã grijã faþã deevoluþia ºcolii ºi, implicit, a tinerilor pecare ea îi (de)formeazã. Cele patrumari secþiuni (Articole, Conferinþe,Interviuri ºi Întâlniri cu oameni ai ºcolii)constituie tot atâtea pledoarii pentrunevoia de cunoaºtere. Aºa cum îlnumeºte chiar Domnia Sa, acesta esteun volum de reacþii, de atitudini faþã deproblemele pe care le-a întâlnit de-alungul unei activitãþi întinse pe mai binede 60 de ani. De pe poziþia unui omcare a copilãrit în anii ’30, a prins Celde-al Doilea Rãzboi Mondial, a fãcutstudii universitare în primii ani ai comu-nismului ºi a ajuns sã trãiascãveºnicele reforme ale capitalismuluipostdecembrist, Solomon Marcuspoate privi fãrã mânie în umbrã, pentrua oferi cititorilor o concepþie despreviaþã care însumeazã experienþele per-sonale cu revelaþiile pe caredescoperirile ºtiinþifice i le-au oferit.

Din acest motiv, opiniile lui SolomonMarcus privitoare la multele problemeale sistemului educaþional ºi ale cer-cetãrii româneºti se transformã într-unautoportret al savantului la apogeulactivitãþii, ajuns într-un punct din carepoate scruta (evident critic) mersul lumiiîn care trãieºte. La cei 86 de ani,autorul nu ºi-a pierdut nimic din curiozi-tatea atât de necesarã unui intelectualautentic, gândeºte lucid ºi fãrãprejudecãþi, face planuri de viitor,munceºte cu pasiune ºi luptã cu timpul.

Orizontul tematic al celor 1244 depagini din acest volum este extrem dedivers, dovedind o disponibilitate recep-tivã uluitoare. Opiniile despre ºtiinþã,cercetare, artã, literaturã, istorie, viaþã,ºcoalã etc. se integreazã firesc înarmãtura unui volum-armonicã, defini-toriu pentru concepþia sa. Din intervi-urile, articolele ºi conferinþele sale sepot desprinde constantele unei gândiriavangardiste, care þinteºte dincolo demarginile cunoaºterii. Respingând con-formismul, Solomon Marcus pledeazãpentru nevoia de învãþare ºi cu-noaºtere, pentru complementaritateaºtiinþei ºi a artei, pentru onestitate inte-lectualã ºi umanã, pentru deschiderefaþã de nou etc. Simptomaticã este,spre exemplu, opinia sa despreInternet, în care nu vede un pericol, ci orevoluþie, o extraordinarã ºansã de acomunica rapid ºi de a cunoaºte ceeace se întâmplã în lumea întreagã.

Fidel ideii necesitãþii jocului în edu-caþie ºi cercetare, Solomon Marcusrealizeazã în Rãni deschise un specta-

col extraordinar. Aproape orice paginã,aproape orice idee (chiar dacã unele serepetã) este citabilã, putând deveni totatâtea îndemnuri sau modele profe-sionale ºi existenþiale. Însã dincolo desãrbãtoarea spiritului pe care ne-ooferã autorul se ascunde tristeþea celuicare îºi face datoria de a vorbi desprerãnile lumii chiar dacã (aproape) nimeninu (mai) ascultã...

Adrian JICU

Leonard Ancuþa

Iubirreae amminnttirreaunnui viol

Leonard Ancuþa face parte din cate-goria autorilor care pun totul pe tavã dela început. Din câte aflu, volumulIubirea e amintirea unui viol, apãrut laEditura „Herg Benet“, este ºi prima„culegere“ de poeme a Domniei Sale.Într-adevãr, odatã cu parcurgerea tex-telor, realizezi adevãrul cuvintelor ceaparþin lui Mihail Vakulovski, aflate pecoperta a patra: „Citindu-l pe LeonardAncuþa te gândeºti cã ai în faþã un poetcare chiar scrie cum gândeºte“.Interesantã e maniera în care, în multecazuri, exerciþiul gândirii e potenþat de ocontinuã ºi fascinantã recuperare acapacitãþilor senzoriale în funcþie de cri-terii existenþiale.

Mijloacele de exprimare sunt din celemai variate, majoritatea compunândmasca unui eu liric autoestropiat.Versul autorului se zbate cu vehe-menþã, reclamã caducitatea trãirii,þintind de fapt cãtre zonele abisale alerostirii. Volumul e inteligent împãrþit încinci capitole, ale cãror titluri antici-peazã intenþiile semantice: „azinoapteam fãcut dragoste cu toate femeile dinlume“, „viaþa e un sindrom cu trans-mitere sexualã“, „liga poeþilor extraordi-nari“, „postulatele iubirii pure“, „iubireaeste amintirea unui viol“. Capitolul curol de exitus corespunde fericit cu„poemul viol“, cu rol de intro. Încã deaici ai convingerea cã nu asiºti la ofarsã: totul „se joacã“ cu claritate în faþata, cuvântul redescoperindu-ºi forþa din-tâi, provocând evenimentul: „... fac notãdiscordantã cu experimentele acesteilumi/ cel mai mare lagãr/ sunt în afaraporþilor ºi iau prizonieri cu privirea/ petoþi cei care încearcã sã iasã -/ cu ungest de lehamite/ eliberez majoritateapãstrez doar/ pe aceia care-mi lasã dinpreþuire/ semne pe piele/ .../ nu spun/nu gândesc/ existã o execuþie în fiecarecuvânt/ ºi e mãiastrã“ („poemul viol“).Iubirea e mai degrabã o staþie terminus,un spaþiu dinspre care autorul regre-seazã voit într-o pseudo-cãlãtorie post-iniþiaticã. Poezia lui Leonard Ancuþa nue neapãrat postmodernã deºi împru-mutã din când în când din artificiile ºimaniera curentului. Apoi, la o primã lec-turã poezia sa ar putea da impresia cãse aflã în cãutarea „pozei“; nici pedeparte – autorul nu e un teribilist, chiardacã lexicul la care apeleazã nu e întot-deauna cuminte. E o poezie caldã, opoezie cu multe „saloane de primire“:„azinoapte am fãcut dragoste cu toate fe-

meile din lume./ ºi a fost ca ºi cum m-aºfi tãiat cu lama iar sângele meu s-ascurs în toate fântânile“ („azinoapte amfãcut dragoste cu toate femeile dinlume“).

Iubirea este de fapt o multi-dimensi-une, o neîntreruptã-cãutare, singuraunde existã libertatea de a te gândi ºide a te simþi netrucat. Uneori, femeiaare mâinile crescute în aer, cu o pielece pâlpâie stins, cu o ardere înnegritã,marcând intervalul – „frumuseþea carene desparte“; de altfel, „mi-am zis: cefrumoase pot fi femeile care pleacã/ câtde frumoase atunci/ când renunþã/ câtde frumoase“. Iubirea rãmâne senti-mentul total, cea care „se împuþineazãîn fiecare zi ºi am ajuns s-o duc rãu/ numai am serviciu nu mai am casã/ suntmai uºor cu câteva nume de oameni destrãzi“, cea care acapareazã ºi macinãpânã la dezintegrarea fizicã „am pierduttoate vieþile pe care mi le doream/dragostea e un stol imens de corbiînfometaþi peste un câmp de bãtãlie“(„am slãbit maria“). Alteori, are faþa unuijoc sumbru, precum în „liubik“: „într-odimineaþã ai fãcut patul în câtevasecunde/ de parcã ai fi folosit o formulãsecretã a cubului rubik/ apoi ai ieºit dincasã ºi n-ai mai venit// ...// ºtiu cã vorveni tot felul de iubiri închipuite/ aºputea sã le torn puþin parfum în sufletamãgindu-mã cã eºti tu/ minþindu-mãcã au maci între picioare/ cei maifrumoºi maci/ dar nu existã decât o sin-gurã femeie/ în stare sã-mi învârtãinima/ precum un cub rubik“.

Dacã mi se va scuza barbaria, aºconsidera poezia lui Leonard Ancuþa capurtãtoare a unui „panteism urban“, undiscurs care admite parþial rosturilehidoase ale lumii iar pe de altã parteîmpãrtãºeºte frust câteva din posibileledefiniþii-aforism ale iubirii (sentimentîntors): „iubirea e un forceps în mânaunui stomatolog“, „iubirea e un hamstercu sânge de cobrã“, „iubirea e ziualipsã din calendare“, „iubirea e un somnîntre douã trenuri“.

Marius MANTA

Doina Postolachi

Poemmecu Molii

Tânãra Doina Postolachi, nãscutã înChiºinãu ºi trãind ºi scriind acum înBucureºti, scoate moliile de la periferiileliteraturii române ºi le aduce în luminareflectoarelor cu placheta de versuriPoeme cu Molii („Prometeu“, Chiºinãu,2011), având un „Mic cuvânt înainte“ deIoan Groºan.

Primele poezii propun un sfârºit delume cu molii. Acestea cresc („Sunt câtun ºobolan? Sau cât un iepure? Saucât un vultur?“), rod insaþiabil spaþiilefamiliare („hainele mele, cãlcâiele cio-rapilor,/ haina de blanã,/ blana de lacizmele de iarnã/ pozele de prinalbume, mesajele în mail sau sms,primite, trimise sau care sunt la jumã-tate de drum“, „cei doi fraþi jderi de peperete, agãþaþi de covor“ etc.), dupãcare se reped asupra noastrã („Mi-efricã de molia uriaºã de sub balcoane./Mi-ar mânca din ochi,/ mi-ar mânca din

gânduri,/ mi-ar mânca din tãcerea dupãcare mã ascund/ ca dupã un zid dincãrãmizi din lânã“), pentru ca, în celedin urmã, sã înceapã sã ne termine uni-versul: „Corbi de Molii rod din norii/ moi,cu câlþi de ploaie,/ ªi soarele e ros pejumãtate,/ ca un ghem de lânã de aur“.

Ceea ce pun în loc Vulturii de Molii,Corbii de Molii, Molia Uriaºã este olume a moliilor, nesfârºit asemãnãtoarecu aceea a oamenilor. Destule poezii oabordeazã din unghiuri diferite, o detali-azã, recompunând un tablou bogat alacesteia. Cu „Molii hoaþe ºi molii munci-toare,/ Molii familiste ºi grupuri deburlaci,/ Molii tinere ºi molii înþelepte.“,în care „Molia Nou-Venitã/ este ostrãinã ºi îºi va câºtiga cu greu priete-nia/ tuturor acestora“ („Anturaj deMolii“), iar „Micuþa Blondã – MoliaDeºteaptã -/ va fi Licenþiatã/ înPaltoane“ („Licenþa în Palton de Iarnã“),cu Molie Dansatoare, Molie cu Peruci,Molie Arhitect, Molie Scenarist, MolieSinucigaºã, cu tristeþi, idei, insomnii,beþii, singurãtãþi, conºtiinþã, rugãciune,delir de Molie, lume în care, desigur, nulipsesc „Moliile Politice: de Dreapta ºide Stânga Holului“: „Aderãm la Moliilebãºtinaºe,/ mâncãtoare de zi sau denoapte?/ Alegem Partidul Liberal?Roadem orice, oricând, oricât?/ SauPartidul Conservator?/ Roadem doarce a mai fost/ ros înainte ºi nu neatingem de nimic neros?/ Sã ne gândimla copiii noºtri./ Sã ne gândim la MoliileMoliilor noastre,/ sã ne amintim deabia-ieºitele-din-ouã/ ºi sã nu uitãm demoliile-nenãscute-încã./ Sã alegem sãroadem chibzuit./ Sã alegem cu înþelep-ciune,/ sã roadem corect.“

Ceea ce propune surâzând au-toarea, este, întâi, în dragoste, o com-paraþie stranie („Mã înspãimântãprivirea asta a ta,/ neagrã, ca doi ochide molie./ ªi, mai ales, mã înspãimântãsã simt/ cum roade lacom/ în pieptulmeu, din pieptul meu“ – „Privire deMolie“; „Mã înspãimântã tãcerea ta./ Osimt cum roade/ în gândurile mele,/ cao molie./ Încã puþin ºi va gãuri de tot/ ºitãcerea mea, o aud cum roade./ ªi tevei elibera, definitiv,/ de mine, de tine,/ca o cãmaºã de mâneca ei,/ ca omânecã de manºetã,/ ca o manºetã,/de îmbrãþiºare.“ – „Tãcere de Molie“),apoi atenþie la lecþia moliilor, ºi aceastaasemãnãtoare cu a oamenilor: „Sãînvãþãm de la molii sã roadem înîntuneric/ (sã roadem întunericul),/ sãînvãþãm de la molii sã roadem peascuns/ (sã roadem din cele ascunse),/sã învãþãm de la molii sã roadem ceeste vechi…“

Observând instinctul liric sigur, careo face sã-ºi încheie la timp cartea cudoar 44 de poezii, în ciuda posibilitãþii ºia posibilei tentaþii de a insista asupramoliilor ei (ºi de-acum ºi ale noastre),sã mai spunem cã alcãtuiesc în ansam-blu o apariþie proaspãtã, încântãtoare.Mai mult, cu aceste Poeme cu Molii,tânãra basarabeancã a „ros“ tema moli-ilor în literatura românã impecabil,memorabil. Dacã nu ºi definitiv.

Inteligentã ºi talentatã, Nou-VenitaDoina Postolachi „îºi vede cuminte, detreabã“ („În timp ce moliile scriitori serod între ele“) ºi chiar „ar putea lãsa/ înurma ei o primã stea“.

Doina CERNICA

autori ºi cãrþi

mai 20126

Dacã logosul divin a creat lumea, tre-buie sã fi purtat în esenþa sa poezia, frân-turã de revelaþie a sufletului, cu umbre ºilumini, între neant ºi devenire. De aceeapoate, încã din zorii culturii universale,expresia desãvârºitã a artei devinepoezia, ca formã de armonizare a cuvin-telor, fie cã era vorba de poezia epicã(epopeea), de tragedia în versuri sau deliricã. Cu timpul însã, aceste specii lite-rare (epopeea, tragedia) care evocaueroi cu virtuþi ieºite din comun, aureolaþide nobleþe, au dispãrut, pentru cã omuls-a îndepãrtat de aceste modele...

Chiar dacã tragedia înfloreºte din nou,dupã aproape un mileniu, prin operele luiShakespeare sau în clasicismul francez(Corneille, Racine), ea pare impregnatãde nostalgia unor valori ºi pasiunicopleºitoare pe care omul le-a pierdut,care s-au estompat parcã în secolelecare au urmat... Ce mai descoperim azi,când pânã ºi epopeea apare doar subsemnul parodiei, din frumuseþea tragicãde altãdatã? Unde sunt virtuþile de atun-ci, puterea de sacrificiu în numele uneiidei sau al iubirii, conºtiinþa datoriei maipresus de toate, setea de adevãr, debine, de frumos? Omul s-a îndepãrtat depropriul sãu suflet, a uitat de frânturasacrã de luminã dãruitã de Dumnezeu.

Totuºi, poezia, în expresia sadesãvârºitã: lirica, s-a pãstrat pânãastãzi, decantându-se neîncetat, pânã laeliberarea de orice formã prozaicã, însimbolism, de pildã, sau pânã la conver-tirea banalului ºi a prozaicului în creaþie(în postmodernism). Sã fie aceasta oformã de adaptare a liricii la spiritul vea-cului sau, în zilele noastre, o încercarede reintegrare a poeziei în existenþacotidianã, condimentatã cu ironie, pican-terii de fapt divers, o dozã de cinism ºiun grãunte, douã de patetic?

Dincolo de toate aceste schimbãri,concesii sau disperate tentative, evidenteste cã poezie se citeºte din ce în ce maipuþin. De ce? Poate pentru cã omul,prins în vârtejul unei vieþi cvasiroboti-zate, a uitat de propriul sãu suflet, ºi-apierdut capacitatea de a medita, a reflec-ta, a se cãuta pe sine... Poezia este toc-mai acest drum pierdut cãtre suflet,îndemn la meditaþie ºi oazã de liniºte ºitrãire în tumultul unei lumi mecanizate,un refugiu în sentiment, contemplare,frumuseþe...

Desigur, poezia te poate incita lacãutarea unor rãspunsuri, poatecuprinde întrebãri neliniºtitoare, poateaduce revelaþii tulburãtoare. Dacã ar fisã ne întoarcem în zorii culturii univer-sale, am descoperi o poezie cu rezo-nanþe de incantaþie, ca o invocaþie/rugãcãtre zei, în speranþa unei împliniri: „Petron de aur, tu, Afroditã eternã,/ fru-moasã fiicã-a lui Zeus, eu te rogfierbinte/ nu-mi pune în suflet/ amãrãciu-ni ºi doruri,/ ci ca deunãzi când ai venitascultându-mi/ din depãrtare strigãtulmeu ºi oftatul/ ºi pãrãsindu-þi mândrulpalat de la zare,/ porneai spre mine albã,în carul de aur,–/ tu vino iarãºi!/Frumoase pãsãri repezi, la car vãzusem/cum te duc spre noi, cu bãtãi de aripi./Ce repede zburau. Tu, de trei ori slãvitã,/cu chip zeiesc, ales, ai surâs cãtre mine,/m-ai întebat ce am de te chem întruna/ ºice vrea, turburat, zbuciumatu-mi.“i

Dacã pentru Sappho, renumitã poetãa culturii antice greceºti, numitã deînsuºi Platon „cea de-a zecea muzã“,poezia (Imn cãtre Afrodita) devinestrigãt pasional, comunicare cu zeii saupoate cu forþele lãuntrice prin careiubirea trumfã, într-o viziune a sublimului(zbor ºi ardere incandescentã), pentruCatullus, poet al culturii antice latine,poezia capãtã sensul reflexiv al uneipriviri cãtre sine, sub semnul unei tul-burãtoare revelaþii: „Urãsc ºi iubesc.Cum vine asta, poate mã-ntrebi./ Nu ºtiu:însã o simt ºi mã sfâºii.“ii

Uneori, poezia devine povestea uneivieþi întregi, a unei aventuri existenþialecare topeºte în sine toate cãutãrile, rãtã-

cirile, speranþele, spaimele ºi pãcateleunei vieþi, cu înãlþãrile ºi cãderile sale, caîn cazul renumitului poet medievalFrançois Villon. E de ajuns sã neamintim de celebrul sãu vers „Mais ousont les neiges d’antan?“(„Dar unde suntzãpezile de altãdatã?“) ca sã înþelegemnostalgia sfâºietoare a clipelor pierdutepentru totdeauna, a unei luminoaseinocenþe, a unei strãluciri pe care nu omai putem regãsi decât prin amintire...

Prin poezie, ne putem imaginadesãvârºirea, învãluind în aurã sacrã unchip, o fãpturã, aºa cum o face DanteAlighieri, evocând-o pe Beatrice: „Atâtde dulce ºi de castã-apare/ Stãpânamea, când lumii se aratã,/ Cã limbaamuþeºte-nfioratã/ ªi ochiul nu-ndrãz-neºte s-o mãsoare./ Veºmânt de blândãumilinþã are,/ Deºi, în mers, se simte lãu-datã;/ Pãmântului, minune-nvederatã,/Din ceruri pare, linã, sã pogoare./Privirile desfatã ºi alinã,/ Încât din ochi,dulceaþa-n suflet rece,/ ªi n-o-nþelegecel ce n-o încearcã;/ Un duh uºure de pebuze parcã/ I se desprinde-n zbor ºi sepetrece/ Spre inimã, spunându-i blând:Suspinã.“iii Astfel, prin poezie, acestideal de feminitate capãtã strãlucireaeternitãþii, învingând timpul; Beatricedevine cãlauza lui Dante prin Paradis, înacea tulburãtoare epopee a setei demântuire, Divina Comedie, amestec depoezie, tragedie, istorie, mit ºi adevãrexistenþial, cutemurãtor periplu în lumeapãcatelor ºi a ispãºirilor noastre. Doarpoezia are puterea de a revela, în strã-fulgerãri de viziuni metaforice, sfâºierilesufletului în arderea pãcatelor: „Iar dinînalt ningea cu fulgi de foc/ domol ºi linpe umbrele culcate“; „ªi prinse parcã-n-tr-un sãlbatic joc,/ bietele mâini nu pri-dideau s-alunge/ când ici, când coloscamele de foc“.iv

Poezia nu înseamnã însã doarpãtrunderea în tenebrele sufletului, ci ºicãutare a unor adevãruri profunde.Toate marile întrebãri existenþiale au fostexprimate în poezie. Cea mairãvãºitoare este legatã de sensul fiinþãriinoastre, de conºtiinþa sfârºitului implaca-bil, de hamletiana dilemã: „A fi sau a nufi: iatã-ntrebarea,/ Mai vrednic oare e sãrabzi în cuget/ A vitregiei praºtii ºi sãgeþi/Sau fierul sã-l ridici asupra mãrii/ De griji– ºi sã le curmi? Sã mori, sã dormi,/ Atât:ºi printr-un somn sã curmi durerea/ Dininimã ºi droaia de izbeliºti/ Ce-s datecãrnii; este-o încheiere/ Cucernic derâvnit. Sã mori, sã dormi,/ Sã dormi –visând, mai ºtii? Aici e greul,/ Cãci secuvine-a cugeta: ce vise/ Pot rãsãri însomnu-acesta-al morþii/ Când hoitu-i le-pãdat? De-aceea-i lungã/ Nãpasta.“v

Iatã cum tragedia shakespearieanã îºiaflã expresia deplinã în poezie, nu doarprin imagini metaforice, simboluri, dar ºiprin profunzimea ideilor, a trãirilor, prinrezonanþa marilor neliniºti sufleteºti.

De altfel, capodoperele transgreseazãlimitele unui gen literar sau ale uneispecii literare, fiind mai presus de for-mule literare, curente artistice sau tehni-ci de creaþie, aspirând sã cuprindã totul.O astfel de copodoperã, alãturi deDivina Comedie sau de tragediileshakespeariene, este poemul dramaticFaust, de Goethe, care tinde sãcuprindã totul, nu numai în sensulcunoaºterii, ci ºi al aventurii existenþialeprin setea eroului de a-ºi regãsi tinereþeaºi de a-ºi împlini fericirea, mãcar pentru

o clipã, chiar dacã o asemenea dorinþãar presupune un pact cu diavolul: „Dacãvoi zice clipei repezi:/ Frumoasã eºti! nutrece-n zbor!/ În fiare-atunci poþi sã mãlepezi,/ Atunci m-aº bucura sã mor!/Atunci al morþii clopot batã,/ Atunci tu nu-mimai eºti supus,/ ªi ceasul stea, ºi limbacadã,/ Iar timpul meu sã fie-apus.“[....]“Vârtejului mã dãrui, ºi pofteidureroase,/ Tristeþii-nviorãtoare, ºi uriiamoroase./ Iar pieptul, de ºtiinþe vinde-cat,/ De-acuma niciun chin sã nu-ºirefuze;/ ªi tot ce omenirii i-a fost dat,/ Sãguste-n mine dornicele-mi buze,/ În duhspre-nalt ºi-adâncuri sã cutez,/ Durereaomenirii sã cânte vastã-n mine,/ Câtsinele ei fie-mi lãrgit îngustu-mi sine/ ªi,ca ºi ea, la urmã sã naufragiez!“ vi

Descoperim, în aceste versuri, prefi-gurarea esteticii romantice, când poeziatinde spre lirismul pur, ca expresie amarilor avânturi, a setei de dezmãrginire,a evadãrii în fantezie, magie, vis, într-onaturã ce devine stare de suflet...Toatãzbaterea aceasta nesfârºitã a sufletuluiînsetat de infinit capãtã nenumãrateexpresii, poezia înflorind în toate spaþiilelumii, într-o efervescenþã creatoare cecuprinde glasurile atâtor mari poeþi...Astfel, la Novalis, avântul sufletului coin-cide cu conºtiinþa tinereþii, prin zorii iu-birii: „Atunci simþit-am pulsul vieþii mele/Întâia oarã – ºi cu cât iubirea/ În maiadânci delicii se pierdea,/ Cu-atât mãdeºteptam mai mult, dorinþa/ De-o maiintim-totalã contopire/ Era mai arzãtoarecu-orice clipã./ Extazul este forþa nãscã-toare/ Din existenþa mea. Eu sunt nucle-ul,/ Izvorul sfânt ce-mproaºcã aprigdoruri...“vii

Dacã poetul romantic însetat de infinitpoate atinge extazul, el cunoaºte ºicãderea în abis, având conºtiinþadamnãrii prin revelaþia deplinei însin-gurãri a geniului. O astfel de viziuneapare atât în Demonul lui Lermontov(„Þi-am pus puterea-mi la picioare/ ªidrept icoanã te-am ales./ Dã-mi dragos-tea ce se-nfiripã,/ Dau nemurirea meape-o clipã [...]/ M-oi cufunda în mãri, cavântul,/ Voi sãgeta spre stele-n zbor,/ Þi-oidãrui întreg pãmântul –/ Iubeºte-mã“viii),cât ºi la Eminescu, în Luceafãrul („– Tu-mi cei chiar nemurirea mea/ În schimbpe-o sãrutare,/ Dar voi sã ºtii asemenea/Cât te iubesc de tare;/ Da, mã voi naºtedin pãcat,/ Primind o altã lege;/ Cuvecinicia sunt legat,/ Ci voi sã mãdezlege.“)ix. Numai cã visul de iubire serisipeºte într-o clipã, lãsând în loc fieveninul dezamãgirii („ªi Demonul înfrânt,sãlbatic/ κi blestemã nebunul vis,/ Dinnou trufaº ºi singuratic/ Pribeag rãmaseîn abis./ Din nou înfrânt, porni-n neºtire,/Încrâncenat, scrâºnind din dinþi,/ Lipsitde þel ºi de iubire/ ªi pãrãsit denãzuinþi...“, fie trista, rece nepãsare: „Ce-þi pasã þie,chip de lut,/ Dac-oi fi eu saualtul?/ Trãind în cercul vostru strâmt,/Norocul vã petrece/ Ci eu în lumea meamã simt/ Nemuritor ºi rece.“

Ajungând la conºtiinþa tragicã aimposibilului, poetul îºi asumã ade-vãrurile fiinþãrii, pe care le sublimeazã înpoezie: „Nu regret, nu mã jelesc, nu strig,/Toate trec ca floarea spulberatã./ Veºtejitde-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fitânãr niciodatã.“x Versurile lui Eseninamintesc parcã de leitmotivul poemuluiCorbul, de Edgar Allan Poe, prin sinistrulºi implacabilul rãspuns la toate întrebãrileºi speranþele poetului: Nevermore.

Pãtrunderea în lumea poeziei roman-tice, cu peisaje sãlbatice, fecioare carepier în floarea vârstei la marginea mãrii(Edgar A. Poe, Annabel Lee), cu civi-lizaþii care înfloresc ºi se sting pe rând(Mihai Eminescu, Memento mori; VictorHugo, Legenda secolelor), cu demoniînsetaþi de iubire ºi suflete atrase deinfinit provoacã acea abstragere din real,semn al contemplãrii ca uitare de sine,din care se naºte întrebarea: „Te-am trãitsau te-am visat doar, viaþã? (Esenin).Ecoul acestei interogaþii neliniºtitoarestrãbate ºi în versurile lui Novalis(„Lumea se face vis, iar visul lume“ –Astralis) sau, cu o altã rezonanþã, încreaþia eminescianã („Cã vis al morþii-eterne e viaþa lumii-ntregi“–Împãrat ºiproletar; „Cãci e vis al nefiinþei universulcel himeric“ – Scrisoarea I ).

Aceastã nouã strãlucire pe carepoezia o capãtã în secolul romantic,ajungând pânã la miezul incandescent allirismului, va influenþa, într-un fel saualtul, orice creaþie în versuri apãrutã ulte-rior, iar în privinþa receptãrii, aceastãinfluenþã se raporteazã ºi la trecut, pen-tru cã, în mod aparent paradoxal, citimpoemele secolelor de mult apuse cu opercepþie modelatã de toate lecturilenoastre, dincolo de epoci literare,curente artistice, stiluri sau autori.Acordurile liricii romantice strãbat pre-tutindeni, fie cã este vorba de simbolism,când poezia se apropie de muzicã,tinzând cãtre jocul de armonii ºi culori,cu predilecþia cãtre stãrile vagi, difuze,valorificând simbolurile, dar eliberându-se de excesele retorismului romantic, fiede expresionism, când strigãtul sufletuluisparge monotonia vieþii, într-o revãrsarea stihiilor dionisiace în culorile sângeriiale viziunilor apocaliptice sau în celeîntunecate, sumbre sau groteºti ale neli-niºtilor ºi obsesiilor noastre.

Orice culori ar rãsfrânge poezia, frân-turã de curcubeu înflorind în zarea sufle-tului nostru, ea rãmâne adevãrata calecãtre frumuseþe, jerbã de luminã pe ranaunui crin (F. Garcia Lorca), strãlucireastralã care ne mântuie de umbrele ºitenebrele vieþii noastre...

_________________

i Sapho, Imn cãtre Afrodita, în vol.Crestomaþie de literaturã univer-salã, coordonatori: Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Constanþa Bãrboi, autori:Cristina Ionescu, GheorgheLãzãrescu, Ieronim Tãtaru, E.D.P.,Bucureºti, 1983, p.30.

ii Catullus, Despre dragostea mea, învol.Poezii de dragoste, antologie deMirena Frânculescu ºi Mircea Itu,Editura „Orientul latin“, Braºov, 1992,p.108.

iii Dante Alighieri, Atât de dulce ºi decastã-apare, în vol. Din lirica dedragoste a lumii, vol. II, tãlmãcire ºiselecþie de Maria Banuº, B.P.T.,Editura Minerva, Bucureºti, 1987, pp6-7.

iv Idem, Cântul XIV, p.63.v William Shakespeare, Hamlet, tradu-

cere de Leon Leviþchi ºi Dan Duþescu,în vol. Teatru, Editura Mondero,Bucureºti, 1999, p.84.

vi Goethe, Faust, traducere de ªtefanAugustin Doinaº, Editura Univers,Bucureºti, 1982, p.92; p.94.

vii Novalis, Astralis (fragment), în Atlasde sunete fundamentale, antologie,prezentãri, traduceri ºi postfaþã deªtefan Aug. Doinaº, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1988, p.126.

viii Poezii de dragoste, op. cit.,pp.148,149.

ix M. Eminescu, Poezii, vol.I, B.P.T.,Editura Minerva, Bucureºti, 1977,p.183.

x Serghei Esenin, ***, traducere deGeorge Lesnea, în antologia 100 depoeþi ai lumii, Pe aripile poeziei,Editura Epigraf, Chiºinãu, 2005,p.298.

mai 2012

comentarii

7

Victoria HUIBAN

Pledoariepentru poezie

poemm înn sttil cãrrttãrrescu,desprre o fattã pe carre acesttann-oo cunnoaººtte

te priveamîn timp ce scoteai bani de la bancomatºtiaicã te privescºi ai ridicat uºor un picioraºa cum fãceau actriþeleîn filmele vechi cînd erau sãrutateam simþit atuncicã te iubesc mult de totatît de multîncît galbenul înconjurãtor al bãnciise prefãcu într-un imens soareorbitor

deschidochii

suliþe de întunericse reped spre minegãlãgioasenu vãd nimicle simt doar înþepãturile negre

lumina apare mai tîrziuca un cerc foarte subþire

închid ochii

tavanul aruncã lopeþi de beznãcare îmi înfundã orbitele

sînt tot mai plinºi mai negrumã întunec

nnimmicdesprre holocaustt

cînd merg în centruparchez maºinaîn spatele primãrieiacolo e cel mai sigur

dar e ciudat sã vã vorbesc tocmai vouãdespre siguranþãcelor care aþi pierdut totul

acum aþi rãmas o listã de numeºi totuºisunetul muziciicãþãrîndu-setreaptã cu treaptãca iederape zidurile caselor

arthur rubinsteincîntã imperialcu ochii închiºiconcertul numãrul cinci al lui beethoven

rrefuggii

naivicãutãm mereuo consolare în cîte cevafugim de noisperiaþi cã adevãrulne va schimonosi faþa

delicattese

tablã de materii

brînzeturile franþuzeºti cu mucegai ca praful de pe cãrþile vechipielea impregnatã cu tuºpãstrat în sticluþe micide parfumritmul liniºtitor al penduleiredingota ºi jobenulpentru plimbarea de searãceasul de buzunarbastonul cu monogramãochelariiºi aºa mai aproape

mai 2012

poesis

8

C. D. ZELETIN

FlorinHãlãlãu

Canalulveneþian

Între fereastra odãii mele de culcare ºi peretele de nord al vilei devis-à-vis se întinde un spaþiu lat de aproximativ cinci metri, exactlãrgimea care ar îngãdui alunecarea unei gondole, dacã suprafaþan-ar fi împãrþitã în douã, o jumãtate mie ºi o jumãtate vecinului, ºidacã, bineînþeles, culoarul bifid ar fi un canal cu apã curgãtoare.Despãrþirea o asigurã plasa de sârmã cu ochiuri, pe care, vara, urcãspinarea verde a unei specii de zorele cu floarea micã ºi roºie, demãrimea unghiei degetului mare al femeilor fine. N-am întâlnit-odecât la Tekirghiol, de unde i-am adus sãmânþa dificilã. Nasturii defoc hipnotic ai plantei agãþãtoare par þinta unor cuie bãtute de rãstig-nitori pe trupul verde ºi sãnãtos al tufei în discretã sângerare. I-amdat numele de sângele eroului, dar la repezealã îi spun pur ºi sim-plu Tekirghiol, transformând numele floral în toponimul unde m-afermecat întâia oarã... Jumãtatea cealaltã a intervalului dintre casee o fâºie de curte cimentuitã, pe care nu prea trece nimeni. În fine,noaptea care estompeazã totul anuleazã împãrþirea în douã ºi oferãjumãtãþile ca pe o unitate contemplãrii mele de la fereastrã.

Viþa de vie împleteºte cãpriori bolþii cereºti. Hortensiile îºietaleazã turgescenþa foºnitoare, iar dedesubt covorul frunzelor detoporaºi mãrunþeºte în licãr rectitudinea razelor lunii când trece princele douã acoperiºuri de þiglã solz. Ceea ce fac ei jos continuã susfrunzele lucitoare de buxus. Într-o confuzie a simþurilor, primãvara,toporaºii reuºesc sã înfloreascã în umbra permanentã dintre ziduri,pe care o confundã cu umbra zebratã pe care o plimbã prin pãduregrila rotitoare a soarelui în parcurgerea arborilor distanþi. În afundulgeneticii lor, toporaºii transplantaþi aici înfloresc împinºi de vis,amintindu-ºi lumina porþionatã a soarelui. Confuzia senzorialã e maiaþâþãtoare decât claritatea simþurilor. A înflori în umbrã e un fel de atrãi simbolismul naturii ori a asculta chemarea amintirii.

Activând declicul imaginaþiei, o ambiguitate similarã îmideclanºeazã sub ochi ivirea unui canal veneþian! Deturnarea aceas-ta îmi aduce aminte de un chip al Mântuitorului pictat de bãtrânulmeu prieten George Catargi, în care nedesluºitul orbitei porunceaprivitorului cum sã-i vadã ochii: închiºi ori deschiºi, dupã voinþa dea-i vedea într-un fel sau altul. Portretul a fost achiziþionat dePatriarhul Justinian.

Canalul poate exista, prin urmare, într-o dublã ipostazã: cea arealitãþii reale ºi cea a realitãþii imaginate, a iluziei. Eu hotãrãsc pecare din ele s-o activez ºi, în consecinþã, s-o trãiesc. Proiecþia retineipe scoarþa cerebralã plãsmuieºte combinaþii noi cu imagini vechifãrã sã contrazicã legile naturii ºi existenþa posibilã: parcurg dupãvoie claviatura metamorfozelor ºi iatã cã aud clipocitul frunzelor, iarfantezia aºteaptã trecerea gondolei veneþiene pe sub odgoaneleviþei mele de vie...

Canalul mã oferã levitaþiei artelor sonore, poeziei înainte detoate. Siluirea mãrii sã treacã prin canaluri spre cetatea extinctã,Veneþia, cãreia râvneºte sã-i dea viaþa, rãmâne temelia sonetului cuacelaºi nume al lui Mihai Eminescu, una din cele mai frumoasepoezii ale literaturii universale, deºi nu e decât prelucrarea modes-tului text, intitulat Venedig, al poetului german Cajetah Cerri, scris înanul 1850, anul naºterii lui Eminescu, ºi a traducerii lui franceze decãtre August Platen, poetul german care a trãit exact cât Eminescu:39 de ani; sunt relaþii numerice fixe ce amintesc apropierea de fixi-tãþi, proprie sonetului... Dar Eminescu schimbã în sonetul sãuVeneþia identitatea femininã a mãrii (neutrul das Meer, la Cerri) cuoceanul (masculinul Okéanos), pentru ca trista dramã eroticã sãaibã termeni adecvaþi. Intervenþia poetului român, prin care schimbãgenul eroului activ, s-a dovedit genialã. Astfel, Okéanos avându-i detatã pe Uranos (Cerul) ºi de mamã pe Geea (Terra), stãpân al liber-tãþii totale, fie cã este liniºtit, fie cã e turbat, se vede constrâns - toc-mai el! - sã intre prin canalurile înguste spre a da viaþã mireseidefuncte, Veneþia. El acceptã restrângerea drasticã a libertãþii luidefinitorii, schimbând-o pe fixarea adusã cu sine de nuntã, destinulde mãruntã ºi trecãtoare fiinþã umanã... Improprietatea ºi claustro-fobia mirelui Okéanos sunt evidente în toate nenumãratele varianteale sonetului „Veneþia“: Oceanul a intrat pe lungi canaluri; Oceanultânãr plânge prin canaluri; Oceanu-n tremur geme prin canaluri;mângâie cu jale; cu durere-adâncã; de zid se farmã; cu durere-amarã etc. Vrând s-o redea vieþii pe mireasa moartã, el tremurã princanaluri, pentru ca, în varianta definitivã, jeluirea sã i se cristalizezeîn endecasilabul Okéanos se plânge pe canaluri... Astfel, oceanulliber, care înconjura lumea, ajunge sã fie înconjurat de chingilepãmânteºti ale canalurilor unei lagune. Pecetluirea prin nuntã con-comitentã cu eºuarea nunþii îl condamnã la libertate iniþialã, laîntoarcerea în eu... Tot o apocatastazã.

Reflectând de la fereastra din care, noaptea, contemplu canalulmeu veneþian, n-am putut sã nu fac apropierea dintre cei doi neferi-ciþi, Hyperion ºi Okéanos, ºi, pe de altã parte, sã nu mã extaziezeminunile aduse cu sine de actul traducerii: prefacerea, prelucrarea,reminiscenþa... Emblematic în aceastã privinþã, sonetul Veneþia al luiEminescu ilustreazã triumful prelucrãrii ca emancipare faþã de ori-ginalul învins. • Nãstasã Forþu - Autoportret

mai 2012 9

poesis

Anul acesta, pe 2 iunie, se împlinesc 60 de ani de laîncoronarea Elisabetei II, reginã a Marii Britanii ºi a unuigrup semnificativ de state reunite sub umbrelaCommonwealth-ului, formulã eficientã prin care fostulimperiu continuã sã-ºi menþinã influenþa. Conform uneitradiþii instituite în timpul reginei Victoria, la împlinirea a 60de ani de domnie (în loc de 75, câþi ar fi tradiþional necesari),se sãrbãtoreºte jubileul de diamant. Evenimentul se pare cãva eclipsa jocurile olimpice programate la Londra în aceastãvarã ºi care, vorba unui jurnalist britanic, nu vor însemnapentru mulþi dintre cetãþenii metropolei decât cozi mai mariºi metrouri supraaglomerate. Adicã disconfort. Plus „mon-struosul” turn olimpic de oþel roºu construit lângã stadion, pecare mulþi îl detestã ºi pe care unii l-au poreclit deja o„Godzilla a artei urbane”.

Sãrbãtoarea monarhiei britanice vine însã pe un fundalextrem de favorabil. Sondajele recente de opinie aratã cãmai mult de 80 la sutã dintre englezi se declarã în favoareamonarhiei, lucru pe care analiºtii îl explicã în mare parte ºiprin aºa-zisul „Kate effect” (efectul Kate). Este vorba, evi-dent, despre nimeni alta decât ducesa de Cambridge, soþiaprinþului William, devenitã, prin cãsãtorie, una dintre celemai influente persoane din lume ºi creând valuri semnifica-tive în lumea modei prin apariþiile ei publice (de unde ºi sin-tagma de mai sus). Nunta regalã de anul trecut le-a reînviatenglezilor (ºi lumii întregi) pofta de o lume aºezatã în care,ca în poveºti, prinþul cel bun se însoarã cu prinþesa cea bunãºi frumoasã ºi totul se terminã cu „au trãit fericiþi pânã laadânci bãtrâneþi.”

Anul acesta îi vine rândul reginei sã se bucure de respec-tul supuºilor care îºi dau seama, acum mai mult decâtoricând, cã ea a contribuit la bunãstarea tuturor prin felul încare a ºtiut sã le ofere „certitudine, continuitate ºi scop”.Sunt valori pe termen lung pe care regina Elisabeta II lereprezintã cu adevãrat. Ea nu este un suveran iubitor depompã sau de cheltuieli exagerate, în ciuda faptului cãenglezii ºi-au fãcut din ritualurile lor regale spectaculoase omarcã turisticã extrem de rentabilã. Pe ea o prind cel maibine ºtirile despre cum are grijã sã stingã luminile prin palatînainte de culcare, ca sã nu se facã risipã, sau despre cumîi place sã cultive legume în grãdina aceluiaºi palat.

Într-o fotografie dintr-un ziar englezesc, o vãd cu o lopatãîn mânã, aruncând pãmânt la rãdãcina unui pom proaspãtplantat, nu ºtiu cu ce ocazie. Are pe cap un batic ºi stã aple-catã, fãrã sã i se vadã faþa, iar dacã nu ai ºti din titlu cã evorba de suverana Marii Britanii, ai putea uºor s-o confunzicu o bunicuþã oarecare. ªi, dacã stau bine sã mã gândesc,aceastã contaminare de imagine continuã inclusiv înfotografiile în care apare, ca orice lady, cu mãnuºi ºi pãlãriidintre cele mai rafinate. Te uiþi la ea ºi vezi, dincolo de arti-ficiile de imagine, o bãtrânicã aprigã, cu ochii pãtrunzãtori ºilucizi, pentru care modestia, moderaþia ºi discreþia sunt prin-cipii de viaþã ºi în faþa cãreia fandoselile ºi uºurãtãþile îºipierd orice farmec. Sigur, felul acesta de a fi nu i-a atrasîntotdeauna simpatia publicului. Drama trãitã de mult iubitaprinþesã Diana, faþã de care familia regalã nu a pãrut sãmanifeste prea mare înþelegere, a aruncat o umbrã destulde consistentã asupra reginei, cât ºi asupra prinþuluiCharles, a cãrui cãsãtorie ulterioarã cu Camilla Parker, în2005, a fãcut ca popularitatea monarhiei sã scadã în moddramatic.

La cei 86 de ani ai sãi însã, pe Elisabeta II o prinde foartebine imaginea cumpãtãrii, mai ales în vremurile austere ºitulburi ale prezentului. Ea dã sentimentul cã, dincolo decrize economice, financiare, sociale, politice, ecologice ºi decare or mai fi, existã undeva un reper nedegradabil, un felde acasã unde te poþi retrage cu încredere la un fel de cãl-durã trainicã unde o prezenþã severã, dar înþeleaptã ºi har-nicã, face ca lucrurile sã-ºi regãseascã sensul.

Desigur, weekend-ul prelungit de care se vor bucuraenglezii între 2 ºi 5 iunie va avea parte de fastul cuvenit, înciuda recomandãrilor casei regale de a se menþine cheltu-ielile la un minimum decent. Regina, costumatã impecabil,va conduce flotila de o mie de nave ce va defila pe Tamisaîn duminica de 3 iunie, în timp ce mii de oameni o vor acla-ma, la fel cum, dupã recucerirea insulelor Falkland, membriiparlamentului englez au aclamat-o pe Margaret Thatcher,din al cãrei memorabil discurs aleg, drept cea mai potrivitãîncheiere, acest scurt fragment: „aceasta e ziua în care tre-buie sã lãsãm diferenþele la o parte, sã ne þinem capul susºi sã fim mândri cã suntem britanici!”

Elena CIOBANU

O reginãde diamant

Reply la scennaînn carre plînnggi

Îþi întind un paracetamol fãrã sã te întreb ceva ºi nu cred în lacrima ta ca o scurgere radioactivã din tinele meu în minedin rezervorul de romantism de pe you tube Nici nu mai ºtiu unde eºti dacã eºti dacã-þi mai place sã desfaci nucile pline de iod dacã mai vrei sã-mi deschizi rucsacul din spate

ºi sã-mi furi Una din cãrþile pe care-o credeam

rãtãcitã-ntre litereCînd vei dori sã mori Dã-mi un emailsã te ºterg cu zeamã de lãmîie din lista mea

de dorinþeSã-þi tai numele de pe reþeta de medicamenteªi sã anunþ ziua de casting

pentru urmãtoarea iubire

SSenndcu tte mmai iubesc

el o cãuta peste tot dar ea se ascundea printre mesaje

reseteazã-te îi spunea neprihãnita la plecare ºiadio ºi el o tot lua de la început cu iubirea aceea

fãrã de viitor odatã cu rãsãritul soarelui nu-i pãsa cã Timpul lui era mai puþin cãci avea în sfîrºit lucrurile pe care ºi le dorise livada cu trandafiri rozmaºinã americanã alee de piatrã casã cu acoperiº roºu în cruce mobil cu minute nelimitatebirou cu leduri ºi boxe în stînga scaun ergonomic laptop ºi internet în dreaptaκi fãcuse în faþa intrãrii chiar ºi un blog fãrã de accesãri pentru el aºa în timp ce trudea din zi în noapte sã-ºi cumpere lucrurile pe care

ºi le visase toatã viaþa lumea se împuþina în jurul luiºi ea nici nu-l mai suna la telefon rãmînea nimenidar cînd simþea cã singurãtatea

îl muºcã de jugularã cãuta în agendã ºi forma numere la întîmplare

pe cei care nu erau ocupaþi sau pur ºi simplu nu-i rãspundeau îi ºtergea dar simþea cã nu se mai poate avînta

peste prãpastia dintre el ºi viitorparc-ar dori sã plece pe altã planetã parcã nu

searã de searã gãsea pe mess acelaºi text reseteazã-te dacã vrei sã mã meriþi iubitule reseteazã-te

ºi de atunci la fiecare rãsãrit e ca nou fãrã gînduri ºi sentimente fãrã angoase ºi bucurii ca pe you porn iubire fãrã iubire

tasta lui pentru reset e blocatã la prima dragoste cîinelemodel de cosmos nemanipulabil

Voi fi ommidã

trebuie sã ºtiþi cã eu m-am nãscutcînd tristeþea televizorul ºi mobilul nu existau.n-am fost prea bun la reacþia pe cord deschis de fapt mai mult am chiulit ºi nici acum nu-mi explic cum naiba

n-am rãmas repetent

vãd pînã la final filmele în care inundã durerea, viaþa curge repede timpul lipeºte cearcãnemimãm actingulajung sã mã las cumpãrat cu doar o cafea iar cei care-mi seamãnã nu se saturã de luptãsparg capete rup convenienþe ºi oasemînjesc cu propriul sînge pereþii gãrilor din care iubitele lor demult au plecat

dont stop looking nimeni nu iubeºte ca eie o întîmplare dacã-i vedeþi prin parcuricu tricoul fostei iubiri la gît ºi cu ochii în lacrimi

oamenii nu sunt cifre, seamãnã mai degrabã cu literele de mînãsunt forme curbe caligrafiate literele tind sã devinã cuvinte iar cuvintele poveºti despre oameni care seamãnã cu literele

în urmãtoarea mea viaþãam sã repet greºelile din viaþa astapour la bonne boucheam sã fumez din cînd în cînd am sã mint am sã fug uneori de-acasã am sã-mi rod unghiileam sã mã-nsor cu o prinþesãfie frumoasã bogatã ºi deºteaptãºi am s-o-nºel dacã îmbãtrîneºte

am sã mã fac ºofer arheolog bucãtaram sã fiu atît de-al dracului de înþelept încît am sã mã plimb fluierînd pe Calea Victorieiam sã îndrãznesc sã pun orice fel de întrebarepîn-o sã fac din nou laringitã.

o vreme voi fi o omidã umedã ºi mutãdar cînd o sã devin fluture o sã mã ascund în beciºi-o sã învãþ sã cînt la pian pe limba oamenilor

Medittaþie iefttinnã

pute hîrtia vetust a poem scris sutã la sutã cu negru

de un poet decadent un muritor care pãrea fãrã de moarteca un tanc ruginit ascuns în tufiºnu l-a îmbãtat nimeni singur s-a otrãvit cu sînge pur de îngeroaicãasta da moarte lentã fãrã scãpare

ea îl iubea cînd era transparent cînd era nimic cînd era vid

acum cînd însuºi tîrziul se stinge nici nu conteazã cã o mie de kilometri pîn-la sufletul ei în genunchi s-a tîrît visînd la zona ei poplitee la dedesuptul urechii de îngeroaicãla crevasa aceea dintre sîni

duhneºte hîrtia atît de puternic a poem mort ca toatã istoriaîncît departe pleacã la cules de înþelepciune

toþi locuitorii planetei sã ia luminã nici nu mai e cine chema ambulanþacînd ºtirea zilei e cã visãtorii mor mai tineri

ValMãnescu

prozã

mai 201210

Dimineaþa. Exterior. În plangeneral, pe un drum judeþean,vedem o Dacie galbenã, camtabagicã, care strãbate legãnatun sat lung de câmpie cu case dechirpici vãruiþi, înghesuite de-oparte ºi de alta a ºoselei asfal-tate. Acþiunea vãzutã de sus,printre ramurile negre ale sal-câmilor,

Dupã un minut, camerapãtrunde în interiorul automobilu-lui, unde plutesc liane destrãmatede fum.

Vedem, mai întâi, ºoferul aple-cat atent pe volan, fredonând.

Are vreo patruzeci de ani ºi eîmbrãcat într-o salopetã albastrã,cu un ecuson portocaliu, brodat înformã de torþã, sub care, imprimatîn relief, scrie cu roºu aprinsENERGIE VIE. Singur pebancheta din spate, inginerul-ºefdoarme neliniºtit, mârâind, dincând în când, fioros.

Indicaþii din off, date cu o vocecalmã, plãcutã, egalã ºi ocroti-toare:

- Ia potoleºte-te o clipã, omule,ºi dormi liniºtit, pentru cã tu nicin-ai de unde sã ºtii cã eºtisupravegheat zi ºi noapte, iar,acolo, pe bancheta ta, de direc-tor, eºti încã în siguranþã. Nu ºtienimeni unde te afli acum. Gata!Deschide un ochi ºi încearcã oumbrã de surâs, ca ºi cum þi-aiaminti ceva amuzant. Gata! Ebine! Gata!

Camera se ridicã ºi vedemrãscrucea devastatã de intem-perii dinspre mare. O clipã, înprim-plan apare indicatorul drep-tunghiular, de tablã scorojitã allocaltãþii: VADU.

Automobilul se apleacãscârþâind jalnic ºi se abate pe undrum pietruit, la dreapta.

Camera panorameazã pestepodiºul sarmatic, care, cu fundulmurdar al maºinii, în prim plan,vãlureºte larg înspre marea încãnevãzutã.

Dintr-un cimitir care pare aban-donat din preistorie, nãvãlesccâþiva câini ciobãneºti urâþi ºilãþoºi, dar ºoferul îi ocoleºte cuoarecare mãiestrie scârbitã ºiorgolioasã.

Înjurãturã, din off.: ceva cujavre jigodii, spurcãciuni etc...

Dacia, jucând în tangaj larg,trece printre lanuri de floarea-soarelui, atingând uneori pra-gurile nevãzute din argilã vãluritã.

- De când cu retragerea ghiftu-itã a trupelor sovietice, spuneºoferul cu un zâmbet parºiv,nimeni n-a mai pus nicio pietricicãp-aici.

În spate, inginerul împãtureºtepreocupat ºi metodic un ziarScânteia cam prea rebel ºi preafoºnitor.

Automobilul se scurge mereuprintre lanuri prãfuite de floarea-soarelui, iar inflorescenþele lor,umede ºi atente, pândesc rãsãri-tul, multiplicând lumina confuzã adimineþii.

- Numai cã acum, constatãinginerul, din spate, suntem subcea mai jalnicã ºi cea mai jer-pelitã epocã a istoriei noastremilenare – devastatorul rãzboiromâno-român, care se vaîncheia încã o datã, probabil, cuvictoria definitivã a JigodieiNaþionale Eterne.

Prin luneta ºoferului, i se vede,în gros-plan, þeasta pãtratã, cu

pãrul aproape alb, tuns foartescurt.

Plecaserã din Constanþa demai bine de o orã ºi nu schim-baserã nici o sutã de cuvinte.

De altfel, de o lunã ºi jumãtate,de când lucrau împreunã, nici nuschimbaserã mai multe.

Tovarãºul doctor inginerMedianu, mare specialist în disti-larea petrolului, lucrase, laînceput, prin minister, unde, nefi-ind membru PCR, fusese, multtimp, când sula din coastã, cândmusca din lapte. Pânã ce setrezise, în fustã de rafie ºi cupene-n nas, pe niºte coclauri dinAfrica, de unde revenise, se pare,cu o cizmã-n dos ºi cu o zornãi-toare tinichea atârnatã de coadã;din moment ce trebuise sã semulþumeascã cu un post oare-care, de mãrunt director adminis-trativ, la Midia, adicã ºi mai lamarginea întregului pãmântlocuit, dupã cum bine scrisese,odinioarã, Strabon.

Automobilul, cu motorul fier-bând înfundat, atinge creºtetulvãlurit al dealului. Cadrul selãrgeºte deodatã ºi se înalþã încetpânã când, de undeva, de sus, sevede satul scufundat sub salcâmi,din care se mai înalþã ºovãielnicspre cer doar turla bisericii,minaretul vãruit al unei geamiiantice ºi turnul de apã al I.M.R-ului.

Departe, dincolo de atlaselegalben-verzui ale Buhazului , seonduleazã pânza creponatã ºilimpede a mãrii. Sabia de argint aorizontului marin taie diametralcadrul, tulburatã, din loc în loc, deexploziile inflorescente ale alba-troºilor.

- Acolo, în stânga, pe Chituc,se aude vocea adormitã ainginerului este ºi un poligon deartilerie, al M.A.N. De aceea, arcam trebui sã întrebãm un mili-þian, un grãnicer ceva, dacã nus-o fi organizat ºi astãzi vreoºedinþã de tragere, ceea ce-arînsemna, automat, ºi AccesInterzis. Au mai pãþit-o ºi alþii!

Într-un nou cadru general, peºoseaua zgârcit pietruitã dinspreGargalâc, vedem dacia galbenãvenind cãtre noi, prin nouri de cal-car volatil, aplecatã ºui însprestânga, unde un pneu s-a dezum-flat pe nesimþite, rãu-prevestitor.

Când automobilul ajunge înprim plan, un atelaj ciudat tra-verseazã ºoseaua: o cotigã încãr-catã cu ceva nevãzut la care, cuulubele-n pumni ºi cu hamurile înbandulierã, trag doi oameni înhã-maþi ca niºte mãgari. Din spate,înalt, solid, cu burta revãrsatã ºicu labele-n buzunare, se aratã,cãlcând senin ºi leneº, ºi organi-zatorul transportului. Iar, în mar-ginea din dreapta, jos, treipopândãi prudenþi ºi verticalisupravegheazã cu încordarefiecare miºcare.

Se aude vocea din off ainginerului Medianu:

- Dom’le, am senzaþia cã, pe-aici, ca ºi prin Africa, oamenii se-mpart în doar trei categorii: ãiacare furã, ãia care transportã ºiãia care plãtesc toate pagubele.

Automobilul se pune din nou înmiºcare, iar camera face travling,printre salcâmii drepþi ºi supli caniºte mesteceni, urmãrind ºiplasa de crengi de deasupra,unde se încâlcesc, ca niºte fructeexotice, cuiburile þepoase alesutelor de ciori neliniºtite, care seagitã învolburat de colo, colo, într-un haraiman apocaliptic deorãcãialã, chirãialã, jelanie ºivãicãrealã, strident cârâite peaceeaºi voce agasantã de metalpolizat.

La douã palme de nivelul dru-mului înþelenit, camera urmãreºtedemararea ºi înaintarea automo-bilului, pânã când, la un momentdat, drumul, din ce în ce mai rãuºi mai sãlbatic, coteºte în unghidrept ºi pãtrunde, pe nesimþite, înzona devastatã a þãrmului,îngustându-se mereu, sugrumatprintre pâlcuri zburlite de þipirig ºitufe þepoase de porumbar încâl-cit. Nisipul este uscat ºi bine nive-lat de tractoarele cu remorci carecãraserã talienele ºi buclucurilelipovenilor de la Gura Portiþei, iarroþile încinse ale automobiluluisfârâie pe pista de pulbere aurie,ca un fitil aprins.

Într-un cadru general, orizon-tul este tot mai departe ºi pare sãnu mai atingã niciodatã pãmântul,iar, în dreapta, lama de sabie amãrii se aplecã arcuit cãtreoceanele nevãzute, de dincolo delentila auroralã a depãrtãrilor

ªoferul se uitatã în oglindaretrovizoare, unde inginerul adul-mecã extaziat mirosul de scoicãºi sare al grindului.

- Acum, nici eu nu ºtiu ce sãmai cred, spune el prudent, darpoate cã chiar ãþi fi prins ºi dum-neavoastrã, pe undeva, cândva,dulcele microb al pescuitului?!

Asta ºi pentru cã, de când cudesantul la Midia, inginerul nu-ºiarãtase niciodatã vreo sensibili-tate anume. Trecea prin secþii,constata, împãrþea note ºiînºtiinþãri, da ordine militãreºti,precise ºi verifica, veºnicnemulþumit, îndeplinirea lor.Niciun comentariu circumstanþial,de obicei. Angajaþii îi spuneauMonomentu’ ºi nu-l prea iubeau,dar nici nu-l detestau cuînverºunare.

Vãzutã prin parbrizul pãtat deþânþari, fâºia de nisip dintre mareºi mlaºtini se îngusteazã mereu,iar undeva, departe, tremurândprin apele morþilor, se ridicã douãcoloane înalte de fum. Orizontultremurã ºi el în aureola borealã azorilor.

ªoferul întoarce fulgerãtorcapul spre inginer, care-a vãzutºi el fenomenul, ºi, bãnuind ui-mirea însoþitorului sãu, ridicã dinumeri. Dar, pe limba îngustã denisip, se desluºesc destul debine douã autocare de voiaj ºi odubã dreptunghiularã ca un con-tainer imens pe care scrie cu

albastru STUDIOUL CINE-MATOGRAFIC BUCUREªTI,Casa de filme cinci.

Câteva minute mai târziu, ceidoi coboarã nedumeriþi pe nisipulde cuarþ sarmatic, brodat migãloscu milioane de scoici roz-sidefate,care multiplicã minuscul, darînmiit , primele raze sfioase alesoarelui, nevãzut încã.

Camera face travling printr-omasã de oameni amestecaþi, sub-þiaþi de nesomn ºi nervoºi. Actoricostumaþi în salopete albastre ºicu cãºti portocalii de protecþie fu-meazã tolãniþi pe nisip. Dincolode ei, se ivesc aparatele de filmatmontate pe ºine metalice, în-guste. Ceva mai departe, dintr-odunã neobiºnuit de înaltã, artifi-cialã, probabil, se iþesc douãflãcãri sângerii, care alimenteazãcele douã coloane de fum.

Camera panorameazã plaja ºilimba de nisip a Chitucului.

Un canal relativ îngust de apãmãslinie reteazã ºarpele galbenal grindului, la o aruncãturã deochi mai în faþã,

- Oricum, nu s-ar putea trecemai departe, îºi ºopteºteMedianu, întinzându-se ºi înain-tând împleticit spre un tip înalt,bãrbos ºi autoritar, care pareºeful pe-acolo:

- Vrem sã trecem spreBisericuþa, spune inginerul, fãrãintroduceri.

De aceea, bãrbosul îl expedi-azã nervos, cu un gest elocvent,dar încremeneºte la mijlocul ges-tului ºi se întoarce brusc entuzi-asmat cãtre oamenii sãi:

- Hei, ia, ochii mari! Pãi, ãsta-ichiar tipul de care-avem nevoie,domnule! Solid, agresiv, faþã depiatrã…

Apoi, iluminat, se apropie iarde inginer ºi îl prinde de-omânecã.

- Lipseºte un actor, îi explicãel, rar, ca la ºcoalã. Avea ºi el osecvenþã de trei minute, acolo,dar nu se poate fãrã! Am putea sãterminãm într-un sfert de orã,dac-aþi vrea sã-l înlocuiþi… Pentrucã, stranie coincidenþã, sunteþiexact ceea ce ne trebuie! Clonaperfectã, dom’le!!

Cu mâinile în buzunare,inginerul se uitã la bãrbos, ca laun semn de circulaþie, apoi seapropie impasibil de ºoferul sãu:

- Plecãm !zice.- Ar fi pãcat, constatã ºoferul,

privindu-ºi ceasul. În câtevaminute am fi la Bisericuþa.

- Mare pãcat! întãreºte bãrbo-sul care-l urmeazã ca un cãþel.Ne-aþi scoate dintr-o situaþieimposibilã!... Iar performanþadumneavoastrã va fi plãtitã,desigur!

- N-am nevoie de banii voºtri,spune Medianu cu o faþã care taiepofta de tratative.

În prim-plan apare faþa suges-tivã a ºoferului care-ºi priveºteºeful, dezolat, rugãtor.

Inginerul îºi freacã fruntea cudosul palmei, iritat, dar ºi amuzatsecret de insolitul întâmplãrii.

- În fine! în fine! spune. Ce tre-buie sã fac?

Regizorul ºi ajutoarele sale îiexplicã entuziasmaþi, îmbulzin-du-se ºi gesticulând foarte larg.

Trebuia sã se apropie decamere, venind obosit ºi deza-mãgit dinspre duna cu flãcãri,când o fatã-n salopetã îi va tãiacalea ºi-i va întinde un petec dehârtie: S-a primit o telegramã dinþarã, va spune ea. Sunteþi desti-tuit!

- La dracu! ºuierã Medianulivid.

- S-a ales prafu’! ºopteºteaproape neauzit ºoferul.

Dar ãia n-aveau cum sã prindãîntorsãtura lucrurilor ºi-i totdãdeau înainte:

- Când fata spune Sunteþi des-tituit!, dumneata o priveºti, ca ºicum n-ai înþelege nimic, apoi,lãmurit brusc, izbucneºti într-unhohot de râs. E simplu!

Apoi, un alt grup bine organi-zat îl înconjoarã pe inginer ca obulboanã de ape tulburi. Îi schim-bã, din mers, haina cu o salopetãde petrolist ºi îi înºurubeazã ocascã portocalie pe creºtet. Iarniºte fete blonde, subþirele ºigãlãgioase îi mînjesc faþa cu ocremã incolorã ºi îi deseneazãmigãlos sprâncenele.

- Hai sã-i facem ºi-o aluniþãdulce aici, chicoteºte una, studiin-du-l de aproape.

Dar inginerul, încremenit ca unstâlp totemic, se lasã în voia lor,fãrã observaþii. Pare un motanuriaº, pe care copiii încearcã sã-lînghesuie sub robinet, ca sã-lspele. Imediat ºi la fel de agitat,se întoarce regizorul bãrbos cuajutoarele sale ºi îl urnesc, cu alaiînspre duna din care iese fum,explicându-i, iar ºi iar, ce are defãcut.

Repede începe ºi o oarecareagitaþie prin jurul camerelor de fil-mat. Se mãsoarã lumina, se sta-bilesc unghiurile ºi perspectiva.

Dupã ce Medianu este aban-donat la poalele valului de nisip,cei care l-au condus acolo, cubãrbosul în frunte, se întorc spreechipa lor, gesticulând satisfãcuþiºi încrezãtori ºi luându-ºi locurileundeva, în spatele camerelor deluat vederi.

- Motor! strigã, în sfârºit, regi-zorul.

- Alo, tovarãºu’ director, teîntorci o clipã, ca sã priveºtiflãcãrile, înjurând supãrat. Nuconteazã ce spui, cã, oricum, nuse-aude.

- Acum, vino spre noi, ostenitºi supãrat!

- Pãi, observã mai încet unasistent, norocul nostru este cããsta pare supãrat încã dinnaºtere.

- Aºa, aºa, strigã regizorul mairelaxat. Priveºte cerul ca ºi cumai vrea sã te convingi dacã o sãplouã, dar nu te opri!

Proaspãtul actor executã totulcu o docilã lipsã de entuziasm,care imprimã o mare naturaleþemiºcãrilor.

La vreo douãzeci de metri deaparat, îi iese în întâmpinare ofatã în salopetã ºi-i fluturã o hâr-tie pe sub nas: S-a primit otelegramã din þarã, spune ea rarºi desluºit, ca-n filmele mute.Sunteþi destituit!

Ioan Florin Stanciu

Simple coincidenþe(PPsseeuuddookkiinneemmaattiikkooss)

ateneu

mai 2012 11

MMaarriiaa PPiieettrraarruuN. 18 februarie 1942, în satul Fundu

Vãii, comuna Petreºti (azi, Pînceºti),judeþul Bacãu - m. 8 mai 1982, la Bucureºti.Interpretã de muzicã popularã. A copilãritîn satul natal, unde ºi-a început studiile ºi aînvãþat sã iubeascã jocul ºi cântecul popu-lar, memorând melodii ºi versuri ori com-punând chiar ea piese inspirate de folclorullocal. Dupã absolvirea ºcolii generale areuºit la examenul de admitere organizatde Liceul „George Bacovia“ (azi, ColegiulNaþional „Ferdinand I“), numãrându-seprintre cei mai activi elevi atât la învãþãturã,cât ºi în activitãþile extraºcolare.

Remarcatã la serbãrile ºi concursurileorganizate la nivel de licee, a fost invitatãsã-ºi promoveze cântecele în cadrulOrchestrei de Muzicã Popularã „PlaiurileBistriþei“, cea care îl descoperise ºi pe vio-lonistul Ion Drãgoi. Efectele lucrului cuorchestra nu au întârziat sã aparã, în 1957câºtigând Premiul I la Festivalul FormaþiilorArtistice de Amatori cu piesa „Vãleu, bade“,devenitã în scurtã vreme un ºlagãr difuzatpe calea undelor ºi preluat de alþi soliºti ºiinterpreþi de muzicã popularã. Invitaþiile lamanifestãrile culturale au început ºi ele sãse indeseascã, aºa cã a decis sã-ºiîmbunãtãþeascã tehnica ºi arta interpreta-tivã, înscriindu-se ºi urmând cursurile ªcoliiPopulare de Artã din Bucureºti (1960-1963).

Dupã colaborãri fructuoase cu ansam-blul bãcãuan, cu Ansamblul Artistic„Ciprian Porumbescu“ din Suceava ºi cualte orchestre, în 1961 e desemnatã sãreprezinte Moldova, împreunã cu ªtefaniaRareº, la concursul organizat deAnsamblul Folcloric „Periniþa“ din Capitalã,competiþie la care se înscriseserã peste100 de interpreþi. Pentru departajarea lor afost nevoie de nu mai puþin de patru probeeliminatorii, dar pânã la urmã finaliste auajuns cele douã bune prietene, care au ºicâºtigat concursul, fiind încadrate casoliste ale cunoscutului colectiv artisticbucureºtean. Au urmat, fireºte, sute despectacole susþinute în þarã ºi peste hotare,în care melodiile bãcãuancei au câºtigatinimile spectatorilor ºi ale criticilor de spe-cialitate. Vocea sa, scria în 1969 AliceMihalcea, este „bogatã ºi plinã, mersuluºor, þinuta mândrã. Este o frumuseþe tipicromâneascã, o imagine graþioasã ºi fer-mecãtoare...“, care, adãugãm noi, nu puteascãpa blitz-urilor fotoreporterilor vremii, ceice i-au imortalizat chipul pe copertele prin-cipale ale revistelor Flacãra (28 iulie 1962,25 martie 1967, 16 mai 1971) ºi Sãteanca(februarie 1965) ori în paginile cotidianuluiScînteia tineretului (3 martie 1965).

Aceleaºi calitãþi i-au îndrituit pe dregã-torii comuniºti sã o desemneze reprezen-tanta României la Festivalul Internaþional alTineretului de la Helsinki (1962), iar peorganizatorii Festivalului „Maria Tãnase“ são invite cu un recital chiar la prima ediþie aacestui regal de muzicã popularã. Deºi,datoritã unei boli necruþãtoare, cariera saartisticã a fost de nici douã decenii, voceainconfundabilã ºi farmecul sãu aparte suntla fel de vii ºi azi, graþie înregistrãrilorRadioteleviziunii Române ºi Casei deDiscuri Electrecord, care i-au difuzat ºi edi-tat piesele. Colecþionarii pãstreazã la loc decinse albumele Dorul meu nu-i cãlãtor(EPE 02410, înregistrãri RTV, cu 15 piese:Dorul meu nu-i cãlãtor, Bade-al meu epãdurar, Bãdiºorul meu, Sunt o fatãfrumuºicã, Eu când am plecat de-acasã,Bãdiºor cu calul sur, Frumuºei sunt aniimei, Badiºor din satul meu, Bade-al meu,bade ºi floare, Printre dealuri, printre vii,Aºa joacã tinerii, Vãleu, bade, Bãdiþa de peSiret, La poale de codru verde, Niciodatãca odatã) ºi Eu când am plecat de-acasã(EDC870, înregistrãri cu orchestrele dirijatede Ionel Budiºteanu, Nicu Stãnescu ºiRadu Voinescu, în care au fost reluatemajoritatea pieselor amintite, dar au fostadãugate celor 12 cântece selectate ºi altemelodii noi: Trece badea codrul des, Sã nudai, inima toatã, Prin poiana dorului,Asearã la ºezãtoare).

Câteva din aceste „Momente de Aur“oferite de îndrãgita artistã se regãsesc pecâteva albume colective editate dupã dis-pariþia ei, între care amintim doar CD-urileSKUSKU17250 (Eu când am plecat de-acasã), Bijuterii folclorice – Moldova(Bade-al meu e pãdurar) ºi DVD-ul Maeºtriimuzicii populare româneºti (Aºa joacãtinerii; Eu când am plecat de-acasã; Pe subfrunza plopului; Dorul meu nu-i cãlãtor),însã o bunã parte din repertoriu e menþin-utã graþie interpetãrilor oferite de alte inter-prete ale cântecului popular, inclusiv deartiste ivite dupã dispariþia sa prematurã.Iar minunata sa voce a rãsunat ºi în sãlinede concerte din Austria, Franþa, Turcia,Iugoslavia, Polonia, Molgolia, Coreea deNord ºi Vietnamul de Nord, þãri în care aevoluat alãturi de componenþii AnsambluluiFolcloric „Periniþa“ ºi ai altor mesageri aiartei româneºti peste hotare.

EElleennaa CCaanncciiccoovvN. 29 septembrie 1872, în Bacãu - m. 22

ianuarie 1917, la Iaºi. Profesoarã. Esteprimul copil al Ralucãi (n. Stanciu), cas-nicã, ºi al funcþionarului Theodor Cancicov,

sorã cu Vasile, viitorul avocat ºi deputat, ºicu Mircea, cel ce avea sã ajungã magistratºi ministru de finanþe. Primii ani îi petrece înoraºul natal, unde îºi începe studiile,urmând cursurile ªcolii Primare ºiExternatul de Fete, dupã care, primind osubvenþie din partea Academiei Române,se înscrie la Facultatea de ªtiinþe aUniversitãþii din Iaºi. Pe parcursul celor treiani de studii (1894-1897) îºi onoreazã cubrio încrederea acordatã prin atribuireaBursei Adamachi, fiind numitã, la absolvire,inspectoare pentru ºcolile private de feteaferente Ministerului Instrucþiunii Publice.În aceastã calitate se implicã, sub ministe-riatul reformatorului învãþãmântului româ-nesc, Spiru Haret, în autorizarea celor din-tâi „grãdini de copii“, sprijinind apariþiaInstitutului Rang (1904-1905), prima uni-tate de acest fel înfiinþatã în Bacãu.

A desfãºurat, de asemenea, o muncãsusþinutã pentru implementarea prevede-rilor Legii învãþãmântului primar, apãrutã lasfârºitul lunii aprilie 1896, îndrumând con-ducãtorii instituþiilor preºcolare abia createsã se integreze în normele stipulate deaceasta. Pentru zelul ºi sârguinþa sa a fostdecoratã, în 1902, cu Medalia „RãsplataMuncii pentru Învãþãmânt Primar“, clasa aII-a, calitãþi ce aveau sã fie probate ºi înanii urmãtori, când alege sã profeseze lacatedrã, predând ºtiinþele naturale ºi fizicamai întâi la Craiova (1905-1910) ºi apoi, cugrad definitiv, la Externatul de Fete Nr. 1din Capitalã (1910-1916). În 1906, pentru„rezultatele obþinute de-a lungul multor anipe linia îndeplinirii sarcinilor de serviciu, câtºi a celor din domeniul social-obºtesc“,este din nou decoratã, de data aceasta cuMedalia jubiliarã „Carol I“.

La 1 septembrie 1916 a fost transferatãca profesoarã ºi numitã directoare la Azilul„Elena Doamna“, însã intrarea României înrãzboi avea sã-i deturneze traiectul profe-sional. Ca membrã a Societãþii Naþionalede Cruce Roºie, nu a putut rãmâne indife-rentã la nevoile þãrii ºi, din proprie iniþiativã,se înroleazã ca sorã de caritate la SpitalulMilitar Nr. 360 din Bucureºti, unde avea sãtrãiascã pe viu toatã grozãvia primei mariconflagraþii mondiale. Necruþând nicioclipã, se ocupã cu dragoste ºi dãruire deîngrijirea sutelor de rãniþi cantonaþi înpaturile de campanie ale spitalului, însoþin-du-i apoi în cruntul refugiu din Moldova,început la 15 noiembrie 1916, dupã cecamarazii lor valizi pierduserã bãtãliile pen-tru Argeº ºi Capitalã.

Pãtrunsã de suferinþele rãniþilor, munceacu râvnã, fãrã odihnã suficientã, devenind„o excepþie printre celelalte în ceea cepriveºte abnegaþia ºi sacrificiul ei“. Con-siderând cã „locul ei era la paturile bolnavi-lor, îngrijindu-le rãnile ºi aducând alinarebietelor suflete chinuite ale muribunzilor“,nu s-a gândit niciun moment cã e la rândulei expusã tifosului ºi febrei recurente, careîncepuserã sã secere mii de vieþi nu doardin rândul soldaþilor. Istovitã de lungul drumºi de efortul continuu, la Tecuci a contactato formã mai gravã de febrã recurentã, care,în condiþiile nãpraznicei ierni ce a urmat,avea sã-i fie fatalã. Ajunsã la Iaºi, cu o tem-peraturã de 40 de grade, nu mai poate fisalvatã, stingându-se în dimineaþa zilei de22 ianuarie.

Recunoscându-i-se faptele ºi sacrificiul,„strãlucita profesoarã ºi neînfricata eroinã“a fost decoratã, post-mortem, cu Ordinul„Coroana României“, iar concetãþenii i-audat numele Grupului ªcolar Primar Nr. 4din Bacãu, pãstrat însã doar o anumitãperioadã. Reparând într-un fel injustiþiacomuniºtilor, actualii edili i-au acordat,post-mortem, titlul de Cetãþean de Onoareal Municipiului Bacãu, iar profesoara ElenaUngureanu i-a consacrat monografiaEroina Elena Cancicov ºi genealogianeamului sãu.

Cornel GALBEN

- O priveºti lung ºi nedumerit!,strigã regizorul, Aºa, aºa! Iar,acum, izbucneºti în râs!

- Râzi, domnule! ce dracu!?Stricãm totul!

- ªtie el mai bine, dacã-i cevade râs în toatã chestia asta! îºiºopteºte ºoferul care-a rãmasrezemat de maºina lui.

Dar Medianu pãstreazãaceeaºi figurã împietritã, funebrã,chiar.

- Stop! Stop! strigã regizorul ºiînainteazã. Râsul ãsta e momen-tul cel mai important din toatãsecvenþa! E o chestie de psiholo-gie, înþelegi?!! Þi se filmeazã faþaîn prim-plan!

Dar inginerul îºi scosesepantofii ºi acum îi golea de nisip,foarte preocupat.

- Ce dracu, nu poþi sã râzi?!Vrei sã te gâdilãm?!!

Numai cã nisipul din pantofipare mult mai important.

- Gata, gata! - capituleazã de-zolat regizorul. Zece paºi înapoi!

Brusc cooperant, Medianu îºipune pantofii ºi se retrage, con-form indicaþiilor.

- Atât! Motor! Acum, vino iar,încet, spre aparate!

Târându-ºi tãlpile, inginerul seapropie impasibil, iar fata îlîntâmpinã, fluturându-ºi telegra-ma.

- Acum, râzi, râzi!! Râzi înhohote!

Niciun muºchi nu se clinteºtepe faþa inginerului ºi doar o dungãstrãlucitoare de transpiraþie îialunecã printre sprâncenele în-cruntate. Se uitã curios la apa-rate. Dar regizorul se agitã furiosca o gorilã de jur-împrejur, înju-rând ºi încercând sã-i mai expliceîncã o datã cât de uºor e totul.

Medianu îºi dezbracã salopetade împrumut ºi se apropie deautomobilul cu care a venit.

- Gata!îi spune el ºoferului.Mergem!

Totuºi vreo câþiva se apropie-nfugã, cãutând sã-l convingã sãmai încerce o datã, dar ingineruls-a aºezat deja comod pebancheta din spate ºi trânteºtesec portiera.

Fãrã cuvinte ºi mutre, ºoferulîntoarce strâns ºi porneºte cutoatã viteza înapoi, spre Vadu.Lumina soarelui se prãbuºeºtevertical ca o cascadã ºi interiorulîncins miroase lipicios a ben-zenuri ºi a cauciuc ars. Tãcereadâncã.

Dupã o vreme însã, ºoferulsimte un freamãt ciudat, în spateºi ridicã privirea.

În dreptunghiul oglinzii, sedecupeazã faþa congestionatã ainginerului, care-ºi reþine cu greuun hohot, iar, în spate, foiala ºifreamãtul cresc mereu.

Deodatã, Medianu izbucneºteîntr-un hohot atât de vertiginos,încât pare cã automobilul se cla-tinã din toate încheieturile.

ªoferul a oprit pe mijloculfâºiei de nisip ºi îl studiazã uluitprin oglindã.

Inginerul râde exploziv, þinân-du-se cu palmele de burtã. Râdecu lacrimi.

- ªi asta… e tot o chestie depsihologie!!! pufneºte el înãbu-ºindu-se.

Iar, dupã o tãcere perplexã, seaude din nou vocea lui serioasã ºiprofundã:

- Pãi, ãºtia chiar sunt convinºicã omul poate sã râdã, aºa, lacomandã!!? • Nãstasã Forþu - Gândac

Personalitãþi bãcãuane

Observator atent al mediuluiuman, I. L. Caragiale era în-zestrat cu o capacitate rarã,aceea de a descoperi comiculîn unele aspecte ale realitãþiipe care omul comun le-ar ficonsiderat sub regimul norma-litãþii. Vocaþia râsului se parecã s-a vestit chiar de la naºte-re. Într-un document descope-rit relativ târziu, mama scri-itorului mãrturisea cã nou-nãs-cutul, în loc sã plângã cum facaproape toþi cei ca el, odatãvenit pe lume, a început sãrâdã. Un prieten al familiei(Paul Zarifopol) mãrturisea cãînclinaþia spre râs era unfenomen care caracterizaîntreaga familie Caragiale:„Cine a frecventat familia luiCaragiale a cunoscut, în cazexcepþional, ce este vocaþiarâsului ca artã ºi simþul co-micului ca instinct fundamen-tal“ (Paul Zarifopol, Introducereîn Opere, vol.I, Ed. Culturanaþionalã, Buc.,1930, p.XIX).

În cazul viziunii lui Caragialese poate vorbi despre un comicenorm, dar transpunerea luiartisticã poartã pecetea natu-raleþii, a simþului mãsurii, ca-racteristice în cel mai înalt graddramaturgului: „Caricatural,dar exact verosimil – acesta-isemnul lui Caragiale“ (Ibidem,p.XXVIII). ªi, cum orice ideesau teorie despre comicpriveºte direct sau indirect per-sonajul comic, în cele ceurmeazã, ne propunem sãîntreprindem o succintã cerce-tare asupra comicului perso-najelor comediilor caragialie-ne. De bunã seamã, vor fiatinse doar câteva coordonateale problemei. Dintre nume-roasele aspecte care ar alcãtuicomicul global, ca sã-l numimastfel, vom avea în vedere maimult pe cele ce se referã înmod direct la personajul comic,desigur factor esenþial într-ocomedie.

Caragiale a creat o galerieimpresionantã de personajecomice. Niciodatã însã nu va fidat naºtere unui personaj lipsitde logicã interioarã, unui per-sonaj care sã nu reprezinteprecis ceea ce el numea„intenþiunea“ autorului. Dis-crepanþa dintre ce ºi cum ar fiilustrat lipsa de inteligenþãartisticã. În cazul artistului ade-vãrat, dupã cum spuneaMarian Popa, „orice personajliterar se bazeazã pe o struc-turã logicã pe care în acelaºitimp o pune în evidenþã. Oricepersonaj este efectul punerii întermeni, al concretizãrii unuisistem de referinþe, deci al uneiintenþionalitãþi (Homo fictus,E.L., Buc., 1968, p.10).

Intenþionând, la rândul nos-tru, o discuþie despre natura ºisursele comicului personajelordin comedii, trebuie sã lamurimo altã problemã care þine deînseºi genurile comediei. Estenecesarã o privire generalã înaceastã direcþie pentru a stabilicare sunt sursele comicului încazul personajelor: propriul lorcaracter, intriga, situaþiile co-mice, limbajul? În Dicþionarulsãu, Adrian Marino stabileaexistenþa a trei tipuri de co-medii: comedia de intrigã,

comedia de caractere (a umo-rilor, în terminologie anglo-saxonã) care-ºi propune la ori-gine sã interiorizeze ºi sã na-turalizeze schematismul mãº-tilor commediei dell’arte ºi, însfârºit, comedia de moravuri.Este foarte importantã remarcaautorului privind relaþia dintrecele trei tipuri: „Orice comedieparticipã într-o proporþie oare-care la toate cele trei tipuri,neexistând niciodatã în starepurã“ (Dicþionar de idei literare,I, Ed. „Eminescu“, Buc.,1973,p.407). La aceste tipuri, MarianPopa adaugã farsa ºi comediade situaþii. Esenþialã rãmâneprecizarea cã o comedie val-oroasã nu poate exista decâtprin colaborarea tipurilor enu-merate anterior, pentru cã ocomedie nu poate fi numai desituaþii sau numai de caractere.Relevantã în acest sens esteobservaþia fãcutã de N.Hartmann: „Trebuie precizat cãnu s-ar putea realiza o come-die fãrã situaþii, fãrã modelareaparticularã a caracterelor; car-acterele creeazã situaþii, iarsituaþiile evidenþiazã carac-terele. La rându-le, moravurilegenereazã situaþii comice“(apud Marian Popa,Comicologia, Ed. „Univers“,Buc., 1975, p.428).

Cât priveºte statutul comedi-ilor lui Caragiale, se observãde la o primã privire faptul cãnu sunt încadrabile în unul ºinumai unul dintre tipurileprezentate. Un tip mai cu-prinzãtor pare sã fie comediade moravuri, deoarece mo-ravurile constituie o preocu-pare permanentã a comediei.Cu toate acestea, moravurilen-ar apãrea în afara person-ajelor cu caractere specifice,acþionând în situaþii specifice.Am þinut la sublinierea ideii deinterrelaþionare a acestor tipuripentru motivul cã, în cepriveºte cercetarea noastrã,intereseazã mai mult aspectelecare privesc în mod direct per-sonajele.

Ne vom referi, deci, mai alesla caracterele personajelorprecizând totodatã cã nu leconcepem ca fiind rupte de

celelalte aspecte, adicã intrigasau situaþiile comice etc.Referirea exclusivã la carac-tere ne-ar putea duce la ideeaunei comedii exclusiv de ca-ractere, or la Caragiale nu sepoate vorbi de aºa ceva.Comediile lui sunt în primulrând comedii de moravuri. Eleîºi subsumeazã aspecte, pro-cedee ale celorlalte tipuri. Eadevãrat, uneori aceste pro-cedee deþin un rol esenþial înpiesã. De pildã, D’ale carnava-lului se serveºte foarte mult deprocedeele specifice comedieide situaþii, comediei de intrigãsau farsei, ceea ce nu înseam-nã cã n-ar fi zugrãvite ºimoravurile.

Dacã pânã acum ne-amocupat în special de naturacomicului ajungând la con-cluzia cã tipurile de comic tre-buie privite nu separat, ci înrelaþie unul cu altul, urmeazãsã ne oprim în continuare maimult la sursele comicului. Esteunanim recunoscut faptul cãnu poate exista comic în afaracontrastului. În acest sens,Marian Popa fãcea observaþiacã „nu se cunosc definiþii sauexplicaþii ale situaþiei comicecare sã nu aminteascã necesi-tatea contrastului“ (op.cit.,p.13). Contrastul poate existala diferite niveluri: în caracterulpersonajului, între atitudinile adouã personaje, între acþiuni,între situaþii etc. În acest fel,urmând tehnica contrastului,procedeazã ºi Caragiale. Elpune pe Veta alãturi de Ziþa,pe Caþavencu alãturi deFarfuridi, pe Leonida alãturi deEfimiþa. Într-o formulare suc-cintã, ªtefan Cazimir conside-rã cã „în primul rând, comiculpresupune un contrast întrepretenþii ºi realitate, întreaparenþã ºi esenþã, care sedezvãluie fãrã ºtirea celui încauzã sau împotriva voinþeisale“ (ªtefan Cazimir, I. L.Caragiale. Universul comic, E.L., Buc., 1967, p.18). Farfuridi,în discursul sãu politic,foloseºte cuvinte mari, sforãi-toare: „extremitate“, „modera-þie“, „idei subversive“, pentruca altã datã, înainte de a

începe bãtaia, sã schimbe ra-dical registrul, procedând ladezvãluirea adevãratei salefeþe: „Vã-nvãþãm noi, papugi-ilor!“

Interesantã este ºi o altãobservaþie a lui ªtefan Cazimircare considerã cã personajulcomic este infirm de douã ori:„Personajul comic suferã de odublã infirmitate, întâi de ordinmoral - contrastul ca atare,apoi de ordin intelectual - igno-rarea contrastului sau incapa-citatea de a-l disimula“ (ibidem,idem). Însuºi Caragiale, teo-retizând, gãsea cã „pretenþiane loveºte prin contrastul întreceea ce ni se anunþã ºi ceeace ni se dã în adevãr’’. Ziþa,tânãrã întoarsã de la „pasion’’,care citeºte toate „drameleParisului câte-au ieºit“ ar trebuisã fie cultã. Cum aratã în reali-tate, ne dãm seama doar dindouã, trei cuvinte: „þãþicomaºer“, „scosese ºicul de labaston pentru ca sã mã sinu-cidã“ etc.

S-a observat cã personajelecomice, de obicei, nu auconºtiinþa ridicolului lor ºi nici apropriilor greºeli. Într-un anu-mit fel, se poate spune despreele cã sunt serioase în ridicolullor, vãdesc neparticiparea ºiindiferenþa faþã de ceea ceemit. Bergson spunea cã „unpersonaj e comic exact înmãsura în care se ignorã cãeste aºa’’ (apud Marian Popa,op.cit., p.39). Niciun personajal lui Caragiale nu realizeazãpropria ridiculitate ºi comicitateºi asta datoritã infirmitãþii inte-lectuale. În caz contrar, amasista la însãºi dispariþiacomicului. Personajele mergînainte, pe drumul lor, ignorân-du-se, ignorându-le pe cele-lalte sau ignorând chiar ºi intri-ga piesei. Un caz ilustrativ estecel întâlnit în Scrisoarea pier-dutã: Farfuridi, Brînzovenescu,precum ºi alte personaje, trecpe lângã intriga propriu-zisãdeclanºatã de pierderea scri-sorii, fiind complet absorbiþi depasiunea lor politicã, pasiunecare de altfel nu serveºtenimãnui la nimic. Tot un caz deignoranþã, de data aceastadusã la extrem, oferã cazul luiJupîn Dumitrache. Preocu-pându-se de pãstrarea intactãa onoarei sale de familist,onoare de care este orbit, nu-ºiîndreaptã atenþia spre perso-najul cãruia i-ar fi fost cel maisimplu sã i-o uzurpe, ci în oricealtã direcþie. Finalul esteremarcabil ºi, dupã cum obser-va ªtefan Cazimir, actuali-zeazã o formulã molierescã:„Et quand vous verrez tout, necroyez jamais rien“.

Rãmânând în sfera proble-mei contrastului comic, sepoate aprecia cã efectul comicva fi cu atât mai mare, cu câtprãpastia dintre cele douãlaturi contrarii este maiadâncã: „Efectul va fi cu atâtmai puternic, cu cât noþiunilesunt mai îndepãrtate, în spe-cial dacã elevatul ºi josnicul,venerabilul ºi ordinarul, limba-jele festive ºi cele ordinare vorfi apropiate“ (ibidem, p.16).Ricã Venturiano ºtie sã vor-beascã exact ca la gazetã(„Destinul mã persecutã impla-cabil“), dar ºtie sã se manifesteºi ca un om normal, cu pi-cioarele pe pãmânt, atuncicând propria lui piele este înjoc: „Sf. Andrei, scapã-mã ºi deacu’ încolo“! Sau în secvenþadiscursurilor: formulele deadresare sunt exclusiv „onora-bile“, „venerabile“, ca pânã laurmã totul sã degenereze într-ostraºnicã pãruialã între celedouã grupãri adverse.

O sursã inepuizabilã decomic, pe care o valorificãfrecvent Caragiale, este ridi-

colul personajelor. Iatã cespune el însuºi referindu-se lapersonajul ridicol: „Niciunui cã-lãreþ din lume nu-i dã-n gândsã i se parã ridicol un om careumblã pe jos, ca oamenii; darcând vãd un cãlãreþ coþope-nindu-se stângaci ºi hurdu-cându-ºi mãruntaiele, toþioamenii de pe jos încep sãrâzã. De negustorii care nuscriu poezii, nimeni nu poaterîde cã nu le scriu; dar toþinegustorii pot râde de cine lescrie cu ghiotura, adicã fãrãcântar“ (I.L.Caragiale, Opere,vol.4, E.S.L.A., Buc.,1965,p.381). Ridicoli sunt printre alþiiRicã Venturiano sau Ziþa, care,vrând sã-ºi etaleze cultura,folosind un limbaj de împrumutfranþuzesc dovedesc însuºicontrariul. Pentru N. Hartmann,„fenomene ale ridicolului suntslãbiciunea ºi meschinãriamoralã mascate în contrariullor, lipsa de logicã prin neat-enþie, prostie, prejudecatã,

anul Caragiale

mai 201212

Ion GÃNGUÞ

Natura ºi sursele comicului personajelordin comediile lui I. L. Caragiale

• Caragiale, împreunã cu Vlahuþã ºi Delavrancea

anul Caragiale

mai 2012 13

orbire, pretenþia deºteptãciunii,obstinaþia, închipuirea, imperti-nenþa, infatuarea, indiscreþia,convenþionalul sclerozat, îngenere defecte morale cunuanþa lipsei de intelectuali-tate“ (apud Marian Popa,op.cit., p.39). Dupã cum sepoate lesne observa, definiþiade mai sus are caractercuprinzãtor. S-ar putea gãsi încomedia lui Caragiale exemplepentru fiecare categorie dedefecte enunþate. Mai multchiar, unele personaje au raracalitate de a întrupa mai multedintre defectele enumerate sauchiar aproape pe toate. Nuvom înfãþiºa aici fiecare per-sonaj cu defectele sale. Lucrula fost fãcut de numeroºicercetãtori ai comediilor. Încer-cãm aici doar o stabilire acâtorva dominante ale surselorcomicului. Vorbind tot despreridicol, acesta poate exista înînsãºi conºtiinþa personajului,ca a doua naturã a sa, dar ºi înrelaþiile dintre personaje, înacþiunile lor: „Termenul ridicolacoperã douã situaþii diferite:actele rezultate din caracterulagentului ºi actele ridicule purºi simplu, pentru cã agentulignorã circumstanþele“ (ibidem,p.32).

Tot o sursã a comicului, cucaracter general ºi rãspândireuniversalã, este prostia, bogatreprezentatã de tipurile cara-gialeºti. Expresia cea mai pro-prie ºi-o gãseºte întrupatã înFarfuridi. Alãturi de prost apareautomat, pentru a stabili con-trastul, ºi tipul isteþ, pãcãlitorul.Caragiale procedeazã lapunerea faþã în faþã adiverselor caractere, fiecareavându-ºi funcþia sa, binedeterminatã: „Comicul rezultãdin gruparea funcþionalã, nudin caracterul în sine, ci dinconfruntarea funcþiilor: intri-gantul are nevoie de un igno-rant sau de un personaj debunã credinþã, de un îndrãgos-tit ºi de o îndrãgostitã proastã,

de pãrinþi sau de soþi încãpãþâ-naþi“ (ibidem,p.32), observa cujusteþe Marian Popa. O ilustra-re potrivitã a acestui caz ne-ooferã comedia D’ale carnava-lului: intrigantul (Nae Girimea)ajutat de un om de bunã cred-inþã (Iordache, calfa sa)pãcãleºte ambele cupluri deîndrãgostiþi ºi pe fiecare înparte (Miþa-Crãcãnel ºi Didina-Pampon).

Se cuvine fãcutã în acestcontext o deosebire interesan-tã, a cãrei finalitate urmãreºtenuanþarea personajului comicpornind din interiorul carac-terului ºi acþiunilor sale.Defectele morale, chiar ºi celeintelectuale sunt urâte, astaeste în afara oricãrei îndoieli.Interesant este de urmãrit dacãpersonajul este conºtient,

urmãreºte sã facã rãu altorpersonaje sau pricinuieºte rãulfãrã sã-ºi dea seama. Lessing,referindu-se la aceastã pro-blemã, considera: „Dacã urâþe-nia inofensivã poate sã fiecomicã, urâþenia care face rãue totdeauna groaznicã“ (apudªtefan Cazimir, op.cit., p.12).Încã Platon fãcuse câtevareferiri la aceeaºi problemã,considerând cã defectele devinodioase la persoanele puter-nice deoarece pot constituicauzele unor acþiuni nocive.Un bun exemplu îl aflãm în

persoana lui AgamiþãDandanache. Personaj ce semiºcã în sferele politice înalte,este mai odios decâtCaþavencu prin faptul cã, dupãce se serveºte de scrisoareacompromiþãtoare, n-o înapoia-zã „becherului“, ci o pãstreazãpentru altã ocazie. Personajulpoate fi conºtient de defectulsãu, dar nu ºi de evidenþaacestui defect pentru ceilalþi.Dandanache nu-ºi dã seamade oroarea viciului sãu ºi dinaceastã cauzã el chiar selaudã cu isprava sa.

Este sigur cã atitudinea luiCaragiale faþã de acest per-sonaj este cu totul diferitã deatitudinea faþã de altele, depildã faþã de Catindat. „Râsulcritic se propune ca un corectivcu atât mai serios cu cât aciduldizolvant atacã valori maiînalte ºi principii de autoritatemai consolidate, ajunse în sta-diul de sclerozã ºi degradare“spune Adrian Marino (op. cit.,p.31). Un cercetãtor cu unîntins studiu asupra râsului(Louis Philbert) fãcea distincþiadintre „comicul naiv ºi comiculde imposturã, primul bazându-se pe eroare ºi bunã-credinþã,al doilea pe minciunã ºi falsi-tate“ (apud ªtefan Cazimir,op.cit., p.18). Un reperezentanttipic al comicului naiv ar fiFarfuridi, care face eroarea dea nu observa cã pasiunea ºiverva sa politicã nu intere-seazã pe nimeni, iar al comicu-lui de imposturã ar fiCaþavencu, tip abil ºi perseve-rent, capabil sã aplice oricemetodã ºi sã foloseascã oricemijloc în realizarea scopurilorsale. Impostor într-o mãsurãmai mare decât Caþavencueste Dandanache.

Obiecte ale comicului oferãdin belºug ºi rolurile familiale:bãrbatul încornorat, soþia cupretenþii mondene, fiica sau fiulºcoliþi etc., precum ºi profesiu-nile sau obligaþiile sociale.Înscrierea tuturor aspectelorde mai sus în special în sfera

vieþii sociale sau politice neoferã posibilitatea ºi ne îndrep-tãþesc sã le înscriem maidegrabã în tipul comediei demoravuri.

Cât priveºte comicul de ca-ractere, el izvorãºte tocmai dinmodul de comportare a per-sonajelor. Mulþi cercetãtori auremarcat predilecþia comedieipentru figuri comice bãrbãteºtiºi mult mai puþine figuri femi-nine. În cazul concret alcomediilor lui Caragiale, figu-rile feminine sunt puþine ºi nutotdeauna comice. Veta este

un personaj mai mult dramaticdecât comic. Momentelecomice realizate de ea suntmai ales atunci când, subimperiul unei stãri tensionaleinterne, se demascã în maimulte rânduri, dar celelalte per-sonaje, cu atât mai mult „dum-nealui“ sunt orbite de alteîmprejurãri ºi nu observãnimic. Mai comicã este Ziþaprin exprimarea contrastuluidintre vechi ºi nou, limbaj înjargon franþuzit ºi limbaj demahala. În cazul singurei figurifeminine din Scrisoarea pier-dutã, Zoe, se poate vorbi foartepuþin de comic ºi mai mult dedramatic: publicarea scrisoriiar fi însemnat pentru eaprãbuºirea; masca onorabili-tãþii afiºate în faþa lumii esteþinta ei supremã, mijlocul princare poate sã continue diri-jarea din umbrã a treburilorpolitice. Efimiþa, consoarta luiLeonida, este comicã doar înmãsura în care crede ºi admirãcu naivitate pe învãþatul ei soþ.Mai puþin adâncite în carac-terele lor, urmãrindu-se doartrãsãtura dominantã, sunt Miþaºi Didina, pãcãlite amândouãde Nae Girimea. Într-o astfelde comedie, dupã cum remar-ca A. W. Schelegel, „carac-terele sunt numai lejer indicate,rolurile lor reducându-se lamotivarea acþiunilor; multiplici-tatea incidentelor, imbroglio-ulºi toate mijloacele de a compli-ca din nou acþiunea în momen-tul în care pare a se clarifica,aduc un anumit caracter deneverosimilitate“ (apud MarianPopa, op.cit., p.429).

Adept al pãrerii cã „e pãcatsã-mi strici cheful dupã ce m-aifãcut sã râd“, Caragiale, într-oformulã artisticã proprie, gã-seºte modalitatea potrivitã de aîmbina ºi împãca dramaticul cucomicul: „A nu sacrifica nimicdin seriozitatea sentimentului,dar a-l face totuºi compatibil cuviziunea comicã de ansamblu,iatã problema dificilã cãreiatactul artistic al lui Caragiale i-a aflat o fericitã soluþie“ (apudªtefan Cazimir, op. cit., p.119).

Care ar fi explicaþia slabeireprezentãri în comedii a fig-urilor feminine? Un rãspuns arfi cel formulat de Marian Popa:„Comicul de caractere, camajoritatea posibilitãþilor co-micului, se bazeazã pe o reali-tate masculinã. Numãrul car-acterelor feminine e extrem deredus (...). Instabilitatea femi-ninã e axiomaticã sub raportulcarcaterului, de unde lipsa dedisponibilitãþi comice“(op. cit.,p.427). Unii cercetãtori au în-cercat sã stabileascã o sursãdominantã a comicului, care sãaibã valabilitate în toate celepatru mari comedii. Unul dintreei, ªtefan Cazimir, a identificat-oca fiind vanitatea în diferiteipostaze. Astfel în Noaptea fur-tunoasã am avea de-a face cuvanitatea ca automulþumire (alcarei exponent tipic este JupânDumitrache), în Conu’ Leonidafaþã cu reacþiunea ar fi vorbade vanitatea ca autoînºelare,iar în Scrisoarea pierdutã devanitatea devenitã adeseori

egalã cu ambiþia (reprezentan-tul tipic este Caþavencu). Alþicercetãtori socotesc dreptsursã principalã a comiculuicontrastul dintre adevãr ºi min-ciunã, adevãrul atacând în per-manenþã minciuna ºi ame-ninþând sã se dezvãluie. Suntîntr-adevãr câteva dintre sur-sele dominante ºi generale alecomicului, dar pânã la a leepuiza mai este foarte mult.

O sursã subsatanþialã decomic este cel realizat prin lim-baj. Bergson fãcea diferenþadintre „comicul de situaþii (oricearanjament de acte ºi eveni-mente a cãror înserare dãiluzia vieþii ºi senzaþia uneiînlãnþuiri mecanice) ºi comiculde limbaj. Un comic este expri-mat prin limbaj, altul creat prinlimbaj“ (apud Marian Popa,op.cit., p. 304). În cazul per-sonajelor lui Caragiale „limbanu e comicã în sine, ºi se con-topeºte cu personajul ºi e ceamai bunã caracteristicã a aces-tuia“ (Anna Colombo,Vita eopere di Ion Luca Caragiale,Roma, 1934, p.32). Limbajulfolosit cu predilecþie de cãtredramaturg este cel oral.Preferinþa pentru limba vorbitãse explicã printre altele prinfaptul cã ea corespundea pedeplin „stilului potrivit“, „ritmu-lui’’, noþiuni esenþiale în con-cepþia lui Caragiale.

Când vorbim despre limbajulcomediilor, trebuie sã facemdistincþia necesarã între limba-jul dramaturgului ºi limbajulpersonajelor sale, fiecareavând caracteristici specifice.Caragiale îºi demonstreazãmãiestria artisticã ºi în capaci-tatea de a intra în pielea per-sonajului ºi a vorbi exact înconcordanþã cu specificul lui.Epoca în care îºi scria operaera una de amestec nede-cantat al vechiului cu noul, detransformãri substanþiale înlimbã ºi în culturã. Comiculizvorãºte de multe ori dinneasimilarea deplinã ºi core-spunzãtoare a noului. O sursãgeneralã de comic involuntar ooferã tensiunile dintre formelediferite ale limbajului sau chiardintre limbi: echivocul nein-tenþionat, generat de folosireaunui cuvânt sau ignorareaconþinutului semantic, falsaaccentuare sau falsa situaresub raport topic prin strãiniicare vorbesc într-o limbãimperfect stãpânitã. Toatenivelurile limbii sunt apte laCaragiale de a genera comicul,începând cu nivelul fonetic ºiterminând cu cel sintactic ºilexical, cele mai bogate înacest sens.

Comicul de limbaj laCaragiale e cu adevãrat monu-mental. Nu avem însã intenþiade a cerceta procedeele princare se realizeazã el. Ar fi, dealtfel, o muncã în plus,deoarece cercetarea limbajuluipersonajelor comice a fãcutobiectul a numeroase studii.Cele mai serioase în acestsens, calitativ ºi cantitativaparþin lui Iorgu Iordan, TudorVianu, ªtefan Cazimir º.a.

• I. L. Caragiale, împreunã cu fiul sãu• I. L. Caragiale, împreunã cu fiul sãu

• I. L. Caragiale, împreunã cu George Coºbuc• I. L. Caragiale, împreunã cu George Coºbuc

ateneu

mai 201214

O carte de factura celei de faþã trebuieapãratã cu anticipaþie, mai ales într-un locca acesta în care trãiesc. Nu-i din celemenite sã-mi aducã prieteni; din contra,mã aºtept la despãrþiri cu tapaj ale unoradin cei pe care îi am. Ãsta-i preþul anumitoradevãruri, iar eu nu mã voi sustrage de laplata lui. Singurul lucru pe care îl pot faceînainte de declanºarea neînþelegerilor eprefaþa, invitaþie la o lecturã adecvatã,care în alte condiþii ar fi inutilã. Ea estepentru inºii rezonabili, nu pentru cei refrac-tari la orice explicaþii, cu idei grandioasedespre „personalitatea“ lor, gata sã-l ia înbraþe pe „N-a fost aºa!“ În trecutul maidepãrtat sau mai apropiat, unii din aceºtiadin urmã nu s-au dat în lãturi de la „replici“insultãtoare ºi ameninþãri cu tribunalul.Detestabilã specie!...

Ca publicist (cronicar literar ºi teatral,cercetãtor în domeniul istoriei literare,autor de note culturale ºi politice), am vor-bit mai bine de patru decenii despre alþii. ªiîncã o mai fac.

Îmi iau acum libertatea sã spun ceva ºidespre mine. Nu sub formã de autobi-ografie, ci sub una de „cronicã“, în care celce o scrie, figurã marginalã, puþin intere-santã, se include ca martor direct ºi raison-neur. Principalul izvor folosit sînt propriilemele însemnãri diaristice. La început un„pãcat al tinereþii“, ele au devenit cu timpulacte reflexe, irepresibile în anumite situaþii,îndeosebi în cele tensionate. Iar viaþa num-a scutit sã am ºi din acestea, chiar desîn unele perioade ºi cu unele persoane, pecare, inevitabil, ulterior, le-am perceput cuun plus de acuitate, dar nu cu sentimentuladversitãþii perpetue.

Aºa-numita mea cronicã e un mozaic de„constatãri provinciale“. Despre Capitalãpomenesc rar, o datã sau de douã ori,dupã vizite în ea, în rest ca ecouri. Centrulmajoritãþii însemnãrilor e Bacãul ºi din elredacþia revistei „Ateneu“, care, în anii lacare mã refer, nu era numai „loc demuncã“, ci ºi o piaþã de vorbe, inimagina-bilã pentru cei de azi. Din cauza „tehnolo-giei“ (computere, faxuri, telefoane mobile),noile redacþii, alcãtuite din tineri carelucreazã part-time, mînaþi încolo ºi încoacede varii obligaþii profesionale, nu mai au„atmosferã redacþionalã“, sînt „reci“ ºi zileîntregi pustii. Vizitatorii trec rar ºi nici unulnu vine pentru „colocvii“. Odinioarã însã, ºicînd a beneficiat de un spaþiu larg, ºi cînda fost înghesuitã în cîteva cãmãruþe,„Ateneu“-l a constituit un atractiv punct deîntîlnire, un carrefour pentru idei ºi zvonuri,un han pentru historiettes ºi decameroane.Se discuta cu ºart, uneori cu cîte o buteliede vin alãturea. Abia spre sfîrºitul deceniu-lui al nouãlea, „climatul“ (atît sub aspectelelui intelectuale, cît ºi sub cele lejere,„boeme“) s-a restrîns, s-a deteriorat,ajungînd, în unele momente, „de uzurã“,sufocant.

Parafrazîndu-l pe înþelept, aº puteazice: multe au vãzut ochii mei; multe ºi tariau auzit urechile mele! Viaþa de redacþie ºiviaþa dinafara ei (culturalã, politicã, didac-ticã, familialã) m-au pus în contact cu olume diversã, surprinzãtoare, o lume înmiºcare, cu contraste ce mi s-au dezvãluitpe parcurs, uneori abia dupã ce m-amciocnit de ele: oameni integri, cu calitãþiremarcabile, ºi secãturi cu nãravuri dez-gustãtoare; talentaþi ºi veleitari; con-secvenþi ºi marionete; moderaþi ºi abuzivi;loiali ºi ipocriþi; zeloºi ºi rezervaþi; sinceri ºivicleni; îndrãzneþi ºi fricoºi; calmi ºianxioºi; robaci ºi superficiali; oneºti ºi„învîrtiþi“, generoºi ºi egoiºti etc. Am asistatla „evenimente“, dar ºi la mulþime de inci-dente, la etalãri de marote, la contraziceripãtimaºe, la rãbufniri de orgolii, lameschinãrii, la atacuri perverse, la treceride la acolade amicale la dezavuãri ºiinsulte teribile, la denigrãri ºi delaþiuni, laîmpãcãri spectaculare. Unele din mani-festãri m-au contrariat, altele m-au indig-nat, altele m-au fascinat. Fiecare varietatede comportament, dupã grade ºi inten-sitãþi, mobiliza cuvintele dicþionarului.Alternativ sau succesiv: pe cele iuþi, pecele înþepãtoare, pe cele pietroase, pe

cele cãtrãnite, pe cele reci, pe cele clocoti-toare, pe cele mãtãsoase, pe cele aspre,pe cele colorate, pe cele sumbre, pe celecu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur,pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe celeputuroase, pe cele nãucitoare, pe celeîntremãtoare, pe cele jubilante, pe celeasasine, pe cele scãpãrãtoare, pe celeopace. Pe rînd, auzul a juisat ºi s-a întris-tat. De orice fel ar fi fost însã, cuvintele num-au lãsat nepãsãtor. Plãcute sau neplã-cute, m-au urmãrit, uneori obsedant, cusonoritãþile ºi accentele lor iniþiale. Unelem-au consolat, m-au fortificat, altele m-auulcerat, m-au deprimat, m-au agitat.Categoria din urmã a fost mult mainumeroasã. Paradoxal, am ajuns sã leprivilegiez. În raport cu primele, carefrizeazã din cînd în cînd banalitatea, aces-tea conþin posibilitãþi mai mari de valo-rizare esteticã. Chiar pe cele mai urîte, maidospite în rãutate, mai pline de jeg, mai„scîrboase“ le-am adunat cu mãtura ºi tîr-nul ºi le-am strîns în debaralele cu fiºepentru toate situaþiile. Nu m-a lãsat inimasã le arunc ca pe reziduuri, de vreme cereprezentau o parte a memoriei mele.

Deloc masochist, prefer (pe hîrtie, la oadicã ºi spusã de vizavi) o imprecaþietumultuoasã, expresivã, unei laude sclivi-site. Sinceritatea celui ce se elibereazã de„nervi“ e mai presus de a celui ce înghite,la ocazii, broaºte fãrã sã se strîmbe, debi-tînd ceea ce nu crede. Cuvintele clarificãrelaþii, gesturi, atitudini, amorseazãamintiri, evocã mentalitãþi ºi tempera-mente. Sînt, nu o datã, cauzã ºi efect. Sînt- last but not least - baricade împotrivauitãrii, dovadã cã rezistã ºi dincolo de vre-mea celor ce le-au rostit sau le-au scris,mai puternice decît oricare alte semne.Figurile unor persoane mi s-au ºters dinminte, dar anumite cuvinte de-ale lor - nu.Cînd le citez, e ca ºi cum ei ar continua sãexiste.

Absolvent de filologie, nu privesc însãcuvintele ca un lexicograf, ci ca un morali-st: le asociez mereu cu faptele, le raportezla fapte. Dacã e sã mã autocaracterizez,sînt un preþuitor (sau, popular, preþãluitor)de cuvinte. Le cîntãresc cu sufletul, cuexperienþa intelectualã acumulatã ºi le sta-bilesc caratele dupã criteriile mele referi-toare la adevãr. Le cer sã-mi confirme sausã-mi infirme impresiile pe care mi le-amfãcut despre cineva. În cronicã le-am reþi-nut numai pe cele frapante, de-o evidenþãaproape dureroasã. Evoluînd în „climate“nesigure, printre „solomonari“ imprevizibili,atenþia mea s-a concentrat pe depistareaameninþãrilor, insinuãrilor rãuvoitoare, cri-ticilor nedrepte, precum ºi a limbajuluidublu, greºelilor de limbã, alunecãrilor îngrotesc. Organic, n-am suferit ºi nu sufãrlimbuþia, trãncãneala, retorica oficialã,recitãrile zgomotoase, relatãrile afectate,chichi-urile, exprimãrile simandicoase,schimonoselile didactice, certurile furi-bunde, confesiunile de beþivi, povestirilescabroase, abordãrile familiare, mojiciile,înjurãturile etc. Ori de cîte ori am fostnevoit sã ascult aºa ceva, am fost torturatinterior. M-am „rãzbunat“ notîndu-le, sãºtiu din gura cui le-am luat ºi, eventual, îngura cui sã le pun. Sînt cuvinte de prozã,din cea groasã, nu din cea subþire. Uneles-au prefãcut în mîl uscat, altele stau cajãraticul sub cenuºã. Cum sufli deasupralui, dogorãsc.

Ca sã fie cît de cît memorabile, cuvin-tele trebuie culese „cu pãmînt cu tot“, caarbuºtii cînd îi muþi dintr-un strat în altul,redate în contextele lor originare. Neînsoþitde descrierea împrejurãrii în care l-ai auzit,cuvîntul se ofileºte în pagina de jurnal.Lîngã descriere e bunã, dacã picã firesc, ºio anecdotã. Deºi cîndva, demult, mãînchipuiam nuvelist ºi romancier, n-amºtiinþa improvizaþiei epice. ªtiu totuºi sãdecupez anecdote, sã scot dintr-o „materiede ºuetã“ (vorba unui reputat eseist) ideimorale, dominanta unei persoane ºiatmosfera unui timp. Împrejurãrile m-auinstruit ºi m-au stimulat cãtre atari exerciþii.Dacã aº fi lucrat numai în învãþãmînt, aº fiprodus, ca literaturã, „însemnãri de belfer“,dar, probabil, cu dificultate ºi puþine. Însãîn perioada pe care o înfãþiºez am lucratexclusiv în redacþie, una în care se mãcinaºi se cocea tot timpul literaturã. Literaturaera atît în manuscrise, cît ºi în aer. Acolomunca începea cu „planul numãruluiviitor“, un fel de negociere de tematici ºititluri. Adesea, se articula greu, dupãscene de fabulã, gen „racul, broasca ºi oºtiucã“. Iatã de ce: întrucît voiam sã ne jus-tificãm pîinea de redactori, toþi ne protejam„sectoarele“ fapt care fãcea ca orice extin-dere a unuia sã fie privitã de cel ce trebuiasã cedeze ca o acaparare ireversibilã ºi cao subminare a rostului sãu. Azi pare ridi-col, dar, exprimîndu-mã medical, unii audezvoltat un „complex“, o „manie“ a „sec-torului“! De aci, animozitãþile repetate,episodice sau persistente. Dupã zile deîncordare, veneau însã ºi zile de relaxare,cînd munca alterna cu veselia, încît aveamsenzaþia cã rîdem nefiresc de mult.Curenþii discuþiilor se schimbau: reci înºedinþe, mai ales cînd se desfãºurau subochiul cuiva de la partid, calzi în afaraacestora, ca de pildã la „întîlnirile cu citi-torii“, prelungite în casa unui învãþãtor sauprofesor cu masã întinsã ºi vin ales, ori întimpul simpozioanelor ºi festivalurilor, pen-tru a fi la înãlþimea oaspeþilor. Pentru mine,om care preferã constanþa inconstanþei,frecventele schimbãri de conduitã, trece-rile de la gîra-mîra la bruderschafturi, de labruftuluieli la pupãturi nu erau o fericire;din contra, dupã amuzament mã încercauremuºcãrile.

Lîngã talentaþii mei colegi, trei sau patrueminenþi, cu articole de mai multe rînduriîn dicþionare ºi citaþi în sintezele literare, ºiîn proximitatea colaboratorilor de „marecalibru“, „marcanþi“, am dobîndit, se pare,eu însumi un complex: complexul „omuluifãrã cãrþi“. Degeaba publicam lunã de lunãîn revistã ºi, uneori, sãptãmînã de sãp-tãmînã în gazetã, fãrã cãrþi nu eram con-siderat scriitor, fiind comentat „pe la colþuri“de cei ce le aveau, indiferent de calitatealor. Acum, cînd în fiecare orãºel sînt cîþivascriitori, unii cu zeci de plachete ºi volume,titlul de scriitor nu mai reprezintã marelucru, nu te scoate din anonimat, nu te faceo referiþã cetãþeneascã. Atunci el avea ocertã valoare socialã ºi politicã, de care seºi abuza. Am vãzut destui fãrã vreomeserie, care nu ºtiau ce-i munca, locuiþiîn interiorul lor de moftangii, mîncîndcozonac datoritã revendicãrii de la breaslã.Coexistenþa n-a fost uºoarã. N-am invidiatpe nici unul, dar prezenþa lor, mai ales acelor infatuaþi, îmi provoca vigilenþa.Cunoscîndu-le precaritatea mijloacelor,cîtorva ºi vacuitatea (cãci nu o datã m-am„luptat“ cu textele lor ca sã le fac publica-

bile), i-am ascultat ori de cîte ori dãdeauspectacole sur place, în redacþie, ºi i-amcitit fãrã afinitate, detaºat, sceptic, iaracasã, cronicar autorizat doar de propria-mi conºtiinþã, le-am consemnat imposturileîn note care luau de la sine formã de anec-dote. Surprinse pe viu ºi încadrate la loculpotrivit, anecdotele te scutesc de explicaþiisuplimentare. Cînd cele douã operaþiireuºesc pe deplin, sînt sugestive, rever-bereazã. Desigur, nu conduc cãtre laturaidealã a unei opere ºi nici, întotdeauna,cãtre esenþa personalitãþii unui autor, însãpot sã sublinieze ceea ce alte procedeenarative nu pot: slãbiciunile, vanitãþile,contrazicerile, pe scurt „latura umanã“,care, teoretic, presupune culmi de eroismºi abnegaþie, dar, în mai mult de un caz,frizeazã mizerabilul. Comprehensiv,conºtient de propriile mele slãbiciuni, n-amjudecat „cãderile“ cu ochi de cenzor. Mãnumesc Cãlin, nu Cato! Cititor asiduu al luiE. Lovinescu, mi-am dorit realizãri deaquafortist, nu de procuror ºi de pamfletar.Au rãmas însã, ici-colo, niºte note de sar-casm, pe care dacã le-aº fi eliminat sauatenuat, riscam sã nu mai fiu autentic.

În ciuda deselor mele situãri a rebours,paginile fragmentarium-ului meu nu-s acri-monioase, încruntate, nici violent satirice.Am dat drumul repulsiei sau am ricanatdoar în situaþii extreme; în rest m-am þinutla un nivel constatativ, moderat, ca sã nuzic neutru. Cu severitate de moralist n-amvorbit decît despre slãbiciunile mele. Ca sãechilibrez puseele critice ºi autocritice,printre observaþii, am inclus propria meaanamnezã, care e, aci, în ultimã analizã,„tema autorului“. Mi-am anchetat fãrãezitãri conºtiinþa. Am reconstituit amintiri,reverii, aspiraþii, zbateri; mi-am contabilizatlipsurile, naivitãþile, greºelile; mi-am expusîndoielile, nemulþumirile, decepþiile; amvorbit despre frustrãri, ratãri, eºecuri,despre zidiri ºi surpãri interioare; am notatînãlþimi (atît cît am putut urca eu) ºiprãpãstii de gînd. În rezumat, am fãcutmedicinã ºi arheologie sufleteascã; amfãcut ceea ce face orice diarist. Considerconfesiunea un act igienic, un act salutar,un act de curaj. M-am ferit însã de prim-planuri ample. Exact ar fi sã spun cã m-amstrecurat cu propria poveste pe lîngã ori încontinuarea poveºtilor despre ceilalþi. Întîi,mereu ceilalþi, apoi eu. Partizan tenace alideii de sinceritate, m-am înfãþiºat, urmîndneabãtut regula instauratã de Montaigne,„pe cît cuviinþa omeneascã îngãduie“,minus cîteva alunecãri în „pitoresc“, pegustul timpului nostru. Dar, în ciuda tuturoraproximãrilor, limitele sinceritãþii rãmînincerte, fluide. Unii vor susþine cã le-amdepãºit, alþii cã nu le-am atins. Primii mãvor acuza de indiscreþii, ceilalþi de parti-pris-uri. Ambelor tabere, le voi opune unNU solid în faþã: nu am obþinut nimic dinceea ce am notat prin pîndã, prindeschiderea intempestivã a unor uºi, prinurmãriri; nu am cerut nimãnui declaraþii, nuam forþat confidenþe, nu am aprins cãrbuniinici unei bîrfe, nu am colportat ceea cesemãna cu acestea. Iar dacã prin parti-pris-uri se înþelege „vînarea“ cu obstinaþiea ceva sau a cuiva, acest lucru nu l-ampracticat nicicînd. În „lucrarea“ mea amfolosit numai „material“ ofertat, nimic topsecret, strict particular, privat, intimitatenudã. Apropo de „intimitãþi“, pînã sãajungã la mine, multe din cele pe care le„divulg“ se plimbau pe stradã!„Conþinuturile“ deci nu-mi aparþin, n-aminventat nici o pãrticicã din ele. Secretar alcelorlalþi, le-am reþinut ºi le-am transcris cufidelitate, pro memoria, iar acum le restitui,cu stilizãrile de rigoare, prin citate. Maiadaug cã, la transcriere, chiar ºi notelefãcute noaptea au fost curãþate de întune-ric, surdinizate atunci cînd aveau o alurãprea accentuatã, nervoasã.*

___________________

*) Fragment din prefaþa la volumulProvinciale, în curs de apariþie la Ed.Babel Bacãu.

Constantin CÃLIN

Baricade

ateneu

mai 2012 15

Dorina Grãsoiu ºi-a propus sã reedi-teze – în condiþiile revizuirii ºi adãugirilor– cartea sa din 1984, „«Bãtãlia» Arghezi.Procesul istoric al receptãrii operei luiTudor Arghezi“, cu un subtitlu schimbat,impus de trecerea timpului: „«Bãtãlia»Arghezi. Receptarea operei de la debutpânã la centenarul poetului“ (Bucureºti,Editura Nouã, 2010). Primele trei capi-tole („Destinul unei opere“, „Ecoulînceputurilor“, ºi „«Bãtãlia» Arghezi“) aurãmas practic neschimbate, ultimul(„Destinul unui clasic în viaþã“, devenit„Avatarurile unui clasic în viaþã“) suferindinerentele modificãri de conþinut.

Premisa de la care pleacã DorinaGrãsoiu este aceea cã fiecare comenta-tor al creaþiei lui Tudor Arghezi a avut dedepãºit dificila problemã biograficã ºiderutantul raport întreþinut de scriitor cutradiþionalismul, modernismul ºi miºca-rea de avangardã. Autoarea remarcã otârzie receptare corectã a contradictorieiopere argheziene, al cãrei statutoscileazã între extremele adulãrii sau alecontestãrii vehemente. Demersul a avutîn vedere structura paradoxalã a spiritu-lui creator arghezian: debutând cu unascuþit simþ al polemicii ºi adâncind con-tradicþiile propriilor rãdãcini biografice,autorul „Testament“-ului a lãsat dreptbunuri dupã moarte aceleaºi ecouriparadoxale, reuºind sã-ºi încurcereceptarea criticã ºi dincolo de orizontulantumitãþii. Este motivul pentru care secere continuarea cercetãrii ºi dupã datacentenarului naºterii, din moment ceTudor Arghezi impune ºi în posteritate ostructurã paradoxalã a parcursului exe-getic, o discuþie despre modernism ºimodernitate, despre tradiþionalism ºiretorica de tip clasic; despre distincþianetã faþã de miºcarea de avangardã,întrucât autorul „Florilor de mucigai“ apurces la o resurecþie lexicalã de maimare profunzime decât a acesteia. Darpoate cã Dorina Grãsoiu ºi-a propus sãscoatã cândva ºi un al doilea volum din„«Bãtãlia» Arghezi“.

Succesul repurtat cu volumul „Cuvintepotrivite“, ca ºi incisivitatea cronicilor îlneliniºtesc pe debutantul întârziat înmod voit. Acesta va mãrturisi cã nu acunoscut niciun scriitor, cã nu a frecven-

tat nici la început, nici mai târziu, dupãconsacrare, mediile literare. Debutul ºiprogramul poetic în volum se circum-scriu atitudinii insurgente prin vio-lentarea canoanelor poetice, a convenþi-ilor culturale ºi a normelor literare. Seinsistã pe ideea cã Tudor Arghezi evitãimitarea modelelor, dar cã, deºi sem-neazã în principalele reviste cu aspectînnoitor, el respinge radicalismul gru-pãrilor avangardiste. A intuit cã miºcareade avangardã avea deja în retorica eiprincipiul dispersiei totale ºi a luat de laspiritul ei insurgent numai atât cât i-a tre-buit, fãrã a se supune oficial tendinþei derevigorare a tehnicilor, în vedereadepãºirii complexului general al în-ceputului de secol XX avut faþã de para-digma impusã de eminescianism. Maimult decât atât – demonstreazã DorinaGrãsoiu –, devenit un model pentruavangardiºti, care, în principiu, refuzauorice model, Tudor Arghezi evitã sistem-atic afilierea la o ºcoalã literarã anume ºipreferã atitudinile ºi ripostele imprevi-zibile în momentul în care vede cã ocutare revistã sau grupare începe sã seserveascã de numele sãu.

Desigur cã revoluþionarea poeticãarghezianã constã atât la nivelul asimi-lãrii ºi depãºirii canoanelor impuse demodernism, cât la acela al ruperii legã-turilor cu modelele ºi al creãrii unei plu-ralitãþi de forme lirice originale. DorinaGrãsoiu remarcã o complicatã relaþie apoetului cu opera sa, modul tainic încare aceasta îi modeleazã destinul ºicaracterul, hotãrnicindu-i relaþia cu pos-teritatea. Tudor Arghezi a înþeles sãpotenþeze, pe diferite paliere de recep-

tare, ambiguitãþile artistice, pornind de lamodul de articulare a operei ºi ajungândla relaþia cu formele de modernitate dinepocã. De altfel, volumele au fost rede-numite, sau parþial redispuse în alte con-texte diacronice, în dorinþa de a face ºidin parcursul operei un mozaic greu dereconstituit. Acest joc al contrastelor, alvariaþiilor de accent, la nivelul textual ºial stilisticii volumelor, pune în evidenþãparadoxul modernitãþii sale estetice.

Dorina Grãsoiu observã mutaþiilesuferite de discursul liric ºi prozasticarghezian de la o perioadã de creaþie laalta. Concomitent, neuitând miza demer-sului sãu, ea se referã, mai ales, lareceptarea în timp a operei arghezienede cãtre criticii incapabili sã sesizeze dincapul locului originalitatea ºi raporturileacesteia cu celelalte tendinþe vehiculateîn epocã. Dar ºi de acei critici care, deºinu i-au contestat forþa, mergând pe laadulare necondiþionatã, nu au înþeles deunde îi izvorãºte noutatea. Ceea ce anecesitat din partea autoarei ºi o discuþiedespre modernism ºi modernitate;despre tradiþionalism ºi retorica de tipclasic; despre refuzul avangardelor ºiinsolita transformare semanticã a unorcuvinte, pânã la a se ajunge la contrariullor.

Luând calea unui drum bãtãtorit pecare mulþi comentatori au rãmas dezori-entaþi, Dorina Grãsoiu semnaleazã ina-decvarea unor interpretãri critice, inerþiileºi confuziile conceptuale, perpetuate maibine de o jumãtate de secol ºi datoraterigiditãþii ºi conservatorismului mentali-tãþilor critice ºi estetice. Mitul arghezianse edificã, în târzia epocã de afirmareplenarã a poetului, în termeni paradoxali,aºa cum, cu o structurã asemãnãtoare,se contureazã ºi personalitatea omuluiArghezi. Relaþia anevoioasã a scriitoruluicu critica provenea ºi din faptul cã elconcedea numai poeþilor dreptul de aîndeplini oficiul critic. În viziunea sa, poe-tul este cel mai avizat critic de poezie,capabil sã sesizeze ºi sã clarifice ele-mentele constituente ale creaþiei altuipoet. Un alt impediment, resimþit ºi deDorina Grãsoiu, rezidã în ocultarea pro-priilor date biografice. Numãrul extremde redus de articole memorialistice, deconfesiuni sau interviuri denotã carac-terul programatic antibiografic al struc-turãrii operei, dacã avem în vederedemersurile sistematice de rescriere, dereformulare a punctelor ei nodale dinviaþa publicã. Înseºi volumele au fostredenumite sau parþial redispuse în altecontexte diacronice, în dorinþa autorului dea face ºi din parcursul operei un „puzzle“greu de reconstituit. Dar poate cã intenþialui Arghezi nu era neapãrat de a-ºiascunde biografia, ci de a pleda pentruînþelegerea adevãratei biografii a unuiscriitor, adicã aceea care se sub-sumeazã biografiei operei. Pentru ma-rele nostru scriitor, doar ficþiunea redãautentic existenþa intelectualã sau artis-ticã – autobiografismul ºi memorialisticafalsificã, în general, veritabila istorie indi-vidualã.

Postulatul ascetismului poetului, alurmãririi, încã din tinereþe, a unui modelde obedienþã monahalã, ca renunþarecompletã la viaþa socialã în favoareaoperei, nu constituie o simplã figurã destil ºcolãreascã, pusã în paginã pentru aimpresiona sau înduioºa pe cineva.Poetul a procedat la ocultarea datelorbiografice, reconfigurând un parcurs au-toficþional în acord cu fiinþa sa creatoare,care ºi-a subþiat pânã la anulare siluetafiinþei sociale. Dorina Grãsoiu a intrat înhãþiºurile receptãrii unei opere foarte difi-cile, care nu se bucurã încã de atâteastudii critice pe câte ar merita. Iniþiativai-a fost rãsplãtitã, întrucât documentareaºi analizele bine întreprinse, grija de a nulãsa nimic deoparte din ceea ce ar puteafi semnificativ au avut rezultate pemãsurã, rãmase valabile ºi la ora reedi-tãrii cãrþii „«Bãtãlia» Arghezi. Recep-tarea operei de la debut pânã la cente-narul poetului“.

Vasile SPIRIDON

Pe un drumrãtãcitor

„The Avengers“ este unul dinnumeroasele filme blockbuster recente,menite sã destindã privitorii. Cu o dis-tribuþie celebrã ºi eroi la fel de faimoºi, nueste de mirare cã mulþi au aºteptat cusufletul la gurã premiera acestui film.Acesta poate fi considerat o continuare acelorlale filme cu eroi din anii trecuþi:„The Incredible Hulk“, „Iron Man“, „Thor“ºi „Captain America.“ Protagoniºtii aces-tor filme se reunesc pentru prima oarã în„The Avengers“, pentru a-l învinge peLoki (Tom Hiddleston), fratele lui Thor.

Deºi intriga pare destul de simplã laprima vedere, filmul este complex.Personajele vor fi obligate pe parcursulacestuia sã îºi dezvolte spiritul de echipãºi de iniþiativã, deºi lungimea filmului ºinecesitatea scenelor de luptã nu le oferãsuficient timp pentru acest lucru.

Este ironic faptul cã tocmai punctulforte al filmului, anume numãrul mare deeroi, poate fi în acelaºi timp ºi punctulslab al acestuia. În timp ce personaje caIron Man (Robert Downey Jr.) sau Lokisunt prezentate detaliat ºi realist (pe câtposibil), este greu de ignorat faptul cã lasfârºit privitorul ar putea rãmâne cuimpresia cã nu a reuºit sã îi cunoascãsuficient de bine pe Hulk (Mark Ruffalo)sau pe Thor (Chris Hemsworth).

Acest sentiment de nemulþumire arputea fi din cauza faptului cã privitorul nua vãzut filmele anterioare, unde carac-

terul ºi trecutul personajelor este prezen-tat într-un mod satisfãcãtor. În acest caz,e de recomandat vizionarea acestor filmeînainte pentru a putea înþelege „TheAvengers,“ deoarece este evident cãregizorul mizeazã pe acest lucru pentru aface economie de timp. S-ar putea spunecã „The Avengers“ este un film pentrufani, însã experienþa mea ca fan nu a fostaºa la nivelul aºteptãrilor.

Faptul cã „The Avengers“ a fost unuldintre cele mai aºteptate filme ale anuluimi-a creat anumite speranþe, care, dinpãcate, nu au fost atinse. Filmul a fostprevizibil, cum sunt de obicei majoritateablockbusterelor, însã, þinând cont deaºteptãrile create de distribuþie ºi de suc-cesul filmelor anterioare, am sperat laceva mai mult: un film mai profund ºi unscenariu mai bine structurat. Începutuleste foarte lent ºi numai când toþi eroiisunt reuniþi începe desfãºurarea acþiunii.

În ciuda aspectelor negative, actoriisunt carismatici ºi amuzanþi (în specialRobert Downey Jr.), iar efectele specialesunt de remarcat. „The Avengers“ nueste un film plictisitor, însã nu este nicimemorabil. Este un simplu film din lungalistã de blockbustere ce ne aºteptã învara aceasta, un film care te amuzã pemoment, dar care nu îþi rãmâne întipãritîn minte pe termen lung.

Antonia GÎRMACEA

Cinema

Mulþi eroi cunoscuþi ºi actori carismatici

Bogdan Mihai Mandache - Filosofia.Aventura unui discurs, vol.IV, Ed.Cornica, Iaºi, 2012

Margareta Faifer - Surâs ºi melancolie,Ed. Timpul, Iaºi, 2001, ediþie deFlorin Faifer

Laurenþiu Faifer - Infernul ºi altescrieri, Ed. Alfa, Iaºi, 2011, ediþie deForin Faifer

Laurenþiu Faifer - Teatru în versuri, Ed.Universitas XXI, Iaºi 2012, ediþie deFlorin Faifer cu un Profil deConstantin Ciopraga

Valeria Manta Tãicuþu - LaudateDominem, Ed. Valman, Râmnicu-Sãrat, 2012

Mircea Dinutz - D'ale democraþiei.Editoriale. Tablete de toatã ziua, Ed.Nico, Târgu-Mureº, 2012

Doina Postolachi - Poeme cu molii, Ed.Prometeu, Chiºinãu, 2011

Marcel Mureºeanu - Monede ºi mo-nade, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2012

Vasile Proca - Ceremoniile nimicului,Ed. Brumar, Timiºoara, 2011

Elena M. Cîmpan -Jurnalul nefericirii,Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012

Mircea Morariu - Geografii teatrale2011 - Un an teatral aºa cum l-amvãzut, Ed. Universitãþii din Oradea,Ed. Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea,2011

Ion Dumbravã - Bizarerii de aprilie,Digital Docu Print, Târgu Mureº,2011

Ioan Hada - 33 de poeme, Ed. Eurotip,Baia-Mare, 2012

Emil Hariton - Rãstãlmãciri, fantezii,retrostihuri, Ed. Timpul, Iaºi

Octavian Mareº - Albatros pe carg,Editura Vicovia, Bacãu, 2012

CCããrrþþii pprriimmiittee llaa rreeddaaccþþiiee• Nãstasã Forþu - Pasãre arestatã

interviu

mai 201216

Vasile Proca: DomnuleSumiya Haruya, ce sentimentevã încearcã, de fiecare datã,când vã porniþi spre România?

Sumiya Haruya: De fiecaredatã (ºi au fost mai multe)doresc sã gãsesc ceva nou, oînnoire, care sã mã bucure. Mãbucur pentru noul pe care îldescopãr. Dar gãsesc ºi lucrurineschimbate. Ele îmi amintescde anii care au trecut. Sunt 30de ani de la prima mea venireîn România. Era în 1975.Poporul a rãmas neschimbat.Bunãtatea lui, modul de a-ºiprimi oaspeþii, spiritualitatealui, toate acestea au rãmas,cum spuneam, neschimbate.

Mã bucurã lucrul acesta.Asta îmi place. Oamenii derând au rãmas oameni buni.

V.P.: Legat de anul 1975,dacã nu greºesc, este anulcând Ceauºescu a vizitatJaponia. Mass-media din celedouã þãri a înfãþiºat pe largacest eveniment. Ce vã maiamintiþi despre aceastã vizitã?

S.H. (dupã o tãcere desecunde bune): Da, da, eraprimãvarã. Cireºii erau înfloare. Împãratul Hirohito ºiîmpãrãteasa Nagako au primit,la Palatul Imperial din Tokio,delegaþia românã. Tokioînseamnã Capitala de rãsãrit.Soþii Ceauºescu au locuit, petimpul vizitei, la PalatulAkasaka, unul din cele mai fru-moase monumente aleJaponiei. Ziarele de limbãjaponezã ºi cele de limbãenglezã au scris despre vizitã.Mare vâlvã a fãcut vizita laN.H.K.

V.P.: Ce înseamnã N.H.K.?S.H.: Nippon Hoso Kyokai.

Cel mai mare Centru Japonezde radioteleviziune. O clãdirecu zeci de etaje. Aici s-au acor-dat interviuri ºi s-au parafatînþelegeri de colaborare.

În Japonia, Ceauºescu ºidelegaþia care îl însoþea auvizitat magazine, expoziþii, mu-zee, uzine ºi fabrici, ºantierenavale ºi oraºele Tokio, Kyoto,Osaka. La Kyoto, dacã nugreºesc, au vizitat ºi TemplulSanjusangendo, unde se aflãaltarul cu cele 1001 statui alelui Budha, toate placate cu aur.Kyoto, „capitala capitalelor“,adãposteºte peste 2000 demonumente istorice. La Osakaexistã ºi un oraº subteran cumulte magazine, restaurante,strãzi. În Tokio sunt peste zeceoraºe subterane.

V.P.: În acest context,vorbind despre Japonia, caresunt simbolurile þãrii Dvs.?

S.H.: Cred cã sunt maimulte, dar am sã numesc doarcâteva: Fuji (muntele sfânt),sakura (floarea de cireº), ike-bana (arta de aranjare a flo-rilor), gheiºa (persoanã carecunoaºte arta de a cânta, de adansa, de a vorbi etc.), haiku.

V.P.: De ce, printre sim-bolurile pomenite, figureazã ºihaiku?

S.H.: Dupã mine, a concen-tra în 17 silabe o trãire aparte

este o dovadã a talentului ºi aputerii imaginarului pe care leare un autor de haiku. Bashorãmâne cel mai renumit autorde haiku. A existat în sec. XVIIun scriitor cu numele deSaikaku. A scris ºi romane.Mai întâi a fost poet ºi a parti-cipat la maratoane poetice dehaiku. A reuºit sã scrie 4000de haikuuri în 24 de ore.

Vreau sã mai spun ceva. Nuare legãturã cu poezia. Înaintede a veni în România, am cititîn limba japonezã carteaFormarea statului unitarromân, de ConstantinGiurescu.

V.P.: Aþi scris poezie?S.H.: În tinereþe am scris

câte ceva. Dar am renunþat. Aurãmas în sertar. Recunosc, mi-am descoperit o altã vocaþie,aceea de traducãtor.

V.P.: Sunteþi cumva preamodest, prea nemilos, auto-cenzurându-vã? De ce nuîncercaþi sã vã publicaþi poezi-ile?

S.H.: Îmi place mai mult sãtraduc. Japonezii nu cunosclimba românã ºi ei nu au ºansade a gusta frumuseþea litera-turii române. Atunci o fac eu,care cunosc cât de cât limbaromânã. ªi, mai ales, þara,oamenii.

V.P.: Domnule SumiyaHaruya, ºtiu cã aþi învãþat sin-gur româneºte, folosindu-vã deun volum care conþinea tradu-cerea baladei Mioriþa în ºaselimbi strãine. Vã rog sã confir-maþi dacã aceasta este cartea.

(Haru, aºa cum m-a rugatsã-i spun, face ochii mari. Îi

citesc mirarea pe chip. Fiindcãdiscuþia se purta de dataaceasta la mine acasã, mi-afost uºor sã gãsesc volumulapãrut la Editura Albatros, în1972, tipãrit pe hârtie deambalaj, într-un tiraj de 13.800de exemplare. O carte unicã. Aluat cartea cu nerãbdare ºiemoþie. A rãsfoit-o precipitat.Apoi, liniºtit, a mângâiat-o aºacum ai mângâia o fiinþã iubitãde care þi-a fost dor. Toatãaceastã ceremonie, cu cititultextelor, cu ascultarea doar avocii lui Tudor Gheorghe de pediscul însoþitor, a durat zeci ºizeci de minute. A fãcutaprecieri laudative la tradu-cerea în francezã realizatã deD.I. Suchianu. Apoi, râzând ºiarãtând spre mine, mi-a citittare trei versuri din versiuneafrancezã:

L’autre enfin d’iciDu pays joliDe la Moldavie.Evident, ne-am amuzat, ºi

cum Maria ne umpluse iarpaharele cu Feteascã Regalãde Copou, am ciocnit ºi le-amgolit cu o sete reînnoitã.

***A doua zi, am reluat dialogul

cu traducãtorul japonez).V.P.: Domnule Sumiya

Haruya, vã rog prezentaþi-vã,în câteva cuvinte, cititoriloracestui interviu.

S.H.: Sunt un traducãtor dinliteratura românã. Mai ales dinliteratura lui Mircea Eliade. Elera cunoscut deja ca un om deºtiinþã – istoric al religiilor – darca prozator n-a fost cunoscut

deloc. Mai înainte decât mine,domnul profesor Naono atradus romanul Pe stradaMântuleasa. Eu am fãcut maimulte traduceri din Eliade (Se-cretul doctorului Honigberger,Domniºoara Christina, Noap-tea de Sânziene, Maitreyi) ºiacum spun cã este cunoscut înJaponia ca un mare prozator.

V.P.: Ce vã fascineazã atun-ci când citiþi literaturã românã?Limba românã este a douadragoste, dupã limbajaponezã?

S.H.: Da. Am fãcut limbafrancezã la facultate. În tine-reþe am iubit foarte mult limbafrancezã. M-a interesat sim-bolismul. Arthur Rimbaud afost scriitorul tinereþii mele.Este copilul-minune al poezieidin toate timpurile. M-a fasci-nat ºi viaþa lui aventuroasã:homosexual, beþivan, negustorde arme. Ca ºi Descartes, el aspus cã sufletul trebuie culti-vat, cã trebuie sã devii unvizionar. Acum, limba românãe prima preferinþã a mea. Efoarte bogatã în culoare. ªtiucã e o limbã romanicã. Bineîn-þeles, de structurã latinã. Dar,ca vocabular, are multe ele-mente ºi din limba slavã. Nusunt lingvist, dar, ca traducã-tor, constat cã mereu existãdouã cuvinte: unul latin ºi unulslav. Chiar dacã înseamnãacelaºi lucru, nuanþa este alta.Asta face o bogãþie ca expre-sie, asta este o bogãþie. Într-unfel, se aseamãnã cu limbajaponezã. Noi vorbim limbajaponezã cu multe, multecuvinte chinezeºti, de originechinezã. De pildã, ideograma

chinezeascã prosin are douãpronunþii pentru noi (chineziinu ºtiu): san ºi yama. Dacãspun yama, e limba japonezãtradiþionalã, care numeºtemuntele ca pe un obiect. Cândspun san, trebuie înþelesacelaºi lucru, dar personificat(muntele sfânt, domnulmunte). În felul acesta, avemdouã feluri de expresie pentruacelaºi lucru. Oricum, cu altenuanþe.

V.P.: Fac ce fac ºi revin lapoezie, întrebându-vã: pentrua traduce poezie îþi trebuie osensibilitate aparte?

S.H.: Nu am publicat preamulte traduceri din poezie. Eutraduc poezie dacã o înþeleg.Dacã o gust eu, o traduc. Dece nu public traduceri depoezie? Eu am convingerea cãsituându-te între douã limbi cuo structurã total diferite, estepur ºi simplu imposibil. Este oaltã operã ºi este pericolul sãtrãdezi originalul.

V.P.: Sunt convins cã Dvs.încercaþi imposibilul. Am drep-tate?

S.H.: Eu încerc mereu sãfac câte ceva de ispravã, dacãse poate. Adicã, noi avem pre-cursori foarte mari care autradus. Nu din limba românã, cidin francezã, acum aproape osutã de ani. S-a tradus mai cuseamã din simboliºtii francezi:Verlaine, Mallarmé, Rimbaud.Pe Paul Verlaine l-am citit întinereþe cu mare plãcere ºi amfost atras de farmecul poezieilui.

V.P.: Este traducãtorul untrãdãtor al textului original?

Sumiya Haruya:

„Limba românãe foarte bogatã în culoare“

Sumiya Haruya, nãscut la 5 februarie1931, în prefectura Gunma, Japonia, afãcut ºcoala primarã în satul natal, ceamedie în Maebashi, oraº cu aproape300.000 locuitori. Unchiul Tenrai l-a botezatcreºtin. Obþine, în 1953, la Universitatea dinTokio, licenþa în litere (limba ºi literaturafrancezã), cu o tezã despre viaþa ºi operalui Paul Eluard.

A fost redactor ºef la Gakken ShinseikiEncyclopedic Lexicon (1964-1968), lectorde limba japonezã la Universitatea dinBucureºti (1987-1990), lector de limbaromânã la The Foreign Studies Institute alM.A.E. din Japonia (1992-1996). Cântã lachitarã de tânãr ºi joacã teatru clasic No.

Studiul limbii române îl preocupã din1973. A participat, din 1975, la cursurile devarã de limba ºi cultura românã, laBucureºti, Iaºi, Baia Mare, Braºov, Sinaia.A fost doctorand (1986-1990), având-o con-ducãtoare pe prof.univ.dr. Zoe Dumitrescu-Buºulenga. Din 1993, este director alAsociaþiei Japonia-România. Familia lui, ofamilie renumitã, se înºiruie pe circa 18generaþii, cu puternice tradiþii rurale, darnumãrând ºi intelectuali remarcabili. O ade-vãratã dinastie. Bunicul Tomota (1864-1934) a fost primar. Un unchi, frate cuTomota, vestitul Tenrai (869-1944) a fostmare cãrturar, poet, preot creºtin, militantantirãzboinic. Revista condusã de acesta,

Seika, care propaga credinþa creºtinã, afost interzisã în 1936. Tatãl lui SumiyaHaruya, Saburo (1900-1967) a fost poettanka. A lãsat, postum, un volum ce conþine1665 de tanka. Un alt unchi, Iwane (1900-1997) a fost unul din precursorii artei avan-gardiste din Japonia. Tablourile lui se gã-sesc în multe muzee ºi colecþii particulare.

Sumiya Haruya a tradus ºi publicat laprestigioase edituri din Tokio ºi Kyoto(Kobunsha, Sakuhinsha, Archives);Antologie de basme româneºti (1978),Basme balcanice (1980), volumeaparþinând lui Mircea Eliade – Secretul doc-torului Honigberger (1982), 19 trandafiri(1993), Domniºoara Christina (1995),Noaptea de Sânziene (1996), Maitrey(1999), Liviu Rebreanu – Ion (1986),Pãdurea spânzuraþilor (1998), Ion MihaiPacepa – Orizonturi roºii (1993), ZahariaStancu – ªatra (1998). A mai tradus dinUrmuz, Eugen Barbu, D.R. Popescu,Vladimir Colin, Horia Aramã º.a.

A primit premii ºi distincþii: PremiulAsociaþiei Traducãtorilor din Japonia pentrutraducerea în japonezã a romanului Ion deLiviu Rebreanu (1986), Premiul FundaþieiCulturale Române pentru integrarea litera-turii române în circuit internaþional (1999),Ordinul Cultural în grad de Comandor dinpartea Preºedinþiei României (2004),Premiul revistei „Convorbiri literare“ pentru

traduceri (2005), Cetãþean de onoare aloraºului Nãsãud (2007).

Pânã în 2004 nu am ºtiut mai nimicdespre Sumiya Haruya. În acel an, în nr.132 al sãptãmânalului Ziua literarã, erapublicat un interviu luat de IolandaMalamen renumitului traducãtor japonez. Înacelaºi numãr, pe pag. IV, publicam prozã(fragmente din Cartea Crummei). Asta afost prima întâlnire a noastrã. Apoi am aflatmai multe date apelând la Iolanda Prodan,diplomat la Ambasada României dinJaponia. ªi chiar am început o corespon-denþã cu Sumiya Haruya. A venit ºi aprilie2005. Zilele Convorbiri literare. Primaimpresie: un om mic de staturã, cu barbãmai mult albã, îmbrãcat modest, cu pantofitip sport în picioare. Dimineþile purta mãnuºialbe, semn cã era un friguros. Afabil dincale afarã, aproape stânjenitor, zâmbindmai tot timpul, înclinând capul aprobator, caun cãlugãr budist. În discuþii de tot felul,avea un crescendo ciudat: de la ºoaptãpânã la cuvinte zgomotoase, amestecatecu un „da“ repetat, încât la un moment datl-am fãcut „dadaist“. A gustat gluma ºi, prin-tre mulþi de „da“, mi-a spus cã l-a citit cuinteres deosebit ºi pe Tristan Tzara. Amaflat, dupã plecarea sa din þarã, cã estemason. Regret mult, deoarece dialogul nos-tru ar fi devenit ºi mai interesant.

S.H.: Uneori. Dar, de celemai multe ori este un învingã-tor. Ca traducãtor de prozã m-apreocupat tot timpul ideea sãredau atmosfera specificã dincartea tradusã.

Proza lui Mircea Eliade aremultã poezie. Gãsim aici oatmosferã de evocare. MirceaEliade a luat ca scenã a des-fãºurãrii acþiunii Bucureºtiulinterbelic. Dar nu a înfãþiºatcasã cu casã sau stradã custradã. El a ales doar aceledetalii pentru a construi o lumeaparte. ªi când cititorul iesedin aceastã lume, el trebuie sãaibã o imagine, un punct devedere altfel decât îl oferãprezentul cu lumea lui. ªi astaîntâlnim nu numai în proza fan-tasticã a lui Mircea Eliade. Eaici o uimire a poeziei, cred.Cititorul, dacã a citit, indiferentde modã, a primit ceva. ªicând a primit ceva, a primitaltceva decât îi dau manualele.În cititor se aprinde un noumod de a trãi.

V.P.: Vorbiþi atât de frumosºi asta îmi întãreºte convin-gerea cã sunteþi cu adevãratîndrãgostit de limba românã.Ce alþi scriitori aþi mai tradus?

S.H.: Înainte de MirceaEliade, m-am ocupat cu tradu-cerea lui Liviu Rebreanu. Amtradus douã romane: Ion ºiPãdurea spânzuraþilor.Rebreanu mi-a plãcut ºi îmiplace ºi acum foarte mult.

V.P.: Dificultãþi la traducereaþi întâmpinat?

S.H.: Nu prea multe. Potspune cã nu am simþit o dificul-tate aparte.

Eu tratez lumea þãrãneascãcu un fel de detaºare. Înaintede rãzboi, în Japonia, pe jumã-tate am fost þãran. Eu personalsunt agricultor la origini ºi înþe-leg foarte bine sentimentul faþãde pãmânt, faþã de tradiþii.Odatã, i-am spus DoamneiZoe Dumitrescu-Buºulenga,despre Ion, cã acest romaneste al patimii pentru pãmânt,dar, sperând cã am înþelesbine, este ºi un roman dedragoste. Este vorba despreeternul feminin. Liviu Rebreanua fost atras de feminin. Ion,chiar dacã a trebuit sã luptepentru pãmânt, dupã ce ºi-aatins scopul, n-a fost mulþumitde el.

V.P.: Domnule Haru, sã neîntoarcem la altã zonã a spiri-tualitãþii româneºti. De la lite-

raturã sã trecem la muzeele ºimonumentele istorice vizitateîmpreunã. Care sunt trãirile pecare le încearcã un om de cul-turã japonez vizitând mãnãstir-ile Iaºiului, de exemplu?

S.H.: La început, când amvenit prima datã în România,acum 30 de ani, era regimulsocialist. Pretutindeni, pe undeam fost, mãnãstirile m-au atrascel mai mult. ªi mãnãstirile vii,adicã stareþii, cãlugãrii, ceicare le locuiesc. Mã gândescla þãrile socialiste, îndeosebi laRusia, unde au fost demolatemulte biserici. În România, maipuþin, nu a fost aºa ca înRusia. La omul român, sufletullui de creºtin adevãrat n-a fostdoborât niciodatã.

Imaginea de locaº sfânt,locul de pomenire a morþilor:asta aratã legãtura între lumeaaceasta ºi lumea mai de Sus,sau de dincolo. E un loc de tre-cere. Spiritual, când intri aici,în mãnãstire, deja trãiesc cuimpresia cã am intrat într-o altãlume. Lumea credinþei cu legileei. Apoi am avut impresia, încãde la început, cã preoþii biseri-cilor ortodoxe seamãnã cu pre-oþii budiºti ai noºtri. Noi lespunem bozu. Adicã ceiapropiaþi de sufletele oame-nilor. Uneori, cei din catolicismsau din biserica reformatã suntmai severi. Dar ºi cãlugãrii, ºipreoþii ortodocºi niciodatã nuse îndepãrteazã de oameni.Asta mie îmi place. Mã bucurã.

V.P.: O întrebare scurtã, detrecere spre altceva. Aþi predatlimba japonezã în România?Doresc un rãspuns scurt.

S.H.: Când am venit la studiiam spus cã pot preda voluntarjaponeza. Am fost lector laFacultatea de limbi strãine dinBucureºti (în Pitar Moº) ºi laUniversitatea Popularã.

V.P.: Predând limba japo-nezã românilor, pânã în 1990,v-a prins Revoluþia aici. Aþi par-ticipat la Revoluþie ºi nu sunteþirevoluþionar cu acte în regulã.Se vede cã aveþi altã educaþie,altã mentalitate. Nici nu ºtiþicâte avantaje aþi pierdut. (Harurâde zgomotos). Avem multemii de profitori de pe urmaRevoluþiei. Cum aþi trãit eveni-mentele acelor zile?

S.H.: ªi au venit eveni-mentele Revoluþiei. Eram înBucureºti. Am trãit, pe viu,mari emoþii, ca tot românul. Amfost în Piaþa Universitãþii, laBaricadã. Am ºi scris despreaceasta. Cred cã în nr. 52 alRomâniei literare, pe aproapeo paginã. Am impresia cã,toatã lumea fiind ocupatã cuRevoluþia, nimeni nu a cititacea revistã literarã. Tele-vizorul fura tot timpul oame-nilor. O echipã a TeleviziuniiJaponeze a realizat atunci uninterviu cu Octavian Paler. Totla Televiziunea Japonezã s-adat un reportaj despre eveni-mentele din România acelorzile. Bineînþeles, ºi execuþiacelor doi Ceauºescu.

Eu am publicat, în 1990, unreportaj despre Revoluþie ºi

impresiile mele din România,în cea mai vândutã revistãjaponezã. BUNGEI SHUNJUse numeºte revista. Are multepagini de literaturã. Totaceastã revistã acordã ºiPremiul AKUTAGAWA, un pre-miu de tradiþie pentru debut înprozã. Numai tinerii scriitori delimbã japonezã intrã în con-curs. Pot aminti ºi semnificaþiapremiului: o poartã prin careintrã un dragon. Premiul poartãnumele unui mare scriitorjaponez, Akutagawa. Un mareintelectual, cu o vastã culturãoccidentalã. Citea cu uºurinþãdin chinezã. Dar limba englezãl-a ajutat sã-i cunoascã peBaudelaitre, Rilke, Strindberg,Paul Valéry.

V.P.: Domnule SumiyaHaruya, poate nu ºtiþi, darRomânia este, de departe, þarafestivalurilor. Sute, mii, într-unan. De la festivalul brânzei, ce-pei, usturoiului, berii, vinului,pãstrãvului etc., etc., ºi pânã lafestivalurile literare (în diferiteforme). S-ar putea zice cã sun-tem un popor petrecãreþ nevo-ie mare. Dar sãrac, din pãcate.

Fiindcã aþi venit la zilelerevistei Convorbiri literare,unde aþi primit premiul pentrutraduceri, vã rog sã spuneþidacã în Japonia sunt festivaluriliterare.

S.H.: Nu avem festivaluri li-terare, dar avem multe premiiliterare. Premiile sunt acordatede reviste ºi de câteva ziaremai importante. De asemenea,Fundaþiile culturale se implicãîn organizarea de manifestãriliterare. Totul este particular.Statul nu se implicã financiar.Fiecare editurã face publicitateautorilor ºi cãrþilor.

V.P.: Am mers împreunã lamuzee, la mãnãstiri, laGaleriile Anticariat, în librãrii,ne-am integrat, cât am putut, ºiîn manifestãrile organizate derevista Convorbiri literare. Ceimpresie v-aþi fãcut despreoraºul Iaºi?

S.H.: Oraºul Iaºi lasã oimpresie deosebitã vizitatoruluide orice fel. Este un oraº alculturii. Intelectualul, artistul,au satisfacþia unor bucuriiaparte. Bucureºtiul, de pildã,este animat de afaceri. La Iaºi,oamenii sunt mai liniºtiþi ºi aisenzaþia cã tot oraºul este unmare cartier al intelectualilor.Aceastã impresie puternicã ocapeþi ºi o iei cu tine în suflet.

V.P.: Frumos spus. Vãmulþumesc mult pentru acestdialog, început la MãnãstireaCetãþuia, continuat acasã ºiterminat în Copou (martor esteTeiul lui Eminescu).

S.H.: Mulþumirile trebuie sãvinã de la mine pentru toatãlumea. ªi pentru Paul, bãiatuldvs., care a fost ºoferul nostru,ºi pentru Maria, care picteazãfoarte frumos ºi a fost o gazdãminunatã, ºi pentru juriul revis-tei Convorbiri literare.

Vasile PROCA

interviu

mai 2012 17

Liviu DÃNCEANU

Despre paradox„O judecatã de-a-ndoaselea“. Astfel caracteriza Caragiale para-

doxul. La rândul lui, Eminescu îl aprecia ca fiind „contra minþiisãnãtoase“. Reabilitarea vine de la Blaga: „paradoxul este strigã-tul imposibil pe care-l scoate inefabilul când îl împingi pânã laparoxism“. Dincolo de aprobãri ºi reprobãri, paradoxul survine fiedintr-o inadecvare, fie dintr-o supra-adecvare a douã dintrepalierele limbajului, comportamentului, organizãrii, într-un cuvând,ale unei realitãþi oarecare. Esenþial este ca aceste paliere sã sesuprapunã ori, pur ºi simplu, sã se confunde. Cum arta sunetelordefineºte, fãrã îndoialã, o realitate, (ca sã nu mai spunem cãincumbã o organizare, un comportament ºi un limbaj), iar nivelurilecare se suprapun sau se confundã pot fi de naturã sintacticã,semanticã sau formalã, e de la sine înþeles cã muzica reprezintã unteren fertil pentru încolþirea unor categorii de paradoxuri în ordineasintaxei, semanticii ºi alcãtuirii formale. J. A. Commerson spuneacândva cã paradoxul se naºte din concubinajul dimensiuniiraþionale cu cea spiritualã. Dacã însã raþionalul marcheazãintrarea într-un univers obiºnuit, populat de reguli specifice, decele mai multe ori explicit formulate, spiritualul se inaugureazãodatã cu ieºirea din tãrâmul legiferat de norme ce instituie dis-tincþia dintre douã niveluri ale limbajului, comportamentului, orga-nizãrii ºi, în principiu, oricãrei alte realitãþi. O asemenea distincþieeste atât de naturalã încât poate sã treacã neobservatã, fiindremarcatã abia atunci când ea nu mai funcþioneazã. Ceea ceînseamnã cã semnalmentele paradoxului se insinueazã tacit, dis-cret, cum am spune, pe ascuns. Aºadar, paradoxul este o formãde manifestare a spiritualului. Pe de altã parte se constituie într-unjoc al cãrui regulã de bazã este abolirea distincþiei dintre douãpaliere de tipul menþionat mai sus. Sã luãm un exemplu de para-dox de naturã sintacticã: bunãoarã, debutul Concertului pentruvioarã ºi orchestrã de Alban Berg, compus în plinã epocã serial-dodecafonicã, promiþând, deci, o organizare tributarã lucrului cuseriile de frecvenþe, este, în mod cu totul surprinzãtor, calibrat pesuccesiuni ºi suprapuneri de cvinte, procedeu tipic mai curândpentru sistemul tonal. Seria de cvinte (atipicã serialismului) setransformã astfel într-un fragment de cadran tonal (la fel de atipic,însã pentru tonalism). Paradoxul de naturã semanticã este evidentîn cazul muzicilor a cãror sens ºi semnificaþie originarã au fostdeturnate, dacã nu chiar mãsluite, prin modificarea vestimentaþieisonore ori a manierei de restituire. Bunãoarã, recentele versiuniale unor „ºlagãre“ mozartiene, realizate de ansambluri din spaþiulmaghrebian care, dincolo de adaptãrile ritmice ºi timbrale (plasate,din perspectiva noastrã europeanã, într-un spaþiu esenþial exotic),au de-temperat structurile spaþiale, transformându-le în maqam-uricromatice cu bogate inflorescenþe micro-tonale. La fel se poateîntâmpla cu un Peºrev de Dimitrie Cantemir cântat la pian ori la altinstrument temperat. Paradoxul se instaureazã, în primul cazgraþie orientalizãrii unei gândiri sonore profund europene, iar în aldoilea caz datoritã occidentalizãrii unor practici sonore orientalede îndelungatã tradiþie. În sfârºit, paradoxul de naturã formalã estestrâns legat de hibridizarea unor matrici arhitectonice, care suntsupuse unor procese de dezidentificare. Asistãm astfel la unamestec de caracteristici ori la contopirea elementelor ce definesco formã sau alta, un gen sau altul. De pildã, alcãtuiri precum fuga-sonatã, la Beethoven ori „struþo-cãmile“ de tipul catavalsiei(catavasie+vals), marciaxion-ului (marº+axion), tanghoral-ului(tango+choral), valsanglaise-ului (vals+anglaise), bolerossei(bolero+bossa-nova), bagaloptellei (galop+bagatelã), scherzong(scherzo+song), toccanonata (toccatã+canon), codalind (odã+co-lind) sau concerthymne (concert+hymne). Aici paradoxul este cuatât mai eclatant cu cât provenienþa unitãþilor formale, care îºitransferã identitãþile, este mai diferitã. (De exemplu paradoxultoccanonatei este mai puþin agresiv decât cel al marciaxionuluiîntrucât, pe de o parte, avem de-a face cu douã principii de con-strucþie sonorã – toccata ºi canonul – nãscute din acelaºi exerciþiupolifonico-imitativ al Barocului, iar de cealaltã parte, cu o coaliþiemult mai monstruoasã – marºul ºi axionul – în care primul gen,exclusiv laic, este rod al Clasicismului, iar al doilea, exclusiv reli-gios, un produs al muzicii bizantine). O atare abordare ne obligãsã distingem paradoxul atât ca o înþelegere precoce care se cioc-neºte de absurditatea timpului ºi spaþiului în care vieþuieºte, cât ºica o absurditate a timpului ºi spaþiului care se ciocneºte de oînþelegere precoce. Zi-i paradox ºi taci!

Mallarmé – 170

mai 201218

„La chair est triste, hélas! et j'ai lu tous les livres.“((„„BBrriizzee mmaarriinnee““))

Culegerea „Poésies de StéphaneMallarmé“ a apãrut, litofotografiatã, înianuarie 1887, la editura coordonatã de„Revue indépendante“, apoi postum, în1899, cu modificãri ºi adãugiri. Într-unuldintre comentariile ce însoþesc volumul„Poésies“ (Gallimard, 1992, la 150 de anide la naºterea „obscurului“ poet),Bertrand Marchal face o observaþie pecât de neaºteptatã, pe atât de incitantã:„inauguratã de cuvântul «Nimic»,aceastã culegere se terminã simbolic lacãrþile (vechi) închise. Aceastã reflecþieasupra numelui Paphos, ce opune reali-tãþii hibernale lumina estivalã a unuipeisaj imaginar, iar sânului de carne,sânul ars al unei amazoane, defineºtepe scurt priveliºtea poeziei: scriitura, celasã cuvintelor iniþiativa“.

E adevãrat, într-o operã gânditã spre afi o construcþie, imposibila Carte, fie ºi„recompensa [...] de a fi tocmai în plansuperior un ratat“, cum îi declarase luiMauclair, primul ºi ultimul poem dau unsens întregului, oferã o strategie, poeticãºi metafizicã deopotrivã, obligã la o lec-turã „disciplinatã“, aºa cum ºi-a dorit-oautorul. Culegerea lui Mallarmé sedeschide cu poemul „Salut“, un sonet, iaracesta, cu pronumele negativ „Nimic“(„Nimic, aceastã spumã, vers/ Virgindând nume doar la cupã“, trad. C.D.Zeletin). O absenþã aºadar. Un „bibeloude zãdãrnicie sonorã“. Sãpând versul,poetul ajunge la „Neant“. Ceea ce sepetrece în operã e o moarte, a perso-najului ºi a locutorului, dar ºi a subiectu-lui enunþului. „Opera purã, scrieMallarmé, implicã dispariþia elocutorie apoetului, care cedeazã cuvintelor iniþiati-va“. E mai mult decât o respingere a liris-mului ºi înþelegem de ce numeroºi criticiau vãzut în aceastã neaºteptatã slãbici-une naºterea unei noi ere pentru lite-raturã. Dupã Mallarmé, încrederea înplenitudinea subiectului s-a dovedit a fiun simulacru.

Urmãrind absenþa, Mallarmé nu poateevita, în ciuda voinþei de a deveni imper-sonal, o gravã crizã existenþialã (violentenevralgii, insomnii, tentaþia de a se sinu-cide). E, în virtutea definiþiei pe care o dãpoetului, „un om care se izoleazã pentrua-ºi sãpa mormântul“ ºi care trebuie sãlupte mereu ca sã nu se scufunde.Aceastã interogare disperatã a sinelui,obsesia anihilãrii bântuie poezia luiMallarmé ºi se regãsesc în fascinaþiaoglinzii, „apã rece [...] în rama taîngheþatã“, ce nu dezvãluie nimic.„Distrugerea a fost Beatrice a mea“,spune acela care voind atât de mult sã-ºiapropie neantul, a frizat constant ne-bunia ºi moartea.

Primul sonet al culegerii mallarméeneanunþã o strategie, o asumare a luptei cuneantul: e un semn cã versul e conceputastfel încât, „din punct de vedere filozo-fic, recompenseazã defectul limbilor“,fiindcã „din mai multe vocabule el refaceun cuvânt total nou, strãin de limbã“,magic. Nu-i pasã de semnificaþie, decomunicare, de orice linearitate. E loculmultiplului. Pare cã aventura mallar-méanã începe cu nostalgia turnuluiBabel, a unei limbi suverane, transparen-tã reduplicare a Universului. Separareaidiomurilor pune în evidenþã clivajul lim-baj-real. Lumea se tulburã, referentuldevine incert, iar cuvintele dobândesc oindependenþã stranie. Adevãrul nu poatefi atins fãrã cuvinte ºi totuºi acestea numai sunt legãturile invizibile ce ne duc lael. Opacitatea lor va deveni obiect destudiu ºi de plãcere pentru poet, maimult, acesta are deseori tendinþa de a lereifica: cuvântul devine obiect, bijuterie,asumându-ºi riscul de a-l înghiþi chiar pecel care îl enunþã. Putem afirma, odatãcu Mihai Pop („Note asupra obscuritãþiipoetice“, prefaþã la volumul „Album deversuri“, Univers, 1988, în tãlmãcirea lui

ªerban Foarþã), cã „migãloasa con-strucþie a operei lui Mallarmé are cascop, printre altele, sã atingã un punctspre care se îndreaptã orice demerspoetic de tip modernist: opera purã.“

Dar acelaºi Mihai Pop face o obser-vaþie cât o premoniþie: „ªi în genezafiecãrui poem, probabil, dar în orice caz,în lecturã, toposurile poetului struc-tureazã interpretarea, îi dau coerenþã ºisunt, aproape obligatoriu, puncte depornire în traseul lecturii.“ Întorcându-nela observaþia lui Bertrand Marchal ºicoroborând-o cu aceea a erudituluiromân, ultimul sonet al lui Mallarmé numai poate fi citit doar ca un poem ceîncheie imposibila „Carte“, ci mai de-grabã ca un palimpsest al unei mitopoeti-ci la care, cu siguranþã, marele poet s-agândit. În cãutarea unui nou limbaj,poezia sa a înglobat toate limbajele ºi aintegrat toate artele, dar epurându-le.Zborul ideii. Scriitura în spaþiu. Avem dea face cu un teribil paradox: reproºându-ilui Wagner cã se sprijinã prea mult pelegendã, Mallarmé ºi-a conceput textele(mai ales „Coup de dés“, apãrutã în mai1897, în revista internaþionalã„Cosmopolis“) ca pe niºte drame din carenarativul, descriptivul ºi anecdotica aufost excluse! Fragmente dintr-un obiectmitic, „Cartea“, în virtutea ideii cã „totul înlume existã ca sã ajungã la o carte“.

Aºa stând lucrurile, vom descifra înultimul sonet malarméan intuiþia mitopo-eticii unor mari structuri literare prezenteîn conºtiinþa criticã europeanã. Iatã acesttext, în „interpretarea“ (prea liberã!) a luiªerban Foarþã (cititorul curios cu ade-vãrat, bun cunoscãtor al limbii franceze,gãseºte textul în ediþia citatã mai sus):„La numele de Paphos un semn de cartepus,/ Surâde-mi prin ingeniu sã-mi cautdrept incintã/ Ruinã miruitã, la zãri, subhiacintã/ De înmiite spume în triumfalapus.// La ger ºi la tãcerea-i de secerãopus,/ Nici vocea-mi într-un bocet zadar-nic n-o sã mintã/ Prea-albul spulber dacãla sol va sã dezmintã/ Oricãrui alt locfaima decorului propus.// Dorinþa-mi ce, -aici, n-are un singur fruct nu altã/Savoare aflã-n doctã absenþa lor înaltã:/Facã-se carne unul suavã ºi-n tresalt!//Sub tãlpi cu vreo aspidã ce-mi pâlpâie-nfrisoane/ Iubirea, nebuneºte visez la ces-tãlalt,/ La sânul ars al unei strãbune ama-zoane.“

Mallarmé adoptã, se întâmplã des,forma canonicã a sonetului, riguros pânãla cel mai mic detaliu, conform schemeicelor douã exemple la care Théodore deBanville recurge în al sãu „Petit traité depoésie française“ din 1872, „LesDanaïdes“ (Sully Prudhomme) ºi „Le Lys“(François Coppée). „Trebuie, scrieBanville, preferat sonetul regulat sonetu-lui neregulat, afarã numai dacã se vreaproducerea unui efect special; dar chiarºi în acest caz, Regula e un lanþ salvatorce trebuie binecuvântat!“ Dimpotrivã, DuBellay distingea, în 1549, în „La Deffenceet Illustration de la langue française“,sonetul, ce „are unele versuri regulate,limitate“, de odã, mai liberã în ceea cepriveºte expresia. ªi dacã oda e invenþiaGreciei antice, sonetul, cum aminteºtechiar Du Bellay, a fost inventat de italieni.A apãrut în secolul al XIII-lea ºi a câºtigatlocul întâi în 1332 în „Summa artis

rithimici vulgaris dictaminis“, lucrare a luiAntonio da Tempo. Se ºtie, a fost cultivatîn Italia (Petrarca, înainte de emigrareaîn Franþa), apoi în Anglia (Shakespeare),în Germania (Martin Opitz), în Spania(Gongora) etc.

Departe de a fi un gen, sonetul e oformã poeticã. Poate paradoxal, deºi nus-a nãscut în Grecia sau Roma, sonetulse hrãneºte cu mitologie. Se vede asta întextul lui Sully Prudhomme, luat ca modelde cãtre Banville, în cele pe care leinsereazã Gabrielle D'Annunzio în „IlPiacere“ (1889), în „Les Antiquités deRome“, al lui Du Bellay. Mallarmérãmâne fidel unei tradiþii. Care e secretulultimului sãu sonet ºi ce descifrãm înprimul vers („Mes bouquins refermés surle nom de Paphos“) ºi ultimul („... au seinbrulé d'une antique amazone.“)? Pescurt, de ce Paphos?, de ce „sânul ars alunei strãbune amazoane“?

Dupã 1880, când a adoptat liber ma-nualul lui George William Cox, în „LesDieux antiques“, pe autorul cunoscutuluipoem „Dupã-amiaza unui faun“ îl intere-seazã mitologia. În „Les Dieux antiques“,citim cã amazoanele erau „un trib defemei rãzboinice despre care se pre-supunea cã trãiesc pe malurileThermodonului, nesuferind ca vreun bãr-bat sã locuiascã acolo. Numele lor avenit, dupã o credinþã rãspânditã, din obi-ceiul de a-ºi tãia sânul drept ca sã capeteo libertate mai mare de a mânui arcul“.Templele cele mai cunoscute aleAfroditei - Kipris „se ridicã în Cythera ºi înCipru, în Knidos, Paphos ºi Corint.“ Elmai aminteºte, în „Les Dieux antiques“,„cã la serbarea datã pentru nunta luiThetis ºi Peleus, Eris (Vrajba) a aruncatun mãr de aur, oferit celei mai fermecã-toare dintre zeiþe. Premiul a fost revendi-cat de Hera, Atena ºi Afrodita; ºi Zeus adecretat cã judecãtorul va fi Paris, fiul luiPriam. Paris i-a dat Afroditei mãrul“.

Visând la numele Paphos, poetulrepetã gestul/ alegerea lui Paris: riscândsã declanºeze o nouã ceartã, alege nunumai ruina templului Afroditei, ci ºi peAfrodita însãºi. Mallarmé insistã asuprafaptului cã judecata lui Paris l-a incitat pefiul lui Priam sã o ia din Sparta pe Elena.Cum se ºtie, aceastã rãpire consimþitã ela originea rãzboiului troian, subiect alcelor douã mari epopei homerice, „Iliada“ºi „Odiseea“. În „Poeme antice“, textul„Elena“ se prezintã ca o suitã de scene încãutarea tragediei. Subtitlul, e, totuºi,„poem“, ca ºi cum drama ar fi înãbuºitãde cãtre dominanta Afrodita, invocatã decorul bãrbaþilor. Cum observã, pe bunãdreptate, Claudine Gothot-Mersch, regi-na Spartei e o altã Fedra devoratã defocul dorinþei: „ªi tu, dar al Afroditei, o,flacãrã nepotolitã,/ Liniºteºte-þi ardorilece-mi devoreazã viaþa!“ Dincolo de fac-tura racinianã a alexandrinului parnasian,descoperim altceva. Leconte de Lisleprovoacã epicul (povestea lui Paris laapariþia celor trei forme încântãtoare pemuntele Ida), dramaticul (un personajagitã în aer ameninþarea rãzbunãriizeilor) ºi liricul: ca în tragedia greacã,pasajele corale iau forma strictã a triadeistrofã-antistrofã-epodã, prezente ºi înoda pindaricã.

Ne-am fi aºteptat ca Mallarmé s-oaleagã pe Atena, geniul inteligenþei. Înmod curios, dar nu întâmplãtor, credem,preferã geniul simþurilor alegând-o peAfrodita.

Citind atent ultimul sonet mallarméan,„sonet pe care Mallarmé l-a gãsit vrednicsã încheie culegerea-i de poezii, com-pletã“ (O.Walzer), scris cu cel puþin undeceniu înainte de apariþia ediþiei ne vari-etur, din 1899, descoperim, cum antici-pam, o neaºteptatã mitopoeticã a unorgenuri literare europene. Într-o glosã dinediþia citatã, ªerban Foarþã gãsea treiexplicaþii ideii cã „poema [...] i se va fiimpus ca piesã definitorie ºi finalã“:„sonetul e o summa [...] a unei întregimetodici literare proprii“; «(les) bouquinsrefermés» trimit la finele Istoriei, pe careHegel îl vedea, aºijderi, în chipul uneicãrþi închise“; ultimul sonet e „pandantulpoeziei inaugurându-i lirica maturã [...] ºisingura într-adevãr mallarméanã“.Motivul fundamental pare sã-i fi scãpatfinului connaisseur în ale poeziei, ªerbanFoarþã.

În al doilea catren, simþim acelaºi cli-mat de „albã... agonie“ ca în cunoscutulsonet al lebedei („Din gât zvârli-va albãaceastã agonie/ Cu care necuprinsul,negat de ea, o-mbie,/ Dar nu ºi spaimapenei captive prin îngheþ“ – în „Sunetefundamentale“, Univers, 1970, în traduc-erea lui ªtefan Augustin Doinaº), acelaºifrig în care se ascute, în liniºte, coasaMorþii, aceeaºi îndoialã în privinþa real-itãþii aparenþelor. Dar poetul refuzã oricecântec de doliu, orice cânt al lui Orfeusau al lui Linos. ªi, aºa cum sugereazãRilke în sonetul al III-lea („Sonetele cãtreOrfeu“), un zeu ca Apollo poate sã atingãsimplul ºi plenitudinea armonicã, dar„cum/ prin lira-ngustã-un om sã se stre-coare?/ I se dezbinã duhul“ (trad. MihailNemeº). Mallarmé nu agreeazã lirismulce nu este decât expresia unui dezacordintern.

Primul terþet face loc epopeii ºi neduce cu gândul la unul dintre episoadele„Odiseei“, solicitat de poezia secolului alXIX-lea, mai ales de Tennyson ºiBaudelaire: cel al lotofagilor. În „TheLotos-Eaters“ (1832-1842), al luiTennyson, Ulise îºi conduce însoþitorii peinsula unde pare a fi mereu amiazã; plan-ta magicã îl face pe fiecare sã nu se maigândeascã la pãmântul natal; treptat, seconving cã n-are sens sã continue sãrãtãceascã pe valuri. Totul procurãuitare: o muzicã suavã, macul ce seapleacã pe marginile abrupte, absenþamuncilor grele, dorinþa de a visa pe malulrâului ce curge. „Totul s-a schimbat“ încei zece ani scurºi de la rãzboiul troian,iar de acum înainte, trebuie somn ºi odih-nã. În „Cãlãtoria“ (VII), Baudelaire facealuzie la episodul sirenelor ispititoare,care îi invitã pe cãlãtori sã mãnânce par-fumatul lotus: „Din minunatul Lotus!Culegeþi ca în vie,/ Aici, vrãjite fructe decare-aþi flãmânzit;/ Veniþi voi, sã vã-mbe-te bizara duioºie/ A dupã-amiezii care efãrã de sfârºit!“ („Florile Rãului“, Ed.Eminescu, 1991, trad. Al. Cerna-Rãdulescu). Se ºtie, sirenele apar abia încântul al XII-lea al „Odiseei“, dupã ceUlise a evocat în faþa feacilor (IX) „þaralotofagilor, ce-au hrana/ Din flori“ (trad.G. Murnu).

Gheorghe IORGA

O lecturã mitopoeticã: ultimul sonet al lui Mallarmé

ateneu

mai 2012 19

Mallarmé n-a urmat aceeaºi viziune.Din lipsa unor astfel de „fructe“ extrage osavoare cel puþin egalã cu a acestora.Strãbate calea de la negativ la pozitiv ºipreferã, în locul primejdiei pe care oaduce satisfacþia suspectã, plãcereadoritã, dorinþa emiþãtorului, chiar dacã,mai cu seamã, nu se împlineºte.

Fructul aºadar: lotusul parfumat ce-iface pe însoþitorii lui Ulise sã uiteîntoarcerea acasã. Dar ºi fructul crescutîn pomul paradisului, cel cu care ºarpeleo ademeneºte pe Eva sã-l guste ºi dincare aceasta îi dã lui Adam sã mãnânce.Cum sã nu recunoºti în primul vers alcelui de-al doilea terþet, „Le pied surquelque guivre ou notre amour tisonne“,ºarpele, diavolul disimulat, prin demersulcãruia primul cuplu uman a descoperitpãcatul ºi nuditatea? Desigur, emblemae haraldicã, dar trecerea prin foc, foculiubirii, ameninþare, poate, a focului infer-nului, nu împiedicã o fantasmã eroticã –nu a sânului de carne, nou lotus par-fumat, ci sânul absent, ars la acest foc,„(le) sein brulé d'une antique Amazone“.Aici chiar, absenþa þine locul prezenþei.Acest ultim terþet pare a fi aºezat subsemnul dramei ce se petrece în Paradis.Nu altfel gândea Victor Hugo principiuldramei, reînnoit apoi prin greºeala luiCain ºi Patimiile lui Hristos. „Paradisulpierdut, scrie el în Prefaþa la «Cromwell»,e o dramã înainte de a fi o epopee. Seºtie, chiar sub prima dintre aceste formese prezentase mai întâi imaginaþiei poe-tului ºi rãmâne mereu imprimat în memo-ria cititorului, atât de proeminent e încãvechiul schelet sub edificiul epic al luiMilton! Când Dante Alighieri ºi-a terminatredutabilul «Infern» [...], instinctul geniu-lui sãu a fãcut sã se vadã cã acest poemmultiform e o emanaþie a dramei, nu aepopeii...“

În „Prelegeri de esteticã“, Hegel face oobservaþie esenþialã: nu existã, în Orient,poezie dramaticã veritabilã, fiindcã „pen-tru ca veritabila acþiune tragicã sã fieposibilã, e necesar ca deja principiul li-bertãþii ºi al independenþei individuale sãse fi trezit“. Precum alegerea Antigonei,alegerea Evei implicã aceastã libertate,în fond, fermentul dramei ºi, în primulrând, al dramei salvãrii.

Suntem din ce în ce mai convinºi cã,în ultimul sonet mallarméan, se reve-leazã un caleidoscop subliminal al celortrei mari genuri literare. Se poate caaceste genuri sã nu fie închise într-oformã, cum s-ar crede cu uºurinþã. Þinede „geniul“ fiecãruia dintre aceste formede a-ºi defini esenþa, propriul eidos.

Demersul nostru poate pãrea unorasuspect, oarecum eclectic, mai ales

acelora care, istoric, se situeazã, depildã, dincolo de existenþialism: înaintede a fi ceva, textul e undeva. În„Introduction a l'architexte“ (Seuil, 1979),Gérard Genette s-a strãduit sã ne scapede „stânjenitoarea triadã“, de aceste„tipuri fundamentale“, cãrora li se subor-doneazã toate genurile ºi speciile liter-are: liricul, epicul, dramaticul. Înaintea lui,Peter Szondi (1929-1971), un alt impor-tant teoretician al literaturii, a mers cucercetarea pânã la romantismul german,interesându-se de idealismul lui FriedrichSchlegel ca sã gãseascã o definiþie aconceptului de gen într-un fragmentdatând din perioada 1798-1801.Schlegel afirma cã numãrul genurilorposibile e infinit ºi dorea sã le reducãîntr-un mod unitar. Pentru el, „o clasifi-care (era) o definiþie ce închide un sistemde definiþii“ (apud Peter Szondi, „Poésieet poétique de l'idéalisme allemand“, Éd.de Minuit, 1975).

E neîndoielnic cã secolul al XIX-lea atrãit sub aceastã tripartiþie, indiferent devariantele sub care cele trei genuri auexistat. Sã mai amintim cã, în 1840, încursul de literaturã strãinã þinut laSorbonne, Frédéric Ozanam, referindu-sela literatura germanã din Evul Mediu,fãcea urmãtoarea clasificare (împrumu-tatã, de altfel, dintr-o lucrare savantã a luiGervinus, 1805-1871): „Poezia epicã maiîntâi; apoi genul liric în toatã strãlucirealui, între epopeea ce se sfârºeºte ºididacticismul ce începe; în sfârºit, poeziadidacticã rãmasã singurã.“ Formula tri-adicã pe care o aflãm în Prefaþa la„Cromwell“ (lirism-epopee-dramã) paresã se fi bucurat de stabilitate, odatã ce oregãsim ºi în 1911, în cartea lui ErnestBovet, citatã de Genette. Autorul„Introducerii în arhitext“ n-a ignorat nicipunctul de plecare, nici punctul de sosire.El e conºtient de faptul cã profesorul dinZürich relua, de fapt, legea succesiuniihugoliene ºi cã „pentru Bovet, ca pentruHugo ºi romanticii germani, cele trei«mari genuri» nu sunt simple forme [...],ci «trei moduri esenþiale de a concepeviaþa ºi universul», ce rãspund la treivârste ale evoluþiei, ontogeneticã ºi filo-geneticã, ºi funcþioneazã la orice nivel deunitate.“

„Lecþia“ lui Stéphane Mallarmé, lasfârºitul desuetului secol al XIX-lea, areºi o mizã literarã, ascunsã bine în sin-creticul sonet inspirat de Paphos:genurile literare, convenþionale cum sunt,pot afla în mit proteice surse de primenireºi modernizare. Altfel spus, mitopoeticalor le þine în viaþã.

• Mallarmé, portret de Édouard Manet

Din nou UnamunoDe circa trei ani urmãresc eforturile lui Carmen Bulzan de a-i familiariza pe

cititorii din România cu opera lui Miguel de Unamuno. Dupã ce a publicat douãvolume reuºite cu o selecþie riguroasã din lirica poetului spaniol (Poezii,Editura Magic Print, 2009 ºi Selecþie poeticã, Editura Magic Print, 2011),recent, la Editura Institutul European din Iaºi, a editat alte douã volume pre-faþate de Teodor Dima: Dragoste ºi pedagogie ºi Însemnãri pentru un tratat decocotologie. Deºi ultima lucrare a fost scrisã în 1902, Unamuno a publicat-oabia în 1934 ca epilog la Dragoste ºi pedagogie ºi dezvãluie o preocupare aautorului pentru ceea ce azi a devenit cunoscut drept origami, arta con-fecþionãrii obiectelor de hârtie.

Biografii lui Unamuno au fãcut referiri la aceastã preocupare a lui punând-ope seama unei temeri personale manifestatã spre sfârºitul vieþii: frica de para-lizie. Însã autorul a mãrturisit cã îndeletnicirea de a confecþiona pãsãrele dinhârtie a fost pentru el o jucãrie favoritã, aproape unicã, mai mult de doi ani dincopilãrie. Formam cu ele armate, constituiam un stat, scriam istoria lui, lepuneam sã facã expediþii periculaose printr-o livadã a noastrã aflatã într-unsãtuc aproape de Bilbao, unde familia mea contribuia la aceasta pentru a-miforma inteligenþa.

Tehnica plierii hârtiei este un joc al copilãriei care presupune cultivarea unoraptitudini ce þin de rãbdare, pricepere, fantezie, dar ºi de punerea în practicãsau de învãþarea unor noþiuni de geometrie. Dar autorul disimuleazã când dãeseului titlul Însemnãri pentru un tratat de cocotologie, sugerând cã niºte noteprizãrite pot sta la baza unui tratat, adicã o muncã serioasã. Pe cititorul neavi-zat în noþiuni de etimologie îl poate deruta termenul cocotologie, care îl poateincita spre a citi sau a rãsfoi mãcar textul ºi pe care Unamuno îl explicã astfel:Cuvântul „cocotologie“ se compune din douã pãrþi, din francezul „cocotte“,pãsãricã din hârtie, ºi din grecescul „logos“, tratat.

Dincolo de latura ludicã, care se simte imediat în text, autorul îºi avertizeazãcititorul cã existã ºi un aspect serios al discursului sãu, care trebuie neapãratluat în seamã. Anunþând cã va scrie despre divin ºi uman, despre cunoscut ºinecunoscut, termeni în jurul cãrora se organizeazã gândirea filosoficã a luiMiguel de Unamuno, eseul constituie un avertisment lansat la adresa aceloracare pot fi atraºi în capcanã de cei care vor sã-ºi ascundã ignoranþa submasca perfecþiunii. Nu întâmplãtor a ales sã-l publice la sfârºitul cãrþiiDragoste ºi pedagogie oferind astfel un argument la adresa celor care din do-rinþa de a nu eºua în educaþia copilului abordeazã fenomenul steril, neþinândcont de faptul cã poate exista ºi nonformalul ºi accidentalul care educã deasemenea.

Astfel, cocotologii, pornind de la un joc inocent, tind sã contrazicã legilefizicii, care fac o distincþie clarã între static ºi dinamic, adicã principii clare, pecare se axeazã gândirea umanã ºi, treptat, toatã logica, pe care este constru-itã existenþa noastrã ºi principiile de valori, dispare. De ce? Carmen Bulzanexplicã în postfaþã: Datoritã lui Unamuno, cititorul are ocazia sã întrezãreascãimplicaþiile filosofice, antropologice, sociologice ºi psihologice pe care le poatesugera un ... popor de hârtie (popor de carton!). Pentru cã pãsãrica de hârtiee cuminte, ascultãtoare, obedientã ºi supusã. Poate fi luatã drept model? Iatão întrebare la care nu-mi propun sã rãspund, ci sã reflectez în contextul actu-al când educaþia pare cã nu-ºi mai gãseºte principiile tradiþionale.

Gabriela GÎRMACEA

Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora“se aflã în Italia unde acompaniazãpianiºti la Concursul Internaþional de laCantu. Maestrul Ovidiu Bãlan apregãtit acest tur de acompaniamentemuzicale chiar la Sala „Ateneu“. Laînceputul acestei luni, o serie gen-eroasã de concerte a fost prezentatãpublicului meloman al FestivaluluiBrahms, soliºti: Veaceslav Quadrini ºiAndrei Licareþ în Concertul pentruvioarã ºi orchestrã op.77 în Re Major ºiConcertul nr. 2 pentru pian ºi orchestrãîn Si bemol Major, op.83. O searã de-dicatã doar concertelor pentru pian cuStefano Guarascio, Italia, cu Concertulpentru pian ºi orchestrã în do minor,KV 491 de Mozart, Cristian Sandrin -Concertul pentru pian ºi orchestrã nr.4în sol minor de Beethoven, NicoletaLuca Meiþoiu în Concertul pentru pianºi orchestrã în la minor, op.54 deSchumann ºi Mihai Diaconescu, inter-pretul Concertului nr. 2 pentru pian ºiorchestrã în sol minor de Saint –Saens.

Concertul de concerte pentru vioarãi-a avut ca protagoniºti pe Liviu DimitrelOnofrei în paginile Concertului deMendelsohn – Bartholdy, pe Valentinªerban cu Concertul în sol minor deMax Bruch ºi pe Ernoe Rosza(Japonia) cu Concertul nr.1 dePaganini ºi Concertul pentru vioarã înla minor op.53. B.108 de Dvorak.

Unul dintre recitalurile de consemnata fost cel susþinut de violonista MariaSolozobova, acompaniatã la pian deCorina Stãnescu cu un program de difi-cultate cu lucrãri de I.Strawinsky,Y.Ysaye ºi P. I. Ceaikowski.

Concertul nr.3 de pian de SergheiProkofiev a fost interpretat de RãzvanDragnea într-un simfonic dirijat deamericanul Winston Vogel care aselectat pentru programul sãuDansuri slave op.46 ºi op.72 deAntonin Dvorak.

Soliºtii Filarmonicii din Bacãu - MihaiBadiu, Anastasia Baicu, NicuºorMãrãdrescu - au interpretat lucrãri dePasculli ºi Vivaldi.

Ozana KALMUSKI - ZAREA

Armoniide primããvarãã

ateneu

mai 201220

În þara lui lucrurile stau altfel– ele pot fi înþelese dupã un soide reguli aparte, în faþa cãrorarealitatea pãleºte. E un ceva însfârºit gãsit, mai degrabã unechilibru îndelung cãutat. Iartãrâmul acesta este în parte fic-tiv; de fapt, el aparþine nuStãpânului opresiv, cât pri-etenului mereu „din apropiere“.Din aceste coordonate ai drep-tul oricând ieºi, cu toate cã maibine ar fi sã nu o faci. Cât timpar avea decenþa sã nu îþi joacefeste, atunci destinul nu ar tre-bui provocat. ªi chiar dacã þaraasta nu poartã neapãrat unnume, locuitorii ei au o capaci-tate aparte, aceea de a serecunoaºte fie ºi în împrejurãriostile. Vasilache pãrea însã sãnu cunoascã toate acesteadecât prea rar, mai precis atun-ci când tovarãºul sãu de drum –Matei Brunul – avea decenþa sãse sustragã realitãþii (prepon-derent socialiste).

Vasilache, personaj inani-mat, este singurul capabil sãînþeleagã chiar ºi întrebãrilenerostite ale celuilalt, ale luiMatei. Dar sã o luãm altfel:Matei Bruno, devenit ulteriorBrunul, este eroul romanului îndiscuþie. Parcurgând o suitã deexperienþe ciudate, mãrci aleunui univers ce funcþioneazãcând haotic, când sub semnulunei perfecþiuni ce ne aminteºtede Kafka, singura sa avererealã este întruchipatã de vari-anta unui alter ego... de lemn,mai precis Vasilache – opãpuºã despre care aflãm:„orice marionetã are suflet […]Doar cã trebuie sã ºtii sã i-ldescoperi. Se gãseºte, poate lafel ca la oameni, în interior. Cusiguranþã însã cã unii vor dori

sã-i dea un alt nume, aºa cã îlvom numi centru de greutate.Orice miºcare a marionetei sebazeazã pe un centru de greu-tate. Dacã e mânuit cum secuvine, dacã marionetistul îlcunoaºte, îl simte pânã la iden-tificarea cu el, celelalte pãrþi alecorpului, care sunt doar niºtepârghii, pendule, se miºcã pelinia doritã de el“. Pentru cine vafi atent însã, marionetistulguverneazã existenþa celuilalt,dupã cum Vasilache dã senspânã la un punct vieþii lui Bruno.

Aflat în Italia, înainte deînceperea rãzboiului, MateiBruno reuºeºte prin câteva sub-terfugii sã scape de înrolare. κiasumã o boalã ciudatã, numitãpompos Marie-Strumpell, carear fi urmat sã îl transforme îndoar câþiva ani într-o apariþierigidã, un adevãrat burattinouman, prin înþepenirea umerilorºi articulaþiilor. O asemeneaalegere pãrea cel puþin ciudatãîn condiþiile în care sindromulavea legãturã ºi cu marea sapasiune pentru teatrul depãpuºi, dar îi prevestea ºinenorocirile. Deoarece situaþiamaterialã a familiei sale seînrãutãþise, Matei Bruno esteîncântat când aflã de deciziatatãlui sãu de a-l trimite înapoi

în patria natalã. La momentuloportun, îºi adusese aminte cãLucreþiu Pãtrãºcanu, din posturade simplu coleg de ºcoalã, l-ar fiputut ajuta în aceastã proble-mã, drept pentru care MateiBrunul va reveni în þarã, ba maimult, va fi angajat la Teatrul dePãpuºi de Stat.

Nu se va lega totul din primaîn tot acest ºir al evenimentelor.Singurele persoane care îlînsoþesc pe Matei în Iaºi suntBojin ºi Eliza, apariþii ceafiºeazã mai mult involuntar uncomportament bizar. Bojin esteevident omul Securitãþii, în timpce Eliza joacã un rol dublu. Ceidoi pot fi înþeleºi cu atât maipuþin de Matei, ºi pentru faptulcã, din amintirile acestuia,lipseau (paradoxal) fix douãzecide ani. Mai precis, se trezeºteîntr-o bunã zi pe patul de spital,acolo unde aflã cu stupoare cãfusese întemniþat, apoi avuseseloc un accident stupid, în urmacãruia stãtuse în comã câtevazile bune. Personal nu îºiamintea însã nimic altcevadecât crâmpeie din copilãrie ºiadolescenþã, dar în nici un cazmotivul pentru care fusese are-stat. Aceastã curioasã „simpto-matologie“ devine prilej pentruautoritãþi de a încerca un expe-

riment. Bruno trebuia reeducat,transformat din contrarevo-luþionar într-un fervent admira-tor al valorilor comuniste.Aceasta era în fapt adevãratamisiune a lui Bojin ori a Elizei.

Nu i se va spune nimicdespre cei douãzeci de ani degroazã pe care îi trãise înînchisorile anilor cincizeci.Graþie stilului indirect liber, doarcititorul va avea acces la rea-litãþile dure ale închisorilorcomuniste. De fapt, structuracãrþii e relativ simplã – capi-tolele alterneazã viaþa de dupãîntemniþare (în Iaºi) cu zilelenumãrate în iadul de la Canalori în alte locaþii de „memorieîndureratã“. Deºi literaturizate,imaginile sunt terifiante; reþinemîn mai multe rânduri imagineaanimalicã a torþionarului, orisunetele acordeonului care prin„cântecele acelea vesele, uneoriîndrãcite, erau o minune în toatãregula, aºa cã în baracaBrunului, prin diverse colþuri, s-auauzit atunci chiar îngânãri vese-le ale cântecelor... […] Acor-deonul a cântat câteva nopþi larând. Iar apoi, zvonurile i-aufãcut pe deþinuþi sã-ºi acopereurechile, sã urascã acelesunete care încercau sã seaºeze vesel peste tãcerea din

baracament. Cãci, dupã a treiasau a patra noapte, rostul real almuzicii a ajuns sã fie cunoscutde toþi. […] Acompania, cuunica preocupare de a le sufocasub muzicã, gemetele celorbãtuþi de Bogdãnescu ºi deînsoþitorii lui, þipetele celor cetreceau prin reeducarea desprecare, spre sfârºitul verii, un stu-dent venit din Piteºti, la rându-imembru al brigãzilor treiºpe-paiºpe, îi dorise lui Bruno sã nuafle niciodatã“. Evident, suntnumeroase scenele ce parneverosimile pentru ochiul unuicititor neavizat. Acum mã gân-desc cã ar fi utilã lectura acestuiroman împreunã cu volumelededicate gulagului românescale Ruxandrei Cesereanu.

Revenind, romanul semnatde Lucian Dan Teodorovici -„Matei Brunul“, apãrut la Editura„Polirom“ e încã o variantã de aredeschide marele Dosar alcrimelor comunismului, e mãr-turia dinspre literaturã a raportu-lui dintre adevãr ºi minciunã.Istoria individualã capãtã sensdoar odatã cu micile victoriicare, contrapunctat, înfruntãistoria cea mare, oficialã.Rareori, persoanele situate înafara labirintului (gândit ca oarenã) par a pactiza, par a fiinteresate (în contra ideologiei)de adevãratul lor chip. NeaZacornea este unul dintre aces-tea – gardianul cu suflet, careva plãti la rândul sãu pentruapropierea faþã de deþinuþi;apoi, Eliza - va ajunge sã îºiîndeplineascã visul din ado-lescenþã, acela de a fugi dinþarã; în ceea ce îl priveºte peBojin, de la „Pur ºi simplu, înce-puse prin a crede cã, pe lângãminciunã, existã nu un singuradevãr, ci douã adevãruri mariºi late. Un adevãr din minteaproprie, care de cele mai multeori era important sã rãmânãacolo. Iar celãlalt adevãr, totmai important în viaþa lui, eraadevãrul rostit, oficial. Nu eranicio ipocrizie la mijloc. Pentrutovarãºul Bojin, adevãrul oficialera exact la fel de important caºi cel neoficial, cel din minte“, vaîncepe treptat sã scrie rapoartefalse cãtre superiori, sã bea întimpul serviciului, ulterior sã fieinteresat de existenþa luiDumnezeu. Restul conteazãprea puþin: pictoriþa de pãpuºi,maistra de croitorie, electricia-nul ce monteazã ºi decoruri,directorul teatrului ori a ºan-tierului, unii din colegii de celulãsunt practic apariþii fãrã Cuvânt- ei nu întruchipeazã nimic.

Povestea lui Matei Brunul fi-xeazã atrocitãþile unui regimdemonic ºi înlesneºte, fie ºi încategoria ipoteticului, recupe-rarea unei lumi adormite:„Vasilache avea mâini de lemn,care se îndoiau din coate, ca laom, Vasilache n-avea tije cucare sã fie împins, Vasilacheavea picioare cu care puteapãºi, Vasilache avea sfori,Vasilache era diferit. ªi era allui. Aºa cum i se spusese, al luiîncã din viaþa anterioarã, ceadin perioada mare, de pestedouãzeci de ani, pe care n-omai regãsea în amintirile sale.Iar dacã era al lui, în mod certfusese cândva viu, la fel cum elînsuºi fusese cândva viu, într-unalt mod decât acum, trãind oaltã viaþã decât cea de-acum“.

Marius MANTA

Matei B(r)unul

Dar nimeni, nimeni nu trecuse vreodatã deultimul portal. Cel puþin nu în ultimul secol!...Dacã l-ai fi întrebat pe Domnul Alexandru –presupunând cã ar fi binevoit sã rãspundã! –ar fi îngãimat probabil un rãspuns printrebuzele strânse în jurul cuielor cu careîmpodobea tãlpile pantofilor acelor cliente –doamnele exclusiv din high-life –, apoi ar ficlãtinat îndelung din cap. Contrar vecinuluiArsene, a cãrui materie cenuºie se ramoliseiremediabil, cea a Domnului Alexandru debor-da de vitalitate; acetylcholina purtãtoare deimpulsuri nervoase sãrea zglobiu din sinapsãîn sinapsã. Dacã îºi amintea de pulpele luiMistinguett ºi, în secret, de alte detalii aleanatomiei celebrei doamne, e clar cã nimic nu-iafectase memoria!

ªi, într-adevãr, ultimul vizitator care a riscatpânã la a cincea curte nu s-a mai întors nicio-datã. Domnul Alexandru îl pusese în gardã…

Sã ne întoarcem puþin în timp!... În vara lui1933, foarte tânãrul Alexandru intrase, la 14ani, ucenic în slujba cizmarului - un cârpaci înlimbajul vremii - al cãrui atelier se deschideaînspre strada Belleville. Activitatea nu eraprosperã, din cauza înclinaþiei patronului sprebãuturã. De bine, de rãu, ucenicul îºi intrase înmânã ºi prinsese ceva meserie. Iar în clipelesale libere, se aventura în labirintul de curþi.Pe vremuri, nici Arsene, nici Madame Lola ºinici Ramon nu locuiau în zonã. E clar,Alexandru era veteranul!.. Mai locuiau peacolo familii de uvrieri, de artizani ºi chiar oprostituatã de pe strada Saint-Denis, o oare-care Soazig, o bretonã solidã cu buzecãrnoase ºi cu limba lungã, pe care ºtia sã ofoloseascã cu voluptate… zece minuþele pecare cizmarul nu le-a uitat nici în braþele luiMistinguett! Erau ºi evrei, familii venite dinPolonia cu copiii lor. Meºteri cojocari, cei dinfamilia Bornstein, ceaprazari, familiaSchmulevitz, toþi dispãruþi în sinistra dimineaþãde 16 iulie 1942. La ordinul naziºtilor, gãrzile

rãspândite prin curþi, executaserã ordinul înmai puþin de o jumãtate de orã…

Anii trecuserã. Alexandru, de acum patronde butic dupã decesul fostului proprietar, pãs-trase intactã amintirea unei nopþi din vara anu-lui 1949. Aþipise în atelier rãpus de obosealã ºifusese trezit pe la douã de o agitaþieneobiºnuitã. Þiganii intraserã prin prima curte.Doi, apoi trei, apoi vreo zece, apoi alþii spo-reau agitaþia. El era obiºnuit sã-i întâlneascãpe ai sãi pe bulevard, în mulþimea din piaþã,printre femeile care îl hãrþuiau pentru a lepovesti marea aventurã sau printre cei carefumau stând pe lângã coºurile de rãchitã saucaserolele destinate clienþilor. Þiganii aveau oreputaþie de groazã: hoþi, gãinari, tâlhari,cartofori ºi altele asemenea. Alexandru, strãinde orice convingere progresistã, era marcat deaceastã prejudecatã încât sosirea intempes-tivã a micii trupe în toiul nopþii îi dãdeafrisoane. Atelierul sãu era cufundat în întune-ric ºi, pentru orice eventualitate, dibui pe masalui de cizmar o sulã bine ascuþitã…

Pas cu pas, o adevãratã procesiune seapropia de cea de a cincea curte. Alexandrunu s-a mai întors… Þiganii se îndreptarã în ºirindian spre clãdirea de la capãtul labirintului.Era o clãdire mansardatã, cu un singur cat,care inspira siguranþã. Pãtratã, austerã, fãrãornamente deosebite, cariatide, colonade saubalcon. Iedera masca perfect faþada ºi vege-taþia luxuriantã estompa conturul împrejuri-milor. Alexandru o ºtiuse abandonatã dintot-deauna. De fapt, era genul acela excentric decasã pe care aristocraþii o construiau la perife-ria capitalei… Dar fusese repede abandonatã,încã de pe la 1900, când era locuitã de unconte român bogat, dupã cum comentau ceibãtrâni savurându-ºi bãuturile pe terasele dinîmprejurimi. Noctambul învederat, dãdeapetreceri fastuoase, demne de cele la care

participase cândva Lordul Arsouille în glo-rioasa epocã a carnavalului Descente de laCourtille comparabil doar cu cel de la Veneþia,dar într-o versiune mai deºuchiatã. Apoi, con-tele român dispãru brusc fãrã sã anunþe ceva.Datorii la jocuri ori vreo poveste de moravuri,cum se spunea pe atunci… Jandarmii auîncercat zadarnic sã-i dea de urmã. Le-a scã-pat printre degete. Casa fusese uitatã,îngropatã în memoria cartierului care vãzuseºi alþi aventurieri de aceeaºi teapã sau chiarmai jos, de la amanþi patetici la gangsterilocali. Dar poate nu a fost nimic din toateastea, doar zvonuri, bârfã ori simple alegaþii debeþivani.

Sub ochii uluiþi ai cizmarului, þiganii trecurãpragul dãrãpãnãturii croindu-ºi drumul cusecuri ºi seceri, apoi deschiserã uºa grea,carescârþâi din þâþâni. Era o uºã imensã din lemnmasiv împodobitã cu ornamente din fier forjatºi cu un zãvor impresionant. Nu era necesarsã o forþeze: unul dintre ei se dotase cu unuriaº inel de chei. Oricum, ferestrele erau pro-tejate de grilaje ascuþite. La lumina lãmpilor cugaz, þiganii pãtrunserã înãuntru. Pânã în zori afost un adevãrat vacarm. Alexandru nu a pututînchide un ochi toatã noaptea. Privind din bâr-logul sãu, îi urmãrea pe intruºii aflaþi într-undu-te-vino continuu ca într-un furnicar –împingeau cu braþele goale maºinile ale cãrorroþi scrâºneau pe pavaj. Descãrcau munþi debaloturi, valize, mobile învelite în cuverturi ºiun pian a cãrui formã se ghicea prin înveli-toare. Fãrã sã mai punem la socotealã celecâteva zeci de butoaie de care þiganii aveaucea mai mare grijã ºi pe care le cãrau cu roa-bele… În zori, treaba se încheiase. Þiganii dis-pãrurã. Alexandru asistase la un soi de mutareinstantanee – eveniment obiºnuit în acest locîn care miºunau nevoiaºii cu datorii la chirie,hãrþuiþi mereu de proprietari – dar în sensinvers!

Traducere de Loredana Hanganuºi Viorica Mereuþã-Sorta

Vampirri(urmare din pag. 24)

mai 2012 21

revista revistelor

nr. 4, aprilie 2012

Dacã e greu sã alegi ce sãciteºti mai întâi din revista„Orizont”, în caz cã nu ai aºamult timp s-o iei de la cap lacoadã (pentru cã meritã), aºspune cã Daniel Vighi cu„Uniforma hoinarului, a preotu-lui, a pompierului” ºi Horia-Roman Patapievici cu„Eminescu ºi viziunea para-diziacã” sunt eseurile ce potface un aperitiv apetisant, caresã stârneascã mai departe poftade lecturã ºi sã te întorci mai înfaþã, la Cornel Ungureanu cuincitanta „Lectura a doua acãrþilor necesare”, la interviul,cu o idee esenþialã, „sã-i redãmindividului demnitatea metafi-zicã”, a filozofului Jean-LouisVieillard-Baron… ºi mai de-parte, deºi nimic nu e de igno-rat, la Dumitru Crudu, carepropune o scurtã prozã.

nr. 3, martie 2012

Revista condusã de IoanMoldovan propune o anchetã(prin Traian ªtef) ce nu te poatelãsa rece, „Scriitorii români ºiimperativul identitãþii naþi-onale”… Rãspund la ea CornelUngureanu ºi Vasile Dan, cupromisiunea cã în numereleurmãtoare îºi vor spune ºi alþiscriitori pãrerea. Dacã nu aº ºticât de anevoie rãspund în ziuade azi oamenii la anchetele lite-rare, aº zice cã, poate, au con-siderat tema un pic desuetã. Sãvedem ce va fi mai departe.

Centrul de greutate al revisteie însã aniversarea lui IoanMoldovan, la ºaizeci. Mulþi Ani,Maestre ºi inspiraþie întrudelectarea noastrã.

Paul Vicinius e luat în colima-torul critic de… Ioan Groºan,care nu-ºi reþine entuziasmul ceglorificã poetul: cartea sa „vaavea o influenþã de neignoratasupra viitoarelor promoþiilirice”, însã numai „dacã va fibine difuzatã”. Ar fi minunat sãmai influenþeze ceva sau cinevape altcineva în ziua de azi…chiar ºi cu bunã difuzare. Mãcarcitiþi sã fim…

Alex Cistelecan, moºtenitoral unui bun umor ardelenesc,lacanian ºi de aceastã datã,scrie despre: „Banii vorbesc.Postmoderniºtii ascultã”.

nr. 4, aprilie 2012

Revista ce ar putea trãi ºinumai din renume, e la fel deconsistentã cum o ºtim ºi cu nr.4 (196). Cassian Maria Spiridoncontinuã serialul „O iniþiere înpoliticã…”. Interes nu poate sãnu stârneascã dialogul cu scri-itorul tãtar ªevket Yunus, carespune: „suntem pe cale de dis-pariþie ca popor”. Un semnal dealarmã, desigur, dar probabil se

vor interesa mai puþini dechestiune decât o fac biologii ºicomunitatea internaþionalã cânde vorba de dispariþia uneispecii… Apar în revistã numegrele, ca: Solomon Marcus,Virgil Nemoianu, Irina Mavrodin,Cornel Ungureanu… Nu lipsescpoezia, proza (D.R. Popescu ºiGh. Swartz), teatrul, actualitatealiterarã. Nota bene, Bibliotecarevistei (acel pliant simpatic), eocupatã de poetul bãcãuan DanPetruºcã.

nr. 1 – 2,ianuarie – februarie 2012

De la Focºani ne vine revistacondusã de Mircea Dinutz,trimestrialã (15 ian. – 1 mar.), orevistã de culturã, literaturã ºiartã, ce demonstreazã cã omulsfinþeºte locul. ªtiam cãFocºaniul are ceva forþe literare,dar sã faci o bunã revistã nu-ichiar lesne. O bunã confluenþãîntre nume cu greutate naþio-nalã ºi zonalã face ca ProSaeculum sã fie o revistãreprezentativã pentru Moldovaºi nu numai. Propunerea de lec-turã e vastã, aº aminti întreautori pe Mircea Dinutz, LiviuIoan Stoiciu, Irina Mavrodin,Adrian Botez ºi îl descoperim peVarujan Vosganian (interviu):„Eu sunt focºãnean ºi mã mân-dresc cu acest lucru”.

nr. 3, martie 2012Pe mãsura setei de

cunoaºtere a lui Valeriu Stancu

e ºi revista Cronica. Numãr denumãr la fel de sãþioasã ºi enci-clopedicã. De la doctrinaanarhismului, prin Maior C.M.Sandovici, ce redacteazã un„act de acuzare” privind destinulValorilor în perioada imediatpostebelicã ºi pânã la poesis(Dorina Brânduºa Landen), saude la „jurnal cu scriitori” la „utpictura poesis”, gãsim în revistãtot ce ar putea încânta un spiritnesãþios în curiozitatea lui cul-turalã.

nr. 3 - 4,martie – aprilie 2012

Multe eseuri bune în revistasuceveanã condusã deConstantin Arcu. Mircea A.Diaconu selecteazã pentruantologia poeziei româneºti peMariana Marin: „O fragilitateconvertitã în solemnitate tragicãse proiecteazã cumva în afaraeului, devenind un fel de dat allumii”. Adrian Alui Gheorghe areîn atenþie „o carte eveniment”:„Istorie, genocid, etnocid”, dePetru Ursache. Alt articol ce nutrebuie ratat este cel al lui LucaPiþu, „Mon culte du moi sur lacommode”.

18 mai 2012

În „Lanþul slãbiciunilor”,Nicolae Manolescu vorbeºtedespre plagiat (ca fenomen alactualitãþii est-europene), dar

merge mai departe, la diplomelefãrã acoperire profesionalã ºiatinge puncte sensibile ale soci-etãþii româneºti: „triumful medi-ocritãþii” ºi „degradarea ex-primãrii ºi scrierii în limbanaþionalã”. „Nu existã pentrumine bucurie mai mare decât sãam în jurul meu oameniinteligenþi ºi talentaþi”, afirmãAlex ªtefãnescu în interviulacordat revistei (semnat de IrinaNechit).

17 – 23 mai 2012

La Librãria Bastilia, NormanManea s-a prezentat în faþa citi-torilor pentru tradiþionalul inter-viu al revistei, consemneazãSilvia Dumitrache. Discuþia afost moderatã de CarmenMuºat. Câteva dintre gândurilescriitorului sunt reproduse lafinele articolului. Iatã una: „Egreu sã judec România dinmaºinã sau de la telefon. Mi separe un amestec de marasm ºimahala. În orice caz, e operioadã tulbure, dar speranþaexistã, mai ales în noua gene-raþie”.

„Sunt bolnav de nesemnifica-tiv”, spune Viorel Marineasa îninterviul revistei.

16 – 31 mai 2012

Cum îi stã bine unei revisteculturale, gãsim multe comen-tarii la cãrþi recent editate.ªerban Foarþã declarã cã nu sedã în vânt dupã „perlele de biatã

inculturã”. Motivul: „râsul preafacil” ºi râsul „obligatoriu”.Marian Victor Buciu semneazãeseul: „Onirismul lui L. Dimov ºidiferenþa specificã”. Ion Vladconsemneazã noua sa lecturãdin Henry Miller.

Teodor Tanco oferã un nouepisod despre „Spãlarea unordosare securiste”, de dataaceasta cu un „Marginal laStudiul de caz BartolomeuAnania”.

nr. 3 – 4 2012

În centrul atenþiei se aflãpãrintele cardinal TomásSpidlik. Evocat de Al.Cistelecan: „de o transparenþãºi de o sinceritate consecventãatât de imediate încât cred cãtoatã lumea care l-a vãzutvreme de cinci-zece minute sepoate lãuda cã l-a cunoscut”.Un „dosar” ce meritã sã fie citit.

nr. 1 (34),ianuarie – martie 2012

Frumoasa revistã con-stãnþeanã debuteazã cu un edi-torial de Liviu Grãsoiu,„Eminescu din inima mea”. Cume anul Caragiale, OvidiuDunãreanu, împãtimit al bibli-otecilor, merge pe urmele mare-lui dramaturg… „Caragiale laConrtanþa”. Între poeþi, re-descoperim, printr-un grupajsemnificativ, pe ArthurPorumboiu, poetul de curândtrecut în nefiinþã. Cum Ex Pontoîºi sfinþeºte locul, descoperim înea eseuri ºi alte articole ce þinde spaþiul dobrogean… dar ºi„metatextul”, privind culturanaþionalã.

nr. 4 (15),aprilie 2012

Nicolae Turtureanu „con-vorbeºte” cu Nichita Danilov:„Între mine ºi ceilalþi s-a aflatîntotdeauna o fâºie aratã”, mãr-turiseºte poetul. Ancheta„Violenþa” nu poate fi trecutã cuvederea. Semnatari: AdrianNeculau, Traian D. Lazãr,Gerard Stan (cu titlul: „violenþaca parfum al neantului”), AlinGherghel. Din ea se vede, pen-tru cine nu vedea, cã violenþa epe plaiul mioritic la ea acasã.Despre Nicolae Titulescu scrieCristian Sandache. O bunã pa-ginã de poezie semneazã DanBogdan Hanu.

Ars longa, supliment alrevistei, e ºi el o frumoasã sur-prizã.•• GGhheeoorrgghhee DDiiccaann

Pentru artistul Gheorghe Dican,pasiunea pentru culoare are dimensiuniºi directii precise. Mizeazã pe culoritari, deseori stridente, imprimând oobiectivitate maximã imaginilor. Esteatras de efecte picturale ce reduc fon-dul, uneori, la o singurã culoare.Tablourile lui Dican „emit“ sunetebogate ºi profunde, stârnite de ogândire deziderativã, în proiecþii cro-matice a unor stãri dilatate de ochiulinterior. Sunt eliberãri energetice nebã-nuite, amuþite sau refulate. Atâtaculoare este de naturã imnicã, o sãrbã-toare a simþurilor, o indescriptibilãdespovãrare - libertate ºi vitalitate, oconfesiune intimã declanºatã decorupþia cotidianã. Combinãrile extraor-dinare ale pulsiunii vitale, traduse princuloare, relevã admirabil artistul, alcãrui stranie luciditate ocupã, dininstinct, centrul emoþiei. GheorgheDican îºi retrãieºte sentimentele ca peo aventurã, obiectivând trãirile intime ºiexperienþa personalã. Versalitatea nu-latinge, el dã mãsura realã a proprieifiinþe: ...“Totul depinde, fãrã îndoialã, detensiunea lãuntricã a artistului, de drama-tismul lucrurilor pe care vrea el sã lespunã“ (Robert Rauschenberg). Picturaca acþiune formulatã de Hartung, celmai de seamã dintre reprezentanþiiºcolii new-yorkeze, oferã artistului virtu-alitatea refacerii armoniei universaleprin intermediul gestualismului ºimateriei colorate care, deschide uºilesecrete ale emoþiilor. Fãrã ostentaþie,crede îndeajuns în forþa culorilor elibe-ratoare, energia cromaticã izbind tensi-

unile obscure de dinafarã. Atunci cândsentimentul frumosului substituie senti-mentul binelui, impresioneazã estetic,mesajul direct ºi cald totodatã,învãluindu-l pe privitor.

Mãiestria lui Vasile Soponariu neinvitã sã ne închipuim un scenariu fan-tastic populat de personaje suprarea-liste, de forme zoomorfe sau umaneobscure, ce restituie splendid fru-museþea. Ivite din lumea brutã a me-talului supus visceral, „trãiesc“ otragedie aproape neîntreruptã, aceea acoincidenþei haos-lizibilitate. Sculpturileartistului surprind gesturi subtile dinmiºcarea nebunului sau a actoruluicare, le face traductibile. Mergând din-colo de raþiune, personajele degajã orealitatea de o sluþenie moºtenitã de laoameni, magic deturnatã de la desti-naþia dintâi. Privind aceste figurisolitare, rãsucite, magnetice, dansând,avântîndu-se, pânã într-atât încât,avem senzaþia cã dominã, ca oameninþare ce planeazã asupra comu-nicãrii. Hãrþuite parcã de datoria cre-atorului visceral, rãmân în ochii noºtrii,mãºti definitive ºi insurmontabile,reprezentãri cu grimase, revelatoare,orbitoare chiar. Deºi nu la fel de fragileca sculpturile lui Alberto Giacometti,încearcã aceiaºi vulnerabilitate internãºi externã de expresie umanã. VasileSoponariu îºi tãinuieºte sensibilizãrile,când timpul nu i se mai opune transfor-mã în erezie fascinantã tot ceea ce,înãuntrul sãu, contravine moralitãþiiîngãduite.

Existã o mãreþie a artei când nepoartã pânã la contemplaþie: îi poþiamâna limitele dar nu sã le negi cutotul. Creaþia îºi joacã rolul furnizând omanierã de a privi, a simþi, a cunoaºteºi a repune în discuþie problema sensu-lui vieþii. Gheorghe Dican ºi VasileSoponariu sunt artiºtii care, rãstoarnãsubtilele constrângeri spirituale trans-formându-le într-un preaplin de a fi.Nuditatea evidenþei construieºte o lume

interioarã din care rãzbat demersuriartistice seducãtor estetice, muzicale,poetice chiar, întemeiate pe o exacer-bare a facultãþilor intuitive. Deposedaþide convulsiile moderne, necompromiºide puterea mercantilã ºi ordinea mon-denã, cultivã separat, dar împreunã,nevoia exaltatã de frumuseþe, cu preþuloriginalitãþii lor de gândire al forþei cro-matice perturbatoare ºi al supleþeiimaginaþiei.

Carmen ISTRATE MURARIU

„O innimmãorrttodoxãînnþelegge ttottul““

Perspectiva gnoseologicãdeschisã de stareþul Zosimaeste fundament al ortodoxiei:„Este adevãrat cã, trãind înveac, orbecãim în întuneric ºi,de n-am avea în faþa noastrãluminosul chip al lui Hristos,ne-am pierde cu toþii, aºa cums-a întâmplat cu seminþia de di-nainte de potop“ (Dostoievski,Fraþii Karamazov, EdituraLeda, Bucureºti, 2005, pag.468). „O inimã ortodoxã, ziceacelaºi Zosima, înþelege totul“.Nichifor Crainic sintetizeazãastfel aceastã credinþã dos-toievskianã: „Ideile pedagogieicelei noi, care se întâlnesc înprofundã rudenie cu ideile arteilui Dostoievski, mãrturisesc deposibilitatea paradisului du-hovnicesc chiar aici pe pã-mânt, ca început ºi oglindã araiului ceresc. Cu un eroismsupraomenesc, mistica orto-doxã realizeazã aievea acestînceput de slavã, în simplitateaspiritului ºi în curãþenia inimii,care sunt totdeodatã carac-terele copilãriei ºi ale sfinþeniei.«O inimã ortodoxã înþelegetotul», zice Dostoievski; darinima ortodoxã e aceea care,în simplitatea copilãreascã acurãþeniei, a regãsit aceanaturã primordialã din profun-

zimile fãpturii ºi se face una cuea în iubire universalã“.(Nichifor Crainic, Paradisulpierdut, http://www.crestinorto-dox.ro). Cheia acestei credinþedostoievskiene ar putea figãsitã ºi în raþionamentul luiIon Mânzat (Psihologia creº-tinã a adâncurilor. F.M.Dostoievski contra S. Freud,Editura Univers EnciclopedicGold, Bucureºti, 2009, pag.103): „Dupã concepþia luiDostoievski, ortodoxia – carenu e strict raþionalistã, precumcatolicismul – se întemeiazã înprimul rând pe instinctul reli-gios (pe arhetipurile sacre, ampreciza noi) nealterat.“

A vieþui doar în ordinea pre-stabilitã exclusiv de raþiune nueste, pentru Dostoievski, nu-mai plictisitor, ci ºi inuman, în-trucât, zice „omul din subtera-nã“, „eu, de pildã, absolut fi-resc, vreau sã trãiesc ca sã-misatisfac toatã capacitatea meade a trãi, nu ca sã-mi satisfacdoar capacitatea mea de a

raþiona, adicã a douãzeciaparte din toatã capacitateamea de trãi“ (F. M. Dostoievski,Însemnãri din subteranã, învolumul Jucãtorul ºi alte micro-romane, Editura Polirom, Iaºi,2003, pag. 57, 58), de a mãmanifesta integral ca om. A trãi„algoritmic“, în regim de fiinþãprogramatã – lipsitã de pro-iecte îndrãzneþe, de ambiþia dea strivi obstacole cognitive, deorizontul fericirii care se naºtedin suferinþã – nu reprezintã unideal pentru eroul dos-toievskian: „Spuneþi ºi dum-neavoastrã: ce chef sã mai aisã vrei conform tabelului? Maimult decât atât: imediat, din omse va preface într-un buton deorgã sau în aºa ceva; pentrucã ce-i omul fãrã dorinþe, fãrãvoinþã ºi fãrã vreri, dacã nu unbuton pe un valþ de orgã? Cepãrere aveþi?“ (Ibidem, pag.56).

„O inimã ortodoxã înþelegetotul“ nu echivaleazã cu ºtiutul„crede ºi nu cerceta“. Credem

cã putem vorbi aici despre oanume… epistemologie de tipdostoievskian, deºi unelespirite se vor înfierbânta în faþaunei asemenea aserþiuni.Acest tip special de episte-mologie cultivã doi aliaþi: cre-dinþa ºi intuiþia. Dostoievski nuagreeazã raþionalizarea exce-sivã. Pentru el, Lumea ºi Omulsunt mistere. Misterele nu pot fidecriptate exclusiv pe caleraþionalã. Cunoaºterea auten-ticã trece ºi prin suferinþã, nudoar prin credinþã ºi intuiþie.Sau , cum ne-ar spune Cioran,în ordine dostoievskianã (pânãla un anumit punct…), „dacãsuferinþa n-ar fi instrument decunoaºtere, sinuciderea ar fiobligatorie“. Raþiunea nu etotul, pentru cã, uneori, acolounde raþiunea vede doarruºinea, pãcatul, inima poatedescoperi frumosul, sublimul,ca în cazul tragediilor luiRaskolnikov ºi Soniei, de pildã.Dostoievski riscã atât de multdin perspectivã gnoseologicã,

încât crede cã a minþi cu origi-nalitate este aproape mai binedecât sã repeþi adevãrul spusde un altul. Raþionalizareaexcesivã – încremenirea în 2 x2 = 4 – îl îndepãrteazã pe omde esenþa sa. Spuneam când-va (Ion Fercu, 2 x 2 = 4, formu-la morþii, Ateneu, nr. 4, 5/2010)cã el este un Don Quijote alcugetãrii, dar tocmai prin astadevine mai uman. 2 x 2 = 4înseamnã, dostoievskian cu-getând, începutul sfârºituluifiinþãrii fireºti: „Doi-ori-doi-fac-patru, domnilor, asta nu mai eviaþã, ci începutul morþii. Înorice caz, omul s-a temut deacest doi-ori-doi-fac-patru, iareu mã tem ºi acum (…) Doi-ori-doi- fac-patru nu-i, dupã pã-rerea mea, decât o imperti-nenþã. Doi-ori-doi-fac-patru seuitã ca un filfizon, îþi stã îndrum cu mâinile în ºolduri, nute lasã sã treci ºi scuipã“(Dostoievski, Însemnãri dinsubteranã, în volumulJucãtorul ºi alte microromane,Editura Polirom, Iaºi, 2003,pag. 63, 64). 2 x 2 = 5, prefe-rinþa „omului din subteranã“,trebuie înþeles ºi din perspecti-va credinþei lui Zosima: „Oinimã ortodoxã înþelege totul“.Poate cã aceastã perspectivãeste mai greu de acceptat, aºacum dificil este pentru unii sãpriceapã de ce inocentulMâºkin se întreabã cum pottrece unii dintre noi pe lângãun copac fãrã sã se bucure?...

ateneu

mai 201222

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (7)

•• GGhheeoorrgghhee DDiiccaann

Dialoguri plastice

ateneu

mai 2012 23

În pofida trecerii timpului, aelucidãrii unor probleme insur-montabile ale celui de-alDoilea Rãzboi Mondial ºi a tre-cerii meteorice a lui Hitler pe lacârma Germaniei (1933 –1945), dictatorul nazist conti-nuã sã fie studiat, sã-i fie con-sacrate noi cercetãri, iardeschiderea arhivelor ruseºti,dupã 1990, a contribuit ladescoperirea unui numãr infinitde probe incriminatoare laadresa lui Hitler: dictator, per-soanã maleficã, demagog sautoate acestea la un loc, Hitler acondus Germania dupã bunulsãu plac, a provocat un rãzboimondial cu consecinþe impre-vizibile ºi a lãsat o parte a lumiiîntr-o degringoladã totalã,sfârºind prin a se sinucide,încât ne întrebãm retoric,bineînþeles, ce s-ar fi întâmplatdacã regimul lui Hitler ar fidurat câteva decenii? Ce con-figuraþie ar fi avut lumea actu-alã? Cine ar fi urmat la con-ducerea celui de-al TreileaReich dupã dispariþia lui Hitler?În acest context a apãrut decurând o nouã încercarereuºitã de a-l descrie pe Hitler,examinându-i câteva dintrepunctele nevralgice ale per-sonalitãþii sale, datoratã AnneiMaria Sigmund*. Din pãcate,despre autoare nu ºtim nimicreferitor la studii, carierã ºtiinþi-ficã, publicaþii, volume.Evident, dacã am face osumarã trecere în revistã aprimei jumãtãþi a secolului alXX-lea, vom constata lejer cã afost o epocã favorabilã dicta-turilor de dreapta ori de stânga,popoarele fiind supuse la greleîncercãri, care le-au încetinitritmul firesc de dezvoltare,încât survine întrebarea legiti-mã cum de a fost posibil chiarºi la un popor civilizat ºi cult,precum cel german, ca un indi-vid tarat – Hitler –, sã ajungã laconducerea statului ºi sãtârascã Germania într-o cata-strofã greu de imaginat:„Obiectivul prezentei cãrþi estetocmai gãsirea unor rãspunsuriºi a unor explicaþii la întrebãrifrecvente vizând persoana luiHitler ºi regimul sãu. Cartea seconformeazã ultimelor stan-darde din cercetare ºi prezintãunele materiale inedite cãci, înmod interesant, continuã sãaparã noi izvoare“ (p. 8).Aºadar, din cele câteva ches-tiuni care sunt abordate înprezenta lucrare ne vom con-centra atenþia numai asupracâtorva, neomiþând faptul cã,multe dintre acestea sunt dis-cutate ºi în cãrþile altor autori.De la bun început trebuie sãmãrturisesc cã ceea ce m-afrapat, în mod deosebit, laacest individ banal caînfãþiºare fizicã – Hitler – fãrãsã aibã ceva din ceea ce eraun arian (excepþie ochii, numai

Heydrich ºi oarecum Göring ºiRommel pãreau a fi arieni),este profunda sa lipsã decharismã. Hitler era scund(1,65 – 1,70 metri), vegetarian,antialcoolic, nefumãtor ºi celi-batar înveterat, dar credea cuardoare în misiunea sa provi-denþialã de a conduce poporulgerman în acapararea hege-moniei în Europa. Hitler era, deasemenea, un nevrotic cu de-se accese de furie (nu suportacontrazicerea), un antisemitînverºunat, încât Holocaustuldezlãnþuit în Europa contraevreilor nu se aseamãnã cunimic din ce a cunoscut acestpopor în decursul istoriei,excepþie robia asirianã (722

î.Hr.), când cele zece triburi,cãzute în robia asirianã, dispardin istorie. Cu atât mai neclarãapare ascensiunea politicã alui Hitler (un emigrant austriac,care obþine cetãþenia germanãabia în 1932), într-o Germaniasecãtuitã de un rãzboi devas-tator (în care monarhulWilhelm al II-lea abdicase),dezorganizatã ºi cu mari datoriide rãzboi: „Apoi, acest bãrbataparent nesemnificativ dinAustria, care nu a beneficiatnici de sprijin financiar, nici deorigini deosebite, cu atât maipuþin de un aparat al puterii, areuºit nu doar sã marchezehotãrâtor secolul XX, ci sãmodifice întreaga hartã a

Europei ºi cursul istoriei mon-diale“, p. 10 (deºi în februarie1932, Hitler declara: „Reinsta-urarea Hohenzollernilor esteultimul meu obiectiv“, p. 17. Larândul sãu, Wilhelm al II-lea, în1933, pãrea fericit ºi încântatcã Hitler preluase puterea, iarpeste câteva luni „Führerul le-adat de înþeles într-un mod cate-goric ºi lipsit de menajamentecelor din familia Hohenzollerncã nu se pune problema rein-staurãrii monarhiei“, p. 18. Înfine, dupã moartea lui Wilhelmal II-lea, Hitler se exprimã:„Bãtrânul Wilhelm a fost unmare senior. Wilhelm al II-lea,însã, prin întreaga sa atitudine,a fost un om slab, lipsit de ca-racter! Orice epistolã de laBismarck valoreazã mai multdecât întreaga viaþã a acestuiîmpãrat!“, p. 18). Totuºi, Hitlerreuºeºte sã învingã toateobstacolele (inclusiv opoziþialui Hindenburg care era deter-minatã de prestaþia modestã alui Hitler în Primul Rãzboi ºicare pe 27 ianuarie 1933exclama: „Domnii mei! Doar nuîmi veþi cere sã-l numesc peacest caporal austriac înfuncþia de cancelar al Reich-ului“, p. 59), ºi sã acaparezeputerea, instaurând treptat unregim abuziv, agresiv ºirevanºard. Teama de comu-nism, lipsa unei alternative laconducere, l-a determinat peHindenburg sã comitã una din-tre cele mai mari greºelipolitice ale carierei sale.Curând, teroarea ºi-a spuscuvântul: se fac arestãri, seinstituie lagãre, se ard cãrþi, seemigreazã masiv, încâtGermania se goleºte de multeminþi luminate: scriitori,savanþi, artiºti. Încrezãtor îndestinul sãu, Hitler se exprimaastfel: „... anul 1933 nu reprez-intã altceva decât trezireadupã un somn de o mie deani... Dacã nu am fi preluat noiputerea în (19)33, Europa ar fifost cotropitã ca de hoardelehunilor... Dacã Germania nu arfi avut norocul ca eu sã ajungla putere în 1933 ºi sã mã luptpentru înarmare, ºi dacã eu...nu m-aº fi decis pentru lovituraîmpotriva Rusiei: toate þãrileeuropene ar fi fost eliminate...“(p. 81). Multã bãtaie de cap adat cercetãtorilor obârºia fami-liei lui Hitler ºi a Evei Braun,dacã au avut în venele lorsânge evreiesc sau nu? Înceea ce o priveºte pe AnnaMaria Sigmund, aceastaînclinã sã admitã cã tatãl lui

Hitler, Alois, fusese conceputde mama sa Maria Anna(Mariana) Schicklgruber cu unevreu din familia Rothschild(din Viena), ori din familiaFrankenberger (din Graz), deºidin alte lucrãri este respinsãideea paternitãþii evreieºti,pentru Hitler (ipotezã neaccep-tatã de Richard J. Evans, AlTreilea Reich, I, Ed. RAO,2010, p. 243, „Nu existã nici odovadã cã înaintaºii lui Hitlerfuseserã evrei“, ºi AngelaLambert, Viaþa irositã a EveiBraun, Ed. RAO, 2010, p. 84„Trebuie respinse în mod cate-goric speculaþiile privitoare lafaptul cã ar fi avut sânge evre-iesc,...“). Altã problemã viu dis-putatã din existenþa lui Hitlereste ºederea la Viena, în jurulcãreia s-au fãcut tot felul despeculaþii, Anna MariaSigmund conchizând: „Nutoate întrebãrile îºi gãsesc unrãspuns! Însã, cu toate aces-tea, este cert faptul cã abisuldramatic al perioadei ºederii luiHitler la Viena nu are legãturãnici cu fuga sa de serviciul mil-itar, nici cu sãrãcia. Se pareînsã cã Hitler nu a locuit nicio-datã la un azil pentru cei fãrãadãpost“ (p. 171). În fine,asupra lui Hitler s-au produsnumeroase atentate (nedez-vãluite opiniei publice), cuexcepþia a douã atentate dincare Hitler a scãpat în modmiraculos: 8 noiembrie 1939(la München, în berãriaBürgerbräukeller, de undeHitler plecase mai devremedecât se prevãzuse), ºi 20 iulie1944, atentat pus la cale decolonelul Claus Schenk, contede Stauffenberg, soldat cu orepresiune sângeroasã. Dupãce aflase de explozia bombeidin 8 noiembrie 1939, Hitler aspus: „Acum sunt deplin mulþu-mit! Faptul cã am plecat de laBürgerbräukeller mai devremedecât era prevãzut demon-streazã cã este scris sã-miîmplinesc destinul!“ (v. AngelaLambert, op. cit., p. 359).Printre persoanele rãnite în ex-plozia bombei din berãrie s-aaflat ºi tatãl Evei. DupãStalingrad, Hitler îºi controlaieºirile în public, evita bãile demulþime, devenise prudent dinconvingere cã eliminarea sa ardezorganiza Germania ºinecesitãþile rãzboiului. Ce s-armai putea adãuga? Doar cã,cercetarea Annei MariaSigmund contribuie pozitiv laîmbogãþirea bibliografiei con-sacrate lui Hitler.

______________

* Anna Maria SIGMUND -Dictator, demon, demagog.Întrebãri ºi rãspunsuridespre Adolf Hitler, Ed. RAOInternational Publishing Company,2011, 283 p., 39,99 lei.

Ionel SAVITESCU

Recrudescenþa unui dictator

• Vasile Soponariu

Vampirri(fragment)

Pentru a ajunge acasã, trebuia sã tra-versezi mai întâi un gang în apropiereastrãzii Belleville din arondismentul XX alParisului. În dreapta se afla un restaurantchinezesc, în stânga un fast-food pakis-tanez, în faþã o bãcãnie egipteanãmãrginitã de un bazar turcesc ºi atelierulunui kazac care retuºa haine. Nimic extra-ordinar pentru un astfel de cartier parizi-an!... Faþada primului imobil, o clãdireamorfã, degradatã ºi mãcinatã de timp, nureþinea deloc atenþia, în timp ce, la câtevacase mai încolo, turiºtii se înghesuiaumereu sã fotografieze o placã memorialãce fixa locul naºterii lui Edith Piaf, chiaracolo pe trotuar. Locuiau aici familii sãrace,mai ales de imigranþi, ºi câþiva pensionari;mai devreme sau mai târziu, vreun aface-rist de imobiliare va evacua toatã aceastãadunãturã pentru a construi o zonã „rezi-denþialã“ ºi a încasa, prin urmare, un profitsatisfãcãtor. Dar, odatã ce treceai de faþa-da acestei prime clãdiri, te trezeai într-unlabirint de grãdini mici invadate de o vege-taþie haoticã, ameþitoare. La doar câþivapaºi de vacarmul strãzii, de ecourileclaxoanelor, descopereai o lume miniatu-ralã, miraculos salvatã de lãcomia dez-voltatorilor. Chiar ºi dupã ce þi-ai fixat site-ul cu o lupã conectându-te pe GoogleEarth, surpriza era totalã.

Prima curticicã era dominatã de siluetaimpunãtoare a unui stejar multisecular.Rãdãcinile lui cuceriserã întregul spaþiu,eliminând meticulos pavelele, una dupãalta, ºi împrãºtiindu-le ici-colo în câtevagrãmezi stinghere. Trunchiul, acoperit deinimi scrijelite cu cuþitul de generaþii întregide îndrãgostiþi, care demult se odihneau încimitir, crãpase în mai multe locuri; încet,stejarul murea frumos cu vârful sãu mândruþintind cerul cenuºiu. Sub coroana rãsfiratã,îºi desfãºura activitatea de atelier DomnulAlexandru, un meºter cizmar de 85 deprimãveri, care încã mai confecþiona pielea,spre încântarea clientelei atent selectate.Aºezat pe un taburet de lemn, cu un rândde cuie între buze, ciocãnea cu hãrniciepentru a împodobi o talpã, netezea oreîntregi pieile pentru o pereche de mocasinipe mãsurã, migãlind când o cãputã depantof, când un ºtaif, sau fasonând niºtecizme de cavaler. În cartier se bârfea cãfusese amantul lui Mistinguett, o searã,doar o searã ºi, când îl abordai pe acestsubiect, clipea simplu dar cu o falsã mo-destie complice în semn de aprobare,sfârºind prin a mãrturisi cã „avea efectivpicioare frumoase“.

O nouã poartã ºi te trezeai într-un dome-niu invadat de liliac, de glicine ºi de alte floriaparþinând lui Madame Lola care trãia cu

un boa. Vara, bestia se întindea leneº într-unbazin garnisit cu nenufari, cu pânteceleumplut de vreo ºopârlã pe care stãpâna oprinsese în capcanã. Searã de searã, cãploua, cã bãtea vântul, Madame Lola îºiîncânta spectatorii din celebrul cabaretMadame Arthur, din strada Martirilor, cunumãrul sãu de striptease. ªtrasuri ºi pa-iete, rochie-furou din mãtase neagrã, nimicnu lipsea din panoplia ei. Sunt voci careºoptesc cã celebra Lola ar fi bãrbat, aºas-ar spune… ciripea Domnul Alexandru defiecare datã când o vedea trecând pe veci-na sa flamboiantã (Marcel Truchot pentrustarea civilã!). Îi confecþionase o perechede cizme din piele de viþel roºie cu tocuriascuþite, o splendoare ce ar fi fãcut sãpãleascã de invidie toatã crema Parisului.

ªi, dacã vã mai macinã curiozitatea –dar e riscul ºi pericolul vostru! –, continuaþidrumul pe sub un nou portal ºi pãtrundeþiîntr-o grãdinã aglomeratã de obiecte bizarecu forme alambicate, sculpturile unuianume Ramon, care modela din materiebrutã ºi metal, folosind o lampã de benzinãpentru a fasona corpuri de insecte, dedinozauri ori, mai degrabã, o încruciºareimprobabilã a celor douã specii. ªi corpuride femei. În fine, de femei… Ramon erachiar singurul care pretindea asta.Analizând rezultatul, puteai conchide cãinconºtientul acestui om cumsecade fie eradintre cele mai încâlcite, fie el nu a cunos-cut decât femei foarte-foarte chinuite deexistenþã ºi de vicisitudinile ei. Un tenebros,Ramon ãsta! Autist – ºi mândru de asta! – ,arborând o minã grotescã de cãpcãun, cu

mâinile arse de la lipit, îi întâmpina peintruºi cu bombãneli descurajante. Uneori,câte un colecþionar new-yorkez cãlãtoreapânã la Belleville ºi achiziþiona en gros pro-ducþia sculptorului pentru a-ºi decoragiganticul spaþiu comercial aflat pe propri-etatea sa din Manhattan. Când se plictiseade acestea, le reinventa fãrã ezitare.

S-ar zice – dar nu avem dovezi – cã vizi-tatorii curajoºi s-ar fi avântat pânã la apatra curte, adicã în regatul lui Arsene, unvenetic la pensie, retras într-o încãperegata sã se prãbuºeascã dintr-o cãsuþã, aizice, roasã pânã la temelie de termite ºiinvadatã de un batalion de motani pe cât dejegoºi, pe atât de hãmesiþi. Arsene, carecumula mai multe roluri ºi care se strãduiainsidios sã facã faþã solicitãrilor de la Secu,renunþase demult sã mai lupte cu diabetulpe motiv de Alzheimer ºi îºi petrecea timpulsomnolând cu cele 130 Kg de carne flascãîmprãºtiate pe un balansoar, cu un stol devrãbii ºi porumbei cãþãraþi pe umeri, cumânecile hainei pline de gãinaþ, cu o barbãslinoasã lungã pânã pe pântece. În jurulsãu, într-un adevãrat no man’s land inextri-cabil, mormane de relicve sfârºeau prin ase întoarce în neantul lor, roase de ruginãºi de mucegai: cai-balansoar, licorni,maºini de pompieri, farfurii zburãtoare, dili-genþe, nave de piraþi, caleºti – toate salvatedin diverse focuri, gãsindu-ºi sfârºitul, dupão lungã carierã, la Bâlciul Tronului sau laPetrecerea Lojelor. Cheia spectacolului,care necesita adevãrata atenþie, erausculpturile. Înalte de peste doi metri, seînãlþau în pragul casei sub streaºina de

tablã ondulatã. Arsene era foarte mândrude ele. Prietenul sãu, Horst Blutterhoff,care avea de decenii o atracþie pentrutrenul-fantomã, strãbãtuse toate oraºeledin Bavaria, din Saxa ºi din Schleswig-Holstein; dupã incendierea atracþiei, ledãruise pe cele care ornaserã frontispiciul.Criminal incendiu! O mizerabilã invidie deconcurent!... Blutterhoff se rãzbunase înfelul, în cea mai purã tradiþie a cavalerilorteutoni, al cãror descendent se pretindea,astfel cã membrii baroului nu s-au maigrãbit sã-i vinã în apãrare. ªi aºa, Horstdescinse într-o searã de la volanul unuicamion Daimler-Benz pe strada Bellevillepentru a descãrca niºte colete misterioaseºi a le duce prietenului sãu.

Arzene, fiul meu Arzene, zi le over, e ceam mai prezioz… explicã el cu voceaînecatã de emoþie.

ªi, prin urmare, un superb cap deFrankenstein urlând adevãrul, cu tâmplelefixate în ºuruburi uriaºe ºi cu dantura defier, apoi geamãnul sãu, un Dracula foarteconvingãtor, cu caninii expresivi, cu buzelesangvinolente ºi cu privirea înveninatã à laBela Lugosi, îºi gãsiserã ultimul lor refugiu.Cândva, maxilarul lor acþionat de unmecanism relativ conceput de Bluterhoff înpersoanã producea un plus de efect asupraprivitorilor, dar cremalierele, copii ale unormodele orologice, nu rezistaserã uzurii tim-pului. La capãtul strãzii Belleville,Frankenstein ºi Dracula afiºau acum unzâmbet încremenit, melancolic, palidãamintire a unei splendori apuse.

meridiane

FFFFRRRRAAAANNNNÞÞÞÞAAAA

Thierry JONQUET

ÎÎnntt rree ttooppooss ºº ii ppoonncc ii ff

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •

• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

ªtefan RADU (s.g.r.) 5 948465 000065 50

Spaþiul românesc, redus la o serie de poncife – aºa-zise bran-duri naþionale gen Dracula, Ceauºescu, þiganii etc. – pare sã ia cusucces locul pitorescului oriental pentru creatorii din Vest. Este„trendy“ sã-þi recompui imaginarul din detalii cu parfum etno(danubiano-pontic) cât timp autenticitatea nu preocupã pe nimeni.

În postura cititorului din România, care frecventeazã con-secvent presa literarã occidentalã, am impresia cã problema,interesantã la început, începe sã enerveze pe mãsurã ce se fix-eazã într-un loc comun, într-o simplã convenþie. Totuºi, cred cãfenomenul trebuie semnalat, îndeosebi pentru cã este reprezen-tat de autori de mare succes atât comercial, cât ºi de criticã - dela Thierry Jonquet (Vampires) la Gilles Leroy, laureat al premiuluiGoncourt în 2007 cu ultimul sãu roman (Dormir avec ceux qu’onaime). Pentru cã scriitorii francezi, englezi etc. nu par sã dis-preþuiascã succesul comercial ºi confisccã dezinvolt ceea ce pen-tru ai noºtri pare atât de indigest.

Aºadar, vã propun câteva pagini inedite de Thierry Jonquet,scriitor reprezentativ pentru polarul* contemporan, autor deromane din seria neagrã, de nuvele ºi pagini de satirã politicã ºisocialã semnate cu numele propriu sau cu pseudonime (MartinEden, Ramon Mercader º.a.).

Nãscut la Paris în 1954 ºi mort în 2009, a traversat o existenþãneobiºnuitã, oarecum mereu în spaþiul morþii omniprezente sprecare l-au condus studiile (de filosofie, ergoterapie, geriatrie) sauocupaþiile civile (în general, intraspitaliceºti). În buna tradiþie a int-electualitãþii franceze, dimensiunea nonconformistã ºi insurgentãa personalitãþii a determinat angajarea civilã militantã în rândurilemiºcãrii comuniste, experienþã transfiguratã în romanul Rougec’est la vie. Activitatea sa creatoare a performat în douã domeniidistincte: al scenariului cinematografic ºi al romanului „noir“. Celedouã par a se fi îmbinat în adaptarea cinematograficã a romanu-lui Mygal, realizatã în 2011 sub titlul La priel que habito, apar-þinând celebrului cineast spaniol Pedro Almodovar. A fost recom-pensat cu premii literare ºi civice importante începând din 1995 -pentru romanul „La Bête et la belle“ - pânã astãzi, postmortem.

Între cele mai cunoscute titluri se aflã: Memoire en cage(1982),Mygale (1984), La Bête et la belle (1985), Les Orpailleurs (1993),Moloch (1998), Ad vitam aeternam (2002), Vampires (2011).

Toate aparþin seriei Romanului Negru. Ultimul - din care am selec-tat câteva pagini publicate în Le Magazine Litteraire din februarie2010, dar necunoscute cititorului român – rãmas neterminat, aveasã aparã postum la începutul anului trecut, prin grija Editurii Seuil,sub titlul Vampires.

Mãrturisesc cã am început sã citesc cele câteva pagini dintr-unsentiment de curiozitate lejerã, cu prejudecata unei lecturi facile,pasagere, circumspectã faþã de un eventual alt scriitor care arface cuvenitele concesii unor tendinþe în moda romanului.Treptat, am descoperit o scriiturã inteligentã, susceptibilã de maimulte paliere ale interpretãrii, filtratã printr-o viziune ironicã, decea mai valabilã sorginte postmodernã. Scheme naratologiceparodiate, cliºee ale gândirii contemporane, scenarii iniþiatice,toposuri consumate sunt ºarjate subtil, fãrã sã altereze atmosferafascinantã de lume crepuscularã, de decrepitudine existenþialã ºiintelectualã.

Pretextul narativ al romanului îl constituie momentul în care unimigrant român, Rãzvan, descoperã îngrozit, într-un depozit de laperiferia Parisului corpul unui om înfipt într-un þãruº, cu faþa schi-monositã de suferinþa ante mortem si cu rãrunchii striviþi, întru-pare a destinului victimelor „josnicului Vlad Þepeº, alias Dracula“.Dacã vampirii nu or fi dispãrut ? Pe strada Belleville, într-o fostãcasã a unui bogat conte român, acum abandonatã, ºi-a gãsitsãlaºul, de o jumãtate de secol, familia Rãdescu. Indivizi uitaþi devreme, livizi, noctambuli de nevoie, bãrbaþi ºi femei ce nu au vãzutlumina soarelui, împovãraþi de dorinþe reprimate. La iniþiativa patri-arhului Petre, se hotãrãsc sã intre în rândul lumii încheindu-ºiviaþa disperatã.

Vampires, deºi neterminat, exprimã intr-un mod sublim fasci-naþia lui Thierry Jonquet pentru moarte ºi nemurire, pentru sufe-rinþa trupului ºi a sufletului. Ceea ce pãrea doar o categorie este-ticã minorã – pitorescul - se îmbinã aici original cu macabrul ºi cuumorul negru într-o profundã umanitate.

Viorica MEREUÞÃ-SORTA___________________________

* polar – termen de origine americanã care se referã laromanul poliþist

(continuare în pag. 20)