Nr. 5(501)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Bacãu - Gala STAR

Concurenþi puþini,premii multe

paginile 12-13

Interviu cu Moni Stãnilã:

Trebuie gãsitecuvinte mici

care sã exprimelucruri mari

pagina 10

Prezenþa în spaþiul expoziþiilor româneºti a doamnei Angela Tomaselli este pe cât de agreabilã pe atât desubstanþialã sub raport artistic. Mobilitatea intelectualã, spiritul ardent al vocaþiei face ca imaginarul sã devinãconvingãtor un spaþiu de reprezentare ºi reflecþie. Interesatã de universul dansului ºi al muzicii se dedicã unorcompoziþii subtil-arhitecturale unde miºcarea din interiorul formelor devine o muzicã permanent armonicã.

Valentin Ciucã

• Ilustraþia numãrului: lucrãri din ampla expoziþie retrospectivã „Amintiri suprapuse”de la Galeria ALFA a Muzeului de ARTA din Bacãu.

Gheorghe IORGA

Câtã dreptate

(mai) are Proust?pagina 18

Dan PETRUªCÃ

Borges – o viaþãpagina 4

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Bacovia în medalisticaromâneascã

pagina 2

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 48 (serie nouã) • mai 2011 • 3,50 lei •

• Angela Tomaselli - Înger muzician

Format la ºcoala simbolis-mului literar francez, GeorgeBacovia (pe numele sãu ade-vãrat Gheorghe Vasiliu) estecel mai important poet sim-bolist român. O personalitatecomplexã ºi completã, care areflectat în mod exemplar atâtsimbolismul românesc, cât ºipe cel universal.

„Aici sînt eu/ Un solitar/ Ce-arîs amar/ ªi-a plîns mereu”sunt versurile-emblemã alesingurei medalii emise în 1991,pentru o personalitate remar-cabilã, aºa cum a fost Bacovia.De ce atât de puþine reprezen-tãri ale bustului ºi chipului ba-covian în arta metalului sau amaterialelor neconvenþionale?O influenþã directã asupranumãrului mic al emisiunilornumismatice care sã-l vizezepe Bacovia, o poate constituiacea sintagmã de „poet deca-dent”, vehiculatã încã din1947, de cãtre activiºtii nouluiregim pe cale sã se instaurezeîn Regatul României.

Propriu-zis, pentru perioadacomunistã, în ceea ce priveºtemedalistica personalitãþilorartistice româneºti, putem evi-denþia, pe de o parte realizareaunifaþatã din gips a unuimedalion cu toartã, creaþieaparþinând sculptoriþei MiliþaPetraºcu. Medalionul estedatat în 1951 ºi încearcã sãsurprindã portretul, reliefat, înprofil, spre stânga, al unui poet„pensionar al Fondului Literaral Scriitorilor din R.P.R.”, aflat

între apariþia unui volum alStanþelor burgheze ºi o aºtep-tatã reeditare a Plumbului ºi aScânteilor galbene.

Pe de altã parte, o reprezen-tare cu un caracter mai deose-bit este metaloplastia cu titlul„Bacovia”, reprodusã ºi publi-catã de Dragoº Morãrescu înrevista de culturã care gãz-duieºte ºi rândurile de faþã,anume Ateneul din luna oc-tombrie, a anului 1973. Artistulbucureºtean a lucrat, de-a lun-gul timpului, în tehnici multiple,printre care ºi aºa-numitele„metaloplastii” – modelãri înfoaia de metal ºi în plastic. Oreprezentare artisticã din carese poate întrezãri, la peste undeceniu jumãtate de lamoartea poetului, zbuciumullãuntric al solitarului, într-olume în profundã schimbare,lume care, cu foarte maregreutate, reuºea sã-i înþeleagãlatura umanã ºi cea artisticã.

Acel „rîs amar” ºi „plînsmereu” nu putea fi mai bine„gravat” decât în arta metalu-lui. Medalia comemorativã din1991 aparþine lui ConstantinDumitrescu, unul dintre artiºtiimachetiºti consacraþi aiMonetãriei Naþionale aRomâniei, cel care, alãturi deVasile Gabor, MaximilianFetiþa sau Gheorghe Adoc acontribuit la crearea ºi emi-terea unor opere medalisticede excepþie, referitoare la per-sonalitãþi ca Vasile Alecsandriºi Ion Ionescu de la Brad, saumonumente religioase bãcã-uane – Biserica Precista.

Emisã sub egida SocietãþiiNumismatice Române – secþiaBacãu, medalia ne prezintã unBacovia interiorizat, meditativ,având linia gurii puþin arcuitã înjos, iar linia ochilor relativ con-vergentã ºi o privire pierdutã înneantul infinitului, de o expre-sivitate care nu poate fi redatãprin cuvinte.

Modul cum sunt reflectatepersonalitãþile artistice înmedalistica româneascã ºi ceauniversalã, poate fi determi-natã de un întreg complex defactori obiectivi sau subiectivi.Astfel, la noi, în „timpuri nu demult apuse”, în emiterea unoropere medalistice predominafactorul subiectiv. De aceea,foarte mulþi oameni cu o va-loare umanã ºi artisticã incon-testabilã, au rãmas „pe dina-farã”. Ar fi timpul ºi locul sãacceptãm revenirea solitaruluide lângã noi pe locul la carenici mãcar n-a îndrãznit sãaspire…

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Ciprian Voloc – Zilele tale cumine, iubito, Ed. PrincepsEdit, Iaºi 2010

Ciprian Voloc – Rugãciunilenoastre toate, Ed. FeedBalk, Iaºi 2010

Ciprian Voloc – ªoaptelegândului, Ed. Princeps Edit,Iaºi 2009

Alexandru Ovidiu Vintilã –Viaþa Preschimbatã, Ed.Timpul, Iaºi 2011

Virgil Costiuc – Caietul ani-matorului, Ed.Brumar,Timiºoara 2011

George Arion – Fortãreaþanebunilor, Ed.Crime ScenePublishing, Bucureºti 2011

George Vulturescu – Aur ºiiederã, Ed. Paralela 45,Piteºti 2011

Monica Boþoiu –Neoclasicismele clasicismu-lui francez, Ed.Junimea,Iaºi 2011

Sorin Voinea – Muzeulviselor neîmplinite, Ed.Sigma, Bucureºti 2011

Ignat Florian Bociort –Esteticã literarã prin contro-verse, Ed. Arpegiione, Cluj-Napoca 2011

Maria Diaconu – Schimbareala faþã, Ed. Nona, Piatra-Neamþ 2011

Delia Pop – Provocãri alepostmodernitãþii, Ed.Princeps Edit, Iaºi 2011

Mihai Frunzã – Dicþionarimpertinent, Ed.Proilavia,Brãila 2011

Valeria Manta Tãicuþu –Lecturi necesare, Ed. CaseiCorpului Didactic „I.Gh.Dumitraºcu”, Buzãu 2011

Aurel Brumã – DoctorManolo mirele luminii, Ed.Performantica, Iaºi 2011

ªtefania Oproescu – Delir încurcubeu ºi alte poezii, Ed.Valman, Râmnicu-Sãrat2009

Liviu Capºa – Raiul ascuns,Ed. Limes, Cluj-Napoca2011

Ion Beldeanu – Dimineþi fãrãglorie, Ed. Opera Magna,Iaºi 2011

Dorina Potârcã – Amintirileunui „element dubios”,Fundaþia Academia Civicã,Sighet 2011

Constantin Creþan – Album,Ed. Pastel, Braºov 2009

mai 20112

breviar

CC ãã rrþþ ii pp rr ii mm ii tt ee ll aa rr ee dd aa cc þþ ii ee

Bacovia în medalisticaromâneascã

Pe 13 mai 2011, la Oneºti, o parte dintreredactorii Revistei Ateneu, Carmen Mihalache,ªtefan Radu, Adrian Jicu ºi Violeta Savu ne-amîntîlnit cu un grup de tineri pasionaþi de litera-turã. Tinerii, elevi ai Colegiului Naþional „Gr. C.Moisil”, erau însoþiþi profesoarele de românã,Viorica Sorta ºi Gabriela Gârmacea. De o parteºi de alta, am avut curiozitãþi, unii despre ceilalþi.La intrarea în Aula Bibliotecii „Radu Rosetti”(care a gãzduit cu generozitate întâlnirea) neaºtepta o surprizã: o expoziþie cu exemplare aleRevistei Ateneu, din diferite perioade de timp.Doamna redactor-ºef Carmen Mihalache a intratimediat în rol ºi a prezentat liceenilor un scurtistoric al revistei bãcãuane. A fost un dialog viuîntre generaþii. La un moment dat, copiii au avutîntrebãri despre formatul în care a apãrut revistade-a lungul timpului. Rãspunsurile au venit de lasecretarul general de redacþie, ªtefan Radu.Legat sentimental de þinuturile oneºtene, con-tactul cu tinerii liceeni i-a provocat colegului nos-tru o întoarcere în timp. ªi-a amintit, astfel,evocându-i în cuvinte alese, de doi remarcabiliprofesori cãrora le-a fost elev: C. Th. Ciobanu(personalitate marcantã, poet, animator cultural)

ºi doamna Dospinescu, profesoara care adezvãluit elevilor ei secretul gramaticii („ºtiinþãce nu se învaþã, se simte!”).

A urmat o serie de lecturi, din creaþiileelevilor, care ne-au impresionat prin talentul decare au dat dovadã ºi prin profunzimeamesajelor transmise. Familiar ºi apropiat cu ele-vii, tânãrul nostru critic, Adrian Jicu a analizat, ainterpretat succint ºi a apreciat textele lecturate,oferind ºi sugestii de perfectare a textului.

Au citit fragmente de prozã Radu Metelescu,Teodora Irimia ºi Ana Apostu. S-a observat cãproza lui Radu Metelescu ar avea punctecomune cu cea a scriitorului american J. D.Salinger. Teodora Irimia se autodefinea drepttradiþionalistã, însã scrie suprarealist, iar prozascurtã scrisã de ea am putea-o apropia uºor destilul generaþiei douãmiiste. În final, DianaCojocaru a citit douã poezii bogate în reflexiicromatice. ªi pentru a fi solidarã cu elevii ei,doamna Viorica Sorta ne-a delectat cu un poemîncãrcat de graþie ºi nostalgie.

Dupã câteva ore (care nu ºtim cum au tre-cut!), ne-am despãrþit cu bucurie în suflet ºi cupromisiunea revederii cât mai curând. (V. S.)

Întâlnire cu liceenii la Oneºti

• Autoportret

cronica literarã

mai 2011 3

SSeducþiacittittorrului

De obicei rezervat sau chiar scepticîn faþa poeziei, m-am trezit de aceastãdatã în faþa unui discurs seducãtor,care confirmã afirmaþia lui T. O. Bobede pe coperta a patra a cãrþii: „…ver-surile lui Sorin Gherguþ (…) produc lacitire crampe mentale ºi elibereazã apoiîn tine endorfinele care sã-þi dea încre-derea cã poezia încã este posibilã.” Eibine, Orice (Bucureºti, „Pandora M”,2011) este dovada vie cã poeziatrãieºte. Dincolo de (re)inventãrile unorpoeþi ca Ioan Es. Pop, Ioan Mureºansau Liviu Ioan Stoiciu, puþin sunt poeþiidin tânãra generaþie care chiar sã fireuºit sã impunã în literatura de dupã2000 o manierã atât de personalã de ascrie. Poezia lui Gherguþ chiar se þineminte, chiar impune o forma (nuneapãrat mentis). El e un SGB rafinat,prelucrat pânã la poleire. Dacã la primulizbeºte talentul, expresia cãutat brutã,la Sorin Gherguþ te atrage artificiul, con-strucþia, permanenta strunjire a unuilimbaj poetic adecvat. ªi unul ºi celãlaltscriu o poezie deºteaptã, livratã înambalaje diferite, care vizeazã acelaºirezultat: seducþia cititorului.

Odã/ o dã lennei

Pluteºte în textele lui Sorin Gherguþun aer de sictir superior, un lasã-mã sãte las sublim, care transformã volumulîntr-un adevãrat elogiu al lenei: „- deextincþie mi-e groazã un pic mai puþindecât mi-e groazã de muncã// a facedecât a nu fi mã-nspãimântã ceva maitare// producþia, serviciile-mi iscã maidegrabã oroare (decât cã se moare)(…) Cea mai intimã pornire a mea: arenunþa: sã o las baltã/ e dorinþa meacea mai veche ºi cea mai înaltã.” (IV.Pauzã pururi pauzã). Din acelaºi ciclu,Munci zile neplãceri, face parte V.,care se deschide atât de înalt emines-cian pentru a se prãbuºi bãºcãlios-grav:„nu credeam s-ajung/ a munci vreo-datã// a presta un serviciu, a produceceva/ a presta cîndva un serviciu, a pro-duce vreodatã ceva// eu mereu voiscrie versuri// eu ºi mort voi scrie”.Dintr-o astfel de perspectivã, aspiraþiasupremã devine rezidenþa, bursa: „(nudoar o lunã de zile, ca la Tescani/ nu obursã pe care s-o sparg pe cãldurã,luminã, pe/ Bourgogne, pe Bordeaux/pe Jidvei, pe Tohani/ vreau o rezidenþãde o mie de ani” (tratat despre bunatravestire) în care se întrevede posibili-tatea unei existenþe creatoare.

Inntterrttexttu,inntterrttexttu

Spre deosebire de postmoderniºti,pentru care intertextul e un instrumentprin care se întorc parodic cãtre tradiþiapoeticã, la Sorin Gherguþ el devineobiectul însuºi al poeziei, fiind omni-prezent. El creeazã un orizont deaºteptare, nu atât la nivelul identificãrii,cât mai ales la nivelul meºteºugului.Autorul întreþine astfel o vie curiozitate,cititorul fiind nerãbdãtor sã vadã ce vaurma. Iar aºteptarea meritã mai întot-deauna: „scrie-mi-ar numele iar pe cer-tificatul de naºtere/ sã reînsuºesc mer-sul ºi limba, sã merg la ºcoalã dinnou…” (p. 111), „închei acest vers ºicãlare/ pe mãgarul lui buridan (up buri-dan’s ass) rãmân/ în conul de beznã

dintre doi aºtri bej (made în mureº) dinfîn// cu raze de paie/ le smulg mi-e fricãcã vine altul ºi le îndoaie// dar (i-auzicolea) inima are raþiunile ei pe caremãgarul lui/ buridan (cãpitan de pai) nule cunoaºte (pp. 121-122), „ordine-n far,ordine-n vitrinã ºi ordine (mai presus deorice) în fotografie/ (o chestiune de arteºi [nomina otiosa] de meserie)” (p. 48).

În textele sale, Gherguþ o întoarcespre sensuri mereu imprevizibile,conexând registre diferite, pentru ascoate efecte de o simplitate uimitoare:„Eu, Gherguþ – ce spun Kripke ºi Searledespre numele proprii?/ - la 25 de ani,sunt cum sunt – pentru cã am fost cumam/ fost? Nimic nu mai poate începe cumine./ Acoperã-mi inima cu ceva saumai bine cu altceva, pur ºi/ simplu cualtceva, acoperã-mi inima rasãproaspãt cu o ºapcã/ (cu I Love N.Y),cu o ºapcã kaki// sau o ºapcã cum arela noi la cenaclu I. B. sau P. C. (p. 58)

De la ummorrla auttoirronnie

Nu credeam (nici eu) sã-nvãþ a râdecitind poezie, dar Sorin Gherguþreuºeºte performanþa de a convertiintertextualitatea postmodernã în umorinteligent ºi, totodatã, poetic. De laMarin Sorescu încoace puþini sunt ceicare sã fi reuºit sã îmbine registrul liricºi cel comic cu o asemenea dezin-volturã. Lejeritatea este cuvântul defini-toriu al cãrþii. Gherguþ trece prin litera-turã sprinten, fãrã inhibiþii, parodiazã înstânga ºi-n dreapta, cu un firesc deinvidiat: „vameºului îi ºade bine cu fron-tiera/ spaþiului, desigur, cu sfera/ sem-nelor le stã bine cu nodurile”. Umorulsãu poetic devine un modus vivendi. Sepot cita în acest sens zeci de versuri:„(toate drumurile noastre au la capetedezastre)”, „supt cu paiul de o nu chiarstrãinã, cu gust rujatã (cu rostdeschisã) gurã”, „pe o stradã nu ºtimcare/ care va sã zicã cã nu le are” etc.De altfel, e suficient sã enumerãm sub-capitolele cãrþii pentru a înþelege întrea-ga partiturã. Ele se cheamã rigor vor-

tex, ºlagãre în devenire, Paper Gem,jacks files, Orice final. Poetul scoateefecte remarcabile din orice. Iatã-l cumtraduce, subversiv, un titlu de text: outof time and back in time, care devine„clipã stai, revin în cinci”. Un altul sunãcum nu se poate mai autoironic, (ºlagãrîn devenire), ºi începe astfel: „nu mãlãsaþi (vã rog frumos) sã mor/ la mar-ginea nici unei mãri”. În tot ceea cescrie, poetul e un umorist melancolic.

De la fonnemm la poemmsau desprrespecttacolul rrimmei

Poezia lui Sorin Gherghuþ e, horribiledictu, un spectacol. Unul, evident,regizat. Se ia un autor, Sorin Gherguþ,care se plânge întruna, care îºi sub-mineazã propriile-i versuri în speranþacã, printr-un soi de psihologie inversã,cititorul îl va contrazice ºi îl va aprecia:„Sentimentul cã f. timpul cititorului ºi îl f.ºi pe al meu, timp ºi nervi./ Aproapeorice aluzie livrescã mã crispeazã,intertextele/ proaspãt forjate îmi induc osenzaþie de leºin./ Despre rime maibine sã nu mai vorbim.” (spaþiile albe dela capãt de rând îmi fac greaþã).

Sorin Gherguþ e un ªerban Foarþãdezabuzat, chinuit de plãcerea de ascrie. Pentru el poezia chiar (se) face,se obþine printr-un proces de rafinareindustrialã a cuvântului: „cu o vitezã + ?brãzdând spaþiul în toate direcþiile ºitoat (sic!) dimensiunile/ ubicuu ubicouubicool// ºi totuºi nu e destul// (ubicul ibibene)// aº putea (ºi ubicuu sã fiu) darmi-e lene” (V bis.) De altminteri, elexplicã acest proces în orice vs. orice,

un fel de artã poeticã rãsturnatã: „orice,optim orice, scriu la tine de când mãºtiu ºi mai bine,/ bat la tine la maºini cala fasole, scriu la tine pe întuneric ºi/ peluminã, zi noapte zi/ mã ocup de tinemai mult decât m-aº ocupa de copii// ºi/degeaba/ oricum degeaba// nu eºtidecât o scuzã cã nu-mi fac treaba/ cumse cuvine, cã nu mã pricep decent rigu-ros la nimic (...) orice, eu te-am scris, eute ºterg, eu te-am scos, eu te ard,/ saumai bine te vînd// un ciclu pentru unpoem, un poem pentru un vers, un vers/pentru un cuvînt, un cuvînt pentru unfonem”.

Plãcerea rimei e pretutindeni ºicreeazã aºteptãri din partea cititoruluipe care îl prinde în acest joc textual deefect: „…de undeva a pornit cãtre mineo broascã þestoasã// cu intenþii vãditcriminale, urmãritã fractal de ahile//rima la acest vers, evidentã, e: zile//(câte rãmase?). Deci estimez cîte zile//cîte ºanse…” (p. 17) Într-o lumeobiºnuitã sã huleascã rima, SorinGherguþ resusciteazã mecanismeleincantatorii ale textului inversând relaþiaformã-fond prin preeminenþa primeia. Înversurile sale forma (rima) impunemesajul, pe care îl (a)trage dupã sine.Totul pare subordonat spectacoluluiînsã ascunde o cãutare care ni selivreazã sub forma hazardului textual. Înfapt, Orice ilustreazã drumul de lafonem la poem þi invers.

El scrie nu doar poezie, dar ºi opoezie despre scrierea poeziei.Paginile cu inserturi biografice ºi maiales cele teoretice sunt cele mai artifi-ciale, vãdind un efort inutil de per-suadare a cititorului: „Pe de altã parte,la sfârºitul sãptãmânii, am de predatmanuscrisul unui volum de poezie (inti-tulat provizoriu Orice). Pentru care amprimit (ºi cheltuit) deja o bursã, pentrucare am petrecut o lunã, octombrie, laTescani. Ce porcãrie, îmi vine sã zic(rimeazã cu, mai sus, volum de poezie).Pe cine intereseazã? Mã refer la inser-tul ãsta biografist, dar în general, laurma urmei, ºi pasajele cu ritm ºi rimã,ºi revival-ul de o minimã consistenþã,ceva care sã merite consumul de timpºi (minim) efort?” (tratat despre bunatravestire) Salvarea vine însã din ºi prinumor, Gherguþ reuºind sã nu devinãniciodatã grav.

Conncluzzii

Orice e un exerciþiu de virtuozitateprin care Gherguþ câºtigã pariul cupoezia demonstrând cã ea este vie ºicã se poate face poezie din... orice.

__________________

P.S.: Cât despre paper jam session,aº prefera ºi eu „de o sutã de ori sãne întâlnim într-un dreptunghiverde, pe iarbã, cu/ mingea lapicior/ la mine sau la tine (oricumajunge la mine, ºi peste puþin la/tine în poartã/ oricum te voi bate lascor)/ ipocrit scriitor”.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Sorin Gherguþ – poezia vieOrice (uverturi & reziduuri) este cel mai inteligent volum de versuri

pe care l-am citit în ultimii ani.

• Angela Tomaselli - Ferestre gotice

mai 20114

comentarii

Dorrde Borrgges

Edwin Williamson, Borges –o viaþã (RAO InternationalPublishing Company / GrupulEditorial RAO, Bucureºti, 2008pentru versiunea româneascã)este biografie ºi bibliografie înegalã mãsurã, realizatã de un„stãpân” al subiectului, care, cudezinvoltura cunoscãtorului, îºipermite, cu graþie, ipostaza„naratorului”, transformândcartea îtr-un adevãrat roman,al cãrui protagonist esteBorges însuºi. Autorul esteprofesor de literaturã spaniolãîn cadrul Universitãþii Oxford ºial Exeter College, fiind unuldintre cei mai renumiþi spe-cialiºti în Cervantes ºi, dupãcum o aratã cartea în discuþie,în Jorge Luis Borges, celebrulargentinian.

Lucrarea are 836 pagini,coperte cartonate, supraco-pertã elegantã ºi mi-a fostdãruitã de o prietenã cu unprilej oarecare, cu vreun an înurmã, de atunci aºteptându-ºirândul, cuminte, în bibliotecã.Dupã ce am citit vreo sutã depagini, m-a apucat un dor deBorges, aºa cã am pãrãsit pen-tru o zi, douã cartea luiWilliamson. Mã aºteptam sãgãsesc Moartea ºi busola,amintindu-mi de minunatapovestire „Grãdina potecilor cese bifurcã”, ºi Cartea de nisip.Dar biblioteca mea ºi-a schim-bat domiciliul, asemeneastãpânului, în mai multe rân-duri, astfel cã nu am mai gãsitdecât ultima carte, apãrutã laEditura Univers, prin 1983.Cartea de nisip cuprinde – seºtie – mai multe „cãrþi”, de laEvaristo Carriego (1930) pânãla Cartea de nisip (1975) ºiRozã ºi azur (1977).

Am reintrat pe nesimþite înatmosfera fabuloasã a naºteriiunei þãri, a Argentinei, în istoriatangoului, dar ºi în psihologiacelor care, cu greu, s-au lãsatdisciplinaþi, adicã acei locuitoridin pampas, care bântuiaucâmpii nesfârºite, acei el gau-cho, care nu suportã oraºul ºipe care naratorul din „Istoriidespre cãlãreþi” îi aseamãnãcu mongolii lui Genghis-Handistrugând pe la 1211 oraºelechineze, pentru cã nu ºtiau sãlocuiascã în ele. Cãlãreþii mon-goli, ca el gaucho, erau crescã-tori de animale, iar întemeierilelor erau iluzorii; de la plugarvine cuvântul culturã ºi de laoraº civilizaþie. ªi asta înmãsura în care în incipitulpovestirii amintite, naratorulrelateazã mai multe întâmplãri,între care una vorbeºte despreun îmblânzitor de cai, pe careun fermier l-a cazat la un hoteldin Buenos Aires. Acest gau-cho nu a ieºit trei zile dincamerã. O altã relatare decâteva rânduri vorbeºte despreniºte rãzvrãtiþi, cãlereþi dinpampas, desigur, care ar fiputut sã atace Montevideo, darn-au fãcut-o, „deoarece cã-

lãreþul se teme de oraº” etc. În„Ulrika”, o norvegianã cu acestnume, este protagonista uneipovestiri de dragoste, din careaflãm, de la naratorul îndrã-gostit de ea, cã sunt în lume„fete de argint suav ºi aurvehement”, altfel spus, albe lapiele ºi blonde, care, cândstrâng în braþe bãrbatul, dincamerã dispar mobile ºioglinzi, ºi cã doar timpul sestrecoarã între ei precum nisi-pul. Într-o altã povestire,„Congresul”, un mare latifundi-ar, pe nume Don Alejandro,are iniþiativa unui Congres alLumii. El trimite emisari în þãrilecivilizate ale Europei ca sãînveþe, dar, mai ales, spre aachiziþiona cãrþi fundamentalepentru o bibliotecã. Dupã ceacestea au fost adunate într-unnumãr enorm, Don Alejandroporunceºte sã se dea foc tutu-ror cãrþilor, pentru cã, zicea el,„O datã la câteva veacuri, tre-buie arsã Biblioteca dinAlexandria”... Putem observamodul de construcþie, specific,al povestirilor lui Borges, decele mai multe ori povestiri înramã, în care trimiterile, aluziilelivreºti sau citatul exact sunt înegalã mãsurã hipotext ºi inter-text, erticulaþii ale povestiriînseºi.

AArrggennttinna,Eurropa, ººcoalã,cultturrã,drraggostte......

Excelenta carte a lui EdwinWilliamson cuprinde cinci pãrþi,evocându-i mai întâi pe pãrinþiilui Borges, amintind ºi de strã-moºii imigranþi în America deSud, urmãrindu-l apoi petânãrul Borges prin Europa, pecând adolescent, însoþit depãrinþi, ºi-a fãcut ºcoala, a acu-mulat în timp cultura sa urie-ºeascã, autorul comentândgeneza unor cãrþi, pasiunile,prieteniile, iubirile lui Borges,cercetând scrisorile lui ºi alealtora pentru amãnunte ºinuanþe semnificative pânã lacecitatea târzie, folosind o bibli-ografie copleºitoare. Williamsonmãrturiseºte cã a scris carteaaceasta în nouã ani, dar a avutviziunea întregului doar atuncicând „a descoperit” în biografiascriitorului un moment cândacesta a trãit o „durere atroce”pricinuitã de iubire, în legãturãcu „episodul din Geneva”,unde familia Borges, bogatã, alocuit în mai multe rânduri.Momentul, sublimat, a fost„criptat” în opera lui Borges învariate moduri, pe care cititorii

cãrþii lui Williamson le vaidenifica. Tânãrul Borges ºisora sa au fost duºi în Europade pãrinþi pentru a face ºcoalã,la Geneva mai întâi, unde ado-lescentul are probleme cufranceza, va avea o oarecarepasiune pentru latinã, îl vadescoperi pe Schopenhauer,dar ºi pe expresioniºti,învãþând singur germana, camai apoi sã facã o pasiunepentru Dostoievski... S-a îndrã-gostit de o fatã cu pãrul „roºu”,Emilie, iar tatãl sãu care – separe – frecventa bordelurile,înþelege cã fiul de nouãspre-zece ani ar trebui sã cunoascãfemeia. Astfel, tatãl îi dãadresa unui apartament dincartierul cu felinare roºii, iartânãrul, tulburat, are un eºec,poate ºi din pricina faptului cãi-a trecut prin cap ideea cãtatãl o cunoscuse ºi el pefemeia aceea. Mult mai târziu,soþia prietenului sãu Bioy, penume Silvana Ocampo, aexprimat într-un fel memorabilceva despre înclinaþiile amo-roase ale lui Borges: „Iubeºtefemeile frumoase, mai alesdacã sunt urâte, pentru cãatunci le poate inventa chi-purile cu mai multã libertate”(p. 443). Familia Borges semutã apoi în Spania, locuind laIbiza, Majorca, Valencia,Sevilla, Madrid ... Tânãrul scriadeja poezie ºi hotãrâse sã fiescriitor. Însuºi tatãl sãu eraiubitor ºi creator de literaturã,fiind interesat pe atunci, întrealtele, de Omar Khayyam, dincare a ºi tradus, folosind cele-bra traducere a englezuluiEdward Fitzgerald. Aici, înSpania, tânãrul Borges seîmprieteneºte cu scriitori carese afiliaserã miºcãrii Ultra,avangardistã, conectatã oare-cum la expresionismul ger-man, dar, mai ales, la ideile luiMarinetti, Apollinaire, TristanTzara, Francis Picabia, JeanCocteau etc., fãrã sã-ºi uitepasiunea pentru WaltWhitman. Pe avangardiºti,revista „Grecia” din Sevilla îipublicase, iar scriitorii din jurul

ei, prieteni ai lui Borges, orga-nizau prin 1919 lecturi publicedin opera acestora. Borgesscria pe atunci poeme dinami-ce sau apatice, încercând sã-ºigãseascã „timbrul”, dupã cumînsuºi mãrturiseºte, circulãdintr-un oraº în altul, iar îndiverse cluburi se întâlneºte cuscriitori, jurnaliºti, profesori,converseazã pe teme de actu-alitate sau, în alte împrejurãri,face câte „un chef monstru”...

Prroleggommennela o poetticãa povesttirrii

ªi pentru cã proza sa, încele din urmã, a creat pasiunimai mari decât poezia, einteresant sã observ în þesãtu-ra povestirilor elemente aleunei adevãrate poietici, amin-tind de ceea ce în epocã senumea estetica autenticitãþii.Scriam anterior cã Borgespreferã, mai ales, povestirea(în ramã), iar aluziile livreºti,autorii de cãrþi ºi citatul exactreprezintã, simultan, hipotext ºiintertext. Williamson afirmã înprefaþa cãrþii cã „Nimic nurezista farmecului ficþiunii – orecenzie de carte, un necrolog,un eseu erudit sau o notã desubsol puteau fi la fel de bineatinse de magia povestitorului.Pânã ºi metafizica ºi teologia[...] puteau fi considerateramuri ale literaturii fantastice.”Într-o povestire intitulatã„Superstiþioasa eticã a cititoru-lui” (1930), sunt idei despreautenticitate, care amintesc detânãrul Eliade ºi de articolulsãu „Despre scris ºi scriitori”(Oceanografie), cam dinaceeaºi perioadã, din careaflãm cã literatura nu se con-fundã cu „stilul”, cu „amelio-rarea”, cu frazele frumoase.Anticalofilismul, ideea cã scri-itorul scrie cum este etc.transpar ºi din spusele „nara-torului” din povestirea luiBorges amintitã anterior:„Pagina perfectã, pagina încare niciun cuvânt nu poate fimodificat fãrã vreun prejudiciu,este cea mai precarã dintretoate [...] Dimpotrivã, paginacare poartã vocaþia nemuririipoate strãbate focul eratelor, alversiunilor aproximative, al lec-turilor neglijente, al înþelegeriigreºite” (Cartea de nisip, p.23).Acelaºi Edwin Williamson afir-mã cã „modalitatea de expri-mare preferatã de Borges afost ficción”, la care adaug ide-ea cã a preferat invenþia, aflatãsub semnul fanteziei, carereorganizeazã elementele rea-litãþii, ºi mai puþin mimesis-ul.Marele argentinian sesiza, cumult timp în urmã, lipsa deonestitate a realismului. PentruBorges, precizeazã Williamson,„povestirea este o orbeautónoma, un tãrâm de sinestãtãtor al imaginaþiei”. Poatede aici ºi iluzia (certitudinea?)cã scrisul, ca în strãvechilepovestiri (în ramã), recu-pereazã, întemeiazã o lume,salvând-o de uitare sau demoarte. Ceea ce e totuna.

Dan PETRUªCÃ

Borges – o viaþã

• Angela Tomaselli - Fotoliul bunicii

Poemmulca unn copil ººttrrennggarr

Cei mai mulþi dintre cei care au avutocazia sã-l cunoascã pe V. Leac, credcã au rãmas cu impresia unui copilmare. Cei care i-au citit poeziile audescoperit cã, dincolo de zâmbetul pecare îºi propune sã-l smulgã de pechipul cititorului, autorul vorbeºte directsau subliminal, prin ceea ce seamãnã adicteu automat dar ºi prin simboluri ºisugestii, despre lucrurile grave ale exis-tenþei. ªi ce altceva s-ar putea bãnuidin titlul de carte Toþi sînt îngrijoraþi (Ed.„Tracus Arte”, Bucureºti, 2010)?!

V. Leac afirmã despre sine cã nudoreºte sã scrie „literatura mare”, ci „li-teratura micã”. ªi face aceasta alegân-du-ºi drept erou preferat o figurãemblematicã, Seymour, din povestirea„O zi desãvârºitã pentru peºtii-bananã”a scriitorului J. D. Salinger. (Nu întâm-plãtor, un volum anterior se intitulaSeymour, sonata pentru cornet de hâr-tie). V. Leac se joacã cu posibilii sãi lec-tori, îi pãcãleºte cã literatura lui nuridicã pretenþii, dar îºi transmitemesajele introducând referinþe livreºti,evocând un personaj dificil, abstract,simbolic.

„Întotdeauna mi-am dorit sã scriupoeme pentru doi, trei astronauþi uºordistraþi, în care abia mai pâlpâie viaþa;navigheazã aºa, fãrã o destinaþie pre-cisã. Vreau sã-þi imaginezi surâsulastronautului stând acolo, lângãhublou, la o masã; sorbind din bãuturã– oare ce-o fi bând? Dupã lecturã sã aiimpresia cã poemul se ridicã (din pagi-nã) în vârful picioarelor; te sãrutã peobraz; apoi se îndepãrteazã în fugã; seopreºte; se întoarce ºi-þi râde în nas, caun copil ºmecher despre care ai impre-sia cã ºtie secretul fericirii.” Aºaîncearcã autorul sã-i ademeneascã pecititori oferindu-le, sub pretextul unuimotto (în esenþã, tot un poemadmirabil), o cheie de lecturã pentrupoeziile lungi, rostite cu o deosebitãclaritate, deºi sunt bogate în suprana-tural ºi idei obsesive. Pendularea întrereal ºi imaginar, între seriozitate ºiludic, între viaþã ºi moarte este sugeratãîncã din mottoul citat: cititorii suntficþionali, niºte „astronauþi uºor distraþi”dar în care, atenþie, „abia mai pâlpâieviaþa”. Apoi poemul este comparat cuun copil ºmecher despre care îþiînchipui (adicã aºa þi-ar plãcea sã crezi)cã „ºtie secretul fericiri”. Cu alte cuvinte,V. Leac spune: da, am tonalitãþi severeîn aceastã carte, vorbesc despre viaþã,despre moarte, despre singurãtate ºiînstrãinare, chiar despre tentaþia sinu-ciderii, DAR nu mã luaþi în serios, totulºi mai ales nefericirea este doar oiluzie. ªi undeva, pitit, nedescoperitîncã dar existent se aflã „secretul feri-cirii”!

Frisonul unei nevroze generalizate atimpurilor moderne se resimte dintitlurile celor trei cicluri ale cãrþii: „întrenoi”, „no signal”, „hey, stranger!”

Dinn nnou cu ggânndulla erroii lui SSalinnggerr

Primul ciclu, intitulat „între noi”, estecel mai mult animat de personajulSeymour, redat aici doar cu iniþialã, S.Mai în toate titlurile se face referire la

S., excepþie fãcând douã poeme, primulintitulat „ce scria pe mãnuºa de base-ball a bãiatului cu pãru roºu – mãnuºade la mâna stângã”, evocând astfel unalt personaj al scriitorului Salinger, dedata aceasta din romanul care l-a fãcutcelebru, De veghe în lanul cu secarã;cel de-al doilea este un bizar auto-portret, la mine: „fireºte cã nu e vorbade mine/ e vorba de/ povestea ventila-torului uitat în debara”... Celelalte textedin acest capitol redau proiecþii aleeului liric îmbrãcat de personajul S.

În ce s-a mai întâmplat în aparta-mentul lui S., automatismele vieþii de zicu zi, dar mai ales intruziunea agresi-vitãþii, a vulgului vecinilor induce oînchidere în sine, autoizolarea. Poemulcuprinde multe gesturi de încetinire ºiînchidere: „cineva mã trage de mânãacum sînt în altã parte/ mã ridic ºi iespe balcon mã sprijin de balustradã/printr-o fereastrã întredeschisã aud:/

schimbã dracului canalul ºi omoarãmusca aia urâtã care s-a aºezat peagrafã/ mã desprind de balustradãînchid uºa balconului/ ºi fãrã sã mãgândesc la doamna aceea sau laaudiovizual/ intru în bucãtãrie beau ulti-ma gurã de cafea ºi opresc aragazul.”

Meditaþiile lui S. sunt în aceeaºimãsurã ale autorului ºi pot fi aleoricãruia dintre noi, care ne identificãmºi ne recunoaºtem „între noi” – inadap-taþii.

Fãrrã puttinnþã desalvarre - „nno siggnnal”

De data aceasta frica de moarte esteprezentã în tot locul, ameninþarea ei sesimte mai ales prin lipsa totalã a entuzi-asmului. În acest capitol este radiografi-atã o lume care ºi-a pierdut identitateaspiritualã, modelul cristic a dispãrut,Iisus este „ciobit” într-o imaginedeplorabilã: „Cristul din tablã aºa ruginitcum era în mijlocul/ cimitirului cucoroanã de plastic pe cap pãrea unlider de galerie”. Planeazã o stare deisterie, un spasm al existenþei.Dialogurile simulate sunt sincopatedemonstrând mai mult lipsa de atenþieîn comunicare, îndepãrtarea omului deom, sentimentele sunt „blocate înmesageria vocalã”. Plictisul, o formã deinaniþie, revine ciclic ameninþând spiritulviu. Din oarecare plictisealã/ lâncezirepar a fi scrise ºi biletele unui sinucigaº,motivele anxietãþii fiind aparent subiec-tive: „Dragul meu prieten,/ Mama mi-acumpãrat o cãmaºã maro./ Eu nusuport aceastã culoare. Nu pot s-orefuz./ Distruge biletul!// Dragul meu pri-eten,/ Nu am nici un motiv întemeiat.

Totuºi, m-am gândit mult, trebuie s-ofac./ Înghite biletul, nu vreau sã aflenimeni adevãratul motiv./ Adio!”. Daradevãratul motiv este cã biletele suntscrise în van, prietenul drag nu existã!

Totuºi, poetul nu uitã sã ne oferecompensaþii, spaima morþii se asociazãcu taina. În acest caz, V. Leac ne oferãmisterul dozat în metafore suprarea-liste, cum ar fi imaginea brichetei „cu uncorp verde mat” care îºi revendicãsuperioritatea faþã de banala ºi trans-parenta brichetã, din aceea „cu floareînãuntru”.

Fragmentul se încheie în notã apo-calipticã cu poemul dezosata în carerevin obsedant propoziþii scurte de felul:„Nu te speria. E dezosata.”

Tinnerrii înnttrr-oo mmarrede sinnggurrãttatte

Aceastã parte îi este dedicatã uneifete care avea o bursã de studii, unde-va într-o þarã occidentalã. Mãlina, carea dansat toatã viaþa salsa scrie emailuriunui prieten, un fost iubit pentru caremai nutreºte sentimente de dragoste,fapt relevat inclusiv de diminutivele princare îl apeleazã „Dragul meu RãsfãþatDurduliu”. La rându-i, el e un „bursiercare viseazã sã descopere ceva, sãîntâlneascã marea dragoste, aici printregheþuri ºi foci.” Fiecare are un ideal dar,visurile lor sunt paralele, nici nu ºtimdacã mesajele care cuprind tãieturi dinviaþa cotidianã a fiecãruia, mãrturisiriale dorinþelor neîmplinite, ajung sã fiecitite. Ajung undeva într-un „inbox”, darafirmaþiile, adeseori de tip „emo”, suntindescifrabile. Chiar asta spune unuldintre personaje: „Nu încerca sã înþe-legi ceva. Majoritatea suntem psihotici.”Confuze, melancolice sau amuzante,dar mereu sentimentale, sunt sintag-mele sub care tinerii îºi semneazãemailurile: „Inima ta tristã ºi depravatã”,„Din Nordkapp, cu pãrul zburlit,Tocilarul gheþurilor”, „Cu nostalgie,Nevropata voiajorã”, „În vitezã,Transparenta”, „Cu respiraþia tãiatã,veºnic îndrãgostiþi, SiameziiPulmonari”. Studenþi doxaþi, inteligenþi,ei trec gradat prin stãri diferite, de lasuperficialitate la stãri euforice. Sinceriîn sentimente, distanþa/ depãrtarea îideterminã sã ºi le comunice printre rân-duri, adeseori vorbind metaforic, câteo-datã autopersiflându-se. În texteleabsurde, scrise de tineri ce nu-ºi gã-sesc locul într-o lume ostilã, cel maimult emoþioneazã atunci când cuvintelelor sunt înnobilate de manifestãri alecandorii.

Concluzionând, V. Leac e un autorspecial, care îmbinã într-o formã ineditã,cu un aer de prospeþime, limbajul receal comunicãrii internautice cu discursulliric, cu sensibilitatea ºi chiar cu reflecþiiidealiste ºi reprezentãri simbolice.

mai 2011 5

comentarii

Violeta SAVU

Discursul internautic ºi metaforicîn poezia lui V. Leac

• Angela Tomaselli - Ritmuri transilvane 2

ªtefan Munteanu

Bulevarrdulconndiþiei ummanne

Universitarul ªtefan Munteanu a pu-blicat recent a douãsprezecea sa carte:Bulevardul condiþiei umane (Adagii),Bacãu, Editura „Corgal Press”, 2011.Este un cadou pentru vârsta de senior alspiritului pe care a sãrbãtorit-o decurând.

„Din neatenþie, nu mi-am dat seamacând au trecut anii”, zice scriitorul îninterviul „de deschidere” acordat luiCornel Galben. Grozava sa întâlnire cufilosofia nu a fost întâmplãtoare: „Eramîngrozit de perspectiva de a-mi consumaviaþa asemenea unui robot”. A fost încu-nunat ºi cu premiul „Ion Petrovici”, alAcademiei Române. Zice iar: „Am greºitînsã, crezând cã ºi cei din jur se vorbucura de bucuria mea. Naivitate!” Nimicnou: succesul atrage invidie, eºeculaduce singurãtate. Poate cã o altã per-spectivã ar fi reaºezat altfel lucrurile:„Dacã aº fi câºtigat un milion de euro laloto, gaºca de admiratori ar fi rãmasactivã, sperând la firimituri”. A fost sã fiealtfel, sublim, în ordine spiritualã, pentrucã toate „clanurile interesate ºi-au datmâna” ºi…

Aforismele din Bulevardul condiþieiumane – chintesenþe ale unei cugetãrioriginale, profunde, uneori amare – nedezvãluie credinþa celui îndrãgostit deEminescu: „Omul, prin condiþia sa, sesitueazã între condiþia fiarei ºi condiþiaîngerului. Acesta este bulevardulcondiþiei sale. Numai alergând pe acestbulevard îºi poate trãi drama ori îºi poatesavura norocul. Orice încercare de viraj,la stânga sau la dreapta, îi este fatalã; îºipierde condiþia, adicã pierde totul”.ªtefan Munteanu trãieºte cu mare folosºi împlinire pe acest bulevard „cu pistemultiple, dar cu sens unic”.

Adagiile, adevãratã rouã a sufletului,nu se comenteazã, se savureazã… Vãoferim câteva dintre aceste „sentinþe”ºtefanmunteneºti: „Pentru a fi cu ade-vãrat liber, omul trebuie sã devinãsclavul filosofiei.”, „Nu pot fi fericiþi doarcei care urmãresc doar fericirea”, „Dacãnu sunt iubit, înseamnã cã nu sunt vred-nic de aceasta.”, „Uneori, cea mai bunãalegere este abþinerea de la alegere.”,„Prostia nu poate fi pusã pe seama biolo-giei.”, „Cine nu are duºmani nu-ºi poatedescoperi prietenii.”, „Omul este valoarenu numai prin ceea ce este, ci ºi princeea ce aspirã.”, „Asemenea oamenilor,nici cuvintele nu pot trãi singure.”,„Pentru a avea întrebãri, trebuie sã avempasiuni.”, „Cãutând un punct de sprijin,oamenii întâlnesc numai stãpâni.”,„Prefer ca nevoile sã mã facã maiînþelept ºi nu mai viteaz.”, „În dragostenu te poþi opri; ori mergi înainte ori mergiînapoi” … Volumul este încheiat de opostfaþã (a subsemnatului…) de patru-zeci ºi una de pagini, Reabilitarea dis-cursului filosofic în agora modernã.Demersul reprezintã o sintezã a creaþieiautorului, cea mai mare parte a acestorînsemnãri fiind publicate, de-a lungulanilor, ºi în Deºteptarea.

Prezenþã elevatã a dezbaterilorfilosofice naþionale ºi internaþionale,eseist elevat, instanþã axiologicã,polemist redutabil, ªtefan Munteanu nise mãrturiseºte ca unui duhovnic: „Amfost un marginal, un tãcut, un ruºinat, unnemulþumit. M-am împãcat cu gândul cãnu pot ocupa poziþii centrale, comode, cãtrebuie sã mã bazez doar pe mine. N-amcrezut niciodatã cã pot învinge prin min-ciunã, prin hoþie, ori prin lovituri

mârºave”. Din acest motiv are ºi ofiinþare luminoasã; trãieºte pe bulevardulcel mai frumos al condiþiei umane. Unbulevard pe care, mãrturiseºte autorul,„mintea mea a suportat trecerea de lahaos la cosmos, de la dezordine laordine. Am devenit stãpân pe mine ºi peproiectul la care mã angajasem”.Aceastã mãrturisire ne aduce aminte deunul dintre adagiile sale: „Omul este fru-mos nu pentru cã este perfect, ci pentrucã luptã pentru perfecþiune”.

Ion FERCU

Mihai Pascaru

Grrãmmadãorrdonnattã

În anul 2009, Mihai Pascaru adunãîntr-o „grãmadã” poeme pe care le-aaºezat pe hârtie de-a lungul timpului(începând din anul 1986) ºi le„ordoneazã” într-un volum numit suges-tiv Grãmadã ordonatã (Editura „ART-PRESS”, Timiºoara). El însumeazã întitlurile sale experienþe, emoþii,cunoºtinþe, viaþã, moarte, valoare, non-valoare, efemeritate ºi eternitate,învãluite într-un joc de cuvinte modern,ironic, cerându-i cititorului detaºare ºiimplicare simultanã.

Prima încercare de a citi aceste ver-suri poate crea o senzaþie de ezitare,sentiment cauzat de aspectul poemului„desfãcut în bucãþi” (p. 9), dar observãm,mai apoi, necesitatea stãrii de pace pen-tru a elibera poemul din „chinga ideii”(p.9). Impresia cititorului este de superfi-cialitate datoratã faptului cã omului nu-i„fatã mintea-n/ fiecare zi”; este necesarão înþelepciune, care scoate „moartea/ dincând în când la aer”, pentru a cuprinde ºisurprinde sensul cuvintelor unui poet „cucãmaºa scoasã/ grãbit sã prindã/ ºi sã-n-chidã/ puii poemelor de rasã”. (p 134)

Aforistic, fãrã a fi sentenþios; bre-vilocvent, fãrã a ºtirbi întregul; grãbit, încãutarea sensului pierdut al cuvintelor,Mihai Pascaru are darul expresiei lapi-dare ºi harul dislocãrii verbului („cap cupajurã”), salvându-l de la uzura care neuzurpã fiinþa, pervertind-o sau opa-cizând-o, primenind-o prin arta echivocu-lui ardent ºi imprudent, prin acuitate ºisagacitate a spiritului, fãcând astfel, dincititorul prudent, un oaspete al sufletului,indecent de rãsfãþat, prin atât de suavalejeritate de a rosti, dar ºi prin sclipireaaurie, precum Bistriþa din copilãria-i zglo-bie, a ceea ce ne face sã tresãrim dinletargia mortificatoare a comoditãþii ºi aplatitudinii.

Mihai Pascaru este poetul rãsfãþuluilexical, retezând din start, fie ºi printr-osingurã literã, ceea ce ar pãrea sã neamuze, când, de fapt, prin umor subia-cent, totul este atât de grav, încât, doarprin surprindere ºi rãsturnare ludicã,face sã ne rãcorim ºi sã ne odihnim neli-niºtea, respirându-i aerul dintre cuvinte,pânã la tãcerea mântuitoare.

Aparent inocent, realul este suficientde a fi stârnit, ca, imediat, sã ni se araterãsturnat, rãspicat, gata de a ne frângegândul cuminþit prin amorþire, încât, larigoare, poezia e în toate câte seperindã, chiar ºi în „mulþimea vidã”,avidã de însufleþire ºi de orbire a ceea ceni se pare a ne cuceri fãrã a fi învinºi, cidoar cucernici, abili sprinteni ºi lapidari,pentru a face din noi, cititori privilegiaþi aisagacitãþii poetice ºi încântaþi de negen-tropia ermeticã, demiurgicã din Grãmadaordonatã a poetului Mihai Pascaru.

Paraschiva LIVADARU

autori ºi cãrþi

mai 20116

Cronicaunei

restaurãrianunþate

Nu-mi mai aduc aminte cine spuneacã existã un înger pãzitor al cãrþilor.Cred cu tãrie cã el potriveºte ºi timpullecturii, ºi locul, ºi atmosfera propicepentru a le înþelege mai bine, pentru aînþelege cu adevãrat. Iatã, de pildã,albumul bilingv (românã-englezã)Banca Naþionalã a României. Cronicarestaurãrii Palatului vechi, semnat dearhitecta Cristina Þurlea. Apãrut anultrecut la editura Cadmos, sub îngrijireapublicistului ºi scriitorului StelianÞurlea, albumul e, înainte de toate, unobiect luxuriant. I-am tot dat târcoaledestul timp. L-am rãsfoit nu o datã,admirând condiþiile grafice excepþionaleprin care se înfãþiºa, îndrãznesc sãspun, una din poveºtile de succes aleistoriei noastre. Era ceva care-mi scãpaºi ceva care mã inhiba, fãrã sã înþelegprea mare lucru.

Mugur Isãrescu, guvernatorulB.N.R., rezumã exact ºi plastic, încuvântul înainte, întregul demers: „arhi-tecta Cristina Þurlea a scos, din dosarecu file îngãlbenite, din albume cu vechifotografii, planuri, documente, imaginide epocã din care a conturat istoriaclãdirii. Sunt descriºi paºii fãcuþi pentrurealizarea acestui monument arhitec-tonic. Dar cartea nu se rezumã sãdescrie ziduri. Sun puse în luminã ºipersonalitãþile ce au contribuit laînãlþarea monumentului, în primul rânda lui Eugeniu Carada, întemeietorul defapt al Bãncii Naþionale, care a însufleþitrealmente construcþia palatului dinLipscani”.

Sunt clãdiri, nu spun o noutate, carete strivesc ºi sunt clãdiri a cãrorarmonie calmã te fascineazã ºi tecopleºesc. Cred cã existã un suflet alclãdirilor care respirã ºi inspirã. Odatãgãsit ritmul, te poþi apropia de ele, lepoþi cuprinde în cuvinte ºi imagini. Amcredinþa cã tonul cel bun nu poate sã-ldea decât textul actului fondator dincare nu mã pot abþine sã nu citez:„Astãzi, în a douãsprezecea zi a lunii luiiulie anul una mie opt sute optzeci ºipatru al erei creºtine/ Sub domniaMajestãþilor Lor Regelui Carol I ºiReginei Elisabeta/ Fiind Preºedinte deConsiliu Miniºtri ºi Ministru de Interne/Ion C. Brãtianu/ Miniºtrii DimitrieSturdza, George Chiþu, Ion I.Câmpineanu, George Lecca, Generalªtefan Fãlcoianu, Generalii NicolaeDabija ºi Nicolae Voinov/Locþiitor alGuvernatorului Bãncii Anton Carp/Directori Dimitrie Bilcescu, EugeniuCarada, Emil Costinescu, I. P.Dimitrescu ºi Theodor ªtefãnescu/Censori/ Preºedinte MenelasGhermani/Membri C. Angelescu, R.Bãicoianu, I. I. Câmpineanu, ªtefanIoanide ºi Petre Stoicescu s-a pus

temelia clãdirii din Bucureºti a / BãnciiNaþionale a României/ dupã planuriledresate de arhitecþii Cassien Bernard ºiAlbert Galleron din Paris/ revãzute ºiexecutate de Nicolae Cerkez, inginer-arhitect, director general al lucrãrilor,asistat de C. Bãicoianu, arhitect-ajutor.”

Zona Lipscanilor, inima centruluiistoric al Bucureºtilor, va deveni ºiinima centrului financiar. Iar PalatulBãncii Naþionale se va transforma într-un fel de inima inimii þãrii. CristinaÞurlea ºtie sã dea culoare ºi relief, sãspunã odiseea unor cifre ºi sã sur-prindã varietatea unor cariere; încet,încet cartea ei capãtã monumentali-tatea discretã ºi strãlucirea neostenta-tivã pe care o afiºeazã (ºi înfãþiºeazã)istoria Palatului. E o poveste sobrãdespre oameni, beton armat, lemn,marmurã care are darul de a-þi creasentimentul cã intri într-o altã lume ºi, înacelaºi timp, de a rãmâne în prezent. Eo calmã proporþie a culorilor, cu lucirimate ºi reflexe stranii, care conservãtrecutul ºi-l înnobileazã.

Dacã nu mi-ar fi oarecum teamã determenii tehnici mi-ar plãcea sã mãlansez într-o lungã descriere a ansam-blului spaþiilor care au fost supuselucrãrilor de consolidare, de moder-nizare, de restaurare ºi amenajare,ansamblu care însumeazã peste20.000 de mp. ªi ele, spaþiile, senumesc: Galeria Guvernatorilor, aflatãla etajul I al clãdirii, unde sunt înºirateportretele tuturor celor care au trecut pela conducerea Bãncii Centrale; SalaConsiliului unde sunt patru picturi –Rodica la secerat a lui NicolaeGrigorescu, o marinã semnatã deEugen Voinescu, Prometeu, respectivMercur ale pictorului G.D. Mirea;Biblioteca de carte rarã; Sala Ghiºeeloretc. În supleþea coloanelor ºi distincþiainterioarelor nu descoperi doar sobri-etate ºi un soi de atmosferã protegui-toare, ci ºi un Bucureºti mai puþinprovincial, cu destule strãluciri denobleþe. ªi mai descoperi un lucruminor, dar care trebuie recunoscut:istoria locului ºi a noastrã nu poate figânditã fãrã clãdirea Palatului vechi alBãncii Naþionale.

Se spune cã sunt cãrþi care se trans-formã în amintiri personale. În ce mãpriveºte, minunata carte a CristineiÞurlea se numãrã printre ele.

Iacob FLOREA

Gheorghe Vidican

GennunnchiiTammisei

Gheorghe Vidican (n. 27 iulie 1953,jud. Bihor) a debutat cu poezie înrevista „Familia” în anul 1972. Editorial,va debuta însã dupã 22 ani, în 1994, cuvolumul Singurãtatea Candelabrului.Au urmat Utopia nisipului (2003),Sãrbãtori vulnerabile (2003), Rigorilecercului (2004), Tratatul de liniºte(2006), Mansarda cu vitralii (2008).

În Genunchii Tamisei (Timiºoara, Ed.„Brumar”, 2010), apa Tamisei nu estesingura referinþã itinerarã britanicã;suntem purtaþi odatã cu poezia pestrãzile londoneze, admirând arhitec-tura Palatului Buckingham, copleºiþi devocea rãguºitã a Big-Ben-ului care neaminteºte de trecerea ireversibilã a tim-pului, atraºi într-o vizitã clandestinã prinCamera Lorzilor, ameþiþi de speen-ulspecific englezesc indus de ceaþaucigaºã. Îmbrãcate uneori pânã laabundenþã în figuri de stil (epitete,metafore, personificãri, hiperbole), ver-surile lui Vidican îºi pãstreazã maimereu o aurã aristocratã. Cuvântulpare foarte atent cãutat, prin alegerealui ajungându-se la un echilibru al tex-tului. Motive recurente cum sunt apa(am numãrat peste 10 trimiteri la apaTamisei), roua, lacrima, ochiul nedescoperã un autor interiorizat, melan-colic, înclinat spre meditaþie. Poeziareflexivã scrisã de Gheorghe Vidicansunã monocord ºi are o notã de cere-monios.

Cartea este structuratã în cinci pãrþi:„O zi pe Tamisa”, „Negrese la Londra”,„Parcul St. James” (acesta e de fapt unpoem mai amplu, odatã cu plimbãrileprin parcul strãin, se re/trãieºte senti-mentul deplin al copilãriei, asociat cufascinaþia pentru joc ºi joacã), „Gardaregalã” ºi „Ieºirea din Albion”. Cu sigu-ranþã, fragmentul încãrcat de exotismrãmâne „Negrese la Londra”. Întâlnitepe sub felinarele Londrei, lângã Turn,în metrou, pe malul Tamisei sau în aulaspiritualã a catedralei, negresele suntsenzuale, frumoase, misterioase, fer-mecãtoare. E un elogiu adus feminitãþii,în care prototip este o Evã cu pielea deculoarea nopþii. Interesante suntipostazele femeii: seducãtoare – fru-museþea ei contamineazã tot ce oînconjoarã („împrãºtie zâmbetul cufrunze de ciocolatã/ privirea ei are petenegre pe umeri”); ispititoare, provocândstãri febrile, devastatoare, bãrbatuluicare o priveºte ºi atinge („lãtratulcâinelui inaugureazã metroul din/ sân-gele negresei. sãrutul îngheaþã/ atin-gerea gurii. lãcomia desfigureazãumbra/ sãrutului. am respiraþia fisuratãde sufocanta privire/ a trupului. negresafierbe miasmele sãrutului/ coborât îndorinþã”); calinã, femininã, de oînduioºãtoare gingãºie este florãreasa(„în ambele mâini se dãltuie câmpia cuflorile depãrtãrii/ o aripã de lunã îimângâie zâmbetul cu visele mamei/ înpãr spectacol de maci ºi margarete/inocenþa se târãºte sub tãlpile ei unºarpe de apã sub/ rãcoarea/ stropuluide rouã/ în fiecare parte corpul ei o salãde cinema”. Poetul, „strivit” de zâmbetulcare „inventeazã jocuri bizare”, sufocatde enigma femeii negre, o percepe ca omantis religiosa, mascã sub care de

fapt se ascunde o femeie tristã,apãsatã de singurãtate.

Genunchii Tamisei este volumul unuipoet deja format, cu o voce proprie,afinã cu cea a neomoderniºtilor. Destulde unitarã, cartea impresioneazã înprimul rând prin exotismul dat de ima-ginile inedite ale negreselor Londrei.

Violeta SAVU

Gheorghe Izbãºescu

Piettonniilui Pann

Pietonii lui Pan (Cluj-Napoca,Editura LIMES, 2010, colecþia MAGIS-TER) reprezintã ultima apariþie editori-alã a poetului Gheorghe Izbãºescu.Datoritã numãrului de pagini ºi depoezii, relativ puþine (46 de pagini ºi 30de poezii) Pietonii lui Pan nu poate ficonsiderat un volum de poezii în sensulstrict al cuvântului, ci mai degrabã oplachetã. Dar forþa ºi, de ce nu, magiaacestei cãrþi nu stã în numãrul lor, ci înmesajul artistic transmis, în crezul poe-tic al scriitorului. Un scriitor greu deînþeles, criptic, cu o îndelungatã tradiþieliterarã.

Poezia lui Izbãºescu nu dã delocimpresia de inspiraþie, mai mult sau maipuþin divinã, ci, mai degrabã, de muncãtitanicã, de acumulare culturalã, de sin-tezã proteicã. Este un rezultat invidiatde mulþi ºi apreciat de puþini. Dar unrezultat ce meritã renþinut. Tema aces-tei cãrþi o reprezintã, aºa cummenþioneazã autorul în deschidere,lupta imaginii realitãþii cu imagineaimaginaþiei. Este o luptã între douã pla-nuri, cel real ºi cel fabulos, mitologicchiar, prin reprezentãri ale vechilor(semi)zei greci, sau întâmplãri univer-sal cunoscute (calul troian etc.).Trecând la un nivel modern, psi-hanalitic, putem deduce o luptã întreconºtient, realitatea obiectivã de zi cuzi, ºi subconºtient, instinctualitateaereditarã a omului. Este o luptãcâºtigatã de prima tabãrã, dovada con-stituind-o opera de artã creatã de artist,în cazul de faþã, de poet.

Copilãria ºi oraºul în care scriitorullocuieºte (Oneºti) reprezintã princi-palele preocupãri profane întâlnite înversuri. Spunem profane deoarece elesunt transfigurate printr-o metodã origi-nalã a autorului. Nu avem o mitologieclasicã, cu elemente cvasi-cunoscute

(ca zeul Pan, de exemplu), aºa cums-ar fi dorit, ci mai degrabã una autoh-tonã, proprie, în care elementeleveridice se combinã cu cele mitologiceîntr-un „joc al ielelor”, joc ce cuprindefiecare cititor în parte. Muntele Leaotaºi Trotuºul cuprind nucleul liric alcolecþiei de poezii, un subiect importantde altfel, dacã le putem compara cuMuntele Olimp ºi râul de foc Styx, pie-dici în calea oricãrui om ce doreºte sãcunoascã, ºi acceadã transcendentul.

„Cã doar pe buzele pruncului/ zeiimai trãiesc ºi dupã ce sunt uitaþi” e unvers-cheie care caracterizeazã filosofiaartisticã a multora din generaþia postde-cembristã. Speranþele sunt puse în ceicare vin din urmã, printr-o simbolicãîntoarcere la trecut, la origini. PoatePan ºi apreciata lui primitivitate ar salvaraþiunea decadentã a umanitãþii dinacest secol. Râsul galben din adânc ºiChipul interior prezintã crezul poetic alautorului într-o formã accesibilã publi-cului larg. S-ar putea reproºa cã restulplachetei este organizat într-o formãînchisã, accesibilã doar pentru iniþiaþi,când, se ºtie, rolul poeziei este sãîndrume umanitatea cãtre idealurilepierdute. Gheorghe Izbãºescu este, cusiguranþã, un original, ºi poate cã rolullui nu este sã îndrume, ci sã deschidã,prin poezia sa, noi trepte de cunoaºterepentru cei ce doresc acest lucru.

Alexandru LUPEI

Victor Munteanu

Rãnnirreavederrii

Când îl citeºti pe Victor Munteanu,eºti constrâns sã te întrebi de unde vinesenzaþia de perfecþiune a întregii scrii-turi a prozatorului. Rãnirea vederii(Bacãu, Editura Fundaþiei CulturaleCancicov, 2010), cu un titlu aparentinocent, corect, dar ºi expresiv, începecu o „Prefaþã” semnatã chiar de poet.Volumul de versuri este structurat îndouã pãrþi: „Veºti la margineaacoperiºului” ºi „Locuinþã pentru unstrigãt”.

Poezia lui Victor Munteanu nu atrageprintr-o muzicalitate fãrã cusur, ci, dim-potrivã, autorul cautã parcã exprimãricolþuroase, ruperi de ritm, metafore as-cuþite pentru a exprima cât mai autenticcriza pe care o vede înconjurându-l:„Ah, suflet al meu, ciocârlia se-afundã

în cer/ zadarnic te prãbuºeºti îngenunchi s-o-nlocuieºti cu un þipãt!”(Rãnirea vederii). În Condamnat lafiinþã, poetul închinã o odã mamei,fiinþei supreme, mulþumindu-i pentru cãi-a dat viaþã: „Sãrut mâna pentrunaºtere, mamã!/ Cã nu m-ai întrebatdacã sunt ºi eu de acord,/ nici dacã mãprimeºte lumina/ în care mi-ai dat dru-mul sã-not”.

Pot fi citate ºi alte poezii a cãrorrezonanþã ar stãrui, cu siguranþã, însuflete. Poeziile sale, neomoderniste,par elaborate meticulos; de fapt, ceeace le asigurã trãinicia este spontanei-tatea „prelucratã” într-un îndelungexerciþiu de experienþã intelectualãserioasã.

Textele par elaborate meticulos; defapt, ceea ce le asigurã trãinicia estespontaneitatea „prelucratã” într-unîndelung exerciþiu de experienþã int-electualã serioasã. Stilistic vorbind,poetul are un notabil simþ al limbii, ver-surile sale nefiind doar rezultatulelaborãrii oricât de îndelungate.Îndemânarea lingvisticã ce moduleazãcuvintele în atât de diverse registrepoetice nu este decât semnul uneiconºtiinþe artistice care declarã sensi-bilitatea în stare de inflaþie. Mesajulpoetic e un bun mijloc de plasticizare.Depinde cum îl construieºte autorul.Adept al frumuseþii poetice necontrafã-cute, al expresivitãþii autentice, poetulfigureazã un text marcat doar de sinu-ozitãþile ºi meandrele necontenite alegândurilor, cu þâºniri de imagini ºiîntretãieri de registre ºi tonalitãþi dintrecele mai diverse. Prospeþimea, can-doarea adolescentinã, interogaþiile petema destinului, iubirii, istoriei, intem-peranþa metaforelor ºi verva imagisticãsunt trãsãturi ale universului sãu poetic.Lirismul sãu este prin excelenþã spec-tacular. Versurile sale sunt, în verva loralegoricã, înscenãri ale existenþei, re-velaþii ale unor locuri tãinuite, sugestiiale unui carnavalesc grav, ce pune lao-laltã contrariile: patosul ºi ironia, fan-tezismul ºi sublimitatea estetizantã.

Poetul percepe fondul grav, tragic, alexistenþei, al universului ºi cautã sã seinsereze în dinamica acestuia, aºezândîn text o problematicã de extremã acui-tate. Acest subtext etic provine, elimpede, dintr-o stare de crizã, dintr-undezacord între fiinþa raþionalã si intero-gativa si iraþionalitatea universului. Câtpriveºte tehnica formalã, el este incon-testabil un versificator. Construind cuminuþie ºi cu discreþie scene aparentbanale, ce par decupate din viaþa coti-dianã, poetul construieºte în ficþiunilesale ºi o lume a livrescului în care ideileºi trãirile circulã cu naturaleþe.Asemãnarea cu Nichita Stãnescu nu enici gratuitã, nici nefondatã în Eu anunþfãrã milã cã sar: „Vorbesc în limbapietrelor despre cum sunt singur...”

Poezia lui Victor Munteanu este au-tenticã, noutatea fiindu-i permanenthainã de galã. Se observã, practic, ofuziune între universal ºi particular.Textul are o ironie energicã. Poetuladevãrat - adjectivul nu e deloc uzatcând îl alãtur lui Victor Munteanu - trecepeste marginile clasificãrilor. Cu cine esau va fi contemporan, rãmâne sã sta-bileascã posteritatea, în sentinþa cãreiaam deplinã încredere.

Irina ROTARU

mai 2011

autori ºi cãrþi

7

• Angela Tomaselli - Politi-chiens

werr istt ttarrja(ttottennsonnttagginn mmüünnchenn)

uneori mã gândesc la tine atât de intens încâttresari în somn ºi inima aproape îþi sare din piepto dragoste ca a mea ar putea înãlþa catedralesupradimensionate în cãtune valahe care nuapar nici pe gpsar putea muta munþii sau i-ar putea sculpta dintr-o atingere, printr-o simplã strânsoare

o dragoste ca a mea acreºte lapteletransformã rãsuflarea în benzenºi plãmânii în motoare

(dragoste ca douã panzere care se ciocnesc)

poate virusa obiecteeluda firewall-urile poliþieiplantând nebunie în bastoanele ºi creieriiagenþilor de teren

dragostea mea = cernobîl + world trade center +hiroshima + katrina

o dragoste neþãrmuritã ca marele zid chinezesc,asprã precum siberia, umflatã precum casapoporului, ascunsã ca o erecþie refulatã în blugi

dragostea mea te face sã te sufoci în somnîþi dã tahicardiee mai puternicã decât o cartelã de xanaxte curenteazã ca dorsala unui rechinte pârjoleºte de vieurzicã

(dragostea mea pãduchelniþã)

eºti de mult în mormânt ºi ultima ta imaginebunã sã-þi þinã de urât pânã când intrã eterni-tatea în putrefacþieeste cea a iubirii mele distrugãtoare de lumi ºiaducãtoare de moarte

eºti în mormânt ºi mã visezi pe mine mortde fapt stau deasupra gropii tale ºi plantez floricarnivoreo tufã de canabismeri otrãviþio linie de asamblare a cuþitelorºi un balansoar fãcut din ºase drujbe

eclipsã de lilitth„swallow tthe snnake““(Moonnspell)

suntem toþi ºerpi îmblânziþi de fernando ribeiroca un fierãstrãu ne intrã muzica în carneºi-n timp ce creierul ne explodeazã încet, ajutatde câteva livre de TNT amplasate strategictresãrim ca o pãdure de vampiri treziþi

din beþia cu opiuºi puþin lipseºte sã nu sãrim

la beregata dresorului nostrucare ne taie ºi ne sfârtecã doar pentru a ne oblojicu mai mult venin

înalþã-ne, fernandovrem sã incendiem casa morþilorºi sã asediem cerul vrem sã trãim o mie de vieþi într-unavrem sã murim de mai multe ori într-o viaþãvrem sã pãlmuim zeii cu biciuºca ºi sã ne înfigem ghearele în obrajii îngerilorvrem sã fim îngropaþi de vii ºi sã ne naºtem morþi

dã-ne otravã! sã curgã puroiul! infecteazã-ne!ne vom ridica spectral deasupra europeisã-i sugem mãduva ca un nor de lãcuste

vacuumm

este un fel de vid în jurul meu, ca atunci când puio bombã ºi toþi înlemnesc cu mâna pe clanþãcãutând cu mintea o ieºire de urgenþã, care i-arduce altundeva decât în iadºi poate am nevoie de acest lebensraumca sã-mi trag trena sau ca sã adaug danteluþeprimãvãratice la cãmaºa de forþãsau, mai ºtiu eu, sã trag ghiuleaua dupã halatulde laborant dar când îmi pun gluga, toþi îngheaþã, pentru cãºtiu cã s-ar putea sã vin dupã ei

un fel de vid pe care pot sã-l umplu cuvagoanele morþii destinaþia auschwitz, ticsite decãrþisau cu infinitul program de la televizor, pus pecanale friendly, în care te simþi ca într-un wcturcesc, postat pe þeava de canalizareasta sã fie viaþã? sã suporþi nevoile unui neamde rejectaþi, pe bãrbia proaspãt rasã? pe limbacurãþitã ºi pregãtitã de o dozã în plus

de spurcãciune?e tocmai existenþa aleasã de un procent

semnificativ de conaþionaliînainte trãiam în pãduri, lãsând responsabilitateaconstruirii burgurilor în seama unor minoritãþi

harniceastãzi avem capetele vârâte cu forþaîn monitoare, la fel cum porcii sunt îndopaþiînainte de execuþie

un vid pe care pot sã-l umplu prin snooker sauprin katrina lui beethoveno oarecare silã mã acreºte, asemenea uneisupradoze de indiferenþãapatia îmi sticleºte privirea ºi luminez ca un farde smoalã ce funcþioneazã asemeneaunei capcane pentru licuriciiar versurile mele te dezmiardã cu gheara lortransparentã, cu textura lor asprã de grenadãun lanþ te înºfacã de cuºca verbelor pânã cândpoemul þi se rescrie în cortex ºi ai în raza priviriitale doar frica ºi furiaastfel, decupezi cuvintele cheie, pânã cândmintea aratã ca scrisoarea de acreditare a unuiteroristºi, bineînþeles uiþi totul, aruncându-te în viaþa tafebrilã care nu înseamnã nimicpe certificatul de naºtere fiindu-þi consemnatã ºidata decesuluivãd placa de mormânt, care te suge în groapã,dupã o viaþã mediocrã de un might have beensimbolicdar acum nu mai conteazã, ia-þi doza de somnºi-þi vei veni în fire când cioclii te deºartã ca peun pachet de carne într-un tomberon peste carese toarnã betono viaþã netrãitã fiind asemenea unei note risipitepe portativul unei manele

un fel de vid pe care aº putea sã-l risipesc cutrezirea ta

mai 2011

poesis

8

C. D. ZELETIN

ªtefanBolea

Copiiiºi nedreptatea

Copii înþeleg mai bine cu sufletul decât cu mintea. Înainteazãînlãturând hãþiºurile de început al vieþii cu braþele sufletului. Trecuºor peste momentul mustrãrii sau al corecþiei dacã ºtiu cã suntvinovaþi, surâd repede, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Nedreptatea însã o simt adânc ºi durabil. Uneori zgura încinsã ainjustiþiei trece în zãcãmintele lãuntrului ºi rãbufneºte târziu, ca dinsenin, când copilul a trecut în adolescent ori adultul în bãtrân.Acesta din urmã de multe ori nici nu-ºi poate explica erupþiagheizerului sumbru, mai ales cã viaþa parcursã ºi-a înãlþat întretimp stiva de rufe ale uitãrii. Ceea ce trece drept capriciu ori toanãde bãtrâneþe este în fond un eveniment perfect determinat, dar cupricina ascunsã în peºtera posomorâtã a anilor trãiþi. Aºadar,copilul e foarte sensibil la nedreptate. O resimte ca pe un cutremurcare-i deschide o prãpastie sufleteascã. Am întâlnit cazuri aleunor copii care, nesuportând trauma nedreptãþii, s-au sinucis.

O întâmplare din anul 1953 este grãitoare în aceastã privinþã.Au trecut de atunci aproape ºaizeci de ani ºi nu o pot uita, cumprobabil nu a uitat-o nici fetiþa despre care vreau sã vorbesc. În cepriveºte copilul ghemuit într-un ungher al sufletului meu, elaºteaptã încã o rezolvare ce nu mai poate veni: preopinenþii s-audus, iar cauza a cãpãtat autoritate de lucru judecat. Strâmb.

Terminasem liceul. Cum nici vorbã nu era sã mã prezint la con-cursul de intrare în facultate, din cauza „originii sociale nesãnã-toase”, am obþinut, luptând cu mari adversitãþi, postul de profesorde limba românã la o ºcoalã de prin pãrþile Bacãului, ascunsãîntre dealuri mari ºi pãduri. Înþelegãtor ºi drept, inspectorul ºcolarcare-mi dãduse aprobarea m-a sfãtuit sã mã prezint la post cu osãptãmânã mai târziu, pentru a evita vreo neplãcere în aþâþareapresupusã de începutul anului ºcolar.

Aºa cã eram aºteptat, nu fãrã oarecare curiozitate, la ºcoalã.Auspiciile au fost muzicale, deoarece la intrarea în curte o marede copii m-a întâmpinat izbucnind în cântece voioase ºi întorcândîn rãstimpuri ochii de la bagheta dirijorului improvizat spre efebulsurprins, care se aºtepta la cu totul altceva.

ªi au început orele. Îmi aduc perfect aminte cum, pãrãsind sim-plitatea pe care mi-o impusesem la predare, le-am vorbit la unmoment dat despre metaforã, ieºind probabil din hotarele pro-gramei analitice. M-am trezit pur ºi simplu explicându-le-o în fluxulcomentariilor la versurile lui Alecsandri, Vântul de la miazãzi/ Cuzãpadã se hrãneºte… Am rãmas uluit cât de uºor au înþeles nunumai metafora lui Alecsandri, dar ºi clasarea ei în una din celedouã categorii despre care le vorbisem: metafore plastice ºimetafore revelatorii.

ªi tot aºa. Lecþiile decurgeau sub egida armoniilor muzicaleprin care mã întâmpinaserã la sosire.

Pânã când…Pânã când am ajuns cu predarea la poezia contemporanã.

Trecuserã abia cinci ani de la instalarea deplinã a comunismului.Sloganul înfrãþirii muncitorimii, þãrãnimii ºi intelectualitãþii, era ver-sificat metaforic în poezia Strungul, plugul ºi condeiul a unei poeteîn vogã întreþinutã în acele vremuri pernicioase ale destructurãriisatelor prin colectivizare. Cele trei unelte începuserã sã chiuie debucurie strigând: Aþi vãzut cã-i vremea noastrã,/ Batã-vã norocul?!Venise vremea, într-adevãr, dar nu a tuturor fiilor þãrii, ci a unuigrup infim, deþinãtor prin abuz al puterii. Vremea noastrã maiînsemna însã ºi satisfacþia triumfalistã a poetei aflate în solda par-tidului comunist. De altfel, mai erau câteva poetese tinere, ºi, evi-dent, mulþi poeþi care sãriserã, þopãind cazaciocul, direct în manu-alele ºcolare, în locul lui Blaga ori Bacovia.

Aveam în clasa a ºaptea o fetiþã foarte conºtiincioasã.Bondoacã, gravã, numai ochi ºi urechi la lecþie, era cea mai bunãla învãþãturã. Într-o zi explicam poezia uneia dintre aceste poete.Subiectul îl reprezenta un moment din predarea cotelor obligatoriide cãtre sãteni, la care asista o colectivistã plinã de râvnã par-tinicã ºi care nu zâmbise niciodatã pânã la intrarea în colhoz.Aceasta descoperi un bulgãre de pãmânt nimerit în unul din saciide grâu depuºi de un chiabur nãpãstuit. Cu mânie revoluþionarã,strânse bulgãrele în pumn,

Sã-l dea apoi chiaburului pe gât,Cu gustul þãrnii veºnic sã rãmânã.Veºnic amintea veºnicia. Veºnica pomenire… Când am ajuns la

aceste versuri, bondoaca mea numai ochi ºi urechi izbucni într-unplâns spasmodic. M-am alarmat, fireºte. Printre zgâlþâituri, cãrþile,caietele ºi cãlimara zburarã de pe bancã. Elevii îºi pãrãsirãlocurile îmbulzindu-se în jurul ei:

- Apã! Apã!Bãnuind cã fetiþa suferã de vreo boalã de care nu vorbea, am

întrebat-o:- Te doare ceva? Ce se întâmplã?Tremurând ca varga, toatã numai broboane, ridicã ochii spre

mine:- Tata e chiabur…

mai 2011 9

poesis

Cã nunta prinþului William cu putred de bogata „fatã dinpopor” Kate Middleton a fost nunta secolului nu se îndoieºtenimeni. Totul a fost, evident, ca în poveºti, iar mireasa i-aîncântat, prin eleganþã ºi frumuseþe, pe toþi. Planeta s-a uitat,pãtrunsã de importanþa evenimentului, la ospãtarii aceia gri-julii care ºtergeau cu prosoape impecabile cristalurile, lacroitoresele atente care, se spune, ºi-au spãlat mâinile dinjumãtate în jumãtate de orã atunci când au brodat ºi au cusutsplendida rochie. Totuºi, dincolo de aspectul universal depoveste, spectacolul acesta a beneficiat, în mod neaºteptat,de rãbufnirile, gustate bine de public, ale unui etos englezesccu totul aparte.

În timp ce mulþimea aºtepta nerãbdãtoare pe aºa-zisul Mall(cum este numitã esplanada din faþa palatului Buckingham),un poliþist rotofei ºi bine dispus s-a prefãcut cã se împiedicã(sau poate a transformat o împiedicãturã realã într-un actteatral), dupã care a început sã facã gesturi prin care cereasusþinerea sonorã a mulþimii, devenitã brusc exact ceea ce îºidorea de fapt: un public dornic de a fi bãgat în seamã ºi de arãspunde. Gestul savurat al poliþistului a fost simetric comple-tat de roþile de saltimbanc ale unui slujitor bisericesc care, plinde o bucurie nestãvilitã, a þinut sã ºi-o exprime în acest fel pecovorul roºu din catedrala Westminster, dupã ce se terminaseceremonia.

Imaginile celor doi, mediatizaþi fãrã a li se da numele, au datevenimentului un aer de relaxare ºi bunã dispoziþie, cu atâtmai mult cu cât gesturile lor au fost absolut nepremeditate ºisincere. Dincolo de efemeritatea faimei lor, ei mi-au adus însãaminte de spiritul talentatului Laurence Sterne ºi de al sãuinimitabil personaj, Tristram Shandy, cu excentricele ºihazoasele lui „opinii” care umplu naraþiunea de bucle tempo-rale complicate ºi pline de umor. Principiul de la care sereclamã naraþiunea este unul aparent paradoxal: „opera meaeste digresivã, dar ºi progresivã în acelaºi timp”. Acelaºi prin-cipiu a pãrut sã contamineze ºi desfãºurarea nunþii princiarerecente, în ciuda organizãrii draconice ºi a planificãrii stricte:evenimentul s-a desfãºurat dupã tipicul lui riguros (deci a fostprogresiv), dar a beneficiat în acelaºi timp ºi de niºte comen-tarii burleºti care i-au încetinit oarecum ritmul (fãcându-l digre-siv), dându-i un aer carnavalesc, dar în cheie englezã, pentrucã „actorii” cu pricina nu ºi-au permis nicidecum sã iasã dinlimitele bunului simþ sau sã se dezlãnþuie fãrã control.

Tonalitatea parodicã a fost asiguratã, în acord cu prezentuldezabuzat, dar ºi cu eternul umor britanic, de o altã „nuntã”,sãrbãtoritã spumos ºi fãrã etichetã, de cãtre poporul englezdevenit între timp un adevãrat personaj care abia aºteptaocazia de a ieºi pe scenã. Totul s-a petrecut simultan la douãniveluri, în douã registre diferite ce se completau sãnãtos unulpe altul: în timp ce nuntaºii nobili îºi îndeplineau rolurile,solemni ºi reþinuþi, mãscãricii spontani de afarã deschideauportiþa prin care se elimina, într-un mod firesc, pericolul cãderiiîn ridicol sau într-o prea exageratã luare de sine în serios.Poliþistul ºi preotul ale cãror imagini au fãcut înconjurul lumiise aºazã astfel în tradiþia bufonilor medievali ºi renascentiºti.Ei sunt urmaºii spirituali ai lui Yorick, singurul bufon dinShakespeare ce are un nume, dar mai ales ai tuturor hâtrilorlui anonimi (soldaþi, servitoare, bone) care comenteazã isteþ,cu vervã uimitoare, faptele la care sunt martori. Simþim în modclar, la fel ca Sterne, cã „fantoma lui Yorick încã se plimbãprintre noi”... (de notat cã romanul amintit mai sus include înþesãtura lui nu numai aluzii intertextuale directe la bufonulfavorit al lui Hamlet, dar ºi un personaj preot (!) cu numele deYorick).

În sfârºit, un alt amãnunt. Pe lângã cei doi „bufoni” mai vizi-bili, mai individualizaþi, strãzile Londrei au fost pline de grupuride supuºi ai majestãþii sale ce s-au îndeletnicit cu distracþia,asumându-ºi, ameþiþi de bãuturã ºi de anvergura evenimentu-lui, false roluri de miri ºi mirese, cu mãºti ce reproduceau figu-rile membrilor familiei regale. Aceºtia sunt reîncarnãrile post-moderne ale poznaºilor meºteºugari shakespearieni, plini deun umor suculent, adunaþi în miezul unei nopþi de varã sã facãrepetiþii pentru o piesã de teatru ce avea sã fie jucatã cuocazia unei nunþi de la o curte nobilã. Pe lângã Yorick,mãrºãluiesc încã, se vede treaba, ºi Snug, Starveling, Quince,Snout, Bottom1...

______________________________

1 În traducerea lui Dan Grigorescu: Blându, Subþirelu, Gutuie,Botiºor, Fundulea

Elena CIOBANU

Fantomalui Yorick

încã bântuie...Iepurride câmmp

Dacã cineva m-ar privi în ochiar vedea un bob de chihlimbarcum se clatinã clipocindrãspunsuri târziiar vedea un gol sonorce se grãbeºte sã curgãla mijloc de noapteDacã cineva m-ar prividrept în ochi

ar vedea iepuri alergând în zigzagpe un câmp îngheþatºi-ar vedea ceva violetînvãlmãºit ºi tulbure

Rãzzboiulde stticlã

Pe tabla de ºah se rotescdouã sfere de sticlãmulþimi mãrunte ºi agitatefiecare cu nebunul sãucare declarã rãzboi

altui nebunagitând stindarde de sticlãsunând din trâmbiþe de sticlãcopii ºi neveste au casede sticlãºi televizoare fãrã vederese zãresc prin cranii transparentenebunii cu creiere de sticlãcare atacã spre binele pionilorîn rãzboiul de sticlã opacã

n-am înþeles mecanismul

Pe buzzede înnggerr

sã inventãm un cod noupoate ne va fi mai uºorsã vorbim

fãrã gesticulãri de cuvintepune palma pe ochi ºi astupã-ipicurã pe limbã maro sau grisau orice culoare neutrãroºul ºi albul nu mai au rostvâneazã semnele friciibãtând din aripite vor lovi drept în axul retineiîn mijlocul celui mai frumossentimentprinde cu bold auriuun rest de poemºi hai sã-ncercãm sã citimpe buzele îngerilorde ce iubirile pier

SSinnggurrãttatteînn cafennea

Chiar pe marginea indiferenþeiîn careul de aºipatima înfloreºte nestingheritãsingurãtatea stã picior peste piciorîn cafeneaua cu duºumelespãlateascult cum îngânã gutural

un cântec vechi repetândîn rãstimpuri refrenulNever more Never more Never moreclipa proaspãt decapitatãîºi lipeºte obrazul de geamul receîntr-un gest sentimentalrugãtor ºi disperat

Zodia lorrÎn nopþile proaspetepe la rãspântiiea zãmisleºte prunci viifiecare cu zodia luilegatã de gâtDeschid gura o singurã datãfãrã sunetînghiþind aerulo privesc cu ochii lor sentenþioºicam o singurã datãdupã primul alãptatCum vine dimineaþaea îi mãturã sub preºascunzându-le acolo destineledungile roºii de pe cerfiltre prin care se cerne noroculde le rãmân afarãpicioarele mici ºi desculþepregãtite de drum

PictturrãCe greu e sã pictezaceste pãduri colorateurma pãsãrii în aeradierea de vântDe fapt nici nu ºtiuce formã au aripilelibelulelor forma gândurilor taleE greu sã pictezvorbe oprite la geamuriuimite ca niºte copiiîn faþa vitrinelor cu jucãriiªi nici nu ºtiude ce pietrele dorcând sunt desenateîn alb ºi negru

EleggiePoeþii ornamente în catedralãadulmecã sudoarea stelelorpânã cândgândul sãrat li se încolãceºtela picioareºi se supune pe buze ºoptitÎn jurul lor dãnþuiesc baiaderedespuiate de moarteHãlãduiesc prin lumefãrã scãpareprivind secunda ca pe o sculpturãîn timp

Ora se învârte la nesfârºitpe osia visului

AAceasttã mminnunneforfecatã în pântecul fiecãrei culoricurge prin carne ca un lichidmoartea zãvorâtã în somnse joacã de-a baba-oarbaprin cotloanele amieziideºteptarea se sparge ca unpahar lovit de peretele clipeireclãdeºte din zvonuri noiluminapuntea trecerea picuratãcu deznãdejdedin ochii icoanelorbãtrâni ºi copii fantomaticifrãmântã sub tãlpi curcubeul

pentru a întâmpina aceastã minunee timp din belºug

DianaMarinache

interviu

mai 201110

Gabriela Gîrmacea: Când te-aisimþit atrasã de literaturã ºi te-ai hotãrâtsã scrii?

Moni Stãnilã: De micã, cred cã pe la12 ani am scris un poem pentru soramea.

G.G.: Apoi ai frecventat vreun cena-clu?

M.S.: Am început târziu cu cenacluldupã ce deja publicasem „Iconostasul“,jurnalul meu de convertire. Acum 3 aniam mers la Cenaclul „Pavel Dan” dinTimiºoara. În prezent, sunt referent li-terar la acest cenaclu.

G.G.: Ce rol joacã activitatea decenaclu în viaþa unui coordonator? Darîn cea a unui poet?

M.S.: Un cenaclu este foarte impor-tant pentru cei care vor sã scrie. Înprimul rând îþi deschide drumul sprelecturile care nu se aflã în programelede studiu. În calitate de coordonator,am învãþat lucruri care nu au de-a facecu scrisul. M-am deprins cu realizareaproiectelor culturale.

G.G.: Poezia contemporanã s-aîntors spre epic ºi pare a neglija suges-tia, simbolurile. Este încãrcatã deironie, iar subiectele surprind deseoriaspecte banale pentru omul de rând.Au poeþii tineri alte modele, ceva maivechi? Care ar fi?

M.S.: Sugestia ºi simbolurile rãmân.Fãrã ele nu putem vorbi de poezie.Doar abordarea e diferitã. Cât despreminimalismul poeziei, cred cã e uncâºtig. Mã gândesc la poemul „Vorbe,vorbe, vorbe“ - al lui Ivãnescu. Elexprimã acolo o „ars poetica” prin afir-maþia cã trebuie gãsite cuvinte micicare sã exprime lucruri mari. Nu potspune care sunt modelele poeþilor dingeneraþia mea. Fiecare îºi are profe-sorii sãi. În ceea ce mã priveºte, dintreclasici, îi consider maeºtri pe psalmistulDavid ºi pe Dostoievski.

G.G.: Titlul volumului „postoi parovoz.confesiunile dogmatistei“ ilustreazãapropierea ta de literatura rusã. Citindpoeziile observ cã te preocupã temedin universul familiar, dar nu regãsescîn volum aluzii la toposul rus. Care afost ideea când ai conceput volumul?

M.S.: Toposul rusesc apare prinaluzia la Siberia. Toate spaþiile largi încare eul se pierde sunt legate deaceastã închisoare. Aici intervine aceasugestie de care vorbeam maidevreme. Totul e la nivel de sugestie.Dacã aº fi fãcut poeme despre Rusia,ar fi fost o minciunã. Nu pot scriedespre ce nu cunosc ºi nici nu vreau sãcreez o lume ruseascã. Titlul e mai multapropiat de cântecul respectiv decât deRusia.

G.G.: În poezia ta observ o relaþie deempatie pe care o stabileºti cu cititorul

prezentând imagini la nivel senzorial.Crezi cã e important pentru cititor sãidentifice în poezie trãiri similare saupoezia sã-l determine sã fie mai atent ladetalii în contextul unei existenþe cetinde sã-l transforme într-un simpluexecutant al unor sarcini?

M.S.: Prefer ca fiecare cititor sã aibãpropria trãire când citeºte un poem - almeu sau al altcuiva. Importantã e iden-tificarea cu poemul, nu similaritatea

trãirii. Cititorul devine poet cînd se iden-tificã într-un poem la altã scarã decâtautorul.

G.G.: Cãrei generaþii crezi cã-i aparþiiîn poezie?

M.S.: Nu mã identific cu douãmiiºtiidecât temporal. Nu abordez temele lorºi nu mã consider în vreo generaþieanume. Cred cã sunt postdecembristã.Asta da.

G.G.: Se vorbeºte din ce în ce maimult de fracturiºti. Mi se pare cãmiºcarea este dizolvatã deja, dar pu-blicul din România a aflat ceva maitârziu de asta. Elevii mei ar dori sã ºtiedacã fracturismul mai este un curentactual.

M.S.: Fracturismul e încã actualatâta vreme cât cei care scriu vor încer-ca sã înþeleagã ce spuneau MariusIanuº ºi Dumitru Crudu despre acestmod de a scrie. Este inactual când ceicare vor sã se apropie de fracturismdevin mimetici.

G.G.: Ai putea sã le rezumi estetica?M.S.: Cred cã cea mai importantã

idee e asta: dacã scrii despre ploaie, nufaci nimic nou. Încearcã sã scrii cumsimþi tu ploaia. E importantã o viziunecât mai subiectivã asupra lumii ºi, prinasta, ne apropiem de biografismulprezent nu doar la fracturiºti.

G.G.: Observ cã tinerii poeþi încep sãincludã în textele lor simboluri dinmatematicã sau din informaticã. Înacest caz textul nu devine ambiguupentru cititor? Cât de mult se poateimproviza sub aspectul formei poetice?

M.S.: Arghezi, care e pentru mineunul dintre cei mai importanþi poeþiromâni, a uzitat de cunoºtinþe teologicela modul academic. Sunt convinsã cãmulte din poeziile sale nu sunt înþelesenici azi aºa cum au fost scrise. Dar astanu îl face mai puþin valoros. Se poateimproviza oricât. Important e doar unlucru: rezultatul sã fie poezie.

G.G.: Care sunt tendinþele actuale înpoezie? Ne mai putem întoarce lapoezia cu rimã sau la alexandrin?

M.S.: Cred cã niciodatã nu se varenunþa total la rimã. Avem ªerbanFoarþã, avem Brumaru, avem ºiIvãnescu, Ion Mureºan, Ioan Es Pop.Poezia fãrã rimã e o deschidere ºi odescãtuºare, dar nu e nici mai poezie,nici mai prozã decât cea cu rimã.

G.G.: Care sunt tinerii poeþi desprecare crezi cã vom mai auzi ºi ce îi vaimpune?

M.S.: E o întrebare dificilã. Suntfoarte mulþi poeþi tineri. ªi tot atât demulþi sunt buni. Ceea ce îi va impune ecalitatea.

G.G.: Sã enumerãm câþiva pentrucei care citesc interviul.

M.S.: Cred cã ar trebui citiþi toþi, dardacã e sã facem o listã de lecturã ... :Dan Coman, Dumitru Crudu, T.S.Khasis, fraþii Vakulovski, Cosmin Perþa,V. Leac, Claudiu Komartin, RuxandraNovac, Marius Ianuº, Radu Vancu ºimulþi alþii. Ordinea enumerãrii e întâm-plãtoare.

G.G.: ªi o ultimã întrebare de laGeorge Chiriac: Care este rolul perso-najului Rasputin în volumul „postoiparovoz. confesiunile dogmatistei“?

M.S.: E rolul omului în societate.Omul prins între neputinþã, cãutare, sfi-dare. E cel înzestrat de Dumnezeu, darcare se zbate între sfinþenie ºi pãcat.Totodatã e lider de opinie, e revo-luþionar, e instigat ºi instigant.Rasputinul meu ar trebui sã schimbeceva în lume, atunci când ar reuºi sã secontroleze pe sine ºi când ar putea sãspunã propriilor porniri ºi slãbiciuni„postoi!“ („Opreºte-te!“)

Gabriela GÎRMACEA

Moni Stãnilã

Trebuie gãsitecuvinte mici

care sã exprimelucruri mari

Pe Moni Stanilã am cunoscut-o la Festivalul Primãvara poeþilor, laOneºti, în martie 2010. Atunci i-am citit volumul „postoi parovoz. con-fesiunile dogmatistei“ apãrut la Editura Charmides în proiectul lui „uncristian” intitulat „Literatura românã scrie pe mine” ºi am descoperit osensibilitate aparte dublatã de o forþã a expresiei poetice, pe care nuam bãnuit-o la poeþii din tânãra generaþie. Cred cã aceasta venea dinformaþia sa intelectualã, deoarece Moni Stãnilã a absolvit religie-limbaromânã. Dornicã sã mã apropii ºi sã înþeleg literatura contemporanã,am ascultat cu atenþie textele citite în cadrul ºedinþelor de lecturã pub-licã ºi mi-am propus sã-i iau un interviu pentru a aduce preocupãriletinerei generaþii mai aproape de cititorii de azi.

Biblioteca Judeþeanã Bacãu a organizat vineri, 6 mai2011, o frumoasã întâlnire cu poeta Marieta Rãdoi Mihãiþã.Stabilitã în Bucureºti, Marieta nu ºi-a uitat rãdãcinile. Maimult decât atât, mãrturiseºte, cu sinceritate, despre dorulcare i se face de meleagurile natale (poeta s-a nãscut lângãmunicipiul Oneºti) ºi de prietenii pe care ºi i-a fãcut inclusivla instituþia unde a lucrat ca bibliotecarã, acum câþiva ani.Spaþiul generos al sãlii multimedia i-a gãzduit lansarearecentului volum de versuri „Atenþie, se închid uºile!”(Editura „Tracus Arte”, Bucureºti). Despre personalitateapoetei ºi opera sa au vorbit scriitorii Viorel Savin, CornelGalben ºi Ioan Enache.

S-a punctat faptul cã Marieta Rãdoi Mihãiþã scrie o poeziegravã, intimistã, tristã, chiar severã, dar deosebit de docu-mentatã, cuprinzând numeroase referinþe culturale, adeseoribiblice. Pentru relevanþã, citãm unul dintre textele volumului:„Mãrturisesc acum,/ eu l-am ucis pe tata,/ i-am scos sufletuldin þâþâni/ cu harponul,// pentru cã simþurile nu mai judecãnormal,/ am sã-mi stârpesc ºi ultimul nãscut/ sã nu-mimoºteneascã instinctul.// Tatã, þi-am smuls sufletul aburind/ºi l-am înghiþit pe sãturate.”

Directoarea Bibliotecii Judeþene Bacãu, doamnaGabriela Muraru, a moderat evenimentul, pe care, de altfel,l-a ºi iniþiat. (V. S.)

O poetã în vizitã la prieteni

ateneu

mai 2011 11

Într-adevãr, secolul al XX-leaa excelat în privinþa unor figurisinistre – Lenin, Troþki, Stalin,Mussolini, Hitler, Mao –, pentrua-i aminti numai pe aceºtia, ºicare au imprimat un curs deneºters al istoriei, iar ideologiilegenerate de aceºtia – comunis-mul, fascismul, nazismul –, aumarcat viaþa popoarelorrespective, prin limitarea liber-tãþilor ºi plafonarea nivelului deviaþã. Survine deci întrebareacum de a fost posibilã ascensi-unea la putere a unor astfel deindivizi, certaþi cu ºcoala, mo-rala ºi exercitarea concretã aunei profesiuni? Credem cã oexplicaþie plauzibilã s-ar puteagãsi în efectele dezastruoaseale Primului Rãzboi Mondial,care s-a declanºat în urmaasasinatului de la Sarayevo, ºi,deºi toate þãrile beligerante sepregãteau de rãzboi, se pare,cã totuºi nu a fost dorit. Întrea-ga Europã cunoscuse, cu unelelimite, o epocã splendidã – labelle époque – ce începuse în1871, când se credea cãrãzboaiele nu vor mai exista,având în vedere noile tehnicimilitare de luptã. ÎncheiereaPrimului Rãzboi Mondial, dezin-tegrarea câtorva imperii (ger-man, þarist, habsburgic ºiotoman), frustrãrile, sãrãcia,mizeria, care s-au abãtutasupra unora dintre fostele þãricombatante, au facilitat ascen-siunea spre culmile puterii aunor indivizi iresponsabili, careprin politica lor megalomanã auimpus propriilor popoare noisacrificii, renunþãri ºi idealuriînºelate. Un astfel de individ afost Hitler (1889 – 1945), per-sonaj malefic, despre care s-auscris biblioteci întregi, persona-litatea sa fiind privitã din diferiteunghiuri de vedere. Cartea cutitlul de mai sus*, aparþinândistoricului Philippe Valode, esteun opuscul de aproximativ 140de pagini, în care se încearcãcu succes, sã se elucidezeraporturile lui Hitler cu soci-etãþile secrete germane, ce auproliferat în Germania de dupã1918: „Cum a ajuns Hitler sãcreadã cã întrupeazã Fiinþasupremã desemnatã sã purificeomenirea ºi sã-i asigure calearadioasã a luminii blonzilorarieni? Acesta este misterul pecare ne propunem sã-l elu-cidãm în paginile urmãtoare...”(p. 7). Întâmplarea face ca înultimele luni sã citim mai multelucrãri de excepþie dedicate luiHitler ºi anturajului sãu (reali-

zate de Timothy W. Ryback,Richard J. Evans, AngelaLambert, Ferran Gallego), încare sunt examinate, într-obunã mãsurã, viaþa lui Hitler ºifamilia din care provenea, edu-caþia, ºcoala, încercãrile nere-uºite de a urma studii univer-sitare, anii petrecuþi în rãzboi, înfine, demobilizarea ºi atmos-fera tulbure a anilor ’20 - ’30când Hitler se remarcase caorator, antisemit ºi teoretician alGermaniei Mari, al spaþiuluivital (Lebensraum). Toþi aceºtiautori au remarcat, de aseme-nea, patima nesãþioasã a luiHitler pentru lecturã, fiind citatîn acest sens un vechi prietenAugust Kubizek, cãrþile consti-tuind pentru Hitler o atracþiecontinuã, Führerul dispunândde o bibliotecã uriaºã de aproxi-mativ 16.000 de volume, iarcadourile sale preferate eraucãrþile. Asupra familiei sale,Hitler pãstra o tãcere enigma-ticã – tatãl sãu Alois ar fi fostconceput „cu un membru alunei familii de evrei,Franckenberger” (p. 11), însã,Richard J. Evans (v. Al TreileaReich, I, Editura RAO, 2010, p.243) scrie: „Nu existã nici odovadã cã înaintaºii lui Hitlerfuseserã evrei”, iar AngelaLambert (v. Viaþa irositã a EveiBraun, Editura RAO, 2010, p.84) precizeazã: „Trebuie res-pinse în mod categoric specu-laþiile referitoare la faptul cã ar fiavut sânge evreiesc,...”. A sevedea ºi explicaþiile de la nota2, p. 84, din volumul menþionat.Aºadar, se poate remarca, dela bun început, cã PhilippeValode urmãreºte traseul vieþiilui Hitler dupã etapele devârstã, din copilãrie pânã lasfârºitul rãzboiului, când epuizatfizic ºi mintal Hitler se sinucideîmpreunã cu Eva Braun. Acti-vitãþii sale ca membru al unorsocietãþi secrete (Noul Templu,Vril, Thule, Ahnenerbe) îi esteconsacrat un singur capitol,

însã referiri bogate asupraacestei chestiuni le întâlnimbunãoarã, în cãrþile lui LouisPauwels/Jacques Bergier ºiChristopher Hale. Locuind, untimp la Viena, Hitler se iniþiazãîn doctrina ordinului secretNoul Templu, în care erauamestecate doctrine oculteaparþinând templierilor, cata-rilor, rozicrucienilor, francma-sonilor, iluminaþilor din Bavaria.Era consultatã o scriere vechedin secolul al XVI-lea Cartea cuo sutã de capitole (CarteaRevoluþionarului de pe Rinulde Sus), carte de profeþii, încare se prevedea sfârºitul lumii,iar poporul ales nu este poporulevreu, ci acela german: „Unpopor, un imperiu, un con-ducãtor”. Lecturile lui Hitler dinaceastã perioadã sunt bogate,diverse – poezie, filozofie, isto-rie –, de predilecþie autori ger-mani, însã Hitler îi citeºte ºi peHenry Ford, Hans T. K.Günther, Madison Grant. Anti-chitatea, în genere, se pare, cã-ieste inaccesibilã, iar asimilarealor rãmâne sub semnul între-bãrii, Hitler fiind un autodidact.Ajungând la München (cetãþe-nia germanã o obþine târziu, în1932), Hitler este „Fericit cã seaflã într-un oraº german, îºipetrece mare parte din timp labibliotecã, în muzee, viziteazãdiferite monumente. Estemânat de aceeaºi dorinþã de aînvãþa, fãrã ordine sau rigoare,dar cu voinþa de a recupera tim-pul pierdut” (p. 17). Cât priveºteSocietãþile Vril (Loja lumi-noasã) ºi Thule (fondatã în1918 de cãtre Rudolf vonSebottendorff, alias AlfredRudolf Glaner, 1875 – 1945),ele au fost frecventate de Karl

Haushofer (1869 – 1946), teo-retician al geopoliticii, amba-sador al Germaniei în Japonia,între 1908 – 1911, ºi general alarmatei germane în PrimulRãzboi Mondial. Dupã 1918,Haushofer devine profesor laUniversitatea din München ºimentor al lui Rudolf Hess. Ateoretizat necesitatea spaþiuluivital pentru germani, influ-enþând elita politicã ºi militarã aGermaniei. Conform Cãrþii luiEnoh, Hiperboreea ar fi existatîn zona nordicã a continentuluieuropean, o þarã a belºugului,distrusã de un cataclism, iarultimii supravieþuitori ar fi plecatspre continentul asiatic – Gobi,China, Himalaya –, dândnaºtere altui mit: al existenþeiAgartthei ºi Shamballei. Înacest sens, Philippe Valode îiaminteºte pe Louis Jacolliot,Alexandre Saint – Yvesd’Alveydre ºi René Guénon,dar mai poate fi menþionat ºiFerdinand Ossendowski (v.Animale, oameni ºi zei,Institutul European, 1994 ºiprefaþa lui Silviu Lupaºcu).Ossendowski vorbeºte despreexistenþa regatului subpãmân-tean ºi a Regelui Lumii (a sevedea cartea lui René Guénoncu acest titlu), iar la pagina 222se precizeazã cã un conducãtortibetan a întâlnit o cavernã cuurmãtoarea inscripþie: „Aceastãpoartã conduce în Agharti”. Înfinal, Philippe Valode pre-cizeazã: „Pentru membriiSocietãþii Thule, moºtenitoriiInteligenþei de Afarã ar fiîmpãrþiþi în douã grupuri: unul,în jurul cetãþii Aghartta, adunaþiîn jurul soarelui de aur, ºicelãlalt la Shamballa, în jurulunui soare negru!“ (p. 24).

Fascinat de aceste mituri, Hitlera trimis în Tibet o expediþie în1938, ce a format subiectul uneicãrþi a lui Christopher Hale, iarpentru aprofundarea mituluiarian trebuie studiatã cartea luiLéon Poliakov. Dintre membriiSocietãþii Thule, Dietrich Eckartl-a influenþat profund pe Hitler:„Îl învaþã sã scrie, sã seexprime ºi îl introduce în soci-etatea münchenezã bogatã, îlfinanþeazã, îi furnizeazã recruþi.Îi dã cãrþi, îl sfãtuieºte sã-ºicumpere altele, îl face sã seîmbrace cum trebuie. În fine, îlobligã sã-ºi abandoneze ac-centul austriac ºi sã foloseascãvocabularul unui adevãrat ger-man“ (p. 27). Dacã în cadrulSocietãþii Thule era cultivatã, înspecial, mitologia germanã,patria legendarã a arienilor –Hyperboreea cu capitala Thule–, în Societatea Vril se fãceaapel la cunoaºterea ºi stã-pânirea Vrilului – o enormãenergie, care ne ajutã sãdevenim stãpâni pe noi înºine,pe alþii ºi pe lume. Evident,celelalte capitole se citesc cuacelaºi interes, Philippe Valodeexaminând în detaliu crimele ºigreºelile militare sãvârºite deHitler, care în final este pãrãsit,cu puþine excepþii, de toþi mem-brii anturajului sãu. Câteva ob-servaþii: la pagina 36,Chamberlain a scris „Genezasecolului al XIX-lea” (nu al XX-lea). La pagina 43, existã o sin-tagmã în care se spune cã în1939 (probabil, 1919),Sebottendorff a lãsat sã cadã înmâna simpatizanþilor comuniºtilista adepþilor. La pagina 70,Germania pãrãseºte LigaNaþiunilor în octombrie 1934,iar la pagina 79, acest lucru s-apetrecut pe 14 octombrie 1933(din alte surse pe 24 octombrie1933). La pagina 134, HermannFegelein (soþul lui Gretl Braun,sora Evei) este împuºcat laordinul lui Hitler, nu pentru cãera reprezentantul lui Himmler,ci pentru cã fugise din buncãr,sfãtuind-o ºi pe Eva sã pro-cedeze la fel.

_______________

* Philippe VALODE, Hitler ºisocietãþile secrete. Tradu-cere de Aurelia Ulici, EdituraLitera Internaþional, 2010.

Ionel SAVITESCU

Hitler ºi societãþile secrete

Simfonia „Romani” aparþinând tânãrului com-pozitor Adrian Gaspar a prilejuit participareaorchestrei bãcãuane ºi a corului „Armonia” aColegiului Naþional „George Apostu” la un concertîn Sala Radio din Viena.

Înaintea acestui eveniment, sala „Ateneu” agãzduit douã concerte cu tineri interpreþi. ÎnConcertul de concerte pentru pian, CristianSandrin a interpretat Concertul nr.2 de FredericChopin, Mihai Diaconescu, Concertul în la minorde Edward Grieg ºi Remus Manoleanu, primulconcert pentru pian de Johannes Brahms. Toþiaceºti tineri au concertat cu orchestra, s-au per-fecþionat în þarã ºi strãinãtate, având deja unbogat palmares artistic.

A doua searã, dirijatã de maestrul OvidiuBãlan, a debutat cu Uvertura „Norma” deVincenzo Bellini, fiind continuatã de Concertulnr.1 pentru vioarã ºi orchestrã de SergheiProkofiev, în interpretarea lui Cristian Ruscior -care studiazã la Viena ºi de Concertul de JanSibelius, cu ªtefan Ciprian Oraveþ.

Un intermezzo violonistic, un tur de forþã maiexact, cu 24 Capricii de Nicolo Paganini, ne-aoferit Alexandru Tomescu în cadrul TurneuluiStradivarius, ce se desfãºoarã în 14 oraºe dinþarã. Un concert însoþit de interesante proiecþiivideo realizate de Quartz Media Production laPalatul Cantacuzin de la Yamora ºi la FabricileGliga, cei mai importanþi producãtori de instru-mente de coarde de la noi. Afluenþa publicului afost grãitoare în ceea ce priveºte dorinþa de a fimartori ai acestui maraton muzical.

Cu o orchestrã din care nu au lipsit colabora-torii, în paralel cu turneul din Italia a avut loc unconcert dirijat de Valentin Doni. Soliºti consacraþi:Dan Pompiliu în paginile Concertului pentrutrompetã în Mi bemol Major de J.N. Hummel ºiAnton Niculescu cu celebrul Concert în Si bemolMajor pentru violoncel ºi orchestrã de LuigiBoccherini, într-un simfonic ce s-a încheiat cuSimfonia „Haffner” de Wolfgang AmadeusMozart.

Ozana KALMUSKI - ZAREA

Muzica primããverii

• Angela Tomaselli - Portrete

Cu siguranþã, Hitler este unul dintreacei monºtri cu sânge rece pe careumanitatea îi creeazã la intervale de timpmai mult sau mai puþin regulate. Fãrã

îndoialã, este una dintre cele maiînspãimântãtoare figuri ale secolului XXalãturi de Stalin ºi Mao.

Philippe Valode

arte

mai 201112

Angajatã într-un parcurs profesional marcat derigoare ºi interes major în definirea personalitãþiicreatoare, Dorina Costraº evolueazã cu discreþiacelui care ºtie cã paºii mãrunþi sunt mai convingãtoridecât spectaculoasele bruscãri ale unei glorii efe-mere. Pe fondul unei disponibilitãþi creatoare native,ºcolaritatea realizatã sub atenta îndrumãrilor primitede la profesori, artista din Bacãu se defineºte caindividualitate din ce în ce mai sugestiv ºi mai preg-nant. Inclusã în albume de artã ºi dicþionare,prezentã în selecþii colective sau în exprimãri per-sonale la titrate Galerii de Artã, tânãra artistã sedefineºte prin configurarea unui tip de expresie cuputernicã amprentã personalã.

Expoziþia recentã de la Galeriile de Artã U.A.Pdin Suceava a reconfirmat un traseu evolutiv pecare tânãra creatoare ºi-l asumã cu fervoarea spiri-tului liber, detaºat de orice fel de obedienþã în raportcu marile ºi consacratele modele. Aplicaþia pentrudesenul fluent, graþios adesea, devine un argumentde ordin tehnic ºi estetic în raport cu tipul de viziunela care are acces. Aceastã fluenþã provine din exer-ciþiile îndelungate în schiþe prealabile ºi din capaci-tatea de a face din desen, principiul ordonator alcomunicãrii în sensibil. Aceste veritabile arabescurigrafice, elegante ºi generoase, impun privitorului unparcurs de lecturã plasticã unde posibilele ºiseverele arhitecturi angulare ale formei cedeazã înfavoarea spectacolului produs de bucuria unuidesen cu despletiri surprinzãtoare ºi armonioase.

Nu întâmplãtor, fiecare tablou în parte ºi ansam-blul acestora, sugereazã o viziune ºi marcheazã, cudiscreþie, elementele unui stil personalizat prin ideeºi exprimat prin sentiment. Trimiterea, subtil sugera-tã, la luxurianta viziune Art Nouveau invocã untraseu grafic eclatant ºi un mod de relaþie între opþi-unile artiºtilor europeni la graniþa dintre secolul alXIX-lea ºi XX. Artiºtii, ca într-un fel de rousseauistãîntoarcere la naturã au acordat vegetalului o funcþieesteticã prin mijlocirea artei. Stilizãrile, subtilitateacromaticii exprimau o formã de eliberare, de recu-perare a unor tensiuni ce se cereau exprimate.Pornind de aici, Dorina Costraº, pe structurile for-mal-cromatice personalizate, dezvoltã tema nuduluica expresia corpului ºi a meditaþiei. Fie cã estevorba de Sentimente sau Resentimente, de altevariaþiuni pe temã, artista aduce un elogiu frumuseþiifeminine în dimensiunea unor reflecþii atât de per-sonalizate, încât, lasã impresia unor veritabile auto-portrete.

În fapt, pictoriþa a formulat un elogiu subtil laadresa feminitãþii, reveriilor populate cu entuziasmeadolescentine sau cu reflecþii ale cuplului ideal rea-

lizând cã aºteptarea celuilalt este un posibil traiectal întâlnirilor inevitabile. Spiritualizarea acestor des-fãtãri ale formei corpului au subtilitatea unor bot-ticeliene primãveri, într-un fermecãtor dans aliubirii... De fapt, asemenea compoziþii, generoaseprin linie ºi subtile prin culoare, identificã un spiritromantic, o frumuseþe interioarã deschisã sprelumea viului, a pulsiunilor sanguine, dar ºi al graþieica plutire imponderabilã. Compoziþiile artistei readu-ce în atenþia iubitorilor de frumos faptul cã strigãtulexpresionist a ilustrat un moment de crizã, de dis-peratã alienare. Or, pictoriþa din Bacãu gloseazã petema generoasã a cordialitãþii ºi a unor posibile per-manente primãveri. Modelele artistei, poate auto-portrete, fac din atitudine modul de a accede la su-gestii polifonic simbolice, impecabilul desen ºiculoare fiind fundamentul unei viziuni.

Trebuie subliniat faptul cã dialogul plastic dintreelementele dispuse în cadrul compoziþional asigu-rã deopotrivã coerenþa ductului ºi aplicaþia culoriiîntr-un tot ce aspirã la armonia formelor ºi la suges-tia, subtilã, a sensurilor. Unele compoziþii sugereazãpasagere melancolii nutrite de reflecþii profunde,cromatica fiind întotdeauna în acord evident cumotivul. O anumitã retractilitate face , uneori, ca încompoziþii sã se descifreze îngrijorãri privind desti-nul uman, sforari abili jucându-se cu soarta noastrãºi a celor de lângã noi. Marionetele, bine conduse,se substituie autenticului ºi normalitãþii iluzorii,deseori. Viziunea compoziþionalã a Dorinei Costraºare rigoarea unui reflexiv ºi aplicaþia unui înzestratdesenator. Culoarea, aplicatã în straturi subtil defi-nite, face din arabescul formelor un mod abil de asugera viziunea lui Proust din celebrul roman Laumbra fetelor în floare...

Raportul dintre culorile calde ºi reci, pe fondulcompoziþiilor deschise, exprimã o modalitate de aelogia materia ce poate fi transfiguratã în spirit. Notauneori de vag, de incert are rolul de a spori aº-teptarea a ceva, a cuiva, prelungirea ei echivalândcu posibila devoalare a unui prezumtiv mister.Elementele florale, prezente aproape în fiecarecompoziþie, integrate structurii plastice de ansamblusunt, prin ele însele, elementele de ecou ale uneiidei, ale unor metafore ale feminitãþii ºi graþiei. Astfelde imagini conferã distincþie regalã unei gândiri,unde generozitatea ca atitudine animã viziunea ºi oînnobileazã. Solidaritatea spontanã a privitorilor aconfirmat sugestiv faptul cã, întotdeauna, chiar dacãdespletirile somptuoase ale formei decorative devindecor, sugestia frumuseþii feminine constituie repe-rul central, definitoriu ºi etern...

Valentin CIUCÃ

Vernisaje selective

Dorina Costraºsau poetica formelor

• Dorina Costraº - Margareta... ºi îndoielile

ªi a fost, în perioada 29aprilie - 3 mai, Gala STAR2011, cea de-a ºasea ediþie afestivalului bãcãuan care con-tinuã frumoasa tradiþie a „GaleiRecitalurilor Dramatice” deodinioarã! Bun e faptul cã, înciuda finanþãrii tot mai sub-þirele, manifestarea merge maideparte, asigurarea continu-itãþii ei fiind un lucru necesar ºinormal, la urma urmelor.Pentru cã un oraº cum esteBacãul, cu un teatru profesio-nist cu mai mult de jumãtate deveac de existenþã, cu un publicformat, are nevoie de cel puþinun festival teatral de anvergurãnaþionalã ºi internaþionalã. Sãrefacem, aºadar, filmul eveni-mentului. În debutul ediþieiactuale, am urmãrit evoluþia luiGeorg Peetz (absolvent alªcolii de actorie din Ulm), carea prezentat în concurs„Contrabasul” de PatrickSüskind (autorul minunatuluiroman „Parfumul”), în regia luiM.C. Ranin. O interpretarelimpede, cursivã, curatã, uni-tarã stilistic, cu o inteligentãpunere în valoare a temelortextului, a sentimentelor con-tradictorii (frustrare, pasiune,aspiraþie, revoltã etc.) care tul-burã personajul instrumentistu-lui. Protagonista spectacoluluide searã, „Camerista” deHermann Broch (un text camîncâlcit, fiind prescurtat dupã„Povestea cameristei Zerline”,dar destul de ofertant pentru oactriþã cu o îndelungatã expe-rienþã scenicã) a fost FlorinaCercel, o actriþã de mare forþãdramaticã, o personalitate pu-ternicã, magneticã, extrem desigurã de sine. Ea ne-adezvãluit, cu impresionantesalturi de umoare ºi ocoluripline de miez, avatarurile uneifete simple, de la þarã, fru-moasã, ambiþioasã, ºireatã,venitã la oraº ca sã-ºi facã undrum în viaþã.

A doua zi de festival, i-aadus în faþa publicului pe LariGeorgescu ºi pe AlinaBerzunþeanu. Primul a evoluatla Sala Studio ºi a câºtigatnecondiþionat un public deadolescenþi (în chip majoritar).El a prezentat un monolog (ovariantã îmbogãþitã a ceea ceam vãzut la „Gala TânãruluiActor” de la Mangalia) intitulatL-V:8-16 de Rodrigo Garcia ºiIoana Pãun (aceasta din urmãsemnând ºi regia) foarte tristdespre dresura educaþionalã,idioþenia unui sistem abruti-

zant, ratare, rutinã, exasperareexistenþialã, mizerie, singurã-tate, furie, cu trimiteri foarteexacte ºi la actualitatea româ-neascã. Actorul a fãcut uz detot farmecul lui hãbãuc, s-adedat cu mare aplomb la inter-acþiuni cu spectatorii, ºi a culeso mulþime de aplauze. Multmai discretã, evident, prinnatura recitalului, în primulrând, a fost Alina Berzunþeanu,de la Teatrul ACT, cu„Bucureºti 9 grade la Paris”, oadaptare de Peter Kerek,cãruia îi aparþine ºi regia spec-tacolului. Unul modern,îmbinând modalitãþi teatrale cucele cinematografice. Actriþa ajucat, de fapt, mai multe per-sonaje ( într-un mod veridic,sensibil, nuanþat, ºi cu umor,unde a trebuit), dar ne-a spus,în principal, istoria unei femeicare vrea sã-ºi pãrãseascãdomiciliul conjugal, soþul ºicopilul, pentru cã a descoperitadevãrata dragoste. Va avea omare surprizã din partea soþu-lui ei, fapt care-i dã peste capplanurile. Seara, am revãzut-ope Victoria Cociaº, o actriþãadmirabilã, fãrã doar ºi poate,într-un recital care a mai fostînsã invitat în Galã, acum doiani, „Cui am onoarea sã mãadresez?”, cam lung ºi destulde monoton, pe alocuri.Dimineaþa de duminicã, 1 Mai,a produs o încântare totalãmicilor spectatori veniþi cupãrinþii la teatru. Ei au aplaudatcu mare poftã evoluþia sim-paticului magician AndreiTeaºcã, a colegului sãu ºi adrãgãlaºelor fete din echipã,pline de nuri, ºi talentate, pedeasupra. Panglici colorate,eºarfe, jobenuri, pelerine dincare ieºeau porumbei, flori,scânteiuþe, ºi un numãr de le-vitaþie a câtorva tãtici chemaþidin salã au fãcut deliciul asis-tenþei.

În dupã-amiaza aceleiaºizile, dupã douã recitaluri „pro-blematice”, înscrise în concurs,la care am sã revin, am vãzut odemonstraþie de prospeþime,de talent viu, acid, autopersi-flant (proba supremã a uneiinteligenþe superioare) în one-woman show-ul AncãiSigartãu. Într-un recital extraor-dinar, numit „Vreau sã fiuactriþã”, ea a demontat, prindistanþare ironicã, mecanismuliluziei în teatru, potenþând, înmod (aparent paradoxal) mis-terul acestei arte. A fost, pen-tru început, Puck, din „Visul

• Emilia Borbelyfoto: Viorel Cojan

unei nopþi de varã” de W.Shakespeare, sub duhul cãruiaa stat întreaga reprezentaþie,alertã, sprinþarã, „fragedã”,care ne-a amintit cã, noi,oamenii, suntem mai mult„fãcuþi din materia visurilornoastre”.

Anca Sigartãu a cântat(admirabil, melodiii mai noi ºimai vechi, dar evergreen,oldies but goldies), a dansat, aimprovizat cu mare farmec,dezinvolturã ºi firesc, sedu-când spectatorii cu absoluta einaturaleþe (teatralã, normal,din moment ce se afla pe oscenã, asta ca sã înþelegeþicum e cu paradoxurile). Reci-talul ei, ludic, simpatic, plin deumor distilat, a încântat publi-cul ºi i-a adus actriþei un ropotde aplauze binemeritate. Defapt, ea a vorbit despre fragili-tatea actorului, aceastã fiinþãcare trãieºte „în vitrinã“, dinprivirile celorlalþi, instrument alpropriei arte, pe care-l poþi dis-truge doar cu un cuvânt, cumspunea Charles Chaplin. Fragilextrem de fragil, ãsta e cuvân-tul când e vorba despre artiºtiiscenei, „mimi ai perisabilului”.ªi asta ne aºteptam sã vedemîn recitalul (în concurs) al luiFilip Ristovski, care l-aîntruchipat pe scenã peNijinski, balerinul de geniu,atins de aripa nebuniei.Interpretul a oferit un spectacolfrumos, impresionant cadesfãºurare de forþã, de cre-ativitate, de muncã asiduã dedocumentare, datoratã autoa-relor regiei (ºi ale scenariului,cred), Mãlina Andrei ºi EmaNicola. Un spectacol dens,poate prea încãrcat de refe-rinþe livreºti, de citate culturalecare nu ajungeau la spectator,din pãcate. Filip Ristovski aîncercat sã fie actorul total,spune o poveste, dar vocea îlcam trãdeazã, uneori, dan-seazã bine, are o plasticitatecorporalã admirabilã, dar într-un registru modern, altul decâtal personajului întruchipat, ºtiesã ºi cânte, dar ceva, totuºi, eartificial, e prea „fabricat” înacest recital. Cine nu cunoaºteepoca, „nebunii” ani ‘20 ai sec-olului trecut, explozia, în Paris,a baletului rus condus deDjaghilev, muzica acelei peri-oade incandescente, rãmânecam pe dinafarã. Vezi, înþelegi,atât cât cunoºti (ar fi trebuit sãºtii ceva ºi despre jurnalulnefericitului balerin rus, care apierdut distincþia dintre real ºiimaginar), restul nu conteazã,

e volatil, dacã nu are necesarul„grund”, baza, fundalul. Camconfuz, neconvingãtor, a fostIosif Csorba de la TeatrulGerman de Stat Timiºoara, cuun recital dupã „Omul invizibil”,adaptare de Alex Halka (sem-natar ºi al regiei) dupã H. G.Wells. Adicã dupã un roman descience-fiction binecunoscut,ecranizat etc. Dar, în ciudaeforturilor lãudabile ale unuitânãr actor de bunã-credinþã,maleabil, expresiv, spectacolulnu avea nicio portanþã ideaticã,nicio adresã, ca sã spun aºa.Era un amalgam, cu pãpuºi, cutot felul de efecte exterioare,dar, toate, trecând, pe lângãtema tragicã a pierderii deidentitate, a moralitãþii ºirãspunderii omului de ºtiinþã înfaþa descoperirilor sale, cuurmãri, atât de nefaste, chiarpentru propriul destin (ca sã numai amintesc de soarta uma-nitãþii, aºa cum s-a întâmplat încazul altor experimente folositeîn sens distructiv).

În penultima zi a Galei, douãtinere actriþe au fost con-curentele care s-au prezentatla Sala Studio a Teatrului„Bacovia”. Prima, Ana MariaBãlescu, a fãcut cunoscutã„Metoda Pushkin”, adicã unscurt scenariu de Mihai-GruiaSandu dupã o idee de Johnvan Druten. N-am înþeles marelucru din istorioara aceea(spusã cu accent apãsatmoldovenesc) despre o „ma-estrã” de ºcoalã de teatru,„nãscutã în pauza de la Livadade viºini”, de la care luase lecþiide actorie juna întruchipatãscenic. O tipã teribilistã, cu aerdezabuzat, ce se distanþeazãacum ironic de metoda „profei”,debitându-ºi pãþaniile din dru-mul ei spre cucerirea glorieiscenice. Pigmentate cuepisoade de amor interesat, în

fine, nimic nou. Spune câtevareplici din „Hamlet”, „Romeo ºiJulieta”, din „Pescãruºu”,comenteazã cu voitã detaºaremodurile de abordare a per-sonajelor, încercând sã gã-seascã cheia unor noi inter-pretãri. Un recital care mi s-apãrut cam superficial, insufi-cient elaborat. ªi, oricum, eum-am cam sãturat de atâta„dezvrãjire“, de ironie, sar-casm, deconspirarea mecanis-melor iluziei, postmodernismerãsuflate, luãri în rãspãr fãrãgraþie. Cealaltã concurentã afost chiar câºtigãtoarea ediþieiprecedente a Galei STAR(pentru one-woman show),Giorgiana Elena Popan, de laCompania „În DOI”, cu unmonolog, „Eficienþã” (nu ºtiu decine, nu era menþionat în pro-gram), în regia lui RobertPavicsits. E adevãrat cã direc-torul teatrului, Adrian Gãzdaru,a anunþat cã va încerca, înfiecare an, sã aducã în galãlaureaþi ai ediþiilor anterioare,lucru absolut firesc ºi lãudabil,dar mie mi se pare normal caei sã vinã cu spectacole lasecþiunea hors-concours, dinmoment ce au fost deja premi-aþi la aceeaºi manifestare. Mãrog, chestiune de interpretare,dar dacã statutul Galei permiteacest lucru, asta e, nu maicomentãm decât ce e decomentat, carevasãzicã, pres-taþia actoriceascã. Una bunã,în cazul Giorgianei ElenaPopan. Foarte sigurã pe ea,într-un stil minimalist („verytrendy”, acum), ea a întru-chipat un mic monstru feminin„workaholic” (pervers, însã, cuo viaþã dublã, noaptea, de fufãde discotecã), nedându-se înlãturi de la nimic (chiar de lacrimã) pentru a obþine o poziþiede top în compania undelucreazã. Exactã, cu un umor

sec (negru, de „spânzurã-toare”, cum i se mai zice)actriþa a intrat perfect în rol,creionând un personaj veridic,rigid, feroce, de cãlcãtor pestecadavre. La spectacolul desearã „a performat” AdrianVãncicã, câºtigãtorul primeiediþii, din 2006, a galei. Subdenumirea de „recital extraor-dinar”, am vãzut o mostrã debanalã stand-up comedy, cutoate ingredientele ºtiute, cunelipsiþii „biþi”, adicã glumiþescurte ºi deocheate etc.Vãncicã e talentat, are dezin-volturã, un anumit farmec, esimpatic ºi foarte direct, are ºiumor, dar de un soi pe care eu,una, nu-l gust. Dar asta e trea-ba mea, dacã n-am „organ”pentru un asemenea gen, aflatîn expansiune. Cert este cã nuîncetez sã mã minunez de câteciudãþenii ºi aberaþii (ca sãfolosesc eufemisme) a slobozitlibertatea de exprimare! Eucontinui sã cred, ºi nimeni numã va împiedeca sã o fac ºi deacum înainte cã, pe scenã, nuse poate spune orice. Ar fi ºipãcat, de vreme ce existãatâtea alte locuri în care sepoate deversa absolut orice.ªi, de altfel, sunteþi absolut li-beri sã nu fiþi de acord cu mine.

În final, când juriul galei,alcãtuit din Draga OlteanuMatei, Adriana Trandafir ºiregizoarea Alice Barb, îºi camfãcuse „temele”, ºi avea înminte o evaluarea a con-curenþilor, a „catindaþilor” lapremii, a venit, ca o graþioasãtornadã, Emilia Borbély, de laTeatrul Maghiar de Stat „CsikyGergely” din Timiºoara. Ultimulrecital, din ultima zi a festivalu-lui, înainte, cu doar douã ore dedecernarea premiilor. Tânãraactriþã ne-a îmbarcat într-unmicrobuz (cu foarte puþinelocuri, din pãcate), ne-a plim-bat mai mult de o orã prinBacãu, ºi ne-a spus, cu unfiresc cotropitor, monologulMãdãlinei din piesa mady-baby.edu de GianinaCãrbunariu, una dintre celemai proeminente reprezen-tante ale dramaturgiei de strin-gentã actualitate, de inter-venþie în imediat. Un spectacol„pe viu“, original, captivant, cuincitante momente deimprovizaþie, regizat cu multãinventivitate, cu nerv, de FülöpB. Erzsebet. Mady, eroina dinpiesã, spune povestea rãvã-ºitor de tristã, tragicã, de fapt,a unei adolescente naive careimigreazã în Irlanda, ajungândsã fie exploatatã de amicul ei,Voicu, nu altcineva decât unpeºte, creierul unei reþele deprostituþie. Fata visase altceva,sã se lanseze în lumea artis-ticã, sã-ºi gãseascã un rost. Înfine, povestea e foarte concen-tratã în recital, regizoareaalegând metafora cãlãtoriei, ainiþierii în jungla vieþii (avionuldin text e înlocuit cu unmicrobuz, din considerentelesne de înþeles). ªi trebuiespus cã Emilia Borbely, oîntruchipeazã admirabil pefãtuca simpluþã, uºor de dus de

nas, dar care învaþã multe, ºi lamodul extrem de dureros, dinaceastã cãlãtorie. Actriþareuºeºte performanþa de a nucãdea în patetic, deºi cerelateazã ea este îngrozitor detrist, ºtiind sã fie mereuprezentã în acþiune, spontanã,ataºantã, nostimã, înduioºã-toare, improvizând, în relaþiedirectã cu spectatorii, în multemomente, ºi cu un lãudabilsimþ al mãsurii. Drept pentrucare ºi-a adjudecat MarelePremiu ºi trofeul Galei STAR,la egalitate cu Lari Georgescu.

Ultimul recital extraordinaral galei i-a aparþinut AdrianeiTrandafir. Ea a interpretat, cubrio, Pasãrea mãiastrã-MariaTãnase, un spectacol pe careactriþa îl joacã, mereu cu maresucces, de vreo douã decenii.La Bacãu, ea l-a avut dreptpartener pe Stelian Preda, deastãdatã, publicul rãsplãtindu-ipe cei doi interpreþi cu aplauzecãlduroase.

Pe lângã juriul profesionist,care „a premiat emoþia”, dupãcum a spus Alice Barb (pentruone-woman-show premiul afost câºtigat de AlinaBerzunþeanu, iar la one-man-show premiul s-a acordat ex-aequo actorilor Georg Peetz ºilui Filip Ristovski) a maifuncþionat în festival un juriu alelevilor, el reprezentând voceapublicului. ªi liceenii (mariiubitori de teatru, jucând ºi ei încadrul trupei Prospero de laClubul elevilor din Bacãu),dupã îndelungi ºi vii dezbateri,au hotãrât ca Premiul ªtefanIordache sã meargã tot la doiactori, la egalitate, aceºtia fiindGeorgiana Elena Popan ºi LariGeorgescu. A fost o galã cu unnumãr mic de participanþi (oripreselecþia a fost exigentã, orinu prea sunt „muºterii” la acestgen, recitalul, deloc la îndemâ-na oricui) toþi însã bine pre-gãtiþi, cu spectacole închegate,ºi nu cu improvizaþii ºi încro-peli. ªi totuºi, chiar aºa fiind,trebuie sã recunoaºtem cãmulþimea de premii nu prea dãvaloarea exactã a unei mani-festãri. Sã mai notãm ºi faptulcã publicul s-a cam lãsataºteptat la acestã ediþie, ºi sãmai insistãm asupra unui „mis-ter”- de ce actorii de la Teatrul„Bacovia” nu sunt prezenþi înGala Star? Cu excepþia luiMatei Bogdan, prezentatorul,care a improvizat în fiecare zimomente agreabile, spirituale(puse cap la cap, parcã-parcã,alcãtuiau un recital sui-gene-ris) n-am mai vãzut pe nimeni.Ce-o fi cu seceta asta la unteatru care are în program omanifestare consacratã recita-lurilor actoriceºti? A fi sau a nufi în stare sã te reprezinþi sin-gur pe scenã, într-un one-man(woman)show, aceasta rã-mâne întrebarea! De, muncaactorului cu sine, chestieveche, dar mereu valabilã.

Carmen MIHALACHE

eveniment

mai 2011 13

Bacãu - Gala STAR

Concurenþi puþini,premii multe

• Lari Georgescufoto: Viorel Cojan

Multe s-au spus ºi s-au scrisreferitor la structura metaforicãa discursului cioranian. Maipuþin în legãturã cu metaforacãderii cãreia, e drept, i s-aacordat atenþie, dar nu atât caambiguitate specificã poeticului.Subiectul meritã o tratare aparteunde analogia cu Bacovia seimpune înainte de orice.

În cele ce urmeazã nu-i locdecât pentru reiterarea pe scurta motivului poetico-reflexiv al cã-derii în cazul strict al lui Cioran,sugestie stârnitã, de dataaceasta, de studiul prea puþincunoscutului Ionel Necula. (Maimediatizaþi sunt „cioranienii”foarte politizaþi, care au datnãvalã imediat dupã 1989, deºi„anacronicul” gânditor a insistat,adesea, asupra pagubelor pecare le produce politizareaoricãrei atitudini (i.e. sãrãciespiritualã). Norocul e cã estimpau apãrut ºi receptorii serioºi,între care nu trebuie omis IonelNecula, autorul unor cãrþi caScepticul nemântuit, Cioran dela identitatea popoarelor laneantul valah, Cãderea dupãCioran). În cele ce urmeazã, nu-ivorba de o recenzie a studiuluiCãderea dupã Cioran, cu atâtmai puþin de o descriere a lui, ci,cum spun, este numai un punctde plecare într-o succintã con-vorbire. Mai ales cã în volumulcel mai recent al cercetãtoruluinostru, Aurel Cioran, fratele dinleprozerie, tot figura lui EmilCioran focalizeazã interesul decãpãtâi. Iar scrierile consacratede I. Necula lui Ion Petrovici îlau printre personajele principalepe acelaºi scriitor venerat, Omulde la Rãºinari ºi „hâtrul de peRue de L’Odeon”. ÎnsãºiCãderea în timp e doar unul din-tre punctele orientative, devreme ce tema, omniprezentã înopera filosofului-eseist, segãseºte ºi în alte scrieri ale sale.

Da, studiosul de la Tecuci,cãlãtor prin bibliotecile þãrii, I.Necula e un cioranian veritabil.Ce înseamnã un cioranian veri-tabil nu-i greu de închipuit. Pe

lângã investigãri riguroase, suc-cesive, lui i se impune o spe-cialã empatie, „o formã deconivenþã cu el, mai exact oformã de cioranizare”. În acelaºisens o spune ºi des citatul exe-get Fernando Savater: „Am în-ceput sã cioranizez verbal ºi înscris în rãgazurile mele, mi l-amales nu ca pe un maestru, nicimãcar ca pe un simplu model, cimai degrabã ca pe daimonulmeu lãuntric… nu în înþelesulcreºtin al lui Gabriel Marcel, evi-dent, ci în cel socratic”. ªi, enormal, cine îndrãgeºte pe cine-va sã se lase cucerit de tot ce-lconstituie ºi-l înconjoarã. Încât,în acest caz, conotaþiile „cãderii”se multiplicã, de la cãderea dineternitate în timp (în lume, înistorie, în biografie, în generaþie,în luciditate) la cãdere sub timp.Cât priveºte cãderea în sine, eaîntâlneºte scepticismul dizolvant,o metafizicã în rãspãr derivatãdin principiul schopenhauerian alindividuaþiei care eliminã mo-mentul biblic al Facerii ºi începedirect cu actul Cãderii. IdeeaPãcatului Originar e capitalã,spune el: „chiar de la începutulsãu, în om a plesnit ceva”. Înacest sens, scrie, plastic, I.Necula: „Cioran face din individ-uaþie big-bang-ul intrãrii haosu-lui în diferenþiere, logicaînceputului ºi curgerii firii. Numai are nevoie sã apeleze latranscendenþã pentru pornireaorologiului, ci, cel mult pentrufixarea minutarelor pe cadranulcurgerii ontice, pentru intrarea întimp, în istorie ºi-n facticitateaconºtiinþei”.

Cum se vede, e vorba de oextindere a paradigmei prin li-mitarea înþelesului mai vechi, dela Cãderea Îngerilor ºi mitulprãbuºirii pânã la „amintirea”/regresiunea primordialã ºi „visul

cãderii în spaþiu”, despre carescrie Bachelard. Nu-i neapãratacea cãdere a camusianuluiJean-Baptiste (La Chute), ci unexistenþialism ateu vs. exis-tenþialismul creºtin, impropriu destabilit unde se situeazã „filoso-ful nimicului ºi absurdului”.

În esenþã, angoasa omului înfaþa temporalitãþii se asociazãcu o cãdere (Eliade) sau seeufemizeazã în coborâre(Durand). „Cãderea în biogra-fie”, cum o numeºte I. Necula, eprima ºansã a lui Cioran de aexista, de a-ºi fi luat partea luidin timpul profan, ºi anumevârsta de aur, copilãria.Demersul biografic dã ºi culoareepicã studiului Cãderea dupãCioran ºi ne aduce în preajmacopilului, adolescentului ºitânãrului din timpul dat. Nuinsist, decât doar sã reamintescfaptul cã fiul preotului dinRãºinari a avut, recunoaºte, „ocopilãrie nemaipomenit de feric-itã”, „raiul pe pãmânt”. Mai târziuîºi va aminti cum s-a despãrþit delocul natal, ca Nicã a lui ªtefan aPetrei într-o cãruþã trasã de cai.Tot un fel de cãdere. De pe

acum se insinueazã umbre descepticism, se naºte un fel pro-priu de conºtiinþã naþionalã, carese desparte de „politica cultur-alã” a tatãlui sãu ºi, în general, aintelectualilor ardeleni (cultur-alizare prin propagandã, cicluride conferinþe), cum va spune în1933: „Sunt primul carerecunosc utilitatea unei astfel depropagande, dar sunt primulcare îmi dau seama cã aceastanu e culturã”.

Cãderea în istoric aduce o agi-taþie între „metafizica” antrop-ocentristã-trãiristã, de inspiraþienaeionescianã, ºi scepticismul„pãtimaº” sau cum zice I. Necula,nu ºtiu cât de potrivit, „alternati-va cosmocentristã”.Va scrieCioran, aforistic, poetizant-ambiguu ºi „vizionar” înMãrturisiri ºi anateme: „N-ar tre-bui sã vorbim decât despre sen-zaþii ºi viziuni: niciodatã despreidei – cãci nu emanã din vis-cerele noastre ºi nu sunt nicio-datã cu adevãrat ale noastre”.E, într-un fel, „cãderea în gener-aþie”, generaþia lui Cioran cutoate idealurile ºi fanatismele ei.Adeziunea lui la corul oamenilor„tragici ºi sintetici”, salutatã deEliade ca „apariþia fenomenalãîn cultura româneascã”, pãreasã-i fi dinamizat cãderea în exis-tenþã. Cãci ºi-a contrazis crezuldeclarat: „Sunt un om atât deorgolios ºi cu simþul eternitãþiiatât de dezvoltat, încât mi-ar fiabsolut imposibil sã fac politicã.Nu este numai democraþiaproastã, ci toate sistemelepolitice ºi sociale sunt egal deproaste. În domeniul acesta nupot fi decât cinic”. Cinismul i-arãmas neclintit, de „imensa por-cãrie”, politica, s-a desprins prinevadare ºi cãderea din timpullipsit de orice clipã de graþie. Adeplâns infertilitatea ºi irosirea

multora dintre „fraþi”, - sincer dartot a probã de cinism seamãnã.E prilejul „narativ” pentru I.Necula de a trece în revistãsoarta unor „martiri”, mulþi„rataþi”, „pribegi” ºi câþiva „amicievrei”, cãzuþi în zadar: „Vieþiirosite, ºi din aceastã pricinãinteresante. Nu puteau, ba chiarnu trebuiau sã se realizeze –poate pentru a rãmâne fideliunei sterilitãþi native, originare.Secretul þãrii mele? Sã trãieºti ºisã mori fãrã rost”.

Depãrtarea de þarã ºi rupereade orice fel de ideologie politicãnu i-au stins înþelegerea vieþii cahazard.

„Cãderea în luciditate” s-aaccentuat. De la plictisul tipiccioranian la referirile adiacente,mãcar subsecvente prin cinis-mul faþã de lume, de la amplifi-carea sentimentului de vacuitateabsolutã pânã la percepereamai acutã a rãului de civilizaþieºi la accepþia de universalizare adeznãdejdii. ªi acestor excesede plictis, de cunoaºtere, scepti-cism, spaimã, de cãdere dineternitate, o datã cu pãcatuloriginar, li se adaugã, am vãzut,cãderea în timp, care îl deter-minã sã se întrebe patetic:„Existã oare o dramã mai maredecât aceea de a cãdea întimp?” Pentru sine, Cioranînþelege cã asta înseamnã, maimult, o cãdere subtemporalã,„absolutul stagnãrii”, surghiunulîn afara vieþii/istoriei: „Ceilalþicad în timp, eu unul am cãzutdin timp. Eternitãþii ce se înãlþadeasupra lui îi urmeazã o alta cese situeazã dedesubt, zonãsterilã unde nu mai simþi decât osingurã dorinþã: sã intri iar întimp, sã te înalþi pânã la el cuorice preþ, sã-þi însuºeºti din el opãrticicã în care sã te aºezi sprea-þi da iluzia unui cãmin. Dartimpul e închis, dar timpul e deneatins, iar aceastã eternitatenegativã, aceastã eternitate reaeste fãcutã din imposibilitateade a pãtrunde în timp”.

Muzica este un sprijin în existenþanoastrã atâta timp cât nu afecteazã liber-tatea desfãºurãrii acestei existenþe,devenind o povarã atunci când nesechestreazã viaþa printr-o incontinenþãneînduplecatã. Asistãm, de la o vreme, lainstaurarea unui continuum muzical înaerul pe care-l inspirã omul contemporanºi pe care îl expirã indiferent de circum-stanþe. Umberto Eco asemãna acest fun-dal sonor cu un acvariu în care muzicanu mai este consumatã ca artã, ci carumoare (ori chiar zgomot). Ramasonorã devine mult mai importantã decâttabloul existenþei. Muzica reprodusãmecanic bruiazã tot. Ne face sã ratãmsentimentul tonic sau tragic al vieþii, inter-secþia cu realul palpabil, decantareaesenþialului de accesoriu, a tristeþilor de-oclipã de bucuriile de-o viaþã, întâlnirilememorabile, fie ele intelectuale ori senti-mentale. Trãim împrejurãri unice, spec-taculoase, dar muzica dimprejurul nostrunu ne lasã sã le percepem sensul ºi sem-nificaþia (ºi nici anvergura!). Suntem per-manent scufundaþi într-un sos sonor cene face insensibili la componentele debazã ale mîncãrii, în care sosul nu con-stituie decât un ingredient aleatoriu.Mâncãm cu muzicã, dormim cu muzicã,lucrãm cu muzicã, iubim cu muzicã ºichiar murim ascultând muzicã. Muzicareprodusã mecanic astupã tot. Este orealitate fãrã transcendenþã, o mitologiefãrã mister. Ceea ce auzim clipã de clipã,de cele mai multe ori fãrã consimþãmân-tul nostru, nu poate fi pus la îndoialã. Mai

curând ne îndoim de ceea ce trãim nemij-locit. Taina artei sunetelor s-a convertitîntr-o mistagogie intensificatã pânã lautopie. Suntem, tot mai frecvent, peºtii cepopuleazã acvariul lui Umberto Eco. ªi,ca orice acvariu care se respectã (întruatragerea cât mai multor privitori), el adã-posteºte specii diferite de vieþuitoareacvatice, fiecare specie dovedindu-se a fidemnã de toatã atenþia: 1) specia profi-laþilor selecteazã din oceanul muziciiplanetare doar acele crâmpeie sonorecare se muleazã pe propria-i sensibili-tate. De multe ori audiþiile sunt sistema-tice, neocolind însã plãcerea personalã.Profilaþii sunt aidoma colecþionarilor:achiziþioneazã muzici indiferent de preþ(ori de valoare), fiind mereu în cãutareaunui stil, a unui autor sau chiar a unuiopus. Deopotrivã candizi ºi pãtimaºi, eiîntocmesc liste obligatorii cu muzicimusai a fi audiate într-un regim metodic,

cu nuanþe didactice. 2) Specia orien-taþilor îºi limiteazã impacturile sonore lapropriul orizont de interogativitate, fiindmereu în cãutare de repere, provocãri,soluþii. Gradul de adaptabilitate sporeºteproporþional cu cultura de specialitate.Disponibilitãþile selective au darul de aindica traseele optime în labirintul imensºi descurajant creat de spaþiul sonoractual. Mai mult, o audiþie orientatã poateordona chiar ºi impacturile cu muziciantagoniste, aparent ireconciliabile, oriconsumul abundent, întâmplãtor,sãvârºit în devãlmãºie. 3) Speciamefienþilor (destul de restrânsã) seapropie de muzicã tiptil-tiptil, tempo-rizând orice gest emoþional. Dezideratulmajor este imunitatea în faþa capacitãþiide atracþie prin care muzica poateseduce ºi confisca. Mefienþii refuzã oriceformã de abandon. Ei vor sã rãmânãstãpâni pe situaþie, mereu aflaþi în rãspãr

cu modelele ºi trendurile, fie cã ascultãcu parcinomie ºi sporadic, fie fãrã devoþi-une, impasibil. 4) Specia subordonaþilorse situeazã la polul opus. Pentru ea, mu-zica nu este decât materia unui consumnediferenþiat. Lãcomia este hegemonã.Subordonaþii nu pot funcþiona dacã nuascultã non-stop muzicã. De orice fel.Prin orice mijloace. În casã, afarã, înmaºinã, metrou, ziua, noaptea, vara,iarna, pe ger ori caniculã ei se constituieîn devoratori de sunete. Nu întâmpinãnici o greutate în a trece non-ºalant de larock la manea, de la cool la hot. (Amîntâlnit destui intelectuali respectabilicare-mi spuneau cã ascultã fãrã rezerveºi favoritisme cântece de ocnã ºi lieduride Schumann, romanþe ºi fugi de Bach).De obicei subordonaþii nu-ºi pierd timpulcu clasicii rãsuflaþi. Se vor progresiºti.Preferã, ghiveciul la zi: house, rap, trash,disco, fusion.

În mod cert ºi, în acelaºi timp fatal,astãzi se ascultã infinit mai multã muzicãdecât ieri. Cu toate acestea conºtienti-zarea, asumarea actului audiþiei estemult atenuatã în raport cu trecutul.Renunþãm de nenumãrate ori la audiþialucidã, responsabilã ºi ne abandonãmcelei haotice, smintite. Auzim mult.Ascultãm puþin. Nu din cauza atrofieriiapetitutui, cât din aceea a saþietãþii.Acvariul are tot mai multã apã ºi din ce înce mai puþini peºti.

ateneu

mai 201114

Liviu DÃNCEANU

Peºtiidin acvariu

Constantin Trandafir

Cioran, iarãºi despre instanþele cãderii

ateneu

mai 2011 15

SSub semmnnulînnttrrebãrrii

Munca în redacþii m-a învãþat, întrealtele, un lucru elementar: sã mã îndoiescde exactitatea oricãrei liste de prezenþe laviitoare manifestãri culturale, gen „vorparticipa”, ºi s-o compar cu cea de dupãce evenimentul a avut loc. Mai mici saumai mari, întotdeauna sînt diferenþe. Deaceea, citind în „Ateneul literar” (1, nr.8,octombrie 1925, coperta II) anunþul„Conferenþiari înscriºi pentru anul 1925-1926”, în care, la sfîrºit, figureazã ºinumele celor doi directori ai revistei, G.V.Bacovia ºi Gr. Tabacaru, nu m-am grãbitsã trag concluzia cã primul ar fi confe-renþiat, deºi lista e repetatã întocmai, înacelaºi loc, ºi în numãrul urmãtor (9), dinnoiembrie 1925. Am îndoieli cã ºi alþii dinacea listã ºi-au onorat angajamentul de aveni la Ateneul bãcãuan: profesorii uni-versitari M. Manicatide, Ioan Petrovici,Constantin Cîndea, Petru Cancel sauconferenþiarii universitari Gheorghe Zaneºi N. Lãbuºcã. Din pãcate, nu se poateverifica. Revista n-a publicat cronicidespre conferinþele þinute, ziarul „Bacãul”le-a menþionat o datã sau de douã ori, iararhiva cu procesele-verbale de dupã ast-fel de întîlniri lipseºte. Lista aratã însãceva ce n-ar trebui ignorat atunci cînd nereferim la starea culturalã a oraºului dinacea epocã, anume cã existau o seamãde inºi capabili sã conferenþieze la nivelulcelor mai înalte exigenþe: Panaite Cantili,Mircea Cancicov, Grigore Mîrza, LeonidaDemetrescu, Mihail Vãgãunescu,I.I.Stoican, Gh. Nicolau, Pr. IosifTãlmãcel, G. Berea, Pompiliu Neculau-Stoica, G. Malian etc. Oameni politici(deputaþi, senatori), profesori, avocaþi desucces, toþi aveau experienþã oratoricã,cîþiva ºi publicisticã ºi literarã. Bacovia oavea, însã, numai pe aceasta din urmã.Prezenþa sa pe listã e, desigur, formalã: opoliteþe ºi o încurajare din partea celui cea alcãtuit-o: Gr. Tabacaru. Încurajarea dea veni barem la acele conferinþe. Omodalitate de a-l scoate în lume.

„Trradiþie”„Pro amiciþia” a fost titlul unei rubrici pe

care Radu Cârneci a susþinut-o cîþiva ani(1968-1972), ritmic, în revista „Ateneu”.Cuprindea un fel de „menþiuni critice” liricescrise de un poet cu irepresibile elanuride solidarizare. Reprezenta o dovadã deatenþie faþã de cãrþile prietenilor, dar ºi deale posibililor prieteni, de cãrþile celor pecare îi admira ºi îi stima, dar ºi faþã de alecelor de care ar fi putut avea, în viitorulmai apropiat sau mai îndepãrtat, nevoie.Aºadar, aº zice, amiciþie verificatã ºi ami-ciþie în devenire. Pe de altã parte, rubricainvita la reciprocitate.

Radu Cârneci n-avea un model pentruea. I-o impusese spiritul sãu de ins între-prinzãtor, deschis ºi proiectiv, mereu îngînd cu perspectiva aranjamentelor, pen-tru care gãsea de fiecare datã o justificareprincipialã. Prin urmare, „Pro amiciþia” eramenitã nu sã-i aducã lui beneficii, ci revis-tei, care devenea astfel vizibilã ºi unorpersoane sau cercuri mai puþin receptive.

Anterior, el se exersase într-o rubricãsimilarã, de „Consemnãri”, þinutã pe rînd,împreunã cu ceilalþi scriitori din redacþie:„Radu Cârneci despre…”, „G. Bãlãiþãdespre…”, „Ovidiu Genaru despre…”,„Mihail Sabin despre…”. Atunci nu m-amgîndit la o asemenea analogie, dar azii-aº putea asigura (mai puþin pe MihailSabin, care a murit în 1975) cã se înscri-au, fãrã sã ºtie, într-o „tradiþie”, fiindcã ºiîn „Ateneul cultural” al lui Tabacaru ºiBacovia sînt exemple de criticã bazatã peprietenie.

Revista lor a publicat rar recenzii, iarBacovia n-a scris aci nici una. E de remar-cat, în schimb, cã între puþinele cãrþi de li-teraturã recenzate douã aparþin unorautori cãrora Bacovia le era dator. Depildã, în primul numãr se publicã treirecenzii: la Kira Kiralina de Panait Istrati,

Cucoana Olimpia de Lucia Mantu ºi Lîngãpãmînt de Adrian Maniu. Acesta din urmãera dintre cei ce scriseserã despre Plumb(„Scena”, 2, nr.108, 25 aprilie 1918, p.2) ºinu oricum, ci în stil de pro amiciþia,încheindu-ºi notele de lecturã astfel:

„ªi acum mã gîndesc de ce am însem-nat acestea?

Pentru marele public gîndul lui Bacoviae tot atît de puþin înþeles, pre cît ar fi untren în goanã pe lîngã imaºurile cirezilor.

Reclamã ?Dacã s-or vinde 2-3 volume mai mult,

nu am ajutat cu nimic pe poet. Pentruministru (ca sã-l avanseze pe poet –n.m.)?

Domnule ministru – din trecut sau dinviitor – poetul Bacovia e aºa de timid încîtîn viaþa de toate zilele are… alt nume(Vasiliu – n.m.).

Atunci ce-am fãcut?Volume cum a scris, Bacovia nu va

putea scrie multe, Baudelaire n-a scrisdecît unul.

Ce-am fãcut?I-am amintit (poetului – n.m.) numai cã

un prieten pentru fãurirea versului îlînþelege ºi admirã”.

Maniu va scrie despre Bacovia ºi în„Miºcarea literarã” (2, nr.36-37, 18-25iulie 1925, p.1). ªi tot el va alcãtui ºi pre-faþa ediþiei de Poezii, apãrutã la Fundaþiiîn 1934.

Al doilea exemplu e recenzia la volu-mul Caravanele Tãcerii (PremiulAcademiei Române) de I. Valerian, din„Ateneul”, 3, nr.5(25) 1928, p.7. Nu esemnatã, dar, aproape sigur, autorul ei eTabacaru, cãci volumul e recomandattecucenilor, din mijlocul cãrora se ridicaseValerian. Probabil cã Tabacaru îlcunoscuse cînd a fost profesor în Tecuci.Prin el Valerian a ajuns la Bacovia, cãruiaîi va lua un aºa-zis interviu pentru „Viaþaliterarã” (2, nr.53, mai 1927), primul lui„interviu”. Atunci va fi adus ºi volumul. Ce-iinteresant de remarcat e cã acolo (dacãvor fi vorbele sale) Bacovia se referã lagrupul de scriitori bãcãuani contemporaniºi-l evidenþiazã pe Gr. Tabacaru (careoricum merita o astfel de laudã): „E un omrar, un idealist incorigibil”. (v. Opere,1978, p.425).

Critica „pro amiciþia”, colegialã, pozi-tivã, bucuroasã are dezavantajul de apãrea ºi de a fi asimilatã, uneori, cu recla-ma. Are însã ºi avantajul de a relevaaspecte ºi semnificaþii pe care numai oafinitate puternicã ºi o experienþã similarãle pot sesiza ºi atinge. În plus, ea îl ajutãºi pe istoricul literar sã descopere relaþii(cu efecte asupra scrisului) care, alt-minteri, i-ar rãmîne strãine.

Ficþiunnea desprreinnsttrrummennttistt

S-a amintit deseori, cu exagerare, cade ceva excepþional, de faptul cã Bacoviaa fost compozitor ºi violonist. Nimeni însãnu pare sã-ºi fi pus problema ce fel demuzicã putea fi aceea scrisã sau cîntatãde el. Bacovia a compus melodii, „adec-vate”, pe versurile lui ªtefan Peticã ºi peversuri proprii; a fost, carevasãzicã, lucrupe care nu l-am subliniat în glosa „Muzicasonoriza orice atom”, un folkist avant lalettre. Un bãcãuan (Gh. Gheorghiþã,„Influenþe în poezia lui Bacovia”, „Lumea”,nr.5763, 5 iulie 1937, p.4) susþinea cã „a

pus pe note (ºi) multe poezii ale luiEminescu”. Cînta de asemenea – spunmai mulþi – „Steluþa”, o piesã nelipsitã dinrepertoriul tarafurilor de lãutari. Ascultîndpe unul din acestea, într-o cîrciumã deprovincie, Dimitrie Anghel, în schiþaomonimã, a scris: „nicicînd durere maiadevãratã nu m-a înduioºat ºi nu mi-aadus lacrimi în ochi fãrã voie”. Romanþape versurile lui Alecsandri copleºea„sufletele sentimentale”, la fel ca„Santiago” pe ale celor cu nostalgia altororizonturi geografice. Bacovia cînta, apoi,valsuri, probabil „Reve d’amour” de Th.Bonheur, „Dichterliebe” ºi „Les fruits dumariage” de A. Cirillo etc., la modã înprimii ani ai secolului XX, sau Chopin(„lugubrul marº al lui Chopin”). Nu-i negsensibilitatea ºi înclinaþia. Nu pot totuºi sãmi-l imaginez ca virtuoz, capabil de unlargo intens, de un molto vivace avîntat,scãpãrãtor. De ce? Nu cred cã avea, maiales la bãtrîneþe, putere în degete ºi rezis-tenþã la efort. Freca, din veche obiºnuinþã,dacã pot sã zic aºa, un arcuº pe strune,monoton; se îngîna, în singurãtate,gîndindu-se aiurea ori la sine, ca-n„Toamna murind”, în care penultimul verse „Îmi cade vioara ºi cad ostenit” (Opere,1978, p.307). E drept, sînt cîteva poveºtidespre el ºi vioara sa, ba ºi o fotografie cuea, însã nu þinînd-o sub bãrbie ºi cuarcuºul gata de atac, demonstrativ, ci cape o relicvã, tremurãtor. Chiar dacã poe-tul a acreditat legenda de compozitor ºiinterpret („fac muzicã”, îi declara lui I.Valerian), n-o consider o explicaþie sufi-cientã pentru muzicalitatea versurilorsale. N-am sã pun niciodatã aceasta peseama faptului cã ºi le potrivea ºi leînsoþea cu cîntece de vioarã. Dacã relaþiaar fi una de cauzã ºi efect, ea ar trebui sãfuncþioneze ºi la alþi poeþi cu calitãþi deinstrumentiºti. Bacovia „lua note”, careaveau un ton, nu aranja portative. Apropo,nu-i ciudat oare cã n-a rãmas de la el nicio colecþie de partituri ºi cã printre manu-scrisele ºi desenele sale nu e nici o frîn-turã de portativ? Am ºi o altã uimire: de cecineva care „a fãcut” muzicã n-a fostvãzut niciodatã într-o salã de concert?Nici mãcar la concertele cvartetului localanimat de dr. V. Crãciunescu, dacã nu la„Ateneu” în Bucureºti. Corect ar fi deci sãspunem cã, pentru Bacovia, muzica(ideea de muzicã) se reduce la muzica defanfarã ºi gramofon (mai tîrziu, radio). Dincauza instrumentelor ºi a condiþiilor încare se cînta, aceasta avea sonoritãþimetalice sau stridenþe vocale. Muzicã „denoapte”, cîntatã tare, în aer liber sau mu-zicã lãutãreascã amestecatã cu zgomo-tele localurilor de consum. Mai rar muzicãde salon, la clavir ºi vioarã. Uverturile,rapsodiile, ariile din opere romantice, val-surile cîntate de fanfare (sau „harmonii”)aveau alte culori decît cele pe care le ºtimazi. De aci ºi efectele lor diferite: „ªi totoraºul întrista,/ Fanfara militarã”.(„Fanfarã”) Sau: „Orchestra evoca aniitineri ºi, poate, mîngîia maturitãþi”.(„Impresii de roman”) În ciuda tuturoracestor lucruri, morala fabulaþiilor desprecompozitor ºi instrumentist e preþioasã:ea ne spune cã Bacovia simþea nevoia,chiar ºi la alþii, sã audã muzica versurilor.Cert, pentru el, poezia era cîntec.

O înnãlþarreRecitindu-l, mã mir cã nu l-am definit

aºa pînã acum: „Imn” din Cu voi… e ade-vãratul „excelsior” al lui Bacovia ºi primulcronologic, cãci mai are unul, chiar astfelintitulat, în Stanþe burgheze. N-am fãcut-o,poate, ºi fiindcã odinioarã am fost copleºitde impresia cã, la el, aproape totul cade,suferã o gravitaþie mãritã. În poezia sa,verbul cãdea e prezent de 36 de ori, iarînãlþa lipseºte. Urca, sinonimul acestuia,are trei ocurenþe, însã numai una din elee legatã de ideea de zbor: „O, dormi… darvoi urca spre soare” („Serenada munci-torului”).

În „Imn”, versul cel mai semnificativ e„Mã ridicã din erori”. Importanþa lui devinepregnantã cînd îl raportãm la versuriledespre suflet ºi minte, mai ales la celedintîi. Din toate, doar unul, cel din„Hibernal noptat”, evocã nostalgia dupãînalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de oreverie eroticã. Restul vorbesc despre un„suflet singuratic”, „taciturn”, neliniºtit,„delicat”, deprins cu tristeþea, derutat(„orb”), „ruinat”, apoi o datã de un „sufletmai viteaz” ºi o datã de „suflete moarte”.

Moment extatic ce pare nesfîrºit (dar înrealitate efemer), „ridicarea de erori” arepreþul unei absolviri morale, al uneicalmãri a angoaselor ºi a tendinþelor deautoînvinovãþire, al unei biruinþe asupra„haosului care vrea sã(-l) ducã”, adicã sãpunã stãpînire pe el. E o „înãlþare” caresporeºte înþelesurile „învierii”.

Sã mai observ cu aceastã ocazie cã,spre deosebire de poeþii de la începutulveacului trecut, cei de azi nu mai scriupoezii gen „excelsior”, nici mãcar (cum afãcut Bacovia în „Imn”) de Paºti. Faptulacesta denotã cã în afarã de „criza”despre care ni se împuie zilnic urechile,existã una mult mai profundã ºi maidureroasã: criza elanurilor, a îndemnurilorspre mai bine, a bucuriei ºi generozitãþiiºi, nu în ultimul rînd, a dorinþei de frumos.

SSinnonnimmieNoi nu mai echivalãm simþirea cu gîndi-

rea; dimpotrivã, încercãm sã le separãmºi chiar sã le opunem una alteia.Considerãm, nu doar de ieri de alaltãieri,cã a simþi ºi a gîndi sînt lucruri totaldiferite. La începutul secolului trecut sefãcea mare tapaj pe seama senzitivitãþii îndetrimentul gîndirii. Gheorghe Panu,memorialistul Junimii, care a fost ºi criticliterar, nu numai un temut ziarist politic, aîncercat sã corecteze aceastã exagerare,moderînd raporturile dintre cei doi ter-meni. El spunea destul de apãsat: „Poeþiitrebuie sã fie gînditori ca ºi orice alþi scri-itori. Un poet care nu gîndeºte nu estepoet, ºi cînd zic cã un poet trebuie sã gîn-deascã, înþeleg de la sine cã trebuie sãsimþeascã înainte de toate”. („Încotro eviitorul poeziei?”, în Pagini alese, ESPLA,1958, p.270) Iar mai încolo: „Eu cergîndire ºi simþire ºi sînt în contra oricãreifantazii sau imaginaþii, pure creaþiuni arti-ficiale ale spiritului”. (p.271) Opinia lui eracã: „De la gîndire vine totul, ºi imaginaþia,ºi simþirea. Un poet care nu gîndeºte,dupã mine, nu poate nici sã simþeascã,nici sã aibã fantezie”. (p.273) În acestefraze, scrise în 1909, vorbeºte comenta-torul exigent, ferm, adept al esteticii cla-sice, nemulþumit de absenþa ideilor mari,sociale ºi a convingerilor puternice dinpoezia celor mai mulþi dintre contempo-ranii sãi. Cu un gest brutal, el îi dã deo-parte pe „micii poeþi”, între care, la unrecensãmînt larg, se numãra atunci ºiBacovia. Gheorghe Panu a murit în 1910,deci n-a apucat debutul în volum al poe-tului. Plumb ar fi putut constitui un exem-plu de funcþionare a cuplului gîndire-simþire. La Bacovia acestea sînt sinoni-me; pe ele (o vor arãta, mai tîrziu, Scînteigalbene, Cu voi… etc.) se bazeazã activi-tatea sa poeticã. Gîndul sãu e atît deintens, încît e somatizat.

Constantin CÃLIN

Jurnaldespre Bacovia (6)

ateneu

mai 201116

Ecaterina Lupucls. a VII-a, ªcoala „Al. I. Cuza“ Bacãu

Prrimm plann

E aºa de-aproape,Parc-ai pus o lupã peste,De aici de sus se vãdAle munþilor creste!

Lumea asta toatã, mare,E cuprinsã-ntr-un tablou,Cu o ramã din lemn negru,ªi nuanþe de maro.

Fãrrã finnal

Dacã priveºti în urmã,vei vedeacum urma te priveºte ºi ea...vei descopericum timpul treceriis-a sfârºit...cum în sfârºit se scaldã-nceputulfãrã final...

Varra

În izvoare de luminãÎnoatã mândrul soareNorii albi pe cer se-mbatãCu a verii adiere,Florile multicoloreJoaca-n iarba-naltã hore,Valurile mãrii-spumeAdãpostesc sirene june,Ce cu mâinile cuprindRazele într-un colind...

Alin Diaconucls. a VIII-a D, ªcoala nr. 10 Bacãu

RãsãrrittPune mâna pe roata destinuluiÎnaintea altcuivaªi apoi învârte-oÎn direcþia ta.

Pune mâna pe o carte,Sperã cã-i câºtigãtoareªi inventeazã-þi propriulRãsãrit de soare.

Sau opreºte-te din drum,Opreºte-te ºi mediteazã…Ascultã-þi inima ceJocul destinului îl inventeazã.

Denisa Tisescucls. a VII-a A, ªcoala nr. 10 Bacãu

DeclinnA nins cu frunze-uscate ºi la noi în vie.Nici candelabrul zilei nu mai e ce-a fost. Zadarnic strãduindu-se, precum se ºtie, Ca în aceastã toamnã sã le mai învie.

N-are rost...

Nori încruntaþi sunt adunaþi în cete, Pãdurea ºi-a cusut rugina-n plete,

În valuri turmele din deal coboarã,Tãcerea tainicã începe sã mã doarã.

ªi plânge o vioarã...

Andreea Grinþescucls. a V-a A, Colegiul Naþional„V. Alecsandri”, Bacãu

Prrimmãvarra

Când soarele e sus pe cerªi vezi cã-i cald afarã,Poþi spune-un singur lucru:Cã este primãvarã!

Venind cu paºi domoliªi flori de mãr în mânã,În jurul ei de peste totMulþi fluturi se adunã.

Soarele blând chicotindNorii alene-i despicãAlergându-i pe cer uºurel, Cu raze-i înspicã.

Thea Hartmancls. a VI-a A, ªcoala nr. 10 Bacãu

Lummea

Lumea în care ne amãgim,Printre pagini prãfuite de viaþã,

Printre inimi bune ºi inimi de gheaþã,Acolo unde razele de soare ne rãsfaþã-n zori,ªi sãbiile lunii bat neguri profunde,Luciri de stele luminându-ne calea, Acolo unde visele plutesc duse de-oundã,Printre parfumuri divine de flori,Unde rafale de vânt prãfuiesc valeaNoi trãim.Visãm adânc, cu ardoare iubim,Privim la frunze verzi de-argint,La petale de flori sângerii,La cerul împletit cu raze de gând,Trãim…Unde cerul se uneºte cu pãmântul,Noi orizonturi în tainã se-nchid,La rãscruce de temeri ºi vânturi,Pãsãrile zboarã odatã cu gândul,Pe aripi de nori.Suntem trecãtori…

Andreea Pavãlcls. a VI-a C, Colegiul Naþional„V. Alecsandri”, Bacãu

AAprrilie

E luna ce împrãºtie parfum de liliacªi florile-aºtern covor lângã lac,Cireºii-ºi întind albele ramuri spresoare,Iar pãsãri plutesc în dulce legãnare.

Rândunica vesteºte, o zveltã sãgeatã,Albine ºi fluturi se-ascund în florile devatã,Vântul, domol, adie printre ramuri,Cãruþele trec, caii-s în hamuri.

Pe aripi de poezie

A fi „activist de partid“ (dinpãcate, sintagma ºi tagma nu apierdut astãzi nimic din implicaþi-ile „profesionale“ ºi morale pecare le avea în timpul comunis-mului) înseamnã, printre altele, afi bântuit de mirajul notorietãþii.Una e sã fii scriitorul veritabiltentat de anonimatul fertil re-cunoaºterii de sine ºi replieriireflexive ºi alta e sã fii literatorulpolitruc care îºi vede în campa-nia electoralã portretul afiºat cumult peste scara normalã (ocu-pând, adicã, mai bine de o în-treagã scarã de bloc), avândmâna întinsã afabil spre po-tenþialii alegãtori. Dar nu „mânacare scrie“, ci mâna care cere.Constructorii de scenarii imagi-nare, aºa cum sunt scriitorii,pãtrund astfel de bunã voie într-osferã dubioasã a pragmaticii, aspiritului tranzacþional ºi a com-promisului, care impune tact,concupiscenþã ºi ralierea la unanumit tip de morala culpabilã –toate specifice „vieþii de partid“.

Îndreptarea interesului sprealte activitãþi, extraliterare, cumar fi aceea politicã, însoþit de mo-tivaþii bine întemeiate ºi consola-toare mai ales faþã de tine,trãdeazã slãbiciunea vocaþieicreatoare, dacã ai avut-o vreo-datã. Implicarea politicã a scri-itorului presupune un risc asu-mat în privinþa propriei opere,întrucât ideal ar fi ca el sã facãdin „îmbrãþiºarea“ activitãþii cetã-þeneºti o încununare a scrisuluiºi personalitãþii sale, atât câteste. Scriitorii sunt agenþi ai sis-temelor culturale, discreþi purtã-tori ai unei forme de Putere maimult simbolicã decât de o po-tenþialitate realã, greu realizabilãîn practica socialã. De regulã, ei

nu se raliazã Puterii, sunt indivi-dualiºti prin naturã ºi gândescanti-grup ºi anti-sistem. Dinacest motiv, trebuie sã fie createcircumstanþe excepþionale pen-tru ca scriitorii sã se mobilizezeîn cadrul grupului, sã formeze ocontrapondere Puterii.

Cristalizarea imaginii intelec-tualului în romanul psihologiccamilpetrescian este de actuali-tate, ea fiind mereu adusã înatenþia dezbaterilor culturale ºiliterare din anii ’90 ai secoluluitrecut ºi dupã aceea, cândgrupurile de prestigiu au pãrut afi o caracteristicã a societãþilorparamoderne (unii teoreticieni lenumesc transmoderne), bazatepe un tip de organizare socialãcare, deºi modernã în esenþã,amestecã structurile moderne cucele tradiþionale. Intoleranþa ºiduºmãnia (dar nu de clasã, ci îninteriorul aceleiaºi clase) seinstalaserã atunci în rândurileintelectualitãþii noastre, unii bla-mând vehement apolitismul alto-ra. Mãrginirea studiului despreevoluþia statutului intelectualuluila o simplã examinare a textelorliterare romaneºti ar fi cu totulrestrictivã pentru înþelegereaexactã a esenþei acestuia. Estemotivul pentru care analiza tre-

buie ancoratã în contextul orga-nizãrii societale, al psihologiei ºimentalitãþilor în care el a apãrut.Plecând de la premisa cã profilulpersonajului-intelectual îºi gã-seºte rãdãcinile în perioada liter-arã anterioarã, ºi cu deosebire înromantism, putem urmãri evo-luþia conceptului de intelectual înromanul românesc, procedând ladeterminarea etapelor cronolog-ice, la explicarea mutaþiilor sufe-rite de aceastã categorie ºi ladescrierea îndeaproape a modu-lui în care el ajunge sã fie con-siderat a avea un profil socialdistinct în literatura interbelicã.Aici este de rânduit, pe criterii li-terare, psihologice, filosofice ºiestetice, o bogatã galerie deportrete, din care nu pot sãlipseascã Apostol Bologa, RaduComºa ºi, bineînþeles, ªtefanGheorghidiu (cel mai afin tem-peramental cu Apostol Bologa),Ladima, Fred Vasilescu ºiDoamna T.

Acest demers comparativimplicã toatã varietatea perspec-tivelor ce þin de teme, motive ºimodalitãþi narative specifice dis-cursului fiecãrui romancier înparte. Se poate constata cã iubi-rea, viaþa, moartea, marile expe-rienþe umane (precum rãzboiul)

sunt temele care le preocupã pepersonajele învestite cu acestrol. Dramele lor sunt individuale,erotice (datorate îndeosebi ge-loziei), ale cãutãrii unui ideal, aleincompatibilitãþii, ale dificultãþiide comunicare. Totul este supusreflecþiei de cãtre aceºti neasimi-labili din familia oamenilor deprisos, lumea exterioarã fiind tre-cutã în mod exacerbat prin filtrulconºtiinþei lor ultralucide. Perso-najele din literatura camilpetres-cianã au în primul rând o reali-tate conferitã de subiectivitateaexacerbatã a naratorului/perso-najului, care este o portavoce aautorului însuºi. Pentru cinevacare „a vãzut idei“, organul vede-rii reprezintã modul de receptareºi cunoaºtere a realitãþii cel maiapropiat de nivelul cunoaºteriispirituale, instrumentul major alpercepþiei, el sintetizând datelefurnizate de celelalte pragurisenzitive ºi având capacitatea dea trece rapid de la registrulfenomenal la structura esenþialãa realului. Aceastã exacerbare acalitãþilor câmpului vizual este cuatât mai explicabilã cu cât CamilPetrescu a suferit de o acutãdeficienþã auditivã.

Mentalitatea ºi comportamen-tul nostru sunt încã departe de

acelea ale unei societãþi imper-sonale bazate pe cont(r)act ferm,pe instituþii credibile ºi pe legali-tate respectatã. Pornind de laaceste considerente, putemaborda problema intelectualitãþiidintr-o perspectiva interdiscipli-narã ºi explica modul în care lit-eratura polarizeazã viaþa socialã,economicã, culturalã, obiectivã,ºi cea individualã, subiectivã,fapt care duce în perioada inter-belicã la apariþia unei noi struc-turi romaneºti, ºi, implicit, lazãmislirea unei noi structuri apersonajului. Ar fi potrivitã, înacest context, o întocmire a uneischiþe a polilor de putere simbo-licã ai grupurilor de prestigiuinterbelice, aflate în siajul grupu-lui de la Criterion ºi a celui formatîn jurul promotorului modernis-mului, E. Lovinescu. În lumea in-telectualã a acelei perioade aexistat un rãzboi de poziþii, reluatperiodic ºi dupã 1989.

În acest context de istorie lite-rarã raportatã la istoria mare alumii noastre româneºti, nou-tatea ºi valoarea indiscutabilã aprozei noastre interbelice, ºi înspeþã a celei camilpetresciene, oconstituie mutaþiile pe care lesuferã personajul, îndeosebi in-telectualul, atât la baza con-strucþiei, cât ºi la nivelul semnifi-caþiilor sale intrinseci. Potrivit acestor interdependenþe,ideologia intelectualismului secristalizeazã treptat, cãpãtândnoi conotaþii, orientãri ºi valenþe,cu implicite atitudini polemice însecolul al XX-lea. Totodatã, seface ºi plasarea în paradigmaariei vocaþionale formate de spe-cialiºti, profesioniºti, vedete,celebritãþi, membri ai elitei, per-sonalitãþi, savanþi ºi chiar genii.

Vasile SPIRIDON

Arii vocaþionale

ateneu

mai 2011 17

„Ca ºi legenda Bacãului, am ºi eulegenda mea“, nota în ale sale „Divagãriutile“ George Bacovia. De ce atunci nuar avea ºi Vasile Alecsandri legendalui? Cu cât a contribuit el, cu cât au pusistoricii literari ºi cu cât a rezultat dinasocierea celor douã surse a ieºit opoveste lungã, aptã sã alimenteze toatespeculaþiile posibile. Noi înºine am con-siderat, în 1990, la centenarul trecerii îneternitate a scriitorului, cã 1821 esteanul naºterii ºi aºa am gravat pe placade marmurã de pe zidul casei din stradaGeorge Apostu, nr. 9. Abia dupã aceeaam aprofundat cercetãrile ºi am con-statat cã data realã a ivirii pe lume a luiVasile Alecsandri este 14 iunie 1818.Argumentele, împreunã cu comentariileminime impuse de o asemenea teorie,le-am expus în paginile revistei„Vitraliu“, într-un amplu documentarsolicitat de conducerea publicaþiei.

Reflexul obiºnuinþei noastre, consoli-datã de autoritara descriere a luiGeorge Cãlinescu (vã amintiþi, desigur:de frica Eteriei, la 1821, familia viitoruluipoet se retrage spre Munþii Ocnei), estesã devenim atenþi la tot ceea ce rimeazãcu 1 în cheie de 5 sau de 0. Aºadar, în2011 ar fi 190 de ani de la naºterea scri-itorului. Nu este aºa, dar e bine cãmãcar în astfel de împrejurãri tresãrimºi mimãm interesul maxim pe care-lmeritã un creator de artã de talia lui.Este însã un bun prilej pentru a facecunoscute alte detalii dintr-o bãtãlie pecare ne-o dorim încheiatã cât decurând. Dupã felul în care decurg ostili-tãþile, s-ar deduce cã reeditãm seriacon-/ înfruntãrilor dintre daci ºi romani.S-a încheiat rãzboiul din 101-102 d.Hr.ºi ne aflãm în faþa celui de-al doilea, din105-106 d.Hr. ªtim ºi deznodãmântul:formarea poporului român, proces pen-tru care autohtonii au mulþumit luiDumnezeu, cãci simbioza celor douãnaþii a fost binefãcãtoare tuturor.

Suntem datori cu explicaþii. Laînceputul lui martie, Consiliul Judeþeanºi Primãria municipiului Bacãu au pro-

pus o întâlnire între cei angajaþi înrezolvarea cazului Casa „VasileAlecsandri“. Am remarcat, de laînceput, multã bunãvoinþã: DumitruBrãneanu, vicepreºedintele C.J.,reprezentanþii Primãriei ºi avocata itali-anului – proprietarul de facto al imobilu-lui – au fost de acord cu expropriereacasei, prin aplicarea Legii nr. 255/ 2010.Se are în vedere facilitarea realizãrii deobiective de interes naþional, judeþean ºilocal, care impune eliberarea (?) terenu-lui respectiv, în vederea construirii, îngeneral, a unei autostrãzi sau a uneipârtii de schi. Am încercat sã corectezoperaþiunea care se întemeia sub ochiimei, dar nu am fost ascultat. ªi ca sãcontinuu cu o altã confesiune a luiGeorge Bacovia, zic împreunã cu el:„Când nu-i cu cine vorbi, se scrie“.

1. Nu se doreºte decât achiziþionareastrictã a imobilului, deºi acesta nu poatefi înregistrat în lista monumentelor pro-tejate decât împreunã cu perimetrulcorespunzãtor. Art. 3, pct. a din Legeanr. 422/ 2001 privind protejarea monu-mentelor istorice stipuleazã cã monu-ment istoric este acea „construcþie sauparte de construcþie, împreunã cuterenul delimitat topografic (subliniereanoastrã), care constituie mãrturii cultu-ral-istorice semnificative din punct devedere arhitectural ºi istoric“.

2. Ultimul proprietar al casei a fostgeneralul dr. Dragomir Badiu. (Apoi,casa a fost naþionalizatã, ultima desti-naþie fiind de grãdiniþã subordonatãÎntreprinderii de Morãrit ºi Panificaþie ºi,

desigur, Inspectoratului ªcolarJudeþean.) Fiica generalului, FloricaUrziceanu, scrie în 1982 OficiuluiJudeþean pentru Patrimoniul Naþional:„Confirm cã fosta mea locuinþã dinBacãu, strada Alexandru cel Bun nr. 3,împreunã cu grãdina ºi curtea ce-oînconjurau (subl. ns.) pe o suprafaþã decirca 2500 mp, au aparþinut pe timpuripoetului Vasile Alecsandri“.

3. Încã din anul 1980, Casa „VasileAlecsandri“ este inclusã în Lista monu-mentelor istorice, cu specificaþia „Casãîn care s-a nãscut poetul VasileAlecsandri, construitã la sfârºitul sec.XVIII. Vândutã în 1867, ea a aparþinutfamiliei Gral Badiu pânã în 1944“.

4. Primãria Bacãu a comunicat, în1998, intenþia de a achiziþiona casa, evi-dent, la preþul real impus de comisia deevaluatori. În mod inexplicabil,Ministerul Culturii modificã „Lista monu-mentelor protejate“ din „Casa VasileAlecsandri“ în „Casa general Badiu“.A dispãrut menþiunea cã este propri-etatea I.S.J. Bacãu (era corpul B alGrãdiniþei cu Program Prelungit Nr. 16),rezultând cã este un imobil liber.

5. Ca urmare, a fost vândut la07.07.2000, cãtre S.C. INFOTERRA. Încontractul de vânzare-cumpãrare sespecificã, prin subliniere: „Corpul C2 dinschiþa cadastralã, cu coloane, esteînregistrat în Lista monumentelor pro-tejate aflatã la Ministerul Culturii, subcodul 04B0005, fiind monument istoricºi de arhitecturã de interes naþional“.

6. Dupã ce s-a considerat cã estemonument istoric, dar nu pentru cã estelegat de biografia lui Vasile Alecsandri,ci a generalului Dragomir Badiu,Ministerul Culturii a revenit asupra for-mulãrii ºi, în 2010, în Lista monu-mentelor istorice, apare formulareacorectã: „Casa Vasile Alecsandri“,cod BC-II-m-A-00763, „sf. sec. XVIII“.Documentele se aflã la Direcþia pentruCulturã ºi Patrimoniu Naþional a judeþu-lui Bacãu.

7. Cazul Casa „Vasile Alecsandri“ nupoate fi încadrat în conþinutul Legii nr.255/ 2010 privind exproprierea pentrucauzã de utilitate publicã, de vreme cepeste/ prin/ pe sub/ pe lângã/ pe dupãcasa cu pricina nu trece nicio pârtie deschi ºi nicio autostradã în construcþie...

8. Rezolvarea cazului în discuþie esteposibilã prin aplicarea prevederilor Legiinr. 422/ 2001 privind protejarea monu-mentelor istorice. Consiliul judeþean areobligaþia de a „iniþia, cu avizulMinisterului Culturii ºi PatrimoniuluiNaþional, procedura de expropiere pen-tru cauzã de utilitate publicã, în vedereaprotejãrii monumentelor istorice, în situ-aþiile ºi cu respectarea condiþiilor pre-vãzute de lege“.

9. Aceeaºi obligaþie o are direcþiajudeþeanã pentru culturã ºi patrimoniunaþional, care „iniþiazã, atunci când estenecesar, sau solicitã consiliului jude-þean exproprierea pentru cauzã de utili-tate publicã a monumentelor istorice, învederea salvãrii acestora de la dis-trugere ºi degradare“ (Art. 26, al. 12).

10. Întrucât din anul 2000, când aufost cumpãrate casa ºi terenul, propri-etarul nu a întreprins nimic – dar abso-lut nimic – pentru a proteja bunurileachiziþionate, Consiliul Judeþean sauDirecþia pentru Culturã ar fi trebuit sã sesesizeze din oficiu încã din anul 2001 cuprivire la încãlcarea normelor deîntreþinere minimã a unui monumentistoric din categoria A, de importanþãnaþionalã ºi universalã. În urmãtorul antrebuia sã se treacã deja la expro-prierea casei ºi a terenului, ca pãrþi indi-vizibile ale unui monument istoric.

11. Opinia publicã a fost promptã în alua atitudine faþã de tergiversarea rezol-vãrii cazului. Elevii unei clase a XI-a dela Colegiul Naþional „Ferdinand I“ ne-aupropus un apel cãtre bãcãuani (ºi nunumai), semnat pânã în prezent deaproape 200 de români. Printre ei, ºiRadu Beligan, dupã spectacolul în carea jucat pe scena Casei de Culturã„Vasile Alecsandri“ din Bacãu la 28 febr.2011.

12. Pentru a nu se ajunge la soluþiiridicole, în cazul cumpãrãrii doar acasei, sugerãm sã se aibã în vedereconfiguraþia locului, dupã o ilustratã din1909, din colecþia ing. Mihai Ceucã.(Tinerii, glumeþi, au propus sã se ialegãtura cu Unitatea de Paraºutiºti,pentru ca vizitatorii sã fie depuºi dinvãzduh pe hornul casei... Alþii au gânditconstruirea unui heliport, iar realiºtii auimaginat sãparea unei galerii care sãducã la Biserica Precista...) Dupã cumse vede, casa dispunea de o curtefoarte mare, cu o fântânã spre ieºire.

Dupã câte a pãtimit (ºi mai pãti-meºte) biata casã, îmi vine sã zic odatãcu un anticar din Bacãu: „DacãAlecsandri s-ar scula din mormânt, nicin-ar vrea sã audã de urbea lui natalã“.Depinde de noi sã-l reprimim ºi sã-icerem iertare.

Ioan DÃNILÃ

Casa „Vasile Alecsandri”

Reflexul obiºnuinþeicalendaristice

N. 22 februarie 1882, în satulVãsieºti, comuna Moineºti,judeþul Bacãu - m. 2 iunie 1933,la Moineºti. Scriitor. Este fiulunor „gospodari moldoveni depe Valea Trotuºului”, dupã cumse destãinuie într-una dintrepovestiri, care au ºtiut sã-i cul-tive aptitudinile pentru studiu ºi,dupã ce a absolvit cursurile pri-mare ºi gimnaziale în localitateanatalã, l-au sprijinit în continu-are, mai întâi la Bârlad, unde aurmat liceul, ºi apoi la Bucureºti,unde ºi-a luat licenþa în drept laUniversitatea din Capitalã.

Avocat ºi magistrat în maimulte localitãþi din Moldova - îlîntâlnim judecãtor în comunaCârligi, bunãoarã - se implicã ºiîn politicã, fiind, între altele, pre-fect al judeþului Ismail ºi, în le-gislatura 1915-1919, primar alcomunei Moineºti, într-una dinperioadele sale cele mai dificile,derivate din conflictele primeiconflagraþii mondiale. Deºi prininiþiativele sale de gospodar acontribuit la redresarea aºezãriiºi la trasformarea ei, peste doiani de la încheierea mandatului,în comunã urbanã, în memoriacolectivã a rãmas mai alesdatoritã activitãþii sale publicis-tice ºi scriitoriceºti.

Considerat de Nicolae Iorga„un adevãrat talent poetic”, ºi-afãcut intrarea în lumea literarãprin „poema umoristicã”Smaraida (Biblioteca Minerva,

Bucureºti, 1905), care s-a bucu-rat apoi de alte trei ediþii, pro-ducând nu doar deliciul istoricu-lui, ce simþise printre primii cãare „simþul ritmului” ºi „putinþaconcentrãrii ºi caracterizãrii”, ciºi al altor literaþi ºi oameni despirit. Literatura sa umoristicã afost lansatã apoi de revistaSemãnãtorul, care s-a folositde condeiul sãu acid pentru a-ºi„bagateliza duºmanii (Chendi,Densuºianu, Tocilescu, PompiliuEliade etc.), dupã cum remarcaºi Eugen Lovinescu, cel care îlconsiderã, la rându-i, precur-sorul „Caleidoscopului lui A.Mirea, adevãratul creator algenului”.

Aceastã afirmaþie a criticuluiºi istoricului literar nu l-a împied-icat însã pe confratele I.I.Stoican sã declare, în ziarulMoldova (e drept, post-mortem), cã „Doinaru a fost unmare epigramist” ºi nici pe autorsã-ºi continue expansiunea,publicând de la ºtiri literare lasonete, schiþe, nuvele ºi tradu-ceri, în mai toate gazetele ºipublicaþiile vremii: Adevãrul li-terar, Bacãul, CurentulBacãului, Floare albastrã,Gazeta Bacãului, Minerva lite-

rarã ilustratã, Miºcarea,Opinia, Pãcalã (aici, postum),Ramuri, Viaþa Româneascãº.a. În urbea natalã s-a alãturat,de asemenea, preotului-scriitorConstantin R. Criºan, cel cefondase revista de criticã ºi lite-raturã Orientãri, susþinând îm-preunã cu prozatorul B. Jordanºi preotul-poet Ioan Goagãapariþia acesteia, iar în ultimiitrei ani de viaþã, fiind unul dintrepromotorii Gazetei Bacãului.

Eminentul epigramist, cum îlconsidera Gr. Grigorovici, a maiîncredinþat tiparului volumul deversuri satirice ªtiri literare(Bucureºti, 1906), un volum deschiþe (Amintirile unui volumde poezii, Biblioteca pentru toþi,Bucureºti, 1908) ºi altul denuvele ºi schiþe (CãlugãrulGherasim, Biblioteca Minerva,1909), precum ºi o carte de „stro-fe epigramatice” (Lambriorisme,Tipografia Gutemberg-D.Rosenberg, Bacãu, 1929). Pecoperta acestuia din urmã, ce l-a fãcut celebru pe institutorulIoan Alexandru Lambrior, maierau anunþate alte patru titluri -Epigrame, Fabule, În faþapaharului (cântece) ºi Henryde Poppesco (comedie eroi-

comicã în versuri, trei acte) - darcare, prin dispariþia prematurã ascriitorului, au rãmas doar lafaza de proiect.

La titlurile apãrute se adaugãtraducerile Domniºoara Fifi deGuy de Maupassant ºi Unrãmãºag între miliardari deMark Twain (alãturi de Al.Anestin), care, împreunã, l-audeterminat pe criticul GarabetIbrãileanu sã-l considere „telentremarcabil” ºi sã-l includã în„aceeaºi familie de spirite cuAnton Bacalbaºa ºi d. G.Ranetti”.

Pe plan local, duelurile saleepigramistice cu G.D. Apostol,Sandu Rusu-Saru, I. Voledi, Al.Tiron-Sphinx, I.Al. Lambrior º.a.au fost urmãrite de concitadinicu sufletul la gurã, despre efec-tul ºfichiuitor al versurilor sale,Marius Mircu scriind cã e„Spãimântãtor de isteric sau deturbat, încât muºcã pe oricine,în catrene anarhiste, axfixiante”.Incluse, în micã parte, înantologiile Poeþii de la„Semãnãtorul” (EdituraMinerva, 1978) ºi ªi-au gãsitBacãul... (Editura Egal, Bacãu,1999), textele sale ar trebuireaduse în atenþia cititorilor,pentru cã problemele nu s-auschimbat cu nimic, ci, dim-potrivã, tarele societãþii s-auînmulþit.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Alexandru Gheorghiu-Doinaru

eseu

mai 201118

„Literatura, scria Sainte-Beuve, nu este pentru mine dis-tinctã sau, cel puþin, separabilãde om [...]. N-am putea sã pro-cedãm niciodatã destul de vari-at ºi pe destule cãi pentru acunoaºte un om, adicã altcevadecât un spirit pur. Atâta timpcât asupra unui autor nu þi-aipus un anumit numãr de între-bãri la care nu ai rãspuns [...],nu eºti sigur cã-l cunoºti com-plet, chiar dacã acele întrebãriar pãrea cu totul strãine naturiiscrierilor sale: Ce gândea eldespre religie? Cum îl impre-siona spectacolul naturii? Cumse purta cu femeile? Ce pãrereavea despre bani? Era bogat,sãrac? Care-i era regimul deviaþã, felul de a trãi? Ce viciuavea sau ce slãbiciune? Laaceste întrebãri niciun rãspunsnu este indiferent pentru a jude-ca pe autorul unei cãrþi ºi carteaea însãºi, dacã nu este untratat de geometrie purã, înspecial dacã este o lucrare lite-rarã, adicã o operã care conþinede toate” (apud Marcel Proust,Contra lui Sainte-Beuve”, Ed.„Univers”, 1976, p.78). Departede a fi o analizã, nici mãcar oevaluare sumarã a unei direcþiicritice, ci mai degrabã unexperiment literar, un exerciþiude clarificare ºi de delimitareintelectualã ºi stilisticã a propri-ului demers artistic, „replica” luiProust vine târziu, în 1954,când „Gallimard” publicã oprimã formã a cunoscutuluieseu Contre Sainte-Beuve(refuzat de „Mercure de France,în 1909, când se împlineau 40de ani de la moartea autoruluicelebrelor „Causeries du lundi”ºi „Nouveaux lundis”, adunateîn 15 volume).

Respingând „metoda natu-ralã” a lui Sainte-Beuve („telarbre, tel fruit”), prin care criticulidentifica eul existenþial cu euloperei (cu alte cuvinte, explicaopera prin viaþa creatorului),Proust a fãcut din faimoasaconcepþie însãºi incarnareaneînþelegerii literaturii: „...acea-stã metodã ignorã ceea ce neînvaþã o analizã cât de câtadâncitã în noi înºine ºi anume:cartea este produsul unui alt eudecât cel pe care-l manifestãmîn obiceiurile noastre, în soci-etate, în viciile noastre. Încer-când sã-l recreãm în noi, înstrãfundul fiinþei noastre, putemajunge sã înþelegem acest eu,dacã vrem sã-l înþelegem.Nimic nu ne poate scuti deacest efort al sufletului nostru”(ibidem, p.79). E mai mult decâteul operei, pare a fi vorba deeul profund, ce poate determinaºi alte valori ale fiinþei.

Nu ºtim cum i-ar fi rãspunsSainte-Beuve lui Proust, dacãar fi avut, amândoi, norocul sãfie contemporani, iar eseul sãfie publicat în timpul vieþii mare-lui romancier francez. Intuim cãpolemica iscatã ar fi produsbeneficii literare însemnate.Cert este cã Proust nu l-a clintitde pe soclu pe Sainte-Beuve ºicã amândoi au rãmas bine po-ziþionaþi în ierarhia literelor fun-damentale. Problema identitãþiisau alteritãþii celor douã euri,esteticã la origine, a fostîntoarsã pe toate feþele. Dupã

modul cum a evoluat literaturaºi luând în considerare con-venþiile literare de tot felul, egreu sã-i dai dreptate unuia saualtuia, sã te poziþionezi de oparte sau de alta, ignorând, debunã seamã, cazul atâtor mariscriitori ºi gânditori ai lumii pen-tru înþelegerea cãrora relaþiadintre eul existenþial ºi eul pro-fund îþi poate juca feste, fiindgreu de probat în actul creaþiei /gândirii.

Dar mi se pare cã, mutatismutandis, fragmentul proustian,citat mai sus, e destinat nunumai unei cariere estetice, aºacum s-a întâmplat ºi cu impor-tanta propoziþie a lui Rimbaudpentru modernitate: „Je est unautre”. Avatarurile „dosariadei”,la noi, de pildã, au revelat numede scriitori, morþi sau vii, clasicisau moderni, în calitate decolaboratori ai „vânãtorilor desuflete”, cum îi numeºte PetruCimpoeºu în ultimul sãu roman.Cum îºi scriau ei notele infor-mative? Cu care dintre celedouã euri? Oare deconspirarealor a provocat oarece dezgustprintre puþinii pasionaþi de lec-turã ºi, la cât de iubitã e lite-ratura românã astãzi, cãrþile lornu mai sunt citite? ªirul între-bãrilor ar fi mai mare decâtacela al lui Sainte-Beuve dintextul citat mai sus, poate ºicomplementare, ºi ar copleºinumãrul de rãspunsuri.Problema raportului dintre eulexistenþial ºi eul ... „operei” (deorice fel ar fi aceasta) pare a fivalabilã ºi pentru alþi artiºti, filo-zofi, psihologi, sociologi, politi-cieni etc. care au scris noteinformative. Gândindu-mã cãtrãiesc în România unde, cât debine o ºtim, „tout est pris a lalégere” ºi unde trimiterealucrurilor în derizoriu e unmodus vivendi, mi-am spus cãProust nu e încã de nasul nos-tru, iar sensul cuvintelor sale,dincolo de intenþionalitateaesteticã, poate fi deviat spre„morala” unui act de „colabo-rare” precum cel prezentat maijos, din care ºi noi, obsedaþi deatâtea lucruri fãrã rost, am aveacâte ceva de învãþat. Pentru cã,dincolo de convenþia esteticã afuncþiei celor douã euri în actulcreaþiei, judecând dupã „con-vertirile” ºi schismele pe care leproduc mai cu seamã în afaraspaþiului noosferei, ele par a fi„vinovate” ºi de alte întâmplãricu tâlc ale vieþii ºi ale istoriei.

Îmi sare în ajutor istoriculgerman Michael Wildt, de laInstitutul de Cercetãri Socialedin Hamburg, care, cu mai mulþiani în urmã, a descoperit cã unvechi demnitar nazist, HansRoessner, dupã ce a activat camembru al serviciilor secretenaziste (însãrcinat cusupravegherea mediilor cultu-

rale ºi cu denunþarea peri-colelor de iudaizare a vieþii spi-rituale germane), dupã ce acondus Oficiul central al secu-ritãþii naþionale (rotiþã esenþialãa procesului de deportare), adevenit, dupã rãzboi, respons-abil cu publicarea, în Germania,a lucrãrilor celei care a studiatca nimeni altul fenomenulgândirii totalitare, HannahArendt (1906-1975)!!! De origi-ne evreiascã, Arendt ajunge, ladoar 19 ani, metresa lui MartinHeidegger (36 de ani). Obiºnuitsã-ºi seducã unele studente,acesta cade sub farmecul ei.Întâlnirea din 1925 a constituitpentru Arendt un evenimentmajor, intelectual ºi sentimentaldeopotrivã, începutul uneirelaþii secrete, pasionate ºi neb-uneºti, ce a lãsat urme în toatãviaþa ei. În ciuda poziþieiambigue a lui Heidegger privindiudaismul ºi aderãrii sale pentruscurtã vreme la miºcareanaþional-socialistã, ea va rã-

mâne fidelã relaþiei ºi amintiriirolului jucat de gândirea filozo-fului în propriul parcurs. κidatoreazã formarea intelectu-alã nu numai lui Heidegger, ci ºilui Husserl ºi Jaspers (cu careîºi susþine teza de doctorat„Conceptul de iubire la SfântulAugustin”). Sub influenþa luiKurt Blumenfeld, preºedinteleorganizaþiei sioniste dinGermania, devine conºtientãde identitatea ei evreiascã.Însãrcinatã de acelaºiBlumenfeld sã culeagã mãrturiiale propagandei antisemite, earestatã de Gestapo, apoi eli-beratã din lipsã de probe. Enevoitã sã se exileze în Franþa(1933), unde, în timpul rãzboiu-lui, a fost internatã în lagãrul dela Gurs, în Pirinei, împreunã cualþi apatrizi (1940).

Dupã un periplu prin Franþaºi Portugalia, se stabileºte înS.U.A. (1941), unde, pe lângã ostrãlucitã carierã universitarã,îºi scrie ºi publicã operele careau consacrat-o în întreagalume: Originile totalitarismului(1951), în trei pãrþi, Condiþiaomului modern (1958), Crizaculturii (1961), Eichmann laIerusalim (1963), text mult con-troversat, scris ca un reportajcu accente polemice despre unproces istoric (1961) ce adevenit un excepþional raportprivind banalitatea rãului, Eseudespre revoluþie (1963). Dupãal Doilea Rãzboi Mondial, seîntoarce în Germania, unde reialegãturile cu Heidegger, martorîn procesul „ denazificãrii”, ºi cu

Jaspers. Moare în 1975, lãsândo amprentã de neºters asuprafenomenului totalitar modern,sistematizând noul concept detotalitarism. Sã nu uitãm cãHannah Arendt e primulcercetãtor care face apro-pierea, la scarã istoricã, dintreHitler ºi Stalin, punând peacelaºi plan nazismul ºi stali-nismul, ºi demonstrând cum,condus de o ideologie hotãrâ-toare în rãspândirea propagan-dei ºi aservit de o poliþie politicãnemiloasã, totalitarismul ºi-aexercitat dominaþia asupramaselor moderne, lipsite destructurile lor tradiþionaliste.

Angajat, începând cu 1958,la prestigioasa editurã „PiperVerlag”, ca director de colecþie,vechiul nazist Hans Roessnerse gãsea în postura de editor alvechii antinaziste! O situaþieparadoxalã, dar ºi o ironie asorþii! Mai mult, judecând dupãcorespondenþa lor profesionalã,Roessner a covârºit-o peArendt cu elogii de tot felul,admirând calitatea ºi impor-tanþa apariþiei lucrãrilor ei înGermania, chiar dacã încerca,pe ascuns, sã facã modificãri întexte, cu precãdere în faimosulEichmann la Ierusalim. Fostulnazist ºi-a dus munca deeditare pânã la capãt. Aceiacare ºi-au „elaborat” o sumede-nie de fantasme despre legã-tura amoroasã ºi, evident,secretã dintre Arendt ºiHeidegger au acum prilejul sãse bucure în felul lor: pot adãu-ga liniºtiþi un capitol sau o notãîn josul paginii (la viaþa-ºi-operacelui mai bun cunoscãtor al filo-zofiei fenomenului totalitar)despre aceastã colaborareîmpotriva firii, frizând absurdulsau perplexitatea, dar ºiipocriziile vieþii ori ale istoriei...

Dacã ar trebui sã desluºimtotuºi vreun „tâlc” la cele de maisus , ar trebui sã fim liniºtiþi?Proust l-ar fi absolvit de toatepãcatele naziste pe HansRoessner, Sainte-Beuve nu?

Gheorghe IORGA

Câtã dreptate(mai) are Proust?

• Angela Tomaselli - Arhitecturi

eseu

mai 2011 19

Cercetãtoarea italianã RosaDel Conte, foarte bunãcunoscãtoare ºi iubitoare a cul-turii române, a publicat în anul1961 lucrarea „Mihai Eminescuo dell’Assoluto” (Modena,S.T.E.M), prin care a produsun puternic ecou în critica emi-nescologicã. Cartea a apãrut ºiîn limba românã în 1990, laEditura „Dacia” din Cluj-Napoca, în traducerea luiMarian Papahagi cu titlul„Eminescu sau despreAbsolut”. Ediþia în limbaromânã cuprinde ºi câtevaelogii de primã mânã. Astfel,Zoe Dumitrescu-Buºulenga, înCuvânt înainte, printre altele,scrie: „Magistrala investigaþie auniversului eminescian, opera-tã de Rosa Del Conte cu celemai înalte niveluri ale discursu-lui critic, urmãreºte cu o atenþieprofund comprehensivã mean-drele nesfârºite ale creaþieipoetului, refãcând, în mãsuraposibilului, harta generalã aitinerarului acelei minþi degeniu” (p. 9). Urmeazã, înPrefaþã, impresiile cãrturaruluiMarian Papahagi, dezvoltate înjurul gândului cã „studiul RoseiDel Conte devine cea maiimportantã cercetare strãinãdedicatã lui Eminescu ºi unadin operele de rezistenþãdespre poezia, proza ºi culturaeminescianã, de aºezat alãturide marile exegeze româneºtiasupra subiectului” (p. 11). Iarîntr-o la fel de interesantãPostfaþã, Mircea Eliade neatenþioneazã cã aceastã carte„deschide atâtea noi perspec-tive în interpretarea luiEminescu, încât se cererecititã ºi mediatã pe îndelete”(p. 459). Dar pentru o justifi-care ºi mai nuanþatã a opþiuniide a poposi asupra cãrþiicercetãtoarei italiene, mai tre-buie reþinutã ºi remarca emi-nescologului Mihai Cimpoi: „CuEminescu sau despre Absolutia fiinþã etapa existenþialã aeminescologiei” („Cãderea însus a Luceafãrului”, EdituraPorto-Franco, Galaþi 1993, p.182).

Aºadar, o carte de referinþã,care aduce noi repere îndescoperirea drumului cãtrefilosofia lui Eminescu. O cerce-tare care vizeazã esenþa unifi-catoare a universului emines-cian, cu bogate achiziþii meta-fizice. Cartea este structuratãpe douã pãrþi, urmate de unapendice, care cuprinde patrustudii complementare.

Prima parte a lucrãrii, intitu-latã „Principalele teme lirice”,este dezvoltatã ca o succe-siune a momentelor semnifica-tive în devenirea creaþiei emi-nesciene. Dupã succinte datebiografice, primul moment,respectiv interval de popaseste cel cuprins între meditaþiaîn versuri Elena (1866) ºiMortua est! (1871). Este chiar

timpul în care conºtiinþa poeti-co-filosoficã a tânãruluiEminescu nu se poate împãcacu moartea iubitei din Ipoteºti.ªi absurditatea acestei morþi,receptatã ca o dureroasã neli-niºte logicã, determinã medi-taþia metafizicã, nutritã de fan-tezia geniului, asupra ade-vãrurilor fundamentale alevieþii. Meditaþia asupra mis-terului morþii devine viziune ºiastfel poetul se descoperã pesine în faþa universului,cãutând salvarea printr-o filo-zofie mângâiatã de fantezie.Astfel cã metafizica din Mortuaest!, începând de la prima vari-antã intitulatã Elena ºi pânã lacea publicatã în „Convorbiri li-terare”, la 1 martie 1871, estedezvoltatã ca o filozofie spon-tanã de adolescent romantic.O filozofie în care mintea ºifantezia, aflate în faþa taineidestinului omenesc, nu pot nicisã afirme, nici sã nege ceva.Pe fondul unei relative ambigu-itãþi nici iluzia nu mai ispiteºte.Astfel cã Mortua est!, în vari-anta definitivã, se încheie cuversurile: „De e sens într-asta,e-ntors ºi ateu / Pe palida-þifaþã nu-i scris Dumnezeu”. Deaici durerea cã nimeni nu esteocolit de moarte, în condiþiile încare nimeni nu ºtie ce urmeazãdincolo de viaþã. Oricum, pen-tru un spirit pornit în cãutareaAbsolutului, moartea rãmâne oabsurditate. O absurditate înfaþa cãreia sensibilitateafilosofico-poeticã nu poaterãmâne pasivã. Fie se revoltã,în plan social, fie evocã demi-urgia, în plan metafizic.

Legat de prima ipostazã,aceea a revoltei, constatãm cã,în faþa absurditãþii, de oricenaturã, se rãzvrãtesc ºioamenii simpli. Cu atât maimult spiritele superioare.Pentru a evidenþia felul în carerecepteazã Eminescu pro-blemele sociale, Rosa DelConte propune sã poposimasupra unui al doilea moment,respectiv cel marcat de anul1874, când este publicatãpoezia Împãrat ºi proletar.Anticipând, trebuie sãobservãm cã dramatismulmeditaþiei privind sensul exis-tenþei se menþine ºi în abor-darea raporturilor dintre individºi societate. Cu atât mai multcu cât se înfiripã conºtiinþaeticã a lui Eminescu, tot prinraportare la Absolut. Astfel cãmisiunea omului, ca existenþãindividualã, chiar ca poporsuveran, capãtã valenþe deeroism. Iar misiunea geniului

nu putea fi decât revoluþionarã.Totuºi, în concepþia luiEminescu, aceastã atitudinede rãzvrãtire este temperatãde meditaþia profundã privindfiinþa lumii. Nu trebuie sã uitãmfaptul cã în paralel cu prelu-crarea variantelor poemeiÎmpãrat ºi proletar, elschiþeazã ºi textul dialoguluifilosofic Archaeus. ªi tot acumlucreazã la traducerea dinmonumentala lucrare kantianãCritica raþiunii pure. În acestcontext, poetul-filosof pune îndiscuþie principiul identitãþiipersoanei umane, care cutoate schimbãrile pe care ºi ledoreºte vrea sã rãmânã mereuaceeaºi. Iar explicaþia datã deEminescu este urmãtoarea:„Pentru a-ºi închipui cinevametaforic lumea ar putea sãiee o bucatã de lut – eternaceeaºi, care prin urmare, nucunoaºte timp – ºi sã-i deacele (mai) felurite forme, pecând una când alta, când aºa,când aºa. Lutul rãmâne-n oricecaz acelaºi”. („Fragmentarium”,Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti,1981, p. 65). Mai departe,urcând din metaforic în teore-tic, constatãm cã Eminescu a

intuit un principiu suprem pecare l-a numit cu termenul gre-cesc „Archaeus”, definit astfel:„Archaeus este singura reali-tate pe lume, toate celelaltesunt fleacuri – Archaeus estetot” (M. Eminescu, „Archaeus”,în „Opere” vol. VII, EdituraAcademiei R.S.R., Bucureºti,1977, p. 280). Aºadar,Archaeus este principiul vieþii,este spiritul universal, care semanifestã prin sufletul individu-lui, menþinându-i fiinþa inde-structibilã. Archaeus este ghin-da ce cuprinde ramurile viitoru-lui stejar, este o constantã apersonalitãþii, dincolo de mani-festãrile ei concrete în viaþa dezi cu zi. În poezia Împãrat ºiproletar, Archaeus apare înipostaza Demiurgului care „seopinteºte-n van”, prin dorinþafiecãrui individ de a-ºi depãºicondiþia de muritor. Numaispiritul universal existã, iaromul este doar o iluzie, oîncercare neîncetatã a spiritu-lui de a se delimita spaþio-tem-poral. Iluzii sunt atât împãratulcât ºi sclavul, iluzii prin care seconfigureazã „joaca” principiu-lui metafizic. Iar când aceastã„joacã” este asumatã ca nã-zuinþã de cãtre om, începe du-

rerea zãdãrniciei, pentru cã„vis al morþii-eterne e viaþalumii-ntregi”. Nu trebuie sã în-þelegem de aici gândul cã înviziunea lui Eminescu revoltaeste principial zadarnicã. Dim-potrivã, revolta este o stareumanã fireascã. Ea devine za-darnicã doar atunci când estelipsitã de orizont, dacã nu esteraportatã la o valoare supre-mã, la un principiu absolut.

De aceea, pe lângã revoltaîn faþa absurditãþii morþii fiinþeiiubite, care se degajã dinMortua est!, sensibilitateafilosofico-poeticã îºi cautãmângâierea ºi dincolo democirla lumii trecãtoare. Esteadevãrat cã revolta este ostare poeticã importantã, însãpoetul nu trãieºte doar împinsde nemulþumiri, ci se lasã ºiatras de viziuni ºi modele ide-ale, pe care ºi le construieºtesingur. În aceastã ipostazãactul sãu creativ se raporteazãla modele demiurgice. Pentru aconvinge asupra acestuiaspect, Rosa Del Contepoposeºte asupra viziunii cos-mogonice eminesciene dinRugãciunea unui dac, dinScrisoarea I ºi din Luceafãrul.Altfel spus, cercetãtoarea ita-lianã considerã cã intuiþiaprivind „non-sensul vieþii”,dobânditã de Eminescu prinexperienþa sentimentalã, înnoile poeme va cãpãta o apro-fundare logicã. Aici, marelemerit al autoarei vine de la fap-tul cã reconsiderã maniera încare trebuie raportatã creaþiaeminescianã la filosofia luiSchopenhauer. Contrar viziu-nilor critice anterioare, carereduceau toatã gândirea poe-tului la pesimismul filosofuluigerman, Rosa Del Contesesizeazã nuanþa esenþialãcare-i separã pe cei doi cre-atori. În acest sens, cercetã-toarea scrie: „Aprofundarealogicã a «non-sensului vieþii»,pe care Eminescu o intuisedeja prin experienþa sentimen-talã, va fi întreprinsã sub influ-enþa gândirii lui Schopenhauer.Dar, câtã vreme pentruSchopenhauer Dorinþa deviaþã, principiul metafizic,devine ºi unicul principiu onto-logic al universului, Eminescuva denunþa, prin chiar oscilaþi-ile gândirii sale, imposibilitateaaproape absolutã de a renunþala un Principiu transcendent”(p. 66). Ideea este cã pentruEminescu, spre deosebire deSchopenhauer, „tainica ºi atot-puternica voinþã de a trãirãmâne manifestarea «lucruluiîn sine», a unui absolut care sehipostaziazã în figuraDemiurgului”. Dar despre felulîn care este gânditã aceastãaventurã eminescianã, cuargumente cosmogonice ºicosmologice, în numãrul viitor.

ªtefan MUNTEANU

Rosa Del Conte despreAbsolutul eminescian (I)

ateneu

mai 201120

„Siegfried” e un romanaparte! Deºi am început sã-lcitesc într-un mod alert, avândpresentimentul unei nereuºite,aºteptând aºadar sã-l terminmai înainte de a-l începe, con-stat acum, cum, dupã ceva zilede la lecturã, încã au rãmascâteva subteme care mã fas-cineazã. Dacã ar fi sã-l cata-loghez în câteva cuvinte, atun-ci aº zice simplu cã e po-vestea, subliniez, povesteaneverosimilã a reîntrupãrii rãu-lui. Dar e cu mult mai mult…

În primul rând, suntematenþionaþi de chiar personajulprincipal: ceea ce vom citi nu eun roman istoric, nu trebuieprivit astfel pentru cã ar fi preapuþin. Dar nici nu poate fiîncadrat cu foarte mare uºu-rinþã în vreun gen anume, datãfiind construcþia ineditã, cât ºimaniera fascinantã de a com-bina mai multe registre. Prin-cipiile ordonatoare ale materi-alului epic par la prima vederecele obiºnuite: timpul ºi spaþiulsunt bine precizate, saltul cãtrerememorarea unor evenimentesubordonându-se logicii. Însã,mai presus, autorul romanuluie interesat de un subliminalproces de valorificare a fan-teziei. Cu atenþie, vom lua actasupra felului în care fantezianu trebuie privitã nici prin luparomanticului, nici dinspre che-furile ludice ale literaturii post-moderne, nici tributar Re-naºterii etc. Harry Mulischpropune un discurs literar alcãrui coerenþã e datã tocmaide capacitatea de a se(auto)intertextualiza. Nu ºtiu înce mãsurã Mulisch a ºtiut sã-ºistãpâneascã fantezia; recu-nosc cã, înspre final, autorul arputea mai degrabã împins înafara operei de un supraper-sonaj, identificabil doar înparte, dar care poartã ampren-tele definitorii ale fricii.

Harry Mulisch s-a nãscut înHaarlem, fiu al unei evreice ºi

al unui austro-german cu put-ernice convingeri naziste.Mulisch ºi propria mamã aufost la un pas de a fi deportaþiîntr-un lagãr de concentrare,dar au reuºit sã scape graþiefelului în care tatãl sãu a colab-orat cu regimul nazist, din pos-tura unuia dintre conducãtoriiunei bãnci importante. Totuºi,bunica sa a sfârºit într-unasemenea lagãr. În 1961,Mulisch avea sã scrie o seriede articole ce au avut unimpact deosebit, articole legatede procesul lui Eichmann, arhi-tectul Holocaustului. De altfel,întreaga operã a lui Mulischpoartã urmele atrocitãþilor rãz-boiului; mai târziu, avea sãafirme: „Eu sunt Al DoileaRãzboi Mondial”. Pentru aînþelege mai bine resorturileromanului în discuþie, mai pre-cizez cã, în copilãrie, Harry afost crescut mai degrabã de „ofatã-n casã” (Frieda Falk),decât de proprii pãrinþi. Fictiv,Harry Mulisch se mai naºte ºiodatã cu propriul personaj –Rudolf Herter, un scriitor desucces care se aflã în Austria,într-un turneu de promovare aultimului roman. Fie ºi subsemnul cotidianului, fluxulconºtiinþei rãmâne martorulprezent în faþa dilemelor ºi aexperienþelor mai puþin fericiteale autorului. Acesta ajungesã-ºi obiectiveze sensul vieþii:„Poate cã trebuia odatã sãnoteze toate astea. Ar cam fifost timpul sã-ºi scrie memori-

ile dacã, de fapt, întreaga saoperã n-ar fi constat din mem-orii: nu doar ale vieþii salereale, ci ºi ale imaginaþiei lui,cele douã lumi fiind insepara-bile”.

Preocupat de un posibilsubiect al unui nou volum,Rudolf Herter ajunge sã fie ob-sedat de chipul „rãului su-prem”, Adolf Hitler. De fapt, întimpul interviului acordat unuireporter local, scriitorul (acumputem citi deopotrivã HarryMulisch ºi Rudolf Herter) înþe-lege cã Hitler a rãmas de faptnecunoscut: „Între timp i s-audedicat mii de studii, dacã nucumva mai multe: politice,istorice, economice, psiholo-gice, psihiatrice, sociologice,teologice, oculte ºi mai ºtiu eude care. […] N-am citit tot, cãcipentru asta o viaþã de om eprea scurtã, însã dacã cineval-ar fi explicat în chip satisfãcã-tor, aº fi ºtiut. El a rãmas la felde enigmatic. Toate acesteaºa-zise explicaþii n-au avut altefect decât sã-l facã ºi maipuþin vizibil, ceea ce lui i-ar fioferit o satisfacþie foarte mare.Cred cã acum el este în iad ºise prãpãdeºte de râs. A venitvremea ca asta sã se schim-be”. La ce metodã va apela? –„Poate cã ficþiunea este plasaîn care el poate fi prins”. Într-adevãr, de aici încolo începe„adevãrata poveste”: laBerghof, Adolf ºi Eva vor aveaun copil, ceea ce istoria nu aconsemnat. Informaþia îi esteoferitã lui Herter de un cuplude bãtrâni rezidenþi în Austria,ce în trecut au jucat rolul depãrinþi ai micului Siegfried –copilul lui Hitler. Copilul nuavea cum sã fie recunoscut deFuhrer mai ales pentru faptul

cã o întreagã naþiune se identi-fica cu un personaj ce purtaatributele zeilor. Dupã cumarãtam, copilul le va fi încred-inþat soþilor Falk, ea – mena-jerã, el – majordom, amândoisutã la sutã arieni, conformdatelor pe care Hitler ledeþinea. Eva Braun nãscuseîntr-o locaþie strict secretã iarodatã reîntors la reºedinþa dela Berghof, tânãrului Siegfried ise pregãtea, peste ani, odatãcu recunoaºterea ca fiu legitim,ºi un Imperiu la care visaseAdolf Hitler, anunþat în „MeinKampf”. În plan secund, e deurmãrit viaþa de la Berghof, cutot ce presupune aceasta:Hitler ºi Adolf faþã în faþã, EvaBraun / Eva Hitler, apariþiilecelor mai însemnate nume aleSS-ului etc. Cursul istorieiavea însã sã nu îngãduie pla-nurile lui dictatorului. În paran-tezã, romanul conþine spresfârºit câteva pagini salvatedin jurnalul Evei Braun, ceacare aflã de uciderea propriuluicopil ºi care ulterior va încercasã înþeleagã motivaþia propriu-lui soþ. Plecat de la Berghof,înspre sfârºitul rãzboiului,Hitler va trimite un om de în-credere, responsabil pentru a-iconvinge pe soþii Falk de a-iomorî propriul copil. Sideraþi,aceºtia aproape cã nu potaccepta inumana decizie aFuhrer-ului ºi sunt tentaþi de ao refuza. În ultima clipã, vorconºtientiza cã dacã pro-cedeazã aºa, istoria nu va maiavea nicio oportunitate de arecupera adevãrul, drept pen-tru care se ajunge la crudascenã a crimei, relatatã de celcare îi devenise lui Siegfriedtatã adoptiv: „Lumea nu existã.Nimic nu-i adevãrat. Nimic nu

existã. Îndoaie un genunchi ºiaratã încã o datã cum trebuieþinut pistolul. În glumã, în-dreaptã þeava spre fruntea luiSiggi. În clipa în care copilul în-cepe sã râdã, trage. Stropit desânge, continuã sã priveascãlocul unde adineauri încã maiera zâmbetul lui Siggi. Nimenin-a vãzut ori auzit ceva.Închide ochii ºi coboarã lentpistolul pânã când þeava atingecorpul imobil, iar în acestrãstimp îºi zice în sinea lui:«Nu eu l-am omorât. Hitler l-aomorât. Nu eu, Hitler. Eu.Hitler»“. Confesiunea bãtrâ-nilor frizeazã nebunia, e odovadã cã adesea realitatea ecu mult mai ofertantã decâtficþiunea însãºi. De fapt, elumea Rãului, a Rãului su-prem, ce va reveni fãrã întreru-pere ºi care, la final, va aducemoartea lui Rudolf Herter.Herter conºtientizase impor-tanþa mesajului: „… asta e pu-terea absolutã. Nu trebuia sãdea nicio comandã pentru a ise împlini voia, avea putereasupra oamenilor aºa cum alþiiau numai asupra propriului lorcorp. Dacã cineva vrea sã iaun pahar de pe o masã, nu tre-buie sã dea nicio poruncãmâinii: face asta pur ºi simplu.În comparaþie cu Hitler, toatãlumea era paralizatã”.

„Siegfried” e un roman carete apasã, romanul unei conºti-inþe care duce o luptã dispro-porþionatã. Mai mult, intrãm ºiîntr-o zonã ocultã, unde eavansatã ideea cã Rãul poartãdiferite mãºti, devenind aproa-pe de nerecunoscut. „Siegfried”e romanul celor ce ar putea fiinteresaþi de o repunere înscenã a fermecãtoarei poveºtiTristan ºi Isolda, al celor cesunt pãrtaºii muzicii lui Wagnerori a „voinþei de putere” obiecti-vatã de Schopenhauer. Totuºi,respectând ºi credinþa cãnegrului i se va opune fericitalbul, „Siegfried” e ºi romanulcelor care înþeleg de ce „la în-ceput, când s-a nãscut, nu s-aubucurat decât pãrinþii lui; maitârziu a fericit întregul poporgerman, apoi ºi pe cel austriac;iar când a murit, s-a bucuratîntreaga omenire…”

Marius MANTA

Siegfried

Este anul naºterii Institutului Pedagogic de 3Ani din Bacãu, care a rãmas în conºtiinþa multordascãli de românã, dar ºi de istorie, geografie,educaþie fizicã, biologie drept spaþiu determi-nant pentru pregãtirea lor profesionalã. Practicºcolile din Bacãu, Neamþ ºi Vrancea, cuprecãdere, dar ºi din celelalte judeþe aleMoldovei, chiar ºi din alte zone, ºi-au asiguratcadrele didactice într-un moment când se ma-nifesta acut criza de personal calificat. ªi nu afost nicidecum o treabã fãcutã în grabã, adicãsuperficial.

Profesorul ºi scriitorul Gheorghe Movilã, dinComãneºti, absolvent în 1960 al Filologieiieºene, îmi spunea deunãzi cã anul revirimentu-lui în învãþãmântul gimnazial bãcãuan a fost1964, când „a intrat în pâine prima promoþie aInstitutului. Erau foarte serios pregãtiþi ºi deaceea deosebit de exigenþi“.

De câte ori calc într-o ºcoalã din Bacãu oriNeamþ, întreb de absolvenþii de „I.P.3“ ºi, imedi-at, de profesorii acelor profesori. M-am ales cuo colecþie de impresii invariabil favorabile

despre generaþia de aur a Filologiei bãcãuane:Traian Cantemir, Dumitru Alistar, Ioan Grigoriu,Leon Leviþchi º.a. Pentru cei de la colectivul delimba românã aveam întrebãri speciale.„Doamne fereºte sã încurci vocala cu semivo-cala“, îmi spunea încã admirativ dna prof.Guidea despre dra prof. Lefter. Se învãþa dupãGramatica Academiei, a cãrei coautoare eraMaria Gabrea, ºefa de catedrã ºi navetistãBucureºti - Bacãu. Cu Dragoº ªesan ºi ValerianCiubotaru s-a parcurs materia cu metodã ºimereu aplicat, iar Constantin Cojocaru descifracompetent meandrele istoriei limbii române oriîºi orienta discipolii cãtre varietãþile geograficeale românei. Rodica Miron asigura seminarele,apoi cursurile de limba românã contemporanã,cu Iorgu Iordan alãturi ori cu Vladimir Robu.

În condiþiile în care modelul Bologna impuneciclul de licenþã de trei ani, nu e deloc nepotrivitsã ne întoarcem spre tradiþia institutelor peda-gogice din anii ‘60, ca modele de eficienþã înprofesionalizare.

Ioan DÃNILÃ

Cum vorbim, cum scriem

De prin 1961...

• Angela Tomaselli - • Angela Tomaselli - SighiºoaraSighiºoara

mai 2011 21

revista revistelor

nr. 4, aprilie 2011

Radu Ulmeanu declarã înrãspãr o „pax basescana”, în timpce Tudorel Urian analizeazã o„Istorie burlescã a Europei”. Alexªtefãnescu e din ce în ce maiºarmant cu al sãu „jurnal secret”,aflat la serie nouã. Nu ar fi de ratatnici re-întâlnirea cu GabrielLiiceanu, analizat dintr-o perspec-tivã ineditã de Gheorghe Grigurcu(„Barbarul rafinat”). Aurel Panteadedicã o paginã de poezieaceluiaºi Grigurcu, în timp cecriticul Constantin Cãlin rãmânepreocupat de „zig zag”-urile cucare ne-a obiºnuit. Interesantesunt ºi reflecþiile despre haiku alelui C.D.Zeletin, mai ales cã, în ulti-ma vreme, ba dinspre-un colþ, badinspre-altul apar iubitori ºi mânu-itori ai acestui gen. Se pare cãmajoritatea revistelor au luat actde scandalul prilejuit de presu-pusa colaborare a lui NicolaeBreban cu securitatea. Începeîncã o perioadã a „dezvãluirilorincediare”. Scriitorii încep sã îºimanifeste partiprisurile, înjurã înmijloc de intersecþie, devin intere-saþi de dreptul la replicã ºi tot aºa.Din aceastã încrâncenare, pentru„sfântul rating”, voi enumera ºi euo parte a acestor frustrãri, dezer-tãri, procese. În numãrul de faþã,Viorel Rogoz ne propune unGeorge Vulturescu din perspecti-va „voluptãþii” unui penis captiv.

Interesant mi s-a pãrut însãNicolae Coande care în cazulrepatrierii manuscriselor lui Cioranface un exerciþiu invers, ºi anumenu se extaziazã odatã cu gestul luiGeorge Brãiloiu ci se întreabãcare a fost mecanismul ce a con-dus la înstrãinarea documentelor.Ana Blandiana îºi declinã interesulfaþã de clonele lumilor virtuale,punctând câteva experienþeaparte, în legãturã cu facebook-ul.

nr. 20-21, 4 mai 2011

„Luceafãrul”, plus „Luceafãrulde dimineaþã”, egal o mie denumere! În politica firescului, câte-va articole care reitereazã impor-tanþa revistei, alãturi de gânduri,aprecieri etc. Dan Cristea desco-perã plusurile unui roman desprecare s-a mai scris ºi încã se vascrie – Ion Vianu, „Amor intellectu-alis”. „Politica lui Bartleby”(Bogdan Ghiu) rãmâne interesatãde „Prolegomene la artele preca-ritãþii”, la un al doilea episod, oare-cum în legãturã cu „punerea lapunct” de pe aceeaºi paginã a luiConstantin Stan „Cicã niºte croni-cari…”

Sincer, de data aceasta, de la„Poesis” nu ne-a plãcut decâtDaniel D. Marin: e simplu, liniºtit.Din micul ciclu al „domniºoarei O”:„domniºoara o. stã pe covor cu/ochii închiºi. când expirã/ cevaliniºtitor îi înconjoarã mâinile./ leþine strânse între genunchi./ poatevede ceea ce nimeni/ nu-ºi poateimagina poate doar/ alunecã fãrãvoie într-o peºterã cu/ animaleimense din alt timp. // dacã ardeschide ochii/ cu siguranþã s-arjuca în voie/ cu animalele imagi-nare./ dacã nu ar fi aºa liniºtea s-arrisipi/ din mâinile ei ºi covorul/ arcoborî încetiºor pe marginea/ uneiprãpãstii”.

Cel mai simpatic rãmâne IorguDrãghicescu care într-un manierãparodicã aºazã pe hârtie câtevaîntrebãri retorice. Printre ele, cumde e posibil ca acel concurs giratde Pro Tv sã fie câºtigat de… ºi nude…, în timp ce alte posturi, of,Doamne, grozãvie mare – aºternpe scroll „Breaking news: Hristos aînviat!”

nr. 4, aprilie 2011

Ce mai înseamnã provinciapentru o revistã literarã? Ce artrebui sã publice un asemenea„lunar”, care sunt patimile unui ºefde revistã? Mãcar la o parte din-tre aceste întrebãri încearcã sãrãspundã Constantin Arcu. ªireuºeºte. Fie ºi parþial! Unul din-tre cele mai bune interviuri alelunii aprilie e consemnat deAlexandru Ovidiu Vintilã. Dacã înprima parte Ioan Es. Pop refacemicro-istoria versurilor Ieudului, încea de-a doua cei doi se apleacãimplicit ºi asupra unei crizemorale a lumii literare. Liviu IoanStoiciu rãmâne de partea celor cear putea legitimiza rezistenþa princulturã, explicând câteva dinmeandrele principiilor de ierar-hizare ale literaturii pre-postde-cembriste (pardon!).

Ionel Savitescu mãsoarㄺocul adaptãrii” la o altã mentali-tate. Obiectul de studiuechivaleazã cu „Jurnalul suedezV” – Gabriela Melinescu. MirceaA. Diaconu a ajuns în dreptul luiRadu Stanca în cadrul antologieipoeziei româneºti. Sper cã vãamintiþi, nu am creditat o aseme-nea „alcãtuire”, deºi apreciezstrãdaniile antologatorului. EmilBrumaru devine ºi mai fascinant,când este aºezat între o nevino-vatã utopie ºi o atitudine radicalãanti-mimesis, ambele descoperitede Liviu Antonesei. Apreciez cãunul dintre cei mai de substanþãprozatori contemporani rãmâneRadu Aldulescu. E prezent ºi înnumãrul de faþã, cu „Drumul”. Ce-idrept, l-am vãzut ºi la o emisiunetv unde pânã la urmã s-a discutatdespre… nimic! Bãnuiesc cã nu afost decât un nefericit accident!Deºi mai succint decât s-ar fiimpus, Mircea Dãneasa constru-ieºte o fiºã Ilie Boca, din carereþinem „Pictura lui Ilie Bocapoate fi perceputã ca o poeziescrisã cu penelul «înmuiat întãria» culorii, condus de o mânãtainicã prin care duhul moldav seautoportretizeazã într-un nesfârºitciclu de variaþiuni existenþiale”.

nr. 113, mai 2011

Colegii de la „Oglinda literarã”încep sã nu ne mai surprindã, însensul cã, poate dupã cum ar fi ºinormal (dupã unii), preaamestecã în paginile revisteiplusurile cu minusurile. Chiaraflate sub semnul debutului, mareparte a materialelor publicaterãmân îndepãrtate de ceea ce amaºtepta de la un debut reuºit. În

plus, destul de seci „O republicãnu vine niciodatã singurã. O zi dinviaþa lui Caragiale/ Tehnica lovi-turii de stat la nivel de judeþ” – IonIfrim ori „ªtiinþa pierdutã a luiZalmoxis sau SteauaTetrahedronicã, octagonul ºi cul-tura carpato-danubianã” –Cristina Nicoleta Sprînceanã. Zãuaºa…

Apreciez însã prezentareacãrþii Floricãi Albu „Folclor dinSoveja” (Florin Micu Iliescu), unvolum ce restaureazã o micã darimportantã parte a „patrimoniuluilocal”. Mi s-a pãrut interesantã ºipagina ce adunã ipostazele copi-ilor din diferite legislaþii antice,texte ce vor fi reunite într-un viitorvolum de cãtre Aurel Neculai.Isabela Vasiliu Scraba gãseºteaspecte interesante, de legãturãîntre Mircea Eliade ºi ArsenieBoca, punctând în special intere-sul faþã de o icoanã a celui dinurmã („Maica Domnului cu Iisusîn zeghe de puºcãriaº”). Maiîntâlnim versurile lui IancuGrama, ce poartã în continuaremarca acelui ermetism specificscrisului sãu, dar ºi o recuperarecriticã a volumului de micropo-eme semnate de Octavian Mareº.Am lãsat la urmã cel mai impor-tant material, o pseudo-replicãNicolae Breban la scandalul aºa-zisei colaborãri, replicã datatã 9aprilie 2011, Paris.

nr.4, aprilie 2011

Despre urãri în general, dar ºidespre „nebunia” românilor de a-ºiface tot felul de promisiuni cuprilejul sãrbãtorilor, opineazãValeriu Stancu. Concluzia nu selasã prea mult aºteptatã: „Ce felde minte trebuie sã ai ca sã nuînþelegi un adevãr ce frizeazã tru-ismul: faptul cã deþii un paºaportnu-þi conferã în mod automat li-bertate! Românii nu pricep cu cese mãnâncã libertatea asta, nuvor sã înþeleagã (sau, mai exact,unii dintre ei se prefac a nuînþelege) cã un om controlat sansmerci, clipã de clipã, de sistemulcare-l poate ºantaja, obliga,supune, dirija prin intermediulcoerciþiilor de ordin financiar,material, nu e un om liber.Sãrãcia nu conferã libertate, cidependenþã”.

Bogdan Mihai Mandache nedestãinuie cu ajutorul lui MichelFeuillet câteva din tainele EvuluiMediu. Despre teatru, despreautonomia acestuia faþã de cele-lalte forme de expresie artisticã,despre mit ºi actor, ne vorbeºteIoana Petcu. Deºi pleacã de la ocarte extrem de interesantã, IonelSavitescu cade în plasa de „a-irelata” cuprinsul („Oamenii luiHitler”). Cu adevãrat interesanteste volumul publicat în 1929 decãtre Rudolf Suþu – „Desprelibrarii ºi librãriile vechi din Iaºi”,de fapt o conferinþã þinutã la 20ianuarie 1929.

nr.2, aprilie 2011

Pentru cei care încã nu ºtiu,„Fereastra” este revista editatã deAsociaþia Culturalã „AgathaGrigorescu Bacovia”, Mizil. Deºi

sunt atât de multe de îmbunãtãþitîn ce priveºte tehnoredactarea,am gãsit câteva materiale demnede interes. Iar asta e important!Dintre acestea, aº enumeraTheodor Emilian Barbu „Jurnalulunui schizofrenic”, Adrian Botez„Cartea noului Iov - «Exilat înstrigãt», de Viorel Savin”, AndreiHoria Christescu „Cu timpul latâmplã”, Gheorghe Postelnicu„Vasile Voiculescu, o legendã aRomâniei secrete”, cât ºi grupajulde poezii al lunii aprilie, marcaNicolae Mihai. De aici: „Domnule,vã rog o þigarã…/ Sunt con-damnat sã suport/ ce-a mairãmas din tãmbãlãul/ zilei de ieri./Cu mâna pe ºtreang,/ încerc sãcar obscurul/ acelor clipe cât maiaproape/ de ora 24, acolo unde/provinciali, proaspãt bãrbieriþi,/ nuînþeleg de ce zei/ precum OmarKhayyam beau vin/ doar laîndemnul trandafirilor./ Oare laanul suspinul/ þigãncii Estrella/ vaputea fi privit/ tot prin gauracheii?” („Ora 24”).

nr. 4, aprilie 2011

Mi se pare interesant mottoulsub care e aºezat numãrul curental revistei: „Politicienii au nevoiede o populaþie fãrã nãdejde, fãrãcredinþã, fãrã orizont, ca sã opoatã manevra” (Pãrintele IustinPârvu). Emil Cioran 100 –„Însemnare subiectivã despreCioran” de Leonid Dragomir,Gheorghe Grigurcu 75 – „Un sen-ior al literaturii române contempo-rane” de Dumitru AugustinDoman. Luca Piþu ne propune ohermeneutica magistra vitae,nuanþând asupra „cãrþilor fãrã e-uri”. Aspectele generale alecanonului literar se vor a fi inven-tariate de Mircea Bârsilã, plecândîn parte ºi de la ideea exprimatãde Roland Barthes cã nu existãscriiturã ºi stiluri prin intermediulcãrora autorul sã nu se refere lalumea obiectivã ºi la tipul de soci-etate în care trãieºte. LeoButnaru ne prilejuieºte o nouãîntâlnire cu Anna Ahmatova, lagraniþa dintre simbolism ºi avan-gardã. Într-adevãr, poate mãînºel, dar nu se mai scrisese demult timp despre N. Tonitza: oultima paginã dedicatã mareluipictor, aºezat mai degrabã nu subsfera genialitãþii, cât mai ales alã-turi de cei care s-au autoinstituitîn momente de prim rang aleºcolii de picturã româneºti.

nr.4, aprilie 2011

Subiectul început de GabrielDimisianu, referitor la starea criti-cii, e ratat cel puþin din perspecti-va numãrului de faþã. Pe viitor,depinde de capacitatea acestuiade a focaliza direct pe nume, de ada exemple. Ne-am sãturat deatâtea „reveniri” asupra subiectu-lui, aºteptãm cu adevãrat sãscãpãm în afara þinuturilornisipoase. Dacã sunteþi interesaþide un dialog între modernitate ºipostmodernitate, dacã nu aþiurmãrit cu foarte mare atenþieschimbul de scrisori din „Românialiterarã” între Andrei Codrescu ºi

Mircea Mihãieº, atunci poate ar finimerit sã nu rataþi rândurile luiAdrian Popescu. O carte ce încãîºi aºteaptã cititorii este„Moromeþii: ultimul capitol”,Editura Academiei Române, autorSorin Preda. Cartea este „con-struitã […] din succesiunea unorinterviuri ºi convorbiri mai lungi ºia unor secvenþe mai scurte, unelesprinþare ºi hâtre, repetabile,toate intitulate «Poiana lui Iocan»:scrisori, scurte mãrturii, amintiri,un text apocrif etc.” N-ar fi rãu sãne uitãm ºi peste prezentãrilefãcute de Luiza Barcan ºi FlorinCaragiu cãrþilor semnate MichelTournier – „Gaspar, Melhior,Balthazar”, respectiv E.Schrodinger – „Ce este viaþa?Spirit ºi materie”.

nr.4, aprilie 2011

„Ultima Bastilie” (CassianMaria Spiridon) este materialul cene explicã „Revoluþia Twitter de laChiºinãu din 6-7 aprilie 2009”. Uninterviu inedit, recuperat din arhi-va Europei Libere, purtat întreMax Bãnuº ºi Nicolae StroescuStîniºoarã despre „Pãstrareaidentitãþii româneºti în procesulde integrare în strãinãtate”. IrinaMavrodin rãmâne sub semnulcentenarului Cioran, depãnândsubiectiv câteva din amintirileprilejuite de întâlnirile cu acesta.Despre Gheorghe Grigurcu, laceas aniversar, scriu printre alþiiAdrian Alui Gheorghe, Mircea A.Diaconu. La sugestia lui GelluDorian, am reþinut numele luiBogdan Lipcanu ºi al sãu volum„fuck tense”; în urma lecturii separe cã vom rãmâne cu o„bãºcãlie expusã nonºalant întexte ce par a fi memorialistice ,într-un registru autenticist-memo-rialist, vag estetic, fãrã pretenþiide a rupe tiparele, care oricumpar a veni calchiate din alte sferepoetice de peste ocean…” OvidiuPecican se situeazã între Orientºi Occident, între analiza meca-nismelor puterii politice ºi atot-supremaþia raþiunii sentimentului– „Cantemir ºi Descartes. De la«Istoria ieroglificã» la pasiunilesufletului”. Lucru de apreciat,nimerit ºi din perspectivanenorocitã a crizei prin care tre-cem, Vasile Iancu aºazã în loculcuvenit revista „Memoria”: „Cutenacitate remarcabilã, demnã deo nobilã cauzã, colectivulredacþional al revistei «gândiriiarestate» izbuteºte sã ne punãsub ochi, sã ne þinã treazã memo-ria de mai bine de douãzeci deani. O performanþã în aceastãsocietate, tot mai indiferentã latrecutul tragic al acestui popormãcinat moral, spiritual, chiar ºibiologic, în deceniile coºmareºtiale comunismului. Cum se întâm-plã cu fiinþa noastrã fragilã, efe-merã ºi cam uitucã adesea,momentele – foarte puþine – debucurie, mai ales juvenilã, de miciizbânzi profesionale, de acalmieexistenþialã, au estompat serioscoºmarurile, furiile, necazurile,straniu, taman cele pe care le-amsuportat mai recent, adicã, înultimii ani ai dictaturii. Chestiuneae de domeniul psihanalizei.Probabil.”

LecTop

Romanele lui Dostoievskiau, aproape toate, ca motivmetafizic, parabole evanghe-lice, pe care acesta le dezvoltãadmirabil. „Dostoievski nurecurge însã la erminii de tipobiºnuit în ceea ce priveºtevastul domeniu al parabolelorevanghelice pe care-l utilizea-zã în romanele sale. Ceea cereuºeºte scriitorul sã realizezeeste cu mult mai profund; eldescinde pânã în adâncimileduhului lor, al spiritului în careau fost propovãduite, pentru caapoi sã descrie toatã aceastãiniþiere harismaticã în cuvintecãrora le conferã valenþe sim-bolice, utilizând un limbaj pro-priu în care, la un moment dat,pot deveni palpabile reminis-cenþe din sfera motivelor bi-blice sau a parabolelor evan-ghelice”, scrie Andreea-OanaIftime („Intertextul biblic înIdiotul, F. M. Dostoievski”,Constelaþii ieºene, anul IV, nr.1 38 (13), aprilie 2009). Astfel,Dostoievski „fondeazã psi-hohristologia, ca originalã psi-hologie a credinþei ortodoxe”(Ion Mânzat, Psihologia creºtinãa adâncurilor. F.M. Dostoievskicontra S. Freud, EdituraUnivers Enciclopedic Gold,Bucureºti, 2009, pag. 24) ,care este o hristoterapie.

Romanul Fraþii Karamazov,de pildã, este întemeiat pepilda bobului de grâu caremoare pentru a aduce roadãmultã – „Amin, amin, grãiescvouã, grãuntele de grâu, cândcade pe pãmânt, dacã nu vamuri, rãmâne stingher; dardacã va muri, aduce multãroadã!” (Ioan 12, 24) – dar ºipe simbolistica ÎmpãrãþieiCerurilor, a cãrei imagine esteîn acest caz comunitatea copi-ilor, care-l are în centru pemonahul Aleoºa Karamazov.În cuvântarea Sa de rãmasbun, Hristos a vestit discipolilormoartea ºi învierea sa iminen-tã, cu o frazã misterioasã:„Merg ºi vin la voi” (Ioan,14,28). Moartea este o ple-care. Chiar dacã trupulrãposatului mai rãmâne, el,personal, a plecat spre necu-noscut ºi noi nu-l putem urma

(Ioan, 13,36). Dar în cazul luiIisus o noutate unicã schimbãlumea. În moartea noastrã,plecarea este un lucru definitiv,nu existã întoarcere. Înschimb, Iisus spune despremoartea Sa: „Merg ºi vin lavoi”. Tocmai plecând, El vine.Plecarea lui Hristos inau-gureazã o nouã ipostazã aprezenþei Sale. Cu moarteaSa, El intrã în iubirea Tatãlui.Moartea Sa este un act denemuritoare iubire. PlecareaSa se transformã într-o nouãvenire, într-o formã de pre-zenþã profundã, eternã. În viaþapãmânteascã, Iisus, ca noi toþi,era legat de condiþiile externeale existenþei trupeºti: de unloc determinat ºi de un timp de-terminat. Corporalitatea punelimite existenþei noastre. Nuputem fi în acelaºi timp în douãlocuri diferite. Timpul nostrueste unul al finitudinii. Între Euºi Tu existã zidul alteritãþii.Desigur, în iubire, într-un fel,putem intra în existenþaceluilalt. Totuºi, rãmâne bari-era de netrecut a faptului de afi diferiþi. În schimb, Iisus, careprin actul iubirii este total trans-format, este liber de acestebariere ºi limite. El este înmãsurã sã treacã nu doar prinuºile exterioare închise, aºacum ne relateazã Evangheliile(Ioan, 20,19). Poate trece ºiprin uºa interioarã dintre Eu ºiTu, uºa închisã dintre ieri ºiastãzi, dintre trecut ºi viitor.Atunci când, în ziua intrãrii salesolemne în Ierusalim, un grup

de greci ceruse sã-L vadã,Iisus a rãspuns cu parabolabobului de grâu care, pentru aaduce mult rod, trebuie sãtreacã prin moarte. Prin ple-carea Sa, prin moartea Saasemenea bobului de grâu, vaajunge cu adevãrat la greci,aºa încât ei sã-l poatã vedea ºiatinge în credinþã. „PlecareaSa devine o venire în moduluniversal al prezenþei CeluiÎnviat, în care el este prezentieri, astãzi ºi în veci; în carecuprinde toate timpurile ºitoate locurile. Acum poate sãtreacã ºi de zidul alteritãþii careseparã EUL de TU” (PredicaSfântului Pãrinte PapaBenedict al XVI-lea la VigiliaPascalã; martie 2008,Documente. Catholica. ro).Asta s-a întâmplat cu Pavel,care descrie procesul conver-tirii sale ºi al Botezului sãu cucuvintele: „Am fost rãstignitîmpreunã cu Hristos, ºi trãi-esc... Dar nu mai trãiesc eu, ciHristos trãieºte în mine. ªiviaþa, pe care o trãiesc acum întrup, o trãiesc în credinþa înFiul lui Dumnezeu, care m-aiubit ºi S-a dat pe Sine însuºipentru mine” (Galateni, 2,20).Prin venirea Celui Înviat, Pavela obþinut o identitate nouã. Eulsãu închis s-a deschis. Acumtrãieºte în comuniune cuHristos, în marele eu al credin-cioºilor care au devenit, aºacum defineºte el toate acestea,„una în Hristos” (Galateni,3,28).

Când Kolea, pruncul carevoia sã se sacrifice – „Eu aºvrea sã-mi dau viaþa pentruomenire…”( Dostoievski, FraþiiKaramazov, Editura Leda,Bucureºti, 2005 pag. 1083) –ajungând la încheierea cã nuMitea ºi-a ucis tatãl, ciSmerdeakov, zice: „Totuºi, efericit, chiar dacã viaþa lui edistrusã! Zãu dacã nu-l invi-diez!” (Ibidem, pag. 1082).Acelaºi prunc întreabã:„Karamazov, rosti deodatãKolea. E adevãrat ce spunereligia, cã vom învia din morþi ºine vom scula cu toþii dinmorminte?” (Ibidem, pag.1092). Îi rãspunde Aleoºa:„Sigur cã da, ne vom scula ºi nevom povesti veseli ºi fericiþi totce am fãcut în viaþã“ (Ibidem,pag.1093). Sensurile paraboleibobului de grâu pot fi decriptateºi în discursul unui copil...

„Crimã ºi pedeapsã“ na-reazã elemente dezvoltate pemarginea fragmentului foartebogat în semnificaþii al „Învieriilui Lazãr“ (Ioan 11, 1-45), pecare i-l citeºte, în roman, SoniaMarmeladova lui Raskolnikov,anticipând viitoarea metanoieºi „înviere din morþi“ a acestuia.Din relatarea Sf. EvanghelistIoan aflam cã Mântuitorul aveaun prieten în Betania, careajunsese sã fie bolnav.Surorile lui Lazãr, Marta ºiMaria, I-au dat de vesteAcestuia cã Lazãr, prietenulLui, este bolnav. Auzindvestea, Mântuitorul a afirmatcã aceastã boalã nu era sortitã

pentru a conduce spre moarte,ci pentru ca Fiul lui Dumnezeusã se preaslãveascã prin ea(cf. Ioan,11,4). Dupã doardouã zile S-a îndreptat spreIudeea, provincie în care seafla satul Betania. În momentulplecãrii, El cunoºtea însã faptulcã Lazãr deja murise. Când aajuns în Betania, Lazãr se afladeja de patru zile pus în mor-mânt. Aici, Hristos i-a spusMartei cã îl va învia pe Lazãr.Mântuitorul s-a dus la mormântºi l-a înviat pe Lazãr. Urmareaeste cea ºtiutã: iudeii prezenþiºi-au întãrit credinþa în El, darn-au lipsit cei care s-au grãbitsã-i înºtiinþeze pe fariseii care,auzind, s-au hotãrât sã-Lomoare. Iatã cunoscuta scenãbiblicã a învierii lui Lazãr: „Iisusi-a zis: «Nu þi-am spus cã,dacã vei crede, vei vedeaslava lui Dumnezeu?» Au luatdar piatra din locul unde zãceamortul. ªi Iisus a ridicat ochii însus, ºi a zis: «Tatã, Îþi mulþã-mesc cã M-ai ascultat. ªtiamcã totdeauna Mã asculþi; darvorbesc astfel pentru norodulcare stã împrejur, ca sã creadãcã Tu M-ai trimes». Dupã ce azis aceste vorbe, a strigat cuglas tare: «Lazãre, vino afarã!»ªi mortul a ieºit cu mâinile ºipicioarele legate cu fâºii depânzã, ºi cu faþa înfãºuratã cuun ºtergar. Iisus le-a zis:«Dezlegaþi-l, ºi lãsaþi-l sãmeargã»”(Lazãr, 11 ,40-44).

Sinteza dostoievskianã aacestei parabole este memora-bilã: „Sub perna lui(Raskolnikov; n.n., I.F.) segãsea Evanghelia. O luã farãgând. Cartea era a ei, aceeaºidin care îi citise cândva despreînvierea lui Lazãr. La început,crezuse cã Sonia are sã-l batala cap cu religia, are sã aducãmereu vorba despre Evanghelieºi sã-l cicãleascã sã ia cãrþisfinte. Dar, spre marea luimirare, ea nu-i vorbise nicio-datã despre toate acestea ºinici mãcar nu-i propusese sã-iaducã Evanghelia. I-o ceruseel singur, cu puþin înainte de ase îmbolnãvi, ºi ea i-o adusesefãrã o vorbã. Dar nici n-odeschisese de atunci. N-odeschise nici acum, dar ungând îi trecu prin minte, ca unfulger: «Oare poate, acum,credinþa ei sã nu fie ºi credinþamea? Sentimentele, nãzuinþeleei, cel puþin...» Sonia se simþiºi ea toatã ziua agitatã, iarnoaptea se îmbolnãvi din nou.Dar era atât de fericitã cãaproape se temea de fericireaei! ªapte ani, numai ºapte ani!La începutul fericirii lor, eraugata sã ia amândoi aceºtiºapte ani drept ºapte zile:Raskolnikov nu ºtia cã viatanouã nu se capãtã de pomanã,cã trebuie rãscumpãratã cupreþ mare, plãtitã cu îndelungeroism... Dar aici începe o altãpoveste, povestea regenerãriitreptate a unui om, a renaºteriilui progresive, a trecerii lui penesimþite dintr-o lume într-alta,într-o realitate nouã, necunos-cutã de el pânã atunci”(Dostoievski, Crimã ºi pedeap-sã, Editura Cartea Româ-neascã, Bucureºti, 1982, pag.628 -629).

ateneu

mai 201122

Ion FERCU

Paraboleledostoievskiene (1)

„Dupã ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: «Lazãre, vino afarã!» ªi mortul aieºit cu mâinile ºi picioarele legate cu fâºii de pânzã, ºi cu faþa înfãºuratã cu un ºtergar.Iisus le-a zis: «Dezlegaþi-l, ºi lãsaþi-l sã meargã»” (Lazãr,11, 43-44).

În ultimul an, presa bãcãuanã a publicatcâteva ºtiri despre o interesantã iniþiativã aAsociaþiei Culturale Pro-Basarabia ºiBucovina – Filiala Oneºti, fãrã a se da omare importanþã proiectului. De fapt, din-colo de textele succinte, precise ºi reci alejurnaliºtilor avem de-a face cu un gest deadânc patriotism ºi cu dorinþa unor oamenide a participa activ la trezirea sentimentu-lui naþional. Maria ºi Ghiþã Dohotaru,oneºteni întreprinzãtori ºi cu suflet deromâni, au hotãrât ca pe cheltuiala lor sãrealizeze primul monument dinRepublica Moldova dedicat uniriiromânilor, lucrare ce va fi ridicatã pe ceamai înaltã culme din Basarabia, laNisporeni (316 metri). Este vorba de oCruce a Mântuirii Neamului Românesc,asemãnãtoare crucilor de la Putna ºi depe dealul Perchiu, din Oneºti. Va fi o con-strucþie metalicã, dotatã cu instalaþie elec-tricã ºi va fi vizibilã, în nopþile senine, de laVaslui ºi de la Iaºi.

Familia Dohotaru deja se apropie definalizarea monumentului ºi se pregãteºtepentru a dona întregul ansamblu priete-nilor din Moldova. Ceremonia semnãriidocumentelor va avea loc la Biserica luiªtefan Cel Mare din Borzeºti, loc legen-dar, plin de semnificaþii istorice. Pânã lasfârºitul lunii mai, partenerii de peste Prutvor prelua oficial Crucea. Transportulpânã la Nisporeni va fi achitat ºi asiguratde acelaºi domn Ghiþã Dohotaru.

Proiectul este susþinut, în Moldova, depostul de radio Vocea Basarabiei, con-dus de doi unioniºti remarcabili, ValeriuSãhãrneanu ºi Veaceslav Þibuleac. Eiau declanºat campanii pentru strângereafondurilor necesare finanþãrii lucrãrilorpentru realizarea spaþiului din jurul monu-mentului. Se va amenaja un parc ºi va firidicatã o capelã cu Hramul TuturorSfinþilor Români, loc de rugãciune ºimeditaþie, spaþiu ortodox destinat cere-

moniilor religioase ocazionale. Ansambluse aflã în vecinãtatea MânãstiriiVãrzãreºti ºi a Cimitirului EroilorRomâni. Costul lucrãrilor de amenajarese ridicã la peste 50 de mii de euro (dinevaluarea celor de la Vocea Basarabiei).De aceea, pe 18 aprilie au organizat unradiodon. De asemenea, la statuile luiªtefan Cel Mare din Chiºinãu, Soroca ºiNisporeni au instalat corturi unde româniipot dona în conturile acestui proiect demare amploare. Fãrã banii necesari,lucrãrile pentru drumul dintre Nisporeni ºiplatoul pe care se va monta Crucea, pen-tru reþeaua electricã ºi pentru celelalte uti-litãþi vor fi cu greu finalizate. Cu toateacestea, iniþiatorii proiectului suntoptimiºti. Ei spun cã pe 12 iunie, înduminica de Rusalii, Crucea MântuiriiNeamului va fi sfinþitã ºi va luminasufletele românilor despãrþiþi de istorie...Pentru cã altfel nu se poate! (ªt.R.)

Crucea Mântuirii Neamului

Donaþie de suflet la Oneºti

meridiane

mai 2011 23

Realitãþile politice intrã în sfera lui deevaluare direct, lipsitã de prejudecãþi.Realitãþile câmpului existenþial româ-nesc al acelui timp determinat sunt sur-prinse de narator cu acurateþe ºi cu ace-leaºi modalitãþi deja evidenþiate. „Însãºtiam cã în scrisorile pe care le trimiþi deacasã n-ai voie sã povesteºti lucrurileaºa cum sunt, altfel degeaba þi-ai chel-tuit banii pe timbre. Asemenea scrisorinu ajung niciodatã la destinaþie.”Altundeva scrie: „Ne temem sã spunemceva ºi vorbim în ºoaptã. Dimineaþacând se deschid magazinele dãmnãvalã ºi ne luptãm ca sã punem mânape câteva iaurturi expirate ºi zarzavaturiveºtede. Aºteptãm zece ani pânã sãprimim o locuinþã sau o maºinã. Aºtep-tãm sã se gãseascã cineva care sã facãce trebuie. Un puci. Sã-l omoare.”

Dar ºi concluzia egalizatoare lucidãformulatã de personajul tatã atunci cândeste întrebat ce va deveni copilul dacãse va întoarce în România: „bãiatul vadeveni ceea ce trebuie. Nu-mi fac eugriji, chiar dacã viaþa e mai durã decâtaici.” Copilul intervine cu sinceritatea luidezarmantã ºi lãmureºte lucrurile,calmându-ºi mama foarte supãratã cãei s-au întors din America în România,dar lãmurind întreaga familie cu privirela situaþia realã cunoscutã de ei pe viu:„Bunicule, e mai bine aici decât înAmerica. Pe cuvânt”, urmatã de pove-stirea de-a dreptul horror a atmosfereiterifiante din cartierul negru al Bronxuluiunde tatãl sãu fusese nevoit sã lucrezeca recuperator. Concluzia e acceptatãcu greu ºi cu resemnare de familiaîndopatã cu sloganuri despre raiul capi-talist american: „Nu e tocmai cum nearatã ei la televizor.”

Sau, în altã parte: „Într-o altã lume pecare o ºtiam doar din filmele de la tele-vizor ºi de la un post de radio interzisam simþit cum îmi scade curajul ºicreºte în mine frica”. Când necazurile ºiumilinþele pe care sunt nevoiþi sã leîndure în America ajung prea mari el îºirosteºte nãduful „dacã cei din Americafac la fel, ce rost o fi avut sã venim aici.Puteam rãmâne acasã ºi tata n-ar fiavut nevoie sã fure.” Sau „noaptea înpat tata murmura cã nu mai rezistã, cãîn America nu e mai bine decât acasã,aici nebuni, acolo nebuni, doar cã aicitoþi umblau înarmaþi. Decât sã ne de-prindem cu asta ar fi mai bine sã în-toarcem acasã.” Aºadar copilul ºi tatãlsãu au revelaþia a ceea ce foarte târziuau început sã înþeleagã ceilalþi, cã laacele posturi de radio interzise nu setransmitea decât tot o formã de propa-gandã, dar a altor puteri interesate în a-ºiimpune supremaþia.

E de remarcat apoi capacitateaautorului de a crea scene colective,imagini ale societãþii româneºti dincopilãria sa, cum ar fi ieºirea la plajã înzilele toride ale verilor. Acolo nu se maidescrie o familie cu acþiunile individualeale membrilor sãi, ci acþiuni ale cate-goriei generale: femeile care stau laplajã sau pregãtesc masa, bãrbaþii care,dezbrãcaþi ºi descriºi lapidar în anato-mia lor neglorioasã, împing maºinile laumbrã, copiii care se retrag în locuriferite ca sã trãiascã diferite aventuri º.aîncât ai impresia cinematograficã aridicãrii obiectivului de filmat la o oare-care înãlþime de unde sã se vadã masade figuranþi antrenaþi în scena colectivãcu o anume simultaneitate ºi similaritatede miºcãri, miºcându-se concomitent

ca sub bagheta unui regizor nevãzut.Totul e însã uºor pudrat în haloul uneiamintiri tandre care niveleazã defecteleºi neajunsurile acelui timp sau le facesimpatice, armonizând discordanþele,încãlzite de suflul amintirii. Nimic dinîncrâncenarea altor autori de aceeaºiextracþie îndreptatã contra aceloramintiri ºi realitãþi.

Mama e o sursã inepuizabilã delucruri bune, trebuitoare la nevoie, pecare le extrage din mari ºi misterioasesacoºe prevãzute cu de toate; cã e per-soana care produce mângâierea ceamai uºoarã, suavã ºi alinãtoare pe frun-tea copilului aflat în suferinþã, cã pro-duce vraja muzicii, ea fiind violonistã laoperã ºi exersând acasã, ceea ce pro-duce, volens-nolens, ºi o formare tim-purie a percepþiei muzicale a copiluluicare învaþã sã deosebeascã muzica luiVerdi, Puccini sau Ceaikovschi dupãcromatica ei ºi sã trãiascã diferit senti-mentele produse de aceastã muzicã.Dar mama este, deopotrivã, o autoritatea familiei de care el, copilul, dar ºi tatãllui, þin cont ºi chiar au emoþii pentrureacþiile ei. E singura femeie pe caretatãl sãu, un idol al populaþiei feminine,n-o poate controla ºi nu-i poate anticipareacþiile. Si-apoi cum sã nu fie copilulatât de cãptuºit cu modele livreºti cândcasa lui e plinã cu cãrþi de naturã cultu-ral-europeanã care se aflau, de fapt, întoate casele românilor alfabetizaþi. Înafarã de cãrþile cu muºchetari, TomSawer ºi celelalte deja citate, în bibli-oteca mamei se afla Îngerul albastru, deHenrich Mann, romanele lui Proust ºicele ale lui Hemingway ºi atâtea altelecare laolaltã formau un fundal culturalroditor pentru un tânãr inteligent aflat înpunctul de formare al personalitãþii saleºi de acumulare a inventarului sãu derepere culturale. Toate acestea au con-stituit ºi ele un strat germinativ ceexplicã valoarea de azi a romancieruluiromâno-elveþian. Cãci în acei ani aiCortinei de fier oamenii din România nuputeau cãlãtori decât cu mare greutatedincolo de aceasta, dar cãlãtoreau,poate în chip compensativ, cu marepasiune în universurile ficþionale alemarilor cãrþi universale aflate mai înfiecare casã. În general, reperele cultu-rale constituiau un tãrâm de aspiraþieaxiologicã pentru majoritatea românilorºcoliþi.

Personajul dominant al cãrþii estetatãl; el controleazã fundalul afectiv alcopilului cu o staturã semidivinã. Înbuna tradiþie a literaturii centratãobsesiv pe figura tatãlui (veziMoromeþii, de Marin Preda), acesta esteeroul, modelul, obiectul admiraþiei, chiardacã fin surdinizatã de mai sus invoca-ta ironie specialã a copilului. El e celcare are curajul aventurii de-a purcedela drum în Italia ºi apoi în America pen-tru a dobândi vindecarea copilului sãu.Pentru asta face tot ce e necesar ca sãi se aprobe plecarea de cãtre autoritãþilecomuniste, se descurcã în contact cucele capitaliste la Roma unde munceºtecot la cot cu prietenii sãi italieni (lumeprivitã cu multã si caldã simpatie decopil!). Apoi obþine prin forþa sa de per-suasiune, îndelung analizatã ºi deco-datã de copilul-martor, plecarea înAmerica; acolo merge la muncã în chipde recuperator printre negrii ceiînspãimântãtori alãturi de Sanowski,prestând o muncã greu suportabilã;apoi spalã vase într-un local sordid ºiajunge sã fure din frigiderul acelui localspre a-ºi plãti întreþinerea în locuinþagazdelor. Acest din urmã lucru estegreu suportat de mintea copilului,obiºnuit ca tatãl sãu sã fie exclusiv unerou pozitiv.

Tatãl este, desigur, ºi un bãrbatcuceritor, admirat de speþa femininã ºirespectat de toþi ºi în primul rând decopilul care-i observã gesturile,miºcãrile, acþiunile, atitudinea ºi-l supra-pune adesea cu personajele din filmelevizionate de el. Tatãl este ºi un buncamarad care-l iniþiazã în degustareaprimului pahar cu vin în cinstea mariivictorii a dobândirii paºapoartelor sprelibertate. Asta ºi pentru cã tatãl este ºiun bun povestitor, nu numai un subiectal naraþiunii rememorative a copilului,firul sãu narativ înaintând uneori în lanþ;deschizând adicã noi verigi ce izvorãscuna din alta, din cele ale copiluluidecurgând povestirile tatãlui desprecopilãria ºi tinereþea lui, la fel de capti-vante. În anumite momente tatãldeschide ºi el noi verigi narative în carecineva, un personaj din povestirea lui,preia „microfonul” ºi nareazã maideparte altã poveste, la fel de captivan-tã, salvând ca ªeherezada, sufletelecititorilor ºi desenând o lume coloratã,plinã de trãire ºi de conþinut, aºa cum e

vãzutã ea de copilul român de atunci ºipovestitã de autorul elveþian de azi,care are un dar imens, acela de a nu fiuitat gândurile, reacþiile, gusturile (deli-ciul gãluºtelor cu prune), senzaþiile tac-tile, chiar mirosurile.

Un loc aparte în economia romanuluirevine debutului trãirilor erotice cesurvin în mentalul infantil. Frãmântãrilevârstei sunt sesizate ºi transpuse cumultã fineþe, în nuanþe subtile: fetelecare se adunã în grupuri ºi discutãsecrete, bãieþii care se descheie la gâtºi se izoleazã de grupurile gãlãgioase„iar ochii lor pãrea cã privesc prinlucruri”; corespondenþa bileþelelor deamor dintre tinerii din ultima bancã,ºocul erotic la vederea unei fete elec-trizante, obsesia sânilor ºi stratagemeleingenioase folosite pentru a vedeaimaginea lor ce incendiazã imaginaþiabãieþaºilor, toate atât de importanteîncât în faþa lor extratereºtrii pãleau caimportanþã. Se petrece apoi perturbândtotul, evenimentul primei erecþii, apoiprima aventurã eroticã cu Lea, ratatãtotal - dupã cum sunã povestea plinã deumor care se referã la acul de siguranþãcu care mama încheiase fermoarul pan-talonilor, fapt cu dramatice repercusiuniîn focul primului episod erotic, febril ºiratat din acest motiv.

În ciuda aspectelor fruste, detaliatpovestite, acest palier al erotismuluijuvenil nu are nimic trivial, obscen;autorul ºtiind sã povesteascã totul întrelimitele normalitãþii omeneºti stipulatede acel dicton latin naturalia non turpia.Acest aspect se aflã foarte departe deobscenitatea dezlãnþuitã ºi excesivexpusã ca într-un exhibiþionism literarpracticat de colegii sãi de generaþiecare proclamã obiectele ºi cuvinteletabu ca pe niºte trofee recent ºi din greucucerite cu mare falã ºi mândrie.

C. D. Florescu n-a uitat, ci a luat cu elîn lumea lui cea nouã, culoarea ºi sub-stanþa lumii de atunci, de acolo, dincopilãria sa desfãºuratã în anii cadri-laterului românesc din anii comunismu-lui dar care, iatã, azi alimenteazã cu unconþinut palpitant, interesant ºi chiarsenzaþional nevoia de poveºti a citito-rilor Europei liniºtite de azi în care decu-pajul acesta din Estul de altã datãfuncþioneazã ca un câmp imaginar,exotic, plin de arome ºi teribil de viu. Eladuce sânge tânãr de la periferiaEuropei în zona destul de obositã aCentrului. Or, tocmai aceasta estefuncþia - bine îndeplinitã - ºi contribuþialiteraturii scrisã de imigranþii bilingvi,naturalizaþi într-o limba strãinã, sãaducã energii proaspete din periferiileîncã neepuizate spre a energiza cutransfuzii revitalizante Centrul în caretotul pare a fi deja spus. Cãtãlin DorianFlorescu face cu brio acest lucru.Pentru cititorul Elveþiei calme ºi civi-lizate de azi, lipsite de prea multe sursede aventurã, exodul prozei lui Florescuîn spaþiul românesc din vremea cortineide fier seamãnã cu aventurile de altã-datã ale lui Hucklebery Finn ºi TomSawyer pe Missisipi.

__________________1 Cãtãlin Dorian Florescu, Vremea

minunilor, Editura Polirom, 2005, tra-ducere din limba germanã de AdrianaRotaru, prefaþã de Mircea Mihãeº.

Migrator dintr-o culturãîn alta: C. D. Florescu

• urmare din pag. 24

Autorul româno-german CãtãlinDorian Florescu (nãscut la Timiºoara,în 1967), trãitor de multã vreme înElveþia ºi deþinãtorul mai multor premiiliterare (deci al unui statut de succes),reprezintã un exemplu mai mult decâtdezirabil al devenirii unui destin identi-tar întru optima valorificare a condiþieide migrator dintr-o culturã în alta.Cãrþile sale de pânã acum (Vremeaminunilor, Drumul scurt spre casã,Maseurul orb, Zaira ºi Iacob se decidesã iubeascã) reprezintã tot atâteareuºite certe ºi pãtrunderi energice încâmpul simbolic literar, unde a fostrecunoscut ca o certitudine. Dovadã -awardurile sale de pânã acum: premiul„Cartea anului în oraºul Zurich”, premiul„Chamisso” al Academiei Bavareze,premiul „Anna Seghers” ºi premiul„Cantonului Zurich”, câºtigarea a peste10 burse ºi a titlurilor „scriitorul oraºuluiDresda”, „scriitorul oraºului Erfurt” ºibursierul oraºului Munchen º.a.

Se poate comenta mult pe margineacãrþilor sale pentru cã el este un autorromân de substanþã ºi valoare, cumsunt destui în aceastã literaturã, darcare, spre deosebire de ceilalþi, areuºit/a avut ºansa sã depãºeascã, încel mai natural mod posibil, barieralingvisticã a unei limbi de circulaþierestrânsã, greu de învãþat ºi de tradusºi care – cum se ºtie – obtureazãieºirea unei literaturi doldora de sens,valoare ºi conþinut în largul culturii inter-naþionale. El, tânãrul Cãtãlin DorianFlorescu, graþie pãrinþilor sãi tenaci, aavut posibilitatea accederii la o limbãde circulaþie internaþionalã, iar harul ºitalentul sãu nativ au fãcut restul. Adicãa creat deja o operã, o serie de cãrþi –demonstraþie a ceea ce poate face„stofa” româneascã în croialã elveþianã.Fericit cazul acesta ºi opinia publicã li-terarã românã ar trebui sã recepteze cubucurie un asemenea specimen ºi sã-iacorde locul meritat într-o galerie care,în întregul ei, râvneºte, visãtoare ºinostalgicã, recunoaºterea internaþio-nalã. Aceastã recunoaºtere a luiFlorescu, materializatã prin atâtea pre-mii, e o dovadã cã receptarea literarãstã acolo la postul ei ºi-ºi face datoriacu promptitudine ºi corectitudine ºi, maimult de atât, cã pare a aºtepta apariþiaunor valori proaspete. Înainte de oricealtceva, toate acestea vorbesc despreo foarte atentã, corectã ºi preþuitoarereceptare a valorii literare în spaþiul ger-man, absolut de invidiat din perspectivanoastrã româneascã.

Încercând a afla care este marcaauctorialã specificã acestui interesantscriitor ºi care sunt temeiurile pe bazacãrora acest tânãr autor s-a înconjuratde o asemenea aurã de succes, neapropiem de prima sa carte, Vremeaminunilor.1 Ea se înscrie în categoria„amintirilor din (sau despre) copilãrie”,de felul celor practicate în literaturalumii de scriitori ca Mark Twain, WilliamSaroyan sau Truman Capote, iar în li-teratura românã, de Ion Creangã.Citind-o, resimþi în primul rând aceachemare sã continui lectura fãrã efort,acea atracþie a lumii din pagini care techeamã imperios ºi te include în þesã-tura ei, acesta, constituind - dupãopinia mea - primul test de identitate aunei cãrþi, respectiv a unui autor. Ceicare nu produc acest efect, urmat dedorinþa ºi aºteptarea de-a continua lec-tura ca pe o plãcere, nu sunt scriitori, ciorice altceva: cercetãtori, oameni deºtiinþã, istorici, analiºti, teoreticieni,publiciºti, martori testimoniali ai unorîmprejurãri ce trebuie þinute minte etc.,dar nu scriitori. Cartea nu e una de ficþi-une auctorialã ori mãcar una în care sãse instituie convenþia unei lumi createficþional spre a se încadra legitim în ca-tegoria romanului, ci este declarat auto-biograficã ºi rememorativã, iar acþiuneareprezintã povestea unui segment detimp din copilãria ºi adolescenþa autoru-lui petrecute în România, segment acãrui bornã finalã coincide cu trecereagraniþei din România anilor comuniºticãtre lumea liberã a Europei.

Cu toate cã nu e un roman al imagi-narului, ci unul al realului prelucrat,cartea conþine numeroase surse defarmec literar izvorât din talentul specialal autorului de a rememora acele faptecare ar fi putut fi terne, liniare ºi telurice,povestite de un alt narator mai puþininspirat. Farmecul cãrþii nu rezidã înîntâmplãrile povestite, ci în modul cumsunt povestite acestea. Or, C. D.Florescu stãpâneºte un secret propriude a deºira firul întâmplãrilor care –departe de scriitura arborescentã, pro-lix analiticã, psihologizantã ºi etero-genã pânã la confuz ce a stãpânitdecenii întregi romanul (ºi noul, nouroman!) european – se întoarce seninºi sigur pe sine, la cea mai veche ºi maigrea practicã literarã, aceea a narãriiliniare clare, cu succesiunea ºi cauzali-tatea respectate în mod natural, firesc,organic ºi captivant, amintind de mãies-tria ªeherezadei.

O primã impresie despre stilul luiC.D.F. se referã la o anume ironie,care nu este însã nici ironia dramaticã aromanticilor, nici aceea îndârjitã,deconstrutivistã, a postmoderniºtilor, ci

una de o cu totul altã naturã: finã ºidulce, nu tãioasã, asprã, pusã de strajãcontra sentimentalismului straºnic pro-hibit ºi în solidaritate cu sordidul. Unacaldã, aflatã în conþinutul firului narativþesut de autor într-o proporþie ceconþine un procentaj considerabil deumor, inteligent, dar nu rãu, sarcasticori distructiv. Se poate identificã încazul scriiturii din acest roman un pro-cent de umor ºi ironie, plus încã peatâta gingãºie, delicateþe, duioºie, can-doare copilãreascã, sincerã sau disi-mulatã, dar mimatã convingãtor, dar numai mult de atâta, cât sã nu ducã la dul-cegãrie, melodramatic ori desuetudine.

Contactul cu lumea, cea din þarã,dar, mai ales, cea din afara ei, unde areeroul ºansa de-a cãlãtori cu tatãl sãu,se filtreazã mai totdeauna prin lentilamãritã a filmelor vizionate în sãlile decinematograf ale copilãriei sau prinprisma cãrþilor citite de copilul precoceºi „curios de lume”. Tot ce se petrece înItalia sau în America se raporteazãtiranic ºi invariabil la aceste repereficþionale ºi înglobeazã atitudini, ges-turi, fapte astfel cunoscute, ceea ceface ca în lupta dintre realitate ºi ficþi-unea concurenþialã, aceasta din urmãsã fie mai totdeauna învingãtoare. E oluptã continuã între ele dar nimic altce-va nu are ºansã la concurenþa cu eroiprecum Huck, Milady ºi ceilalþi trei (defapt, patru!) muºchetari, MarlonBrando, Al Capone, MarcelloMastroiani, Humphrey Bogart, ClarkGable, Paul Newman sau Belmondo.În orice caz, orice contact cu lumearealã occidentalã este imediat raportatla un reper ficþional al acesteia vãzut -adicã trãit intens - de copilul sau ado-lescentul din mediul destul de controlatpropagandistic al acelei vremi dinRomânia. S-ar putea spune cã reali-tatea ficþiunilor cinematografice saulivreºti este cu mult mai puternicã ºidominatoare decât biata lume realã. Depildã, mediul italian întâlnit de copil încãlãtoria sa se raporteazã tiranic la„environmentul” din filmul La dolce vita,faptele personajelor sunt topite mereupe nesimþite în acþiunile personajelor deacolo cãrora li se asumã replici, atitu-dini, poziþii, gânduri, eroul - sau tatãl lui- translându-se mereu în pielea dife-ritelor personaje cinematografice cucare se comparã sau asupra cãrora seîntreabã cum ar reacþiona în cutare saucutare împrejurare. De fapt, iatã cãaceastã carte pãtrunzãtoare dovedeºteun lucru straniu ºi neaºteptat; ºi anumecã asupra mentalului colectiv al tinere-tului din þarcul românesc al acelui timpacþiona cu mult mai puþin propagandaoficialã a regimului decât modelulfilmelor de cinematograf produse în

strãinãtate. Propaganda era toleratã cusuperioritate ºi umor ca un rãu inerent,dar pânã la un punct inofensiv, ºi nuinternalizatã profund precum acþiuneafilmelor care imprimau modele tiranice,irepresibile. Nici un copil din epocaaceea nu viseazã sã ajungã ºi sãsemene cu secretarul de partid, ci cuD’Artagnan sau Belmondo.

Gândirea lui în ipostaza personaju-lui-copil alunecã adesea pe gheaþaunor fabulaþii în care îºi imagineazã,adicã îºi configureazã diferite trasee alevieþii sale, cel mai adesea tributaremodelelor instituite prin prisma story-urilor asumate livresc sau cine-matografic. Atunci când se rãtãceºte deînsoþitorul sãu într-un uriaº supermar-ket american, în loc sã se sperie caorice copil ºi sã intre în panicã, el sesalveazã imaginându-ºi (adicãvizionând) un posibil film al vieþii luiviitoare în care, desigur, se viseazã a fipersonaj.

E de remarcat tonul cu care autorul-narator face afirmaþiile, constatãrile º.a.asupra realitãþilor povestite, unghiul deobservare, poziþia pe care se situeazã.El vede acea lume a epocii comunisteromâneºti cu ochii copilului care eraatunci – iar amintirea sa este pãstratãintact – care are acces la esenþele sim-ple, reductibile la imaginarul sãu. Deaici subtila ironie, subþire ca o lamã, darfoarte pertinentã. De pildã, observaþiadespre tovarãºul americanilor cureferire la tovarãºul român de atunci,recte preºedintele atotprezent N.Ceauºescu. El face observaþia cã înCasa Albã din Washington va fi locuindtovarãºul americanilor, un personajcunoscut lui dar translat pe continentulamerican.

Afirmaþiile, concluziile sale, definiþiileformulate în termenii unei candide logicicopilãreºti, cu decizia simplificatoare,dublate de acea finã ironie bonomã au,în ciuda imaginilor schematice ºi hazlii,amintind de pictura naivã, o anumecapacitate de rostire a unor aserþiunideconcertante cu parfum de adevãr,acel adevãr al copilãriei nepervertitecare a avut curajul sã proclame cãîmpãratul e gol. Astfel, transmitereaunor filme sexy pe un post strãin la tele-vizor dar urmãrite cu interes de cei maristârneºte copilului þinut, desigur, la dis-tanþã de aceste ispite, concluzia cã„sexul e ceva minunat” cãci „face caoamenii sã vorbeascã unii cu alþii înlimbi strãine.” Altãdatã sintetizeazã la-pidar efectul pe care îl stârneºte oricuiamintirea Italiei: „Când cineva spuneaItalia i se pierdea privirea în depãrtareºi scotea un oftat.”

Lucia OLARU NENATI

meridiane

MMiiggrraattoorr dd iinntt rr--oo ccuull ttuurrããîînn aa ll ttaa :: CC .. DD.. FF lloorreessccuu

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •

• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (s.g.r.) Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ 5 948465 000058 42

• continuare în pag. 23