Nr. 3(523)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Nataºa MAXIM

Cioran - Cineurmeazãla jupuit?

pagina 4

Prozã deLucia OLARU NENATI

Plãcintãcu mac

sauTratat despre

calea sufletelorsingure

paginile 10 - 11

Marian Victor BUCIU

Matei Cãlinescu. Eticul,interfaþã între ideologic,

estetic ºi existenþialpagina 16

Violeta SAVU

Turnul spaimelor Sylviei Plathºi artistul Ion Mihalache,

un stalker de erospagina 12

Adrian JICU

Muzeul (lui)Constantin

Dram.Cherchezla femme

pagina 3

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 50 (serie nouã) • martie 2013 • 3,00 lei •

• Ion Vãsâi

Nu am zãrit în nicio publi-caþie informaþia cã la 22 febru-arie 2013 s-au împlinit o sutãde ani de la trecerea în lumeaumbrelor a lingvistului elveþianFerdinand de Saussure (n.Geneva, 26 nov. 1857), cãruiaîi datorãm una dintre cele mairãsunãtoare achiziþii ale minþiiomeneºti – teoria semnuluilingvistic. Alãturi de alte câºti-guri de naturã intelectualã –distincþiile sincronie-diacronie,limbã-vorbire, limba ca sistem–, teoria sa l-a plasat în culturauniversalã drept pãrintelestructuralismului. Ingratitudi-nea îºi croieºte loc ºi aici: nune (mai) intereseazã cine aidentificat caracterul binar (sig-nifié ºi signifiant) al semnului,ci ni se pare cã noi înºine am

fãcut-o. Ca atare, când ros-tim/scriem un cuvânt, acestaîºi relevã atât o formã, dinsunete/litere (semnificant), câtºi un sens (semnificat). Caatare, semnul (pe care, grãbiþi,îl reducem la semnificant,adicã la cuvânt) asociazã,obligatoriu, forma ºi conþinutul.Comparaþia cu foaia de hârtiee perfectã: nu putem separa ofaþã a acesteia neglijând-o pecealaltã. (De câþiva ani, îmiplace sã folosesc analogiaaceasta pentru a ilustra analiza

gramaticalã: prezint studenþiloro foaie de hârtie, pe care o totîntorc pe o faþã ºi pe alta, pen-tru a demonstra cã nu existãmorfologie fãrã sintaxã.)

Nici chiar trãsãturile funda-mentale ale semnului lingvistic(liniaritatea – sunetele/fone-mele se manifestã succesiv,nu haotic; cognoscibilitatea –semnele servesc la transmi-terea informaþiei în procesulcomunicãrii/cunoaºterii; arbi-trarul – e o întâmplare cãaceleiaºi realitãþi, „casa“, i se

spune în românã casã, înfrancezã maison etc.) nu nefarmecã, pentru cã ne slujimde ele zi de zi ca de un bun ceni se cuvine ºi atât. Semioti-cienii (L. Hjelmslev, îndeosebi)au dezvoltat teoria luiSaussure, fãrã a aduce însãnoutãþi spectaculoase.

Mai puþin se ºtie cã faimo-sul curs al acestui Einstein allingvisticii, cum a fost numit, afost adunat (în 1916) dinnotiþele foºtilor sãi studenþi(Charles Bally, în primul rând)ºi cã abia din 1928 a începutsã fie tradus, în cascadã,începând cu versiunea înjaponezã, urmatã de cele îngermanã, spaniolã, italianã,englezã, polonezã, maghiarã,cehã, rusã etc., etc.

La noi, în 1998, IrinaIzverna-Tarabac ºi EdituraPOLIROM ne-au oferit multaºteptata traducere, dupãediþia criticã a lui Tullio DeMauro din 1967-1968. Pânãatunci, cei privilegiaþi decunoaºterea limbii franceze aucitit cursul în original. (Cartease gãsea, în anii '90, în bibli-oteca lui Mihail Andrei, cel caretratase aplicativ teoria semnu-lui lingvistic, prin exerciþii, înmanualul publicat la EdituraDidacticã ºi Pedagogicã, încolaborare cu Iulian Ghiþã, în1983.) Filologii dispuneau de ointerpretare a teoriei lui F. deSaussure mai întâi în „Intro-

ducere în lingvisticã“ ºi apoi în„Tratatul de lingvisticã genera-lã“ din 1972, sub semnãtura luiPaul Miclãu ºi Al. Graur.Termenii sunt uneori oscilanþi:Dicþionarul de ºtiinþe ale limbiidin 2005 vorbeºte despre arbi-trariul semnului lingvistic, în locde arbitrarul, iar noi înºine ampropus cognoscibilitatea, carezultat sau scop al informaþiei.

Multe ramificaþii ale ºtiinþelorlimbii îi datoreazã operei lui F.de Saussure fundamentareateoreticã: socio- ºi psiho-lingvistica, stilistica, fonologia,semantica, cu nume precum A.Millet, Jakobson, Chomskysau, la noi, Tatiana Slama-Cazacu, E. Coºeriu º.a.

Se recunoaºte paternitateaideilor? Da ºi nu. Dacã neraportãm la teoria dezvoltatãulterior prin dihotomia sintag-matic - paradigmatic, meritãsã-l citãm pe Benedetto Croce(1866-1952), care considerãCursul lui Saussure „o cartefrustã ºi grosolanã“ (1998, p.309). Esteticianul italian nu l-acitat niciodatã pe lingvistulgenevez, dar i-a folosit, poateinvoluntar, teoriile. „Ceea cepentru Croce este punct desosire reprezintã pentruSaussure punct de plecare“(Tullio De Mauro), dovadã fiindsubtitlul celebrului curs:„Estetica, privitã ca ºtiinþã aexpresiei ºi lingvisticã gene-ralã“ (B. Croce, 1970, în limbaromânã).

La centenarul comemorativ(ce-o fi fost în 1957?), F. deSaussure ne dã ºi o lecþie demoralitate/deontologie ºtiinþi-ficã.

Ioan DÃNILÃ

Cum bine s-a înrãdãcinat în ultimelesecole de existenþã a umanitãþii,reprezentanþii culturii, alãturi de cei aisportului, au fost, sunt ºi vor fi cei maibuni mesageri ai unei naþiuni. În se-colele al XIX-lea ºi al XX-lea, limitelenaþiunilor au fost uneori mai puþin clareºi mult mai permeabile decât recunoscnaþionaliºtii, drept pentru care discursulnaþionalist pretindea îndeplinirea maimultor criterii pentru a categorisi o naþi-une ca „adevãratã“.

Alãturi de celelalte criterii, cele carepriveau nivelul cultural ºi evoluþia spor-tivã a naþiunilor, formate sau în formare,au fost puncte-cheie în identificareastatelor moderne din continentul euro-pean, ºi nu numai. Sunt recunoscute,astãzi, variaþiile de intensitate ºi de for-mã ale sentimentelor naþionale cât ºivariaþiile de potenþial ale unor miºcãri na-þionaliste în civilizaþii distincte, în mediiculturale ºi sportive diferite – din întrea-ga perioadã modernã ºi contemporanã.

Pe plan regional organizarea unor ex-poziþii cu tematicã sportivã este justifi-catã de existenþa unor obiecte ºi fonduridocumentare, care se regãsesc atât lasediile instituþiilor cu profil sportiv, cât ºial instituþiilor partenere din domeniul cul-turii, dar ºi în colecþiile particulare.

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“Bacãu a vernisat, în a douãsprezeceazi de Mãrþiºor, o expoziþie cu temaSportul bãcãuan reflectat în trofee ºimedalii româneºti ºi strãine. Au fostetalate bunuri patrimoniale cu valoare

muzealã ºi artisticã, cum ar fi: trofee,medalii româneºti ºi strãine, distincþii,fotografii, documente ºi lucrãri de spe-cialitate – toate referitoare la evoluþia,semnificaþiile ºi meritele sportivilor per-formeri din preajma noastrã. Pieseletridimensionale, documentele ºi ima-ginile au încercat sã reflecte istoriasportivã bãcãuanã ºi palmaresul remar-

cabil al sportivilor cu performanþedeosebite, naþionale ºi internaþionale.

Ca piese expuse pe simezele uneiexpoziþii, fie ea ºi temporarã, ele pot ºitrebuie sã aibã un impact deosebit înformarea ºi responsabilizarea tinerilorcare doresc sã practice sportul de per-formanþã, dar încã nu ºi-au ales un mo-del. Impactul trebuie sã existe ºi pentru

publicul larg, interesat de cunoaºtereatrecutului sportiv al Bacãului.

Personalitãþile ºi evenimentele com-petiþionale care au influenþat, în moddecisiv, evoluþia sportivã remarcabilã asportivilor afiliaþi diferitor cluburi, asoci-aþii sau instituþii de învãþãmânt dinmunicipiul Bacãu – au fost reflectateprin contribuþia expoziþionalã a parte-nerilor, mai vechi sau mai noi, ai insti-tuþiei muzeale de pe malurile Bistriþei.

Amintim, printre altele, instituþiibãcãuane precum: Sport ClubMunicipal, Clubul Sportiv ªcolar,Direcþia Judeþeanã pentru Sport ºiTineret, Universitatea „VasileAlecsandri“ – Facultatea de ªtiinþe aleMiºcãrii, Sportului ºi Sãnãtãþii, ClubulSportiv „ªtiinþa“ Bacãu, Liceul cuProgram Sportiv, Sport Club Municipal2010, Asociaþia Sportivã „Arena 2011“,Clubul Sportiv „Phi-Hau“ sau AsociaþiaCulturalã „Derzis Eruditio“ ºi revista„Sportul Bãcãuan“, dar ºi pe co-lecþionarii Florin Filioreanu, IoanCatanã ºi Radu Ababei.

O expoziþie deosebitã prin însãºiamploarea ei, având colaborarea atât ainstituþiilor publice cât ºi a celor cu ca-racter privat, importantã fiind calitateapieselor de patrimoniu expuse spreîncântarea ochiului posibilului vizitatoral simezelor muzeale bãcãuane, pânãla mijlocul lunii aprilie a anului de graþie2013.

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

martie 20132

breviar

Pentru limba noastrã

Semnul llingvisticcel ffãrã dde mmoarte

O expoziþie dedicatã trofeelorºi medalisticii sportive

româneºti ºi strãine

cronica literarã

martie 2013 3

Ajuns la a zecea carte de criticã,Constantin Dram ºi-a croit drum înhãþiºul studiilor de literaturã comparatã,poziþionându-se în categoria eseiºtilorsubþiri, capabili de interpretãri rafinate.O demonstreazã ºi recentul sãu Muzeude imagini (Iaºi, Editura „Alfa”, 2012),care expune fragmente mai vechi (pu-blicate în diverse reviste de culturã) saumai noi, pe care le caracterizeazã cusimplitate: „Cât priveºte fragmentele deacum, acestea sunt fixãri simpatetice,pe douã coordonate majore, a unorimagini ce vin mereu, dinspre marea li-teraturã, fãrã ordonãri, cãtre un cititoregal cu sine, supus însã provocãrile(sic!) ce þin de complexitatea specta-colului literar cotidian.” Aºadar, avemde-a face cu o criticã lipsitã de pretenþi-ile rigorii ºi îndatoratã unor impresii delecturã, care îl asalteazã pe autor,cerând intrarea în muzeul literar pecare acesta îl imagineazã. Nu subforma unei noi arce a lui Noe, ci, maidegrabã, ca galerie de imagini semni-ficative, reunite sub semnul avatarurilorErosului.

Prima parte a cãrþii, Homo eroticus,nu-i altceva decât un subtil catalog custampe femeieºti adunate din vremuristrãvechi ºi pânã în contemporaneitate.O panoramã a deºertãciunilor cãci, din-colo de frumuseþea imaginilor, pân-deºte moartea, spre satisfacþia diavolu-lui al cãrui rânjet deschide partea adoua, sugestiv intitulatã Homo diaboli-cus. Nu întâmplãtor textul de legãturãse numeºte un bâlci atât de mare!,splendid memento pentru omul prealesne dispus sã-ºi uite condiþia.Recurgând la imaginea scrânciobului(existenþial), criticul ieºean analizeazãdestinele inverse ale Rebeccãi ºiAmeliei, una cunoscând decãderea,cealaltã izbutind sã triumfe, ca dovadãa imprevizibilului existenþei umane.

Deloc întâmplãtoarea opþiune aautorului pentru plasarea colecþiei salesub zodia eroticului ºi a diaboliculuidezvãluie preocuparea pentru decu-parea unor imagini semnificative. De laepopeiile Antichitãþii ºi ale Evului Mediula romanul contemporan, ConstantinDram se miºcã dezinvolt prin literaturaromânã, dar ºi prin cea universalã,desprinzând, aidoma unui arheolog,semnificaþiile unor texte care devinexponate în muzeul sãu imaginar.Elogiul femeii este ºi elogiul literaturii,gãsindu-ºi corespondent în romanul luiBulgakov, analizat în partea secundã acãrþii, unde Femeia ºi Diavolul stau faþãîn faþã. Ea apare într-o multitudine deipostaze, atribute ale dorinþei de a sedescoperi mereu alta: „Femei care ºtiucã timpul curge doar în direcþia pe careele o indicã; femei care nu percep nici-când cã sunt aºteptate, deoarece pen-tru ele nu existã, pur ºi simplu, respec-tiva noþiune; femei care acceptã sã lespui cã sunt frumoase, admiþândaceasta ca pe obiºnuitul salut bãr-bãtesc, femei care nu cunosc nici oformã a egoismului, pe care însã îlpracticã precum mersul pe bicicletã,femei care primesc deºãnþatele ºi (une-ori) dezagreabilele dovezi de iubiremasculinã cu aceeaºi dezinvolturã cucare oamenii de societate primescoferte de afaceri, femei care pot jura înnumele sacrificiului, al jertfei, al pasiu-nii, nefiind însã interesate decât de pro-pria lor traiectorie, în viaþã, în familie,mai nou în carierã, pe care ºi-o asumãcu o trãire intensã, net superioarã bãr-batului.” (p. 69)

Scriind despre cavaleri ºi preafru-moase domniþe, Constantin Dram nu selasã furat de farmecul subiectului,

pãstrându-ºi necesara luciditate pecare o condimenteazã cu umor, ca înimaginea boccaccianã a trecerii uneifemei pe strãzile oraºului, pe care oasociazã mirosurilor fetide ale dejecþi-ilor: „Aºa cã aceastã femeie pe care odescoperiserã ochii sãi lacomi trebuiecã pãrea ca o reginã ºi ca orice reginãºi aceasta era trufaºa (sic!) ºi preapuþin atentã cu dovezile de cinstire ce ise aduceau. Trecea pe strãzile oraºului(ºi vai, pe margine se derulau rigoleleîn care, dupã moda timpului, toate

dejecþiile îºi urmau nestingherite, dru-mul, vãdindu-se, de altfel, dupã o rigu-roasã pildã filosoficã, desigur, cã totul etrecãtor ºi în descompunere...” (p. 43)Dupã cum se vede, nimic din ceea ceeste misogin nu-i scapã eseistului,care-ºi pigmenteazã discursul cuîmpunsãturi ironic-provocatoare, dupãcum se poate observa în cuminþeniaunui bãrbat cu minte, unde, revizitândcâteva scrieri (de la Epopeea luiGhilgameº la Divanul persian), Dramelogiazã misterul feminin pe care îl con-siderã superior înþelepciunii unui bãr-bat: „E drept, o parte dintre poveºtileadunate cu multã trudã de acest obositbãrbat într-o nobilã ºi fãrã final misiunetrebuie sã fi fost salvate chiar de cãtrestãpâna locului ºi, la mult timp dupãplecarea spre casã a cãlãtorului, aces-tea au început sã fie rãspândite, dinnou, cãtre lume. Aºa ºi trebuia, caroada strânsã de un bãrbat sã fieîmprãºtiatã de o femeie.” (p. 82) ªi aici,ca în majoritatea eseurilor sale, adie omaliþie benignã.

Interpretãrilor lui Constatin Dram nule lipseºte nici puterea asociativã speci-ficã unui demers comparativ. Spreexemplu, criticul stabileºte o ineditãlegãturã între un basm precum Sareaîn bucate ºi o poveste occidentalãreferitoare la oul lui Dante, subliniindafinitatea între texte aparent strãine.Într-un alt eseu el pune faþa în faþã peEncolpius cu tinerii de astãzi, „cu privirigoale, în jurul paharelor de cola ºi cuþigãri subþiri”, care „nu mai ºtiu marelucru nici despre elocinþã, nici desprepraxisul erotic, aºa meºteºugit cum era

el odinioarã.” (p. 61) Rezervele criticese împletesc cu nostalgia, într-o imagi-ne tipicã pentru muzeul imaginat deautor.

Nu doar luciditatea îl defieºte peConstantin Dram, ci ºi un bine-venitscepticism, din prisma cãruia poncifeletrebuie respinse, iar locurile comuneocolite. Privind cu neîncredere studiileºtiinþifice care pretind a fi mãsurat dura-ta exactã a dragostei, eseistul le opunesoluþia imaginarului erotic din perspec-tiva cãruia iubirea nu poate fi redusã lacifre ºi statistici. Întrebându-se cât þine,totuºi, dragostea, el reinterpreteazãpovestea de dragoste dintre Tristan ºiIsolda în care vede o prefigurare a unoradevãruri pe care savanþii de astãzipretind a le fi descoperit în premierã,uitând de puterea de intuiþie/anticipaþiea literaturii: „Oricum, cei aproape treiani de duratã a atracþiei erotice stabiliþide cercetãri cât se poate de profesio-niste nu fac decât sã arate cã suntunele descoperiri de azi care relevãlucruri întâmplate ºi ºtiute încã de ieri.ªi tot aºa va rãmâne ºi imaginea cava-lerului, a doamnei ºi a celui care lefixeazã povestea, într-un timp care parea se întoarce mereu cãtre sine.” (p. 98)

Ceea ce caracterizeazã scriitura luiConstantin Dram este o anume sprinte-nealã specificã stilului oral. O manierãdebutonatã, care umanizeazã critica,scoþând-o din retorica-i prea adeseamortifica(n)tã. Luând peste picior ideeamorþii lui Dumnezeu, el interpreteazãMaestrul ºi Margareta în cheie ludicã,vorbind despre datoria Satanei de a„orândui totul”: „Acum, vezi bine, spu-sese mai înainte Nietszche cãDumnezeu murise puþin; dupã cumaveau sã observe comentatorii post-modernismului, acelaºi filosof uitase sãspunã ceva ºi de diavol... Mai viabil canicicând, re-cosmetizat, acesta vasoluþiona probleme lãsate de izbeliºte,unde? În acea Moscovã ce nu aveacum sã mai creadã în lacrimi, dreptcare, la fel de puþin în vreo divinitate!”(pp. 65-66)

Combinaþie imponderabilã de lecturiconsistente, trimiteri erudite ºi analizesubtile, eseurile lui Constatin Drampãcãtuiesc, neverosimil, printr-o teh-noredactare neglijentã, explicabilã prinlipsa unei minime corecturi. În rest,Muzeul de imagini se impune prin pu-terea de seducþie exercitatã deîndrãzneala autorului de a da contur,de a (sur)prinde într-o formã care sevrea coerentã ceea ce nu se poate defi-ni altfel: eternul feminin. Fãrã pretenþiide exhaustivitate (cãci lista reprezen-tãrilor culturale ale femeii estenesfârºitã) volumul place prin pragma-tismul autorului care fotografiazãinstantanee elocvente pentru ilustrareafeminitãþii ºi a ipostazelor sale literare.O face jucãuº, cu umor, reuºind sãconvingã.

În tot, o carte plãcutã ochiului ºiminþii, un muzeu cu imagini seducã-toare, în care ai vrea sã reintri oricând.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Muzeul (lui) ConstantinDram. Cherchez la femme

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

martie 20134

comentarii

„Sã încerci sã descoperi în scrisulunui om ce-l doare, o distracþie cu ade-vãrat captivantã”, spunea Nae Ionescuîntr-un articol; acelaºi lucru îl vedem ºi întentativa de reconstituire a biografiei luiCioran de cãtre Ilina Gregori carepleacã, în Sugestii pentru o biografieimposibilã (Editura „Humanitas”, 2012),de la douã ipoteze. Prima: sondareasinelui prin portretele Celuilalt (ScottFitzgerald, Codreanu, S. Beckett) con-form dictonului l`autre c`est moi. Te aple-ci în exerciþii de admiraþie asupra celorcare-þi seamãnã, în care te regãseºti, încare te reflecþi, dar ºi asupra celor carete intrigã sau îþi repugnã. Nemulþumit cãScott Fitzgerald nu s-a ridicat laînãlþimea damnãrii la care a fost supusde insomnie, deplângându-ºi infernul înThe Crack-up, exaltat de cultul fapteiCãpitanului sau de atitudinea de omnobil a lui Beckett, creatorul, stãpânul,care priveºte din aerul rarefiat al înãlþi-milor la restul umanitãþii.

A doua ipotezã abordeazã eseul dinDemiurgul cel rãu – Paleontologie, încare Ilina Gregori identificã o sursã abiografiei cioraniene, un text trecut cuvederea de specialiºti. Plecând de lavizita la Muzeu, impresionat de rânjetulcraniilor, Cioran face o disertaþie despreschelete ºi carne, trup ºi suflet. Caietelear putea fi considerate, la o privire razan-tã, singura scriere confesivã a lui Cioran,însã autoarea demonstreazã cã scrisulfragmentar din Mãrturisiri ºi anatemesau Sfârtecãri sunt bucãþi re-scrise dinjurnal; practic toatã opera e un jurnal, oconfesiune, ilustrând o minte parcelatã.În Exerciþii de admiraþie vorbeºte totdespre el, Cioran, introvertitul incorigibil,egomanul. Se oglindeºte oare Cioran înCelãlalt sau se ascunde în figurilezugrãvite? Încercând sã fixeze misterulfiinþei, se sondeazã pe sine, forând înpropriile tenebre sufleteºti. Cercetându-lpe Celãlalt, se cautã pe sine, ca bolnaviicare devin medici din dorinþa de a se vin-deca. Cioran îl sondeazã pe cel în carese recunoaºte. Aici nu e tema relaþiilorcu Celãlalt, a alteritãþii. Exerciþiile... sunto parte esenþialã a filosofiei cioraniene,axatã pe chestiunea individului, a iden-titãþii ºi a persoanei. Cred cã Cioran nuºi-a propus sã iasã în evidenþã, sãºocheze prin forma scrierii, prin aspectulfragmentar – o idee foarte vehiculatã înanumite medii, dar falsã – ci se muleazãperfect structurii sale psihice angoasate,scindate, fragmentele impunând princoncizia formei ºi bogãþia conþinutului.Poate nu era fãcut pentru mari demon-straþii logice, iar esenþa fragmentarismu-lui configureazã o constelaþie mentalãaxatã pe esenþã, altoitã pe Nietzsche ºiPascal.

Punctul de pornire este romanul luiBruno de Cessole – L`Heure de la fer-meture. Publicat în 2008, perioadã cri-ticã intensã în jurul lui Cioran, autoareaamintind contribuþiile lui Mircea A.Diaconu - Cui i-e fricã de Emil Cioran,expertiza filosofico-patologicã a MarteiPetreu – Despre bolile filosofilor. Cioran,sau studiul lui Dan C. Mihãilescu –Cioran ºi fascinaþia nebuniei. OareExerciþiile de admiraþie sunt o capitularea lui Cioran, o ofertã de pace? Asistãm ladispariþia teribilismului ºi a negativismu-lui ºi la revenirea fiului rãtãcitor lamatcã? Se înºalã cine crede cã filosofulanatemelor îºi ducea existenþa fãcândpace la sfârºitul vieþii sau luând ca exem-plu pildele biblice: „Nu-i poþi ierta pe ceipe care i-ai ridicat în slãvi, eºti nerãbdã-tor sã încetezi relaþiile cu ei, sã rupi lanþulcel mai delicat din câte existã: cel aladmiraþiei..., nu din insolenþã, ci dinnãzuinþa de a te regãsi, de a fi liber, de afi tu însuþi. Nu reuºeºti asta decât printr-un act de nedreptate.” Întotdeauna dis-cipolul îºi va ucide maestrul pentru a se

elibera, pentru a deveni o individualitate.Nu se ºtie câþi au crezut în întoarcereafiului risipitor la matcã sau în albireablanei negre a mioarei cu o limitatãinteligenþã socialã, dar Cioran caportretist a fost o revelaþie.

Deºi a fãcut în permanenþã apologiaeºecului, a fragmentului ºi a decompozi-þiei existenþei, Cioran n-a demolat indi-vidul, ci a exaltat individualitatea, identi-tatea personalã, acesta fiind ºi motivulexersãrii de portrete, un egoman atrasde personaje interesante. El respingeportretistica francezã ce reducea indi-vidul la rolul social ºi istoric, escamotândmisterul, potenþialul transcendent alfiinþei, omul devenind o marionetã în dru-mul spre moarte. Se pierde sãmânþa dedivin cu care a fost înzestrat omul. So-cietatea distruge personalitatea ºi mis-terul omului. În Cãderea în timpfoloseºte un limbaj mitologic creºtin,opus formulei budiste ale cãderii ºi mân-tuirii din Sfârtecare. Apariþia femininãseraficã din Grãdina Luxembourg dinCãderea în timp este un simbol al omu-lui în general „îngerul rãtãcit în lume, exi-latul tragic”, opera fiind presãratã cu ideignostice: exilatul, însinguratul, abando-natul de divinitate, Demiurgul neîndurã-tor, separaþia naturã-spirit sau ideeaseminþei divine existente în om.

„A fi bolnav înseamnã a coincide totalcu tine însuþi”. Cioran considerã cã sin-gura scriere de valoare a lui ScottFitzgerald nu e Marele Gatsby, ci „seju-rul în infern” The Crack-up, jurnalul de 30de pagini al crizei spirituale traversate descriitor în anii `30. Lui Cioran, disperareailustratã în jurnal îi inspirã admiraþie,savurând tragedia, noaptea sufletului,chinurile care dau valoare, singula-rizeazã, scot omul din animalitate.Fitzgerald nu e un anxios de calitate, adepãºit criza: „A nu putea alege între li-teraturã ºi adevãrata noapte a sufletuluitrãdeazã un spirit de mâna a doua”.Stigmatul insomniei ne deschide privireainterioarã spre închisoarea în care trãim.Cum americanul nu avea acces nici lamisticã, nici la metafizicã, a rãmas doarun bolnav, Cioran conchizând dur:„Hotãrât lucru, nu era copt pentru nopþilesale.” „Când orologiul bate ora patru numai sunt decât un spectru... Nicio scã-pare, nicio soluþie, nicio speranþã” (TheCrack-up). O admiraþie autenticã, chiar

dacã a contre-coeur, strãbate portretul,trãdând invidia, dezvãluind un Ciorangelos, rece, crud, un copil mare.

Lui Corneliu Zelea-Codreanu i-a dedi-cat primul sãu portret interior, citit laRadio în 1940. Ilina Gregori considerãProfilul interior al Cãpitanului un actpolitic sub dictatul isoriei, sub influenþaunui delir colectiv, reproºându-i emfazaºi cazul pe care-l face Cioran de relaþiapersonalã cu Mortul. Dacã ar fi fost unoportunist pur-sânge, i l-ar fi dedicatCãpitanului în timpul vieþii. Noteazã oidolatrie declamatã fãrã mãsurã lamoartea lui Codreanu. Propunem in-ventarea unui idolatrometru pentru amãsura sinceritatea lui Cioran înscrierea portretului, dacã a fost într-ade-vãr primul exerciþiu de admiraþie sau unact de oportunism balcanic din parteasibianului Cioran pentru un post de con-silier cultural la Vichy. Receptareaportretului Cãpitanului este cea clasicã,reflectând imaginea unui Cioran ambiva-lent; pe de o parte avem imagineatânãrului inocent sedus de mãreþia ºefu-lui legionarilor, pe de altã parte, IlinaGregori lasã impresia unui Cioran dupli-citar, oportunist politic, un copil arogantcare se lãuda cu relaþiile ierarhice. Întreinocenþã, aroganþã ºi oportunism s-arplasa relaþia lui Cioran cu Cãpitanul.Pânã ºi definiþia admiraþiei ca înge-nunchere intelectualã îi trezeºte autoareiasociaþii cu ritualul legionar. Aceastãdefinire a admiraþiei cam iese din sferacel puþin a bunei intenþii, dar fiecare cuidiosincraziile lui.

Beckett solitarul, taciturnul, omul nobilîl fascineazã pe Cioran; dacã admiratulrezistã admiraþiei învãluindu-se în taineºi tãceri, Cioran se concentreazã asupraexerciþiului admiraþiei, a lucrului în sine.În cazul lui Beckett, portretul interiordevine portretul omului nobil din per-spectiva misticã a lui Meister Eckhart ºicea aristocratã a lui Nietzsche. Misticulmedieval vede în nobleþe o urmã aprezenþei divine în om; omul lãuntric esteomul nobil iar pentru Nietzsche, omulnobil este aristocratul, superior psihic,care dupã ce i-a supus pe cei din jur, îºiexercitã puterea ºi asupra lui însuºi,urcând prin ascezã la condiþia divinã.Cultul omului nobil e cultul forþei. Omulnobil al lui Nietzsche investeºte lucrurilecu valoare, ca o divinitate, se impune

prin forþa psihicã, e un egomaniac, unUbermensch. Creeazã valori, nu prinvaloarea în sine a lucrurilor, ci prinnumele ºi puterea lui. Valoarea lucruluidepinde de atingerea omului nobil.Concepþii incompatibile ale nobleþii; sin-gurul lucru comun rezidã în accentul puspe interiorul de sorginte misticã laEckhart ºi forþã psihicã datã de ego-manie la filosoful german. Aici se unesccredinþa ºi apostazia, aspiraþia misticã ºivoinþa de putere.

Cãderea cioranianã nu este decât oratare a destinului impusã de o puteremaleficã. Spectrul suferinþelor e concen-trat pe plictis, morbid (tentaþia sinu-ciderii), calvarul insomniei, disperarearatãrii, a mediocritãþii. Refuzul sinucideriisimbolizeazã respingerea unei vieþi inte-ligibile. Admiraþia nu umileºte ºi nu sem-nificã o negare a sinelui, o recunoaºterea lipsei de valoare proprie, ci are ofuncþie metafizicã, misticã: mântuireaprin Celãlalt. Poþi dãrui Celuilalt fãrã a teminimaliza pe tine. Sufletele damnate augãsit în admiraþie o ºansã de mântuire.Odatã actul încheiat, nu mai rãmânedecât ruptura violentã, nedreptatea,dezadmiraþia sau fratricidul benign.„Euforicã, stimulantã, admiraþia, înge-nunchiere intelectualã care nu implicãnici umilire, nici vreun sentiment alneputinþei, este prerogativa, certitudineaºi mântuirea sufletelor pure” (Sfâr-tecare). Celãlalt pe care-l admiri eDumnezeul tãu, unica transcendenþã amisticului fãrã Dumnezeu. Admiraþia eun act în oglindã – admiri la celãlalt ceadmiri la tine. Admiraþia e un exerciþiu denarcisism îmbinat cu gelozia omuluischopenhauerian, conturând un pesi-mism existenþialist cu accente nihiliste.Cãderea revine constant în eseurile luisub forma rupturii interior/exterior.Cioran crede cã nici fizionomia, nicibiografia sau psihologia nu pot revelaesenþa unui individ, fiind o violentare, odesacralizare a omului. Explicarea,dezvãluirea misterului este o profanare,universul explicat se desemantizeazã,devine absurd, fãrã sens.

Dincolo de aspectul literar, esenþialãîn portrete este perspectiva filosoficã,problema individului a identitãþii ºi alte-ritãþii. „Cioran conferã o dimensiunemetafizicã portretelor, condiþia reuºitei înrelaþia cu Celãlalt este admiraþia.”Suntem niºte vampiri ontologici. Prinadmiraþie ne reînnoim propriul mister ºicãutãm sã ne cumpãrãm un bilet de par-care mai aproape de divinitate. Cioran aales portretistica deoarece îmbinã lite-ratura cu filosofia, esenþializând înmaniera lui Pascal o întreagã biografie.Filosofia înseamnã preocupare pentruindivid ºi identitate. Admiraþia, reuºita înrelaþia cu Celãlalt este o condiþie onto-logicã, accesul la alteritate îþi conferã unmotiv pentru a exista, reînnoind misterul.Prin Celãlalt ajungi la Divinitate, laAbsolut, ºi cum Cioran cãuta salvarea avãzut în admiraþie atât transcendenþa câtºi mântuirea sa. Sau ca într-un procespsihanalitic, te defineºti ca persoanã, îþiconstruieºti sinele, în funcþie de ceilalþi,de imaginea ta în ochii lor.

Discursul Ilinei Gregori, circular ºididacticist, ne îndrumã cum sã citimeseul, ce tip de lecturã e indicatã, fiind,cel puþin stilistic, în spiritul celui damnatd`un mauvais demiurge. Dacã cerce-tarea ar fi fost fãcutã pe portretele dinExerciþii de admiraþie ºi pe un alt eseudin Demiurgul cel rãu, Întâlniri cu sinu-ciderea, de exemplu, eseul ne-ar fi arãtatun Cioran mai autentic; în schimb avemun Cioran blând, axat pe milã, spãºit,probând rasa cãlugãrilor budiºti, care îlstrânge. Un eseu biografic (im)posibil,care zbiarã prin toþi porii cã o adevãratãbiografie reste a faire.

Nataºa MAXIM

Cioran – Cineurmeazã la jupuit?

• Ion Vãsâi

martie 2013 5

comentarii

Ar putea fi adevãratã ideea cã „lumeaislamicã” a rãmas în urma Occidentului,dacã l-am crede pe profesorul Michael A.Palmer de la Universitatea Carolina deEst, din extrem de interesanta sa carteintitulatã Ultima cruciadã (Bucureºti,„Curtea Veche”, 2010), cu subtitlul„Americanism versus Islamism”. ªi astaîn mãsura în care, într-un raport din2002, se consemneazã cã în întreagalume islamicã, într-un an, s-au tradusdoar 330 de cãrþi, de cinci ori mai puþindecât în Grecia aceluiaºi an. În contrast,în vremea Califului Maa'moun (sec. al IX-lea d. Hr.), în câþiva ani se traduseserã înarabã peste 100.000 de cãrþi, o dovadãcã în primele secole ale credinþei islamicecultura era la mare preþ. La acestea s-aradãuga, noteazã Palmer, faptul cã pentruaproape patru secole conducãtorii islam-ici au interzis tiparul... Autorul, în finalulcãrþii sale, îºi exprimã temerea în privinþalipsei de unitate a Occidentului în raportcu ceea ce se întâmplã în OrientulMijlociu, în raport cu ameninþãrile reale ºicare ar trebui mai ales prevenite, iar nulãsate „sã se coacã”, amânate sine die,pânã când, fiind prea târziu, ar trebuiaplicate mãsuri radicale, distrugãtoare delume.

S-a întâmplat sã citesc lucrarea luiMichael A. Palmer vara trecutã, dar amsimþit nevoia sã o frunzãresc din nou,auzind de recentul summit islamic ºi deîntâlnirea la vârf dintre Iran ºi Egipt,acesta din urmã fiind singura þarã arabãcare a recunoscut, demult, legitimitateaIsraelului. Am mai auzit în ultimii ani ºidespre „primãvara arabã”, un fenomengreu de înþeles de cãtre necunoscãtorisau de indiferenþi. Am înþeles, de aseme-nea, cã, cel puþin pentru o vreme, lipsade unitate a Occidentului în privinþaOrientului Mijlociu are norocul unei lipsede unitate a lumii islamice. Deocamdatã.Cartea lui Palmer conþine, în afarã de oIntroducere, opt capitole ºi o Concluzie,fiecare dintre acestea din urmã fiindprecedate de fragmente semnificativedintr-o carte a egipteanului Said Qutb,Pietre de hotar. Deºi egipteanul, dupãopinia majoritãþii specialiºtilor ºi „jiha-diºtilor”, este considerat întemeietorulmiºcãrii islamice contemporane („Fraþiimusulmani”), având ºi diplomã de mas-ter în educaþie în USA, el a fost totuºicondamnat ºi spânzurat în þara sa în1966. Definindu-ºi noþiunile la sfârºitulIntroducerii, Michael A. Palmer preci-zeazã cã: islamismul înseamnã resta-bilirea Califatului ºi a unei dominãri glo-bale a Islamului; islamist este cinevacare crede în acest ideal; jihadist esteacela care crede în idealul islamismuluiºi e dispus sã ucidã (poate chiar sã sesinucidã) pentru a-l atinge.

Întâmplarea emblematicã din 11 sep-tembrie 2001, se pare, a schimbat dateleproblemei în lume, fiind evident cã s-anãscut un alt fel de rãzboi: între prag-maticul Occident, aflat în descendenþademocraþiei antice greceºti, Umanis-mului, Renaºterii, Iluminismului, revoluþi-ilor burgheze ºi a experienþei nord ameri-cane, pe de o parte, ºi Orientul Apropiat,cantonat în tradiþia islamicã, pe de alta,urmaº al unei culturi ºi civilizaþii extraor-dinare. Universalitatea Islamului susþineegalitatea tuturor oamenilor, indiferent derasã, culoare, iar Allah e divinitateasupremã a tuturor, nu numai a arabilor.Coranul numeºte cam 25 de profeþi (întrecare Iisus), însã ultimul ºi cel mai mareeste Muhammad, fiindcã numai lui i s-arevelat religia cea adevãratã, purã, neal-teratã ºi completã, aºa cum noteazãOvidiu Drîmba în Istoria culturii ºi civiliza-þiei. Din secolul al VII-lea (d. Hr.), în vreosutã de ani, arabii au cucerit un teritoriuimens: nordul Indiei, întreg Levantul, nor-dul Africii pânã în Spania... Ceea ceEuropa, de obicei, uitã este cam câtdatoreazã ea arabilor ºi celorlalte popu-laþii islamice. Arabii ºi ceilalþi islamici aupreluat, conservat ºi valorificat cultura ºicivilizaþia indianã, persanã, greacã ºi lati-

nã. Învãþaþii lor au contribuþii majore întoate domeniile: matematicã – aritmetica,geometrie, algebrã – fizicã, ºtiinþelenaturii, medicinã, muzicã, alchimie, lo-gicã, filosofie, astronomie, arhitecturã...Au întemeiat învãþãmântul public detoate gradele, spitale, azile ºi biblioteci(în Andaluzia existau 70 de bibliotecipublice), librãrii ºi observatoare astro-nomice... Învãþaþi precum Avicenna ºiAverroes (Ibn Sina ºi, respectiv IbnRoºd) sunt doar doi din cele câteva zecide nume mari care susþin gloria acesteimari culturi ºi civilizaþii ºi care s-a dez-voltat în vreo cinci secole, adicã pânã însec. al XIII-lea. Arabii ºi ceilalþi islamiciau tradus din înþelepciunea indicã, per-sanã ºi mai ales greceascã (inclusiv ceaelenisticã). În felul acesta au fost conser-vate ºi salvate opere (greceºti, mai ales)care se pierduserã, influenþând decisivcultura Evului Mediu european. ÎnCordoba islamicã, au putut coopera înmomente de graþie învãþaþi arabi, evrei ºicreºtini.Tot astfel s-au petrecut lucrurileîn sec. al XII-lea la curtea normandã dinPalermo a regelui Roger II, când auînflorit ºtiinþele, artele ºi s-a practicat cueleganþã toleranþa religioasã.

Dar sã ne întoarcem la Michael A.Palmer, Ultima cruciadã... Profesorulamerican, ex abrupto, propune cititoruluiîncã din primele rânduri un exerciþiu deimaginaþie. Astfel, ar trebui sã ne imagi-nãm o civilizaþie care a întrecut odinioarãOccidentul în aproape toate domeniile,pânã când ceva a început „sã meargãgreºit”. Mândri de cultura ºi civilizaþia lormilenarã, urmaºii acelei culturi se vãdluaþi peste picior de cãtre un Occidentimpetuos ºi agresiv. Paradoxal, Palmerafirmã cã scriind toate acestea se gân-dea la China ºi nicidecum la popoareleislamice. Atitudinea sa este, desigur,polemicã. „Tânãrul” Occident s-a raportat

la cele douã lumi cu aroganþã, ca la cevaînapoiat, strãin, oriental... Pe autor îlintereseazã ce ferment a descãtuºatenergiile Occidentului care, cel puþinmaterial, a luat-o înaintea Orientului. E oironie amarã în chiar prima paginã aintroducerii atunci când se întreabã, dece, totuºi, nu existã „tineri chinezi sinuci-gaºi”, care sã îmbrace veste cu dinamitã,sã se arunce în aer într-o pizzerie dinTaipei; de ce nu existã chinezi care sãpiloteze avioane de pasageri, zdrobindu-le de þinte americane, ori sã arunce în aermotroul londonez. Palmer conchide „cãaltceva, ceva ce þine strict de lumeaislamicã, reprezintã factorul cauzal carejustificã acþiunile partizanilor Jihadului”.Poate cã unul din factorii care au pus înmiºcare ascendentã Occidentul sã fi fostºi „reforma protestantã”, fiindcã mai alesprotestanþii au luat cu asalt la începutAmerica de Nord, iar stagnarea dinOrientul Mijlociu sã fi fost generatã de„reforma islamicã” ºi de mãsuri precumaceea care a interzis introducerea tiparu-lui timp de aproape patru secole. Mul-timilenara Chinã a trecut „testul moder-nitãþii”, chiar dacã, paradoxal, astãzi eapracticã un sistem politico-economic hi-brid. În 1999, scrie Palmer, PIB-ul Chineidepãºise un trilion de dolari. În 2004,USA importa în preajma Crãciunului, dinChina, textile, electronice ºi electrocas-nice de vreo 200 de miliarde de dolari. Înacelaºi an, USA importa din toate þãrilearabe la un loc materii prime (mai alespetrol) doar de 30 miliarde de dolari. USAa importat din þãrile arabe nu numai pro-duse petroliere, ci ºi „terorism”, scriePalmer. Francis Fukuyama, citat dePalmer în cartea sa, atunci când într-uncelebru studiu din 1989 afirma „sfârºitulistoriei”, se pripea, probabil, considerândcã omenirea a ajuns în punctul final alevoluþiei sale ideologice ºi cã „asistãm la

universalizarea democraþiei liberale occi-dentale ca formã finalã a guvernãriiumane”. Entuziasmul sãu nu lua înseamã o anumitã realitate a popoarelorislamice care, prin radicalii religioºi,accentueazã valorificarea trecutului,înþelegând cã aceºtia plaseazã Islamul încentrul vieþii oricãrui musulman. „Moder-nizarea”, pentru islamici, înseamnã occi-dentalizare, iar asta reprezintã pentru eirãul însuºi. „Modernizarea” înseamnãschimbare, iar aceasta se produce astãzicu o mare vitezã, creând mari problemede adaptare, iar la nivel global înseamnã„o slãbire a tradiþiilor”, stârnind, cum erade aºteptat, orgoliul unor popoare.Lumea contemporanã are, politic ºi eco-nomic, mai multe viteze ºi mã îndoiescde faptul cã „modelul occidental”, la carese referã Fukuyama, rãspunde nevoilorºi aspiraþiilor tuturor. Se pare cã nu toatepopoarele au nevoie de libertate ºi de li-beralism. China contemporanã ºi-aadaptat instituþiile, politicile economice,având o creºtere economicã de 7-8 %, întimp ce þãrile islamice aratã mereu cudegetul spre Occidentul agresiv, dar carea fost agresiv ºi în China în ultimele douãsecole; islamicii adoptã o poziþie de vic-timã („corectã din punct de vederepolitic”, afirmã Palmer), fãrã sã gãseascãtotuºi soluþii. Mai mult, aceste popoareasistã „la declanºarea de cãtre mulþi dinpartizanii sãi a Jihadului împotrivaevreilor ºi a cruciaþilor”, cruciaþii fiindcreºtinii. Pagubele provocate de cruciaþiîn Levant, susþine Palmer, au fost minoreîn raport cu invazia mongolã saustãpânirea turcã... Greºelile Occidentuluinu sunt singura cauzã care ar puteaexplica peisajul politic ºi economic, ade-sea dezolant, al Orientului Mijlociu dinzilele noastre. Un mare lider al-Qaeda,de tristã amintire, cunoscutul Al Zawahiri,într-un material video dat publicitãþii pe17 iunie 2005, avertiza citând din Profet:„Luptaþi-vã cu ei pânã când nu vor maiexista tumult ºi împilãri, pânã când drep-tatea ºi credinþa în Allah vor triumfa aici ºipretutindeni.” „Ei”, din fragmentul citat dePalmer, sunt necredincioºii, adicã evreiiºi cruciaþii. ªi americanismul e un fel dereligie, „un principiu civic universal”, aºacum existã, politic, în Declaraþia deIndependenþã a USA, sau cum o afirmaAbraham Lincoln în ianuarie 1838 laLiceul Springfield: „Fie ca respectul faþãde legi [...] sã devinã religia politicã anaþiunii; fie ca atât cel bãtrân, cât ºi celtânãr, cel bogat ºi cel sãrac [...], bãrbaþi ºifemei, de toate limbile, rasele ºi condiþiilesociale ºi economice sã se sacrificenecontenit pe altarul sãu.” Samuel P.Hustington, profesor la Harvard, într-unarticol intitulat „Ciocnirea civilizaþiilor”(1993), prefigura „separarea” Islamuluide Occident. E greu de „simþit” ce se vaîntâmpla chiar în viitorul apropiat.Mentalitatea se schimbã lent. Suntoameni care nu au nevoie de libertatedacã au ce mânca. Sunt oameni, la noi,care îºi vând libertatea ºi responsabili-tatea votului, de exemplu, pentru osacoºã cu produse alimentare...

Acum câþiva ani, dacã nu mã înºel,guvernul francez interzicea purtareavãlului (în ºcoli?) de cãtre tinerele musul-mane. O franþuzoaicã, adolescentã, dã-dea un interviu în semn de solidaritate cumusulmancele, purtând demonstrativ unvãl. Am ºtiut atunci cã franþuzoaica ui-tase cã strãmoºii ei francezi îi câº-tigaserã ºi ei dreptul, cu secole în urmã,de a-ºi exprima liber opinia. Ceea ce ofemeie nu poate îndrãzni într-un „statislamic”, dupã câte ºtiu. Michael A.Palmer e destul de pesimist în raport cuposibilitãþile islamiºtilor de a se moder-niza: „Mai degrabã modernitatea va fiislamizatã, decât Islamul modernizat”. Denevoie, mai optimist, îmi spun cã Palmera uitat ceva. Turcii, popor islamic, au tre-cut „testul modernitãþii”. Înseamnã, cred,cã se poate...

Dan PETRUªCÃ

O „primãvarã arabã”?

•• IIoonn VVããssââii

Constantin DUªCÃ

AAlãmmurrialbasttrre

Aceasta ar fi, dupã socotelile mele, acincea sa carte de poeme ºi, în modcert, alãturi de Poezia citeazã poeþii peordin de front (Focºani, 2000), dãmãsura talentului sãu. Concizia, dorinþasa de esenþializare, de care vorbeam ºicu altã ocazie, a discursului sãu, pre-cum ºi gestul ferm al creatorului de a-ºiapropria marile teme în versuri rostuitecu grijã sunt calitãþi cunoscute nouã dinprecedentele apariþii editoriale, în ciudaunor inegalitãþi valorice ºi a influenþelor– uºor de detectat – din varii teritoriilirice. Alãmuri albastre (Galaþi, Editura„Antares”, 2012) este, prin comparaþie,un volum mai omogen valoric, dovadãa maturizãrii artistice, cu o arhitecturãechilibratã ºi texte cizelate cu grijã,unde se regãsesc: dragostea de viaþã,amintirea iubirilor dogoritoare, cumomente de penitenþã ºi reproºuri tar-dive, amãrãciunea timpului irosit, înnecontenita rotire a anotimpurilor, vãlu-rite de un dureros sentiment al zãdãrni-ciei.

Cele 61 de texte sunt organizate întrei cicluri de scurtã ºi intensã respi-raþie, în faþa cãrora se aflã un text-spovedanie ce dã tonul general al volu-mului: sufãr de astralgie,/ Boalã aastrelor/ Care ard pe cer/ ªi tremurãnoaptea/ De spaimã/ Cã îºi vor pierde/Lumina…- suferinþa, spaima, ca parte auniversului, ameninþat cu stingerea deneevitat. În primul ciclu, ce dã titlulacestui op, vara, îmbãtatã de cânteculzorelelor, cu trompete albastre,evocã/sugereazã lumina orbitoare atinereþii, pentru ca, odatã cu trecereaanilor, sã descopere, scrutând trecutul,printre strãlucirile de-o clipã,/ rãtãcirile,nevoinþa, abjecþia,/ abia ascunse delumina pãrelnicã a iubirii. În altã parte,artizanul de metafore ne surprinde cuun oximoron ce are ca referent tocmaipoemul de dragoste scris, cu o apãsatãpropensiune spre meditaþie: cenuºã aluminii/ care s-a stins/ în Amurg!Oglinda, unul dintre motivele frecventece apar în volum, evocã fie visurile(acum) spulberate ale unei alte vârste,fie spaimele în faþa sfârºitului, închipuitaici ca o trecere peste Styx.

În ciclul urmãtor, „Captiv ca o cifrã”,se întoarce nostalgic spre dragosteaneîmplinitã, având în minte imagineaîncã vie a femeii întinzând pe balcon/petalele trupului sãu, o vreme când s-aaflat atât de aproape de soare, fãrã aconºtientiza cã a fost o ºansã ratatã, osuferinþã în plus pentru anii urmãtori.Prizonier al vârstei, cãci steaua lui totstã sã apunã, se refugiazã în amintire,copleºit de regrete, dar – cu mai multãîncredere – încearcã salvarea prinPoezie: Doamna mea de Dor ºi Bine,/Ca sã aduni iubirea-mi/ ªi tot ce-ammai pãstrat/ Frumos în mine -/ Poezia!ori aspirã spre comunicarea cu tran-scendentul: Fã-mã, Doamne,/Anonimul cel cu har/ De Rugãciune…Progresiv, se înmulþesc semnele tha-natice: otrãvit/ de anii fãrã de noroc, sevinde undeva zeama de cucutã – otra-va, fierãstraiele taie umbra copacilor,steaua mea/ tot stã sã apunã, cerberulmã latrã º.a.m.d.

Momentele de aducere-aminte, subsemnul extenuãrii ºi resemnãrii, nu facdecât sã punã în evidenþã, prin contrastcu momentele poetice apolinice din

primul ciclu, spaima de neant, teroareaîn faþa uitãrii, atât de previzibilã! „Peumãrul obosit al toamnei”, ultimul cicludin acest volum, aduce în prim-planstarea de proscris (exilat, surghiunit,marginalizat), suferinþa/ bolnavului deani, conºtiinþa cã aici este limita vieþii,cu plãcuta surprizã a unui spaþiu refle-xiv, pe care ºi-l acordã, atunci cândvede în Moarte cea de-a treia dimensi-une a Vieþii, echivalentã cu adâncimeace ne apropie de Creator. Câinele latrãa pustiu ºi tenebre, ochii mari aibufniþelor îl urmãresc peste tot, trupurilehrãnesc Moartea, popoare de frunze/ ºiculori/ mor/ pe umãrul obosit/ al toam-nei, iar iarna, în preajma SfintelorSãrbãtori de Crãciun trece, pe la geam,un înger de gheaþã. Între poemeleadmirabile, l-aº cita pe acesta înîntregime: Timpul meu adastã/ Iatã-mãrupt în douã:/ Sunt Azimã în mânaMorþii/ ªi Nemurire în mâna Domnului.În concluzie, Constantin Duºcã a con-firmat încrederea pe care am acordat-opoetului.

Mircea DINUTZ

Cornel GALBEN

SScrriittorribãcãuanni

Parte a unui proiectat dicþionar alscriitorilor bãcãuani, volumul I dinScriitori bãcãuani (Bacãu, „CorgalPress”, 2012) confirmã douã lucruri: cãautorul este unul dintre cei mai harniciºi competenþi cercetãtori ai fenomenu-lui literar bãcãuan, dar ºi existenþa uneiinflaþii de pretendenþi la statutul de scri-itor.

În cifre, acest prim volum înseamnã147 de autori, în 384 de pagini. Altfelspus, scriitorii Bacãului, de la SergiuAdam la C. D. Zeletin sau, dacã vreþi,de la Marco Bandini la ... MihaelaMocanu Gâlcã. Sunt, aºadar, 147 defiºe bio-bibliografice, conþinând infor-maþii detaliate despre activitatearespectivilor scriitori. Judecãþile ºi va-lorizãrile sunt rare, iar în lipsa lornumãrul de volume tipãrite ºi de refe-rinþe pare a fi singurul indiciu carevorbeºte despre însemnãtatea lor înistoria literarã localã.

Criteriul este însã înºelãtor, mai alespentru cititorul care cunoaºte prea puþinlumea literarã. Delimitându-se, strate-gic, de ceea ce înseamnã istorie ºi crit-icã literarã, Cornel Galben avertizeazã,în prefaþa intitulatã Repere literarebãcãuane, asupra faptului cã ºi-a pro-pus sã realizeze „un dicþionar biobibli-

ografic” ºi nu o analizã a operelor celorpe care i-a inclus în volum. Dincolo demodestia asumatã, opþiunea pentruprofiluri ºi referinþe mi se pare riscantãîntrucât favorizeazã accesul în carte alunor nume care nu se justificã. Dacã esã reproºez ceva acestei cãrþi este toc-mai generozitatea cu care unii dobân-desc statutul de scriitor (bãcãuan). Cãsita e cam rarã o dovedeºte lipsa unorcriterii ferme de selecþie: „Optând pen-tru ordinea alfabeticã, n-am impus cri-terii de vârstã, ci doar obligativitatea caautorii asupra cãrora m-am oprit sãaibã minimum o carte publicatã, sã fi-gureze în antologii ºi în paginile revis-telor literare, iar creaþia lor sã fi fostcomentatã în mass-media de speciali-tate ºi nu numai ori în cãrþile ºidicþionarele apãrute în ultimeledecenii.” (p. 6) Numai aºa se explicãmodul cum, alãturi de scriitori cu ade-vãrat remarcabili, apar debutanþi,cvasianonimi sau veleitari. În condiþiileîn care astãzi poate publica oricine arebanii necesari, mi se pare mai ade-vãratã ca oricând ideea cã nu toþi ceicare scriu cãrþi sunt scriitori.

Dincolo de aceste rezerve, rãmâneun volumul cu valenþe informativ-docu-mentare. Ca sã reiau un cliºeu, carteaeste un excelent instrument de lucru,întrucât oferã o imagine de ansamblu alumii scriitoriceºti bãcãuane, ceea cenu poate decât sã serveascã fortificãriiunei necesare identitãþi culturale locale.

Adrian JICU

Gheorghe VLÃDUÞESCU

Filosofia pprrimmelorrsecole ccrreººttinne

Vorbind despre primele secolecreºtine, Gheorghe Vlãduþescu justificãlatura filosoficã a acestora în volumulFilosofia primelor secole creºtine,apãrut la Editura „Ardealul”, Târgu-Mureº, 2012. Cartea, structuratã pe 24de capitole consistente, cu titluri suges-tiv-explicative ºi o addenda, con-tureazã, în cele 260 de pagini, o dez-batere istoricã, filosoficã, religioasã ºiliterarã a „Evului Mediu” european, pecare doar un cunoscãtor o poate turnaîn forme intelectuale pertinente. Nu sepoate vorbi despre creºtinism fãrã oabordare filosoficã a acestuia.

Pagina de gardã ne fixeazã psiho-logic în timpul cunoaºterii ºi al iniþierii:litera de început „A”, pe lângã iniþialaediturii, marcheazã primordialitatea(Adam). Bun cunoscãtor al istorieireligiilor, aºa cum reiese din toate

paginile cãrþii, autorul aprofundeazãtema evoluþiei istorice a Bisericii, spiri-tualizând-o prin marii sãi reprezentanþicu ajutorul cãrora se poate vorbi despreprofunzime, stabilitate, statut ºi reguli.

Cartea debuteazã cu un capitol-mar-tor: „Marea rupturã”, reprezentativ pen-tru întregul creºtinism (CãdereaImperiului Roman de Apus - 476,Cãderea Constantinopolului - 1453).Ruptura dintre Biserici, ruptura dintretradiþie ºi dogmã, dintre accident ºiprincipiu e, de fapt, ruptura din fireanoastrã dualã ºi statutar oscilatorie. Dinacest considerent autorul dezvoltã, încapitolele urmãtoare, tema continuitãþiiprin cursivitate istoricã. Aprofundândteoriile primelor secole, GheorgheVlãduþescu explicã evoluþia omului prindescoperiri ºi cunoaºtere: de laînchinarea la materie spre închinarea ladivinitate. „Îndumnezeirea elementelor”(foc, aer, apã, pãmânt) se realizeazãprin integrarea acestora în lucrarea di-vinã. Revelarea lui Dumnezeu prin Elînsuºi, nu prin operele Lui, a fost ºirãmâne provocarea supremã a tuturorgânditorilor lumii.

Microenciclopedie a înþelegerii lu-crurilor, cartea lui Vlãduþescu sporeºtemisterul, adânceºte necunoaºterea ºiduce teoriile dincolo de timp pentru aîntrupa strategia filosoficã în de-criptarea secolelor creºtine. Cele douãlaturi ale cunoaºterii, credinþa ºifilosofia, trebuie sã pãstreze, ca ocondiþie a unicitãþii, adevãrul. Întrebãricare pedepsesc, rãspunsuri care con-trasteazã cu standardele fiinþei provindin douã coordonate esenþiale:cunoaºterea istoricã a lumii ºicunoaºterea spiritualã a acesteia.Explorarea pe verticalã a cunoaºteriiaºazã nefiresc lucrurile prin incapaci-tatea umanã de a percepe naºterea dindivinitate a istoriei ºi stratificarea aces-teia pe principii intolerante de-a lungulsecolelor. Marii Apostoli sunt mariiDiscipoli care converg spre îndum-nezeirea spiritului uman. Toþi suntexemple de aprofundare a timpului lor,fãcând posibilã cunoaºterea naþiilor dincare provin. Ansamblul istoric oferãcadrul formãrii „întregului ca întreg”.Legãtura dintre om-împãrat-Dumnezeugenereazã o þesãturã barocã a creºti-nismului. Singura realitate este cu-noaºterea lui Dumnezeu în multipla Luiipostazã ºi în tot atâtea accepþiuni câþifilosofi, literaþi ºi teologi i-au cercetatexistenþa.

Profund cunoscãtor al studiilor deter-minate de încercarea de a rãspundeîntrebãrilor primordiale, GheorgheVlãduþescu transmite, pe tot parcursulcãrþii, mesajul cã Dumnezeu ne îngã-duie nouã accesul la paradigma univer-salitãþii cu condiþia de a strãbate întrea-ga filosofie a diversitãþii. Ampla punereîn paginã a discuþiilor preliminarecunoaºterii contribuie, pe de o parte lao aprofundare a atributelor divine, iarpe de altã parte la transmiterea acesto-ra oamenilor care, prin lucrarea lor, potdiferenþia reprezentarea mentalã arealitãþii-þintã: Dumnezeu.

Situaþia paradoxalã de a nu se fi ter-minat cercetarea Divinitãþii permite con-temporanilor, ca pe solide baze ante-rioare, sã-ºi clãdeascã spiritualizarea.Complexitatea cu care mintea parcurgeitinerariul cunoaºterii derivã din dorinþade ascensiune ºi, prin urmare, un lucrueste sigur: doar urcând realizãm cât deinegalabil ºi de intangibil esteDumnezeu.

Tincuþa RACHERU

autori ºi cãrþi

martie 20136

•• IIoonn VVããssââii

Petrecere, da. Iatã uncuvânt asupra cãruia NoraIuga ne propune sã medi-tãm. Cea mai cunoscutãaccepþie a termenului sereferã la acþiunea de apetrece ºi rezultatul ei. Astapresupune, în primul rând,voie bunã în compania unorprieteni. Însã, pentru cei carenu-i contestã apartenenþaNorei Iuga la curentul oniric,termenul se referã la un altsens – trãirea. ªi care ar fistãrile pe care le presupuneaceasta? În primul rând,cred cã e vorba despre cre-area unor situaþii onirice încare autoarea nu uitã sãinsereze aspectul biografic.Spaþiul însã poate fi ne-aºteptat sau chiar ciudatpentru cine nu cunoaºte cãîn biografia poetei existã oafinitate ºi pentru limbafrancezã, chiar dacã cititorul,parcurgând volumul ºi încer-când sã descopere ceva dinatmosfera Franþei, nu vaputea gãsi repere exacte.

Se ºtie cã Nora Iugacrede cã între poezie ºiprozã nu existã graniþe ºi cãea respinge încercãrile de adelimita strict un gen de altul,pentru cã poþi trãi diversestãri pe parcursul creaþiei ºi,

pentru a le exprima, nu tre-buie sã te ancorezi strict într-o anumitã formulã. Astfel,autoarea îºi poartã cititorii îndiferite spaþii culturale ºi lepropune încã de la început oaventurã în vis. Mimând oatitudine riguroasã (doamnabãtrânã ºi-a scos ochelarii,ºi-a lipit ochii apoºi de ochiifoarte negri ai gondolierului),care ar putea sugera oapropiere sau o încercare dea crea situaþii autentice,Nora Iuga de fapt experi-menteazã rãmânând fidelãprincipiului de a crea situaþiionirice. Doamna bãtrânã îicere tânãrului de nouãºpeani sã renunþe la profesia degondolier, aleasã întâmplã-tor pentru cã e mai vesel pegondolã decât la docuri, cuscopul de a-l face secretarpersonal. Cerinþele nouluipost nu par de neîndeplinit:sã scrii ce-þi dictez ºi sã nu temiºti de lângã mine cânddorm. vreau sã înregistrezitot ce vorbesc în somn.

Starea de veghe îi permitesecretarului sã viseze ºi sãcãlãtoreascã prin universulinterior ºi livresc al doamnei.Discursul liric înregistreazãnotaþii pline de ambiguitate,care amintesc de automa-

tismul psihic pur al supra-realiºtilor, uneori enumerãstãri sau menþioneazãadrese ºi locuri în care ima-ginea ar dori sã se fixeze.

Spiritul ludic al Norei Iugaîi permite sã treacã foarteuºor de la o stare la alta, dela un registru stilistic la altul,iar cele douã personaje pardesprinse din Sexagenara ºitânãrul. Plin de spontanei-tate, volumul aduce în dis-cuþie modul în care visul ºierosul pot sã stimuleze ima-ginaþia. Scrisul este unmodus vivendi ºi asumareaipostazei de epistolier îi per-mite autoarei posibilitatea dea construi o lume sub sem-nul luciditãþii, în care aducesemne din alte lumi: da, îþiscriu, vorbesc ca-n somn, ma-re scofalã, dar nu-mi gãsesccorpul, unde dracu’ mi-ampus corpul, nu vreau s-adorm,cum s-adorm fãrã corp?

Într-un alt plan al cãrþii,autoarea le face cunoºtinþãcititorilor sãi cu onetti ottino,un nume, nu un personaj. Dece spun asta? Pentru cã aiciNora Iuga renunþã la factorulbiografic ºi creeazã în jurulacestui nume imagini vita-liste asemeni tablourilor cu-biste. Trãirile sunt din ace-

eaºi gamã: fricã, teamã,spaimã, groazã. Se simteagresiunea realului. Spaþiulcitadin este straniu: pe podulsenei/ mai râde-n urecheottino/ nedormit ºi neras s-atãiat/ maioneza între maluri/vrei sã guºti sau nu/ dã dincap/ la ce spune da. Ima-ginea oraºului este realizatãasemeni unui puzzle. Din-colo de aspectele cromatice,Nora Iuga încearcã sã-i con-fere tabloului o notã distinctãprin muzicã, iar luiMontrouge pare cã i se potri-veºte un chanson sansparoles.

Existã ºi un al treilea planal volumului, în care cititorulavizat poate recunoaºte uºoraspecte din biografia NoreiIuga: puþin din atmosfera dela Ursuline sau din Sibiu,cãlãtoria în Italia ºi cazareaîn camera de la hotelul undea murit Cesare Pavese,plãcerea de a privi tablourilelui Klimt, preferinþa pentrunoul roman francez. Acesteaspecte livreºti apar pe fun-dalul unor imagini ale vieþiicotidiene: conversaþia, pre-gãtitul cafelei, plimbãrile cusania. Toate acestea sunttrimiteri la condiþia umanã, încare visul ºi cuvintelecreeazã nuanþe ale vieþii.

Aºadar, prin volumulPetrecere la Montrouge (Edi-tura Cartea Româneascã,Bucureºti, 2012), Nora Iugaexperimenteazã ºi propunecititorilor sãi un univers reali-zat din suprapunerea unorimagini neobiºnuite într-omanierã ludicã, ce dã impre-sia de firesc.

Remarcat pentru interpretareaîn premierã a Concertelor nr. 3 ºi 4pentru vioarã ºi orchestrã deNicolo Paganini la Filarmonica dinBacãu, sub bagheta maestruluiOvidiu Bãlan, Ernoe Rosza aînregistrat aceste concerte cucadenþe proprii la Naxos, disculfiind unul dintre cele mai bine vîn-dute.

Nãscut în aprilie 1970 la TârguMureº, a început sã studieze de latrei ani vioara cu tatãl lui ErnestRozsa. Studiazã apoi cu renumiþiprofesori precum Tibor Varga înDetmold ºi prof. Fain Rosa înDusseldorf. Încã de la începutulcarierei sale a primit încurajãri dela Sir Georg Solti, lordul YehudiMenuhin, prof. Pauk Gyoergy,Londra - care l-au invitat la Londraîn diverse ocazii. Apariþiile sale deconcert includ Schleswig-HolsteinFestival în 1984, în 1987 ºi în 1989un turneu german, ca solist cuFilarmonica de Stat RheinlandPfalz Orchestra, organizat deLordul Yehudi Menuhin. Are înre-gistrãri de muzicã clasicã laElectrecord ºi alte case de discuridin Hong Kong, România, Londra,Slovacia, Finlanda. Concertmaestru la Royal LiverpoolPhilharmonic Orchestra, în 2003 ºila Orchestra Macao în 2005, ErnoeRozsa apare frecvent ca solist în

Japonia. Susþine concerte ºinenumãrate recitaluri, având înrepertoriu variate lucrãri, atât înmarile centre cultural ale Europei,cât ºi în America, Australia, Asia.Este invitat începând cu anul 2005ca solist ºi profesor în Japonia, laKobe ºi Osaka. Realizeazã con-certe camerale acompaniat la piande Mikiko Yamagutchi, solistã ºiprofesoarã în Japonia.

Nãscutã în Sendai, a începutstudiul pianului la ªcoala de muzi-cã Yamaha, de la vârsta de patruani. Câºtigã primul premiu ºi pre-miul de încurajare oferit deMinisterul Educaþiei la Concursulde pian All Tohoku în 1984 ºi seperfecþioneazã la un curs de mas-ter la Universitatea de MuzicãWurzburg în Germania.

Cei doi au cucerit publiculbãcãuan la Sala „Ateneu” ºi pe celoneºtean la Biblioteca „RaduRosetti” într-un recital de virtuozi-tate cu: Sonata nr. 7 în do minor deL.v. Beethoven , 3 Variaþiuni pe otemã Corelli în stil Tartini (Kreisler)de Capriciu Vienez de Kreisler, cuLotus Land, „La Campanella”(Ediþie C. Zino & E. Rozsa) ºiPrimãvara de Paganini, Dansuriungare de Brahms ºi au încheiatcu Tartini: „Trilul diavolului”, oferindca supliment superba Ciocârlie.

Ozana KALMUSKI ZAREA

Trei mãrþiºoarela Complexul Muzeal„Iulian Antonescu”

Odatã cu renaºterea naturii, secþiade etnografie a Complexului Muzeal„Iulian Antonescu” Bacãu a îmbrãcathaina de primãvarã.

Luna martie a venit cu „Artã naivãdin Banatul Montan”. Expoziþia a fãcutcunoscutã bãcãuanilor o ºcoalã foarteimportantã de artã naivã dinRomânia, ºcoala de la Reºiþa.Lucrãrile expuse (picturã ºi sculpturã)de Doina Hlinka, Gustav Hlinka,Viorica Farkaº ºi George Molin au fostacompaniate de un program folcloricsusþinut de formaþiile Edelweiss dinPiatra Neamþ ºi Zwei Plus din Bacãu.Activitatea a fost în parteneriat cuForumul Democrat al Germanilor -Bacãu.

Alãturi de expoziþia menþionatã, oalta, tot itinerantã, dar de altã facturã(etnograficã) „a respirat” în acelaºispaþiu, „Linguri ºi linguroaie”. S-auîntâlnit obiecte din patrimoniulComplexului Muzeal JudeþeanNeamþ, Muzeului de Istorie Roman ºirespectiv cel al gazdelor. Aceste„obiecte”, respectiv linguri ºi lin-guroaie, au grãit despre viaþa de altã-datã a gospodarilor ºi pãstorilormoldoveni.

Cel de-al treilea moment importantal secþiei a fost expoziþia itinerantã acopiilor cu deficienþe de vedere dinPloieºti „Arta înþeleasã prin simþuri”.

Dacã omenirea s-ar opri doar pen-tru o clipã, ar putea asculta ºoapteleîntunericului. Nu acel întuneric pecare-l cunoaºtem cu toþii, ci acela dinabsenþa unui simþ foarte important, ºianume vãzul. În acest întuneric gãsimlumina ºi culorile lui speciale.

Doar un nevãzãtor are celelaltesimþuri atât de bine dezvoltate(ascuþite), încât sã simtã vibraþia uneiculori din lumea vizualã ºi s-orecunoascã. Rãmânem fãrã cuvinteatunci când se întâmplã sã fim martorila alegerea unui material de o anumeculoare. De asemenea ºi simþul pro-porþiilor este foarte bine dezvoltat, iarasta doar prin atingere!

Toate acestea ºi nu numai s-auputut verifica de cei care au vizitatGaleria Hol a Complexului Muzeal„Iulian Antonescu” Bacãu. Expoziþia acuprins replici tactile (colaj ºi modelaj)dupã opere din patrimoniul MuzeuluiJudeþean de Artã Prahova „IonIonescu-Quintus”.

Temele abordate au fost portretul,natura staticã ºi peisajul. Au fostadaptate posibilitãþilor de percepþie, înspecial auditive ºi tactile ale acestorelevi cu vârsta cuprinsã între ºapte ºipaisprezece ani. A fost ºi este unproiect de educaþie muzealã coordo-nat de Adriana Maria Voinea, anga-jatã la muzeul menþionat.

Cu cele trei „mãrþiºoare” la rever,angajaþii secþiei aºteaptã publicul largcu noi surprize.

Viorica BÃLUÞÃ

martie 2013

ateneu

7

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee –– PPããssããrrooii

Gabriela GÎRMACEA

Nora Iuga ne invitã laMontrouge, la petrecere

Triluri dde vvirtuoz

AA mmuurrii ccoorreeccttggrraammaattiiccaall

Nãscut am fost la timpul imperfect

ºi nimic

nu a rãmas în mine

( mãcar un tril de borangic)

sã nu se vândã,

în afarã de

propria mea neºtiutã osândã,

ca un vid

ca sã pãzeascã alt vid

pentru care va trebui sã fiu împuºcat

plãtind pentru taxa de zid.

De ce nu ne naºtem cu zidul în noi?

Ar fi perfect simplu.

Sau oare n-am gãsi undeva

sã-l împrumutãm

ºi apoi

dupã trecerea vãmii

sã-l dãm înapoi?

Dar aceasta e mai greu de spus

când perfectul tãu

cu îndoiala din altu-i compus.

Nici sã murim nu ºtim

dupã reguli de-adevãratelea,

ci pe dos, de-a-ndãratelea,

deºi cu moartea ne spãlãm

în fiecare dimineaþã,

pentru fiecare rid -

o lacrimã.

ªi totuºi cãdem la ultimul examen.

Dar unde-i greºala?

Noi stãm cu spatele la zid

ºi nu invers.

Ce oare melcul ne-a-nvãþat

o viaþã-ntreagã

predându-ne spirala?

Sã mori cu zidu-n faþã,

mãcar o singurã datã – corectul,

cã niciodatã

n-o sã-þi mai vinã timpul

mai mult ca perfectul.

OOddããlliimmbbiiiirroommâânnee

Vorbim

cum ne-a-nvãþat mama a spune

lucrurilor din jurul nostru -

jumãtate pãmânt, jumãtate minune.

E o limbã aprins de curioasã,

pentru unii,

cã ne-nþelege ºi apa ºi ascuþiºul de coasã

al lunii,

muntele ºi luminiºul de la ºtiubeu;

vorbim atât de omeneºte

cã uneori Dumnezeu

sub umbra cuvintelor noastre

se odihneºte.

Vorbim ce suntem ºi suntem ce vorbim,

sorbim din ulcicã ºi vin ºi luminã

Cuvântul când ne cheamã la Cinã.

Substantivele noastre-s amare;

nu au declinare

nici de venit, nici de dus,

ci numai orizontul de sus -

taboric urcuº de Vinere Mare.

N-avem tâlmaci

în aceastã prisacã ºi Vale a Plângerii;

chiar îngerii

omeneasca vrând s-o deprindã

merg la gramatica noastrã din ghindã,

iar veacul

din duhul pietrei ce nu se schimbã

rãspunde plevei ce-o vânturã vântul:

Oamenii ãºtia s-au nãscut din limbã,

cã înaintea lor

la început le-a fost Cuvântul.

VViissuull rroommâânnuulluuii ssttrrããiinn

Cum visul poate de noapte sã se-agaþe,

turnând untdelemn

în candela soarelui?

Eram acasã

ºi de pe deal bisericuþa de lemn

s-a coborât ºi m-a luat în braþe

ca mama… ªi mi-a zis,

dar parcã nu era în vis:

„Venind la apusul soarelui,

prânzeºte-þi lumina de searã;

Nu te teme de moartea cea micã,

peste ea te învãþ cum se zboarã.

Dormi puþin, sã n-ai fricã,

nici suspin, nici durere,

c-aºa-i de Paºte, acasã, la þarã;

se doarme întâi,

apoi te trezeºti sã mergi la-nviere”.

martie 2013

poesis

8

C. D. ZELETIN

DumitruICHIM

Pârvanîn comparaþii

Portretul pe care G. Cãlinescu i-l rezervã, în Istoria... sa, luiVasile Pârvan are la bazã, în cea mai mare parte, comparaþia cuNicolae Iorga. Nu e vorba de acea comparaþie la care apeleazãpânã ce nu se simte capabilã sã portretizeze subiectul prin elînsuºi, departe de aºa ceva, ci de punerea faþã în faþã a douã per-sonalitãþi pentru a le deºtepta funcþia potenþãrii reciproce. Altfel,Cãlinescu nu ar fi fãcut apel la comparaþie, ci la ipostaza ei supe-rioarã, metafora, prin care o entitate este exprimatã prin alta.Criticul a intuit însã faptul cã Pârvan ºi Iorga nu-ºi pot împrumutasubstanþã, cã pot fi miscibili în spaþiul culturii dar rãmân vieþi para-lele. ªi, poate, ar fi fost chiar o nedreptate a-l recomanda pe unulprin celãlalt. Se întâmplã, în stilisticã mai ales, ca asemãnarea saudeosebirea dintre doi termeni cu unele însuºiri comune sã sur-prindã prin neprevãzut, în acest caz rudimentara figurã de stil acomparaþiei având o funcþie de revelaþie. În Retorica lui, Aristotelatribuia comparaþiei rostul de a da contur expresiv obiectuluigândirii. Numai cã, în cazul istoricilor noºtri, subiectul e cum nu sepoate mai expresiv. Credem mai curând cã, deºi geniu al metafo-rei, Cãlinescu a renunþat la ea din sentimentul de sfinþenie pe carei-l pãstra lui Pârvan, ceea ce explicã reþinerea din portretul pe carei l-a rezervat. Aceasta nu se întâmpla cu portretul lui Iorga, undevigoarea ºi felurimea stilisticã atinge apogeul. Tocmai pentru cã peVasile Pârvan îl iubea, iar pe Nicolae Iorga îl admira.

În Istoria... lui G. Cãlinescu, Nicolae Iorga apare viforos oriºãgalnic, în timp ce Vasile Pârvan muzical ºi solemn. Aceastã dinurmã însuºire îl irita pe modernul E. Lovinescu. Solemnul e legat deoficiere ºi de cult. De fapt, criticul de la Sburãtorul oficia el însuºi,însã oficierea era mãrunþitã pânã la anihilarea oricãrei undesolemne. Mãrunþitã prin erudiþie, cultul clipei, vocaþie a vieþii cita-dine ori prin refuzul de sine al orgoliosului sceptic... Revenind lacomparaþia cu Iorga, Pârvan era neliniºtit în faþa Neantului, în timpce Iorga – ca ºi Lovinescu de altfel – era neliniºtit în faþa lumii.

Temperamental ºi valoric, Pârvan rãmâne un clasic, în timp ceIorga un romantic. Sedimentarea de esenþe în deplasarea sprearhetip presupune raþionamente previzibile, proprii spiritului clasic,în timp ce miºcarea centrifugã, mai ales cea declanºatã de un euhipertrofic ºi forte ca al lui Iorga, se realizeazã prin furtunile întâm-plãtoare ale temperamentului. Amândoi istoricii rãmân, la urmaurmei, douã concepte antinomice. Lui Pârvan, autohtinismul cen-tripet îi asigurã adâncimea lucrãrii în care simte opoziþia pietreiînvinse prin cunoaºtere; dincolo de ea, savantul evolueazã activspre punct, element de bazã al contemplaþiei. Pârvan este interesatde prestigiu, aburul inefabil al ritualului. Miºcarea centrifugã a luiIorga cunoaºte o expansiune fluidã ºi de nestãvilit, un imperialisminteresat înainte de toate de spaþiu, de plãcerile forþei ºi chiar aleravagiului, plãceri cãrora nu le mai ajunge lumea. Probã cã nimeninu s-a gândit vreodatã la stãvilirea lui Pârvan, însã la a lui Iorga, da,iar consecinþele au fost tragice.

Observaþia subtilã a lui G. Cãlinescu potrivit cãreia cu greu sepoate închipui un om mai refractar ideilor generale ca N. Iorga pare,în primul moment, izbitoare ºi chiar paradoxalã. În realitate, chiaraºa stau lucrurile. Mulþi dintre cei care au încercat sã-l cuprindã într-o unicã impresie au confundat dimensiunea, element concret ce seoferã uºor, cu generalul, element abstract ce se obþine cu efort.Debarasarea de erudiþie e prielnicã reflectãrii prin idei a lumii. Aºase întâmpla ºi cu prietenul lui Vasile Pârvan, ªtefan Zeletin, cãruiaautorul Geticei i-a înlesnit tipãrirea Burgheziei române la CulturaNaþionalã. Se întâlneau în spirit, întrucât amândoi erau spiritualiºtiîn istorie, cu diferenþa cã, în timp ce Vasile Pârvan gãsea cã spiri-tul e singura forþã ce stã la dispoziþia omului, ªtefan Zeletin deplasaaceastã forþã ºi spre câmpul miºcãrilor materiale ale societãþii. Caorice elitist, Vasile Pârvan avea în vedere individul individual din omºi potenþialul lui eroic, în timp ce ªtefan Zeletin lua mai mult în con-sideraþie individul social ºi legitãþile sumei, sub care eroismulrãmâne o pulsaþie palidã ºi aleatoare... Pe amândoi însã, faptul dea nu se împiedica în erudiþia filozoficã le izvodea o mai sincerã fier-bere problematicã... Deºi iubitori ai naturii aºa cum este ea, peamândoi îi caracteriza o reþinere faþã de cultura þãrãneascã, atât deapropiatã de naturã. Cel puþin ªtefan Zeletin vedea în generatorii einu numai o frânã, ci ºi un element reacþionar în faþa evoluþiei spon-tane spre liberalism. Zeletin privea rece cultura þãrãneascã, în timpce Pârvan o privea cu ataºamentul ºi duioºia celui ce-i trãieºte scu-fundarea în propria-i perspectivã, înainte de a se metamorfoza în-tr-o formã superioarã de spiritualitate ºi a se integra universal. Totulînsã prin naþiune ºi nimic în afara ei, ceea ce nu se poate spuneexact ºi despre ªtefan Zeletin... Ca sã ne exprimîm în entitãþi ºtiinþi-fice ale vremii noastre, autohtonul în optica lui Pârvan se plãsmuiasub tirania informaþiei genetice. Spre ea îºi îndrepta multe din spe-ranþe. Numai aºa trebuie interpretat adagiul sãu dupã care eºti, fãrãsã vrei, naþional în suflet.

(publicat în revista Ateneu, martie 2008)

martie 2013 9

poesis

Rãsfoiesc, a câta oarã?, un volum de criticã despre operaSylviei Plath, apãrut în 19891. Fac acest lucru nu numai înmemoria poetei, de la a cãrei tragicã moarte s-au împlinit anulacesta, pe 11 februarie, 50 de ani, dar ºi pentru a oferi uneleamãnunte despre un lucru pe care l-am amintit pe scurt în pre-faþa la volumul meu de traduceri de poezii de Sylvia Plath,Selected Poems/Poeme alese (Paralela 45, Piteºti, 2012). Estevorba despre faptul cã printre contestatarii Sylviei Plath se gã-sesc nume „grele”, ceea ce stârneºte, în mod inevitabil, curiozi-tatea.

Rãsfoiesc, deci, volumul mai sus amintit, pe care l-am scosdin teanc pentru simplul (sau, mã rog, complicatul) motiv cã esteeditat de însuºi Harold Bloom, reputatul critic ºi profesor univer-sitar de la Yale, unul dintre opozanþii principali ai artei SylvieiPlath. Mã întreb de ce s-ar ocupa cineva de talia lui Bloom deun volum despre opera unei autoare pe care nu o agreeazã. ªiasta cu atât mai mult cu cât, în Nota editorului ºi în Introducere,criticul îºi exprimã net distanþa faþã de scrierile plathiene, a cãrorcalitate literarã se declarã, ironic, a fi „încã lipsit de competenþade a o aprecia”. Desigur, e vorba aici de politica ºi intereseleediturii, dar faptul cã Harold Bloom, al cãrui mult discutat„canon” a rãmas închis pentru Sylvia Plath, nu a refuzat aceastãofertã, este în sine un lucru semnificativ ºi, probabil, cum arspune apãrãtorii poetei, nu ferit de o anume ipocrizie. În acelaºitimp, în cheia psihanaliticã de care critica lui Bloom este intimlegatã (vezi volumul Angoasa influenþei, din 1973), gestul aces-ta editorial ar putea vorbi ºi despre o recunoaºtere ce vine lasuprafaþã sub forma negãrii, ºi asta cu atât mai mult cu câtaceastã negare are o anume vehemenþã.

Sã mergem mai în amãnunt. În cele patru pagini ale intro-ducerii sale, Bloom precizeazã patru „capete de acuzare”, sã lezicem aºa, împotriva operei Sylviei Plath. Primul este legat defaima poetei, adusã în atenþia publicului de sinuciderea din1963, urmatã, în 1965, de publicarea volumului Ariel, care aconsacrat-o. „Reputaþia contemporanã,” ne spune rãspicat pro-fesorul Bloom, „este una dintre cele mai nepotrivite cãi spresupravieþuirea canonicã”. Desigur, ºtim cu toþii cã lumea e plinãde veleitari bine situaþi, a cãror faimã antumã nu este confirmatãpostum. Dar asta nu înseamnã cã Dickens, de exemplu, care afost adulat în timpul vieþii de marele public, e mai puþin canonicpentru criticul american. Bloom îi refuzã Sylviei Plath oriceconexiune cu marea ei predecesoare, Emily Dickinson, conexi-une pe care el o considerã complet nejustificatã, denunþând-oprin aluzia la spiritul „exaltat” al admiratorilor poeziei plathiene.Pentru marele critic, Dickinson este „cea mai originalã conºtiinþãºi cel mai formidabil intelect poetic de la Blake încoace”, în timpce Plath nu seamãnã decât cu o versificatoare englezã a epociiromantice, al cãrei nume nu mai spune azi nimic nimãnui, dar acãrei tragicã moarte îi conferise, în epocã, o anume strãlucire.

Ajungem astfel la cel de-al doilea motiv al demonstraþieiantagonice a lui Bloom – faptul cã succesul poeziei plathienes-ar lega suspect de mult de biografia creatoarei. Aici HaroldBloom ia calea bãtãtoritã a unei largi pãrþi a criticii anglo-ameri-cane care, orbitã de corespondenþa tematicã dintre opera ºiviaþa Sylviei Plath, a citit-o, decenii la rând, admirativ sau nu, dinperspectivã confesivã reducþionistã, în sensul cã a localizat va-loarea poeticã a scrierilor sale în coincidenþa dintre temelepoeziei ºi evenimentele biografice. În perioada mai recentãacest tip de lecturã a lãsat loc analizelor poetice concentrate petextele plathiene ca atare, a cãror valoare intrinsecã trebuiademonstratã în chip profesionist.

Cu toate acestea, desprinderea de biografism în cazulpoeziei aºa-zis confesive se face cu mare greutate: trebuie sãrecunoaºtem cã nu putem nega influenþa pe care o are asupracititorului cunoaºterea faptelor biografice, mai ales în cazulpoeþilor care au fãcut din materia vieþii cãrãmizi pentru creaþie.S-a vorbit, în cazul unui Robert Lowell, (inventatorul, ca sã zicaºa, al confesionalismului american în poezie), de importanþacrucialã a cunoaºterii biografiei în decodarea sensurilor arteisale, artã care îºi pierde astfel statutul de sine stãtãtor, aºezân-du-se singurã sub semnul întrebãrii. Dar în ciuda axiomei cã„poezia se bazeazã pe tropi, nu pe sinceritate”, în numele cãreiaPlath este denunþatã de Harold Bloom, îl gãsim, surprinºi, peLowell (la fel ca pe John Berryman sau Theodore Roethke)înscris în „canonul occidental” al lui Bloom. E adevãrat, criticulamerican o face cam cu inima strânsã, vorbind despre propriasubiectivitate ºi exprimându-ºi îndoielile faþã de Lowell, pe careîl considerã „supraestimat”. ªi totuºi...

______________________________11 Harold Bloom (ed.), Modern Critical Views.

Sylvia Plath, New York: Chelsea House Publishers, 1989.

Elena CIOBANU

De ce n-a iubit-oHarold Bloom

pe Sylvia Plath (I)

bbããttããlliiaa tteerrmmiinnaattããîînnttrree eeoolliieennee

chiar dacã se va opri ºi din elvor curge podurikm întregi de crengi uscatene vom aºeza lângã îmbrãþiºãrinoi strãinii - cei înfipþi în pãmântprecum sunt vãduvele în luminacandelei

„dragã mamã ºi tatã...”Iertaþi în rânduri ce-ºi cautã eternuldin viscol în viscolsar cuvinteleîmi sunt cu degetele ºi inimaînmuiate în acuarelãde corãbii

mmii-aamm lleeggaatt oo ffuunniieeddee oo ccrreeaannggã㺺ii oo pplliimmbb ppeessttee ttoottccuu mmiinnee

când va fi ultima mânã întinsãvoi îmbrãca chipul sobru al mameipoftim fericire acest gram de unteu sunt încã necoaptãmai ai rãbdare Eu-le îþi va veni ºi þie timpullasã-mã sã ies noaptearãtãcind printre vaporaºe de hârtievoi uita doarmersul pe noriºi foiºorul în care-ºi þinea bunicul invenþiile

copacii vor aþipi traversândsinguriflorile albe din tabloul mashei

cchhiippuullffããrrãã ggrraattiiii

te întreabã ce aiºi în câte moduri vei mai putea fi captivomului roºu cu cearcãne - neîncãpãtoare mileiziceai cã mizantropia e o artãrestul s-a ºters

chipul merge pe bicicletã princimitirmorþii poartã pãlãrii cu muºcate prinseaiurea într-o parteîn coºul bicicletei sunt pietre funerarefiecare gest repetat obsesiv devine astfelo purificare

viaþa e violentã

doi oameni nu au voie sã meargã pe stradãcu aceeaºiaripãvor fi torturaþi apoi închiºiaripa noastrã era aurie cu vârful alb

lângã pensulenegrul are gust de abandon

adam ºi eva poartã cataligemerele sunt înlocuite de norimijlocii mari micisingurele cuvinte care conteazãajung sã nu mai fie niciodatã rostite

mmãã vvooii ttrraannssffoorrmmaaîînn ttiippaa aaiiaa CCrriimmhhiillddaaddiinn ccâânntteeccuull nniibbeelluunnggiilloorr

gândeºte-te dragoºce miros avea cafeauala 12 noapteaîn omvºi furtuna ce ne aºtepta ca pe 2 îndrãgostiþicând noi nu aveam nicimãcar mãrunþiº pentru iubire

bogdan zicea cã e karmaurcînd scãrile spre ada mileadar noi facem miºto de asta cughiozdanele lipite de frunte

eram futuriºtii cu papion din morcovi

QQuuaattttrroocceennttoo

în seara astahai sã ne culcãm mai devremeam obosit sã ne tot certãmde parcã am fi obligaþi zilnic a urca ºi coborîcerurileþi-a plãcut Altarul din Miraflores?îmi imaginez cã ai studiat mai mult bolta

mi-aº dori sã nu mai pleci, sã lucrezi de acasãfãrã sã-mi cenzurezi niciun excesaº sta lipitã de scaunul tãu fãrã a scoate un sunetvoi citi goalãiar când îþi vei ridica ochiiîþi voi fi cea dintâi apariþie meteoricã

ca o picturã fãrã volumetrie nuanþatã vor treceanii între noimormintele ne vor fi unite aproape de mânãstireaScheutiubirea se va aºeza în cele din urmã asemeni unuitripticºi nici mãcar veºnicia cu micile sale rãutãþinu-mi va lua certitudineacã ºi sarazin de-ai fitot pe mine m-ai iubi cel mai mult

mmiinnuuttuullccaarree-ººii aarruunnccãã ccâârrjjeellee

zilele seamãnã cu o nuntã a unui trib de masaidesfac dezamãgirea în mii de bucãþi confettideasupra lor sã fie o ploaie care sã spele sângeleviþeiloraici în vale ochii sunt inele gigantice multicolore din ei þâºnescsunetenumele meu, numele danielei, numele copiilor eicu precizia unui ceas elveþian fericirea ºi tristeþeaapar în pragsuntem turiºti în kenyazãbovim îndelung dar atunci când ne ridicãmprivireapãmântul ne binecuvânteazãde parcã tocmai am ieºit din pântecul mamei

RalucaBLEZNIUC

prozã

martie 201310

Azi noapte i-a visat peModolan ºi pe Vãrzaru. Parcãerau undeva pe o scarã largãpe care Sânziana cobora deundeva, de la o întrunire ceavusese loc într-o salã mare.Pe scarã l-a vãzut mai întâi dinspate pe Modolan ºi s-a speri-at. ªtia ºi în vis cã acesta eramort, murise de mai mulþi ani ºipur ºi simplu îl uitase cudesãvârºire, ºi ea ºi toþi ceilalþidin jurul ei. Chiar se gândiseîn gândul acela din vis, în timpce venea din spatele lui ºi nuera sigurã cã era el, poate i sepãrea doar, cum de a intrat elaºa, deodatã, în uitare, ca într-o apã adâncã, precum navelece se scufundã în mare dupãce fuseserã pânã atunci mân-dre ºi trufaºe în splendoarealor, datoratã cuceririlor tehniciiomeneºti ºi cum deodatã, dinnu se ºtie niciodatã ce motiveoculte, parcã nu chiar de totreale, ci mai mult cumvasupranaturale, ceva se stricaîn ºurubãraia lor ºi ceea cefusese pânã atunci o victorieasupra limitelor naturii, oputinþã cuceritã de om de amerge pe ape - ceea ce-i fu-sese refuzat de la naturã - serãzgândea ºi era parcã pedep-sit, anulat, iar mândra navã cutot cu oamenii siguri pe ei dinsaloanele sale, intra deodatãca o sãgeatã cu vârful în jos, înadâncul mãrii ºi era înghiþitã desuprafaþa impasibilã ºi luci-toare a apei ca ºi cum n-ar fifost. Aºa se petrecuse ºi cu el,cu Adrian Sidoniu Modolan,fost actor important din oraºullor de provincie, plin de orgoliiºi fumuri de vedetã. Chipul luifoarte particular, nu atât urât ci,oarecum strãlucitor, în ciudadefectelor fiecãrei trãsãturiluate în parte - nasul pestemãsurã de avântat, gura oare-cum asimetricã º.a., se desfã-tase ani de zile pe afiºelespectacolelor ce se reprezen-taserã în teatrul oraºului lor ºimai toatã populaþia, de la eleviide ºcoalã aduºi cu cârdul laspectacole, pânã la pensionariiaduºi de teama lor de singurã-tate - tot cu cârdul !- îl ºtiau cape un cal breaz ºi, deºi nu eralipsit de talent ºi nici de culturãºi inteligenþã, nu le mai puteaoferi nimic nou, cãci îlcunoºteau prea bine, prea deaproape ºi deºi el dorea sãjoace orice rol posibil, chiar ºiHamlet sau Don Juan, fãrã sãþinã deloc cont cã totuºi, pentruunele roluri se cuvine caactorul sã aibã un chip tânãr ºifrumos, lumea nu aºteptanimic altceva de la el decâtdãduse pânã atunci.

Numai cã, dintr-o datã, seîmbolnãvise de ceva interior,un ulcer ceva, operat nereuºitºi degenerat în ceva mai rãude atâta, destul cã în scurt timpmuri ºi fu uitat cu desãvârºirede toatã lumea. Probabil pen-tru cã ºtia sau bãnuia cã aºava fi, a murit de-a dreptulfurios. Nu voia sã vorbeascãcu nimeni la spital, stãtea cuspatele la lume, cu faþa laperete ºi când chiar trebuia sã

rãspundã ceva unei asistente,o fãcea cu o ciudã ºi cu oînverºunare pe care biatafemeie nu ºtia sã o fi meritat.Lui însã îi era o ciudã neagrã,teribilã, înverºunatã cã iatã,totul se sfârºeºte ºi cã dinatâtea vise de glorie, din atâteaplanuri de succes nu mairãmâne nimic ºi totul se sfâr-ºeºte meschin, ridicol, mize-rabil, se adunã în sine ca unduh ce-ar fi ieºit dintr-o cutiemagicã la comanda unui vraciºi tot la comanda aceluia seadunã ºi se micºoreazãcuminte la loc, ca ºi cum n-ar fifost. I se pãrea ºi era, de fapt,totul atât de nedrept, de fãrãieºire, fãrã putinþã de con-testare, cui sã conteste cândºtia cã are boala aceea urâtãde care nu se scapã. ªi mãcardacã ar fi scãpãtat la minte, sãse sclerozeze, ceva, ca sã nuºtie ce i se întâmplã. Dar nu,mintea îi rãmãsese brici detãioasã, de pãtrunzãtoare sauparcã mai ascuþitã ca ºi dorinþade a trãi, de-a juca, de-a facelucruri spectaculoase. ªi pen-tru cã ºtia cã nu va mai facenimic ºi va fi probabil uitat cãcinu avea cine sã-i þinã viememoria, iar faima actorilorþine doar cât se joacã specta-colul! furia lui nu cunoºteadimensiuni omeneºti, era cos-micã ºi zadarnicã, ºi de aceeaatât de tragicã.

Sânziana îºi dãdu seama cãnimeni, dar absolut nimeni, nu-lpomenea cu nici un prilej, niciprivat la vreo întâlnire a oame-nilor din breaslã, dar nici înpublic la vreo aniversare sauevocare. Ce crudã era moarteaºi cum umilea ea pe cineva cuambiþii de persoanã publicã!Dacã acela nu se mai puteaapãra ºi impune singuratenþiei, nimeni nu mai fãcealucrul acesta pentru el. Iar el,Modolan, era atât de dornic decelebritate ºi dorea atât demult sã compenseze prinfrecvenþa apariþiei sale pescenã neºansa de a fi rãmassã trãiascã în acel oraºmediocru ºi cã nu se duseseundeva, într-o metropolã, sãdevinã vedetã cu adevãrat,aºa cum era sigur cã ar fi pututfi dacã evolua în alte circum-stanþe. ªi iatã cã aceastã aspi-raþie a lui, vitalã, nu mai eraacum îndeplinitã nici un pic.Nimeni, dar nimeni nu-ºi maiamintea de el, nici în bine niciîn rãu. Doar ea îl visã acum,iatã, pentru prima datã dupãatâþia ani de când murise ºi eadorise sã-l uite.

Se apropie parcã, pe scãride el ºi-l întrebã dacã este elcu adevãrat ºi cum de a venitînapoi ºi unde fusese în totacel timp. El i-a rãspuns ceva,nu–ºi aminteºte bine ce, dar înorice caz, ceva de confirmare aexistenþei lui reale ºi aîntoarcerii dintr-o cãlãtorie încare fusese plecat pânã atunciºi de unde se întorsese decurând. Apoi el i-l arãtã peVãrzaru cu cîteva trepte maijos. Ea se duse atunci la aces-ta ºi-l întâmpinã zgomotos, cu

mare mirare, cã, iatã, venise ºiel ºi unde fusese ºi de ce lip-sise atât ºi, în sfârºit, ce binecã-l vede din nou. Vãrzaru fu-sese ºi el colaborator al lor, alSânzienei ºi al lui Modolan,lucraserã împreunã o vreme laactivitatea de producere a unorfapte de culturã în oraºul lor.Dar deodatã, la puþin timp de laplecarea la cele veºnice a luiModolan, într-o dimineaþã aunui nou an, veni vestea cã aplecat ºi Vãrzaru, încã tânãr ºiactiv, plin de proiecte ºi derealizãri, mai mari acum dupãrevoluþie decât înainte, cãciacum lucra într-o funcþie maimare care-i permitea sã iadecizii, sã facã lucruri deanvergurã. ªi dintr-o datã, fãrãveste, fãrã sã se ºtie cã ar fibolnav de ceva, ci doar cã une-ori mai trãgea la mãsea ºi camfuma destul de mult, s-aprãpãdit parcã misterios, într-un mod ce nu pãrea a fi fostlegat de vreun motiv concret,real, ci de ceva ocult, miste-rios. Omul fusese un rafinat, unbon viveur savant ce ºtia sãciteascã lucruri de valoare, sãdeguste caratele unui tabloude mare preþ, sã dezghioaceascunziºurile unui spectacol,adicã intenþiile ascunse aleregizorului de parcã le-ar ficonceput el iar dacã nu erauchiar aºa cum le gândea el,nu-i nimic, atunci când le expli-ca celor doritori sã-l asculte cape un guru, ele pãreau cu multmai frumoase, mai complexe ºiseducãtoare decât puteau fi înforma lor iniþialã încât pânã ºiautorul piesei în cauzãrãmânea uneori mirat ºi visãtoraflând ºi el tot atunci ce lucruricomplicate ºi profunde a zã-mislit mintea lui uneori stimu-latã de oarece stacane devotcã... Era un estet care ºtiasã deguste ºi viaþa, unasecretã pe care nu o ºtialumea, cu zone de delectare ala Goricã Pirgu, ºtiute numaide el, cãci la serviciu se arãtaîntotdeauna integru, deºtept,capabil, competent, principialºi de mare temei în orice tre-buia aflat despre vreun fapt

cultural. Sânziana îl regretase,deºi…

Acum, în vis, au plecatîmpreunã mai departe, au lãsatlumea în urmã ºi s-au aºezatparcã pe un fel de bancã lungãde lemn, alãturi, ochi în ochi ºinu vorbeau, ci doar se priveauºi se cufundau unul în sufletulceluilalt. Apoi erau culcaþi jos,pe iarbã, pe un câmp gol verdeºi liniºtit. Stãteau acolo, lipiþi ºise contopeau parcã într-o sin-gurã fiinþã, deºi nu exista nimicerotic, sexual în acea con-topire, era doar a sufletelor, aspiritelor lor dezbrãcate de cor-poralitate, deºi corpurile lorexistau ºi se atingeau strâns.Era o stare de beatitudineaproape cumplitã, nemaitrãitãniciodatã ºi de-o intensitate aunui sentiment de nedefinit,ceva ce semãna cu fericirea,dar era altfel, era un fel deliniºte ºi de armonie ce nu eracompatibilã cu fericirea careeste cumva, violentã, activã ºifoarte iute trecãtoare, pe cândaceastã stare pãrea a fi ceva ala long, de o duratã ce þinteadefinitivul. ªtia acolo, în vis, cãîn viaþa realã nu putea trãistarea aceea cã n-o simþiseniciodatã ºi cã dacã se va trezin-o va mai simþi. De aceea otrãia acolo deplin, nu culãcomie, cãci ºi asta era cevainvaziv, ci cu o plenitudine sta-tornicã . Dar era atât de binedeºi ºtia cã Vãrzaru era (saufusese pânã atunci !?) mort ºicã a visa morþi nu era cevabun, mai ales a sta aºa deaproape, lipitã de un om cefusese mort, cã toatã tradiþiacredinþelor oculte indica acestlucru drept unul de rãu augur.Nu conta, era atât de bine, desenin, de nemaitrãit!

Când s-a trezit din somn afost chiar furioasã! Cum sãsimtã ceva atât de perfect încomuniunea cu el, cu care nuavusese niciodatã relaþii cât decât de ordin erotic, nici mãcarîn gând, ci doar de comunicareintelectualã ºi de colaborareprofesionalã, culturalã, dome-niu în care e adevãrat, par-curseserã împreunã zone ele-

vate ce le dãdeau amândurorasatisfacþii rafinate cãci amân-doi erau capabili de atingereaunor sensuri refuzate oame-nilor comuni, a unor subtilitãþispeciale, de-a dreptul volup-toase ce tindeau spre un fel deorgasm spiritual. Dar eraunumai idei, numai sensuri,numai minte, spirit, nu ºi trup,nu ºi senzualitate, niciodatã nufusese cea mai micã urmã delubricitate sau de aluzie per-versã, cu tentã eroticã între ei.În relaþia lor nu se purtau caniºte oameni de sex opus, defapt îºi dãdu seama cã nu sepurtau ca niºte oameni purtã-tori de sex, erau doar niºteminþi, niºte purtãtori deinteligenþã, de rafinament, despirit. κi explicã psihanalitic cãde aceea visã o asemeneacomuniune asexuatã pentru cãrelaþia lor fusese aºa, asexuatãºi obþinuserã delicii de comuni-care pe aceastã cale rarã, deobicei, între reprezentanþiisexelor opuse, care comuni-cau ori obþineau senzaþii plã-cute ori chiar fericite, doar pecalea sexului, a tuturor atri-butelor sexualitãþii, de la fina ºiinfiorata atingere a mâinilor,visatã apoi nopþi întregi, pânãla delirul pasiunii sexualedezlãnþuite în iureº ºi tot atâtde iute potolite, adesea într-ostare dezgustãtoare de drojdiepostalcoolicã. Dar aºa, doarvorbind, rostind idei ºi com-pletându-se pe linia inteligenþeinu se obiºnuia .

Oricum, faptul cã-i apã-ruserã în vis amândoi dupãatâta vreme, chiar dacã stareape care o trãise era una maimult decât plãcutã, faptul cãstãtuse contopitã cu EmilVãrzaru într-o asemeneaapropiere nu putea fi ceva bun.Toatã semantica ocultã aviselor vorbea despre cevainsidios, rãu prevestitor în ariarealului. Or, cum se puteauîndeobºte anula aceste preve-stiri? Toatã practica secularã afemeilor românce, bunecunoscãtoare de tradiþii ºisemne, cât ºi bune conducã-toare de mesaje la biserici,

Lucia OLARU NENATI

Plãcinte cu macsau

Tratat despre caleasufletelor singure

prozã

martie 2013 11

indica doar practica pomeniriiºi pomenii ca singura eficientã.ªi atunci Sînziana îi puse peamândoi pe acatistul ei dumini-cal pentru morþii apropiaþi ºi cadestinatari ai lumânãrilor pecare le aprindea în secþiunea„Morþi” a bisericii unde se rugaîn fiecare duminicã ºi undespunea în gând numele celorapropiaþi, pãrinþi, bunici, mã-tuºi, socrii, rude mai depãratesau colegi de muncã ori chiarnume de oameni pe care nu i-acunoscut personal, dar cu alecãror spirite s-a întâlnit „în gân-duri ºi-n simþiri” prin scrisullor, în care regãsea idei, aspi-raþii, concepþii personale ºi-isimþea pe aceºtia precursori,deci înrudiþi sufleteºte.

De ei doi uitase pânã atunci,în primul rând pentru cã EmilVãrzaru era un ateu îndârjit ºinu ºtia dacã i-ar place sã fie ºiel inclus acolo, la rând cu cele-lalte spirite de credincioºi ce sehrãneau parcã din acestelumânãri purtãtoare ale gân-dului celui ce le aprindea, iarModolan…

Spera însã cã procedândaºa, totul se va liniºti ºi nu-i vamai visa ºi va scãpa de grija lorcum scãpase ºi în realitate.Dar într-o noapte îi visã iar.Parcã venise la o casã unde seafla pe o masã o tavã mare cuplãcinte cu mac, teribil de fru-moase ºi de apetisante, decare simþi deodatã cã-i estemai mult decât poftã, o atracþiegurmandã irezistibilã. ªtia cãerau fãcute cu miere ºi unt ºicã trebuia sã fie grozav debune. ªi dorea sã le guste ºi-atunci a intrat în casã ºi s-amirat cu voce tare cã, iatã, iara fãcut Adrian Modolanplãcinte cu mac! (se ivea ideeacã mai fãcuse ºi altã datã!) ºicã a venit ºi ea sã le guste. ªiel era acolo, tot împreunã cuVãrzaru ºi se uitau la o cutieunde era un fagure pe caremiºcau niºte vietãþi iarModolan spunea cã datoritãunei intervenþii ale sale, încurând acele vietãþi vor zburaºi ei vor putea mânca mierea.ªi se uita cu ochii sãi mãriþi

tare prin ochelarii groºi, depãreau niºte prune mari, cuatâta sentiment drept în ochiiSânzienei, de parcã-i cereaceva foarte important de caredepindea existenþa lui, dar nuspunea ce anume vrea.

Sânziana s-a trezit iar de-adreptul furioasã. ªtia ce vor,mai ales Modolan, care în viaþarealã, de aici, era singur ca unciot, cãci nu mai avea pãrinþiori fraþi ºi nici nu apucase sã seînsoare, de atâta activitateartisticã ce-i solicita toatã ener-gia ºi tot timpul. Dar gurile releinsinuau cã nu numai acestaera motivul, ci ºi o anume aple-care a lui cãtre bãieþi, iar felulcum se purta el în anumiteîmprejurãri publice cu aseme-nea fecioraºi doritori de par-venire pe orice cale (unul chiara ºi parvenit aºa într-o funcþietare importantã ºi de caredepinde memoria unei perso-nalitãþi naþionale de prim rang!)pãrea sã confirme aceastãsupoziþie. Era atât de drãgãs-tos cu ei, îi þinea de mânã ºipãrea fericit sã-i aibã aproapeîncât mai-mai cã puteai credecã de aceea a rãmas holteibãtrân. Iar acum, plecat fiinddincolo, nu se ºtie unde, cãciatunci când Sânziana l-a între-bat unde a fost în tot acest timpnu a rãspuns ceva inteligibil,nimeni nu-i aprinde ºi lui olumânare, nu-i dã o plãcintã depomanã. Doar ea, Sânziana,ºi-a gãsit sã-i pomeneascã! ªinu meritau deloc. Fuseserãniºte trãdãtori. Amândoi! Toatãvremea cât lucraserã împre-unã ei o sprijiniserã, fãcuserãîmpreunã treburi memorabile,ba în ºedinþe de analizãspuneau amândoi, fiecare cucuvintele ºi cu ideile lui, dar lafel de elevat ºi autoritar, cât demult o preþuiau, câtã rãbdaredumnezeiascã manifesta ea înfaþa atât de capricioºilor artiºtipe care puþini ºtiu sã-i „înghitã”în viaþa de toatã zilele; câtdevotament, câtã energie ºientuziasm era capabilã sãpunã ea în slujba culturii ºi cerezultate remarcabile se obþi-nuserã datoritã acestei su-perbe încãpãþânãri a sale.

Apoi, dupã doar câteva zile,cînd au venit puhoaiele ºi s-auridicat deasupra gunoaiele,oameni care nu ºtiuserã undesã se ascundã pânã atunci casã nu li se cearã sã facã cevaori sã nu se vadã cât de la-mentabil îºi cîºtigau salariulnemeritat, acum, deodatã, sedrapaserã cu brasarde pemâneci ºi trecurã la asanareapublicã în numele unor principiidespre care toatã lumea ºtiacã nu existau pentru ei. Dar defapt, s-a vãzut repede ce-imâna pe ei în luptã, dorul defuncþie mare, de privilegii, decâºtiguri uºoare, de baftãchioarã ºi cãzutã de pleaºcãcu ocazia acestei rãscolirisociale…

Atunci ei doi, Modolan ºiVãrzaru au sãrit în apãrarea eipromiþând sã spunã ºi în pu-blic, în ºedinþele ad-hoc ce felde om era ea ºi câtã nevoieavea instituþia, oraºul, culturade persoana ºi activitatea ei.Dar în ultima clipã s-au rãzgîn-dit ºi au tãcut privind în jos. Defapt, Vãrzaru a tãcut ºi mãcarn-a spus nimic, dar celãlaltModolan, linguºitorul ºi curteni-torul ºi aducãtorul de ghioceiambalaþi în zâmbete drãgãlaºepe care le scotea conspirativde dupã gulerul lui de blanã denurcã pe care-l purta boiereºtela palton, a ºtiut deodatã sãjoace un rol nou, pe carenimeni nu i-l putea presupune,un rol în care juca principiali-tatea ºi grija faþã de bunulmers pentru care dezicerea deea, pe care o lãudase pânãatunci, era un act nu numaiscuzabil, dar chiar dezirabil,lãudabil. Nu i-a putut gãsi,desigur, vreo vinã concretã nicimãcar în aceste circumstanþe,ci doar niºte umori de antipatielegate de susceptibilitatea ei,(de fapt sensibilitate artisticãnu odatã ultragiatã) de faptulcã „nu este deschisã colectivu-lui” (!) º.a ºi a fost de-acord cuschimbarea ei din funcþie.Dupã câteva minute s-a vãzutºi de ce, cãci ºi el s-a numãratiute printre cei mulþi care deo-datã au nãvãlit sã se autoprop-unã în funcþia rãmasã liberã(nu prin schimbarea ei, cãcimasa de oameni n-au marºatla provocare ºi - deºi ei oproþãpiserã pe scenã ca pe ocruce ca s-o judece, pasãmite,poporul, cã aºa era moda zilei- ci prin demisia ei, scârbitã detoatã tevatura), prezentându-se în cele mai calde culori ºinuanþe cuceritoare cum doarcineva ce vine în peþit poateface. Peþitul a durat douã zile,timp în care peste zece peþitoris-au succedat pe scenã în faþacolectivului, momindu-i peoameni sã-i aleagã pe ei cã levor face, le vor aduce, le vorda, le vor facilita etc. etc. Cinea ieºit nu are importanþã darmãcar dacã ieºea unul dintreei, dar a ieºit, fireºte, cea mairea variantã, despre care chiarei au spus apoi cã prinalegerea aceluia ºi-au primitpedeapsa deplinã pentruaceastã atitudine josnicã ºiplinã de slãbiciune.

Erau deci niºte laºi, niºtetrãdãtori ordinari, amândoi,care nu meritau sã se gân-deascã mãcar la ei, cãci dacãei ar fi miºcat un pai, viaþa ei arfi curs altfel ºi nu ar fi avut desuferit atâtea ºi atâtea umilinþeºi necazuri ºi sãrãcie ºi regresîn toþi aceºti ani, dar mai ales,viaþa acelei instituþii n-ar mai fisuportat atâta retardare ºi tul-burare dãunãtoare. Cum în-drãznesc sã-i cerºeascã, pur ºisimplu, sã dea de pomanãpentru ei? Ba încã îi indicã ºice anume: plãcinte cu mac! Sãdisparã din visul ei, laºii, ticã-loºii ºi trãdãtorii!

Dar toatã ziua nu a putut sãse gândeascã la altceva decâtla privirea rugãtoare a luiModolan. Apoi ºi-a amintit cebun bucãtar era, cum a învãþat-oel sã facã supã cu gãluºte degriº dupã o reþetã nouã pe careo foloseºte ºi azi; cum stãteauei de vorbã în momentele detihnã la o cafea ºi discutaulucruri frumoase, plãcute ºi,mai ales, de o calitate intelec-tualã aleasã. ªi-a amintit ºi deunele roluri ale lui nu rãufãcute, de entuziasmul lui de atrece la treabã când decideausã facã un nou spectacol, deenergia lui pusã în slujba aces-tuia, de candoarea copilãrescãpe care o gãsea adesea înraport cu oamenii, cu cei mici,de pildã.

Dar totuºi, erau niºte ticã-loºi, amândoi, niºte trãdãtori!Au dat-o pe mâna hoardei decanalii deºi ºtiau foarte binecaratele ei ºi sufletul ei ºipãreau cã îi sunt aproape!Totuºi Vãrzaru a fost foartecorect cu ea atunci când aajuns în acea funcþie mare ºi s-astrãduit mult sã nu-i lase peunii doritori sã-i radã ºiamintirea de pe faþa pãmântu-lui ca sã-i poatã lua locul întoate, sã facã cum voiau doarîn folosul lor personal. Aapãrat-o chiar fãrã sã ºtie eade asta decât mai târziu. Da,dar atunci când fusesemomentul existenþial decumpãnã în care ei, ca lideri deconºtiinþã, aveau greutate, sedovediserã amândoi a fi laºi,de acea laºitate clasicã a inte-lectualilor români! Totuºi erauatât de singuri acolo unde s-audus ºi poate cã stãteau acoloca niºte elevi la internat sau caniºte soldaþi în cazarmã ºipriveau cum alþi elevi ori sol-daþi primeau pachete de acasãcu bunãtãþi atunci când rudeleacelora fãceau, adicã, pomeniîmbelºugate ºi stropite cu vin ºicu lumânãri ºi cu slujbe pre-oþeºti. Iar ei, ce fuseserã atei,dar care, mai ales, nu aveaufamilie, adicã nu era cine sã lefacã vreo pomanã, vor fi stândsinguri acolo pe marginea pa-tului de fier rece (dacã ºi acoloexistã mãcar un trup virtualcare sã doarmã pe ceva!) ºipriveau cu jind la cei ceprimeau „pachet de acasã” ºipoate plângeau din aceastãcauzã.

Totuºi cum îndrãzneau sãse agaþe aºa de sufletul ei?Dacã le-a aprins o lumânare,acum trebuie sã se þinã scai deea, s-o oblige sã le facãpomanã dupã ce cã nu meritaunimic, nimic, nimic? Dar totuºifuseserã atâtea lucruri fru-moase în relaþia ºi în colabo-rarea lor din vremea normalãde dinainte de acea învolbu-rare nefastã a vremurilor, fu-seserã atâtea zile bune, orelelungi în care construiau împre-unã proiectele spectacoleor,fãceau distribuþiile întorcândpe toate feþele propunerilepotrivirii personajelor cu actorii,(e drept cã trebuiau adevãratejonglerii din partea ei ºi a luiVarzarau ca sã nu se distribuieModolan în toate rolurile dejune prim!); apoi banchetelede dupã spectacole, emoþiileindicibile ale premierelor cândse bucurau împreunã derealizarea lor. Fuseserã totuºi,într-un fel, rude, mãcar pe planspiritual, nu erau chiar strãini ºioricum, ei erau cu mult maibuni ºi valoroºi decât cei ce leluaserã locul ºi care sunt cruziºi fãrã inimã ºi, mai ales, fãrãgeanã de profunzime culturalã,fãrã acea distincþie aristocra-ticã pe care ei o aveau amân-doi. Fuseserã doi domni, doi„boieri ai minþii”, chiar dacãîntr-un anumit moment istoric,din cele ce pun la încercarecaracterul ºi slãbiciunile oame-nilor, nu rezistaserã ºi nu tre-cuserã acel examen. ªi erauatât de singuri în imensitateaaceea ce trebuie sã fie acolo,în largul eternitãþii, unde va fifiind desigur tare greu de trãitdacã nu ai avut credinþã ºi nuare cine sã-þi aprindã o lu-mânare ºi sã-þi trimitã flacãra eisã te hrãneºti inspirând-o cunesaþ, ori o plãcintã gustoasãcare sã te nutreascã...

Gata, s-a terminat discuþia!Ea scoate fãina ºi drojdia ºilaptele, cautã ceva mai multprin cãmarã cã nu gãseºtemacul, dar îl gãseºte pânã laurmã, îl preparã în aºa fel încâtsã fie destul de gros sã sepoatã întinde pe foaie ºi-ºi dãseama cã, deºi nu fãcuseniciodatã aceastã umpluturãºtie, pur ºi simplu, cum s-ofacã, de parcã cineva i-ar ficomunicat reþeta, pune aluatulla crescut, apoi dupã ce acestaeste mare, mai-mai sã iasã dinlighean, îl taie, îl întinde pemasã, îl unge cu crema demac. Îl ruleazã, îl pune în tavãapoi îl bagã la cuptor ºi seliniºteºte. Mâine va duce labisericã ºi va da de pomanãcelor sãraci plãcintele cu maccare vor arãta precis ca aceleadin vis ºi ei se vor liniºti, desi-gur ºi o vor lãsa în pace. Laurma urmei, nu fuseserã chiaraºa de rãi ºi chiar dacãfãcuserã ceva rãu, într-unmoment de slãbiciune ºi ispitãomeneascã, ea putea ºi tre-buia sã-i ierte, fie ºi mãcarpentru faptul cã nimeni altcine-va nu ºtia sã facã aºa ca eaplãcinte cu mac.

arte

martie 201312

A vorbi despre Sylvia Plathºi eros poate pãrea o exage-rare. De asemenea, a vorbidespre nudurile în tuº, cãr-bune, creion ºi acuarelã aleartistului Ion Mihalache,punându-le în relaþie cu poeziapoetei americane, pare celpuþin ciudat. Dar aceste para-lele au devenit posibile prinultimul eveniment de anver-gurã desfãºurat la CentrulInternaþional de Culturã„George Apostu” din Bacãu.Pe 22 februarie 2013, peacelaºi afiº, sub titlul „Dialogulartelor”, s-au întânit arta plas-ticã, expoziþie de nuduri sem-natã Ion Mihalache; poezia,lansare de carte Sylvia Plath,„Selected poems”/ „Poemealese” în traducerea eseistei ºiuniversitarei Elena Ciobanu(cartea a fost detaliat prezen-tatã ºi întâmpinatã cu viuentuziasm de de criticii literariConstantin Cãlin ºi MariusManta); muzica, microrecitalprezentat de Ioana Balaºa laflaut ºi Cãtãlin AlexandruStãnescu la pian; ºi artateatralã prin emoþionantulspectacol oferit de actriþa ElizaNoemi Judeu, care s-a trans-pus complet interpretând dinpoeziile Sylviei Plath.

M-am întrebat dacã ºi câterotism existã în poezia aces-tei scriitoare celebrã, în litera-tura universalã, pentru poeziaei „senzaþionalistã” (dupã cumne amintea Elena Ciobanu încaptivanta expunere de lavernisaj). Însã, senzaþionalis-mul operei Sylviei Plath nu sereferã un conþinut liric eroticsau senzual. Deºi extrem desenzorialã, poezia Sylviei Plathfoarte rar conþine trimiteri lachimia dorinþei sexuale iarcând o poezie i-a fost inspiratãde o stare de dragoste, SylviaPlath nu renunþã la specificulmorbid ºi halucinatoriu care-icaracterizeazã întreaga operã.Tentaþia sinuciderii nu este osimplã bravadã, moartea areasupra autoarei un efect stra-niu ºi magnetic, e vorba deseducþia morþii. Misticismulcompoziþiilor se reflectã cuprisosinþã în binomul eros ºithanatos. Elena Ciobanu, ceacare a tradus cu abnegaþie ºine-a dãruit-o ºi în limbaromânã pe Sylvia Plath (carteaeste bilingvã), punea accent peironia intrinsecã poeziilor, peforþa lor tãioasã. Ironia poeteiare efect de bumerang, de faptumorul amar ºi autoironiamascheazã suferinþe atroce.Elena Ciobanu a mãrturisit cãîn calitate de traducãtor a optatpentru „aducerea în contempo-raneitate” a limbajului poetic.Am citit ºi alte câteva traduceridin Sylvia Plath, publicate peanumite pagini web, de iubitoriide poezie. Unele dintre eleîmbracã poezia Sylviei Plathîntr-o uºoarã suavitate. Credcã este mai potrivitã o traduc-ere sincerã, respectând retori-ca frustã, aºa cum procedeazãºi Elena Ciobanu. O poezie adurerii, o poezie genialã înparticularitãþile tenebroase, otrãdezi edulcorând-o.

Se ºtie cã ochii artiºtilorplastici vãd mai mult decât cei

obiºnuiþi. Felul acesta de aprivi ºi observa lucrurile l-amidentificat ºi în poezia SylvieiPlath, pe lângã bogãþia imagis-ticã, experimentul de luminãocupã un loc foarte important.ªi din acest punct de vedere,corelarea cu o expoziþie deartã, nu a fost excesivã.Dimpotrivã, s-a armonizat, s-alegat frumos, mai ales cãexpoziþia prezentatã s-a ridicatla un nivel artisitic foarte înalt.Inteligent ºi ingenios, ValMãnescu a gãsit liantul întreartã ºi poezie. Pe artist l-aprezentat în cuvinte succinte:„Ion Mihalache posedã oglandã a iubirii care sinte-

tizeazã sincope temporale ºigraþioase în atitudinea modelu-lui, oricum ar fi el, real sauimaginar. Trãsãturi sigure decarbon recompun poezia vizi-bilã a unui tors voluptos, ner-voasele gambe, graþia glezneiºi, uneori, în convulsiile necon-trolate ale haºurului, cenuºiulregretelor existenþiale”. Dupãaceastã prezentare minima-listã, Val Mãnescu a citit unpoem de excepþie, pe care l-acompus inspirat fiind de„femeile din tablouri”, muzeleartistului Ion Mihalache. Înabordarea acestui subiect,încã tabu chiar ºi în zilelenoastre - nudul artistic - s-aremarcat discreþia de care adat dovadã artistul plastic IonMihalache. Nudurile din expo-ziþie sunt incognito, nu li se vãdchipurile. Ceea ce face ºi maiformidabilã expresivitatea ºiputerea lor de impresie, dinductul desenului, din sugestiaunei miºcãri a corpului, dinforþa vitalã a unor pete negreconsistente. Poþi ghici starea încare au pozat femeile careposedã aceste corpuri fre-mãtând de senzualitate. Dinatitudine, se observã cã unele(cele voluptuoase) sunt con-ºtiente ºi mândre de fru-museþea lor fizicã. Altele (cele

cu contururi ºi corpuri fine)parcã se ruºineazã de propriulcorp, de farmecul pe care-lstârneºte nuditatea lor.

Poezia Sylviei Plath, îninterpretarea specialã a ElizeiNoemi Judeu, m-a fãcut sãdescopãr cã în genericulnudurilor desenate de IonMihalache, se aflã nu doarfemei împlinite, ci ºi unelefoarte singure, nemângâiate ºitriste, aºa cum în scurta eiviaþã a fost ºi poeta celebratã(chiar dacã a fost cãsãtoritã ºia avut copii, adevãrata sin-gurãtate este cea spiritualã).

În seria „Pãsãroi” (un titlu ceconþine o autoreferinþã la lu-crãri din anii anteriori ai plasti-cianului, tablouri pictate în ulei,de mari dimensiuni), IonMihalache trateazã tema sexu-alitãþii. De data aceasta, atri-butele dominante sunt cele deconcupiscenþã ºi se evidenþi-azã, în actul iubirii, setea deposesie a bãrbatului. Totuºi ºiaici gãsim imagini cu tenteonirice iar cele, în care se„dubleazã” în umbrã perso-najul feminin, pot duce cu gân-dul la o amintire din trecut, la„triunghiul erotic” sau chiar labipolaritate.

Nuduri de Ion Mihalache ºipoezie de Sylvia Plath s-a

dovedit o combinaþie elitistã ºistrãlucitoare. Am observat unparadox pe care þin sã-ldezvãlui, primul poem dincartea „Poeme alese” deSylvia Plath (ed. Paralela 45,2012), intitulat „Urmãrirea”(„Pursuit” în original) ar fi pututde asemenea deschide expo-ziþia de nuduri: „Pe urmeleferocei feline,/ Pentru plã-cerea-i aprinsã ca torþele,/ Zacfemei pârjolite ºi devorate,/Momelile trupului sãu hãme-sit.” Motiv pentru care, l-amnumit pe artistul Ion Mihalache,un stalker de eros.

Violeta SAVU

Turnul spaimelorSylviei Plath ºi artistul

Ion Mihalache,un stalker de eros

• Elena Ciobanu • Ion Mihalache - Nud

O remarcabilã expoziþie degraficã l-a readus în atenþia publi-cului pe artistul moineºtean IonVãsâi. El a etalat la Galeriile Alfa(unde a expus împreunã cu artistulelveþian Hanns Studer) mai multelucrãri de datã recentã, care-i re-flectã preocupãrile actuale. ªi l-amregãsit, cu plãcere, pe acelaºi ar-tist pasionat de rigoarea compozi-þionalã, de simplificare mijloacelorde expresie, þintind spre esenþã.Ion Vãsâi e mereu în cãutare,dorindu-ºi sã capteze un spor desemnificaþii, de expresivitate, ºi untimbru nou. Îndrãgostit de vechime,de tradiþiile culturale, de tot cepoartã în spate o îndelungatã isto-rie ºi sensuri profunde, artistul pre-lucreazã în mod creator mãrturiiletrecutului. Reinterpreteazã motivedin perspectiva modernitãþii,dialogheazã cu prezentul, stabilindracordul cu realitatea într-un chipinventiv, seducãtor. Lucrãrile salese impun prin ºtiinþa ºi stãpânireadesenului, precizia ºi fluenþa ductu-lui, exactitatea notaþiei, fineþeadetaliului, prin spirit imaginativ,

asociativ, ºi un palier al culoriifoarte personal. Temele suntextrem de variate, rod al unor sur-prinzãtoare, adeseori, întâlniri ºipermutãri de semne iconografice,transpuse într-o cheie proprie înmateriale ºi în spaþiu. Uneori, fron-tiera dintre realitate ºi fantezie estedizolvatã ºi au loc transformãrimiraculoase. Apar forme ciudate,imagini insolite, de o expresivitatepregnantã. Sunt admirabile com-poziþiile cu „Femei pasãre”,„Pasãre în zbor”, „Amintireacopilãriei”, cât ºi cele cu teme mito-logice, „Isis”, de exemplu, dar ºispectaculoasele tauromahii în albºi negru, pline de forþã. Reþin apoiprivirea portretele ºi compoziþiile cuaccentul pus pe figura umanã.

Discursul artistului este binearticulat, probând mãiestrie ºi osolidã culturã vizualã. Motivateestetic ºi intelectual, lucrãrile lui IonVãsâi sunt purtãtoare de mesaj,îmbiindu-te la reflecþie.

Carmen MIHALACHE

Ion VVããsââi, ssemne ººi ssensuri

Rãmaºi tot fãrã casã,pietrenii nu abdicã, ºi joacã ºiei pe unde pot, în spaþii impro-prii, cel mai adesea, sau facturnee, participã la festivaluri,ca sã arate lumii cã existã, cãlucreazã, ºi nu se dau bãtuþi cuuna cu douã. S-au angajatchiar într-o adevãratã bãtãlie,susþinuþi fiind de mulþi oameni,spectatorii lor fideli, pentru casã le fie redatã clãdirea teatru-lui, închisã pentru lucrãri derestaurare de doi ani. O restau-rare ciudatã, mai mult demola-toare, dupã cum se înþelegedin petiþia pusã de ei în circu-laþie. Pânã când se va întoarcela sediul, trupa îºi prezintã pro-ducþiile în condiþii tehnice pre-care, într-o sãliþã de la ColegiulNaþional „Petru Rareº“, acolounde am vãzut recenta lor pre-mierã cu „Dragonul de aur“ ºi„Tape“, un spectacol realizatcu ceva timp în urmã.

Într-o lume pe dos, nimic numai este aºa cum ºtiam noimai demult. Nici personajeledin fabulele clasice. De pildã,furnica aia harnicã, darzgârcitã ºi antipaticã, oricum,care-l moralizeazã acru pedrãgãlaºul greiere pierde–va-rã, deh, fire de artist, devine înpiesa Dragonul de aur o nemi-loasã profitoare, traficantã decarne vie, exploatându-l pe bie-tul greiere pus sã se prostitue-ze. Roland Schimmelpfennig,autorul „Dragonului de aur,”este o personalitate plurivalen-tã, jurnalist, dramaturg ºi regi-zor, cu o operã deja solidã,cuprinzând 30 de piese, premi-ate, des jucate în þara sa,Germania, dar ºi în alte pãrþiale lumii. E genul de scriitorreactiv, „care pune degetul perãnile lumii contemporane“. Deaceea, piesele sale nu suntdeloc plãcute ºi confortabile,dimpotrivã, ele zgâlþîie, trezescconºtiinþe, pun întrebãri neli-niºtitoare, scoþându-te din cãl-duþa matcã a obiºnuinþelor, alaºelor acceptãri tacite ºi aadormitoarei indiferenþe. Stilulsãu e aspru, colþuros, percu-tant. Schimmelpfennig practicãdeconstrucþia discursului dra-matic, pulverizarea acþiunii ºi apersonajelor, scriitura sa fiinduna secvenþialã, fragmentarã.El combinã, amestecã fracturiexistenþiale, poveºti diferite, cuun acut simþ al observaþieisociale, psihologice, dar ºirealul cu imaginarul, alune-când spre sensuri metaforice.Aºa cum se întâmplã ºi în„Dragonul de aur”, o piesã petema imigraþiei ilegale, undepovestea unui biet chinez venitîn Occident ca sã-ºi cautesora, capãtã reverberaþii ºiiradieri simbolice. Micuþulchinez, care roboteºte înbucãtãria unui restaurantchinezo-japonez e chinuit,printre altele, ºi de o atrocedurere de dinþi. La modul rudi-mentar, mãcelãresc, înbucãtãrie i se scoate dintele,dar nenorocitul moare, trupul

fiindu-i aruncat într-un râu. Deacolo, va cãlãtori înapoi, spreChina. Plecarea de acasã numai este, aºadar, o cãlãtoriede cunoaºtere, o ieºire înlume, pentru a intra în ritmurilevieþii (în cultura asiaticã, drago-nul simbolizând ºi aceste rit-muri), ci înseamnã înstrãinare,pierderea identitãþii ºi moarte,în cele din urmã. Aproapeimposibil de povestit, pentru cãe fragmentat ºi cu mai multeistorii care se întretaie, cu per-sonaje multiple ºi treceri bruºtedintr-un registru într-altul,„Dragonul de aur” este de omare actualitate, vorbinddespre bolile lumii noastre,alienare, depeizare, sãrãcie ºiumilinþã. Despre o lume îndegradare acceleratã, dez-axatã, în care Urâtul, violenþa,intoleranþa, devianþele, abu-zurile sunt realitãþi cotidiene.

Tânãrul regizor Cristian Bana citit atent acest text, punân-du-l în scenã într-un montajfoarte alert, cinematografic(aºa cum ºi este scris). Face ºio distribuþie inspiratã, toþiactorii funcþionând ca o echipãomogenã. ªi sunt formidabiliprin energie, prospeþime,vivacitate ºi versatilitate, pen-tru cã joacã fiecare mai multepersonaje ºi comenteazã, toto-datã, didascaliile. Tehnica dis-tanþãrii este excelent asumatãde interpreþi, care trec rapidprin mai multe ipostaze, sunt ºipersonaje, ºi povestitori,comentatori ai acþiunilor. Totulîntr-un tempo nãucitor. IngridRobu, Corina Grigoraº,Cãtãlina Ieºanu (ea este abso-lut surprinzãtoare, remarcabilãîn tot ce face), Ioan Paraschiv,Cezar Antal sunt actorii careînsufleþesc acest spectacolîntr-un chip memorabil.Regizorul Cristian Ban a fãcuto treabã bunã, a condus cu

profesionalism, cu mânã sigu-rã spectacolul, veghind la bunadesfãºurarea a jocului în pla-nuri ºi spaþii diferite, ºi lamenþinerea ritmului. Iarscenografia Cristinei Mileaeste adecvatã ºi funcþionalã, înconsens cu ceea ce se întâm-plã pe scenã.

În Tape de Stephen Belber(de când ne-am englezit ºiamericanizat, mai toatã lumeºtie cã înseamnã bandã,casetã de înregistrare, aºa cãtitlul a fost pãstrat în original,fiind ºi mai scurt, mai atractivca nume de afiº) este vorbadespre revederea unor foºticolegi ºi prieteni de liceu dupãzece ani de la absolvire. Primaimagine, dintr-o sordidãcamerã de motel, cu un patacoperit de un cearºafînsângerat, nu anunþã nimicbun. Ceea ce urmeazã este oconfruntare între cele trei per-sonaje ale piesei, doi bãrbaþi ºio femeie. Pentru început,Vince (cel care a închiriat ca-mera) primeºte vizita lui Jon,

care a venit sã-l ia la un festivalde film. Din conversaþia lor,aparent lejerã, bãieþesc ami-calã, haioasã, pe alocuri, aflãmce face fiecare, dar ºi cã aufost rivali într-o povesteamoroasã din perioada liceu-lui. Jon este acum regizor defilm, bucurându-se de succes(la festivalul despre care amamintit, i se prezenta o pre-mierã), în timp ce Vince esteun looser. Pompier voluntar,dealer ºi consumator dedroguri. Drept pentru care, Jonîl cam scuturã pe neisprãvit,îndemnându-l sã se maturi-zeze, sã se lase de prostii ºi sãse apuce de ceva serios înviaþã. Pânã una alta, însã, seapucã amândoi de fumat joint-uri, de tras pe nas, dupã carepicã rãpuºi pe pat, având fan-tasme erotice cu o femeiesupradimensionatã, în stilBotero (o scenã amuzantã dinspectacol). Turnura relaxatã aîntrevederii celor doi se schim-bã brusc, atunci când Vinceîncepe sã-l hãrþuiascã pe Joncu întrebãri despre relaþia cuAmy ºi un presupus viol alacesteia. Pentru cã Vince oiubea pe Amy, dar aceasta nui-a rãspuns la fel, ba, mai mult,s-a culcat cu cel mai bun pri-eten al lui. Trãdare, aºadar, ºio droaie de resentimente arefuzatului vizavi de norocos.Care, culmea, mai reuºeºte ºiîn viaþã, ºi nu oricum, pentru cãa ajuns regizor de film, aºacum Amy avea sã devinã asis-tentã de procuror. FrustratulVince pune la cale orãzbunare, îl înregistreazã peJon (care recunoaºte, parþial ºiambiguu, însã, reprobabilafaptã), ºi o cheamã la motel peAmy, vrând sã smulgã ºi de la

ea confirmarea violului. Numaicã aceasta va nega cã a fostvictima unui viol, susþinând cãîntre ea ºi Jon a fost ceva nor-mal, din moment ce îl iubea.ªi, sigurã pe ea, femeie cumeserie durã, procuror, cumam spus, le joacã bãrbaþilor ofestã, ameninþându-i cã-i dã pemâna poliþiei, apelul la omaºinã a acestei fiind dejafãcut. Precipitat, „justiþiarul”Vince aruncã în WC toatedrogurile ºi rãmâne, în final, cubuza umflatã cã a mai ºi risipitbunãtate de marfã ºi banii afe-renþi, dupã ce a dat chix cuprocesul ticluit, Amy spu-nându-le cã a fost vorba doardespre o farsã.

„Tape” este o povestioarã cutentã moralã, nu cine ºtie ce deprofundã, construitã pe uncalapod cunoscut, pe o temãºtiutã (vinovãþie din trecut,scoasã la luminã, pusã subacuzare) dar e scrisã cursiv,fluent, cu meºteºug dramatic.Iar tânãrul regizor RãzvanMuraru face o lecturã corectã aacestui text american contem-poran, realizând un spectacolgândit clar, bine strunit (deºiprima parte e uºor trenantã), ºicu prizã la public. Punctul forteeste distribuirea lui Cezar Antalîn Vince, actorul demonstrândºi de astã datã înalta lui clasã.Cezar Antal traverseazã rapidstãri diferite, cu un firescdesãvârºit, gãsind tonul ºinuanþele exacte. Este oplãcere sã-l vezi ºi sã-iurmãreºti jocul inteligent, finmodulat. În Jon, DragoºIonescu afiºeazã un aer desuperioritate, e degajat,zeflemist, cu o siguranþã desine specificã unui tip de suc-ces, pentru ca în partea adoua, sub acuzaþiile primite, sãschimbe registrul într-un chipconvingãtor. Corina Grigoraºeste Amy, îndrãgostitapãguboasã de odinioarã,procuroarea de azi.Tânãraactriþã o înfãþiºeazã veridic pefemeia pusã într-o situaþie maimult decât delicatã, dezagre-abilã, care-i rãneºte, încã odatã, sentimentele, orgoliul. Evizibil stânjenitã, crispatã, pen-tru început, ca sã se remon-teze apoi, ºi sã-ºi ia revanºa,înghesuindu-i în corzi pe ceidoi. Corina Grigoraº este ºi tra-ducãtoarea acestui text, carese bucurã de succes, îndeose-bi la publicul tânãr.

ªi poate nu întâmplãtor sejoacã aceste spectacole laPiatra Neamþ, acum, cu texteîn care e vorba despre abuzãri,abuzuri, trupa de la TT, unteatru pe care-l iubim cu toþii,trãind o perioadã mai multdecât ingratã, cu totul neferi-citã, din motivele amintite laînceputul acestor cronici.

Carmen MIHALACHE

teatru

martie 2013 13

Teatrul Tineretului din Piatra Neamþ

Prospeþime ºi vivacitate,marca TT

• Corina Grigoraº, Ingrid Robu, Ioan Paraschiv, Cãtãlina Ieºanuºi Cezar Antal în „Dragonul de aur“

• Dragoº Ionescu ºi Cezar Antal în „Tape“

ateneu

martie 201314

Stãm vecini, dragã poete, de vreo treizeci ºi trei de aniîmpreunã pe marginea Timpului; ºi, întãrâtaþi, privim cum,ascunzând lumii bogãþii neaflate încã de minte, curge etern;niciodatã atins de îngheþ, niciodatã grãbit, dar întotdeaunamisterios ºi de neînþeles. Din când în când, ocult împinºi decele sortite nouã, „mai dãm” cu undiþa în el. ªi chiar se întâm-plã sã prindem câte ceva!

Iatã: tu „ai prins” deja vreo douãzeci de cãrþi importante ºicâteva premii dintre cele mai mari… Uneori - asta e viaþa! -,undiþele aruncate de fiecare dintre noi, cinstit, exact în dreptullui, s-a întâmplat ca pe dedesubt sã ni se mai încâlceascã;precum în 1981, la Festivalul Naþional de Literaturã MihailSadoveanu de la Piatra Neamþ, când amândoi am ajuns pepodium, dar… „numai tu”, ºi pe drept, ai putut lua premiul I. Eul-am luat, dacã îmi aduc bine aminte, pe cel de al II-lea. Deatunci am rãmas buni prieteni. De câteva ori, în momente încare „undiþa” îmi era aproape smulsã din mânã, te-ai bucuratsã ajuþi sã-mi aduc „prada”, cu bine, la mal. - Rememorândonest, trebuie sã constat cã recolta „la care ai pus umãrul” nua fost micã: romanul „Evanghelia ereticã”, volumele de teatru„Tragedii în fond”, „Poarta”, „Hotel Far East”, plus constanta ºigeneroasa susþinere a excelentei tale reviste Feed Back...!

În momentele de odihnã ne întâlneam la Luncani în lungiconvorbiri; tot despre „datul cu undiþa” în Marele Fluviu.Veneai însoþit de Filomena ºi de Casandra, soþia ºi frumoasata fiicã - îmbolnãvitã se pare, ºi dânsa, de felul nostru de apescui. Dintotdeauna orgoliile noastre încinse la maximum ne-

au impus - oh, sfântã adolescentã trufie! -, cã adevãratul ºicel mai onorabil potrivnic este Timpul. A ne fi ales un altul,pentru noi ar fi însemnat… doar o omeneascã, de înþeles, darinfinit de tristã concesie.

Acum, pe 7 aprilie, la ºaizeci de ani de când te-ai nãscut ºila mai mult de jumãtate din ei de când ne aflãm vecini pes-cuind, observ cã malul Timpului (Marele Fluviu), se aflã din ceîn ce mai surpat sub tãlpile noastre tocite. ªi mai observ cãaºteptãrile, dezamãgirile, dar ºi marile noastre bucuriimicºorate cu seci satisfacþii de unii dintre oameni, ne-au totaplecat, ne-au tot aplecat umerii cãtre EL într-o din ce în cemai frântã, mai insuportabilã ºi mai periculoasã reverenþã.Marele Fluviu tãcut ne ia, fir cu fir, þãrâna de sub picioare. Nupeste foarte lungã vreme, dragul meu, malul, surpându-se detot, vom cãdea în unda Lui. Cu un clipocit abia auzit vomcãdea, - am trãit destul ca sã fim siguri de asta! …De vomavea noroc, uneltele de pescuit ºi roadele noastre rãmase pemalul Marelui Fluviu vor fi întrebuinþate de alþii. De vom aveanoroc! ªi, poate aceasta va fi adevãrata noastrã victorieîmpotriva Lui!

Dar momentul acela sã-þi fie cât mai departe! Adicã, înlimba noastrã românã ºi minunatã, îþi urez, dragule: „La mulþiani!”

Al tãu, optimist, Viorel Savin,din Luncanii Bacãului

La 19 februarie a.c., s-a stins dinviaþã scriitorul, publicistul ºi criticul li-terar Mircea Dinutz, membru alUniunii Scriitorilor din România.

Nãscut la Bacãu, la 24 septembrie1948, Mircea Dinutz a urmatFacultatea de Filologie de laInstitutul Pedagogic (1967-1970) ºiFacultatea de Limba ºi LiteraturaRomânã (secþia latinã) din Bucureºti(1971-1975). Dupã absolvire, alucrat în câteva oraºe din þarã, din1984 stabilindu-se în Focºani.Împlinirea menirii de dascãl a cunos-cut-o, ca profesor titular, la ColegiulNaþional „Al. I. Cuza” ºi la ColegiulNaþional „Unirea”, activitatea didac-ticã fiindu-i încununatã cu Ordinul„Meritul pentru Învãþãmânt în grad deOfiþer, pentru abnegaþia ºi devota-mentul puse în slujba învãþãmântuluiromânesc” (2004).

A publicat peste 500 de articole decriticã literarã, cronicã de întâmp-inare, eseuri, recenzii, articole deopinie, pamflete în numeroasereviste din întreaga þarã („Caiete crit-ice”, „Convorbiri literare”, „ViaþaRomâneascã”, „Ateneu”, „Acolada”,„Vitraliu”, „Literatorul”, „Bucovina li-terarã”, „Vatra veche”, „Plumb”,„Spaþii culturale”, „Ex Ponto”, „Argeº”º.a.). Din 2008, a fost redactorul-ºefal revistei focºãnene „ProSaeculum”.

A semnat prefeþe ºi postfeþe, aalcãtuit patru ediþii critice, a elaborat,în colaborare, monografiile „VirgilHuzum” ºi „Ioan Larion Postolache”,precum ºi lucrarea „Textul literar.Orizonturi de lecturã”. A publicat vo-lumele: „Marin Preda – Patosulinterogaþiei” (1997), „Popasuri cri-tice” (2001), „Florin Muscalu” (2007),„Tablete de duminicã” (2008), „IoanDumitru Denciu” (2009). „Scriitorivrânceni de ieri ºi de azi” (2011),„D’ale democraþiei” (2012) ºi„Anamneze necesare” (2012).

Dumnezeu sã-l odihneascã înpace!

Rodica LÃZÃRESCU

Recunosc, mã miºc relativ lejer,aproape ca puricele pe elefant, în þaraformelor clasice, astfel încât n-am avut– ce-i drept, doar o scurtã perioadã –decât sã optez aproape instinctiv pentrutradiþia de o rãcoare spectralã aschemelor arhitecturale consacrate,care, nu-i vorbã, impun respect, dar ºi ovagã, anevoie calibrabilã, teroare. Cum,oare, era sã fiu de acord cu ignorarea,ca sã nu mai vorbim de persiflarea, prin-cipiului de construcþie al sonatei, al fugiiori al concerto-ului? Nu, categoric, nueram pregãtit sã fiu distribuit în rolul, fieel ºi secundar, de actor într-un episodcrepuscular al marilor cicluri istorice,caracterizat prin destrãmarea valorilortradiþionale, prin prãbuºirea sacerdoþiu-lui ºi regalitãþii formelor simetrice, ºi,într-un fel, democratice în favoarea alto-ra mai puþin echilibrate ºi, de ce nu, mai„anarhice”. Hotãrât lucru, eram sincerconvins cã a ataca arhitectura sonorãclasicã nu este o dovadã de culturãcomponisticã, ci, dimpotrivã, o mãrturiea confuziei ºi inaptitudinii. Este motivulpentru care nu mi-aº fi dorit în ruptulcapului sã fiu martor la evacuarea tre-cutului formal de pe harta organizãrilortemporale ºi înlocuirea lui cu un prezentfãrã o identitate desluºibilã ori cu unviitor SF. ªi nici mãcar sã modific vreunindicator, oricât de discret, în sensulgonflãrii lui cãci, de fiecare datã când seexagereazã un singur element al între-gului arhitectural, apare problema sen-sibilã a caricaturizãrii respectivuluiansamblu formal. Dar nu numai de astaeram mefient la clãtinarea tiparelor vali-date de istoria muzicii: se impunea ºi ochestiune, zic eu acum, de legitimitate atopografiei deciziei componistice. Oricederogare de la regulã trebuia sã o simt,sã o intuiesc ºi sã o implantez doaracolo unde era necesar ºi indicat sã ofac. Or, detentele iconoclaste eraunumai indicate, nu ºi necesare. Iarcreaþia, se ºtie, se cade sã fie un actguvernabil, ceea ce înseamnã cãopusul muzical cade sub domnia regulii.Din contrã, opusul întemeiat pe atitudinirebele este stãpânit de excepþie.Regula ºi excepþia regleazã relaþia din-tre mitul isteric al primenirilor radicale ºicenzura calmã a înþelepciunii conserva-toare, dintre hipnoza schimbãrii ºicuminþenia stabilitãþii, dintre fascinaþiafracturilor ºi confortul statu-quo-ului,într-un cuvânt, dintre heracliteism ºi

eleatism. Pe de altã parte, structural, nueram nicidecum un anti-iconoclast.ªtiam cã tradiþia e izvorul oricãrei istorii,cã reprezintã dimensiunea ce conferã obazã de continuitate mãrinimoasã unuiegoism funciar. ªtiam însã ºi cã ea esteun precept raþional în continuã devenireºi cã ruperea de tradiþie în arta muzicalãtrebuie aºteptatã cu ceremonie, trebuieispititã cu tot ce e mai pozitiv într-uncreator, fãrã a fi o cale spre aroganþã, citestimoniul celui mai cuviincios respect.O modulare autenticã a tradiþiei nupoate fi înfãptuitã printr-o demagogie acapriciului ori a schismei cu orice preþ,ci printr-o retoricã a implicãrii ºi tre-buinþei, astfel încât succesul sã fie alnecesitãþii ºi nu al rãsfãþului. În aceastãambianþã noutatea e de acceptat ºiadministrat în funcþie de contextulenergiilor angajate. Iar energia pe careeu reuºeam sã o disponibilizez în actulcomponistic începea încet, încet sã fieîndreptatã ºi înspre re-formulareamatricelor sonore din perspectivã arhi-tecturalã. Mã interesa, tot mai abitir,efectul instalãrii în cadrul unor para-metrii formali bãtãtoriþi, cu însuºiriistoric ratificate, a acelor caracteristicide semn ºi sens contrar ce instituie oinadecvare capabilã sã rãstoarne toatede-la-sine înþelesurile, tot pre-conceptulunei entitãþi arhitectonice (fie ea formã,gen sau principiu de construcþiesonorã). Dar, practic, cum sã re-formezi, sã re-formulezi, sã de-formezi,sã in-formezi, sã pre-formezi, sã con-formezi ºi chiar sã trans-formezi oschemã a formei, ca sã spun aºa,bãtutã în cuie? Mi-am amintit atunci demetaforã ºi de aristotelica ei definiþie:transferul unui termen, fie de la gen laspeþã, fie de la speþã la gen, fie de la ospeþã la altã speþã, fie transferul prinanalogie. Brevior similitudo. Altfel spus,

forme similare; sau, mai curând, „potri-vite”. Aidoma accepþiunii pe care Rémyde Gourmont o dã metaforei: compara-þie în care unul din termeni lipseºte,atunci când ambii termeni nu sunt topiþiîntr-unul singur. Sau, ºi mai exact, con-form tâlcului atribuit metaforei de cãtreTudor Vianu: rezultatul exprimat al uneicomparaþii subînþelese, al unui transferlogic de noþiuni. Treptat, am început sãconºtientizez existenþa unei posibilitãþide a reîmprospãta, de a însufleþi ºiîncãlzi acele genuri ºi forme ale cãrortrãsãturi cândva puternice erau, caurmare a multiplelor re-iterãri ºi re-inter-pretãri, supuse veºtejirii. Aºa am ajunsla principiul de construcþie muzicalã pecare l-am numit, nu ºtiu nici azi cât deadecvat ºi adevãrat, dar, în orice caz,spontan ºi frontal, „quasi”. Un mijloc decunoaºtere ºi de investigaþie a gândiriidespre arhitectura sonorã. Iatã, mi-amspus, un mod, sper, nevinovat, de aimagina o supra-structurã, dar nu însensul idealizãrii, ci ca o contra-struc-turã, în mijlocul structurii originare. ªi casã nu ocolesc tocmai exprimareametaforicã, voi afirma cã e vorbadespre o formã-fiicã (ori de un gen-fiu)crescut/ã în burta formei-mamã (sau algenului-tatã). În definitiv, principiul„quasi” aminteºte, la fel de veridic saude fals, de o alternativã ori de oparafrazã, de o formã oglinditã sau de ooglindã formatatã prin rãsfrângerea pro-priei imagini. Sã nu uitãm cã oglindaincumbã, înainte de orice, echilibrul,adicã acel chip constant de raporturiîntre ce ºi cum se oglindeºte. Iatã de ceam încercat sã prezerv o armonie tih-nitã, precum ºi o cumpãnã cât maidreaptã între copie ºi originalul fotocopi-at, între crochiu ºi modelul care l-ainspirat, între „discipol” ºi „maestrul”care l-a format.

MirceaDinutz

Pescari ppe mmalul MMarelui ffluviu(scrrisoarre aadrresatã llui DDanniell CCorrbu lla jjumãtatea vvieþii llui)

IN MMEMORIAAM

(24 sseptembrrie 11948 – 119 ffebrruarrie 22013)

Liviu DÃNCEANU

Principiul de construcþie „quasi”

sau forma ca metaforã (1)

comentarii

martie 2013 15

În partea a treia a studiului„Influenþa lui Schopenhauerasupra lui Eminescu”, VasileGherasim încearcã o clarificarebiograficã ºi bibliograficã a întâl-nirii cãrturãreºti dintre poetulromân ºi filosoful german. Pebunã dreptate, autorul considerãcã este de mare importanþã sãfie cunoscute aceste date, pen-tru a înþelege firea poetului. Petraseul argumentãrii, VasileGherasim apeleazã mai întâi lainformaþiile oferite de I. Scurtu,dupã care formuleazã urmã-toarea ipotezã: „Putem deci pre-supune cã poetul îl cunoºtea peSchopenhauer cam de prin anii1868/9” (p. 46).

Este reamintitã, mai departe,importanþa lecturilor fãcute deEminescu, în timpul studenþiei laViena ºi Berlin. Lecturi desprecare autorul crede cã s-au rãritdupã ce poetul a revenit în þarã,unde a îndeplinit funcþii aca-paratoare, respectiv funcþia debibliotecar, de revizor ºcolar, oride redactor, mai întâi la Curierulde Iaºi, apoi la Timpul. Despre oreapropiere a poetului de filo-sofia schopenhauerianã vor-beºte Vasile Gherasim refe-rindu-se la momentele de lucidi-tate trãite de Eminescu dupã1883. Sunt reamintite, tot pebaza informaþiilor rãmase de laI. Scurtu, discuþiile purtate deEminescu în 1886, la sanatoriul„Repedea” din Moldova, cu Riria(pseudonimul d-nei Grotoski dinIaºi), privind condiþia femeii. Înaceleaºi condiþii este reamintit ºiarticolul publicat de Eminescu,în 1888, în Fântâna Blandusiei,unde, pe de o parte, îl laudã peSchopenhauer, dar, pe de altãparte, tot aici îºi manifestãîncrederea cã prin literaturã ºiartã se poate scãpa de pesimis-mul propagat de Schopenhauer.

Sintetizând ideatica acestuidemers, Vasile Gherasim con-chide: „Am stabilit în viaþa poe-tului nostru douã epoci de puter-nicã influenþã schopenhaueri-anã, între 1868-1875 ºi între1882-1888. O spun însã chiaracum cã în Eminescu trãiau, amputea spune, douã fiinþe careadesea, în aparenþã, se contra-ziceau: ce zicea una, cealaltãdezicea. Astfel, vedem, de pildãcã, pe când scria articolelepolitice care prevesteau dinghearele împrejurãrilor grele ºivorbeau de progres, - acelaºiEminescu scria poezii caRugãciunea unui dac sauScrisoarea I-a. ªi totuºi vomîncerca sã arãtãm cã întrediferitele feluri de idei ale poetu-lui este o legãturã cauzalã ºideci naturalã” (p. 48).

Va încerca aceastã demon-straþie Vasile Gherasim în ceade-a patra parte a studiului, inti-tulatã „Concepþia lui Eminescudespre lume ºi viaþã”. În acestcontext, prima întrebare pe careo formuleazã exegetul este: „Ceeste lumea în concepþia luiEminescu?” Întrebare la care,tot el, rãspunde: „E o stare detrecere, de la felul ei de acum, lastarea haoticã din care s-a nãs-cut” (p. 48). Rãspunsul este for-mulat plecând de la arhicunos-cutele versuri din Scrisoarea I,prin care se crea secvenþadespre începutul lumii. Dincolode rãspunsul formulat de cãtreVasile Gherasim, mai importan-

tã este, cred, observaþi pe careacesta o face referitor la inspi-raþia lui Eminescu. Concret, elspune cã aceste versuri nu aufost inspirate de Schopenhauer,ci de filosofia veche indianã. Maimult, este sugeratã aici o sepa-raþie esenþialã între Eminescu ºiSchopenhauer, în sensul cãfilosoful german nu vorbeºte deînceputul ºi de sfârºitul lumii,aºa cum face poetul român.„Dupã cum am putut vedea,pentru Schopenhauer începutullumii nu e o problemã, deoarecelumea e voinþa însãºi, care evecinicã, fãrã început ºi fãrãsfârºit. A vorbi deci de începutullumii, n-are nici un rost” (p. 49,nota 1). Vasile Gherasim nu aînþeles cã despre începutullumii, în sens absolut, nu poatefi vorba nici la Eminescu.Aceasta nu înseamnã cã vizi-unea sa nu se deosebeºte decea schopenhauerianã.

Vasile Gherasim a înþeles cãEminescu, în Scrisoarea I, nupropune o teorie ºtiinþificã, denaturã ontologicã, ci un modelpoetico-filosofic, de naturãgnoseologicã ºi axiologicã, unmodel cuprinzibil cu raþiunea, oposibilã explicare a începutuluilumii. Dar nu a mai înþeles cãacel început se produce în capulsubiectului, ca punct de sprijinpentru sistemului sãu de cu-noºtinþe, nu ca început al neîn-ceputului, ontologic, existenþial.Rezultã aceastã neînþelegeredin modul simplist în care exe-getul afirmã: „Prin miºcarea pri-mului punct rebel în spaþiu s-aprodus aceea ce numim noilume. Lumea, aºa cum ni seprezintã nouã, prin mijlocireasimþurilor noastre, e o simplãstare de trecere la stadiul încare a fost nãscutã. Va veniodatã timpul când totul va pieri,– se vor stinge sori ºi planeþi ºistele, – ºi apoi, «în sine împã-catã», va «reîncepe-eternapace»„ (p. 49). Cert este cãEminescu ºtia foarte bine cã, înviziunea sa, nu opereazã cu„sori”, cu „planeþi”, ori cu „stele”,ci cu „ideea de sori”, cu „ideeade planeþi”, respectiv cu „ideeade stele” etc. Idei care, în capulpoetului, ca de altfel în capuloricãrui om cultivat, trebuiaupuse într-o ordine. Simplu spus,Eminescu, în genialitatea sa, nuputea trãi cu un haos ideatic încap, motiv pentru care propuneun model de trecere de la dezor-dine (haos) la ordine (cosmos).Trecerea este însã una subiec-tivã ºi, prin urmare, imposibil decomunicat semenilor altfel decâtprin plãsmuiri poetico-filosofice.De aceea Eminescu nu a accep-tat perspectiva de a se manifes-ta numai ca poet, ori numai cafilosof. Prezenþa modelului pecare îl propune înseamnã, pe deo parte, dovada împlinirii geniu-lui, dar mai înseamnã, pe de altãparte, ºi durerea descoperirii

adevãrului cã geniul nu poate fifericit în aceastã lume. O lumedespre care nu poate decide cucertitudine dacã este vis ori rea-litate. De ce? Pentru cã este olume subiectivã. Este lumeaunui subiect, care are unînceput ºi inevitabil trebuie sãaibã ºi un sfârºit. Viaþa subiectu-lui este tocmai aceastã petre-cere între momentul intrãrii înact ºi momentul reîntoarcerii în„pacea eternã”. Aºadar,Eminescu nu ne spune cate-goric cã viaþa este un vis, ci con-statã cã nu avem criteriul înfuncþie de care sã avem certi-tudinea cã este vis, ori realitate.

Mai departe însã, cu îndrep-tãþire, Vasile Gherasim revine ºiscrie: „Lumea e aºa cum o per-cepem noi cu simþurile noastre,lumea e reprezentarea noastrã.Aceastã idee kantianã-schopen-hauerianã care nu admite nici odegresiune de la cercetareaexactã, de la cercetarea metodi-cã, pe poet nu-l poate încãtuºa.El trece peste limitele unei purecercetãri ºtiinþifice: lumea, caprodus al simþurilor ºi gândiriinoastre, nu e identicã pentrutoþi; ba chiar acelaºi individ înalte împrejurãri ar putea-o per-cepe altfel: ea ar fi pentru el, dinmomentul când el ar fi înzestratcu simþuri mai perfecte, cu totulalta, – mai perfectã” (p. 50). Maimult, exegetul formuleazã ºi oconcluzie parþialã: „Din luptaaceasta dintre poet ºi omulºtiinþei, poetul iese biruitor. Elpãrãseºte terenul realitãþii ºi seurcã în lumea închipuirii, a fan-taziei: «…în fapt – spune el –lumea-i visul sufletului nostru.Nu existã nici timp, nici spaþiu, –ele sunt numai în sufletul nostru.

Dacã am afla misterul prin caresã ne punem în legãturã cuaceste douã ordini de lucruri,care sunt ascunse în noi, misterpe care l-au posedat poatemagii egipteni ºi asirieni, atunci,în adâncurile sufletului coborân-du-ne, am putea trãi aievea întrecut ºi am putea locui lumeastelelor ºi a soarelui»„ (p. 51).Tot pe aceastã paginã, VasileGherasim adaugã douã note desubsol, care trebuie reþinute. Înprima notã, el scrie: „Influenþa luiKant ºi Schopenhauer este evi-dentã: spaþiul infinit ºi timpuletern sunt numai creaþiuni alegândirii noastre, nu realitãþi,independente de noi”. ªi, în notaa doua, adaugã: „Vedem cât demult se îndepãrteazã poetul nos-tru de cugetãtorul Schopenhauer.Aceasta era o necesitate.Trebuia sã se afle o scãpare demizeriile lumii acesteia; ºi o aflã,prefãcând-o pe aceasta într-olume de vis. Schopenhauer,dimpotrivã, n-a vrut sã explicelumea ca ceva trecãtor, ºi decinici pe relele din ea ca trecã-toare: lumea lui e vecinicã ºivecinice ºi relele din ea”.

Sugestia lui Vasile Gherasimeste aceea cã Eminescu, ape-lând la fantezie, reuºeºte sãdepãºeascã impasul kantiano-schopenhauerian. O idee potrivitcãreia, pe baza unor texteprozaice, s-ar putea susþine cãpoetul român ar fi fost adeptulviziunii metempsihozei, al teorieinemuririi sufletului, într-o ma-nierã originarã. Potrivit acesteiteorii, sufletul nemuritor cãlã-toreºte dintr-un corp în altul, înaceastã lume de vis, nu pentru aispãºi o vinã, ci ca o cãlãtorie însens creaþionist, de la lumea

ieºitã din nimic cãtre eternapace. Prin aceastã procedurã,Vasile Gherasim încearcã a altãseparaþie între viziunea luiEminescu ºi cea a luiSchopenhauer. Dovada rezultãdin nota 3 de la pagina 53 acãrþii, unde scrie: „Voinþa luiSchopenhauer ºi omul veºnic allui Eminescu, au desigur o oare-care asemãnare. Dacã, pe cândvoinþa schopenhauerianã tindenecontenit spre obiectivare,omul veºnic al lui Eminescu estepasiv: sufletele emaneazã de lael, fãrã ca el sã le dea vreun«impuls» pentru aceasta. Ele sedespart din el, întocmai cum,dintr-un vas arhiplin, curge apapeste marginea lui”.

Sfidând dificultatea, pe carear fi trebuit sã o depãºeascãchiar ºi Eminescu, în încercareade a armoniza teoria metempsi-hozei, produsã de spaþiul cultu-ral asiatic, cu doctrina creaþio-nistã creºtinã, Vasile Gherasimmai face un pas ºi aduce înatenþie problema privind origi-nea „rãului” în lume. Mizaurmãritã, încã o datã, este de amai marca o deosebire a viziuniieminesciene faþã de ceaschopenhauerianã. Exegetulsubliniazã, de data aceasta, cãîn timp ce Schopenhauer sus-þine cã „rãul este temeiul acesteilumi”, ceea ce înseamnã cãsetea de viaþã este nimicitã,Eminescu, cel puþin într-o partea operei sale, vorbeºte deiubirea între oameni. Pentrunuanþare, inevitabil, autorul ape-leazã la separaþia, prezentã atâtla Schopenhauer, cât ºi laEminescu, între omul de rând,egoist ºi mincinos, care are casingurã preocupare reprodu-cerea, ºi omul de geniu, capabilsã se ridice deasupra celorlalþi,prin calitãþi intelectuale ºi mo-rale. Se subînþelege cã, urmã-torul pas al analizei l-a constituitcondiþia femeii în societate.Numai cã, în aceastã problema-ticã, nu se puteau aduce marinoutãþi, chiar ºi la timpul respec-tiv. Iar comentariile fãcute deVasile Gherasim nu slujescfoarte mult obiectivele textuluide faþã.

Mai reþin totuºi un gând dinfinalul acestui studiu, publicat laCernãuþi, în 1921, sub titlul„Influenþa lui Schopenhauerasupra lui Eminescu”: „Mulþicercetãtori au crezut cã se potafla dovezi, indiscutabil deconvingãtoare, pentru declara-rea lui Eminescu ca pesimistschopenhaurian. Ei bine, amputut însã vedea cã poetul, înanumite momente din viaþa sa,s-a exprimat aºa cum seexprimã un pesimist. Oare caredintre noi n-a trecut, în viaþa sa,prin astfel de crize? ªi totuºi,fãrã sã fie pesimist! Dar, pesi-mismul lui Eminescu cul-mineazã în dorul de a intra, elpersonal, în Nirvana liniºteieterne. Zic «el personal» ºi mãgândesc la faptul cã, poetul –«aceastã sete a liniºtei eterne»– n-a ridicat-o la rangul dedogmã universalã, la rangul deimperativ categoric. Lucru pecare Schopenhauer îl face cucea mai tenace hotãrâre. Deci,un fapt care îi deosebeºte fun-damental pe unul de altul” (pp.79-80).

(va urma)

ªtefan MUNTEANU

Vasile Gherasim despreoptimismul lui Eminescu (II)

• Ion Vãsâi

ateneu

martie 201316

Terezia Filip este pe cale sãducã la bun sfârºit un proiectcritic neafectat de amprentagrabei, început acum mulþi ani,privind cercetarea operei poe-tice a lui Nichita Stãnescu.Pânã în prezent i-au fost publi-cate trei volume din cartea„Nichita Stãnescu – o poeticã afiinþei. Studiu despre structurileimaginarului ºi simbolismulontologic” (ºi se intituleazã:„Eul în lume” – 2010; „Her-meneutica realului” – 2011;„Trupul ºi reveriile organicului”2011), urmând sã aparã încurând ºi un al patrulea. Primulvolum reprezintã un studiudespre structurile imaginaruluiºi simbolismului ontologic, aldoilea se constituie într-o cer-cetare despre structurile imagi-narului poetic ºi simbolizãrilefiinþei, purtând drept moto frazastãnescianã „Poezia nu ex-primã realul, ea este însuºirealul”, iar al treilea volum seapleacã asupra structurilorantropologice ale imaginaruluiºi simbolizãrilor fiinþei, din carecitez un paragraf elocvent:„Alcãtuirea organicã, în formatrupului, reprezintã în viziuneapoeticã, atât o materialitate,cât ºi un tainic edificiu, misticde-a dreptul ºi sacru. Aºa seexplicã de ce sângele, carneatrupului, sau ierarhiile ºiipostazele corporale osificate –glezna, genunchiul, coasta,sternul, pieptul, mâna, capul –ºi cele organice – inima,plãmânii, ochiul, urechea,creierul sunt forme ºi ipostazeale organicului, inferioareunele ori suverane altele, pro-fane ori sacre, cu funcþii pre-destinate, datoritã formei ºilocalizãrii lor. Toate elementeleedificiului trupesc constituie,totodatã, prilej de reverie ºi dereflecþie, iar simbolismul lorpoetic include o semanticã nunumai onticã, ci ºi misticã”.

La prima vedere, titlul cãrþiiºi al primului volum s-ar rapor-ta la domeniul filosofiei, însãampla lucrare are un caractermultidisciplinar în încercareade a surprinde cvasitotalitateaaspectelor operei poetice stã-nesciene. Nu este mai puþinadevãrat cã între cele douãnãzuinþe ale spiritului uman decãutare a rãspunsurilor fiinþialeºi creatoare nu existã, final-mente, o distincþie epistemo-logicã ºi cã imaginarul poeticdispune de o potenþã intuitivãce-l situeazã în proximitateafilosofiei (ºi chiar a ºtiinþelormatematicii, fizicii, cuanticiisau a cercetãrii universului).De-a lungul interpretãrii sale,Terezia Filip este ferm convin-sã cã o astfel de privireanaliticã ºi dialecticã aruncatãasupra imaginarului poetic stã-nescian relevã o încãrcãturãsemanticã ºi un dinamism cenu numai cã se deschide cãtreontologic, ci chiar se afirmã elînsuºi ca veritabilã ontologiede sine stãtãtoare. Trebuieadãugatã ºi o punere a mizeipe analiza desfãºuratã pe maimulte niveluri, pe convergenþaimaginarului ori a ideilor poeti-ce nu numai cu filosofia, ci ºicu antropologia, psihanalizaalchimia, mistica ºi, în ultimãinstanþã, cu gândirea ºtiinþificãde la mijlocul secolului trecut.

În primul volum al trilogieicritice, „Nichita Stãnescu – o

poeticã a fiinþei. Studiu desprestructurile imaginarului ºi sim-bolismul ontologic. I. Eul înlume” (Târgu-Lãpuº, GalaxiaGutenberg, 2010), la care mãvoi referi foarte sintetic în con-tinuare, Terezia Filip opereazãcu concepte ºi informaþiiculese din simbolistica antro-pologicã a lui Gilbert Durand,cu elementele spicuite din criti-ca psihanaliticã a lui GastonBachelard sau din studiiledespre imaginar ale lui RogerCaillois, Tzvetan Todorov ºiMircea Eliade, cu explicitãri alesimbolurilor gãsite în dicþionare(dintre care cel mai însemnateste acela întocmit de JeanChevalier ºi Alain Gheerbrand),cu noþiuni ce þin de mitologie ºiantropologie ºi chiar de sim-bolisticã esotericã sau de ceaa misterelor, fãcute cunoscutede iniþiaþii René Guénon ºiJulius Evola. În argumentãrilesale, autoarea a mai apelat laidei ºi concepte din filosofia luiPlaton, Martin Heidegger,Constantin Noica ºi GastonBachelard, care fundamen-teazã sfera poeticului ºi aimaginarului, precum ºi dimen-siunea ontologicã. Trebuind sãdefineascã interrelaþionareaprolificã a unor concepte, pre-cum inconºtient, sine, eu,arhetip, îi este de un real spri-jin Tereziei Filip psihanaliza luiC.G. Jung în identificareasurselor imaginarului, în lec-

tura simbolicã a imaginii poe-tice, precum ºi în decriptareasemnificaþiilor din simbolisticaºi experienþele alchimiceînspre care poetica lui NichitaStãnescu a alunecat uneori.

Asimilând cu acurateþe îndiscursul propriu astfel dereferinþe autorizate pentru ocât mai bunã aºezare teoreticãa demonstraþiei, autoarea stu-diului procedeazã la o relec-turã a poeziei stãnescieneprivind prin prisma cercetãrilorimaginarului, antropologiei,simbologiei, cu alte cuvinteadoptând o perspectivã cultu-ralã simbolicã. ªi aceasta pen-tru cã la Nichita Stãnescu, cala orice mare poet, structurileimaginarului configureazã, lanivelul operei poetice, un lim-baj simbolic constituit ca uncod susþinut de o coerenþãinterioarã, de o logicã pe câtde riguroasã, pe atât de semni-ficativã. Exprimarea stãnes-cianã are ca punct de sprijinimaginea, care contureazãdouã tipuri de hermeneuticidistincte: una spiritualã, lumi-noasã ºi fondatoare ºi altaîntunecatã, elementarã ºi re-ductivã. Prin urmare, diurnul ºinocturnul, ca regimuri imagi-nare, coaguleazã în universulpoetic stãnescian o simetriemundanã, relevând atât opozi-þia, cât ºi complementaritateacontrariilor: luminã – întuneric,timp auroral instaurator – timp

crepuscular reductiv, celest –teluric, ascensiune – coborâre,spirit – materie.

Premisa de la care sepleacã este aceea cã virtuali-tãþile imaginii, în calitatea lorde simbolizant sau cod, pot ori-enta itinerarul spre centruloricãrei fenomenalitãþi, în ve-derea unei decodificãri cât maiapropiate de spiritul ºi de sub-stanþa ei intrinsecã. ªi, cumpoezia este prin excelenþã jocsau artã a imaginãrii, inter-pretarea cea mai adecvatã a eirãmâne decriptarea simbolis-mului imaginar, sau ceea ce senumeºte o hermeneuticã aimaginarului poetic. Aceasta,întrucât imaginea constituiecalea de acces spre psihismulprofund: pe de-o parte,adânceºte misterul, iar pe dealta, îl deschide multiplelorinterpretãri posibile: „Imagineaeste cea care ne ghideazã pecãile ermetizate ale opereicare funcþioneazã ca lumesieºi suficientã. Odatã identifi-cat cifrul acesta, el opereazã înuniversul imaginar simbolicedeschideri ce lumineazã þesã-tura interioarã a textului sau aoperei, precum niºte ferestresau ochi ce deschid multiplecãi, dezvãluie mulþime deipoteze ºi posibilitãþi de inter-pretare, identificã nebãnuitesensuri ce conduc: spre real ºispre lumea lucrurilor; spretranscendenþã ºi spre absolut;sau, dimpotrivã, cãtre profunzi-mile psihismului, ale lumii dininteriorul eului, uneori atât deîncifratã ºi feritã de inteligibili-tate ºi clarificãri” (p. 8).

Disponibilã la multipledeschideri în abordare – ºi nuavem decât sã apreciemambiþia de a se investiga unteritoriu vast –, Terezia Filiprãmâne mereu atentã la prin-cipiile constitutive ºi posedã unspirit de sistematizare rigu-roasã, care o ajutã la desco-perirea categoriilor tipologi-zate, dovedind o cunoaºtere îndetaliu a operei poetice stãne-sciene. În fond, stãpânireaautoritarã a materiei de investi-gat, ºi nu doar manifestareaunui simplu exerciþiu de admi-raþie, rãmâne una dintreprimele condiþii ca o abordareexegeticã sã poatã decodastraturile de profunzime aletextului. În ansamblul ei,exegeza „Nichita Stãnescu – opoeticã a fiinþei. Studiu desprestructurile imaginarului ºi sim-bolismul ontologic”, întreprinsãde Terezia Filip, este compe-tentã, înalt performantã. La ni-velul întregului excurs critic, serecompun, convingãtor, contu-rele proeminente ale Lumii dinopera poeticã a celui mai im-portant poet român din a douajumãtate a secolului trecut.

Vasile SPIRIDON

Lupapentru imagine

„Silver Linings Playbook” este ultimulfilm al lui David O. Russell, nominalizatpentru regie, scenariu ºi interpretare lapremiile Oscar, ce au fost decernate cupuþin timp în urmã. Jennifer Lawrence aobþinut premiul pentru cea mai bunãactriþã în rol principal. Este un film drama-tic, presãrat cu multe momente de come-die.

Pat Solitano (Bradley Cooper) esteexternat dintr-un spital de psihiatrie ºi seîntoarce în casa pãrinþilor sãi (interpretaþide Robert De Niro ºi Jacki Weaver), deter-minat sã îi recâºtige încrederea fosteisoþii. Pat o cunoaºte pe Tiffany (JenniferLawrence), o tânãrã vãduvã care îipromite acestuia cã îl va ajuta, dacãacceptã sã participe împreunã într-un con-curs de dans. În acelaºi timp, tatãl lui Pat,pierde toþi banii familiei în urma unui pariupentru un meci de fotbal, ajungând sãdepindã de notele pe care Pat ºi Tiffany levor obþine în concurs pentru a-ºi recuperaaverea.

„Silver Linings Playbook” iese în evi-denþã datoritã distribuþiei ºi a interpretãrii.

Este un film cu un ton optimist ºi relaxant,în ciuda faptului cã abordeazã, printrealtele, stigmatul împotriva persoanelor cuprobleme mintale ºi relaþiile încordate dincãsnicii.

Finalul filmului este, din pãcate, abrupt.Într-adevãr, acesta poate fi vãzut ca unpunct slab, þinând cont de modul în carese desfãºoarã acþiunea, dar, în acelaºitimp, nu afecteazã calitatea filmului.Dialogul între personaje este inteligent ºiamuzant, iar relaþia între Pat ºi tatãl sãueste unul din momentele înduioºãtoareale filmului. De asemenea, coloanasonorã este de remarcat, cuprinzând oselecþie variatã de cântece cunoscute,interpretate de artiºti cum ar fi StevieWonder ºi Led Zeppelin. Acest film meritãsã fie vãzut.

Antonia GÎRMACEA

Cinema

Un film relaxant, care meritã sã fie vãzut

Eticul apare ca interfaþãîntre estetic ºi ideologic, în de-pendenþã de unul sau de altul,în funcþie de gradul de libertatepoliticã. Memorialistul nu esteinteresat de eticul autonomsau primordial, cum fac atâþiaeticieni ºi moraliºti de conjunc-turã sau de paradã. El punc-teazã raportul dintre estetic ºietic, nu asumã est-eticul în li-nia Monicãi Lovinescu. Vocaþiaesteticã este circumscrisã per-suasiv ca „având totdeauna odimensiune eticã”.

Vina se resimte în reflecþiilesale din jurnal. Escapismul sãudintr-un regim al prigoanei pre-tins reeducaþionale îl apasãmoral: „mã simt ºi puþin vinovat– ca dupã o evaziune dintr-oînchisoare din care ºtii cã aiscãpat doar tu…” (1 iulie1974). Scriitorul pãstreazã oanume solidaritate cu ceirãmaºi în exil interior. Paºtele,la biserica româneascã de laIndianopolis, din 30 aprilie1978, este urmat de visul par-ticipãrii la slujba de Înviere, dincare reiese cã nu era omulpotrivit la locul potrivit, neîm-pãrtãºind o adevãratã solidari-tate creºtinã: „dar eu mãsimþeam teribil de vinovat, numeritam sã fiu acolo, n-aveamce cãuta în acea comunitate decredincioºi”. Abia plecat, îimoare tatãl ºi nu-ºi poate plãtiîntoarcerea în România. Nueste pios, dar resimte acut vinamoralã, indusã de datorie.Neîndeplinirea ei ajunge re-simþitã ºi înduratã fizic: „rãmâ-ne în tine ca o ranã, ca o vinãscormonitoare, ca un blestem”(23 oct. 1979). Un blestemfizic, etic, religios, totuºi – deo-datã. Conflictele din familia lãr-gitã, începând cu acela, abiarecunoscut dintre mamã ºi Ina,sora sa, îl umplu de „un fel demilã, combinatã cu sentimentulmeu permanent de culpabili-tate. Aº vrea sã-i ajut pe toþi ºimã simt neputincios.” Origineaacestei vinovãþii, permanenttrãitã, este deci o carenþã deputere. Cel plecat de acasã arecondiþia de om înfrânt. Aºacum se cunoaºte ºi se dez-vãluie, omul ca om, mai multdecât culturalul, nu-i un victo-rios, dimpotrivã. ªi nu face, dingând ºi sentiment, un jurnal alfericirii. Nu ajunge fericit întrestrãini, în America. Un singurmoment de fericire noteazã elîn acest jurnal: e fericirea pecare o simte soþia sa atuncicând naºte un – nefericit, dupãjudecata obiºnuitã – fiu.

Scrisul în jurnal, deºi taxatca pierdere, nu ajunge resimþitca vinã, dar aceasta nu se în-tâmplã într-un fel chiar simplu:„nu mã simt vinovat. Problemacãreia îi rãspunde jurnalul:cum sã-mi pierd timpul fãrã sãmã simt vinovat (fie ºi cu preþulcontradictoriu de a mã învi-novãþi pe hârtie)” (4 martie1980). Diaristul este vinovat înjurnal, nu însã de jurnal. Ruºi-nea, altceva decât vina, ruºi-nea, aºadar, despre careNemoianu scrie undeva cãeste vinovãþie creºtinã, aparenotatã privitor la IonNegoiþescu, ºi el exilat. El i-amãrturisit ruºinea, nu de-a fi re-tractat actul politic opozant (nu

disident, nefiind membru în par-tidul unic), ci de-a se fi lãsat,dupã conformare, reprimit încultura societãþii ostile ºi detes-tate.

În Aspecte literare (1965),se face destul caz ºi de mo-ralã. Etica revoluþionarã nudoar primeazã, ea întinde totul,pe dedesupt ºi pe faþã. Iatã, „oeticã titanianã, revoluþionarã”cuprinde un Psalm de Arghezi.În cadru universal, difer-enþierea apare fãcutã pe celedouã sisteme politice mondialeatunci actuale. În comentariilela T. Vianu, problema moralã numai ajunge racordatã la revo-luþie. Vianu analizeazã remuº-carea, ca mod de trãire avinovãþiei omeneºti, la Eschil ºiShakespeare, din perspectivãeticã ºi nepoliticã. La scriitoriiruºi, etica politicã ajunge apli-catã atent. Vianu vede ºi el, caunul (ºi apoi destui alþi uceni-ci) dintre fãuritorii mondiali aicomunismului rusesc, contra-dicþiile etice ale geniului luiDostoievski. Scriitor pentru ca-re, noteazã M. Cãlinescu, mare-le critic modelator G. Cãlinescunu avea simpatie. E-n regulãM. Gorki, despre care T. Vianu,precizeazã M. Cãlinescu, faceesteticã din morala comu-nistã. Cu bazã pretins popu-larã. Gorki ar fi „mare” pentru

cã ºi-a înþeles poporul, scrie ºiªtefan Peticã, pledând ºi elpentru aceastã cunoaºtere.

Etica proletarã se rãsfrângerevoluþionar, devastator, ºiasupra literaturii de imaginaþie,indiferent de gen. Cercetãtorultrateazã clinic ºi justiþiar o„totalã degenerescenþã asimþului etic” la Catty Zãnoagã,femeia burghezã din romanullui G. Cãlinescu, Scrinul negru.Efectele prezise ale moralei desingularã clasã proletarã seînscriu adânc ºi precis în „no-ua” poezie. Începând, sã spu-nem, de la Geo Dumitrescu, înAventuri lirice, un volum cu„probleme etice”. Poetul liriccare epicizeazã aventuros pelinia ideologicã a partiduluimuncitoresc-socialist-comunist„întreprinde numeroase incursi-uni polemice în domeniul eticiiburgheze”. Evident, în „spirituldialecticii etice”, spirit deprinschiar mai dinainte, întrucât„curajul moral” apare semnalatºi în volumul cu titlul autenti-cist-„trãirist” Libertatea de atrage cu puºca. ªi dacã toatãpoezia trece obligatoriu nu printema moralã, dar prin ideologiaimpusã acesteia, vine la rândNina Cassian, semnalându-se„interesul poetei pentru dome-niul eticului”. Iatã la ea „poeziade idei – aproape totdeauna cu

o semnificaþie eticã” (s. M. C.),dar prin idei ºi eticã ºtim ce tre-buie sã înþelegem: monoideo-logie „partinicã”. Chiar dacãacest etic ar fi unul clasificatestetic, întrucât, se pretinde, o„viziune eticã, diferenþiatã ºiunitarã artistic, defineºte uni-versul poetic al Ninei Cassian”.Acest pretins estetic etic esteun „estetic” ideologic, variabilimpus în literaturã, îndeosebiîn epoca naþionalist-comu-nistã.

În spiritul ºi litera metodolo-giei fals ºtiinþifice convenite,„dialectica ideilor morale, ade-sea foarte acutã” este reperatãºi la N. Labiº. Generaþia ace-luiaºi, prin Cezar Baltag, IlieConstantin, Grigore Hagiu ºiceilalþi, deprinde ºi dezvoltã ºiea „meditaþia eticã” (s. M. C.).Termenul, destul de discutabil,mai mult decât slab caprezenþã realã, este mereusubliniat, altfel spus întãrit, într-un fel oportun(ist), de critic.Confesiunea sincerã, cuceri-toare, faþã de noua moralã,existã la N. Stãnescu, uneori înexpresia unei candori edenice.Cuvântul din urmã, din vocabu-larul religiei, numai în aparenþãsubversiv, dezvãluie în comu-nism ceea ce s-a numit oreligie politicã. ªi la CezarBaltag se produce „o vibraþieeticã gravã”, la el „meditaþiaeticã e de un patetism sobru,exprimat într-un ton mobil, carenu exclude nici sinceritateaconfesiunii, nici – uneori –accentele de sarcasm dur”.Sinceritate favorabilã moralei(religiei) politice, sarcasm pen-tru tot ce i se opune. O variantãa gravitãþii etice, „o candoaregravã”, existã în poezia lui A.Pãunescu, iar Ana Blandiana,într-o poezie, traseazã peharta eticã „Munþii Candorii”. Întotul, Ana Blandiana exprimã„intransigenþa moralã extre-mã”, face poezie în „spiritulunei dezbateri etice acute”,ajungând la o limitã încã ne-atinsã: pãstreazã „o tinereascãvoinþã de a eticiza (s. M. C.)chiar fenomene care scapãliberei voinþe a omului”!Probleme, dialecticã, medi-taþie, curaj, vibraþie, candoare,sinceritate, sarcasm, intransi-genþã, ce s-ar mai putea adãu-ga eticului monoideologic?Existã o limitã, ideologic chiarnecesarã, de aceea, la foartetânãra Gabriela Melinescu, serepetã „puritatea fundamen-talã”, „o sinceritate ºi o forþãcare poartã, neîndoielnic,amprenta contemporaneitãþii”.(Contemporaneitatea e terme-nul ideologic sovietic substi-

tuind modernitatea, va nota înFeþele modernitãþii…)

Desigur, reflecþia eticã înClasicismul european, 1971,se modificã, dupã obiectul re-flectat. Tezele nu mai suntimpuse ideologic, iar când nusunt individualizate, ele rãmânprestigioase locuri comune,dacã nu chiar cliºee interpreta-tive, obþinute pe surse bibli-ografice. Etica religioasã, aliberului arbitru, instituitã deContrareformã, a nãscut baro-cul. Filosofia lui Descartes con-þine etica liberului arbitru, omoralã a libertãþii ºi a voinþei,opuse predestinãrii. LaCorneille, nu sunt în disputãdouã morale, a datoriei ºi aiubirii, ci o clarã opþiune mo-ralã, care le armonizeazã pecele douã privite ca extreme:datoria iubirii. Drama luiCorneille este etic-cazuisticã,nu psihologicã, ºi poartã grijaori rãspunderea de a expunefundamentul moral al fiecãruifapt. Morala e normativã, iarpsihologia e descriptivã ºiexplicativã. Morala naturalã,fireascã, realistã, apare impu-sã de comicul lui Moliere.Alceste din Mizantropul ajungeexagerat de sincer. Comedi-ograful aduce pe scenã mo-ralul ºi lasã dincolo de oricesocialul. Existã un complexautobiografic la mijloc. Cléontese dezvãluie moral, nu social.De reþinut aici gândul cã mora-lismul vine din memorialism.Amintitã în cartea despre mo-dernitate, etica creºtinã esteuna slãbitã, ar trebui spus ºi cãîn profitul politicului totalitar.Neputinþã moralã, nu esteticã,se configureazã în kitsch, caree „frumos” fãcut, nu „bine” fã-cut, dupã o tezã preluatã înacelaºi studiu de la RobertMusil.

Hermeneutica încrederii a-pare balizatã etic în opuscululcare-i încruciºeazã pe Eliade ºiCulianu (2002). „Toate miturileºi poveºtile sunt exemplare:acesta este, cred eu, principiulconstitutiv al eticii toleranþeipromovate de Eliade, precumºi punctul de pornire al criticiipe care o face suspiciunii.”Etica lui Eliade este slãbitã.Rãul radical apare rar în gândi-rea ºi ficþiunile lui. PentruIonesco (2006), rãul este pre-zent în tot ce existã. Douã mariteme ale dramaturgului suntexistenþa ºi rãul. Ele definescambiguitatea barocã a ontolo-giei sale morale. PentruIonesco, o spune el însuºi, „lu-mea e ºi minunatã ºi atroce”.

Eticul, scãpat de ideologic,este ispitit de esteticul1 care iachipul existenþialului – iatãdinamica unei conºtiinþe încãutarea unui refugiu relativistºi individualist.

_____________

1 Libertatea politicã e „cea maidesãvârºitã dintre formele deartã” (Schiller), iar în aceastãaccepþie morala „conþine însine esteticul”, susþine cudeplinã încredere ªt. Borbély,în Matei Cãlinescu: atmosferaînceputurilor, debutul editorial,în Viaþa Româneascã, nr. 8-9,2002.

eseu

martie 2013 17

Marian Victor BUCIU

Matei Cãlinescu. Eticul,interfaþã între ideologic,

estetic ºi existenþial

• Ion Mihalache – Nud

eseu

martie 201318

În mod obiºnuit, tragicul e perceputdrept consecinþã a exercitãrii unei fatali-tãþi. În opinia lui Giraudoux, „acþiuneatragicã n-a constat niciodatã, dupã naº-terea tragediei, decât din a proiectafatalitatea asupra unei fiinþe alese.“Cuvântul nu apare în „Poetica“ luiAristotel. Filozoful e preocupat mai multde o descriere a tragediei ºi a resor-turilor sale, decât de o abordare ametafizicii tragicului. Fatalitatea e însãimplicitã ºi justificã, de exemplu, prefe-rinþa zeilor pentru unele mari familii„alese“ (blestemate). Reflecþiile luiNietzsche despre tragic se hrãnesc dinGrecia anticã. Descoperã la greci „ometafizicã inflexibilã, dar rezervatãmomentelor solemne ºi în care disparzeii înºiºi“ („Naºterea tragediei“). Înprimãvara lui 1871, filozoful vorbeºte,în planul pentru „Muzicã ºi tragedie“,despre „metafizicã tragicã“. Darrecurge ºi la expresii figurate („vârte-jurile fiinþei“), semn al unei concepþiidionisiace despre tragic, ce se între-vede încã de la primul paragraf allucrãrii „Naºterea tragediei“. Credem cãaceastã „putere“ nietzscheeanã are unechivalent, nu numai lingvistic, laArtaud: în „Teatrul ºi dublul sãu“, cuvin-tele „forþã“ ºi „metafizicã“ apar cu insis-tenþã, într-o logicã a reproºului pe careîl face Artaud teatrului din vremea sa cãnu mai este metafizic. El vrea „sã rein-troducã pe scenã un mic suflu al aces-tei mari spaime metafizice care e bazaoricãrui teatru vechi“ („Punerea înscenã ºi metafizica“). În „Teatrul ºiciuma“, Artaud defineºte teatrul drept o„formidabilã chemare de forþe“, de„forþe negre“; pe câteva le va numiodatã cu prezentarea pânzei lui LucasVan den Leyden, în „Punerea în scenãºi metafizica“: Devenirea, Haosul,Fatalitatea. Transcendenþa, necesita-tea, libertatea. Simpla enumerare a„vectorilor“ fatalitãþii, în aceastã ordine,poate pãrea bizarã. Filozoful HenriGouhier insistã asupra transcendenþeiîn „Teatrul ºi existenþa“: „Fatalitatea dintragedii e o necesitate transcendentã“.Nicio tragedie nu e de conceput înabsenþa transcendenþei. Iatã de ce, deexemplu, „Madame Butterfly“, opera luiPuccini, nu-i decât „fapt divers pus pemuzicã“. Dar intervenþia unei transcen-denþe nu e suficientã. Trebuie caaceastã transcendenþã sã vrea sã fixe-ze cursul destinelor umane ca pe onecesitate. Hegel remarcase cã afir-marea absolutã a fatalitãþii poate ruinatragedia sau o poate împiedica sã semanifeste. E tocmai ce se întâmplã,dupã el, în þãrile musulmane: „Pentruca veritabila acþiune tragicã sã fie posi-bilã, e necesar ca deja principiul liber-tãþii ºi independenþei individuale sã fietreaz. Trebuie ca omul sã ºtie sã-ºi iaprin el însuºi o liberã determinare, sã-ºiasume responsabilitatea actelor sale ºiale consecinþelor lor. (Or în Orient, celpuþin în viziunea mahomedanã) put-erea fiinþei unice supune orice creaturãcu un caracter prea absolut; ea decideîn legãturã cu soarta omului într-o suc-cesiune fatalã de evenimente. De atun-ci, justificarea acþiunii particulare a unuiindivid, precum subiectivitatea concen-trându-se asupra ei înseºi, nu ºi-arputea revendica locul aºa cum cereacþiunea dramaticã“ („Prelegeri deesteticã“).E curios cã Henri Gouhieradaugã „libertate“ la „transcendenþã“ ºi„necesitate“ printr-un soi de silogism:„O necesitate transcendentã, e clar,transcende o existenþã ce nu o includeîn natura sa [...] Nu existã deci tran-scendenþã a necesitãþii decât în raportcu o fiinþã liberã. Nu existã deci fatali-tate fãrã libertate. Nu existã decitragedie fãrã libertate, fiindcã propa-

garea tragicã a fatalitãþii þine de trans-cendenþa sa ºi aceastã transcendenþãtranscede o libertate. Oedip n-a vrut sã-ºiomoare tatãl; n-a vrut sã se însoare cumama lui: destinul e tragic pentru cãsfãrâmã o voinþã ce voia un alt destin(„Teatrul ºi existenþa“). Putem definifatalitatea ca pe o necesitate transcen-dentã ce acþioneazã asupra unei fiinþedotate cu libertate. Ca sã se instituieDestinul, „punerea“ în cuvânt e cu multmai necesarã decât punerea în scenã.În acest sens, orice studiu, chiar când evorba despre o piesã de teatru, trebuiesã þinã seama de o aºa constatare. În„Oedip rege“, piesa lui Sofocle, suntconvocate, la concurenþã ºi într-o seriedeparte de a fi exhaustivã, cuvinte catyhe, daimon, moira, ce merg de la unfel de hazard obiectiv, de contingent„necesar“, la partea de viaþã destinatãfiecãrui individ, deplasându-se în chipde divinitate constrângãtoare ºi repedetrecãtoare. În „Macbeth“, fate e sino-nim cu Destinul: un destin „zânã“, însensul în care Valéry vorbeºte despre„piatra zânã“, în poemul consacrat luiOrfeu. A fost suficient pentru Vrãjitoare(„Weird Sisters“) sã-l salute pe Macbethnumindu-l „conte de Glamis“, „conte deCawdor“, „rege“, pentru a se schiþa liniadestinului sãu. Dar ºi Fortune ºi-acâºtigat un loc important în teatrul eli-sabetan, mai ales în aceastã tragedie.Macbeth, dupã spusele cãpitanuluirãnit, nu se sinchiseºte de cursulbãtãliei: se credea destul de puternicpentru a fi stãpân pe destinul lui. PeRacine îl intereseazã mai puþin omoni-mele ºi mizeazã pe analogia sonorã,dar ºi pe opoziþia radicalã dintre desti-nul ºi proiectele oamenilor. În privinþaasta, primele ºapte versuri din „Fedra“sunt exemplare, iar conversaþia dintreHippolyte ºi Théramene, departe de a fiun prolog convenþional, îl plaseazã pecititor sau pe spectator în mijlocul dez-baterii. Desigur, cuvântul „destin“(„J`ignore le destin d`une tete si chere“)nu spune, aici, mai mult ca derulareavieþii unui individ, din care, în acestmoment, o parte, ultima, rãmâne enig-maticã. Dar acest curs al vieþii, în loc sãfie conceput drept liber, poate fi simþitca dirijat, miºcat de o forþã clarã sauobscurã, transcendentã sau imanentã.Pentru pastorul Manders, în „Strigoii“ luiIbsen (1881), aceastã forþã se con-fundã cu mâna lui Dumnezeu ºi, în faþadoamnei Alving, se prezintã pe sineînsuºi drept „un umil instrument înmâinile lui Dumnezeu“. Dar „drama defamilie“, e ºi subtilul piesei, plaseazã înprim-plan o altã schemã ºi lasã a seintui o altã forþã. E schema, recurentãsau ciclicã, a întoarcerii. Forþa e aceeaa morþilor, a pãrinþilor defuncþi, a ceeace doamna Alving numeºte „o lumeîntreagã de strigoi“. În piesa lui Ibsen,se înfruntã douã concepþii diferitedespre Destin. Interesant, ele se ºisuprapun. Una, reprezentatã de pas-torul Manders, corespunde maidegrabã Providenþei. Alta, fãcând sãreaparã trecutul sordid al rasei,

seamãnã cu furtunile succesive ce seabat asupra marilor familii din tragediaanticã, aceea a Atrizilor sau aceea aLabdacizilor, greºeala lui Labdacos,strãmoº al lui Oedip, fiind mult maipuþin importantã ca a lui Laios, tatãlnefericitului erou, sau chiar ca a anticu-lui fondator, Cadmos. Altfel spus, re-curgând la o metaforã pe care greciiantici n-o dispreþuiau, valurile Desti-nului se abat asupra unei umanitãþifrustrate ºi promise stãrii de victimã. Peo astfel de opoziþie îºi întemeiazãHegel, în „Prelegeri de esteticã“, dis-tincþia dintre etapa artei clasice (trage-dia greacã) ºi cea a artei romantice(tragedia creºtinã sau purtând, celpuþin, marca creºtinismului). E deose-birea dintre zei ºi Dumnezeu, „un zeucare vede, care se cunoaºte, care seînþelege în personalitatea sa interioarãºi care îºi deschide sufletul sufletuluicredinciosului“. Chestiunea e delicatãatât pentru Fedra, în care Sainte-Beuvevedea o creºtinã cãreia îi lipseºteiertarea, dar ºi pentru Macbeth: noulrege, Malcolm, la sfârºitul tragediei,invocã „iertarea Iertãrii“. JaquesDerrida a vãzut în aceastã opoziþie„eterogenitatea absolutã“, „diferendulireconciliabil dintre cele douã salvãri.Cã te bucuri de ea sau cã o deplângi,aceastã disociere este Necesitate. Nunecesitatea, ci Necesitate, nume cãruiaîmi place mereu sã-i acord o majus-culã, ca ºi cum ar fi numele propriu alunuia sau uneia, al altcuiva, precumKhora sau Gradiva“ („Cum sãnumeºti“). Întrebarea ce ne vine înminte e dacã tocmai aceastã diferenþão pune în scenã teatrul. Locul (Khora)pe care un individ îl ocupã în viaþã –Oedip pe tronul Tebei sau OsvaldAlving, în „Strigoii“, recâºtigându-ºicasa la þãrmul fiordului. Pasul înainte,pe care îl face Gradiva în nuvela luiWilhelm Jensen, comentatã de Freud,poate conduce spre culmea sorþii sauîn prãpastie. Astfel sunt capriciile roþiiFortunei, o emblemã majorã a teatruluielisabetan. În toate aceste cazuri unteatru ce ar putea fi teatru al promovãriitinde sã devinã un teatru al catastrofei,ca ºi când tragicul l-ar duce cu sine întoate formele posibile de reuºitã.Destinul se poate concepe ca oabstracþie purã, „fiinþa abstractã ºiforma sa“, spune Hegel, „Necesitatea,Destinul“. Însã adaugã un lucru impor-tant: conceptul nu poate rãmâne simpluconcept, abstracþia pierzându-se într-oenigmã cu mult mai adâncã decâtaceea a Sfinxului-femelã teban: „Înaceastã abstracþie, nu-i decât superi-orul cãruia zeii ºi oamenii îi sunt supuºi,dar care rãmâne în sine incomprehen-sibil, neinteligibil. Destinul nu e încãscopul absolut pe care Dumnezeu ºi l-amarcat lui însuºi, decretul voinþei per-sonale, ci doar puterea unicã ºi univer-salã ce se ridicã deasupra tuturor zeilorparticulari ºi, în consecinþã, nu se poatemanifesta ca divinitate particularã, fãrãa se confunda cu ei ºi a coborî la nivelullor. El rãmâne aºadar fãrã formã ºi fãrã

individualitate. Purã abstracþie, nu-ialtceva decât imuabila fatalitate cãreiazeii, la fel de bine ca oamenii, suntobligaþi sã i se supunã, când aban-doneazã caracterul lor general, se dis-ting, se divizeazã ºi se luptã, când vorsã facã a-ºi preleva puterea individualãºi cautã sã depãºeascã limitele puteriiºi drepturilor lor“ („Prelegeri de esteti-cã“). Ce sã înþelegem din cele de maisus? Cã dramaturgul se mulþumeºte sã„strecoare“ aceastã abstracþie întrepaginile libretului dramatic, „sub“cuvinte, sã facã din ea partea ascunsãa reprezentãrii? Recurgând la un ter-men impus de Sartre, am putea deducecã teatrul Destinului nu poate fi decâtun teatru de situaþii. La fel de bine l-amputea numi un teatru al moira sau chiarun teatru al Cruzimii; în opinia AntoninArtaud, Cruzimea vine din jocul forþelorobscure rãspândite în univers. Dar astanu înseamnã cã spaþiul teatral e tot-deauna strâmt ºi închis pentru a puneîn scenã Destinul. Spre tronul lui Oedipºi pornind de la tronul lui Oedip, sedeschid o mulþime de drumuri, ducândla Delfi sau la Corint, se deschide ºi celce aduce liniºtea la Colonos. Prin inter-mediul discursului, locul unic din„Fedra“ (oraºul Trezena din Peloponez)se „mãreºte“ dacã nu cu Infernul, celpuþin cu închisorile din Epir sau cuterenul din afara zidurilor pe caremarea în clocot aruncã un „monstrufurios“, „taur de neîmblânzit, dragondezlãnþuit“, provocat de Neptun, la ce-rerea lui Theseu, ºi resuscitând vechileobsesii ale Cretei sau ale Tebei.Sofocle, Shakespeare, Racine, Ibsennu se mulþumesc cu o abstracþie. Artalor nu se reduce nici chiar la „oglindire“– dacã s-ar reduce la asta punerea înscenã. E vorba despre alte imagini,profunde, despre arhetipuri, în sensulpe care îl dã Jung acestui termen.Dominantã, în „Oedip rege“, rãmâneenigma generalizatã: întrebarea vechea Sfinxului se dubleazã cu o întrebarenouã, privitoare la epidemia („loimos“)ce face ravagii la Teba ºi în împrejurimi.Oedip trebuie sã rãspundã la între-barea asta, iar rãspunsul nu mai este„omul“, ci „Eu, acest om“. Din cauzaoriginilor reginei, în „Fedra“, labirintulcretan revine sã bântuie imaginaþia ºicunoºtinþele, cu acest monstru sau cuaceºti monºti pe care îi adãposteºte:Hippolyt, în care Theseu vede „restulimpur“ al tâlharilor de care, dupãHeracle, a dorit sã „cureþe pãmântul“;Fedra, care, în ciuda dorinþei luiHippolyt de a imita, într-o zi, faptele devitejie ale tatãlui sãu ucigãtor demonºtri, rãmâne respectatã de cãtreacesta ºi trebuie sã-ºi punã capãtzilelor prin otrãvire; Theseu, la rândullui, poate pãrea aruncat de valuri, cumva fi monstrul.“Macbeth“, ca în multedintre piesele lui Shakespeare, este dela început dominatã de o figurã ternarã,o triadã producãtoare de destin. Nusunt nici cuferele din „Neguþãtorul dinVeneþia“, nici cele trei fete ale regeluiLear, asimilate Huriilor (Horai), ci celetrei Vrãjitoare, care, cum a observatMallarmé („Falsa intrare a vrãjitoarelorîn «Macbeth»“), existã deja„extrascenic“ sau, mai degrabã, par aexista extrascenic. Într-adevãr, elerevin de mai multe ori în tragedie ºi îºigãsesc stãpâna în Hecate, daimon saudemon pe care Shakespeare, ca atâþiapoeþi din secolul al XVI-lea, îl vedetriplu: Selene – Diana – Hecate. Ceadin urmã va fi în mod necesar, ca atreia Hurie, moartea, moartea luiMacbeth...

Gheorghe IORGA

Avatarurile tragicului:o perspectivã

comparatistã (II)

1Focºani, 9 mai 1984

Stimate domnule profesor,

Luaþi scrisoarea mea ca pe o confesiune,pe care nu mai am cum, cînd ºi cui s-o fac.Mi-ar face o mare plãcere sã ºtiu cã aþi avutrãbdarea ºi curiozitatea s-o citiþi înîntregime. Peregrin prin þarã, schimbîndlocuri de muncã, cu douã cãsãtorii la activ ºicu o mare ºi puternicã dragoste pentru lite-raturã, sînt – fireºte, nu singurul!!! – deza-mãgit ºi derutat. ªi, în primul rînd, nemulþu-mit de mine însumi. Atît de nemulþumit, încîtm-am întrebat dacã am dreptul sã scriu unuiom de consecvenþa ºi înãlþimea D-strãmoralã. V-am stimat dintotdeauna ºi ca omºi ca intelectual, iar puþinul pe care l-amdobîndit vine, într-un fel ºi din D-strã! V-amcunoscut, am discutat, v-am urmãrit cuatenþie, v-am citit. Dar mã opresc aici cu„declaraþiile” mele de stimã ºi afecþiune, princare nu urmãresc nimic, dar absolut nimic.Tot ar fi bine, ar însemna sã am încredereîn mine. Cã am încredere în mine.

Singurele lucruri care mai au greutate înmine ºi vor avea întotdeauna sînt: copilul ºibiblioteca mea. Cu distincþiile fireºti. Înmomentul de faþã nu am nici una, nici alta.Copilul e la Tîrgu-Mureº. Eu nu primesccasã, stau în chirie, împreunã cu soþia, la ofamilie cu doi copii. ªi, bineînþeles, nu-mipot aduce nici mobila, nici biblioteca. Fãrãde care mã simt aproape mutilat.

Lucrez la Întreprinderea Cinematograficãºi statutul meu e destul de echivoc: facmuncã de instructor-reþea (cu mult teren încomune), dar figurez ca administrator decinematograf la Panciu. Pe scurt, acesteasînt datele biografice exterioare între careîncerc sã mã regãsesc, sã mã echilibrez.

Mã bate gîndul sã mã reîntorc la Oneºti,în vechiul loc de muncã, unde sînt re-primitfãrã ezitãri. Sincer, ideea nu mã intere-seazã prea mult ºi nu mã entuziasmeazã.Dar ar fi o soluþie extremã, la care voirecurge, dacã nu voi primi apartament pînãla 1 august.

Am citit, recent, cartea lui Victor Atanasiu– „Viaþa lui Ilie Moromete”, care m-a încîn-tat. Echilibrat, fin, pãtrunzãtor, elegant ºicoerent. Dupã lecturã, am rãmas cu gîn-durile mele: cît timp am pierdut, cu cîtã con-secvenþã am reuºit sã nu realizez nimic, dince-mi propusesem!! Nu am pic de invidie,dar parcurgînd pagini de Victor Atanasiu,Alex. ªtefãnescu sau, chiar, Radu G.Þeposu, nu pot sã nu realizez uriaºa dis-tanþã care existã între mine ºi aceºtia. Hic etnunc! ªi ar fi putut fi altfel, puþin altfel.

Vedeþi, sînt un spirit sistematic ºi, dintr-un anumit punct de vedere, am citit progra-matic, am adunat sute de plicuri cu fiºe ºicronici, eseuri despre contemporani cuscopuri foarte limpezi mie. Plicurile existã(la Oneºti), scopurile au rãmas în faza deintenþii ºi subsemnatul cu un mare gol alneîmplinirii.

Nu fac parte dintre aceia care acuzã peoricine ºi orice, conjunctura, neºansa etc.,deºi nu pot fi neglijate complet. Suficient desincer, ºtiu cît îmi datorez mie ºi, mai ales,cît pot sã-mi reproºez. ªi pot sã mã felicitîn fiecare an (în luna noiembrie) pentrumarea greºealã a vieþii mele: transferul laSlãnic Moldova. A fost o afacere „bunã”, dincare am avut numai de... pierdut.

Recitesc ce-am scris ºi-mi dau seama cãsînt niºte notaþii de jurnal, care se leagãgreu între ele, dar care pot – totuºi – vorbidespre mine.

Dar... cui prodest?Antichitatea greco-latinã este o altã mare

iubire a mea. Mã simt bine cu Tacit ºiCicero, care-mi dau sentimentul unei orgo-lioase singurãtãþi ºi-mi oferã mari voluptãþide expresie ºi gîndire. Vorbeam de „orgo-lioase singurãtãþi”, pentru cã – n-am cui sãîmpãrtãºesc aceste plãceri. Chiar dacã aºîncerca, n-am vreo ºansã sã „corup” pecineva. ªi cît de mult aº simþi nevoia! Amdese momente cînd îmi amintesc de dis-cuþiile aprinse de la Casa Bacovia, de dru-murile noastre (per pedes) aproape peri-patetice, de Ion Enache sau atîþia alþii.Scînteiau idei, se comiteau erori, se

suþineau anomalii sau se vehiculau truisme(la cenaclu), dar se declanºa un mecanismîn mine care mã menþinea în prizã. Singur –îmi este mult mai greu.

„Vreau sã ºtiu de ce nu am aripi”, ca sãparafrazez titlul unui recent film românesc.ªi la ce mi-ar folosi oare?

Materialul despre Ovidiu Genaru (acelape care l-aþi publicat cu luni în urmã) aprovocat vii nemulþumiri autorului în cauzã.Am avut o discuþie discordantã cu acesta laOneºti. Sigur cã obiecþiile sale veneau maimult din vanitate ºi acestea nu m-ar afectaprea mult. Dar cîteva din observaþiile luiGenaru m-au pus la îndoialã. Am recitit pro-priul meu articol ºi am rãmas dezamãgit.Cred cã m-am grãbit. Dacã l-aº scrie acum,aº face-o mult mai bine ºi mult mai exact.Regrete tardive!!! Cuvîntul e tipãrit ºi, înacest caz, nu prea am de ce sã fiu mîndru.

Cerîndu-mi iertare pentru cît v-am rãpittimpul, vreau sã asigur cã – totuºi – maipãstrez o fãrîmã de încredere în mine. Darnu mai promit nimic, nici mãcar mie. Înmomentul de faþã îmi lipseºte – mai ales –STABILITATEA. Cînd voi avea timp, voitrece pe la redacþie sã vã vãd ºi sã respiraerul redacþiei, sã vãd ºpalturi, agitaþiaspecificã unui lunar.

Aici prind toate numerele. Nu-mi dis-place. Mi se pare, însã, cã revista nu-ºigãseºte încã ritmul propriu, inconfundabil,de care are atîta nevoie. Se ezitã mult, secautã formula idealã (?), nu înþeleg bine.Oricum – e bine.

Vã transmit cele mai calde salutãri, urãride sãnãtate ºi succese!!!

Mircea

2

Focºani, 21 ianuarie 2013

Stimate domnule Profesor,

V-am mai spus la telefon – sînt sigur – cãpãstrez în minte, dar, mai ales în suflet,oraºul copilãriei ºi adolescenþei mele, aºa

cum era el: în dreapta familia Cristea, cu treifete apropiate mie ca vîrstã, în stînga, fami-lia Uricaru ºi Râpaº (ginerele), al cãrui fiu amurit la cutremur (1977), Vizitiu, PoºtaVeche, toate se deruleazã fragmentar ºimai întotdeauna mã iau pe nepregãtite!Chipuri familiare, gesturi frînte mã bîntuie,acela era oraºul meu, cartierul meu... NuBacãul de azi! Eu am nostalgii, regrete...Regretul meu cel mai mare rãmîne acela cãam pãrãsit oraºul, fãrã sã mã oblige nimeniºi nimic în 1978. Dar revãzîndu-l în maimulte rînduri, mã simþeam înstrãinat. Faþãîn faþã, nu ne mai recunoºteam, eu ºiBacãul!

Era într-o joi, 13 decembrie 2012. Cugreu am acceptat sã particip la centenarul„Revistei noastre” (primul numãr 1912).Emoþii cu mult înainte, dimineaþa a venitMarcela, însoþitoarea, pentru a ajuta sã mãîmbrac! La 10 fãrã 20 eram jos, unde mãaºteptau doi colegi cu o maºinã. Cînd amintrat pe holul mare, de-o parte ºi de altaelevi, mi s-au pãrut atît de frumoºi, dar ºi oparte dintre foºtii mei colegi: aplauze, flori,îmbrãþiºãri, o mapã cu o „Revistã a revis-telor” la doar 300 de pagini! A fost primulmoment cu adevãrat emoþionant. Dupã ceam intrat în sala de festivitãþi (plinã ochi),ne-am aºezat ºi, dupã cuvîntul introductiv aldirectorului, a urmat marea suprizã! În cali-tate de invitat de onoare trebuia sã vor-besc... primul! Luat pe nepregãtite, am privitsala, balcoanele, copiii... am uitat toateamãrãciunile trãite în cei 11 ani ºi m-amtrezit spunînd: „Dupã patru ani m-am întorsacasã!” Restul a venit de la sine! Am vorbitpuþin, din suflet.

A trecut mult timp de cînd nu v-am maiscris ºi rîndurile de mai sus au fost, sãzicem, pentru acomodare, dar ºi un soi de„captatio benevolentiae”! Sã încep cu celebune: nu mai am acele istovitoare insomniide o bunã bucatã de timp, deºi, trebuie sãrecunosc, folosesc diazepam, singurul efi-cient în cazul meu, am poftã de mîncare,mã deplasez cu uºurinþã prin casã, pot sãcitesc, sã scriu, sã lucrez, dar numai înprima parte a zilei, din pãcate. Ieri am primit

un e-mail de la domnul Radu Ulmeanucare-mi solicita un material pentru luna ia-nuarie! I-am explicat în cîteva cuvinte de cenu pot onora propunerea sa! M-a flatatsolicitarea, ei!...

Adevãrul, domnule Profesor, e cã putereade muncã scade progresiv, lent, foarte lent,dar scade, cel puþin aºa am impresia! Ceeace reuºesc, totuºi, sã fac se datoreazãvoinþei, rigorii, dar – în primul rînd – tena-citãþii, probabil principala mea calitate.Muncesc într-un ritm exasperant, darmuncesc ºi nu-mi uit obiectivele. Cu eforturimari, obosealã accentuatã, iar calculatorul,un instrument ideal în multe privinþe, nuface decît sã complice lucrurile: dupã cîtevaore mã dor ochii ºi-mi vine sã dorm, trag lapat. Mã opun cu obstinaþie, pentru cã – îmirepet întruna – ce-þi propui, trebuie sã ducila bun capãt. Totul e sã vrei, sã te poþi con-centra!

Dacã în primii doi ani de la ieºirea dinînvãþãmînt (care e cum e!) sufeream dincauza singurãtãþii, mã simþeam „izolat”,marginalizat, frustrat, acum aceeaºi sin-gurãtate a devenit o obiºnuinþã ori... mãamãgesc singur?! Chiar singur?! Evident eo exagerare!! Rodica Lãzãrescu mã sunãmãcar de douã ori pe zi, apoi Dv., Dan,Catrinuþa, urmeazã cîte un schimb specta-culos de e-mailuri cu domnul Gheran, fãrãsã mai punem la socotealã pe Puºa,pisicuþa mea neagrã, frumoasã ºi pestemãsurã de rãsfãþatã. Cînd vine cineva pe lamine (neprietenii nu fac aºa ceva, ceea cee un privilegiu pentru mine) mã bucur, chiarmã bucur! Mã simt foarte bine o jumãtate deorã, o orã, dar apoi, încep sã-mi pierd rãb-darea, pînã dau în clocot. Vorba domnuluiGheran: «te bucuri de douã ori: o datã, cîndvine, a doua oarã, cînd pleacã!» Ce ºansã!

Vã spuneam ºi la telefon cã numãrul pemartie merge foarte bine! Mai bine dedouã treimi ar fi definitivat, inclusiv corec-tura! Mi-am schiþat sumarul pentru volumulde criticã a poeziei, þinînd cont de mai multecriterii (între care mai important este faptulcã nu pot trece de 200, cel mult 220 depagini). Asta a fost promisiunea doamneiDeºliu, conºtientã cã nu poate obþine maimulþi bani pentru sponsorizarea cãrþii!Sincer sã fiu, nu ºtiu dacã aceºti bani vorveni de la Consiliul Judeþean sau de la...magnaþii urbei ºi nici nu mã intereseazãasta! Pînã acum am patru capitole bune detipar: Ion Tudor Iovian, Marcel Mureºeanu,ªerban Codrin ºi Liviu Ioan Stoiciu, de altfelsingurul scriitor vrîncean din volum (vor maifi ºi aici retuºuri!). Cei patru ar totaliza 21 depagini de calculator care, transformate înformat A5, dupã cum mã asigurã „diva meaprotectoare”, ar totaliza 41 de pagini. Deciar mai fi loc – teoretic – pentru 14-15 poeþi(Mircea Popovici, Dan Petruºcã, IonBeldeanu, Teofil Rãchiþeanu º.a.m.d). S-arputea numi „Anamneze necesare”, vol. IIPoezia, pentru ca volumul III sã fie dedicatprozei. Ce mã sfãtuiþi?

Dupã cum vedeþi, apelez din nou la ge-nerozitatea Dv. – rugîndu-vã sã-mi plãtiþi,cînd veþi putea, cotizaþia la filiala UniuniiScriitorilor Bacãu (ºtampila, semnãturaMarelui ªef de trib, chitanþa). Nu e nici ograbã. La 1 septembrie voi cãpãta drep-turile depline de pensionar (adevãrat), pen-tru cã eu, fiind pensionat medical cu patruani ºi jumãtate înainte de termen, am fostdepunctat serios: primesc 1024 lei în loc de1500-1600, la care se adaugã pensia supli-mentarã de la U.S. de 587 lei. Dupã rein-trarea în drepturile fireºti, aº putea spera laun total de 2200 lei (incluzînd aici ºi pensiasupl.,conform legii opt). Deci – presupun –pînã la 1 septembrie trebuie sã fiu în ordinecu totul. O ultimã mare rugãminte: sã-miconfirmaþi telefonic (un mesaj scurt) pri-mirea acestui plic, pentru liniºtea mea!

Cu mii de mulþumiri (sper sã ajungã),asigurîndu-vã de toatã preþuirea, afecþi-

unea ºi gratitudinea mea, complimente dis-tinsei Dv. Doamne,

Mircea

ateneu

martie 2013 19

Constantin CÃLIN

Mircea Dinutzpar lui-même

Moartea unui prieten îþi întoarce faþa spre trecut.Rememorezi, reflectezi asupra unor momente comune, le resemnifici.Lungã de cîteva decenii, prietenia mea cu Mircea Dinutz s-a întemeiat pe

ideea respectului reciproc necondiþionat. I-am preþuit loialitatea, onestitatea, cor-dialitatea. În ochii lui am fost mereu profesorul din anii studenþiei, el în ai mei –un mai tînãr coleg.

N-a avut o viaþã uºoarã, n-a fost scutit de rãtãciri sentimentale cu final dezas-truos, de opþiuni profesionale eronate, de lipsuri materiale, de adversitãþi stupideºi de refuzuri opace. A rezistat, iar rezumatul realizãrilor sale e consistent.Cunoscîndu-i biografia, pot spune cã a terminat victorios ºi aproape împãcat cusine. S-a ridicat deasupra mediului din care provenea, s-a impus în locurile undea muncit, a dobîndit stima celor cu care a colaborat, iar în ultimii ani s-a identifi-cat cu „Pro Saeculum”, pe care a îmbogãþit-o ºi a menþinut-o la cote respectabile.

Marcat de boalã ºi solitar, a lucrat cu o dãruire care lipseºte celor mai mulþidintre oamenii sãnãtoºi. Nu pot sã nu remarc nota de eroism a existenþei sale dinacest lustru de viaþã. În timp ce plãmînii lui îºi diminuau lent dar iremediabilcapacitatea, constrîngîndu-l sã nu iasã din casã, el continua sã respire prin vra-furile de cãrþi ºi reviste ce i se trimeteau din toate colþurile þãrii pentru recenzare.Demonstrase pertinenþã, bunã-credinþã ºi aplicaþie, calitãþi care îl distingeau înpeisajul intelectual de azi. La rîndul sãu, era bucuros pentru „vizibilitatea” încreºtere, cîºtigatã treptat ºi pentru relaþiile cu unii scriitori pe care îi stima în celmai înalt grad. N-avea altã satisfacþie decît sã-i fie recunoscute corectitudinea ºiabnegaþia. Îmi acordase un rol de primã instanþã ºi dupã apariþia fiecãrui numãrdin „revista sa” aºtepta „ecourile”. Mai ales asupra editorialelor, în care puneamai multe bãtãi de inimã.

Mai pregnant, despre viaþa ºi despre ataºamentul sãu exemplar faþã de lite-raturã „povestesc” însã scrisorile de mai jos, confesiuni epistolare cu certã va-loare moralã, pe alocuri emoþionante. A doua a fost scrisã cu puþine zile înaintede a muri.

lecturi

martie 201320

Nimeni nu poate infirmainfluenþa pe care a avut-oMihail Sebastian atât în epocã,cât ºi în anii ce i-au urmat.Dacã într-o primã fazã posteri-tatea nu avea totuºi sã îi fieextrem de îngãduitoare, maiales începând cu anii nouãze-ci, odatã cu publicarea jurnalu-lui, apele receptãrii sale auînceput sã se tulbure, sã iºtetot felul de controverse. Auapãrut materiale cu pretenþianedisimulatã de a schimba cãide interpretare, au fost voci cei-au contestat minima valoareori dimpotrivã, care l-au aºezatîn imediata apropiere a unornume de notorietate mondialã.Consider cã sunt rare eseurile/articolele ce au gãsit dreaptamãsurã, calea de mijloc pentrusituarea in vivo a unui om, aunei opere. O asemeneareuºitã „cuminte”, cu mult dis-cernãmânt ºi mai ales cu ocapacitate infinitã de a demon-stra seriozitate, echivaleazã culucrarea Gabrielei Gîrmacea –„Literatura lui MihailSebastian”, apãrutã în 2012 laEditura CD Press. Viorica S.Constantinescu nota pe coper-ta a patra: „Scrisã cu talent ºipasiune, foarte informatã,cartea este realmente oreuºitã, un demers de careistoria ºi critica literarã vor tre-bui sã þinã cont când se va dorisã se recunoascã în nuanþeleei o epocã atât de fascinantãîncã, epoca interbelicã. Sãcunoascã nu doar oameniicare au fãcut-o unicã, ci ºifenomenul artistic formator alunui alt tip de intelectual,asemãnãtor cu cel dinOccident, departe de balca-nism sau slavism.” Evident,autoarea nu ne dezvãluie doarcomponente ale „literaturii luiMihail Sebastian”. Exerciþiulare drept þintã stabilirea unorpuncte de legãturã veridiceîntre biografia Mihail Sebastianºi elementele unui soi debiografism resimþit organic.Poate cã, marele merit al cãrþiiîl constituie capitolul centraldedicat corespondenþei luiMihail Sebastian. Cu emoþiedozatã sunt de reþinut traseeleparcurse de mai multesubiecte majore în epocã –tradiþie/ modernitate, nouacondiþie a artistului, tehnicilenarative inovatoare, „problemaevreiascã” etc. Cele de maisus (cãrora li se adaugã temesecundare) compun în faptdestinul unei literaturi apartecare prin roman ºi teatru, prinproblematica deschisã de per-sonajele acestora mãsoarãcredibilitatea unui gen nou decriticã ºi istorie literarã.

Din fragmentele preluate ºicomentate, obþinem imagineaevreului naturalizat, intelectualde notorietate al Bucureºtiuluiinterbelic, o apariþie caredeclanºeazã viaþã literarã, unom credibil ce uneori se zbateîntre graniþele frivolitãþii. Deºiscrisã cu obiectivitate, apelândla cele mai serioase surse dedocumentare, beneficiind deun efort susþinut ºi de un re-gistru grav al evocãrii, carteaGabrielei Gîrmacea reprezintãdupã cum afirma în cuvântul

introductiv Mihai Zamfir „un actde pietate: profesoara dinOneºti, doctor al Universitãþiidin Bucureºti, nutreºte faþã deMihail Sebastian o iubire vecheºi fãrã rezerve. Cum poþi iubiun personaj pe care nu l-aicunoscut, dispãrut cu mult timpînainte ca tu sã fi venit pe lume– iatã unul dintre paradoxurileagreabile ale literaturii. Nu esteaici vorba doar de ataºamentulobiºnuit faþã de piesele ºi deromanele unui scriitor;Gabriela Gîrmacea s-a ataºatmai ales de omul MihailSebastian, de inteligenþa ºi desensiblitatea acestui literatsubtil, al cãrui destin nedreptcontinuã se ne impresioneze.”

Volumul în discuþie estealcãuit din patru capitolemajore - „Viaþa lui MihailSebastian”, „Proza lui MihailSebastian”, „Teatrul lui MihailSebastian”, „Corespondenþa” –cãrora li se adaugã„Bibliografia”, „Bibliografia cri-ticã”, „Articole din periodice”,precum ºi fotografii din arhivaautorului oferite de Corneliaªtefãnescu.

Drept unealtã principalã înorganizarea întregului volumde informaþii se aflã memoria-listica epistolarã. Cele patrucapitole menþionate sunt scrisepe aceastã linie, GabrielaGîrmacea revenind (dupã cums-a spus!) la aºa-numitul lan-sonism universitar, înþelegândrealitatea operei drept un actcomplementar vieþii, autoruldisipându-se în personaj.Astfel, dupã cum era de aºtep-tat, sunt numeroase punctele

de interes ale cãrþii. Sã neapropiem de câteva dintreacestea. Mai întâi, îmi doresc afi consemnatã realitatea Brãileiîn conºtiinþa scriitorului:„Spuneam în rândurile trecutecã nu existã în Brãila 40 deadolescenþi. Sã mã lãmuresc.Dacã se cheamã adolescentcine are 18 ani, atunci amminþit. Mã gândesc ce jalnicear fi cele douã ore, pe carevroiai sã le dãrui «prietenilor»d-tale de aici ºi sã vãd cestingherit ai fi fost d-ta însuþiînchis între pereþii strâmþi aineînþelegerii lor. «Eu sã staude vorbã cu inimile lor; ei devorbã cu tristeþea mea». Dacãi-ai cunoaºte, domnuleBaltazar, ºi dacã ceea ce spuid-ta nu ar fi realmente trist, airâde. Bãieþii nici mãcar «detreabã» nu sunt. Iar fetele nuîºi pot scuza incolora prostienici cu un romantism perimat,dar teatral simpatic. Altãdatãsimpla veste a venirii unuipoet, le-ar fi dat nopþi deinsomnie. Astãzi, conºtiente depropria lor valoare, sunt femi-niste. Nu citesc Samain (defapt nu citesc nimic). Nu cântãChopin. Repet ar fi fost o zidesãvârºit ratatã” (scrisoarecãtre Camil Baltazar, datatã 17februarie 1927 – aºadar lavârsta de douãzeci de ani).Scrisoarea e în bunã mãsurãun strigãt de exasperare, unstrigãt pentru un ajutor pe careMihail Sebastian chiar îl vacãuta pentru „strãmutarea” înBucureºti. Peste timp, ajuns înBucureºti, Nae Ionescu îl vaajuta sã publice la „Cuvântul”,

unde îi va avea drept colegi peMircea Eliade, Perpessicius,Camil Petrescu, Ion Vinea.Activitatea de jurnalist începesub semnul neliniºtilor ºi con-tinuã pe fundalul apariþieiprimelor manifestãri alemiºcãrii legionare. Nu voi trecepeste episodul din 1932, petre-cut la una dintre întâlnirilegrupãrii Criterion. PetruComarnescu le propusese pri-etenilor sãi sã organizeze unciclu de conferinþe despre per-sonalitãþi contemporane. Ceiaflaþi în vizor veneau dinspre„domenii” diferite: Gandhi,Lenin, Mussolini, CharlieChaplin, Proust, Gide, Freud,Bergson, Picasso. Incidentulpare a fi important pentrumodul în care Mihail Sebastianse va raporta la „problemaevreiascã” de-a lungul timpu-lui: „Un incident mai puþin gravºi care s-a soldat în favoareanoastrã a avut loc la sim-pozionul despre CharlieChaplin. Printre vorbitori era ºiMihail Sebastian. Când i-avenit rândul, cineva de lagalerie a strigat: «Un ovreidespre alt ovrei!» MihailSebastian era în picioare, cucâteva foi pe care îºi însem-nase planul conferinþei. Sefãcuse foarte palid. A rupt foile,a fãcut un pas înainte ºi aînceput cu o voce fierbinte,sugrumatã de emoþie. «Aveamde gând sã vã vorbesc despreun anumit aspect al artei luiCharlot, a spus. Dar cinevadintre dumneavoastrã mi-aadus aminte de ovrei. ªi-am sãvorbesc, ca evreu, despre

evreul Charlot...» Sala a izbuc-nit deodatã în aplauze”. În viz-iunea lui Eliade, a fost una din-tre cele mai inteligente confer-inþe pe care i-a fost dat s-oasculte.

Literatura lui MihailSebastian: „...Preocupareaprincipalã a criticului în acestearticole este de a contura cãromanul se situeazã dincolo dedefiniþiile consacrate speciei lit-erare de manualele ºcolare.Spirit modern, MihailSebastian teoretizeazã o litera-turã fãrã convenþii, pe care arreprezenta-o scriitorii din ge-neraþia sa: panlirismul. Acestas-ar defini ca plãcere pentruconfesiune, pentru autentici-tate, sinceritate, adicã la unroman nou în care se renunþãla naraþiunea de tip con-venþional, unde cititorul puteaanticipa evenimentele sauevoluþia personajului”.

Odatã cu acest volum,Gabriela Gîrmacea ne intro-duce în culisele unui mod de afi cu date identitare dintre celemai interesante, o conºtiinþãinteresatã în permanenþã depropria-i descoperire. Dupãcum sesiza ºi Nora Iuga în„Jocul ºi visul. Ascunzãtorile luiMihail Sebastian” („Românialiterarã”), „Numeroasele ex-trase din corespondenþa luiMihail Sebastian fac ca scri-itorii cu care întreþine unschimb asiduu de scrisori sã-ºirecapete în cartea GabrieleiGîrmacea prezenþa lor vie. Ceimai pregnanþi sunt CamilPetrescu ºi Camil Baltazar,ultimul în care Sebastian vedepoetul prin excelenþã, pare sãfie prietenul lui cel mai apropi-at.” Corespondenþa va fi,aºadar, un reper în conturareaprofilului uman ºi intelectual allui Mihail Sebastian. Prin inter-mediul acesteia sunt definiterelaþiile interumane, cât ºi fluc-tuaþiile interbelice. Teza de lacare se pleacã este pânã laurmã aceea cã „…în corespon-denþã, Mihail Sebastian seautoportretizeazã.”

Marius MANTA

Memorialistica epistolarã,literatura lui Mihail Sebastian

torcea, petrecutã cu onoruri militare, deînalþi clerici ai ortodoxiei româneºti, demonahi ºi monahii, de intelectuali dintoatã þara, în þãrâna din Grãdina MaiciiDomnului. Aerul, de munte, avea oasprime ºi o dulceaþã, de ploaie mãrun-tã ca un plânset reprimat ºi de stropiîncremeniþi pe firele unei lumini de din-colo de lumi, cum permanent au în cimi-tirul nobilei mãnãstiri alternanþele desoare ºi de umbrã ale cerului ºi alebrazilor la fel de înalþi. Pleca ºirãmânea, ne despãrþeam ºi o auzeam:„…un sentiment profund tragic al exis-tenþei respirã din toatã creaþia lor încare pasiunea, reprezentarea specificãa absolutului pentru femeie þine un loccovârºitor. ªi strigãtul lor de rãzvrãtire,de pasiune, de dorinþã de împlinirerãsunã ca un strigãt al omului din toatetimpurile, din toate locurile. La Emilynumai aspiraþia trece dincolo de moarteºi viaþã, încercând contopirea cu totul,cu absolutul. Ceea ce nu poate fi atinseste intuit ºi sugerat în strãfulgerãri. ªi

momentul morþii vine misterios atuncicând crezi cã ai început dialogul defini-tiv izbãvitor cu absolutul“.

Am ieºit din Westminster Abbey, subun cer frãmântat, negru ca smoala, ºinu am apucat sã facem decât câþivapaºi, când Londra a intrat în cea maitumultoasã vijelie, în cea mai puternicãfurtunã a verii. Prinse între statui, fãrãniciun adãpost, cu umbrelele frânte deºuvoaiele de apã care se prãvãleau dincer, am încercat sã scrutãm piaþa, des-luºind anevoie clãdirea Parlamentuluicu turnul Big Ben-ului, elansat ca osãgeatã spre miezul fremãtãtor alîntunericului. Ceasul orei exacte, dar ºial marilor evenimente, instalat dupãmoartea lui Charlotte, nu a avut cum sãbatã pentru Surorile Brontë. Gânduluide atunci i-a rãspuns însã acum firul deluminã al unui vers de Emiliy, „There isno room for Death!“ („Nu-i pentrumoarte loc!“), care continuã sã scân-teieze ºi dupã închiderea cãrþii.

Tablou ccu SSurorile BBrontë

•• SSccrr ii ii ttoorr ii llaa mmoorrmmâânnttuull MMaaiicc ii ii BBeenneeddiiccttaa --aaccaadd.. ZZooee DDuummii tt rreessccuu--BBuuººuulleennggaa

• urmare din pag. 24 •

martie 2013 21

ateneu

N. 7/20 ianuarie 1918, în Bacãu - m.11 septembrie 1985, la Bucureºti. Poet,traducãtor, eseist, publicist, istoricºi critic de artã, cercetãtor ºtiinþific,diplomat, profesor universitar,redactor, editor. Este fiul Anei (n.Pandele), casnicã, ºi al ofiþeruluiConstantin Frunzetti. Copilãreºte laTârgu Ocna, unde va reveni în toatevacanþele de varã, începându-ºi studiilela ªcoala Nr. 2 din oraºul de pe Trotuº(1924-1927), luând lecþii de desen de lapictorul Stavru Tarasov ºi încheindprimii ani ai ciclului primar cu mediifoarte aproape de 10. În funcþie de gar-nizoana în care era mutat tatãl, conti-nuã sã înveþe la Liceul „VasileAlecsandri” din Galaþi, unde între anii1928 ºi 1930 îl are ca profesor defrancezã pe prozatorul Anton Holban,Liceul „Unirea” din Focºani ºi Liceul„Constantin Diaconovici Loga” dinTimiºoara (1934-1936). Începe sã scriede timpuriu, afirmându-se îndeosebi capoet, traducãtor, eseist ºi cronicar almanifestãrilor de artã vizualã, dar ºi caun fin orator ºi posesor al unei culturienciclopedice greu de atins. Debuteazãcu epigrame în revista Flori de crângdin Oradea (1932) ºi, peste un an, cupoezie în Adevãrul literar ºi artistic,care îi publicã un sonet. Tot în 1934,revista de avangardã 13, din Focºani, îiacordã Premiul I pentru sonetulNevrozã, încredinþat apoi tiparului. Calicean, mai publicã în revisteletimiºorene Colþ de þarã, Crai nou ºiFruncea, legând o trainicã prietenie cuRobert Klein, viitoarea mare personali-tate a culturii occidentale. Dupãobþinerea bacalaureatului, în 1936, areparte de o „studenþie norocoasã” laFacultatea de Litere ºi Filosofie aUniversitãþii din Bucureºti (1936-1940),audiind cursurile renumitei pleiade deprofesori în frunte cu AlexandruBusuioceanu, N. Bagdasar, MirceaEliade, Dimitrie Gusti, P. P. Negulescu,C. Rãdulescu-Motru, Tudor Vianu ºiMircea Vulcãnescu, istoricul religiilorconsiderându-l unul dintre „cei mai orig-inali ºi mai profunzi tineri ai generaþieisale”. Timp de un an (1936-1937)urmeazã, în paralel, ºi Facultatea deDrept, însã renunþã în favoarea studiu-lui, gazetãriei ºi a documentãrilor pen-tru monografiile ªtefan Ionescu-Volbudea ºi George DemetrescuMirea, pe care Imprimedia Naþionalã ile va publica în 1940, marcându-i debu-tul editorial. La recomandarea pictoruluiFrancisc ªirato devine, astfel, titularulcronicii plastice a revistei Vremea(1936-1937), iar la cea a profesoruluiTudor Vianu, în 1938 e numit asistentonorific la Catedra de Istoria artei, con-dusã de George Oprescu. Publicãeseuri, poezii, traduceri ºi recenzii înrevista Semne (1936-1948) ºi îºiîncepe colaborarea la cele mai cãutatepublicaþii culturale ale vremii: Viaþaromâneascã, din redacþia cãreia vaface parte, la invitaþia lui Mihai Ralea,Revista Fundaþiilor Regale ºiUniversul literar, în paginile cãrorasemneazã uneori câte 4-5 articole,apelând în acest sens la o sumedeniede pseudonime, începând cu MirceaVuian, Valeriu Morjan, Lafcadio,Socrates, Menip, Menipos, Menale,Philolaos din Cretona ºi sfârºind cuvariante ale numelui ori ale iniþialelor.La rândul sãu, Al. Busuioceanu i-a pro-pus sã intre, alãturi de el, în activitateadiplomaticã din Spania, însã a preferatsã rãmânã în preajma lui Tudor Vianu,la care îºi va susþine, în 1940, teza delicenþã în istoria artei ºi esteticã, avândca temã Problema tragicului în arteleplastice. Notat de acesta cu „Magnacum laude”, îi va deveni asistent laCatedra de esteticã a Facultãþii de

Litere bucureºtene (1944 - 1946, 1948-1951), iar în intervalul 1946 - 1947 îl vaînsoþi la Ambasada României de laBelgrad, ca ataºat cultural ºi secretar alacesteia. Publicã întens în revisteledeja amintite, cãrora li se adaugãRampa, Veac nou ºi Victoria, iar în1941 îºi lanseazã primul volum de ver-suri, Risipã amarã, apãrut în colecþia„Universul literar”, cu un portret de G.Tomaziu. În Editura Universul mai vedelumina tiparului volumul de poemeGreul pãmântului (aceeaºi colecþie,Bucureºti, 1943), la Editura Forum, celde poezie, Maree (Bucureºti, 1945),premiat de un juriu condus de Al. A.Philippide, în timp ce la EdituraFundaþiilor Regale pentru Literaturã ºiArtã îi apãruserã primele traduceri:romanul Barbara de J. Fr. Jakobsen(1942) ºi Iluminãrile lui ArthurRimbaud (precedate de poeme dinprimele versuri – 1945). Începe sãlucreze la teza de doctorat, Tipologiaornamenticii populare româneºti,sub îndrumarea profesorilor G.Oprescu ºi I. D. ªtefãnescu, din carepublicã o variantã în Viaþaromâneascã (septembrie 1940), darpe care nu o mai susþine din pricinaconvulsiilor celei de-a doua conflagraþiimondiale, deºi o predase încã din1943. În pofida aprecierilor de care sebucura ºi a încãrcatei cãrþi de vizitã, în1951 este îndepãrtat atât dinUniversitate, cât ºi din presã, devenindcercetãtor ºtiinþific la Institutul de IstoriaArtei al Academiei, graþie doar inter-venþiei profesorului George Oprescu. I-au trebuit trei ani de penitenþã pentru areveni în câmpul criticii de artã ºi încã

doi pentru a fi reintegrat în învãþãmân-tul superior, din 1956 predând istoria ºiteoria artei la Institutul de Arte Plastice„Nicolae Grigorescu” din Bucureºti.Activând, în paralel, ca ºef al Secþiei deartã modernã ºi contemporanã aInstitutului de Istoria Artei (1951-1967),pe care îl va conduce, de pe poziþia dedirector, între 1973 ºi 1975, în 1977obþine, de asemenea, ºefia Catedrei deIstoria ºi teoria artei a Institutului „N.Grigorescu”, iar în 1972 e numit directoral Editurii Meridiane, calitate pe care ova deþine pânã în 1975. Verniseazãzeci de expoziþii, redacteazã cata-loagele acestora, organizeazã pavili-oanele româneºti la principalele mani-festãri plastice internaþionale, faceparte din comisii de doctorat ºi dinunele jurii internaþionale, publicã cuaceeaºi vervã în revistele Arta, Artaplasticã, Ateneu, Contemporanul,Flacãra, Luceafãrul, Gazeta literarã,Manuscriptum, Orizont, RevueRoumaine, România liberã, Românialiterarã, Secolul XX, Steaua, Teatrul,Tomis, Tribuna ºi în majoritatea publi-caþiilor judeþene, consemnând cu probi-tate evenimentele plastice la care a luatparte ºi nu numai. Dedicã, astfel, noimonografii ºi albume unor pictoriromâni ºi strãini, începând cu C.Rosenthal (Editura de Stat pentruLiteraturã ºi Artã, Bucureºti, 1955),continuând cu Dimitrie Paciurea(Editura Academiei, Bucureºti, 1955),Pictorul bãnãþean Nicolae Popescu(Bucureºti, 1955), Miºu Pop (ESPLA,1956), Pictori bãnãþeni din secolul alXIX-lea (idem, 1957), Eugen Taru(Editura Meridiane, Bucureºti, 1966),

Micaela Eleutheriade (idem, 1967), D.Paciurea (idem, 1971), Ion Vlasiu(Editura Dacia, Cluj, 1973), Picturaclasicã chinezã (Editura Meridiane,1973), Paciurea Precursorul (idem,1974), Brãduþ Covaliu (idem, 1975),Velasquez (idem, 1984) ºi sfârºind cuPegas între Medusa ºi Perseu (idem,1985). La acestea adaugã volumele deversuri Ostrovul meu (ESPLA, 1957),Dragostele aceleiaºi inimi (Editurapentru Literaturã, Bucureºti, 1967),Þãrmurile clipei (Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1983), pre-cum ºi noi traduceri din literatura uni-versalã, unele în colaborare ºi în maimulte ediþii: Porþi ferecate de L.Golding (1946), Iscusitul hidalgo DonQuijote de la Mancha de M. deCervantes (1949), Generaþia mea deB. Gorbatov (1949), Rãzboi ºi pace deL. Tolstoi (1949-1955), Oameni dinPodlipnaia de F. M. Reºetnikov(1954), Supusul de H. Mann (1954),Oamenii mãrii de V. Hugo (1955),Prozã satiricã spaniolã (1955),Povestiri din Sevastopol de L. N.Tolstoi (1955), Bâlciul deºertãciunilorde W. M. Thackeray (1956), Cimentulde F. Gladkov (1960), Isprãvile unorvânturã lume (1961), Sonete de W.Shakespeare (1962), Pe SecondAvenue de E. Muphahlele (1967),Comedii de W. Shakespeare (1981).Traducerea piesei Comedia încurcã-turilor de W. Shakespeare, realizatãîmpreunã cu Dan Duþescu, a fost, dealtfel, transpusã scenic la Teatrul „IonCreangã” din Bucureºti ºi propusã pu-blicului la sfârºitul lunii octombrie 1975.A scris, totodatã, prefeþe ºi studii intro-ductive la volume semnate de NelaHasse, Andrei Pleºu, Robert Klein,Walter Zanini, Georg Simmel,Alexandru Busuioceanu, Carl Justi,Thomas Thilo, George Denis, LeoFrobenius, Heinrich Zimmer, lãsând însertare alte cãrþi ºi sute de articole risi-pite în peste 75 de periodice din întrea-ga þarã ºi de peste hotare. Postum, aufost valorificate doar traducerea pieseiHenric al IV-lea de Luigi Pirandelo,montatã la Teatrul Bulandra (15 iunie2005), albumele Pictorii revoluþionaride la 1848 (Editura Meridiane, 1988),Paciurea (idem, 1989), Artaromâneascã în secolul XIX (idem,1991), Opere complete de W.Shakespeare (vol. VI, 1987), în timp ceo parte din publicisticã a fost reunitã învolumele Scrieri: prietenii mei artiºti,I-II (Editura Europolis, Constanþa,1997), În cãutarea tradiþiei (EdituraMeridiane, l998), Studii critice (EdituraFundaþiei Culturale Române, Bucureºti,2000) ºi Disparate (Editura Meridiane,2002). La acestea s-ar putea adãugavolumele de poeme Aladin (1935-1937) ºi Ciclul oraºului, romanul dra-matic O viaþã aºa ºi piesa de teatru întrei acte Marele regiºor, manuscriserevizuite de autor, dar rãmase încã încãutarea editorului. Stimat ºi respectatdeopotrivã de breasla plasticienilor ºi ascriitorilor, a fost membru al SocietãþiiScriitorilor încã de la 25 de ani, a par-ticipat la congresele AsociaþieiInternaþionale a Criticilor de Artã, fiindales în Consiliul de administraþie alacesteia (1977), an în care a devenit ºivicepreºedinte al Uniunii ArtiºtilorPlastici din România. Forul acesteia dinurmã i-a acordat Premiul pentru criticãîn 1965 ºi Marele Premiu U.A.P., în1978. În semn de omagiu pentru exem-plara sa activitate, Ministerul Culturii ºiCultelor din România a instituit Premiul„Ion Frunzetti”, Galeria „Arta” a FilialeiU.A.P. Bacãu a devenit, din iunie 2006,Galeria „Ion Frunzetti”, iar unele strãzi îipoartã astãzi numele.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Ion Frunzetti

•• IIoonn VVããssââii

În adolescenþã, citind Tratatuldespre picturã al lui Leonardo daVinci, am priceput cã a privi untablou este o adevãratã artã, dacãnu cumva ºi o ºtiinþã. Pe malulNevei, la Ermitaj, zâmbetul îngã-duitor al supraveghetorilor din sãlilemuzeului mi-a adus aminte din noude Leonardo da Vinci, desprearta/ºtiinþa de a privi un tablou.Zâmbetul îngãduitor al ghizilor ºisupraveghetorilor îi acompania peunii dintre turiºtii care treceau prinmuzeu ca prin garã, alergând, ca sãpoatã... vedea totul, într-o singurãzi, adicã peste 60.000 de pieseexpuse în vreo mie de sãli... Mi-amamintit, vizitând de mai multe oriErmitajul, ºi de minunata carte a luiDaniel Arasse, „Nu vedeþi nimic.Descrieri“ (Editura Art, 2008).Structurat în ºase scurte ficþiuni na-rative, reprezentând tot atâteaanchete asupra evidenþelor vizibilu-lui, inclasabilul volum ne oferã vizi-unea pasionalã ºi pasionantã aunuia dintre cei mai strãluciþi spe-cialiºti în arta Renaºterii. Analizândcu umor ºi subtilitate tablouri cele-bre ale lui Velázquez, Tiþian,Bruegel sau Tintoretto, DanielArrase ne învaþã – într-o declaraþiede adoraþie fãcutã picturii – sã pri-vim ceea ce vedem. „Opera luiDaniel Arasse, a titrat Le Monde, varãmâne de referinþã. A fixat un noustandard în interpretarea operelorde artã.“ Daniel Arasse sparge tipa-rele, ne invitã sã privim totul ºi cuochii contemporanului. Iatã, depildã, cum priveºte el Adoraþia magi-lor, tabloul lui Bruegel cel Bãtrîn:„Cu pãrul lor lung, soios, neglijent,aratã mai degrabã ca niºte bãtrânihipioþi ofiliþi, ca niºte babaci ºtirbi,vrând sã fie cool.“ (Op. cit., pag. 48).Dar mai ales am încercat sã-mi ima-ginez cum ar fi vizitat Dostoievski,marele îndrãgostit de SanktPetersburg, oraºul cu peste 250 demuzee, actualul Ermitaj. Dostoievskiavea pasiunea muzeelor. Simpto-matice pentru argumentarea acesteipasiuni sunt ºi mãrturiile AnneiDostoievskia (Amintiri, EdituraUnivers, Bucureºti, 1975): „Dupã ceam petrecut douã zile la Berlin, ne-ammutat la Dresda (...) Lui FeodorMihailovici îi plãcea mult Dresda,mai ales datoritã galeriei de tablouriºi a minunatelor grãdini din împre-jurimi (...) Ne-am dus imediat lagaleria de artã, pe care soþul meuvoia s-o vadã înaintea altor tezaureale oraºului“ (Op. cit., pag.124/125). Iatã-l pe Dostoievski îngaleria de artã: „Soþul meu a strãbã-tut toate sãlile ºi m-a dus la MadonaSixtinã, tablou considerat de el dreptcea mai înaltã expresie a geniuluiuman. Mai târziu am vãzut cã poatesta în faþa acestui tablou de o fru-museþe uluitoare ore întregi, sfios ºiemoþionat“ (Ibidem, pag. 125).Pentru a înþelege preferinþele luiDostoievski, s-o ascultãm tot pesoþia acestuia: „În picturã, FeodorMihailovici aprecia cel mai multlucrãrile lui Rafael, iar ca opera luisupremã socotea Madona Sixtinã.Aprecia extrem de mult talentul luiTizian ºi mai ales celebrul sãutablou Der Zingroschen, «Hristos cumoneda», ºi îºi petrecea multãvreme în faþa genialei reprezentãri aMântuitorului. Printre celelaltelucrãri, care îi provocau o profundãdelectare ºi pe care le privea cuocazia fiecãrei vizite, ocolindu-le pecelelalte, erau Maria mit dem Kindde Murillo, Die heilige Nacht deCorreggio, Christus de AnnibaleCarraci, Die büssende Magdalenade P. Batoni, Die Jagd de Ruisdael,Küstenlandschaft (Morgen undAbend) de Claude Lorrain (peisajeleacestea soþul meu le consideradrept «secolul de aur» ºi vorbeºtedespre ele în Jurnalul unui scriitor),Rembrandt und seine Frau deRembrandt van Rijn, Köning Karl I

von England, de Anton van Dick, dinlucrãrile în acuarelã sau pasteluriaprecia mult Das Schokoladen-mädchen a lui Jean Liotard.“(Ibidem, pag. 127). În drum spreGeneva (1867), familia Dostoievskia rãmas o zi la Basel, pentru a vizitamuzeul de acolo. De fapt,Dostoievski voia neapãrat sã vadãtabloul lui Hans Holbein, cel care-lavea ca subiect pe Hristos.Romancierul a fost copleºit de va-loarea tabloului: „Când m-am întors,dupã vreo zece-cincisprezeceminute, povesteºte AnnaDostoievskaia, l-am gãsit pe FeodorMihailovici tot împietrit în faþatabloului. Pe faþa lui emoþionatã erao expresie de teamã, pe care mi s-aîntâmplat nu o datã s-o vãd înprimele clipe ale crizelor de epilep-sie.“ (Ibidem, pag. 142). În 1868, îlgãsim, în periplul sãu occidental, laFlorenþa, unde este uimit de arhitec-tura catedralelor. Madonna dellaSedia, ºi S. Giovan battista neldeserto (Ioan Botezãtorul în pustiu),lucrãrile lui Rafael, îl copleºesc.

Dar sã-l vedem pe Dostoievskicum se manifestã în calitate de criticde artã, atunci când viziteazãexpoziþia vernisatã la Petersburg în1873, cele circa o sutã de lucrãri depicturã ºi sculpturã expuse aiciurmând a fi expediate la ExpoziþiaMondialã de la Viena: „Totuºi amuitat de expoziþie. De altfel... cereporter mai sunt ºi eu? N-am sã facdecât câteva observaþii «pornind dela ea»“(F. M. Dostoievski, Jurnal descriitor, vol. I, Editura Polirom, Iaºi,1998, pag. 94). Este evident faptulcã Dostoievski nu-ºi arogã calitateade critic de artã, dar discursul sãueste al unuia pe care l-ar invidia ceimai mulþi dintre criticii de artã.Dostoievski nu ne-a lãsat o esteticãsistematizatã, ci numai niºte însem-nãri, niºte consideraþii polemice,uneori pasionale, subiective, darsincere. Asta nu i-a împiedicat peunii autori precum Robert-LouisJackson Sven Linnér, I. Lapºin,Kovács Albert sau GheorghiFridlender sã-i dedice diferite studiide esteticã. El picurã în dezvoltãrilesale nu doar consideraþii strict este-tice, ci ºi aprecieri care vizeazã isto-ria, creºtinismul, literatura, politica,filosofia. Uneori, umorul inundã,fericit, totul. Este interesantã intero-gaþia sa: „...Artiºtii ruºi contemporaniîncep sã fie cunoscuþi în Europa.Dar tot îmi trece ceva prin minte:este oare posibil ca pictorii noºtri sãfie înþeleºi acolo ºi din ce punct devedere vor fi apreciaþi?“ (Ibidem,pag. 82). „Dupã pãrerea mea, con-tinuã autorul, dacã aþi traduce ocomedie de-a d-lui Ostrovski (...),dacã aþi traduce-o cât se poate debine în limbile germanã ºi francezãºi aþi reprezenta-o undeva pe oscenã europeanã, eu nu ºtiu, zãu,ce-ar ieºi (...), dar trei sferturi dincomedie vor rãmâne cu desãvârºireinaccesibile înþelegerii europene“(Ibidem, pag.82). Pentru a nuanþa,Dostoievski se referã la traducerealui Gogol în limba francezã, de cãtreTurgheniev: „Literalmente, Gogol adispãrut. Tot umorul, tot comicul,toate detaliile ºi momentele princi-pale ale deznodãmintelor, care ºiacum, când þi le aminteºti uneorifãrã sã vrei, (...), toate acestea, deci,

s-au pierdut ca ºi cum nici n-ar fiexistat“ (Ibidem, pag. 83).Dostoievski îºi exprimã teama cã laViena nu vor fi înþeleºi decât peisa-giºtii ruºi, pe când un tablou precumVânãtori la popas – în care „unulminte cu înflãcãrare, al doileaascultã ºi crede cu sfinþenie, iar altreilea nu crede nimic, s-a întins alã-turi ºi râde“– semnat de Perov, vaavea... probleme, întrucât „un ger-man, oricât s-ar strãdui, nu vaînþelege minciuna noastrã rusã“(Ibidem, pag. 87). Edecarii de peVolga, semnat de Repin, tablou carei-a adus gloria mondialã pictorului,lucrarea fiind consideratã ºi cea maiimportantã din secþiunea rezervatãRusiei la Expoziþia de la Viena, nueste o creaþie privitã fãrã rezerve decãtre Dostoievski: „Voi spune doarcã figurile sunt gogoliene. E uncuvânt mare, dar eu nu susþin cã d-lRepin ar fi un fel de Gogol în dome-niul artei sale. Pictura noastrã degen n-a ajuns încã pânã la nivelul luiGogol...“ (Ibidem, pag. 90). Maimult, romancierul evidenþiazã unelestridenþe: „O oarecare exagerarepoate fi observatã, de altfel, ºi la d-lRepin: la costume, dar numai ladouã dintre personaje. Asemeneazdrenþe nici nu pot exista“ (Ibidem,pag. 90). Unui pictor aflat pe culmilegloriei i se spune pe ºleau: „Da, d-leRepin, pânã la Gogol mai aveþi teri-bil de mult, sã nu vã înfumuraþidatoritã succesului meritat“ (Ibidem,pag. 91). Pictor important al epocii,Nicolai Nicolaevici Ghe a fostprezent la Expoziþia Mondialã de laViena (1873) cu tabloul Petru I ºiprinþul Aleksei, dar Dostoievskiaruncã o privire criticã puþin mãguli-toare asupra uneia dintre lucrãrilesale mai vechi (1863), Cina cea detainã: „...în tabloul d-lui Ghe pur ºisimplu se ceartã niºte oameni cum-secade; a rezultat un fals ºi o ideepreconceputã, iar orice fals esteminciunã ºi nicidecum realism. D-lGhe a alergat dupã realism“(Ibidem, pag. 93).

Sã-l însoþim pe Dostoievski ºi laExpoziþia de la Academia de Arte,pe anul 1860-1861 (vezi vol. FeodorDostoievski despre litetaturã ºi artã,Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1989, pag. 245-266). Po-pasul unui convoi de deþinuþi, tabloullui Iakobi, îi prilejuieºte reflecþii criti-ce devastatoare. Deþinuþii sunt per-cepuþi de romancier ca niºte fiinþedintr-o oglindã sau dintr-o fotografiecoloratã cu mãiestrie. „reproducereafotograficã ºi reflectarea în oglindãnu înseamnã, nici pe departe, operãde artã, zice Dostoievski.(...) În (...)tabloul d-lui Iakobi nu existã artã nicicât negru sub unghie; el i-a fo-tografiat pe fiecare dintre subiecþiisãi ºi n-a pictat un tablou, ci asãvârºit o eroare de instrucþiepenalã. La el, toþi sunt niºte ticãloºi,sunt identici, dupã opinia lui parcãnumai din motivul cã au fost egalaþide lanþurile de ocnaºi. Toþi sunthidoºi, începând cu ofiþerul deescortã cel chior pânã la mârþoagape care o deshamã þãranul“ (Op.cit., pag. 248). În 1849, Dostoievskifusese arestat din cauza aparte-nenþei sale la grupul Petraºevski, oformaþiune în cadrul cãreia se pur-tau discuþii utopice. A fost con-damnat la moarte. Deºi sentinþa

conspiratorilor avea sã fie comutatãîn exil într-un lagãr de muncã dinSiberia, poliþia þaristã a înscenat maiîntâi un simulacru de execuþie, alini-indu-i pe condamnaþi în faþa plu-tonului de execuþie, înainte de a leanunþa schimbarea sentinþei.Dostoievski a petrecut zece ani înexil, dintre care patru într-un lagãrde muncã, unde a stat cu lanþuri lapicioare într-o exploatare de che-restea ºi ºase ani ca simplu soldatîntr-un fort siberian din apropiereagraniþei cu Mongolia. Astfel, tabloullui Iakobi, Popasul unui convoi dedeþinuþi, a ajuns sub privirile unuiexpert al suferinþei de ocnã. Tocmaide aceea, Dostoievski nu evitã sãaminteascã ºi de amãnunte: „Deþi-nuþii sunt în lanþuri, unuia i-au fãcutchiar ranã la picior, dar niciunul nuare apãrãtoare. Fiþi sigur cã nicimãcar o verstã, darmite câteva mii,nu poate fi parcursã fãrã apãrãtoride piele, care sã fereascã piciorulde rosãturi“ (Ibidem, pag. 250).Atenþia pe care o acordã tablourilor„renumitului profesor Aivazovski“este de-a dreptul... cuceritoare. ªtiuteste cã Aivazovski, cunoscut ca„pictor al apelor“, nu este un oareci-ne. Dar nici Dostoievski nu este unprivitor oarecare! Ivan KonstantinoviciAivazovski, membru al Academieide Arte din Sankt Petersburg, a avuto extraordinarã capacitate de a pictanu doar peisajele marine, fiindcunoscut mai ales ca „pictor alapelor“, al peisajului marin, în ge-neral, ci ºi aerul ºi lumina, într-unmod atât de natural, încât papaGrigore al XVI-lea i-a cumpãrat„Haosul“ ºi l-a expus la Vatican, alã-turi de alte mari picturi ale lumii.„Talentul lui Aivazovski, scrieDostoievski, este recunoscut, indis-cutabil, de toþi, la fel ca ºi AlexandreDumas-tatãl; între aceºti doi artiºtiexistã multe lucruri comune. D-lDumas scrie cu o neobiºnuitãuºurinþã ºi repeziciune, la fel pro-cedeazã ºi d-l Aivazovski. D-lDumas a scris neobiºnuit de mult, lafel a pictat ºi d-l Aivazovski (...)Operele amândurora au un caracterfantastic: focuri bengale, pocnituri,vaiete, vuiet de vânt, fulgere“(Ibidem, pag. 258). ComparaþiaDumas-tatãl – Aivazovki continuã:„Cu cei trei eroi renumiþi ai luiDumas se întâmplã lucruri extraor-dinare: ba asalteazã, numai ei trei,un oraº, ba salveazã Franþasãvârºind nemaiauzite fapte de vite-jie. La d-l Aivazovski întâlnimaceeaºi poveste. O stâncã; de ea sesparge, cu toatã puterea un val; pestâncã se aflã un pescãruº. Nimicaltceva. Exact ca Aramis sau Portospunând pe fugã o armatã inamicã.Trece o turmã de oi cu lâna albã ºicreaþã; ele sunt luminate de soareatât de puternic, încât te dor ochiidacã priveºti ca în cazul oricãruiobiect alb, care, în plus, e luminat desoare. D-l Aivazovski redã acest lu-cru pe pânzã ºi, într-adevãr, dacã-ipriveºti oile, te dor ochii“ (Ibidem,259). Ironia dostoievskianã estedevastatoare. Nu mi-l imaginez peDostoievski invitat astãzi lavernisajul unei expoziþii de picturã.Cine ar îndrãzni sã riºte?...Iatã-lcum priveºte tablourile suedezuluiLarson: „Cele treisprezece tablouri(...) se remarcã prin dimensiunile

sale uriaºe, preþurile uriaºe ºi princuloarea brun-gãlbuie. La el, sub uncer brun-gãlbui, valuri brun-gãlbuise izbesc de pietre brun-gãlbui.Fiziologia ne spune cã existãoameni care nu vãd normal culorile.La oameni obiºnuiþi însã acestdefect nu se observã ca la pictori“(Ibidem, pag. 261). ªi dacã, prinabsurd, ar exista cineva care n-a pri-ceput care este valoarea tablourilorlui Larson, Dostoievski þine sã sinte-tizeze opinia sa: „...Ni se face milãde acel domn, care s-ar gândi sã-ºicheltuiascã banii achiziþionând enor-ma pânzã a lui Larson, pictatã înculoare brun-gãlbuie. Pesemne cãd-l Larson a avut de gând sã impre-sioneze prin volum, crezând cã noi,barbarii, vom lua asta drept valoare“(Ibidem, pag. 262). Fãrã sã apelezela arsenalul ironico-sarcastic,Dostoievski apreciazã ca fiind min-unate în acea expoziþie lucrãri(peisaje) semnate de Goravski,Riazanov, d’Alheime, Kamenev,Düker, Suhodolski, Grizanov,Popov, Meºcerski sau ale lui Klodt I,autori care, cel puþin nouã, ne spunmai puþin decât un Repin sauAivazovski, de pildã. Dar, dupã ce-iaºeazã cap de afiº în expoziþie,peste câteva rânduri nu-ºi poate þinecondeiul în frâu ºi noteazã gânduriprecum acesta: „Nu ºtiu, graba (lacare nu l-a obligat nimeni) sã fiecauza sau dispreþul faþã de public,dar tablourile d-lui d’Alheime,dezvãluind un talent mare, promiþã-tor, rãmân totuºi niºte zugrãveli“(Ibidem, pag. 263). La fel pro-cedeazã cu o altã categorie de pic-tori: „Adevãraþii pictori de gen sunt,fãrã glumã, d-nii Schilder ºi Perov.Pentru tabloul Plata creditorului, d-lShilder a fost numit academician, iard-l Perov, pentru predicã la þarã, aprimit medalia de aur, clasa I. Platacreditorului aduce foarte puternic cuo melodramã, iar prin caracterulneprevãzut – cu un vodevil medio-cru, în care deznodãmântul nu sur-prinde în virtutea mersului firesc alîmprejurãrilor, ci absolut întâmplã-tor“ (Ibidem, pag. 263). Sã maiamintim de faptul cã, deºi criticiiconsacraþi ai vremii credeau cãtabloul lui G. Semiradski, Pãcã-toasa, era „vedeta“ ultimei expoziþiiamintite, Dostoievski nici nu amin-teºte de ea. Timpul a arãtat cãsimþul estetic nu-l înºelase.

Dostoievski nu ºi-a revendicatniciodatã veleitãþi de filosof, esteti-cian sau etician, de teoretician, îngeneral. El a fost pur ºi simpluabsorbit de creaþia literarã, care,prin profunzimea ei, îi fac pe filosofisã-l revendice ca pe un gânditoraflat la originile existenþialismului.Volumul Însemnãri din subteranãeste apreciat de Walter Kaufmannca fiind drept „cea mai bunã uver-turã pentru existenþialism scrisãvreodatã“. Personalitate cu o culturãimpresionantã, implicat exemplar înviaþa socialã, el este un reper, ovoce care, prin opiniile sale, creio-neazã criterii axiologice ºi în dome-niul artei. „Sunt copleºit – îi scria ellui Mihail, fratele sãu, în 1856 – mãchinuie abundenþa excesivã a mate-rialului pe care urmeazã sã-l scriu.Mã chinuie ºi alte lucruri decâtromanele. Sunt încredinþat cã aºavea ceva de spus, ºi încã cevaesenþial despre artã; întreagalucrare este gata în capul meu ºi pehârtie în însemnãri rãzleþe, darromanul m-a rãpit pur ºi simplu“(Apud Albert Kovacs, op, cit., pag.6). Ar trebui sã fabulãm generos, sãne întrebãm cum ar fi arãtat un...tratat dostoievskian de esteticã,dacã timpul cel repede ce i-a fostdat nu l-ar fi aruncat minunat în altevâltori ale creaþiei?

ateneu

martie 201322

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (15)

ateneu

martie 2013 23

„Aceastã prezentare decarte este dedicatã grupuluide elevi de la «Liceul DimitrieSturdza» din Tecuci, foºtideþinuþi politici între 1949 –1953 ºi 1959 - 1964“.

Literatura Gulagului esteimpresionantã ºi inepuizabilã:ªalamov, Soljeniþîn, RaymondDaguet („O temniþã în RusiaRoºie“), S. A. Malsagov(„Insula Iadului“), JacquesRossi („Manualul Gulagului“),pentru a-i aminti numai peaceºtia, au descris viaþa înlagãrele ruseºti de tristãamintire. Se mai poate men-þiona tomul masiv al AnneiApplebaum consacrat istorieiGulagului tradus recent laHumanitas. În aceste lagãrecondiþiile de viaþã ºi muncãerau atroce, iar izolarea lorfãcea aproape imposibilã eva-darea, iar Vorkuta, Norilsk ºiKolîma se aflau dincolo deCercul Polar. Sã ne imaginãm,astfel, cã un asemenea lagãrera, de obicei, un patrulateruriaº de aproximativ un kilo-metru lungime ºi câteva sutede metri lãþime, perimetru încare sunt aduºi câteva mii dedeþinuþi care trebuiau sã-ºiconstruiascã barãcile. În fine,aceste lagãre erau înconjuratecu garduri de sârmã ghimpatã,la colþuri se aflau posturi deobservaþie dotate cu mitraliere,erau înconjurate, apoi, cu pali-sade de lemn greu de escala-dat ºi ºanþuri cu apã, iar dupãsârma ghimpatã exista o fâºiede teren ce era strãbãtutã desoldaþi înarmaþi, însoþiþi decâini dresaþi în descoperireafugarilor. În aceste condiþii,orice evadare era teoretic sor-titã eºecului. Dincolo de sârmaghimpatã ºi celelalte obstacolese aflau imensitatea zãpezilorºi a pãdurilor greu de strãbãtutîn orice anotimp, având în ve-dere lipsa hranei, a îmbrãcã-mintei, a ustensilelor necesareunei astfel de evadãri. ªi,totuºi, au existat cazuri fericitede oameni curajoºi care auînfruntat riscurile ºi au evadat.O astfel de evadare estedescrisã într-un bestsellersinternaþional, tradus în peste25 de limbi, aparþinând luiSlavomir Rawicz*, ºi dupã cumaflãm de pe o însemnare de pecoperta a patra a cãrþii,aceastã faimoasã evadareîncununatã cu succes a servitca sursã de inspiraþie pentruun film („Drumul spre casã“)realizat de Peter Weir în 2010,ecranizarea în chestiune ru-lând ºi la noi ºi având în dis-tribuþie doi actori români.Aºadar, Slavomir Rawicz(1915 – 2004) era la sfârºitulanilor ’30 din secolul XX, untânãr ofiþer de cavaleriepolonez care este arestat deN.K.V.D.-ul sovietic ºi con-damnat la 25 de ani de muncãsilnicã, pe care urma sã-iispãºeascã în Lagãrul 303 dinSiberia Orientalã, la Sud deCercul Polar ºi localitateaIakutsk. Înainte de a ajunge înLagãrul 303, Slavomir Rawicztrece prin închisoarea dinHarkov, unde este anchetat deun maior N.K.V.D., poreclitTaurul, renumit pentru violenþasa, apoi, prin închisoarea

moscovitã Lubianka, în fine,este judecat ºi condamnat: „nueram decât un om aproape lip-sit de identitate, înfometat,îngrozitor de singur ºi careîncerca sã reziste în acel locrece ºi umed ºi sã treacã prinostilitatea ºi bãnuielile autori-tãþilor... Prin durere, mizerie ºidegradare, ei încercau sãtransforme un bãrbat într-unanimal care cerºeºte îndurare“(pp. 11 – 12). Bãtut fãrã milãcu picioarele, ruperea dinþilor,crestarea pe piept cu un pum-nal ascuþit, picãtura de apãcare îi cãdea continuu pe capulras, drogarea au fost câtevadintre metodele folosite laancheta de la Harkov, pentru ase obþine semnarea unor docu-mente compromiþãtoare. LaLubianka cunoaºte o altã tor-turã: picãtura de smoalãfierbinte care-i cãdea cu inter-mitenþe pe corp. În sfârºit, însimulacrul de proces esteacuzat de spionaj ºi complotcontra Uniunii Sovietice, dupãcare i se citeºte sentinþa ºiprimeºte raþia de hranã a con-damnaþilor. Împreunã cu alþideþinuþi, Slavomir Rawicz esteîmbarcat într-un tren pentrutransportul vitelor ºi dus într-odirecþie necunoscutã, cãlãtoriaînsumase 5.000 de kilometri,parcurºi în rãstimp de trei sãp-tãmâni („Imensitatea Rusieiera înfricoºãtoare“, p. 55), trecprin Novosibirsk ºi prin apro-piere de Krasnoiarsk de undesunt transportaþi cu camioa-nele: „un vânt tãios ne-a fãcutsã ne înghesuim unul în altul,adãpostindu-ne lângã vagoa-ne. În câteva minute, urechilene-au îngheþat bocnã, nasurileni s-au învineþit ºi ochii auînceput sã lãcrimeze“ (p. 56).Clima excesiv de asprã, vis-cole repetate care þineau ore ºizile în ºir, lipsa unei hranecalde, a unor adãposturi în-cãlzite, munca excesivã con-tribuiau la ºubrezirea sãnãtãþii.Deþinuþii erau legaþi cu lanþuri ºiîn pofida acestor condiþii eraexclusã apropierea, fiecarefiind preocupat de propria sasoartã. La începutul lunii febru-arie 1941, convoiul de deþinuþi,între care se afla ºi SlavomirRawicz ajunge la destinaþie:Lagãrul 303. Comandantullagãrului, colonelul Uºakov, levorbeºte cuviincios, apoi, ofi-þerul politic, Politrucul, le-a vor-bit dispreþuitor: „Vorbea ca unsergent major – tare, brutal ºiinsultãtor. – Uitaþi-vã la voi,spuse el, îndreptându-ºi umeriiºi punându-ºi mâinile înmã-nuºate în ºold. Semãnaþi cuniºte animale. Uitaþi-vã la voi!Vã pretindeþi oameni foarte ci-vilizaþi, care îºi închipuiau cã

pot conduce lumea. Vã daþiseama acum ce absurditãþistupide vi s-au bãgat în cap?“(p. 83). Munca în lagãr durapânã la ora ºase seara, timpde ºase zile pe sãptãmânã, iarîn ziua de miercuri seara,Politrucul avea o orã deînvãþãmânt politic, ocazie de apreamãri regimul sovietic ºidesconsiderarea capitalismu-lui. Obsedat la gândul celor 25de ani de lagãr, SlavomirRawicz se gândeºte stãruitorla evadare. Surprinzãtor, gân-dul la evadare îi este cultivat luiSlavomir Rawicz de cãtre soþiacolonelului Uºakov, femeiefinã, pasionatã de muzicã, dedesen, de modã, aparþinândunei familii de militari, din ge-neraþie în generaþie, fiicã decolonel din garda þarului, îm-puºcat de bolºevici. Soþia luiUºakov îl sfãtuieºte pe SlavimirRawicz sã economiseascãpâine, îi dãruieºte o lamã detopor ºi îl îndeamnã sã fugãdin lagãr în momentul cândUºakov se afla la Iakuþsk.Rawicz îºi asociazã câþivadeþinuþi – Anastazi Kolemenos,Sigismund Makowski, AntonPaluchowicz, Eugene Zaro,Zacharius Markinkovas ºiinginerul american Smith –, cucare va întreprinde temerara

evadare. Cartea conþine douãhãrþi: prima urmãreºte traseulparcurs de la Moscova pânã laLagãrul 303, a doua reproducedrumul spre Sud, strãbãtut prinMongolia (traversarea Deºer-tului Gobi s-a dovedit o perfor-manþã), China, Tibet, pentru aajunge în India, în total peste6.500 de kilometri (suplimentarse poate consulta cartea luiFerdinand Ossendowski „Ani-male, oameni ºi zei“, 1994).Evadarea s-a produs într-onoapte când ningea, urmelelãsate erau acoperite de zãpa-da proaspãtã. La început, aumers numai noaptea, ziua seodihneau: „Mi-e greu sã îmiaduc aminte exact schimbãrileobservate în timpul cãlãtoriei.Am în minte imagini detaliatecu întinderile siberiene, imaginisubliniate ºi întãrite de anumitemomente extraordinare, exactca imaginile de fundal dinmomentele dramatice ale uneipiese de teatru“ (p. 130).Terminarea proviziilor îi deter-minã sã vâneze (samur, ie-pure, cerb), dau de o cabanãpãrãsitã ºi ce este remarcabil efaptul cã niciunul nu se erija înpoziþia de lider al grupului.Dacã Smith lua decizia finalã,Kolemenos „Întotdeauna fãceamai mult decât era necesar, un

adevãrat domn, neobosit ºigeneros“ (p. 135). Când seaºteptau mai puþin, dau pesteo tânãrã polonezã – KristinaPolanska –, de 17 ani, depor-tatã sã munceascã într-un col-hoz, de unde fugise. Au traver-sat Mongolia gãsind la toþioamenii întâlniþi calitãþi uimi-toare: curtoazie, încredere,generozitate ºi ospitalitate.Traversarea Deºertului Gobi –„primii fiori de teamã“, p. 189 –,le-a pus la grea încercarerezistenþa, fiind lipsiþi de apã ºihranã ºi numai o oazã le-a sal-vat viaþa, lipsa hranei i-a deter-minat sã vâneze ºerpi. Dupãpãrãsirea oazei, Kristina epu-izatã se stinge. La câteva zile,Makowski are aceeaºi soartã.Cei rãmaºi în viaþã sunt salvaþide un izvor aproape secat. κicontinuarã drumul istovitor, auconsumat carne de ºarpe, erauslãbiþi, desfiguraþi ºi cu moralulscãzut. În mod miraculos, auieºit din deºert, au dat de ve-getaþie ºi curând întâlnesc unbãtrân pãstor care le oferãadãpost ºi hranã. Trec prinsate alcãtuite din pâlcuri decase, într-unul au dat peste uneuropean care vorbea ger-mana ºi stãtea pe acelemeleaguri de câteva decenii.Aici i-a pãrãsit Markinkowas, alcãrui trup este depus în crãpã-tura unei stânci ºi acoperit cupietre. Dupã alte zile de mersdau de un sat mai mare, staude vorbã cu învãþãtorul din satcare vorbea franceza. Drumuldevine tot mai obositor, lipsiþide hranã, epuizaþi, ajung lapeºtera unui pãstor care leoferã hranã ºi adãpost. În mar-tie 1942 se aflau aproape deIndia. Vãd douã fiinþe ciudate(Yeti, omul zãpezilor), apoi opeºterã unde se adãpostesc.În fine, dupã ce pãtrund înIndia, grupul lor suferã o nouãpierdere: Anton Paluchowiczcade într-o prãpastie de la oînãlþime ameþitoare, apoi ceipatru supravieþuitori – Rawicz,Kolemenos, Zaro ºi Smith –, seîntâlnesc cu o patrulã aarmatei britanice, încheindu-ºiastfel un traseu lung de peste6.500 de kilometri. Dupã cesunt îngrijiþi, spitalizaþi, hrãniþiºi refãcuþi, Slavomir Rawiczeste dus la Calcutta de undecu o navã militarã urma sãajungã în Orientul Mijlociu la ounitate a armatei polonezecare lupta alãturi de Aliaþi.Aºadar, din cei ºapte deþinuþi,care au fugit din Lagãrul 303au scãpat numai Rawicz,Smith, Kolemenos ºi Zaro.Experienþa acestor oamenidovedeºte cã indiferent deobstacole drumul spre libertatenu poate fi barat.

________________

* SLAVIMIR RAWICZ,„Întoarcerea acasã.POVESTEA ADEVÃRATÃA UNUI DRUM ANEVO-IOS SPRE LIBERTATE“.Traducere de VeronicaHalinschi ºi Lia Decei.Cuvânt – înainte deStejãrel Olaru, EdituraCORINT, 2012, 287 p.,29,90 lei

Ionel SAVITESCU

Drumulspre libertate

•• IIoonn VVããssââii

Eram în cãutarea lui Caravaggio, capeste tot unde l-aº putea gãsi, însoþitã deNiadi ºi Crina, împreunã cu o nesfârºitãmulþime de oameni. Cu previzibile popa-suri în faþa capodoperelor, a numelormari, în încercarea de a cuprinde cât maimult. Întârziasem, aºadar, în faþa unuiAutoportret la 63 de ani al lui Rembrandt,întrebându-mã dacã aparþinea primei seriide lucrãri achiziþionate pentru ceea ceavea sã devinã câþiva ani mai târziuGaleria Naþionalã a Londrei, când amauzit susurând ecoul unor paºi îndepãr-taþi, apropiindu-se ºi aºteptând parcãlângã noi. M-am întors cãutând o figurãfamiliarã, întâi în jurul nostru, apoi înmemorie. Dupã aceea am mers maideparte, urmãritã, dar nu deranjatã. Cândam ieºit, ne-am aºezat pe iarba verde,alãturi de ceilalþi, care la momentul uneigustãri, care din nevoia unei sporovãielisau a unei tãceri. Nu poþi sã vii dintr-oasemenea fastuoasã desfãºurare de va-lori plastice, fãrã sã-þi tragi sufletul într-unfel sau altul.

Am urmãrit o vreme dansul improvizatal porumbeilor în cãutare de firimituri,apoi am intrat alãturi, la Galeria Naþionalãde Portrete, urmând indicaþiile Crinei, niciprima datã aici, nici întâia oarã cu hartaacesteia în mânã. Dupã Rafael,Rembrandt, Van Dyck, ca sã mã refernumai la autorii cumpãraþi de guvern în1824, la insistenþa regelui George IV, con-siliat de Sir George Beaumont, cãrora înclãdirea ridicatã între 1832 ºi 1838 li s-aualãturat ºi continuã sã li se alãture alte ºialte considerabile valori plastice pentrucare se alocã anual aproape 3 milioanede lire sterline, e greu sã te mai miºteceva. ªi totuºi Galeria Naþionalã dePortrete face faþã provocãrii, mizând nudoar pe talentul artiºtilor, ci ºi pe puterni-ca nevoie omeneascã de a cunoaºtechipurile semenilor distinºi de înzestrare,de noroc, de cutezanþã ºi nu o datã derang ori de întâmplare. Aºa se face cãîntr-o democraþie sui-generis, aici respirãîn posteritatea picturii, a fotografiei, ºi regiiElisabeta I, Charles I, Victoria, ºi scri-itoarea Jane Austin, ºi remarcabilul politi-cian care a fost Sir Winston Churchill, ºicântãreþul înnobilat Paul McCartney, ºiactriþa Helen Mirren, încununatã cu unOscar pentru „Regina“.

Eu însã, supunându-mã unei irepresi-bile chemãri interioare, nu m-am opritpânã la portretul Surorilor Brontë, rãspân-dit de coperta romanului „La rãscruce devânturi“ de Emily Brontë, retipãrit deEditura Univers în 1978, în traducerea luiHentriette Yvonne Stahl, în 100130 de

exemplare. Nu sunt sigurã când l-amvãzut prima datã, în schimb ºtiu de când îlþin minte, într-o reproducere alb-negru.Originalul, descoperit abia în 1914, dinîntâmplare, într-un sertar, a fost pictat defratele celor trei, Branwell, el însuºi osiluetã în spatele lor, ca ºi în viaþã, deºimultã vreme familia pastorului Brontësperase, crezuse cu ardoare cã va jucarolul principal. Anne, Emily ºi Charlotte…Trei fire sãlbatice, crescând mai susdecât pãrea sã le îngãduie solul sãrac,adversitatea acelui necontenit „ploios,vântos, rãcoros“ al fiecãrei zile ºi chiarpropria alcãtuire, desluºitã sub semnulstrigãtului lui Emily, „Timpul pentru minenu va mai înflori“. Trei fire stranii,plãpânde aspirând la aerul oxigenat altãriilor, la ceva necunoscut, mai presusdecât puteau sã desluºeascã ºi chiar sãviseze: „Nu din orgoliu, nu din ambiþie,fiindcã spiritul creºtin era prea viu în ele, cidintr-o miºcare irezistibilã interioarã careafirmã conºtiinþa treazã a unei misiuniderivate dintr-o neobiºnuitã înzestrare“. Înclipa aceea, nu doar paºii din TheNational Gallery, ci ºi ai mei prin Londras-au regãsit în ecoul subtil al unui foºnetde carte.

Pânã la 18 ani, fusesem încântatã de„Jane Eyre“ de Charlotte Brontë ºi rãsco-litã de „La rãscruce de vânturi“ de EmilyBrontë. Dar mai ales eram cuceritã deZoe Dumitrescu-Buºulenga, ale cãrei cãrþidespre Ion Creangã ºi despre Eminescule studiasem cu seriozitatea reclamatã peatunci de bacalaureat ºi de examenul deadmitere în învãþãmântul universitar.Întâlnirea cu omul, cu profesorul, prilejuitãde primul curs de literaturã universalã,care umpluse amfiteatrul cu studenþi ºi dinalþi ani, ºi de la alte facultãþi, mi-a dat sen-timentul unui rãspuns luminos la setea cucare venim din adolescenþã de persona-litãþi exemplare. Când vorbea, ZoeDumitrescu-Buºulenga avea un patos, ofervoare a cuvântului, o febrilitate aochilor ºi o transfigurare a chipului, o forþãcare ne absorbea, ne înãlþa ºi ne purta cuea pe vântoasele înãlþimi din lumile vechiale primelor cãrþi. De aceea, lectura cãrþiiei „Surorile Brontë“, apãrutã exact înperioada în care toþi voiam sã stãm în rân-dul I al amfiteatrului Odobescu ca sã oascultãm ºi sã o vedem mai bine, ne-acuprins în acelaºi vârtej, al cititoarei-ascultãtoarei care eram, fascinatãdeopotrivã de Surorile Brontë ºi de citi-toarea-autoarea care era ZoeDumitrescu-Buºulenga, la rându-i fasci-natã de „femeile acelea geniale închiseîntr-o sãrãcãcioasã casã parohialã din-tr-un sat de lande din Yorkshire care n-auavut nici bucuria dragostei, nici a culturii(decât într-un sens foarte redus), nici aexperienþei umane“, dar care, „nutrite cuBiblia ºi Shakespeare, trãind în naturasãlbaticã a landelor, au simþit fundamen-tala mãreþie a fiinþei omeneºti“.

Emily nu a ajuns la Londra decât aºa,pictatã de fratele sãu, scurta sa viaþãpetrecându-se în cea mai mare parte laHaworth, „sus pe colinã, în singuraticareºedinþã parohialã «cub de piatrã

cenuºie»“, aflat „în izbirea violentã arafalelor de vânt sãlbatic“, dar Charlotte ºiAnne poposesc aici în februarie 1842, îndrum spre Bruxelles, la un institut unde îºivor completa pregãtirea cu speranþa,niciodatã împlinitã, a deschiderii uneiºcoli. „Londra li s-a înfãþiºat într-o finãperdea de ceaþã pe deasupra cãreia seîntrevedea cerul azuriu“, cum ni s-aînfãþiºat ºi nouã la sfârºitul lui august ºicum probabil i se înfãþiºase ºi cititoarei-scriitoare Zoe Dumitrescu-Buºulenga cuvreo jumãtate de veac în urmã, în perioa-da în care trecuse prin capitalã, urcândspre comitatul Yorkshire pentru docu-mentarea necesarã cãrþii. Atunci, surorileau vãzut „ce li se pãruse mai vrednic devãzut, St. Paul, Westminster-ul, câtevapoduri pe Tamisa“.

A doua oarã, Charlotte ºi Anne vin laLondra în vara lui 1848, dornice sã spul-bere în faþa editorilor confuziile iscate depseudonimele lor masculine, dupã ce înoctombrie 1847 apãruse „Jane Eyre“,cunoscând un succes rãsunãtor, iar înluna decembrie a aceluiaºi an, fuseserãpublicate, într-un singur volum, „Larãscruce de vânturi“ de Emily ºi „AgnesGrey“ de Anne, cu un slab ecou „în publicºi la recenzenþi“, care o îndurera peCharlotte, deoarece, „generoase ºidevotate cum erau una alteia, se bucurauîmpreunã ºi se întristau de succese ºinereuºite“. De data aceasta, au fost invi-tate la dineuri intimidante, la Operã ºi auvizitat „o expoziþie a Academiei Regale ºifaimoasa National Gallery“. A fost peansamblu o cãlãtorie plinã de emoþii ºi debune promisiuni, un moment plãcut însãrepede trecãtor. În septembrie le moarefratele, pe 19 decembrie se stinge dinviaþã Emily: „Ca un erou al Greciei antice,spune Zoe Dumitrescu-Buºulenga, ea aascuns în delicatul ei înveliº de pãmânt unsuflet care ar fi uzat ºi ar fi fãrâmiþattrupuri mult mai puternice ca al ei. Ovoinþã enormã unitã cu o concepþie unicãdespre renunþare au apãsat fãrã milã oformã delicatã, o sãnãtate ºubredã.

Spiritul a învins, dar trupul s-a prãbuºit ºin-a rãmas din Emily Jane Brontë decâtamintirea celor care au iubit-o ºi opera eide geniu“. În mai 1849, „prezenþã tãcutã,luminoasã, blândã“, Anne cade ºi earãpusã de boalã, la Scarborough, undesora cea mare o dusese sã mai vadã odatã, aºa cum îºi dorise, marea. În vremece „toate pierderile inimii ei s-au schimbatîn câºtiguri, dupã vechea vorbã a luiSofocle despre raportul între suferinþã ºiînþelepciune“, Charlotte, purtându-ºi suc-cesul ca pe o povarã, în special în rãstim-purile petrecute la Londra, îi supravieþu-ieºte încã cinci ani.

Dupã o dimineaþã ºi o amiazã calme,cerul a prins sã se întunece. Încolonate înrândul lung de vizitatori de la uriaºaWestminster Abbey, simþeam aproapemateriale, metalice, umbrele turnurilorsale, abãtute din când în când asupranoastrã de zvârcolirile norilor. Fostamãnãstire benedictinã din secolul X,creaþie a Evului Mediu dupã toate regulileºi închipuirile sale, emana un soi de forþãrece, având aerul unui adãpost celest nudoar în faþa furtunilor, ci a timpului însuºi.Regine ºi regi, aici încoronaþi, aici s-auîntors sã-ºi doarmã somnul de veci. Cufrumuseþea ºi mãreþia urcate ºi zidite lasuperlativ, nava de 32 de metri, cea maiînaltã navã goticã din Anglia, ºi boltaCapelei Fecioarei taie respiraþia capuluilãsat pe spate. Dacã într-adevãr, impre-sioneazã gândul cã Elisabeta I, celebrareginã protestantã, ºi marea sa rivalãcatolicã, Maria a Scoþiei, se aflã împreunãsub cerul catedralei, nu mai puþin ade-vãratã este emoþia pe care o genereazãsomnul Soldatului Necunoscut, subcupele cu miezul negru al macilor purpurii,în þãrâna adusã de pe toate câmpurile deluptã ale primul rãzboi mondial, unde aucãzut la datorie aproximativ un milion desoldaþi britanici. Între solemnul sãu anoni-mat ºi faima coroanelor regale, ColþulPoeþilor trezeºte sentimente diverse, de larespectul pentru o naþiune care îºi respec-tã scriitorii, artiºtii, oamenii de ºtiinþã,pânã la melancolia acestor apropieri.Oricum, dacã ar fi putut sã-ºi vadã numeleaici, cred cã Surorile Brontë, atât de mo-deste, de rezervate, de pline de nobleþe,ar fi suportat la fel de greu ºi mãreþia cate-dralei ºi apropierea de Shakespeare, înstânga cãruia sunt menþionate simplu:Charlotte Brontë 1816-1855 Emily JaneBrontë 1818-1848 Anne Brontë 1820-1849 With courage to endure – Cu cura-jul de a îndura.

În mai vor fi ºapte ani de când DoamnaProfesoarã, Academician ZoeDumitrescu-Buºulenga – Maica Benedictaa fost adusã în ultima sa cãlãtorie laMãnãstirea Putna, prin poarta turnului încare urcase Eminescu. În 1984, preºedin-tã a comisiei concursului naþional de limbaºi literatura românã desfãºurat laSuceava îi uimise pe adolescenþii aceleivremi, rugându-se în genunchi la mor-mântul lui ªtefan cel Mare. Acum se reîn-

meridiane

MMMMAAAARRRREEEEAAAA BBBBRRRRIIIITTTTAAAANNNNIIIIEEEE

TTaabblloouu ccuu SSuurroorr ii llee BBrroonnttëë

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

ªtefan RADU (s.g.r.) 5 948465 000072 30

•• CCaatteeddrraa llaa WWeessttmmiinnsstteerr

•• SSSSuuuurrrroooorrrr iiii lllleeee BBBBrrrroooonnnnttttëëëë

Doina CERNICA

• continuare în pag. 20 •