Strinul

Era duminic-ntr-amiaz,Noi stam pe prisp strni n sfat,Cnd s-a ivit pe drumul riiUn om la marginea de sat.Din pulberea nvolburatAbia puteai s-l deslueti -Cu paii largi grbindu-i mersul,Venea n hainele-i nemeti...

La cruce,-n deal, noi l vzurmCum s-a oprit deodat-n pasi s-a-nchinat adnc drumeulCnd a fcut n drum popas.Privea-ndelung, ca dus pe gnduri,La zidul zugrvit cu sfini.i sta cu capul gol strinuln ploaia razelor fierbini.

Cnd s-a pornit ncet la vale,Noi ne uitam de la zplaz,i nu tiu, ni s-a prut nou,Dar avea lacrimi pe obraz.Cnd ne-a ajuns, a dat binee,Cu glas domol, i-apoi a stati ne-a-ntrebat de sntatei de nevoile din sat.

Ne-a zis c-ar vrea la sfnta slujbS vie-alturea cu noi,i s-a uitat cu-atta jaleCnd a trecut un car cu boi.Iar la vecernie drumeulSttea cucernic i supus,i-a srutat duios icoanaCu rstignirea lui Isus.

Cnd a plecat, ne-a spus poveeCu grai nduioat i blnd,i ne-nclzea atta-n suflet,C lcrimam toi ascultnd.Spunea c nu-i pcat mai mareDect s-i lepezi legea tai, vezi, i tremura cuvntulPe buze, cnd ne cuvnta!

Apoi s-a dus... Ne era jaleCnd s-a pornit la drum, pe grui...Dar uite,-n intirim, pe noapte,Spun c vzur umbra lui.De-atunci tot despre el ni-e vorbai-att am vrea cu toi s tim:Anume lng care cruceA-ngenuncheat n intirim...