Upload
phambao
View
291
Download
4
Embed Size (px)
Citation preview
PETRE ISPIRESCU
SNOAVE ªI BASME
48„Pitic
ul cu
pove
ºti“
ANDREAS PRINT
Conform
Programelor ºcolare
deLimba
ºi Literatura Românã
pentru
Clasele I-VIII
Portretul lui PETRE ISPIRESCU (1830 – 1887) cu semnãturã originalã.Biblioteca Academiei Române (Cabinetul de stampe).
3
ANDREAS PRINT
SNOAVESNOAVE ªIªI BASMEBASMEPetre Ispirescu
Ediþie îngrijitã de Laura Ivona DumitruCoperta ºi ilustraþiile Vasile Olac
Snoave sau poveºti populare � Basme pãgâneºti
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiISPIRESCU, PETRE
Snoave ºi Basme / Petre Ispirescu - Bucureºti: Andreas, 2013
ISBN 978-606-8271-39-2
DIFUZOR EXCLUSIV:AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE
IVO PRINTCalea Griviþei nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti
Tel./Fax: 021.222.07.67E-mail: [email protected]: www.editura-andreas.ro
© Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2013Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate editurii. Nicio partedin aceastã lucrare nu poate fi reprodusã, stocatã ºi retransmisã subformã tipãritã, electronicã, mecanicã, fotocopiatã, audio sau sub oricealtã variantã fãrã permisiunea scrisã a Editurii Andreas.
Editor: Gheorghe DUMITRURedactare: Laura-Ivona DUMITRU
Bun de tipar: 12.04.2013Coli tipar: 12 Format: Z6 (16/54x84 cm)
Poveste nevãzutã ºi neauzitã
Cuvânt înainte / 7
BASME sau POVEªTI POPULARE / 9
Lupul pârcãlab / 9Ieftin ºi scump / 12
Scrie, logofete, scrie!/ 14Vulpea firoscoasã / 16Bucatele afumate / 19
Varzã roºie / 22Mare zãpãcealã / 24
Multe meºteºuguri nu folosesc totdeauna / 27Copilul cel isteþ / 30
Popa, cãlugãrul ºi turcul / 37Cum cugetã sasul / 40Mierloiul ºi scatiul / 42Copilul ºi ºarpele / 45
[Trei snoave] / 48
BASME PÃGÂNEªTI (Din poveºtile unchiaºului sfãtos) / 55
Mãrul discordiei / 55Grãdina Esperidelor / 64
Hercule / 67Prometeu / 115
Midas / 130Labirint ºi firul Ariadnei / 139
Chimera (Himera)/ 144
DIN PERIODICE / 149
Pânza Penelopei / 149Nodul Gordian / 153Capul Meduzei / 157
Pegas / 161Muzele / 163
Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie / 165
Glosar / 171
Zeii romani ºi corespondenþii lor în mitologia greacã / 177
Repere biobibliografice / 179
CUPRINS
7
ABDCABDCCuvânt înainte
ABDCABDC
ãrã îndoialã cã în întreaga operã a lui Petre
Ispirescu, cele mai valoroase rãmân Basmele,
prin complexitatea ºi autenticitatea lor popularã, ºi este
pe deplin meritatã consideraþia conform cãreia repre -
zintã cea mai frumoasã colecþie de basme populare
româneºti.
Totuºi, pe lângã acestea, iscusitul culegãtor a mai
adãugat ºi alte bijuterii: „Snoave sau poveºti popu lare“,
reuºite prin naturaleþea cu care sunt reproduse, prin
pãstrarea caracterului pur folcloric, dar ºi moralizator,
cãci ele sunt însoþite de comentarii din care reiese ºi
intenþia pedagogicã.
Un alt volum de referinþã în opera „culegãtorului-
tipograf“, aºa cum cu modestie se considera, este cel
intitulat „Din poveºtile unchiaºului sfãtos“, care include
ºi „Basme pãgâneºti“, unde sunt repovestite, într-o
manierã simplã, mituri ºi legende istorice, fragmente
din mitologia greacã, de un real folos în a lãmuri
asupra unor personaje ºi întãmplãri din mitologie.
„ªtiam cã, înfãþiºate sub aceastã formã nouã ºi ade-
F
menitoare, miturile religiunii anticilor elini vor deveni
pentru poporul nostru o învãþãturã folositoare ºi
înlesnitã, pe care cãrturarii o dobândesc cu anevoinþã
numai prin studii îndelungate ºi greoaie“, scria Al.I.
Odobescu în Prefaþa la acest volum.
Cãrþile lui Ispirescu se aflã în permanenþã pe raftu -
rile librãriilor ºi ale bibliotecilor publice, dar ºi perso -
nale, cele adunate în paginile lor cu atâta migalã, dar ºi
cu mã iestrie, având o realã valoare documentarã, ga -
rantând pãstrarea unor capodopere ale înþelepciunii
populare româneºti.
Laura Ivona Dumitru
ABDCABDCLupul pârcãlab
ABDCABDC
ra iarnã. Pãmântul se acoperise de zãpadã.
Se zicea cã ninsoarea ce cãzuse era de
patru palme domneºti. Era una din iernele
cele mai grele. Lupul, flãmând, ieºise din
pãdure ºi þinea poteca. Mergând pe cãrare, se întâl-
neºte cu un asin. Vederea pradei sale atât îi aþâþase
pofta de mâncare, încât îi lãsa gura apã; mai cu seamã
cã nu-i ºtia de rost de vro trei zile.
– Stai sã te mãnânc, blestematule, cã încã sunt lih-
nit de foame.
– Ce mai treabã; parcã altceva mai bun n-ai de
fãcut, rãspunse asinul. Cã o sã mã mãnânci, ºtiu; eºti
bun de una ca aceasta. Darã ce o sã alegi din mine, un
biect dobitoc slab, prãpãdit de boalã ºi ostenealã?
Deocamdatã îþi vei momi foamea, darã pe mâine?
– Bun e Dumnezeu. Dacã mâine nu voi da peste
vreun vânat, gãsesc eu poimâine, ºi de foame nu mã
lasã el sã mor.
– Aºa este. Însã nu este mai bine sã ai în toate
zilele cu ce sã-þi umpli bãrdãhanul, ºi fãrã sã munceºti?
9
E
– Ba da, se grãbi lupul a rãspunde; însã eu nu ºtiu
alt meºteºug decât pe acela ce l-am învãþat...
– Eu cunosc un altul. ªi daca vei binevoi, n-ai decât
sã mã asculþi ºi te încredinþez cã vei scãpa de lipsã ºi
de foame. Aº fi voit sã mã folosesc eu de ceea ce am
sã-þi spui; darã eu nu ºtiu de ce toate dobitoacele râd
de mine. ªi daca urechile îmi sunt lungi, alte animale
au coade lungi, boturi lungi, coarne, ºi cu toate astea
ele nu sunt aºa de râs ca mine.
– Ia lasã astea ºi dã mai iute de spune, cã n-am
timp de pierdut.
– Ascultã. Pârcãlabul din satul nostru a murit; toþi
sãtenii ar voi sã fie pârcãlabi, ºi din aceasta tot satul
este învrãjbit. Mai bucuros ar alege pe un strãin decât
pe unul din ei. ªi, ca sã-ºi împlineascã dorinþa, mã trimi -
se pe mine sã aduc pe oricine voi întâlni. Dumnezeu mi
te scoase în cale ºi eu te povãþuiesc sã nu mai întârzii
ºi sã vii cu mine.
– ªi ce bine poate sã-mi aducã aceasta? întrebã
lupul; tu îmi ziseºi cã voi scãpa de neajunsul foamei.
– Tocmai aceasta. Pârcãlabul, dupã cum se ºtie,
este capul satului. Oiþele, mieluºeii, gãinile, purceii,
toþi sunt subt ascultarea lui. Pe fiecare zi vei putea
alege câte una pentru prânzul d-tale, fiindcã pârcãlabul
nu este el aºa degeaba pârcãlab.
– Daca este aºa, te ascult, aidi sã mergem.
ªi pornirã amândoi spre sat; asinul înainte ºi lupul
dupã dânsul; asinul se tot uita înapoi ºi lãrgea pasul;
lupul, plin de bucurie, cu maþele chiorãinde ºi mândru,
îl þinea de scurt ºi mergea aproape de mãgar, spre a nu-i
scãpa din ghiare un aºa chilipir.
10
Abia ajunserã la marginea satului ºi asinul o rupse
d-a fuga; lupul dupã el. Þãranii, vãzând cã intrã lupul în
sat, sãrirã cu mic cu mare, cu ciomege, cu topoare, cu
bulgãri, dãdurã chiote, îl lovirã ºi luarã pe lup în goanã
cu câinii. Cât p-aci sã-i rãmâie pielea p-acolo; de chiu,
de vai, scãpã de moarte, darã huiduit, lovit ºi cotono -
git. Nici nu prinse de veste când ajunse în pãdure peste
nãmeþi ºi troiene, ostenit, de era sã crape fierea în el.
Aci cugetã el cã trebuie sã se odihneascã puþin.
Tocmai p-atunci un cãlugãr, care se înotrcea la
schitul unde era închinat, trecea prin pãdure ºi, vãzând
lupul flãmând, alergând cu limba scoasã de un cot, de
fricã, luã rasa în cap, se fãcu ghem ºi se culcã pe
zãpadã. Lupul crezu a fi gãsit cel mai nimerit loc de
odihnã, punându-se pe aceastã buturugã pârlitã, dupã
cum o credea el cã este, ºi începu a-ºi imputa zicând:
– Moºii mei, pârcãlabi n-au fost, tatã-meu, aseme-
nea, n-a fost pârcãlab, cine mã puse pe mine a crede cã
eu aº fi bun de o asemenea slujbã? Rãmãsei ºi nemân-
cat! Crãp de foame ºi de ostenealã. N-are cine mã lua
de coadã, ºi sã mã învârteascã, ºi sã mã învârteascã,
pânã mi-o rupe ºi coada; încai sã mã aleg cu atât.
Cãlugãrul n-aºteptã sã mai zicã încã o datã lupul
ceea ce credea el cã-ºi spune numai lui însuºi ºi fãcu
tocmai precum se temea lupul cã nu o sã se gãseascã
nimeni cine sã-i facã ºi ãst neajuns.
ABDCABDCIeftin ºi scump
ABDCABDC
atã, am gãsit un bou ieftin; bine ar fi sã-l cum -
peri, zise un june ca de optsprezece pânã la
douãzeci de ani tatãlui sãu, plin de bucurie.
– De unde ºtii tu cã este ieftin, ºi cine este cel ce îl
vinde? întrebã pãrintele.
– Este un nenorocit, tatã, rãspunse junele, cãruia i-au
murit pânã acum mai mulþi boi. Vitele, ce bruma i-a
mai scãpat, le-a schimbat pe bani. El voieºte sã se
apuce de altceva, cãci cu vitele n-are noroc. Boul ce i-a
rãmas încã este hotãrât sã-l dea pe ce l-o da, numai sã
scape de dânsul, ºi nu gãseºte sã-l vânzã.
– ªi în cât l-a lãsat?
– Eu l-am tocmit ºi îl pot scoate cu vro cincizeci de lei.
– Este scump, dragul tatei.
Surprins de rãspunsul tatãlui sãu, bietul june lãsã
ochii în pãmânt, tãcu ºi se duse într-ale sale. Era con-
vins cã tatã-sãu ºtie ce spune.
Soarta, care pânã aci fusese cam asprã cu aceastã
familie, se îndurã în cele din urmã, ºi de un cârd de
vreme începu a-i zâmbi. Pe ce punea mâna bãtrânul,
totul îi ieºea spre bine.
12
T