2
 http://www.revista-ferma.ro/  http://www.agroinfo.ro/  http://www.anunturi-agricole.ro/ PAPILOMATOZA BOVINELOR Este o boală infecţioasă, transmisibilă , produsă de un virus de tip ADN –  papillomavirus, cu evoluţie obişnuit sporadică, rar enzootică. Boala este cunoscută de peste o sută de ani. Afectează bovinele de vârste diferite, dar mai frecvent pe cele tinere, având vârsta cuprinsă între trei luni şi trei ani. Boala se manifestă prin formarea de papiloame, un fel de negi, care se localizează pe piele ş i mucoase. Boli asemănătoare cu papiloma toza bovină se cunosc şi la alte specii de animale, inclusiv la om, dar agentul etiologic, deşi face parte din aceeaşi grupă, este  puţin diferit sub aspect antigenic. Cu toate acestea nu este exclusă posibilitatea transmiterii papilomatozei bovine la om. Virusul papilomatozei bovine prezintă şase varietăţi sau tipuri antigenice. Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave şi mai ales de cele cu papiloame lezionate, cu secreţii şi serozităţi, în care se află o mare cantitate de virus. Contactul acestora cu pielea lezionată asigură infecţia. Transmiterea se poate realiza prin ţesălat, prin insecte hematofage (muşte, ţânţari etc.), prin căpăstru, frânghii de contenţie, prin efectuarea de tatuaje, prin crotaliere în serie, fără dezinfecţ ia locului şi a instrumentelor , la trecerea de la un animal la altul etc. Virusul rezistă în mediul extern şi mai ales în materia organică provenită din lezionarea papiloamelor, timp de câteva săptămâni şi chiar două - trei luni. Apariţia bolii are loc după o perioadă de incubaţie, care poate dura de la o lună la şase luni, dependent de doza de virus pătrunsă, ţesutul inoculat şi mai ales dependent de starea de rezistenţă a organismului. Animalele trecute prin boală sunt imune faţă de acelaşi tip de virus. Boala debutează prin apariţia unor proeminenţe sferoide, conopidiforme, pediculate, cu suprafaţa uscată, uneori cornoasă, de culoare cenuşie, nedureroase. Cu timpul pot creşte, devenind mari, uneori, polilobate. Există o oarecare corelaţie între dimensiunea şi numărul papiloamelor, în sensul că cu cât sunt mai multe, cu atât dimensiunile sunt mai mici. Prin rupere pot sângera şi chiar se pot infecta, devenind purulente şi urât mirositoare. Rareori papilomatoza mucoaselor la bovine degenerează în anumite forme de cancer, cu evoluţie fatală. La vaci este cunoscuta papilomatoza cutanată, papilomatoza ugerului si papilomatoza genitală. Papilomatoza cutanată este cea mai frecvent ă şi este produsă de către tipurile antigenice 1, 2 şi 3. Se caracterizează prin apariţia de papiloame mai ales pe pielea gâtului şi a capului ( obraji, pleoape, baza urechilor etc.), uneori pe regiunea abdominală şi mai rar în regiunea interdigitală. Localizarea interdigitală, mai ales la tauri, poate fi gravă, deoarece provoacă durere la deplasare şi jenă în actul montei. Papilomatoza ugerului este produsă de tipurile antigenice de virus 5 şi 6. Poate să apară ca o formă distinctă sau asociată cu alte localizări. Traumatizarea papiloamelor lor, cu prilejul mulsului, poate provoca sângerare şi durere, dar şi accelerarea evoluţiei spre complicaţii. Papilomatoza genitală apare atât la tauri (pe pielea sau mucoasa prepuţiului, penis), cât şi la vaci (pe pielea vulvară, mucoasa vaginală). Localizarea pe mucoase este mai gravă, se manifestă prin sângerare frecventă, impotenţă funcţională, diseminare la alte organe (vezică urinară, mai ales tipul de virus 4) şi cu predispoziţie de cancerizare. Diagnosticul prezumtiv al papilomatozei în cazul localizării cutanate poate fi relativ uşor. În toate formele confirmarea diagnosticului trebuie făcută de către medicul veterinar, deoarece se pot crea confuzii cu alte afecţiuni, cum ar fi dermatita nodulară sau mamilita herpetică, pseudovariola şi altele. În localizările pe mucoase medicul veterinar va stabili dacă este necesar şi un examen histopatologic complementar. Tratamentul şi evoluţia bolii pot fi diferite. Uneori papiloamele dispar fără nici o intervenţie, după o evoluţie de câteva luni. Alteori se pot infecta cu bacterii sau prin rupere pot sângera, rezultând complicaţii. Exista numeroase metode de tratament: chirurgical cu bisturiul, cu laserul, cu termo- sau electrocauterul, cauterizarea chimică cu azotat de argint şi alte substanţe, unguente cu extracte din plante (esenţă de arnică, suc de gălbenele, suc de rostopască etc.), dar eficienţa lor este extrem de variabilă. Autovaccinurile, preparate din triturate de  papiloame au dat, de asemenea, rezultate promiţătoare, producând regresia papiloamelor, până la dispariţie, în decurs de 45 – 60 de zile. Profilaxia se bazează pe neintroducerea bolii în unitate, identificarea, izolarea şi tratamentul animalelor bolnave, dezinfecţia periodică, corespunzătoare, a adăposturilor. Deosebit de importante sunt măsurile de prevenire a difuzării bolii în efectiv prin ţesălat, prin tatuaj şi crotaliere, prin sistemele de legare la iesle, prin insecte

papilomatoza_bovinelor

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: papilomatoza_bovinelor

5/12/2018 papilomatoza_bovinelor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/papilomatozabovinelor 1/3

http://www.revista-ferma.ro/  http://www.agroinfo.ro/  http://www.anunturi-agricole.ro/

PAPILOMATOZA BOVINELOR Este o boală infecţioasă, transmisibilă, produsă de un virus de tip ADN –  papillomavirus, cu evoluţie obişnuit

sporadică, rar enzootică. Boala este cunoscută de peste o sută de ani. Afectează bovinele de vârste diferite, dar mai frecvent pe cele tinere, având vârsta cuprinsă între trei luni şi trei ani. Boala se manifestă prin formarea depapiloame, un fel de negi, care se localizează pe piele şi mucoase. Boli asemănătoare cu papilomatoza bovinăse cunosc şi la alte specii de animale, inclusiv la om, dar agentul etiologic, deşi face parte din aceeaşi grupă, este puţin diferit sub aspect antigenic. Cu toate acestea nu este exclusă posibilitatea transmiterii papilomatozei bovinela om.Virusul papilomatozei bovine prezintă şase varietăţi sau tipuri antigenice. Sursele de infecţie sunt reprezentate deanimalele bolnave şi mai ales de cele cu papiloame lezionate, cu secreţii şi serozităţi, în care se află o marecantitate de virus. Contactul acestora cu pielea lezionată asigură infecţia. Transmiterea se poate realiza prinţesălat, prin insecte hematofage (muşte, ţânţari etc.), prin căpăstru, frânghii de contenţie, prin efectuareade tatuaje, prin crotaliere în serie, fără dezinfecţia locului şi a instrumentelor, la trecerea de la un animal laaltul etc. Virusul rezistă în mediul extern şi mai ales în materia organică provenită din lezionarea papiloamelor,timp de câteva săptămâni şi chiar două - trei luni. Apariţia bolii are loc după o perioadă de incubaţie, care poatedura de la o lună la şase luni, dependent de doza de virus pătrunsă, ţesutul inoculat şi mai ales dependent destarea de rezistenţă a organismului. Animalele trecute prin boală sunt imune faţă de acelaşi tip de virus.Boala debutează prin apariţia unor proeminenţe sferoide, conopidiforme, pediculate, cu suprafaţa uscată, uneoricornoasă, de culoare cenuşie, nedureroase. Cu timpul pot creşte, devenind mari, uneori, polilobate. Există ooarecare corelaţie între dimensiunea şi numărul papiloamelor, în sensul că cu cât sunt mai multe, cu atâtdimensiunile sunt mai mici. Prin rupere pot sângera şi chiar se pot infecta, devenind purulente şi urâtmirositoare. Rareori papilomatoza mucoaselor la bovine degenerează în anumite forme de cancer, cuevoluţie fatală. La vaci este cunoscuta papilomatoza cutanată, papilomatoza ugerului si papilomatoza genitală.Papilomatoza cutanată este cea mai frecventă şi este produsă de către tipurile antigenice 1, 2 şi 3. Secaracterizează prin apariţia de papiloame mai ales pe pielea gâtului şi a capului ( obraji, pleoape, baza urechilor etc.), uneori pe regiunea abdominală şi mai rar în regiunea interdigitală. Localizarea interdigitală, mai ales latauri, poate fi gravă, deoarece provoacă durere la deplasare şi jenă în actul montei.

Papilomatoza ugeruluieste produsă de tipurile antigenice de virus 5 şi 6. Poate să apară ca o formă distinctă

sau asociată cu alte localizări. Traumatizarea papiloamelor lor, cu prilejul mulsului, poate provoca sângerare şidurere, dar şi accelerarea evoluţiei spre complicaţii.Papilomatoza genitală apare atât la tauri (pe pielea sau mucoasa prepuţiului, penis), cât şi la vaci (pe pieleavulvară, mucoasa vaginală). Localizarea pe mucoase este mai gravă, se manifestă prin sângerare frecventă,impotenţă funcţională, diseminare la alte organe (vezică urinară, mai ales tipul de virus 4) şi cu predispoziţie decancerizare.Diagnosticul prezumtiv al papilomatozei în cazul localizării cutanate poate fi relativ uşor. În toate formeleconfirmarea diagnosticului trebuie făcută de către medicul veterinar, deoarece se pot crea confuzii cu alteafecţiuni, cum ar fi dermatita nodulară sau mamilita herpetică, pseudovariola şi altele. În localizările pe mucoasemedicul veterinar va stabili dacă este necesar şi un examen histopatologic complementar.Tratamentul şi evoluţia bolii pot fi diferite. Uneori papiloamele dispar fără nici o intervenţie, după o evoluţiede câteva luni. Alteori se pot infecta cu bacterii sau prin rupere pot sângera, rezultând complicaţii. Exista

numeroase metode de tratament: chirurgical cu bisturiul, cu laserul, cu termo- sau electrocauterul, cauterizareachimică cu azotat de argint şi alte substanţe, unguente cu extracte din plante (esenţă de arnică, suc de gălbenele,suc de rostopască etc.), dar eficienţa lor este extrem de variabilă. Autovaccinurile, preparate din triturate de papiloame au dat, de asemenea, rezultate promiţătoare, producând regresia papiloamelor, până la dispariţie, îndecurs de 45 – 60 de zile.Profilaxia se bazează pe neintroducerea bolii în unitate, identificarea, izolarea şi tratamentul animalelor bolnave,dezinfecţia periodică, corespunzătoare, a adăposturilor. Deosebit de importante sunt măsurile de prevenire adifuzării bolii în efectiv prin ţesălat, prin tatuaj şi crotaliere, prin sistemele de legare la iesle, prin insecte

Page 2: papilomatoza_bovinelor

5/12/2018 papilomatoza_bovinelor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/papilomatozabovinelor 2/3

hematofage şi mâini murdare. Deşi există un vaccin contra papilomatozei bovine, acesta nu a fost importat înRomânia. Eventuala aplicare a profilaxiei imunitare în ţara noastră, presupune cunoaşterea tipurilor antigenice devirus, care se izolează din fermele de vaci. Fără un asemenea studiu prealabil, importul de vaccinuri şi utilizareaacestora pot conduce la rezultate extrem de variabile.Mihai DECUN

Feed your cattle a diet rich in minerals to help minimize wartoutbreaks. Cattle with a diet rich in a variety of minerals such

as calcium, phosphorous and sulfur tend to have fewer wartoutbreaks than cattle lacking proper minerals. Make sure your cattle have free access to mineral blocks at all time.

Read more: How to Cure Cattle Warts | eHow.com http://www.ehow.com/how_5534911_cure-cattle-warts.html#ixzz1g4gsnJnQ

Page 3: papilomatoza_bovinelor

5/12/2018 papilomatoza_bovinelor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/papilomatozabovinelor 3/3