Patologie celulera

8/15/2019 Patologie celulera

1/111

Patologie celulară


2/111

Structura celulei• Celula - unitatea sructurală şi funcţională a

lumii vii.•

Structurată- membrană, citoplasmă şi nucleu.Protoplasmă - apă, electroliţi , lipide, glucide şi proteine.

• Proteinele - proteine funţionale şi proteinestructurale.

• Celula este alcătuită din microstructurisubcelulare -

organite intracelulare.

• Mitocondrii, ap. Golgi, !• Membranele - rolul de a prote"a celula şi

organitele celulare.• Membranele includ• membrana celulară # plasmalema$

• membrana nucleară,• membrana reticulului endoplasmatic,

membrana mitocondrială,• membrana lizozomilor• membrana aparatului Golgi.


3/111

Etiologia şi patogenia leziunilor celulare

• Leziuni mecanice ale membranei citoplasmatice

#e%tinderea, ruperea,fragmentarea$ provocate de forţelemecanice, care acţionea&ă direct asupra celulei.• 'actorul patogenetic primar #le&iunea$ ( de&integrarea

mecanică a plasmolemei ( desc)iderea barierei mecanicecelulă-interstiţiu ( formarea de comunicări directenecontrolate dintre spaţiul intracelular şi cel intercelular (pasa"ul liber al substanţelor *n ambele sensuri+ interstiţiu )ialoplasmă şi )ialoplasmă interstiţiu.

• e&ultatul final - ec)ilibrarea compo&iţiei spaţiilor e%tracelular

#a.

$, cu cel intracelular #/.

$.• Consecinţa - dis)omeosta&ia mediului intracelular faceimposibilă funcţionarea normală a organitelor celulare cuformarea lanţul patogenetic al procesului patologic.


4/111

Patogenia leziunilor celulare

• Leziuni electrice depind de caracterul curentului #continuu sau alternativ$ şi de tipulcelulei.

• 0cţiunea asupra celulelor e%citabile #neuroni, miocite$ este fa&ică.• 1niţial are loc suscitarea canalelor ionice potenţial dependente #a., /., Ca..$ cu

ani)ilarea gradientului lor de concentraţie şi a potenţialului de repaus depolari&area

membranei celulare, e%citarea celulei cu generarea şi propagarea impulsului electricşi contracţia miocitului.• 2a acţiunea continuă curentul electric aplicat pe celulă *mpiedică repolari&area

membranei, restabilirea potenţialului de repaus şi conduce la in)ibiţia depolari&antă.• 3lterior are loc polari&area )ialoplasmei acumularea de ioni negativi #anioni$ la

electrodul po&itiv #anod$ şi a ionilor po&itivi #cationilor$ la electrodul negativ #catod$.• !lectroli&a substanţelor intra- şi e%tracelulare+ descompunerea substanţelor cu

structură ionică p4nă la atomi neutri #ionii de a. se reduc la catod p4nă la atomineutri de natriu, iar ionii de Cl- se o%idea&ă la anod p4nă la atomi neutri de clor5ulterior aceste elemente sunt antrenate *n reacţii specifice cu formarea )idro%iduluide sodiu şi acidului clor)idric cu efecte nocive$.

• Sub acţiunea curentului electric are loc spargerea electrică a membraneicitoplasmatice, form4nd breşe ireparabile #mişcarea brouniană a moleculelor $ *nbistratul lipidic, urmate de distrugerea completă a membranei cu toate efectelepatogenetice secundare.


5/111


• Stresul oxidativ provocat de acţiunea radicalilor liberi deo%igen.

• adical liber de o%igen - o%igenul sau compusul o%igenului,care conţine pe ultimul strat electronic un electron fără perec)e,

electron celibatar , cu reactivitate e%trem de mare, denumitespecii active de o%igen #supero%idul de o%igen 6-7, pero%idul de)idrogen 8767$, )idropero%i&ii 86, radicalul )idro%il 68-$.

• 'i&iologic potenţialul nociv este contracarat de sistemele antio%idantee%istente *n organism.


6/111


• Stresul oxidativ • Patogene&ă+adicalul )idro%il 68- - cel mai agresiv, cu dimensiuni mici,

pătrunde uşor *n porţiunea interioară a bistratului lipidic, unde supune

pero%idării aci&ii graşi polinesaturaţi din componenţa fosfolipidelormembranare, care conţin legături duble de carbon.• 9n unele procese fiziologice generatoare de radicalii liberi obişnuiţi #*n lanţul

transportului de electroni *n mitocondrii$,

• 9n condiţii fi&iologice acţiunea lor nocivă este contracarată de sistemele

antioxidante.

• :in procesele patologice generatoare de radicali liberi sunt inflamaţia, fagocito&a,)ipero%ia, )ipo%ia, ra&ele ioni&ante, into%icaţia cu cloroform, tetraclorură de carbon,inclusiv *n unele boli )epatice, ulcerul gastric, infarctul miocardic ş.a.


7/111


• Stresul oxidativ • e&ultatul final este pero%idarea şi denaturarea unui număr mare de

molecule de fosfolipide, ceea ce are mai multe efecte membranodistructive+1. Distrucţia membranei şi formarea de breşe irecuperabile cu diminuarea

rezistenţei mecanice;2. Mărirea permeabilităţii neselective şi licidarea gradientelor ionice;!. Diminuarea rezistenţei electrice a membranei şi spargerea electrică a

acesteia;

". #niilarea potenţialului electric pe membranele celulelor e$citabile cuinibiţia depolarizantă;%. Mărirea concentraţiei ionilor de calciu &n citoplasmă cu toate efectele

asociate;'. Dereglarea funcţiei organitelor celulare;(. )ecrobioza, necroza şi autoliza celulei.

• educerea grupărilor sulf)idrile ale en&imelor tiolice #Ca7 0;P-a&a$ p4năla grupări disulfidice cu pierderea activităţii en&imatice.• 0lterarea 0: cu efecte mutagene.


8/111


• Leziuni celulare enzimatice provocate de acţiunea en&imelor endogene şie%ogene.

• Surse de en&ime endogene - celulele fagocitare din focarul inflamator,

en&imele li&o&omale din toate celulele organismului, eliberate ladestabili&area membranei li&o&omale, en&imele digestive pancreatice,eliberate *n s4nge *n ca& de pancreatită sau pancreonecro&ă.

• Surse en&imele e%ogene - cele microbiene+ lecitina&a streptococică, carescindea&ă fosfolipidele membranare5 en&imele elaborate de Clostridiumperfringens, care induc scindarea citomembranelor.

• Spectrul de en&ime citopatogene este foarte larg+ protea&ele, peptida&ele,colagena&a, elasta&a, lipa&a, fosfolipa&a, amila&a, )ialuronida&a ş.a.• 2anţul patogenetic al efectelor nocive citopatogene este iniţiat de scindarea

substraturilor specifice pentru aceste en&ime+ fosfolipidele membranare,proteinele membranare, glipoproteinele ş.a.

• Rezultatul final al acţiunii patogene a en&imelor este de&integrarea

membranei cu toată avalanşa de procese patogenetice citodistructive.


9/111


• Trauma termică a celulelor survine la acţiunea temperaturilor #*nalte, "oase$cu patogene&ă specifică.

• 0cţiunea temperaturilor ridicate conduce la denaturarea termică asubstanţelor membranre #celulă, organite$ şi citoplasmatice #proteine$ cuabolirea funcţiilor specifice de canale, pompe ionice, en&ime, formarea deautoantigene şi ulterioar reacţia autoimună.

• :enaturarea substanţelor din )ialoplasmă şi organitele celulare areconsecinţă moartea celulei #necrobio&a, necro&a$.

• 0cţiunea temperaturilor scă&ute conduce la cristali&area apei *n momentulcongelării şi decongelării, iar cristalele formate #cioburi$ intracelular *n modmecanic distrug membrana citoplasmatică şi membranele organitelorcelulare, inclusiv denaturarea termică a substanţelor membranre #celulă,organite$ şi citoplasmatice #proteine$ - citoli&a.


10/111


• Leziuni hipoxice provocate de )ipo%ia celulară. • Cau&ele )ipo%iei celulare sunt toate formele de )ipo%ie generală #)ipo%ică,respiratorie, circulatorie, anemică, )istoto%ică$, dereglările circulaţiei sanguineşi limfatice regionale #)iperemia venoasă, isc)emia, sta&a$.

• !fectele )ipo%iei celulare sunt iniţiate de lipsa energiei sub pragul compatibilcu activitatea vitală celulară.

• 2anţurile patogenetice de efecte nocive sunt numeroase ca variante+• a$ )ipo%ia celulară ⇒ diminuarea proceselor o%idative ⇒ micşorareacantităţii de 0;P disponibil ⇒ diminuarea activităţii pompei a,/ -0;P-a&e⇒ abolirea gradientului de a şi / ⇒ )iperosmolaritatea intracelulară ⇒ tumefierea celulară ⇒ citoli&a5

• b$ ani)ilarea potenţialului membranar de repaus ⇒ in)ibiţia depolari&antă a

celulelor e%citabile5• c$ diminuarea activităţii pompei Ca 0;P-a&e ⇒ abolirea gradientului deconcentraţie a Ca ⇒ creşterea activităţii fosfolipa&elor, protea&elor,endonuclea&elor, 0;P-a&elor ⇒ tumefierea mitocondriilor, a reticululuiendoplasmatic, destabili&area li&o&omilor5

• d$ activi&area proceselor glicolitice ⇒ acumularea de acid lactic ⇒ acido&a

celulară⇒

activarea protea&elor şi fosfolipa&elor⇒

citoli&a.


11/111

Modificări patologice datorate scăderii nivelului de TP inleziuni celulare


12/111

Modificări patologice datorate scăderii nivelului de TP inleziuni celulare


13/111


• Leziuni infec!ioase.• 2e&iunile primare celulare de origine infecţioasă sunt provocate de factori biologici

#virusuri, bacterii, proto&oare, meta&oare$, iar inflamaţia ulterioară a organului afectatconduce la le&iuni celulare secundare.

• 2e&iunile secundare sunt plurifactoriale şi au o patogenie comple%ă, determinată deacţiunea factorilor #patogenetici$ nocivi din focarul inflamator #acido&ă, dereglări

circulatorii, stres o%idativ, atac imun, dismetabolisme, )ipo%ie$.


14/111

Structura celulei• Membrana citoplasmatică

(plasmolema) - lipide şi proteine.• Fosfolipidele (90%) - un strat

bimolecular cu porţiunea hidrofobă a

ambelor straturi orientată în interiorul

bistratului, iar cu cea hidrofilă – spre periferia bistratului, respectiv în afara

şi interiorul celulei (parafina).

• Impermeabilă - apă, ioni şi substanţe

i!rosolubile ("luci!e, aminoaci#i),• Pemeabilă pentru o$i"en, !io$i! !e

carbon, alcooli, alte substanţe

liposolubile


15/111

Structura celulei

• Proteinele-receptori –ecepţionea&ă semnalele5

• Proteinele-antigene – eceptoride recunoaştere5

• Proteinele-canale pasa"ul ionilorşi substanţelor )idrosolubile5• Proteinele-enzime – reacţii

protective5• Pompe ionice transport activ

contra gradientului de concentraţiecu consum de energie ionii dea şi / #a,/-0;P-a&a$, ionii deCa #Ca 0;P-a&a$.


16/111

Structura celulei

"lucidele mem#ranei • Glicoproteine #proteoglicani$• Glicolipide #$


17/111

Structura celulei

$unc!ia mem#ranei celulare• barieră mecanică5• menţinerea )omeosta&iei intracelulare5

• permeabilitatea selectivă pentru substanţe5• menţinerea gradientului de concentraţie5•

menţinerea formei şi volumului celulei5• menţinerea potenţialului electric membranar5• recepţia semnalelor c)imice şi antigenice5

• comunicarea intercelulară.


18/111

Manifestările leziunilor mem#ranei celulare

%ereglarea permea#ilită!ii mem#ranei celulare şi atransferului transmem#ranar de su#stan!e

• :ereglarea integrităţii structuralemembranare cu abolirea funcţiei de barieră.• 9n consecinţă se permite pătrunderea

neselectivă a substanţelor transportate *nmod normal doar prin mecanisme selectivede transport #a, /, Cl-, Ca7, Mg7 $,

• 3lterior şi trecerea intracelulară e%cesivă aapei prin osmo&ă #)iperosmolaritate$,conduc4nd la+

distrofia )idropică şi vacuoli&area ⇒deformarea şitumefierea celulei ⇒ distrucţia mecanică a

citosc)eletului ⇒ citoli&ă.


19/111


%ereglarea transportului activtransmem#ranar

• 0lterarea mecanismelor de transportactiv de substanţe.

• Consecin!ele& ani)ilarea gradientelorde concentraţie a electroliţilor#a,/,Ca,Cl$ *ntre interstiţiu şicitoplasmă şi citoplasmă şi structurileintracelulare #mitocondrii, reticululendoplasmatic$ concomitent cuani)ilarea potenţialului electricmembranar.


20/111


nihilarea gradientului de '()aportul normal /. intracelular şi e%tracelular ?+<

• !c)ilibrarea concentraţiei potasiuluiintracelular şi e%tracelular ani)ilea&ăpotenţialul de repaus al celulei#depolari&are$ şi face imposibilă

e%citaţia celulei #in)ibiţiedepolari&antă$.


21/111


nihilarea gradientului de *a( aportul normal a. intracelular şi e%tracelular


22/111


nihilarea gradientului de Ca( aportul normal Ca intracelular şi e%tracelular


23/111


cidoza celulară

• Glicoli&a anaerobă ⇒ acumulareaintracelulară a lactatului, a ionilor de)idrogen ⇒ acido&a celularădecompensată.

• Consecin!a&

• tul#urarea func!ionalită!ii proteinelor +n urma modificării conforma!ieimoleculei)

• activarea enzimelor hidroliticelizozomale)

• mărirea permea#ilită!ii mem#ranelorcelulare ca rezultat al dereglăriistructurii lipidelor mem#ranare


24/111


• Concluzie

• Toate leziunile mem#raneicelulare +n final conduc ladereglarea func!iilorfundamentale şi la moartea

celulei,• Consecin!ele leziunilor

mem#ranei celulare sunt

distrofiile celulare) necro#ioza şi necroza celulară) inflama!ia)atrofia) sclerozarea,

St t l l i


25/111

Structura nucleului

• *ucleul - centrul de control alfuncţiilor celulare,

• Conţine cantităţi mari de #D) , care *mpreună cu proteinele nucleare şi #*) alcătuiesc cromatina + substanţade ba&ă a nucleului.

• 3nitatea funcţională a materialului

genetic o repre&intă gena. • Genele determină sinte&a proteinelorcelulare, de tip funcţional şi structural.;ot nucleul controlează şi diviziuneacelulară.

• 9n interfază #intervalul dintre divi&iunii$nucleul se pre&intă sub forma uneicromatine difu&e.

• 9n timpul mitozei #divi&iunii$ cromatinase organi&ea&ă *n cromozomi

L i il l l i


26/111

Leziunile nucleului

• Cauzele le&iunilor sunt factori fi&ici, c)imici,biologici.

• Condensarea şi marginarea cromatinei este o alterare reversibilă a nucleuluimanifestată prin apariţia sub membrananucleară a conglomeratelor de cromatină #@p8-ului acido&ă$.

• Cariopicnoza este o consecinţă acondensării şi marginării cromatinei pe toată

suprafaţa nucleului. 'ibrele de cromatină secondensea&ă sub acţiunea 0:-a&ei şien&imelor li&o&omale.

• Cariorexisul este procesul de fragmentare acromatinei condensate, care poate filocali&ată at4t sub membrana nucleară, c4t şi

*n citoplasmă.• Carioliza repre&intă le&area nucleului cude&integrarea totală a cromatinei.

• Cariopicno&a, cariore%isul şi carioli&a #asociaţie$ sunt procese consecutive de

murire a nucleului.

St t RE


27/111

Structura RE

• Reticulul endoplasmatic (RE) - o reţea

de structuri ve&iculare aplati&ate sautubulare, interconectate *ntre ele, cupereţi alcătuiţi din bistraturi lipidice.

• ! *ndeplineşte rol de transport , daren&imele ataşate la membranele sale *ndeplinesc funcţii metabolice şi desinte&ă.

• *eticulul endoplasmatic rugos asociat cugranule numite ribozomi , alcătuiţi din 0 şi proteine, are rolul de sinteză proteică.

• *eticul endoplasmatic neted care nuconţine riobo&omi şi are rolul desintetiză lipidică.

S l i " l i


28/111

Structura aparatului "olgi

• paratul "olgi este asemănător castructură şi funcţie cu !, din maimulte straturi de ve&icule aplati&ate.

• 'uncţionea&ă *n asociere cu ! prinvezicule de transport diverşi compuşi

trec permanent din ! *n aparatulGolgi, unde substanţele suntprocesate şi formea&ă li&o&omi,ve&icule secretoare şi alţi coponenţicitoplasmatici

paratul "olgi este mai de&voltat lacelulele cu funcţii secretorii.

L i il RE


29/111

Leziunile RE

• Tumefierea reticulului endoplasmatic - un

proces patologic determinat de)iperosmolaritatea şi tumefierea citoplasmei#a A$.

• Consecinţe+• :etaşarea ribo&omilor,• de&integrarea polisomilor

• dereglarea sinte&ei de proteine celulare şiproteine Bpentru e%port,• perturbarea citosc)eletului.

St t li il


30/111

Structura lizozomilor

• Lizozomii - organite ve&iculare desprinse dinaparatul Golgi.

• 2i&o&omii conţin enzime idrolitice #D= )idrola&e$acide #catepsine, ribonuclea&e, )ialuronida&a,fosfata&a acidă$, fosfata&a alcalină, ce asigurădigestia intracelulară proteinelor, aci&ilor nucleici,mucopoli&a)aridelor, lipidelor şi glicogenului#particulelelor celulare u&ate, bacterii, virusuri$.

• 9n mod normal membrana ce *ncon"oară li&o&omulprevine contactul en&imelor cu componentelecelulare.

• Peroxizomii - organite ve&iculare, ce conţinenzime capabile să genereze specii reactive deo$igen #S6$ *ndeosebi apă o$igenată şicatalază, o en&imă capabilă să descopună apao%igenată şi să elibere&e o%igen atomic.

• Pero%i&omii au rolul de a degrada substaneletoxice ce a"ung *n celulă.

L i il li il


31/111

Leziunile lizozomilor

• Lizozomii - organite ve&iculare.• 8omeosta&ia este asigurată de membrana

li&o&omală care *mpiedică contactul en&imelor dininteriorul li&o&omilor cu elementele dincitoplasmă.

• Cau&e+ )ipo%ie, acido&ă, pero%idarea lipidelormembranare, radiaţii ioni&ante, endoto%inebacteriene, )ipovitamino&e, )ipervitamino&a 0.

• !ume"ierea şi destailizarea sau c)iar rupereamembranei li&o&omale ⇒ ieşirea )idrola&elor *ncitosol ⇒ la )idroli&a compuşilor organici din)ialoplasmă şi a organitelor celulare ⇒ laautodegradarea ⇒ autoliza celulei ⇒ spaţiulintercelular ⇒ s4nge #en&imemia$ ⇒ de&integrarea structurilor distanţate de focarulafecţiunii celulare primare.

St t it d i i


32/111

Structura mitocondriei

• Mitocondriile - sursa de energie acelulei, au forme şi mărimi variabile.

• Membrană dublă e%ternă şi internă.• Membrana internă - pliuri unde sunt

ataşate en&ime o%idante care produco%idarea substratului nutritiv cu formareade apă, dio$id de carbon şi energie pe

care o *nmaga&inea&ă *n comple%ulmacroergic de adenozintrifosfat #-/.TP-ul este apoi transportat *n afaramitocondriei şi repre&intă sursa deenergie pentru toate procesele

metabolice celulare.• Mitocondria are propriul #$% , asemănător cu cel bacterian, ceea ce *ipermite să se multiplice singură independent faţă de celulă

L i il it d i i


33/111

Leziunile mitocondriei

• Tumefierea mitocondrială 0 conduce la decuplareaproceselor de fosforilare o%idativă #)iperosmolaritate$.

• Cau&e+ inaniţie, )ipo%ii, into%icaţii, febră.• Penuria energetică&


34/111

--Leziunile celulare de orice etiologie cauzează creşterea sau scădereaLeziunile celulare de orice etiologie cauzează creşterea sau scăderea

activită!ii enzimelor celulare +n s.nge /activită!ii enzimelor celulare +n s.nge / enzimemiaenzimemia,,

LT şi ST #alaninaminotransfera&a şi aspartataminotransfera&a$ suntspecifice pentru )epatocite. 020; - locali&ată e%clusiv *n citoplasmă, 0S0; - E=> *n citoplasmă şi ?=> *n mitocondrii

aport normal


35/111

$osfataza alcalină sporită - icterul obstructiv, sarcoame osteoblastice,)iperparatiroidism şi carcinomul metastatic.$osfataza acidă ma"orată - cancerul de prostată şi *n unele neoplasme aleglandei mamare.

milaza sporită *n ca&urile de obstrucţie sfincterului 6ddi, pancreatită acutăşi diabet.Colinesteraza activitate crescută *n sindromul nefrotic.

Enzimemia


36/111

- activitate CK- activitate CK ridicatăridicată indică o leziuneindică o leziunemusculară activă sau recentă (de tip inflamaţiemusculară activă sau recentă (de tip inflamaţie

sau necroză)sau necroză)

- activitate CK- activitate CK ridicatăridicată, ce, ce persită n timppersită n timp,,

indică că procesul lezionar este ncă ntr-o fazăindică că procesul lezionar este ncă ntr-o fazăactivăactivă

- activitate !"!# crescută, corelată cu o- activitate !"!# crescută, corelată cu o

activitate CK normală indică că procesulactivitate CK normală indică că procesul

lezionar nu mai este activlezionar nu mai este activ

urmărirea leziunilor musculare se utilizează dozareaurmărirea leziunilor musculare se utilizează dozarea

activităţii CK n paralel cu dozarea activităţii !"!#activităţii CK n paralel cu dozarea activităţii !"!#


37/111

0iper1aliemia 2e&iunile celulare ⇒ eliberarea din

celulele alterate a /.⇒

)iperIaliemie.Consecinţe+ reduce potenţialul derepaus #depolari&are$, ⇒ e%citabilitatea celulelor e%citabile mai *nt4i o măreşte, iar apoi omicşorea&ă p4nă la in)ibiţiedepolari&antă.

Ră l f i t


38/111

Răspunsul fazei acute

3n proces patologic integral consecutivproceselor patologice celulare, tisulare şiorganice caracteri&at printr-un comple% dereacţii din partea sistemelor de reglare şi

protecţie cu modificări ale )omeosta&ieiorganismului.Cauzele răspunsului fa&ei acute suntprocesele patologice celulare şi tisulare le&iuni celulare, necro&ă celulară, distrofii,dereglări circulatorii regionale, inflamaţie,alergie, neopla&ie.

Ră l f i t


39/111

Răspunsul fazei acute

ăspunsul fa&ei acute este declanşat de substanţele

biologic active eliberate la activarea, degranulareasau le&iunea celulelor de origine me&enc)imală+mastocitelor, macrofagilor, limfocitelor, neutrofilelor,endoteliocitelor, fibroblaştilor .Mediatori celulari+ interleuIinele 12-< şi 12-E, factorul

necro&ei tumorale #;'-α$, proteinele fa&ei acute.Mediatorii eliberaţi din celule *n interstiţiu declanşea&ă reacţie locală inflamatorie, iar fiindsecretaţi *n circulaţia sistemică interacţionea&ă cureceptorii specifici celulari din alte organe, ( reacţii

sistemice ale fa&ei acute+din partea SC #durerea$, febra #tJCA$, activareasistemului endocrin #)ormoni stresului$, imun#leucocito&ă$ i ficat #ș proteinele fa&ei acute$.


40/111

Efectele mediatorilor fazei acute

• 2nterleu1ina 3 - o citoIină polifuncţională secretată deleucocite, macrofagi, fibroblaşti, celulele neuronale şigliale.

• Efecte / stimulea&ă cicloo%igena&a şi producţia de

prostaglandine #efect proinflamator $, provoacă febra#efect pirogen$, stimulea&ă sistemul imun prin activi&arealimfocitelor ;) #imunostimulator $, activea&ă secreţiacorticotropinei şi a glucocorticoi&ilor #efect stresogen$.

• !fectul proinflamator al 12-


41/111


• 2nterleu1ina-4 - produsă de macrofage,endoteliocite, epiteliocite, imunocite ş.a.,activate de acţiunea bacteriilor, antigenelor)eterogene, mediatorilor inflamatori.

• 12-E este principalul stimulator al sinte&ei şisecreţiei proteinelor fa&ei acute de către ficat.!fecte+ activarea secreţiei corticotropinei şi aglucocorticoi&ilor, febra, stimularea leucopoie&eicu leucocito&ă, diferenţierea limfocitelor K şi ;.8iperproducţia 12-E iniţia&ă procese autoimune,osteodistrofice, reacţii inflamatoare.


42/111

Efectele mediatorilor fazei acute • $actorul necrozei tumorale -) α / - produs de

macrofagi, limfocite, leucocite neutrofile, mastocite subacţiunea bacteriilor şi to%inelor bacteriene, a 12


43/111


• :in proteinele fazei acute sinteti&ate de ficat fac parteproteina C-reactivă, amiloidul 0 seric, fibrinogenul,)aptoglobina, α-< antitripsina, α-


44/111


• Proteina C-reactivă component al sistemului protectivnatural, stimulea&ă secreţia citoIinelor, activea&ăcomplementul #bactericid$, recunoaşte şi se asocia&ă laantigenele )eterogene de pe celulele microbiene

#recunoa tereș $, contribuind astfel la fagocito&a acestora.• miloidul seric din componenţa lipoproteinelor dedensitate mare provoacă ade&iunea şi c)imiotactismullimfocitelor şi macrofagilor, contribuie la iniţierea inflamaţiei

*n plăcile ateromatoase din peretele vascular , predispune la

amiloido&ă.


45/111


• $i#rinogenul posedă acţiune antiinflamatoare, creea&ăcarcasa necesară pentru reparaţia plăgilor #cuagul$.

• Ceruloplasmina posedă efect antio%idant, iar )aptoglobinaasocia&ă )emoglobina eliberată din eritrocite *n procesul

)emoli&ei.• ntienzimele in)ibă activitatea en&imelor pătrunse *ns4nge *n cadrul le&iunilor celulare #tripsina şi c)imotripsina,elasta&a, colagena&a, plasmina, trombina, renina,protea&ele leucocitare$, atenu4nd efectele patogene aleacestora.


46/111

Efectele mediatorilor fazei acute • Manifestările răspunsului fa&ei acute sunt e%primate prin

activarea sistemelor nervos, endocrin, imun, sanguin.• Clinic&• simptome generale #febră, apatie, anore%ie$,• artromiogene #mialgia, artralgia$,

• endocrine #)ipersecreţia de corticotropină şi glucocorticoi&i,insulină, vasopresină$,

• metabolice #intensificarea catabolismului$,• sanguine #)ipoalbuminemia, apariţia *n circulaţie a

proteinelor specifice ale fa&ei acute, accelerarea S8,activarea complementului, a sistemului fluidocoagulant,leucocito&a neutrofilă$.


47/111

Efectele mediatorilor fazei acute • Semnifica!ia #iologică a reacţiei fa&ei acute este dialectic

ambiguă la intensitate adecvată ea este favorabilă pentruorganism, av4nd rol protectiv, reparativ, iar la o intensitatee%agerată provoacă procese inflamatorii )iperergice şiprocese patologice integrale şocul, caşe%ia.

$e#ra


48/111

$e#ra• $e#ra # lat. febris, gr. pre$ia$ - proces patologic integral

tipic ce apare la om şi animalele )omeoterme ca răspuns

la le&iunile celulare şi inflamaţie, caracteri&at prinrestructurarea termoreglării şi deplasarea punctului dereglare a temperaturii #Lset point$ la un nivel mai *nalt.

• 'ebra - reacţia generală a organismului la factorii nocivi

sau le&iuni celulare, orientată spre eliminarea #ani)ilarea$factorului patogen din organism şi spre restabilireaintegrităţii le&ate a organismului.

• 0cţiunea factorului nociv, le&iunile celulare, inflamaţia şi

febra sunt procese asociate inseparabil, care evoluea&ăconcomitent şi vi&ea&ă un obiectiv strategic general restabilirea )omeosta&iei organismului.

$e#ra


49/111

$e#ra• Etiologia fe#rei• 'ebra este cau&ată *n mod e%clusiv de substanţe specifice

pirogeni #de la gr. pr foc, geraţie$.• 2, Pirogenii primari& ei nu provoacă nemi"locit febra, ci

contribuie la elaborarea pirogenilor secundari #leucocitari$.•


50/111

8ipertermiile• 0ipertermiile endogene se clasifică *n• neurogene& centrogene / apar *n ca&ul traumati&ării

creierului5 psihogene / nevro&e, supra*ncordareaemoţională şi intelectuală, sugestie )ipnotică, refle%e *nca&ul urolitia&ei, litia&ei biliare, iritaţiei peritoneale *nsoţite desindromul algic$5

• endocrine / )ipertireo&ă, feocromocitom5

• medicamentoase / pirogene, proteine, polipeptide, cafeina,efedrina, antibiotice, sulfamide5 • metabolice – febra ereditară de familie, boala lui 'abri

#lipomato&a distopică$.

$e#ra


51/111

$e#ra• Pirogenii secundari - polipeptide sau proteine cu m. M. cca


52/111

$e#ra• Pirogenii secundari - polipeptide sau proteine cu m. M. cca


53/111

$e#ra• Patogenia fe#rei• 3, Pătrunderea *n organism a substanţelor pirogene e%ogene sau .

formarea *n organism a substanţelor pirogene endogene conduc la

sinte&a de către celulele competente a pirogenilor secundari #pirogenilorleucocitari, P2$.• :in momentul contactului pirogenilor primari cu macrofagele are loc

iniţierea sinte&ei pirogenilor secundari.• 5, Pentru inducerea reacţiei febrile este insuficientă acţiunea numai a

unui pirogen5 este necesară pre&enţa unui comple% de factori stimulanţi

#focar inflamator $.• 6, Sinte&a şi eliminarea pirogenilor secundari necesită o perioadă latentă, pe parcursul căreia are loc leucopenia, cau&ată de aderenţaleucocitelor la peretele vascular, de diapede&a ulterioară acestora *nţesuturi.

• Sinte&a pirogenilor secundari se reali&ea&ă de novo şi este determinatăde derepresia represorului fi&iologic specific #feed-bacI$, ceea ce semanifestă prin accelerarea sinte&ei acidului ribonucleic #m-0$respectiv. !liminarea din celule a pirogenilor secundari necesităpre&enţa cationilor Ca şi /.

• Spre deosebire de pirogenii primari #bacteriali şi nebacteriali$, ceisecundari au un caracter strict specific şi pot fi consideraţi adevăraţiimediatori ai febrei.

$e#ra


54/111

$e#ra• Patogenia fe#rei• Pătrunderea *n organism a substanţelor pirogene e%ogene sau

formarea *n organism a pirogenelor endogene (sinte&a de către

celulele imunocompetente a pirogenilor secundari #pirogenilorleucocitari, P2$.• :in momentul contactului pirogenilor primari cu macrofagele are loc

iniţierea sinte&ei pirogenilor secundari.• Pentru inducerea reacţiei febrile este necesară pre&enţa unui comple%

de factori stimulanţi #focar inflamator $ condi ii patologige.ț

• Sinte&a şi eliminarea pirogenilor secundari necesită o perioadă latentă, pe parcursul căreia are loc leucopenia, cau&ată de aderenţaleucocitelor la peretele vascular, de diapede&a ulterioară acestora *nţesuturi.

• Sinte&a pirogenilor secundari se reali&ea&ă de no'o şi estedeterminată de derepresia represorului fi&iologic specific #feed0bac4 $,

ceea ce se manifestă prin accelerarea sinte&ei acidului ribonucleic#m-0$ respectiv. !liminarea din celule a pirogenilor secundarinecesită pre&enţa cationilor Ca şi /.

• Spre deosebire de pirogenii primari #bacteriali şi nebacteriali$, ceisecundari au un caracter strict specific şi pot fi consideraţi adevăraţiimediatori ai febrei.

$e#ra


55/111

$e#ra• Pirogenii secundari #P2$ ( umorile organismului ( sistemul

nervos central #SC$ unde acţionea&ă asupra neuronilorcentrului de termoreglare din )ipotalamus ( activea&ă sistemuladenilatcicla&ei ( ca re&ultat *n celule creşte cantitatea deadeno&inmonofosfat ciclic #0MPc$ activarea cicloo%igena&ei cuintensificarea sinte&ei prostaglandinelor din grupa !


56/111

$e#ra• 2ntensificarea termogenezei se reali&ea&ă pe seama

amplificării proceselor catabolice şi termogene&ei miogene princontracţiile involuntare ale muşc)ilor sc)eletului tremormuscular. educerea termoli&ei se reali&ea&ă prin spasmulvaselor pielii şi a ţesutului adipos subcutanat, micşorareaproducţiei şi eliminării sudorii şi diminuarea respiraţiei e%terne.

• 8omeosta&ia termică se instalea&ă la un nivel mai *nalt,caracteri&at prin termogene&a intensificată, termoli&a redusă şiactivitatea centrului termoreglator orientată spre menţinereaactivă a temperaturii corpului la un nivel mai ridicat.

• estructurarea termoreglării *n fe#ră este *nsoţită de retenţiaactivă a căldurii *n organism indiferent de temperatura mediului

*ncon"urător #dovadă a dereglării activităţii centrului

termoreglator $.• Supra+ncălzirea la acţiunea temperaturii *nalte a mediuluiambiant decurge cu termoli&ă intensă i termogene&ă scă&ută.ș

•:e ceN

$e#ra


57/111

$e#ra• Stadiile fe#rei• stadiul ridicării temperaturii corpului #stadium incrementi $5

• stadiul menţinerii temperaturii la un nivel *nalt #stadium fastigii $5• stadiul scăderii temperaturii corpului #stadium decrementi $.

$e#ra


58/111

• Stadiile fe#rei• tadiul ridicării temperaturii se caracteri&ea&ă prin

predominarea termogene&ei #D=>$ asupra termoli&ei pe seamadiminuării pierderii de căldură.

• 0mplificarea termogene&ei - intensificarea proceselor deo%idare *n organele interne #termogene&a *n muşc)i sereali&ea&ă prin contracţii involuntare tremor, frisoane$.

• educerea termoli&ei contractarea mm. errectores pilorum,cu efect dublu &b4rlirea părului #la animale$ şi spasmulmuşc)ilor circulari a ducturilor glandelor sudoripare, ceea cestopea&ă eliminarea sudorii şi cedarea căldurii prin evaporare

#la om - Lpiele de găină$.• 9n febră creşterea ma%imă nu ; depăşeşte ?7,7O #mecanism

protector special $.• 9n )ipertermia provocată #supra4ncăl&ire$ ; poate depăşi

?7,7O #mecanismul nu funcţionea&ă.$.

$e#ra


59/111

• Stadiile fe#rei• subfebrilă p4nă la FQO5

• moderată sau febrilă de la FQ p4nă la FRO

5• *naltă FR,< p4nă la ?=O5• )iperpiretică peste ?= O.• ivelul ma%im al ; *n febră depinde de proprietăţile pirogene

ale factorului biologic şi de particularităţile organismului v4rsta, se%ul, constituţia, starea funcţională a SC, endocrin şialtor sisteme.

• 2a bolnavii astenici şi istoviţi, bolile infecţioase pot decurge fără

febră ( un simptom nefavorabil şi agravea&ă evoluţia bolii.• Substanţelor narcotice *n organism febra nu se manifestă.• 0vanta"e+ protecţia organismului de factorii patogeni biologici.• :e&avanta"e+ le&iuni celulare şi tulburări grave ale SC,

convulsii #copiii p4nă la F ani$, comă #persoanele senile$.

$e#ra


60/111

• tadiul meninerii temperaturii nalte – ec)ilibrareaproceselor de termogene&ă şi termoli&ă, ce decurg la un nivelmai *nalt dec4t cel normal.

• ;ermogene&a răm4ne la nivel *nalt *n timp ce termoli&a seamplifică prin dilatarea vaselor periferice, accelerarearespiraţiei, intensificarea moderată a secreţiei sudorale.

• Temperatura +naltă se menţine at4ta timp, c4t persistă *norganism factorii pirogeni.

• $e#ra un indiciu al evoluţiei bolii şi al eficacităţii tratamentuluiantiinfecţios.

$e#ra


61/111

• :upă variaţiile nictemerale ale temperaturii #diferenţa dintrevalorile de dimineaţă şi seară$+

• "ebra continuă febris continua/ oscilaţiile nictemerale aletemperaturii nu depăşesc


62/111

bra *ectică febris ectica/ #febra septică$ se manifestă prin alter censiunilor peste ?=J, cu scăderea bruscă, variaţiile nictemerale Fepticemie, to%oplasmo&ă generali&ată$5

bra atipică febris atpica/ + dereglarea totală a ritmurilor circadiemperatură dimineaţa temperatura poate fi mai mare dec4t searaepticemie gravă, tuberculo&ă$5

bra recurentă febris recurrens/ se distinge prin reinstalarea febreirioadă afebrilă #febra tifoidă, limfogranulomato&ă, malarie$5bra recidi'antă ca variantă a febrei recurente *n maladiile cronicesteomielita nevindecată$5

bra ondulantă se distinge prin ascensiuni şi scăderi ritmice alemperaturii corpului şi prin perioade cu valori normale #brucelo&ă,işmanio&ă, limfogranulomato&ă, ornito&ă$.

bra e"imeră (ep*emera) + ascensiunea temporară, *n episoade derată #c4teva ore$, ma% FH,DFQO #dereglări neuroendocrine #de e%

timpul menopau&ei$, *n unele infecţii cronice.

$e#ra


63/111

tadiul scăderii temperaturii + odată cu eliminarea pirogeimar şi cu sistarea sinte&ei de pirogeni secundari *nceteaţiunea acestora asupra neuronilor centrului termoreglatorvenirea la valoarea normală cca FE,EJ. simpatic se in)ibă, iar cel parasimpatic se activea&ă ( tensificarea termoli&ei #dilatării vaselor sanguine ale pielii,tensificării secreţiei sudorale, intensificării respiraţiei e%ter

ncomitent diminuarea termogene&ei cu scăderea temper rpului.ăderea temperaturii rapid #crizis$ conduce adesea la&voltarea insuficienţei circulatorii acute #colaps$ şi poate

4rşit letalăderea temperaturii lent #lizis$ este suportată mult mai uştre bolnavi şi de obicei nu provoacă complicaţii.stfebril funcţia normală a centrului de termoreglare se

stabileşte treptat, manifestat prin caracterul instabil al

mperaturii pe o perioadă de convalscen ă.ț

tarea "uncională a organelor n "ebră


64/111

istemul ner'os central . 'ebra conduce la deregl

ncţiilor scoarţei cerebrale. 2a oameni se constcitabilitate crescută #stadium incrementi $.n simptom clinic frecvent al febrei este cef ebrele cu temperaturi *nalte sunt *nsoţite ades

lir , )alucinaţii, este posibilă pierderea cunoincopa$. 2a copii pot apărea convulsii.istemul endocrin. Se activea&ă sistemul )ipotal

pofi&ar , se constată simptome de stres. !%citarempatic *n primul şi al doilea stadiu de febră este *n intensificarea inte&ei de adrenalină. Spore te f ș

oidei, ceea ce contribuie la intensifi

etabolismului ba&al. tarea "uncională a organelor n "ebră


65/111

stemul cardio'ascular . 'ebra se caracteri&ea&ăodificări esenţiale ale funcţiilor cordului şi vaselor sanguin

onform regulii 2ibermeister, ridicarea temperaturii corpC este *nsoţită de accelerarea contracţiilor cardiacemin #din cau&a *ncăl&irii locale a nodului sinu&al$.

idicarea tonusului S simpatic(creşte volumul sistolic şirdiac.

1 stadiu al febrei tensiunea arterială crește ca re&u

asmului vaselor periferice şi redistribuirii s4ngeluiganele interne #Lcentrali&area circulaţiei sanguine$.

111 stadiul #scăderea critică a temperaturii$ tensiunea arade, datorită scăderii bru te a tonusului vaselor arș

ilatarea vaselor$ poate să conducă la de&voltarea colapsu

tarea "uncională a organelor n "ebră


66/111

aratul respirator , primul stadiu al febrei frecvenţa respiraţiei scade reducerea iniţială

rmoli&ei, iar ulterior creşte, ceea ce contribuie la intensificarea ulterirmoli&ei.aratul digesti' şi "icatul ,

posecreţia tuturor glandelor digestive #glandele salivare, gastrice,

ncreasul, ficatul, glandele intestinale$,potonie şi )ipoc)ine&ie totală, stagnarea bolului fecal #constipaţie su atonică$.posecreţia salivare ( uscăciunea mucoasei cavităţii bucale #%erostba saburată.

apeten ă, )iposecreţie cu )ipoaciditate gastricăț ( maldigestia şialabsorbţia(disbacterio&ă, meteorism, autointo%icaţie intestinală.

intensifică funcţia de de&into%icare şi cea de barieră. 'ebra moder imulea&ă activitatea fagocitară a celulelor /upffer din ficat.

Modi"icările metabolismului


67/111

ept trăsătură specifică a febrei este considerată intensi"icareaoceselor de oxidare şi creşterea metabolismului bazal .

a"orarea temperaturii cu


68/111



69/111

ebra este *nsoţită de asemenea de dereglarea

etabolismului lipidic .e intensifică mobili&area grăsimilor din depo&itepoli&a *n ţesutul adipos$, ceea ce constituie sursa

incipală de energie la bolnavi.urma epui&ării re&ervelor de glicogen sereglea&ă o%idarea aci&ilor alifatici superiori, se

tensifică elaborarea corpilor cetonici.bolnavi se constată )ipercetonemie şipercetonurie.



70/111

etabolismul proteic de asemenea se modifică

nsiderabil+ cau&at at4t de de&integrarea intensăproteinelor aportul insuficient de proteine *nganism, condiţionat de anore%ie şi dereglărilegestiei #maldigestie, malabsorb ie$ț ( intensificanomenele de carenţă proteică.

+mportana biologică a "ebrei


71/111

bra moderată are proprietă!i protective+stimulea&ă elaborarea anticorpilor, activitatea citoIinelor

terferonul$5stimulea&ă imunitatea celulară5stimulea&ă fagocito&a5fr4nea&ă de&voltarea reacţiilor alergice5in)ibă multiplicarea microbilor şi virusurilor #gonococii,ponemele mor la ?=?


72/111

pactul negativ al febrei *nalte

terea&ă celulele SC,

pune suprasolicitarea funcţională a ap. cardiovascular,reglea&ă procesele digestive,

tensifică metabolismul.

bra este suportată deosebit de greu de către persoanelev4rstă *naintată, precum şi de copii de v4rstă fragedă.bra *ndelungată #tuberculo&ă, septicimie cronică$ poatetenua bolnavul.

ctica medicului la bolnavul cu febră necesită atitudinedividuală lu4nd *n considerare specificul şi gravitatealii, caracterul febrei, modul cum pacientul suportă febra,ntraindicaţiile posibile pentru terapia antipiretică.

$istro"ie celulară


73/111

• $istro"ia + proces patologic tipic celular cau&at dedereglările metabolice generale sau celulare,

manifestat prin dereglări funcţionale şi modificăristructurale #reversibile, ireversibile$ ale celulei.• :upă arie+• :istrofii generale *ntreg organismul #metabolice$5• :istrofii locale un organ #distrofia ficatului,

miocardului$5• :upă metabolism+

• :istorfii proteice, lipidice, glucidice, minerale5• :upă provenienţă+• :istrofii congenitale #eredopatologii$5• :istrofii ac)i&iţionate5

$istro"ie celulară


74/111

Steatoza #distrofia grasa$

$istro"ie celulară


75/111

Etiologie

%istrofii congenitale / en&imopatii celulare congenitale,caracteri&ate de lipsa, defectul, deficitul en&imelor celulare.

!fectele - acumularea *n e%ces a substratului en&imeicataboli&ante deficitare sau sinte&a şi acumularea *n celulă a

substanţelor anomale.2ipsa congenitală a en&imei gluco&o-E-fosfata&a conduce laimposibilitatea glicogenoli&ei şi la acumularea e%cesivă *ncelule a glicogenului.

$istro"ie celulară


76/111

Etiologie

%istrofii achizi!ionate factorii mecanici, fi&ici, c)imici,biologici, )ipo%ia celulară, deficitul energetic, dereglareatransportului transmembranar şi intracelular alsubstanţelor nutritive, dereglarea e%ocito&ei substanţelor

intracelulare.:intre dereglările generale ale metabolismului, care

provoacă distrofii celulare, sunt dis)omeosta&iile glucidice,lipidice, proteice cu infiltraţia structurilor celulare şi a

spaţiilor interstiţiale cu proteine, lipide, glucide.

$istro"ie celulară


77/111

Patogenie

$e"icitul energetic #)ipo%iile, isc)emia, )ipotrofia$ ⇒ diminuea&ă procesele celulare anabolice #sinte&a deglicogen din gluco&ă, sinte&a de fosfolipide şi lipoproteinedin triacilgliceride, sinte&a de proteine din aminoaci&i$.

9n consecinţă are loc acumularea substanţelor nesolicitate *n procesele anabolice #mono&a)aridelor, trigliceridelor,corpilor cetonici, aminoaci&ilor $, care invadea&ă celula,

conduc4nd la distrofia respectivă. 2a fel deficitul deenergie dereglea&ă transporturile intercelulare, cre4nddeficit sau surplus de substanţe depo&itate.



78/111

• SR7 şi peroxidarea lipidelor • e&ultatul final este pero%idarea şi denaturarea unui număr mare de molecule

de fosfolipide, ceea ce are mai multe efecte membranodistructivedereglareafuncţiei organitelor celulare;

• educerea grupărilor sulf)idrile ale en&imelor tiolice #Ca7 0;P-a&a$ p4nă lagrupări disulfidice cu pierderea activităţii en&imatice.

• 0lterarea 0: cu efecte mutagene.

• Sistemul antio%idant natural alfa-tocoferolul, carotinoi&ii, riboflavinul,supero%iddismuta&a, catala&a, glutationpero%ida&a.

• 1nsuficienţa antio%danţilor ⇒dismetabolii ⇒distrofii⇒apopto&ă⇒moarte



79/111

• #cumularea intracelulară a Ca,, • Rolul #iologic intracelular al Ca,, constă +n ini!ierea proceselor de

activare celulară 8neuron) miocit) trom#ocit9,• La activa!ia celulei Ca,, este eli#erat din RE +n citoplasmă) cu rol de

mesager intracelular +n muşchi cuplează excita!ia şi contrac!ia) +nneuroni / excita!ia şi eli#erarea de mediatori) +n trom#ocite / activa!iaşi secre!ia de su#stan!e depozitate 8factori de cuagulare9,

• Starea de repaus - depozitarea calciului +n reticulul endoplasmatic)• ctivarea celulei / cu ieşirea calciului din reticulul endoplasmatic +n

hialoplasmă, • 8omeosta&ia intracelulară Ca,, - asigurată de ec)ilibrul a două cupluri de

procese+• a$ de pătrunderea *n celulă şi eliminarea din celulă a Ca,, prin membrana

citoplasmatică #Ca7

0;P-a&a$5• b$ de eliberarea Ca,, din ! *n citoplasmă şi recaptarea Ca,, din citoplasmă *n reticulul endoplasmatic.



80/111

• #cumularea intracelulară a Ca,,

• Consecin!e&• 8ipo%ia celulară ⇒ diminuarea proceselor o%idative ⇒

micşorarea cantităţii de 0;P disponibil ⇒ diminuarea activităţiipompei Ca.. 0;P-a&e ⇒ abolirea gradientului de concentraţiea Ca.. ⇒ creşterea activităţii fosfolipa&elor, protea&elor,endonuclea&elor, 0;P-a&elor ⇒ tumefierea mitocondriilor, areticulului endoplasmatic, destabili&area li&o&omilor ⇒ distrofie⇒moartea celalră5

• Ca,, mitocondrii ⇒ *ntrerupe o%idorea, fosforilarea ⇒ 0;P@

• Ca,,

activarea en&imelor li&o&omale⇒iniţierea proceselordigestive intracelulare ⇒ autoli&a celulei.



81/111

• Excesul intracelular de acizi grasi neesteri"icai ⇒ distrofii lipidogene.• 8iperlipidemii,• Sinte&a e%cesivă intracelulară,• 1n)ibiţia utili&ării lipidelor de către celule

catabolism #lipoli&a$, anabolism #lipogene&a+ fosfolipide, lipoproteine$.

• Consecin!e&

• 0ci&ii graşi intracelulari∀ ⇒ pero%idare ⇒ pero%i&i ⇒ alterea&ă membranele citoplasmatice,

membranele mitocondriilor, li&o&omilor, reticulului citoplasmatic.∀ ⇒ activi&ea&ă fosfolipa&a 07, ⇒ formarea de săpunuri #acetil Co0$ ⇒

acido&a intracelulară.



82/111

• Mecanismul lizozomal&• S!, p8@ ⇒ activi&area a li&o&omilor ⇒ creşterea permeabilităţii

membranei ⇒ e%trava&area *n )ialoplasmă a en&imelor )idrolitice ⇒ distrofiilor ⇒ autoli&ă.

• #cidoza intracelulară& • 8ipo%ia+

⇒ activi&area glicoli&ei anaerobe ⇒ acumularea de lactat, cetoaci&i şi aci&i graşi⇒ activarea protea&elor şi fosfolipa&elor⇒ distrofii ⇒citoli&a.

⇒ in)ibă procesele o%idative, generarea şi transportul 0;P ⇒ membranodistrucţiia organitelor celulare ⇒ deficitul de energie *n celulă.4

• Catecolaminele #adrenalina, noradrenalina$ *n cantitate e%cesivă ⇒

procese distrofice prin multiple mecanisme+ iniţierea )iperfuncţiei celulei ⇒ deficit de energie, activi&area glicoli&ei ⇒ generarea acid lactic ⇒ acido&a, activarea lipoli&ei ⇒ surplusului de aci&i graşi ⇒ cetoacido&ă, steato&ă activi&area li&o&omilor ⇒autoli&a )idrolitică, intensificarea proceselor de pero%idare a lipidelor ⇒pero%i&i.

$ormele distrofiilor celulare


83/111

• $isproteinozele parenc*imatoase – distro"ii cu dereglarea a

metabolismului proteic caracterizat de modi"icarea proprietăilor "izicoc*imice ale proteinelor citoplasmaticeincluziuni proteice dereglarea metabolismului *idrosalin

*iperosmolaritate *iper*idratarea celulei edemcelular necrobioza necroza moarte celulei.

• Cau&ele disproteino&elor - le&iunile celulei #factori fi&ici, c)imici,biologici, dereglările energogene&ei celulare, )ipo%ia, dereglărilecirculaţiei sanguine şi limfatice, procesul inflamator, into%icaţiile$.

• Mai frecvent sunt afectaţi rinic)ii, miocardul şi ficatul.

$ormele distrofiilor celulare


84/111

• $islipidozele parenc*imatoase - distrofii lipidice ale

parenc)imului organelor #ficat, miocard, rinic)i$, caracteri&ate+• acumulări neadecvate #e%cesive$ de lipide normale *n locurileadecvate # *n ţesutul adipos din "urul pericardului$5

• acumulări de lipide normale *n locurile neadecvate # *n organeleparenc)imatoase$5

• acumulări de lipide structural modificate.• :istrofia grasă se *nt4lneşte mai frecvent *n ficat, miocard şi

rinic)i.

$islipidozele parenc*imatoase


85/111

• Patogeneză&

• :ereglări #generale$ metabolismului lipidic ⇒ )iperlipidemii ⇒ infiltraţia interstiţiului ⇒ infiltraţia celulei ⇒ dereglarimorfofi&iologice ⇒ distrofia celulei ⇒ moartea celulei

• :ereglarea utili&ării lipidelor *n lipogene&a #anabolism$lipoproteinelor şi fosfolipidelor ⇒ acumulări e%cesive ⇒ dereglari morfofi&iologice ⇒ distrofia celulei ⇒ moartea celulei

• :ereglarea catabolismului lipidelor lipoli&a intracelulară,#o%idarea aci&ilor graşi, sinte&a de lipide anomale neutili&abile,transformarea, decompo&iţia lipidelor$ ⇒ acumulări e%cesive ⇒

dereglari morfofi&iologice⇒

distrofia celulei⇒

moartea celulei

#poptoza


86/111

• #poptoza repre&intă un mecanism genetic de

menţinere a )omeosta&iei cantitative şi calitative apopulaţiei celulare prin reducerea surplusului decelule sau *nlăturarea celulelor neviabile.

• #poptoza - proces individual desfăşurat *ntr-o singură

celulă, prin activarea en&imelor care degradea&ă 0:-ul nuclear şi proteinele. • 5elula se fragmentează, dar membrana răm6ne

intactă, iar structurile membranare se modifică astfel

*nc4t devin uşor de fagocitat.• 'ragmentele celulare sunt fagocitate fără iniţierea

unui proces inflamator, deoarece conţinutul lor nu serevarsă *n mediul interstiţial.

#poptoza


87/111

• #poptoza - proces individual desfăşurat *ntr-o singură celulă

care asigură )omeosta&ia cantitativă şi calitativă. • 0omeostazia cantitativă a populaţiei celulare - prin *nlăturarea individuală şi organi&ată a surplusului de celule,care la moment depăşeşte necesităţile funcţionale #moarteamiofibrilelor la repaus muscular, involuţia fi&iologică a organului

timusul, reducţia post-partum a miometrului$.• 0omeostazia calitativă a populaţiei celulare - prin moartea

indusă a celulelor defectuoase, cu diferite mutaţii neviabile,incompatibile cu viaţa, a celulelor canceroase, a celulelorinfectate de virusuri ş.a.

• Mecanismele trigger - diferite semnale de ordin po&itiv saunegativ.

#poptoza


88/111

• #poptoza "iziologică este calea organismului de a elimina

celulele care nu *i mai sunt folositoare. #moartea miofibrilelor larepaus muscular, involuţia fi&iologică a organului timusul,reducţia post-partum a miometrului, atre&ia prostatică dupăcastrare, eliminarea celulelor infectate viral sau canceroase$.

0celaşi mecanism intervine *nsă şi *n re"ecţia transplanturilor.• #poptoza patologică - c4nd celula suferă alterări genetice

ireparabile, prin urmare devine inutilă sau c)iar periculoasă#transformării maligne$ pentru ţesut şi organism.

• $actorii responsabili de inducerea apopto&ei sunt numeroşi,radiaţii, c)imicale citoto%ice, viruşi, )ipo%ia.

• 2mportant+ aceeaşi fatori *n do&e mari determină necro&ă prinle&ionarea brutală a celulei.

• 9n unele situaţii necro&a şi apopto&a pot coexista, anumite ariinecrotice pot pre&enta şi celule *n apopto&ă

#poptoza


89/111

• Semnalele specifice po&itive le&iunile celulare produse de diferiţi factoripatogeni #mecanici, fi&ici, c)imici, biologici$, care nu provoacă imediat

moartea celulei, *nsă sunt irecuperabile, ceea ce face imposibilă e%istenţacelulei.

• Semnalele apoptotice negative repre&intă sistarea acţiunii unor )ormoni,care *n mod fi&iologic menţin e%istenţa anumitelor celule lipsa factorilor decreştere,

• absenţa testosteronului moartea celulelor prostatei,• lipsa estrogenelor moartea celulelor endometriale,• lipsa prolactinei moartea celulelor glandei mamare.

#poptoza


90/111

• 9n patogenia apoptozei se disting c4teva stadii.

• 9n perioada de ini!iere a apopto&ei are loc recepţionareastimulilor apoptotici #tanatogeni$ de către receptorii specificide pe membrana celulară şi activarea ulterioară amecanismului genetic, care controlea&ă apopto&a.

• Morfologic prima etapă

• i&olarea celulei apoptică de celulele limitrofe,• dispariţia microvilo&ităţilor membranare, a desmo&omilor, a

comple%elor de ade&iune intercelulară.• Celula pierde apa, iar citoplasma şi nucleul se

condensea&ă, volumul celulei se micşorea&ă.

#poptoza


91/111

• 9n patogenia apoptozei se disting c4teva stadii.

• 9n perioada de execu!ie declanşată de programulgenetic are loc modificarea permeabilităţii membraneimitocondriale, micşorarea de 0;P şi generarea de speciiactive de o%igen, radicali liberi.

• Morfologic *n a doua etapa are loc fragmentarea celulei

cu formarea de convoluţii citoplasmatice cu fragmentecelulare *nvăluite de fragmente de membranăcitoplasmatică vacuoli&area.

• ucleul se condensea&ă #cariopicno&a$, se fragmentea&ă#cariore%is$, iar fragmentele acestuia sunt de asemenea

incluse *n convoluţii formate de membrana nucleară.

#poptoza9 t i t i di ti 4t t dii


92/111

• 9n patogenia apoptozei se disting c4teva stadii.• 9n perioada finală a apopto&ei are loc degradarea celulei

sub acţiunea a mai mulţi factori, principali fiind en&imelespecifice caspa&ele şi mecanismele mitocondriale.Caspa&ele - protea&e, care au cisteina ca centru activcatalitic şi produc clivarea legăturilor peptidice după acidulaspartic.

• Caspa&ele presinteti&ate se află *n celule *n formă inactivă,

sunt activate de semnalele tanatogene.• :upă iniţierea apopto&ei mitocondriile continuă săsinteti&e&e 0;P pentru necesită iț le apopto&ei iș meninereaintegrităii membranei celulare şi pre*nt4mpinarearevărsării conţinutului celular *n afara celulei cu acţiune

potenţial nocivă asupra altor celule• 9n lipsa energiei apopto&a iniţiată se termină prin necro&ă.• Morfologic *n etapa 111 toată celula apare transformată *n

fragmente celulare incluse *n convoluţii membranare corpiapoptotici, care sunt fagocitaţi de macrofagele tisulare,

celulele epiteliale, celulele musculare netede.

#poptoza


93/111

*ecroza


94/111

• Moartea celulară - sistareamorfofuncţională ireversibilă a activităţiicelulei *n organismul viu.

• moarte celulară fi&iologică5• moarte celulară patologică necro&a.


95/111

*ecroza


96/111

• %ecroza - sistarea ireversibilă a activităţiicelulei, moartea bruscă a celulei sau a uneipărţi de ţesut, organ *n organismul *ncă viu.

ecro&a - moartea accidentală, violentă survenită din acţiunea factorilor nocivie%tracelulari fie endogeni #din *nsăşi

organismul$, fie e%ogeni #parveniţi dinambianţă$.

*ecroza


97/111

• Etiologia necrozei. • 'actori e%ogeni mecanici, fi&ici, c)imici,

biologici.

• 'actori endogeni distrofii, inflamaţie,modificări )emocirculatorii locale şigenerale, )ipo%ie, dis)omeosta&ii,

dismetabolisme, dereglări nervoase şiendocrine ş.a.$.

*ecroza


98/111

• ecro&a induce două categorii de reacţii+• 1 inflamaţia ca răspuns la alterarea celulară ⇒

demarcaţia şi i&olarea celulelor moarte,locali&area necro&ei, *nlăturarea re&iduurilor

celulelor moarte, regenerarea şi restabilireadeficitului de structură.• 11 reacţiile menţinerea )omeosta&iei bioc)imice,

structurale şi funcţionale a organului reacţiicompensatorii, protective, reparative.

• 1ntensitatea reacţiilor ⇒ vectorul procesuluipataologic

*ecroza


99/111

• Perioadele necrozei . • prenecroza momentul acţiunii factorului patogen cu

modificarea bioc)imiei şi morfofi&ioliei organului• perioada de murire modificări ireversibile *n unele

structuri celulare5• perioada mor!ii *ncetarea activităţii vitale a *ntregii

celule5• perioada post-mortem de&integrarea celulelor moarte,

delimitarea acestora de ţesuturile vii, autoli&a şi autofagiare&iduurilor celulare.

*ecroza


100/111

• atogenia necrozei • 0fecţiunea membranei celulare perturbea&ă+• reactivitatea specifică şi recepţia stimulilor e%tracelulari,• funcţia de transport

• permeabilitate selectivă• dereglarea )omeosta&iei ionice intracelulare,• electrogene&ei şi menţinerii potenţialului de repaus,• presiunea osmotică intracelulară,

• )idratarea celulară,• menţinerea intracelulară a en&imelor specifice celulei.

*ecroza


101/111

• atogenia necrozei • 2a afecţiunea mitocondriilor se dereglea&ă+• procesele catabolice #o%idare$

• energogene&a şi conservarea energiei prinfosforilarea o%idativă, cu diminuarea proceselorcelulare consumatoare de energie,

• procesele anabolice #biosinte&a$,• procesele reparative #scade sinte&a proteinelor$,• procesele protective #reacţiile imune$.

*ecroza


102/111

• atogenia necrozei • 0lterarea reticulului endoplasmatic dereglea&ă

)omeosta&ia intracelulară a Ca.. ⇒ activea&ă proceseleautocatalitice induse de ribonuclea&e, protea&e,endopeptida&e, fosfolipa&e.

• 0lterarea ribo&omilor dereglea&ă sinte&a de proteine ⇒ procesele regenerative a structurilor celulare.

• 0lterarea li&o&omilor ⇒ eliminarea şi activarea en&imelorli&o&omale ⇒ intensificarea proceselor autolitice.

• 0fecţiunile nucleului aboleşte capacitatea de multiplicare.

*ecroza


103/111

• Succesiunea

• modificări biocimice ⇒ modificăriultrastructurale subcelulare ⇒ modificăristructurale celulare ⇒ dereglări

funcţionale.

*ecroza


104/111

• Mecanismul necrobiozei

• 'ormarea radicalilor liberi+• pero%idarea lipidelor membranare ⇒ formarea de pero%i&ilipidici din aci&ii graşi polinesaturaţi

• le&area membranei citoplasmatice,

• legarea grupelor sulf)idrice #S8$ din componenţaproteinelor cu fragmentarea acestora,

• legarea timinei cu ruperea lanţului de 0:.


105/111


106/111

*ecroza


107/111


• mărirea de MP intracelular (activi&ea&ăfosfofructoIina&a şi succesiv glicogenfosforila&a ( intensificarea glicogenoli&ei şi glicoli&ei ( acumularea de acid lactic şi fosfor anorganic(

acido&a celulară5• :efectele membranare pierderea permeabilităţiiselective, a transportului activ, pierderea deelectroliţi #/.$ şi inundarea celulei cu a. şi Ca7.,

pierderea de proteine şi en&ime, )iperosmolaritateintracelulară, )iper)idratare intracelulară #edemcelular5 Tbaloni&area T celulei$5

*ecroza


108/111


• Punctul critic de tran&iţie de la etapareversi#ilă a necrobio&ei la ceaireversi#ilă este lezarea mitocondriilor şi

sistarea energogene&ei #0;P$ pentrumenţinerea proceselor celulare.


109/111

*ecroza


110/111

• Consecinele necrozei • 2a nivel celular sunt procesele postmortem+ li&a celulei, autofagia şi

fagocito&a cu reutili&area produselor asimilabile şi e%creţia produselorneasimilabile.• 2a nivel de organ constituie procesele patologice #inflamţia$,

delimitarea #demarcaţia$ &onei necro&ate cu leucocite, macrofagi,fibroblaşti, incapsularea, sec)estrarea porţiunii necroti&ate,regenerarea completă #restituţia$, regenerarea incompletă#sclero&area$.

• 2a nivel de organism sunt procesele patologice integrale mediate deresorbţia produşilor de de&integrare #reacţia fa&ei acute, febra,to%emia, )iperIaliemia$ şi de abolirea funcţiei organului necroti&at#insuficienţa cardiacă, renală, )epatică, respiratorie$.Severitatea consecinţelor depinde de importanţa vitală a organuluinecroti&at, volumul necro&ei, capacitatea organismului de a compensafuncţiile organului necroti&at, capacitatea de reparaţie a structurilornecroti&ate.


111/111

Documents

Patologie celulera