C U P R I N SC U P R I N S

PAG.3. MANIFESTĂRI DEDICATE ANIVERSĂRII REVISTEI ROMÂNE DE CRIMINALISTICĂ

VASILE LĂPĂDUa

6. MESAJUL DOMNULUI CHESTOR DR. GHEORGHE POPAADRESAT PARTICIPANŢILOR LA SIMPOZION

7 STANDARDIZAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN POLIŢIA ROMÂNĂGHEORGHE POPA

8. MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII BAZATE PE CUNOAaTERELIDIA CRISTEA

11. O COMPARAŢIE ÎNTRE STANDARDELE ISO 17020 aI 17025MIHAIL GHEORGHIŢĂCRIaAN MUCENIC LĂZUREANU

13. PREGĂTIREA PERSONALULUI ÎN RESPECTUL STANDARDELOR INTERNAŢIONALEGABRIEL ŢÎRUMARGARETA FLESNER

16. STANDARDIZAREA ÎN ROMÂNIACRISTIAN CHIRANION PLEaEARADU GLONŢ

20. MODALITĂŢI DE ÎNCERCĂRI, ETALONĂRI aI VALIDĂRI ALE METODELORNICOLAE PREDA

22. PROCESUL IDENTIFICĂRII DACTILOSCOPICE (ACE-V)aI PROCEDURA OPINIILOR DIFERITE (POD)

IONEL NECULAFLORIN RONTESCU

23. AMENDAMENTE ADUSE LA LEGEA NR. 156 DIN 08.04.2002 PENTRU APROBAREAORDONANŢEI GUVERNULUI NR. 2/2000 PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DEEXPERTIZĂ TEHNICĂ JUDICIARĂ aI EXTRAJUDICIARĂ aI A LEGII NR. 488 DIN 11.06.2002PRIVIND AUTORIZAREA EXPERŢILOR CRIMINALIaTI EXPERT CRIMINALIST

MIRCEA FIERBINŢEANU

26. ASIGURAREA CALITĂŢII REZULTATELOR PRIN DESFĂaURAREA TESTELORINTERLABORATOARE aI TESTELOR DE COMPETENŢĂ

MARIA GEORGETA STOIANELENA GALAN

32. CONSIDERAŢII PRIVIND SPORIREA CALITĂŢII EFECTUĂRII EXPERTIZELOR JUDICIAREGHEORGHE GOLUMBENCO

34. LABORATORUL DE TEHNICA DOCUMENTELOR SUB LUPA EUROCONFORMIZĂRII- IMPLEMENTAREA STANDARDULUI ISO 17025

VIOREL-DAN BRATOSIN

35. ELEMENTE DE NOUTATE PRIVIND PROCEDURA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎNRAPORT CU STANDARDELE aI EXIGENŢELE DE CALITATE IMPUSE DEEUROCONFORMIZAREA ACTIVITĂŢILOR CRIMINALISTICE

MARIN RUIU

37. EUROCONFORMIZAREA aI STANDARDIZAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE PENALĂA POLIŢIEI JUDICIARE

CONSTANTIN DUVAC

43. IN MEMORIAM PROF. UNIV. NICOLAE MINOVICIVASILE LĂPĂDUaI

44. EXPERIENŢA PRACTICĂ ÎN APLICAREASTANDARDULUI ISO/CEI 17025 ÎN LABORATOARELE CRIMINALISTICE TERITORIALE

EMIL STOIANZOLTAN KADARRAMONA URSUL

CONSILIUL RTIINŢIFICPreşedinte de onoare:Academician Marius SALA,vicepreşedinte al Academiei RomânePreşedinte:Chestor conf. univ. dr. Gheorghe POPAVicepreşedinţi:Prof. univ. dr. Lazăr CÂRJANChestor principal drd. Iancu RTEFANGeneral maior magistrat dr. Dan VOINEAProf. univ. dr. Vasile BERCHERANMembri:Prof. univ. dr. Tudorel BUTOIProcuror lector univ. Titus DUŢĂConf. univ. dr. habilitat în dreptMihail GHEORGHIŢĂ – R. MoldovaConf. univ. dr. GHEORGHE GOLUBENCO– R. MoldovaLAZARENKO LINA – Republica LituaniaDr. KOSTADIN KIRILOV BOBEV – BulgariaProf. univ. dr. PETRE BUNECIProf. univ. dr. Valentin IFTENIEDr. Gheorghe BĂLANChestor dr. Bujor FLORESCUGeneral de divizie (r) dr. Gavril DoreluŢĂRMUREANComisar-şef Gabriel ŢÎRUComisar Crişan-Mucenic LĂZUREANUComisar-şef NICOLAE BUZATULector univ. dr. Ioan HURDUBAIEConf. univ. dr. Valerică DABUConf. univ. dr. Nicolae VĂDUVAIng. Anca BĂLANConf. univ. dr. Ghorghe PĂRESCUComisar-şef Niculae GHEORGHEComisar-şef Grigore PĂTRUŢInginer Dan PERTINĂProf. Vladimir ALEXANDRESCUComisar drd. Sorinel CĂRĂURU

ÎN ATENŢIA CITITORILORRI COLABORATORILOR!

Următorul număr al revistei va apărea în luna august2008. Cei care doresc să-şi asigure procurarea publicaţieinoastre se pot adresa serviciilor de criminalistică de lainspectoratele de poliţie judeţene şi de la Poliţia Capitalei.De asemenea, materialele date spre publicare,însoţite de ilustraţiile necesare, se vor trimite redacţiei,tot prin serviciile de criminalistică, la Institutul deCriminalistică al I.G.P.R.

Redactor – şef: Vasile LĂPĂDU3IRedactor – şef adjunct: Constantin GÂDEA

Redactori: Simona CIOCAN, Steluţa GREJDINOIU, Mihaela Irina CONSTANTINESCU, Gheorghe APOSTOAIE,Marin RUIU, Lucian ALEXANDRESCU, Pantelimon BORTINĂ, Cristian DUMITRESCU

Traducerea: Ioana VASILE – expert criminalistSecretar general de redacţie: BARBU ALEXANDRU

Publicitate şi difuzare: Liviu OPREA şi Nicolae SAVUMobil: 0740 06 06 96; E-mail: criminalistica@rol.ro Foto: Răzvan RIZEA, Emanoil APETREI şi Mihai MÂRZA

Revista a fost fondată \n martie 1999 de prof. VASILE LĂPĂDU3I

Revistă realizată de: Asociaţia Criminaliştilor din România; recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică, prin Hotărâreanr. 1240/2005; Certificat de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 17 din 26.02.2002, eliberat de Judecătoria Sectorului 3,

Bucureşti; Autorizaţie nr. 44/PJ/2002, 80-3/12.997; cod fiscal nr. 14523220; cont nou: 2511.E01.0.564199.0080.ROL. 6; cod IBANRO58RNCB0080005641990006-B.C.R. Sucursala Doamnei, Bucureşti

Certificat de înregistrare a mărcii la O.S.M. nr. 78602www.asociatiacriminalistilor.ro; asociatia criminalistilor@yahoo.com

Editor: Asociaţia Criminaliştilor din România,B-dul Dacia nr. 55, sector 1, telefon 210 33 44

LEI 5I.S.S.N. 1454-3117

Revista Română de Criminalistică a fostacreditată de Consiliul Naţional al Cercetării

atiinţifice din Învăţământul Superior(CNCSIS) cu avizul nr. 587/2006

2 CRIMINALISTICA

PAG.

3. MANIFESTATIONS DEDICATED TO THE ROMANIAN FORENSICMAGAZINE ANNIVERSARY.

VASILE LEPĂDUaI

6. MR. CHESTOR PHD. GHEORGHE POPA MESSAGE FOR THESYMPOSIUM.

7. STANDARDISATION OF THE ACTIVITIES IN THE ROMANIANPOLICE.

GHEORGHE POPA

8. QUALITY MANAGEMENT SYSTEM IN A SOCIETY BASED ONKNOWLEDGE.

LIDIA CRISTEA

11. A COMPARISON BETWEEN ISO 17020 AND 17025 STANDARDSMIHAIL GHEORGHIŢĂCRIaAN MUCENIC LĂZUREANU

13. PERSONNEL PROFESSIONAL TRAINING ACCORDING TOINTERNATIONAL STANDARDS.

GABRIEL ŢÎRUMARGARETA FLEaNER

16. STANDARDISATION IN ROMANIA.CRISTIAN CHIRANION PLEaEARADU GLONŢ

20. TESTS, STANDARDS AND VALIDATIONS OF METHODSNICOLAE PREDA

22. THE PROCESS OF FINGERPRINTS IDENTIFICATION (ACE-V) ANDTHE PROCEDURE OF THE DIFFERENT OPINIONS (POD).

IONEL NECULAFLORIN RONTESCU

23. AMENDMENTS AT NO. 156 LAW FROM 08TH OF APRIL 2002 FORTHE APPROVAL OF THE GOVERNMENT ORDONNANCE NO. 2 FROM2002 CONCERNING THE ORGANIZATION OF JUDICIAL ANDEXTRAJUDICIAL TECHNICAL EXPERTISE ACTIVITY AND ALSO AT NO.488 LAW FROM 11TH OF JUNE 2002 CONCERNING THE FORENSICEXPERT’S AUTHORISATION.

MIRCEA FIERBINŢEANU

26. RESULTS QUALITY ASSURANCE BY PARTICIPATING ATCOLLABORATIVE AND PROFICIENCY TESTS.

MARIA GEORGETA STOIANELENA GALAN

32. CONSIDERATION TOWARDS THE QUALITY INCREASING OF THEJUDICIAL EXPERTISE.

GHEORGHE GOLUMBENCO

34. EUROCONFORMIZATION OF THE QUESTIONED DOCUMENTLABORATORY.

VIOREL DAN BRATOSIN

35. NEW ELEMENTS CONCERNING CRIME SCENE INVESTIGATIONPROCEDURE ACCORDING TO QUALITY STANDARDS ANDREQUIREMENTS OF THE EUROCONFORMISATION OF FORENSICACTIVITIES.

MARIN RUIU

37. EUROCONFORMIZATION AND STANDARDIZATION OF JUDICIALPOLICE INVESTIGATION.

CONSTANTIN DUVAC

43. IN MEMORIAM UNIVERSITY PROFESSOR NICOLAE MINOVICI.VASILE LEPĂDUaI

44. PRACTICAL EXPERIENCE IN APPLYING THE ISO/CEI 17025STANDARD IN THE TERRITORIAL FORENSIC LABORATORIES.

EMIL STOIANZOLTAN KADARRAMONA URSUL

PAG.

3. MANIFESTATIONS DÉDIÉES A L’ANNIVERSAIRE DE LA REVUEROUMAINE DE CRIMINALISTIQUE

VASILE LĂPĂDUaI

6. MESSAGE DU MONSIEUR GHEORGHE POPA ADRESSÉ AUXPARTICIPANTS AU SYMPOSIUM

7. STANDARDISATION DES ACTIVITÉS DANS LA POLICE ROUMAINEGHEORGHE POPA

8. MANAGEMENT DE LA QUALITÉ EN CONTEXT D’UNE SOCIÉTÉBASÉE SUR LA CONNAISSANCE

LIDIA CRISTEA

11. COMPARAISON ENTRE LES STANDARDS ISO 17020 ET 17025MIHAIL GHEORGHIŢĂCRIaAN MUCENIC LĂZUREANU

13. FORMATION DU PERSONNEL DANS LE RESPECT DESSTANDARDS INTERNATIONAUX

GABRIEL ŢÎRUMARGARETA FLEaNER

16. STANDARDISATION EN ROUMANIECRISTIAN CHIRANION PLEaEARADU GLONŢ

20. MODALITÉS D’ESSAIS, D’ÉTALONNAGES ET DE VALIDATIONSDES MÉTHODES

NICOLAE PREDA

22. PROCESSUS D’IDENTIFICATION DACTILOSCOPIQUE (ACE-V) ETLA PROCÉDURE DES OPINIONS DIFFÉRENTES (POD)

IONEL NECULAFLORIN RONTESCU

23. AMENDAMENTS À LA LOI NO. 156/08.042002 POURL’APPROBATION DE L’ORDONNANCE DU GOUVERNEMENT NO.2/2000 POUR L’ORGANISATION DE L’ACTIVITÉ D’EXPERTISETECHNIQUE JUDICIAIRE ET EXTRAJUDICIAIRE ET À LA LOI NO.488/11.06.2002 POUR L’AUTORISATION DES EXPERTSCRIMINALISTES – EXPERT CRIMINALISTE

MIRCEA FIERBINŢEANU

26. ASSURANCE DE LA QUALITÉ DES RESULTATS PAR LEDÉROULEMENT DES TESTS INTERLABORATOIRES ET DES TESTSDE COMPÉTENCE

MARIA GEORGETA STOIANELENA GALAN

32. CONSIDÉRATIONS SUR L’ACCROISSEMENT DE LA QUALITÉ DESEXPERTISES JUDICIAIRES

GHEORGHE GOLUBENCO

34. LE LABORATOIRE DE TECHNIQUE DES DOCUMENTS SOUS LALOUPE D’ÉUROCONFORMISATION – LA MISE EN OEUVRE DUSTANDARD ISO 17025

VIOREL DAN BRATOSIN

35. ELÉMENTS DE NOUVEAUTÉ DANS LA PROCÉDURE DEL’INVESTIGATION DE LA SCÈNE DE CRIME PAR RAPPORT AUXSTANDARDS ET AUX EXIGENCES DE QUALITÉ IMPOSÉES PARL’ÉUROCONFORMISATION DES ACTIVITÉS CRIMINALISTIQUES

MARIN RUIU

37. EUROCONFORMISATION ET STANDARDISTAION DE L’ACTIVITÉD’INVESTIGATION PÉNALE DE LA POLICE JUDICIAIRE

CONSTANTIN DUVAC

43. IN MEMORIAM PROF. UNIV. NICOLAE MINOVICIVASILE LĂPĂDUaI

44. EXPÉRIENCE PRATIQUE DANS L’APPLICATION DU STANDARDISO/CEI 17025 DANS LES LABORATOIRES CRIMINALISTIQUESTERRITORIAUX

EMIL STOIANZOLTAN KADARRAMONA URSUL

SOMMAIRESOMMAIRESUMMARYSUMMARY

CRIMINALISTICA 3

Miercuri, 16 aprilie 2008, la Centrul Cultural alMinisterului Internelor şi Reformei Administrative, auavut loc manifestările dedicate Aniversării a 10 anide la apariţia Revistei Române de Criminalistică dinRomânia, organizate de Asociaţia Criminaliştilor dinRomânia şi Inspectoratul General al Poliţiei Române,cu sprijinul sindicatului “Prolex”.

În prima parte, s-a desfăşurat Simpozionul cu tema:“Euroconformizarea activităţilor de criminalistică prinimplementarea managementului calităţii”. Comunicărileprezentate le redăm în acest număr al revistei, precum şiîn nr. 4/2008.

În cea de-a doua parte a manifestărilor au rostit alocuţiunispecialiştii care îşi aduc contribuţia la realizarea revistei.

Au participat la aceste manifestări reprezentanţi ai unorinstituţii ale statului de drept, cadre didactice universitare,specialişti şi experţii ai Institutului de Criminalistică din I.G.P.R.,şefii serviciilor de criminalistică din structurile teritoriale,magistraţi, procurori, poliţişti, masteranzi, studenţi, membrii aiAsociaţiei Criminaliştilor din România, reprezentanţi ai mass-media etc.

Au participat, de asemenea, prof.univ.dr. habilitat în dreptMihail Gheorghiţă şi conf.univ.dr. Gheorghe Golumbenco, dinRepublica Moldova.

În prezidiu au fost următorii:1. Dl. chestor conf. univ. dr. Gheorghe Popa – inspector

general al Poliţiei Române;2. Dl. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române,

preşedinte de onoare al Consiliului atiinţific al RevisteiRomâne de Criminalistică;

3. Dl. prof. univ. dr. Lazăr Cârjan, prim-vicepreşedinte alAsociaţiei Criminaliştilor din România;

4. Dl. prof. univ. dr. Vasile Bercheşan, vicepreşedinte alAsociaţiei Criminaliştilor din România;

5. Dl. general maior magistrat conf.univ.dr. Dan Voinea,vicepreşedinte al Asociaţiei Criminaliştilor din România;

6. Dna. prof. univ. dr. ing. Lidia Cristea – rectorulUniversităţii Române de atiinţe şi Arte “Gheorghe Cristea” dinBucureşti;

7. Dl. prof. univ. dr. Valentin Iftenie – director adjunct alInstitutului Naţional de Medicină Legală;

8. Dl. col (r) prof. Vasile Lăpăduşi, secretarul general alAsociaţiei Criminaliştilor din România, redactor-şef al RevisteiRomâne de Criminalistică;

9. Dl. comisar şef Gabriel Ţâru – vicepreşedinte alAsociaţiei Criminaliştilor din România, directorul Institutului deCriminalistică al I.G.P.R.;

10. Dl. comisar drd. Crişan Mucenic Lăzureanu, secretarexecutiv al Asociaţiei Criminaliştilor din România, directoradjunct al Institutului de Criminalistică.

Moderatorii simpozionului au fost:

1. Dl. chestor conf.univ.dr. Gheorghe Popa;2. Dl. col (r) prof. Vasile Lăpăduşi;3. Dl. comisar şef Gabriel Ţîru;4. Dl. comisar Crişan Mucenic Lăzureanu.

În continuare, vom prezenta cele două alocuţiuni dedeschidere ale dl. col.(r) Vasile Lăpăduşi:

Manifestări dedicate AniversăriiManifestări dedicate AniversăriiRevistei Române de CriminalisticăRevistei Române de Criminalistică

Prof. Col (r) Vasile Lăpăduşi

4 CRIMINALISTICA

ALOCUŢIUNE DE DESCHIDEREALOCUŢIUNE DE DESCHIDERE

Stimaţi invitaţi,Stimaţi invitaţi,Dragi colegi,Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,Doamnelor şi domnilor,

Înainte de toate, îmi face plăcere să salut prezenţadumneavoastră aici, în spaţiul pe cât de primitor, pe atât defamiliar nouă, criminaliştilor, al Centrului Cultural al MinisteruluiInternelor şi Reformei Administrative la un simpozion ştiinţific,eveniment intrat deja în tradiţia manifestărilor noastre.

Este, pentru mine, şi pentru toţi colegii din conducereaAsociaţiei Criminaliştilor din România, un sentiment tonic săconstat, privindu-vă, cât de puternică a devenit, profesional şiorganizatoric, asociaţianoastră şi, totodată pece prieteni se poateconta pe cei care,nefiind implicaţi prinnatura preocupărilorcurente în activitateade criminalistică,înţeleg şi apreciazărolul şi importanţaştiinţei criminalistice înbună funcţionare a uneisocietăţi democratice,întemeiată pe justiţie şiadevăr.

Cu aceasta, vă rogsă-mi permiteţi să mărefer în continuare lacontextul în caredesfăşurăm aceastăreuniune, având cageneric“Euroconformizareaactivităţilor decriminalistică prinimplementareamanagementului calităţii”, această ultimă sintagmădesemnând, în sine, o problematică de mare actualitate pentrutot ceea ce priveşte viaţa instituţiilor, fie ele publice sau private,din România.

Faptul că o abordăm în acest simpozion tema menţionatăvine aşadar să certifice, în mod firesc, conexarea noastrălegitimă la viaţa cetăţii, şi cum ar putea fi altfel dacă principalulnostru partener în desfăşurarea tuturor acţiunilor este nimenialtul decât Inspectoratul General al Poliţiei Române, structuraîn care îşi desfăşoară activitatea cei mai mulţi dintre membriiAsociaţiei Criminaliştilor din România.

La realizarea acestui simpozion şi-a adus o contribuţieimportantă şi Sidicatul “Prolex”, cu care am colaborat şi lasimpozionul din octombrie 2007.

De altfel, sunt convins că lucrările simpozionului vorconfirma, şi de această dată vom asista la o dezbatere vie, laun schimb de opinii pertinente care, în final, vor conduce laconcluzii în măsură să ridice calitatea prestaţiei criminaliştilorromâni la standardele noi, impuse de dezvoltarea actuală aştiinţei criminalistice pe plan european şi universal.

În continuare, secretarul general al Asociaţiei a prezentat,în sinteză, principalele probleme şi concluzii desprinse dinAdunarea generală a Asociaţiei Criminaliştilor din România,care a avut loc în ziua de 14 februarie 2008.

ALOCUŢIUNE ÎN LEGǍTURǍALOCUŢIUNE ÎN LEGǍTURǍ

CU ANIVERSAREACU ANIVERSAREA

REVISTEI DE CRIMINALISTICǍREVISTEI DE CRIMINALISTICǍ

În legătură cu evocarea celui de-al doilea moment almanifestării de astăzi, respectiv aniversarea Revistei deCriminalistică, ajunsă, iată, la al 10-lea an de existenţă, vă rog să-mi permiteţi să prezint câteva aspecte privind acest eveniment.

Desigur, în contextul celor peste 130 de ani ai criminalisticiiromâneşti-vechime care o clasifică printre pionierii pe planinternaţional ai acestei ştiinţe - un deceniu poate părea un

număr fără prea mare însemnătate.Dacă avem în vedere însă faptul că, la această dată, nu

toate ţările dezvoltate ale Europei dispun de asemeneapublicaţii, dacă observăm calitatea revistei şi progreseleexponenţiale pe planul valorii şi recunoaşterii făcute în acestrăstimp, avem toate motivele să fim mândri.

De altfel, când, în martie 1999, rod al dăruirii şi, de ce nu,al spiritului vizionar al câtorva entuziaşti, dintre care mulţi seaflă şi acum, în prima linie a demersului nostru, a apărutprimul număr al Revistei Române de Criminalistică, puţinidădeau credit, în timp, întreprinderii noastre. ai poate pebună dreptate, în condiţiile în care nouă ne lipsea tocmaiceea ce finanţiştii numesc sângele economiei: banii. Adică,asigurarea acelor resurse fără de care orice demers, fie eleconomic, ştiinţific sau cultural, este menit să rămână doar ofrumoasă utopie.

Dar dorinţa de a face ceva care să dea loc de exprimarevocilor strălucitei noastre şcoli de criminalistică a fost preaputernică pentru a se împiedica de acest impediment obiectiv.ai astfel, cu sprijinul venit din partea celor care puteau să neajute în editarea efectivă a revistei şi fără a face nici un fel dealtfel de cheltuieli editoriale, pentru că redactarea materialelor,culegerea, paginarea şi corectarea, Revista nu numai că nu amurit, cum preziceau scepticii, ci a devenit mereu maiputernică. Ea a constituit, de altfel, nucleul pe care s-a clădit

Aspecte din timpul simpozionului

actuala Asociaţie a Criminaliştilor din România, centrul deatracţie în jurul căruia, pentru prima oară în istoria sacentenară, criminalistica românească şi-a putut reunipersonalităţile şi valorile din toate domeniile de exercitare aacestei profesiuni.

Ceea ce a urmat , în cea mai mare măsură, cunoaşteţi,pentru că aţi fost, cei mai mulţi dintre dumneavoastră, înşişieroii acestei deveniri. Peste 70 de apariţii, o tot mai largădeschidere naţională şi internaţională, obţinerearecunoaşterii ştiinţifice prin acreditarea de către ConsiliulNaţional al Cercetării atiinţifice din Învăţământul Superior,spaţiu de valorificare a numeroase lucrări vizândperfecţionarea ştiinţifică a candidaţilor la masterat şidoctorat, şi, nu în ultimul rând, centru focal de organizare asimpozioanelor naţionale şi internaţionale de criminalistică,mereu mai complexe şi mai reuşite, de felul celui pe care l-am desfăşurat astăzi.

O scurtă incursiune în istorie îmi dă posibilitatea să scotîn evidenţă faptul că înaintaşii noştri s-au preocupat, prinpublicaţiile pe care le-au editat, să prezinte teme desprecriminalistică, despre metodele şi tehnicile de investigaţie.

Încă de la apariţie, în martie 1926, Revista “PoliţiaModernă”, iar din ianuarie 1939 “Poliţia Română”, în fiecarenumăr au apărut articole referitoare la poliţia tehnico-

ştiinţifică, contribuţia acesteia în luptă cu criminalitatea. Unrol important în realizarea acestor publicaţii l-a avutprof.univ.dr. Eugen Bianu (fost consilier regal) care aprezidat comitetul redacţional. La lansarea primului număr alRevistei “Poliţia Română” domnia sa spunea: ”Hotărâreanoastră de a scoate această revistă nu poartă la temeliegânduri de pricopseală, ea porneşte din năzuinţa de a slujiicât mai bine lupta de zi şi noapte împotriva celor răi, aprofesioniştilor crimei. Fără o activitate ştiinţifică nu îi vomputea învinge”.

De numele profesorului Eugen Bianu se leagă şişcolarizarea unor poliţişti la Academia Naţională de Poliţie aBiroului Federal de Investigaţii al Statelor Unite ale Americii,precum şi înfiinţarea şi dotarea unor laboratoare cu tehnicăcriminalistică: microscoape, inclusiv cu microscop proiectorpentru analize, spectrograf, aparatură pentru fotografierea laraze ultraviolete a scrisorilor secrete, aparatură pentrufotografiat la locul faptei şi aparatură de laborator etc.

Pe lângă fraţii Minovici, în galeria celor mai de seamăcriminalişti se înscriu şi dr. Andrei Ionescu, Ion Popescu,Victor Petrescu, dr. Valentin Sava, prof. dr. Eugen Bianu, dr.Constantin Ţurai, dr. Ion Anghelescu, dr. Camil Suciu, careau contribuit la progresul ştiinţei criminalistice. Aceştia nutrebuie uitaţi de generaţiile de astăzi, operele lor au avut unrol important în pregătirea oamenilor legii.

Desigur, ar fi multe de spus, acum, la început de ananiversar. Concluzia nu poate fi însă decât una:Criminalistica românească dispune astăzi de specialişti, nunumai de o excepţională pregătire profesională, ci şi de odesavârşită implicare în rezolvarea problemelor cu care seconfruntă activitatea de criminalistică. Îmi este deosebit deplăcut să am alături de mine asemenea oameni, pe care sămă pot sprijini şi să pot depăşi greutăţile care apar şi care nusunt puţine, ştiut fiind faptul că, pentru a menţine standardulde calitate şi apariţia, număr de număr, a revistei, trebuieînvinse multe obstacole nu numai din punct de vederefinanciar ci şi în ce priveşte personalul implicat direct,începând de la adunarea materialelor, redactrea lor înpagină şi până la difuzarea revistei, incomparabil mai mic,comparativ cu cel de la alte reviste de aceeaşi pretenţie.

Mulţumesc pe această cale Institutului de criminalistică alI.G.P.R., serviciilor de criminalistică teritoriale şi catedrelor

de criminalistică din instituţiile deînvăţământ ale Ministerului Internelor şiReformei Administrative.

Totodată, mulţumesc societăţilorcomerciale care, prin publicitatearealizată, în paginile revistei, ne-auajutat material şi financiar.

Nu, în ultimul rând, trebuie sămulţumesc întregului Consiliu atiinţific,prof. Vladimir Alexandrescu cu care amînceput realizarea primelor numere,prof. Constantin Gâdea, redactor-şefadjunct, dlui Florin Grejdinoiu, d-neiGeorgeta Axinte, domnului PetricăMarinescu, fost director al TipografieiLuceafărul, comisar Nicu Savu şicomisar Mihai Ivanici.

În încheiere, mulţumesc domnilor:chestor dr. Gheorghe Popa, chestorprincipal drd. Iancu atefan, prof.univ. dr.Lazăr Cârjan, prof. univ. dr. FlorinSandu, general maior magistrat DanVoinea, general lt (r) dr. Gavril DoreluŢărmureanu, pentru sprijinul acordat înrealizarea revistei.

La zece ani de activitate, adreseztuturor criminaliştilor români salutul de

respect şi preţuire pentru profesia lor de mare răspundere înînfăptuirea justiţiei şi aflarea adevărului, le doresc săgăsească în paginile acestei publicaţii răspunsuri laîntrebările şi necunoscutele întâlnite în propria activitate.

La mulţi ani!

Redactor-şefCol (r) prof.Vasile Lăpăduşi

Despre contribuţia Revistei la dezvoltarea şcoliiromâneşti de criminalistică au prezentat alocuţiuni şi domnii:prof.univ.dr. Lazăr Cârjan, prof. Vladimir Alexandrescu,prof.univ.dr. Valentin Iftenie şi comisar şef Gabriel Ţîru.

Participanţiilor la manifestare li s-au oferit certificate departicipare, Diplome de onoare şi Diplome de excelenţă.

Aspecte din timpul simpozionului

CRIMINALISTICA 5

6 CRIMINALISTICA

Onorată asistenţă, distinşi invitaţi, stimaţi colegi,

În numele Asociaţiei Criminaliştilor din România amdeosebita plăcere de a vă ura Bun-Venit la lucrărileSimpozionului organizat de asociaţia noastră, având ca temă„Euroconformizarea activităţilor de criminalistică prinimplementarea managementului calităţii”.

Salutăm prezenţa unor distinşi specialişti în domeniulteoriei şi practicii criminalistice, cadre didactice universitare dinRomânia şi Republica Moldova, medici legişti, reprezentanţi aidomeniului judiciar, ai Organismului Naţional de Acreditare -RENAR, ai unor organizaţii publice şi private, publicişti,masteranzi, ofiţeri de poliţie specializaţi în domeniu.

Tuturor vă mulţumesc sincer că aţi găsit timpul necesarpentru a ne reîntâlni în acest for ştiinţific al schimbului de ideişi experienţă, care sper să dea o nouă perspectivă domeniuluicăruia îi dedicăm întreaga noastră forţă de creaţie şi de caresocietatea contemporană nu poate face abstracţie.

Am convingerea că această reuniune, devenită deja opractică şi o tradiţie în România, reprezintă un bun prilej pentrua dezbate şi adopta cele mai bune formule de management alcalităţii, la standarde internaţionale, în activitatea practică şi decercetare criminalistică.

Tema întrunirii de anul acesta nu a fost aleasă întâmplător.Am avut în vedere, aşa cum de altfel cunoaşteţi, necesitateasincronizării demersurilor noastre cu cele ale practiciieuropene, cu nevoia imperioasă de a conferi acestei activităţiun plus de calitate şi rigoare, de eficientizare după toatecanoanele artei manageriale, care iată tinde să devină la fel deimportantă ca şi cercetarea în sine.

Consider, totodată, că întrunirea va fi un bun prilej de aarăta capacitatea acolii Româneşti de Criminalistică de a sesitua la un înalt nivel cu realizările pe plan mondial în domeniulde care ne ocupăm şi, lucrul cel mai important, disponibilitateade a prelua tot ce este valoros, perfect adaptabil condiţiilor dinţara noastră, cunoscut fiind faptul, că pe lângă talent, dăruire,muncă îndârjită, uneori chiar fără rezultat, mai este nevoie şide surse de finanţare a proiectelor.

Vă mărturisesc că Poliţia Română se află în faza unei noiopţiuni, cea a standardizării tuturor activităţilor, astfel încât săeliminăm o serie de disfuncţionalităţi, să determinăm o nouăatitudine faţă de problemele specifice, să devenim maieficienţi, mai performanţi.

Recunoaştem că aceasta este o chestiune de mareactualitate, ce preocupă din ce în ce mai mult societatea înansamblu, iar pentru a nu risca un decalaj insurmontabil întimp, am decis să acţionăm până nu este prea târziu.

Doamnelor şi domnilor,Sunt convins că dezbaterile ce vor avea loc pe marginea

comunicărilor ştiinţifice vor conduce la identificarea celor maieficiente şi moderne metode şi mijloace de abordare şicercetare, pe baze ştiinţifice, a managementului activităţii dinsfera criminalisticii.

În numele poliţiştilor români vă asigur de întreagadisponibilitate de colaborare şi cooperare, de respectul şipreţuirea noastră pentru nobila muncă ce o desfăşuraţi înslujba aflării adevărului.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Honoured audience, distinguished guests, dear colleagues,

On behalf of the Romanian Forensic Expert Association, Iam greatly pleased to welcome you to the works of theSymposium organised by our association, on „Euroconformityin the Forensic Activities through Implementing QualityManagement”

I greet the presence of distinguished specialists in the fieldof forensic theory and practice, university professors fromRomania and Moldova, medical experts, representatives of thejudiciary, of the National Accreditation Body - RENAR, of publicand private organisations, publicists, Master students, andpolice officers specialised in the field.

I honestly thank you all, for having found the time to meetagain within this scientific forum where we exchange ideas andexperience that hopefully will provide us with a new outlook onthe field which we dedicate our whole creative energy to andwhich the contemporary society cannot ignore.

It is my firm belief that this reunion, which has alreadybecome a practice and a tradition in Romania, represents agood opportunity to debate on and adopt the best directions inquality management and international standards, at practicallevel as well as in the forensic research.

The subject of this year’s meeting was not chosen atrandom. I took into consideration, as you may well be aware of,the need to synchronise our steps with the European practice,being imperative to confer on this activity added quality andaccuracy, as well as efficiency, to meet the requirements ofmanaging mastership, which, it seems, has a tendency tobecome as important as research itself.

At the same time, I consider that the meeting will be anopportunity to show the top status of the Romanian ForensicSchool, in line with the world achievements in the field we arespecialists in, and, most important of all, to show our opennessto integrate everything of value which suits perfectly thecircumstances in our country, being well known that, apart fromtalent, dedication and hard work- sometimes even withoutresult- one also needs financial backup for projects.

I confess that the Romanian Police faces a new option, thatof standardising all activities, so that a series of malfunctionsshould be eliminated, a new attitude towards the specificproblems should be developed, and efficiency andperformance should be increased.

This is, admittedly, an up-to-date issue, which poses moreand more concern to society at large, and, therefore, in orderto avoid the existence of an insurmountable lagging over thetime, we have decided to act accordingly, until it is not too late.

Ladies and gentlemen,I am convinced that the debates which will occur following

the scientific papers will lead to identifying the most efficient,the most modern methods and means to approach andscientifically research on the forensic activity management.

On behalf of the Romanian police officers, I assure you ofour whole availability to cooperate and collaborate, and of ourrespect and appreciation in regard to the noble work youperform in the service of finding the truth.

Thank you for your attention!

MESAJULMESAJULdomnului chestor dr. GHEORGHE POPAdomnului chestor dr. GHEORGHE POPA

adresat participanţilor la simpozionadresat participanţilor la simpozion

CRIMINALISTICA 7

Suntem contemporanii unei lumi în care schimbareaînseamnă progres şi trăim într-o lume care se,,globalizează’’. Tot mai mulţi factori de decizie importanţiîncearcă să desluşească elementele viitorului, felul în careacesta va arăta, dar şi capacităţile noastre de a răspundeacestor schimbări.

La nivel global şi european, apar noi provocări în caleacătre viitor. De felul în care înţelegem să răspundem acestora,depinde modul în care ne construim viitorul.

Fenomenul globalizării a interesat şi interesează din ce înce mai multă lume şi are un impact real pe multiple planuri alevieţii economico-sociale şi se concentrează în jurul a patrudirecţii fundamentale: economică, socială, culturală şi desecuritate. Una dintre consecinţele şi necesităţile acestuifenomen o reprezintă universalizarea normelor şi valorilor.Acest aspect are în vedere standardizarea activităţilor.

Procesul complex de modernizare a Poliţiei Românecuprinde o serie de acţiuni şi măsuri menite să conducă lacreşterea sentimentului de siguranţă publică. Credibilitateaacţiunilor se bazează pe uniformitatea asumată, bazată pelegislaţie şi bune practici.

Standardizarea la nivelul Poliţiei Române reprezintă oprioritate, prin care sunt stabilite pentru probleme reale saupotenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şirepetate, urmărind obţinerea de rezultate optime.

Standardul este un document stabilit prin consens siaprobat, care stabileşte, pentru utilizări comune şi repetate,reguli şi prescriptii obligatorii şi neechivoce. După sfera deacţiune, acestea pot fi clasificate în standarde operaţionale şistandarde ocupaţionale.

Standardele operaţionale prevăd proceduri de lucruspecifice care, în funcţie de fiecare situaţie prezumptivă, săstabilească paşii care trebuie parcurşi pentru buna îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a unor acţiuni ori situaţii specialesau de criză. Aceste proceduri sunt elaborate de cătreprofesionişti având în vedere experienţa proprie şi din bunelepractici de la nivel internaţional, pe baza legislaţiei naţionale,

cu respectarea drepturilor omului şi au multiple avantaje. Înprimul rând acestea stabilesc neechivoc modul de acţiune fărătemerea că cel care acţionează greşeşte. Procedura reprezintă„mandatul” pe care instituţia îl acordă pentru o anumităactivitate, iar eventualele reclamaţii sau aspecte negative suntevaluate în funcţie de respectarea acesteia. Pe bazastandardelor operaţionale şi a procedurilor de lucru specificese vor stabili care sunt informaţile necesare şi suficiente pecare un poliţist trebuie să le deţină pentru buna îndeplinire asarcinilor de serviciu. Mă refer aici la pregătirea de bază,specifică şi prin discipline de sprijin. Se poate evita astfel opregătire insuficientă sau o supracalificare, ori riscul capregătirea să nu atingă în detaliu toate aspectele teoretice şipractice necesare unei bune achitări faţă de sarcinile specifice.Elaborarea unitară a unor scheme de certificare, care să fieaplicate în instituţile de învăţământ, trebuie să prevadă, înfuncţie de atribuţiile din fişa postului fiecărui poliţist, cantitateaşi nivelul cunoştinţelor necesare şi suficiente, precum şimodalitatea de pregătire de menţinere şi verificare acompetenţei profesionale. Aceste standarde fac parte dincategoria standardelor profesionale sau ocupaţionale.

Unele dintre activităţile specifice, desfăşurate de cătrePoliţia Română, se regăsesc în prevederile standardelorinternaţionale (ISO 9000, 17025, 17024, 17020 etc.),standarde care au fost sau sunt în curs de implementare.

În activitatea criminalistică a fost implementat standardulISO 17025, fiind acreditate, deja, Institutul de Criminalistică şişapte laboratoare teritoriale (Bihor, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Giurgiu, Iaşi şi Timiş). De asemenea, este în curs deimplementare ISO 17020 în activitatea de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei.

Datorită sistemelor legislative diferite, normele pot fiuniformizate şi de către organismele proprii instituţiei.

Standardele ocupaţionale sunt reprezentate dedocumentele, care stabilesc, pentru atribuţii funcţionalecomune şi repetate, reguli de pregătire şi niveluri de cunoştinţenecesare şi suficiente, în scopul obtinerii unui grad optim deeficienţă la locul de muncă. Acestea stau şi la baza curicullei depregătire, menţinere şi de evaluare a pregătirii profesionale apoliţiştilor.

În concluzie, se poate afirma că standardizarea este onecesitate impusă de progres pentru că elimină bariereletehnice ale profesiei, ale cooperării, uniformizează şiconferă calitate.

Standardizarea reprezintă o prioritate pentru POLIŢIAROMÂNĂ

STANDARDIZAREA ACTIVITĂŢILORSTANDARDIZAREA ACTIVITĂŢILORÎN POLIŢIA ROMÂNĂÎN POLIŢIA ROMÂNĂ

The article describes the priority ofstandardization in Romanian Police that is a necesityconstrained by progress for the reason that take outthe technics limits of the proffesional cooperation,uniformization and confer quality.

Chestor de poliţieConf. univ. dr. Gheorghe POPA

8 CRIMINALISTICA

1. IntroducereÎn societatea cunoaşterii, dezvoltarea învăţământului superior

nu este un proces izolat şi nu pune în valoare competenţeexclusive ale universităţii.

Este un proces al întregii societăţi şi calitatea sa depinde, înmare măsură, de dialogul dintre universităţi, economie şicomunitate.

“Vechile fundamente ale succesului s-au devalorizat. Înîntreaga istorie a umanităţii sursa succesului a constat încontrolul asupra resurselor naturale - pământ, aur, petrol. Acumrăspunsul este: cunoştinţe.” (Lester Thurow, June 1999).

Cheia succesului în contextul european este ideea centrată peasumarea şi valorificarea valorilor economiei bazate pecunoaştere.

Inovarea şi învăţarea devin factori endogeni ai creşteriieconomice, înscrise în coordonatele economiei (verzi Carlson şiEliason, 20031), produsele şi procesele intelectual-intesive îşisporesc continuu rolul, performanţele intelectuale depind tot maimult de valorificarea rezultatelor date de societateainformaţională ca societate a cunoaşterii.

Societatea bazată pe cunoaştere presupune activareavectorilor funcţionali, printre care putem menţiona (Drăgănescu,20012): educaţia, managementul cunoştinţelor, cultura cunoaşteriişi inovării, cultura calităţii.

Unul dintre cei mai avizaţi analişti ai proceselororganizaţionale, Peter Drucker3, a identificat noua problematică acunoaşterii „productivitatea activităţilor intensive în cunoştinţe vadeveni provocarea economică a societăţii bazate pe cunoaştere.De aceasta va depinde poziţia competiţională a fiecărei ţări, afiecărui sector, a fiecărei instituţii în cadrul societăţii.Productivitatea serviciilor mai puţin intensive în cunoaştere vadeveni provocarea socială a societăţii bazată pe cunoaştere.”

2. Abordarea sistemului de management a calităţii4

Îmbunătăţirea eficacităţii şi eficienţei organizaţiei se poateface prin identificarea, înţelegerea şi administrarea unui sistemde procese interrelaţionale care definesc obiectivul stabilit.

Un flux de lucru se poate exemplifica în figura 1.

MANAGEMENTUL CALITĂŢIIMANAGEMENTUL CALITĂŢIIÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII BAZATEÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII BAZATE

PE CUNOARTEREPE CUNOARTERE

Prof. univ. dr. ing. LIDIA CRISTEA,Rectorul Universităţii Române de atiinţe

şi Arte „Gh. Cristea”

The article describes the importance ofknowledge in a society and in ”Quality Management”system. The development of a higher educationsystem doesn’t belong only to the University but tothe entire society. Nowadays in global competitions“knowing how” and “knowing who” concepts canmake the difference.

Client

Client

Comandă

Dispecer

Planificarealivrării

Estimarealivrării

Managerulfabricii

Plan deproducţie

Operator

Producţie

Produs

Planificarealivrării

Date

Figura 1: Exemplu de flux de lucru

CRIMINALISTICA 9

Figura 2:Schema

procesului„Faptă-Acţiune”

Figura 3:Floarea calităţii

Un obiectiv important îl constituie ameliorarea continuă acalităţii, în vederea sporirii eficienţei şi eficacităţii procesului.

Apar astfel noi valori şi comportamente axate pe măsurareaşi revizuirea performanţei şi acţionarea asupra rezultatelor.

Rămâne valabil ciclul lui Deming: Plan-Do-Check-Action,elaborat şi utilizat pentru descrierea ameliorării continue acalităţii.

Ciclul conţine planificarea activităţilor, implementareaplanului, verificarea rezultatelor şi ameliorarea procesului.

Există mai multe instrumente şi tehnici de ameliorare acalităţii: sesiunile de brainstorming, diagrama afinităţilor,banch¬marking-ul, diagrama cauză-efect, diagrama fluxului,diagrama de control, histograma, diagrama Pareto, diagramacu puncte etc.

Deciziile şi acţiunile eficiente sunt bazate pe analizadatelor şi informaţiilor, ştiinţific, şi nu aleatoriu.

Este interesant de analizat standardul ISO 9004-4 deameliorare a calităţii ce descrie opt etape ale procesului:implicarea întregii organizaţii, iniţierea de proiecte sau activităţide ameliorare a calităţii, investigarea cauzelor posibile,stabilirea relaţiei cauză-efect, luarea unor măsuri de acţiune -preventive sau corective, confirmarea realizărilor şicontinuarea ameliorării acţiunii.

Calitate înseamnă a acţiona şi prin fapte în urma analizei demanagement efectuate.

O schemă a procesului „faptă-acţiune” este dată în figura 2.În cadrul procesului de management al calităţii un factor

important este dat de parteneriatul dintre strategie şi calitate.Organizaţia este independentă de furnizorii săi, dar trebuie

să existe o relaţie reciproc avantajoasă, bazată pe abilităţileambelor părţi de a crea valori.

Un feed-back continuu la nevoile clienţilor şi cerinţelefurnizorilor asigură un flux continuu de procese şi servicii decalitate.

Realizarea unui parteneriat pentru calitate cu principaliifurnizori are la bază încrederea reciprocă şi comunicareadeschisă.

O regulă sau convingere cuprinzătoare şi fundamentalăprivind conducerea şi gestionarea unei organizaţii, având dreptscop îmbunătăţirea pe termen lung a performanţei, este datăde concentrarea asupra clienţilor şi cu luarea în considerare anevoilor tuturor părţilor interesate.

Ascultarea clientului, în vederea identificării nevoilor sale şipentru a se asigura de conformitatea prestărilor intră înprincipiile de acţiune ale „florii calităţii”.

Prevenirea ca principiu costă mai puţin decât repararea şicu mult mai puţin decât litigiul. Excelenţa îţi arată că nu poţirepeta o greşeală, iar măsura constituie un semn deprofesionalism.

Societatea cunoaşterii presupune progres şi inovare şi maigreu abordarea schimbării (repunerea în discuţie).Managementul calităţii presupune responsabilitatea fiecăruimembru din organizaţie de la manager la executant şi axareacontinuă, ca mod de conducere, pe integrare în management.Ultima petală a calităţii (figura 3) este dată de tenacitate, castâlp indispensabil pentru o reuşită continuă într-o politică acalităţii.

Clientul este cel ce evaluează nivelul de calitate al uneiorganizaţii, iar managerul trebuie să asculte, să analizeze, săscoată în evidenţă, să încurajeze şi să ia în considerareobservaţiile acestuia.

Calitatea nu este numai o stare de spirit, ea este uncomportament care trebuie impus sau adoptat pentru că acestalasă libertatea unui potenţial de iniţiativă, valorifică contribuţiilefiecăruia şi asociază ansamblul membrilor organizaţiei cuprogresul acestora.

Valoarea acesteia este globală, deoarece se impunefiecărui element al sistemului, fără a fi o nouă „ordine mondial㔺i nici o „gândire unică”.

Fapte

Rezultat pentruatingerea obiectivului

Măsurători

Analiză

Date

Acţiune

Informaţii

Decizie

Ascultareaclientului

CALITATE

Răspundereaîn discuţie

Integrarea înmanagement

Responsabili-zarea

fiecăruia

Prevenire

Excelenţă

Măsură

DA

NU

Tenacitate

10 CRIMINALISTICA

Auguste Detoeuf afirma: „Ideea contează puţin: voinţa estetotul. Ideea împlineşte o sutime din sarcină, dar obişnuinţaînsărcinează cu celelalte 99 de procente”.

3. Calitatea în cadrul societăţii cunoaşterii, cheiafactorilor de succes

Standardele de calitate ISO 9001:2000 şi ISO 9004:2000sunt dovada modelelor de excelenţă pentru orice tip deorganizaţie, în raport cu nevoile de satisfacţie ale clienţilor5.Standardul ISO 9001:2000, pe de o parte, înfăptuieşteîncrederea în capabilitatea aşteptărilor clienţilor prin stimulareaşi analiza nevoilor lor, definind şi controlând procesul şi, pe dealtă parte, se completează cu standardul ISO 9004:2000, ceacţionează asupra sistemului de management focusând

continua îmbunătăţire, crescând competitivitatea şi satisfacţiaclienţilor.

În mod virtual, fiecare organizaţie poate să-şi identificeprocesele, dar adevăratele schimbări se produc doar prinadăugare de valoare, ajutând organizaţia să-şi îndeplineascăscopurile sale.

Politica de calitate, obiectivele şi procesele sunt corelate şiacţionează împreună pentru îndeplinirea obiectivelor date denoua societate a cunoaşterii.

În general în fiecare organizaţie, ce a implementat sistemulde calitate ISO 9001:2000, procesele manageriale conţinelemente specifice cu ţinta precisă deservirea clienţilor. Dinacest motiv, planul strategic de calitate este un cumul întreprocesele clasice de management strategic şi o serie deprobleme specifice, ce trebuie rezolvate.

Figura 4: Stabilirea obiectivelor de calitate bazată pe „cheia problemelor”

CRIMINALISTICA 11

Cum sunt obiectivele calităţii organizaţionale incluse înstrategia de calitate?

Cum sunt obiectivele de calitate identificate pentru diferiteorganizaţii similare de profil, ca poziţii şi nivele ?

Care este raportul între scopurile propuse de organizaţie şiîndeplinirea acestora?

În figura 4 se prezintă stabilirea obiectivelor de calitate,bazată pe „cheia problemelor”.

Tot mai mulţi analişti apreciază că ne aflăm sub cupola uneisocietăţi globale bazate pe cunoaştere. Fie că societateabazată pe cunoaştere este sau nu globală, cel mai importantlucru este că factorii tehnologici conduc la pieţe cât maiintegrate (inclusiv piaţa serviciilor şi produselor în educaţie), lavalori civice şi culturale tot mai sofisticate.

Competitivitatea, cultura calităţii conduc la acumularea a totmai multe cunoştinţe. Efectul între cele trei componente estecel de sinergie totală.

Drucker spune că educaţia va deveni centrul societăţiibazată pe cunoaştere.

Societatea bazată pe cunoaştere, în contextul aplicării unuisistem de management al calităţii integrat, trebuie sădovedească capabilitate şi disponibilitate pentru inovare şiadaptare a noilor tehnologii, crearea noii infrastructuriinformaţionale, educaţia şi formarea profesională, arhitecturiinstituţionale moderne şi antrenate.

4. În loc de concluzii

Dinamica dezirabilă a schimbărilor foloseşte tehnica know-how şi know-who, ce se referă la cunoştinţe şi capabilităţi, lacolectarea şi prelucrarea informaţiilor despre ce ştie fiecare săfacă, proces ce implică conturarea unor diagrame de relaţiisociale care fac posibil accesul la experţi şi folosirea eficientă

a cunoştinţelor.O aplicaţie directă este cea a managementului universitar,

ce trebuie să cultive cele mai avansate metode ale lidership-ului şi să folosească cunoştinţe ca răspuns la dinamicadezirabilă a schimbării.

Cursurile de Master, aşa cum este cel de Criminalistică,organizat de Universitatea Română de atiinţe şi Arte„Gheorghe Cristea” din Bucureşti în parteneriat cu AsociaţiaCriminaliştilor din România şi I.G.P.R., trebuie să probezemodele şi tehnici profesionale, pe care trebuie să le aplicemasteranzii în propriile organizaţii. Scopul acestor cursuri esteşi cea de a crea o bază de cercetare ştiinţifică universitară, cuaplicarea unor mecanisme specifice de diseminare, a bunelorpractici naţionale şi internaţionale, a cultivării performanţeiprofesionale.

În condiţiile competiţiei globale, know-how şi know-whodevin, în tot mai mare măsură, factori ce fac diferenţa dintrecompetitivitate şi necompetitivitate.

5. Bibliografie1.Carlsson B, Eliason G. - 2003 Industrial Dynamics and

Endogenous Growth, Industry and Inovation, 10(4);435-475.2.Drăgănescu M. - 2001 Societatea informaţională şi a

cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii, 43-112, EdituraExpert, Bucureşti.

3.Drucker P - (2001) The next society; survey of the nearfuture. Economist (online edition), November 3, 2001.

4.Lidia Cristea. Compendiu de management al calităţii,Bucureşti 2005, p31-43, Editura ERA, ISBN 973-8153-67-0.

5.Doina Constantinescu „Setting - up and derivation oforganisational quality objectives”, p250-253, în „Sustainabledevelopment management”, Bucureşti, Editura Niculescu,2005.

O COMPARAŢIE ÎNTRE STANDARDELEO COMPARAŢIE ÎNTRE STANDARDELEISO 17020 RI 17025ISO 17020 RI 17025

Prof. univ. dr. habilitat MIHAIL GHEORGHIŢĂ – ULIM – R. MoldovaComisar de poliţie drd. CRIaAN MUCENIC LĂZUREANU

- director adjunct al Institutului de Criminalistică din I.G.P.R.

This work presents the similar requests and the common points of view between the standardsISO 17020 and ISO 17025, underlines the fact that ISO 17020 allows an extended utilization ofprofessional experience by the investigators and therefore can be applied in situations less expected.

Acreditarea activăţilor de tehnică criminalistică reprezintă oetapă importantă pentru modernizarea şi compatibilizareaactivităţilor specifice, care conferă beneficiarilor din eşicheruljudiciar românesc certitudinea calităţii şi CREDIBILITĂŢII.

Primii paşi spre acreditare sunt reprezentaţi de identificareaşi stabilirea de standarde recunoscute, inclusiv a celorinternaţionale. Tehnica criminalistică are avantajul unei aplicăriconforme la nivel internaţional, nefiind major influenţată desistemele juridice sau legislaţia diferenţiată, cu alte cuvinte, sepoate spune că în general, criminaliştii vorbesc aceeaşi limbă.

Din acest motiv, comunitatea ştiinţifică internaţională,reprezentată de mai multe organizaţii sau reţele profesionale,a stabilit pentru activitatea de criminalistică, care anumestandarde se aplică, precum şi manuale de îndrumare pentruaplicarea lor.

Evaluarea independentă din spre o a treia partecompetentă pentru demonstrarea competenţei tehnice(organism naţional de acreditare) permite compatibilitatea prineliminarea barierelor profesionale, adăugând valoare prinschimbul de experienţă în grupuri de lucru pe domenii stricte,

12 CRIMINALISTICA

pentru diseminarea experienţei pozitive şi cercetării ştiinţifice.Toate aceste eforturi de demonstrare a competenţei şi

calităţii conferă încredere beneficiarilor şi reduce risculproducerii de erori.

La nivel european, Reţeaua Europeană a Institutelor deatiinţe Criminalistice , care reprezintă polul ştiinţific în domeniu,a încheiat protocoale de colaborare cu EA (EuropeanCooperation for Accreditation) în care sunt stabiliţi termeniicooperării pentru aplicarea uniformă a criteriilor în diferiteleetape ale cercetării criminalistice. De asemenea, protocolul areîn vedere promovarea muncii în echipă pentru dezvoltareaprocedurilor de lucru, în vederea armonizării şi optimizăriiaplicării fiecărui standard pentru acreditare.

Au fost stabilite două standarde internaţionale care prevădcerinţe minime pentru activitatea de criminalistică, respectivISO/EN/SR 17025/2005(Cerinţele generale de competenţăpentru laboratoarele de testări ) şi ISO/EN/SR 17020/2005(Criteriile generale pentru operarea mai multor organisme curol de inspecţie).

Standardul 17025 adoptat de Organizaţia Internaţională deStandardizare (ISO), este o normă europeană(EN) şi standardromân(SR), revizuit în anul 2005. Acesta se aplică activităţilorde testare şi determinare, inclusiv de eşantionare şi are douăsecţiuni principale – una referitoare la sistemul demanagement, una la specificaţiile tehnice şi este aplicabillaboratoarelor de expertiză sau care fac examinări în general,altele decât cele de la locul faptei. Prevederile acestuiagarantează că rezultatele testării sau determinării suntcredibile, iar testarea produce rezultate repetabile şi solide. Deaceea se pune accent pe validare, echipament şi asigurareacalităţii rezultatelor etc. Adesea are caracter prescriptiv şi esteadaptabil, putând fi aplicat într-o varietate de domenii privindtestarea şi standardizarea. Pentru interpretarea cerinţelor, înlegătură cu ştiinţa criminalistică, este disponibil ILAC G19(International Laboratory Accreditation Cooperation).

Standardul 17020, adoptat de Organizaţia Internaţională deStandardizare (ISO), este o normă europeană(EN) şi standardromân(SR), revizuit în anul 2005. Acesta se aplică activităţilorde inspecţie, deci şi activităţii de cercetare criminalistică la loculfaptei. Din punct de vedere istoric, acest standard a acoperitinspecţia referitoare la proiectarea unui produs, la materiale,echipamente şi instalaţii, la activităţi şi servicii din întreprinderi.Asemeni cercetării la faţa locului, inspecţiile se bazează pejudecată profesională şi pot fi precise doar în momentul în carese efectuează. Standardul lasă mult loc la interpretări,IAF/ILAC -A4 asigură îndrumare în aplicarea standardului.

Motivele pentru care cercetarea la faţa locului a fost definităca fiind o activitate de inspecţie, în lumina standardelor, lereprezintă variabilitatea parametrilor, care este mai mare decâtîn cazul laboratoarelor (ex. locuri diferite de cercetare, condiţiidiferite de mediu). De asemenea, cercetarea solicită o judecatăprofesională sporită, în sensul că stabileşte ce să fie prelevatşi de unde, bazându-se mult mai mult pe experienţa anterioarăşi se pune accent pe înregistrarea detaliilor, permiţând maimultă flexibilitate cu procedurile de lucru.

Standardul defineşte trei tipuri de organisme de tipul A, Bsau C, care sunt diferenţiate în funcţie de autonomia faţă deentitatea inspectată.

Organismul de tipul A va demonstra că nu se află înlegătură cu nici o altă parte direct implicată în proiectarea,prelucrarea, asigurarea suportului, instalarea, achiziţionarea,deţinerea, folosirea sau întreţinerea sistemelor examinate.Organismul de tipul B formează o parte separată, distinctă, a

unei organizaţii care este implicată în proiectarea, prelucrarea,asigurarea suportului, instalarea, folosirea sau întreţinereaentităţilor examinate. Acesta va asigura servicii de examinarenumai pentru organizaţia din care face parte. Organismul detipul C este implicat în proiectarea, prelucrarea, asigurareasuportului, instalarea, folosirea sau întreţinerea sistemelor pecare le examinează. Aceştia îşi pot oferi serviciile pe piaţaliberă.

Organismul de inspecţie nu trebuie să fie o parte separată,dar trebuie să poată fi individulizat în cadrul organizaţiei.

Diferenţele de formă, pentru aplicarea acestui standard încercetarea la faţa locului, constă în faptul că ISO17020 permitefolosirea judecăţii profesionale, iar lucrătorii implicaţi îninvestigaţie pot să ia decizii bazate pe experienţa anterioară.Se prevede că organizaţia defineşte şi stabileşte nivelulcalificărilor, pregătirii de specialitate, experienţei şicunoştinţelor personalului implicat în investigaţii, iarprocedurile pot fi mai puţin prescriptive decât cele elaboratesub ISO17025, însă evaluarea competenţei ar trebui să fie mairiguroasă. Organismul însărcinat cu acreditarea va determinadacă organizaţia deţine personal competent şi proceduripotrivite.

EXISTĂ SIMILITUDINI ÎNTRE ISO/IEC 17020/17025

■ Competenţa – similară pentru ambele standarde –chestiuni privind competenţa de abordare, procesele –frecvenţă, disponibilitate, compararea ca martor – corectarearapoartelor.

■ Rapoartele – similare pentru ambele standarde – înambele cazuri este nevoie ca rapoartele să fie clare, să fiepăstrate în format electronic, să respecte prevederile legale.

■ Sistemul de management – fără diferenţe majore,limitări cauzate de sistem, audit intern pentru cercetare la faţalocului.

■ Documentaţie – toate operaţiunile trebuie să fiedocumentate, dificil de a respecta în detaliu toate prevederile,echilibru între proceduri şi competenţă.

■ Ambele standarde solicită organizaţiei să stabilească,să implementeze şi să menţină un sistem de management alcalităţii potrivit scopului activităţilor prestate, incluzând tipul,importanţa şi volumul activităţilor pe care le presupun.

■ Ambele standarde presupun evaluarea periodică asistemului de management şi a activităţilor prestate, din partearesponsabililor executivi ai organizaţiei, pentru a asiguracontinua oportunitate şi eficienţă şi pentru a introduce oriceschimbări sau îmbunătăţiri necesare.

Elemente comune ambelor standarde

■ plângeri;■ confidenţialitate;■ acţiuni preventive, corective;■ evaluare;■ facilităţi şi echipament;■ controlul înregistrărilor;■ raportarea rezultatelor;■ aprovizionarea cu furnituri;■ managementul probelor.

CONCLUZII

Între ISO 17020 şi 17025 există multe cerinţe similare şimulte puncte de asemănare, dar ISO 17020 permite o maimare utilizare a experienţei profesionale de către lucrătoriiimplicaţi în investigaţii şi de aceea poate fi aplicat însituaţii mai puţin previzibile.

CRIMINALISTICA 13

În societatea modernă se cere adesea să se declare, înmod obiectiv, calitatea produselor şi a serviciilor faţă decerinţele specifice. Organismele de evaluare pot declara, înmod obiectiv, o astfel de conformitate, prin activităţi care includ:certificare, inspecţie, încercare, etalonare. Prin organismul deevaluare a conformităţii se înţelege orice laborator, organismde certificare, organism de inspecţie sau orice alt tip de entitatejuridică, care poate face obiectul unei acreditări.

În România, organismul care evaluează competenţaorganismelor de evaluare a conformităţii, care promovează şidezvoltă acreditarea şievaluarea conformităţii, esteorganismul naţional deacreditare RENAR.

Acreditarea conferăîncredere în imparţialitatea,independenţa şi competenţatehnică a organismeloracreditate care activează îndomeniul evaluăriiconformităţii.

Standardizarea este oactivitate aflată în relaţiedirectă cu asigurarea calităţii.

Standardele care răspundcel mai bine cerinţelorarmonizării şi globalizăriiinternaţionale sunt celeelaborate de OrganizaţiaInternaţională de Standardizare (ISO). ISO este o reţea deinstitute naţionale de standardizare din 157 de ţări, cu câte unsingur reprezentant pe ţară, cu sediul central în Geneva,Elveţia. La ora actuală, ISO a creat mai multe grupuri destandarde care cuprind un ansamblu complet de concepte şidirective generale aplicabile în sfera calităţii şi a programelorde certificare a sistemelor calităţii de către terţi. StandardeleISO deservesc diverse sectoare ale activităţii şi furnizează unmodel de lucru de referinţă sau un limbaj tehnologic comun,între furnizori şi clienţii lor, facilitează tranzacţiile şi transferulde tehnologie.

Standardul care defineşte modul în care se realizeazăpregătirea personalului este SR EN ISO/CEI 17024:2003 cu

titulatura “ EVALUAREA CONFORMITĂŢII. CERINŢEGENERALE PENTRU ORGANISME CARE EFECTUEAZĂCERTIFICAREA PERSOANELOR”. Acest standard esteaprobat de Directorul General al ASRO, în 2004 şi are statutulunui standard român, fiind identic cu standardul European.Standardul european EN ISO/IEC 17024:2003 a adoptat fărămodificări standardul internaţional ISO/IEC 17024:2003.

Acest standard cuprinde toate cerinţele pe careorganismele de certificare a persoanelor trebuie să leîndeplinească dacă inteţionează să demonstreze că

funcţionează conform unuisistem al calităţii, că suntcompetente şi că suntcapabile să generezeîncredere în metoda deevaluare a competenţeipersoanelor. Organismele deacreditare care recunosccompetenţa organismelor decertificare a persoanelortrebuie să utilizeze standardulEuropean ca bază pentruacreditarea acestora.

Certificarea persoaneloreste unul dintre mijloacele degaranţie că persoanacertificată îndeplineştecerinţele schemei decertificare. Încrederea în

schemele de certificare se obţine prin intermediul unui procesgeneral acceptat, de evaluare, supraveghere şi de reevaluăriperiodice ale comptenţei persoanelor certificate.

Certificarea este un proces dinamic şi dezvoltarea unor noischeme de certificare reprezintă reacţia ca răspuns lacreşterea continuă a vitezei de inovare tehnologică şi la nevoiade specializare tot mai accentuată a personalului. Acest procespoate compensa variaţiile educaţionale şi de instruire,facilitând astfel piaţa globală a muncii. Una dintre funcţiilecaracteristice ale organismului de certificare este să utilizezecriterii obiective pentru evaluare şi notare. Activitatea deexaminare, bine planificată şi structurată, poate servisubstanţial la asigurarea imparţialităţii funcţionării şi reduceriscul unui conflict de interese.

PREGĂTIREA PERSONALULUI ÎNPREGĂTIREA PERSONALULUI ÎNRESPECTUL STANDARDELORRESPECTUL STANDARDELOR

INTERNAŢIONALEINTERNAŢIONALEComisar-şef GABRIEL ŢÎRU - Directorul Institutului de Criminalistică din I.G.P.R.

Comisar-şef MARGARETA FLESNER - Directorul DMRU din I.G.P.R.

Modern society call for quality and requires to companies, labs or factories to specify the quality of theirproducts and/or servicies. For this reason, the ISO standards in different fields of activity had define howto obtain, maintain and improve the acreditation. In Romania , the national body for acreditation is RENAR.One of the most important aria, is qualification of personal and to be up to standard is a real target . TheISO 17024 is the international standard for profesional education efficiency of human resource. TheRomanian Police look forward to implement the best european practice and to bring up to standard theprofesional police training.

14 CRIMINALISTICA

Definiţii:Proces de certificare: toate activităţile prin care un

organism stabileşte dacă o persoană îndeplineşte cerinţele decompetenţă specificate, incluisiv cererea, evaluarea, deciziareferitoare la certificare, supravegherea şi recertificarea,utilizarea certificatelor şi a siglelor/mărcilor;

Schema de certificare: cerinţe de certificare referitoare lacategorii specificate de persone cărora li se aplică aceleaşistandard şi reguli, precum şi aceleaşi proceduri.

Sistem de certificare: ansamblu de proceduri şi resurseutilizate pentru realizarea procesului de certificare conformunei scheme de certificare, care conduce la emiterea unuicertificat de competenţă;

Competenţa: capabilitatea demonstrată de a aplicacunoştinţe şi sau abilităţi şi atunci când este relevant, aptitudinipersonale demonstrate, aşa cum sunt definite în schema decertificare.

Sunt de asemenea precizate condiţiile de confidenţialitateşi securitate a examinărilor şi a înregistrărilor obţinute în acestproces.

Recertificarea: Organismul de certificare trebuie să aibăproceduri şi cerinţe pentru recertificare, în conformitate custandardele de competenţă, pentru a se asigura că persoanelecontinuă să îndeplinească cerinţele certificate curente.

De ce este necesară certificarea?

International Acreditation Forum –International Acreditation Forum –„Certified once, accepted everywhere”„Certified once, accepted everywhere”

Pregătirea şi formarea profesională trebuie să beneficiezede priorităţi dat fiind ritmul ridicat şi continuu de creştere acererii de noi aptitudini în procesul muncii de poliţie. Aceastăactivitate trebuie să se realizeze pornind de la nevoileposturilor de muncă şi personalului încadrat, sens în care, lanivelul Poliţiei Române, se desfăşoară activitatea de elaborarea standardelor ocupaţionale, standarde ce vor sta la bazamodificării fişelor de post – în sensul uniformizării acestora – şiproiectării programelor de formare profesională.

Este bine de ştiut faptul că România a adoptat utilizareastandardelor ocupaţionale în anii `90, ca mecanism decooperare între furnizorii de formare şi angajatori, pentru caeducaţia şi formarea profesională să răspundă cerinţelor pieţeimuncii (Din Metodologia de analiză ocupaţională dezvoltată deConsiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor în cadrulprogramului Phare 2004 EuropeAid 121949/D/SV/RO,actualizată în 2007). Standardele ocupaţionale sunt o sursăvaloroasă de informare pentru elaborarea programelor deformare, un standard ocupaţional furnizând date ce pot fifolosite în trei mari domenii ale formării profesionale:determinarea obiectivelor de referinţă, elaborarea conţinutuluiprogramului de formare profesională şi stabilirea metodelor şicriteriilor de evaluare a competenţei.

Standardizarea este activitatea care stipulează, pentruprobleme actuale sau potenţiale, măsuri de utilizare comunăsau repetată, vizând realizarea optimă a ordinii într-un contextdat. Standardizarea defineşte şi stabileşte cerinţele de calitatecărora trebuie să li se conformeze produsele, procesele şiserviciile. Este o activitate sistematică, impunând o ordine ,operând selecţii şi formulând legi.

Realismul pe care dorim să-l imprimăm întregii activităţi deresurse umane ne obligă să desprindem ca necesitate, înactualul context instituţional, elaborarea sistemuluistandardelor ocupaţionale, intersectate teoretic şi practic cucele operaţionale.

Considerăm că optimizarea acestui sistem este o prioritate,acesta putând fi pus în legătură atât cu performanţeleindividuale, cât şi cu schimbările din cultura organizaţională, în

sensul influenţării următoarelor componente:■ Regularităţi comportamentale în interacţiunile

oamenilor: obiceiuri, tradiţii şi ritualuri, care sunt aplicate înrelaţii şi în situaţii specifice;

■ Norme de grup, respectiv standard implicit şi valoriactivate în grupurile de lucru;

■ Valori etalate, adică principii şi valori formulate explicitpentru membrii organizaţiei;

■ Regulile instituţionale, formale şi informale, caredefinesc apartenenţa la organizaţie şi modurile dereglementare a relaţiilor;

■ Climatul socio-moral din organizaţie: stări de spirit,emoţionalitate, valori morale promovate etc.

În ceea ce priveşte impactul asupra performanţelorindividuale, standardele ocupaţionale sunt definite cadocumente care precizează unităţile de competenţăprofesională şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilorcuprinse într-o ocupaţie. O altă definiţie prezintă standardeleocupaţionale în termeni de competenţe cerinţele necesarepentru realizarea eficientă a activităţilor într-o ocupaţie.

Competenţa profesională se referă la capacitatea uneipersoane de a utiliza şi combina cunoştinţele teoretice,deprinderile practice şi atitudinile specifice, pentru a realizaactivităţi de muncă la nivelul calitativ cerut.

Standardele ocupaţionale reprezintă instrumente specificece leagă responsabilităţile de evaluarea performanţelor,evaluare în urma căreia se generează recomandări pentrudezvoltarea carierei. Astfel, la nivel organizaţional acest processe transpune în planificarea dezvoltării resurselor umane princele trei subsisteme: Dezvoltarea şi Menţinerea StandardelorOcupaţionale, Managementul Performanţei şi DezvoltareaCarierei.

În vederea realizării dezvoltării şi menţinerii standardelorocupaţionale într-o manieră ştiinţifică, unitară, coerentă şipentru a respecta reglementările în domeniu, întreagaactivitate de elaborare este condusă conform Metodologiei deElaborare şi Aprobare a Standardelor Ocupaţionale emisă deConsiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor(CNFPA), cu atribuţii în domeniu, stabilite prin Legea nr.253/10.06.2003, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareaCNFPA. Pe lângă acestă metodologie, CNFPA a dezvoltat oserie de documente, ce contribuie la dezvoltarea unui CadruNaţional al Calificărilor (CNC), compatibil cu principiile CadruluiEuropean al Calificărilor (EQF): Metodologia de analizăocupaţională, Metodologia de elaborare şi revizuire astandardelor ocupaţionale şi calificărilor asociate, Metodologiade verificare şi validare a standardelor coupaţionale şi acalificărilor asociate, Ghid de utilizare a standardelorocupaţionale/de pregătire profesională în elaborareaprogramelor de formare profesională.

Elaborarea standardelor ocupaţionale presupuneurmătoarele etape:

■ identificarea ocupaţiilor din cadrul structurii/liniei demuncă;

■ analiza muncii pentru ocupaţiile supuse standardizării;■ elaborarea propriu-zisă a standardului;■ verificarea şi validarea standardului.

Metoda de analiză ocupaţională se stabileşte în funcţie descopul urmărit, datele rezultate în urma analizei putând fiutilizate, conform CNFPA, pentru:

■ identificarea deprinderilor necesare practicării uneiocupaţii;

■ elaborarea fişelor de post;■ evaluarea relevanţei programelor de formare

profesională;■ îmbunătăţirea metodelor de lucru utilizate în cadrul unei

ocupaţii;

CRIMINALISTICA 15

■ evaluarea personalului;■ planificarea şi rezolvarea de probleme la locul de

muncă;■ elaborarea de standarde ocupaţionale şi calificări

asociate.

În linii generale, analiza muncii descrie aspecteleimportante ale unei activităţi de muncă, elementele salecomponente, cu scopul de a ne ajuta să o distingem de alteactivităţi de muncă şi de a evalua munca respectivă. Constăîntr-un studiu de profunzime a unui post de muncă atât subaspectul sarcinilor sau al cerinţelor profesionale, cât şi sub celal exigenţelor comportamentale.

În sensul elaborării standardelor ocupaţionale, analizamuncii presupune două activităţi principale: colectareadatelor şi analiza datelor colectate.

Colectarea datelor trebuie să ţină cont de tipul ocupaţiei(exemplu: observarea directă este una din metodeleimportante de colectare a datelor pentru activităţile cepresupun interacţiunea directă cubeneficiarul/clientul), sursele deinformare şi timpul disponibil. Celemai utilizate tehnici de colectare adatelor includ: studiuldocumentelor, observarea şivizitele pe teren, interviuriindividuale, interviuri de grup (dacăeste cazul) şi chestionare.

Analiza datelor presupuneidentificarea şi analiza funcţiilormajore ale ocupaţiei în termeni deactivităţi, proceduri şi sarcini debază, rezultate şi etaloanecalitative, cunoştinţe şi deprinderipractice, atitudini cerute pentru cafuncţia să fie îndeplinităcorespunzător - componente alestandardelor ocupaţionale.Funcţiile majore se referă la acelset de „activităţi importante”, asociate anumitorresponsabilităţi. Acestea sunt relevante pentru ocupaţie, suntgenerice şi necesită cunoştinţe teoretice şi deprinderi practicespecifice.

La nivelul IGPR activitatea este coordonată prin intermediulstructurii de Resurse Umane – Serviciul Psihologie şi AnalizăOrganizaţională, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitateaspecialişti sociologi şi psihologi. Rolul acestei structuri este şide a iniţia şi menţine colaborarea cu CNFPA pentru asigurareaunei aplicări corecte a procedurilor în discuţie.

În prezent se află în desfăşurare, conform metodologiilorexpuse mai sus, procesul de analiză a muncii pentru structurade Prevenire a Criminalităţii. Acest studiu se doreşte a fi unulpilot, de familiarizare a întregului personal cu procedura delucru, cu normele şi standardele reglementate în domeniu.Este de remarcat rolul psihologilor şi sociologilor în acestproces, ţinând cont de caracterul ştiinţific şi operaţional alîntregului demers.

În perioada următoare, exinderea acestui proces va includestructura de Ordine Publică. Motivele alegerii acestei structurisunt date de necesitatea uniformizării şi standardizăriiactivităţilor desfăşurate, corelarea acestora cu capacităţileindividuale ale personalului încadrat, specificul muncii, numărulmare de lucrători în domeniu şi vizibilitatea serviciului

poliţienesc oferit populaţiei.Astfel, întregul efort, în ceea ce priveşte activitatea de

management al resurselor umane, vizează dezvoltareacompetenţelor profesionale pentru ocupaţiile Poliţiei Române,aceasta însemnând ca poliţistul român să posede cunoştinţetehnice de înaltă specialitate, să analizeze şi să ia decizii, să-şi folosească creativitatea, să comunice şi să lucreze eficient,în cadrul echipei de muncă, să-şi adapteze munca laschimbările din mediu – într-un cuvânt, să fie unPROFESIONIST.

Din anul 2004 până în prezent, au fost realizaţi paşiimportanţi în Poliţia Română în domeniul pregătirii profesionalea personalului şi anume vorbim de o politică organizaţionalădefinită, coerentă şi controlată, de pregătire continuă, susţinutăprin teme de pregătire generală şi specifică. Implementarea desisteme moderne, precum platforma e-learning.

În ceea ce priveste domeniul criminalistic, pregătireaprofesională este definită în Regulamentul de Organizare şiFuncţionare ca fiind realizată în cadrul grupurilor de lucruzonale, fiind definite cinci zone la nivel naţional, coordonate deşefii serviciilor criminalistice aleşi în cadrul unui proces electiv

democratic şi definit. Întreagaactivitate a grupurilor de lucru estereglementată prin dispoziţie ainspectorului general. Deasemenea, a fost implementat,după modelul ENFSI, Codul deConduită al experţilor,specialiştilor şi tehnicienilorcriminalişti din Poliţia Română.Acest document răspundeexigenţelor standarduluimenţionat anterior, prin atribuţiiale personalului precum celeprevăzute la art.3 „să acţioneze cuonestitate, integritate şiimparţialitate” sau „să facă toatedemersurile necesare pentru a-şimenţine competenţa profesională,în concordanţă cu nivelul ştiinţificde activitate”, „să păstrezeconfidenţialitatea asupra

materialelor primite, a examinărilor efectuate şi concluziilorformulate” şi exemplele pot continua.

Schema actuală de certificare a competenţei estereglementată prin Dispoziţia Inspectorului General al PoliţieiRomâne 151.814/2002 privind atestarea experţilor iar Calitateade expert oficial este recunoscută în temeiul art. 26 alin. (15)din Legea nr. 218/2002 de Organizare şi Funcţionare a PoliţieiRomâne.

Ceea ce lipseşte acestei reglementări, în esenţă, estefaptul că nu acoperă aria specialiştilor şi a tehnicienilorcriminalişti şi nu avea inclusă o schemă de supraveghere şirecertificare. Propunerile Institutului de Criminalistică sunttranspuse într-un nou text, care vor acoperi acest deficit, fiindîn prezent dezbătute la Oficiul Juridic şi vor fi finalizate subforma unei noi dispoziţii.

Implementarea standardului ISO 17024 reprezintă onecesitate şi este doar o problemă de timp. Singura întrebarela care trebuie să găsim răspuns este: CÂND?

STANDARDIZAREA:ESTE O MĂSURĂ A CAPABILITĂŢII UNEI STRUCTURI;

A NIVELULUI DE DEZVOLTARE A UNEI ORGANIZAŢII RI AMATURITĂŢII SISTEMULUI, ÎN SENS EVOLUTIV.

Aspecte din timpul simpozionului

16 CRIMINALISTICA

Capitolul IIstoricul standardizării:

Premergătoare celui de-al doilea război mondial, primelestandarde cu caracter naţional au fost adoptate în 1937 - 1938în cadrul AGIR - Asociaţia Generală a Inginerilor din România.

În anul 1948 a luat fiinţă Comisiunea de Standardizare,primul organism naţional de standardizare.

După o serie de reorganizări ale organismului naţional destandardizare, în 1970, a luat fiinţă Institutul Român deStandardizare - IRS care a funcţionat până în anul 1998.

Prin Ordonanţa 39/1998, se pun bazele standardizăriivoluntare în România. De la această dată, organismul naţionalde standardizare este Asociaţia de Standardizare din România- ASRO.

Ordonanţa 39/1998 a fost aprobată şi modificată prin Legeanr. 355 din 6 iunie 2002 şi publicată în Monitorul Oficial alRomâniei nr. 447 din 26 iunie 2002.

În prezent ASRO este membru cu drepturi depline la:

- CEN - Comitetul European de Standardizare

- CENELEC - Comitetul European deStandardizare pentru Electrotehnică

- CEI - Comisia Electrotehnică Internaţională

- ISO - Organizaţia Internaţională deStandardizare

şi membru observator la:

- ETSI - Institutul European deStandardizare pentru Telecomunicaţii

Capitolul IIStandardele şi standardizarea în concepţia

Organizaţiei Internaţionale de Standardizare – ISO

Standardele şi standardizarea:Ghidul ISO/CEI 2: 1996 defineşte standardul ca fiind un

document, stabilit prin consens şi aprobat de către unorganism recunoscut, care asigură, pentru uz comun şi repetat,reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi saurezultatelor lor, cu scopul de a se obţine gradul optim de ordineîntr-un anumit context.

Conţinutul unui standard:Standardele variază ca şi caracter, subiect sau volum.

Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate

aspectele tehnice, economice şi sociale ale activităţii umane şiîncheind cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul,matematica, fizica etc.

■ Sunt coerente şi consecvente : standardele sunt elaboratede către comitetele tehnice care sunt coordonate de către unorganism specializat şi asigură depăşirea barierelor dintrediferitele domenii de activitate şi diferite politici comerciale;

■ Rezultă din participare : standardele reflectă rezultateleactivităţii desfăşurate în comun, ce implică toate părţilecompetente şi sunt validate prin consens, pentru a reprezentatoate interesele relevante: producători, utilizatori, laboratoare,autorităţi, consumatori etc.

■ Sunt procese active : standardele se bazează peexperienţa reală şi conduc la rezultate materiale în practică(produse – atât bunurile, cât şi serviciile, metodele de încercareetc.); ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivelede progres şi constrângerile economice ale timpului;

■ Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic saudupă cum dictează circumstanţele, pentru a le asiguraactualitatea şi, de aceea, evoluează împreună cu progresulsocial şi tehnologic;

■ Au statut de referinţe în contracte comerciale şi îninstanţă, în cazul unei dispute;

■ Au recunoaştere naţională sau internaţională :standardele sunt documente şi sunt recunoscute ca valabile lanivel naţional, regional sau internaţional, după caz;

■ Sunt disponibile pentru oricine : standardele pot ficonsultate şi achiziţionate fără restricţie.

Ca regulă generală, standardele nu sunt obligatorii, acesteaavând o aplicare voluntară. În anumite cazuri, implementareapoate fi obligatorie (cum ar fi în domeniile legate de securitate,instalaţii electrice sau în contracte publice).

Rolul standardelorUn standard reprezintă un nivel de experienţă şi tehnologie,

care face ca prezenţa industriei în elaborarea sa să fieindispensabilă.

Acesta este un document de referinţă folosit, în special, încontextul contractelor publice sau în cadrul comerţuluiinternaţional, pe care se bazează majoritatea contractelorcomerciale.

Standardele sunt folosite de către industriaşi ca şi referinţăindiscutabilă, ce simplifică şi clarifică relaţiile comerciale dintrepartenerii economici.

Standardele sunt documente şi se folosesc din ce în ce maimult în jurisprudenţă.

Pentru factorii economici, standardele sunt:■ Un factor de raţionalizare a producţiei : standardul face

posibilă stăpânirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisfaceclientul, pentru a valida metodele de fabricaţie, pentru

STANDARDIZAREA ÎN ROMÂNIASTANDARDIZAREA ÎN ROMÂNIA

Standardization is accomplished at national level by ASRO (Association for Standardization fromRomania). The material contains general aspects about the standards and standardization, about thecontent, role, types, life cycle, reproduction and the processes of standardization. Also, the documentpresents the certification of conformity with standards and quality assurance, accreditation,standardization in forensics and the quality policy in forensics.

Comisar şef de poliţie Cristian CHIRAN - Serviciul criminalistic al I.P.J. ArgeşComisar de poliţie Ion PLEaEA - Institutul de Criminalistică al I.G.P.R.Subcomisar de poliţie Radu GLONŢ - Serviciul criminalistic al I.P.J. Argeş

CRIMINALISTICA 17

creşterea productivităţii, dând un sentiment de securitateoperatorilor şi instalatorilor;

■ Un factor de clarificare a tranzacţiilor : în faţa unei ofertesupraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valoripractice extrem de diferite, existenţa sistemelor de referinţăfacilitează o mai bună evaluare a ofertelor şi reducereaincertitudinilor, ajută la definirea necesităţilor, optimizeazărelaţiile cu furnizorii, elimină necesitatea unor încercărisuplimentare;

■ Un factor de inovare şi dezvoltare a produselor :participarea la activitatea de standardizare favorizeazăanticiparea şi, prin aceasta, asigură progresul simultan alproduselor. Standardele au un rol favorabil în inovare datoritătransferului de cunoştinţe;

■ Un factor de transfer al noilor tehnologii : standardizareafacilitează şi accelerează transferul de tehnologie în domeniilecare sunt esenţiale atât pentru companii, cât şi pentrupersoane fizice (noi materiale, sisteme de informare,biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelorpentru computere – CIM etc.);

■ Un factor pentru selectarea strategică a companiilor :participarea la standardizare înseamnă introducerea soluţiiloradaptate la competenţa unei companii şi echiparea aceleicompanii, pentru a putea concura într-un mediu economiccompetitiv. Asta înseamnă să acţionezi în spiritul standardizării,nu să suporţi costurile.

Tipuri de standarde:■ Standarde pentru metode de încercare şi pentru analiză

care măsoară caracteristicile – aplicabile şi în criminalistică;■ Standarde care definesc caracteristicile unui produs

(standard de produs) sau specificaţii pentru un serviciu(standarde pentru activităţi de servicii) şi pragurile deperformanţă ce trebuie atinse (utilizare adecvată, interfaţa şiinterschimbabilitatea, sănătate, securitate, protecţia mediului,contracte standard, documentaţia ce însoţeşte produsele sauserviciile etc.);

■ Standarde de organizaţie, care se referă la descriereafuncţiilor unei companii şi la relaţiile dintre acestea, cât şi lastructurarea activităţilor (managementul şi asigurarea calităţii,mentenanţa, analizele de valoare, logistica, managementulcalităţii, managementul proiectelor sau al sistemelor,managementul producţiei etc.) ;

■ Standarde de prescripţii fundamentale care se referă laterminologie, metrologie, convenţii, semne şi simboluri etc.

Ciclul de viaţăÎn general, un standard cuprinde şapte etape majore:Identificarea necesităţilor partenerilor: analiza pe sector a

gradului de adecvare şi a fezabilităţii tehnico-economice aactivităţii normative, pe baza a două întrebări hotărâtoare:Standardul va asigura „un plus” tehnic şi economic în sector?Există şi sunt disponibile cunoştinţele necesare pentruelaborarea unui standard?

Programarea colectivă: strategie de gândire pe bazanecesităţilor identificate şi a priorităţilor definite de către toţipartenerii, apoi luarea deciziei de a se introduce în programulde lucru al organizaţiei implicate;

Elaborarea proiectului de standard de către părţileinteresate, reprezentate de experţi (inclusiv producători,distribuitori, utilizatori, consumatori, administraţie, laboratoareetc., după caz), lucrând împreună în cadrul comitetelor tehnice;

Consensul experţilor privind proiectul de standard;Validarea: consultare la nivel internaţional şi/sau naţional,

după caz, sub forma unei anchete publice, ce implică toţipartenerii economici, pentru a avea asigurarea că proiectul destandard este conform interesului general şi nu ridică alteobiecţii majore. Finalizarea textului proiectului de standard;

Aprobarea textului, pentru a fi publicat ca standard;Revizuirea: aplicarea tuturor standardelor reprezintă

obiectul unei evaluări, efectuate în mod regulat de cătreorganismul de standardizare în ceea ce priveşte relevanţa,ceea ce face posibilă detectarea la timp a unui standard, cetrebuie adaptat la alte necesităţi. După revizuire, un standardpoate fi confirmat fără schimbări, poate merge în continuare larevizuire sau poate fi anulat.

Reproducerea standardelorStandardul nu poate fi copiat, reprodus electronic sau

transmis, în tot sau în parte, sub orice formă şi prin oricemijloace, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere şimicrofilm, fără acordul scris al organismului naţional sauinternaţional de standardizare în cauză, decât dacă nu esteprevăzut altfel.

Utilizarea reţelelor publice, inclusiv a InternetuluiLa toate nivelele – naţional, regional sau internaţional –

organismul naţional de standardizare trebuie consultat înprealabil, în cazul deschiderii unei reţele electronice publicesau private (Internet, Intranet sau ceva similar) destinatediseminării, transmiterii sau schimburilor de texte sau părţi aletextelor standardelor, în cadrul sau în afara activităţii destandardizare. Indiferent de situaţie, există o obligaţie strictă dea urmări recomandările organismului internaţional şi naţionalde standardizare în cauză ori de câte ori sunt utilizate reţelepublice sau private.

Standardizarea este recunoscută astăzi ca fiind disciplinaesenţială pentru toţi agenţii economici, care trebuie să depunăeforturi pentru cunoaşterea motivaţiilor şi a implicaţiiloracesteia. Acum 20 de ani, standardizarea era un domeniurezervat doar câtorva specialişti. Astăzi, companiile au preluatstandardizarea ca un element tehnic şi comercial major. Eleconştientizează faptul că trebuie să joace un rol activ în acestdomeniu sau să fie gata să accepte standardizarea, care sedesfăşoară fără contribuţia lor sau fără luarea în considerare aintereselor lor. Mai mulţi factori au contribuit la definirea acesteitendinţe;

Integrarea economică a EuropeiPaşii alerţi spre integrarea economică europeană şi decizia

Comisiei CE de a da standardelor o valoare decisivă în ceeace priveşte libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor în cadrulUniunii au condus la rolul cheie pe care îl joacă instrumentulnormativ. Concurenţa în creştere şi specializarea pe care ledetermină vor conduce la o dezvoltare majoră a schimburilor încadrul Pieţei Unice. Aceste schimburi trebuie să se conformezeanumitor reguli. Comisia şi-a limitat rolul prin afirmareaobiectivelor – cerinţele esenţiale – lăsând agenţilor economici,implicaţi în elaborarea standardelor, posibilitatea de a specificamodalităţile şi mijloacele de atingere a obiectivelor;

Cerinţa calităţiiApărută în anii ’50, cerinţa calităţii a dobândit o importanţă

crescută şi se evidenţiază din ce în ce mai mult ca un factordeterminant al competitivităţii. Dacă astăzi este uşor săcompari preţuri, este mult mai dificil să compari nivele decalitate. Existenţa unui sistem de calitate de referinţă,recunoscut unanim, reprezintă un instrument preţios declarificare. Acesta este rolul exact al standardelor;

Evoluţia tehnică şi tehnologicăUn alt factor pozitiv pentru expansiunea standardizării este

apariţia noilor tehnici şi tehnologii. Toate tehnicile privindinformaţia, prelucrarea şi transmiterea la distanţă a acesteia(prelucrarea datelor, telecomunicaţiile, căile de informaţii etc.)implică stabilirea reţelelor. În ceea ce priveşte alte tehnicibazate pe reţele (transmisii electronice), dezvoltarea acestora

18 CRIMINALISTICA

depinde de acceptul utilizatorilor în privinţa regulilor comunecare facilitează interoperabilitatea. Într-o economie a ţărilordezvoltate, aceste tehnici joacă un rol considerabil, faptatestat, spre exemplu, de expansiunea ridicată a ElectronicData Interchange (EDI);

Standardizarea internaţională, regională şi naţionalăStandardele se elaborează la nivel internaţional, regional şi

naţional. Coordonarea activităţilor la aceste trei nivele esteasigurată prin structuri comune şi acorduri de cooperare.

Fiecare ţară are propriul sistem naţional de standardizare.Organismele principale sau cele mai reprezentative suntmembre ale organismelor regionale sau internaţionale;

Procesele de standardizareLa nivel naţional, activitatea de standardizare este condusă

de comitetele de standardizare, care pot beneficia de asistenţădin partea grupurilor de experţi. Aceste comitete sau grupuri delucru sunt alcătuite din reprezentanţi calificaţi din cadrulcercurilor industriale, institutelor de cercetare, autorităţilorpublice, consumatorilor sau organismelor de profil.

La nivel regional sau internaţional, activitatea este condusăde comitete tehnice pentru ale căror secretariate, organismelenaţionale de standardizare îşi asumă responsabilitatea. Acestecomitete tehnice sunt create de către consiliile tehnice demanagement a organismelor regionale sau internaţionalerelevante. Toţi membrii naţionali au dreptul să fie reprezentaţiîn cadrul comitetelor internaţionale sau regionale, pentrufiecare domeniu în parte.

Capitolul IIICertificarea conformităţii cu standardele

şi asigurarea calităţii

Certificarea este o procedură prin care o terţă parte dăasigurarea scrisă că un produs, proces sau serviciu este înconformitate cu cerinţele specificate. (Definiţie: Ghidul 2ISO/CEI: 1996).

Acesta este diferit de alte sisteme de dovedire aconformităţii, cum ar fi declaraţiile furnizorului, rapoartelelaboratoarelor de încercări sau rapoartele organismelor deinspecţie. Certificarea se bazează pe rezultatele încercărilor,inspecţiilor şi auditurilor şi dau încredere clientului în ceea cepriveşte intervenţia sistematică a unei terţe părţi competente.

Rolul certificăriiCertificarea este un avantaj, atât pentru producător, cât şi

pentru cel care achiziţionează, consumator sau distribuitor.Aceasta adaugă o valoare incontestabilă produsului sauserviciului care poartă marca sa comercială.

Pentru producător sau pentru cel care furnizează servicii,aceasta valorifică bunurile sau serviciile, deschide pieţele şisimplifică relaţiile.

Pentru utilizator, ea furnizează asigurarea că produsulachiziţionat îndeplineşte caracteristicile definite sau că proceseleorganizaţiei îndeplinesc cerinţele specificate. Anumite mărci decertificare a produsului pot reprezenta asigurarea securităţii şicalităţii. Certificarea facilitează diferenţierea produselor sauserviciilor aparent identice; aceasta oferă tuturor posibilitateaunui apel, în cazul nemulţumirii.

Tipuri de certificareCertificarea produsului atestă faptul că acesta este în

conformitate cu caracteristicile de securitate, adecvat utilizăriişi/sau interschimbabilităţii definite în standarde şi înspecificaţiile suplimentare standardelor, atunci când acesteasunt cerute de către piaţă.

Certificarea organizaţiei demonstrează conformitateacalităţii, de exemplu, a unei organizaţii sau a sistemului său de

management de mediu cu modelul relevant din seriile destandarde privitoare la sistemele de management ISO 9000sau ISO 14000. Diferitele sisteme de referinţă nu sunt legatede nivelul de performanţă a produsului.

Laboratoarele de încercări acreditateProducătorii pot avea nevoie de sprijinul tehnic al

laboratoarelor de încercări independente, fie pentrudezvoltarea unor produse noi, fie în etapa de marketing şiexport. Multe ţări industrializate au făcut eforturi substanţialepentru a dezvolta reţele de laboratoare, care furnizeazăasigurarea calităţii serviciilor de încercare (în special în termenilegaţi de calitatea rezultatelor pe care îşi bazează deciziile).

La nivel naţional, există un număr de reţele de laboratoare.Organismele naţionale de standardizare pot fi contactatepentru informaţii privind ţările lor.

Accesul la standarde şi la serviciile de standardizareFiecare organism naţional de standardizare îşi

administrează propria colecţie de standarde şi are acces lacolecţiile altor instituţii. Acesta face disponibilă colecţia pentruagenţii economici şi oferă o gamă de servicii. Acestea potinclude:

■ instrumente şi servicii de informare gratuite pentruidentificarea standardelor sau pentru anunţarea standardelornoi: cataloage, reviste informative, servere web etc.;

■ servicii contra cost pentru accesul la textele normative îndiferite formate:

Abonamente, format hârtie, CD-ROM, online;■ serviciile de notificare sau abonare pentru informaţii

actualizate;■ asistenţă tehnică, incluzând exportatorii.Obiectivele Asociaţiei de Standardizare din România sunt:■ coordonarea activităţii de elaborare a standardelor

naţionale;■ crearea unui climat favorabil aplicării standardelor

naţionale în economie.

Reprezentarea intereselor economiei naţionale înactivităţile de standardizare internaţionale şi europene

■ ASRO se implicã şi în sprijinirea organizaţiilor în procesulde aplicare a standardelor prin instruire şi prestarea deasistenţã calificatã.

■ Urmând aceste obiective, ASRO participã de fapt, laefortul naţional de pregãtire a producãtorilor români, pentruaccesul pe piaţa unicã europeanã, ceea ce reprezintã ţelulprimordial al ţãrii noastre.

■ Lectorii proprii ASRO, cât şi colaboratorii acesteia(Universitatea Politehnicã Bucureşti, Institutul Român deManagement, Institutul de Statisticã Matematicã al AcademieiRomâne, Direcţia de Sãnãtate Publicã Bucureşti,Departamentul de Integrare Europeanã, Institutul Naţional deMetrologie etc.) sunt de o înaltã ţinutã profesionalã.

■ Totodatã, ASRO creeazã un cadru modern de instruireprin dotãri audio-video şi informatice şi un sistem dinamic şiinteractiv de formare, care urmãreşte implicarea directã aparticipanţilor, prin efectuarea unor studii de caz şi simulareade audituri, având la bazã documentaţia corespunzãtoare.

■ Conform art. 22 din Legea 355/2002, ASRO dobândeştede drept exclusivitatea exercitării atribuţiilor prevăzute la art. 71litera m) de prestare servicii de instruire, expertiză, transfer decunoştinţe, asistenţă tehnică şi alte asemenea în domeniulstandardizării.

Capitolul IVACREDITAREA

Acreditarea conferă încredere în imparţialitatea,independenţa şi competenţa tehnică a organismelor acreditate,care activează în domeniul evaluării conformităţii. Prin

CRIMINALISTICA 19

organism se înţelege orice laborator, organism de certificare,organism de inspecţie sau orice alt tip de entitate juridică, carepoate face obiectul unei acreditări.

RENAR este organismul naţional de acreditare – evalueazăcompetenţa OEC, promovează şi dezvoltă acreditarea şievaluarea conformităţii, conform Statutului său ed.VIII/16.03.2006, bazat pe Statutul cadru (Ordinul nr. 81 / 2006al ministrului economiei şi comerţului privind modificareaanexei la Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr.317/2002, pentru aprobarea Statutului cadru al organismuluinaţional de acreditare).

În societatea de astăzi se cere adesea să se declare înmod obiectiv conformitatea produselor (inclusiv serviciilor) faţăde cerinţe specifice. Organismele de evaluare a conformităţii(OEC) pot declara, în mod obiectiv, o astfel de conformitate,prin activităţi care includ: certificare, inspecţie, încercare,etalonare.

Termenii generali şi definiţiile referitoare la evaluareaconformităţii, inclusiv la acreditarea OEC şi la utilizareaevaluării conformităţii pentru facilitarea comerţului, se regăsescîn SR EN ISO/CEI 17000:2005 – Evaluarea conformităţii.Vocabular şi principii generale.

Cerinţele generale pentru organismele de acreditare, careevaluează şi acreditează OEC, sunt specificate în SR ENISO/CEI 17011:2005 - Evaluarea conformităţii. Cerinţegenerale pentru organismele de acreditare, care acrediteazăorganisme de evaluare a conformităţii.

Evaluarea competenţei unui OEC de către RENAR se facepe baza unui anumit standard (anumitor standarde) şi / saualtor documente normative, pentru un domeniu de acreditaredefinit. Evaluarea competenţei unui OEC implică evaluareacompetenţei tuturor operaţiunilor OEC, inclusiv competenţapersonalului, a validităţii metodologiei de evaluare aconformităţii şi a validităţii rezultatelor evaluării conformităţii.

Prin acreditarea acordată de RENAR, se atestă că OEC şi-a demonstrat oficial competenţa de a efectua sarcini specificede evaluare a conformităţii.

Acreditarea furnizează încredere cumpărătorilor şiautorităţilor, facilitează comerţul transfrontalier. Scopul finaleste realizarea unei singure acreditări şi a unei singure evaluăria conformităţii.

Capitolul VStandardizarea în criminalistică

În criminalistică, Inspectoratul General al Poliţiei Române ademarat activităţile specifice pentru implementarea a douăstandarde:

1. 17025: 2005 în activitatea de expertiză, constataretehnico-ştiinţifică şi identificări judiciare.

Acest Standard specifică cerinţele generale referitoare lacompetenţa necesară efectuării încercărilor şi/sau etalonărilor,inclusiv eşantionarea. Acesta acoperă încercările şi etalonărileefectuate, folosind metode standardizate, metodenestandardizate şi metode dezvoltate în laborator. Standarduleste aplicabil tuturor organizaţiilor, care efectuează încercărişi/sau etalonări.

Standardul este aplicabil tuturor laboratoarelor, indiferentde numărul personalului sau de amploarea domeniuluiactivităţilor de încercare şi/sau etalonare. Atunci când unlaborator nu efectuează una sau mai multe din activităţileacoperite de acesta, cum ar fi: eşantionarea şi proiectarea/dezvoltarea de metode noi, cerinţele acelor capitole nu seaplică.

Acest Standard este destinat utilizării de către laboratoareîn dezvoltarea sistemelor de management al calităţiiadministrative şi tehnice care determină funcţionarea lor. Deasemenea, acesta poate fi utilizat de clienţii laboratorului,autorităţile de reglementare şi organismele de acreditare

pentru confirmarea sau recunoaşterea laboratoarelor. AcestStandard nu este destinat să fie utilizat ca bază pentrucertificarea laboratoarelor.

2. 17020:2005 în activitatea de cercetare a locului faptei.Acest standard precizează criteriile generale referitoare la

competenţa organismelor imparţiale care efectuează inspecţii,indiferent de sector. Standardul specifică, de asemenea,criteriile de independenţă. Este destinat a fi utilizat deorganismele de inspecţie şi de organismele de acreditare aacestora, precum şi de alte organisme, care au legătură curecunoaşterea competenţei organismelor de inspecţie. A fostelaborat în scopul promovării încrederii în acele organisme deinspecţie care i se conformează.

Standardul a fost elaborat pe baza experienţeiorganismelor europene, care efectuează inspecţii, ţinândseama de cerinţele şi recomandările documentelor europene şiinternaţionale, cum ar fi seria de standarde ISO 9000 8EN/ISO9000) şi Ghidul ISO/CEI 39.

Capitolul VIPolitica privind calitatea în criminalistică

Prin programele manageriale ale Inspectorului General alPoliţiei Române, directorul Institutului de Criminalistică, aleinspectorilor-şefi ai I.P.J.-urilor teritoriale, precum şi ale şefilorserviciilor criminalistice teritoriale, a fost stabilită ca principalădirecţie a politicii manageriale, în domeniul calităţii activităţilorefectuate în laboratoarele serviciilor criminalistice, asigurareacompetentei personalului şi a calităţii examinărilor efectuate, lanivelul cerinţelor standardelor naţionale şi internaţionale.

Această politică este adecvată destinaţiei laboratoarelorserviciilor criminalistice, cu scopul de a satisface cerinţeleclientului (în particular ale organului de poliţie judiciară,procuror sau instanţa de judecată) şi reglementărilor legale învigoare.

Sistemul de management al calităţii este documentat şiaplicat la toate nivelele activităţii laboratoarelor serviciilorcriminalistice, iar asigurarea calităţii constituie oresponsabilitate pentru fiecare angajat din cadrul instituţiei.

Conducerea Serviciilor Criminalistice se angajează săîmbunătăţească continuu eficacitatea acestuia şi a serviciilorrealizate de laboratoare. Politica şi obiectivele calităţii suntcomunicate, înţelese şi aplicate de către întreg personalullaboratorului. Politica în domeniul calităţii şi metodele deconducere sunt stabilite astfel încât să se asigurecompatibilitatea cu celelalte politici definite în cadrul societăţii/inspectoratului.

Obiectivele generale privind calitatea sunt:■ creşterea competenţei personalului, îmbunătăţirea

calităţii analizelor/ examinărilor;■ oferirea de servicii de încercare (comparare, expertizare,

constatare, căutare în bazele de date, identificare a obiectelor,persoanelor şi cadavrelor) către clienţi la nivelul calitativcorespunzător posibilităţilor de lucru ale serviciului;

■ asigurarea într-un viitor apropiat de localuri şi condiţiiambientale corespunzătoare;

■ asigurarea de echipamente de încercare şi măsurarecorespunzătoare analizelor efectuate, verificarea metrologică,repararea şi menţinerea unui sistem al calităţii, autocontrolul,controlul interlaboratoare, colaborarea cu laboratoare dereferinţă;

■ acreditarea şi menţinerea acreditării laboratoarelor;■ instruirea şi perfecţionarea continuă a personalului,

familiarizarea lui cu cerinţele unui sistem de asigurare acalităţii;

■ evaluarea şi analiza periodică a modului de funcţionare aSistemului de Management al Calităţii, în vederea îmbunătăţiriiacestuia.

20 CRIMINALISTICA

Document de referinţă

� STANDARDULSR EN ISO / CEI 17025:2005 “Cerinţe generale pentru

competenţa laboratoarelor de încercări şi acreditări”.Metodele de încercare şi validare a metodei sunt stipulate

în pct.5.4. din standard.

Definiţii:� Încercare – operaţie tehnică de determinare a uneia sau

mai multor caracteristici ale unui produs, proces sau serviciudat, în conformitate cu o procedură specifică.

� Procedură – mod specificat de desfăşurare a uneiactivităţi.

� Etalonare – ansamblu de operaţii care stabilesc, încondiţii specificate de relaţia dintre valorile indicate de unmijloc de măsurare sau de un sistem de măsurare, sau valorilereprezentate de o măsură materializată şi de un material dereferinţă şi valorile corespunzătoare unei mărimi, stabilită caetalon de referinţă.

� Metodă de încercare – procedură tehnică specificatăpentru efectuarea unei încercări,determinări.

O metodă este adecvată dacă realizează parametrii deperformanţă stabiliţi.

� Metodele trebuie să fie complet documentate şi validate.� Prin validare se dovedeşte că performanţele metodei

sunt în conformitate cu criteriile fixate în metodelestandardizate, pentru un anumit parametru (repetabilitate,exactitate,reproductibilitate, incertitudine).

Pentru echipamentele cu care se efectuează analizele /determinări / încercări sunt întocmite instrucţiuni de lucru.

Instrucţiunile de lucru trebuie să cuprindă cel putin date /informaţii referitoare la :

■ tipul de activitate (încercare)■ proba /obiect de încercat;■ descrierea măsurandului;■ echipamentul de încercare şi de măsurare;■ condiţii de mediu necesare – unde este cazul;■ procedura de încercare;■ verificări înaintea începerii activităţii;■ etalonarea echipamentului;■ reglarea şi calibrarea internă după caz;■ precauţii şi măsuri de siguranţă;■ calificarea personalului;■ modul de calcul şi prelucrarea datelor;■ criterii de acceptabilitate a rezultatelor;■ date brute / suport.

Laboratorul trebuie să identifice riscurile asociateactivităţilor desfăşurate şi să elaboreze instrucţiuni şi măsuri desiguranţă a muncii

Alegerea metodelor

Laboratorul trebuie să-şi declare politica de alegere ametodelor de încercare / etalonare. Trebuie declarate claractivităţile de încercare/etalonare, astfel:

� încercări şi etalonări;� domeniul/tipul de produse de încercat;� măsurătorile (tipul de determinări) efectuate;� metode / Echipamente / Tehnici utilizate;� domeniul (de valori) şi incertitudinea de măsurare (unde

este cazul).

MODALITĂŢI DE ÎNCERCĂRI, ETALONĂRIMODALITĂŢI DE ÎNCERCĂRI, ETALONĂRIRI VALIDĂRI ALE METODELORRI VALIDĂRI ALE METODELOR

Comisar şef de poliţie drd. NICOLAE PREDA- şeful Serviciului de Criminalistică din I.P.J. Giurgiu

Modalities of testing ,standards and validation for methods.

The standard SR EN ISO /CEI 17025 :2005“General demands for the competency of testing and accreditation laboratories.The testing methods and the validation method are stipulated by the point 5.4. from this standard.TESTING – tehnical function for the of one or more product, process or servicecharacteristics, in conformity with a specific procedure.PROCEDURE – specified modality for the development of an activity.STANDARDS – group of functions that establish, in specified conditions, the relation between values

indicated by a measure mean or by a measure system, values represented by a materialized measure andby a reference point and adequate values of a size set up as a reference standard.

A method is adequate whether realizes the established performance parameters.The methods have to be completely documented and validated.By the validation ,it is proved that the method performances are in the conformity with selected criteria

from standardized methods, for a certain parameter ( repeatability, exactity, reproducibility, incertitude).

CRIMINALISTICA 21

Metodele trebuie să fie complet documentate şi validate(excepţie fac metodele standardizate).

O metodă este adecvată dacă realizează parametrii debază stabiliţi.

� Pentru cazul schimbării referenţialului de încercare(standarde anulate, metode noi impuse de reglementări sau declient etc.) laboratorul trebuie să-şi documenteze politica şiprocedura de tranziţie la noile metode de încercare.

� Laboratorul poate solicita obţinerea acreditării pentrumetode de încercare care se bazează pe standardele dereferinţă anulate. În acest caz, laboratorul trebuie să identifice,în lista de definire a încercărilor, aceste standarde.

� Metodele publicate în jurnale şi reviste de specialitate nusunt considerate standardizate, deoarece au fostexperimentate numai în laboratorul autorului. Metodele oficialeomologate( AOAC, OIE, EPA, CIPAC etc.) au fost validate sauverificate în mai multe laboratoare şi sunt echivalentemetodelor standardizate.

Procedura de încercare / etalonare trebuie să cuprindădescrierea următoarele aspecte:

� specificarea cerinţelor;� prelevare/eşantionare;� pregătirea probei;� identificare/ confirmare măsurând (dacă este cazul);� determinarea cantitativă a mărimilor urmărite prin

încercare;� achiziţia şi analiza datelor obţinute prin încercare;� interpretarea datelor;� raportare / comentarii.

Modalităţi de încercări, etalonări şi validări ale metodelor� Prin metode standardizate:• sunt metode oficiale omologate, verificate şi validate de

mai multe laboratoare, respectă un anumit standard;• trebuie verificate sub aspectul capacităţii laboratorului de

a realiza cerinţele din specificaţiile de referinţă.� Prin metode nestandardizate:• nu se regăsesc încadrate într-un standard, sunt

recomandate de laboratoarele de profil;• laboratorul trebuie să obţină acordul scris al clientului

înainte de a o utiliza.� Prin metode proprii ale laboratoarelor:• sunt metode complet documentate şi adecvate scopului

acestora, pentru care există personal competent în utilizarealor.

Metodele proprii şi metodele nestandardizate trebuie:• validate înainte de utilizare pe probe reale;• verificată adecvarea faţă de cerinţe;• revalidate dacă se schimbă condiţiile de încercare;• revalidate după o lungă perioadă de neutilizare.

Metodele proprii dezvoltate de laborator trebuie:• validate în cursul dezvoltării metodei;• verificate din punct de vedere al performanţei,

comparativ cu datele din literatura pentru metode similarestandardizate.

Modalităţi de validare a metodelor� teste interlaboratoare;� încercări între laboratoare similare;� încercări în laboratorul propriu.• Laboratoarele Serviciului de Criminalistică, de regulă, nu

dezvoltă metode proprii de încercare şi nu desfăşoară oactivitate propriu-zisă de validare a metodelor.

• Se utilizează totuşi tehnici de determinare aperformanţelor sau confirmare a metodelor, atunci când se

aplică pentru prima dată sau se produc schimbări în metodelede operare sau de personal.

• Validarea se face, în acest caz, utilizându-se materiale dereferinţă sau lucrând în paralel cu o altă metodă. Se dovedeştecă performanţele metodei sunt în conformitate cu criteriilefixate în metodele standardizate, pentru un anumit parametru(repetabilitate, exactitate, reproductibilitate, incertitudine).

Amploarea validării şi parametrii de performanţă studiaţidepind de :

� tipul de metodă:• calitativă / semicantitativă /cantitativă;• distructivă / nedistructivă;• de rutină / de referinţă / ad hoc / empirică;• cantitatea de probă necesară şi cantitatea disponibilă;• materialul de încercat;• domeniul de valori (component major sau urme);• utilizarea avută în vedere pentru rezultate;• cerinţe reglementare sau ale clientului.

� declaraţia de validare se dă numai pe baza datelorexperimentale dacă performanţele reale ale metodei se înscriuîn performanţele prestabilite

Incertitudinea de măsurare� Laboratorul trebuie să documenteze şi să implementeze

procedura/proceduri privind estimarea incertitudinii demăsurare şi să identifice persoanele/funcţiile care aplicăprocedura/procedurile de estimare/verifică/valideazărezultatele.

� Laboratorul trebuie să estimeze incertitudinea demăsurare pentru fiecare metodă de încercare.

� Laboratoarele de încercări care fac etalonări internetrebuie să estimeze incertitudinea de măsurare asociatăacestor etalonări.

Reducerea efectului echipamentelor de prelevare şiîncercare asupra rezultatelor

■ Laboratorul trebuie să se asigure că echipamentele deprelevare au un efect cât mai mic asupra rezultatelor.

■ Să se asigure că are toate echipamentele necesarepentru a putea genera rezultate valide.

■ Echipamentul este adecvat pentru aplicaţii.■ Pentru echipamente trebuie să existe un program de

mentenanţă şi confirmare (etalonare).Echipamentele de măsurare■ Pentru echipamentele de măsurare şi, unde este cazul,

pentru părţile lor componente este recomandabil să se facă ovalidare înainte de utilizare.

■ Pentru echipamentele care influenţează calitatearezultatelor măsurătorilor trebuie realizat un program deetalonare.

Intervalul de timp dintre două etalonări succesive depindede caracteristicile de fiabilitate metrologică ale mijloculuirespectiv de măsurare,de intensitatea şi condiţiile specifice aleutilizării.

Pentru echipamentele de măsurare este obligatoriu să seţină log book –uri.

Cu excepţia aparatelor, care prin domeniul de măsurare,intră sub incidenţa metrologiei legale şi care trebuie etalonatesau verificate de persoane (laboratoare) autorizate demetrologia legală, restul aparatelor din program pot fi etalonatepe baza procedurilor de etalonare.

Laboratorul trebuie să păstreze, după caz,documenteprivind punerea în funcţiune a mijloacelor de măsurare,reparaţiile acestora (anuale sau mai frecvente) respectivetalonările înainte de fiecare utilizare.

22 CRIMINALISTICA

Procesul identificării dactiloscopice (ACE-V) şi ProceduraOpiniilor Diferite (POD) constituie premisa implementării înlaboratoarele de dactiloscopie din ţara noastră, a modului delucru în acest domeniu la nivel mondial, fiind de asemenea unsubiect important în cadrul dezbaterilor diferitelor grupuri delucru pe dactiloscopie din Uniunea Europeană şi Statele Uniteale Americii. Constituie de asemenea o măsură deimplementare/păstrare a sistemului de management al calităţiişi acreditării conform ISO17025/2005.

Conştient de faptul că cele mai multe erori în identificareadactiloscopică, la nivel mondial, au fost generate de analizadefectuoasă a unor urme papilare, Serviciul de identificărijudiciare din cadrul Institutului de Criminalistică emite acesteinstrumente, ca suport indispensabil în desfăşurarea activităţiide identificare a oricărui examinator dactiloscop.

Scop:Scopul acestor instrucţiuni este acela de a implementa în

domeniul dactiloscopiei din ţara noastră practicile care au fostdezvoltate de laboratoare similare din străinătate, pentru aasigura o examinare dactiloscopică eficientă de-a lungulîntregului proces al identificării.

Instrucţiunile asigură un cadru de lucru potrivit standardelorşi principiilor calitative în examinarea dactiloscopică din spaţiulENFSI. Aceste standarde şi principii sunt în concordanţă cucerinţele ISO17025/2005 care au legătură cu laboratoarelecriminalistice.

Scopul final este acela de a documenta obiectiv probelepapilare de-a lungul procesului identificării, de la recepţiaefectuată în cadrullaboratoarelor AFIS până lafurnizarea răspunsuluicătre beneficiar, respectivde a elimina posibilitateaapariţiei erorilor înactivitatea de identificaredactiloscopică.

Domeniu:

Instrucţiunile se aplicăactivităţilor de examinaredactiloscopică efectuate depersonalul laboratoarelorAFIS pe segmentulamprentelor care au primitgirul căutării în baza dedate.

Definiţii:

Instrucţiunea (ACE-V) defineşte un proces utilizat înidentificarea dactiloscopică şi cuprinde în structura sa 4 etape(Analiză, Comparaţie, Evaluare, Verificare) necesare a fiparcurse, în vederea emiterii unei opinii de identificare sau deexcludere a sursei. Acest proces este cunoscut şi subdenumirea de metodologie sau protocol şi a fost conceputpentru prima dată de Poliţia Regală Canadiană, în anul 1959,folosit ulterior în jurul anului 1980, în domeniul dactiloscopiei;

Analiza – Prima etapă a procesului identificăriidactiloscopice, cunoscut şi ca faza informaţiilor, în careexaminatorul dactiloscop stabileşte şi înregistrezăcaracteristicile generale, individuale şi calitatea profiluluipapilar supus examinării, precum şi alte informaţii necesarefără acces la modelul de comparaţie (sursa de origine);

Comparaţia – a doua etapă a procesului identificăriidactiloscopice, care presupune observaţia deductivă a douăamprente papilare (proba în litigiu şi modelul de comparaţie),stabilind gradul de similitudine al caracteristicilor proprii, învederea determinării sursei de origine;

Evaluarea – cea de-a treia etapă a procesului identificăriidactiloscopice destinată emiterii unei opinii referitoare ladeterminarea sursei comune a două amprente papilare, opiniebazată pe observaţiile făcute în etapele analizei şi comparaţiei;

Verificarea – etapa finală a procesului identificăriidactiloscopice, efectuată de un al doilea examinator, în scopulîncercării reproducerii rezultatului primului examinator.

POD defineşte o procedurăutilizată pentru analiza şi eliminareaopiniilor diferite în examinareaamprentelor papilare. ProceduraOpiniilor Diferite este definită înMetodologia identificăriidactiloscopice, elaborată de Grupul deexperţi europeni Interpol, în perioada1997-2001.

Importanţă:• oferă structura necesară ghidării

examinatorilor de-a lungul procesuluiidentificării;

• asigură bazele identificării sursei(amprentei), utilizând principiiştiinţifice;

• opiniile bazate pe respectarea

Procesul identificării dactiloscopice (ACE-V)Procesul identificării dactiloscopice (ACE-V)şi Procedura Opiniilor Diferite (POD)şi Procedura Opiniilor Diferite (POD)

Experţi dactiloscopi:Comisar-şef de poliţie IONEL NECULA

Subcomisar de poliţie FLORIN RONTESCU- Institutul de Criminalistică

ACE-V is a scientific method in the comparison and identification of friction ridge. Thismethodology defines the pfases of identification process: analysis, comparison, evaluation andverification. This article also describes the procedure POD, used in all situations that a verifier doesnot reach the conclusion of identification.

Calitatea de expert criminalist a primit, prin legislaţiaaferentă, mai multe nuanţe şi expresii ce nu determină oclarificare în această privinţă, conducând implicit la confuzii,interpretări greşite, neclarităţi, inconsecvenţe şi abuzuri carefac un deserviciu acestei activităţi. Actuala legislaţie seimpune a fi îmbunătăţită, atât prin perfecţionare, cât şi prinreunificare cu calitatea de expert judiciar şi criminalist, avândîn vedere faptul că poate participa la reabilitarea sistemuluijudiciar din România. Prin comparaţie cu prevederile actelornormative în vigoare din alte ţări, precum Republica Moldova

şi Franţa, se poate trage concluzia că acesta este un domeniuce, cu vădite efecte, poate duce la înlăturarea dezavantajeloramintite.

Prezentele inconveniente au fost sesizate, consemnate şiiniţiate de mai multe proiecte întreprinse de colectiveromâneşti sau străine, dar nu s-au concretizat printr-o iniţiativălegislativă, care să ducă la salturi calitative. Activitatea deexpertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară este reglementatăde Legea nr. 156/2002 din 09.04.2002, pentru aprobarea

Amendamente aduse la Legea nr. 156 dinAmendamente aduse la Legea nr. 156 din08.04.2002 pentru aprobarea Ordonanţei08.04.2002 pentru aprobarea Ordonanţei

Guvernului nr. 2/2000 privind organizareaGuvernului nr. 2/2000 privind organizareaactivităţii de expertiză tehnică judiciară şiactivităţii de expertiză tehnică judiciară şi

extrajudiciară şi a Legii nr. 488 din 11.06.2002extrajudiciară şi a Legii nr. 488 din 11.06.2002privind autorizarea experţilor criminaliştiprivind autorizarea experţilor criminalişti

Expert ing. MIRCEA FIERBINŢEANU

The article bring up the necessity to evaluate the romanian sistem of judicial expertises forsupersession of all unclearness in this area, bring amendments on the „law of judicial and extrajudicialexpertise no.156/2002”.

CRIMINALISTICA 23

instrucţiunilor ACE-V şi POD sunt obiective şi NU arbitrarii saupur intuitive;

• asigură verificarea gradului de repetabilitate a rezultatului;• reduc considerabil posibilitatea apariţiei erorilor;• sunt instrumente necesare implementării /păstrării

acreditării laboratoarelor AFIS;• sunt implementate cu rezultate pozitive de laboratoare

similare din reţeaua ENFSI, SUA, Canada etc. şi suntrecunoscute de instanţele judecătoreşti.

Utilizare ACE-V:ACE-V se aplică, în situaţia examinărilor dactiloscopice,

tuturor categoriilor de probe papilare, forma scrisă adeterminărilor este cerută însă numai în cazul examinăriiamprentelor papilare cu grad mare de dificultate.

Categorii de urme papilare care fac obiectul înregistrărilorACE-V:

• urme papilare care conţin mai puţin de 12 elementedactiloscopice supuse procedurii identificării dactiloscopice;

• urme papilare cu grad mare de dificultate (aceste urmepot prezenta suprapuneri, claritate redusă, deformări, presiuni,ondulaţii, zone mişcate).

Înregistrările informaţiilor din etapa analizei sunt necesarepentru a putea demonstra şi verifica ulterior factorii care au statla baza declarării identificării sursei sau excluderii acesteia.

Având în vedere numărul mare de urme papilare remiselaboratoarelor AFIS, pentru cele care nu pot fi incluse încategoria celor de mai sus, informaţiile obţinute în etapaanalizei nu sunt înregistrate.

Se va avea în vedere faptul că o urmă papilară care conţineinsuficiente caracteristici necesare identificării sursei poate fiextrem de utilă în excluderea unor persoane indicate de cătreinvestigatori ca posibilă sursă.

Utilizare PODPOD este utilizată în situaţia existenţei a două opinii

diferite, după parcurgerea ACE-V, în scopul emiterii unei opiniiconsolidate.

Sunt supuse POD-ului următoarele categorii de urmepapilare:

• urme papilare care conţin mai puţin de 12 elementedactiloscopice;

• urme papilare cu grad mare de dificultate (aceste urmepot prezenta suprapuneri, claritate redusă, deformări, presiuni,ondulaţii, zone mişcate);

• urme papilare în legătură cu care există diferenţe de opiniireferitoare la stabilirea factorului creator, după parcurgereaACE-V.

Expectanţe:Instrucţiunile vin în ajutorul celor peste 100 de examinatori

dactiloscopi din laboratoarele AFIS teritoriale, care au nevoiede criterii clare de verificare şi evaluare a determinărilor,înainte de informarea investigatorilor.

În cazurile dificile se renunţă la deciziile insularizate, uneoribazate pe opinia celui mai în vârstă, prin cooptarea la deciziea altor examinatori.

24 CRIMINALISTICA

Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000, privind organizareaactivităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară,publicată în Monitorul Oficial, Partea I-a nr. 249 din15.04.2002, promulgată prin Decretul nr. 249/2002. Cealaltăactivitate de expertiză criminalistică este reglementată deLegea nr. 488/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernuluinr. 75/2000, pentru autorizarea experţilor criminalişti,publicată în Monitorul Oficial Partea I-a nr. 578 din05.08.2002. Pe lângă aceste legi, mai sunt şi alte actenormative care au fost emise cu diferite ocazii de înfiinţare,reglementare sau organizare care, acţionând pe diferiteplanuri, conduc la confuzii şi interpretări greşite, iar în final launele abuzuri, ce pot fi permise într-un sistem judiciar, ceurmează a fi perfecţionat.

Din analiza acestor dezavantaje şi inconvenienţe, seimpune amendarea şi unificarea tuturor actelor normative,care să exprime într-un mod unitar reorganizarea activităţiide expertiză. În prezent, experţii criminalişti sunt dispersaţi şiacţionează în cadrul structurilor din cadrul MinisteruluiJustiţiei (INEC), Ministerul Internelor şi ReformeiAdministraţiei (Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR),Serviciul Român de Informaţii, DNA şi DIICOT, înconformitate cu HG nr. 368/1998, Legea nr. 218/2002, OGnr. 75/2000, Legea nr. 360/2002, Legea nr. 80/1995, Legeanr. 247/2005, Legea nr. 508/2004 DIICOT, Legea nr.503/2002 DNA, OG nr. 2/2000.

Măsurile de mai sus au fost analizate şi în cadrulproiectului «Consolidarea capacităţii de expertiză judiciară(MATO 6/RM/8/2)», derulat în perioada ianuarie – octombrie2007 de un colectiv al Ministerului Justiţiei din Olanda, ca oacordare de asistenţă necesară în procesul de reformă şiadaptare a sistemului judiciar al României, în conformitate cupoziţia de membră a U.E. La acest proiect s-au purtat discuţiicu reprezentanţi ai managementului şi ştiinţei din:

- Ministerul Justiţiei;- I.N.E.C.;- I.N.M.L. Mina Minovici;- I.S.J. al Poliţiei Române;- C.E.T.R.;- Î.C.C.J.;- C.S.M.;- C.A.B.;- B.C.E.T.;- B.B.;- Membrii Comitetului de elaborare a noului Cod

penal.

Reorganizarea fundamentală a sistemului de expertizăjudiciară a fost principala recomandare ce s-a desprins dinacest proiect. Principalii factori care au fost consultaţi, înacest scop, au fost: INEC, INML şi CETR care să reprezinteMinisterul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii şi MinisterulInternelor, deşi CETR, prin modul de repartizare a influenţei,nu mai reprezintă cu nimic experţii, prin faptul că activitateaeconomică a sa a intrat în posesia unui grup foarte restrânsde persoane (4-5), care nu ezită să-şi exercite o puternicăinfluenţă asupra activităţilor curente.

În acest sens, se impune evaluarea sistemului românescde producere a expertizelor judiciare (institute, experţi neutri,asociaţii) şi a utilizatorilor (procurori, avocaţi, judecători).Astfel, s-au identificat neclarităţi şi inconsecvenţe legate dedefinirea experţilor judiciari şi experţilor criminalişti, demodul de coordonare administrativ şi metodologic alacestora şi de condiţiile în care aceştia pot practica sau

pierde licenţa. Acesta este încă un argument de unificare alegislaţiei aferente experţilor judiciari cu cei criminalişti.

Un alt argument principal în domeniu este neclaritateaprivind modul de numire a experţilor şi dreptul părţilor laasistenţă de specialitate sau contraexpertiză, mai alespentru experţii judiciari numiţi în faza de cercetare penală,fapt ce produce neuniformitatea în antrenarea experţilor,constatându-se astfel că unii experţi sunt numiţi, de foartemulte ori, în defavoarea altora care nu au ce lucra. Aici s-auidentificat înţelegeri periculoase între organele ceinstrumentează dosarele şi experţii care sunt numiţi defoarte multe ori, fenomenul fiind aproape de crimaorganizată. Din audierile făcute de către membrii comisieidin Olanda a rezultat că nici unul din responsabilii instituţiilorcontactate nu a fost în favoarea creerii unei instituţii globale,sau autorităţi unice apolitice în sistemul de expertize.Deficienţa principală ce s-a desprins a fost aceea că lipseştepregătirea continuă a experţilor şi logisticile lor, în privinţasoft-urilor utilizate pentru simulări pe calculator.

Sunt numeroase propuneri din interiorul sistemuluiprivind necesitatea asigurării sau lărgirii accesului pentruefectuarea de expertize judiciare a speciliştilor din cercetareşi universităţi, cu publicaţii ştiinţifice, care să acţioneze capărţi independente faţă de instituţiile implicate şi care săpoată furniza o a doua opinie, garantându-se astfel calitateaexpertizelor şi deschiderea pieţei. Se creează un cadrucompetitiv între experţi, care să fie văzut ca un stimulenteficient, combătându-se astfel numirile subiective de experţi.De asemenea, nu este asigurată protecţia experţilor judiciari,actualele asocieri profesionale nefiind formate în scopulconstituţional de asociere, ci în scopul unor profituri cât maimari şi fără calitatea de utilitate publică.

EXPUNERE DE MOTIVEpentru o iniţiativă legislativă, având ca obiect

modificarea şi completarea Legii nr. 156 din 08.04.2002pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000privind organizarea activităţii de expertiză tehnicăjudiciară şi extrajudiciară şi a Legii nr. 488 din 11.06.2002privind autorizarea experţilor criminalişti

În consecinţa obiectivă a asistenţei acordate de cătrecomisia olandeză, se impune o iniţiativă legislativă, prinamendarea şi unificarea actualei legislaţii, motivată derecomandările făcute, astfel încât sistemul judiciar săcorespundă din punct de vedere european. Principiiledesprinse conduc la următoarele măsuri:

• nu toţi experţii criminalişti au calitatea prealabilă deexpert judiciar în domeniul specialităţii lor;

• fiecare expert criminalist poate activa numai într-osingură specialitate în domeniul pregătirii lui;

• înfiinţarea unei asociaţii profesionale, care să aibăcalitatea de utilitate publică etc.

Amendamente la Legea expertizei judiciareşi extrajudiciare nr. 156/2002:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:„Activitatea de expertiză tehnică judiciară, criminalistică

şi extrajudiciară, precum şi modul de dobândire a calităţii deexpert se organizează şi se desfăşoară în condiţiileprezentei legi.”

2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:„Expertiza judiciară efectuată de experţi judiciari,

criminalişti sau specialişti, în condiţiile prevăzute deprezenta lege, din dispoziţia organelor de urmărire penală, ainstanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţiijurisdicţionale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurăriale cauzei, este expertiza judiciară.”

3. La art. 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:„În scopul coordonării şi îndrumării, din punct de vedere

administrativ şi metodologic, precum şi al controluluiactivităţii de expertiză judiciară şi criminalistică, în cadrulMinisterului Justiţiei funcţionează Biroul central pentruexpertize judiciare şi criminalistice.”

4. Alineatul (2) va avea următorul cuprins:„În cadrul tribunalelor funcţionează birouri locale pentru

expertize judiciare, criminalistice şi contabile.”

5. Articolul 5 va avea următorul cuprins:„Activitatea de expertiză judiciară se poate exercita, la

alegere, de către experţii judiciari, individual sau în societăţicomerciale constituite conform legii, care au ca obiect deactivitate efectuarea de expertize judiciare saucriminalistice.”

6. Articolul 6 va avea următorul cuprins:„Experţii judiciari sau criminalişti se pot constitui în

asociaţii profesionale, în condiţiile legii.”

În continuare, pe parcursul legii, acolo unde se întâlneşte„experţi tehnici judiciari” se înlocuieşte cu expresia „experţijudiciari sau criminalişti” iar „Biroul central pentru expertizetehnice” se va înlocui cu denumirea „Biroul central pentruexpertize judiciare şi criminalistice.”

Articolul 12 va avea următorul cuprins:„Persoanele care au titlul de academician, profesor

universitar sau conferenţiar universitar, doctor docent oridoctor în ştiinţe tehnice şi persoanele cu publicaţii ştiinţifice,pot dobândi calitatea de expert tehnic judiciar cu scutire deexamen, în ceea ce priveşte pregătirea de specialitate.”

Articolul 25 se abrogă în totalitate.

Amendamente aduse la Legea expertizeicriminalistice nr. 488/2002 publicată în

MO nr. 578/05.08.2002:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorulcuprins:

„(1) Expertizele criminalistice se efectuează în instituteleşi laboratoarele de expertiză criminalistică, înfiinţate potrivitdispoziţiilor legale.”

Aici se are în vedere eliminarea atributului de “expertoficial”, pentru a nu apare confuzii care să conducă laabuzuri. Expertiza criminalistică se efectuează numai decătre persoane care au calitatea de expert criminalist.

Institutele şi laboratoarele de expertiză criminalistică potfi şi cele private, nu numai cele bugetare, eliminându-seastfel un monopol de stat.

2. La articolul 2, alineatul (2) va avea următorulcuprins:

„mai multe specialităţi de expert criminalist V”

3. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorulcuprins:

„(1) Examenul de expert criminalist autorizat seorganizează de Ministerul Justiţiei împreună cu MinisterulInternelor şi Reformei Administrative şi are scopul de averifica cunoştinţele pentru care se candidează, gradul decunoaştere a dispoziţiilor legale în vigoare referitoare laexpertiza criminalistică şi la drepturile şi obligaţiile experţilor,de către o comisie formată din cadre didactice universitarede specialitate, propuse de instituţiile de învăţământ superiorde profil şi din cadre de specialitate juridică din MinisterulJustiţiei.”

4. La articolul 4, alineatul (1) punctul d) se elimină.

5. La articolul 5, alineatul (1) va avea următorulcuprins:

„Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 4este înscrisă, la cerere, în Tabelul nominal cuprinzândexperţii criminalişti autorizaţi care pot efectua expertizecriminalistice.”

6. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Persoanele care au titluri ştiinţifice şi cele care au lucrăriştiinţifice publicate în domeniul criminalisticii, pot dobândicalitatea de expert criminalist autorizat, cu scutire deexamen şi pot fi înscrise la cerere în Tabelul nominalcuprinzând specialiştii în criminalistică.”

7. Articolul 7, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Experţii criminalişti numiţi de organele judiciare, lacererea părţilor, participă personal la elaborarea expertizelorcriminalistice din domeniu prin redactare, prin observaţii,modificarea sau completarea raportului de expertizăcriminalistică şi prin obiecţii la acesta, înaintea expedieriicătre organul judiciar, unde trebuie să ajungă un raport unic.”

Alineatul (2) şi (3) de la articolul 7 se elimină.

8. Articolul 8, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Partea din proces care solicită ca, pe lângă expertulcriminalist al institutului sau laboratorului de expertizăcriminalistică, să participe la efectuarea expertizei şi unexpert criminalist din Tabelul nominal cuprinzând experţiicriminalişti autorizaţi recomandat de ea, va achita unonorariu de expert.

Suma stabilită drept onorariu se depune în termen de 5zile de la numirea expertului, de partea la cererea căreia s-aîncuviinţat expertul criminalist, în contul special al birouluilocal pentru expertize judiciare tehnice, criminalistice şicontabile, deschis în acest scop.”

Aici se urmăreşte eliminarea erorii prin care, onorariul deexpert al părţii care a solicitat expert criminalist autorizat, sedepunea în mod eronat în contul institutului sau laboratoruluide expertiză criminalistică.

Urmează ca, într-o altă etapă, legile referitoarela expertizele judiciare să fie unificate, urmând caorice act normativ privind expertizele judiciare săse încadreze în prevederile legilor.

CRIMINALISTICA 25

26 CRIMINALISTICA

Implementarea Sistemului de Management al Calităţii înconformitate cu Standardul European ISO/CEI 17025/2005, încadrul Institutului de Criminalistică, atrage după sine o gamăextinsă de activităţi pentru menţinerea şi îmbunătăţireasistemului actual, aceste activităţi fiind procese continue,care trebuie menţinute eficiente şi eficace.

Pentru aceste acţiuni de menţinere şi îmbunătăţireasistemului de management al calităţii au fost identificate maimulte sarcini - prevăzute în Manualul Calităţii, pentru a căroraplicare există proceduri standard definite - care se deruleazăpe parcursul unui an calendaristic, precum: instruireapersonalului, controlul documentelor şi al înregistrărilor, auditulintern, acţiuni preventive/acţiuni corective cu monitorizareaactivităţilor, pentru a stabili eficacitatea acţiunilor preventive,analiza managementului calităţii, identificarea oportunităţilor deîmbunătăţire a calităţii.

La nivel european, implementarea standardelor europeneîn cadrul institutelor de criminalistică, iar Institutul deCriminalistică din Poliţia Română este membru cu drepturidepline al Reţelei Europene a Institutelor de Criminalistică(European Network of Forensic Science Institutes -ENFSI), implică recunoaşterea competenţei tehnice alaboratoarelor criminalistice de a realiza anumite tipuri de

analize, credibilitatea rezultatelor şi recunoaşterea concluziilorformulate în expertizele criminalistice, efectuate în faţainstanţelor de judecată europene, şi un plus de imagine acapabilităţii şi credibilităţii activităţii criminalistice.

Aşadar, este imperios necesar ca laboratoarelecriminalistice să adere, prin programe de acreditare, la practicişi standarde recunoscute, astfel încât să fie asiguratăîncrederea în rezultatele proprii şi să existe posibilitatea decomparaţie a datelor generate de laboratoarele individuale.

Este cunoscut faptul că unul dintre instrumentelefundamentale de conducere a unei unităţi îl reprezintăasigurarea calităţii rezultatelor activităţilor desfăşurate. Încadrul politicii calităţii, managementul trebuie să ia toatemăsurile necesare pentru a asigura că cerinţele carecircumscriu calitatea rezultatelor sunt înţelese, implementate şimenţinute de sistem.

Calitatea este foarte relativă şi foarte greu de definit exact.Pentru a înţelege şi a explica ce reprezintă calitatea, au fostîncercate mai multe definiţii:

• Calitatea reprezintă îndeplinirea necesităţilor. Cândlucruri, produse, servicii îţi aduc satisfacţia prin îndeplinireanecesităţilor, prin realizarea scopului aşteptat, făcând viaţa maiuşoară, arătând bine, mirosind bine, fiind gustoase etc.,

ASIGURAREA CALITĂŢII REZULTATELORASIGURAREA CALITĂŢII REZULTATELORPRIN DESFĂRURAREA TESTELORPRIN DESFĂRURAREA TESTELOR

INTERLABORATOARE RI TESTELORINTERLABORATOARE RI TESTELORDE COMPETENŢĂDE COMPETENŢĂ

Comisar de poliţie drd. ing. chim. MARIA GEORGETA STOIANSubcomisar de poliţie drd. ing. chim. ELENA GALAN

Institutul de CriminalisticăInspectoratul General al Poliţiei Române

The implementation of the quality management system according to ISO/IEC 17025:2005 in the Romanian ForensicScienceInstitute involve a large range of activities in order to maintain and to improve the actual system, these activities beingcontinous processes, which have to remain efficient and effective.

At europen level, the implementation of european standards in Forensic Science Institutes involve demonstration oftechnical competence of laboratories, reliability of their results, recognition of expertise reports results by European courts,increasing confidence to customers, adding value of credibility to forensic activities.

Quality is the degree to which a set of inherent characteristics fulfils requirements. Quality assurance relates to the overallmeasures taken by the laboratory to regulate quality, whereas quality control describes the individual measures which relateto the quality of individual samples or batches of samples.

Laboratories must operate an appropriate level of internal quality control checks and participate wherever possible inappropriate proficiency testing schemes.

One of the best ways for an analytical laboratory to monitor its performance against both its own requirements and thenorm of other laboratories, is to participate regularly in proficiency testing schemes. Proficiency testing helps to highlight notonly repeatability and reproducibility performance between laboratories, but also systematic errors. Proficiency testing andother types of intercomparisons are accepted as being an important means of monitoring quality at national and internationallevels.

Because of the goal of ENFSI is to promote and strengthen networking, mutual co-operation, to support forensiclaboratories in accreditation and in good practices, standards, and european procedures implementation, it is very importantthat romanian forensic science experts to be involved in working groups in order to exchange and disseminate of information,experience and best practices, to have local and regional cooperation, to adopt common standard operating procedures andto participate to proficiency testing programmes and collaborative exercises as effective means to monitor quality assuranceat international level.

CRIMINALISTICA 27

acestea sunt percepute ca fiind pozitive, cuvântul „calitate” fiindcel care îţi vine în minte pentru a le defini. Problema acesteidefiniţii însă o reprezintă faptul că ea este creată pe bazajudecăţii personale, fără certitudinea că şi cei din jur percep„calitatea” în acelaşi fel;

• Calitatea este un Brand. Numele unor branduri potreprezenta un semn al calităţii, fie ca rezultat al experienţeipersonale legat de acele branduri, fie ca urmare a influenţeicreate de publicitate. Mulţi beneficiari au încredere în brandurisau companii renumite, datorită „certitudinii” primirii unorservicii conform aşteptărilor. ai de această dată, definiţia estesubiectivă, bun sau rău fiind un punct de vedere propriu.Brandul poate fi important pentru unii beneficiari, dar pentrumajoritatea acestora stabilirea calităţii înseamnă testarea,certificarea cerinţelor scontate;

• Calitatea reprezintă un nivel trecut. ai această definiţiepoate presupune anumite probleme, deoarece nu întotdeaunaexistă certitudinea unei evaluări obiective, atât a scopului, câtşi a măsurărilor prin care se decide trecerea nivelului. Dinpunct de vedere al testării, trecerea unui test poate presupunecalitatea, dar, pentru a înţelege valoarea trecerii unui anumitnivel, este necesară cunoaşterea imaginii de ansamblu a ceeace reprezintă de fapt acel nivel (acesta poate fi trecut de douăentităţi diferite ca valoare între ele, dar încadrate în limite pesteacel nivel);

• Calitatea este perfecţiunea. Perfecţiunea este bună, defapt este cea mai bună, iar dacă ceva este foarte bun, atunciînseamnă că poate fi asociat cu calitatea. Dar cine decide dacăceva este perfect, şi mai ales, cine decide ce înseamnăperfecţiunea? Cine sau ce este perfect pentru un anume scop?Nu este suficientă stabilirea perfecţiunii drept ţel, este necesara se stabili şi modul în care perfecţiunea poate fi atinsă şimăsurată;

• Calitatea reprezintă absenţa problemelor. Dacă cevanu ne creează nici o problemă, funcţionează în scopul pentrucare a fost creat, fără disfuncţionalităţi, fără oprire, acesta esteun semn al calităţii. Dar fără imaginea de ansamblu, fărăcunoaşterea necesităţilor celor implicaţi, nu se poate stabiliinexistenţa problemei pentru toţi beneficiarii;

• Calitatea este performanţa acceptată. Această definiţiese referă la ce anume necesitate acoperă ceva şi nu la cereprezintă de fapt acel ceva. Ceea ce este perceput dreptcalitate dintr-un anumit punct de vedere, nu este neapăratperceput drept calitate din toate punctele de vedere. Estepreferabil ca, atunci când se defineşte performanţa, aceasta săfie trasabilă la scopul propus şi la modul de atingere a acestuiscop;

• Calitatea reprezintă atingerea ţelurilor. Chiar dacă ţelulpropus este atins, trebuie să existe o scară a valorilor, astfelîncât să poată fi stabilit cât de mult sau cât de bine a fost atinsacesta.

• Calitatea reprezintă îndeplinirea cerinţelor. Definităastfel, calitatea are definiţi indicatori specifici, care, prin testare,pot evidenţia succesul în îndeplinirea acestora. Astfel calitateapoate fi testată permanent, repetat, la intervale stabilite, cuposibilitatea comparării rezultatelor diverselor etape de testare.Cerinţele pot descrie, pe de o parte, caracteristici simple, iar pede altă parte necesităţi de funcţionare, comportament, răspunsetc., putând fi determinate, în foarte multe feluri. Uzual însăcerinţele derivă logic din scopul propus şi din design.

Dorinţa de a înţelege şi de a obţine calitatea a străbătutanii. Iată de ce John Ruskin (1819-1900) spunea: „Calitateanu este niciodată o întâmplare. Ea este întotdeaunarezultatul unui efort inteligent. Este dorinţa de a produceun lucru superior.” Iar John Keenan Taylor (1913-1992), osută de ani mai târziu, spunea: „Calitatea este un termensubiectiv. Ceea ce reprezintă calitate superioară într-o anumităsituaţie, poate fi o calitate scăzută sau chiar inacceptabilă în

altă situaţie. Este evident că pentru fiecare caz în parte trebuiestabilite limitele de toleranţă a erorilor. ai totodată trebuie săexiste o înţelegere clară a procesului de măsurare şi acapabilităţii lui de a oferi rezultatele dorite.”

Înţelesul cuvintelor „controlul calităţii” şi „asigurareacalităţii” diferă adesea în funcţie de context. În termeni practiciasigurarea calităţii este legată de măsurile globale alelaboratorului, pentru a reglementa calitatea, în timp ce controlulcalităţii descrie măsurile individuale, care se referă la calitateaprobelor individuale sau a loturilor de probe analizate.

Obiectivele programelor de asigurare a calităţii pentrumăsurătorile analitice sunt, pe de o parte de a reduce erorilemăsurătorilor la limite tolerabile, iar pe de altă parte de apropune mijloace de asigurare că măsurătorile generate au omare probabilitate de calitate acceptabilă. Aşadar, pe lângă

„abordarea chimică”, bazată pe ideea că asigurarea calităţiiîn laboratoarele analitice este produsul a două ţinte: controlulcalităţii şi evaluarea calităţii, trebuie avută în vedere şi„abordarea fizică”, bazată pe parametrii metrologici, precumtrasabilitatea şi măsurarea incertitudinii.

Metrologia şi standardizarea au creat o bază solidă pentrumăsurătorile de încredere, dar acestea nu sunt suficientepentru obţinerea unor analize chimice de încredere. Pentruaceasta se impune utilizarea procedurilor analitice validate şiun management capabil să minimalizeze incertitudineaanalitică. În chimia analitică, dorinţa de „a face” îmbunătăţeştecalitatea, iar asigurarea calităţii rezultatelor încercărilorefectuate este obligatorie.

Ca parte a sistemului lor de calitate şi pentru a urmăriperformanţa lor de zi cu zi şi de la analiză la analiză,laboratoarele trebuie să opereze la un anumit nivel alverificărilor prin controlul intern al calităţii (QC) şi să participe,dacă este posibil, la scheme adecvate de testare a capabilităţii(QC extern). Nivelul şi tipul controlului intern al calităţii vordepinde de starea critică, de natura analizei, de frecvenţaanalizei, de gradul de automatizare, de dificultatea testului şide încrederea sa.

Performanţa analitică trebuie monitorizată cu ajutorulschemelor de control al calităţii, iar gama de activităţi alecontrolului calităţii disponibile laboratorului include:

a. Pentru controlul intern al calităţii: utilizarea colecţiilor

Aspecte din timpul simpozionului

28 CRIMINALISTICA

de referinţă, a materialelor de referinţă certificate şimaterialelor de referinţă generate intern, a evaluărilor pozitiveşi negative, a încercărilor repetate, a metodelor alternative, aîncercărilor reluate, a probelor destrămate, suplimentărilor deetaloane şi etaloanelor interne, precum şi a verificărilorindependente făcute de alt personal autorizat;

b. Un mijloc eficace pentru monitorizarea performanţei, atâtfaţă de cerinţele proprii, cât şi faţă de performanţalaboratoarelor de acelaşi nivel, îl reprezintă participarea lascheme de testare a competenţei (control extern alcalităţii). Testarea competenţei şi alte tipuri de intercomparaţiisunt acceptate ca fiind mijloace importante pentrumonitorizarea calităţii la nivel naţional şi internaţional.

Compararea interlaboratoare: organizarea, realizarea şievaluarea încercărilor efectuate asupra aceleiaşi probe sau aunor probe similare de către două sau mai multe laboratoare,în condiţii prestabilite.

Teste de competenţă: evaluarea periodică a performanţelorunui laborator sau grup de laboratoare, care constă îndistribuirea de către un organism (de încercare independent) aunor materiale pentru analiza acestora de către participanţi.

Aşadar, asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor/analizelor se face prin aplicarea unui sistem planificat decontrol al calităţii rezultatelor, care constă în:

► nivelul primar de control;► nivelul secundar de control;► nivelul terţiar de control.În cadrul Institutului de Criminalistică, în special pentru

chimia judiciară, pentru controlul primar al calităţii suntprevăzute activităţi precum: verificarea prin sondaj arezultatelor, verificarea modului în care se execută transferulde date din registrele de evidenţă a încercărilor/analizelor încaietele de lucru şi în rapoartele criminalistice, utilizareamaterialelor de referinţă certificate şi a probelor de controlintern al calităţii şi realizarea hărţilor de control, repetareaîncercării/analizei (când există disponibilităţi ale probelor) peaceeaşi probă, cu aceeaşi metodă, de către alt executant sauacelaşi executant.

Pentru controlul secundar al calităţii se dau în lucru, prinsondaj, substanţe, materiale şi obiecte încercate/analizatedeja, ca probe proaspăt sosite în laborator, pentru a se asiguracă toate probele sunt tratate imparţial. Anual este întocmit unplan pentru controlul secundar al calităţii, în care fiecareprocedură acreditată este supusă controlului cel puţin o datăpe an, iar rezultatele obţinute sunt raportate, sunt cuprinse înanaliza sistemului calităţii şi pot genera acţiuni corective.

Nr.crt.

Data(Luna) Proba /produsul Caracteristicile

verificate Metoda de încercare/analiză Rezultatulverificării

1. Februarie Cablu electric

Analiza calitativă(natura) a elementelorconstituente (metale,

materiale plastice)

- Analiza prin spectrometrie defluorescenţă de raze X

- Analiza prin spectrofotometrie îninfraroşu

2. Februarie Vinuri

Analiza calitativă şicantitativă

(concentraţie alcoolică,zaharuri) a vinurilor

- Determinarea concentraţiei alcoolice- Determinarea zaharozei şi a zahărului

reducător

3. Februarie Probă suspectă dea conţine pesticide

Identificareapesticidului - Identificarea prin GC-MS a pesticidelor

4. Martie Fragmente de sticlă- Indicele de refracţie

- Compoziţieelementală

- Analiza prin imersie într-un lichid detemperatură variabilă

- Analiza prin spectrometrie defluorescenţă de raze X

5. MartieProduse petroliere

cu compoziţienecunoscută

Natura produselorpetroliere şi comparaţie

între acestea

- Determinarea caracteristicilor de distilarecu distilatorul automat

- Analiza prin gazcromatografie cudetector FID

6. Martie Fibre textileNuanţa culorii şi

compoziţia fibrelortextile

- Analiza spectrală a culorii fibrelor textileprin micro-spectrofotometrie UV-VIS

- Analiza prin spectrofotometrie îninfraroşu

Pentru controlul terţiar al calităţii sunt prevăzute atâtefectuarea de teste (comparări) interlaboratoare, prinexecutarea de analize pe aceleaşi probe în mai multelaboratoare, care funcţionează în alte instituţii naţionale şi careefectuează activităţi în domenii ce pot fi asimilate celor dincadrul Institutului de Criminalistică, cât şi participarea la testelede competenţă organizate prin grupurile de lucru ale ENFSI.

Anual se întocmeşte planul de control terţiar al calităţii, încare sunt prevăzute laboratoarele partenere şimaterialele/caracteristicile care se vor analiza.

Pentru chimia judiciară, spre exemplu, au fost identificateca partenere, în vederea realizării testelor interlaboratoare, mai

multe laboratoare din diverse instituţii naţionale: MinisterulJustiţiei - Institutul Naţional de Expertize Criminalistice,Ministerul Apărării Naţionale - Centrul de cercetare ştiinţificăpentru apărare NBC şi ecologie - Laboratorul de analizechimice şi testări, Autoritatea Naţională a Vămilor - LaboratorulVamal Central, Universitatea de Medicină şi Farmacie “CarolDavila”, Facultatea de Farmacie - Disciplina de Toxicologie,Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor -Laboratorul pentru Controlul Calităţii Vinurilor, InstitutulNaţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie, SCPetrotel Lukoil.

CRIMINALISTICA 29

Nr.crt. Perioada

Laboratoarele la care se vorexecuta probe

interlaboratoare

Materialele/caracteristici care se vor analiza

Nr.Raport

Rezultatulcontrolului

1. Mai2008

Ministerul Justiţiei -InstitutulNaţional de Expertize

Criminalistice

- Cablu electric / Analiza calitativă (natura) a elementelorconstituente (metale, materiale plastice);

- Substanţe organice/anorganice / Analiză calitativă(natura) prin spectrometrie de fluorescenţă de raze X şi

prin spectrofotometrie în infraroşu;- Factori suplimentari ai împuşcăturii / Existenţa

particulelor metalice specifice;- Fragmente de sticlă / Indice de refracţie şi compoziţie

elementală;- Materiale scripturale documente / Analiză comparativă

şi compoziţie;- Pelicule de vopsea / Natura liantului şi pigmentului.

Comparaţie între acestea.

2. Mai2008

Ministerul Apărării Naţionale -Centrul de cercetare ştiinţifică

pentru apărare NBC şiecologie -Laboratorul deanalize chimice şi testări

- Lichid care conţine benzodiazepine / Natura -Identificare prin GC-MS;

- Probă suspectă de a conţine pesticide / Natura -Identificare prin GC-MS;

- Sol cu substanţe explozive de natură organică /Analiză calitativă (natura) prin GC-MS şi CSS;

- Produse petroliere cu compoziţie necunoscută / Naturaproduselor petroliere şi comparaţie între acestea;

- Analiză prin GC-FID;- Probe substanţe organice volatile - primeri în cazulincendiilor provocate / Analiză calitativă prin GC-MS.

Deasemenea, un plan anual este întocmit pentruparticiparea experţilor din domeniul chimiei judiciare - membriiai grupurilor de lucru ENFSI, conform programărilor, la testelede eficienţă organizate prin aceste grupuri de lucru: EuropeanPaint&Glass WG, Fire and Explosion Investigation WG,European Fibres WG, Firearms WG şi European DocumentExperts WG pentru analiza unor probe de: vopsea şi sticlă,probe de la incendii şi de explozivi, fibre textile, factorisuplimentari ai împuşcăturii, materiale scripturale şi suportdocumente (hârtie, material plastic).

Aşadar, toate laboratoarele trebuie să realizeze un sistemde asigurare a calităţii, care include proceduri de control internal calităţii, participarea la scheme de testare a competenţei,utilizarea standardelor de referinţă şi acreditarea înconformitate cu un standard internaţional (EN ISO/IEC 17025).Dintre toate acestea, doar prin participarea la scheme detestare a competenţei sau prin utilizarea materialelor dereferinţă certificate se pot realiza studiile de precizie şideplasare a rezultatelor.

Schemele de testare a competenţei se realizează prindistribuirea către laboratoarele participante de materiale test:probe identice sau sub-probe identice dintr-un amestecuniform, al căror conţinut este cunoscut doar de cătreorganismul organizator. Materialele test trebuie să fie omogeneşi stabile pe durata perioadei de testare. Cantitatea de materialtest trebuie să fie suficientă pentru realizarea tuturorîncercărilor.

Laboratoarele participante analizează, independent unulfaţă de celălalt, materialele test, în condiţii de repetabilitate,conform procedurilor de rutină ale acestora, fiind la latitudineaacestora alegerea metodelor validate, necesare pentrudeterminările solicitate. Este foarte important ca materialeletest să fie tratate (analizate) ca şi probele ordinare analizate încadrul laboratorului, astfel încât rezultatele testului decompetenţă să reflecte performanţa actuală a laboratorului.

Rezultatele analitice obţinute sunt apoi raportate cătreorganizator, care realizează colectarea acestora într-un raportfinal cu datele tuturor participanţilor şi cu evaluarea statistică aperformanţelor fiecărui laborator participant. Laboratoarelor le

sunt distribuite rapoarte din care reiese cât de aproape au fostrezultatele faţă de valorile acceptate, iar atunci când estenecesar, acestea îşi pot stabili acţiuni corespunzătoare deîmbunătăţire a performanţelor.

Participarea regulată la teste de competenţă asigurăverificarea independentă a competenţei analitice alaboratorului şi demonstrează angajamentul de menţinere şi deîmbunătăţire a performanţei. Demonstrează beneficiarilor,partenerilor, organismelor de acreditare, forurilor legislative şimanagementului de vârf că procedurile analitice sunt subcontrol şi aduc analiştilor încrederea că serviciile pe care lefurnizează au un nivel de performanţă constant în timp.

În timp ce utilizarea metodelor analitice validate şi acontrolului intern de rutină asigură precizia rezultatelor încadrul laboratorului, participarea la scheme de testare acompetenţei (control extern al calităţii) asigură un mijlocindependent şi continuu de detectare sau de apărare împotrivaunor surse nedescoperite de eroare şi demonstreazăpreocuparea pentru un control al calităţii analitic efectivimplementat.

În anul 2007, laboratoarele de chimie judiciară din Institutulde Criminalistică au organizat teste de comparareinterlaboratoare cu câte unul sau mai multe laboratoareparticipante (în funcţie de domeniile acestora de activitate)pentru mai multe încercări calitative: analiza benzodiazepinelordin băuturi nealcoolice, analiza explozivilor din soluri nisipoase,analiza produselor petroliere de compoziţie necunoscută,analiza substanţelor organice volatile folosite pentruincendiere, analiza substanţelor organice şi anorganice dinpulberi, prin spectrofotometrie FTIR, analiza substanţelor denatură anorganică prin spectrometrie de fluorescenţă de razeX etc.

Rezultatele obţinute, pe de o parte, ne-au conferitîncrederea în analizele efectuate, prin identificarea aceloraşicompuşi de către toate laboratoarele participante, iar pe de altăparte au constituit un aport în validarea metodelor analitice înceea ce priveşte testele de reproductibilitate şi de robusteţe,analizele fiind efectuate de unul sau mai multe laboratoarediferite, cu analişti diferiţi şi echipamente diferite.

30 CRIMINALISTICA

Laborator participant Codulprobei test Metoda utilizată Echipament utilizat Rezultate

Centrul de Cercetareatiinţifică pentruApărare NBC şi

Ecologie

IC03-13060713

cromatografie de gazecu detector FID GC-9000

kerosen

IC03-13060714 kerosen

IC03-13060715 benzină

IC03-13060716 benzină

Autoritatea Naţională aVămilor

Laboratorul CentralVamal

IC03-13060713

cromatografie de gazecuplată cu

spectrometrie de masăHP GCD

kerosen

IC03-13060714 kerosen

IC03-13060715 benzină

IC03-13060716 benzină

Institutul deCriminalistică

IC03-13060713

cromatografie de gazecu detector FID GC-FID Varian 3900

kerosen

IC03-13060714 kerosen

IC03-13060715 benzină

IC03-13060716 benzină

Centrul de Cercetareatiinţifică pentruApărare NBC şi

Ecologie

IC03-13060706Cromatografie de gaze

cuplată cuspectrometrie de masă

TRACE GC DSQ2alprazolamdiazepamoxazepam

Universitatea deMedicină şi Farmacie

BucureştiFacultatea de Farmacie

FOCUS DSQalprazolamdiazepamoxazepam

Autoritatea Naţională aVămilor

Laboratorul CentralVamal

HP GCDalprazolamdiazepamoxazepam

Institutul deCriminalistică

FOCUSPOLARIS Q

alprazolamdiazepamoxazepam

Dacă în anul 2007, laboratoarele de chimie judiciară nu auparticipat la nici un test de competenţă, în prezent se aşteaptăprimirea probelor de la 3 grupuri de lucru ENFSI şi seefectuează analize asupra unor probe de vopsea în cadrulprimului test de competenţă organizat în anul 2008 de cătreEuropean Paint&Glass WG.

Liniile generale despre dezvoltarea şi desfăşurareaschemelor de testare a competenţei sunt conturate în GhidulISO-IEC 43-1:1997, iar ghidul ILAC-G13:08/2007 stabileştecriterii pe care organizatorii de scheme de testare acompetenţei trebuie să le îndeplinească, pentru a-şidemonstra propria competenţă, în conformitate cu cerinţeleinternaţionale, în vederea planificării şi implementării unorastfel de scheme.

Ghidul ILAC G-13 oferă informaţii generale privindcerinţele de management: sistemul de management, controluldocumentelor, aprovizionarea cu servicii şi furnituri, controlulactivităţilor neconforme, acţiuni corective/acţiuni preventive,controlul înregistrărilor, audit intern.

Deasemenea, stabileşte cerinţele tehnice, privind:► Personalul: organizatorul trebuie să aibă suficient

personal, care să posede educaţia necesară, instruirea,cunoştinţele tehnice şi experienţa, pentru a-şi putea îndeplini

sarcinile, pentru a asigura performanţa măsurătorilor,operaţiunilor, echipamentelor şi altor activităţi care afecteazăcalitatea;

► Locaţii şi condiţii de mediu: Organizatorul trebuie sădemonstreze că beneficiază de condiţii potrivite pentruorganizarea testelor de competenţă, incluzând facilităţi pentrurecepţia, manipularea, fabricarea materialelor - probe test,depozitarea, expedierea şi reprimirea materialelor, datelor,comunicaţiilor şi înregistrărilor;

► Organizarea şi planificarea logistică: organizatorultrebuie să identifice şi să planifice acele procese careafectează direct calitatea schemelor de testare a competenţei,pe care le organizează, şi să demonstreze că acestea sedesfăşoară în conformitate cu procedurile prescrise.

Astfel, trebuie să demonstreze că:► materialele - probe test sunt pregătite în mod competent

(sunt legale, omogene, stabile în timpul depozitării şitransportului);

► modelele statistice şi tehnicile de analiză a datelor suntcorespunzătoare;

► deoarece alegerea metodelor şi procedurilor utilizatepentru analiza probelor test este la latitudinea laboratoarelorparticipante, organizatorul trebuie să deţină sau să solicite de

CRIMINALISTICA 31

la participanţi detalii ale metodelor utilizate, pentru a permitecomentarea şi compararea rezultatelor obţinute prin diferitemetode analitice;

► poate conduce testul de competenţă, cu respectareatuturor etapelor necesare: instruirea participanţilor,manipularea şi depozitarea materialelor, împachetarea,etichetarea şi distribuirea lor;

► poate asigura analiza adecvată a datelor şiinterpretarea rezultatelor schemelor de testare a competenţei,precum şi o corectă evaluare a performanţelor şi raportareajudicioasă a acestora;

► poate asigura o bună comunicare cu participanţii laschemele de testare a competenţei, confidenţialitatea şi lipsaoricărei fraude sau falsificării de rezultate.

Aşadar, în general, testele interlaboratoare şi testele decompetenţă sunt utile pentru a obţine informaţii desprecomparabilitatea rezultatelor şi constituie asigurarea călaboratoarele participante ating un nivel acceptabil de precizieanalitică.

Întrucât Reţeaua Europeană a Institutelor de Criminalistică(ENFSI) menţine relaţiile de lucru cu instituţiile similare,sprijină laboratoarele de profil în acreditare şi înimplementarea bunelor practici, a standardelor de calitate şi aprocedurilor de lucru europene în domeniu, este de oimportanţă majoră ca experţii Institutului de Criminalistică săparticipe în grupurile de lucru pentru schimburi de experienţăşi adoptarea unor proceduri comune de lucru, participarea latestarea capabilităţii şi alte tipuri de intercomparaţii, camijloace importante pentru monitorizarea calităţii la nivelinternaţional.

BIBLIOGRAFIE

1. ISO/IEC 17025:2000 General requirements for thecompetence of calibration and testing laboratories.

2. ISO/IEC Guide 43-1 (1997), Proficiency testing byinterlaboratory comparisons – Part 1: Development andoperation of laboratory proficiency testing schemes.

3. ISO 9000-1994, Quality management and qualityassurance standards - Guidelines for selection and use.

4. EURACHEM document 1995 (under revision byEurachem and CITAC): Quantifying Uncertainty in AnalyticalMeasurement.

5. ILAC-G13:2000 Guidelines for the Requirements for theCompetence of Providers of Proficiency Testing Schemes

6. ISO/IEC Application Document, SupplementaryRequirements for Accreditation in the Field of ForensicScience: 2000 version 1, National Association of TestingAuthorities, Australia (NATA).

7. Accreditation for Forensic Analysis and Examination,NIS 46, Edition 2, December 1994, United KingdomAccreditation Service (UKAS).

8. Harmonized Guidelines For Internal Quality Control InAnalytical Chemistry Laboratories, Draft 2.1, 1994, protocol bythe IUPAC/ISO/AOAC working party.

9. International Guide to Quality in Analytical Chemistry, AnAid to Accreditation, CITAC Guide 1, December 1995.

10. EURACHEM Guide: The Fitness for Purpose ofAnalytical Methods -A Laboratory Guide to Method Validation and Related Topics,December 1998.

Aspecte din timpul simpozionului

32 CRIMINALISTICA

În Republica Moldova, problema atingerii şimenţinerii unei bune pregătiri profesionale aexperţilor judiciari, a calităţii rapoartelor deexpertiză şi de constatare tehnico-ştiinţifică,medico-legală capătă astăzi o importanţă deosebitădeterminată, de mai mulţi factori.

În primul rând, s-a adoptat şi a intrat în vigoare o nouălegislaţie procesuală, axată pe drepturile şi intereseleomului, în mare parte pe soluţii unitare spaţiului european,ca ripostă la europenizarea crimei. Totodată, noua procedurărestricţionează controlul asupra respectării principiuluilegalităţii pe parcursul tuturor fazelor de urmărire penală, darşi în cadrul judecării cauzelor.

În al doilea rând, s-a modificat şi nivelul criminalităţii(1, p.37), structura acestuia, de unde şi volumul sporit deexpertize, constatări tehnico-ştiinţifice şi medico-legalecomparativ cu anii precedenţi, efectuate de structurile deexpertiză statale şi nestatale din ţară şi acestea au devenitmai multe, mai diversificate, cu ştate de personal maiimpunătoare. Dacă în epoca sovietică investigaţiileexpertuale se efectuau cu precădere în subdiviziunilespecializate ale Ministerului Afacerilor Interne, MinisterulJustiţiei şi Ministerul Sănătăţii, la ora actuală, această listăs-a completat cu Ministerul Apărării, Centrul de CombatereaCrimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul de Informaţii şiSecuritate, iar de – facto, şi cu Ministerul DezvoltăriiInformaţionale, Centrul de Expertize Independente,Asociaţia Naţională a Experţilor Judiciari Independenţi, alteunităţi departamentale şi experţi particulari. Monopolulstatului asupra activităţii expertuale s-a redus simţitor. Aslăbit şi controlul destul de aspru în perioada anteriară,exercitat asupra experţilor. A apărut o concurenţă acerbă pepiaţa serviciilor de expertiză judiciară, atât între unităţilestatale de expertiză, o parte din care nici nu ţin de sistemulorganelor de drept, cât şi între acestea şi celealternative(nestatale). Acestea din urmă, dar şi instituţiile deexpertiză, oficializate în Legea Republicii Moldova, „Cuprivire la expertiza judiciartă din 23 iunie 2000” se străduiedin toate puterile să ocupe şi să se afirme pe pieţilebusinesului expertual din sfera bunurilor imobiliare,expertiza tehnic şi de evaluare în construcţie, înautomerceologie, în tehnica de calcul, sectorul controlului

financiar şi audit, proprietăţii intelectuale etc.În al treilea rând, existenţa unor probleme, legate de

cadrul pregătirii iniţiale şi formării continue a experţilorjudiciari, dotării lor insuficiente cu echipament şi tehnologiiinformaţionale avansate, alte fenomene neplăcute,diminuează calitatea rapoartelor de expertiză şi aconstatărilor tehnico-ştiinţifice, care, nu de puţine ori, suntcombătute în cursul efectuării contraexpertizelor.

Mai mult, în practica ţării noastre, nu rareori se întâlnesccazuri când unii experţi formulează concluzii neconformeadevărului, vădit false. Acestea se depistează, de regulă, încadrul efectuării expertizei repetate, când un alt specialisteste nevoit să analizeze şi raportul celei primare, din care seîntrevede destul de clar opţiunea expertului ce înclină spre oanumită concluzie, enunţând în acest sens multe şi mărunteargumente, caracteristici nesemnificative, lăsându-se înumbră altele, importante şi ponderabile pentru o justăformulare a concluziilor, apelând chiar şi la opiniile rupte dincontext ale unor savanţi, preluate din literatura despecialitate, dându-i raportului, în cele din urmă, un aspect„ştiinţific” de proporţii. Falsificarea cu bună-ştiinţă araportului de expertiză se manifestă uneori şi prin descriereadenaturată a caracteristicilor obiectelor expertizate,aprecierea lor intenţionat greşită, aplicarea cu bună-ştiinţă aunei metodici neadecvate sau ignorarea ori trecerea subtăcere a unor caracteristici importante pentru justasoluţionare a problemei.

Cu părere de rău, trebuie să constatăm că obiectivitatea,imparţialitatea dezinteresarea personală a expertului la oraactuală lasă de dorit. Legiuitorul statuează un şir deinterdicţii în acest sens(contactarea părţilor la proces,dependenţa expertului faţă de părţi, ş.a), însă, necătănd lareglementarea detaliată a acestor chestiuni, „independenţa”expertului rămâne astăzi mai curând o abstracţie virtualădecât realitate.

Această problemă există şi în alte state din spaţiulpostsovietic – Rusia, Ucrania, Belarus. Pe paginile literaturiide specialitate din Rusia au fost mediatizate exemple deaplicare a tehnologiilor corupţioniste în sfera expertizeijudiciare; alcătuirea unor rapoarte false, precum că, peprobele materiale ridicate din scena infracţiunii, lipsesc urmedigitale lăsate de făptuitor; demagnetizarea audiocasetelorcu vocea şi vorbirea incriminatorie a învinuiţilor; confirmarea

Consideraţii privind sporirea calităţiiConsideraţii privind sporirea calităţiiefectuării expertizelor judiciareefectuării expertizelor judiciare

Conferenţiar universitar doctor în drept GHEORGHE GOLUMBENCO,- Universitatea Liberă Internaţională din R. Moldova

This work presents the feat importance which the expertise report and the legalmedicine report have, in the context of increasing crimes and taking effect of a new lawlegislation in Moldova Republic, underlines the fact that it is neccesary an accomplishmentof a quality expertise report with an clear language understood not only by othersparticipants in a process.

CRIMINALISTICA 33

cu bună-ştiinţă prin expertiza repetată a concluziilor false dinraportul de expertiză primară, etc. Acest fenomen a luat oaşa amploare, încât, în unele Birouri de expertiză judiciarăcinczeci la sută dintre expertize se dovedesc a fi false. Dar,necătând la caraterul vădit de „comandă” al acestorcercetări, astfel de „specialişti”! foarte rar sunt traşi larăspundere, invocându-se viziunea personală asupraaspectelor expertizate şi faptul că nimeni nu poate fi scutit deeroare.

Situaţia nu este atât de simplă, întrucât expertul, o datăobţinând dreptul de semnătură, capătă un statut procesualindependent. Conducîtorul instituţiei, în care activeazăexpertul, şi care trebuie să fie responsabil de calitateacercetărilor, formal nu poate da indicaţie acestora cu privirela procesul de expertizare şi formulare a concluziilor.Instanţa de judecată poate exprima doar îndoiala în prvinţaveridicităţii concluziilor, fiind privată de dreptul de a soluţionade sinestătător aceste chestiuni de strictă specialitate, înlegătură cu care se dispune expertiza repetată (al.(2),art.148 al Codului de procedură penală al Rep.Moldova).Aprecierea corectă, obiectivă şi multilaterală a raportului deexprtiză de către judecător necesită o anumită competenţă,care trebuie să fie cel puţin de nivelul unui minim pentru„înţelegerea” esenţei problemelor discutate de expert.Practica, însă, confirmă o situaţie inversă – competenţainstanţei de judecată lasă mult de dorit. În astfel de situaţie,există numai o soluţie- a invita în dezbaterile judiciare unspecialist, oponent al expertului care a efectuat expertiza,pentru ca, într-o procedură adversativă, să se stabileascăautenticitatea concluziilor formulate de către expert. Înprezent, principiului fundamental al procedurii penale „încontradictoriu”, cu părere de rău, puţin se manifestă înramura expertizei judiciare. Astăzi, dar şi în perioada depână la iniţierea reformei de drept, experţii judiciarievoluează mai curând ca simpli executori ai organelor deurmărire şi mai puţin ca participanţi activi ai dezbaterilorjudiciare. Invitarea lor în instanţele judecătoreşti estedeocamdată epizodică, devenind mai degrabă, o excepţiedecât o regulă.

Anchetatorii şi judecătorii, în mare parte, acordă preamare credit de încredere rapoartelor de expertiză prezentateîn judecată de către experţii instituţiilor statale şi nestatale,precum şi de către experţii particulari.

Paguba acestei practici încetăţenite devine evidentă,dacă am lua în considerare faptul că examinarea unora şiaceloraşi obiecte de cătrte experţi din diferite instituţii poatefi efectuată prin aplicarea procedeelor şi metodelordeosebite, a aparatelor şi utilajelor cu parametri tehnicidiferiţi, care, până la urmă, pot conduce la obţinerea unorrezultate uneori diametral opuse. Organele de urmărirepenală şi judecătorii, neavând o pregătire profesională şiexperienţă suficientă în această ramură, nu sunt în stare săaprecieze, la nivel corespunzător, temeinicia ştiinţifică,eficacitatea şi actualitatea metodelor folosite, veridicitateaconcluziilor formulate.

În cazul în care experţii participă totuşi în proceselejudiciare, aceştia foarte rar argumentează ştiinţific, în public,concluziile lor şi etapele intermediare prin care s-a ajuns laacestea, deoarece puţini dintre participanţii în sedinţa dejudecată îi poate contrazice sau obiecta.

In acest context, pornind de la principiulcontradictorialităţii, care presupune întotodeauna ocompetiţie destul de dură între părţi cu efecte beneficepentru aflarea adevărului în cauzele cercetate, credem căeste necesar ca, în dezbaterile judiciare, o dată cudezvoltarea instituţiilor alternative de expertiză, să participeşi un oponent al expertului, care a efectuat expertizadiscutată în sedinţă.Acesta ar putea oferi şi servicii de

consultanţă instanţei privind aprecierea raportului respectiv,sub aspect ştiinţific.

Numai în aşa mod, prin evoluarea publică, clară şidemonstrativă a expertului ar fi posibil de pătruns în esenţaşi veridicitatea concluziilor formulate, de înlăturat uneleprejudecăţi, dubii şi neîncredere în necesitatea institutului deexpertiză judiciară independentă. Polemica experţilor în faţainstanţei judecătoreşti, la fel ca şi cea dintre partea deapărare şi partea de acuzare în ansamblu, va conduce laridicarea calităţii expertizelor şi a profesionalismuluiexperţilor atât particulari, cât şi cei din unităţile de expertizăstatală.

Competiţia dintre experţi, ca formă procesuală, nucontravine legislaţiei în vigoare. Instanţa de judecată nupoate respinge cererea privind audierea specialistului invitatla iniţiativa părţilor. În cadrul audierii ambilor experţi,argumentele unuia dintre ei se pot dovedi mai convingătoareşi acceptate de către instanţă, alteori argumentele ambelorpărţi pot fi respinse ca lipsite de temei. Prin acesta se poatemanifesta principiul contradictorialităţii în ramura expertizeijudiciare.

Mai dificilă este determinarea criteriilor autenticităţiicercetărilor de expertiză. Astăzi, se pot compromite şicriteriile indicate în lege (locul şi vechimea în muncă, gradulştiinţific etc.). De aceea nici un specialist nu poate fi mai„specializat” decât altul.

Competenţa şi independenţa expertului se oglindesc dinplin doar în raportul său. De aceea, principalele criterii destabilire a autenticităţii investigaţiilor vor fi claritatea,caracterul lor evident şi demonstrativ. Descriereacercetărilor trebuie să fie inteligibilă nu numai pentruspecialişti, dar şi pentru toţi participanţii la proces. De aceea,expertul se invită uneori în judecată ca să lămureascăesenţa unor termeni tehnici, destul de complicaţi, proceselespecifice şi metodicile aplicate în cadulcercetărilor.Caracterul demonstrativ al rapoartelor permite averifica temeinicia concluziilor. Toate materialele, ceilustreazî raportul de expertiză, reprezintă parte componentăa acestuia şi trebuie anexate. Sunt inadmisibile afirmaţiilegratuite, de aceea expertul este obligat să anexeze schiţe,fotografii, diagrame, pe care se vor indica caracteristicileobiectelor cercetate. Instanţa de judecată de aceea recurgela ştiinţele cu caracter natural şi tehnic deoarece acesteasunt perceptibile şi verificabile. Practica ţării noastredemonstrează că majoritatea rapoartelor expertizelorcombătute de cele repetate, foarte rar sunt însoţite deilustaţii, fotografii, materiale demonstrative ale concluziilorformulate, de unde şi imposibilitatea aprecierii la justa lorvaloare.

În concluzie, subliniem că limbajul clar şi caracterulevident al raportului de expertiză permit a realiza principalul– a prezenta un raport mai convingător şi mai doveditor încadrul dezbaterilor în şedinţele de judecată.O astfel depolemică dintre experţi, în faţa instanţei, va permitescoaterea în evidenţă a esenţei principiuluicontradictorialităţii şi egalităţii părţilor, în proceselejudecătoreşti, va spori calitatea rapoartelor de expertizăjudiciară în ansamblu.

Literatură:

1. Mînzatu L. - Sinteza stării criminogene pe parcursulultimilor cinci ani şi tendinţele evoluării acesteia înRepublica Moldova Criminalitatea în Republica Moldova:starea actuală, tendinţele, măsurile de prevenire şi decombatere (Materialele Conferinţei ştiinţifico-practiceinternaţionale, 18-19 aprilie 2003 - Chişinău).

34 CRIMINALISTICA

Implementarea standardelor naţionale şiinternaţionale în activitatea criminalistică şiobţinerea acreditării laboratoarelor, ce îşidesfăşoară activitatea în cadrul Institutului deCriminalistică, a reprezentat un nou începutde drum pentru activitatea criminalistică dinRomânia.

Laboratorul de tehnica documentelor dincadrul Serviciului de expertize criminalisticeclasice şi cerecetare la faţa locului esteacreditat RENAR şi îşi desfăşoară activitateaîn conformitate cu cerinţele internaţionale îndomeniu. Elaborarea procedurilor specificede lucru şi a instrucţiunilor de lucru aleaparatelor conferă laboratorului credibilitatea necesară, atât înfaţa beneficiarilor cât şi a terţilor.

În acest sens, au fost elaborate Procedura Specifică deLucru pentru determinarea autenticităţii/falsului/contrafaceriidocumentelor (PSL – 01 - 02) şi Procedura Specifică de Lucrupentru determinarea autenticităţii/falsului/contrafaceriiimpresiunilor de ştampilă (PSL – 01 - 03). Pentru aparateleutilizate în procesul examinării, în cadrul acestui laborator, aufost elaborate Instrucţiuni de lucru, respectiv Instrucţiuni delucru – VSC 5000 şi Instrucţiuni de lucruForam 685 – 2, iar, în prezent, experţiiInstitutului de Criminalistică desfăşoarăactivităţi în vederea întocmiriiinstrucţiunilor de lucru pentru Docubox -Dragon.

Personalul din cadrul Laboratoruluide tehnica documentelor estecompetent să îşi desfăşoare activitatea,urmând atât programe de pregătire pelinia falsului/contrafacerii documentelor,cât şi training-uri cu specialişti aifirmelor Foster&Freeman şi Projectina,producătoare ale echipamentelor VSC5000, Foram 685 – 2 şi DocuboxDragon. Acestea sunt şi cerinţe ale standardului internaţionalISO 17025, standard aplicat în activitatea criminalistică dinRomânia.

În conformitate cu procedurile de lucru, anteriormenţionate, pentru examinarea comparativă a documentelor,puse la dispoziţie, este obligatorie utilizarea unui etalon, a unui

SPECIMEN. În acest mod, examinareacomparativă se va desfăşura în aceleaşicondiţii de lucru şi la aceiaşi parametri,pentru a se evita eventualele erori, ce potapărea şi pentru ca raportul rezultat săfie bine documentat şi să oferecredibilitate faţă de beneficiari.

Laboratorul de tehnica documentelordeţine o colecţie de documente etalon,SPECIMENE, care sunt utilizate învederea soluţionării diferitelor lucrări.Datorită faptului că documentele deexaminat sunt diversificate (an deemisiune, provenienţă), iar falsificatorii

utilizează echipamente sofisticate pentru contrafacerea maiales a documentelor noi (bancnote, cărţi de identitate etc),specialiştii criminalişti din cadrul acestui birou participă îngrupuri de lucru atât naţionale, cât şi internaţionale (grupuri delucru sub egida ENFSI - EDEWG) pentru a împărtăşicunoştinţele acumulate şi pentru a cunoaşte şi a învăţa desprenoile tehnici de examniare, cu diferite tipuri de echipamenteperformante, şi despre cele mai noi tipuri de falsificări şicontrafaceri în domeniu.

În acest scop, specialiştiicolaborează cu diferite instituţii -I.N.E.P., Direcţia Regim Permise şiÎnmatriculare a Vehiculelor, etc, darşi cu direcţii din cadrulInspectoratului General al PoliţieRomâne – Oficiul Naţional Centralpentru Combaterea Falsului deMonedă, Cecuri de Călătorie, învederea obţinerii de documenteSPECIMEN, precum şi cu redactoriirevistei de specialitate“Criminalistica”, pentru informareacriminaliştilor din România şi nunumai.

În final, putem afirma că, la nivelul anului 2008, Laboratorulde tehnica documentelor se află la un nivel de vârf, atât dinpunct de vedere al dotărilor cu aparatură de ultimă generaţie,cât şi al pregătirii experţilor şi specialiştilor, ceea ce va avea carezultat combaterea eficientă şi ţinerea sub control afenomenului de contrafacere şi falsificare a documentelor.

LABORATORUL DE TEHNICALABORATORUL DE TEHNICADOCUMENTELOR SUB LUPADOCUMENTELOR SUB LUPA

EUROCONFORMIZĂRII - IMPLEMENTAREAEUROCONFORMIZĂRII - IMPLEMENTAREASTANDARDULUI ISO 17025STANDARDULUI ISO 17025

Subinspector de poliţie VIOREL-DAN BRATOSIN

The Questioned Documents Laboratory from the Forensic Science Institute is working in accordance withpresent international standards by implementing quality assurance and working procedures.

The lab uses state of the art equipment and techniques (VSC 5000, Foram 685 – 2, Docubox Dragon) andhas an impressive collection of reference documents (SPECIMEN).

QUESTIONED DOCUMENTS LABORATORY UNDER THE SPY GLASSOF EUROCONFORMISATION

- THE ISO 17025 STANDARD IMPLEMENTATION.

CRIMINALISTICA 35

Dintotdeauna, cercetarea la faţa locului a fostactivitatea de căpătâi a criminalisticii care înglobeazăelemente din toate ramurile ştiinţei şi, aşa cum reiese şidin MANUALUL DE BUNE PRACTICI, elaborat deINSTITUTUL DE CRIMINALISTICĂ al I.G.P.R., de felul cumse efectuează depinde, în cea mai mare măsură,documentarea cu succes a cazului.

Încă de la începuturi, înaintaşii criminalisticii au stabilitregulile tactice ale cercetării la faţa locului, generalizândexperienţa pozitivă a organelor judiciare. Pe măsuratrecerii timpului şi mai ales ca urmare a dezvoltăriitehnico-ştiinţifice contemporane şi a explozieiinformaţionale din ultimii ani, s-a simţit tot mai stringentnevoia realizării unei metodologii adecvate, adaptatetehnicii moderne de efectuare a cercetării la faţa locului. Înprezent, drept consecinţă a integrării României înstructurile europene şi Nord-Atlantice, s-a impus şi oconformizare a procedurilor de urmat, în acord custandardele de calitate şi exigenţele internaţionale, astfelîncât rezultatele practice ale cercetării la faţa locului să fieagreate nu doar în România, ci şi în exterior.

În acest sens, Institutul de Criminalistică a venit înîntâmpinarea tuturor criminaliştilor români, îndeosebipracticienilor, cu MANUALUL menţionat, care să oferetuturor lucrătorilor din domeniu procedurile de urmat, îndiverse situaţii cu care se confruntă cei abilitaţi a participala cercetare.

Instrucţiunile M.I. nr. S/420 din 01.04.2003, privindefectuarea cercetării la faţa locului în unităţile de poliţie sunt şiele, în mare parte, încă de actualitate, după cum nici reguliletactice şi metodologice de bază, elaborate de înaintaşiicriminalisticii româneşti (Camil Suciu, Constantin Aioaniţoaie,Aurel Ciopraga etc) nu şi-au pierdut nici ele valabilitatea.

Dacă activităţile pregătitoare, modul de desfăşurare (fazastatică şi faza dinamică) şi de consemnare a rezultatelor rămânîn principiu aceleaşi, fiind valabile peste ani, în schimb, înmanualul menţionat sunt prezentaţi în detaliu paşii de urmat îndiverse situaţii concrete întâlnite în practica judiciară. Suntprecizate modalităţile de căutare, ridicare, ambalare, transportşi fixare a urmelor şi mijloacelor materiale de probă, necesaredocumentării cauzei. De asemenea, sunt stabilite sarcinile,obligaţiile şi răspunderile primului poliţist prezent la faţa locului,ale şefului echipei de cercetare la faţa locului şi aleresponsabilului cu activităţile criminalistice.

Ca element de noutate, semnalăm obligativitatea primuluipoliţist ajuns la faţa locului de a întocmi şi preda şefului echipeiun raport scris, în care consemnează circumstanţele comiteriifaptei, măsurile întreprinse până în acel moment, dacă loculfaptei a suferit modificări sau nu, în ce constau acestea,părerile profesionale pe care şi le-a format, rezultatul interogăriimartorilor etc.

aeful echipei de cercetare la faţa locului, pe lângă alteatribuţii legate de desfăşurarea activităţii, este „managerul decaz” şi gestionarul probelor, fiind şi cel abilitat a ţine legătura cumass-media. Responsabilul cu activităţile criminalisticecoordonează şi desfăşoară activitatea criminalistică, iar lafinalizarea acesteia predă şefului echipei probele şi mijloacelemateriale de probă însoţite de fişele de custodie, mai puţinurmele papilare şi probele ce necesită operaţiuni de laborator(uscare, relevare de urme etc), care-i vor fi predate dupăexecutarea respectivelor operaţiuni, iar la întoarcereconsemnează în registrul de evidenţă activităţile desfăşurate,întocmind şi planşa fotografică pe care, de asemenea, o predăşefului echipei.

În partea a II-a (Capitolul II) sunt prezentate, pe scurt,concentrat, diversele tipuri de urme, ce pot fi găsite la faţalocului, făcându-se precizări exprese referitoare la procedurilede protejare, colectare, ambalare, depozitare şi fixare a lor, înmăsură să conducă la soluţionarea cazului.

Ca aspect de noutate, se remarcă procedurile complexe deurmat, în cazul descoperirii unor urme biologice, de fecale şiurină, de muşcătură, provenite din contactul cu pielea, urme demănuşi, de buze şi de urechi, din incendii etc. Atrage atenţia şimetodologia descoperirii, recoltării, conservării, ambalării şitransportului probelor biologice, ridicate de la faţa locului, învederea extragerii unei cantităţi suficiente de ADN, pentrugenotiparea judiciară a acesteia şi identificării persoanei carele-a creat, precum şi procedurile de manevrare a dispozitivelorelectronice (computerizate) tot mai frecvent întâlnite cu ocaziacercetării la faţa locului, pentru protejarea datelor şiinformaţiilor stocate în acest fel. Sunt prevăzute modalităţileconcrete de manipulare a acestora pentru prevenirea,distrugerii, degradării, contaminării lor şi aducerea lor înimposibilitate de a fi valorificate.

Cât priveşte fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului,semnalăm folosirea aparaturii digitale de fotografiere şi video-filmare, de natură să simplifice efortul uman şi, totodată, să deaun plus de relevanţă ilustrării câmpului infracţional. Întocmireaşi redactarea procesului-verbal, prin care se materializează

ELEMENTE DE NOUTATE PRIVIND PROCEDURAELEMENTE DE NOUTATE PRIVIND PROCEDURACERCETĂRII LA FAŢA LOCULUICERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

ÎN RAPORT CU STANDARDELE RI EXIGENŢELEÎN RAPORT CU STANDARDELE RI EXIGENŢELEDE CALITATE IMPUSE DE EUROCONFORMIZAREADE CALITATE IMPUSE DE EUROCONFORMIZAREA

ACTIVITĂŢILOR CRIMINALISTICEACTIVITĂŢILOR CRIMINALISTICE

Comisar de poliţie, lect. univ. drd. MARIN RUIU

A necessity for Romanian Police, both investigators and forensic scientists, the complete crimescene research procedure is highly apreciated by The Forensic Department from Police Academy.

36 CRIMINALISTICA

rezultatele cercetării la faţa locului, cad în sarcina şefuluiechipei, care se consultă cu specialistul criminalist şi ceilalţimembri prezenţi.

În Capitolul III, intitulat PROCEDURA CERCETĂRII LAFAŢA LOCULUI, sunt arătaţi paşii pe care trebuie să-i urmezecriminaliştii în diverse situaţii practice, precum :

► cercetarea la faţa locului, în care avem de-a face cu uncadavru, precizându-se activităţile desfăşurate cu ocaziaexaminării cadavrului şi regulile specifice cercetării la faţalocului, în cazul morţii prin spânzurare, înec, electrocutare,împuşcare, înjunghiere, cădere, ardere etc;

► cercetarea la faţa locului, în cazul suicidului;► cercetarea la faţa locului, în cazul incendiilor, exploziilor,

catastrofelor;► cercetarea la faţa locului, în cazul accidentelor rutiere;► cercetarea la faţa locului, în cazul furturilor etc.

Reţine atenţia că, pentru fiecare tip de cercetare la faţalocului, se arată ceea ce trebuie făcut, atât în faza statică cât şiîn cea dinamică, ce urme şi microurme pot fi găsite, unde, cumtrebuie căutate, ridicate sau fixate. Astfel, cei aflaţi la faţalocului nu mai au posibilitatea invocării unor scuze denecunoaştere sau imposibilitate de a executa una sau altadintre operaţiunile ce se impun, intrând în obligaţia unităţilor depoliţie teritoriale asigurarea resurselor umane şi tehnico-materiale pentru efectuarea în bune condiţii a cercetării la faţalocului.

Nu vom intra în detalii, dar subliniem că sarcinile echipei decercetare la faţa locului nu se rezumă doar la examinarea

locului faptei şi împrejurimilor, ci se constituie şi într-un demersde obţinere de informaţii referitoare la cele petrecute, ba chiarimplică şi o activitate intuitivă de interceptare a celor constatatela faţa locului, motiv pentru care, în concepţia autorilormanualului întâlnim şi sintagma „investigarea locului faptei”,ceea ce, evident, înseamnă mai mult decât simpla cercetare şiatât. De altfel, cercetarea la faţa locului se execută acolo undeexistă urme şi mijloace materiale de probă, pe un perimetrumai larg sau mai restrâns, în funcţie de specificul cauzei.

Toate aceste proceduri se constituie într-o metodologiemodernă, adaptată cerinţelor şi exigenţelor europene deefectuare a cercetării la faţa locului, care, pusă în practică decătre cei abilitaţi, este în măsură să răspundă principalelordeziderente ale acesteia – stabilirea adevărului şi înfăptuireaactului de justiţie – putând fi recunoascută prin rezultatele ei şipe plan internaţional.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

***INSTITUTUL DE CRIMINALISTICĂ AL POLIŢIEIROMÂNE – PROCEDURA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUIÎN POLIŢIA ROMÂNĂ. MANUAL DE BUNE PRACTICI.

***Colectiv – TRATAT DE TACTICĂ CRIMINALISTICĂ –Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.

***Colectiv – INVESTIGAREA CRIMINALISTICĂ ALOCULUI FAPTEI – Ed. Little Star, Bucureşti, 2004.

***Dr. VASILE BERCHEaAN – CERCETAREA LA FAŢALOCULUI, PRINCIPAL MIJLOC DE PROBĂ ÎN PROCESULPENAL, Ed. Little Star, Bucureşti, 2006.

Expertiza criminalisticăa scrisului şi semnăturii în

cuantum redus.

La începutul lunii aprilie 2008,Editura Pro Universitaria a scos desub tipar lucrarea: “Expertizacriminalistică a scrisului şi semnăturii încuantum redus”, avându-i ca autori pereputaţii criminalişti Adrian Frăţilă şi

Gheorghe Păşescu.În prezent, una dintre cele mai solicitate expertize este

expertiza scrisului de mână, având ca obiectiv identificareaautorului scrisului, constituind un mijloc de probă deosebit deutil în rezolvarea speţelor civile sau în lămurirea împrejurărilorîn care s-a comis o infracţiune. Aşa cum arată autorii înintroducere, pentru a identifica autorii unor scrisuri, experţiitrebuie să cunoască extrem de bine fiziologia şi legile scrisului,să dea dovadă de perspicacitate şi spirit logic, bazate pedeprinderi rezultate din exerciţii îndelungate şi continue.

În urmă cu câţiva ani, autorii au conceput şi publicat olucrare referitoare la “Expertiza scrisurilor dezorganizate”, încare au prezentat o metodologie aplicabilă acestei specii deexpertiză a scrisului, după care a urmat cea de-a doua,respectiv lucrarea “Expertiza criminalistică a cifrelor”. ai înaceastă ultimă lucrare este prezentată o metodologie specială.

Lucrarea “Expertiza criminalistică a scrisului şi semnăturiiîn cuantum redus” cuprinde două părţi: Partea I – Metodologiade expertiză a scrisurilor de cuantum redus, prezintă problemereferitoare la: • delimitarea noţiunii “scris de cuatum redus”; •examinările prealabile; • examinarea separată a scrisurilor în

litigiu; • examinarea separată a pieselor de comparaţie; •examinarea comparativă; • punerea concluziei. Partea a II-a –Metodologia de expertiză a semnăturilor de cuantum reduscuprinde aspecte privind: • definirea semnăturii; •particularităţile semnăturilor prescurtate; •examinarea separată a semnăturilor înlitigiu; • examinarea separată asemnăturilor de comparaţie; • examinărilecomparative; • punerea concluziei.

Criminalistica: obiect, sistem, istorie.Studiu monografic.

De curând, colegul şi bunul nostruprieten, conf. univ. dr. GheorgheGolumbenco din cadrul Universităţii LibereInternaţionale din Republica Moldova arealizat lucrarea “Criminalistică: obiect,sistem, istorie. Studiu monografic”. Lucrareaeste prefaţată de prof.univ.dr. Vasile Bercheşan, decanulFacultăţii de Drept, de la Universitatea Română de atiinţe şiArte “Gheorghe Cristea” din Bucureşti.

Autorul prezintă un studiu teoretic privind obiectul de studiual ştiinţei criminalistice, metodele conceptuale de criminalisticăpe plan mondial, sarcinile şi metodele criminalistice, evoluţia şiproblemele actuale ale sistemului criminalisticii, caracterulcriminalisticii moderne şi locul ei în sistemul ştiinţelor.

Prin modul în care autorul abordează problematica,contribuie, în mod substanţial, la înţelegerea corectă anoţiunilor şi a rolului criminalisticii în prevenirea şi combatereafenomenului infracţional.

NOUTĂŢI EDITORIALENOUTĂŢI EDITORIALEProf. Col (r) Vasile Lăpăduşi

CRIMINALISTICA 37

1. Standardizarea activităţii de cercetare penală este unadin chestiunile cele mai importante ale reformei structurilor depoliţie judiciară, ca entitate de bază a Poliţiei Române,deoarece este menită să determine o creştere a calităţii actelorde urmărire penală şi implicit a actului de justiţie în ansamblulsău. Este una din preocupările constante ale conducerii PoliţieiRomâne şi în măsura în care va fi realizată şi implementată vaîmbunătăţi în mod substanţial indicatorii de performanţă aistructurilor de profil prin creşterea finalităţii judiciare (în ceea cepriveşte toate soluţiile procedurale propuse de organul decercetare penală) şi implicit va determina scăderea atât anumărului cauzelor în care procurorul dispune o altă soluţiedecât cea propusă de organul de cercetare penală, cât şi adosarelor penale restituite în vederea completării cercetărilor.

Creşterea calităţii actelor de cercetare penală se impune şidatorită numeroaselor modificări aduse Codului de procedurăpenală care au extins drepturile şi garanţiile procesuale alepărţilor în cursul procesului penal concomitent cu creştereaobligaţiilor organelor judiciare abilitate să efectueze tragerea larăspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni. De pildă,este îndeobşte cunoscut că prin Legea nr. 281/2003 privindmodificarea şi completarea Codului de procedură penală şi aunor legi speciale2 regimul nulităţilor absolute prevăzute în art.197 alin. (2) C. pr. pen. a fost extins în mod implicit în materia

probelor prin introducerea dispoziţiei art. 64 alin. (2) C. pr. pen.,conform căreia „mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nupot fi folosite în procesul penal”.

2. Acest deziderat se impune însă şi datorită obligaţiilorcare derivă din calitatea României de stat membru alComunităţilor Europene de la data de 01.01.2007. În acestsens, avem în vedere atât normele penale comunitare care,indiferent de izvorul lor, au prioritate în aplicare în raport cunormele penale interne, iar dacă acestea din urmă lipsesc, auaplicabilitate directă, cât şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privindcooperarea judiciară internaţională în materie penală3, aşa cuma fost modificată şi completată prin Legea nr. 224/20064, actnormativ intrat în vigoare în integralitatea sa la 01.01.2007.

Acest act normativ introduce în dreptul intern o serie destandarde europene adoptate prin Convenţia din 19.06.1990de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14.06.1985privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune,Schengen şi prin Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a ConsiliuluiUniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul europeande arestare şi procedurile de predare în statele membre.

3. Cu excepţia unor documente adoptate în domeniispecifice, de natura celor exemplificate mai sus, la nivelulUniunii Europene, după ştiinţa noastră, nu există instituitestandarde în materie penală, deşi există încercări de codificare

Euroconformizarea şi standardizareaEuroconformizarea şi standardizareaactivităţii de cercetare penalăactivităţii de cercetare penală

a poliţiei judiciarea poliţiei judiciare

Comisar-şef de poliţie CONSTANTIN DUVAC1

First the author examines the reasons which determinesthe standardization of the criminal prosecution activities andthe expected results.

Next the author examines the premises underlying thisstandardization activity both on european and national level. Itis noted the penal implications of European Unionconstitutional treaties, the attempts to draw up an independentEuropean Corpus juris covering penal policy and procedureand the Green Book regarding protection of European Unionfinancial interests. It needs to be recognized the roumanianauthorities efforts to consolidate these european achievementsincluding the adoption of new efficient laws in order to sustainthe European penal policy while an effective institutional andlegal structure was developed (Fight against FraudDepartment – DLAF, National Anticorruption Directorate –DNA).

A personal note is brought by the article through theemphasis placed on the penal and criminal procedurelegislation analysis and on the present tendencies in judicialreform (excess of incriminations, criminal charge policy, newpenal institutions, the dynamic of criminal proceedings laws,new projects for a penal code and a criminal proceeding code)

Finally, the author describes all the necessary stages(steps) for the elaboration and implementation of the standardproceedings in criminal prosecution activity.

38 CRIMINALISTICA

în materie penală şi procesual-penală.În principiu, se pare că n-ar fi posibilă o extindere a

obligaţiilor statelor membre (inclusiv a României), de a-şi punede acord legislaţia naţională cu cea comunitară şi în domeniulrepresiunii penale. O atare concluzie s-a desprins dinconţinutul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene (Tratatulde la Maastricht, Amsterdam, Nisa), dar şi din deciziile Curţii deJustiţie a Comunităţilor Europene, în care se subliniază că, înprincipiu, legislaţia penală şi procesual-penală rămâne decompetenţa statelor membre5, ceea ce ar însemna căasemenea atribuţii, cum ar fi: incriminarea, sancţionarea şiexecutarea pedepselor, pentru fapte care ar aduce atingereintereselor Uniunii, ar rămâne în sarcina statelor membre. Înfelul acesta, s-ar părea că s-a dat o soluţie de principiuproblemei dacă legea penală naţională trebuie sau nu săurmeze procesul de armonizare în raport cu legislaţiacomunitară, întocmai ca şi celelalte tipuri de legislaţii6.

Evoluţiile ulterioare ale Uniunii Europene au arătat că nueste posibil, practic, ca legislaţia penală să rămână în afaraproceselor de integrare europeană, ca expresie a suveranităţiistatelor membre, urmând a fi elaborată, exclusiv, numai înraport cu interesele lor naţionale. Aşa de pildă, asigurarealibertăţii circulaţiei capitalurilor, a mărfurilor, a persoanelor, aserviciilor, obiectiv fundamental al Uniunii Europene, nu arputea fi realizat fără a folosi şi cadrul normativ penal, chiardacă ne-am referi numai la necesitatea incriminării şisancţionării faptelor de discriminare bazate pe naţionalitate,sex, religie, rasă, în relaţiile economice, sau în raporturile demuncă. La fel, norma penală este inevitabil implicată înreprimarea faptelor de împiedicare a circulaţiei mărfurilor, prinobstacole vamale, fiscale, administrative etc., impedimentecare, în anumite cazuri, se impun a fi reprimate şi prinmijlocirea legii penale.

Practica a arătat că statele membre, luându-şi obligaţia săaducă la îndeplinire, necondiţionat, scopurile Uniunii, trebuiesă folosească toate mijloacele de care dispun, inclusivinstrumentele penale, acolo unde acestea s-ar dovedi maieficiente în realizarea obiectivelor Uniunii.

În egală măsură, legea penală este chemată să intervină şipentru reprimarea faptelor grave de agresiune la adresaintereselor financiare ale Uniunii. Constatându-se existenţa defraude de mari proporţii, atât în privinţa modului de cheltuire afondurilor comunitare, cât şi al strângerii veniturilor, uniuneaprin organele comunitare a cerut statelor membre să ia măsurieficiente de incriminare şi sancţionare, potrivit legii naţionale, aunor asemenea fapte. Dar, implicarea legii penale este cerutăşi de creşterea, în proporţii îngrijorătoare, a criminalităţiieuropene (Eurocrima). Dacă realizarea scopurilor Uniunii, deliberalizare a circulaţiei capitalurilor, mărfurilor, persoanelor şiserviciilor, s-a dovedit benefică pentru dezvoltarea economicăa statelor membre, de aceste libertăţi au profitat din plin şiinfractorii care, folosind aceste condiţii, au reuşit să-şiintensifice acţiunile, să-şi ascundă mai uşor identitatea şiprodusele activităţii lor ilicite7.

Pe drept cuvânt, s-a spus că unei internaţionalizări a crimeitrebuie să i se opună o internaţionalizare a măsurilor represive.

4. Problema principală în prezent nu este dacă legeapenală trebuie folosită în relaţiile comunitare, ci cum trebuie eafolosită, spre a constitui un instrument prompt şi eficient. Oanumită primă preocupare în această direcţie a apărut chiar încuprinsul tratatelor instituţionale ale Uniunii (Tratatul de laMaastricht, Amsterdam, Nisa), sub forma sugestiei făcutăstatelor membre de intensificare a cooperării lor împotrivaformelor mai grave de criminalitate, cum ar fi: crima organizată,traficul de droguri, de organe, de persoane, corupţia etc.. Sesugera chiar statelor să ia măsuri pe plan naţional, de a-şi punede acord legislaţiile penale, pentru a realiza o represiune maieficientă a unor categorii de infracţiuni.

Aşa de pildă, art. 29 din Tratatul de la Maastricht (din 7februarie 1992) prevede că reprezintă chestiuni de interescomun pentru statele membre ale Uniunii Europene, luptacontra toxicomaniei, contra fraudei de dimensiuniinternaţionale, cooperarea judiciară şi poliţienească în luptacontra terorismului, a traficului ilegal de organe şi a altor formede criminalitate. Aceste prevederi sunt reluate în Tratatul de laAmsterdam (în vigoare din 1 noiembrie 1993) şi în Tratatul dela Nisa (din 26 februarie 2001), prevăzându-se, printre altele, şiobligaţia statelor membre să adopte măsuri progresive,stabilind reguli minimale privind elementele constitutive aleinfracţiunilor, în domeniul crimei organizate, a terorismului şi atraficului de droguri8.

În felul acesta, cooperarea statelor membre este conceputăsă conducă treptat la înlăturarea, pe cât posibil, a deosebirilormajore în privinţa tratamentului penal al acestor fapte şi launirea eforturilor pentru stabilirea unor măsuri comune dereprimare a formelor grave ale criminalităţii internaţionale.

5. Dar recent, în activitatea Uniunii Europene a apărut unfenomen nou, care a impus, mai cu deosebire, luarea demăsuri penale de constrângere şi implicarea organelorcomunitare. Este vorba de fraudele comunitare, problemă carea făcut obiectul unei Convenţii Europene şi a unui regulament.

Atât Convenţia privind protejarea intereselor financiare aleComunităţilor Europene, elaborată pe baza articolului K3 dinTratatul asupra Uniunii Europene9, cât şi Regulamentuladoptat în această materie, obligă statele membre săfolosească legea penală naţională şi să aplice sancţiunieficiente, disuasive şi proporţionale, împotriva acestor fapte.Aceste documente dau o formulare unitară, clară, faptelor careurmează a fi reprimate, prevăzând chiar limita minimă deprejudicii care atrag aplicarea sancţiunilor penale, urmând calimitele de pedepse să fie stabilite de legea naţională, atât încazul faptei consumate, cât şi a tentativei, a participaţiei etc..De asemenea, fiecare stat membru îşi va stabili competenţa desoluţionare a unor asemenea cazuri, iar dacă faptele s-ausăvârşit aducând atingere intereselor mai multor statemembre, acestea vor coopera la anchetarea, judecareafaptelor şi la executarea sancţiunilor pronunţate.

Convenţia se completează cu o serie de protocoale, cum arfi cel privind actele de corupţie ale funcţionarilor naţionali saucomunitari, care răspund de gestionarea fondurilor comunitare,cel privind reciclarea banilor proveniţi din operaţiuni ilicite şiprotocolul referitor la răspunderea persoanei juridice.

Aşa cum se observă şi în aceste documente internaţionale,incriminarea unor fapte, chiar dacă se face printr-o formulareunitară, procesul penal, aplicarea sancţiunilor şi executareapedepselor au loc tot potrivit legislaţiei naţionale, cu toatedeficienţele acestora10.

6. Paralel cu aceste documente, care vădesc încă unelerezerve în implicarea mai profundă a legislaţiei comunitare înreprimarea unor fapte periculoase intereselor Uniunii, s-a făcutun pas înainte, spre o altă metodă de tratare a fraudeicomunitare, şi anume unificarea dispoziţiilor penale dereprimare a acestor fapte.

În acest context se situează lucrarea elaborată de un grupde experţi ai Uniunii Europene, cunoscută sub numele deCorpus Juris şi care îşi propune să rezolve într-un mod unitarproblema tragerii la răspundere a persoanelor care aducatingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, depăşind,sub numeroase aspecte, diversitatea de soluţii legislative alestatelor membre11.

Principiile călăuzitoare ale Corpus Juris sunt următoarele:a.Principiul legalităţii, conform căreia pedepsele definite în

Corpus Juris se aplică numai celor 8 infracţiuni specificateexpres, potrivit procedurii stipulată în art.15-17.

b.Aplicarea legii penale mai favorabile: în cazul modificăriiCorpus Juris, legea penală mai aspră nu se aplică faptelor

CRIMINALISTICA 39

comise înainte de modificare.c. Individualizarea răspunderii penale: răspunderea penală

este individuală. Ea este determinată luând în considerareconduita învinuitului şi participaţia concretă la săvârşirea faptei,în calitate de autor, instigator sau complice.

d.Principiul proporţionalităţii : Sancţiunile penale ce vor fiaplicate trebuie să fie proporţionale cu gravitatea infracţiunii,pericolul social concret, forma de vinovăţie şi circumstanţelepersonale ale făptuitorului.

e.Principiul imparţialităţii, conform căruia fapta trebuie săfie supusă judecăţii în faţa unui tribunal independent. Oricemăsură care afectează grav libertatea persoanei trebuie să fieautorizată de către un judecător independent şi imparţial.

f. Principiul teritorialităţii europene : În vederea anchetării,urmăririi penale, trimiterii în judecată şi punerii în executare ahotărârii judecătoreşti privind infracţiunile stipulate în CorpusJuris, teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene constituieun singur spaţiu, spaţiu judiciar european. Competenţateritorială a procurorului european şi a procurorului europeandelegat este extinsă pe teritoriul Uniunii Europene: mandatelede arestare emise de judecătorul de libertăţi, precum şihotărârile pronunţate de instanţele statelor membre suntvalabile pe tot teritoriul Uniunii Europene.

g.Principiul contradictorialităţii, implică „egalitatea dearme”, respectiv accesul egal al părţilor la orice probă dedosar.

Acest corp de reguli, care ar putea fi definit ca un embrional unui viitor cod penal şi procesual penal european, chiar dacăse referă exclusiv la materia fraudei comunitare, cuprindeincriminări (de exemplu, este incriminată frauda la bugetulcomunitar, atât a persoanei cu statut de funcţionar european,cât şi a funcţionarului naţional, corupţia activă, abuzul defuncţie, divulgarea secretelor funcţiei, faptele de spălare abanilor proveniţi din infracţiuni şi altele), cât şi sancţiunilepropuse a fi aplicate (pedepse privative de libertate pe o duratăde cel mult 5 ani şi/sau amenda până la un milion de Euro şicare, în unele cazuri, poate fi majorată până la 5 milioane,confiscarea specială a instrumentelor, produselor şi profitului,rezultate din infracţiune, publicarea hotărârilor decondamnare).

Potrivit art. 9 din Corpus Juris, pentru toate infracţiunilemenţionate în art. 1-8, forma de vinovăţie este intenţia, cuexcepţia infracţiunilor asimilate fraudei la bugetul comunitar(art. 1), pentru care este suficientă şi existenţa culpei cuneglijenţă sau uşurinţă.

În privinţa participaţiei penale, prin art. 11 Corpus Juris suntconsacrate toate formele de participaţie cunoscute de legeapenală română, respectiv autoratul, instigarea şi complicitatea,cu precizarea că, spre deosebire de Codul penal român care înmateria participaţiei penale instituie sistemul parificării legalede pedeapsă cu posibilitatea diversificării sale judiciare,pedeapsa maximă pentru complice nu va depăşi ¾ dincuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru autor.

În cazul tuturor infracţiunilor prevăzute în art. 1-3 şi 5-8 dinCorpus Juris, şi săvârşite cu intenţie, tentativa estepedepsibilă. În caz de tentativă, pedeapsă aplicată nu poatedepăşi ¾ din pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiuneaconsumată (soluţie diferită de cea prevăzută în legea noastrăpenală).

Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului constituiecauze de nepedepsire.

Normele de incriminare au fost grupate în 2 categorii :a. infracţiuni săvârşite de orice persoană- Art. 1: - Fraude ce afectează interesele financiare ale

Comunităţilor Europene şi infracţiunile asimilate- Art. 2: – Frauda în materie de încheiere de tranzacţii- Art. 3: – Spălarea banilor şi tăinuirea- Art. 4: – Asocierea infractorilorb. infracţiuni săvârşite de către funcţionari

- Art. 5: – Corupţia- Art. 6: – Deturnarea de fonduri- Art. 7: –Abuzul în serviciu- Art. 8: – Divulgarea secretelor de serviciuDe asemenea, Corpus Juris conţine dispoziţii privind

răspunderea penală a managerilor sau a persoanelor cuputere de decizie şi control în cadrul unei companii (art. 12),precum şi răspunderea penală a persoanelor juridice (art. 13).

În art. 14 din propunere sunt reglementate distinctpedepsele aplicabile în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzuteîn art. 1-8, clasificate după cum urmează:

– pedepse principale, care diferă în funcţie de subiectulactive al infracţiunilor :

a)Astfel, pentru persoanele fizice, pedeapsa poate fiînchisoarea de maximum 5 ani şi/sau amenda, stabilită subformă de «zile amendă». Pedeapsa amenzii trebuie să fie înconcordanţă cu venitul zilnic al învinuitului; ea poate fi estimatăliber de către instanţă, fără să depăşească însă 3.000 euro/zi.Totalul amenzii aplicate nu trebuie să depăşească sumacorespunzătoare pentru 365 de zile.

b)Pentru persoanele juridice, se impune o amendă demaximum 10 milioane euro.

– pedepsele accesorii :a)publicarea condamnării în Jurnalul oficial al Comunităţilor

Europene şi în media, dacă este în interesul public, şi înspecial dacă săvârşirea infracţiunii a fost larg mediatizată;

b)excluderea persoanei fizice sau juridice de la subvenţiiviitoare acordate de Comunitatea Europeană, pentru operioadă de până la 5 ani;

c)excluderea persoanelor fizice / juridice din contracteviitoare cu autorităţi publice ce folosesc fonduri ale ComunităţiiEuropene, pentru o perioadă de până la 5 ani;

d)interzicerea ocupării unei funcţii publice sau în cadrulComunităţii, pentru o perioadă de până la 5 ani.

În cazul săvârşirii din culpă a infracţiunilor prevăzute în art.1, pedeapsa maximă va fi de 2/3 din pedeapsă prevăzutăpentru aceeaşi infracţiune, săvârşită cu intenţie.

Instrumentele, fructele şi profiturile rezultate din infracţiunepot fi confiscate în beneficiul Comunităţilor Europene.Confiscarea poate fi dispusă nu numai când învinuitul estecondamnat, ci şi atunci când se dovedeşte că a săvârşit fapta,dar condamnarea nu a survenit datorită iresponsabilităţiiacestuia.

Prin art. 15 din Corpus Juris denumit „Cuantumulpedepselor” sunt introduse, în fapt, o serie de criterii deindividualizare judiciară a pedepsei, după cum urmează:

- pedeapsa aplicată trebuie să fie în concordanţă cu gradulde vinovăţie, participaţia concretă la săvârşirea infracţiunii şigravitatea infracţiunilor săvârşite;

- în individualizarea pedepsei, instanţa se va orientapentru persoanele juridice, spre impunerea unei interdicţiigenerale sau specifice, iar în cazul persoanelor fizice, spreimpunerea unei interdicţii, temperată de nevoia asigurăriireabilitării făptuitorului. În acest scop, instanţa poate lua înconsiderare conduita anterioară a inculpatului, inclusivcondamnări anterioare şi sancţiuni administrative, situaţiaeconomică şi socială, precum şi eforturile pe care acestea le-adepus pentru îndepărtarea răului produs prin săvârşireainfracţiunii.

În Corpus Juris sunt prevăzute o serie de reguli procesual-penale în legătură cu ocrotirea intereselor financiare aleComunităţilor Europene. Urmărirea penală se va desfăşurasub conducerea unui Procuror General European, ajutat deprocurori delegaţi de fiecare ţară membră, judecata şiexecutarea sancţiunilor vor avea loc după legea naţională, curespectarea unor reguli comune, în ce priveşte desfăşurareaprocesului penal, garanţiile procesuale, administrarea probelorşi competenţa organelor judiciare. Este prevăzută, deasemenea, implicarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor

40 CRIMINALISTICA

Europene în cazul neînţelegerilor dintre statele membre asuprainterpretării regulilor cuprinse în Corpus Juris, precum şi încazul conflictelor de competenţă.

Dispoziţiile din Corpus Juris au fost aprobate deParlamentul European şi de Comisie, iar în baza lor a fostadoptată, la 23.05.2001, o propunere de Directivă privindprotecţia penală a intereselor financiare al ComunităţiiEuropene şi înfiinţarea instituţiei procurorului european.

În acest context, la 11.12.2001 a fost adoptată CarteaVerde privind protecţia penală a intereselor financiare aleComunităţii Europene şi instituţia Procurorului European, atâtîn scopul de a permite Comisiei să-şi fundamentezepropunerea, cât şi pentru a da posibilitatea unor dezbateriştiinţifice pe această temă, în statele membre şi la nivelcomunitar.

Cartea Verde încearcă să contureze un posibil scenariupentru legislaţia comunitară secundară, în privinţa definiriifraudei, corupţiei, spălării de bani, a pedepselor aferente, amodului de corelare cu sistemele de drept penal naţional.

Totodată, trebuie avute în vedere soluţiile cazuriloranterioare înfiinţării Procurorului European, puterile sale deinvestigare şi competenţele în cazul actelor premergătoare, darşi revizuirea judiciară a actelor emise de acesta.

Preluând propunerile din Corpus Juris, Cartea Verde are învedere următoarele aspecte :

a.Structura şi organizarea instituţiei Procurorului European;b.Sesizarea procurorului european ;c. Competenţele de cercetare/investigare ale Procurorului

European şi drepturile fundamentale ale justiţiabiluluid.Controlul actelor emise de Procurorul European şi

Relaţia dintre Procurorul European şi OLAF.7. Pornind de la aceste realităţi, statul român a luat o serie

de măsuri menite să eficientizeze lupta împotriva fraudelorcomunitare mai întâi prin crearea cadrului juridic normativnecesar şi apoi prin crearea unor structuri specializate de luptăîn acest domeniu. Astfel, prin Legea nr. 161/2003 privind unelemăsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea

demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,prevenirea şi sancţionarea corupţiei12 au fost introdusedispoziţiile art. 181-185 în Legea nr. 78/2000 pentruprevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ,cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, a fostadoptată şi O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperareafondurilor comunitare13.

8. Dar standardizarea activităţii de cercetare penală artrebui să ţină seama nu numai de aceste realităţi politice,sociale, economice sau încercări de reglementare în materiepenală şi procesual-penală, existente la nivelul UniuniiEuropene şi reflectate în anumite acte normative adoptate delegiuitorul nostru cu privire la care am făcut referire mai sus, cişi de mutaţiile apărute în legislaţia noastră penală şi procesualpenală în ultimii ani, precum şi de tendinţele existente înaceastă materie.

O primă constatare ce se desprinde în urma unei astfel deanalize relevă creşterea numărului de incriminări14 al unor fapteantisociale. S-a spus15, pe drept cuvânt, că excesul de normepenale concurente, conferă redundanţă sistemului juridicpenal, fiind generator de confuzii în practica judiciară şiconstituie una din modalităţile de „poluare juridică” prin excesde incriminare. Este de dorit evitarea unor asemenea situaţii,deşi legiuitorul deseori a căzut în capcana acestui exces deincriminare.

Acest exces de incriminare predominant în dreptul pozitivromân, a fost deseori criticat în doctrină16 şi se pare că nu a fostcea mai bună soluţie în prevenirea şi combaterea criminalităţii,din moment ce aceasta a continuat să crească în moddeosebit.

Există totodată şi o tendinţă a legiuitorului de înăsprire atratamentului penal aplicabil unor infracţiuni cu privire la care îndoctrină (George Antoniu) s-au exprimat, în mod justificat,unele rezerve. Se ştie încă demult (Cesare Beccaria), căasprimea pedepselor nu a constituit niciodată o soluţie pentrucombaterea infracţiunilor; mai corespunzător ar fi fost calegiuitorul să ia măsuri pentru asigurarea promptitudinii

Aspecte din timpul simpozionului

CRIMINALISTICA 41

represiunii, pentru lichidarea vidului de autoritate, pentruîntărirea organelor de stat care au obligaţia legală sădescopere şi să tragă la răspundere pe infractori; soluţii maieficiente pentru a ridica prin mijlocirea legii penale un obstacolîn calea valului infracţionist. O combatere reală a fenomenuluiimplică, totodată, o acţiune hotărâtă asupra cauzelor acestuia(cauze economice, sociale, culturale etc.) şi elaborarea unuiprogram de politică penală realist care să fie adus la îndeplinirecu perseverenţă şi continuitate.

Pe de altă parte, majorarea sancţiunilor, chiar sub formasporurilor de pedepse nu se recomandă decât dacă seconstată că judecătorii, aplicând sporurile maxime prevăzutede lege, sunt împiedicaţi să desfăşoare o activitate eficientă dincauza limitelor excesiv de reduse ale acestora. Or, realitateaarată că judecătorii nu folosesc nici limitele existente, astfel căo majorare a lor nu este cu nimic justificată decât eventual cao intimidare abstractă şi temporară17.

De asemenea, au apărut o serie de instituţii juridico-penalenoi cum ar fi, de exemplu, răspunderea penală a persoaneijuridice în condiţiile şi cu limitările arătate în art. 191 alin. (1)C. pen.18

În materie procesual penală, dinamismul acestor dispoziţiia fost şi mai accentuat, îndeosebi ca urmare a apariţiei Legii nr.356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului deprocedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi19 şi aO.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Coduluide procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi20,acte normative care, printre altele, au „birocratizat” şi mai multactivitatea de urmărire penală, generând obligaţii multiple însarcina organelor judiciare şi au consolidat controluljurisdicţional asupra activităţii de urmărire penală.

Se impune să menţionăm, în acest context, şi amânareasuccesivă a intrării în vigoare a noului Cod penal21, lege ce, înlipsa unor dispoziţii procesuale care să facă posibilă punereasa în aplicare, este puţin probabil că va intra prea curând învigoare, fiind exprimate deja opinii divergente legate de faptuldacă va mai intra sau nu în vigoare22.

Sub acest aspect, remarcăm o anumită poziţie extrem dediscutabilă a guvernanţilor noştri, unică în Europa, care fără săpermită intrarea în vigoare a acestei legi organice adoptate deParlament, pentru a-i aduce eventuale modificări în raport deinsuficienţele rezultate din aplicarea sa în practică, au purcesla redactarea unui al doilea nou Cod penal23 şi a unui nou Codde procedură penală corespunzător acestuia, aflate în prezentsupuse dezbaterii publice.

Această succesiune de coduri penale va îngreunaconsiderabil procesul de aplicare a legii penale, mai ales caefect al principiului mitior lex, deoarece introduc, între altele,abordări diferite ale unor instituţii fundamentale ale dreptuluipenal român. De pildă, noul Cod penal adoptat în 2004introduce o diviziune bipartită a infracţiunilor pe care, în raportde pedeapsa prevăzută, le împarte în crime şi delicte, instituindşi un regim specific de executare a pedepselor, altul24 decât celprevăzut în Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselorşi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursulprocesului penal25, în timp ce redactorii celui de-al doilea nouCod penal revin la soluţia prevăzută în Codul penal în vigoare,dar definesc într-un mod cu totul diferit infracţiunea26,renunţând la trăsătura esenţială a pericolului social şi pe calede consecinţă la instituţia faptei care nu prezintă pericolulsocial al unei infracţiuni (actualul art. 181 C. pen.).

Noul Cod de procedură penală îşi propune – în ce priveşteurmărirea penală –, între altele, crearea unui cadru legislativ încare procesul penal să fie mai rapid şi mai eficient, sens încare: transferă competenţele materiale de investigare ale unorinfracţiuni de la procuror la organul de cercetare penală27,introduce organe judiciare noi (judecătorul de drepturi şilibertăţi şi judecătorul de cameră preliminară), modifică

substanţial anumite instituţii existente (de pildă, administrareaunor mijloace de probă, liberarea sub control judiciar sau pecauţiune, măsurile asiguratorii) sau introduce unele noi (spreexemplu, martorul ameninţat sau vulnerabil, renunţarea laurmărire penală) sau în locul altora existente (de exemplu,suspectul în locul învinuitului, arestul la domiciliu în loculobligării de a nu părăsi localitatea sau ţara).

9. În aceste condiţii normative (externe şi interne), esteevident că nu se poate demara procesul (dealtfel necesar)de standardizare a activităţii de cercetare penală fărăriscul de a bulversa şi mai mult pe cei abilitaţi să aplicelegea penală până în momentul în care legiuitorul românnu se va decide care coduri (penal şi de procedură penală)va înţelege să adopte şi să fie aplicate.

Pentru pregătirea corespunzătoare a organelor decercetare penală, până la intrarea în vigoare a noilorlegiuiri penale, credem că sunt necesar a fi făcuţi mai mulţipaşi, adică parcurse mai multe etape.

Mai întâi, ar trebui depuse eforturi pentru cunoaştereamai profundă a mecanismelor Uniunii Europene, aregulilor care guvernează instituţiile acesteia, a izvoarelor– primare (actele juridice constitutive) şi secundare(regulamentele, directivele, deciziile, recomandările şiavizele) – dreptului comunitar şi îndeosebi a dispoziţiilorde drept penal şi procesual penal european şi ajurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Tot un efort cognitiv susţinut trebuie depus şi pentrucunoaşterea jurisprudenţei C.E.D.O., a CurţiiConstituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,îndeosebi deciziile date în secţii unite, dar şi a unorinstituţii juridico-penale noi (de pildă, răspunderea penalăa persoanei juridice).

Prin grija structurii de linie şi a celei de resurse umane,vor trebui realizate mai multe module de pregătire, însistem centralizat, cu ofiţerii de cercetare penală, şi chiarunele convocări mixte (parchet/poliţie) pentru dezbatereaacestor problematici noi şi pentru diseminarea noilorlegiuiri penale şi procesual penale. Cu acest prilej, vortrebui puse în discuţie şi abordările particulare pe carenoua lege penală le instituie în privinţa unor instituţii debază ale dreptului penal român (de exemplu, teoriainfracţiunii, cauzele justificative, cauzele deneimputabitate) cu impact asupra înţelegerii normelor deincriminare prevăzute în partea specială a Codului penalsau în legi speciale şi implicit a corectei încadrări juridicea unor fapte concrete cu care sunt sesizate organelejudiciare.

Nu în ultimul rând, indicatorii statistici de performanţăai poliţiei judiciare cu atribuţii în domeniul cercetăriipenale vor trebui reaşezaţi (regândiţi), dându-se prioritateindicatorilor de calitate faţă de cei cantitativi şi adaptaţi lacei ai organelor de parchet.

Abia după parcurgerea acestor paşi şi după intrarea învigoare a noului Cod penal şi a noului Cod de procedurăpenală, se vor putea elabora şi implementa procedurilestandardizate în domeniul activităţii de cercetare penală,ţinându-se seama şi de practicile europene în domeniu,astfel încât structurile de profil să devină mai eficiente şimai performante.

-------------------------------------------------------------------------

1. Director al Direcţiei cercetări penale din InspectoratulGeneral al Poliţiei Române, doctorand în drept penal şi lectoruniversitar la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică aUniversităţii Spiru Haret din Bucureşti.

2. Publicată în M. Of. nr. 468 din 01.07.2003.

3. Publicată în M. Of. nr. 594 din 01.07.2004.4. Publicată în M. Of. nr. 534 din 21.06.2006.5. Afacerea Casah, decizia nr. 208 din 11 noiembrie

1981.6. George Antoniu, Armonizarea legislaţiei penale

române cu legislaţia comunitară, S.D.R., nr. 3-4, 2003,p. 238.

7. George Antoniu, op. cit., S.D.R., nr. 3-4, 2003, p. 238.8. George Antoniu, Dreptul penal şi integrarea

europeană, R.D.P., nr. 3, 2001, p. 10.9. Publicată în Jurnalul oficial, nr. C. 316 din 27.11.1995,

p. 0049 – 0057.10. George Antoniu, op. cit., S.D.R., nr. 3-4, 2003, p. 241.11. Pentru detalii, a se vedea: George Antoniu, Protecţia

penală a intereselor financiare ale Comunităţilor Europene,R.D.P., nr. 2, 2002, p. 9-18; George Antoniu, Ocrotireaprocesual-penală a intereselor financiare ale UniuniiEuropene, R.D.P., nr. 4, 2002, p. 9-21; Petre Buneci,Constantin Duvac, Ovidiu Dobleagă, Ocrotirea prin mijloacepenale şi procesual penale a intereselor financiare aleUniunii Europene, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008.

12. Publicată în M. Of. nr. 219 din 18.05.2000, modificatăprin O.G. nr. 83 din 29.08.2000, publicată în M. Of. nr. 425din 01.09.2000, modificată şi completată prin: Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurareatransparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilorpublice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionareacorupţiei, publicată în M. Of. nr. 279 din 21.04.2003; Legeanr. 521/2004, publicată în M. Of. nr. 1123 din 29.11.2004,O.U.G. nr. 124/2005, publicată în M. Of. nr. 842 din19.09.2005; O.U.G. nr. 50/2006, publicată în M. Of. nr. 566din 30.06.2006 şi Legea nr. 69/2007, publicată în M. Of. nr.215 din 29.03.2007.

13. Publicată în M. Of. nr. 622 din 30.08.2003, cumodificările şi completările aduse de Legea nr. 529/2003,publicată în M. Of. nr. 897 din 15.12.2003; O.G. nr. 94/2004,publicată în M. Of. nr. 803 din 31.08.2004; O.G. nr. 53/2005,publicată în M. Of. nr. 796 din 01.09.2005; O.G. nr. 12/2007,publicată în M. Of. nr. 84 din 02.02.2007 şi Legea nr.205/2007, publicată în M. Of. nr. 467 din 11.07.2007.

14. După ştiinţa noastră, la data de 01.06.2008, în afaracelor prevăzute în Codul penal, sunt în vigoare 814 norme deincriminare înscrise în 138 acte normative.

15. S. Popescu, Statul de drept în dezbaterilecontemporane, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998,p. 150-152.

16. Gheorghe Diaconescu, Infracţiunile în legi speciale şilegi extrapenale, Editura Sirius, Bucureşti, 1994, p. 134;Gheorghe Diaconescu, Infracţiunile în legi speciale şi legiextrapenale, Editura All, Bucureşti, 1996, p. 76, 180.Regretatul penalist exprimă chiar ideea că acestmeganormativism, mai ales prin incriminarea unor faptenesemnificative din punct de vedere al pericolului social,reprezintă un abuz legislativ, iar în unele situaţii dubleazăinutil normele de incriminare existente în Codul penal.

17. George Antoniu, Reforma penală la primul pas (I),R.D.P., nr. 4, 1996, p. 13-14.

18. Persoanele juridice, cu excepţia statului, aautorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară oactivitate ce nu poate face obiectul domeniului privat,răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizareaobiectului de activitate sau în interesul ori în numelepersoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma devinovăţie prevăzută de legea penală.

Pentru detalii privind răspunderea penală a persoaneijuridice, a se vedea George Antoniu, Răspunderea penală apersoanei juridice, R.D.P., nr. 1, 1996, p. 9 şi urm.; RamiroVirgil Mancaş, Răspunderea penală a persoanei juridice,

R.D.P., nr. 3, 1998, p. 67 şi urm.; Florin Streteanu, RaduChiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice, EdituraRosetti, Bucureşti, 2002; Anca Jurma, Răspunderea penalăa persoanei juridice, R.D.P., nr. 1, 2003, p. 99 şi urm.;George Dimofte, Ciprian Rus, Răspunderea penală apersoanei juridice, R.D.P., nr. 1, 2005, p. 122 şi urm.;Constantin Duvac, în Gheorghe Diaconescu, ConstantinDuvac, Drept penal. Partea specială, vol. I, ediţia a II-arevăzută şi adăugită, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti, 2006, p. 277-279; Florin Streteanu, Răspundereapenală a persoanei juridice potrivit Legii nr. 278/2006, Caietede drept penal, nr. 3, 2006, Editura Rosetti, Bucureşti, p. 11-42; Constantin Duvac, Însuşirea fără drept a calităţii deinventator, R.R.D.P.I., nr. 4, 2006, p. 88-90; Florin Streteanu,Radu Chiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice,ediţia 2, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007.

19. Publicată în M. Of. nr. 677 din 07.08.2006.20. Publicată în M. Of. nr. 764 din 07.09.2006.21. Noul Cod penal a fost adoptat prin Legea nr.

301/2004, publicată în M. Of. nr. 575 din 29.06.2004, darintrarea sa în vigoare a fost însă amânată, în mod succesiv(O.U.G. nr. 58/2005, publicată în M. Of. nr. 552 din28.06.2005; O.U.G. nr. 50/2006, publicată în M. Of. nr. 566din 30.06.2006 şi O.U.G. nr. 73/2008, publicată în M. Of. nr.440 din 12.06.2008), până la data de 01.09.2009.

22. Pentru detalii, a se vedea, George Antoniu, Problemeactuale ale reformei penale în România, Dr., nr. 1, 2007,p. 153-159.

23. Pentru o abordare critică a acestui proiect, a sevedea: George Antoniu, Observaţii cu privire la anteproiectulunui al doilea nou Cod penal (I), R.D.P., nr. 4, 2007, p. 9-34;George Antoniu, Observaţii cu privire la anteproiectul unui aldoilea nou Cod penal (II), R.D.P., nr. 1, 2008, p. 9-34;

24. Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şia măsurilor dispuse de organele judiciare în cursulprocesului penal, publicată în M. Of. nr. 591 din 01.07.2004;prin O.U.G. nr. 73/2008, publicată în M. Of. nr. 440 din12.06.2008 şi intrarea în vigoare a acestui act normativ a fostprorogată până la 01.09.2009.

25. Publicată în M. Of. nr. 627 din 20.07.2006.26. Art. 15 alin. (1) din anteproiect: „Infracţiunea este

fapta prevăzută de legea penală, nejustificată şi imputabilăpersoanei care a săvârşit-o”.

27. Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciareefectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nueste dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetarepenală speciale sau procurorului.

Practic, în competenţa organelor de cercetare penală alepoliţiei judiciare vor fi date toate infracţiunile cu următoareleexcepţii:

a) infracţiuni contra securităţii naţionale;b) infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război;c) infracţiunile privind securitatea naţională a României,

prevăzute în legi speciale;d) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii,

tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazăpe lângă aceste instanţe;

e) infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi, demembrii Guvernului, de judecătorii şi magistraţii asistenţi dela Curtea Constituţională, de judecătorii şi magistraţiiasistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dejudecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, deprocurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe,precum şi de mareşali, amirali, generali, precum şi deprocurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

f) alte infracţiuni date prin legi speciale în competenţaprocurorului.

42 CRIMINALISTICA

În după amiaza zilei de 22 aprilie 2008, la sala AcademieiRomâne,

Asociaţia Prietenii Muzeelor Minovici aorganizat lansarea monografiei :”Studiuasupra spânzurării” şi “Tatuajele în România”,autor dr. Nicolae Minovici, ediţii îngrijite deprof.univ.dr. Lazăr Cârjan. Lucrările au fostrealizate la Editura “Curtea Veche”, care arepreocupări de a restitui valorile perene aleştiinţei româneşti.

Despre cele două monografii au vorbitdomnii: dl. prof. univ. dr. Valentin Iftenie şiprof.univ.dr. Lazăr Cârjan. Din intervenţiile celordoi reputaţi profesori prezentăm câteva concluziide certă valoare: Sintagma “Fraţii Minovici” aînconjurat, de multe ori, lumea la sfârşitul secoluluial XIX-lea, înscriind numele celor trei fraţi - Mina,atefan şi Nicolae -, unici în lume, pe firmamentulNemuririi în care străluceau marile valori ale ştiinţei şiculturii universale;

► Fraţii Minovici sunt consideraţi, pe merit,fondatori ai Criminalisticii. Această constatare îiaparţine, încă din 1911, celebrului criminalist RudolphArchibald Reiss, creatorul primei catedre tehnico-ştiinţifice din lume;

► Anul 1904 va rămâne un an de referinţă în ştiinţaromânească prin lucrării de

excepţie, semnate deNicolae S. Minovici:“Moartea subită laepileptici”, “Afecţiunipulmonare consecutivetraumatismelor corpului”,“Studiu asupraspânzurării” şi “Manualultehnic de medicinălegală” (un adevărattratat), prefaţat decelebrul profesorparizian PaulBrocardul. Prinaceastă lucrare,Nicolae N. Minovici aumplut un gol resimţitîn medicina legalăromânească şi a pusbazele criminalisticiiautohtone, alături defraţii săi ale cărorlucrări au cunoscut obinemeritatărecunoaştere internaţională. De

asemenea, Nicolae S. Minovici apublicat şi alte lucrări, cum au fost:“Studii de dactiloscopie”, “Paranoizii”,“Procedee de înfrumuseţare (chimieestetică, ondulaţia permanantă,colorarea părului şi manechiurii) înfaţa medicinii legale”, “Pericolulsocial al practicării ocultismului”,precum şi alte lucrări, semnateîmpreună cu vechiul său prieten şicolaborator I.Stănescu:“Vagabondajul”; “Secretulprofesional”,”Eticaresponsabilităţii medicale” etc.

► Metoda folosirii ochilorartificiali la identificareacadavrelor, realizată de N.Minovici împreună cu fratelesău Mina, s-a bucurat de unpremiu internaţional, fiindutilizată cu succes şi astăzi.

► Descriind în modmagistral “simptomelespânzurării”, atât în urma

experimentelor personale (cu odurată de 5-6 secunde până la maximum 26 de

secunde), cât şi din informaţiile obţinute de la cei care auputut fi salvaţi după încercarea de a se spânzura şi

comparându-le cu relatările altora, care, de asemenea, auexperimentat asupra lor, prof. Nicolae Minovici a adusdovezi incontestabile în ceea ce priveşte oprirea funcţiilorvitale şi perioadele spânzurării, respectiv “din momentul încare capul e prins de gât într-un laţ legat de un punct fix şilăsat propriei greutăţi ca să cadă şi până când individulmoare”. La mai bine de 100 de ani, Studiu asupraspânzurării este la fel de actual şi continuă să susciteinteresul cu atât mai mult cu cât numărul sinuciderilor, îngeneral, şi în particular prin spânzurare, este într-o continuăcreştere.

► Lucrarea “Tatuajele în România” este o monografiecompletă şi are două părţi: I. Tatuajul din punct de vedereetnic; II. Tatuajul din punct de vedere medico-legal. Pe lângăvaloarea de document, lucrarea constituie un imbold, pentrucriminaliştii care, în prezent, au la îndemână sistemul decompunere şi recunoaştere facială IMAGETRAK, care permiteo analiză perfecţionată a multiplelor forme prin care tatuajul seprezintă astăzi cu un indiciu deosebit de pregnant pentruidentificarea criminalistică.

Fără nici o îndoială – aşa cum spunea prof.univ.dr.Lazăr Cârjan – Fraţii Minovici strălucesc şi astăzi înGaleria nemuritoare a celor care au fundamentat

CRIMINALISTICA 43

IN MEMORIAMIN MEMORIAMPROF. UNIV. NICOLAE MINOVICIPROF. UNIV. NICOLAE MINOVICI

Prof. col (r.) VASILE LĂPĂDUaI

44 CRIMINALISTICA

Spaţiul – o problemă care a fost este şi va fi mereu înactualitate în instituţiile bugetare se poate rezolva foarte uşorprintr-o reorganizare a efectivelor dar în special al serviciuluilogistic multe din spaţiile deţinute de către acesta, structura,fiind excedentare, ca urmare a apariţiei altor posibilităţi deaprovizionare şi achiziţie a materialelor şi dispariţia stocurilordeţinute.

Apreciem că important este a se înţelege că acreditarea şiamenajarea corespunzătoare a spaţiilor serviciilorcriminalistice reprezintă o prioritate, un moment care odatăpierdut este greu de ajuns din urmă.

Discutând tot despre spaţiu trebuie avută în vedere şi oserie de cerinţe, după cum urmează:

• accesul în laboratoarele serviciului criminalistic să fiecontrolat;

• spaţiile administrative (secretariatul, biroul şefului deserviciu), biroul de investigare tehnico-ştiinţifică a loculuifaptei, trebuie să fie primele la intrarea în serviciu, pentru a selimita circulaţia persoanelor în zona laboratoarelor, unde sefac încercări/determinări;

• trebuie avut în vedere, că pentru unele din laboratoare,este elaborată o serie de cerinţe, ce trebuie respectate, cumeste cazul laboratorului poligraf AFIS/Printrak Bis şiImagetrak;

• o altă cerinţă referitoare la spaţii este aceea a existenţeiunei camere cu acces controlat şi limitat, unde se potdepozita materialele primite pentru expertizare, până laprelucrarea lor de către experţi sau specialişti. Opinăm căaceastă cameră trebuie să fie în apropierea secretariatului,deoarece, la marea majoritate a serviciilor criminalistice,secretara este cea responsabilă cu repartiţia.

Având în vedere că pregătirea unui serviciu criminalisticpentru acreditarea pe ISO/CEI 17025/2005 presupuneeforturi deosebite şi că în perioada imediat următoare se vaîncerca o acreditare şi pe ISO/CEI 17020/2005, la nivelulbirourilor de investigare tehnico-ştiinţifică a locului fapteiambientarea serviciului va avea în vedere şi acest aspect.

Urmatoarea mare problemă, care apare cu ocaziapregătirii pentru acreditare a serviciilor criminalisticeteritoriale, o reprezintă obţinerea fondurilor financiarenecesare pentru ambientarea corespunzătoare a spaţiilorobţinute.

Din experienţa noastră ştim că fără a obţine fonduri de laalte organisme sau instituţii este foarte greu să realizăm oambientare corespunzătoare.

În funcţie de starea în care se găsesc spaţiile, de lucrărilede amenajare şi reabilitare ce trebuie efectuate, de dotările ceurmează a se face, apreciem că a obţine fonduri de lasponsori este destul de dificil şi implică o seamă de riscuri.

Din acest motiv, am abordat Autoritatea Teritorială deOrdine Publică Caraş-Severin, unde am prezentat importanţaacreditării pe ISO/CEI 17025/2005, dar şi importanţaServiciului Criminalistic în structura funcţională aInspectoratului de Poliţie. Astfel, am obţinut suma de 300.000lei, sumă ce a permis o renovare totală a spaţiului şi oreamenajare, astfel încât să corespundă cerinţelorStandardului.

La efortul financiar al ATOP s-a adaugat şi efortulInspectoratului de Poliţie, care a alocat suma de 40.000 RON,pentru confecţionarea de mobilier, achiziţionarea de altemateriale şi instalaţii necesare pentru o dotarecorespunzătoare a spaţiilor laboratoarelor.

Experienţa practică în aplicareaExperienţa practică în aplicareastandardului ISO/CEI 17025 în laboratoarelestandardului ISO/CEI 17025 în laboratoarele

criminalistice teritorialecriminalistice teritoriale

EMIL STOIANZOLTAN KADAR

RAMONA URSULServiciul criminalistic IPJ Caraş Severin

Implementing of the ISO/CEI 17025/2005 standard in the territorial forensic services suppose ateam effort from the inspectorate commands and from the entire forensic service with its chefservice.

Before the deployment of any activities it is imperious necessarily to study the standard, tounderstand its requirements in the ambient and employ plane as much as in the proceedings andwriting papers which will be made.

The greatest deficiency of the almost forensic services, with few exceptions, represents theenvironment in which they make all activities. In some cases, although were made more efforts, theydon’t find other solutions than the simple solutions as multiplying the number of chairs in theselfsame office.

Another major problem which appears in the same conditions, but for which there exists anadequate environment, is the list of financial resources for the renovation, restyle andcorresponding renewal.

In conclusion, the implementing of ISO/CEI 17025/2005 standard at the forensic services meansa change in attitude from all employments concerned in the project.

CRIMINALISTICA 45

Aspecte prezentate din biroul şefului de serviciu.

Secretariatul serviciului cu acces la camera de păstrare a materialelor primite pentru expertizare.

Deşi la nivelul Inspectoratelor Judeţene de Poliţie nu existăfonduri financiare suficiente, printr-o mai bună gospodărire aacestora şi stabilirea cu exactitate a priorităţilor se pot efectuaastfel de lucrări.

Pe toată durata lucrărilor de execuţie, dar şi dotarea cumobilier şi ambientare, un rol deosebit îl are şeful Serviciului

criminalistic care trebuie să monitorizeze zilnic lucrărileefectuate, calitatea acestora, intervenind ori de cate ori seconstată abateri de la proiect sau de la standardele de calitate.

Prezentăm mai jos aspecte de la modul în care am realizatambientarea spaţiilor la IPJCS, modul în care acestea au fostdispuse şi numărul de lucrători din fiecare laborator.

46 CRIMINALISTICA

Laboratorul Imagetrak rezultat dintr-o încăpere compartimentată, fiind amenajatastfel şi studioul foto.

Laboratorul Poligraf cu anticamera aferentă.

Compartimentul expertize al serviciului criminalistic, undeîşi desfăşoară activitatea un număr de trei lucrători.

Laboratorul AFIS/PRINTRAK BIS, unde lucrează unnumăr de doi lucrători pe două schimburi, pentru aasigura o exploatere cât mai eficientă a sistemului.

CRIMINALISTICA 47

Biroul de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei,unde îşi desfăşoară activitatea un număr de şase lucrători

în frunte cu şeful de birou.

Laboratorul de balistică-traseologie este folosit deexperţii criminalişti pentru efectuarea lucrărilor

repartizate.

Laboratorul de examinare, determinare, eşantionare, dotatcu masă de examinare şi microscop electronic este folosit

de lucrătorii compartimentului de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei.

Laboratorul foto, unde îşi desfăşoară activitateatehnicianul foto.

Serviciul este de asemenea dotat cu o sală modernă de conferinţe, unde au loc şedinţele operative,precum şi activităţi de pregătire profesională.

Un alt aspect foarte important al pregătirii pentru acreditare îl reprezintăelaborarea documentelor, procedurilor generale şi specifice, precum şi ainstrucţiunilor de lucru.

Serviciile criminalistice teritoriale au beneficiat şi beneficiază în continuare deconsultanţă de specialitate din partea Institutului de Criminalistică, din cadrulIGPR. Pe lângă cursurile de pregătire organizate pentru implementareastandardului ISO/CEI 17025/2005 au fost trimişi şi formatori în teritoriu, care aulămurit unele neclarităţi.

Apreciem că fără o consultanţă din partea unui organism specializat nu sepoate realiza o pregătire corespunzătoare cu şanse reale de a fi încununate desucces.

Elaborarea documentelor şi procedurilor considerăm că trebuie făcută de uncolectiv din cadrul serviciului, dar după o consultare riguroasă în domeniu, iardocumentele elaborate să fie clare, concise şi precise.

Următorul pas în implementarea standardului ISO/CEI 17025 apreciem că îlreprezintă pregătirea personalului şi conştientizarea acestuia de necesitateaimplementării standardului şi beneficiilor ulterioare acreditării. Trebuieconstientizat că pe lângă autentificarea calităţii lucrărilor efectuate prinimplementarea standardului se întrunesc şi următoarele avantaje de ordin practic:

• capabilitatea serviciului criminalistic de a verifica oricând calitatea lucrăriloravând certitudinea obţinerii unor rezultate valide;

• imaginea îmbunătăţită în ceea ce priveşte calitatea probelor supuseîncercărilor;

• posibilitatea verificării permanente a încadrării lucrărilor în limitele calitativeimpuse de legislaţia aplicabilă;

• depistarea la timp a lucrărilor necomforme.Important este să existe o perioadă de acomodare, de tranziţie de la sistemul

de lucru vechi la sistemul de management al calităţii, impus de standard.Apreciem că această perioadă trebuie să fie de cel puţin 3 luni, dar să nudepăşească 6 luni până la depunerea cererii de acreditare.

Această perioadă este necesară atât pentru acomodarea lucrătorilor propriicu noul sistem cât şi pentru acomodarea beneficiarilor cu noile condiţii necesareşi suficiente la întocmirea solicitărilor către serviciile criminalistice teritoriale.

Apreciem că acreditarea este un efort de voinţă atât din partea conduceriiinspectoratelor judeţene de poliţie cât şi din partea întregului personal alserviciilor criminalistice şi poate fi realizată doar prin eforturile conjugate aleambelor părţi.

Toaleta serviciului este dotată cuboiler şi cu cabină de duş, ce poate

fi folosită când situaţia impune.

Accesul în serviciu se face printr-o uşă metalică cu sistemde închidere controlat electronic de un sistem informatic, ce

monitorizează accesul personalului.

48 CRIMINALISTICA