1

ILUZII

Aventurile unui Mesia capricios

Noul best-seller de mare succes al lui

Richard Bach,

autorul cartii Pescarusul Jonathan Livingston

De acelasi autor:

STRAIN PE PAMANT

BIPLAN

NIMIC LA INTAMPLARE

PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTON

UN DAR DIN ARIPI

Exista o intrebare pe care am auzit-o nu o data dupa ce am publicat Pescarusul Jonathan: Ce vei scrie in

continuare, Richard? Ce urmeaza dupa Jonathan?"

Am raspuns atunci ca nu mai simt nevoia sa scriu nici macar un cuvintel, si ca toate cartile mele formeaza o

singura voce care a spus lumii tot ce i-am cerut eu sa spuna. Cu toate ca era placut sa nu mai lucrez noptile, ma

simteam ca si cum as fi suferit de foame, ca si cum as fi vrut sa conduc din nou o masina dupa mai mult timp de mers pe

jos.

Inca obisnuiam ca in fiecare vara sa zbor cu batranul meu biplan spre tinuturile luxuriante ce margineau marea in

partea de vest a Americii si sa transport persoane pentru trei dolari pentru o cursa. Asa am inceput sa ma simt bantuit

de vechi framantari - mai aveam ceva de spus.

2

Nu imi place deloc sa scriu. Daca as reusi sa intorc spatele unei idei, si sa dispar in intuneric, daca as reusi sa inchid usa

in nas unui gand, nu as pune vreodata mana pe un creion.

Insa din cand in cand se produce in mintea mea o explozie ca de dinamita cu cioburi de sticla si bucati de caramida care

lovesc frontal un perete si cineva ma pandeste dintre gramezile de moloz, ma apuca de guler si-mi spune soptit: Nu-ti dau

drumul pana nu ma exprimi in cuvinte puse pe hartie ". In acest fel m-am intalnit cu Iluziile".

Acolo, in acele tinuturi, obisnuiam sa stau intins si sa exersez evaporarea norilor, si nu reuseam sa ma eliberez de acele

ganduri... cum ar fi fost daca ar fi aparut cineva care s-ar fi priceput intr-adevar la asta si care ar fi putut sa-mi explice cum

functioneaza lumea mea, cum as putea-o patrunde. Cum ar fi fost daca as fi intalnit un geniu... daca un Siddhartha sau un

Iisus ar fi venit pe pamant in zilele noastre, cu putere asupra iluziilor omenesti izvorata din cunoasterea realitatii ce se

ascunde in spatele lor? Cum ar fi fost sa-l cunosc personal, sa piloteze si el un biplan si sa aterizeze pe aceeasi pajiste cu

mine? Ce ar spune oare atunci, cum s-ar comporta?

Poate ca nu ar fi ca acel Mesia de pe paginile patate de ulei si inverzite de firele de iarba ale jurnalului meu, poate ca nu ar

spune nimic din ce se spune in aceasta carte. Si totusi acel Mesia m-a invatat multe: anume ca atragem in vietile noastre

toate acele lucruri pe care le gandim, de exemplu - dac-o fi asa, am ajuns unde sunt acum dintr-un motiv, si tu la fel.

Probabil ca nu tii in maini aceasta carte dintr-o coincidenta; poate ca citesti intamplarile acestea pentru a-ti aminti de

aventuri traite in trecut. Eu am ales sa gandesc asa. Ii am mai ales sa cred ca Mesia al meu aste ancorat undeva intr-o alta

dimensiune, nicidecum in imaginatie, ca ne priveste pe amandoi si rade cu pofta vazand ca toate ni se intampla exact asa

cum a planuit mintea noastra.

1. A fost odata un invatator venit pe pamant, nascut in sfantul tinut din Indiana, crescut pe intinderile mistice de la rasarit

de Fort Wayne.

2. invatatorul s-a deprins cu stiinta lumii acesteia in scolile publice din Indiana, si cand s-a facut mare a devenit mecanic de

automobile.

3. Insa invatatorul avea o intelepciune ce apartinea altor lumi, altor scoli, altor vieti pe care le-a trait. Si-a amintit lucruri

care l-au facut sa devina intelept si patrunzator, astfel ca ceilalti, vazandu-i puterea, au venit sa-i ceara povata.

4. invatatorul credea ca are taria sa se ajute pe sine si pe ceilalti, si simtea ca asta ii era menirea, iar oamenii, vazandu-

i entuziasmul, au venit la el sa-i tamaduiasca de necazuri si boli.

5. invatatorul credea ca este bine ca fiecare om sa se considere fiu al lui Dumnezeu, si din moment ce si el se considera

astfel, invatatorul chiar era fiul lui Dumnezeu iar magazinele si garajele unde lucra au devenit neincapatoare pentru toti

aceia care ii cautau stiinta si atingerea; iar strazile invecinate erau pline de oameni care sperau ca umbra invatatorului sa

cada asupra lor si sa Ie schimbe vietile.

6. S-a intamplat ca vreo cativa mesteri si conducatori de magazine sa-l roage pe invatator sa-si lase uneltele si sa-si vada de

drum deoarece era atat de cautat incat nici el, nici ceilalti mecanici nu mai aveau loc unde sa repare automobilele.

7. Asa ca s-a mutat la tara iar oamenii care l-au urmat au inceput sa-l numeasca Mesia, si facator de minuni; iar daca ei

credeau cu tot sufletul ca era Cel Ales, aceasta ii era cu adevarat conditia.

8. Daca se intampla sa ploua in timp ce se adresa multimii, nici o picatura de ploaie nu se lipea de capetele celor care il

ascultau; cei din ultimele randuri ii auzeau cuvintele cu aceeasi limpezime ca cei din primul rand, fara sa fie nici o clipa

tulburati de fulgerele sau de tunetele din vazduh. Si Ie vorbea numai in pilde.

9. Si Ie-a spus lor: in noi se afla puterea de a ingadui sanatatea sau boala, bogatia sau saracia, libertatea sau sclavia.

Noi le stapanim pe toate, nimeni altcineva."

10. Un om din multime a vorbit si a spus: Usor de spus pentru tine, Invatatorule, pentru ca tu te conduci dupa niste

legi straine noua si nu trebuie sa lucrezi. Un om obisnuit trebuie sa trudeasca pentru a supravietui in aceasta lume."

11. invatatorul i-a raspuns asa: A fost odata o asezare cu putini locuitori in vecinatatea izvoarelor unui rau cristalin.

12. Raul isi ducea in tacere curentii pe langa ei - tineri si batrani, bogati si saraci, buni si rai, curentul mergea in voie,

nestiindu-si decat lucirile de cristal.

13. Fiecare faptura se agata cu darzenie de crengutele si de stancile din rau, caci agatatul este un mod de a supravietui iar

cu rezistenta impotriva curentului ne-am nascut cu totii.

14. Insa cineva a spus intr-un sfarsit: M-am saturat de atata agatat. Poate ca nu-mi pot distinge calea insa am incredere ca

acest curent stie incotro se indreapta si il voi lasa sa ma duca unde vrea. Tot agatandu-ma voi muri de plictiseala. "

15. Celelalte creaturi au ras si au spus: Prostule! indrazneste sa-ti dai drumul si acel curent pe care il venerezi te va

arunca impleticindu-te si strivindu-te de stanci si vei muri mai repede decat de plictiseala".

3

16. Temerarul insa nu Ie-a dat atentie si, inspirand adanc, si-a dat drumul. intr-o clipa a fost luat de apa involburata,

rostogolit si zdrobit de stanci.

17. Totusi, dupa un timp, cum omul refuza in continuare sa se prinda de ceva, curentul 1-a ridicat usor la suprafata, s-a lovit

in continuare insa nu parea sa fi simtit vreo durere.

18. Iar cei de pe celelalte maluri, carora le era necunoscut, au strigat: Priviti, un miracol! E unul dintre noi si totusi pluteste!

Priviti cum Mesia a venit sa ne salveze pe toti!"

19. Omul purtat de curent a rostit: Nu sunt Mesia asa cum nici tu nu esti. Raului ii place sa ne poarte liber pe undele sale,

trebuie doar sa indraznim sa ne dam drumul. Adevarata noastra menire este aceasta calatorie, aceasta aventura".

20. Acestia au strigat in continuare, Salvatorul!!" catarandu-se pe stanci, insa in momentul cand l-au cautat din nou cu

privirea, acesta disparuse iar ei au ramas singuri sa compuna legende despre un

Salvator."

21. A inceput sa se ingrijoreze cand vedea multimi de oameni strangandu-se in jurul Iui zi de zi, mai aproape, mai insistenti si

mai amenintatori ca niciodata, cand vedea ca acestia il obliga sa-i vindece fara incetare si sa-i intretina cu miracolele lui, sa

invete pentru ei si sa le traiasca vietile. Asa ca s-a retras in acea zi in singuratate pe un varf de deal ascuns si s-a rugat.

22. Si a spus in cugetul sau: Atotputernice binevoieste si ridica de pe umerii mei aceasta povara, ingaduie sa las de-o parte

aceasta sarcina insuportabila. Nu pot trai vietile altor suflete, si totusi mii de oameni imi striga sa le daruiesc viata. Ma

caiesc pentru ce am lasat sa se intample. Si binevoieste dar sa ma intorc la motoarele mele si ma lasa sa traiesc la fel ca

ceilalti."

23. Atunci o voce ii vorbi pe acel varf de deal, o voce care nu era nici barbateasca, nici femeiasca, nici puternica, nici slaba,

doar infinit de blanda. Si acea voce i-a spus: Faca-se nu voia mea ci a ta, pentru ca dorinta ta este si dorinta mea. Mergi dar

si traieste ca un om si fii multumit pe pamant."

24. Auzind asta, invatatorul mult s-a bucurat, a multumit si a coborat dealul murmurand un cantec al mecanicilor. Cand

oamenii l-au inconjurat cu necazurile lor cerandu-i sa vindece in locul lor, sa invete in locul lor, sa ii hraneasca fara incetare

din intelepciunea sa si sa ii distreze cu minunile lui, acesta a zambit multimii si le-a spus cu bucurie: Demisionez".

25. Pentru un moment gloata a ramas muta de uimire.

26. El le-a spus atunci: Daca un om i-ar spune lui Dumnezeu ca cea mai mare dorinta a lui este sa-i ajute cu orice pret, pe

cei aflati in suferinta, iar Dumnezeu i-ar explica ce trebuie sa faca, ar trebui ca acel om sa faca intocmai cum i-a spus

Dumnezeu?''

27. Desigur invatatorule! Au strigat cei multi. Ar trebui sa sufere cu recunostinta in suflet chiar si torturile iadului daca

Dumnezeu io cere!"

28. Nu conteaza deci care ar fi torturile, nici cat de grea ar fi sarcina?"

29. Onorat va fi acela care s-ar lasa spanzurat, glorios va fi cel care s-ar lasa rastignit pe un copac si ars de viu, caci le-a

rabdat pe toate din vrerea Domnului, au spus ei."

30. Si ce ati face, le-a raspuns invatatorul daca Dumnezeu vi s-ar arata si v-ar spune:

Va poruncesc sa fiti fericiti pe acest pamant cate zile veti mai avea. Ce ati face atunci?"

31. Si multimea a tacut naucita, o liniste deplina s-a lasat pe pantele dealurilor si de-a lungul vailor intesate de oameni.

32. Atunci invatatorul a spus: Pe cararea catre fericire vom gasi intelepciunea pentru care am ales viata aceasta. Asta am

invatat astazi si am ales sa va las sa va vedeti de drum."

33. Si si-a vazut de drum prin multime, i-a parasit si a revenit la viata de zi cu zi, la cele obisnuite, la masinile Iui.

Catre mijlocul acelei veri l-am intalnit pe Donald Shimoda. in patru ani de zbor nu mai intalnisem un alt pilot care sa faca ce

faceam eu: sa zboare purtat de vant de la un oras la altul, sa transporte persoane contra cost, cu trei dolari pentru zece

minute de zbor.

insa intr-o zi, chiar la nord de Ferris, in Illinois, uitandu-ma in jos din carlinga biplanului meu Fleet am zarit un batran Travel

Air 4000, alb cu auriu, care aterizase nici mai mult nici mai putin decat intr-un lan de fan galben verzui.

Ma mandresc cu o viata lipsita de griji insa sufar adesea de singuratate. Am zarit biplanul unde v-am spus, m-am gandit la el

pret de cateva secunde, si am hotarat ca n-ar strica sa arunc o privire. Am incetinit, am intors carma Fleet-ului care s-a lasat

usor la pamant o data cu mine. Am simtit vantul printre circuite, blandetea acelui sunet placut, pocniturile rare ale

batranului motor invartindu-si elicea. Mi-am ridicat ochelarii de protectie pentru a-mi savura mai bine aterizarea. O jungla

de frunze verzi de porumb fosnind aproape, sclipirile unui gard si in final doar fan cosit cat vedeai cu ochii. Am miscat

4

mansa, am facut o mica rotatie deasupra campului, am simtit fanul fosnind sub cauciucuri, apoi huruitul atat de familiar al

pamantului intarit sub roti, incetinind, incetinind pana cand m-am oprit cu un zgomot scurt langa celalalt avion. Am slabit

acceleratia, am scos cheile din contact, elicea invartindu-se tot mai incet pana cand s-a oprit de tot in linistea acelei zile de

iulie.

Pilotul celuilalt biplan statea asezat in fan cu spatele rezemat de roata din stanga si ma privea.

Pentru o jumatate de minut l-am privit si eu intrigat de misterul calmului sau. in locul lui n-as fi fost atat de linistit privind

cum un alt avion aterizeaza pe camp si parcheaza la zece metri de mine.

Am dat din cap simpatizandu-l fara motiv.

Pareai singur" i-am spus de la distanta.

Si tu la fel."

N-as vrea sa te deranjez. Daca am venit intr-un moment nepotrivit, pot pleca."

Nu, chiar te asteptam."

Am zambit la auzul acestor cuvinte. Scuze c-am intarziat."

Nici o problema."

Mi-am scos casca si ochelarii de protectie, am sarit din carlinga si am pasit pe sol. Este o senzatie placuta dupa cateva ore de

plutit in aer.

Sper ca iti place sunca cu branza", a spus. Sunca, branza si poate o furnica." Nici o strangere de mana, nici un fel de

prezentare.

Nu era un om robust. Pe umeri i se revarsa un par mai negru decat cauciucul rotii de care statea rezemat. Ochi negrii de

soim, care imi plac la un prieten dar care ma nelinistesc la un necunoscut. Ar fi putut fi un maestru de karate pe cale sa

efectueze cine stie ce demonstratie violenta.

Am acceptat un sandvis si o cana de apa din termos. Si totusi cine esti?" am spus. De ani de zile de cand zbor nu am mai

vazut unul ca mine peste campuri.

Nu prea stiu sa fac altceva" a spus destul de multumit. Ma pricep putin la mecanica, la sudura, ma pricep putin si la

caroserii; dar daca stau intr-un loc prea mult am necazuri. Asa ca am facut aeroplanul si am intrat in afaceri la inaltime."

La ce fel de masinarii te pricepi? Am fost innebunit dupa tractoare diesel cand eram copil."

M-am ocupat de E-opt, D-noua, pentru o scurta perioada de timp, in Ohio".

D-noua! Mari cat casa! Joase, sistem de tractiune dublu, e adevarat ca pot muta muntii?"

Exista si metode mai bune de a muta muntii" a raspuns cu un zambet care nu cred sa fi durat mai mult de o zecime de

secunda.

M-am sprijinit pentru un minut de aripa inferioara a zburatorului sau privindu-l. Privirea imi era derutata de un joc de lumini

din directia lui... era destul de greu sa-l privesti de aproape. Avea in jurul capului un fel de aura ce arunca pe pamant o

umbra argintie misterioasa.

S-a intamplat ceva?" a intrebat.

Ce fel de necazuri ai avut?"

A, nimic serios. imi place pur si simplu sa simt ca traiesc, la fel ca tie."

Mi-am luat sandvisul si am inceput sa ma plimb in jurul avionului lui. Era o masinarie din 1928 sau 1929 si nu avea nici o

zgarietura. Nici fabricile nu produc avioane la fel de noi ca acesta parcat in lanul de fan. Lustruit manual cu cel putin

douazeci de straturi de vopsea de ulei care stralucea ca oglinda acoperind perfect nervurile din lemn ale aparatului. Sub

rama carlingii era scris cu litere aurii, in engleza veche, Don iar pe certificatul de pe caseta pentru acte scria D. W. Shimoda.

Sculele pentru intretinere erau nou noute, instrumente originale din 1928. Mansa si carma din stejar lacuit; acceleratorul,

ambreiajul si aprinderea la stanga. Nu intalnesti zi de zi astfel de aeroplane, nici cele mai bine restaurate nu se compara cu

acesta. Nici o zgarietura, nici o pata pe prelata, nici urma de pete de ulei pe capota. Nici un fir de fan pe podeaua din

carlinga, ca si cum mecanismul acesta n-ar fi zburat niciodata, ca si cum s-ar fi materializat pe loc printr-o urzeala a timpului

dupa o jumatate de secol. Am simtit un fior rece in ceafa.

De cand faci curse cu pasageri? i-am strigat de dincolo de avion."

De vreo luna, vreo cinci saptamani."

Mintea. Esti de cinci saptamani pe campuri si eu nu te cunosc, in plus era obligatoriu sa ai ulei pe capota si paie pe jos. Pe

cand masinaria asta... nici urma de ulei pe parbriz, nici urma de paie pe extremitatile aripilor sau pe coada, nici urma de

insecte moarte pe elice. Aceste lucruri sunt imposibile pentru un avion care zboara prin arsita din Illinois. Am mai studiat

5

Travel Air-ul pret de inca cinci minute apoi m-am asezat in fan sub aripa cu fata la misteriosul pilot. Nu ma temeam, inca imi

placea tipul si totusi ceva ma nelinistea.

De ce nu-mi spui adevarul?"

Adevarul ti l-am spus, Richard", a spus. Si eu aveam numele scris cu vopsea pe aeroplan.

Prietene, nu exista persoana care sa transporte pasageri timp de o luna cu un Travel Air si sa nu aiba aeroplanul patat cu

ulei sau cu praf. O gaura in prelata? Pentru Dumnezeu, putin fan pe jos?"

Mi-a zambit calm. Sunt cateva lucruri pe care nu le stii."

in momentul acela devenise un strain de pe alta planeta. Credeam ce spune insa nu gaseam nici o cale de a-mi explica

prezenta acelei bijuterii de aeroplan parcata pe campul cu fan in plina vara.

E adevarat. Dar va veni o zi cand le voi sti pe toate. Si atunci iti voi lasa tie aeroplanul meu pentru ca eu nu voi mai avea

nevoie de el."

M-a privit cu interes si si-a ridicat sprancenele negre. Serios? S-auzim."

Eram incantat. Cineva voia sa-mi asculte teoria!

Cred ca le-a trebuit mult timp oamenilor pentru a realiza ca pot zbura, asta pentru ca nu si-au inchipuit ca este posibil asa

ceva si pentru ca nu aflasera despre principiul de baza al aerodinamicii. Mie imi place sa cred ca mai exista un principiu: nu

avem nevoie de avioane pentru a zbura, pentru a trece prin ziduri, pentru a ajunge pe alte planete. Putem invata sa facem

toate acestea fara ajutorul masinilor. Trebuie doar sa ne dorim."

Singura intelepciune care conteaza este cea pe care am obtinut-o prin experienta, facand ceea ce-mi place. Daca as stii ca

exista pe pamant un suflet care sa ma poata invata mai multe decat aeroplanul meu si decat cerul, as da fuga chiar acum sa-

l intalnesc, sau s-o intalnesc."

M-a fulgerat cu privirea intunecata. Nu crezi ca te indruma totusi cineva catre toate aceste lucruri pe care vrei sa le

cunosti?"

Sigur ca sunt calauzit. intotdeauna am simtit ca cineva are grija de mine."

Si crezi ca vei fi condus la un invatator care te va ajuta?"

Daca invatatorul nu sunt chiar eu, da."

Poate chiar asa se va intampla", a spus el.

Un camion modern s-a apropiat de noi, ridicand colbul intr-un strat maroniu si s-a oprit langa fanar. Usa s-a deschis si a

coborat un batran insotit de o fata de vreo zece anisori. Pulberea cafenie plutea in aer, nici o adiere de vant.

Voi faceti curse cu aeroplanul?" a spus omul. Campul fusese descoperirea lui Donald Shimoda; asa ca am pastrat tacerea.

Da, domnule, a raspuns acesta. Aveti chef sa zburati astazi, nu-i asa?"

Si daca as avea, ai face dumneata niste rotocoale cu mine acolo sus?" Ochii batranului scanteiara, incercand sa-si dea

seama daca putem vedea dincolo de limbajul sau necioplit.

As putea, daca doriti, daca nu, asta este."

Si ma gandesc ca o sa-mi mai luati si pielea."

Trei dolari, domnule, pentru noua sau zece minute de zbor. Asta inseamna treizeci si trei de centi pe minut. Si cei mai multi

imi spun ca merita."

Aveam ciudatul sentiment ca eram lasat deoparte, stand acolo spasit si ascultand cum acest individ isi facea treaba. Mi-a

placut cum le-a spus pe toate la obiect. Ma obisnuisem intr-atat cu vechea mea metoda de a atrage clientii (Va garantez ca

este cu zece grade mai racoare acolo sus, oameni buni! Haideti sa va duc unde numai ingerii si pasarile ajung. Toate acestea

pentru cativa banuti din buzunarele voastre..."), incat uitasem ca mai exista si altele.

Exista o mare tensiune, sa zbori si sa atragi clienti pentru curse in acelasi timp. Ma cam obisnuisem insa ma urmarea

constant ideea ca daca nu gasesc pasageri, nu mananc. Azi era pentru prima data cand nu ma gandeam la mancare si

stateam relaxat si priveam.

Fetita statea si ea deoparte si privea. Blonda cu ochi caprui, cu un aer solemn, era prezenta aici doar pentru ca si bunicul ei

era. Ea nu vroia sa zboare.

in majoritatea cazurilor se intampla invers, copiii sunt nerabdatori si batranii precauti, insa cineva care traia din curse de

avion putea spune sigur ca fetita aceea nu ar fi zburat cu noi nici daca am fi asteptat-o toata vara.

Care din voi...?" a intrebat batranul. Shimoda si-a turnat o cana cu apa. Richard va va duce. Eu sunt inca in pauza de pranz.

Asta daca nu cumva vreti sa asteptati."

Nu, domnule, sunt gata de decolare. Am putea zbura deasupra fermei mele?"

6

Sigur, am intervenit. Aratati-mi doar directia in care vreti sa o luati." Mi-am adunat rogojina de dormit, geanta de scule si

oalele de gatit din fata Fleet-ului, l-am ajutat pe om sa urce pe scaunul pasagerului si l-am instalat acolo. Apoi m-am

strecurat in spatele carlingii si mi-am pus centura de siguranta.

Don, vrei sa-mi faci un vant?" Sigur." Si-a adus cana de apa cu el si s-a postat langa elice. Ce vrei mai exact?"

E incinsa si se blocheaza. Misc-o usor. Un mic impuls va fi suficient ca sa prinda viata."

intotdeauna cand cineva incerca sa invarta elicea Fleet-ului o facea prea tare si in anotimpurile cu probleme, motorul refuza

sa porneasca. insa acest om a invartit-o atat de usor de parca ar fi facut asta de-o vesnicie. in urma impulsului s-au auzit

cateva pocnituri, s-au aprins scantei in cilindri si batranul motor a prins viata, pur si simplu. Shimoda a revenit langa

aeroplanul sau, s-a asezat si a inceput sa discute cu fetita.

Dupa o explozie grozava de cai putere si paie zburatoare, Fleet-ul era in aer urcand la treizeci de metri (daca ma lasa

motorul, aterizam in lanul de porumb), la o suta cincizeci de metri (de aici am putea ateriza din nou in fan... si pasunea

pentru vaci e la vest), la doua sute patruzeci de metri urmez indicatiile batranului si ne ridicam in continuare prin vantul de

sud-vest.

in trei minute de zbor am inconjurat o ferma, hambare de culoarea carbunilor incinsi, o casa de culoarea fildesilor asezata

intr-o mare de verdeata. Gradina din spatele casei era sursa de hrana: cultivasera porumb, salata verde si rosii.

Omul din fata carlingii privea in jos pe dupa aripile si printre circuitele Fleet-ului in timp ce ne roteam deasupra acelei

asezari.

O femeie purtand un sort alb peste o rochie albastra ne-a facut cu mana de pe veranda. Omul i-a raspuns in acelasi fel.

Probabil ca vor povesti mai tarziu despre cat de bine s-au putut vedea unul pe celalalt avand intre ei cerul.

Batranul m-a privit apoi si a dat din cap in semn ca a fost suficient, ca imi multumeste si ca puteam sa ne intoarcem.

Am zburat intr-un cerc larg deasupra Ferris-ului pentru ca oamenii sa afle ca se faceau zboruri si am coborat cu miscari

spiralate catre campul cu fan ca sa le arat exact unde sa vina. Si cum alunecam usor spre pamant, imediat dupa ce am trecut

peste lanul de porumb, Travel Air-ul s-a inaltat si s-a indreptat imediat catre ferma pe care o parasisem.

Am mai zburat o data demult intr-un parc cu cinci avioane, si pentru un moment am avut un sentiment de incurcatura si

inghesuiala... un avion se ridica plin cu pasageri, altul ateriza. Am atins pamantul cu un huruit usor si ne-am oprit la capatul

indepartat al lanului, aproape de drum.

Motorul s-a oprit, omul si-a desfacut centura de siguranta si l-am ajutat sa coboare. Si-a scos un portofel din haina si a

numarat bancnotele, dand din cap.

A fost o cursa pe cinste, baiete."

Cred si eu. Serviciile noastre sunt cele mai bune."

Ce vinde prietenul tau e bun!"

Cum?"

Fac ramasag ca ar putea v inde s i f lo r i gradinarului."

Ce te face sa spui asta?"

Copila mea, desigur. O cursa cu avionul pentru nepoata mea, Sarah!" in timp ce spunea asta privea Travel Air-ul, un punct

argintiu plutind in spirale deasupra fermei. A vorbit cu calmul omului care tocmai a observat ca ramurile fara viata din

curte au inmugurit si vor da roade bune.

De cand s-a nascut, fetei asteia i-a fost frica de inaltimi ca de moarte. Tipa. E infricosata. Daca o pui sa urce in copac, ii vin

gargaunii. Nu urca nici pe scara prea sus, nu ar urca la inaltime nici daca potopul ar umple curtea. ii plac mult masinariile, nu

ii e teama de animale, dar sa n-auda de inaltimi! Si acum uite-o cum pluteste in vazduh."

A continuat sa vorbeasca despre nepoata sa in alte momente deosebite; si-a amintit de timpurile cand furtuni mari scuturau

hambarele in Galesburg, despre Monmouth care pilota biplane ca si noi acum doar ca facea tot felul de cascadorii.

Priveam cum indepartatul Travel Air se face tot mai mare, cum coboara in cercuri abrupte pe care nu le-as executa niciodata

avand la bord o fetita careia ii este frica de inaltimi si atingand pamantul intr-o aterizare greu de urmarit chiar si numai cu

privirea. Trebuie ca Donald Shimoda a zburat mult ca sa poata aduce la sol un Travel Air in acest fel.

Aeroplanul rula usor si se opri langa noi, elicea s-a oprit usor cu un clinchet. M-am uitat atent. Nu era nici urma de insecte

pe elice. Nici macar o musca nu fusese ucisa de acea lama de doi metri si jumatate.

Am sarit sa-i ajut, am desfacut centura fetei, i-am deschis usa ingusta din fata carlingii si i-am aratat unde sa paseasca

pentru a nu-si prinde piciorul.

7

Cum ti-a placut?" am intrebat.

Nici nu m-a auzit.

Bunicule, nu mi-a fost frica! Nu mi-a fost frica, sincer! Casa arata ca o jucarioara si bunica imi facea semne cu mana, si Don

a spus ca mi-e teama doar pentru ca am cazut odata demult si am murit si ca nu trebuie sa-mi mai fie frica. Vreau sa

devin pilot, bunicule! Voi avea un avion si-mi voi repara singura motorul, voi zbura peste tot si voi face curse. Pot,

bunicule?"

Shimoda i-a zambit batranului si a ridicat din umeri.

Ti-a spus ca o sa devii pilot, Sarah?"

Nu, dar eu deja sunt pilot. Stii doar ca ma pricep la motoare!"

Ei bine poti sa mai discuti asta cu maica-ta. E timpul ca noi sa mergem acasa."

Amandoi ne-au multumit si s-au indreptat catre statie, unul mergand, celalalt alergand, ambii schimbati de cele

intamplate pe campul cu fan si pe cer.

Doua automobile au sosit, apoi altul si ne-au inconjurat o multime de oameni care voiau sa vada Ferris-ul de la inaltime.

Am facut cam douasprezece sau treisprezece curse intr-o viteza ametitoare, apoi am dat fuga la benzinaria orasului sa

cumpar combustibil pentru Fleet. Apoi alti si alti pasageri si am facut curse complete pana in asfintit.

O inscriptie pe care o citisem undeva indica faptul ca orasul avea doua sute de locuitori iar la caderea serii eram

convins ca zburasera toti in acea zi plus inca vreo cativa din localitatile invecinate.

In euforia zborului am uitat sa intreb despre Sarah si despre cum o convinsese Don, daca inventase povestea

despre moarte sau chiar credea in ea. Si din cand in cand ii studiam avionul in timp ce pasagerii urcau si coborau. Nici o

pata nicaieri, nici o picatura de ulei, parea ca zboara evitand insectele pe care eu trebuia sa le sterg de pe parbriz din

ora in ora.

Era aproape noapte cand ne-am oprit. Pana am pus paie uscate in soba de cositor, pana le-am acoperit cu carbuni

si le-am aprins se intunecase de-a binelea, focul aruncand umbre luminoase de la avioanele parcate in apropiere si de

la paiele aurii din jurul nostru.

Am aruncat o privire in cutia cu alimente.

Avem supa, tocana sau spaghete, am spus. Sau pere si piersici. Vrei niste piersici coapte?"

Indiferent, a spus calm. Orice sau nimic."

Nu iti este foame, omule? Am avut o zi incarcata!"

Nu mi-ai oferit nimic la care sa poftesc, decat poate daca tocana aceea este buna."

Am deschis conserva de tocana cu cutitul meu de Ofiter Elvetian in Misiune, am facut acelasi lucru cu spaghetele si le-am

pus la incalzit.

Buzunarele imi erau pline cu bani... acesta era pentru mine unul din cele mai placute momente ale zilei. Am scos

bancnotele si le-am numarat, fara sa ma obosesc sa le asez frumos. Erau cam o suta patruzeci si sapte de dolari si am

inceput sa socotesc in gand, lucru deloc usor pentru mine.

Asta face... face... sa vedem... patru si doi in minte... patruzeci si noua de zboruri pe ziua de azi! Am facut o suta de dolari

intr-o zi, Don, doar eu si Fleet-ul! Tu trebuie sa ai vreo doua sute... tu transporti de obicei cate doi la o cursa, nu-i asa?"

De obicei", a raspuns.

Poate ai nevoie de un profesor..." a spus.

Nu-mi trebuie nici un profesor, i-am raspuns, imi numar doar banii! As putea sa-mi rezerv o saptamana, pentru a

face asta, as putea face asta in ploaie si in vant timp de o saptamana buna."

S-a uitat la mine si a zambit. Dupa ce incetezi sa-ti savurezi castigul imi dai si mie tocana aceea?"

Mase de oameni, multimi, torente umane revarsandu-se inspre un singur om ce se gasea in mijlocul lor. Apoi oamenii s-

au transformat intr-un ocean care l-ar fi inecat, dar acesta nu a pierit, a pasit peste ape, si a disparut fluierand. Oceanul

de ape s-a transformat intr-unui de iarba. Un Travel Air 4000 alb cu auriu a aterizat pe iarba, pilotul a iesit din carlinga si a

arborat un anunt pe o bucata de panza: 3 dolari/zbor.

Era trei dimineata cand m-am trezit din vis, amintindu-mi-l in intregime si bucuros din acest motiv. Am deschis ochii sa vad

in lumina lunii acel imens Travel Air parcat langa Fleet. Shimoda statea pe salteaua sa asa ca in ziua cand l-am intalnit,

sprijinindu-de cu spatele de roata din stanga a aeroplanului. Nu i-am distins silueta, pur si simplu stiam ca este acolo.

Buna, Richard, a spus incet in intuneric. Esti lamurit acum?"

Lamurit in legatura cu ce?" am spus incurcat, inca fiind cu gandul la vis, nu m-am mai mirat cum de era treaz.

8

in legatura cu visul tau. Omul si multimea si aeroplanul, a spus cu rabdare. Erai curios sa stii cine sunt, acum stii, e bine? Au

fost toate acele povesti de dat la stiri: Donald Shimoda, cel caruia incepuse sa i se spuna Mesia Mecanicul, Avatarul

American, cel care a dv>parut intr-o zi din fata a douazeci si cinci de mii de oameni?"

Imi aminteam ceva, citisem despre asta intr-o ramasita de ziar, intr-un mic orasel din Ohio, doar pentru ca era pe prima

pagina.

Donald Shimoda?"

La dispozitia ta, a spus. Acum stii, deci nu mai trebuie sa ma descosi. Dormi."

M-am gandit mult la ce mi-a spus inainte de a adormi.

Ti s-a dat voie... nu m-as fi gandit... ca vei obtine o astfel de slujba, un Mesia, n-ar trebui sa salvezi lumea? N-as fi crezut

ca un Mesia ar avea voie sa-si incheie socotelile si sa-si dea demisia pur si simplu." M-am ridicat in picioare pe

capota Fleet-ului si am privit cu luare-aminte la ciudatul meu prieten. Arunca-mi o cheie de saisprezece, te rog, Don."

A cautat prin geanta de scule si mi-a aruncat cheia. Asa cum s-a intamplat si cu celelalte instrumente in acea dimineata,

cheia pe care mi-a aruncat-o a incetinit in aer si s-a oprit la un pas de mine, plutind fara greutate parca si rotindu-se usor in

vazduh. Si totusi, in clipa in care am atins-o a devenit grea in mana mea, o ustensila obisnuita din crom si vanadiu. Ma

rog, nu chiar obisnuita. De cand o cheie ieftina de opt mi s-a rupt in maini, mi-am procurat cele mai bune unelte

pe care le poate avea un pilot... cheia de fata era un Snap-On si orice pilot stie ca nu poate fi numita o unealta

obisnuita. Valoreaza greutatea ei in aur si stii ca nuse va rupe niciodata, este o bucurie sa o folosesti, indiferent la ce.

Poti, desigur sa renunti! Poti renunta la orice, daca te razgandesti in privinta unui lucru. Poti renunta sa respiri, daca

vrei." intre timp se desfata facand sa pluteasca o surubelnita Phillips. Asa am renuntat si eu sa mai fiu Mesia si daca par

putin nesupus este poate pentru ca sunt intr-adevar un nesupus. E mai bine asa decat sa faci o meserie care nu-ti

place. Un Mesia bun nu uraste nimic si este liber sa apuce orice drum doreste. Asta este de fapt valabil pentru toata

lumea. Suntem cu totii fiii Domnului, sau copiii Fiintei, sau ideile Mintii, sau oricum altfel vrei sa ne numesti."

Strangeam piulitele cilindrilor de la motorul Kinner. O piesa buna, vechiul B-5, insa aceste piulite se incapataneaza sa se

slabeasca la fiecare o suta de ore de zbor si e bine sa-mi iau masuri de precautie. Prima pe care am pus cheia se

slabise cu un sfert de rotatie si m-am bucurat ca am avut inspiratia sa le verific pe toate in aceasta dimineata,

inainte de a zbura cu alti pasageri.

Ai dreptate, Don, insa mi se pare ca a fi Mesia este ceva diferit de alte slujbe. Iisus sa se intoarca la a bate cuie pentru a

supravietui? Poate ca-mi suna mie ciudat."

Se gandi la spusele mele incercand sa-mi inteleaga punctul de vedere. Nu-ti inteleg punctul de vedere. Mi se pare ciudat

chiar faptul ca acest Mesia nu a renuntat inca de la inceput de cand a fost numit Salvatorul pentru prima data." Atunci a luat

lucrurile logic: Bun, sunt Fiul lui Dumnezeu, dar nu ne numim toti asa? Eu sunt Salvatorul, dar si voi aveti acelasi statut!

Lucrurile pe care le fac eu le puteti face si voi! Orice om care gandeste poate intelege asta."

Era cald sus pe capota. Dar nu puteam spune ca muncesc. Cu cat imi doresc mai mult sa fac ceva cu atat mai putin numesc

acel lucru munca. Ce faceam ma umplea de satisfactii caci stiam ca nu permit cilindrilor sa zboare din motor.

Mai ai nevoie de vreo unealta?", m-a intrebat.

Nu mai am nevoie. Si intamplator am evoluat spiritual, Shimoda, suficient incat sa consider aceste mici trucuri ale tale

jocuri ale unui suflet inferior. Sau ale unui hipnotizator incepator."

Un hipnotizator. Chiar ca te-ai prins. Dar mai bine hipnotizator decat Mesia. Ce slujba plictisitoare!

Cum de nu mi-am dat seama de la inceput ca o sa fie asa?"

Ti-ai dat seama", am raspuns cu intelepciune.

El doar a ras.

Te-ai gandit vreodata, Don, ca s-ar putea ca in final sa nu fie asa simplu sa renunti? Ca s-ar putea sa nu mai poti

reveni la viata unui om normal?"

La asta n-a mai ras. Ai dreptate, desigur", a spus si si-a trecut degetele prin parul negru. Nu trebuia sa stau decat o zi

sau doua intr-un singur loc si oamenii incepeau sa-si dea seama ca eram ciudat. Daca te atingeai de maneca mea, te

vindecai de cancer in faza terminala si pana la sfarsitul saptamanii ma gaseam iar in mijlocul multimii. Acest aeroplan

ma mentine in miscare si nimeni nu stie de unde vin si incotro ma indrept, ceea ce mi se potriveste chiar bine."

Iti va fi mai greu decat crezi, Don."

Hm?"

Da, esenta miscarii in vremurile noastre este de la material la spiritual... asa inceata cum e, aceasta miscare este totusi

9

una uriasa. Nu cred ca oamenii te vor lasa in pace."

Nu pe mine ma vor, ci miracolele pe care le fac. Sau cele pe care le pot transmite altora; pentru ca sa fie si ei Mesia.

Nu le voi spune ca este o munca plictisitoare. Si apoi nu exista obstacol atat de mare incat sa nu poata fi depasit. "

Am coborat de pe capota si am continuat sa strang piulitele, de data asta la cilindrii urmatori. Nu toate erau slabite, unele

din ele doar. Sa-nteleg ca citezi din cainele Snoopy?"

Voi cita adevarul de oriunde el exista, multumesc."

Nu poti fugi la nesfarsit, Don! Ce faci daca incep sa te slavesc chiar in acest moment?

Daca ma satur de reparat la motor si incep sa te implor sa faci tu asta in locul meu?

Uite, iti voi da toti banii pe care ii castig pana la apusul soarelui daca ma inveti sa plutesc! Daca nu vrei, voi intelege ca

trebuie sa incep sa ma rog tie, Sfantului Trimis, sa-mi usurezi Povara."

Mi-a zambit doar. Totusi nu cred ca a inteles ca nu are voie sa plece. Cum as putea sa-mi dau seama de asta din moment

ce este inca aici?

Ai avut parte de tot ritualul, asa ca in filmele indiene? Puzderie de oameni pe strazi miliarde de maini atingandu-te,

flori si miresme, platforme aurite cu tapiserii argintii pe care sa te asezi cand vorbesti?"

Nu, inainte sa ma apuc de asta am stiut ca nu suport astfel de lucruri. Asa ca am ales Statele Unite si m-am ales numai

cu multimea."

Erau dureroase pentru el aceste amintiri si mi-a parut rau ca am adus vorba despre asta.

S-a asezat in fan si a vorbit in continuare privind prin mine. Voiam sa le spun, pentru numele Domnului, daca vreti

libertate si bucurie atat de mult, nu vedeti ca nu sunt nicaieri in afara voastra? Trebuie doar sa spuneti ca le aveti si le veti

avea. Purtati-va ca si cum ar fi ale voastre si vor fi! Ce-o fi asa complicat, Richard? insa ei nici nu voiau sa auda.

Miracole - ca atunci cand mergi la cursele de masini pentru a vedea accidente, tot asa veneau oamenii la mine sa vada

miracole. La inceput e frustrant, mai apoi devine pur si simplu agasant. Nu am idee cum de rezista ceilalti Mesia."

Daca pui problema asa totul isi pierde din farmec", am spus. Am strans si ultima piulita si mi-am pus sculele la locul

lor. incotro ne indreptam azi?"

S-a apropiat de carlinga mea si, in loc sa indeparteze gazele de pe parbriz, si-a trecut mana peste acesta si micutele

creaturi strivite au revenit la viata si si-au luat zborul. Desigur ca parbrizul sau nu va avea niciodata nevoie de lustruire si

acum stiu ca nici motorul nu va necesita vreodata intretinere.

Nu stiu, a raspuns. Nu st iu incotro ne indreptam."

Ce vrei sa spui? Tu stii trecutul si viitorul tuturor lucrurilor. Stii exact incotro ne indreptam!"

A oftat. Mda. Dar incerc sa nu ma gandesc la asta."

M-am gandit pentru un moment, in timp ce lucram la cilindri: hei, tot ce am de facut este sa raman langa omul

acesta si nu voi avea nici un fel de neplaceri, nimic rau n-ar putea sa mi se intample si totul imi va iesi dupa plac. insa felul

cum a spus-o:

incerc sa nu ma gandesc la asta", m-a facut sa-mi amintesc ce se intamplase cu ceilalti Mesia trimisi in aceasta lume.

Simtul practic imi striga sa o iau catre sud imediat ce decolez si sa plec cat mai departe posibil de acest individ.

insa, asa cum am mai spus, sufar de singuratate zburand mereu de colo-colo si m-am bucurat sa-l intalnesc macar si pentru

a discuta cu cineva care stie sa deosebeasca un volet de torsiune de un stabilizator vertical.

Ar fi trebuit s-o iau catre sud, insa dupa decolare am ramas cu el si am zburat catre nord si est, catre viitorul la care el

incerca sa nu se gandeasca.

De unde ai invatat toate astea, Don? Stii atat de multe lucruri, sau poate doar lasi aceasta impresie. Ba nu. Tu chiar

stii multe lucruri. Stiinta ta este doar rezultatul practicii? Nu te pregatesti si teoretic pentru a deveni invatator?" Ti

se da o carte de citit." Mi-am agatat de circuite esarfa de matase proaspat spalata si m-am holbat la el. O

carte?" Manualul Mantuitorului. Este un fel de Biblie a invatatorilor. Am un exemplar pe aici pe undeva, daca te

intereseaza."

Da, da! Vrei sa spui ca ai o simpla carte care iti spune cum...?"

A rascolit pentru un timp prin spatiul pentru bagaje al Travel Air-ului si a aparut cu un mic volum invelit in ceva ce parea

a fi piele de antilopa.

Indrumarul pentru Mesia invataturi pentru Suflete Alese

10

De unde ai invatat toate astea, Don? Stii atat de multe lucruri, sau poate doar lasi aceasta impresie. Ba nu. Tu chiar

stii multe lucruri. Stiinta ta este doar rezultatul practicii? Nu te pregatesti si teoretic pentru a deveni invatator?" Ti

se da o carte de citit." Mi-am agatat de circuite esarfa de matase proaspat spalata si m-am holbat la el. O

carte?" Manualul Mantuitorului. Este un fel de Biblie a invatatorilor. Am un exemplar pe aici pe undeva, daca te

intereseaza."

Da, da! Vrei sa spui ca ai o simpla carte care iti spune cum...?"

Cum adica, Manualul Mantuitorului? Aici scrie indrumarul pentru Mesia.'1

Ceva de genul acesta." A inceput sa-si adune lucrurile din jurul aeroplanului, ca si cum ar fi considerat ca este timpul

sa plece.

Am rasfoit putin cartea, o colectie de maxime si scurte paragrafe.

Perspectiva -

foloseste-o sau ignor-o.

Daca tot ai ajuns la pagina aceasta

nu uita ca tot ce se petrece in jurul tau

nu este realitatea.

Candeste-te la asta.

Aminteste-ti de unde vii, incotro te indrepti, si de ce ai produs toate

incurcaturile in care te gasesti. Aminteste-ti ca vei muri de o moarte

grotesca.

Este un antrenament bun sa pastrezi

toate aceste aspecte in minte, te vei

bucura astfel de viata mult mai intens.

Abordeaza totusi problema mortii tale cu seriozitate.

Cei care rad in drum spre locul

unde urmeaza sa fie executati

sunt in general neintelesi de formele

inferioare de viata care ii considera

nebuni.

Ai citit chestia asta despre pierderea perspectivei, Don?" Nu."

Spune ca trebuie sa mori de o moarte oribila."

Nu trebuie. Depinde de circumstante si de cat chef ai sa aranjezi lucrurile."

Moartea ta va fi oribila?"

Nu stiu. Nu crezi ca nu mai are prea multa importanta acum ca am renuntat la misiune? O ascensiune usoara, linistita

ar trebui sa fie suficienta. Voi decide in cateva saptamani cand voi termina lucrul pentru care am venit."

Nu l-am luat in seama crezand ca glumeste, asa cum facea adesea, nestiind cat era de serios in privinta celor cateva

saptamani.

M-am afundat din nou in citit; era intr-adevar genul de cunoastere de care ar avea nevoie un maestru.

A invata inseamna a afla ceea ce stii

deja.

A face inseamna a demonstra ca stii.

A-i invata pe altii inseamna a le aminti

ca stiu Ia fel de bine ca tine.

Sunteti cu totii invatacei, muncitori, profesori.

Singura ta obligatie in viata este sa fii onest cu tine insuti.

A fi onest cu altcineva sau cu altceva

este nu doar imposibil, ci si semnul

unui fals Mesia.

Cele mai simple intrebari sunt si cele

mai profunde. Unde te-ai nascut? Unde

locuiesti? incotro te indrepti? Ce faci?

11

Canditi-va la aceste intrebari din cand in cand si observati cum raspunsurile sunt mereu altele.

Cel mai bine ii invatam pe altii lucruri

pe care simtim noi insine nevoia sa Ie stim.

Esti groaznic de tacut, Richard", a spus Shimoda, ca si cum ar fi vrut sa discute cu mine.

Da", am raspuns si am continuat sa citesc. Desi era o carte numai pentru invatatori nu voiam sa o las din mana.

Traieste fara sa-ti fie rusine daca ceva

din ce ai spus sau ce ai facut se

publica peste tot in lume - chiar si in

situatia in care ceea ce s-a publicat nu

este adevarat.

Prietenii te vor cunoaste dupa un minut mai bine decat cunostintele dupa o mie de ani.

Cea mai buna cale de a evita responsabilitatile este sa spui, Am responsabilitati."

Am observat ceva ciudat la aceasta carte. Paginile nu sunt numerotate, Don."

Nu, a spus. Nu trebuie decat sa o deschizi si vei gasi exact ceea ce cauti." O carte magica!"

Nu. Poti face asta cu orice carte. Poti cu un ziar vechi, daca citesti cu mare atentie. Nu ti s-a intamplat niciodata sa fii

preocupat de ceva, apoi sa deschizi o carte oarecare si sa incerci sa gasesti acolo rezolvarea problemelor care te

preocupa?" Nu."

Atunci incearca asta o data." Si am incercat. Am inchis ochii si m-am gandit la ce o sa se intample cu mine daca voi

ramane pentru mai mult timp in compania acestui ciudat individ. Era placut sa fii cu el insa nu puteam sa-mi reprim

sentimentul ca ceva nu prea placut urma sa i se intample in curand, si nu vroiam sa fiu acolo in acel moment.

Gandindu-ma la asta am deschis cartea cu ochii inca inchisi si am citit.

Esti condus in viata de latura curioasa a individualitatii tale,

una a spiritului, a jocului. Ea reprezinta adevarata ta natura.

Nu intoarce spatele unor prilejuri

pana nu te asiguri ca nu ai nimic de invatat din ele.

Esti intotdeauna liber sa te razgandesti

si sa-ti alegi un alt viitor sau un alt trecut.

Sa-ti alegi un alt trecut? Asta e la propriu, la figurat... sau cum? Cred ca mi s-a blocat mintea, Don. Nu vad cum as putea

sa retin aceste lucruri."

Prin practica. Prin putina teorie si multa practica, a raspuns. O sa-ti ia cam o saptamana si jumatate."

O saptamana si jumatate."

Da. Convinge-te ca stii toate raspunsurile si vei sti toate raspunsurile. Convinge-te ca esti un maestru si vei fi."

Dar eu nu am spus ca vreau sa fiu maestru."

Ai dreptate, a spus. Nu ai spus asta."

Nu i-am inapoiat insa cartea si nici el nu mi-a cerut-o.

Fermierii din vest au nevoie de pamant bun pentru ca munca lor sa dea roade. La fel si pilotii. Trebuie sa fie aproape de

clienti. Trebuie sa gaseasca pamanturi bune aproape de oras, terenuri cu iarba, fan sau grau treierat; sa nu fie in

apropiere vite care sa manance husele aeroplanelor; sa fie o sosea in apropiere; o poarta cu gard pentru clienti;

terenuri pozitionate astfel incat aeroplanele sa nu zboare aproape de case; terenuri suficient de netede incat

avioanele sa nu se desfaca in bucati cand ruleaza cu 50 km/ora; terenuri intinse pentru ca decolarile si aterizarile sa se

faca in siguranta in zilele toride de vara; si bineinteles permisiunea proprietarilor de a le folosi terenurile.

M-am gandit la toate acestea in timp ce zburam spre nord intr-o sambata dimineata, eu si Mesia cu intinderea verde-aurie

la trei sute de metri sub noi. Travel Air-ul lui Donald Shimoda plutea zgomotos in dreapta mea, vopseaua sa stralucitoare

aruncand raze de soare in toate directiile. Un avion superb, ma gandeam, insa prea mare pentru transport de

pasageri. Este adevarat ca transporta doi pasageri in acelasi timp dar si cantareste de doua ori cat Fleet-ul, si deci

are nevoie de mai mult teren pentru aterizare si decolare. Am avut odata un Travel Air insa l-am dat la schimb pentru Fleet.

Fleet-ul se poate misca usor pe terenuri inguste, pe terenuri pe care le gasesti cu usurinta in apropierea orasului. Cu

Fleet-ul pot sa decolez si sa aterizez pe un teren lung de numai o suta cincizeci de metri, in timp ce un Travel Air ar avea

nevoie de cel putin trei sute. M-am si gandit, daca ma leg de acest individ, ma leg si de pretentiosul lui aeroplan.

Si exact in momentul cand gandeam asta, am vazut in apropierea orasului pe langa care tocmai treceam o mica pasune

12

pentru vaci. Era un teren agricol clasic de trei sute nouazeci de metri, impartit in doua, jumatate vandut celor din oras

pentru un teren de baseball.

Stiind ca avionul lui Shimoda nu putea ateriza acolo, mi-am inclinat avionul spre stanga, m-am avantat inainte cu viteza

medie si m-am lasat usor inspre parcul de baseball. Am atins iarba chiar langa gardul din stanga terenului de care spuneam

si am oprit lasandu-mi suficient spatiu de miscare in jur. Voiam sa ma dau mare putin, sa-i arat lui Shimoda ce poate face un

Fleet pilotat de un profesionist.

Un zgomot puternic si am inceput sa ma rotesc pentru a decola, insa dupa ce am facut prima rotire am zarit Travel Air-ul

gata de a atinge pamantul, intr-un echilibru perfect, cu aripa din stanga ridicata usor, arata ca un vultur indreptandu-se

inspre pamant.

Cobora domol si atat de aproape ca parul de pe ceafa mi se zburli. Eram gata sa vizionez o prabusire. Daca incerci sa opresti

un Travel Air langa gardul unui teren ingust la o viteza de 60 km/ora mai repede decat ai opri un aeroplan care ruleaza cu o

viteza de 50 km/ora, inseamna ca vrei sa-l transformi in pulbere. Ceea ce am vazut eu insa a fost cu totul neasteptat: acest

biplan alb-auriu s-a oprit in aer. Poate ca nu s-a oprit de tot insa zbura cu maxim 30 km/ora, iar un astfel de zburator nu

poate fi adus la pamant la o viteza mai mica de 50 km/ora. A folosit jumatate, maxim trei sferturi din spatiul pe care il

folosisem eu cu Fleet-ul.

Am ramas in carlinga si l-am privit cum a parcat frumos si a oprit motorul. Cand mi-am oprit motorul, privindu-l in

continuare buimacit, mi-a strigat: Bun camp ai gasit! Aproape de oras, nu?"

Primii nostri clienti, doi baieti pe o motocicleta Honda, veneau deja spre noi sa vada ce se intampla.

Aproape de oras?" i-am strigat cu zgomotul motorului inca in urechi.

Pai nu ne gasim la o aruncatura de bat de oras?"

Nu, nu asta voiam sa te intreb! CE-A FOST CU ATERIZAREA ASTA? Cu Travel Air-ul? Cum ai reusit sa aterizezi aici?"

M-a privit clipind des. Magie!"

Nu, Don... serios! Am vazut cum ai aterizat!"

Putea sa vada clar ca eram socat si putin inspaimantat.

Richard, vrei sa cunosti secretul instrumentelor care plutesc in aer, al vindecarii tuturor bolilor, al prefacerii apei in vin, al

mersului pe apa si al aterizarii unui Travel Air pe treizeci de metri de iarba? Chiar vrei sa stii raspunsul tuturor acestor

miracole?"

Ma simteam ca si cum ar fi indreptat un laser spre mine. Vreau sa stiu doar cum ai aterizat aici..."

Asculta! a strigat de la distanta. Lumea aceasta? Si tot ceea ce reprezinta ea? Iluzii, Richard! Fiecare particica din ea nu

este altceva decat o iluzie! intelegi asta?" De data asta n-a mai zambit, n-a mai clipit; ca si cum ar fi fost furios pe mine ca

nu am stiut aceste lucruri cu mult inainte.

Motocicleta se opri langa coada avionului sau; baietii aratau nerabdatori sa zboare.

Mda", a fost tot ce mi-a venit in minte sa spun. Apoi tinerii l-au inconjurat pe Shimoda si mie nu mi-a mai ramas altceva

de facut decat sa-l gasesc pe proprietarul acelui teren inainte sa ne gaseasca el pe noi si sa-i cer voie sa decolam de

pe pasunea sa.

Singurul mod de a descrie decolarile si aterizarile Travel Air-ului din ziua aceea este sa va spun ca arata ca un avion deghizat.

Era ca si cum avionul ar fi fost un E-2 Club, sau vreun elicopter imbracat in costum de Travel Air. Sincer sa fiu, imi era mult

mai usor sa accept o cheie de saisprezece plutitoare decat sa raman calm privind cum un aeroplan cu pasageri decoleaza la

o viteza de 30 km/ora. Una e sa crezi in levitatie cand vezi ceva levitand si alta e sa crezi orbeste in miracole.

M-am gandit la ceea ce a spus cu atata duritate. Iluzii. Am mai auzit asta cand eram mic... cum sa faci magie - magicienii

vorbesc despre iluzii! Obisnuiesc sa ne spuna cu blandete, Priviti, nu asistati la un miracol; nu este magie propriu-zisa. Nu

este decat un efect, este o iluzie a magiei." Apoi scot un candelabru dintr-o nuca si transforma un elefant intr-o racheta de

tenis.

Intr-un acces de perspicacitate, am scos indrumarul pentru Mesia din buzunar si l-am deschis. Doar doua propozitii erau pe

pagina respectiva.

Nu exista o problema care sa nu-ti lase un dar dupa ce trece.

Cauti problemele pentru ca ai nevoie de darurile lor.

Nu stiu de ce, dar citind aceste propozitii am iesit din starea de confuzie in care ma aflam. Le-am citit pana le stiam cu

ochii inchisi.

Numele orasului era Troy iar pasunea de acolo promitea sa fie cel putin la fel de buna ca terenul cu fan din

13

Ferris. Cu deosebirea ca in Ferris eram foarte linistit, iar aici plutea in aer o tensiune care nu-mi placea deloc.

Zborul care pentru pasagerii nostri era o aventura unica devenise pentru mine rutina, umbrita doar de acea stare de

incordare. Aventura mea era insusi acest personaj cu care zburam... felul imposibil in care zbura si ciudatele explicatii

pe care mi le

dadea.

Oamenii din Troy erau la fel de uimiti de miracolul Travel Air-ului pe cat as fi eu daca as auzi batand in plina zi un

ceasornic care n-a mai sunat de saizeci de ani. ...Habar nu aveau ca ceea ce s-a intamplat era imposibil in conditii

normale.

Multumim pentru cursa!", spuneau, sau Doar din asta traiesti... nu lucrezi nicaieri?" sau De ce ati ales un orasel ca

Troy?" sau Jerry, ferma ta nu e mai mare ca o cutie de pantofi!"

Am avut o dupa amiaza incarcata. Veneau multi oameni sa solicite zboruri iar noi eram din nou pe cale sa facem o

gramada de bani. Si totusi o parte din mine incepea sa strige fugi, fugi cat poti de repede din acest loc. Am mai ignorat

aceasta voce interioara si in trecut si mi-a parut rau dupa aceea.

Pe la ora trei mi-am oprit motorul pentru a alimenta, si pe cand mergeam a doua oara la statia de benzina din Skelly cu

doua canistre a cate saptesprezece litri m-a fulgerat ideea ca nu-l vazusem niciodata pe Shimoda alimentand Travel Air-ul.

Nu mai pusese combustibil in avion de dinainte de Ferris si l-am vazut cu ochii mei zburand timp de sapte ore fara o

picatura de benzina sau de ulei. Si desi stiam ca este un om bun, ca nu mi-ar face nici un rau, m-am inspaimantat din

nou. Daca ai mare grija si moderezi viteza ajungand la minimum de rotatii, ai putea sa faci un Travel Air sa zboare timp

de cinci ore. Dar in nici un caz aproape opt ore de decolari si aterizari.

A zburat linistit mai departe, cursa dupa cursa in timp ce eu imi turnam benzina in rezervorul central si adaugam un

sfert de litru de ulei in motor.

Era o multime de oameni care voiau sa zboare... se purta de parca nu voia sa-i dezamageasca.

Am reusit totusi sa-l abordez in timp ce ajuta un barbat si pe sotia acestuia sa ajunga pe locurile pentru pasageri din fata

carlingii. Am incercat sa par cat se poate de calm si destins.

Don, cum stai cu combustibilul? Nu ai nevoie de niste benzina?" Stateam in capatul uneia din aripile aeroplanului sau

cu o canistra goala de saptesprezece kilograme.

M-a fixat cu privirea si s-a incruntat, nedumerit, de parca l-as fi intrebat daca nu are nevoie de aer pentru respirat.

Nu", a raspuns, iar eu ma simteam ca un elev codas de clasa intai asezat in ultima banca.

Nu, Richard, eu nu am nevoie de benzina."

M-a deranjat putin raspunsul. Se pare totusi ca nu ma prea pricep la motoare de aeroplan si combustibil. Bine

atunci, am izbucnit, poate-ti trebuie ceva uraniu?"

A ras iar eu m-am dezumflat pe data. Nu mersi. Am alimentat anul trecut." in clipa urmatoare era din nou in carlinga

inaltandu-si pasagerii cu acele line si derutante decolari.

Mi-am dorit la inceput ca oamenii sa plece spre casele lor, pentru ca noi sa disparem de acolo cat mai repede, mai

tarziu insa, nemaitinand cont de oamenii adunati, nu-mi mai doream decat sa am puterea de a parasi acest loc cat mai

repede. Voiam doar sa-mi iau zborul si sa-mi gasesc un camp intins si gol departe de agitatia oraselor, sa stau sa ma

gandesc si sa pun pe hartia jurnalului meu ultimele peripetii pe care le-am avut, incercand apoi sa mi le explic in

vreun fel.

Am ramas sa ma odihnesc afara, langa Fleet pana cand Shimoda a aterizat din nou. Am mers pana langa carlinga sa

si i-am vorbit prin zgomotul asurzitor al elicei.

Mie mi-a cam ajuns, Don. Voi pleca acum, voi ateriza undeva departe de oras si voi trandavi o vreme. A fost o placere

sa zbor cu tine. La o buna revedere candva, bine?"

Nici n-a clipit. Mai am o cursa si apoi stam de vorba. Omul ma asteapta de ceva timp."

in regula."

Tipul il astepta intr-un scaun cu rotile prapadit, chircit aproape pana la pamant. Parea contorsionat, zdrobit in acel scaun

de o imensa forta de gravitatie, se afla totusi aici pentru ca voia sa zboare cu aeroplanul. Era o multime de oameni in

jur, vreo patruzeci, cincizeci, unii au ramas in masini, altii au coborat, cu totii curiosi sa vada cum va reusi Don sa-l

deplaseze pe invalid din scaunul sau in carlinga avionului.

Shimoda insa nu-si facea nici un fel de probleme. Vrei sa zbori?" Pe fata omului din carucior s-a putut vedea o

grimasa care se dorise a fi un zambet si acesta a clatinat greoi din cap.

14

Hai sa mergem, hai sa zburam!" a spus incet Don, ca si cum s-ar fi adresat cuiva care a stat mult timp pe margine si caruia

i-a venit timpul sa participe din nou la joc. Daca ceva a fost din cale afara de neobisnuit la momentul respectiv, acel lucru a

fost intensitatea cuvintelor lui Don. A fost o invitatie dar si o porunca prin care ii cerea individului sa se ridice si sa urce

in avion. in momentele urmatoare omul parea sa fi fost un actor care incheia ultima scena a unui rol de schilod. Totul

parea regizat. Gravitatea de pe chip ii disparuse ca si cum nici n-ar fi fost acolo; a tasnit spre Travel Air pe jumatate

alergand, socat de ce i se intampla.

Stateam aproape, l-am auzit.

Ce-ai facut?" a spus. Ce mi-ai facut?"

Ce faci, zbori sau nu zbori?" apus Don. Te

costa trei dolari. Te-as ruga sa-mi platesti inainte de

decolare."

Sigur ca zbor", a spus omul. Shimoda nu 1-a mai ajutat sa urce in fata carlingii, asa cum obisnuia cu ceilalti pasageri.

Cei din masini iesisera afara - s-a auzit un murmur slab dinspre multime, apoi tacere incremenita. Omul nu mai

pasise de cand cazuse cu camionul de pe un pod, acum unsprezece ani. Asemeni unui copil care si-a pus pentru prima

data aripile de jucarie, a sarit in carlinga, s-a strecurat in scaun, miscandu-si bratele de parca atunci i-ar fi fost daruite

sa se joace cu ele.

inainte ca cineva sa poata vorbi, Don a apasat pe acceleratie si Travel Air-ul s-a ridicat in vazduh, intorcand brusc in jurul

copacilor si urcand ca furia. Se poate oare ca un moment sa concentreze in el agonia si extazul? Ei bine, astfel de

momente au fost acelea care au urmat. Era o stare de soc in fata a ceea ce nu se putea numi altfel decat o vindecare

miraculoasa a unui om care parea s-o merite cu adevarat si, in acelasi timp, ceva nu tocmai placut urma sa se intample dupa

ce cei doi aveau sa revina la sol. Multimea formase un grup compact in asteptare, iar un grup consistent de oameni

reprezinta o ceata, lucru care nu promite nimic bun. Minutele treceau, toate privirile erau fixate pe acel minuscul biplan ce

zbura liber in razele soarelui, si ceva de nestapanit era gata sa se petreaca.

Travel Air-ul a desenat lenes pe cer cateva rotocoale, o spirala stransa, plutind apoi deasupra gardului ca o strachina

zgomotoasa venind inspre pamant. Daca ar avea o farama de minte si-ar lasa pasagerul sa coboare in partea indepartata a

campului, ar decola in mare graba si ar disparea. Multimea curgea din toate partile; alt scaun cu rotile, impins in fuga de o

doamna.

A tras aproape de gramada de oameni, a invartit de cateva ori avionul pentru a nu-i lovi cu elicea, a oprit motorul. Oamenii

au alergat pana la carlinga si pentru o clipa am crezut ca vor rupe fuzelajul pentru a ajunge langa cei doi.

Am dat dovada de lasitate? Nu stiu. Am mers la aeroplanul meu, am pompat la accelerator si am pus contactul, am tras de

elice pentru a porni motorul. Apoi am intrat in carlinga, am intors Fleet-ul in directia vantului si am decolat. Cand l-am

privit ultima data pe Donald Shimoda statea pe bordura carlingii sale, inconjurat de multime.

Am calatorit spre est, apoi spre sud-est, si dupa un timp, primul mare camp pe care l-am intalnit avea copaci umbrosi

si un fir de apa cristalina. Am aterizat sa innoptez acolo. Era departe de orice oras.

Nici pana in ziua de azi nu as putea spune ce-a fost in mintea mea. Probabil ca a fost doar ceasul rau care m-a dus

departe de ciudatul personaj care era Donald Shimoda. Daca as fraterniza cu soarta, nici macar un Mesia nu ar fi

destul de puternic incat sa ma tina intr-un loc.

Era liniste pe camp, o pajiste intinsa si linistita deschisa spre cer ... singurul lucru pe care il auzeam era al paraiasului

care curgea, si acesta abia perceptibil. Din nou in singuratate. O persoana se poate obisnui cu singuratatea, dar daca

evadeaza o singura zi trebuie sa o ia de la capat si sa se readapteze.

Bun, e adevarat ca a fost placut un timp", m-am adresat cu voce tare pajistii. A fost bine si poate ca am avut multe de

invatat de la omul acesta. Dar eu nu agreez gloatele nici cand sunt fericite... iar in cazul in care sunt speriate e clar ca

urmeaza sa crucifice sau sa divinizeze pe cineva. Regret, dar e prea mult pentru mine!"

Iluzii. Ce-a vrut oare sa spuna cu iluziile? Asta e partea cea mai importanta din tot ce a spus - ce amenintator a

rostit, Totul e o iluzie!" ca si cum ar fi incercat sa-mi strapunga mintea cu acea idee . E adevarat ca o problema

rezolvata ofera ceva dar tot nu stiu ce a vrut sa spuna.

Dupa un timp am reusit sa aprind un foc, mi-am pregatit un fel de gulas din resturi, din bucatele de soia si dovleci uscati,

doi crenvursti de acum trei zile, fiertura asta ar trebui sa iasa buna de mancat. Geanta de scule era aruncata langa

ladita cu alimente, si fara sa vreau am scos cheia de saisprezece si am privit-o, am lustruit-o bine si am amestecat

gulasul cu ea.

15

E important sa mentionez faptul ca eram singur singurel, nimeni sa ma vada, asa ca am incercat

pentru a ma distra putin sa o fac sa pluteasca asa cum facuse el. Daca o aruncam in sus si clipeam putin in secunda

in care isi oprea ascensiunea si se pregatea sa coboare, aveam pentru o clipa senzatia ca plutea. Se pravalea apoi in

iarba sau pe genunchiul meu si impresia aceea disparea imediat. Si totusi era una si aceeasi cheie... Cum reusea?

Daca totul este o iluzie, domnule Shimoda, atunci care este realitatea? Si daca viata este o iluzie, de ce mai traim? Am

renuntat in final, am mai aruncat cheia de vreo cateva ori si m-am dat batut. Si facand asta, am fost deodata multumit

si fericit in acelasi timp ca ma aflam in acel loc, ca stiam ceea ce stiam desi nu era suficient ca sa aflu secretul

existentei, sau macar al catorva iluzii.

Uneori in astfel de momente obisnuiesc sa cant: Eu si vechea CULOARE!..." Cantam mangaind aripa Fleet-ului

(mentionez ca nu era nimeni sa ma auda). Cerul il vom cutreiera... Si ca lacustele fanarelor vom topai pana ce unul din

noi va amorti..." Muzica si versurile le improvizez pe moment. Si nu voi fi eu cel ce se va opri, draga culoare... Iar de ma vei

supara... cu sarma te voi lega... si-asa vom zbura... mereu vom zbura..."

De vreme ce rima nu ma prea preocupa, atunci cand sunt fericit, versurile curg fara oprire. incetasem sa ma mai gandesc

la evenimentele legate de Mesia; nu gaseam nici o cale sa-mi dau seama cine era el de fapt si ce voia sa spuna, asa ca

am renuntat sa-mi mai bat capul si cred ca asta m-a facut fericit.

Tarziu pe la zece seara s-a stins focul si odata cu el si cantecul meu.

Oriunde te-ai afla Donald Shimoda", am soptit pregatindu-mi culcusul sub una din aripi, iti doresc un zbor linistit fara

multimi in jur. Daca asta este ceea ce iti doresti si tu. Nu, imi retrag cuvintele. iti doresc, iubite Mesia singuratic, sa gasesti

ceea ce cauti."

indrumarul imi cazu din buzunar in timp ce-mi scoteam camasa, si am citit de pe paginile unde s-a deschis.

Legatura care uneste o adevarata familie

nu este una de sange ci una bazata pe respectul

si bucuria cu care fiecare membru imbogateste vietile celorlalti

Se intampla rar ca membrii unei familii sa imparta acelasi acoperis.

Nu reuseam sa vad cum mi s-ar potrivi aceste cuvinte, in plus mi-am propus mai demult sa nu las niciodata o carte sa-mi

inlocuiasca propria gandire. M-am ghemuit sub patura si am cazut intr-un somn adanc, fara vise, ca un felinar stins, sub un

cer gatit cu mii de stele care poate nu erau decat iluzii, dar unele incantatoare cu siguranta.

Cand m-am trezit soarele abia rasarea invaluind totul in raze aurii si umbre stralucitoare. Nu m-am trezit din cauza luminii ci

din cauza ca ceva ma atingea 'usor pe crestet. Am crezut la inceput ca e un gandac, am incercat sa-l indepartez cu o miscare

nervoasa si aproape mi-am rupt mana... nu e tocmai placut sa lovesti cu toata forta capatul unei chei de saisprezece, si m-

am trezit brusc. Unealta a sarit de pe balamaua voletului, s-a ascuns pentru o clipa in iarba, apoi s-a ridicat pentru a pluti din

nou. Apoi, in timp ce o priveam, trezindu-ma de-a binelea, s-a lasat usor la pamant si a ramas nemiscata. Pana am ajuns

langa ea si am ridicat-o, era aceeasi batrana cheie de saisprezece pe care o stiam si o iubeam, la fel de grea, la fel de dornica

sa stranga suruburi si piulite incapatanate.

La dracu!"

Nu spun niciodata la dracu' sau la naiba -consecinta a unor probleme de personalitate din copilarie. insa de data asta eram

cu adevarat buimacit, si nu am gasit altceva de spus. Ce se intampla cu unealta mea? Donald Shimoda era sub un alt orizont

la cel putin o suta de kilometri de mine. Am examinat obiectul, l-am studiat, l-am invartit, simtindu-ma ca o maimuta

preistorica incapabila sa-si explice de ce roata se invarte sub ochii ei.

in cele din urma am renuntat plictisit, am pus-o in geanta de scule si am aprins focul pentru niste paine prajita la tigaie. Nu

era nici o graba sa plec undeva. As putea sa raman aici toata ziua daca as vrea.

Painea crescuse frumusel in tigaie si era gata sa se perpeleasca si pe partea cealalta cand am auzit un zgomot pe cerul

dinspre vest. Era imposibil ca sunetul sa fi venit de la aeroplanul lui Shimoda, era cu neputinta ca cineva sa ma gaseasca

tocmai pe acest camp intre toate campurile din vest, insa am stiut ca era el si am inceput sa fluier... privind cand la paine,

cand spre cer si incercand sa gasesc ceva foarte formal de spus in momentul cand va ateriza.

Era intr-adevar Travel Air-ul zburand la mica distanta deasupra Fleet-ului, facand o intoarcere brusca, ostentativa,

alunecand usor catre pamant si aterizand cu o viteza de optzeci de kilometri pe ora, viteza normala de aterizare pentru un

Travel Air. A parcat si a oprit motorul. Nu am spus nimic. I-am facut cu mana insa n-am scos o vorba. M-am oprit totusi

din fluierat.

A iesit din carlinga si s-a apropiat de foc.

16

Buna, Richard."

Ai intarziat, i-am raspuns. Mai ca am ars painea."

imi cer scuze."

I-am intins o cana de apa de izvor, o farfurie de tabla cu jumatate din painea prajita si o bucatica de margarina.

Cum a mers?" i-am spus.

A fost bine", mi-a raspuns cu un zambet fortat. Am reusit sa scap cu viata."

M-am cam indoit ca vei reusi."

Si-a mancat painea in tacere pentru un timp.

Stii, a spus in cele din urma contemplandu-si mancarea, chestia asta e groaznica."

Nu te-a obligat nimeni s-o mananci, i-am spus taios. De ce oare toata lumea uraste painea mea prajita in tigaie? NIMENI

NU-MI SUPORTA PAINEA PRAJITA! De ce se intampla asta Preasfinte invatator?"

Ei bine, a ranjit satisfacut, si-ti vorbesc acum in calitate de Dumnezeu, - as spune ca tu esti convins de faptul ca

este gustoasa si de aceea o gasesti intr-adevar gustoasa. incearc-o fara aceste convingeri si vei gasi ca este ca...

iasca... imediat dupa potop... la o moara parasita. Sa-nteleg ca ai vrut sa adaugi si garnitura de iarba."

Scuze. Mi-a cazut cine stie cum din maneca. Si totusi nu crezi ca painea - nu iarba sau bucatelele arse - painea pura, nu

crezi ca...?

E groaznica", a spus, dandu-mi inapoi tot ce i-am dat, mai putin bucatica pe care a gustat-o. Mai bine rabd de foame.

Mai ai piersicile?"

In cutie."

Cum m-o fi gasit pe acest camp? O intindere de noua sute de metri din cincisprezece mii de metri de camp uscat nu este

un loc usor de gasit, cu atat mai putin daca zbori cu soarele in fata. Dar mi-am jurat sa nu intreb nimic. Daca ar fi vrut sa-

mi spuna, mi-ar fi spus.

Cum m-ai gasit?" am spus. As fi putut sa fiu oriunde."

A deschis conserva de piersici si a inceput sa manance fructele cu un cutit... un truc destul de complicat.

Cine se aseamana se aduna" a baiguit ratand una din bucatelele de piersica.

Cum?"

O lege cosmica."

Asa..."

Mi-am terminat painea apoi am spalat tigaia cu nisip din parau. Painea aceea era chiar buna.

Ai putea sa-mi explici putin? Cum as putea eu sa fiu la acelasi nivel cu sfanta ta persoana? Sau te-ai referit la

asemanarea dintre avioane?"

Noi, facatorii de minuni trebuie sa fim inseparabili", a spus. Propozitia si maniera in care a rostit-o mi s-au parut

linistitoare si ingrozitoare in acelasi timp.

A... Don? Referitor la ultima observatie? Poate vrei sa-mi explici si mie ce ai vrut sa spui prin noi facatorii de minuni?"

Dupa pozitia cheii de saisprezece din geanta de scule, as spune ca de dimineata te-ai jucat de-a levitatul cheii.

Contrazice-ma daca gresesc."

Nu m-am jucat de-a nimic! M-am trezit... chestia aia m-a trezit, de una singura!"

A. De una singura." il facusem sa rada.

DA. DE UNA SINGURA!"

Vad ca ai dobandit asupra calitatilor tale exceptionale aceeasi perceptie pe care o ai asupra painii prajite."

Nu am raspuns acestei afirmatii, multumindu-ma sa ma intind pe salteaua de dormit si sa pastrez otacere mormantala. Daca

mai avea ceva de spus, n-avea decat.

Unii dintre noi incep sa invete aceste lucruri in mod inconstient. Mintea noastra refuza sa le accepte si ca urmare facem

minuni in timpul somnului." A privit spre cer si spre primii nori ai acelei zile. Nu fi nerabdator, Richard, suntem pe cale sa

invatam mai multe. Acum s-ar putea sa simti ca lucrurile se precipita, insa vei deveni in timp, fara sa-ti dai seama, un lider

spiritual cu experienta."

Cum adica, fara sa-mi dau seama? Nu vreau sa-mi dau seama de ceva! Nu vreau sa stiu de nimic!"

NU vrei sa stii de nimic."

Ma rog, vreau sa stiu de ce exista pamantul, de ce traiesc si catre ce voi pleca din aceasta lume... As vrea sa stiu toate

astea. Sau cum sa zbor fara aeroplan daca as vrea."

17

Imi pare rau."

Pentru ce?"

Asa nu merge. Daca vei afla de ce exista pamantul; de ce traim, vei putea automat sa faci miracole, sau lucruri care se

numesc miracole. Caci, desigur, nimic nu este miraculos. invata ceea ce stie un magician si nu mai este nici o magie." Si-a

luat privirea de pe cer. Esti la fel ca toti ceilalti. Stii toate aceste lucruri, insa nu constientizezi inca asta."

Nu-mi amintesc", am spus, nu-mi amintesc sa ma fi intrebat daca vreau sa invat acest... lucru sau cum s-o numi

chestia care tie ti-a adus multimi de oameni si tristete. Probabil ca am un lapsus." De indata ce am terminat fraza am

stiut ca urmeaza sa-mi raspunda, ca imi voi aminti mai tarziu si ca voi vedea ca a avut dreptate.

S-a intins pana la sacul sau dupa o.perna. Uite, nu trebuie sa-ti faci griji din cauza multimilor. Nu te pot atinge decat cu

vointa ta. Aminteste-ti ca esti vrajit: BUM! - esti invizibil si poti trece prin usile inchise."

Te-au inconjurat la Troy, nu-i asa?" Am spus eu ca mi-a displacut asta? Le-am dat voie. Mi-a facut placere. Daca nu

ar exista putina compasiune in fiecare din noi, nu am face niciodata fata ca invatatori."

Dar parca ai renuntat? Doar am citit..." Dupa felul in care mergea treaba ma transformasem in Mesia-cu-Program-Non-

Stop, si am renuntat la asta fara vreo remuscare. insa nu pot face abstractie de cunostintele dobandite de-a lungul timpului,

nu?"

Am inchis ochii in timp ce rumegam un fir de fan. Donald, ce incerci sa-mi spui de fapt? De ce nu-mi spui direct ce se

intampla?"

A fost liniste pentru mai mult timp, apoi a spus, Poate ca tu ar trebui sa-mi spui mie. Sa-mi explici tu ce incerc sa spun, si

daca nu ai inteles bine, te voi corecta."

M-am gandit la asta un minut si am hotarat sa-l surprind. Bine. iti spun." Am facut o pauza lunga cu rol de exercitiu pentru

cazul in care ceea ce urma sa spun nu-mi va iesi suficient de fluent. Soarele se ridicase binisor, destul incat sa devina

dogoritor si, departe, undeva pe o campie izolata, un fermier ce conducea un tractor diesel cultiva porumb duminica.

Bine, iti spun. intai de toate, nu a fost vorba de o coincidenta cand te-am intalnit pe fanarul din Ferris, corect?"

Tacea ca iarba crescand.

In al doilea rand, noi amandoi avem o invoiala tainica de care se pare ca eu am uitat si tu nu."

Un vant usor adia si tractorul indepartat facea manevre inainte si inapoi.

O parte din mine refuza sa creada ca ceea ce spuneam eu era o iluzie. Era ca si cum as fi inventat o poveste adevarata.

Ceea ce vreau sa spun este ca noi doi ne-am intalnit acum trei sau patru mii de ani, cu toleranta de o zi. Ca iubim

acelasi fel de aventuri si probabil uram aceiasi dusmani, ca invatam lucruri noi cu aceeasi bucurie cu care invatam sa

ne cunoastem unul pe celalalt. Tu ai memorie mai buna decat a mea. Iar intalnirea noastra s-a petrecut ca urmare a

acelui Cine se aseamana se aduna de care mi-ai spus."

Am luat un alt fir de fan. Cum ma descurc?"

Am crezut pentru un moment ca va urma o stropseala pe cinste", a spus. De fapt chiar va fi o alocutiune interminabila,

insa cred ca exista sanse sa reusesti pana la urma. Nu te opri."

In alta ordine de idei, nu trebuie sa vorbesc fara oprire, caci tu stii deja ce gandesc oamenii, insa daca nu as spune

aceste lucruri nu ai avea de unde sa stii de care din cunostintele mele imi dau seama si de care nu, si fara ca tu sa

stii asta, eu nu voi putea sa invat lucruri noi." Am lasat firul de fan. Tu cu ce te alegi din toate astea, Don? De ce te

complici cu oameni ca mine? De obicei daca cineva este asa evoluat ca tine, isi ia puterile supranaturale ca atare. Tu nu

ai nevoie de mine, nu ai nevoie de nimic din aceasta lume."

Am intors capul si l-am privit. isi tinea ochii inchisi. Asa cum nu am nevoie de benzina pentru Travel Air?" a spus.

Corect", i-am raspuns. in acest caz tot ce ti-a mai ramas este plictiseala... nu mai exista aventuri cand stii ca nu poti fi

tulburat de nimic pe lumea aceasta. Singura ta problema este aceea ca nu ai probleme!"

Am considerat ca i-am tinut un discurs pe cinste.

Aici n-ai dreptate", a spus. Spune-mi de ce crezi ca mi-am lasat meseria... tu stii de ce am renuntat la slujba de

Mesia?"

Din cauza multimilor, ai spus. Din cauza ca te puneau sa faci minuni pentru ei."

Da. Nu a multimilor ci a minunilor. Teama de multime este problema ta nu a mea. Nu multimile ma deranjeaza ci acele

multimi carora nu le pasa de ceea ce am sa le spun. Poti merge de la New York la Londra pe apa, poti transforma totul in

monede de aur si tot nu vei reusi sa le atragi atentia, intelegi?

Cand a spus asta mi s-a parut cel mai singur om de pe pamant. Nu pentru ca nu avea un adapost, bani sau faima.

18

Tanjea sa spuna ceea ce stia si nimeni nu avea suficienta rabdare sa-l asculte.

M-am incruntat ca sa nu lacrimez. Ei bine, tu ti-ai ales calea", am spus. Si daca fericirea ta depinde de ceea ce fac

ceilalti, atunci ai intr-adevar o problema."

Si-a ridicat capul manios si ochii ii straluceau ca si cum l-as fi lovit cu cheia de saisprezece. M-am gandit atunci ca n-ar

fi foarte intelept din partea mea sa-l enervez pe omul acesta. Carnea de om se prajeste usor la atingerea fulgerului.

Apoi si-a afisat cunoscutul zambet de jumatate de secunda.

Stii ce, Richard? a spus raspicat. Tu... ai... dreptate\"

Era tacut din nou, hipnotizat pare-se de ceea ce spusesem. Fara sa observ, am continuat sa vorbesc ore in sir

despre cum ne-am intalnit si despre ce mai aveam de invatat, toate aceste idei lovindu-mi creierii asemeni cometelor

de dimineata si meteoritilor de peste zi. El statea pironit in iarba, fara sa se miste, fara sa spuna un cuvant. Pana

aproape de pranz mi-am terminat dizertatia despre univers si toate lucrurile care il compun.

...si simt ca abia am inceput, Don, mai am atatea de spus. De unde stiu toate aceste lucruri? Cum e cu putinta?"

Nu mi-a raspuns.

Daca te astepti sa-mi raspund la propria intrebare, marturisesc ca nu stiu cum. Cum de pot spune atatea lucruri,

cand nu am mai facut asta niciodata? Ce s-a intamplat cu mine?"

Tacere.

Don? Ai putea sa spui totusi ceva, te rog?"

Nu a scos o vorba. I-am explicat ce este viata, si Mesia al meu, ca si cum ar fi aflat tot ce-l interesa din acele cuvinte de

duh, a adormit instantaneu.

Miercuri dimineata,, ora sase. Nu m-am trezit inca si BUM!!! aud un zgomot neasteptat si puternic ca o simfonie

fulminanta; parea ca se aud in acelasi timp sute de coristi, incantatii in latina, viori, timpane si trompete gata sa sparga

geamuri. Pamantul s-a cutremurat, Fleet-ul s-a scuturat pe roti iar eu am sarit de sub aripa ca o pisica electrocutata la

patru sute de volti, cu blana ca niste semne de exclamatie.

Soarele rasarea intr-un foc rece, norii erau insufletiti de culori salbatice si totul parea intunecat de acele sunete

ingrozitoare.

OPRESTE-O! OPRESTE-O! OPRESTE ODATA MUZICA, OPRESTE-O!"

Shimoda zbiera atat de tare si de furios incat l-am putut auzi prin tot acel vacarm, si sunetele au incetat imediat, ecourile

rostogolindu-se in departari. Apoi nu se mai auzi decat un cantec sfant, blajin ca o adiere de vant, ca un Beethoven

intr-o reverie.

Nu parea deloc impresionat. AM SPUS SA TERMINI!"

Muzica s-a oprit.

Of!" a spus.

M-am multumit sa-l privesc.

Exista un moment si un loc potrivit pentru toate, nu?" a spus

Pai, un loc si un moment, ei bine..."

Putina muzica siderala nu strica, in intimitatea mintii tale, sau poate la o ocazie speciala, dar la prima ora a diminetii, si

cu volumul la maxim? Ce naiba ai avut in minte?"

Ce am avut in minte? Don dormeam dus... ce vrei sa spui cu asta?"

A dat din cap si a ridicat din umeri neputincios, a pufnit si s-a retras la sacul de dormit de sub aripa.

indrumarul era aruncat in iarba, unde cazuse. L-am ridicat cu grija si am citit.

Lupta pentru aspiratiile tale si le vei atinge.

Erau inca multe lucruri pe care nu le intelegeam despre atributiile unui Mesia.

8

Am incheiat acea zi in Hammond, Wisconsin, transportand, ca lunea, putini pasageri, apoi am facut o plimbare in oras

unde am luat cina si am pornit inapoi.

Don, iti garantez ca viata aceasta poate fi fie interesanta, fie anosta, depinde doar de cum alegem sa traim. insa nici

in momentele de geniala expansiune nu am reusit sa-mi explic de ce traim. Spune-mi tu ce crezi despre asta?"

Am trecut pe langa magazinul de unelte si scule (era inchis) si pe langa cinematograf (era deschis: Butch Cassidy si

Sundance Kid), si in loc sa-mi raspunda, a facut cale intoarsa pe trotuar.

Tu ai bani, nu?

19

Destui. Care este problema?"

Hai sa vedem spectacolul, a continuat. Faci cinste?"

Nu ma incanta, Don. Mergi tu singur. Eu ma intorc la aeroplane. Nu-mi place ideea de a le lasa nesupravegheate prea

mult." De ce oare un film devenise deodata atat de important?

Avioanele sunt in siguranta. Hai sa mergem la film."

Dar a inceput deja."

Si ce daca am intarziat putin?"

isi cumpara deja biletul. L-am urmat in intuneric si ne-am asezat in penultimul rand. Erau cam cincizeci de oameni in

jurul nostru.

Dupa un timp am facut abstractie de motivul care ne-a adus aici si m-am lasat prins in subiectul filmului pe care de altfel

l-am considerat dintotdeauna ca fiind unul clasic; era pentru a treia oara cand vizionam Sundance. Timpul a capatat alte

dimensiuni in incinta cinematografului, asa cum se intampla in timpul unui film bun, iar eu am studiat pentru un timp

pelicula din punct de vedere tehnic... cum era conceputa fiecare scena, cum se imbina cu urmatoarea, de ce

aceasta scena este difuzata acum si nu mai tarziu. Am incercat sa privesc filmul din aceasta perspectiva insa m-am trezit

prins in mrejele povestirii si am uitat.

La pasajul de final, cand Butch si Sundance sunt inconjurati de intreaga armata boliviana, Shimoda mi-a atins

umarul. M-am aplecat spre el, privind in continuare filmul si dorindu-mi sa-si fi pastrat ideea, oricare ar fi fost aceasta,

pana dupa final.

Richard?"

Mda."

De ce te afli aici?"

Este un f i l m bun, Don. Ssst." Butch si Sundance, plini de sange, discutau motivele pentru care ar trebui sa plece in

Australia.

De ce este bun?" a continuat.

Este fascinant. Sst. iti spun mai tarziu."

Rupe-te de el. Trezeste-te. Nu sunt decat iluzii."

Ma enervasem. Donald, mai sunt doar cateva minute dupa care putem discuta cat vrei tu. Dar acum te rog sa ma

lasi sa urmaresc filmul, vrei?"

A susotit intens, staruitor.

Richard, de ce te afli aiciT

Hei, am venit aici pentru ca tu mi-ai cerut-o!" I-am intors spatele si am incercat sa urmaresc sfarsitul.

Nu erai obligat sa vii, puteai sa spui ,nu mersi'."

IMI PLACE FILMUL..." O persoana din fata s-a intors si s-a uitat la mine pentru o secunda. imi place filmul, Don; este

o problema?"

Nici o problema", a raspuns si nu a mai scos nici un cuvant pana dupa sfarsitul filmului cand mergeam in intuneric

trecand pe langa un ansamblu de tractoare stricate in drum spre campul unde ne lasasem avioanele. Urma sa ploua in

curand. M-am gandit la ciudatul sau comportament de la film. Tu faci totul cu un scop, Don?" Uneori."

De ce filmul? De ce ai vrut asa deodata sa vezi Sundance?"

Mi-ai pus o intrebare."

Da. Ai cumva si un raspuns la ea?"

Acesta este raspunsul. Am mers la film pentru ca mi-ai pus o intrebare. Filmul a fost raspunsul la intrebarea ta."

Radea de mine, stiam asta.

Care a fost intrebarea mea?"

A urmat o tacere lunga, chinuitoare. Spuneai in intrebarea ta, Richard, ca nici in momentele tale de geniala expansiune

nu ai reusit sa-ti explici de ce traim."

Mi-am amintit. Si filmul era raspunsul pe care il asteptasem?" Da." A, ..."

Nu intelegi", a spus. Nu."

Acela a fost intr-adevar un film bun", mi-a raspuns, insa si cel mai bun film din lume este tot o iluzie, nu-i asa? Filmele

nici macar nu se misca; dau impresia ca se misca. Nu este vorba doar de niste variatii de lumina pe un ecran plat asezat

in intuneric?"

20

Pai, da." incepusem sa inteleg. Si oamenii, toti cei care merg la un spectacol de film, de ce se afla acolo, din

moment ce nu sunt altceva decat iluzii?"

Ei bine, este vorba de delectare", am raspuns. Distractie. Corect. Una la mana." Pot fi si instructive."

Bun. Asta nu poate lipsi. invatatura. A doua la mana."

Imaginatie, evadare."

Asta e tot distractie. Prima la mana."

Din motive tehnice. Sa vada cum se face un film."

invatatura. A doua la mana."

Sa scape de plictiseala..."

Evadare. Asta ai mai spus."

Sa socializeze. Sa fie cu prietenii", voiam sa spun.

Un motiv sa mearga dar nu si unul sa vada filmul. Si asta se cheama tot distractie. Una la mana."

Orice as fi spus se incadra in cele doua categorii; oamenii merg la film ca sa se distreze, sa invete ceva sau cu ambele

scopuri.

Si filmul este la fel ca viata, Don, nu-i asa?"

Da."

Atunci de ce aleg unii o viata oribila, un film de groaza?"

Acestia nu numai ca merg sa vada un film de groaza ca sa se distreze dar sunt si constienti la intrare de faptul ca vor

vedea un film de groaza", a explicat el.

Dar de ce?..."

Tie iti plac filmele de groaza?"

Nu."

Ai urmarit vreunul."

Nu."

Dar exista o multime de oameni care cheltuiesc multi bani si timp pentru a vedea filme de groaza, sau telenovele care

altor oameni li se par banale si plicticoase?..." Astepta ca eu sa-i raspund la intrebare.

Da."

Tu nu trebuie sa urmaresti filmele pe care le urmaresc ei, iar ei nu sunt obligati sa se uite la filmele care-ti plac tie.

Asta se cheama libertate."

Bine dar cum si-ar putea dori cineva sa fie ingrozit? Sau plictisit?"

isi imagineaza ca astfel vor putea la randul lor sa-i ingrozeasca pe altii, sau pur si simplu le place starea de neliniste pe

care o traiesc, sau poate ca isi imagineaza ca toate filmele sunt plicticoase. Poti concepe ca exista o multime de oameni

carora le place, din motive bine stiute, sa-si imagineze ca traiesc neajutorati in propriile filme? Nu, nu cred ca poti."

Nu, nu pot", am raspuns.

Pana nu vei intelege acest lucru vei continua sa te intrebi de ce unii oameni sunt nefericiti. Sunt nefericiti pentru ca

asa au ales sa fie, si crede-ma, Richard, acesta este adevaratul motiv!"

Hm."

Suntem creaturi carora le place sa se joace si sa se distreze, suntem lutrele universului. Nu putem muri si suferim tot

atat cat sufera o iluzie de pe ecran. insa ne putem impune sa suferim la fiecare amanunt agonizant pe care il

alegem. Putem crede ca suntem niste victime, cadavre sau ucigasi, hartuiti in permanenta de noroc si ghinion."

Avem mai multe vieti?" am intrebat.

Cate filme ai vazut?"

Ooo."

Filme despre viata pe aceasta planeta, despre vieti pe alte planete; tot ceea ce presupune timp si spatiu este numai film

si doar iluzie", a comentat, insa pentru un timp putem invata multe din aceste iluzii si ne putem distra in acelasi timp,

nu-i asa?"

Unde vrei sa ajungi cu teoriile tale despre filme, Don?"

Cat de departe vrei sa ajung? Tu ai vizionat filmul in aceasta seara oarecum pentru ca eu am vrut sa-l vad. Multi dintre

semenii tai aleg sa traiasca intr-un anumit fel pentru ca le place sa faca lucrurile alaturi de ceilalti. Actorii din filmul din

aceasta seara au mai jucat impreuna si in alte filme - inainte de filmarea acestui film sau dupa, depinde in care film i-ai

21

vazut mai intai, sau ii poti vedea in acelasi timp pe doua ecrane diferite. Cumparam bilete la aceste filme, platim intrarea

consimtind in acelasi timp sa credem in realitatea acelui spatiu si a acelui timp... Nici unul nu este real, insa cine vrea sa

apara pe planeta respectiva trebuie sa plateasca."

Exista oameni care nu au o viata intr-un sistem spatio-temporal?"

Exista oameni care nu merg la film?" inteleg. Acestia se instruiesc in alte feluri?" Drept ai vorbit, a spus,

multumit de mine. Sistemul spatio-temporal este intr-adevar un mod de instruire invechit. Dar majoritatea

oamenilor se complac in iluzie desi este plictisitor, si nu vor ca luminile sa fie stinse prea curand." Cine creeaza

aceste filme, Don?" Vastitatea cu