9septembrie

2012

24 pagini

an XII

nr. 162

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

Borges [i papagalulDorin Tudoran

Critic\ de C. R\dulescu-MotruOvidiu Pecican

~n ce sens vorbe[te despre „rezisten]a princultur\“ cazul BrebanGabriel Andreescu

Pascal Bruckner [i con[tiin]a vinovat\ a EuropeiMircea Gheorghe

„Thank you“ is Money. Axa Londra-Bucure[tiHoria P\tra[cu

Num\r ilustrat cu fotografii de Cristian DumitriuNum\r ilustrat cu fotografii de Cristian Dumitriu

septembrie 2012

2 AgoraTIMPUL

www.timpul.ro

BOGDAN

C|LINESCU

Un premiu acordat celui carerezolv\ problema ]iganilor

Noul guvern francez [i, mai ales, minis-trul de interne, Manuel Valls, au `ncredere`n integrarea prin munc\. Este, trebuie s\recunoa[tem, un progres pentru ni[te poli-ticieni ce se consider\ sociali[ti. ~ns\ aceas-t\ credin]\ o manifest\ `n leg\tur\ cu rromiidin Paris. Mi s-a cerut foarte rar p\rereadespre ]igani. Probabil din mai multe mo-tive. O categorie de francezi (mai ales st`n-ga caviar) `i comp\timesc pe ]igani [i acuz\guvernul rom=n. Multora le este fric\ s\ m\jigneasc\: nu este vorba de rom=ni? Al]ii sejeneaz\ pentru c\ s`nt exaspera]i de tot ceaud ([i v\d) despre ]igani [i nu se g`ndescdec`t la solu]ii radicale. E ca [i cum ar `n-treba un algerian ce p\rere are despre juniialgerieni ce dau foc la ma[ini `n fiecareweekend. P\rerea mea este `ns\ foarte sim-pl\. Nici o politic\ nu este util\. Nici o so-lu]ie nu este bun\. }iganii s`nt o problem\de nerezolvat. Integrarea prin munc\ (li sevor acorda facilit\]i la angajare) este o ilu-zie la fel de mare ca expulzarea `n mas\. ~iangajezi, dispar dup\ c`teva zile. ~i expul-zezi, revin dup\ c`teva s\pt\m`ni. Este ade-v\rat, `ns\, c\ prezen]a lor `n Paris ([i `ntoat\ Fran]a) a devenit insuportabil\ [i foar-te d\un\toare imaginii Rom=niei. Haite de]igani (majoritatea minori) b`ntuie pe str\-

zile din cartierele bogate [i atac\ – `n plin\zi! – pietoni. ~n sta]iile de metrou, anun]u-rile ce avertizeaz\ c\l\torii despre pickpo-ckets s`nt mai dese dec`t vagoanele ce trecprin sta]ie. Ar fi totu[i solu]ia arest\rii lor`ns\ s`nt probabil prea mul]i [i s`nt elibera]ifoarte repede (nu au acte). Ministerul fran-cez de interne ar putea lansa un joc cu unpremiu de c`[tigat: „Cine reu[e[te s\ rezol-ve problema ]iganilor, c`[tiga un premiu de… mii de euro.“

Liberalii francezis`nt pesimi[ti

La sf`r[itul lunii august a avut loc, `n mi-nunatul or\[el Aix-en-Provence, Universi-tatea de var\ a economi[tilor liberali. A-ceast\ reuniune are loc `n fiecare an dinanul 1979. Eu particip din 1999. Econo-mi[ti din Fran]a, Europa [i Statele Unite ]inconferin]e `n fa]a unui public amestecat,tineri [i persoane mai `n v`rst\ ce doresc s\aud\ un alt discurs economic. De fiecaredat\ remarc cu stupefac]ie diferen]a `ntreconferin]ele celor din Fran]a [i a profesori-lor de peste ocean. Francezii s`nt, `n fiecarean, pesimi[ti [i nu au nici o `ncredere `n ceide la putere, c\ e vorba de st`nga sau dedreapta. Americanii critic\ `ns\ cu m\nu[i.Totul e perfectibil, cu r\bdare [i perseve-ren]\. Francezii nu au r\bdare [i respingorice ofert\ politic\. ~n mod normal, unliberal e pesimist pe termen scurt [i opti-mist pe termen lung. Un liberal francez epesimist pur [i simplu. ~i place postura asta,pe via]\ `n opozi]ie. E comod\, evit\ oricecompromis [i nu te oblig\ s\ faci eforturi.Cred c\ liberalii francezi s`nt `n majoritateutopi[ti. Ei cred ([i a[teapt\) `n societatealiberal\ perfect\ (ceea ce nu e cazul libera-lilor americani). ~ns\ trebuie s\ fim reali[ti.Aceast\ societate nu a existat [i nici nu va

exista vreodat\. Putem spera `n reformeliberale, `ns\ nu putem aspira a tr\i `ntr-o]ar\ 100% liberal\. De altfel, liberalii fran-cezi refuz\ (`nadins) s\ recunoasc\ c\ lucru-rile au evoluat favorabil `n Fran]a `n ciudavictoriei electorale a sociali[tilor. Cine ar ficrezut acum 10-15 ani c\ toat\ lumea (in-clusiv politicienii sociali[ti) va vorbi de re-forma statului c\ de o necesitate, de sc\de-rea datoriei publice [i a num\rului de func-]ionari, de privatiz\ri [i de deschiderea laconcuren]\? Exager\m c`nd credem c\nimic nu s-a schimbat. ~n realitate liberaliiau c`[tigat b\t\lia ideilor, urmeaz\ s\ c`[tige[i r\zboiul.

{coala, sub st`nga

Bine`n]eles, educa]ia este „prioritatea“noului guvern socialist francez. Asta `n-seamn\ mai mul]i bani publici, de[i bugetulministerului este – de departe – cel mai im-portant: peste 60 de miliarde de euro pe an,mai mul]i profesori, de[i num\rul elevilorscade, [i mai mul]i func]ionari la minister,de[i s`nt deja mai numero[i dec`t profesorii.Asta `nseamn\ [i directive pedagogice. Unadintre ele a fost `nchiderea catedrei de cri-minologie deschis\ de minister sub Sarkozy(cu ce drept ni[te func]ionari de la ministerdeschid [i `nchid catedre?). Institutul pecare `l dirijez a publicat un raport despre ma-nualele de economie (pentru clasele XI-XII)total deconectate de realit\]ile economice:`ntreprinderea privat\ este practic absent\,nu se prezint\ elevilor nici un portret de an-treprenor care a reu[it, globalizarea [i eco-nomia de pia]\ s`nt criticate… Incredibil,totu[i, c\ `n anul 2012, `n aceste manualenu apare clar c\ economia socialist\ a datfaliment `n 1989!

(Paris, septembrie 2012)

Note inutile

DORIN TUDORAN

Oamenii spun tot felul de lucruri, f\r\ s\ sesinchiseasc\ dac\ s`nt adev\rate. De exem-plu: nu este adev\rat c\ Borges avea un pa-pagal. Nu este adev\rat nici c\ papagalul [tiape dinafar\ `ntreaga oper\ a lui Borges. Ade-v\rul este c\ Borges e Borges [i papagalul,papagal.

Fiindc\ tot veni vorba despre papagali,iat\ o `nt`mplare autentic\.

Un celibatar din New York, foarte `nst\rit[i extrem de bine cotat profesional, realizea-z\ c\ e prea singur. Tot ce face este s\ sescoale foarte devreme diminea]a, s\ plece labirou, s\ se `ntoarc\ seara, fr`nt de oboseal\;bea o bere sau un pahar de vin, se uit\ la [tiri,se uit\ [i la unul dintre serialele t`mpite [i seculc\. S`mbetele [i duminicile [i le petrecemai mult `n pat. Mai iese, seara, la un restau-rant din cartier, nu de alta, dar s\ nu uitevecinii c\ mai tr\ie[te.

~ncearc\ s\ g\seasc\ o solu]ie. Se infor-meaz\, cite[te, r\scole[te Internetul [i p`n\ laurm\ decide c\ solu]ia cea mai potrivit\

pentru stilul s\u de via]\ este s\-[i cumpereun papagal.

~n prima s`mb\t\, se duce la un cunoscutmagazin de p\s\ri exotice. Se uit\ la to]ipapagalii, se `nv`rte de colo-colo, se opre[te`n fa]a unui papagal [i-l `ntreab\ pe v`nz\tor:

„Nu v\ sup\ra]i, c`t cost\ papagalulacesta?“

„Cinci mii de dolari“„Cum cinci mii de dolari? De ce?“„Vorbe[te engleza, franceza [i germana,

c`nt\ mai toate ariile de oper\ celebre [i d\ora exact\ cu precizia ceasului atomic dinColorado.“

Poten]ialul cump\r\tor mai d\ un tur prinmagazin, se uit\ din nou la to]i papagalii, seopre[te `n fa]a unuia care arat\ acceptabil [i`l `ntreb\ pe v`nz\tor:

„Dar acesta c`t cost\?“„Zece mii de dolari.“„Zece mii de dolari?! De ce?“„Pentru c\, `n plus de ce [tie s\ fac\ pri-

mul, vorbe[te spaniola [i italiana, [tie s\foloseasc\ remote-ul de la televizor [i cite[teThe New York Times.“

N\ucit, omul nostru mai d\ o tur\ prinmagazin, se mai g`nde[te, se opre[te `n fa]aunui papagal care nu pare cine [tie ce [i `l`ntreb\ pe v`nz\tor:

„Dar acesta? Acesta c`t cost\?“„Domnule, v\ rog s\ m\ scuza]i, dar se

vede c\ s`nte]i ageamiu, c\ nu v\ pricepe]i lapapagali. Acesta cost\ o sut\ de mii dedolari!“

„O sut\ de mii un papagal?!!“„Da. {i e un adev\rat chilipir. Patronul

magazinului a hot\r`t s\ fac\ reduceri depre]uri acum, `nainte de 4 iulie.“

Celibatarul nostru se scarpin\ `n cap [i-l`ntreab\ pe v`nz\tor:

„Dar ce [tie s\ fac\ acest papagal de cost\o sut\ de mii de dolari?“

„Nimic. Absolut nimic, dar e [eful celor-lal]i papagali care au masterate `n software –de la Yale [i doctorate `n {tiin]e Juridice – dela Harvard.“

Abia `n acel moment, celibatarul nostrudin New York realizeaz\ c\ nu are un doc-torat. Curios din cale afar\, `l `ntreab\ pev`nz\tor:

„~mi pute]i ar\ta un papagal cu masteratsau unul cu doctorat?“

„Oh, nu. |[tia nu ajung niciodat\ `n ma-gazin. Pentru a[a ceva comanda se face nu-mai online, pe o adres\ excelent securizat\ [ipapagalul `]i este trimis acas\, `ntr-o coliviede cristal, prin curier special.

Marele avantaj este c\ expedierea acestuitip de papagal este absolut gratuit\. ~n plus,nici taxe de stat sau locale nu pl\te[ti. ~ncolivie se afl\ un certificat de autenticitate [iun abonament gratuit, pe un deceniu, larevista Nature.“

„Sounds good. ~mi pute]i da adresa elec-tronic\ unde se fac comenzile online?“

„~mi pare r\u, dar adresa respectiv\ nu ocunoa[te nimeni. Totu[i, `ncerca]i laphd@papagal.ro. Poate ave]i noroc.“

Borges [i papagalul

{tefan Oprea, Anca-Maria Rusu, Carteapremiilor Oscar. Date, comentarii, profi-luri [i 1822 de ilustra]ii, Edi]ia a III-a,rev\zut\ [i actualizat\, Editura Vasiliana’98, Ia[i, 2012, 875 p.

„Cel mai spectaculos eveniment dinvia]a cinematografic\ este, f\r\ `ndoial\,festivitatea anual\ a acord\rii premiilorOscar. ~n fiecare prim\var\, acestea lan-seaz\ vedete, confirm\ talente, impunaten]iei `ntregii lumi filme de valoare.Dac\ am asculta pe c`]iva dintre mariiactori povestind ce a `nsemnat pentru eiPremiul Oscar am `n]elege mai exact im-portan]a [i semnifica]iile acestei distinc-]ii.“ ({tefan Oprea)

Cartea premiilor Oscar, Edi]ia a III-a,rev\zut\ [i actualizat\, ap\rut\ la edituraie[ean\ Vasiliana ’98, cuprinde toate edi-]iile de p`n\ acum (84) `n date, comentarii,profiluri [i 1822 de ilustra]ii (`n 882pagini).

Autorii folosesc criteriul cronologic [icel valoric astfel, dintre premian]ii fiec\-rui an, se opresc asupra filmelor [i figuri-lor reprezentative. Prezent\rile filmelorpremiate s`nt `nso]ite de comentarii, iaractorilor [i regizorilor le s`nt rezervatemini-profiluri cu date bio-filmograficecorespunz\toare, cu focalizare pe actoriidistin[i pentru roluri protagoniste [i, `ncazuri deosebite, asupra celor premia]ipentru roluri secundare.

Adunarea de constituire a avut loc laAmbasador Hotel din Los Angeles, la 11ianuarie 1927, pre[edinte fiind ales Con-rad Nagel, iar prima adunare de lucru s-adesf\[urat la 11 mai 1927. „Printre aspi-ra]iile noastre – a spus cu acest prilejDouglas Fairbanks – se afl\ [i aceea de a`ncuraja artele [i [tiin]ele profesieinoastre cu distinc]ii de merit care s\`ncununeze operele…“ A[a a ap\rut ideeaacord\rii unui premiu anual celor maimerituo[i cinea[ti [i celor mai reu[ite fil-me. Premiul const\ `ntr-o statuet\ (conce-put\ `n 1927 de pictorul-scenograf CedricGibbons, directorul artistic al M.G.M., [iexecutat\ de sculptorul George Stanley)`nalt\ de 34 cm, turnat\ dintr-o compozi-]ie de staniu [i cupru, polisat\ [i acoperit\cu dou\ straturi consecutive de aur, pri-mul – de 10 carate, iar al doilea – de 24.

Numele `i vine, spune legenda, de la osimpl\ `nt`mplare petrecut\ prin 1931:ziarista Margaret T. Herrick, membr\ aComitetului de premiere (dup\ unii) sausecretara administrativ\ a Academiei (dup\al]ii), privind statueta, ar fi exclamat: „Vai,ce bine seam\n\ cu unchiul meu, Oscar!“Drept pentru care figurina a primit acestnume, f\c`ndu-l celebru, `n timp ce unchiulOscar Pierce s-a pierdut `n anonimat,fiind amintit doar cu prilejuri precum celde fa]\.

BURSA C|R}ILOR

3

septembrie 2012

AgoraTIMPUL

www.timpul.ro

RAME

OVIDIU PECICAN

Cine stabile[te urgen]a unei chem\ri la lu-ciditate `n via]a public\? De unde se cuvine s\`nceap\ o asemenea ac]iune? De „jos“ sau de„sus“? Cum po]i evita r\ul vr`nd s\ faci bi-nele? Este iubirea fa]\ de maestru inocent\?P`n\ unde se cuvine [i merit\ s\ calce disci-polii pe urmele unui guru? Exist\ vreo leg\-tur\ `ntre c\utarea adev\rului [i ideologii?Este ferit\ cultura de alunec\ri periculoase?

Este cultura o chestiune care ne prive[te peto]i? Se adreseaz\ filosofia numai filosofilor?C`nd este critica binevenit\ [i c`nd nu?

Asemenea `ntreb\ri m-au ajuns din urm\ `nprim\vara lui 2011, recent ie[it din spital, cusentimentul c\ am restan]e diverse, care numai pot fi am`nate. Aveam, de pild\, senza]iac\ la noi filosofia bate pasul pe loc, `ntr-unanume sens, r\m`n`nd `ntr-un stadiu diagnos-ticat odinioar\ de C. R\dulescu-Motru. Iat\ cespunea g`nditorul: „To]i profesorii de liceu,c`]i au audiat pe Maiorescu, au avut credin]ac\ filosofia este un fel de poezie a g`ndirii.“1

Remarca `i apar]inea, `n mod clar, unui alt soide filosof; mai pragmatic, mai analitic, atentla filosofie nu ca la o metafor\ sau la un sim-bol, ci ca la un summum de metode [i de cu-no[tin]e numai bune de aplicat la realitateaimediat\ [i la nevoile oamenilor. El constata`ns\ c\ legatul maiorescian continua [i c\, `nsiajul lui, se manifesta pe mai departe o ten-din]\ socotit\ de autor p\guboas\2.

~ntrebarea r\m`nea `ns\ de formulat, dreptcare Motru o articula dup\ cum urmeaz\: „~nce categorie intr\ filosoful? ~[i elaboreaz\ a-cesta invariantele, adic\ ideile izvor`te dinspontaneitatea lui, dup\ metoda omului de[tiin]\, sau dup\ metoda poetului?“3

R\spunsul nu avea cum fi unul singur: „P\-rerile s`nt `mp\r]ite. S`nt filosofi [tiin]ifici [is`nt filosofi poe]i. Cei dint`i urm\resc acordulideilor lor cu sistemele de cuno[tin]e [tiin]i-fice, constituite pe baz\ de verificare rigu-roas\; cei de-al doilea se mul]umesc s\ aib\aprobarea cititorilor, s\ fie gusta]i [i g\si]i `nculoarea vremii lor sau s\ corespund\ tipului

de neam `n care ei s`nt n\scu]i. Filosofii [tiin-]ifici au preten]ia la universalitate [i invoc\pentru ei numele tuturor marilor filosofi cu-noscu]i p`n\ acum `n istoria filosofiei; filo-sofii poe]i au preten]ia c\ s`nt mai boga]i `noriginalitate [i c\ r\spund mai bine lacerin]ele publicului cititor.“4

Elucidarea lui C. R\dulescu-Motru nu sesf`r[ea aici, `n distinc]ia de mai sus. Cum ope-ra g`nditorului nu este, cred, suficient frec-ventat\, `mi face pl\cere s\ `l citez, `n con-tinuare, extensiv:

„Cum putem ajunge la o concluzie?Ambele p\reri ni se par nesatisf\c\toare. ~n

elaborarea datelor izvor`te din spontaneitateamin]ii, filosofia se deosebe[te at`t de [tiin]\,c`t [i de literatur\.

Se deosebe[te de [tiin]\ prin aceea c\ filo-sofia dep\[e[te metodele practicate de ea. {ti-in]a practic\ metodele de verificare obiective,adic\ metodele `n care datele de verificat s`ntconsiderate ca `n afar\ de persoana care faceverificarea. Invariantele elaborate de [tiin]\s`nt obiective; ele se pot realiza sub punctulde vedere al unei experien]e de om universal,adic\ de om abstract, care [i-a `nlocuit sim-]urile cu instrumente de m\sur\toare; pe c`ndinvariantele filosofiei dep\[esc punctul devedere al experien]ei obiective; ele cer o reali-zare `n omul concret `nsu[i; toate sistemelemari filosofice cer `nnoirea omului.“5

C. R\dulescu-Motru crede, astfel, c\ `nnoi-rea omului – orice ar fi `nsemn`nd ea – estecentral\ `n conceperea rosturilor filosofiei.Numai c\ acela[i scop `l proiecteaz\ [i religia,cu formularea dezideratului metanoiei, a ex-perien]ei taborice. De la misteriile antice p`n\ast\zi, inclusiv `n religiile atee ale fascismului[i ale comunismului, „formarea omului nou“r\m`ne un ]el prioritar at`t `n sfera enun]urilor,c`t [i `n practicile asociate lor.

Intuitiv\, cu capacitate de predic]ie, `n ceeace prive[te urm\toarele decenii de istorie ro-m=neasc\, observa]ia lui Motru c\ `nnoireaomului r\m`ne central\ `n preocup\rile filoso-fiei indic\ evolu]iile `n orizontul unui utopismal c\rui versant periculos l-au v\dit g`nduriledespre supraom ale lui Friedrich Nietzsche,dar pe care l-au ilustrat mai ales experimen-tele nazist [i cel comunist de remodelare uma-n\ (inclusiv printr-un experiment de felul „re-educ\rii“ de la Pite[ti). De aceea, este proba-bil c\, m\car pentru o vreme, centralitateacrezului `n scopul filosofiei [i al religiei de aforma un „om nou“.

Cu toate acestea, constatarea referitoare laproiectul filosofic al metanoiei poate nelini[ti.Acesta s\ fie, `ntr-adev\r, modul filosofiei dea ameliora lumea? Asta ar fi urmarea dictonu-lui socratic „cunoa[te-te pe tine `nsu]i“, urma-rea procesului de paideia? ~nnoirea ar trebuis\ disloce continuit\]ile din experien]a de via-]\ a individului uman [i a societ\]ilor, rupturas-ar cuveni s\ prevaleze asupra tradi]iei?Avansul tehnologic tradus `n apari]ia „omuluibionic“ [i `n clonare poate, pe bun\ dreptate,nelini[ti. Dar ideologiile s`nt pricini cel pu]inla fel de `nsemnate de insecuritate uman\.

Fiind, deci, altceva, ar trebui filosofia s\ `[iautodenun]e leg\turile cu [tiin]a, cu poezia, cureligia [i cu tehnologia?

Oric`t de presante s-ar dovedi `n lume noi-le preocup\ri [i distinc]ii din c`mpul filosofiei,la noi lucrurile s-au schimbat destul de pu]in.Ast\zi `nc\, op]iunile filosofiei rom=ne[ti nus-au modificat major, cel pu]in `n zona maxi-mei vizibilit\]i [i a ie[irii `n largul culturii na-]ionale, dincolo de penumbra sever\ a reviste-lor academice specializate. E drept, `ns\, c\lucrurile s-au complicat [i printr-o mo[tenire asecolului trecut. Dup\ ce filosofia s-a raliat, `nepoca interbelic\, mai cu seam\ extremelorpoliticii, iar dup\ al doilea r\zboi mondial afost acaparat\ autoritar [i despotic de discur-sul oficial marxist [i na]ionalist, dup\ 1989scena public\ a Rom=niei `n plin\ construc]iedemocrat\ a `ncercat s\ reactiveze reflexul dea folosi filosofia ca discurs legitimator. C`ndnu au procedat la aceasta politicienii, au f\-cut-o – ce surpriz\! – filosofii `n[i[i. {i, dato-rit\ pozi]iilor de putere economic\ [i simbo-lic\ privilegiate, filosofia-poezie a p\rut s\c`[tige iar un ascendent asupra celorlalte ten-din]e. Faptul s-a petrecut `n detrimentul aten-]iei fa]\ de concluzia lui C. R\dulescu-Motrula r`ndurile anterior citate, care suna astfel:

„[…] Invariantele [tiin]ifice se acumuleaz\`ntr-o ordine oarecum liniar\, fiindc\ ele s`ntadunate pe aceea[i m\sur\ [i `n aceea[i per-spectiv\, pe c`nd invariantele filosofice seacumuleaz\ `ntr-o ordine discontinu\, oare-cum prin salturi, ca [i crea]iunile artistice.//Invariantele filosofice nu s`nt `ns\ elaboratenici `n felul acestora din urm\. Rela]iile artis-tice urm\resc oglindirea sufletului omenesc,iar nu `nnoirea lui. Ele tr\iesc at`t c`t omul d\acela[i r\spuns la `ntrebarea: care este desti-nul lui. Prin urmare filosofia nu este nici [ti-in]\ curat\, nici poezie curat\, ci este activi-tate cu caractere proprii.“6 S-ar zice c\ deran-jant\, pentru C. R\dulescu-Motru, `n ambele

cazuri, este numai impuritatea, alterareadiscursului filosofic, prin contaminarea cupoezia sau cu [tiin]a.

„Cam `n acest sens a[ dori s\ fac studiulmeu, `n dorin]a de a l\muri pe tinerii filosofirom=ni de ast\zi asupra metodelor permise [inepermise `n filozofie. C\ci este o metod\ ne-permis\ a pune la baza cercet\rilor filosoficeatitudinile afective care se manifest\ `n etni-cul unui popor, sau `n programul de lupt\ alunei clase sociale.“7

Chestiunea metodelor licite [i ilicite adus\`n discu]ie aici pare ast\zi desuet\, c\ci lozincala ordinea zilei este „Totul este permis!“. S-amers dinspre idealitatea normativ\ a genurilorpure c\tre formele de mixaj [i metisaj cele maiextravagante (de-ar fi s\ m\ g`ndesc numai ladiscursul lui Slavoj Zizek, [i tot ar fi destul!).

Dar, cum se poate constata, prin conside-ra]ii precum cele citate, C. R\dulescu-Motruse pronun]a [i `mpotriva uneia dintre tendin-]ele filosofice autohtone care urma s\ fie demare succes: cea ilustrat\ de Lucian Blagaprin Spa]iul mioritic, de t`n\rul Mircea Eliadeprin Itinerariu spiritual, de E. Cioran prinSchimbarea la fa]\ a Rom=niei, de C. Noicaprin Sentimentul rom=nesc al fiin]ei [i prinRostirea filosofic\ rom=neasc\. Pe de alt\parte, Motru se pozi]iona [i `mpotriva marxis-mului `n]eles ca teorie revolu]ionar\ a lupteide clas\8. Comb\t`nd dou\ direc]ii de g`ndireprezente deja `ntr-un chip distinct `n g`ndirearom=neasc\, Motru spera s\ degajeze filoso-fia, `n continuare, de trivializ\ri [i derapaje,men]in`nd-o `n zona „pur\“ a generalului.Istoria nu i-a dat dreptate, vechiul mod de a`n]elege medita]ia filosofic\ a fost m\turat,f\c`nd loc, `ntr-un t`rziu, celor mai stridentecombina]ii posibile.

1 C. R\dulescu Motru, Revizuiri [i ad\ugiri. I: 1943,ed. ̀ ngrijit\ de Rodica Bichis, Gabriela Dumitrescu [i Stan-cu Ilin, Editura Floarea Darurilor, Bucure[ti, 1996, p. 37.

2 Ibidem. „Din p\cate aceast\ credin]\ este, `n bun\parte, `ntre]inut\ mai departe [i de c\tre I. Petrovici, celmai talentat dintre elevii s\i [i care de altmintreli `ntru-peaz\ dimpreun\ toate `nsu[irile [i toate defectele lui TituMaiorescu.“

3 Ibidem, pp. 72-74.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem. „Acestea pot fi puse la baza crea]iunilor de

folclor, sau de literatur\ cu tendin]\. Filosofia trebuie s\se limiteze la scopul de a da o cuno[tin]\ mai complet\,mai ad`nc\ de cum o d\ [tiin]a special\, iar nu s\ fac\ o[tiin]\ roman]at\, dup\ cerin]ele publicului unei anumiteepoci. Filosofia trebuie s\ urm\reasc\ `nnobilarea omu-lui, d`ndu-i un nou ideal `n conceperea vie]ii [i a lumii, iarnu numai s\ serveasc\ pentru delectarea omului.“

Critic\ de C. R\dulescu-MotruCAPRICORN

LIVIU FRANGA

I-am v\zut de la distan]\ cum a[teptau.Cum m\ a[teptau. Unii cu aparatele at`rnatela g`t. Al]ii cu m`inile agitate pe sus [i cu de-getul mare `n jos. De ce nu le-or fi pus ni[tecordoane, s\ nu zic garduri, n-am `n]eles. Deprotec]ie [i paz\. Nu intr\-n fi[a postului?Norme obligatorii cum scrie la manual. De-aiaam declarat public c\ n-am nevoie de coloan\cu girofar.

Ca s\ nu calci pe un fir de praf au asfaltatcu o zi `nainte nu numai curtea [i intrarea `n

biseric\ [i toat\ strada bisericii, ci zona X deobiectiv zero, de la – la. Prea Fericitul a dat`ndrumare duhovniceasc\, pe l`ng\ altele, s\se pun\ flori noi `n r\saduri, s\ se schimbecovoarele [i s\ luceasc\ toate icoanele. {i afost totul nou [i ca nou.

I-am v\zut [i eu la televizor pe \ia cares-au plimbat de la Cotroceni p`n\ `n Pia]aUniversit\]ii. Plim…b\-se! Nu vede]i c\ tot demine dau? Azi s-au mutat aici. A[ vrea s\ lespun s\ se duc\ mai bine la Universitate. Auloc mai mult acolo [i `ncap [i toate televiziu-nile. P\i numai Antenele s`nt trei! L\sa]i-i s\fluiere [i s\ zic\ jos, c\ o s\ vedem noi: dup\nunt\!

C`nd ]i s-a deschis portiera [i ai ie[it dinma[in\, ai apucat s\ te ui]i la fe]ele altora dec`tcei din jur? S`nt convins c\ nu [i poate nici nuai avut cum. De la `n\l]imea ta se v\d doar fe-]ele celor care z`mbesc la tine. Acelora, trezitbrusc din apatia g`ndurilor goale, le fluturi cu

m`na. S\ tr\i]i bine! Tu asta faci. Nu m\ `ndo-iesc. E dreptul t\u s\-i vezi doar pe cei care `]iz`mbesc.

E cazul s\-i fac o dona]ie consistent\. S\termine odat\ [i catedrala aia a neamului.A[a e, n-au `nceput-o `nc\, dar ce conteaz\.Bani s\ fie, nu? A venit [i finu]ul \la al meu,Paulic\ junior, fiul prin]esei. Prin]es\? ~nchi-de]i, domnilor, u[a bine, se aude g\l\giade-afar\. E-e, a plecat [i fata tatii… Noroc c\m\-ntorc eu. Nu te zmiorc\i, Maria.

~n g`ndul acela s\ nu te `ncrezi. {tie cinevace va fi m`ine? Nici meteorologii nu s`nt si-guri. Cei mai `n v`rst\ dintre ei zic [i acum:timpul probabil. Cum au apucat ei pe vremealui Ceau[escu. C`t de probabile vor fi, `ns\,timpurile? S\ te huiduiasc\ la nunta chiar afiicei tale!... Mirii nu meritau asta. Tu se parec\ nici at`t.

Nu ezita s\ te `ntorci. Definitiv. S-au dusc\ldurile insuportabile cum s-au dus cele [apte

milioane [i aproape jum\tate de voturi `mpo-triva ta, `n v`nt, spre toamn\. Toamna mergemai departe. Pe cocarda de pe pieptul uneiprotestatare cu z`mbetul mereu pe buze (darnu spre tine), dintre cei ce tot strig\ `n Pia]\,scria ceva.

Trei litere mari, fiecare `n culoarea tricolo-rului, a[ezate peste conturul u[or desenat al]\rii. O protestatar\ prin]es\. Os domnesc, nu-me de voievod. Scria a[a. R.F.E. Moderatoa-rea emisiunii tv a `ntrebat-o ce `nseamn\, cumse cite[te. Prin]esa i-a r\spuns `ntr-o clip\:Rom=nia F\r\ Ei.

N-am fost `n Pia]\. Nici `n 2012, nici `n1989, nici `n 1990, [i nici c`nd va mai fi fosts\ fie. Dar, uit`ndu-m\ acum la tine, le-a[ spu-ne celorlal]i, din Pia]\, [i oricui se `nt`mpl\ s\m\ citeasc\: Rom=nia F\r\ El. Cele [apte mi-lioane [i aproape jum\tate ar tres\ri, poate. Unlucru e sigur. Toamna merge mai departe. Cu[i f\r\ tine.

Toamna merge mai departe.R.F.E.

AgoraTIMPUL4

septembrie 2012 www.timpul.ro

Mike Phillips, Stej\rel Olaru, R`maru– Butcher of Bucharest, Ed. ProfusionBooks, Profusion Crime Series, London,2012, 182 p.

Ramona Mitric\, fost director al Fun-da]iei Familiei Ra]iu, `mpreun\ cu scrii-torul [i jurnalistul britanic Mike Phillips,au pus la cale spre sf`r[itul anului trecut onou\ editur\ londonez\, specializat\, m\-car prin una din seriile sale, `n literaturapoli]ist\ est-european\. Cum unul dintreco-directori este rom=n, au `nceput edi-t`nd traduceri de c\r]i ale unor autori dinRom=nia, respectiv George Arion, Bog-dan Hrib [i Oana Stoica-Mujea. Cea de-apatra apari]ie din serie nu mai este o tra-ducere – edi]ia princeps este englezeasc\– [i nu mai este un roman, o carte defic]iune, ci una de exemplar\ reconstitui-re istoric\ a unui celebru caz criminal dinvremea comunismului. Autorii, MikePhillips, care este [i co-director al edi-turii, [i istoricul rom=n Stej\rel Olaru,reu[esc o reality novel care te ]ine cu res-pira]ia t\iat\ `n vreme ce o cite[ti, maiceva dec`t cea mai frenetic\ fic]iune. Car-tea este rezultatul unei document\ri tota-le, ca s\ spun a[a – arhiva de mii de pa-gini a cazului, interviuri cu anchetatorii,martorii [i victimele, pu]ine, care au su-pravie]uit etc. Important mi se pare faptulc\ autorii nu au mizat pe senza]ionalism– de[i cazul a fost unul senza]ional – [isitueaz\ tenebroasa poveste a lui Ion R`-maru `n multiplele sale contexte, fami-lial, istoric, socio-politic, „portretul“ cri-minalului fiind excelent situat pe „fres-ca“ unei lumi, Rom=nia din primii ani aicelui de-al optulea deceniu din secolultrecut. {i, nu `n ultimul r`nd, cartea esteexcelent scris\. Autorii merit\ toate lau-dele pentru remarcabila lor isprav\, ca [ieditura de altfel. Acum, s`nt curios dac\se va g\si un inteligent editor rom=n cares\ ofere publicului versiunea rom=neas-c\. P`n\ atunci, pe site-ul editurii,www.profusion.org.uk, cartea poate ficomandat\ [i `n edi]ie on paper, dar [i `nformatul e-book.

Lectur\ pl\cut\!

(Liviu Antonesei)

BURSAC|R}ILOR

POLEMICI CORDIALE

ADRIAN NI}|

Recenta m\sur\ luat\ de Ministerul Educa-]iei prin care se urm\re[te introducerea baca-laureatului profesional din 2013 ridic\ maimulte semne de `ntrebare despre care ne pro-punem s\ discut\m, foarte sumar, c\ci con-textul este foarte complicat.

De[i nu exist\ pe nic\ieri postat proiectulde lege, afl\m din pres\ c\, deja, comisia despecialitate a Parlamentului [i chiar Senatul arfi aprobat aceast\ nou\ lege. Graba cu care seface acest proces (explicat\ de guvernan]i prinfaptul c\ legea trebuie aprobat\ `nainte de `n-ceperea anului de `nv\]\m`nt, 15 septembrie,astfel `nc`t s\ fie valabil\ pentru elevii caretermin\ liceul `n 2013; de fapt, explica]ia ]ineexact de lipsa de profesionalism a noii echipeministeriale, care va abramburi, din nou, pen-tru a treia oar\, `ntregul sistem) las\ deopartediscutarea public\ a proiectului cu privire lanecesitatea, oportunitatea sau consecin]elenoii m\suri.

Tot din pres\ afl\m c\ bacalaureatul pro-fesional va avea dou\ probe: un proiect [i oprob\ practic\, `n plus, o lucrare scris\ la edu-ca]ie antreprenorial\ (nu ni se spune nimic cefel de proiect, dac\ este scris, oral, este un re-ferat etc.? Ce `nseamn\ ,,prob\ practic\“, c`tde complex\ trebuie s\ fie, vine elevul cu eade acas\ sau o face `n fa]a comisiei etc.? Ce`nseamn\ ,,lucrare scris\“: adus\ de acas\ sauva fi dat un subiect de rezolvat `n fa]a comi-siei, c`t de mare s\ fie, `n ce limb\ s\ fie scris\,poate fi `n limba matern\ etc.?). Cu alte cu-vinte, elevii nu mai trebuie s\ dea examen lalimba rom=n\ (!?), la matematic\ sau alte dis-cipline, ci pot s\ ia (a se citi: s\ fure) de pe netun referat, c\ci e la mod\ de c`nd cu cazulPonta, [i s\ fac\ la polizor o [aib\ [i vor aveadiploma de bacalaureat `n buzunar. Penibili-tatea noii forme de bacalaureat se va transferaautomat asupra `ntregului sistem, inclusivasupra celor ce propun [i sus]in o asemeneaabera]ie. Este evident c\ cei care vor aveaaceast\ diplom\ vor fi de r`sul lumii, dar [i ceicare au dat diploma, ministerul [i comisia carei-a examinat (de fapt, nici nu va fi vorba devreo examinare). Este astfel f\cut rizibil orice

efort onest din `nv\]\m`nt `ntru cre[tereacalit\]ii.

Dar dincolo de acest aspect, exist\ altul le-gat de oportunitate. Ministrul educa]iei na]io-nale, tineretului [i sportului, doamna Ecate-rina Andronescu, motiveaz\ m\sura prin fap-tul c\ elevii care nu vor s\ continue s\ studie-ze, s\ aib\ posibilitatea de a merge `n c`mpulmuncii cu o diplom\ `n buzunar. Dar nu tre-buie uitat c\ diploma de bacalaureat (de oricefel ar fi acesta) atest\ dob`ndirea unor compe-ten]e, `nsu[irea unor informa]ii, certific\ fap-tul c\ elevul poate s\ presteze o anumit\ acti-vitate social\. Problema e c\ noua form\ nu `iajut\ absolut deloc pe elevi `n acest sens.Dimpotriv\, `i face mult mai lene[i, mult maidezinteresa]i dec`t s`nt acum. Elevii care voravea diploma de bacalaureat profesional nu sevor putea angaja `n c`mpul muncii `n vecii ve-cilor, dac\ nu [tiu s\ vorbeasc\ rom=ne[te [i s\calculeze c`t fac doi plus doi. Fie cu diplom\,fie f\r\ diplom\, fie cu diplom\ de bacalaureatna]ional, fie cu diplom\ de bacalaureat profe-sional angajatorul va testa absolventul [i `l vaputea angaja sau nu `n func]ie de ce [tie [i dece poate s\ fac\. Or, un elev care nu a dat pela [coal\, care nu a `nv\]at nici cele mai ele-mentare no]iuni de la disciplinele de baz\ (ro-m=na, matematica, engleza, istoria sau filoso-fia, fizica sau chimia) m\ `ndoiesc c\ va reu[is\ conving\ un angajator c\ el va fi un bunmuncitor pentru firma acestuia. Un elev ce aluat de pe net lucrarea pentru proba de baca-laureat, care a copiat la examene, teze [i veri-fic\ri, m\ `ndoiesc c\ va dovedi brusc alte ca-lit\]i o dat\ cu diploma de bacalaureat profe-sional `n buzunar.

O alt\ motiva]ie a doamnei Ecaterina An-dronescu este c\ trebuie s\ facem ceva pentruca rezultatele slabe de la bacalaureat, din ulti-mii ani, s\ nu se repete sau s\ fie mai pu]in de-zastruoase. Problema este c\ solu]ia nu estenicidecum bacalaureatul profesional. Faptulc\ procentul de promovare de la bac este mic,at`t din iunie, c`t [i din august, arat\ situa]iadezastruoas\ a `nv\]\m`ntului liceal (dar nunumai; la fel este [i `n `nv\]\m`ntul superior).Personal, s`nt uimit s\ v\d c\ doamna ministrunu [tie c\ se chiule[te `n mas\, nu [tie c\ eleviidin ultimul an de liceu dau pe la [coal\ din joi`n Pa[te, nu cunoa[te c\ se copiaz\ masiv [i c\se iau referate de pe net, m\ mir c\ nu a auzitde haosul ([i nu exagerez cu nimic) din liceelefilierei tehnologice etc. Dup\ opinia mea, ele-vii slabi, care nu vin la [coal\ [i, `n general,care nu `nva]\, nu vor lua nici un fel de bac `nvecii vecilor, oric`t de jos ar sc\dea ministerulnivelul.

Ajungem acum la cel mai curios [i, dup\mine, imoral [i ilegal aspect al afacerii numitebac-ul profesional: doamna Andronescu a `n-c\lcat cu bun\ [tiin]\ Legea educa]iei na]io-nale. Astfel, la articolele 77 [i 361 din Legea1/2011, Legea educa]iei na]ionale, se precizea-z\ c\ `ncep`nd cu anul universitar 2015/2016examenul na]ional de bacalaureat va fi DIFE-REN}IAT `n func]ie de filier\ [i profil. Vor finu mai pu]in de cinci probe, patru de evaluarea competen]elor (limba rom=n\, limba mater-n\ pentru cei care au urmat cursurile `ntr-olimb\ a minorit\]ilor na]ionale, dou\ limbi decircula]ie [i competen]e digitale) [i o prob\ deevaluare a competen]elor formate pe durataliceului. Aceast\ prob\, E, con]ine un examenscris la limba [i literatura rom=n\, limba [iliteratura matern\ (pentru cei care au studiat`n limba minorit\]ilor na]ionale) [i dou\ probediferen]iate dup\ filier\ [i profil. Astfel, vorda examen la matematic\ NUMAI elevii de lareal, deci este fals ce ni spune acum, [i anume,c\ cei de la filiera tehnologic\ ar fi speria]i dematematic\ [i c\ bac-ul profesional este aduspentru asta. ~n plus, la filiera tehnologic\ sevor mai da dou\ probe scrise, [i anume, o,,prob\ scris\ disciplinar\ specific\ profilului“[i o ,,prob\ transdisciplinar\ specific\ dome-niului de preg\tire“. Tot la fel va fi cazul lafiliera voca]ional\.

Ce se observ\ de aici? Actuala conducere aministerului fie face experimente pe elevi,produc`nd un fel de genocid educativ, fie este`ntr-at`t de neprofesional\ ([i neprofesionist\,ca s\ nu spunem ageamie) `nc`t s\ nu vad\ c\,,solu]ia“ pentru problemele bacalaureatuluiexist\ deja `n Legea educa]iei na]ionale, semnc\ onor ministerul habar nu are de aceast\ lege,dup\ care ar trebui s\ func]ioneze. Dac\ pen-tru cel de-al doilea caz nu vrem s\ aducemvreun comentariu suplimentar, pentru primaalternativ\ se pare c\ ministerul vrea s\ intro-duc\ m\sura pentru 2013 [i 2014, astfel `nc`ts\ modifice din nou bacalaureatul `n 2015.Spun s\ modifice, c\ci va avea ocazia s\ vad\c\ nu s-a `mbun\t\]it semnificativ calitateaprocesului de `nv\]\m`nt. Chiar dac\ `n cei doiani vor exista mai mul]i elevi cu diplom\ debacalaureat (incluz`nd aici [i pe cei cu bac-ulprofesional) nu va trebui s\ fie tras\ concluziac\ `nv\]\m`ntul este mai bun. Dup\ umila meap\rere, va trebui conchis exact pe dos: nouam\sur\ a doamnei Andronescu este un pas`napoi, de fapt este un pas uria[ `napoi, careva arunca `n rizibil `ntregul proces de `nv\-]\m`nt din Rom=nia.

C`t de profesional estebacalaureatul profesional?

LIVIU FRANGA

Ce mai e [i gramatica asta?!...

60) „/.../ reclama e cam minciunoase /.../“(promo al firmei de asigur\ri Omniasig lapostul de radio Europa FM, din 16.04.2010,la diferite ore).

Se poart\ deform\rile inten]ionate ale su-netelor unui cuv`nt sau altul, `n scopuri –probabil (?) – comice. Rezultatul e, `ns\, pe-

nibil, ca `n cazul lui „minciunoase“ de maisus, pentru c\ nu are, mai simplu spus, niciun haz. Deci nu te face s\ r`zi, c`tu[i de pu]in.Mult mai grav e atunci c`nd se `ncalc\, `ntr-oveselie incon[tient\ [i cu o voio[ie demn\,evident, de o cauz\ mult mai bun\, regulileclare ale sintaxei limbii rom=ne, reguli decare nimeni nu are voie s\ se ating\. Dac\„minciunoase“ nu e, cum presupuneam maisus, o glum\ (nes\rat\), `n loc de „minciu-noas\, ci este, `ntr-adev\r, la plural, atunciorice veselie-voio[ie trebuie s-o l\s\m la oparte. Cu ce drept lu\m drept model [i repro-

ducem dezacordurile inculte ofensatoare,mai mult chiar, le difuz\m pe post ca [i cumar fi forma corect\ [i le r\sp`ndim, `n felulacesta, `n r`ndurile publicului larg, cre`ndconfuzie `n numele unui a[a-zis (de fapt,distructiv) amuzament? Reclama de mai susse a[az\ al\turi de alte abera]ii – eu le-a[numi, de-a dreptul, atentate – sintactice, detipul: „ce vrea mu[chii mei“.

V\ vine – v\ `ntreb – cumva s\ r`de]i deastfel de „glume“? Dar s`nt, oare, glume? M\`ntreb [i eu. A[ r`de, z\u, [i eu de ele, dac\ arfi, `ntr-adev\r, de r`s.

DETECTOR

Suferin]ele limbii rom=ne

5Agora TIMPUL

septembrie 2012www.timpul.ro

GABRIELANDREESCU

Seria de trei episoade despre „Cazul Bre-ban“ publicate anul trecut `n revista Timpulofer\ c`teva sugestii pentru tema mai veche [i`nc\ insuficient elaborat\ a „rezisten]ei princultur\“. O face `n primul r`nd prin locul pecare-l ocup\, `n via]a romancierului, opera, `nraport cu celelalte aspecte ale vie]ii sale. Do-sarele unor c\rturari – {tefan Augustin Doina[,Adrian Marino, Constantin Noica, NicolaeBalot\, printre al]ii – s`nt m\rturie a tenacit\]iide care au avut nevoie c\ s\ `nving\ obstaco-lele din calea realiz\rii profesionale. Parado-xal, nu am v\zut documentat `n nici un alt cazgenul de `nfruntare concret\ cu autorit\]ilepublice, o adev\rat\ lupt\ corp la corp, cums-a `nt`mplat la apari]ia romanului Bunaves-tire. Este o simpl\ constatare. E de la sine`n]eles, nu m\ refer la categoria autorilor PaulGoma, Dorin Tudoran sau Dan Petrescu, care„au ie[it din sistem“ intr`nd `n disiden]\, pu-n`nd opera lor `n slujba unor valori umanemai generale.

Rezisten]a de interior

Numele lui Doina[, Marino, Noica s`nt aso-ciate „rezisten]ei prin cultur\“. Nu [i al lui Bre-ban. De ce oare, ̀ n cazul romancierului, crucia-da `mpotriva cenzurii nu a l\sat urme `n memo-ria colectiv\? ~n afara temelor literaturii rom=-ne, referin]ele ce-l privesc s`nt centrate pe da-tele psihologice [i de comportament. Cel pu]in,aceasta este imaginea din dosarele de securi-tate. Afl\m din ele despre repro[ul lui FlorinMugur („pe vremea c`nd era puternic, nici nu-ir\spundea la salut sau d\dea oamenii afar\ dinbirou“), de sfatul lui Marin Preda, s\-[i poto-leasc\ orgoliul, despre fi[a personal\ care re-]ine c\ are „o fire impulsiv\, arogant\ [i imper-tinent\“, iar sursele repet\ c\ este „antipatizatpentru egocentrismul s\u exagerat“, „compro-mis `n r`ndul scriitorilor“1, manifest\ „mult\`ng`mfare“ [i „grandilocven]\“2. Pentru ofi]eriide securitate el arat\ imprevizibil, extrem devolubil [i incapabil s\ p\streze un secret.

Teme de ordin comportamental [i psiholo-gic se ridic\ `n cazul tuturor. ~ntrebarea ar fide ce `n cazul lui Breban acestea au pus `numbr\ devo]iunea fa]\ de opera creat\. {i nudoar aceasta. C`]i dintre creatorii asocia]i pro-mov\rii „artei pentru art\“ [i „rezisten]ei princultur\“ au condamnat la radiouri, `n intervi-uri [i `n pres\ (str\ine, c\ci `n ]ar\ nu se putea)`n termeni at`t de direc]i cenzura [i politicacultural\ a regimului? Spicuiesc din dosare: lamasa rotund\ difuzat\, `n 1971, la postulDeutschlandfunk, Breban vorbe[te agresiv [inegativist despre „noua situa]ie din via]a lite-rar\ din ]ara noastr\“ . ~n ianuarie 1972, ziarulFrankfurter Allgemeine public\ o convorbirecu Nicolae Breban `n care acesta adopt\ „opozi]ie r\uvoitoare la adresa politicii interne [iexterne a partidului [i statului nostru“3. La 4ianuarie 1975, un ziar din Stockholm i-a pu-blicat un interviu „`n care face aprecieri neco-respunz\toare privind situa]ia scriitorilor din

]ara noastr\“, `n 1976, d\ un interviu ziaruluiArbetat din Malmö „`n care a f\cut aprecierinegative la adresa ]\rii noastre.“4

~n anii ’80, Breban nu mai protesteaz\ `npublica]ii din str\in\tate `mpotriva politiciiculturale a PCR, dar Securitatea `nregistreaz\constant pozi]ii critice exprimate `n diferitemedii intelectuale. Chiar dac\ atunci c`ndBreban vorbe[te „la general“, pare s\ se g`n-deasc\ mai ales la opera lui, elementul ego-centric nu are de ce s\ schimbe sensul acelormanifest\ri5.

Cum arat\ lucrurile `n r`ndul celor care,victorio[i `n reprezentarea scriitorilor `n Ro-m=nia la finalul anilor ’70, s`nt invoca]i ast\zica simbolurile rezisten]ei culturale? ~n frunteacomunit\]ii contestatarilor, dosarele de urm\-rire informativ\ `i indic\ pe {tefan AugustinDoina[, Dan De[liu, Dorin Tudoran, MirceaDinescu, Nicolae Manolescu, Bujor Nedelco-vici, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza, Dan H\u-lic\. Or, nimeni din grupul care luase condu-cerea `n Uniunea Scriitorilor nu a publicat `nstr\in\tate critici la adresa politicii culturale –except`nd cei care au intrat `n disiden]\ princondamnarea regimului `n natura lui (Tudo-ran, mai t`rziu Dinescu [i De[liu).

Dar contest\rile erau [optite pe culoare, `n`nc\peri ferite de urechi iscoditoare (dup\ cumse vede, f\r\ succes), `n timpul plimb\rilor.Nimic `n spa]iul public. C`nd devota]ii „rezis-ten]ei prin cultur\“ vorbesc `n [edin]e, plena-re, conferin]e etc., limbajul devine extrem dealuziv. Iat\ un pasaj vestit pentru „curajuls\u“ din prezentarea adresat\ de Doina[ pri-mului Colocviu Na]ional de Poezie de la Ia[i,`n 1979: „Eu am doar rolul modest ca prin c`-teva cuvinte s\ v\ ofer cadrul `n care sinceri-tatea poate s\ capete valoarea unui angaja-ment existen]ial `ntre crea]ie [i demnitate.[…] Eminescu ne porunce[te s\ ne construimDemnitatea de poe]i; cu migal\ [i cu av`nt, `nfiecare act al vie]ii noastre; pentru c\ numairectitudinea coloanei noastre vertebrale ga-ranteaz\ pozi]ia de drep]i a brazilor de pe `n\l-]imile spre care privim. Verbul a tr\i se conju-g\ numai cu adverb: a tr\i exemplar“6. Cuvin-te clare [i frumoase: rectitudinea coloaneinoastre vertebrale, angajament existen]ial,crea]ie [i demnitate. Dar nimic despre politicapartidului `n crea]ia literar\, nimic despreumbra grobianului conduc\tor de ]ar\ asuprapoliticilor editoriale. Cuvintele poetului nudescriu comportamente, ci aspira]ii.

~n acest sens, eticheta „rezisten]ei prin cul-tur\“ exprim\ nu at`t un act „obiectiv“ de opo-zi]ie manifest\ la politica partidului `n do-meniul artei [i activit\]ilor intelectuale, c`tethosul unor comunit\]i ostile la groz\viile re-gimului Ceau[escu; comunit\]i care sperausincer s\ opreasc\, prin apeluri, t\v\luguldogmatic din anii ’70-’80.

Partidul partener [i protector

~n cazul lui Breban se adaug\ numeroaselelui coniven]e cu regimul. Nu doar membrusupleant `n CC al PCR, dar are [i contacte cuv`rfuri ale nomenclaturii. Particip`nd cu pl\-cere la evenimentele organizate de reprezen-tan]ele Rom=niei `n str\in\tate, critic\ exilulanticomunist [i se fere[te s\ pun\ `n discu]ietragedia uman\ din ]ar\.

Cum po]i asuma o rezisten]\ cultural\ [is\ evi]i orice contestare a sistemului comu-nist ca atare? Aceast\ `ntrebare i-a fost pus\cel pu]in implicit lui Breban. Dar aceast\

chestiune nu se ridic\ doar `n cazul lui. Con-siliile, colocviile [i congresele Uniunii Scrii-torilor lanseaz\ liste de revendic\ri: memoriipentru cre[terea tirajului publica]iilor, `nfiin-]area de reviste, ridicarea nivelului pensiilor[i salariilor redac]ionale, o mai liber\ mani-festare artistic\. Se exprim\ dorin]a prezen-]ei la emisiunile radioteleviziunii a scriito-rilor prestigio[i, implicarea acestora `n edita-rea manualelor [colare, mai multe contacteculturale cu scriitori str\ini7.

Doar c\, `n mod sistematic, cererile f\ceauapel la autoritatea partidului [i a lui NicolaeCeau[escu: „Cea mai mare leg\tur\ care sepoate face `ntre dezvoltare [i literatur\ `n a-ce[ti 15 ani, [i acest cadru legal, se face dato-rit\ [i gra]ie eforturilor Domniei Voastre“8. Cesus]ineau `n primul r`nd, era interven]ia con-ducerii superioare a partidului `n favoarea so-licit\rilor lor, inclusiv prin arbitrarea conflic-telor interne. ~n declara]ii, purt\torii de cuv`ntexplicau necazurile ca o consecin]\ a neres-pect\rii principiilor PCR [i a sfaturilor Secre-tarului s\u General. Contestatarii culeg dinoperele lui Nicolae Ceau[escu citate `n fa-voarea demersului lor. „Abuzurile intolera-bile“ se datoreaz\ faptului c\ nu s`nt l\sa]i s\duc\ la `ndeplinire ce li s-a cerut prin congre-sele partidului9. E simplu de v\zut ce reiesedin ritualurile nemul]umirii: sublinierea auto-rit\]ii partidului [i conducerii sale, implicit`nt\rirea lor. Nu e de mirare c\ demersurile decirca dou\ decenii pentru o condi]ie mai dem-n\ a creatorului nu doar c\ nu a asigurat unpas `nainte, ci au asistat la continua ei de-teriorare.

Reuniunile scriitorilor nu contest\ nicio-dat\ rolul conduc\tor al Partidului Comunistori a Secretarului s\u General `n politicile cul-turale – [i evident, cu at`t mai pu]in, a regi-mului comunist. „Procedura rezisten]ei“ aavut la baz\ acceptarea regulilor sistemului,p`n\ la l\udarea lor – `nt\rindu-le deci –, ce-r`ndu-se `n schimb libertate de crea]ie [i con-di]ii mai bune de existen]\ anume pentru oa-menii de cultur\. Activismului `n favoarealibert\]ii de crea]ie are drept corolar dezanga-jarea etico-politic\10. Dosarele din Arhiva

CNSAS s`nt martorele coerente ale dubleifa]ete a fenomenului11.

Or, chiar aceast\ a fost logica felului-de-a-lupta pentru oper\ a lui Nicolae Breban. ~ncazul romancierului, cele dou\ fa]ete ale vie]iide scriitor s-au exprimat cu vigoare specific\.Au fost amintite `n episoadele despre „CazulBreban“, publicate `n revista Timpul, lupta cucenzura dup\ 1970, furtunile st`rnite de trimi-terea unor manuscrise `n str\in\tate, avataru-rile „eliber\rii“ din ghetoul comunist pentrua-[i promova c\r]ile `n Occident. Noi nu amdescoperit p`n\ acum, `n arhive, o asemeneavitalitate `n sus]inerea destinului de scriitor –except`nd, repet\m, pe cei care au luat caleadisiden]ei precum Paul Goma, Dorin Tudoransau Dan Petrescu. ~n acest sens, Nicolae Bre-ban a fost un pregnant exponent al categorieipun`nd o tu[\ groas\ peste fiecare dintre celedou\ dimensiuni. {i lupta pentru salvareaoperei, [i coniven]a, au fost pe m\suraenergiei lui aparte.

1 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, Vol. 4, ff. 166-167;191; 291v.

2 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, Vol. 5, f. 133.3 Arhiva CNSAS, Dosar SIE, ff. 9; 48.4 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, Vol. 4, ff. 67v; 198.5 Vezi comentariul trimis prin telegram\ de la Am-

basada rom=n\ din RFG: „Breban [i-a exprimat profundasa nemul]umire fa]\ de lipsa de popularizare `n str\in\tatea literaturii rom=ne[ti, l\s`nd s\ se `n]eleag\ c\ are `nvedere [i propriile sale lucr\ri…“ (Arhiva CNSAS, DosarSIE, f. 6).

6 Dosar I 2629, Vol. 1, ff. 23-24.7 Arhiva CNSAS, Dosar I 1812, f. 245, 245v.8 ~nt`lnirea dintre conducerea Uniunii Scriitorilor [i

Secretarul General al Partidului desf\[urat\ la 13 martie1981 – fragment din stenograma `nt`lnirii lui NicolaeCeau[escu cu un grup de scriitori, la 13 martie 1981,reprodus `n Cotidianul, 31 mai 2010.

9 {edin]a din luna iulie 1984 a Comitetului Asocia]ieiScriitorilor din Bucure[ti (Arhiva CNSAS, Dosar I 1812,f. 13).

10 Pentru o analiz\ detaliat\, vezi Gabriel Andreescu,„Melodrama forului. Documentele Securit\]ii despreidentitatea [i rezisten]a intelectualilor“, `n Vasile Boari,Natalia Vlas, Radu Murea (coord.), Intelectualii [iputerea, Editura Institutul European, Ia[i, 2011.

11 Propunem [i o defini]ie scolastic\: „rezisten]a princultur\“ nume[te ac]iunile sistematice [i diversificate aleoamenilor de cultur\ de promovare a libert\]ii de crea]ie[i condi]iile necesare acesteia, cu limite de con]inut [i dedesf\[urare rezult`nd din recunoa[terea autorit\]ii regi-mului [i a conduc\torului s\u.

~n ce sens vorbe[te despre„rezisten]a prin cultur\“ cazul Breban

Bonaventura, Itinerariul min]ii spreDumnezeu, Edi]ie bilingv\, Traducere, stu-diu [i tabel cronologic de Florina-RodicaHariga, Not\ introductiv\ [i note de Flo-rina-Rodica Hariga [i Alexander Baum-garten, Editura Polirom, Ia[i, 2012, 176 p.

Considerat unul dintre tratatele majorede mistic\, Itinerariul min]ii spre Dumne-zeu este [i una dintre cele mai tulbur\toarelucr\ri ale filosofiei medievale latine.Aceasta oglinde[te efortul de a valorificavocabularul [i reprezentarea despre lumeale misticii cre[tine [i neoplatonismului,filtrate intens de numeroase surse filo-sofice [i teologice. Cultura franciscan\ asecolului al XIII-lea formuleaz\ aici om\rturisire spiritual\ `ntemeiat\ pe o viziu-ne asupra ierarhiei lumii [i a facult\]ilor decunoa[tere, contur`nd un drum spre Dum-nezeu [i un model al rectitudinii morale.

BURSA C|R}ILOR

AgoraTIMPUL6

septembrie 2012 www.timpul.ro

TIBERIUBR|ILEAN

Exist\ c\r]i care te hr\nesc ani de zile, carete transform\, c\r]i fundamentale. A[a esteeseul Yoga puterii al eruditului autor italianJulius Evola, discipol al lui Nietzsche [i Tris-tan Tzara, c\ruia `i mai dator\m [i alte lucr\riremarcabile despre hermetismul medieval,Tradi]ia hermetic\, din care s-au n\scut, `nopinia mea, [tiin]a [i societatea modern\, `n-cep`nd cu Rena[terea, continu`nd cu Reforma,societ\]ile secrete [i revolu]iile moderne (Hu-manitas, 1999), Misterul Graalului (Humani-tas, 2008), sau Metafizica sexului (Humani-tas, 2006). Evola este un uomo universale:pictor, futurolog, poet, teoretician al artei,filosof, ezoterist [.a. Viziunea sa este unaantimodern\, antiprogresist\, antimaterialist\,tradi]ionalist\ [i nonconformist\.

Eseul de fa]\, tradus de profesorul ie[eanDrago[ Cojocaru [i beneficiind de o onorant\prefa]\ de Marguerite Yourcenar, a ap\rut totla Humanitas, `n 2011. Lucrarea dezvolt\, cumapreciaz\ academiciana francez\, o „psiholo-gie a profunzimii“, cu r\d\cini metafizice, opsihologie sacr\, a tantrelor hinduse, `n genulprefe]ei scrise de Jung la Bardo Thodol. ~m-potriva ra]ionalismului totalitar al moderni-t\]ii, aceast\ carte ne red\ posibilitatea de aadera la propriile noastre mituri [i rituri. Atrebuit s\ revizit\m India pentru a reface ceeace `n Occident a distrus epoca modern\, `n

primul r`nd leg\tura dintre suflet [i corp, anti-tetic\ `n modernitate [i care a rezolvat antitezaprin negarea sufletului. O revenire `n aceast\privin]\ era fiin]ial necesar\.

Evola ne invit\, prin prezentarea spirituali-zat\ a tehnicilor tantrice, la o redescoperire asenin\t\]ii interioare care, precum suprafa]aunui lac lini[tit, s\ poat\ s\ reflecte. Misticacre[tin\ spune acela[i lucru. Metoda tantric\`ns\, spre deosebire, nu este etic\, ci e psiho-logic\, nu trateaz\ despre virtuo[i, ci desprefor]e [i energii. De fapt, Proust observa sur-prinz\tor c\ virtu]ile s`nt, `n primul r`nd, ener-gie, desigur `nc\rcat\ emo]ional. Yoga tantric\[i metafizica ei provin `ns\ din hinduism [ipar]ial din buddhism, dintr-o concep]ie `n caretoate se `nl\n]uie ipso facto, iar toate exceselede for]\ se `ntorc `mpotriva celor care legenereaz\.

Evola este pasionat de puterea pur\, fiindacuzat de fascism. ~n acest scop, el caut\ [itransmite esen]ialul experien]ei tantrice tibe-tane, cu numai c`]iva ani `nainte ca Tibetul s\fie ocupat de chinezi. Ca [i Malaparte, Evola sedezv\luie ca un intelectual cu o forma]ie maicur`nd germanic\, `n admira]ia lui Friedrich alII-lea. O alt\ lucrare a sa se nume[te Revolta`mpotriva lumii moderne, titlu care vorbe[tede la sine, dar care a f\cut ca lumea acade-mic\ s\-l izoleze. Visul s\u de putere aristo-cratic\ [i sacerdotal\ devine suspect, duc`n-du-l `ntr-o zon\ periculoas\, magic\. Avidi-tatea aproape morbid\ `n privin]a puterilorsupranaturale `l va `mpinge spre rasism.

Altminteri, avem a face cu un erudit de ge-niu, cu capacit\]i excep]ionale. Ce este iar\[iciudat, pentru cineva care prezint\ Tantrele(Tratatele) indiene, mi se pare faptul c\ nuvorbe[te nimic despre re`ncarnare – pare s\ nucread\ `n ea – [i nici despre stingerea Eului.

Cartea poate fi o simpl\ tem\ de studiu dar,citit\ atent, ne poate `nv\]a multe din celenecesare pentru dob`ndirea unor puteri [iactivarea unor energii ce pot, corect folosite,aduce mult bine `n via]a cotidian\, `n econo-mie [i `n societate, `n cuplu etc., dep\[indsamsara, sau „fluxul nesemnificativ al pere-nei dureri existen]iale“.

Autorul pledeaz\ pentru „g`ndirea liber\ desim]uri“, pentru „a se `nceta s\ se mai fac\filosofie“, pentru ascez\ ca drum al realit\]ii,pentru experimentarea lumii ideilor-for]\. Elposed\ un soi de „magie imaginativ\“, din-colo de g`ndirea reflexiv\ cu care e obi[nuitcititorul occidental. Vehiculul noetic al acestei`nv\]\turi este dificil de realizat. Autorul exer-seaz\ trecerea de la g`ndirea logico-discursiv\eminamente cerebral\, la un tip de g`ndire „cuinima“, intuitiv\ [i identificativ\. Se produceo veritabil\ metanoia, ce asigur\ trecerea c\trecunoa[terea intuitiv\ prin identitate. Evolatinde c\tre o cunoa[tere care s\ mearg\ din-colo de aceast\ lume fenomenal\ a aparen]ei,demers `ntru care conceptele filosofice [iteoriile [tiin]ifice nu ajut\, pentru c\ nu facdec`t s\ desacralizeze lumea, s\ o `ncreme-neasc\ `n fantasmele exteriorit\]ii, valoriz`ndcel mult emo]iile estetice.

Nivelul superior de cunoa[tere spre caretinde Evola este unul al jocului Absolutului,cu puterea sa, `n care existen]a se identific\ cucunoa[terea, subiectul cu obiectul, Eul cunon-Eul. Potrivit opusului tantric, identifica-rea fiin]\rii cu cunoa[terea nu este o simpl\formul\ teoretic\, ci presupune experimentarela toate nivelurile con[tiin]ei, de la g`ndireapur\ la limita [i limitarea materiei, con[tiin]\ce izvode[te tocmai din identitatea dintre su-biect [i obiect, „fulgura]ie pur\ `n vidul noe-tic“, a c\rei amintire Occidentul a pierdut-o [i

pe care se `ntemeiaz\ `ntreaga economie a Eli-ber\rii, a desprinderii de necesitatea implaca-bil\ a mor]ii [i rena[terii. „Mu[c\tura drago-nului nu se va `nchide“, spune o veche zical\daoist\.

Julius Evola se adreseaz\ celor pu]ini care`ncearc\ s\ „urce muntele“, tinz`nd `ntru des\-v`r[ire (siddha), celor care `ncearc\ s\ devin\zei. Pentru c\, a[a cum spune preceptul vedic:„Numai zeul `l poate adora pe zeu“.

Julius Evola, Yoga puterii. Eseu despreTantre, Traducere de Drago[ Cojocaru, Post-fa]\ de Marguerite Yourcenar, Editura Huma-nitas, Bucure[ti, 2012, 404 p.

Yoga puterii

IONU} POPA

Internetul `nseamn\ mobilitate, este `n a-cord cu lichefierea (evanescen]a) rela]iilor a-moroase odat\ perene (amplific`nd-o), aduceoamenii mai aproape oferindu-le posibilitateade a interac]iona dincolo de acele senza]iist`njenitoare caracteristice primelor `nt`lniri„fa]\ `n fa]\“ [i devine, pe m\sur\ ce intr\ `nvie]ile tot mai multor utilizatori, mijlocul decomunicare ce poten]eaz\ inter[anjabilitateaindivizilor pe tabla de [ah a rela]iilor de dra-goste. „Am sus]inut c\, `n prezent, sexualita-tea este important\ pentru noi, nu prin prisma`nsemn\t\]ii acesteia pentru sistemele decontrol ale modernit\]ii, ci datorit\ faptului c\reprezint\ punctul de leg\tur\ dintre alte dou\procese: izolarea experien]ei [i transformareaintimit\]ii“ (Giddens, 1992, 178). Internetulopereaz\ aceste dou\ modific\ri privind ex-perien]a [i intimitatea `n sfera sexual\, mut`n-du-le locul de `nt`lnire `n planuri multiple ceinterac]ioneaz\ simultan. Astfel, at`t expe-rien]a, c`t [i intimitatea devin mediate de uninstrument care func]ioneaz\ pe principiulcentru-periferie. ~ntr-o astfel de configura]ie,centrul este investit cu autoritate, exist`nd si-tua]ii `n care informa]iile distribuite pot finocive. „P`n\ la apari]ia internetului, indus-tria pornografic\ era destul de limitat\ `n e-fectele sale, din cauza fr`nelor sociale [i psi-hologice, `ns\ accesibilitatea, disponibilita-tea [i anonimatul presupuse de experien]avirtual\ au condus la o adev\rat\ explozie aproduc]iei [i a consumului de pornografie: –peste patru milioane dintre toate website-urile(12%) s`nt dedicate pornografiei (420 mili-

oane de pagini); – zilnic, `n America s`nt 65milioane de c\ut\ri pentru pornografie (25%din totalul c\ut\rilor pe internet), transmi]`n-du-se 2,5 milioane de e-mail-uri cu con]inutsexual; – produc]ia de filme pornografice pean, a crescut de la 1300 (1988) la 13588(2005), cu o cre[tere a v`nz\rilor de la 405000filme v`ndute `n 1992 (1,6 miliarde dolari) la957000 filme v`ndute `n 2005, `n valoare de3,62 miliarde dolari“ (V. Gheorghe, 2011,16). ~n lumina acestor date, putem conchidec\ materialele de natur\ sexual\ ocup\ opozi]ie dominant\ `n re]eaua global\. „Pentru

a explica acest fenomen, Cooper, Putnam,Planchon [i Boies (1999a) [i Cooper, Scherer,Boies [i Gordon (1999b) au identificat treicaracteristici ale mediului online care poten-]eaz\ sexualitatea: Accesibilitatea (exist\milioane de pagini de internet u[or de accesat[i un num\r extrem de mare de oameni pere]elele de socializare, `n camere de chat [i `nsistemele de mesagerie private, care s`nt des-chi[i c\tre abordarea subiectelor sexuale);Disponibilitatea (pornografia [i interac]iunilede natur\ sexual\ `n mediul online s`nt ief-tine, `ntruc`t nu este nevoie dec`t de un com-puter [i de o conexiune la internet pentru a leaccesa) [i Anonimatul (`n mediul online, nueste nevoie s\ `]i dezv\lui identitatea, iar oa-menii percep comunicarea sexual\ online cafiind, de asemenea, anonim\)“. (Subrah-manyam, Šmahel, 2011, 43) Accesibilitateaeste pilonul sexualit\]ii pe Internet. Este acelfactor care `i permite Internetului s\ inter-fereze cu evolu]ia dezvolt\rii psihosexuale apre-adolescen]ilor. A[a cum sus]ine StevenEmery-Wright, „`n era cyberspa]iului, porno-grafia a devenit accesibil\ la orice or\ [i pen-tru to]i indivizii din toate categoriile de v`rst\.Pentru mul]i dintre indivizii tineri din `ntrea-ga lume, pornografia de pe internet reprezint\prima experien]\ prin care ace[tia intr\ `ncontact [i se familiarizeaz\ cu informa]iile [imanifest\rile legate de sex“. (Wright, 2009,65). Acesta lucru poate avea efecte negative,`ntruc`t mul]i adolescen]i [i pre-adolescen]inu posed\ instrumentarul necesar `n acest do-meniu pentru a face distinc]ia `ntre o infor-ma]ie pertinent\, care reflect\ adev\rul [i areun caracter pur educativ, [i materialele per-turbatoare ce `[i ]es `n jurul percep]iei indivi-dului expus o `ntreag\ re]ea de obsesii [i com-

plexe. „Brown (2000) sugereaz\ c\ expune-rea la con]inutul sexual care str\bate media`nt\re[te un anumit set de norme sexuale [irela]ionale, precum [i comportamente sexua-le iresponsabile. Dac\ putem conchide c\pornografia pe Internet portretizeaz\ sexul [isexualitatea `ntr-un mod agresiv, idealist sauextrem, privitorii ar putea fi influen]a]i s\cread\ c\ experien]ele respective fac partedin «normalitate». Adolescen]ii ar putea dez-volta a[tept\ri nerealiste `n ceea ce prive[tesexul, acest fapt `nregistr`nd, drept urmare,un impact semnificativ asupra dezvolt\rii se-xuale [i rela]iilor viitoare ale acestora“(Atwood, Conchetta, 2011, 41).

~n concluzie, putem conveni la unison c\Internetul a schimbat `n mare parte peisajulsexual din via]a oamenilor, o dat\ cu impu-nerea unor schimb\ri structurale la nivelul`ntregii societ\]i, `ns\ este foarte greu deanalizat natura acestor schimb\ri, `n condi-]iile `n care, potrivit studiilor academice,exist\ at`t aspecte pozitive, c`t [i aspecte ne-gative `n ceea ce prive[te utilizarea din ce `nce mai extins\ a Internetului, `n special `nr`ndurile adolescen]ilor [i tinerilor. Pe de-oparte, democratizarea informa]iei subsumea-z\ multe efecte benefice; unul dintre acesteaconst\ `n inculcarea subtil\ `n textura cog-nitiv\ a multor tineri a dorin]ei [i curiozit\]iide a p\trunde `n compartimentele mai pu]inaccesibile ale lucrurilor, izvor`nd de-aici ho-t\r`rea de a nu se mul]umi cu detaliile de su-prafa]\. Pe de alt\ parte, fluxul de informa]ii[i materiale nocive este, de asemenea, `ncontinu\ cre[tere, iar lipsa unor structuriinvestite cu autoritate care s\ trieze infor-ma]iile [i s\ le disemineze `n consecin]\ at`r-n\ greu `n partea negativ\.

Sexualitatea `n era Internetului

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

septembrie 2012www.timpul.ro

ADRIAN NECULAU

Corpora]iile profesionale puternice, cum ceaa medicilor sau cea a inginerilor, au dat scriitoricunoscu]i, adesea renumi]i `n toat\ lumea. Me-dicii A. P. Cehov, Mihail Bulgakov sau VasileVoiculescu s`nt mai cunoscu]i ca scriitori, dec`tca doctori. {i inginerii s`nt bine reprezenta]i, nuexemplific dec`t cu dou\ nume: Alain Robbe-Grillet (1922-2008), romancier [i cineast, repre-zentant de v`rf, [ef de [coal\ al „noului roman“, afost, la origine, inginer agronom [i [i-a c`[tigatexisten]a o vreme ca specialist la Institutul defructe [i legume coloniale din Maroc. NormanManea, cel mai tradus [i cunoscut scriitor rom=n,a fost [i el inginer prin provincie. Din ordinul psi-hologilor, `n schimb, redus ca num\r, f\r\ mareanvergur\ social\, au ie[it pu]ini scriitori. Un cazaparte `l constituie cei care-[i valorific\ experien-]a profesional\ `n opere fic]ionale, cum e cazullui Irvin Yalom care, al\turi de tratate, a publicatromane inspirate din via]a psihoterapeu]ilor [i apacien]ilor lor. La noi [tiu pu]ine cazuri `n carepsihologii au produs [i literatur\. Cu c`]iva ani `nurm\ am scris, `ntr-o revist\ de psihologie socia-l\, despre Corneliu Buzinschi, absolvent la Ia[i,coleg de genera]ie, care a publicat romane cucheie sau c\r]i inspirate din via]a adolescen]ilor.A fost [i un redutabil jurnalist. Ion Radu, dinBucure[ti, profesor de psihologie social\, autor amai multor lucr\ri `n acest profil, este [i un pro-lific romancier, descriind via]a rural\. Paul Po-pescu-Neveanu a scris poezie, din p\cate n-aapucat s\ o publice, un volum – versuri pline desensibilitate, de nea[teptat pentru firea sa tumul-toas\ – a ap\rut, prin grija fiului [i a nurorii sale,dup\ moartea sa. Mi-ar trebui pagini multe s\evoc contribu]iile lui Costache Ol\reanu, absol-vent de psihologie [i cercet\tor la Institutul de{tiin]e Psihologice [i Pedagogice, membru alaceleia[i {coli de la T`rgovi[te, ale c\rui c\r]ierau, nu cu mul]i ani `n urm\, analizate [i apre-ciate. Tudor }opa, coleg cu Ol\reanu la institut [imembru al acelea[i grup\ri literare, n-a fost maipu]in l\udat de critic\. Din acela[i grup este [iRomeo D\sc\lescu, poet, c`ndva preferatul luiOnisifor Ghibu, pe cale l-a p\r\sit `n anii s\i defanatism ideologic [i pe care l-a evocat apoi, cuiubire, asum`ndu-[i eroarea de situare social\ dintinere]e. Membr\ [i ea a corpului de cercet\toride la Institutul de Psihologie al Academiei Ro-m=ne, Aurora Liiceanu public\, `n ultimii ani,c\r]i `n care talentul de a creiona personaje [i situ-a]ii apar]ine mai degrab\ fic]ionalului, dec`t cli-nicianului preocupat de cazuri, de analiz\ critic\.~n fine, despre Vasile Pavelcu se spune c\ a r\-mas [i ca „scriitor de psihologie“. C\r]ile sale,chiar `ncep`nd cu teza de doctorat, se remarc\prin scriitura alert\, departe de stilul sec, plat [idogmatic al unor colegi din epoca sa. Doar `n lu-cr\rile lui Mihai Ralea mai g\sim seva de scriitor,dob`ndit\ `n perioada de ucenic [i apoi mentor laVia]a Rom=neasc\. ~nc\ dou\ cazuri, doi absol-ven]i de psihologie de la Ia[i: Liviu Antonesei,cercet\tor `n echipa lui Ion Holban [i apoi pro-fesor de pedagogie, scriitor [i publicist activ [icunoscut, [i Mihai Dinu Gheorghiu, care a aban-donat preocup\rile de critic literar [i eseist, do-meniu `n care s-a afirmat viguros `n tinere]e. ~naceea[i companie trebuie amintit timi[oreanulGeorge {erban, din aceea[i genera]ie ie[ean\, c\-ruia i-am condus [i lucrarea de licen]\, cunoscut[i el ca romancier, dar [i om politic; este cel ce asus]inut cu vehemen]\ Proclama]ia de la Timi-[oara, `n care se cerea, la „punctul opt“, lustrareafo[tilor activi[ti [i securi[ti. A pl\tit cu via]a cu-rajul s\u civic. Om de caracter.

Genoveva Logan (Pogorilovschi), coleg\ degenera]ie, absolvent\ de Ia[i, a f\cut un doctoratcu Vasile Pavelcu despre atitudini [i a lucrat toat\via]a ca psiholog: `n selec]ia profesional\, la La-boratorul de psihologie al CFR Ia[i, f\c`nd partedin [coala „Ion Holban“ [i apoi, `n orientare pro-fesional\, la Institutul de {tiin]e Pedagogice dinBucure[ti. La Ia[i, sub patronajul lui Ion Holban,se `nfiripase un fel de cenaclu literar, el `nsu[i ascris [i publicat poezii [i chiar un volum de litera-tur\ pentru copii. Petre Botezatu, condei sub]ire[i spirit ales, care a lucrat [i el la laborator, p`n\ aplecat la universitate, nu a l\sat doar c\r]i [i studii

de logic\ [i psihologie, ci [i eseuri pline de miez,`ntr-un stil inimitabil. Genoveva a f\cut parte [idin gruparea de scriitori de la Institutul de cerce-t\ri bucure[tean, grup pe care l-am evocat maisus. Ca to]i membrii Institutului, a cunoscut [i eaexperien]a „Medita]iei Transcendentale“ [i pre-g\te[te acum o lucrare despre acest episod teri-fiant din via]a psihologilor rom=ni. Dar a debutatde t`n\r\ ca romancier, `n 1969, unele c\r]i valo-rific`nd cuno[tin]ele [i experien]a de psiholog.~nainte de 1989 a mai publicat trei romane: Aler-gie (1973), F\r\ identitate (1982) [i Pentru toatevine o zi (1986). C\r]ile acestea i-au fost republi-cate dup\ 1989, a mai scris [i altele, romane [iversuri. Cea pe care o prezent\m aici este `ns\ unexperiment psihosociologic inedit: o suit\ de sce-nete, situa]ii, portrete `n context, eviden]iind pu-terea de diagnoz\ a persoanei, prin recursul laliteratur\, la fic]iune.

Scriitoarea Genoveva Logan `[i nume[te pro-zele de mici ̀ ntinderi „ghemuri“ (sau gheme!?) [ile caracterizeaz\ astfel: „Ele nu s`nt nici roman,nici nuvel\, nici povestire armonios `nchegat\.Vom spune c\ s`nt mici nuclee, mici cuiburi sau,dac\ vre]i, agen]i de fermenta]ie, asemenea bo-bului de orez care se pune `n sticla cu cvas. ~ntr-oaccep]ie simbolic\ ghemul adun\ `n el `nceputul[i sf`r[itul, este spirala condensat\ `n ou“. Ghe-mele Genovevei ar fi ni[te „formule condensate“de comunicare a „mesajului fabulatoriu“, o stra-tegie de rec`[tigare a cititorilor care nu mai autimp [i dispozi]ie s\ citeasc\ romane ample. Con-cizia prozelor de acest tip, adresate cititoruluigr\bit, h\r]uit [i debusolat, poate avea efect bene-fic: invit\ actorul social la medita]ie, la o nou\„lucrare“ asupra lui `nsu[i [i asupra universuluipsihologic `n care este plasat. Proze concise,relat`nd `nt`mpl\ri semnificative – personaje `nsitua]ii –, ele se desf\[oar\ dup\ o schem\ preci-s\, oarecum formal\, precum basmul sau legen-da: descrierea sumar\ a locului (contextului, si-tua]iei); scurte prezent\ri a personajelor impli-cate, unul p`n\ la trei; presim]irea norocului, care„st\ s\ fie“; deznod\m`ntul, de obicei tragic. Unghem poate avea doar o pagin\, dar ecoul poatefi amplu: cititorul simte nevoia s\ reia lectura, iarefectul se propag\ `n „ad`ncuri“, cer`nd noi rezo-nan]e. Poate fi interpretat ca un [oc terapeutic, cao consiliere, ca o problem\ supus\ sim]irii citito-rului, dar apel`nd la simboluri, imagini `nc\rcatede sensuri ascunse, semne [i noduri psiho(so-cio)logice.

Curios, locurile din care `[i extrage scriitoareapersonajele este lumea satului, o lume parc\ nea-tins\ de moderniz\ri [i schimb\ri, de[i au trecutpeste ea uragane devastatore, o lume care [i-ap\strat valorile ancestrale [i obiceiurile (practi-cile!) care au ajutat-o s\ reziste. O lume parc\apus\, un social care a dob`ndit [tiin]a conser-v\rii, o lume sensibil\ la imediat [i, `n acela[itimp, atemporal\, non-contextual\. O lume aimaginarului [i puterii credin]ei `n vechile alc\-tuiri. Credin]a, am g\sit `ntr-un text uitat al luiHenri Bergson, este un revers al realit\]ii, al con-textului social. Mediul social ofer\ omului un loc[i un mijloc de realizare, de afirmare, de integra-re social\. Dar el se poate `mplini [i prin credin]\,mobiliz`ndu-[i toate resursele pentru a se `mpo-trivi vremii netrebnice. Credin]a personajelor dinaceast\ carte nu este o op]iune cognitiv\, „ra]io-nal\“, ci implic\ `ntregul insului, afectivul, me-moria sa (experien]ele sale sociale), proiectele dedezvoltare personale `n context social. Persona-jele cred cu `ntreaga personalitate [i se implic\total, credin]a lor e puternic\, solid\, capabil\ s\schimbe natura uman\ a celor din jur. Ea semen]ine, se consolideaz\ prin practici de `nt\rire.Aici e secretul ruralului pe care pariaz\ Geno-veva Logan.

C`ndva, `nainte de 1989, am citit un eseu allui Nicolae Manolescu, reluat `n unul dintrevolumele sale de „teme“, dup\ care satul, ruralulnu poate deveni subiect de roman, dac\ scriitorulvrea s\ devin\ universal. Numai romanul urbanpoate deschide cale spre lumea modern\ deast\zi. Genoveva Logan `ncearc\, iat\, s\ infirmeaceast\ aser]iune. Poate nu `nt`mpl\tor ghemelesale apar `n rom=n\ [i italian\, timpul va ar\tadac\ vor avea ecoul scontat.

Primul ghem, de doar dou\ pagini [i jum\tate,are o simplitate clasic\. Din motive diverse, dou\

familii megie[e au ajuns `n conflict, `n „du[m\-nie“: nu-[i mai vorbeau, nu se ajutau, „nu-[id\deau plusul peste p`rleaz“. O femeie singur\,vrednic\, r\mas\ v\duv\ dup\ r\zboi, cu destuicopii, trebuie s\ le asigure traiul [i zestrea, dar [is\ suporte starea de r\zboi intergrupal, cu toateconsecin]ele psihosociologice – suspiciune, ne-`ncredere, fric\ de a se dezv\lui. P`n\ `ntr-o sear\,c`nd b\iatul mai mic al vecinului strig\ t`rziu, `nnoaptea friguroas\, la poart\, anun]`nd vecina c\o oaie a f\tat [i mielul trebui ferit de vijelia iernii.Gest ce dezghe]\ rela]ia: „de atunci au prins a-[ivorbi [i ce-a mai fost negru `n inima lor s-a topit,`ncetul cu `ncetul“. O fabul\ cu morala la urm\:un cuv`nt, un gest m\runt poate reface leg\turile.

O femeie uitat\ de timp, `mpov\rat\, b\tr`n\singur\ [i neputincioas\, ca multe din sat, se mi[-c\ prin gospod\rie dup\ ni[te reguli pe care [i le-a format `n tinere]e. Dar mecanismele schemeide sine nu mai func]ioneaz\. Se adaug\ [i um-brele celor du[i, sf`rtec`ndu-i memoria, f\c`ndu-ivia]a [i mai grea. Ea poart\, `ns\, o aur\: cei dinjur cred ca `i poate ajuta prin puterea inimii eilargi. C`nd pornesc la o treab\, cer de la ea cu`mprumut o sum\ mic\, s\ le aduc\ noroc. For]acredin]ei. C`nd puterile o las\, vecinii se adun\ s-oajute, s-o preg\teasc\. {i atunci se `ntoarce „celplecat“, fiul iubit care s-a `nstr\inat; deja diferit,atipic, rupt de context. Purt`nd cu el dorin]a de aafla secretul care l-a `nso]it toat\ via]a, pierdutprin lumi, `n exil. N\d\jduind s\ se reg\seasc\.Dar simte c\ nimic nu se mai leag\, c\ e str\in. {ideodat\ rela]ia sa cu mama neputincioas\ se in-verseaz\: ea devine puternic\ [i `ncearc\ s\-i deacuraj, iar el simte c\ este neajutorat, pierdut,r\pus de pierderea leg\turilor originale. El arenevoie de ajutor [i nu ea, muribunda.

O alt\ b\tr`n\, uitat\ de moarte, care n-a plecatla timp, inutil\ [i ignorat\ de acum de comunitatepentru c\ n-a ]inut regula, reu[e[te, prin rug\ciu-nile [i exemplul ei, prin prezen]a sa semnificati-v\, s\-i schimbe pe cei din jur, „s\ dea `n vileagce-i putred `n inima oamenilor“, s\-i aduc\ pecalea virtu]ii. ~n final, satul, comunitatea, o re-descoper\ [i cinste[te.

Un alt `nstr\inat, venit s\ aranjeze trebilecasei l\sate de izbeli[te, chestionat de cei din jurasupra inten]iilor, rod al ne`ncrederii lor `n ceipleca]i. Repar\, duce la moar\, convoac\ femeiles\ preg\teasc\ o reuniune care s\ consfin]easc\re`ntoarcerea [i s\ pomeneasc\ pe cei pierdu]i,dar n-are curaj s\ dea ochii cu satul. N-are pute-rea s\ se prezinte la judecata celorlal]i, s\-[i dez-v\luie „r\nile [i vindec\rile“, s\ explice de ce ac\rat mereu cu sine „greul p\m`ntului“ natal. Iese[i las\ `n urm\, f\r\ un cuv`nt, adunarea convo-cat\ [i mesele `ntinse. Se sim]ea inutil, [tia c\nimeni nu-l va mai `ntreba dup\ aceast\ fug\,care-i probeaz\, `nc\ o dat\, e[ecul. Ghemul secheam\ „P\m`nt `n p\m`nt!“.

Citind aceste reflec]ii despre lumea satului, neputem pune `ntrebarea: mai reprezint\ satul ocomunitate complex\, `nc\ bogat\ socio-afectiv,suport social [i furnizoare de n\dejdi? Mai poateg\si omul modern, gr\bit [i secularizat, sprijin `naceast\ lume atemporal\, ̀ nchistat\, ̀ ntoars\ doarasupra sie[i? Mai putem vorbi despre un ethos alomului din sat c`nd primim zilnic [tiri [i imaginidespre o lume rural\ dezabuzat\, deturnat\ deteleviziunile subculturale, sf`rtecat\, d\r`mat\ demizerie, ignoran]\, alcool [i violen]\? Nu cumvaacest sat ancestral mai d\inuie[te doar `n ima-ginarul c`torva intelectuali ridica]i c`ndva dinaceast\ lume?

Alte sec]iuni ale c\r]ii identific\ boli incura-bile ale civiliza]iei actuale: indiferen]a, usc\ciu-nea sufleteasc\ (un c`ine lovit de o ma[in\, aco-perit treptat de z\pad\, pe l`ng\ care oamenii trecindiferen]i); „abandonul total“, o istorie angoa-sant\ despre o profesoar\ aruncat\ `ntr-o [coal\ desurdo-mu]i, „unde nimeni nu te strig\ pe nume“,`ncerc`nd s\ `n]eleag\ universul acesta paralel; o`nt`lnire a dou\ cupluri, r\t\cite prin lume, cu„ora[ul iubirii“ lor din tinere]e [i gr\dina(Copou?) de care-i leag\ amintiri, aspira]ii, idea-luri; `ncerc`nd s\ re-descopere „cota zero“, decare s-au desp\r]it de mult. Doi cai abandona]i,fug\ri]i de c`inii parcului, trec ̀ n goan\ pe l`ng\ ei,mesageri ai neantului, vestitori ai viitorului. Pesteun timp, trei din cei patru, reuni]i la `nt`lnirea cu

burgul cel drag, o iau pe urma colegului al c\ruinume `l poart\ a[ez\m`ntul cultural din parc.

Am mai g\sit, transfigurate, teme care au do-minat c`ndva via]a intelectualilor rom=ni, in-clusiv a psihologilor, marc`ndu-i socio-cognitiv`n toat\ fiin]a lor, afect`ndu-le schema de sine [ievolu]ia ulterioar\. Iat\ inevitabila `nt`lnire cu„b\ie]ii cu ochi alba[tri“, omniprezen]i, parte dinpeisaj, la slujb\, pe strad\, acas\, scormonindu-]ivia]a, imposibil de evitat („Te-am mai v\zut un-deva“). O profesoar\, nevoit\ s\-[i schimbe me-reu locul de munc\, merg`nd „de mai bine dezece ani pe s`rm\“, ̀ ncearc\ mereu s\-[i pun\ via-]a `n ordine, dar e `mpiedicat\ de zelo[ii sprijini-tori ai regimului care o suspecteaz\ c\ ar fi putut„complota `mpotriva organelor“. E `ntr-un no-iembrie al vie]ii, se simte urm\rit\, h\ituit\, „stin-gher\ printre chipurile t\cute din jur, umilit\ chiarde condi]ia ei normal\“. Lumea controlat\ desistem o `nconjoar\ `ntr-un cerc de ochi aten]i [iimpersonali, o adulmec\, o „vede“ [i prin cea]\;nu are unde evada, nu are dec`t solu]ia accept\rii.

O alt\ scen\, datat\ chiar `n ajunul schimb\rii,trimi]`nd la inevitabilitatea pr\bu[irii: „O bre[\ `nsistem“. Un examen de admitere la facultate, cuceremonialul epocii [i m\surile de supraveghereridicole, friz`nd patologicul. Dar care las\ de faptloc arbitrarului. Nimeni nu vrea s\ vad\ fisura,intri `n sistem sau dispari, n-ai unde te refugia,accep]i s\ fii anihilat sau te autodistrugi, „f\r`m\cu f\r`m\“. Independen]a g`ndirii [i a gestului e oiluzie pe care nu [i-o poate permite nici un individ.

Un grup de colegi (psihologi) pleac\ `ntr-oexcursie, fiecare fugind de ceva, de o realitateacaparatoare; dar revin obstinat la temele vie]iilor. Discu]iile ajung la valoarea diagnostic\ a in-trospec]iei, la scenarii de h\ituire camuflate `nd\-r\tul bunelor inten]ii, la inevitabila „afacere“ cunume conspirativ care le-a schimbat via]a, la„conjura]ia“ care a l\sat pe unii f\r\ p`ine. Diag-noza unui participant la acest improvizat grup dediscu]ie: „Nu exist\ adev\r. Iar dac\ exist\, nupoate fi spus“.

Aceste proze, s\ le zicem „psihologice“, poar-t\ uneori o datare la sf`r[it. Au fost scrise `n dife-rite etape ale vie]ii autorului, s`nt dependente decontextele sociale prin care scriitoarea [i Rom=-nia, „mam\ bun\“, cum spune un personaj, au tre-cut. De[i fic]ionale, ghemele s`nt `nc\rcate de date(auto)biografice, de analize psiho(socio)logice,teme de reflec]ie pentru cititori [i pentru autor. De-sigur, e [i scriitura important\, dar ceea ce cople-[e[te s`nt „temele“, `nc\rc\tura emo]ional-etic\.

Genoveva Logan ignor\ actualitatea m\runt\,fragmentat\, lipsit\ de sensuri [i redeschide do-sarul unei lumi abandonate, `nc\rcat\ de valori,care `nc\ n-a apus.

Genoveva Logan, Puterea celor lipsi]i deputere/ Il potere dei senzapotere, Edi]ie

bilingv\, Traducere de Valeria Moc\na[u,Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, 269 p.

„Ghemurile“ Genovevei Logan

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

www.timpul.roseptembrie 2012

MARCELACIORTEA

Forever and a day

Parcurg`nd Clepsidra cu z\pad\ (Polirom,2003), ai senza]ia c\, la momentul elabor\rii vo-lumului, Ecclesiastul lui {erban Foar]\ (2008)era deja „t\lm\cit“, chiar dac\ „pre stihuri re-tocmirea“ e posibil s\ nu fi fost definitivat\ laacea vreme; `n plus, ]i-ar putea da prin minte c\autorii antologa]i au fost deja parcur[i integral(altfel cum ar fi putut {erban Foar]\ nimeri e-xact fragmentele care intereseaz\ linia tematic\aleas\?). Aceste (simple, dar nu pasagere) sen-za]ii par s\ se confirme oriunde te-ai uita `nscrisul lui {erban Foar]\, c`t\ vreme, la el, totulse leag\ [i nimic nu vine pe nepreg\tite.

Astfel, afl\m de la prima pagin\ c\ tema va-nitologiei l-a ispitit `nc\ din studen]ie, c`nd,atins de vanitate (sic!, `nc\ un joc lexical), am-bi]ionase o lucrare de seminar dispus\ pe dou\coordonate: pe de o parte fortuna labilis, sictransit gloria mundi, nihil expedit, cunctafluunt, de cealalt\ parte ergo bibamus, carpediem, gaudeamus igitur. Dac\ e s\ lu\m numaice avem la `ndem`n\ `n momentul de fa]\, des-coperim c\ poetul n-a abandonat niciodat\aceast\ ]`[nire de „tupeu juvenil“ (cum singur ocategorise[te, cu umor), ba mai mult, prin tradu-ceri [i lecturi sistematice, avea s-o urm\reasc\atent [i `ndeaproape, vreme de decenii. Cum?Din toate p\r]ile! {i fiindc\ spa]iul [i timpul nupermit o investigare total\, vom lua spre exem-plificare numai volumul Afinit\]i efective (Car-tea Rom=neasc\, 1990), de unde vom desprin-de, `n ordine, c`teva note.

~n primul r`nd, c`teva considera]ii desprecum vede poetul nostru o antologie: „Fie [i dac\o antologie (gen colectiv, – nu, `ns\, anonim!) e,[tie-se, o-carte-a-ta-scris\-de-al]ii, ea reprezint\antipodul `nsu[i al infamantului plagiat. Cu care,baremi in principio, nu poate, totu[i, s\ nu coin-cid\! C\ci, pare-se, mobilu-i propriu (c\ruia-izicem noi [i dedesubt) e, ca [i-n cazul t\lm\ciriisau al pasti[ei declarate [i, a[adar, `ng\duite, oadmira]ie invidioas\, o gelozie (una, `ns\, efi-cient\): dorin]a ([i amarul) de a (nu) fi scris tu`nsu]i paginile (altora), pe care, cu zel, le str`ngi`ntr-un volum (al t\u), – cum, pas\mite, Éluardo [i afirm\ (recunosc`nd de fapt, `ntr-astfel, c\,nefiind `ntotdeauna un élu, po]i, cel pu]in, s\ fiiun… éluard!)“1. Un fragment (scurt, dar dens!)cu patru note de final, din care select\m dou\.Nota la „t\lm\cire“: „Presupun`nd, `ns\, aceastao admira]ie invidioas\ la scar\ transindividual\:orice traducere transcende persoana celui ce oface“ (p. 142, nota 43) [i nota la afirma]ia luiÉluard: „~n preambulul la antologia(-i) din1947, Le meilleur choix de poèmes est celui quel’on fait pour soi: «Spune]i-v\, prietenii mei, c\fiecare poem din aceast\ carte at`t de variat\ a[fi vrut enorm s\-l fi scris eu. […]»“ (Ibidem,nota 45). Acest pasaj, de invidiat, la r`ndu-i, deorice specialist `ntr-ale traductologiei, explic\de ce, cu excep]ia fragmentului decupat dinChateaubriand (tradus de Marina Vazaca), toatecelelalte antologate `n Clepsidra cu z\pad\ s`nttraduse de {erban Foar]\. Revenind la volumulAfinit\]i efective, trecem o pagin\ [i afl\m urm\-toarele: „S`nt dou\ soiuri de antologii: cresto-ma]iile [i… celelalte (cele tematice, adic\, sauorientate dup\ o idee, ca, `ntre altele, – la noi –a toamnei [i, mai recent, a inocen]ei). – {i nu[tiu gen literar, altul, care s\ semene mai multcu ni[te vaste cimitire (c`nd nu cu ni[te anonime[i indivize gropi comune) dec`t, `n genere, celedint`i […]. Nu s`nt, desigur, un brumos, un me-lancolic preromantic […], dar contemplarea unor

astfel de pa[nice a[ez\minte, nu pot s\ spun c\nu-mi d\ sentimentul, de o savoare prea-amar\,al nesf`r[itei vanit\]i umane. R\sfoiesc astfel, lar\stimpuri, o ve[ted\ Antologie a poe]ilor fran-cezi contemporani, [i-i ca [i cum m-a[ preum-bla, de Ziua Mor]ilor, la pas, printre tombalelespezi (de h`rtie), pe al c\ror pr\fuit, g\lbuivelin se pot silabisi aceste nume: Louis Ratis-bonne, né à Strasbourg le 29 juillet 1827, mortà Paris en novembre 1890; Albert Mérat, né àTroyes le 23 mars 1840, mort à Paris le 16 jan-vier 1909; Léon Valade, né à Bordeaux en 1841,mort à Paris en 1883; Charles Frémine, né àViledieu le 3 mai 1841, mort à Paris en juin1906… Or, ce rezult\ din aceste inscrip]ii quasi-tumulare? C\ provinciali atra[i irezistibil – ca,noaptea, inocen]ii fluturi – de aura Ora[ului-Lumin\ (`n care n-au s\-[i afle dec`t morm`ntulpropriu, – [i acea form\ de uitare, indiscret\, ceeste derizoria faim\ a funerarelor antologii), to]iace[ti in[i f\r\ noroc se `ncadreaz\, de la sine,`ntre derasina]ii lui Barrès (un provincial –loren –, el `nsu[i; cu, `ns\, o cu totul alt\ [ans\).Nu, totu[i, ca s\-i judec, ca acela, cu arogan]\ ([i`n, vai, contumacie), pentru delictul dezr\d\ci-n\rii, `i evoc, aici, pre to]i ace[tia, – c\ci Poezia`ns\[i, Arta, implic\ dezr\d\cinarea (din baremionor bunele tabieturi); `n care caz, [i parizian,e[ti, la Paris, déraciné! Ceea ce am, eu, s\ lerepro[ez (neexcluz`ndu-m\, fire[te, pe mine, lecas échéant, de la un astfel de repro[, – al jude-c\]ii de apoi) ]ine chiar de condi]ia liminar\ aexigentei [i geloasei Arte, – `n care e mai bines\ nu intri dec`t, intrat, s\ nu r\m`i: s\ fii, s\d\inui…“.2 Iar am citat `ndelung, dar fragmen-tul este foarte important prin aceea c\, pe l`ng\un crez poetic explicit, arat\ c`t\ migal\ [i c`t\seriozitate se afl\ `n premergerea unui demersnumai aparent facil. Iat\ motivul pentru care,de-a lungul Clepsidrei… nu apar alte reperetemporale dec`t momentul scrierii, acolo undes-a [tiut cu exactitate (ex.: Victor Hugo, Nava-rin, VI – 23 noiembrie, 1827; Théodore de Ban-ville, Balad\ Maicii Domnului – mai, 1869 [iBalad\ `n favoarea dispre]uitei poezii – decem-brie, 1861; Paul Claudel, Balad\ – 1906 [i alt\Balad\ – ianuarie, 1917, cu men]iunea `n larg;Ion Barbu, Ora[ul – Berlin, 1934). Nu [tim, deasemenea, cu exactitate, c`nd a lucrat poetul`nsu[i la transpunerea acestor texte `n limbarom=n\, dar, dac\ e s\ urm\m volumul Afinit\]iefective, a[a cum am pornit, afl\m, tot de acolo,c\ a f\cut consistente popasuri p`n\ a nu fi ajunsla Clepsidra cu z\pad\; dou\, cel pu]in, foarteimportante, reluate `n studiul introductiv alClepsidrei…: Anteannuae nives3 [i considera]ii-le la clepsidr\4. De ce s`nt importante? Primultraseaz\ reperele de baz\ ale manierei de recep-tare a lui Villon de c\tre {erban Foar]\, Villon,acies-ul5 Clepsidrei cu z\pad\, iar cel de-aldoilea explic\ titlul volumului. Cum la Villonvom reveni, red\m aici fragmentul despre clep-sidr\: „Ceea ce, azi, nume[te-se clepsidr\ (obiectmenit s\ ne inculce g`ndul c\ ne`nduplecatul timpe reversibil dup\ plac, – [i, eventual, ideea eter-nei re`ntoarceri) nu e dec`t o pseudo-clepsidr\,c\ci un orologiu cu nisip: o nisiparni]\ (o San-duhr, un sablier). Or, cealalt\, klepsydra `ns\[i,era o Wasseruhr, un ceas acuatic, – un, strict eti-mologic, «fur\-ap\». Dar apa e fluidul vital prinexcelen]\, asimilabil(\) propriului nostru s`nge,– ceea ce face din aceast\ «cleptoman\», o lipi-toare (sanguisuga), un vampir“.

Iat\ cum vede {erban Foar]\ o antologie.„Clepsidra“ lui, de[i `ntr-`nsa, lichidul vital – fieel ap\ ori s`nge – e curg\tor, se construie[te, pe[ase coloane (aici, „coloan\“ [i `n sens arhitec-tural, „st`lp de sprijin“, [i `n sens matematic,adic\ „[ir“):

1. Ubi sunt anteannuae nives? – un consis-tent studiu introductiv, ce pare s\ ambi]ionezeun inventar aproape complet al temei [i al au-torilor care-au atins-o fie [i `n treac\t);

2. Brelan de dame, fan]i [i rigi – unde se `n-coloneaz\, `n mod disciplinat, trei balade ale luiFrançois Villon: Ballade des dames du tempsjadis, Ballade des seigneurs du temps jadis [i

Ballade an vieil langage françois, toate cu textoriginal [i traducerile lui {erban Foar]\, primacu dou\ variante pe l`ng\ cea oficial\;

3. Medalia – unde se-a[az\, cvasi-cronolo-gic, pe tema „ubi sunt?“ varii poeme, de la Car-mina Burana la Jean-Claude Renard, `nsum`nd31 de nume [i 42 de titluri;

4. …[i reversul – unde, asemeni, se `ncolo-neaz\ poeme pe tema carpe diem, simetric dis-pus\, chiar dac\, numeric, nu exist\ o echi-valare;

5. Trei parafraze rom=ne[ti la Ballade desdames du temps jadis a lui Villon: AlexandruOdobescu, Tudor Arghezi [i Ion Barbu (poetul);

6. Melanjuri [i pasti[e (toate, marca {erbanFoar]\: Balada altor „Neiges d’antan“, Balad\pseudo-cynegetic\, Ballade [i Balada doamne-lor `n vavil(l)onic\ transcrip]ie, la care se adau-g\, `ntr-un fel de appedinx, f\r\ a fi numerotat\separat, dar, `n mod evident, din alt registru,Ballade des dames du temps jadis, pus\ pe notede Georges Brassens6. Carevas\zic\ [ase coloa-ne plus `nc\ una, din care a cincea, prin Odo-bescu, Arghezi, Barbu, este rezervat\ literaturiirom=ne. Este evident, a[adar, c\, pe l`ng\ efortulpropriu, {erban Foar]\ g\se[te o manier\ exce-lent\ de amplasare a literaturii noastre `n an-samblul general ([i generos!) al literaturii euro-pene. {ase plus una coloane, spuneam, cl\desclaolalt\ porticul hexastyl (sau heptastyl) ima-ginat, prin cuv`nt, de {erban Foar]\, `n [iruriinegale, prin urmare – de ce nu? – susceptibilede a putea fi completate la infinit, c`t\ vreme peele pare-a se sprijini Eternitatea `ns\[i.

Revenind la Villon, se cuvine s\ reamintim,fie [i-n treac\t, c\ este un poet cunoscut de citi-torii rom=ni prin cel pu]in [ase versiuni p`n\ lamomentul 1989: Zoe Verbiceanu, Dan Botta,Romulus Vulpescu, Francisc P\curariu, Al.Alexianu7 [i Neculai Chiric\, la care ad\ug\mcel pu]in `nc\ una din perioada postdecembrist\,s\ spunem aceea a lui Dan D\nil\8. De ce esteimportant\ aceast\ „`mp\r]ire“ cu moment dereferin]\ anul 1989? La o simpl\ privire asupraversiunilor rom=ne[ti la textul villonez, obser-v\m o transformare la nivel sintactic [i lexical,ba chiar compozi]ional, pe alocuri. Spre exem-plu, sintagma Vierge souvraine este redat\ prin„Maic\ ~ndur\toare“ de Zoe Verbiceanu, „~mp\-r\teas\“ de Dan Botta, „Fecioar\-Atotst\p`n\“de Romulus Vulpescu, dispare, treptat, la Fran-cisc P\curariu [i Al. Alexianu, pentru a reveniprin „Prea Curat\“ la Neculai Chiric\ [i prin„Fecioar\ preacurat\“ la Dan D\nil\. {erbanFoar]\ nu doar c\ nu ignor\ acest segment, darinsist\ `n c\utarea expresivit\]ii, oferindu-netrei variante, care de care mai cuprinz\toare;astfel, descoperim `n versul lui „Fecioar\ prea-seren\“ (un latinism), „Fecioar\,-n cer st\p`n\“(un termen slav) [i, mai ales, „Marie“, unvocativ cu dubl\ b\taie, amintind, pe de o parte,de Rug\ciunea lui Eminescu9, de cealalt\ parte,de versiunea lui Arghezi10. Un exerci]iu similarne-ar putea oferi o imagine asupra manierei deutilizare – [i de interpretare –, la noi, a terme-nului „Prin]e“ din Envoi: Zoe Verbiceanu spune„Principe“, Dan Botta se mul]ume[te cu „m\re“,Romulus Vulpescu spune „M\ria Ta“, FranciscP\curariu `l elimin\ cu tot cu `nchinare, Al.Alexianu recurge la „cneaz“, Neculai Chiric\spune „Doamne“, Dan D\nil\ fiind singurul(din inventarul nostru) care-l p\streaz\ `n forma„Prin]e“, p`n\ la {erban Foar]\, unde este p\stratat`t `n varianta oficial\, c`t [i `n cele dou\auxiliare [i, mai ales `n melanjuri [i pasti[e, cusingura excep]ie din Ballade (`n limba francez\)– `nlocuit cu „Cher Ma`tre“. {i canonul baladeimedievale este interpretat diferit. Ce [tim des-pre Balada doamnelor a lui Villon? Avem treistrofe octostih (compuse din opt versuri fieca-re), plus o `nchinare, din patru versuri, c\tre unprin]; versul octosilab (de opt silabe) alterneaz\cu eneasilabul (de nou\ silabe), ritmul este iam-bic, iar num\rul de rime trei pentru toat\ poezia.Zoe Verbiceanu se abate prin aceea c\ recurge,pentru refren [i versul pereche, la heptasilab([apte silabe), Dan Botta deviaz\ rima de la -oas\ la -(a)sa, ba chiar o rupe, incluz`nd (ne-inspirat?) un „viteaz\“ la Ioana d’Arc, RomulusVulpescu p\streaz\ eneasilabul `n toat\ primaparte a strofei (renun]`nd la octosilab) [i ajungela opt rime diferite, Francisc P\curariu ajunge laendecasilab (11 silabe, [i acesta un vers propriubaladei medievale, dar mai pu]in `nt`lnit `noctostih [i mai mult `n decastih) [i la nou\ rime,

Al. Alexianu recurge la alternan]a octosilab cuheptasilab [i la [ase rime, iar Dan D\nil\ ajungela [ase rime. Toate, foarte frumoase [i foarteexpresive, aceste versiuni.

Ce face `ns\ {erban Foar]\? Cu o precizie deinvidiat, `n mare parte datorat\ geniului s\upoetic, f\r\ `ndoial\, dar `n egal\ m\sur\, cre-dem noi, rezultat\ dintr-un lung [i mig\los exer-ci]iu metric, {erban Foar]\ respect\ canonul tex-tului villonez p`n\-ntr-acolo `nc`t ai crede c\-lpune la punct [i pe magistrul Villon, „diac[ul]r\zvr\tit [i f\r\ seam\n“, vorba lui RomulusVulpescu11. Trei versiuni rom=ne[ti la Baladadoamnelor…, trei pasti[e (dou\ `n rom=ne[teplus una `n limba francez\) [i Balada doam-nelor de vavil(l)onic\ transcrip]ie – `n total [aseplus una! – toate respect\ deplin rigorile metri-ce impuse de original: {erban Foar]\ urmeaz\,f\r\ abatere, schema opt-nou\-opt-nou\-nou\-opt-nou\-opt `n cele trei octostihuri [i nou\-opt-nou\-opt `n Envoi. Iat\, `n versiunea oficial\,Balad\ a doamnelor din alt veleat: „Ci spune-mi: nurii unde i-s/ R`mlencei Flora [i pe unde,/Cu var\-sa dint`i, Thaïs,/ Archipiada se ascunde/ {i unde-i Echo, ce-]i r\spunde/ De peste g`rl\,-nadieri,/ De-o frumuse]e de neude?/ Ci unde-ineaua de mai ieri?// Unde,-n]eleapta Heloïs,/Din vina c\rii-aveau a-l tunde/ Pre Abélard, laSaint Denis,/ Scopindu-l mai `nt`i; [i unde,/Regina,-n stare s\-l afunde/ Pre Buridan, ca pepoveri,/ ~n apa Senei str\afunde?/ Ci unde-ineaua de mai ieri?// Dar Blanca-Doamna, cutrup lis,/ C`nt`nd ca o siren\-n unde;/ L\boasaBerthe, Bietris, Alis,/ Arenburgis din Maine; [iunde,/ Ioana, ars\-n fl\c\ri scunde,/ ‘N Rouen,de angli? – Nic\ieri?/ Marie, rogu-Te r\spunde!/Ci unde-i neaua de mai ieri?// ~nchinare// R\s-punsul, Prin]e, ia-l de unde/ Nu e, c\ci la nem`n-g`ieri,/ Doar vorba-mi are a-]i r\spunde:/ Ciunde-i neaua de mai ieri?“.

M\sura artei sale, `ns\, o d\ {erban Foar]\prin Balada doamnelor de vavil(l)onic\ trans-crip]ie12, `n care, transpun`nd el `nsu[i textulvillonez `n marile limbi de cultur\ europene –f\r\ a uita `ns\ rom=na! –, introduce `n Envoisintagma shakespearian\ Sweet Prince; trimi-]`nd astfel cu g`ndul la celebrul Goodnight,Sweet Prince, poetul `[i ia, probabil, r\mas-bunde la motivul-umbr\ care l-a b`ntuit vreme dec`teva decenii [i care `l va `nso]i, cu siguran]\,forever and a day…

1 Antologia [i plagiatul, `n vol. Afinit\]i efective, CarteaRom=neasc\, 1990, p. 19.

2 Idem, p. 20.3 Idem, p. 86.4 Idem, pp. 99-100, s.v. clepsidr\, din Symbologicum

parvum.5 Nu spunem capodoper\, Doamne fere[te!, fiindc\ nu

vrem s\ se abat\ vreo urgie asupra noastr\. Aceasta nu`nseamn\ c\ nu este! Dac\ ne-a ie[it acies, l\s\m a[a, chiardac\, `n limba latin\, cuv`ntul este feminin. (Vide cap. Oparantez\ din vol. Afinit\]i efective, pp. 24-25).

6 http://www.youtube.com/watch?v=87g34eZoAuQ,online la data de 30 august 2012.

7 Toate aceste cinci versiuni rom=ne[ti s`nt incluse `ntr-o not\ de final (n. 23, pp. 204 sqq) din volumul FrançoisVillon, Poezii. Operele complecte ale magistrului Fran-çois Villon t\lm\cite, prezentate [i adnotate de NeculaiChiric\, Editura Minerva (BPT), Bucure[ti, 1983.

8 Manualul de Literatur\ universal\ (clasa a XI-a),autori Florin Ioni]\, Maria Ioni]\, Gheorghe L\z\rescu,Editura Art Group, Bucure[ti, s.a., aprobat printr-un OM `nanul 2006, men]ioneaz\, la p. 56, `nc\ o traducere semnat\de Ionela Manolescu, din nefericire `nc\ necunoscut\ nou\.Iat\ un prim indiciu c\ socoteala noastr\ „plus una“ are[anse de a merge mai departe.

9 „Noi, ce din mila sf`ntului/ Umbr\ facem p\m`ntului,/Rug\mu-ne-ndur\rilor,/ Luceaf\rului m\rilor;/ Ascult\-anoastre pl`ngeri,/ Regin\ peste `ngeri,/ Din neguri te arat\,/Lumin\ dulce, clar\,/ O, maic\ preacurat\,/ {i purureafecioar\,/ Marie!“; Cf. „Unde-i murmùrul fostelor p`raie/{i-al apelor cl\tite-n hele[taie,/ Marie, Maic\ Prea-Curat\?// Dar unde-i [i z\pada de-alt\dat\?“ (acesta dinurm\ antologat de {erban Foar]\ `n vol. cit., p. 154).

10 Vezi nota anterioar\.11 Vezi Cuv`nt despre Magistrul François, `n vol. Opu-

rile Magistrului François Villon adic\ Diata Mare [i L\-sata. Adaosul Jergul [i Baladele, ~n rom=ne[te de RomulusVulpescu. Editura Tineretului, 1958, p. 17.

12 La `nt`lnirea didacticienilor din `nv\]\m`ntul superiorcare a avut loc la Predeal, `n perioada 7-13 septembrie2012, dr. Silvia Ciornei de la Universitatea din Pite[tiavansa ideea c\, prin prezen]a, `n text, a segmentului SweetPrince textul lui {erban Foar]\ ar putea fi interpretat dreptrenga. Ideea nu e deloc rea, cu at`t mai mult cu c`t {erbanFoar]\ `nsu[i noteaz\, `n studiul introductiv, c\, urm`nd ocutare linie de interpretare, „me[terul François relev\-ni-sedintr-o dat\ drept autor posibil de haiku-uri“ (a se vedeafragmentul de la p. 29), ad\ug`nd `ns\ la nota 27 de la p.41: „Posibil, dar destul de improbabil!“. Cum nu ne-ampropus a urm\ri aceast\ problem\, l\s\m cititorului intere-sat pl\cuta datorie de a o l\muri c`ndva.

Ubi sunt?Alt\ poveste… (II)

9Cronici din tranzi]ie TIMPUL

www.timpul.ro septembrie 2012

MIRCEAGHEORGHE

~ntr-un interviu acordat lui Jean-MichelOlivier, cu prilejul apari]iei c\r]ii La tentationde l’innocence (1995), Pascal Bruckner m\r-turisea c\ se simte deopotriv\ [i romancier [ieseist [i c\ este atras `n egal\ m\sur\ [i defic]iune [i de teorie.

Ca eseist, el este un autor cu idei `ntruc`tvanon-conformiste de[i, la prima vedere, estepu]in hazardat s\ numim astfel un g`nditorpro-occidental, cu op]iuni identice sau apro-piate de cele dominante. Fiindc\ PascalBruckner a sus]inut interven]ia NATO `n fostaIugoslavie contra lui Slobodan Miloševic, s-amanifestat ca un filo-american pe tot parcur-sul conflictului cu fostul dictator SaddamHussein, inclusiv `n timpul interven]iei mili-tare `n Irak, l-a simpatizat, ca majoritatea e-lectoratului francez, pe Nicolas Sarkozy [i s-adesprins de el c`nd [i al]ii au f\cut-o, este uncritic, pe urma multor altora, inclusiv din sfe-rele guvernamentale din diferite ]\ri, al ecolo-gi[tilor radicali, este adept al unei p\ci nego-ciate `n Orientul Apropiat prin crearea unuistat palestinian al\turi de Israel, – [i a[a maideparte, lista ar putea continua [i cu altepuncte de raliere a g`ndirii sale, la politica [ila valorile occidentale.

Dar a fi pro-occidental [i filo-american nu`nseamn\ a fi lipsit de spirit critic [i a te men-]ine `ntr-o stare de admira]ie necondi]ionat\ [istupid\ fa]\ de tot ce poart\ sigiliul occidental.

Cu siguran]\, Pascal Bruckner `n cartea saLa Tyrannie de la pénitence (Grasset, 2006)nu este un asemenea admirator. El nu ap\r\Occidentul ocult`nd partea lui de umbr\ oriignor`nd, r\st\lm\cind [i diminu`nd zona `n-tunecat\ a istoriei europene. {i nu invoc\ sprea scuza ori legitima aceast\ zon\ contextelevremurilor revolute, ca, de exemplu, JeanSevilla `n Historiquement correct.

Exist\ mai multe puncte slabe care facvulnerabil\ Europa [i civiliza]ia occidental\ `nfa]a criticilor ei. Mul]i dintre ace[ti critici s`ntei `n[i[i europeni c\ci spune Pascal Bruckner,„nimic nu este mai occidental dec`t detestareaOccidentului, aceast\ pasiune de a vorbi der\u despre sine, de autodestr\mare“.

Unul ar fi sentimentul unei vinov\]ii carei-ar atrage Europei pe bun\ dreptate adversi-tatea `ntregii lumi: „Lumea `ntreag\ ne ur\[te[i o merit\m din plin: aceasta este convinge-rea unei majorit\]i a europenilor, cel pu]in dinvest. ~ntr-adev\r, din 1945, continentul nostrueste locuit de zbuciumul c\in]ei. Rumeg`ndu-[i tic\lo[iile trecute, r\zboaiele, persecu]iilereligioase, sclavia, imperialismul, fascismul,comunismul el nu vede `n lunga sa istoriedec`t un [ir continuu de crime [i jafuri, care aucondus la dou\ conflicte mondiale, adic\ la osinucidere entuziast\. Orori inegalate precumindustrializarea mor]ii pe scar\ mare `n lag\-rele de concentrare naziste [i sovietice, pro-movarea unor saltimbanci s`ngero[i la rangulde idoli ai maselor, experien]a r\ului totaltransformat `n rutin\ birocratic\, acesta estebilan]ul nostru.“ Un filozof european, Jean-Marc Ferry, vorbe[te despre necesitatea reme-mor\rii autocritice: „Trebuie s\ ne fix\m `nmemorie `n mod critic violen]ele [i umilin]elepe care le-am provocat unor popoare ̀ ntregi de

pe toate continentele pentru a face s\ triumfeviziunea noastr\ proprie de umanitate [i civi-liza]ie“. Un altul – Edgar Morin – avertizeaz\:„Trebuie s\ fim capabili s\ g`ndim barbariaeuropean\ pentru a o dep\[i c\ci r\ul este `nc\posibil“. ~n fine, pentru un al treilea – SergeLarouche – toate nenorocirile din „lumea atreia“, genocidul din Cambodgia, terorismuldin Orientul Mijlociu etc. s`nt imputabile fru-str\rilor produse de Occident.

Pascal Bruckner nu `mp\rt\[e[te aceast\viziune savonarolic\. Pentru el, fundamentaleste faptul c\ Europa a `nv\]at din dezastreleistorice care i se imput\, c\ [i-a asumat gre[e-lile [i crimele cu umilitate [i c\ le-a pus `n afaralegii: „Europa [i-a `nvins mon[trii, sclavajul afost abolit, colonialismul – abandonat, fascis-mul – `nfr`nt, comunismul – `ngenuncheat. Cecontinent poate afi[a un asemenea bilan]? [...]Europa `nseamn\ Shoahul plus distrugereanazismului, gulagul plus c\derea Zidului[Berlinului], Imperiul plus decolonizarea,sclavajul [i abolirea sa, a[adar, de fiecare dat\o violen]\ precis\ nu doar dep\[it\, ci [i dele-gitimat\. ~nseamn\ un dublu avans al civi-liza]iei [i al dreptului“.

Zguduit\ de catastrofe istorice pornite sauinspirate de pe teritoriul ei, Europa a fostcapabil\ s\ descopere `n ele fermen]ii tragiciai unor evolu]ii pozitive. Ceea ce nu s-a pe-trecut `n cazul altor civiliza]ii [i continente.

Aici ne `nt`lnim cu o alt\ percep]ie, tot ne-gativ\, potrivit c\reia, examin`ndu-[i trecutul,numai Europa are ce s\-[i repro[eze. Iat\, deexemplu, rela]iile dintre cre[tinism [i isla-mism, „dou\ religii imperialiste, convinse c\de]in adev\rul [i gata s\ salveze oamenii `npofida lor, prin sabie, rug, autodafé“.

Biserica catolic\, principala institu]ie acre[tinismului, s-a confruntat timp de secolecu o opozi]ie constant\ (nu e oare [i aceast\opozi]ie un merit istoric al elitelor europene?)[i a fost constr`ns\, `n cele din urm\, s\ admit\principiul laicit\]ii `n stat. Mai mult dec`t at`t,`n vremea noastr\, prin papa Ioan Paul al II-lea, ea a cerut `n mod solemn iertare tuturorcelor pe care i-a persecutat de-a lungul istorieisale `ndelungate: evreilor de pretutindeni, in-dienilor din America latin\, cre[tinilor orto-doc[i, protestan]ilor etc. De asemenea, ea [i-arecunoscut [i regretat obtuzitatea `n fa]a des-coperirilor [tiin]ifice de dup\ Galileo Galilei,a condamnat Cruciadele [i a renun]at la evan-ghelizarea for]at\.

Islamul `ns\ nu a cunoscut [i nu a `nceputun asemenea proces de autoevaluare critic\.El refuz\ `n continuare toleran]a [i nu admitec\ ar fi gre[it vreodat\ cu ceva: „Ziua `n carecele mai `nalte autorit\]i [islamice] vor recu-noa[te caracterul cuceritor [i agresiv al cre-din]ei lor, c`nd vor cere iertare pentru r\zboa-iele sfinte comise `n numele Coranului, pen-tru infamiile perpetrate fa]\ de necredincio[i,de aposta]i, de atei [i de femei, c`nd se vorscuza pentru atentatele teroriste care profa-neaz\ numele lui Dumnezeu, [ziua aceea] vafi o zi de progres [i va contribui la risipireasuspiciunii legitime a multor popoare fa]\ deacest monoteism sacrificial“.

Europa se c\ie[te, are remu[c\ri, `[i cerescuze, se simte vinovat\ cu sau f\r\ motiv.Pentru Pascal Bruckner, nu e drept ca ea s\ fiesingura pus\ la st`lpul infamiei [i acuzat\ pen-tru r\ul care li se `nt`mpl\ altora: „Valul de c\-in]\ care invadeaz\ ca o epidemie latitudinilenoastre [...] nu este salutar dec`t cu condi]ia dea admite reciproca: c\ [i alte credin]e, [i alteregimuri s\ recunoasc\ de asemenea propriileabera]ii. Regretul nu trebuie s\ fie rezervatunora [i puritatea moral\ – consim]it\ ca orent\ moral\ celor care se consider\ umili]i.

Pentru prea multe ]\ri, `n Africa, `n OrientulMijlociu, `n America latin\, autocritica seconfund\ cu c\utarea unui ]ap isp\[itor comodcare s\ le explice toate necazurile: nu esteniciodat\ gre[eala lor, totdeauna vinovat esteun al treilea, superior lor: Occidentul, mon-dializarea, capitalismul“.

Exist\ totu[i o vin\ a Europei `n raport culumea `ntreag\, dar ea nu se afl\ acolo undeeste c\utat\ de detractorii ei. Ea decurge dinautoculpabilizarea excesiv\. Paralizat\ de re-mu[c\ri [i de incrimin\ri, Europa a devenitexagerat de pasiv\ [i de pacifist\. „~n momen-tele sale cele mai rele, Europa caut\ pacea cuorice pre], chiar pacea rea, ca s\ vorbim caSf`ntul Toma, aceea care consacr\ injusti]ia,arbitrariul, teroarea – pacea detestabil\, greade consecin]e funeste“.

Nu acesta este cazul Americii, activ\, dina-mic\, neiert\toare, implicat\ `ndeaproape `ntoate marile evenimente contemporane:„[America] este ultima mare na]iune politic\`n Occident, singura capabil\ [...] s\ se ridicedeasupra intereselor ei imediate pentru aap\ra concep]ia sa de libertate“.

~ntr-un fel, America reia ast\zi, `ntr-o alt\dimensiune etic\ [i politic\ o parte, din me-canismul istoriei europene: „America `ncepe,`n general, prin a comite erori, uneori crimi-nale, apoi le corijeaz\“. Din ra]iuni mai cur`ndobscure dec`t politice Europa are fa]\ de ea oatitudine ambigu\, `n ciuda faptului c\ Ame-rica este un aliat puternic de care are nevoiepentru garantarea securit\]ii proprii: „~n acestsens, America de[i o diaboliz\m `n permanen-]\, ap\r\ `nc\ tezaurul democratic pe care noil-am refulat sau relativizat. O detest\m fiindc\a crescut pe seama mic[or\rii noastre [i, maiales, pentru c\ promoveaz\, deseori brutal [icinic, valori pe care noi le murmur\m din v`r-ful buzelor deoarece nu mai credem `n ele“.

Solu]ia pentru ie[irea din acest marasm alpeniten]ei permanente, produc\tor de pasivi-tate [i defetism nu poate fi, potrivit lui PascalBruckner, dec`t reciprocitatea criticii. Europatrebuie s\ dep\[easc\ situa]ia de complaceremasochist\ pe banca acuza]ilor eterni, lipsi]ide replic\, s\ critice la r`ndul ei gre[elile [i cri-mele altora [i s\ fie activ\ `n ap\rarea valori-lor sale identitare. Nu s\ se replieze din pru-den]\ exagerat\ cum a f\cut-o, de exemplu, `ntimpul tulbur\rilor din lumea musulman\ pro-vocate de desenele satirice despre Mahomed,considerate blasfematoare. Ea trebuie s\-[idomine con[tiin]a vinovat\ [i s\ redevin\ apt\pentru ac]iune. „Cea dint`i datorie a unei de-mocra]ii nu este de a se cantona la infinitasupra r\ului de ieri, ci de a denun]a f\r\ r\gaz

crimele [i `nc\lc\rile comise `mpotriva ei, azi.Un asemenea gest are nevoie de reciprocitate.To]i trebuie s\ aplice aceea[i regul\. [...] Odat\ ce gre[elile au fost recunoscute, atuncic`nd am avut asemenea gre[eli, este cazul s\`ntoarcem acuza]ia contra acuzatorilor [i s\-isupunem, la r`ndul lor fierului ro[u al criticii.S\ `ncet\m a mai confunda necesara auto-evaluare cu masochismul moralizator. Vineun moment c`nd remu[carea este o a doua gre-[eal\ care o dubleaz\ pe cea dint`i f\r\ s-o a-nuleze. Trebuie s\ fim inoculatorii unei otr\vicare ne-a ros timp `ndelungat: ru[inea. Pu]in\con[tiin]\ vinovat\ la Teheran, Ryad, [...]Moscova, Pekin, Havana, Caracas, Alger,Damasc [...] ar face cel mai mare bine acestorguverne [i mai ales na]iunilor lor. Cel maifrumos cadou pe care Europa poate s\-l fac\lumii este s\-i ofere spiritul critic pe care ea l-a conceput [i care a salvat-o de at`tea primej-dii. Este un dar veninos, dar indispensabil su-pravie]uirii omenirii“.

Am putea privi demersul lui Pascal Bruck-ner ca o expresie a unui umanism admirabil,dar `ntruc`tva lipsit de realism. Fiindc\ s-arputea invoca faptul c\ `n spatele celor maimulte conflicte contemporane valorile mora-le, ideologice [i religioase, nu reprezint\ dec`to parte a mizei [i nu cea mai important\ –aceasta fiind mai ales legat\ de interesele eco-nomice [i geo-politice. „Masochismul occi-dental“ ar deveni el `nsu[i, `n anumite circum-stan]e, un mijloc de promovare a unor aseme-nea interese. Nu e necesar s\-l consider\mtotdeauna un handicap. De multe ori el nu maicorespunde unei r\ni, ci unui comportamentde protec]ie. {i cu at`t mai mult cu c`t el estedeparte de a `ntruni unanimitatea [i nu semanifest\ dec`t `n mod diferen]iat.

Dar obiec]iile de acest fel nu ne-ar duceprea departe. ~ntruc`t motiva]ii de acela[i or-din, economic sau/ [i geo-politic, se afl\ `ntoate taberele implicate `ntr-un conflict bi-sau multilateral, p`n\ la urm\ diferen]a o re-prezint\ valorile enun]ate [i puse `n practic\cu ocazia [i pentru promovarea diferitelorinterese.

~n primii ani ai regimului comunist dinRom=nia, oamenii adormeau nop]ile cu ochiipe cer, p`ndind venirea avioanelor americanecare s\-i scape de bol[evism. Ocupat\ de ru[i,Rom=nia profund\ cum i-am spune ast\zi, nula independen]\ na]ional\ visa, ci la ocupa]iaamericanilor [i la interesele lor geo-politice.Fiindc\ dincolo de ele existau valorile de careoamenii acelor vremi erau `nc\ ata[a]i [i decare aveau s\ fie spolia]i pentru un timpindefinit.

Pascal Bruckner [i con[tiin]a vinovat\ a Europei

Proz\TIMPUL10

septembrie 2012 www.timpul.ro

NICOLAE SIRIUS

1.

S\ fi fost [apte seara c`nd, din `nt`mplare, am`nt`lnit-o pe Elena. Am discutat, cred, vreme deun ceas, [i fiindc\ povestea vie]ii ei m-a zdrun-cinat a[a de mult, dar [i v\z`nd c\ p\rea s\ nu segr\beasc\, `ncerc`nd s\-mi povesteasc\ tot maimulte lucruri ce o fr\m`ntau, uneori `ntreb`n-du-m\ ce cred, sau cer`ndu-mi c`te un sfat, aminvitat-o la mine s\ discut\m pe-ndelete, [i-amdiscutat, b`nd `ntre timp un p\h\rel de vin bunp`n\ aproape de ziu\ c`nd, ea, pu]in ame]it\ devin dar [i obosit\, a adormit pe sofa din sufrage-rie. S-a trezit peste pu]in, s-a scuzat c\ `nt`rziaseat`t de mult [i c\ adormise la mine `n sufragerie,dup\ care s-a ridicat preg\tit\ s\ plece.

Atunci m-am g`ndit c\ dac\ tot are timp poates\ r\m`n\ s\ se odihneasc\ [i i-am sugerat acestlucru spun`ndu-i c\ se poate odihni ̀ n dormitorulmeu. Mi-a mul]umit de[i p\rea `ngrijorat\, `ntre-b`ndu-m\ unde o s\ dorm eu, fiindc\ se vedeaclar c\ s`nt obosit. I-am spus c\ m\ voi odihni `nsufragerie – ad\ug`nd c\ dac\ ar fi s\ m\ odih-nesc `n dormitor [i a[ l\sa-o pe ea `n sufragerieiar telefonul ar suna, ar trebuit s\ vin din dormi-tor `n sufragerie [i a[ deranja-o.

„Tot la fel ai r\mas, bun, a[a cum te-am[tiut“, a mai zis, iar eu am luat aceasta ca pe unsimplu semn de mul]umire.

~ns\ `n timp ce s-a `ndreptat spre dormitor,parc\ amintindu-[i ceva, s-a oprit [i `ntorc`n-du-se m-a privit cu un fel de c\ldur\ `n ochispun`ndu-mi pe un ton melancolic: „C`nd o s\m\ scol o s\-]i mai povestesc ceva... ceva `nleg\tur\ cu tine... legat de trecut... la care credc\ nu te-ai mai g`ndit de mult, sau poate c\ ai [iuitat acel lucru“, dup\ care a intrat `n dormitor,`nchiz`nd u[a `ncet.

Am r\mas `ntr-un fel surprins, de[i poaten-ar fi trebuit s\ m\ surprind\ fiindc\ fusesemprieteni buni `n timpul studen]iei [i chiar inten-]ionasem s\ ne c\s\torim imediat ce vom termi-na, dar fiecare din noi a g\sit un loc de munc\acolo unde a putut [i drumurile noaste `n loc s\devin\ mai apropiate s-au bifurcat. Adev\rul ec\ am regretat mult acea desp\r]ire nea[teptat\,de[i `n cele din urm\ am crezut – poate [i dinnevoia de a m\ consola – c\ acela a fost joculdestinului, dac\, fire[te, e s\ admitem c\ destin-ul e ceva care e urzit `n afar\ voin]ei noastre [inu ne r\m`ne dec`t s\-l accept\m. Numai c\,acele c`teva cuvinte pe care Elena mi le spuseseatunci, `ntr-un mod aproape enigmatic, `nce-puse s\ trezeasc\ `n mine o anume curiozitate.Ce anume voia s\-mi spun\ despre trecutul meun-aveam nici cel pu]in cum s\ b\nuiesc, fiindc\atunci c`nd am fost prieteni [i ne-am dest\inuit,nici unul, credeam eu, nu mai avea de spusceluilalt nimic care ar fi putut mai t`rziu s\-lsurprind\ `ntr-un mod pl\cut sau nu.

~nseamn\, m-am g`ndit deodat\, c\ ea a au-zit anumite lucruri despre mine de la al]ii. Ade-v\rate sau neadev\rate, acele lucruri au `ncol]it`n mintea ei o lume aparte. S-ar putea s\ fi fostlucruri reale dar pe care eu s\ le fi privit ca lip-site de importan]\, motiv pentru care nici nu ile dest\inuisem. M\ mai g`ndeam [i la faptul c\ea ar `ncerca s\ creeze o poveste pe care ar vreas\ mi-o detalieze `n a[a fel `nc`t s\ m\ cap-tiveze, s\ devin din nou sentimental, s\-i ar\tdin nou tot ce-a[ dori s\ fac pentru ea. Dar dece? m\ tot fr\m`ntam.

*

Asear\ ne `nt`lnisem din `nt`mplare dup\ ovreme at`t de `ndelungat\. C`nd ne-am v\zutfa]\ `n fa]\, am fost at`t de surprin[i `nc`t nune-am putut motiva acea stare dec`t printr-unsunet ciudat, asem\n\tor unui „O“ prelung,

dup\ care nici unul din noi n-a [tiut pentru c`te-va momente ce s\ mai zic\.

„Nu-mi vine s\ cred!“ dac\-mi amintescbine, am zis eu primul, dup\ care Elena aexclamat: „Dumnezeule... Tu?! Nici prin g`ndnu mi-ar fi trecut c\ a[ mai fi avut cum s\ te mai`nt`lnesc vreodat\!“.

{i cum `nt`mplarea f\cuse s\ ne `nt`lnimchiar la ceas la Universitate, unde la ora aceeastrada este foarte aglomerat\, [i cum eram `m-bulzi]i de cei care treceau, gr\bindu-se, Elenami-a sugerat s\ ne retragem pu]in l`ng\ statuie.Exact locul unde noi `n vremea studen]iei obi[-nuiam s\ ne `nt`lnim. Dar ce diferen]\! Pe-atunci,la `nt`lnire, c`nd m\ vedea `n fa]a statuii, Elenavenea `nspre mine aproape fugind, arunc`n-du-se `n bra]ele mele, [uier`nd a bucurie.Uneori cu ochii aproape l\crim`nd m\ `ntreba:„O s\ fie `ntotdeauna a[a?“.

Acum ne retr\sesem l`ng\ statuie, cum s-arretrage cineva la ad\postul unui pom c`ndplou\, [i m\ uitam la ea s\ v\d dac\ va zice cevadespre locul acela pe care ea `l pre]uia at`t demult. ~ns\ c`t am stat acolo p\rea c\ nici nu-[iaminte[te de el, sau poate `[i amintea dar nuvroia s\-mi arate, fr\m`ntat\ s\-mi dest\inuias-c\ c`t mai multe din cele ce i se `nt`mplase dec`nd ne desp\r]isem.

Dar mai era ceva `n afar\ de curiozitatea pecare mi-o crease spun`ndu-mi c\ are s\-mi amin-teasc\ ceva despre mine, `n particular despre unlucru anume din trecutul meu, de care ea credeac\ poate nu mi-am mai amintit niciodat\ [i anu-me, faptul c\ atunci c`nd am invitat-o la minen-a zis dec`t: „Bun, merg, dac\ nu te deran-jeaz\“. Dar nu m-a `ntrebat unde locuiesc, dac\s`nt c\s\torit, dac\ am copii, dac\ mai locuiesccu altcineva `n acea cas\, c\ la un moment datm-am g`ndit c\ m\ confund\.

2.

~n vremea studen]iei e adev\rat, eram sl\bu],p\rul `l purtam `ntotdeauna lung, hainele `mierau, mai a[a, hippie... iar acum eram `mbr\catca un om de afaceri, aproape chel, cu ochelarifumurii... Un contrast uluitor. Chiar [i cinevadin s`nul familiei cu care nu m-a[ fi mai v\zutde c`]iva ani ar fi putut s\ m\ confunde, darc`nd e vorba de dou\zeci de ani cum era `ncazul nostru. Ce m-a pus mai mult g`nduri, `ntot timpul nop]ii c`t am discutat, a fost faptul c\Elena niciodat\ nu mi-a rostit numele. A amin-tit de anii studen]iei de c`teva ori, dar imediat aschimbat subiectul detaliind din nou dramelevie]ii ei, care, de[i [tiam c-o apas\ m\ fascinau,fiindc\ felul ei de a le povesti le d\dea o aur\aparte.

Una din ele aproape c\ n-am putut s-o iau `nserios de[i ea a insistat c\ a[a a fost [i c\ poates\-mi demonstreze acel lucru. Drama avea, dinpunctul meu de vedere, un dram de ridicol. Se`nt`mplase ca `ntr-o sear\ c`nd voia s\ mearg\cu so]ul ei din a treia c\s\torie, la Sinaia, s\ secerte cu el `n Gara de Nord, de unde trebuia s\ia trenul, iar acela a decis s\-[i urmeze singurdrumul. Or, ea nu avea cheile de la cas\ [i nicibani s\ mearg\ la hotel. Dar discut`nd ce i s-a`nt`mplat, cu un domn care asistase mai de ladistan]\ la duelul ei cu so]ul, s-a `nt`mplat caacesta s-o invite la el [i, acolo, pornit\ s\ sedest\inuiasc\ [i mai mult, a `nceput s\-i po-vesteasc\ aceluia multe lucruri din dramele ei,de unde reie[ea c\ de fiecare dat\ a fost victim\.Atunci omul a decis s-o ia de so]ie. Asta `ns\presupune c\ `ntr-un timp foarte scurt `n mintealui a avut loc un `ntreg proces de judecat\ `ncare el probabil [i-o imagina pe Elena ba totalnedrept\]it\ `n rela]iile ei anterioare cu b\rba]ii,ba femeia ideal\ al\turi de care ar fi putut dinacel moment s\-[i vad\ visele `mplinite, c\ [i eltrecuse prin tot felul de aventuri `n via]\ [i purtaremu[c\rile a c`torva mariaje din care r\m\sesecu c`]iva copii despre care `ns\ nu fusese preg\-tit s\-i vorbeasc\, fiindc\ i se p\rea c\ n-ar fimomentul potrivit s\-[i dest\inuiasc\ tot ce-lap\sa pe suflet chiar din prima zi. Oricum, el sestr\duia s\ apar\ fericit [i o tot `ndemna peElena, de fiecare dat\ c`nd mai ciocnea c`te unp\h\rel, s\ se g`ndeasc\ la propunerea lui de a-ideveni so]ie. A insistat asupra acestui lucru, cuo consecven]\ aparte, p`n\ a adormit.

Atunci, ea a `nceput s\ reflecteze mai multla acea `mprejurare. Se gr\bise. Acceptase preau[or s\ intre `n casa unui om despre care nu [tiaaproape nimic. O gre[eal\ de genul acesta numai f\cuse. Nici chiar so]ul ei din a treia c\s\-torie nu reu[ise s\ o conving\ s\ fie `mpreun\dec`t dup\ un an. Nu cedase u[or nici `n fa]aso]ului din a doua c\s\torie, fiindc\ avea proas-p\t `n minte e[ecul primului mariaj. Acolo, da,f\cuse gre[eala fatal\. Dar ea nu fusese vino-vat\ cu nimic. ~l `nt`lnise pe cel c\ruia avea s\-idevin\ so]ie `ntr-un bar de noapte, unde ellucra. ~n spatele barului era o camer\ mic\, ne-primitoare, `n care era un pat cu o p\tur\ maro-nie deasupra [i-un cuier `n care at`rnau c`tevalucruri. Legat de camer\ printr-un hol str`mt eraun du[ [i-n spatele lui alte c`teva anexe destrict\ necesitate. ~n acea camer\ se odihneac`teodat\ Doru, c-a[a `l chema. Acolo a accep-tat [i ea s\ stea cu el dup\ ce Doru i-a povestitcum a reu[it s\ pun\ pe picioare acea afacere [iplanurile lui de a str`nge bani s\-[i fac\ o cas\.La propunerea lui s\ r\m`n\ [i s\-l ajute, ea s-aar\tat binevoitoare [i-a lucrat cot la cot cu elp`n\-ntr-o zi c`nd Doru s-a sculat mai devreme[i-a plecat `n ora[, spun`ndu-i c\ o s\ se `ntoarc\pe la ora pr`nzului. N-a ad\ugat la acea infor-ma]ie dec`t c\ are de discutat cu cineva cevadespre o afacere bun\ despre care o s\-i poves-teasc\ atunci c`nd se va `ntoarce.

*

Dup\ ce el a plecat, ea s-a g`ndit s\-i fac\ osurpriz\. Nu-i pl\cea cum ar\ta barul. P\reaprea mic. Inospitalier, chiar. ~ns\ era foartefrecventat. Dar mai tot timpul cam de aceea[iconsumatori.

Dac\ l-ar fi decorat dup\ gustul ei, credeaElena, `n scurt timp barul ar fi putut s\-[i c`[tigeun nume, lucru ce `n lumea comer]ului con-teaz\ mult. Planul ei era simplu [i a `nceput s\-lpun\ `n aplicare.

*

Trecuse pu]in de ora pr`nzului [i `n timp celucra [i se tot g`ndea c\ din moment `n momento s\ apar\ Doru, o femeie, ce s\ fi avut `n jur dedou\zeci [i opt de ani, cu un copil `n bra]e,deschide u[a [i f\r\ s\ se prezinte sau s\ spun\cel pu]in bun\ ziua, se uit\ `n jur [i `ntreab\total mirat\:

– De ce vopsi]i pere]ii barului?F\r\ s\ fi b\nuit ce v`nt a adus-o pe-acolo pe

cocheta vizitatoare, Elena i-a r\spuns, pri-vind-o uimit\:

– N-ar\tau prea bine!{i `n timp ce se g`ndea s-o `ntrebe cine e,

femeia, leg\n`ndu-[i copilul `n bra]e, prive[tetot mai atent\ `n jur [i `ntreab\ nedumerit\:

– V-a cerut cineva s\ vopsi]i pere]ii barului`n mov?

Pu]in iritat\, pe de-o parte pentru c\ se sim-]ea st`njenit\ din lucru dar [i sim]ind c\ pre-zen]a acelei femei `i crea un fel de disconfort,Elena a r\mas pentru c`teva momente pe g`n-duri. ~n general nu-i pl\cea s\ discute cu orici-ne, dar acum, chiar mai mult, i se p\rea agasat\.I-a r\spuns totu[i [i la aceast\ `ntrebare dar f\r\s\-[i mai `ntoarc\ cel pu]in capul spre ea:

– Cerut? Cine s\-mi cear\? Eu am decisacest lucru!

– M\ g`ndeam c\ domnul Geoan\, [efulbarului, v-a cerut s\ face]i acest lucru p`n\ se va`ntoarce s\pt\m`na viitoare, a ad\ugat doamnape un ton calm.

Elena a `ncercat s\ fie mai la obiect `n ceeace spune [i chiar a ridicat pu]in tonul, sper`ndca `n felul acesta acea doamn\ o s\-[i cear\scuze [i o s\ se retrag\:

– Geoan\? Care Geon\? Doru Ionescu, so]ulmeu, e [eful barului.

Doamna se d\ pu]in `napoi, deschide u[a s\se uite la firma de la intrare, g`ndindu-se c\poate a gre[it adresa.

– Barul PELICANUL, nu? `ntreab\ doamnaar\t`nd spre numele firmei ce se putea vedeaacum destul de clar prin u[a `ntredeschis\.

– Da! `i r\spunde Elena, ap\sat.

– Nu mai e nici un alt bar prin preajm\ cuacela[i nume, continu\ doamna, l\s`nd s\ se`n]eleag\ c\ [tie despre ce vorbe[te.

– Din c`te [tiu, nu mai e! o aprob\ Elena.– {i-atunci cum s\ fie so]ul dumitale [eful

acestui local dac\ eu s`nt proprietarul, iar so]ulmeu, Ionel Geoan\, a lucrat aici ca [ef de c`ndl-am deschis?

– Face]i-m\ s\ `n]eleg, zice Elena, pun`ndpensula pe care-o avea ̀ n m`n\, jos. Eu am locuitaici cu so]ul meu, Doru Ionescu, luni de zile.

– Cum arat\ acest so] al dumitale? o `ntreab\doamna pu]in nelini[tit\.

Elena a privit-o cu un fel de furie dar s-aab]inut s\ nu izbucneasc\ s\ zic\ ceva de carear fi putut mai t`rziu s\ regrete. ~n cele din urm\a luat de jos pensula [i cutia de vopsea [i a`nceput s\-[i continue lucrul spun`nd:

– Nu [tiu dac\ e necesar s\ v\ dau vreun felde informa]ie despre so]ul meu pentru c\ mi separe c\ `ncerca]i s\ face]i o glum\ proast\. M\rog, poate chiar Doru v-a trimis... Probabil avrut s\ vad\ cum m-a[ descurca `n situa]ii ex-treme ca aceasta.

– Duduie, zice doamna – mut`ndu-[i copi-la[ul de pe m`na st`ng\ ce p\rea c\-i amor]ise,pe m`na dreapt\ –, se pare c\ n-o s\ prea putems\ ne `n]elegem.

Elena, prive[te pu]in `n jur – mi[c`ndu-sesigur\ de ea cu g`ndul de a ar\ta c\ nu e o sim-pl\ femeie angajat\ acolo doar s\ vopseasc\ni[te pere]i, dar c\ este, a[a cum men]ionase cuc`teva momente `n urm\, so]ia [efului de bar –,pune pensula [i cutia de vopsea `ntr-un col] albarului, `[i scoate halatul pe care-l pusese pesterochia de cas\ spre a nu o p\ta de vopsea, [i `ncele din urm\ se opre[te `n fa]a acelei doamnespun`ndu-i `ncet dar ap\sat:

– P\i dac\ so]ul meu este proprietarul aces-tui bar, iar dumneata apari ca din senin [i-mispui c\ e[ti proprietara acestui bar [i c\ so]uldumitale lucreaz\ aici c`nd eu de-aproape o ju-m\tate de an s`nt aici, zi de zi, lucr`nd cot la cotcu so]ul meu, cum adic\ s\-]i ar\t vreun semnde pre]uire sau prietenie pentru tot ce-mi spui?!

Femeia `[i mai arunc\ o dat\ privirea pe fir-ma barului, cite[te cu voce tare numele firmei,PELICANUL, dup\ care d\ din cap a dezn\-dejde:

– Ce-a[ mai putea face `n situa]ii de genulaceste comune cu penibilul, zice ea ca pentrusine [i deschide geanta mic\ pe care-o aveaag\]at\ pe um\r, din care a scos un album. Seuit\ la el, dar parc\ b`ntuit\ de un g`nd anume `lpune imediat la loc. ~n cele din urm\, continu\ea, trebuie s\-mi rezolv lucrul pentru care amvenit aici.

Elena ofteaz\ ad`nc, g`ndindu-se la faptul c\are un mare ghinion `n acea zi `n care dorea at`tde mult s\-i fac\ so]ului ei o surpriz\, tocmaidatorit\ acelei doamne ce o `ntrerupsese dinlucru [i o enerva acum cu tot felul de `ntreb\rice i se p\reau mai mult dec`t ridicole.

– N-ai putea dumneata s\-]i rezolvi treburileprin alt\ parte [i s\ nu m\ mai deranjezi? o`ntreab\ Elena ironic `n timp ce [i-a pus halatulpe ea, a luat pensula de unde o l\sase [i s-aprins s\ lucreze.

– Dac-am ajuns [i-n barul meu s\ fiu tratat\ca o intrus\ la ce altceva s\ m\ mai a[tept?

– Visezi? a izbucnit Elena, dorind s\ pun\cap\t acelui dialog.

– Nu duduie! nu s`nt vis\toare. Poate dum-neata e[ti!

– Te rog s\ `nchizi u[a pe dinafar\ [i s\ num\ mai deranjezi! S-ar putea ca `n urm\toarelemomente s\ apar\ so]ul meu [i-atunci lucrurilese vor complica, `i spune Elena pe un ton foarteneprietenos.

Doamna s-a uitat pu]in `n jur, de parc\ ar fivrut s\ fie sigur\ de faptul c\ nimeni `n afar\ deea [i Elena nu se mai afla `n bar, [i o `ntreab\apropiindu-se cu inten]ia de a-i ar\ta fotogra-fiile din micu]ul album pe care l-a scos dingeant\ `ncerc`nd s\ i-l `nm`neze:

– Seam\n\ cumva so]ul dumitale cu acestdomn?

De[i v\dit agitat\, Elena a `ncercat s\ par\calm\, [i-a [ters m`inile pe un prosop pe care-l]inea `n buzunarul halatului [i s-a apropiat deacea doamn\, inten]ion`nd s\-i pun\ albumul `ngeant\ [i s-o ia de m`n\ [i s-o dea afar\ din bar.

Amintirile unui `nsingurat

11Proz\

septembrie 2012

TIMPUL

www.timpul.ro

De-odat\ a tres\rit. ~n prima fotografie a albu-mului pe care doamna `l ]inea `n m`n\ deschis,spre surprinderea ei, l-a v\zut pe so]ul ei, DoruIonescu, total relaxat, al\turi de aceea doamn\la vremea c`nd era `ns\rcinat\. I s-a p\rut c\nu mai vede bine, dar a f\cut efortul s\ se uite`n continuare la fotografiile din album. ~n adoua fotografie a putut s\-l vad\ pe DoruIonescu la spital `mpreun\ cu doamna aceea [inoul n\scut. Elena [i-a aruncat o privire sprecopilul pe care doamna `l ]inea `n bra]e [i n-aavut nici o `ndoial\ c\ e acela[i din fotografiala care doar ce se uitase. ~n a treia fotografie,so]ul ei, Doru Ionescu, era `ntr-un apartamentelegant `mpreun\ cu doamna, copilul, [i `nc\vreo c`teva persoane mai `n v`rst\, probabilp\rin]ii lui [i ai so]iei.

Elena a `ncercat s\ se sprijine cu m`na deperete dar picioarele i s-au `nmuiat [i-a c\zutlovindu-se cu capul de col]ul unui scaun.Doamna a alergat repede la robinet, a umplutun pahar cu ap\, a `nceput s-o stropeasc\ cu ap\pe fa]\ dup\ care a `ndemnat-o s\ bea. Dup\ ce[i-a revenit pu]in doamna `i spune:

– Cred c\ [tiu despre ce-i vorba. Dup\ cecopilul s-a n\scut, so]ul mi-a spus c\ prefer\ s\doarm\ aici fiindc\ lucreaz\ mult [i acas\ nupoate s\ se odihneasc\ a[a cum trebuie fiindc\cel mic pl`nge mai tot timpul. ~ns\ venea `n cur-sul zilei s\ vad\ copilul aproape zilnic. Adev\-rul e c\ eu pe-aici n-am mai trecut de c`nd amr\mas `ns\rcinat\ fiindc\ e fum mult de ]igar\`n bar [i nici acum n-a[ fi venit dac\ n-ar fi uitatso]ul seiful deschis. Mi-a dat telefon `n timp cemergea spre Constan]a fiindc\ i-a fost team\ s\nu sparg\ cineva barul p`n\ se va `ntoarce els\pt\m`na viitoare.

– Seif? Constan]a...? Nu mai `n]eleg nimic.Doru mi-a spus c\ merge `n ora[ pentru o afa-cere [i c\ o s\ se `ntoarc\ pe la ora pr`nzului.

– Cum s\ se `ntoarc\ la pr`nz ? Acum e unu[i el e `n drum spre Constan]a.

– Nu pot s\ cred a[a ceva...– Crezi ce vrei, zice doamna `n timp ce intr\

`n bar, se apleac\ pu]in, [i dup\ ce cotrob\i cevatimp pe sub tejghea scoate un ]ip\t asurzitor:Banii! Nu mai s`nt banii `n seif!

Se `ndrepta spre Elena [i ]ip\ din nou: Undes`nt banii?

3.

Cum u[a era `ntredeschis\ c`]iva trec\toris-au oprit uit`ndu-se foarte aten]i la ce se petre-cea `n interiorul barului. Deodat\ patroneasa a`nceput din nou s\ ]ipe acuz`nd-o pe Elena c\ aluat banii [i c`]iva din cei care se opriser\ auintrat repede `n bar `ntreb`nd ce s-a `nt`mplat.

– Ce s\ se `nt`mple, se t`nguie ea cu lacrimi`n ochi, so]ul meu e `n drum spre Constan]a [imi-a dat telefon s\-mi spun\ c-a uitat seifuldeschis. I-a fost team\ s\ nu intre cineva `n barp`n\ se va `ntoarce [i m-a rugat s\ vin s\ iaubanii din seif. C`nd am venit aici am g\sit-o peaceast\ duduie vopsind pere]ii barului [i nici unb\nu] `n seif.

– P\i cum a putut s\ intre aici? `ntreab\ cineva.– E simplu domnule, intervine un altul.

S\pt\m`na trecut\ tot pe strada asta cineva s-aprezentat la unul, Cornescu, i-a demonstrat c`tde frumos i-ar aranja apartamentul la un pre]convenabil, Cornescu l-a l\sat `n cas\ dimi-nea]a c`nd a plecat la lucru [i c`nd s-a `ntors la[apte seara n-a mai g\sit `n cas\ dec`t dou\bidinele [i-o g\leat\ de vopsea.

– Poate a angajat-o so]ul dumitale, zice pri-mul care a intrat `n discu]ie cu patroneasa.

– Dac\ ar fi angajat-o nu mi-ar fi spus? seap\r\ ea.

– Sun\-l [i spune-i ce s-a `nt`mplat.– ~l tot sun dar v\d c\ nu r\spunde.– Ra]\, vino m\ p`n\ aici c\ e mare zarv\ la

PELICANUL, se aude o voce.– Care-i treaba? `ntreab\ Ra]\.– Cic\ a spart barul.– {i care-i paguba dac\ a spart barul? E un

bar nu un cap de om! adaug\ Ra]\ pe un tonfilosofic `n timp ce-[i face loc pe u[\.

– Zice c\ a furat banii din seif, adaug\acela[i.

– Furat? Ce bani au mai fost `n seif ca s\-ifure? se-arat\ Ra]\ surprins.

– Nu mai e nici un ban `n seif. So]ul meu e`n drum spre Constan]a [i m-a sunat s\ vin s\iau banii din seif [i c`nd am venit…

– Stai pu]in, madam, o `ntrerupe Ra]\, dum-neata cine e[ti?

– So]ia lui Ionel Geoan\, [eful barului.– Ionel Geoan\? Adic\ Gogoa[\, nu?– Ra]\, fii m\ mai atent cum vorbe[ti. Vezi

c-o jigne[ti pe doamna, intervine un altul.– Cum s-o jignesc? P\i ce pe mine m\ chea-

m\ Ra]\. A[a-mi zice lumea. L-o chema pe Go-goa[\ Ionel Geoan\, dar asta e o alt\ poveste.

– Da, dar doamna ]i-a spus, intervine acela[i.– M\ P\pu[\, tu e[ti c\zut `n cap sau vrei s\

cazi `n cap?P\pu[\ s-a uitat spre Ra]\ c-un fel de team\

[i n-a mai zis dec`t:– ~mi pare r\u na[ule!– Tot ce [tiu despre Gogoa[\, spune Ra]\ ui-

t`ndu-se atent la patroneas\, e c\ s-a tot chinuitde mai bine de un an s\ str`ng\ ni[te bani s\plece la Berlin s\-[i deschid\ o afacere. A luatni[te bani `mprumut [i de la Purice. P\pu[\,cum `l cheam\, m\, p\ Purice?

– Avr\mescu!– |sta are [i el un bar, CALVARUL, ceva

mai `n centru, continu\ Ra]\. Deci, cam a[a staulucrurile.

– Nu pot s\ cred acest lucru, spune patroneasa.Ra]\ a privit-o atent pe patroneas\ `n timp ce

[i-a a[ezat p\l\ria pe cap, [i-a ridicat gulerul dela pardesiu, [i b\g`ndu-[i m`inile `n buzunareasemeni unui actor juc`nd o scen\ `ntr-un film[i-a f\cut `ncet, dar sigur, loc prin mul]imeacare se adunase, spun`nd:

– {i Interpolo [i-ar dori s\ lucreze cu mine...`ns\ prefer s\ dau o m`n\ de ajutor aici, `n ]\ri-[oara mea ce trece prin aceast\ tranzi]ie de foc.~[i arunc\ `n cele din urm\ o privire asupra mul-]imii dar cu o anume tent\ de parc\ ar fi medi-tat, [i pleac\ t\cut.

Imediat ce-a plecat, cineva `l `ntreab\ peP\pu[\:

– Cine e domnul?P\pu[\ `i [opte[te:– Ra]\!– Bine, am auzit c-a[a `i spune, dar m\-ntreb

cu ce se ocup\.– P\pu[\!, se-aude de-odat\ Ra]\, fiindc\ tot

te dai `n v`nt c\-]i place geografia, ia spune-mic`te v\i, adic\ gropi, s`nt din cartierul Grivi]ap`n\ la Obor?

– O sut\ dou\zeci [i opt, spune P\pu[\.– ~s num\rate corect?– Corect!, r\spunde P\pu[\.– Corect, dac\ nu le pui la num\r [i pe cele

pe care prim\ria nu le-a luat `n eviden]\.P\pu[\ a vrut s\ mai spun\ ceva, dar v\z`nd

c\ Ra]\ a f\cut semn unui taxi, urc`ndu-se `n elgr\bit, a plecat [i el, t\cut, parc\ b`ntuit de ung`nd ascuns.

Cei din jur se uitau unii la al]ii pu]in st`n-jeni]i. Parc\ asistaser\ la o pies\ de teatru dincare mare lucru nu `n]eleseser\ dar nici nu levenea s\ discute despre ea. Aproape c\ li seauzea respira]ia. {i, unul c`te unul, tot a[a cumveniser\, au `nceput s\ se dep\rteze.

4.

– Cred, c\ ]ie foame, zice patroneasa, credc\ ]i-e foame micu]ule, repet\ ea `n timp cecopilul a `nceput s\ sc`nceasc\. Dar mai `nt`itrebuie s\-]i schimb scutecele.

~n timp ce a a[ezat copilul pe o mas\, `ncer-c`nd s\-i schimbe pemp\r[ii, unul din cei caredialogase cu Ra]\ s-a `ntors, a vrut s\ zic\ ceva,dar v\z`nd c\ patroneasa schimba scutecelecelui mic s-a decis s\ a[tepte.

– Adu-mi ni[te [erve]ele draga mea `i cerepatroneasa Elenei. Adu-mi c\ n-am [tiut c-o s\trebuiasc\ s\ `nt`rzii pe-aici [i uite ce-a f\cutcel mic.

Omul f\cu deodat\ ochii mari, nevenindu-is\ cread\ c\ patroneasa discut\ cu Elena la unmod at`t de prietenos. S-a uitat atent la am`n-dou\, `ncerc`nd s\-[i explice cum patroneasa aputut s\ treac\ de la starea de disperare, pe care[i-o exprimase prin ]ipete `n urm\ cu doarc`teva minute, la o stare pe care foarte u[or ai fiputut s-o nume[ti „camaraderie“, ]in`nd cont defaptul c\ motivul pentru care patroneasa se aflaacolo nu fusese l\murit `n nici un fel. Elenap\rea total ab\tut\. ~ns\ n-a rostit nici un cuv`ntc`nd patroneasa i-a cerut s\-i aduc\ ni[te [erve-]ele. A mers repede p`n\ `n spatele barului, aluat un pachet de [erve]ele, i l-a `nm`nat [i s-aretras l`ng\ perete. Acolo unde practic c\zuse,lovindu-se cu capul de scaun. Deodat\ i-a tre-cut prin cap c\ cel mai bun lucru pentru ea ar fis\ fug\... s\ lase totul balt\ acolo unde lucraseluni de zile [i nu primise nici un ban [i s\ se

piard\ prin lume. A intrat `ncet pe holul caref\cea leg\tura cu camera `n care locuise, a luatdin cui o [apc\, pun`ndu-[i-o repede pe cap, apus `ntr-o saco[\ c`teva din lucrurile ei [i c`nd aauzit-o pe patroneas\ jeluindu-se c\ n-are acas\nici cel pu]in bani s\ cumpere lapte pentru celmic, a deschis `ncet u[a din dos, pe unde ie[eade obicei s\ scoat\ gunoiul, [i a plecat gr\bit\,uit`ndu-se pe sub cozorocul [epcii s\ vad\ dac\nu cumva cineva ar urm\ri-o.

5.

– Am tr\it un adev\rat co[mar dup\ ce amplecat din acel bar, `mi spunea Elena. Imagi-neaz\-]i ce `nseamn\ s\ afli deodat\ c\ ai tr\it ovreme l`ng\ un om c\ruia nu i-ai cunoscut dec`tm\[tile. Practic, `n situa]ia mea, a[a a fost. Nul-am b\nuit pe Doru niciodat\ c\ m-ar `n[elafiindc\ eram aproape tot timpul `mpreun\. Cums\ m\ fi g`ndit c\ el ar fi avut familie [i c\ atuncic`nd pleca `n timpul zilei s\ fac\ aprovizionarecu vin, votc\, whisky, ap\ mineral\ [i alte lu-cruri necesare `ntr-un bar, el `[i vizita [i familia.~n timpul acesta eu r\m`neam s\ fac curat, s\aranjez, s\ g\tesc, s\ sp\l etc. E greu s\-]i des-criu `n cuvinte care a fost trecerea de la bucuriade a fi cu cineva, la umilin]a psihic\ la care amfost supus\ tocmai din cauza acelei persoane,pentru care, ca s\ fiu sincer\, pot spune c\ a[ fifost `n stare s\ fac orice.

La `nceput am crezut c\ so]ia lui, care a ap\-rut deodat\ `n bar ca o vizitatoare nepoftit\, avrut s\ fac\ o glum\ proast\. Dup\ ce am `nce-put s\ discut\m ceva mai mult am crezut c\ omai fi vreun bar cu acela[i nume [i c\ ea pro-babil a crezut c\ nu exist\ `n ora[ dec`t un barcu numele PELICANUL. Apoi m-am dus cug`ndul la faptul c\ ea s-ar putea s\ aib\ anumiteprobleme: adic\ s\ fie dereglat\ psihic. Sincers\ fiu `mi era team\, fiindc\ nu [tiam cum arputea s\ reac]ioneze. M\ rog, sumedenie delucruri `mi treceau prin cap, care de care maiciudat, `ns\ atunci c`nd am v\zut fotografiile luide familie – ale omului pe care eu `l conside-ram so]ul meu, fa]\ de care aveam respect –,m-am pierdut. {i totu[i `n acele momente deconfuzie, de team\, de jen\, `ncercam cu dis-perare s\ m\ men]in. Dar `ncet, `ncet, am sim]itc\ disperarea e mai puternic\ dec`t voin]a meade a trece peste ea, `nc`t aproape c\ nu mai pu-team s\ g`ndesc. ~mi sim]eam sufletul ca [i cumar fi fost ceva... nu pot s\ descriu ce..., cevacare ar fi vrut s\ ias\ din trup. Nu cred c\ sim-]eam `n acele momente mai mult dec`t simte unanimal h\ituit care v\z`ndu-se ghemuit `ntr-uncol], ce-i este `n acel moment refugiu, [tie c\ deva ie[i de-acolo o s\ fie h\ituit [i mai mult. Darceva, dincolo de voin]a sau puterea mea de a`n]elege, s-a petrecut exact `n momentul `n caream f\cut ultimul efort s\ m\ salvez. Parc-ar fifost o lumin\, asemeni curcubeului, pe care-osim]eam cum `mi `nv\luie trupul. Atunci amavut sentimentul eliber\rii din chingile g`ndu-rilor ce uneori s`nt matca prejudec\]ilor, zic`n-du-mi: bun, a fost un nemernic `nsurat care nua avut nici cel pu]in curajul s\-mi spun\. Plecde aici [i gata. N-am nevoie s\-l mai v\d. Nu-mai c\ a ap\rut scena a doua, dac\ o pot numia[a. Problema seifului plin cu bani. Deci so]ialui venise preg\tit\ s\ ia banii, iar seiful era gol.

De ce a f\cut el acel lucru? Nu fusese sufi-cient c`t `i slug\risem f\r\ s\ fiu pl\tit\? Ceva`ns\ a fost g`ndit dincolo de acest aspect sim-plu. Pentru c\ el, dac\ ar fi vrut s\ termine oricerela]ie cu mine, ar fi putut s-o fac\. Mi-ar fi pu-tut spune foarte frumos c\ nu mai putem locui`mpreun\ [i n-a[ mai fi avut ce s\ fac. Eventuals\ fi `ncercat s\-i cer s\ m\ pl\teasc\ pentru c`tam lucrat acolo. Numai c\ el a avut un alt plan.N-a ]inut neap\rat s\-i arate so]iei c\ el e omcinstit, cu grij\ de familie. El a calculat lucrurilealtfel. Ea era proprietarul barului. El `i d\ tele-fon de pe unde se afla c\ a uitat seiful deschis [i-o roag\ s\ mearg\ s\ ia banii ca nu cumva cine-va s\ sparg\ barul [i s\ ia banii p`n\ se va`ntoarce el. Dar, dat fiind c\ el luase banii, i-atrebuit o `nscenare ca s\-i arate c\ altcineva i-aluat. C`t am contat eu pentru el, deci? Ce-a fost`n sufletul lui at`ta timp c`t am stat `mpreun\?

~n ultim\ instan]\ acestea s`nt numai g`n-duri. G`ndurile mele!

*

C`t am fost `mpreun\ nu pot spune c\ m\sim]eam neglijat\. Pe de alt\ parte vedeam c\ el

era foarte interesat de aprovizionare, v`nzare,dar acest lucru mi se p\rea firesc, fiindc\ tot ce[tiam c\ vrea s\ fac\ e s\ cumpere o cas\. Orpentru acest lucru trebuia s\ fac\ un mare efortca s\ st`ng\ bani. A[a c\ din partea mea a avuttot suportul. Judecam acele lucruri, deci, prinprisma realit\]ii pe care o `nfruntam, f\r\ s\ [tiuce se ascunde `n spatele ei. Pentru mine, c\m\-ru]a din spatele barului plin de fum [i de mirosde m`ncare era ceva de care nimeni n-ar fi pututs\ se simt\ m`ndru. Motiv pentru care credeamc\ Doru face acel efort aproape disperat de ast`nge c`t mai repede bani s\ cumpere o cas\.Pentru so]ia lui, `ns\, acela era un loc conforta-bil fiindc\ Doru `i spusese c\ acas\ nu se poateodihni deoarece cel mic pl`nge mai tot timpul.

Fapt pentru care lipsa banilor din bar, `nacea `mprejurare, a f\cut-o s\ vad\ `n mine sin-gura fiin]\ demn\ de acuzat. Norocul meu, dac\pot spune a[a, a fost c\ ea a l\sat u[a deschis\ [ic`nd a `nceput s\ ]ipe c\ i-am furat banii [i lu-mea curioas\ s-a adunat s\ vad\ ce s-a `nt`mplat,a ap\rut [i acel Ra]\. Pe el `l [tiam din vedere.Venea foarte des pe-aici. Aproape `ntotdeauna`n jur de unu noaptea. Bea un coniac bun, `ntot-deauna pl\tit de cei din jur, [i pleca t\cut. Fap-tul c\ el i-a dat patronesei ceva informa]ii pecare poate ea nici n-ar fi avut cum s\ le ia `ncalcul `ntr-o alt\ `mprejurare, iar cei din jur au`n]eles [i ei c\ ceva putred era la mijloc `n leg\-tur\ cu so]ul ei, a determinat-o `ntr-un fel s\ re-flecteze asupra acelui fapt. Oricum, cred c\ ease preg\tea totu[i s\ l\mureasc\ problema le-gat\ de bani. {i varianta cea mai plauzibil\ ar fifost s\ anun]e poli]ia. {i n-ar fi devenit dintr-odat\ situa]ia mea mult mai complicat\ dac\ n-a[fi fugit? m\ `ntreab\ Elena.

6.

Pun`nd cap la cap tot ce-am discutat cu Ele-na `ntr-o noapte `ntreag\ a `nceput s\ m\ obse-deze faptul c\ ea mi-a dest\inuit toate acestelucruri cu un scop anume. Fiindc\, practic, `mispusese c\ partea cea mai important\ din dramaei, care `ncepuse la scurt timp dup\ ce termina-se facultatea, o s\ mi-o povesteasc\ alt\dat\fiindc\-i prea lung\, prea greu de crezut [i c\datorit\ acelei `ntors\turi `n via]a ei toate cele-lalte drame au fost ca valurile `n largul m\rii cepar c\ se `mping unele pe altele, de[i v`ntul saucuren]ii din ad`nc le conduc unde vor.

Dar ce-ar fi putut s\ fie...? m\ tot `ntrebam.Am pus ceasul s\ sune la opt, fiindc\ a doua

zi la nou\ `i a[teptam pe Anda [i Carol la o ca-fea, [i m-am culcat.

7.

Atunci c`nd am `nceput s\ ne c\ut\m o sluj-b\, prin ’91, urmele revolu]iei `nc\ mai erau oran\ deschis\ [i nimic nu p\rea s\ promit\ o `m-bun\t\]ire a situa]iei. ~n realitate n-ar fi trebuits\ surprind\ pe nimeni acest lucru, fiindc\ ostructur\ economic\ centralizat\ cum a fost `ncazul Rom=niei, datorit\ sistemului comunist,trecut\ peste noapte `ntr-un sistem de valorilibere care are la baz\ valoarea banului – pe sis-temul c\ruia e structurat capitalismul –, n-ar fiputut s\ nu se pr\bu[easc\ dec`t dac\ ar fi avutun plan de tranzi]ie deja preg\tit. Dar asta i-arfi `mpiedicat pe cei care erau preg\ti]i s\ iafr`iele ]\rii `n m`ini, s\ se `mbog\]easc\ `n celmai scurt timp f\r\ nici un fel de efort.

{i totu[i [i eu [i Elena speram, `n acea con-junctur\ istoric\ [i economic\, s\ fim capabilis\ supravie]uim. Chiar ne iluzionam uneori c\ os\ putem s\ ne rezolv\m foarte repede multedin problemele cu care ne confruntam. Am por-nit la drum `mpreun\, imediat ce-am terminatfacultatea, `nchiriindu-ne mai `nt`i un aparta-ment, dar peste pu]in am realizat c\ este greu s\facem rost chiar [i de banii necesari pentru a nepl\ti chiria la timp. Fiindc\ nici unul din noi nuputea s\ g\seasc\ ceva de lucru legat de ceea cestudiasem, sim]indu-ne astfel nevoi]i s\ accep-t\m orice fel de munc\ de ocazie pl\tit\ la ne-gru foarte prost. Atunci am decis s\ merg laSatu Mare unde aveam o rud\ cu rela]ii bune laprim\ria ora[ului. ~ns\ nu ne v\zusem demult [inici nu-i mai [tiam adresa. A[a c\ singurul lucruce-mi mai r\m\sese de f\cut ca s\ pot lua leg\-tura cu el era o aventur\ p`n\ la Satu Mare, laprim\ria local\, ca s\-i dau de urm\.

HistoriaTIMPUL12

septembrie 2012 www.timpul.ro

VICTOR

NEUMANN

~n acest articol mi-am propus s\ atrag aten]iaasupra fizionomiei identitare a Timi[oarei inter-belice, o urbe aflat\ la confluen]a culturilor [iciviliza]iilor, `ntre Europa Central\ [i Europa deSud-Est. Voi avea `n vedere aceasta pentru aniide dup\ Primul R\zboi Mondial, atunci c`ndregiunea Banat (a c\rei capital\ este Timi[oara)fusese ̀ mp\r]it\ ̀ ntre statele rom=n, s`rb [i ungar[i c`nd una dintre temele `ndelung discutate eraconservarea diverselor mo[teniri ale ImperiuluiAustriac [i ale Monarhiei Austro-Ungare. Nu-meroase au fost pledoariile pentru p\strareaunei regiuni nedivizate a Banatului. Ele st\ruiauasupra ra]iunilor geografice, administrative [ieconomice pentru care trebuia p\strat\ unitatearegiunii. Iat\ ce se scria `ntr-unul din memoriileprezentate la Conferin]a de Pace de la Paris:

„A `mp\r]i Banatul ar `nsemna ruina econo-mic\, industrial\ [i comercial\ a acestei provin-cii [i a locuitorilor ei. Noi nu cunoa[tem dec`t `nmod vag motivele strategice [i etnice care auputut da na[tere acestei idei de a `mp\r]i Banatul[i noi credem c\ nimeni niciodat\ nu va puteaafirma c\ `mp\r]irea s-ar putea face f\r\ a expu-ne provincia la un total dezastru economic. Uni-tatea geografic\ [i economic\ a fost `n cursultimpului un fapt necontestat, (astfel) `nc`t nicio-dat\ `n cursul istoriei aceast\ provincie n-a apar-]inut `n acela[i timp dec`t unui singur stat.... A-ceast\ provincie formeaz\ un dreptunghi regu-lat, ale c\rui frontiere s`nt constituite de treimari fluvii, Mure[ul, Tisa [i Dun\rea, precum [ide Mun]ii Carpa]i. ~n interiorul acestui drep-tunghi se g\se[te un `ntreg sistem de canale na-vigabile, de c\i ferate, de [osele, care leag\ toat\provincia cu Tisa [i Dun\rea“ (cf. Memoriulprezentat la Conferin]a de pace de la Paris dedelega]ia [vabilor din Banat publicat `n RevistaInstitutului Social Banat-Cri[ana, An XII, no-iembrie-decembrie 1943, Timi[oara, p. 421).

Sub presiunea ideologiilor na]ionaliste [i aconsecin]elor r\zboiului, documentele de acestfel omiseser\ ̀ ns\ referin]ele la pluralitatea mo[-tenirilor social-culturale [i religioase ale urbei.Adic\, la mo[tenirile vizibile `n coabitarea bise-ricilor ortodox\ [i catolic\; `n interferen]ele ger-mano-austro-rom=no-s`rbe; `n asocierea evrei-lor germani vorbitori ai limbii idi[ cu evreii spa-nioli vorbitori ai limbii ladino ori `n asimilareaevreilor emancipa]i la alte culturi precum aceleade limb\ german\ sau de limb\ maghiar\. Toateacestea simbolizau atunci o istorie pe care locui-torii Timi[oarei o recuno[teau ca fiind a lor [i pecare voiau s-o continue. Interferen]ele – c\cidespre ele este vorba – erau consecin]a fireasc\a istoriei amalgamate a unui ora[ de grani]\, faptce se reg\se[te `n denumirile lui `n mai multelimbi: Timi[oara/ Temeswar/ Temesvár/ Te-meschburg/ Temisvaru; `n presa plurilingv\,german\, maghiar\ [i rom=n\; `n comportamen-tul social nediscriminator, `n ini]iativele indivi-duale [i civice, `n dispozi]ia cooperant\ aautorit\]ilor administrative.

~mp\r]irea regiunii, a[a cum se decisese prinTratatul de pace de la Paris, crease nu numaitensiuni `ntre cele trei state vecine, Rom=nia,Serbia [i Ungaria, ci [i teama locuitorilor cu pri-vire la politicile centraliste [i ideologiile etnona-

]ionaliste. Pe de alt\ parte, o problem\ a statelorformate pe criterii etnona]ionale dup\ primulr\zboi a fost aceea a recunoa[terii [i a integr\riiregiunilor av`nd un patrimoniu cu origini diver-se. Noile autorit\]i aveau `n fa]\ c`teva provo-c\ri: expresiile multi- [i interculturale, existen]amai multor religii, recunoa[terea istoriilor plu-rale. Acestea nu aveau corespondent `n identita-tea formulat\ pe baza unei fictive ethnicity(„etnicit\]i fictive“), a[a cum `[i imaginaser\elitele vremii. Partidelor politice [i guvernelorinterbelice ale Rom=niei, chiar [i celor mai tol-erante, nu le era simplu s\ admit\ c\ societateaTimi[oarei era rezultatul interferen]ei mai mul-tor limbi [i culturi, c\ ea nu apar]inea unei sin-gure expresii religioase [i nu purta `nsemneleunei a[a-numite specificit\]i etnona]ionale.Culturile [i istoriile plurale nu aveau corespon-den]\ `n orient\rile monolingve [i monocultur-ale ale statului-na]iune.

Recens\mintele imperialiste [i na]ionaliste auservit ierarhiilor politice, administra]iilor cen-tralizate, desen\rii h\r]ii Europei din secolele alXIX-lea [i al XX-lea (cf. Traian Rotariu, MariaSemeniuc, Elemér Mezei, Recens\m`ntul din1910 – Transilvania, Editura Staff, Bucure[ti,1999, pp. 548-550). ~n anul 1910, vorbitorii na-tivi de german\ erau cei mai numero[i, 32.963din totalul locuitorilor. O explica]ie e util\. ~nce-p`nd cu Iosif al II-lea, f\r\ a o impune, autori-t\]ile habsburgice au agreat germana ca mijlocde comunicare cu masa popula]iei; aceasta pen-tru c\ Timi[oara fusese populat\ `n secolul alXVIII-lea cu coloni[ti de origine german\([vabii), masa acestora necunosc`nd o alt\ limb\dec`t germana; `n al doilea r`nd, coloni[tii itali-eni, spanioli [i francezi au fost asimila]i de ceigermani; `n al treilea r`nd, `n procesul emanci-p\rii [i moderniz\rii, germana fusese limba `ncare s-au format elitele din toate regiunile impe-riului, prin intermediul ei r\sp`ndindu-se tiparul.Observa]ia lui Benedict Anderson, aceea c\ ger-mana dob`ndise un dublu statut, universal-im-perial [i particular-na]ional, are o perfect\ aco-perire `n acest caz (Comunit\]i imaginate. Re-flec]ii asupra originii [i r\sp`ndirii na]ionalis-mului, Traducere de Roxana Oltean [i IoanaPotrache, Editura Integral, Bucure[ti, 2000, p.81). La sf`r[itul secolului al XIX-lea [i `nceputulcelui de-al XX-lea, germana reprezenta nu doaro referin]\ pentru codul cultural [i civic al `ntre-gii popula]ii, dar [i pentru ideologia [i mi[c\rileetnona]ionaliste. Era timpul `n care persoanele

[i grupurile erau din ce ̀ n ce mai des identificatepe baz\ de limb\ [i diferen]e culturale. C`t pri-ve[te vorbitorii de maghiar\ din Timi[oara, nu-m\rul acestora, 28.645, reflect\ o cre[tere `n adoua jum\tate a secolului al XIX-lea datorat\schimb\rilor politice petrecute dup\ revolu]ia dela 1848 c`nd maghiara a luat locul latinei [i/ saugermanei `n administra]ia statal\ [i c`nd aris-tocra]ia Ungariei a preferat-o `n scopul recu-noa[terii `n ochii marii mase a locuitorilor ]\rani.

Divizarea `n func]ie de limb\ [i de religie nucorespundea dec`t arareori cu aspira]iile sociale[i nici cu acelea intelectuale ale majorit\]ii lo-cuitorilor Timi[oarei. ~n anii 1900-1910, ora[ulcontinua s\ existe `n temeiul propriilor sale co-ordonate, av`nd ca orientare general acceptat\cooperarea dintre cet\]eni `n scopul binelui deob[te. La vremea aceea, Budapesta fusese sur-prins\ de faptul c\ Timi[oara sfida orient\rileideologice dominante, respectiv na]ionalismullingvistic. De exemplu, regimul ungar observacum limba german\ continua s\ de]in\ o ponde-re apreciabil\ nu doar `n comunicarea interper-sonal\, dar [i `n `nv\]\m`nt, cultur\ [i pres\. Celmai important ziar local era Temeswarer Zei-tung. ~n pofida politicii de maghiarizare, 32.963de locuitori ai Timi[oarei continuau s\ vorbeas-c\ germana ca limb\ matern\. Vorbitorii de ro-m=n\ num\rau 7.593, iar cei de s`rb\, 3.490,ceea ce indica o normalitate a rela]iilor sociale(cf. Traian Rotariu et al, Recens\m`ntul din1910. Transilvania, p. 548).

C`t despre cultele religioase, chiar dac\ ro-mano-catolicii reprezentau majoritatea, 49.981din totalul de 74.003 locuitori ai ora[ului, con-[tiin]a religioas\ nu fusese `ngr\dit\. Practicareareligiilor ortodox\, mozaic\, reformato-calvin\,evanghelico-luteran\ [i greco-catolic\ a fost libe-r\, bisericile [i sinagogile amintitelor culte ̀ mp`n-zind cartierele ora[ului. Diversitatea stimulaseorganizarea `n asocia]ii profesionale, tehnice [i[tiin]ifice. Burghezia avea multe ini]iative libera-le, fiind sus]inut\ de administra]ia local\, iar ori-entarea social-democrat\ fusese parte a culturiipolitice a majorit\]ii cet\]enilor ora[ului.

***

Statistica popula]iei Timi[oarei interbelicerealizat\ de statul rom=n arat\ transform\rile so-cial-culturale, dar [i continuitatea `n rela]ia din-tre majoritate [i minorit\]i. Categoria de identi-tate care de]ine puterea se schimb\ comparativ

cu epoca anterioar\, „na]ionalitatea“ sau etno-cultura devenind esen]ial\ ̀ n mentalitatea recen-zentului (vezi criteriile [i no]iunile uzitate `nRecens\m`ntul general al popula]iei Rom=nieidin 29 decembrie 1930, editat de dr. Sabin Ma-nuil\, Vol. I-X, Editura Institutului Central deStatistic\, Bucure[ti, 1938-1940).

~n vreme ce politica de maghiarizare avuseseca obiectiv asimilarea lingvistic\ [i cet\]eneasc\a locuitorilor p\r]ii ungare a monarhiei, rom=ni-zarea a introdus politica diferen]elor `n func]iede origini etnoculturale [i de num\rul persoane-lor existente `n comunitatea respectiv\. Pentrurecenzent, no]iunea de „na]ionalitate“ fuseseechivalent\ cu aceea de „neam“ (semnifica]ia `nrom=n\ fiind aceea de trib sau ras\). ~n felulacesta, cel ce clasific\ consider\ c\ ofer\ dateprecise, f\r\ ambiguit\]i. Vechile criterii, limba[i religia, nu dispar, `n schimb, dob`ndesc noi sen-suri. Statistica locuitorilor Timi[oarei din anul1930 (Recens\m`ntul...., Vol. II, Neam, limb\matern\, religie, Bucure[ti, 1938, pp. 468-469)sugereaz\ faptul c\ statul rom=n era preocupatde ideea de na]iune, respectiv de apartenen]a lao na]ionalitate. Fusese o tendin]\ general\ a sta-telor nou constituite dup\ Primul R\zboi Mon-dial [i care era inclus\ `n limbajele social-politi-ce esen]ialiste. Definirea identit\]ii potrivit a-partenen]ei „etnona]ionale“ generase o nesigu-ran]\, ora[ele [i regiunile `n care coabitau ma-joritatea [i minorit\]ile presupun`nd integrareadiversit\]ii de culturi, religii [i istorii, dar [inuan]\ri atunci c`nd era vorba de identitatea per-soanei sau a grupurilor. La vremea respectiv\,circa 30% din popula]ia Rom=nei apar]inea unuialt grup cultural, respectiv unei alte „na]ionali-t\]i“ dec`t aceea rom=n\.

~n literaturile istoric\ [i sociologic\, dar [i `npresa interbelic\ de limb\ rom=n\, termenul de„str\in“ definea pe cel ce provenea dintr-o alt\]ar\, precum [i pe minoritarul din interiorul gra-ni]elor statului. O asemenea perspectiv\ o dez-voltaser\ unii intelectuali ai Timi[oarei timpu-lui, orientativ\ `n acest sens fiind Revista Insti-tutului Social Banat-Cri[ana. Buletin Istoric(1933-1946), publicat\ sub egida InstitutuluiSocial Banat-Cri[ana. Revista, la fel [i Institu-tul, erau conduse de Cornel Grof[orean, unuldintre primarii Timi[oarei anilor 1930. Modelulfusese preluat de la Institutul Social Rom=n dinBucure[ti, respectiv de la Institutul de Cercet\riSociale ale Rom=niei; fusese subordonat formeicentraliste [i influen]at de ideologia etnona]ion-alist\, orientare adesea vizibil\ `n articolele co-laboratorilor revistei: Emil Boti[, Cornel Grof-[orean, Aurel Bugariu, Coriolan Buracu, AurelCiupe, Aurel Cosma jr., Gh. Coto[man, AntonGolopen]a, Ilie Grop[ianu, Romulus Ladea, Oc-tavian Lupa[, Ioachim Miloia, Iosif Nemoianu,Petru Nemoianu, Melentie Sora, Ion }enchea,Traian Topliceanu. Prin urmare, modelul nu erainspirat de contextul local, nu servea intereseletuturor locuitorilor ora[ului.

O asemenea orientare era deja vizibil\ `n aniiimediat urm\tori primului r\zboi. Cu ocazia de-mersurilor f\cute pentru `nfiin]area primei insti-tu]ii de `nv\]\m`nt superior din Timi[oara, pri-marul ora[ului, Stan Vidrighin, `n]elesese astfelconfigura]ia multicultural\ a urbei:

„O {coal\ superioar\ cum e Politehnica [...]va avea s\ dovedeasc\ t\ria [i superioritatea ge-niului rom=nesc, va contribui `n m\sur\ remar-cabil\ la consolidarea elementului rom=nesc `nTimi[oara [i Banat [i va aduce cu sine na]iona-lizarea tuturor institu]iunilor, ast\zi `nc\ str\ine.Impun\toarea majoritate a elementului rom=-nesc din `ntinsul Banatului va c`[tiga prin acesta[ez\m`nt acele for]e intelectuale c\rora majori-tatea ungurilor [i [vabilor, ast\zi mai bine `nar-

Perspective alternative asupra istoriei

Timi[oara interbelic\: ~ntre „etnicit\]ile fictive“ [i societatea deschis\

13Historia TIMPUL

www.timpul.ro septembrie 2012

mat\ (preg\tit\, n. m.), va fi silit\ s\ cedeze. Iarinferioritatea noastr\ special\ din ora[ul Timi-[oara, care este o rezultant\ regretabil\ a mi-norit\]ii noastre `n acest ora[, se va transformacu siguran]\ [i aci `n superioritate“ (cf. „Adre-sa Prim\riei ora[ului Timi[oara c\tre Minis-terul Instruc]iunii [i al Cultelor `n chestiunea`nfiin]\rii unei Politecnice `n Timi[oara“, `nVictor V`lcovici, {coala Politecnic\ din Timi-[oara. Zece ani de existen]\ (octombrie 1920-octombrie 1930), Tipografia Rom=neasc\, Ti-mi[oara, 1930, pp. 97-99).

La fel g`ndea [i Onisifor Ghibu, directorulministerului cultelor [i instruc]iunii publice dinConsiliul Dirigent, potrivit c\ruia `nfiin]areainstitu]iei de `nv\]\m`nt superior amintite aveaca obiectiv „fortificarea [i na]ionalizarea aces-tui ora[ de grani]\“ (cf. „Motivarea bugetuluiPolitecnicei din Timi[oara“ semnat\ de Oni-sifor Ghibu, `n Victor V`lcovici, Op. cit., pp.14-15, citat p.15).

Examin`nd no]iunea de „na]ionalitate“ folo-sit\ drept criteriu principal `n recens\m`ntuldin 1930, se poate spune c\ Timi[oara repre-zenta o provocare pentru recenzent: 1. pentruc\ ora[ul era locuit de mai multe grupuri, fie-care folosind dou\ sau mai multe limbi; 2. pen-tru c\ „na]ionalitatea“ nu coincidea `ntotdeau-na cu limba matern\; 3. pentru c\ identitateaunora dintre locuitorii ora[ului – exemplul e-vreilor e relevant `n statisticile citate – era,uneori, determinat\ de religie [i nu de limba/limbile vorbite (recenzentul introduce `n acestcaz no]iunea de „na]ionalitate evreiasc\“); 4.pentru c\ meltingpot-ul Timi[oarei f\cea ade-sea imposibil\ identificarea cu o singur\ „na-]ionalitate“, mariajele mixte fiind numeroase [iindic`nd rela]ii `ntre romano-catolici [i protes-tan]i, `ntre ortodoc[i [i greco-catolici, `ntrecre[tini [i evrei (a se vedea „Registrele de c\-s\tori]i din anii 1890-1940“, `n Arhiva St\riiCivile a Ora[ului Timi[oara; ele consemneaz\numeroase mariaje mixte `n to]i anii men]io-na]i); 5. pentru c\ „na]ionalitatea“ sau etnona-]iunea e o no]iune relativ\ `ntr-o regiune `ncare culturile [i obiceiurile se `ntrep\trund.

Potrivit aceluia[i recens\m`nt al Rom=nieianilor 1930, distinc]ia identitar\ a Timi[oareiconsta `n conservarea num\rului mare de plu-rilingvi, vorbitorii nativi de maghiar\ [i germa-n\ disput`ndu-[i `nt`ietatea [i fiind urma]i la odiferen]\ relativ mic\ de vorbitorii nativi de ro-m=n\. Din acest punct de vedere, recens\m`n-tul consemneaz\ un num\r de 32.513 de ma-ghiari, 30.670 de germani [i 24.088 de rom=ni.C`t prive[te libertatea de con[tiin]\, ea arat\ ten-din]a autorit\]ilor de a impune apartenen]a launa sau alta dintre religii, fapt ilustrat de num\-rul foarte sc\zut al celor ce se declaraser\ liber-cuget\tori, 41 de persoane dintr-o popula]ie de91.580 de locuitori. Nu e de mirare, c\ci statis-ticile oficiale nu ofereau nici o informa]ie des-pre bi- [i trilingvi, nu uzau de conceptul de ce-t\]ean [i nu consemnau pe cei asimila]i la unadintre culturile [i religiile dominante.

Num\rarea [i ordonarea popula]iilor `nfunc]ie de „na]ionalitate“, limb\ sau religie afost `mbr\]i[at\ [i de o parte a celor ce s-au re-g\sit `ntr-o alt\ comunitate dec`t aceea rom=n\.Cuantificarea devenise o referin]\ nu doar pen-tru institutele rom=ne[ti subordonate adminis-tra]iei centrale (cazul amintitului Institut So-cial Banat-Cri[ana), dar [i pentru administra]iafiec\rui grup lingvistic sau religios. ~n regiuneexista chiar o aten]ie special `ndreptat\ spreprotejarea grupurilor minoritare, purt\toare decuv`nt fiind A Magyar Kisebbség. Nemzetpoli-tikai Szemle (Minoritatea maghiar\. Foaie poli-tic\ na]ional\), care ap\rea de dou\ ori pe lun\`n perioada iunie 1923-iunie 1942 [i care a edi-tat 480 de numere. Redactorii publica]iei aufost István [i Elemér. Din 1926 `ncep`nd, a fostpublicat [i un supliment trilingv intitulat Gla-sul Minorit\]ilor. La voix des Minorités. DieStimme der Minderheiten. Cei mai importan]icolaboratori ai acestuia au fost: Artúr Kele-men, Elemér György, Imre Árpád József. Di-rectorul ambelor publica]ii a fost Elemér, unuldintre liderii politici ai maghiarilor din Banat [idin Rom=nia.

~n paralel cu aceast\ preocupare, autorit\]ilecentrale de la Bucure[ti eviden]iau cre[tereanum\rului majoritarilor rom=ni `n ora[e pre-cum Timi[oara. ~n vreme ce `n anul 1930 fuse-ser\ recunoscute [i clasificate de recenzor unnum\r de 15 na]ionalit\]i (minorit\]i) ale Timi-[oarei, `n anul 1941 ele se reduseser\ la trei, ro-

m=n\, german\ [i maghiar\. ~n acest scop, larubrica „alt\ na]ionalitate“ fuseser\ comasategrupurile mai pu]in numeroase. ~n fapt, statis-tica anului 1941 indica pentru prima oar\schimbarea propor]iilor `n r`ndul popula]ieilocale, rom=nii ajung`nd majoritari cu 46.466de persoane. O asemenea contabilizare [i sta-bilire a locului persoanei `n societate se bazape teoria identitar\ imaginat\ [i formulat\ `nsecolul al XIX-lea [i care avea ca principalpunct de referin]\ conceptul de Völkischekul-tur (cf. Victor Neumann, Neam, Popor sau Na-]iune. Despre identit\]ile politice europene,Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2005; vezi onou\ perspectiv\ comparativ\ a ideii de na]iu-ne, Idem, „Peculiarities of the Translation andAdaptation of the Concept of Nation in East-Central Europe. The Hungarian and RomanianCases in the Nineteenth Century“, `n Contri-butions to the History of Concepts, Volume 7,Issue 1, Summer 2012, Berghahn Publishers,New York-Oxford, pp. 72-101).

Trebuie s\ spunem c\ oric`t de bine docu-mentat\ [i de clar narat\ este istoria rela]iilormajoritate-minorit\]i, ea presupune nu doarinvocarea ori exemplificarea societ\]ilor multi-culturale, respectiv via]a lor sub semnul inter-culturalit\]ii, dar [i eviden]ierea faptului c\noua teorie identitar\, aceea a etnona]iunii [i„na]ionalit\]ii“ era `n plin\ afirmare agresiv\,refuz`nd convergen]ele. Ceea ce vrea s\ spun\c\ `n]elesul lucrurilor ar trebui v\zut din dou\unghiuri, statal-central [i local, urm`nd a fianalizate simultan. ~n cazul amintit al diferen-]ierilor, `n]elesul deriv\ din semantica atribuit\conceptelor-cheie ce definesc colectivit\]ile `nlimba rom=n\: neam, popor, na]iune. Acest as-pect `mi pare util de re]inut, mai ales c\ avem`n vedere un ora[ cu tr\s\turi particulare rezul-tate din geografia locului, din mi[carea demo-grafic\, din referin]ele [i interferen]ele cultu-rale [i nu din „etnicit\]ile fictive“.

~n pofida amintitelor neajunsuri [i a tendin-]ei de creare a mai multor categorii de cet\]eni,Timi[oara plurilingv\ [i multiconfesional\ [i-acontinuat „visul“ existen]ial, dezv\luindu-[ipersonalitatea prin modelul s\u socio-cultural;aportul industrial [i comercial adus Rom=niei;resursele individuale [i deschiderea societ\]ii;num\rul impresionant de asocia]ii culturale,sportive [i civice. Voi men]iona c`teva exemplespre a `n]elege mai exact contradic]ia dintreorientarea politic\ etnona]ionalist\ [i aspira]iilesociet\]ii locale:

1. Cel dint`i club profesionist [i cea mai ce-lebr\ echip\ de fotbal a Rom=niei anilor 1930-1940 a fost Ripensia Timi[oara. Rezultase din-tr-o admirabil\ cooperare, reflect`nd armoniaintercultural\. Din aceast\ echip\ f\ceau partejuc\tori provenind din toate grupurile culturaleale ora[ului – german, rom=n, maghiar, evrei-esc, s`rbesc etc. –, Adalbert Hrehuss, Alexan-dru Schwartz, Balázs Hoksáry, Cornel Laz\r,Dumitru Pavlovici, Eugen Lakatos, FranciscAgner, Gheorghe Ciolac, Gheorghe Oprean,Gra]ian Sepi II, Gustav Nemeth, Iosif Silvatz,Ladislau Raffinski, Mihai Tanzer, Nicolae

Simatoc, Pavel Gall, Rudolf Burger, RudolfKotormány, Silviu Bindea, {tefan Dobay,Vasile Chiroiu II, Vasile Deheleanu, WilliamZombory, Zoltán Beke. ~n anii 1930-1940, Ri-pensia c`[tigase de mai multe ori campionatulna]ional, intrase `n competi]ie cu marile clu-buri din Europa interbelic\ [i devenise legendaincontestabil\ [i din toate timpurile a fotbaluluirom=nesc. Ea a transmis Rom=niei unul dintrecele mai credibile mesaje despre spiritul Timi-[oarei interbelice, numele juc\torilor Ripensieiajung`nd s\ simbolizeze at`t recunoa[terea ta-lentului sportiv, c`t [i continuitatea valorilorpacifiste ale ora[elor multi- [i interculturale aleEuropei centrale, valori mo[tenite de la gene-ra]iile precedente (pentru o scurt\ istorie a clu-bului, vezi Alexiu Cristofor, Ripensia, EdituraHelicon, Timi[oara, 1992).

2. O alt\ dovad\ a acestui fel de a g`ndi [i dea fi este impresionanta list\ de ziare [i reviste,c\r]i [i ilustrate monolingve [i plurilingve. Oparte dintre ziarele [i revistele timi[orene dindeceniile interbelice au fost editate simultan `nlimbile rom=n\, maghiar\ [i german\. ~n 1922,ap\reau 4 publica]ii `n formatul trilingv amin-tit; `n 1925, 7; `n 1926, 4; `n 1930, 3; `n 1932,4; `n 1933, 6; `n 1934, 7 (Apud. ThomasMochnács, Cultura `n Timi[oara interbelic\,Tez\ de doctorat `n istorie, Coordonator [tiin]i-fic prof. univ. dr. Victor Neumann, Universita-tea de Vest din Timi[oara, 2012, capitolul IV,„Periodicele interbelice“, pp. 101-164).

3. O inventariere a edi]iilor cartofile reali-zat\ de unul dintre colec]ionarii acestora arat\c\, la r`ndul lor, ilustratele cu Timi[oara fuse-ser\ inscrip]ionate nu doar monolingv, `n ro-m=n\, german\, maghiar\, ci [i plurilingv. Dintotalul de 480, 106 ilustrate fuseser\ tip\rite cutext explicativ `n limbile rom=n\ [i maghiar\;50 `n limbile rom=n\, maghiar\ [i german\; 15`n rom=n\ [i german\; 15 `n maghiar\ [i germa-n\; una `n german\ [i ebraic\ [i una `n esperan-to. Multe dintre acestea indic\ nu numai o rari-tate cartofil\, c`t mai ales o stare de spirit `ncare definitorii s`nt interesul, recunoa[terea [ipreocuparea cet\]enilor pentru tr\s\turile ceparticularizaser\ ora[ul comparativ cu alteleale Rom=niei ori ale Europei interbelice (Tho-mas Mochnács, Op.cit.).

4. Un respectabil segment al elitelor prelu-ase [i valorificase starea de suflet [i de minteinvocat\, contribuind la afirmarea aspira]iilorsegmentului mediu al locuitorilor. Este cazulunora dintre scriitorii cu o orientare cosmopo-lit\, traduc`nd poezie sau proz\ dintr-o limb\`ntr-alta1, experiment`nd noi genuri literare.~ntre ei, Zoltán Franyo, Ilie Ienea, Ion Stoia-Udrea, Petru Sfetca, Robert Reiter/Franz Lieb-hardt, Virgil Birou, Viktor Orendi Hommenau,Anavi Ádám, József Méliusz, Nicolae Ivan,Mircea {erb\nescu, Károly Endre (vezi [i LeBanat. Un Eldorado aux confins, Edi]ie deAdriana Babe]i [i Cécile Kovacshazy, CIRCE,Université de Sorbonne, Paris, 2007).

5. Purt\tor al aceleia[i st\ri de spirit a fostcercul arti[tilor plastici ai Timi[oarei, repre-zentat de pictorii Catul Bogdan, Aurel Ciupe,

Franz Ferch, Ioan Isac, Albert Krausz, EmilLenhardt, Corneliu Liuba, Ioan Eminet, JuliusPodlipny, Oskar Szuhanek, {tefan Szonyi,Albert Varga, Nándor Kora Korber, AlexandruPopp, precum [i de sculptorii Andrei Gál, Fer-dinand Gallas, Romul Ladea, Sebastian Rots-chingk, Géza Rubletzky (cf. Adriana Pantazi,Etape `n istoria istoriografiei artei rom=ne[tiinterbelice. Studiu de caz: Arad [i Timi[oara.Rezumatul tezei de doctorat, Coordonator[tiin]ific prof. univ. dr. Iacob M`rza. Alba-Iulia,2012, p. 5).

6. Un accent [i mai particularizant a fostgenerat de mediul muzical, cu deosebire deconservatorul din Timi[oara, care a [tiut s\ va-lorifice mai bine dec`t oricare alt\ institu]iebog\]ia de tradi]ii folclorice a regiunii Banat.Cei ce au dat consisten]\ programelor sale decrea]ie [i de formare au fost violoncelistul Ni-colae Papazoglu, profesorul de vioar\ Maximi-lian Costin, violoni[tii Josif Pianezze, BélaTomm, Eugen Cuteanu, Ludwig Farago [i Jo-sef Brandeis, compozitorii Guido von Po-gatschnigg, Sabin Dr\goi, Tiberiu Brediceanu,Filaret Barbu, Alma Cornea-Ionescu, FilaretBarbu, Zeno Vancea, Hermann Klee, RichardCarol Oschanitzky (apud. Maria Bodó, Crea]iab\n\]ean\ pentru pian `n perioada interbelic\.Editura Marineasa, Timi[oara, 2005, capitolul„Via]a muzical\ `n perioada interbelic\“, pp.101-118). Exemplele invocate mai sus devinargumentele potrivit c\rora Timi[oara anilor1930 era rezultatul coabit\rilor, al istoriilor plu-rale [i interferente [i nu al comunit\]ilor lingvis-tice tr\ind o via]\ paralel\ una fa]\ de cealalt\.

~n loc de concluzii

Ca centru industrial [i comercial, Timi[oaradeceniilor interbelice avea un num\r mare demuncitori, importante organiza]ii sociale, omi[care sindical\ puternic\, dar [i o burghezieliberal\ capabil\ s\ patroneze cu `n]elepciune,p\str`nd un climat destins `ntre angaja]i. So-cial-democra]iei `i era ata[at\ cea mai mareparte a popula]iei ora[ului [i aceasta `n pofidafaptului c\ mi[c\rile de st`nga fuseser\ socotitede autorit\]i potrivnice culturii [i identit\]ii na-]ionale. Nici vorb\ de o simpl\ logic\ a repro-ducerii capitalului, dovad\ extensia rela]iilor`ntre grupuri, dinamica impregnat\ domeniilorvie]ii practice, asocia]iile de breasl\, artele [isportul. ~n vreme ce ideologiile s-au radicali-zat, rasismul [i antisemitismul devenind refe-rin]e ale politicilor din Rom=nia [i din `ntreagaEurop\, Timi[oara a preferat s\ cultive tr\s\tu-rile opuse conflictelor, spiritul civic [i condi]iamulti- [i intercultural\. Aspira]iile unui seg-ment majoritar al locuitorilor s\i sus]in obser-va]ia potrivit c\reia istoria social\ nu `nseamn\simpla diviziune a muncii [i a sistemelor sta-tale. Sau, cum spune Etienne Balibar, reac]iilesociale non-economice joac\ un rol fundamen-tal `n asemenea locuri fiindc\ ele reprezint\adev\rata colectivitate istoric\ de indivizi (cf.Préface, Etienne Balibar, Immanuel Wallerstein,Race, Nation, Classe. Les identités ambiuguës,Editions La Decouverte, Paris, 1990, p.17).

1 Vezi Ion Luca Caragiale, Az elveszett levél [O scri-soare pierdut\]; Forditotta Kádár Imre, Elöszó BánffyMiklós. (Román drámaírók könyvtára, nr. 1), EdituraErdélyi Helikon, Timi[oara, 1926 (Révai Irodalmi IntézetNyomdája, Budapest, [1926]); Áron Cotru[, Holnap[Mâine], traducere de Pál Bodó, Editura Genius, [Timi-[oara], 1929; Viktor Orendi-Hommenau, Literatur undVolkskunst der Rumänen [Literatura [i arta popular\ aromânilor], Selbstverlag des Verfassers, Temeswar, 1928;Mihai Eminescu, Ausgewählte Gedichte [Poezii alese],Deutsche Übersetzung von Viktor Orendi-Hommenau,[Traducerea în german\ de...], Verlag „Von der Heide“,Temeswar-Timi[oara, Rumänien, 1932; Zoltán Franyó, Akárpáti harcokról [Despre luptele din Carpa]i], Buda-pest, 1915; cf. [i varianta tradus\ în german\ de ZoltánFranyó, Bruder Feind [Fratele du[man], Wien, 1916;Eine Herbstsymphonie rumänischer Lyrik [O simfonie detoamn\ a liricii române[ti], [Trad. de Zoltán Franyó],Arad, 1926; Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitge-nossischer Lyrik [Poe]i români. O antologie de liric\ con-temporan\], Übers. und hrsg. von Zoltán Franyó, Editura,Genius, Timi[oara, 1932. Ernst Toller, Fecskekönyv [Car-tea rîndunelelor] [Traducere de Zoltán Franyó], EdituraVrerea, Timi[oara, 1935; Mihai Eminescu, Der Abend-stern [Luceaf\rul] [Traducere de Zoltán Franyó], Ti-mi[oara, 1943.

Cronici din tranzi]ieTIMPUL14

septembrie 2012 www.timpul.ro

PETRONELA NICA

Mul]i dintre scriitorii provenind din spa]iulcentral [i est european [i-au g\sit sursa de in-spira]ie pentru opera de dat\ relativ recent\ `n`nt`mpl\rile sau legendele din perioada comu-nist\, fie dintr-o nevoie aproape fizic\ de a seelibera de povara amintirilor din acea perioa-da (Herta Müller, bun\oar\, a c\rei oper\ esteaproape `n integralitate orientat\ `n aceast\direc]ie), fie profit`nd de poten]ialul epic alunor evenimente considerate normale pentruacea perioad\ `ns\ acum inconceptibile. Scrii-torul albanez Ismail Kadare, `n romanul s\uSpiritus (ap\rut `n traducerea lui Marius Do-brescu la editura Humanitas Fiction), nu faceexcep]ie.

Trebuie s\ admit c\, `nainte s\ ajung `n po-sesia acestui roman, numele albanezului `miera necunoscut. Ceea ce mi-a st`rnit interesul,la prima vedere, a fost recomandarea de pecoperta a patra, care al\tur\ numele lui Ka-dare celor ale lui Kafka [i Kundera. Compa-ra]ia apar]ine jurnali[tilor de la The Indepen-dent `ns\ o simpl\ copert\ nu este suficient\pentru a detalia motivele care au stat la bazaunei astfel de aprecieri. Personal, dup\ ce amcitit Spiritus, am putut s\ `n]eleg compara]iacu Kundera `ns\ nu am g\sit prea multe `n co-mun `ntre stilul lui Kadare [i cel al lui Kafka.Bine`n]eles, o singur\ carte citit\ nu poate finici pe departe `ndeajuns pentru a-mi forma oopinie, a[a `nc`t nu `mi r\m`ne dec`t s\ cauteventualele asem\n\ri `n celelalte romane alealbanezului.

Spiritus prezint\ na[terea unui mit, modultainic [i insidios `n care una din `nt`mpl\rileobi[nuite ale comunismului – pe fondul exa-ger\rilor poten]ate de frica [i paranoia gene-ralizate, a pornirii omene[ti de a completa cuam\nunte din imagina]ie o poveste par]ial cu-noscut\, din nevoia de a completa paginilelips\ dar [i de a o `nfrumuse]a, de a o ridica lanivelul a[tept\rilor audien]ei, precum [i dato-rit\ `nclina]iei spre mistificare tipic balcanice– cre[te, se emancipeaz\ desprinz`ndu-se deevenimentele originale [i trece din banal `nlegend\.

Trama este destul de simpl\ – un inginerdintr-un or\[el de provincie este pus sub ur-m\rire de c\tre securitate iar, `n acest scop, `ieste alocat un „prin]“ `nso]itor, adic\ un mi-crofon portabil ascuns `n c\ptu[eala hainii.Atunci c`nd inginerul este ucis `ntr-un acci-dent, „prin]ul“ este `ngropat odat\ cu el pentruca, trei ani mai t`rziu, ambii s\ fie deshuma]i,tot de c\tre securitate, care caut\ s\ dezlegei]ele unui presupus complot. ~nt`mplarea st`r-ne[te destul\ v`lv\ `n micul or\[el de provincie,`nsetat de senza]ional, iar zvonul despre vocile`ntoarse din morm`nt este suficient pentru ca`ntreaga poveste s\ capete t`lcuri mistice.

De la bun `nceput Kadare ne face cunoscutc\ nu inten]ioneaz\ s\ se limiteze la simpla re-latare a unei `nt`mpl\ri banale din comunism,indiferent c`t de [ocant\ [i neverosimil\ arputea ea p\rea cititorilor din zilele noastre. Dep\rere c\ „istoria comunismului, indiferent dediversitatea popoarelor [i a ]\rilor care o tr\i-ser\, era comun\. La fel ca iarna aceasta“. (p.7), Kadare inten]ioneaz\ s\ dep\[easc\ grani-]ele realului [i s\ ne ofere o poveste la grani]asupranaturalului.

Romanul este structurat `n trei p\r]i, plasa-te `n timpuri diferite. Prima parte, destul deconsistent\, sub pretextul relat\rii activit\]iidesf\[urate de o comisie de cercet\tori str\iniporni]i pe urmele miturilor comunismului dinEuropa de Est, este, `n fapt o reluare [i `nt\rireconstant\ a ideii care determin\ scopul roma-nului: relatarea unei `nt`mpl\ri din perioadacomunist\ ie[ite din comun, mitologice, o„poveste incredibil\, extraordinar\, plin\ demister“. De[i evident menit\ s\ m\reasc\ sus-pansul, `n stilul romanelor poli]iste, insisten]acu care se revine asupra scopului declarat, `n

loc s\ st`rneasc\ interesul [i s\ incite la o lec-tur\ febril\, mai degrab\ reu[e[te s\ `i [tirbeas-c\ din credibilitate [i s\ st`rneasc\ vigilen]acititorului. Fiind de p\rere c\ marile a[tept\rinasc mari dezam\giri, dup\ primul capitolaproape a[ fi fost tentat\ s\ renun] la lectur\.

Ar fi fost o decizie pripit\, `ns\, pentru c\partea a doua a romanului nu aduce doar oschimbare `n construc]ia narativ\, cu introdu-cerea unui narator obiectiv [i plasarea ac]iunii`ntr-un timp anterior, ci [i o schimbare calita-tiv\. Dac\ prima parte a romanului, „Haosul“este construit\ pe m\sura titlului, refuz`ndu-secititorului, din a doua parte, „Descoperirea“,povestirea nu mai este `ntoars\ spre ea `ns\[i cise concentreaz\ pe derularea `nt`mpl\rilor tr\i-te de cei doi protagoni[ti principali: ShpendGuraziu [i Arian Vogli, urm\ritul [i urm\rito-rul, victima [i prigonitorul, spiritul [i demonul.

De[i povestea este construit\ `n jurul ca-zului mor]ii [i deshum\rii lui Shpend Gu-raziu, personajul central nu este el, ci anta-gonistul lui – Arian Vogli, [eful securit\]iidin B. Abordarea lui Kadare este inedit\, elne prezint\ comunismul nu din punctul devedere al victimei, ci al asupritorului, al [e-fului securit\]ii – omul cel mai temut [i per-sonajul cel mai hulit `n majoritatea romane-lor inspirate din comunism.

~nso]indu-[i personajele, Kadare abordeaz\aceea[i atitudine, situat\ undeva `ntre neutra-litate [i simpatie, [i reu[e[te, prin redarea unortr\iri `n situa]ii cheie sau prin unele indiciipsihologice s\ umanizeze personajul urm\ri-torului, al asupritorului, pe care s`ntem obi[-nui]i s\ `l detest\m. Personajul lui Arian Voglicap\t\ contur [i c\ldur\, `i urm\rim evolu]ia [iajungem s\ empatiz\m [i aproape s\ sper\m `nreu[ita ac]iunilor lui. Pe parcursul povestiriini se fac cunoscute trecutul lui, povestea deiubire nefericit\, presim]im singur\tatea care`i `nso]e[te de obicei pe cei puternici [i, `n loc

de a-i condamna ac]iunile s`ntem mai degrab\tenta]i s\ `l comp\timim, mai ales c`nd ni sedezv\luie c\ [i el, ca to]i ceilal]i, de o partesau de cealalt\ a baricadei, nu s`nt `n finaldec`t victime ale statului nes\]ios.

Arian Vogli ne apare ca un om normal aflat`ntr-o situa]ie excep]ional\. T`n\r intelectual,cu o inteligen]\ peste medie, ajunge `ntr-ofunc]ie pe care nu [i-a dorit-o `ns\, treptat,condus de un sim] al datoriei [i fascinat demijloacele [i rezultatele activit\]ii neobi[nui-te, care `i ofer\ acces `n intimitatea [i g`nduri-le oamenilor, ajunge nu numai s\ `[i `nsu[eas-c\ func]ia, ci s\ simt\ [i o m`ndrie aparte dat\de pozi]ia lui aparte. ~n acela[i timp este con-[tient de propria dezumanizare, de demoniza-rea lui, resimte singur\tatea [i este nostalgicdup\ via]a trecut\, `n care femeia iubit\ `l iu-bea, la r`ndul ei, `n loc s\ se team\. ~ntr-unmoment de luciditate evalueaz\ falsitatea vie-]ii pe care o duce [i realizeaz\ c\ b\nuiala c\statul nu `i iube[te pe cei care `i cunosc secre-tele i se aplic\ lui `n mai mare m\sur\ dec`toricui altcuiva. Presim]irea lui se adevere[te`n cele din urm\ c`nd statul, dup\ ce a folosittot ce el i-a putut oferi, `l anihileaz\ [i `l `nl\-tur\ f\r\ cea mai mic\ re]inere.

Demonizarea lui Arian Vogli are loc treptat[i este privit\ prin ochii celorlal]i. El ne aparene`n]eles, fanatic, posedat, subordonat puteri-lor „vocilor“ [i „prin]ilor“ care par s\ capete`nsu[iri supranaturale.

Drumurile celor doi protagoni[ti principali– Shpend Guraziu (urm\ritul) [i Arian Vogli(urm\ritorul), se `nt`lnesc o singur\ dat\ `ntimpul vie]ii celor doi, aparent `nt`mpl\tor,`ntr-o noapte rece [i du[m\noas\, `n momentul`n care unul se ducea c\tre iar cel\lalt se `ntor-cea de la ceea ce avea s\ fie pentru fiecaremomentul de cotitur\ din via]\. Arian Voglitocmai recep]ionase prima livrare a „prin-]ilor“ – acele microfoane minuscule, ultimul

r\cnet al tehnicii, care puteau fi implantateasupra urm\ritului f\r\ ca acesta s\ b\nuiasc\m\car, iar Shpend Guraziu se `ndreapt\ c\treprima [edin]\ de spiritism.

A doua oar\ drumurile celor dou\ perso-naje se `nt`lnesc la moartea lui Shpend Gura-ziu, la `nmorm`ntarea c\ruia Arian Vogli asis-t\ `nt`mpl\tor, indiferent, amintindu-[i vag c\a auzit undeva de accidentul fatal, `ns\ igno-r`nd partea de responsabilitate pe care `nsu[i oare `n aceast\ moarte [i probabil `n multe alteincidente asem\n\toare.

De[i ini]ial pare neverosimil\, povestea ca-p\t\ credibilitate pe fond psihologic. Intelec-tualii, arti[tii, cei care fac cu predilec]ie obiec-tul terorii comuniste aleg s\ lupte `mpotrivafricii prin fric\. Fricii concrete, proxime, a-proape palpabile, de autorit\]ile statului leopun frica primordial\, ira]ional\, de spirite [ientit\]i metafizice. Aceasta le d\ un sentimentde control [i `n acela[i timp iluzia c\ s-au sus-tras urm\ritorilor. Personajul principal, ShpendGuraziu, `n astfel de momente „se sim]ea feri-cit. Avea [i el secretul lui. O lume superioar\,inaccesibil\ lor“ (p. 94), lor adic\ autorit\]ilorstatului prin ochii [i urechile omniprezente –agen]ii securit\]ii.

F\r\ s\ mistifice, Kadare deruleaz\ firulpovestirii cursiv, l\s`nd libertate mitului carese cristalizeaz\ sub ochii cititorului, ca r\s-puns la nevoia de a ie[i din realitate, atuncic`nd realitatea se dovede[te dezam\gitoare.

Parcursul povestirii este pres\rat cu sec-ven]e, descrise succint `ns\ plasate cu pre-cizie, menite s\ ofere m\sura absurdului vre-murilor f\r\ s\ interfereze cu firul povestirii.Acestea descriu aspecte ale psihologiei, indi-viduale sau de mas\, `n m\sur\ s\ explice ilo-gicul de care nu doar comunismul, ci [i regi-mul care i-a urmat a fost capabil. Un exemplu`n acest sens este scena deshum\rii eroilorpentru a face loc `n cimitir noilor eroi, cei carese potriveau noii ideologii: „s-ar fi p\rut c\ segr\beau cu to]ii s\ instituie noul regim subp\m`nt, `nainte de a-l inaugura `n lumea dedeasupra. Toate campaniile politice, alegerile,`nfiin]area noilor partide debutau `ntotdeaunacu o serie de `nhum\ri [i deshum\ri“ (p. 32)sau descrierea, cu un u[or iz ironic, a adun\rii„urechi[tilor“ [i trasarea m\surii `ndoctrin\rii,dedic\rii [i a m`ndriei oarbe (literalmentechiar, pentru acel urechist devenit legend\pentru c\ acceptase s\ renun]e la v\z pentru a-[i spori auzul) cu care ace[tia serveau cauza.

Pagini consistente s`nt dedicate conduc\to-rului suprem – tipul dictatorului universal in-diferent c\ este produsul comunismului ru-sesc sau al regimurilor totalitare sud-america-ne, cu paranoia care ia propor]ii dominatoare[i nu scap\ pe nimeni din vizor – de la so]ie lanecunoscu]i. ~n momentul `n care se petreceac]iunea romanului, conduc\torul statului,ajuns la o v`rst\ `naintat\, este deja afectat dederegl\rile psihologice [i comportamentale ti-pice, cu obsesia pentru comploturi [i paranoiaspecifice majorit\]ii liderilor supremi trecu]ide o anumit\ v`rst\ [i cu exager\rile dramati-co-romantice ale celor se cred [i se vor ne`n-]ele[i. Un exemplu e mesajul afectat trimisc\tre liderul chinez `n momentul c`nd vederea`ncepe s\ `i sl\beasc\ [i simte c\ sl\biciuneafizic\ se traduce `ntr-o pierdere a autorit\]ii:„frate iubit, s`nt bolnav, ochii m\ las\, ajut\-m\,cel pu]in, s\ aud“ (p. 25).

Mesajul care se desprinde, la finalul roma-nului lui Kadare, este c\ `n comunism nu exis-t\ c`[tig\tori, doar victime – plec`nd de laomul de r`nd p`n\ la conduc\torul suprem pecare apropia]ii, atunci c`nd puterile `l p\r\-sesc, nu ezit\ s\ `l `nlocuiasc\ cu o sosie. Ceeace rezist\ comunismului este nevoia ancestra-l\ de misticism [i spiritualitate care permitesupravie]uirea mitului, primitiv [i ilogic, chiar`n plin\ propagand\ socialist-[tiin]ific\.

Ismail Kadare, Spiritus, traducere de Marius Do-brescu, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2012, 264 p.

~nd\r\tnicia mitului/ Na[terea unui mit

15

septembrie 2012www.timpul.ro

Recitiri TIMPUL

ANDREEAGRINEAMIRONESCU

Nu a r\mas neremarcat\ de nici un comen-tator „alergia“ (a[a cum o numesc, printreal]ii, Ov. S. Crohm\lniceanu [i Al. Cistelecan)lui Paul Zarifopol fa]\ de „clasici“. Ap\r`nd`nc\ din epoc\ drept prea pu]in plauzibil\,probabil din cauza ironiei investite de Zari-fopol `n eseurile despre clasici, aceast\ atitu-dine s-a transformat foarte repede `ntr-unpunct osificat al recept\rii, pe care l-am puteanumi „afacerea clasicilor“.

Nu este greu de constatat c\, dintre exe-ge]ii lui Paul Zarifopol, aproape nici unul nua observat c\ acesta `i critic\ deopotriv\ peclasici ca [i pe moderni, ridic`nd obiec]ii in-clusiv unor scriitori considera]i drept „st`lpi aimodernit\]ii“, precum Baudelaire, E. A. Poe,Stendhal, Proust, dar nu numai. Arareori s-ab\gat de seam\ c\ acuzele `ndreptate `mpotri-va celor dou\ „categorii“ s`nt, `n fond, simi-lare, ca de pild\ supralicitarea compozi]iei(estetica normativ\ clasic\ vs. E. A. Poe celdin The Philosophy of Composition), conven-]ionalism (clasici vs. Stendhal), didacticism(clasici vs. Renan), sentimentalism (clasicivs. Maupassant). ~ns\, a[a cum vom vedea,pentru Paul Zarifopol criza clasicismului nueste una de natur\ exclusiv literar\. Dincolode artistul clasic, robit regulilor de gen [i con-venien]elor sociale, Zarifopol `l are `n aten]iepe „omul clasic“, `ns\ nu `n varianta sa „seni-n\“, a[a cum `l va vedea, de pild\, G. C\li-nescu `n cunoscutul s\u studiu comparativ:„Individul clasic este utopia unui om perfects\n\tos trupe[te [i suflete[te, «normal» (slu-jind drept norm\ altora), deci «canonic»“1. Catip, clasicul din Fran]a secolului al XVII-lea `lreprezint\ pe cel al „burghezului“ care caut\s\ pun\ de acord, `n via]a social\ ca [i `n lite-ratur\, n\zuin]ele sale „naturale“ cu ceea cePaul Zarifopol va numi „estetica social\“. A-cea societate – scrie Zarifopol despre publicullui Molière, „p\rea c\ se mir\ `nc\ singur\ decultura ei. Era o lume naiv mul]umit\ [i parec\ surprins\ de aspectul ei estetic [s.n.] [i in-telectual; o sim]im bine c\ se oglindea p\u-nindu-se, speriat\ cu deliciu de elegan]ele pecare le descoperea la fiece nou\ `ncercare deatitudini, literare ori sociale, gra]ios civili-zate“2. Nu `nt`mpl\tor Zarifopol vede aici o„nesiguran]\“ a individului fa]\ de lume (so-cietate) sau, cu un termen propriu eseisticiisale, o „grimas\“. „Legile de estetic\ social\“care func]ioneaz\ `n locul [i timpul care a n\s-cut clasicismul se vor transforma `ntr-un sis-tem de disciplin\ social\ [i literar\, care vafunc]iona la r`ndul s\u „`ndelung [i aproapeneturburat“. ~ns\ aceast\ spunere mecanic\fa]\ de reguli face ca „sufletul social“ (sintag-ma `i apar]ine lui Zarifopol) s\ nu p\trund\ `nstructura intim\ a „sufletului natural“, a[acum produsele literare ale epocii nu s`nt `nacord cu gustul „natural“, burghez, al unuipublic modern, care nu gust\ de la sine imita-]iile dup\ antici. Tocmai de aceea, va observaeseistul, din cartea de Maxime a lucidului LaRochefoucauld coboar\ peste societatea [i li-teratura „teatralului eroism, [a] generozit\]ilorconven]ionale, [a] istoriei [i [a] mitologieimoralizante“ un comic pe care Zarifopol `l ca-lific\ drept „iremediabil“, dar [i „u[or melan-colizat“, care „se las\ ca o umbr\ peste toatefaptele omene[ti, [i umbra devine cu at`t maiintens\ cu c`t mai mari s`nt preten]iile socialeale faptei“3.

Critica problematizant\ a lui Paul Zarifo-pol `i vizeaz\ pe „converti]i“, fie ace[tia „ilu-mina]i sau meditativi“, „care `[i schimb\ cumare u[urin]\ ideile, adopt`nd ceea ce au con-trazis `nainte [i viceversa“4, pe declasa]i, pecei care, neput`nd asimila „natural“ fenome-nele civiliza]iei [i ale culturii, fac „grimase“.

Ca indivizi, inautentici s`nt, a[a cum am v\-zut, [i populatorii saloanelor franceze, aceihonnêtes gens contemporani ai contelui de laRochefoucauld, `mpreun\ cu `ntreaga lor lite-ratur\ de societate (excep]iile s`nt rare) carereia conven]ii saloniere dep\[ite, produc`nd oart\ `n acord cu normele conversa]iei `nalte [icu separarea social\ a genurilor literare. ~ns\inautentic este, poate chiar `n aceea[i m\sur\,[i omul modern. Eliberat de constr`ngerile le-gale [i sociale ale vie]ii din epocile anterioare,de „tirania“ claselor [i a valorilor publice, li-ber s\ se abat\, pentru a se autoexprima, de lafunc]ia de comunicare a limbajului, `n favoa-rea celei reflexive, acesta rateaz\ tocmai `n a-[i asuma revolu]ionarele libert\]i. Dac\ „omulvechi“, scrie Zarifopol `n eseul Valori umane(1927), se voia stimat pentru calit\]ile lui so-ciale, „omul actual“ pre]uie[te excesiv origi-nalitatea, `ns\ ambele idealuri dau na[tere lagrimase: „E poate problema suprem\ `n este-tica vie]ii: cum s\ condimentezi stilul des\v`r-[it al purt\rii civilizate cu originalit\]i delicatviolente care s\ surprind\ prin parfumul u[oral ciud\]eniei“5. „E[uat“ `n epoca individua-lismului, dar prea s\rac interior [i c\ut`nd odisciplin\ public\, la care s\ se supun\ indi-vidual, omul modern porne[te `n c\utareaunor noi modele ontologice [i scheme decomportament social cu rol normativ. Indivi-dului „de duzin\“, continu\ Zarifopol `n ace-la[i eseu, „sc\pat de leg\turile care-l `nfr`naudar `i [i garantau, ca element de grup, o va-loare public\, ce alta `i r\m`ne s\ fac\ dec`t s\-[i stilizeze persoana dup\ estetica reclamei?“6.Confruntat cu propria interioritate goal\, o-mul actual sf`r[e[te prin a copia „pozele“comportamentale ale actorilor de cinema –noile modele publice –, ori prin a imita clasele

dec\zute, dar cu un prestigiu public `nc\ viu(vechea aristocra]ie), `mbr\]i[`nd mincinosvalorile acesteia, ie[ite din uz prin dispari]iast\rilor sociale care le-au generat.

Pentru Zarifopol, conflictul dintre autenti-citate („estetica natural\“ a invidului) [i pre-siunea conven]iilor sociale, a ideilor primitede-a gata `ncepe chiar `n epoca clasicilorfrancezi, care s`nt, structural, copii ai vremiilor, mai exact ni[te moderni care se tem s\ searate ca atare pentru a nu se abate de lal’élégance [i la bienséance curtene[ti. Crizaomului diagnosticat\ de Zarifopol nu repre-zint\, prin urmare, una exclusiv a modernit\]iisociale „`nalte“, iar eseistul nu este un nos-talgic fa]\ de imposibila re`ntoarcere `n gr\di-nile de conven]ii ale epocii clasice, care per-mit indivizilor s\ devin\ ni[te automate soci-ale perfecte. Dimpotriv\, Zarifopol critic\noile obiecte, roluri [i activit\]i ale moderni-t\]ii tocmai pentru faptul c\ acestea, a[a cumobservase Georg Simmel despre produseleculturii obiective `n era diviziunii [i a specia-liz\rii muncii, nu pot fi asimilate natural dec\tre individ [i devin obiceiuri sociale de serie(c`teodat\ de clas\, de[i modernizarea se ba-zeaz\ `n primul r`nd pe emancipare). Eman-ciparea individului fa]\ de codurile ideologiceale societ\]ii sau ale culturii obiective esteastfel ratat\, tocmai atunci c`nd filozofia inti-m\ a epocii stimuleaz\ dezrobirea de norm\,printr-o revolu]ie f\r\ precedent. Disonantprin `ns\[i natura sa, fluxul vie]ii moderne senormalizeaz\ `ntr-un [uvoi de noi reguli so-ciale [i convenien]e moderne, `n lipsa lucidi-t\]ii care s\ le perceap\ [i s\ le interoghezeadev\rata natur\. ~n cele din urm\, observ\Zarifopol, `n orice domeniu „omului `i estecomod s\ tr\iasc\ autoritativ“.

A[a cum am v\zut, criza autenticit\]ii re-prezint\ pentru Zarifopol o mo[tenire a clasi-cismului francez, care se perpetueaz\ `n epocamodern\. Din cauza „conspira]iei esen]iale“(care este, `n fond, una a disimul\rii) de labaza constructului social [i a rela]iilor interu-mane, individul nu poate fi autentic `n socie-tate, a[a cum observa deja `n maximele saledin secolul al XVII-lea contele de La Roche-foucauld. „A fost una din func]iunile vitale alevie]ii sociale s\ creeze sisteme de mascare [istilizare a haosului intern“7, scrie Zarifopol `nConspira]ia esen]ial\ (1924; 1926). Din mo-ment ce sentimentele [i judec\]ile despreceilal]i ale unui individ s`nt `ntr-o modificarecontinu\, „tumultuozitatea vie]ii interne tre-buie s\ r\m`n\ ascuns\. [...] Este conspira]iaesen]ial\ f\r\ de care traiul `mpreun\ n-ar fisuportabil“8. Cum autenticitatea nu este posi-bil\ la nivel social [i interuman nici m\car `nsocietatea modern\, care [i-a f\cut o valoarecardinal\ din cultul ei, `ntrebarea implicit\este dac\ individul poate fi autentic `ntr-un altmediu, precum cel al literaturii. Dac\ inventi-vitatea moral\ nu se poate realiza `n societate,care este dominat\, din ra]iuni de organizare [iconvie]uire, de „moralism“ (moral\ osificat\`n coduri arbitrare), atunci se poate aceasta`mplini `n literatur\, care surprinde o alt\ fa]\a lumii, `ntr-un mod sincer [i „dr\cesc“, ca `nestetica lui Flaubert? Sensul ultim al „puris-mului estetic“ (Nicolae Manolescu) al luiPaul Zarifopol ar putea fi citit [i ca o pledoa-rie pentru emanciparea literaturii de constr`n-gerile esteticii sociale. Niciuna dintre cele pa-tru arte majore (literatura, pictura, sculptura,muzica) nu se subordoneaz\ constructului so-cial, [i nici idealurilor morale care `l guver-neaz\. ~n viziunea „purist\“ [i „abstrac]ionis-t\“ a lui Zarifopol (de altfel, tipic\ pentru oanumit\ faz\ a modernismului), arta nu trans-mite sentimente, valori sau idei sociale orina]ionale, a[a cum se `nc\p\]`neaz\ s\ cread\publicul ei, ca [i prestigioasa critic\ francez\de secol XIX, ori posteritatea sa din interbeli-cul autohton. Tocmai pentru c\ respinge este-tica social\, ideologizat\, arta nu reproduce caatare aspecte ale societ\]ii, ci este (trebuie s\fie) un produs prin excelen]\ individual, deautor, care are la baz\ inventivitate moral\ [iintelectual\, ca [i cultul tehnicii ce `i estespecific\.

~n aceast\ cheie a autenticit\]ii mediate,paradoxal, prin „impersonalizare“ trebuieciti]i autorii pe care Paul Zarifopol `i valori-zeaz\ pozitiv, de la I. L. Caragiale la marelebolnav Proust. Pentru Zarifopol, arta este „o-biectiv\“, dar [i „temperamental\“, conceptedup\ care se ghideaz\ `n elaborarea unei defi-ni]ii a stilului. ~n eseul Cultur\ [i grimas\,amintit anterior, Zarifopol precizeaz\ c\, `ncazul arti[tilor, stilul reprezint\ „caractereleadev\rate [i personale, care hot\r\sc felul ex-presiei artistice“9, propun`nd totodat\ l\rgireasferei de `n]eles a termenului pentru „armonianatural\ `ntre orice fel de st\ri suflete[ti [i fap-tele `n care aceste st\ri se arat\“10. Contrarulextrem al stilului, concluzioneaz\ Zarifopol,este „imita]ia prost\, str`mb\tura cu preten]iiserioase“, at`t `n art\ c`t [i `n fluxul vie]iisociale.

Acknowledgement:Realizarea acestui articol a fost finan]at\ de Fondul

Social European din Rom=nia, prin Autoritatea deManagement pentru Programul Opera]ional Sectorialpentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [grantPOSDRU/88/1.5/S/47646].

1 G. C\linescu, „Clasicism, romantism, baroc“, Prin-cipii de estetic\, Bucure[ti, Editura pentru Literatur\ [iArt\, 1968.

2 Paul Zarifopol, „Molière [i gustul clasic“, Pentruarta literar\ I, 1971, p. 518.

3 Ibidem, p. 509.4 Paul Zarifopol, Prefa]\ la vol. Din registrul ideilor

ginga[e, Pentru arta literar\ I, 1971, p. 5.5 Paul Zarifopol, „Valori umane“, Eseuri I, 1988, p. 21.6 Ibidem, p. 22.7 Paul Zarifopol, „Conspira]ia esen]ial\“, Pentru arta

literar\ I, 1971, p. 112.8 Ibidem, p. 110.9 Paul Zarifopol, „Cultur\ [i grimas\“, Pentru arta

literar\ I, 1997, p. 87.10 Ibidem.

Paul Zarifopol [i „afacerea clasicilor“

PoezieTIMPUL16

septembrie 2012 www.timpul.ro

dorin]\

de mult\ vreme ne dorim s\ mergem `ntr-o vacan]\telefoanele mobile s\ le priponim pe o p\[une abandonat\[i seara c`nd fie din mare sau munte ne `ntoarcems\ le ducem `n garaj la culcare. de o mie de oriam zis c\ o sa fac treaba aceasta. dar `mi e fric\nu cumva de la at`ta p\[unat telefoanele mobiles\ explodeze [i din stomacul lor mesajele vocales\ o ia la goan\ dup\ noi. la ziar am scris:v`nd telefon care prin iarb\ [i-a pierdut sufletul

via]a cu scor]i[oare [i l\utari

„via]a este un trup plin cu r\ni[i miroase a balt\ parc\ e un abator defectat.carne care se descompuneprecum o juc\rie de plasticl\sat\ `n soare.singura ei stare de binee c\ poart\ chilo]ise u[ureaz\ de c`te ori bea alcool.pare s\-i plac\ mirosul de pelicul\de aceea to]i b\rba]ii scot pentru ea din buzunaremonede gravate la o menghin\second-hand.[i eu visez c\ `ntr-o noaptec`nd nu se vor mai auzi sirenele[i nici becurile de pe str\zinu vor mai fi aprinseam s\ `i dau foc la aripi.s\ se vad\ de departec\ am purtat `ntotdeaunaun `nger de por]elan“`mi spune Ria care scoate din geant\un pliant cu un spectacol la Teatrul Fix– via]a cu scor]i[oare [i l\utari –

un melc argintiu

de trupul t\u s-a lipit un melc argintiuun fel de soare mic. el trage `n coarnef\r\ nici o jen\, de abia mai poate respira,vremurile noastre moderne. a[ putea s\ pariez c\ `n dreptul picioarelor talede aloe cu zgomot se va freca de sufletul t\uca [i c`nd ar ie[i la joac\. se va rostogoli p`n\ `n vaginul t\u ca `ntr-o pivni]\ cu vinurivechi [i va tr\i ani ferici]i p`n\ la ad`nci b\tr`ne]e. melcul ca o sete de aer `nainteaz\`n s`ngele t\u [i coarnele `i `nfloresc narcotic,precum crinii, de fiecare dat\ c`nd te dezbraci

trenul care intr\ `n ora[

trenul care intr\ `n ora[ aduce cu elscafandri care umbl\ prin ploaie[i tu iubito pufne[ti `n r`s c`nd `i vezidar tu nu [tii c\ de fapt ei au venits\ ne conving\ s\ ne ridic\mla marginea p\m`ntului o cas\ de sticl\prin ea s\ privim cum cerulse transform\ `ntr-un copil care doarme

lent lent `n lacul de argint

lent lent `n lacul de argintp\str\vii umbl\ precum oamenii prin pia]\[i nu este o duminic\ imaginar\ [i nu e dec`t o zi domestic\ de septembrie[i Ria `ntr-un picior sare [i m\ fixeaz\ cu privirea ei festiv\ apoi intr\ `n lac [i to]i pe[tii `i `nconjoar\ picioarele desf\cute[i Ria pare s\ poarte acum o fust\ de argint[i parc\ tot trupul ei uluitor de vis\tor las\ impresia c\ sub soarele de bronzcare st\p`ne[te ]inutul Rar\uluise `ngroap\ tot mai tare `n m\tase argintie

serv\rul

mi-am dat seama dup\ ce a trecut mai mult timpc\ vie]ii `i mai cade din c`nd `n c`nd serv\rulcum se `nt`mpl\ atunci c`nd f\r\ s\ vrei sughi]i`n mijlocul visului `ntr-un hal de se crucesc to]i sfin]iide rigips. `n cazul acesta cum spune o vorb\ vechedin lume e bine s\ ai `n rucsac [i rezerve de veacuri uitatecu briceagul s\ desfaci cutii de conserve de v`n\toare`n care la marinat precum melcul stau baterii electriceinimi de diferite puteri care fac serv\rul s\ se `nv`rt\`n fa]a unui curcubeu frumos `n\l]at spre apus. darce te faci dac\ serv\rul nu are via]\ lung\ [i e construitpe un vapor `n mijlocul oceanului. dup\ mai mult timp de medita]ie am ajuns la concluzia c\ via]a c\reia `i cadeserv\rul este construit\ de un traficant care se crede Dumnezeu

ploaie peste acvariu

`n liftul care urc\ [ase etaje de acvariu unul din vecinii mei `[i leag\ [ireturile de la adida[i[i aproape c\ nu `[i d\ seama c\ dup\ at`tea s\pt\m`ni`n care nu a plouat deloc ca o agraf\ peste t\lpile lui p\m`ntul s-a prins. a[adar mai bine cobor `n fa]a blocului unde zemos precum un pepene verde p\m`ntul cu str\zileca ni[te vene uscate sub jur\m`nt cu at`]ia martori umfl\ iarba nudist\ iarba peste care duminica trecut\la soare ispitele [i-au sp\lat trupul [i-au sp\lat covoarele[i toate cele c`te `n lun\ [i-n stele. fiecare pic\tur\care cade peste ora[ ca un revolver intr\ `n apartamentul meu[i din dulapuri scot crati]e [i farfurii ad`nci s\ le umplu cu ap\ `n ele sufletul s\ mi-l sp\l de adida[ii albi care `nainteaz\ cu liftul precum o piatr\ aruncat\ `n aer

c`inii care mi-au aflat mirosul

pe banda nou\ de la ma[ina de scris s-au a[ezat c`inii [i latr\ la fereastr\m-am g`ndit imediat c\ o fi un accident`n cartier c\ un om [i-a azv`rlit `n aer sufletul

de regul\ c`nd se aud sirenele de salvarec`inii ridic\ botul spre ocean [i ]ip\se [erpuiesc printre rufe ca ni[te orbi [i ilegalse a[az\ pe l`ng\ adida[ii mirosind a fum

dar dup\ banda neagr\ a ma[inii de scrisc`inii au recunoscut c`teva h`rtii de plasticpeste care am notat: nu exist\ moarte pentrusinuciga[ii care ca pi]igoii stau mult\ vreme

`n fa]a ferestrei. pentru ei exist\ doar oase cl\tite `n ceai cald. un ora[ care `nflore[te cu t\lpi vopsite

m\ a[ez la ma[ina de scris [i `n odaia meac`inii care mi-au aflat mirosul tac mult\ vreme

laptele pe aragaz

Ria pune laptele pe aragaz[i ca un paznic st\ l`ng\ els\ nu dea `n focs\ nu fac\ miros din acela `nec\ciosca cea]a t`rzie de toamn\.dar c`t timp `[i aprinde ]igarala un alt ochi de pe aragazlaptele ca o erezie d\ `n foc[i `n buc\t\ria care seam\n\ totmai mult cu o libr\rie de calendare chipul ei aerian se umple de polen alb.doar ochii [i buzele-i vocifereaz\:s`nt femeia ta nordic\at`t de departe `nc`t laptelepus pe foc a `nceput s\ scrijeleasc\sufletul t\u complice la via]a mea,pe fruntea mea laptele arsm\ face s\ par mai sfioas\ mai gravid\.

baldachin `ntr-o barc\

`n hotelul verde nu mai doarme nimenipentru c\ fiecare s(om)n are cel pu]in `n preajma-i un porumbel de piatr\care nu se opre[te s\ bat\ din aripi.

Ria nu doarme nici ea de mult\ vreme[i cu toate acestea cameristao barc\ i-a adus din delt\ [i un n\vod `n care s\ prind\ o f\r`m\ de lini[tesau m\car un vis de ap\.

c`nd arunc\ n\vodul peste podeaporumbelul de piatr\ se risipe[te prin toat\ `nc\perea[i un praf alb `mi cuprinde tot sufletulaburind ca un vagabond

a[a s-au `nt`mplat lucrurile

a[a s-au `nt`mplat lucrurilepicioarele mele de plugar nu au mai suportat asfaltul[i m-am urcat `ntr-un autobuz s\ m\ duc\ el acas\. iarba tot mai [tears\l\sat\ s\ moar\ printre blocuri`n nas `mi mirosea parc\ a soare. [i, da,visam, cu fruntea lipit\ de geamul trist,c`nd controlorul de bilete pe la spatele meuscotea sunete ca o r`[ni]\ de cafea. cum te-ai sim]it la umbra acestui epitaf care rugine[te.biletul purpuriu l-am l\sat s\ zboarepe fereastr\ aidoma unui fluture dar tucu sufletul aspru vrei s\-l aduc `napoi. s\-l vezi. s\-l pip\i.s\-l `n]epi cu m`ndria unui copil `n insectarul t\u.ei bine. trebuie s\ [tii eu nu compostez fluturi.nu vreau peste aripi s\ poarte cum au ocna[iiun cifru cu data de azi cu ora exact\ la care m\ duc spre iubit\. nici vorb\.mai bine d\-mi s\ pl\tesc amenda care folose[te vie]ii tale ca un acatist scris cu talentcare `n burta ta de moralist adun\ sute de fluturi lep\da]i

cea mai alunecoas\ ]iganc\

]ig\ncile acestea au pe fustele lor curcubeievin noapte de noapte pe ascuns la izvorul meus\ le adape s\ le spele s\ le dea broa[telors\ le `mbrace. ieri o ]iganc\ av`nd pieleade aur t`n\r mi-a z`mbit confuz. cubidonul alb pe spinare `[i chema aproapenaiv b\rbatul travestit `n Dumnezeu.sub fusta de palmier ascundea un tatuajcare nu spunea nimic. am v\zut-o st`ndde vorb\ cu o broasc\. se privea `n ea ca`ntr-o f`nt`n\ c`nd dintr-o dat\ animalulde balt\ a intrat `n carnea ei. de atunci prin [atr\merge vestea c\ ar fi cea mai alunecoas\ ]iganc\

r`ndurile gata s\ `nghit\ p\m`ntul

librarii s`nt `n fa]a poeziei,cei mai mul]i, ca ni[teadministratori de cimitir.

Vremea celor miciPaul Gorban s-a n\scut la 7 martie, 1982 `n ora[ul Boto[ani. ~n 2006 ob]ine licen]a

`n filosofie, `n 2008 finalizeaz\ cursurile de masterat, iar `n 2011 cele de doctorat,sus]in`nd public lucrarea `n filosofie „Semiotica limbajului poetic postmodern“, laUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Ia[i.

Debuteaz\ editorial `n 2004 cu volumul de poeme Primul val (Editura Alfa, Ia[i). Amai publicat `n: antologiile cenaclului Virtualia (Ia[i), Antologia de poeme Artgothica(Editura A.T.U., Sibiu, 2011), antologia de poeme Ziua cea mai lung\ (Editura HergBenet, Bucure[ti, 2011), antologia Innuendo (Editura Junimea, Ia[i, 2011), volumul depoeme Pavilioane cu ruj (Editura Princeps Edit, Ia[i, 2010), volumul de poemeSubmarinul Karmei (Editura Princeps Edit, Ia[i, 2011), monografia exegetic\ Mi[carea`n infinit a lui Grigore Vieru (Editura Princeps Edit, Ia[i, 2011), volumul de poeme Caiidin Perugia (Editura Paralela 45, Pite[ti, 2012). Public\ poeme, eseuri [i cronici literare`n diverse reviste de cultur\ din ]ar\ [i din str\in\tate. Este prezent `n Dic]ionarul critical poeziei ie[ene contemporane (Editura Funda]ia Cultural\ „Poezia“, Ia[i, 2011),realizat de criticul literar Emanuela Ilie. ~ntre 2008 [i 2011 a fost Redactor-[ef laRevista de experiment literar Feed Back. Este jurnalist, fondatorul [i Redactorul-[ef alrevistei Zon@ Literar\.

17Poezie TIMPUL

septembrie 2012www.timpul.ro

Foaier

Te aba]i de la drum [i te a[ezi pe scaune confortabilede piele, r\sfoie[ti un jurnalsau un catalog albastru [i mare.Stai uit`ndu-te la m`inile talesau privind lung drept `n fa]\; `]i rupi cuticulelep`n\ c`nd degetele `[i s`nt pline de r\ni,ignor`nd s\ge]i [i titluri,[i semnele laminatecare indic\ p`n\ la cel mai `ndep\rtat punctal amintirilor:mirosul hainei de nurc\ al Naneisau prima dat\ c`nd ai v\zut un [ir de becuristr\lucind ro[u [i albastru-ro[u [i albastru! – pe malul m\rii.

Parcul Lazienki

Nu-]i po]i aminti asta. Dar ]i s-a spus povestea de at`tea ori,`nc`t o vezi [i tu.C`nd aveai doi ani te leg\nai pe ele[teul `nghe]at,

`n fa]a patinatorilor, pe o ghea]\ solid\, albastru-argintie,de parc\ nimic nu ar fi putut s\ o sparg\. }ipau la tines\ te dai la o parte,c`nd el a alunecat spre tine. Las-o `n pace, a strigat,ca s\ [tii c\ a existat o vreme c`nd te-a iubit.Te-a iubit, cu adev\rat te-a iubit, te-a iubit c`ndva.

Magnolie

Le vizit\m morm`ntul`n zile diferite.~ntotdeauna pare c\ se `ntunec\ c`nd ajung. Veveri]ele urc\ de colo-colope trunchiurile magnoliei;ramurile castanilor, larg deschiseopresc soarele timid. Ca de obiceieu aduc trandafiri-ro[ii [i albi,[i stau `n t\cere `nainte de a `ndep\rtacovorul de frunze de l`ng\ placa de marmur\,p`n\ la florile de cyclamen,pe care le-a plantat. Caut\-iamprentele `n noroi.

S\rutul lui Dama

Respira]ia ei,t\ioas\ ca un [uierat,

]i-o prinde pe a ta.Un zgomot puternic de la un tufi[

argintiu, un `ntuneric de ghea]\,cu stele; gura ta

se umeze[te `n a ei.Dac\ acesta

nu a fost primul t\u s\rut,a fost

primul s\rutde acest fel.

(Traducere de Laura V\tafu)

Poeme de Maria Jastrzebska

Aceste poeme s`nt tra-duse `n cadrul ProiectuluiInterna]ional Poetry PRO,coordonat de Lidia Vianu,Director al Masteratuluipentru Traducerea Textu-lui Literar Contemporan,Universitatea Bucure[ti,http://mttlc.ro.

Maria Jastrzebskas-a n\scut la Var[ovia (Po-lonia). Ultimul volum depoeme publicat poart\titlul Everyday Angels,ap\rut la Editura Waterloo`n 2009. O nou\ antologie,At the Library of Memo-ries, urmeaz\ s\ apar\ la

aceea[i editur\. A tradus `mpreun\ cu Ana Jelnika romanulElsewhere, a autorului Iztok Osojnik (Pighog, 2011). A co-editat mai multe antologii [i reportaje literare `n proiectulenglezesc pentru biblioteci Poetry Between Two Worlds,www.south-pole.org.uk.

`n cimitire mai `n fa]\s`nt a[eza]i„mor]ii cei valoro[i“.cu c`t intri mai ad`nc`n geometria loculuivei constata c\ vei g\simorminte aproape „uitate“.acolo e poezia. ea este liber\.nu o calc\ nimeni `n picioare.peste ea cresc buruienile Domnului.pe trupul ei de lemn urc\ furnicile,p\s\rile se a[az\ [i c`nt\.

r\nile

r\niles`nt precum ni[te ochise deschid se `nchids`nt umedeau un sunet ca de locomotiv\ne b`ntuie `n fiecare zi[i se rostogolesc `n amintirile noastrepe un c`mp de macistau la fereastr\ [i p`ndesc c\l\toriicare prin mi[c\rile lorfac p\s\rile p\m`ntuluis\ se ridice spre oglinzilesub]iri ale ceruluila un moment datr\nile se desprind de corp[i se refugiaz\ la bra]ul unui `ngerca [i c`nd nimic nu le-ar fi convinss\ r\m`n\ `n via]\

***

at`tea lucruri se desprind de noi[i chirurgul nu mai are cums\ le mai pun\ la loc

bun\oar\ mie `mi plac bornele kilometricepe care ca pe ni[te perle`n sufletul meu le adun

`mi plac [i oameniicare fac p\durea s\ r\sunec`nd s`ngele lor lini[titse t\v\le[te prin iarb\

chir `mi place s\ le audpicioarele cum scr`[nescpeste lemnele uscatele-a[ smulge moarteaacest puhoi mereu `n mi[care[i a[ da-o lupilor s\ o m\n`nce

probabil Dumnezeu locuie[te `n bloccu mine

probabil Dumnezeu locuie[te `n bloc cu minepoate un etaj mai sus sau un etaj mai josprobabil [i El are o familie grozav\ care se uit\seara la [tiri la filme sau la predici despre speran]\.dac\ o s\ fie s\ m\ `nt`lnesc cu El `n lift sau pe casa sc\riide bloc o s\ `l invit la un pahar de vin [i o s\ `i ar\t c`te poeme f\r\ ie[ire am scris cu steaua care plin\ de s`ngeapare noapte de noapte prima pe cer,c`te icoane precum p\ianjenii prin locuri ascunseau ap\rut `n ultima vreme. [i dac\ o s\ `i plac\ce va vedea la mine o s\ `i fac o friptur\la aragaz ca s\ mai vin\ [i alt\ dat\ [i o s\ `i spunc\ am v`nat din frigider cea mai mare ofrand\special pentru dragostea ce se leag\ `ntre noi

pe fundul lacului de argint

cu Ciprian [i Tucupe fundul lacului de argintchipul meu ca un g`ndac strivit`l m\n`nc\ pe[tii [i ai putea credec\ e o bucat\ de piatr\ aruncat\ peste ap\ ai putea crede c\ `mi`ngrop `n undele `nvelite de o perdeaverde inima-mi tremur`nd de fric\inima-mi care `noat\ ca o p\pu[\ wodoo

(Ia[i-C`mpulung Moldovenesc, iunie-septembrie, 2012)

EMIL BRUMARU

Dragostea mea, dragostea mea,

S-a ales praful din ea,

Pulberea, zgura, noroiul [i mla[tina.

Mi-am uitat mama [i ba[tina.

Tat\l mi-apare `n vis, z`mbitor,

Dar eu [tiu c\ e mort [i-o s\ mor

Mai b`nd doar o gur\ de ap\ din cana

Care-[i desface pe mas\, bl`nd, rana.

Am tot pierdut, [i g\sit, iar pierdut

C\rarea locului sf`nt,

Ce se-ntine de-aici, de pe p\m`nt,

Spre-un rai c`ndva cunoscut…

Dragostea mea~NGERII {I LUCR|RILE LOR

VitraliuTIMPUL18

septembrie 2012 www.timpul.ro

TATUAJE

MIHAILVAKULOVSKI

Ana Pu[ca[u a debutat cu un volum de poezii,care se nume[te Te a[tept ca pe un glonte, laaceea[i editur\ la care a debutat [i Livia {tefan cuRe.volver – Casa de pariuri literare – `n aceea[iperioad\, cu pu]in `nainte de sinuciderea ratat\ alui Adrian-premieru’-minune, cum spun rockeriide la Luna Amar\ (cred c\ [i aici se poate obser-va umbra m`inii juc\u[e a editorului, care a aless\ publice Re.volver-ul Liviei [i Te a[tept ca peun glonte de Pu[ca[u `n acela[i timp).

Coinciden]ele r\zboinice nu se termin\ aici,pentru c\ primul ciclu poetic al Anei Pu[ca[u,LM, este de(spre) via]a de armat\, poeta timi[o-rean\ fiind absolvent\ a Liceului Militar [i folo-sind poetic foarte bine atmosfera [i no]iunile dearmat\, nu doar glontele din titlu [i sensul nume-lui de familie fiind din acea zon\. Poezie sensi-bil\ `n care conteaz\, `n primul r`nd, st\rile [iatmosfera, dar care se poate citi [i ca imnuricaden]ate, `n ritm de mar[. Iat\ ce spune despreacea perioad\ Ana Pu[ca[u, `n interviul cu UnCristian de pe site-ul editurii: „Uniforma din vo-lum nu e doar o masc\, ci e chiar un film pe carel-am tr\it pe propria-mi piele. De mic\ am tot statcu m`inile `n lighene cu lut moale [i am visat s\dau la Liceul de Arte din Deva, doar c\ una din-

tre colegele de clas\ mi-a propus s\ d\m testelepentru Liceul Militar a[a, doar de fantezie, ca s\vedem dac\ le putem trece. {i uite a[a m-amtrezit bine mersi `ntr-o cu totul alt\ lume, care pede-o parte m\ fascina, iar pe de alta m\ `ngrozeade-a dreptul. Au fost patru ani `n care le-am `n-cercat pe toate… frustrare, umilin]\, revolt\. Pel`ng\ astea au fost totu[i [i momente frumoase,care m-au apropiat de oamenii din jurul meu“.

Poeziile Anei Pu[ca[u s`nt scurte [i directe,dar niciodat\ nu exprim\, totu[i, pe fa]\ mesajul,ci ascund mereu ceva, nu spun totul („nu spunniciodat\ cu voce tare revolu]ie tancuri tinerispital tighina“). Asta poate [i pentru c\ fiecarevers pare s\ mai con]in\ ceva, ceva care s\-iaminteasc\ `n primul r`nd poetei de ceva drag, s\trimit\ un link spre o `nt`mplare, ac]iune sau sta-re. („Aproape fiecare secven]\ sau imagine m\trimite cu g`ndul la experien]e personale destulde intense“, spune Ana `n acela[i interviu.)

***

Re.volver este volumul de debut al Liviei{tefan, care face [i fotografii mi[to, dar parc\poeziile-s mai reu[ite. Livia {tefan scrie poe-zii scurte, dar, asemeni p\s\rii din O fabul\pentru c`nd va fi nevoie, au foarte mult s`nge[i energie. S`nt at`t de concentrate, `nc`t titlu-rile continu\ ideea `n text [i chiar fac parte dinpoem: „~NTOTDEAUNA VA FI LOC pentru[i mai mult gol/ pentru zgomote f\cute deal]ii/ at`t de str\ini `nc`t/ s\ nu te mai doar\/pentru/ scr`[netul scaunului pe gresie...“;„VREAU un trup cald/ `n morm`ntul \sta dinpiept“; „C~ND REU{E{TI S| TE SALVEZI~N SF~R{IT po]i asculta cu adev\rat g\l\gia/s`ngele care se duce dintr-o parte `n alta…“.

~ntotdeauna am sus]inut c\ literatura nu tre-buie s\ aib\ limite [i c\ scriitorul trebuie s\ sesimt\ liber [i s\ nu se autocenzureze. Livia {tefanpare un astfel de scriitor, iar ex-sistemele ei `]itrimit acel fior pe care-l mai sim]i c`nd o forma]ierock c`nt\ `n fa]a ta o pies\ antisistem foarteputernic\ [i periculoas\. Eul liric al Liviei {tefan(„[i nu iert./ nu trec nimic cu vederea“) ̀ [i tr\ie[teat`t de intens [i de direct st\rile, `nc`t probabil c\-[i sperie [i iubitul, care e „omul negru care numai vine/ clopo]elul voios care anun]\ cafeaua[…] cartea nou\ adulmecat\ de studen]ii s\raci ̀ nlibr\rie/ puiul de c`ine hr\nit de copii pe furi[“ [icelelalte descrieri din „tu e[ti“. Poezia Liviei

{tefan e biografic\ [i existen]ialist\, iar Giurgiulei e un fel de Ieud al lui Ioan Es. Pop, un loc deunde a trebuit s\ plece [i de care trebuie s\ se ]in\c`t mai departe („am fugit din giurgiu […] ca demortul `ntins `n sufragerie“). O carte de poeziecare se cite[te dintr-o r\suflare, c`t s-ar r\ci ]eavarevolverului dup\ ce l-ai folosit, o carte pe carev-o recomand cu drag, ca [i pe Te a[tept ca pe unglonte.

Lectur\ pl\cut\!

Ana Pu[ca[u, Te a[tept ca pe un glon] (poeme), EdituraCasa de pariuri literare, Bucure[ti, 2012, 52 p.

Livia {tefan, Re.volver (poeme), Editura Casa de pariuriliterare, Bucure[ti, 2012, 70 p.

Re.volver-ul [i glontele

A. R. DELEANU

Mihail Vakulovski, Biblidioteca, EdituraCasa de pariuri literare, 2012, 292 p.

F\r\ s\ o [tie, deseori m\ uitam la MihailVakulovski [i-l vedeam ca pe o ma[in\ de to-cat via]a: pe-o parte bag\ tot ce vede [i ce sim-te [i pe cealalt\ parte iese alt\ via]\, una pl\-m\dit\ de el, dup\ voia lui, o oglind\ a vie]iisale. O ma[in\ de transformat via]a `n c\r]i.

Pe Hai, avatarul lui Mihail Vakulovski [ipersonajul principal al Biblidiotecii, l-am mai`nt`lnit `n Tovar\[i de camer\. De data aceasta`l g\sim angajat al Bibliotecii Jude]ene dinBra[ov, un topos pr\fuit [i populat cu fiin]ecare mai de care mai fabuloase, un templu mi-tic al c\r]ilor uitate. ~n subsolul `ntunecat Haicite[te [i reflecteaz\ la tot [i toate, oferindu-neun mozaic compus din extrase de pe forumuri,articole de lege, blogul propriu, ziare, frag-mente de [tiri, e-mailuri, anecdote cu scriitori[i muzicieni, fragmente `n rus\, farsele luiBuzdugan [i interviuri cu Becali.

Cartea, pe c`t de amuzant\ este, prezint\ olume ascuns\, cea a bibliotecilor `ntunecate,pr\fuite [i goale, biblioteci ca ni[te cavouriculturale. O lume trist\, plin\ de oameni dez-interesa]i, prost remunera]i, profi nebuni [ib\tr`ni nostalgici.

Acolo unde c\r]ile devin ni[te simple nu-mere, omul este departe, tare departe `n lumeade afar\, departe de tot.

Veronica D. Niculescu, Ro[u, ro[u, catifea.Povestiri cu ` din i, Editura Casa depariuri literare, 2012, 222 p.

Am citit povestirile Veronic\i D. Niculescu`ntr-o fierbinte sear\ sibian\ (ce coinciden]\,

autoarea fiind din Sibiu) [i acestea au p\trunstroian `n mine, pe neb\nuite, ocup`ndu-mitoate sim]urile ca pe ni[te bastioane `n fl\c\ri.Frazele bogate, baroc [i rock, limbajul [i frazabine controlate, sub care b\nuiam mereu ni[ter\d\cini ale unor taine str\ine de mine, m-audus cu g`ndul la acele prime clipe `n care l-amdescoperit pe Bruno Schulz, polonezul ucis

cu non[alan]\ de un ofi]er SS, cu ale sale po-vestiri ale copil\riei cerate.

Veronica D. Niculescu a trezit `n mine nos-talgia unei copil\rii pe care n-am avut-o, cuciocolat\ Pitic [i Perlan Alb, cu cozi la ali-mentar\ [i miros de dulcea]\, dar [i teama uneitinere]i gri [i triste (vezi c\r\mida `ncins\ pere[ou...). ~mi s`nt str\ine imaginile din aceast\carte, dar `mi este acut sentimentul c\ le v\dcu ochii mei de decre]el. Coperta a patra pune„ve[nica `ntrebare“: cum a fost posibil? M\g`ndesc c\, f\r\ jertfa celor mul]i, copil\riadin carte ar fi putut fi copil\ria mea [i m\`ntreb ce este mai bine [i ridic din umeri [i zic:nu [tiu, chiar nu [tiu.

Dan Sociu, Combina]ia, Editura Casa depariuri literare, 2012, 102 p.

Sociu a pus de o „combina]ie“ cu literatura[i mizeria `n care tr\im. CDPL ne aduce unmini-roman (i-a[ zice, mai degrab\, o nuvel\;no harm in that, e chiar fain, cine naiba maiscrie nuvele azi?!), care se cite[te ca un film [ise diger\ ca via]a real\. Ne afl\m `n Rom=nia,la c`]iva ani `n viitor: B\sescu nu mai exist\,Vadim Tudor a murit, Puric este ([i mai) lamod\, EU a trecut printr-o schism\ [i `n ]ar\domne[te o stare de ebrietate pseudo-cre[tin\,de ]igani cotropitoare [i de excese luminateiubitoare. Ideea este urm\toarea: tipul e jurna-list, st\ cu gagic\-sa [i o arde internaut; vreas\ fac\ bani s\ se care `n Berlin. Dup\ cum[tim, nu merge cu munc\ cinstit\, a[a c\ faceo nef\cut\. Afl\ de la cineva de o organiza]ieradical\ din Bucure[ti, Lupii Suri, care selupt\ pentru izb\virea neamului [i pentru cu-r\]area patriei de parazi]i impuri. Ei bine, se`nfiltreaz\ `n r`ndul lor, sper`nd s\ provoaceun scandal care s\-i ofere material pentru unarticol bun [i un premiu de bran[\ b\nos. In-venteaz\ un scenariu: un dil\r ]igan i-a furatprietena [i acum caut\ s\ se r\zbune. Proble-

ma: lupii suri par a fi ni[te ogari c\run]i, blegi,taximetri[ti de nevoie ce se adun\ la taclale,b\ut\ [i pierdere de vreme. Jurnalistul nostruinsist\ [i providen]a accept\: lucrurile `ncep s\se mi[te [i c`nd se treze[te prea ad`ncit `n `n-curc\tur\, este prea t`rziu s\ dea `napoi.

Nu v\ zic ce se `nt`mpl\ – s`nt 100 de pa-gini, ce naiba, at`t pute]i citi [i voi. V\ zic doarc\ romanul e scris a[a cum vorbim, a[a cumvedem, a[a cum auzim, a[a cum pip\im [i a[acum mirosim. Nimic tras de p\r, nimic for]at,doar via]a asta de c\c\t, a[a cum e ea, din carescap\ cine poate. Personajele principale scap\cu bine, prea bine, dar nici nu o puteau p\]imaxim, pentru c\ tocmai aici e problema,dup\ cum o v\d eu: ac]iunea nu urc\ destul,nu explodeaz\, nu ne `mproa[c\ cu destuls`nge, nu ne d\r`m\, nu ne las\ cu sechele, nuface daune. Se cam f`s`ie la final. A[teptam unvulcan. Merge [i o movili]\ cu petarde `ngro-pate sub ea.

Oricum, e o lectur\ fain\ care `mi `nt\re[te`nc\ o dat\ convingerea c\, dac\ nu ne „com-bin\m“ mai repede, ne ia dracu’ pe to]i `n ]araasta.

Biblidiotecamicrorecenzii

19Vitraliu TIMPUL

septembrie 2012

HORIA P|TRA{CU

S`nt `n avion, vin de la Londra la Bucure[ti.L`ng\ mine se afl\ un domn `nc\ t`n\r, `nso]itde o simpatic\ domni[oar\ de zece ani. Intr\m`n vorb\ [i aflu c\ locuie[te la Londra de maibine de 15 ani, iar t`n\ra `nso]itoare este nepoa-ta sa, din partea fratelui. Inevitabil, `l `ntrebcum este s\ tr\ie[ti acolo. E o `ntrebare pe carea auzit-o probabil de multe ori a[a c\ r\spunsulvine aproape recitat. „Nu m-a[ mai `ntoarce `nRom=nia pentru nimic `n lume. Dup\ ce m-amstabilit `n Anglia, prima vizit\ `n Rom=nia afost dup\ 10 ani. E frumos s\ vii, dar s\ plecirepede `napoi. S\ stai o s\pt\m`n\, maximdou\, nu mai mult c\ci pe urm\ devine nepl\-cut“. Se opre[te pu]in, privindu-[i g`ndurile,apoi continu\: „C`nd vin `n Rom=nia m\ duc laPredeal, la Bra[ov, la Sinaia. ~n alt\ parte numerit\ s\ mergi“. Conlocutorul meu este sigurpe el, nezdruncinat `n opiniile sale, clare [i pre-cise. Roste[te sentin]ele calm, f\r\ nici o urm\de iritare, aproape [tiin]ific. {tiin]ific [i pentruc\ sim]i `n spatele tonului calm o vast\ [i `nde-lungat\ experien]\. Concluziile la care a ajunsau fost poate de sute [i de mii de ori verificate.Nu m\ pot opri s\ plusez [i `l `ntreb care estecea mai mare diferen]\ dintre Anglia [i Rom=-nia, dintre traiul la Londra [i via]a `n oricareora[ al Rom=niei. R\spunsul m\ surprinde:„Cea mai mare diferen]\ este c\ la Londra, `nAnglia `n general, fiecare om mul]ume[te fie-c\ruia, pe c`nd `n Rom=nia nimeni nu mul]u-me[te nim\nui. La orice magazin, dup\ ce aicump\rat, ]i se mul]ume[te, oamenii care co-boar\ din autobuze mul]umesc [oferului care,la r`ndul lui, le mul]ume[te pasagerilor, la oricegest, oric`t de m\runt, se roste[te thank you!“.

~n c\l\toria mea avusesem prilejul s\ con-stat eu `nsumi frecven]a aproape nefireasc\ alui thank you `n spa]iul public englezesc. En-glezii mul]umesc, `ntr-adev\r, la fiecare pas.Dac\ nu le-ar fi team\ c\ se deconspir\, cred c\[i ho]ii englezi i-ar mul]umi p\gubitului. F\r\nici o leg\tur\, Regatul Unit mul]ume[te pentru„darurile“ primite – nu [tim dac\ [i oferite – dela coloniile sale, de la o civiliza]ie str\vecheprecum Egiptul, de la Grecia ̀ ns\[i a c\rei mo[-tenire antic\ a fost – `n vremea domina]iei oto-mane – consistent importat\ de c\tre `mp\timi-]ii colec]ionari englezi pentru ca ast\zi o mareparte din ea s\ fie exhibat\ `n halele lui BritishMuseum. Anglia mul]ume[te pentru dona]iilecu sum\ fix\, echivalate `n euro [i `n dolariamericani, pe care ]i le solicit\/ recomand\ laintrarea `n muzeul sus amintit sau `n altele cuintrarea „liber\“, adic\ cu tariful la latitudineagentile]ii vizitatorului. Generozitatea marilormuzee, necongruent\ cu respectul sincer al en-glezilor fa]\ de lir\ – [i nu e vorba de instru-mentul lui Apollo, ci de lira sterlin\ – l-ar puteadeconcerta pe cel care nu s-ar g`ndi c\ tot ora]iune mercantil\ se ascunde [i aici: banii dindona]ii suport\ mai pu]ine rigori fiscale dec`taceia primi]i pe chitan]\ (iar enormele acvariide la intrare l\sau s\ se vad\ c\ dac\ a lipsitceva iubitorilor de art\ [i de istorie din ziuarespectiv\, nu a fost nici `ntr-un caz mila), [i,din punct de vedere moral, muzeele respectivepot s\ revendice expunerea cu finalitate purfilantropic\, r\spunz`nd indirect criticilor caresolicit\ britanicilor retrocedarea exponatelor]\rilor din care provin.

Britanicii mul]umesc [i studen]ilor rom=nicare aleg s\ urmeze, pe bani grei, o facultate re-numit\ `n Anglia – [i `n Anglia toate facult\]iles`nt renumite – ̀ n loc s\ urmeze o facultate gra-tuit\ sau pe te miri ce `n ]ara de ba[tin\. Recla-ma sufletul comer]ului... cu facult\]i engleze[ti,mai ales c`nd este sus]inut\ de antireclama pe

care, `n mod benevol, rom=nii [i-o fac propriu-lui `nv\]\m`nt superior, `n buna tradi]ie a auto-dispre]ului. ~nnebuni]i de luminile colorate aleneoanelor publicitare, rom=nii nu citesc presabritanic\ (de la dep\rtare nici nu prea au cumpentru c\, spre deosebire de presa noastr\ on-line, ca s\ cite[ti presa britanic\ pe internet tecost\). Dac\ ar citi-o, ar afla c\ `nv\]\m`ntulsuperior britanic este `n c\dere liber\, c\ din ce`n ce mai pu]ini absolven]i de liceu aleg s\ ur-meze o facultate pentru c\ [i-au dat seama c\diploma ob]inut\ – pe bani grei [i pe timp care,tot englezii o spun, cost\ – nu te ajut\ absolutdeloc s\-]i g\se[ti un job `n noile vremuri de ca-pitalism feroce pe care le tr\im, a[a c\ e prefe-rabil s\ `nve]i o meserie care s\-]i permit\ s\c`[tigi money c`t mai repede [i c`t mai sigur. ~naceste condi]ii, Rom=nia, al\turi de alte ]\ri dinlumea a treia, constituie o bun\ resurs\ de `nv\-]\cei cu dare de m`n\. Thank you!

Britanicii mul]umesc [i imigran]ilor carecurg ̀ ncontinuu ̀ n Regatul Unit, peste 1.300 pezi, conform ultimelor statistici, de[i pe un tonpu]in `ngrijorat, tem`ndu-se pentru rezisten]asistemului medical, dar [i educa]ional (`nv\]\-m`ntul obligatoriu), la aceast\ presiune din ex-terior. Cu toate acestea britanicii au de ce s\mul]umeasc\ cerului pentru avioanele `nc\r-cate la maxim pe care, la fiecare trei minute, letrimite pe aeroportul Heathrow. Un londonezare de ce s\ mul]umeasc\ cerului pentru faptulc\ ori de c`te ori `[i ridic\ ochii spre el va ve-dea, cu o probabilitate de 100%, apropiindu-seun avion. Pe l`ng\ multiculturalismul lor fun-ciar, ceea ce-i face pe supu[ii reginei Elisabetaa II-a s\ mul]umeasc\ este vestita lor propen-siune financiar\. Imigran]ii `nseamn\ for]\ demunc\ ieftin\ dar, mai mult dec`t at`t, `nseamn\o alimentare continu\ cu consumatori [i pl\ti-tori de taxe [i impozite pe teritoriu britanic,adic\ cu inestimabili contributori la bun\stareaCoroanei. Thank you!

Britanicii mul]umesc [i pentru stabilitateaordinii sociale existente, e drept c\ aici mul]u-mirile se aud mai cur`nd din r`ndul p\turilor desus, c\ci – criticii societ\]ii engleze actuale ospun – pentru cei s\raci [ansele de a sc\pa des\r\cie s`nt [i mai mici dec`t [ansele, oricumfoarte mici, ca un bogat s\ s\r\ceasc\. Ordineasocial\ este sacrosanct\ [i `n consecin]\ st\rilesociale s`nt atinse de un imobilism care deter-min\ o dinamic\ tot mai pronun]at\ a crimina-lit\]ii – de la omucideri [i t`lh\rii p`n\ la „bana-lul“ comer] de droguri. Dar, thank you, Lord!,pentru ce altceva s-au inventat camerele desupraveghere? Regatul Unit al Marii Britanii [iIrlandei de Nord de]ine se pare cel mai marenum\r de camere de luat vederi din lume, pla-sate `n aproape orice loc [i col]i[or: `n sta]iilede autobuze, `n autobuze, `n s\lile de a[teptare,`n intersec]ii, la semafoare, `n magazine, pestr\zi, la fiecare unghi al fiec\rei cl\diri pu-blice, la fiecare intrare [i ie[ire [i te `ntrebi dac\nu cumva ochiul lor sticlos nu prive[te, camu-flat, [i din r\muri[ul copacilor – at`t de generosr\sp`ndi]i pe uluitor de verdea suprafa]\ a Insu-lei. S\ juri c\ Orwell a fost englez, nu altceva!

Un lucru e clar: englezii mul]umesc pentruorice, la fiecare pas ca [i cum ar convin[i c\, pel`ng\ timp, thank you is money. Dup\ ce amvorbit at`t de mult despre thank you, s\ amin-tim `n treac\t [i cel\lalt cuv`nt-cheie al civiliza-]iei engleze[ti: sorry. Cultura englez\ este deo-potriv\ o cultur\ a mul]umirii [i a scuzelor, fie-care pas care este tangen]ial sau `]i traverseaz\spa]iul personal fiind `nso]it de scuzele „intru-sului“. Nota bene, spa]iul personal nu `nseam-n\, ca la noi, um\rul, coastele, abdomenul, pos-teriorul sau picioarele unui individ, ci o dis-tan]\ invizibil\, la fel de abstract\, dar nu maipu]in precis\ [i respectat\ dec`t grani]ele unei

]\ri. ~nainte de a fi o filosofie, individualismulenglez este o tr\ire sau un mod de a fi.

***

S\ ne mut\m de pe malurile Tamisei pe ma-lurile D`mbovi]ei (nume generic pentru toater`urile care traverseaz\ ora[ele patriei) pentru acontempla, ̀ n contrast, spectacolul unei nemul-]umiri continue, aproape programatice. Co-mer]ul rom=nesc pare s\ se desf\[oare dup\ cutotul alte reguli dec`t cele pe care le respect\comer]ul englezesc. Observa]i c\ la noi nu v`n-z\torul mul]ume[te clientului pentru cump\r\-turile f\cute, ci – invers – cutuma cere ca cli-entul s\ mul]umeasc\ v`nz\torului. De[i tr\im`n plin\ economie de pia]\, angaja]ii `n serviciiac]ioneaz\ ca [i cum ]i-ar face servicii. O adie-re pl\cut\ venit\ dinspre Vest s-a f\cut sim]it\odat\ cu introducerea marilor lan]uri de hyper-market-uri `n ]ara noastr\, epoc\ de fericit\amintire `n care v`nz\torii, proasp\t educa]idup\ manuale de marketing occidentale, `]imul]umeau [i chiar te ajutau s\-]i `nsaco[eziprodusele cump\rate. ~ntre timp lucr\torii s-aureadaptat obiceiului locului, adopt`nd o politic\total neinterven]ionist\ `n procesul de captura-re a produselor de c\tre cump\r\tor, dublat\ deo imperturbabil\ [i impenetrabil\ silenzio stam-pa care se `ntinde de la „bun\ ziua“ p`n\ la „larevedere“, trec`nd, desigur, prin „mul]umesc“.

E prost exemplul ales? Ne referim aici lani[te oameni cu o educa]ie precar\, de la carenu po]i pretinde cine [tie ce atitudine elevat\?S\ lu\m atunci exemple din r`ndul unor cate-gorii socio-profesionale asupra c\rora nu maipoate plana nici un dubiu privitor la nivelul deeduca]ie. Cum ar fi... poli]i[tii. De c`te ori v\aduce]i aminte c\ vi s-a mul]umit la un ghi[eudin cadrul Poli]iei la care a]i pl\tit o sum\ debani pentru documentele solicitate (c\r]i deidentitate, pa[apoarte, permise de conducere)?De c`te ori v-a mul]umit un poli]ist c`nd a]iachitat „pe loc“ amenda pe care v-a dat-o, cusau f\r\ chitan]\? De mul]umit mul]ume[te totpl\titorul c\ci sigur el, poli]istul, l-a iertat dec`te ceva: ori amenda era „`n realitate“ maimare, ori i-a dat mai pu]ine puncte dec`t ar fitrebuit etc. Mul]umim, domnule poli]ist, pentruc\ ne-ai luat banii!

S\ mergem [i mai departe pe linia educa]iei:medicii. Medicii rom=ni arat\ fa]\ de banii pri-mi]i direct `n buzunarul halatului un „dezinte-res“ dep\[it poate doar de cel ar\tat `n aceast\privin]\ de membrii clerului ortodox (pentrucare „mul]umesc“ este probabil un cuv`nt p\-g`n). Medicul rom=n prime[te banii pe care i-idai f\r\ s\ observe, iar dac\ e[ti at`t de inabilpentru ca mi[carea m`inii de la buzunarul t\uspre buzunarul halatului s\ nu fie suficient deimaterial\, de insesizabil\, doctorul rom=n teva privi cu un dispre] nedisimulat pentru aceas-t\ sl\biciune mult prea terestr\, [i mai ad`nc de-c`t cel cu care oricum te prive[te pentru faptulc\ e[ti bolnav sau pentru c\ ai o rud\ bolnav\.Cu un „v\ rog, v\ rog...“ sobru [i `ngu[at, hipo-craticul rom=n `]i sanc]ioneaz\ gestul, f\c`n-du-te s\ te f`st`ce[ti, s\ `]i ceri scuze, s\-]i apleci[i mai tare umerii [i s\-i mul]ume[ti din sufletpentru c\ ]i-a acceptat „mica aten]ie“. Doar nu`]i imaginezi c\ [tiin]a medical\ poate fi cum-p\rat\ cu bani (se [tie doar c\ salariul mediciloreste un simbol). Doar nu `]i imaginezi c\ me-dicul, de[i `n cele din urm\ de]ine banii pe carei-ai dat, are vreo obliga]ie fa]\ de tine. Doarnu-]i imaginezi c\ dac\ pacientul va deceda,vei mai primi vreun ban `napoi. Se [tie c\ `nRom=nia toate opera]iile reu[esc. Colegiul Me-dicilor poate confirma.

La cap\tul axei Washington-Londra-Bucu-re[ti ordinea valabil\ `n primele dou\ segmente

este r\sturnat\: mul]ume[te cel care d\, nu celcare prime[te, cel care cump\r\, nu cel carevinde. ~n spatele acestei st\ri de lucruri se as-cunde o profund\ ipocrizie a rom=nilor `n rela-]ia cu banii. De[i nu s`nt mai pu]in sensibili lafo[netul bancnotelor dec`t orice alt\ na]ie, ro-m=nii s`nt educa]i de mici s\ afi[eze un dispre]cvasireligios fa]\ de bani („banii s`nt ochiuldracului“, „s\rac, dar curat“, „banii n-aducfericirea“ etc.). Comportamentul `nv\]at esteunul duplicitar c`t\ vreme experien]a le arat\ c\nimeni nu poate tr\i f\r\ bani, c\ lupta pentrusupravie]uire este `n mare parte o lupt\ pentruc`[tigul material. Teoria unei existen]e funda-mentate exclusiv pe valori spirituale este fla-grant dezmin]it\ de practica neiert\toare avie]ii economice [i sociale. Ie[irea din conflicteste astfel asigurat\ de c\tre desf\[urarea si-multan\ a dou\ ac]iuni contradictorii: f\]i[a dis-pre]uire a banilor ([i implicit a „donatorului“)[i `ncasarea acestora. Aceasta `n ce-l prive[tepe fericitul „primitor“. Lucrurile se schimb\,dar nu prea mult, `n cazul nefericitului donator.Dar, de[i simte usturimea buzunarului golit deis\re[ti, acesta `[i va re]ine reac]iile ostile pen-tru c\ a `nv\]at cum trebuie jocul social: trebuies\ mimeze el `nsu[i autodispre]ul fa]\ de baniis\i [i s\ accepte desconsiderarea pe care primi-torul i-o arat\ „dona]iei“ sale. Cum rolurile nus`nt fixe, [tie c\ odat\ ajuns `n pozi]ia de primi-tor va avea [i el exact aceea[i atitudine fa]\ dedonatorul s\u. Extinz`nd sfera discu]iei, o cau-z\ a mioritismului rom=nilor `n fa]a niveluluide trai sc\zut, a s\r\ciei, a salariilor [i pensiilormici este chiar dispre]ul pe care au fost `nv\]a]is\-l joace fa]\ de bani [i fa]\ de a avea. A seremarca faptul c\ mi[c\rile de revendic\ri so-ciale – sporadice, moi [i manipulate de ni[tesindicate corupte [i subordonate politicului –ascund revendic\rile salariale `n spatele unorcauze nobile: „dotarea spitalelor/ [colilor“, „re-formarea sistemului de `nv\]\m`nt/ sanitar“,„modernizarea“ [i abia la coad\, amintit\ subeufemismul „finan]\rii“, este adus\ `n discu]iechestiunea salariilor. {tiind c\ rom=nilor le eru[ine s\ lase impresia c\ pre]uiesc banii, gu-vernul `i acuz\ pe grevi[ti (ast\zi, un termenc\zut aproape `n desuetudine) c\ de fapt urm\-resc m\rirea salariilor; la r`ndul lor sindicali[tiise ap\r\ de aceast\ jignire afirm`nd, din nou, c\lupt\ pentru modernizarea sistemului, refor-mare, dotare etc.

***

Britanicii ([i nu doar ei) nu s-au confruntatcu problema care nou\ ne d\ dureri de cap de-oarece au recunoscut de la bun `nceput impor-tan]a major\, esen]ial\ a banilor `n economiacapitalist\. Nu le e ru[ine s\ cear\ bani [i nicinu se feresc s\ mul]umeasc\ atunci c`nd `i pri-mesc. Nu afi[eaz\ false feciorelnicii `n raportulcu banii. Nu `[i ascund satisfac]ia c`nd `]i `nca-seaz\ banii [i `]i mul]umesc at`t de sincer `nc`tte fac s\ te sim]i [i tu mul]umit. Desigur, mul]u-mirile nu s`nt doar formale sau verbale, ele sereg\sesc [i `n calitatea produsului sau a servi-ciului pe care ]i-l v`nd. Economia lor este oeconomie a mul]umirii (reciproce), fa]\ de eco-nomia noastr\ – o economie a reciprocei ne-mul]umiri [i crisp\ri. O asemenea economie,prosper\, a mul]umirii va fi posibil\ [i la noidoar atunci c`nd vom renun]a s\ cultiv\m `nmin]ile copiilor no[tri ipocritul [i popesculdispre] fa]\ de bani, aleg`nd s\-i educ\m `nsensul respectului fa]\ de valorile materiale,respect perfect compatibil cu respectul fa]\ devalorile morale [i spirituale.

„Thank you“ is MoneyAxa Londra-Bucure[ti

SINE RETRACTATIONE

EseuTIMPUL20

septembrie 2012 www.timpul.ro

MIHAELA

MORARIU

Textul [i distan]a

A[adar textul devine locul unor mai multetipuri de distan]are [i aceasta nu `n modul uneisepar\ri clare `ntre elementele implicate, ci subforma unei puneri laolalt\, a unei `mbin\ri, aunei puneri `n scen\ a acestor instan]e, careprin tocmai acest act `[i dovedesc ireductibili-tatea `ntre ele. Am v\zut modul `n care un dis-curs scris, adic\ un text, determin\ o reorgani-zare [i redistribuire a elementelor. Scrierea, caact primar [i nu consecutiv unei vorbiri, pro-duce mai `nt`i o distan]are `n timp `n ceea ceprive[te raportul emi]\tor-receptor. Schimbulnu mai beneficiaz\ de mijloacele ostenta]iei,drept pentru care acestea trebuie suplinite demijloace textuale. A[a cum preciza P. Ricoeur,`n vorbirea vie discursul era dizolvat ̀ n gest, iaracesta se reducea la obiectele ar\tate. Lumeadespre care se vorbe[te nu mai poate fi ar\tat\;nu se mai afl\ acolo. De aceea,

i). O prim\ distan]\ care survine este aceea`ntre discurs [i lumea la care se refer\; raportulcu obiectul semnificat se modific\, `n sensul c\de aceast\ dat\ discursul instituie obiectul. ~nvorbirea vie discursul este aproape superfluu,aproape un limbaj al obiectelor; discursul – otopologie a obiectelor; scrierea nu are obiectegata constituite sau dac\ manipuleaz\ la unmoment dat astfel de obiecte, ele s`nt actuali-zate tot prin text; s-ar putea spune c\, `ntr-unanumit fel, intertextualitatea ofer\ obiecteconstituite, dar decuparea, selectarea, punerea`n scen\ a lor este un act care se produce `ninteriorul textului.

ii). Un alt tip de distan]\ de care textul d\seama este aceea `ntre autor [i cititor. Acestcuplu vine s\ `nlocuiasc\ rela]ia vorbitor-ascul-t\tor, dar [i de aceast\ dat\ scrierea schimb\centrul acestui raport. Ricoeur analizeaz\ cumdialogul vorbitor-ascult\tor este anihilat `n ca-drul discursului scris. Distan]a (deja instituit\)`ntre lumea unui discurs [i discursul `nsu[i sus-penda [i rela]ia dintre vorbitor [i ascult\tor.~ntre autor [i cititor nu mai are loc dialog, c\cicititorul nu mai poate pune ̀ ntreb\ri, iar autorulnu mai poate s\ r\spund\. „Dialogul e unschimb de `ntreb\ri [i r\spunsuri; nu exist\ unschimb de acest gen `ntre autor [i cititor; scrii-torul nu r\spunde cititorului“1. Textul este unversant, `n care scriitorul [i cititorul nu se `nt`l-nesc niciodat\, care-i desparte definitiv, c\ci„cititorul e absent din scriere; scriitorul eabsent din lectur\“2. Totu[i, ace[tia continu\ s\se caute reciproc, s\-[i surprind\ unul altuiami[c\rile, gesturile `ntr-un act care poate-isepar\ [i mai mult. Eco vorbe[te de Autor [iCititor Model ca „strategii textuale“, nici m\-car aceste „umbre“ ale cititorului [i autoruluiempiric nereu[ind s\ se reg\seasc\ `n interiorultextului. Cititorul Model este o ipotez\ formu-lat\ de autorul empiric, iar Autorul Model estetot o astfel de ipotez\, a Cititorului Empiric. Laoricare dintre aceste niveluri decalajul se p\s-treaz\; `nt`lnirea nu are loc niciodat\, dar a-ceast\ mi[care, a unuia spre cel\lalt, este fun-damental\: „spa]iul creat `ntre scriitor [i poten-]ialul cititor e important, nu cititorul; «jocuriles\ nu fie f\cute, s\ existe un joc»“3. Autorul [icititorul devin entit\]i integrate cu totul tex-tului. Dialogul, ca schimb de mesaje `ntre doipoli ai comunic\rii, ̀ ntre care rolurile se schim-

b\ succesiv, e transformat `ntr-un joc al mijloa-celor strategice: „Emitentul [i Destinatarul s`ntprezen]i `n text, nu at`t ca poli ai actului enun-]\rii, c`t ca roluri actan]iale ale enun]ului“4.

iii). Un alt tip de distan]are – pe care o pro-duce textul ca discurs – este aceea `ntre autor [itext. Textul intr\ `n ceea ce K. Popper numea„lumea a treia“5, adic\ produse „spirituale“,care odat\ ce au fost create dob`ndesc indepen-den]\ fa]\ de autorii lor: ni[te existen]e de sinest\t\toare. „Inten]ia autorului“ nu mai coincidecu „inten]ia textului“ sau mai bine spus inten]iaautorului este „pus\ ̀ ntre paranteze“, c\ci ea nuar mai putea fi „recuperat\“ dec`t prin mijloa-cele textului. ~n acest caz totul revine textului.Textul r\m`ne singur, fa]\ `n fa]\ cu cititorul. Eleste cel care trebuie s\-[i simuleze autorul pen-tru c\ el nu mai este prezent. Textul `[i apropieautorul `n chipul Autorului Model, dar acestanu mai poate avea o inten]ie distinct\ de cea atextului, c\ci nici un cititor nu-[i creeaz\ unAutor Model care s\ nu justifice textul. ~n ulti-m\ instan]\, Autorul Model nu e altceva dec`t`ncercarea cititorului de a-[i face lizibil textul.R. Barthes este cel care postuleaz\ moartea au-torului: „Ca institu]ie, autorul a murit; persoa-na sa civil\, pasional\, biografic\ a disp\rut;deposedat\, ea nu mai exercit\ asupra opereisale formidabila paternitate pe care istoria lite-rar\, `nv\]\m`ntul, opinia aveau sarcina s\ ostabileasc\ [i s\-i re`nnoiasc\ povestea“6, adic\nu mai exist\ „cineva activ“ `n spatele textului[i cineva „pasiv“ (cititorul). Autorul revine,de[i desfigurat [i reconfigurat `n actul lecturii`ntruc`t, „`n text, `ntr-un anumit fel, eu `l dorescpe autor, am nevoie de figura sa (care nu e nicireprezentarea sa, nici proiec]ia sa), a[a cum areel nevoie de a mea“7.

Distan]ele instituite de text constituie, `nfapt, deta[area textului de orice exterioritate,transcenden]\ a lui, nu pentru a o aboli, ci pen-tru a reconstitui `n fiin]area acesteia ca efect als\u, pentru a face transparent modul `n careanumite dispozitive, anumite cadre intervin `nproiectarea unei transcenden]e.

Textul [i literatura

C`nd consider\m c\ un text este sau nuliterar? Sau ce facem ca un text s\ fie sau s\ nufie literar? Teoretic, problema ar fi facil\, `ns\ea se complic\ `n momentul `n care obiectul„literatur\“ nu este clar definit. Hess spunea c\„Literatura este ceea ce consider\ fiecare c\este literatura“8.

Literatura a fost `mp\r]it\ de Pollman9 `ntr-o literatur\ de sine st\t\toare „independent\ [ipropriu-zis\“ (selbständig und eigentlich) –,c\reia `i este caracteristic faptul c\ `n afar\ de afi o unealt\ simpl\ limba devine „sesizabil\“ [ica valoare `n sine – [i o literatur\ dependent\(unselbständig) adic\ aceea care are o „utilitatetranscendent\ con[tiin]ei“ (bewusstseinstrans-zendent Sachdienlichkeit). Aceast\ literatur\este reprezentat\ de a[a numita „literatur\obiectiv\“ [i de specialitate (Sach-/ und Fachli-teratur), oferind informa]ii despre lucruri, per-soane [i procese din realitate (LebensweltlicheWirklichkeit).

Pun`nd `n scen\ chestiunea referentului `ncadrul unui text, Barthes distinge ̀ ntre „messagedénoté“ [i „message connoté“, primul presupu-n`nd referirea comunic\rii literare la un obiect,`n timp ce al doilea eviden]iaz\ caracterul auto-indicator, reflexiv. Ideea de literaritate a unuitext este pus\ `n leg\tur\ cu cea a modului dedesemnare, cel reflexiv fiind privilegiat ̀ n defi-nirea conceptului de literatur\. Dificultateacare apare este derivat\, `ns\, din una mai pro-fund\: aceea a criteriului obiectivit\]ii. Poate filimbajul un mediu transparent, un instrumentcare „s\ nu deranjeze“ comportamentul obiec-telor asupra c\rora se `ndreapt\ sau este unmediu opac [i violent, care impune „obiecte-lor“ un comportament pe care `l poate descrieapoi tocmai pentru faptul c\ `n prealabil l-aprescris? Aceast\ „obiectivitate de tip pro-priu“10 s\ fie oare modul de a fi obiectiv?

M. H. Abrams11 a elaborat o schem\ menit\s\ explice ceea ce, de-a lungul istoriei, a fostconsiderat ca fiind literatur\. }in`nd cont detoate momentele relevante `n procesul pro-ducerii artei, autorul amintit stabile[te patrucoordonate fundamentale: produsul de art\(Work) unde se adaug\ artistul (Artist), audi-toriul (Audience) [i realitatea (Univers). Deaici se disting trei no]iuni de literatur\, `n func-]ie de rela]ia predominant\ care se instituie: (1)literatur\ mimetic\ (oper\-univers) – literaturaclasic\; (2) literatur\ expresiv\ (oper\-artist) –romantismul; (3) literatur\ pragmatic\ (oper\-auditoriu). Acestei scheme, Plett `i adaug\12 o apatra no]iune: literatur\ obiectiv\ („oper\-o-per\“) propun`nd `n acela[i timp, pentru o maiclar\ delimitare, [i o schimbare de termino-logie: „pragmatic“ e `nlocuit cu „receptiv“, iar„obiectiv“ cu „retoric“ [i ajungem astfel lapatru categorii fundamentale ale literaturii:mimesis-ul, expresivitatea, receptivitatea,retorica.

Textul [i tehnicile deinterpretare (II)

Patanjali, Yoga Sutra, Traduc\tor:Walter Fotescu, Editura Herald, Bucu-re[ti, 2012, 224 p.

Yoga Sutra este considerat cel maiprecis [i mai [tiin]ific text scris vreodat\despre Yoga. Alc\tuit din 196 de aforis-me (sutra), tratatul a fost scris de `n]e-leptul Patanjali. Titlul s-ar putea traduceprin „aforisme despre yoga“, dar `n faptcuv`ntul sutra `nseamn\ „fir“. Implica]iaacestui termen este aceea c\ cuvintelescrise s`nt purt\toare ale unei g`ndirisubiacente continue; diferitele idei seleag\ laolalt\ asemenea unui [irag dem\rgele pentru a forma o filosofie com-pleta. Scrierea mai este numit\ [i Yoga-

darsana, titlu tradus `ndeob[te ca „Filo-zofia Yoga“, dar `n realitate cuv`ntuldarsana are o semnifica]ie mult maiprofund\. Literal el `nseamn\ „a vedea“,iar darsana este procesul vederii. Prinurmare, Yoga-darsana `nseamn\ „proce-sul vederii prin yoga“, dar nu `n sensulvederii cu ochii sau cu orice alt sim] des-tinat lumii exterioare. ~nseamn\ a vedeaceva dincolo de sim]uri [i dincolo deminte. Este procesul vederii c`nd ochii [icelelalte sim]uri s`nt `nchise [i mintea seafl\ sub un control absolut. Yoga-dar-sana este o metod\ de percep]ie superi-oar\; astfel este un mijloc de „a vedeainvizibilul“ sau „de a vedea prin intui]iespiritual\“.

„Patanjali `[i `nsu[e[te `ntreaga filo-sofie Samkya, dar, dup\ p\rerea lui, cu-noa[terea metafizic\ nu poate, ea singu-r\, s\-l conduc\ pe om la eliberare. Cu-noa[terea nu face dec`t s\ preg\teasc\drumul `n vederea dob`ndirii libert\]ii.Eliberarea trebuie cucerit\ prin luptagrea, cu ajutorul `ndeosebi al unei teh-nici ascetice [i al unei metode de con-templa]ie. Scopul Yoga este de a suprimacon[tiin]a normal\ `n favoarea uneiacalitativ diferite, capabil\ de o `n]elegereexhaustiv\ a adev\rului metafizic.“(Mircea Eliade)

„Termenul Yoga, dup\ defini]ia pecare o d\ Patanjali, `nseamn\ definitivaanihilare (nirodha) a tuturor modific\-rilor con[tiin]ei (citta vritti), incluz`ndstadiile preg\titoare `n care minteatrebuie s\ fie obi[nuit\ s\ r\m`n\ ferm\`n diferite st\ri mentale graduale.

Bazele doctrinei Yoga a lui Patanjalitrebuie c\utate `n filosofia Samkhya for-mulat\ de `n]eleptul Kapila. ~nv\]\turalui, privit\ ca cea mai `nalt\ dintre toatesistemele yoghine, este at`t de importan-t\ `nc`t a influen]at toate sistemele g`ndi-rii indiene.“ (Surendra Nath Dasgupta)

BURSA C|R}ILOR

21Eseu TIMPUL

septembrie 2012www.timpul.ro

Mimesis-ul (imita]ie) a fost discutat pentruprima dat\ de Platon. ~n aceast\ perspectiv\orice imita]ie (iar aceasta era o imita]ie) `nsem-na o pierdere de realism. Realitatea sensibil\era deja o imita]ie a Ideilor, o sl\bire de exis-ten]\ `n raport cu lumea ideilor, iar arta – caimita]ie a lumii sensibile – simplific\ acest fe-nomen. Aceast\ ierarhizare nu conferea delocdemnitate produc]iei artistice, din contr\, eaimprima chiar o not\ negativ\. Aceast\ tem\fiind reluat\ [i `n cadrul unei `ncerc\ri de a in-vesti arta cu o valoare ontologic\, imita]ia afost plasat\ undeva `n spa]iul dintre cele dou\lumi: cea a Ideilor [i cea sensibil\. Imita]ia ar fia ideilor [i nu a lucrurilor sensibile, drept pen-tru care, prin aceasta, arta apropie omul delumea Ideilor, nu `l `ndep\rteaz\.

Teoriile moderne arat\ cum `ntre paradigmamimetic\ [i cea expresiv\ nu exist\ o deosebirefundamental\, `n sensul c\ cea de-a doua secircumscrie primei. ~n ambele situa]ii ideea eaceea[i: un ceva reproduce un altceva dec`t el`nsu[i `ntr-un grad mai mare sau mai mic defidelitate.

Trecerea de la clasicism la romantism nu afost astfel o schimbare radical\, ci a avut locprintr-o fals\ abordare a mimesis-ului. Roman-ticii au schimbat doar obiectul „imitat“ al uneiopere, `ns\ nu au putut renun]a la o paradigm\mimetic\ `n explicarea actului artistic. Aceast\„fantasm\“ a primordialit\]ii existentului, aacelui hors-texte este ideea unei repet\ri pe ca-re o efectueaz\ o oper\ (`n cazul nostru-textul),prin care se reitereaz\ un ceva deja existent.Abia postromantismul (Mallarmé, Borges,noul roman, noua critic\, poststructuralismul)este acela care transform\ narcisismul aucto-rial `ntr-unul „textual“. Numai acum funda-mentul mimezei, ca leg\tur\ esen]ial\ a textuluicu exterioritatea, este dezintegrat; „pre-exis-ten]a“ este demontat\. Singura „surs\“ a textu-lui este el `nsu[i. Dintre ceea ce el semnific\sau se refer\, nu se afl\ nimic care-l precede,care `i este exterior. Textul nu mai este re-productiv, ci doar productiv.

H. Plett pune `n discu]ie [i o no]iune recep-tiv\ de literatur\. ~n centrul conceptului de re-ceptare se afl\ cititorul [i numai textele cu ominim\ `nr`urire s`nt considerate literare. „Li-teraritatea este forma de text specific\ esteticu-lui; un alt nume pentru aceasta este «poeticita-tea». Cu «literalitate» denumim acele tr\s\turiale textului care deosebesc textele literare decele non-literare, poezia de non-poezie.“13 Di-feren]a este marcat\, `n accep]iunea autoruluiamintit, de un a[a-zis, „prag estetic“ stabilit cuajutorul no]iunii de „devian]\“. Obiec]iile prag-matice la adresa teoriei devian]ei (formulate deJ. S. Schmidt) au `n vedere faptul c\ devian]alingvistic\-estetic\ nu se deosebe[te doar denorma cotidian\ sincron\, ci [i de o norm\ poe-tic\ a precursorilor, pe care ea, ca devia]ie de ladevia]ie, a ̀ nlocuit-o ̀ n procesul „evolu]iei lite-rare“. Schmidt14 e de p\rere c\ referin]a trebuietratat\ ca o categorie la nivelul comunic\rii, nual lexicului. ~n acest fel textele s`nt situativ-abstracte. Ele las\ „locuri libere“ umplute apoide cititori. Putem spune c\ modul `n care untext [tiin]ific [i unul de beletristic\ `[i creeaz\„semnificatul“ nu este diferit `n mod esen]ial.La fel, istoricul nu dispune dec`t de „povestiri“,de „mituri“ pentru a pune `n ordine [i a recon-stitui un text dezordonat prin ceea ce ni se ara-t\. Subiectivitatea de asemenea este produsulunor atare tehnici. Barthes afirm\ c\ „a recu-noa[te aceast\ neputin]\ de a spune adev\ruldespre Racine `nseamn\ a recunoa[te, `n sf`r[it,statutul special al literaturii. El ]ine de un para-dox: literatura e acel ansamblu de obiecte [i dereguli, de tehnici [i de opere, a c\ror func]ie, `neconomia general\ a societ\]ii noastre, estetocmai institu]ionalizarea subiectivit\]ii“15.Foucault arat\, de asemenea, cum subiectuleste un construct instituit la un moment dat `nanumite tipuri de discurs. Dar cu mult `nainteNietzsche16 demasca fic]iunea unui subiect`n]eles `n mod tradi]ional: subiectul multiplu [inu unic, f\r\ centru, distribuit, mobil etc. Su-biectul nu mai este dec`t o idee util\ `n anumitecircumstan]e.

~n ultima instan]\ problema semnificatuluipoate fi redus\ la problema unui exterior al tex-

tului, or tocmai acesta este ceea ce apare ca`ndoielnic. Simul\rile de exterioritate a textului(istoria, realitatea, subiectul) s-au dovedit `nmare parte tributare acestuia, c\ci ele s`nt insti-tuite de text. Raportul de cauzalitate se inver-seaz\, realit\]ile s`nt „locuri comune“ de inter-sec]ie `ntre suprafe]ele textelor. Procesul desemnificare pune `n joc lumea textului, dar nuca lume care produce textul, ci care e produs\simultan cu textul: dou\ oglinzi fa]\ `n fa]\.„Orice text e provizoriu reziduu al propriei saleurm\ri. O reactivare `i devine necesar\ urma-rea; astfel scrisul este contrariul unei substan]estabile: act reluat, relansat dinainte spre `napoi,tr\g`nd“17.

Atunci c`nd cititorul e pus `n fa]a unui textdespre a c\rei provenien]\ nu dispune de nici oinforma]ie, el decide dac\ este sau nu este lite-rar, `n cadrul unui proces de „recunoa[tere“. ~lcompar\ cu acele concepte standard de text(poetice, [tiin]ifice, utilitare etc.) care se afl\ `nrezerva sa de memorie. Unele dificult\]i apar ̀ nzonele marginale unde se ivesc variante hibri-de c`nd expresivitatea [i fic]ionalitatea se con-trapun. Evaluarea pragmatic\ reglementeaz\,`n acest fel, utilizarea conven]iilor literarit\]ii(at`t dominante, c`t [i implicite), `n func]ie decontextul social [i cultural.

Finalul nu a fost rezervat unei defini]ii c`t dec`t l\muritoare a textului, cu at`t mai mult cu c`tpe parcurs s-a consolidat mai mult poate ideeaimposibilit\]ii (sau a inadecv\rii) unei astfel dedefini]ii. Ca [i cum grija principal\ a textului arfi sustragerea de la orice defini]ie, dar probabilc\ a[a [i este `n cazul acestui „obiect“ care sedes-figureaz\ [i se re-figureaz\ continuu, care-[i demonteaz\ [i reinventeaz\ propriile mijloa-ce, care deconstruie[te limbajul pentru a-l re-constitui `n alt\ parte, nu pentru a-l `nlocui pecel dint`i, ci pentru a pune `n scen\ `nsu[i jocul`nlocuirii. Ceea ce r\m`ne este gestul transfor-m\rii. De aceea „textul“ se strecoar\ printre de-fini]iile sale printr-un gest care-i certific\ liber-tatea. Vom `ncerca s\ preciz\m totu[i c`tevalucruri despre text avertiz`nd `nc\ o dat\ c\ nueste vorba de o `ncercare de a-l defini. Ceea ceurm\rim este dinamica textului [i eliberareaacestuia de prejudec\]ile prin care s-a produsorice apropiere de el.

Mai `nt`i vom spune, urm`ndu-l pe Ricoeur,c\ reducem no]iunea de text la sfera discursuluiscris. Concep]ia clasic\ accept\ c\ apari]ia lim-bajului s-a produs prin forma lui oral\, iarscrierea nu este dec`t o modalitate de a reiteraoralitatea. Nu se poate contesta cu argumenteistorice acest lucru (dup\ cum nici nu se poateconfirma), dar lucrul cu care nu putem fi deacord este aceast\ perpetuare a caracteruluisecundar al scrierii. Putem accepta (mai multpoate din spirit conciliator) c\ scrierea a ap\rutca reproducere a vorbirii, `ns\ cercet`nd scrie-rea vom vedea cum toate rela]iile `ntre instan-]ele implicate s`nt profund modificate. Textulnu mai apare ca relu`nd o vorbire, ci el survinetocmai acolo unde ar fi trebuit s\ se nasc\ ovorbire – el ̀ nlocuie[te vorbirea. Rolul emi]\to-rului [i al receptorului este luat aici de autor,respectiv cititor. Dar dialogul nu mai are loc:

cititorul nu mai poate s\ pun\ `ntreb\ri, iarautorul nu mai poate s\ r\spund\ la eventuale`ntreb\ri. Inten]ia autorului [i cea a textului numai coincid. Textul devine independent fa]\ depropriul autor, c\ci autorul nu se mai afl\ „cuel“, nu mai este acolo pentru a ne ar\ta ceea cea vrut s\ spun\. Ruperea textului de referin]a samodific\ profund modul de semnificare [i`ns\[i referin]a. De aceea textul e producere, nure-producere. Paradigma mimetic\ (at`t `nraport cu autorul, c`t [i `n raport cu realitatea)nu rezist\ nici ea. Autorul nu produce textul, ciacesta din urm\ „i se `nf\]i[eaz\“ ca o lume.Nici „realitatea“ nu `l mai justific\, `ntruc`t `n-s\[i aceasta este organizat\ printr-un text, chiarmodul `n care percepem noi realitatea este„punerea“ acesteia `ntr-un text.

Textul are un relief specific: totul este adusla suprafa]a acestui relief. Ceea ce este dincolo[i dincoace de el nu fac dec`t s\-l instituie casuprafa]\ semnificant\, o suprafa]\ unde se potconstitui rela]ii de semnificare. Am putea spu-ne c\ textul este reliefarea, „punerea `n scen\“ `ncadrul suprafe]ei. Rela]ia cu textul [i reconside-rarea permanent\ a formelor noi permit constru-irea de instrumente adecvate aprop(r)ierii lui.

Acknowledgements: Text prezentat `n cadrul Confe-rin]ei Interna]ionale „Inventica 2012“, Sec]iunea: „Creati-vitatea `n disciplinele socio-umane“, Universitatea „Ale-xandru Ioan Cuza“, Ia[i, 13-15 iunie 2012.

1 Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutic\, Traducere deVasile Tonoiu, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 115.

2 Ibidem, p. 113.3 Roland Barthes, Pl\cerea textului, Traducere de Ma-

rian Papahagi, Postfa]\ de Ion Pop, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1994, p. 9.

4 Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperarea interpre-tativ\ `n textele narative, `n rom=ne[te de Marina Spalas,Prefa]\ de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers, Bucu-re[ti, 1991, p. 93.

5 Karl R. Popper, Filosofie social\ [i filosofia [tiin]ei,Antologie editat\ de David Miller, Traducere din limbaenglez\ de Alexandra Stanciu, Br`ndu[a Palade, GheorgheFlonta et al., Editura Trei, Bucure[ti, 2000, pp. 281-290.

6 R. Barthes, Pl\cerea textului, ed. cit., p. 44.7 Ibidem.8 Rainer Hess, Gustav Siebenmann, Literaturwissen-

schaftliches Wörterbuch für Romanisten, ed. 2, Frankfurt,1972, p. 99; apud. Heinrich F. Plett, Op.cit., p. 13.

9 Leo Pollmann, Literaturwissenschaft und Methode,Athenäum-Verlag, Frankfurt, 1971, pp. 1-27; apud. Hein-rich F. Plett, Op.cit., p. 10.

10 Wolfgang Kayser, Das sprachliche Kunstwerk, ed. aII-a, Francke, Bern u. München, 1959, p. 14; apud. Hein-rich F. Plett, Op. cit., p. 16.

11 M. H. Abrams, The Miror and the Lamp. RomanticTheory and the Critical Tradition, The Norton Library,New York, 1953, p. 58.

12 Heinrich F. Plett, {tiin]a textului [i analiza de text.Semiotic\, lingvistic\, retoric\, Traducere de Speran]aSt\nescu, Editura Univers, Bucure[ti, 1983, p. 15.

13 P. Ricoeur, Op. cit., p. 131.14 Siegfried J. Schmidt, „Text als Forschungsobjekt der

Texttheorie“, in Der Deutschunterricht, nr. 4, 1972, pp. 7-28; apud. Heinrich F. Plett, Op. cit., p. 149.

15 Roland Barthes, Despre Racine, `n rom=ne[te deVirgil T\nase, prefa]\ de Toma Pavel, Editura pentru Lite-ratur\ Universal\, Bucure[ti, 1969, pp. 205-206.

16 vezi Friedrich Nietzsche, Voin]a de putere: `ncercarede transmutare a tuturor valorilor, traducere de ClaudiuBaciu, Editura Aion, Oradea, 1999.

17 Jacqueline Risset, „~ntreb\ri asupra regulilor jocului“(text tradus din vol. Théorie d’ensemble, Éditions du Seuil,coll. „Tel Quel“, Paris, 1968), `n Pentru o teorie a textu-lui…, Antolog. cit., p. 221.

Valeriu Gherghel, Breviarul sceptic.{i alte eseuri despre simplitate, EdituraPolirom, Ia[i, 2012, 256 p.

Principiul simplit\]ii sau al econo-miei i-a preocupat dintotdeauna pe filo-sofi [i logicieni, care de-a lungul timpu-lui au propus pentru el diferite formul\ri[i interpret\ri. Eseurile lui Valeriu Gher-ghel s`nt centrate pe simplitatea aplicat\`n interpretarea textelor, care presupunea nu fi excesiv, a respecta limita [i m\su-ra, a accepta faptul incomod c\ po]i ex-plica numai ceea ce po]i explica [i a temargini strict la ceea ce spune textul,f\r\ s\ construie[ti ipoteze suplimentare.Pe parcursul volumului, specula]ia alter-neaz\ cu exerci]iul practic – analiza detext – [i, `n c`teva cazuri, cu exerci]iulimaginativ. Dac\ prima parte vorbe[tedespre simplitate [i conciziune, iar ceade-a doua despre principiul opus, repre-zentat de risipa interpretativ\ [i exces,partea a treia prezint\ unele episoade dinistoria hermeneuticii (Philon din Ale-xandria, Sf`ntul Augustin, Hugo deSaint-Victor) care demonstreaz\ c`t estede dificil s\ fii simplu `n interpretare.

„Istoria hermeneuticii e plin\ de exe-ge]i dogmatici. Scepticii veritabili pot finum\ra]i pe degetele unei singure m`ini.~n interpretare, to]i pot s\ poat\. {i ni-meni nu poate s\ nu poat\. Nu exist\semnifica]ii t\inuite, pagini abstruse,vid semantic, `ntuneric. E absolut uimi-tor acest dogmatism al criticilor. ~n teo-logie, e o distinc]ie [i o trufie s\ fiiagnostic [i s\-]i recuno[ti, `nc\ de ladebutul discu]iei, ignoran]a. Fiin]a luiDumnezeu este dincolo de p\trundereamin]ii. Aici, ne[tiin]a e o virtute glori-ficat\. ~n hermeneutic\, dimpotriv\. Am\rturisi c\ nu intuie[ti o semnifica]ie,c\ sensul precis al unei sintagme este cuneputin]\ de sesizat e ca [i cum ]i-airecunoa[te un viciu abominabil. Esen]adivin\ se sustrage tuturor. ~n schimb,semnifica]ia unei scrieri este `n v\zul [ila cheremul oricui. A[a s\ fie oare?“(Valeriu Gherghel)

Din cuprins: Hexada simplit\]ii; DonQuijote c’est moi; Limba neo-adamic\;Crux interpretum; Simplitate [i pe[ti(sancta simplicitas); Erezia determi-n\rii; A fi [i a semnifica; Index rerum;Poarta credin]ei; Cavalerul Tristei Lec-turi; Excesul quodlibetal; Cauda pavo-nis; Pleonasmul divin.

BURSA C|R}ILOR

22 LabirintTIMPUL

septembrie 2012 www.timpul.ro

SUZANA LAZANU

6 noiembrie 2011. F\r\ mari speran]e, tri-mit c\tre Center for Integral Expression andDance Therapy din Budapesta un e-mail.Acesta cuprinde formularul de `nscriere launul dintre multele workshop-uri desf\[urateprin intermediul Agen]iei Na]ionale pentruPrograme Comunitare `n Domeniul Educa]iei[i Form\rii Profesionale. Niciodat\ nu e preat`rziu: Descoper\ artistul din tine – titlulworkshop-ului care mi-a atras aten]ia. Amsim]it mereu c\ s`nt un pic artist, de[i nu amvreun talent evident.

22 februarie 2012. Primesc un e-mail dela organizatori: s`nt trecut\ pe lista de re-zerv\, deci pot participa doar dac\ se retragecineva. Desigur, a[a a fost s\ fie, voi mai`ncerca alt\ dat\.

30 martie 2012. Un nou e-mail `n Inbox-ulcontului meu: organizatorii m\ anun]\ c\ s-aretras cineva [i pot participa, dac\ mai doresc.Sigur c\ doream.

Era prima oar\ c`nd putea spera s\ plec din]ar\, s\ cunosc oameni de alte na]ionalit\]i, s\vorbesc limba englez\ timp de o s\pt\m`n\, s\pip\i necunoscutul.

{i uite a[a, pe data de 29 iunie 2012, amplecat c\tre Budapesta, iar pe 9 iulie 2012m-am `ntors acas\, alt om, cu alt\ concep]iedespre ce `nseamn\ s\ tr\ie[ti printre oa-meni, la fel de vulnerabili [i dornici de dra-goste [i frumuse]e ca [i mine. {apte zile deincuba]ie, [apte zile `ntr-un cuib al crea]iei,cunoa[terii [i dragostei. Pe l`ng\ aceste [aptezile au fost [i cele petrecute pe drum, carefac parte tot din marea transformare, fiind oprovocare [i un test.

~n or\[elul Mariahálom din Ungaria exist\o comunitate ecologic\, Biofalu. ~n mijloculnaturii, departe de lumea dezl\n]uit\, am `nt`l-

nit dou\zeci [i [apte de spirite, de suflete, do-u\zeci [i [apte de oameni frumo[i. Fiecaredintre noi era mai mult sau mai pu]in preg\titpentru `nt`lnirea cu sine `nsu[i. Dintre ace[tia,patru au fost muschetarii care [i-au luat sar-cina s\ ne c\l\uzeasc\ pe drumul ascuns, si-nuos, misterios c\tre Sinele nostru. Ace[tidasc\li ai no[tri [i-au `ndeplinit misiunea curesponsabilitate, grij\ [i, mai ales, dragostepentru noi, cei care le-am `ncredin]at [aptezile din via]a noastr\.

~n fiecare din cele [apte zile premerg\toarerena[terii noastre ne-am cercetat, ne-am as-cultat, sim]it, atins, a[a cum copilul `nc\ ne-n\scut face cuno[tin]\ cu ceea ce-l `nconjoar\[i cu propriul corp. Am aflat `n aceste zile c\fiecare dintre noi are `n interior un artist care[tie a c`nta, a dansa, a picta, a spune pove[ti, asculpta, a face performance, a fi toate acesteala un loc `mbinate cu m\iestrie. Am `nv\]at c\,p`n\ nu `ncerci, nu [tii de ce e[ti capabil.

Au fost zilele cele mai frumoase din via]amea. Am participat 24 de persoane, al\turi decei patru organizatori, to]i cu v`rste cuprinse`ntre 28 [i 64 ani, din 16 ]\ri ale UE. Am fost`mpreun\ zi de zi, de la micul dejun [i p`n\ lamasa de sear\ [i timpul petrecut `mpreun\dup\ mas\, `n natur\, la un foc de tab\r\ sau lalac. Oriunde, numai `mpreun\ s\ fim.

Am descoperit pl\cerea de a lucra cu lut,cu culori, cu materiale; am c`ntat `n fa]a ce-lorlal]i, am dansat, am jucat teatru, am `nv\]ats\ ne apreciem defectele [i ne[tiin]a, s\ neiubim a[a cum s`ntem. Cei care ne conduceauerau patru adev\ra]i muschetari, care ne di-rijau cu m\iestrie [i aten]ie c\tre autocunoa[-tere, ne-au `nv\]at c\ ceea ce consider\mdefecte nu s`nt dec`t o alt\ fa]\ a calit\]ilornoastre.

Ziua a [aptea, cea a rena[terii, a fost o `n-cununare a tot ceea ce am experimentat de laajungerea noastr\ la Biofalu, un loc `n care

natura `]i m`ng`ie sufletul, te atinge cu dra-gostea ei [i-]i deschide porii astfel `nc`t s\devii con[tient de tot ceea ce se `nt`mpl\ `njurul t\u [i `n interiorul t\u.

C`nd am privit `n jur `n prima zi, am v\zutoameni str\ini, de care m\ apropiam cu pa[itimizi [i m\run]i. Oameni din [aisprezece ]\ril-am ales pe Grundtvig ca s\ ne escalad\m li-mitele [i s\ `mpingem cunoa[terea mai depar-te. L-am ales pe Grundtvig ca s\ ne redesco-perim `mpreun\, iar trei reprezentante aleacestui program, prietene mai vechi de-ale luiGrundtvig, curioase, au participat c`teva orela activit\]ile desf\[urate [i au plecat `nc`ntatede ceea ce au v\zut [i descoperit.

Cei patru care au f\cut posibil\ rena[tereanoastr\ au avut grij\ de fiecare dintre noi s\ne sim]im `n siguran]\, s\ facem doar ceea ceeste confortabil pentru noi `n[ine, dar ne-au[i `nv\]at c\ nu putem tr\i singuri. Cel del`ng\ noi e la fel de vulnerabil [i de dornic dedragoste ca [i mine dar, ca [i mine, `i esteteam\ s\ se deschid\ prea mult ca nu cumvas\ fie r\nit. ~n aceste zile am fost creatori,d`nd na[tere unor picturi, desene, piese deteatru, c`ntece, fiecare purt`nd amprentaexperien]ei proprii.

S\-]i expui crea]ia `nseamn\ curaj. Curaj s\ar\]i lumii o parte din sufletul t\u. Am `nv\]atc\ e bine pentru mine s\ ar\t lumii ceea ce poteu crea, f\r\ s\-mi fie team\ de ridicol, decomentarii nepotrivite. Ace[ti dasc\li ne-au`nv\]at s\ nu lu\m `n der`dere crea]ia celuilalt.

Prietenul meu Grundtvig mi-a deschis por-]ile min]ii. Prima [i cea mai mare descoperirea fost aceea c\ trebuie s\ fii sincer cu tine`nsu]i [i s\ spui lucrurilor pe nume atunci c`ndvorbe[ti cu tine `nsu]i. Am `nv\]at c\ fiecareare limite pe care nu le vrea `nc\lcate de c\treceilal]i dar `i vine greu s\ m\rturiseasc\ acestlucru, de team\ s\ nu r\neasc\. ~ntr-o manier\politicoas\, cu respect [i aten]ia, este bine s\

le aducem la cuno[tin]\ confra]ilor no[tri des-pre limitele pe care dorim ca ei s\ nu le dep\-[easc\. ~n aceea[i m\sur\, s\ nu consider\m unafront personal atunci c`nd un semen ne ceres\ nu-i invad\m teritoriul. Fiecare `ncearc\ s\se protejeze [i acest lucru trebuie respectat.

Cum va influen]a experien]a mea pe cei-lal]i? Autocunoa[terea atrage dup\ sine o maiprofund\ [i corect\ cunoa[tere a celorlal]i.Dac\ tu cuno[ti, s`nt [anse crescute s\ [i `n]e-legi. ~ntr-o societate `n care oamenii se cunoscexist\ [anse ridicate s\ ne `n]elegem unii peal]ii mai bine [i s\ convie]uim `n armonie.Acest sentiment se poate extinde precum cer-curile provocate pe apa unui lac de aruncareaunei pietre. Dac\ 28 de oameni provoac\ cer-curi de schimbare `n universul lor cotidian,`nchipui]i-v\ ce se `nt`mpl\ dac\ fiecare dintreei reu[e[te s\ atrag\ `n acest „joc“ `nc\ opersoan\.

Prietenul meu Grundtvig nu a vrut s\-mispun\ dar cred c\ obiectivul lui `ndep\rtat estes\ fac\ o lume mai bun\, `n contextul `n careEul fiec\ruia reprezint\ o lume distinct\. C\-l\toria interioar\ nu e nici pe departe aproapede sf`r[it. Nici m\car la jum\tatea drumului nuam ajuns cu evolu]ia interioar\. Grundtvigm-a determinat s\ m\ `n]eleg [i s\ renun] cuu[urin]\ la fumat. Traiectoria mea `n via]\ s-aschimbat, chiar dac\ nu [tiu care este muntelepe care vreau s\ urc. {tiu `ns\ c\ prietenulmeu, Grundtvig, va fi mereu al\turi de mineprin amintiri [i `nv\]\minte, prin rela]iile pecare m-a ajutat s\ le stabilesc.

Biofalu, locul rena[terii mele, [i voi, ceidou\zeci [i [apte, nu vreau s\ v\ uit niciodat\.F\r\ prietenul meu Grundtvig nu v-a[ ficunoscut niciodat\. Premiul meu s`nte]i voi:Grundtvig [i cei dou\zeci [i [apte.

C\l\torie interioar\ cu prietenul meu, Grundtvig

DORIN DAVID

Motto: „De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi r\mas?“

~naintea fiec\rei plec\ri, ca orice om, stau[i cuget. C`t se poate de pragmatic la ce am def\cut. Dar, c`nd m\ aflu `n avion, de fiecaredat\, f\r\ excep]ie, g`ndurile mele zboar\ [iele, dar `n alt\ parte: inevitabil `mi pun `ntre-barea: dar dac\... {tiu c\ avionul este cel maisigur mijloc de transport, [tiu c\ pleac\ [i vinavioane `n fiecare secund\, [tiu c\ de fapt nuse `nt`mpl\. ~mi place s\ zbor cu avionul [i nuam nici o team\. Dar nu m\ pot opri ca m\carpentru o clip\ [i nu neap\rat la decolare, ateri-zare sau turbulen]e, ci exact c`nd e zborul mailin, iar echipajul e relaxat [i z`mbitor `n timpce `mparte cafeaua; atunci `mi zic: ce simpluar fi [i c`t de tragic. Apoi [tiu c\ voi ajunge cubine la destina]ie pentru c\ mai am `nc\ multede f\cut, at`tea proiecte `ncepute, familia carem\ a[teapt\, copiii care trebuie s\ creasc\ [i pecare trebuie s\-i v\d la casa lor [.a.m.d. A[a-dar, nu asta e concluzia, ci alta.

~n avion, to]i s`ntem `n aer, oric`t\ [ampa-nie ar primi cei de la bussines class. Aproapela fel de egali ca `n fa]a mor]ii. Nici [mecherulcu nenum\ra]i cai-putere, nici miliardarul care

are avion particular nu fac dep\[iri dup\ cum`i taie capul. De aceea iubesc zborul cu avio-nul. Ultima oar\, la sf`r[it de august, am fost`n Stockholm, la conferin]a Ends and Begin-nings a Asocia]iei Europene de Studii Religi-oase (EASR) [i cea special\ a Asocia]iei Inter-na]ionale (mondiale) de Istoria Religiilor(IAHR). Acum c\ am amintit de ea, de[i nudespre conferin]\ este vorba `n aceste falsepagini de fals jurnal, eu am prezentat o lucraredespre g`ndurile intime ale lui Mircea Eliade(1907-1986) referitoare la religie [i spirituali-tatea uman\, m\ refer, fire[te, la Jurnalul s\u[i m\rturisesc c\ am fost surprins [i `n aceea[im\sur\ `nc`ntat s\ v\d c\ numele meu, pardon,am vrut s\ spun al lui Eliade, atrage `nc\ oaudien]\ at`t de mare: probabil c\ nici organi-zatorii nu se a[teptau, pentru c\ am primit osal\ de seminar cu doar vreo 35 de locuri, cares-a dovedit ne`nc\p\toare...

Dar, s\ revin. La avionul care m-a dus laStockholm. Am schimbat `n Var[ovia, dup\ ce– recunosc – abia am prins avionul de pe Oto-peni. My mistake... ~n fine, `n Var[ovia era oradecol\rii. Iar noi st\team [i a[teptam. Camdup\ vreo cinci minute `[i face apari]ia ungrup: un b\rbat, o femeie, doi copii. Dac\ n-arfi dup\ figuri, ci doar dup\ `mbr\c\mintea fe-meii [i tot `]i dai seama imediat care le este

religia, iar vorba le confirm\ originea arab\.B\rbatul [i-a g\sit locul relativ repede, darfemeia a stat `n fa]a unui scaun [i s-a uitat labilete, la copii, la scaun, iar la bilete, iar lacopii etc. `nc\ vreo cinci minute. ~nso]itorulde bord a venit [i a `ntrebat-o politicos dac\ evreo problem\, dac\ poate s\ o ajute. Femeia,englez\ ioc. Murmura ea ceva, mai mult pen-tru sine. Dup\ ce se a[eaz\, `[i face apari]iarestul grupului, `nc\ vreo cinci sau [ase mem-bri, agita]i, dar nu foarte g\l\gio[i. ~ns\ p`n\[i-au g\sit locurile, p`n\ ce au mai f\cut [ini[te schimburi de locuri `ntre ei, a mai duratcel pu]in cinci minute [i doar interven]ia – dinnou politicoas\, dar ferm\ – a `nso]itorului debord a gr\bit lucrurile. Am reu[it s\ plec\mtotu[i doar cu vreo dou\zeci-dou\zeci [i cincide minute `nt`rziere.

~n timp ce priveam scena care se desf\[uraaproape de scaunul meu, `mi treceau prinminte urm\toarele: 1) ~nt`i [i `nt`i remarcamner\bdarea, respectiv chiar enervarea cresc`n-d\, care se putea citi pe fe]ele celorlal]i pasa-geri. E drept c\ privindu-i pe unii membrii aigrupului `]i venea s\ le strigi: lua]i loc o dat\,s\ putem pleca. Dar oricum, ar fi fost degea-ba. 2) Presupunerea mea era c\ `nt`rzierea lise datora, dar nu ei erau r\spunz\tori de ea.Cu siguran]\ au fost verifica]i de security mai

mult dec`t oricare al]i pasageri. Ceea ce ebine, `mi spuneam, dac\ au fost l\sa]i s\ vin\`nseamn\ c\ nu s`nt terori[ti [i nu vor deturnaavionul. Dar, 3) Eram oare `n fa]a unei sceneevidente de discriminare? Probabil c\ da. La`mbarcare, cu siguran]\, dac\ presupunereamea se dovedea adev\rat\. ~n avion `ns\ nu eevident, pentru c\ nimeni nu le-a spus nimic,`n afara celor dou\ tentative de a-i ajuta a `n-so]itorului de bord, chiar dac\ se putea vedeacu ochiul liber repro[urile din privirile celor-lal]i. Dar, asta nu e discriminare. Chiar [i pemine m-au iritat `nt`rzierea [i comportamentullor picat din lun\, a[adar puteau fi [i ameri-cani (sau rom=ni) [i tot aia ar fi fost.

Discriminarea exist\ `ns\, cel pu]in la `m-barcare. Dac\ ar fi numai intr\rile [i ie[irileseparate ale celor din Schengen cu ale celor-lal]i. Dar e mai mult. La `ntoarcere, tot `n Var-[ovia, un cuplu de rom=ni era foc de sup\rarepentru c\ au fost cerceta]i c`t se poate de am\-nun]it. Pentru c\ erau rom=ni, ziceau ei. ~i cred.Dar nu e nici vina lor, nici a securiti[tilor. Ci aaltor at`]ia [i at`]ia cet\]eni rom=ni, care au f\-cut s\ fim privi]i cu to]ii a[a cum au fost recep-]iona]i [i arabii de care spuneam, din cauzaunor – pu]ini – terori[ti [i a „promov\rii“ lorprin toate mijloacele media [i nu numai.

Fals Jurnal de Stockholm, o relatare

23LabirintTIMPUL

septembrie 2012www.timpul.ro

Rela]ia meacu Bulgaria

BOGDAN

ULMU

P`n\-n ’89 nu am v\zut dec`t o ]ar\:Bulgaria. {i asta, fiindc\ aveam rude [ine chemau. La 6 ani am fost `n Silistra,apoi, pe la 11 ani, la Ruse [i Sofia. La 13ani am v\zut Nisipurile de Aur [i Varna.

~n 1976 am fost la Plevna, `n turneu,cu teatrul din Br\ila. {eful UASCR dinfacultate s-a [i mirat cum am pututpleca, f\r\ s\ am acordul Institutului lacare eram student... {i eu m\ mir, acum.

Fiindc\-n 2012 (re)v\zusem dou\mari capitale ale Occidentului, m-amg`ndit `n var\ s\ m\-ntorc, cu nostalgie[i gratitudine, pe litoralul de la sudul]\rii. Auzisem c\-s ho]i, s`nt ataca]i ro-m=ni, condi]ii proaste de cazare [i ma-s\... Am vrut s\ verific.

Am stat cinci zile la Albena: minu-nat! Hotel bun, cu balcon spre brazi`nal]i; demi-pensiune cu bufet suedez `ncare g\seai tot ce-]i doreai – eu nefiindm`nc\u, m\ bucuram de unt, iaurt [ifructe. Plus sucuri. Era [i-un bar, la carecomandai ce doreai, contra-cost.

Plaja – minunat\ (n-am f\cut `ns\nici o zi de plaj\, fiindc\ nu suport soa-rele). Un singur lucru mi s-a p\rut nere-zolvat: indicatoarele rutiere. Spre exem-plu, la un moment dat aflai c\ Varna e [ila dreapta, [i la st`nga. Dar s\ nu fiuc`rcota[...

Restaurante, peste tot, foarte bune [iieftine. Am fost pe malul m\rii, la Ka-varna, la un local excelent, cu tot cevrei, mai ales specialit\]i de pe[te. Unvin bun, de[i apa mineral\ gazoas\ seg\se[te mai rar ca la noi...

Localuri bune [i la Varna, ori Balcic.Am luat supa lor, pe care eu o m\n`nc casalat\, taratorul. O aduc la halb\. Elapte b\tut cu castrave]i [i usturoi.

Am comandat salate mediteraneene[i salate marine, cu multe fructe de ma-re. Peste tot se m`ncau scoici `n cochilii,cum la noi vezi mai rar.

La Balcic, spre exemplu, am tr\it osenza]ie unic\: `n dreptul castelului Re-ginei Maria (supraasaltat de vizitatori),la o bodeg\, lipit\ de st`nci, chiar pemalul m\rii, am m`ncat un pe[te [i amb\ut vin la pahar foarte bun, `n timp cevalurile mari ne udau, lucr`nd laadrenalin\.

Lumea se distra, peste tot mici or-chestre, turi[ti rev\rs`ndu-se `n plimb\rinocturne... Lun\, ap\, relaxare.

Ergo, recomand Albena, superioar\litoralului nostru. {i mai ieftin\.

NOTI}E DE C|L|TORIE

CONSTANTINARCU

De cur`nd am aflat c\ un prieten inten]io-neaz\ s\ fac\ o c\l\torie `n China [i, `n semn deveche pre]uire, `l invit s\ ia aminte la pove]eleunui c\l\tor cu experien]\. Din lips\ de spa]iu,las deoparte orice introducere [i `ncep direct cupreg\tirile pentru excursie. Mi se pare important[i recomand din capul locului s\ nu porne[ti spreChina f\r\ s\ [tii o boab\ din limb\. Nu-i vorb\,unii chinezi o mai rup pe engleze[te (mai alestinerii [i copiii, semn c\ se pred\ `n [coal\),`ns\, dincolo de comunicare, le place mult s\-isalu]i pre limba lor p\s\reasc\. Semnalez unghid de `nv\]are rapid\ a limbii chineze `n 200de ani (Chineza rapid\ – curs practic), pe care`l voi preda `n cur`nd unei edituri. ~l recomandf\r\ re]inere. Ca s\ m\ opresc la un exemplu cepare banal, „Salut!“ se spune `n chinez\ Ni hai!Iat\, parafraz`nd un celebru astronaut, ai f\cutdeja un pas mic pentru tine, `ns\ uria[ pentruimensa Chin\.

Dup\ ce ai ispr\vit cu `nsu[irea limbii chi-neze, cite[te c`te ceva despre istoria [i culturaacestei str\vechi civiliza]ii. ~ntr-un deceniu is-pr\ve[ti probabil cam tot ce s-a scris mai impor-tant `n domeniu [i abia apoi treci la f\cutul baga-jelor. Nu uita s\ bagi `n geamantan c`teva pache-te cu orez, aceast\ cereal\ e trendy `n China. {i,`n paralel, exerseaz\ s\ m\n`nci boabe de orezfiert cu dou\ be]i[oare din crengu]e de alun (dac\n-ai bambus, merge [i alunul). Nu stric\ s\ le pui`n rucsac, `n China e dificil s\ faci rost de ase-menea tac`muri. Se pare c\ exist\ o pia]\ neagr\a be]i[oarelor, `ns\ autorit\]ile chineze ]in submare secret aceast\ deficien]\ major\ a econo-miei. V\ sugerez s\ ad\uga]i pe deasupra `n ba-gaj [i ceva chinez\rii din jad: statuete cu Buddhasau cu al]i zei chino-indieni, dragoni etc., pe carele pute]i procura la pre]uri modice `n ]ar\. Nu

mai e[ti nevoit s\ le cumperi `n China, unde pre-]urile obiectelor de jad s`nt astronomice. La `n-toarcere, po]i d\rui prietenilor c`te un suvenir spu-n`ndu-i cu m`na pe inim\: Uite, drag\, o amintiredin Lhasa, Canton sau Shanghai, la alegere.

C`nd ai pus piciorul pe scara avionului `n fai-mosul aeroport Otopeni, te po]i socoti deja ajunsla destina]ie. China e la o arunc\tur\ de b\]. F\-c`nd abstrac]ie de o escala de aproximativ patruore la Doha, `n Qatar, n-ai de zburat mai mult de13 ore cu totul. Dac\ e[ti inspirat [i-]i procuri osticl\ cu whisky din aeroport, dup\ ce ai f\cutchecking-ul, mai scurt\-]i pare calea, acum, ladus de-acas\. Po]i dormi lini[tit c`teva ore bune.Alte butelci te a[teapt\ [i `n aeroportul Doha, nufi `ngrijorat. Chiar dac\ te afli `ntr-o ]ar\ musul-man\, otrava spurcat\ pentru c`inii necredincio[ieste expus\ generos pe rafturi. Allah `[i vede detreburile lui, comer]ul are alte reguli. C`nd evorba de banii ghiaurilor, Allah necuprinsul `n-chide (f\r\ s\ clipeasc\) ochii. Nu stric\ s\-]iprocuri dou\-trei butelii p`ntecoase, qatarii(qatarezii sau cat`rii?) nu consum\ alcool [i po]ifi sigur c\ nu se ocup\ cu falsificarea b\uturilor.Or, `n China nu g\se[ti dec`t b\uturi din orez,ni[te scursori nepl\cute la gust. S\ fiu corect,n-am v\zut un singur chinez beat pe acolo.

Nu cred c\ vei avea probleme cu m`ncarea,dac\, urm`ndu-mi nepre]uitele sfaturi, ai f\cutceva exerci]iu `naintea plec\rii. Acolo se consu-m\ mult orez [i legume (op\rite, nu fierte), maipu]in carne de pui (deseori caramelizat\), deporc [i de vit\ etc. Carnea de c`ine e la mare c\u-tare prin toate provinciile chineze[ti, mai pu]in`n Tibet. S\ nu ai `ns\ team\ c\ buc\tarului i-artrece prin cap s\-]i pun\ `n farfurie vreo halc\l\tr\toare, `n loc de pulp\ de miel. Nici pome-neal\. M`ncare de c`ine g\se[ti numai prin res-taurante selecte [i la pre]uri pip\rate, fiind con-siderat\ o delicates\. Nu orice potaie este arun-cat\ `n oal\, ci numai exemplare dintr-o anumit\ras\. De aceea, prin unele ora[e vezi turme demaidanezi plimb`ndu-se printre oameni lihni]ide foame [i nimeni nu se g`nde[te s\ se ating\m\car de-un fir de p\r din blana lor jerpelit\. {idac\ tot discut\m despre delicatese culinare, petarabe s`nt expuse spre v`nzare vase cu viermi(larve albe), insecte sau [erpi frumo[i.

E momentul s\ l\muresc [i o alt\ chestie.Rom=nii afl\ din c`nd `n c`nd cu stupoare c\ s-a

g\sit un geamantan cu un chinez tran[at `n nu[tiu c`te buc\]i etc. {i c`t dezgust st`rne[te o [tireca asta! Numai c\, `n realitate, nu-i nimic specta-culos. ~n fond, e un simplu ritual funerar. ~n une-le provincii din China, la jum\tate de or\ dup\ ceindividul a murit, trupul este sp\lat [i a[ezat `npozi]ia f\tului `ntr-o cutie p\trat\ din lemn. Ru-dele cheam\ un lama de la m\n\stire, care deci-de ce fel de `nmorm`ntare trebuie f\cut\. Nimeninu poate interveni `n decizia unui lama care ho-t\r\[te suveran. Localnicii prefer\ modul „sprecer“, deoarece asigur\ re`ncarnarea defunctului.Conform acestui ritual, trupul mortului este cio-p`r]it `n 108 buc\]i. Dup\ sec]ionare, buc\]ile seamestec\ cu semin]e de flori m\cinate [i se daula vulturi. Acuma, nu [tiu `n c`te buc\]i tran[eaz\chinezii no[tri cadavrele `nainte de a le b\ga `ngeamantane, poate ei nu cunosc exact ritualul,`ns\ poli]ia rom=n\ n-ar trebui s\-[i dea aere defiecare dat\ c\ a descoperit crima secolului.

~n alt\ ordine de idei, chinezii par ni[te fiin]ecu figura turtit\. Seam\n\ foarte bine `ntre ei [i egreu s\-i deosebe[ti. Cu timpul te obi[nuie[ti s\vezi `n jur fe]e galbene cu ochi alungi]i [i desco-peri tinere suave (a[ povesti un episod picant,`ns\ mi-e team\ s\ nu afle [i so]ia care `[i bag\nasul prin scrierile mele nemuritoare). Cred `ns\c\ [i noi le p\rem lor ciuda]i. Eu am f\cut banibuni `n China pe chestia asta. ~ntr-o dup\-amiaz\hoin\ream prin Canton, c`nd m-au acostat c`tevafeti[cane simpatice [i vesele ca un c`rd de g`[te.M-au rugat s\ le fac o fotografie de grup, apoi audorit s\ fac poze cu fiecare dintre ele. Erau cinci,iar ultima a scos din po[et\ o bancnot\ de zeceyuan [i mi-a b\gat-o ̀ n buzunarul c\m\[ii. Mi-amdat seama c\ s`nt bani, dup\ ce fetele au disp\rut`n fug\ `ntr-o larm\ de mare veselie. Bancnotavalora mai mult de un euro [i dintr-odat\ mi-atrecut prin minte c\ e o p`ine de m`ncat (vorbacomentatorilor sportivi) prin China. F\r\ s\ staupe g`nduri, am stabilit tariful la cinci yuan poza[i am `nceput s\ m\ plimb pe l`ng\ temple [i altelocuri preferate pentru fotografii. Nu v\ spun c`treu[eam s\ scot pe zi. Sper s\ se descurce la fel[i bunul meu prieten. See you soon! Sau, vorbachinezului: ?“I“ ˜Ò!

Meridianul galben(Ghid pentru turistul rom=n `n China)

IULIAN S`RBU

Tocmai `mi terminasem treburile la servi-ciu. Trebuia `ns\ s\ fac un ocol pe la super-market s\ mai fac ni[te cump\r\turi. Aveam omic\ list\ de la nevast\-mea. M\ sunase [i ma-ma soacr\ s\ m\ roage s\-i cump\r detergentpentru ma[ina de sp\lat. Zece kile a zis c\-iajung.

Ajung la magazin. Nu iau c\rucior. N-aveamprea multe de luat. Detergentul oricum urmas\-l duc `n m`n\. ~mi iau un co[ de la intrarea`n autoservire. ~n drum spre raionul de deter-gen]i, m\ opresc s\ m\ uit la ni[te tricouripentru b\rba]i. S`nt la reducere. ~n loc de 40 delei s`nt numai 18. G\sesc unul modelul care-miplace [i e [i m\rimea mea. ~l pun `n co[. Cum-p\r detergent [i restul fleacurilor ce le mai ampe list\. Nu-mi mai iau saco[\. Am s\ le car `nm`n\. Ma[ina am parcat-o aproape de intrare.Am avut noroc s\ g\sesc loc. Chiar dac\ azi emar]i 13.

Pun cump\r\turile pe band\ [i, pe m\sur\ cecasiera le scaneaz\, le adun gr\mad\ la cap\t [ile aranjez sub forma unui mic balot. Aaa, iat\[i tricoul. Chiar `mi place cum arat\! ~l ag\] deun [urub de pe margine. Nu vreau s\-l amesteccu restul cump\r\turilor. Scot portofelul [i pl\-tesc. Mai discut pu]in cu casiera, `mi iau cum-p\r\turile [i merg la ma[in\. ~ncarc totul `nportbagaj [i demarez spre socri. ~i predau de-

tergentul mamei soacre. ~i dau [i bonul spredecontare. Mama nu vrea s\ r\m`n\ datoare.

~n sf`r[it ajung acas\. Pun cump\r\turile lalocul lor. Deodat\ simt cum m\ love[te cevaa[a ca un fulger. ~mi dau seama c\ nu am tri-coul. Fug la ma[in\ [i scotocesc prin portbagaj.Nu vre]i s\ [ti]i c`te minuni am prin el! Jur c\am s\ fac ordine cu prima ocazie. ~mi aducaminte c\ l-am ag\]at de [urubul de la band\. {iacolo l-am l\sat!

Sar `n ma[in\ [i fug `napoi la supermarket.Ajung la casa unde am pl\tit cump\r\turile. Eaceea[i casier\. ~i explic cum st\ treaba. Tri-coul nu mai era unde `l l\sasem eu.

Ar\ta]i-mi bonul v\ rog! zice casiera.~mi dau o palm\ peste frunte. Bonul l-am l\-

sat la soacr\-mea.Sar din nou `n ma[in\ [i alerg la socri. Ma-

ma soacr\ se agit\ c`nd m\ vede. Nu [tie ce s-a`nt`mplat. ~i explic c\ `mi trebuie bonul.

P\i l-am aruncat la gunoi, `mi spune eafoarte calm\.

Fug la buc\t\rie. G\leata e goal\. Aflu de lasocru-meu c\ tocmai a dus gunoiul. ~l puns\-mi descrie exact `n ce zon\ a aruncat gu-noiul. Cobor jos [i m\ `ndrept c\tre tomberoa-nele de gunoi. Am uitat c\ s`nt `mbr\cat lapatru ace, am avut azi [edin]\ cu patronul. Ei,fie ce-o fi. ~ncep s\ scotocesc `n gunoi, aple-c`ndu-m\ `n interiorul tomberonului. Amconcuren]\. ~nc\ dou\ persoane scotocesc [i eleprin gunoaie. Se uit\ la mine [i-[i fac cruce. Nuam timp, caut rapid. Victorie! G\sesc bonul. E

cam mototolit [i are [i dou\ pete, dar asta este.{i miroase cam nasol.

C`nd ajung la lumin\ `n parcare, constat c\m-am murd\rit de la containerul cu gunoi. M\[terg rapid cu o c`rp\ [i m\ urc `n ma[in\. A-jung la magazin [i fug la casierie. Acum e alt\casier\. ~i explic care-i treaba agit`nd bonul.M\ trimite la biroul de informa]ii. Aici vorbesccu o tip\ care se uit\ chior`[ la mine. Ia bonulcu dou\ degete, ]in`ndu-l la distan]\. Discut\,undeva `n spate, cu o coleg\. Revine la mine [i`mi spune c\ nu a fost depus niciun tricou cucodul respectiv la obiecte pierdute de clien]i.

Trag o `njur\tur\. ~n g`nd. Ei, d\-l `ncolo detricou! Deja m-a costat cam mult dac\ socotescbenzina consumat\ cu f`]`iala pentru recupe-rarea bonului. Unde mai pui oboseala mea [ihainele ce put a gunoi. {i totu[i nu s`nt `mp\catcu faptul c\ nu am tricou.

Intru din nou `n autoservire. Am un singurscop. S\ cump\r alt tricou. ~mi aleg unul carese aseam\n\ cu cel pierdut. |la era `ns\ maifrumos. Ei, asta este! Ajung la casierie, ]in`ndstr`ns `n m`n\ tricoul. |sta n-am s\-l mai pierd.Casiera se lupt\ cu mine ca s\-mi ia tricoul.

Domnule, da]i-mi tricoul s\-l scanez!~n sf`r[it ajung acas\ ]in`nd tricoul str`ns `n

m`n\. Se pare c\ a[a am [i condus ma[ina. Cutricoul `n m`n\!

Offf, ce zi am avut ast\zi! P\i sigur, doar emar]i 13!

Cump\r\turi `n ziua de mar]i 13UMOR PE VIZOR

septembrie 2012

24 VitraliuTIMPUL

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Secretar general de redac]ie:Mihaela Morariu

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea Grinea MironescuMihai MocanuElena Raicu

Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:

Radu Pavel GheoGabriela HajaFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)Cabinet individual de avocatur\Maria Crina Kmen

Revist\ editat\ de Funda]ia Cultural\ TIMPUL

Responsabilitatea opiniilor exprimate

`n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: redactia@timpul.roYM: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2012

Revista de cultur\ TIMPUL poate fidesc\rcat\ gratuit de pe internet, `n formatPDF, de pe site-ul www.timpul.ro

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL,cite[te!

DOREL SCHOR

Doi ani i-au trebuit lui Albrecht Dürer cas\ picteze un triptic religios, plasat `n centrulunui altar. Lucrarea este considerat\ una din-tre cele mai bune, dar [i-a c`[tigat cu adev\-rat celebritatea datorit\ m`inilor unui apostolaflat `n rug\ciune. {i mai celebr\ dec`t pic-tura este, `n mod paradoxal, studiul preli-minar al acestor m`ini. De fapt studiile, pen-tru c\ i-au trebuit maestrului german nu maipu]in de optsprezece variante de studiu ca s\se declare mul]umit.

Corneliu Baba sus]inea c\ s\ pictezi m`i-nile este foarte greu [i foarte expresiv. Picto-rul trebuie s\ fac\ m`inile s\ vorbeasc\…Credincios acestui principiu, el [i-a imortali-zat personajele `n portrete `n care m`inile(ne) vorbesc nu mai pu]in dec`t figurile. Elecompleteaz\ personalitatea subiectelor. ~nautoportrete plaseaz\ adesea m`inile `n primplan, acoperind sau complet`nd par]ial fa]a,tocmai pentru a o `ntregi.

~n 1907, tabloul at`t de mediatizat al luiOctav B\ncil\, pumnii str`n[i ai ]\ranului auun mesaj social, dar [i mai mult vorbesc m`i-nile croitorului s\u, pictat cu nu mai pu]in\deferen]\. ~ncerc s\ descop\r o inten]ie de

subtil\ ironie `ntr-un tablou controversatsemnat de Dan Hatmanu `n perioada „epociide aur“, `n care {tefan cel Mare, desprinsdintr-o icoan\, `ntinde m`na c\tre cuplulCeau[escu.

M`na crispat\ pe jil] a cardinalului Fer-nando Nino de Guevara, `n cunoscuta pictu-ra a lui El Greco, concureaz\ `n expresivitatecu fa]a sa `ncr`ncenat\. Privirea aspr\ a ma-relui inchizitor ar fi sugerat numai severita-te, dac\ m`na ca o ghear\ nu i-ar completar\utatea demoniac\ [i necru]\toare.

~mi amintesc de un tablou al lui BaruchElron intitulat Durerea. ~ngenuncheat de su-ferin]\, un b\rbat ridic\ m`inile ca un strig\tde disperare, de ajutor, dar [i de speran]\.Lucrarea a devenit simbolul unor congreseinterna]ionale de medicin\, tocmai pentrufor]a de comunicare comparabil\, `n opiniaspeciali[tilor, cu Strig\tul lui Edvard Munch.Portretul mamei, semnat de Miriam Cojo-caru, polarizeaz\ lumina [i aten]ia privito-rilor pe chipul, dar [i pe m`inile muncite carereflect\ `n aceea[i m\sur\ personalitateadistinct\ a modelului.

Exemplele s`nt foarte numeroase. Voi`ncheia cu m`inile cele mai celebre, pictatede Michelangelo pe o sec]iune a frescei din

Capela Sixtin\ – Crearea lui Adam, conformlegendei biblice. Degetul paternal al Creato-rului (digitus paternae dexterae) este `n-dreptat c\tre m`na primului muritor, Adam.O dovad\ `n plus c\ m`na l-a creat pe om…

M`inile care vorbesc

Albrecht Dürer, M`ini `n rug\ciune

El Greco, Portretul cardinalului DonFernando Nino de Guevara

Baruch Elron, Durerea

Miriam Cojocaru, Portretul mamei

Michelangelo, Crearea lui Adam (detaliu Geneza, Capela Sixtin\)

Octav B\ncil\, 1907