Premise ale investigarii problematicii rolurilor ce pot fi asumate de lideri n organizatii Analiza cuprinzatoare a problematicii leadership-ului a conturat constatarea: constituirea organizatiilor n conditii informationale nesatisfacatoare a generat inevitabil situatii problematice. Constituirea organizatiilor s-a realizat n modalitati care au decurs din decizii si comportamente empirice. n astfel de conditii informationale, oamenii, si decidentii si cei implicati n ndeplinirea deciziilor, nu pot sa interpreteze satisfacator procesele pe care le declanseaza; reactiile lor la situatiile cu care se confrunta sunt diferite iar diferentele exprima particularitatile erorilor de interpretare . n stadiul empiric al implicarii oamenilor n organizatii, oamenii devin inevitabil surse ale unor disfunctionalitati n organizatii iar receptarea lor genereaza noi interpretari eronate, cu noi consecinte disfunctionale, care pot fi la originea altor interpretari eronate. Decidentii se gasesc n situatia sa actioneze pentru ca oamenii sa nu mai afecteze activitatile din organizatii, dar si pentru ca ei sa accepte necritic deciziile, decizii care sunt afectate de limitele decidentilor. Orizontul nesatisfacator n care decidentii se situeaza face ca interpretarile date situatiilor problematice cu care se confrunta si generalizarile pe care le realizeaza sa fie la originea unor interventii care nu pot sa fie cele satisfacatoare. Am argumentat ca decidentii apeleaza ndeosebi la constrngeri, dar ele nu pot sa genereze consecintele scontate deoarece decurg din rationamente care cuprind interpretari eronate ale fiintei umane.

Actiunile tip lider emerg n conditiile n care deciziile afecteaza oamenii iar constrngerile se dovedesc doar partial utile; prin ele se spera ca oamenii sa fie dirijati conform intereselor decidentilor, ca ei sa fie favorabili actiunilor care sunt stabilite, sa participe la ele chiar cu entuziasm si abnegatie. Dar reusitele sunt inevitabil partiale, fiind afectate de socializarea liderilor. Deoarece reusitele sunt doar partiale se cauta noi modalitati de motivare. Se contureaza astfel reprezentari favorabile promovarii unor noi comportamente de tip lider; ori ce solutie nsa trebuie ameliorata si adecvata mereu la noile situatii din organizatii ca si la noile posibilitati de interpretare a problematicii socio-umane.

Analiza teoretica procesuala a problematicii a generat o noua modalitate de abordare.

Luam n considerare nu doar rolul de lider. Solutia conturata include att decidentii, ct si ceilalti oameni implicati n functionarea organizatiilor, ea decurge si din raportarea critica la genurile de organizari promovate n organizatii si la modalitatile n care se proceseaza informatiile n organizatii. Argumentam ca atunci cnd personalul din organizatii este socializat si pregatit astfel nct poate sa interpreteze corect si n timp util situatiile, sa asume corect rolurile si sa-si atribuie corect roluri, aspectele care justifica rolul de lider devin altele iar interventiile liderilor pot deveni mult mai performante.

Dar cum se poate ajunge la situatia descrisa, este o astfel de situatie realizabila?

Argumentam ca problematica este una care poate fi solutionata satisfacator daca se satisfac anumite cerinte. Analizele preliminare au facut posibile optiunile pe care le mentionam n continuare. Ele sunt adoptate ca premise n studiul problematicii modificarilor ce pot sa intervina n rolurile asumate de lideri pe masura ce modalitatile sociale de procesare a informatiilor se modifica, devin mai performante.

1. Termenul leadership exprima, n limba engleza, acel gen de relatii care se pot contura n organizarile sociale cnd un om, de regula cel cu functii de conducere, actioneaza ntru influentarea atitudinilor si manifestarilor mai multor oameni cu scopul de a fi urmat sau de a obtine anumite rezultate. Astfel de relatii, daca sunt reusite, fac din cel care le dirijeaza un lider. Cu alte cuvinte, pentru ca un conducator dintr-o organizare sociala sa fie si lider el trebuie sa-si asume un astfel de rol si sa reuseasca .

Dificultatea liderului decurge ndeosebi din faptul ca el trebuie sa influenteze modalitatea de a procesa informatii a oamenilor-tinta. Pentru ca oamenii sa adopte atitudinile pe care liderul le considera dezirabile, el trebuie sa influenteze moralitatea, afectivitatea, sensibilitatea estetica, posibilitatile de gndire si chiar masculinitatea sau feminitatea celor ce fac obiectul interventiilor sale. Deci asumarea rolului de lider presupune o anume competenta n domeniu, dar si ca socializarea oamenilor-tinta sa posede anumite caracteristici, nct sa fie sensibili la astfel de actiuni, sa fie influentabili.

2. Un om poate sa fie influent fara sa exercite n mod deliberat activitat orientate spre aceasta finalitate. Autoritatea care decurge din competenta si moralitate este una care nu presupune actiuni de influentare. Dar autoritatea se poate obtine n orice profesie; ea nu face n mod automat dintr-un om un lider. Considernd diferentierea utila, vom folosi termenul lider pentru a denumi numai omul care actioneaza deliberat ntru obtinerea influentei si reuseste. Raporturile care decurg ntre lider si cei care sunt influentati, raporturi numite n engleza leadership, le numim influentare sistematica . Folosim aceasta expresie pentru a explicita specificul relatiilor pe care liderul le produce si ntretine.

3. Participarea oamenilor la obtinerea anumitor rezultate presupune adeziune, implicare voluntara.

Influentarea sistematica a devenit o problema pentru conducatori cnd ei nu au reusit sa obtina ascultare, cnd au constatat opozitie fata de participarea la realizarea obiectivelor stabilite de ei. Cnd astfel de situatii s-au conturat, au aparut doua genuri de reactii: utilizarea fortei si influentarea ntru obtinerea supuseniei. Lipsind competentele minime pentru a reusi n exercitarea influentei, s-a apelat la forta. Istoriografia atesta predominanta exercitarii fortei, care a luat forme deosebit de brutale.

Cu timpul s-a constatat ca actiunile de influentare ntru obtinerea ascultarii sunt preferabile celor de tip constrngere. A nceput sa se acumuleze experienta n exercitarea influentelor; experienta s-a diferentiat treptat n functie de domeniile n care oamenii erau atrasi. Se distinge astfel ntre lideri politici, lideri militari, darsi lideri religiosi, lideri sindicali etc..

Analiza comportamentelor reale dezvaluie ca de-a lungul secolelor, de cele mai multe ori, conducatorii actioneaza si ca lideri, dar folosesc si mijloace de constrngere. Delimitarea este utila metodologic deoarece prin constrngere se ajunge la raporturi de tip forta, pe cnd liderii obtin supunere, atitudine acceptata prin calitatile pe care oamenii-tinta le atribuie acestora (sunt buni , au grija de ei, gndesc bine, sunt puternici, ). Desi traditia nu diferentiaza ntre autoritatea conducatorului si influentele obtinute prin interventii specifice liderului, diferentierea este utila pentru a fi posibile analize si dezvoltari de natura metodica.

Conchidem: un conducator trebuie sa fie capabil sa organizeze interactiunile dintre oameni ntru obtinerea anumitor rezultate, dar se confrunta cu situatii care fac necesare interventii pentru a obtine atitudini favorabile ndeplinirii obiectivelor; cnd nu reuseste, conducatorul este tentat sa foloseasca forta, ndeosebi cnd se confrunta cu situatii critice, dar constata ca alte metode pot fi mai eficace. Constrngerea este nca folosita frecvent, ea este luata n considerare (promovata) si in reglementarile publicesi n reglementarile de natura administrativa din interiorul organizatiilor, de la cele scolare la cele militare.

4. Apelul si la procedee de influentare si la forta decurge si din interpretarile (mentalitatile) care de-a lungul vremurilor au mentinut comportamentele agresive, expansiunile la toate nivelurile de organizare sociala. Diferentele dintre oameni, indeosebi cele care decurg din erorile si limitele din procesele socializante, au facut posibila atitudinea agresiva, tendinta de dominare. Apoi diferentele au fost invocate pentru a justifica dominarea, folosirea fortei, chiar pentru a afirma normalitatea supunerii aproapelui. Treptat, s-au conceput modalitati sistematice de mentinere a diferentelor (spre exemplificare, se impun diferente ntre caste, apoi ntre clase sociale). Formele de supunere s-au modificat succesiv dar s-au si diversificat nct sa fie ct mai eficace. Guvernarea este conceputa nca n modalitati n care forta este considerata fundamentala pentru mentinerea ordinii publice. Confruntarea ntre partidele politice are ca obiectiv obtinerea puterii.

5.n organizatia militara, expresia subordonati confirma genul de raporturi la care ne-am referit. Subordonatul este omul care accepta subordonarea, pe care o considera normala. Comandantii, la rndul lor,stiu ca trebuie sa actioneze ntru obtinerea subordonarii. Ei dispun, prin reglementari, de posibilitati de constrngere a subordonatilor. Dar nu se poate sustine ca supunerea este care da capacitatea de lupta.

6. Cetatenii pot fi constrnsi sa aplice legile n interiorul statelor. Metodele de constrngere sunt nca apreciate mai importante ca metodele de influentare constructiva desi cercetarea teoretica produce tot mai multe argumente ca normalitatea relatiilor dintre oameni poate fi numai cea care decurge din interactiuni constructive.

7.Limitele controlarii comportamentelor prin folosirea fortei devin tot mai evidente pe masura ce capacitatile sociale de procesare a informatiilor se amplifica.

Cu ct socializarea oamenilor e mai performanta, respingerea fortei este mai puternica. Apreciem ca omenirea se afla ntr-un moment de cumpana. Au oamenii de ales ntre raporturi de putere si raporturi de conlucrare constructiva? Raspunsul nu poate fi dect negativ deoarece ineficacitatea dominarii este dovedita, chiar cnd forta este nlocuita de subversiune (de manipulare). Este relevanta evolutia din practica liderilor; metodele de tip manipulare sunt abandonate treptat.

Modificarea succesiva a finalitatilor urmarite prin interactiuni are ca urmare reconsiderari ale formelor de supunere care sunt considerate necesare. Productia industriala este cea care a facut anacronica supusenia feudala. Dezvoltarea industriala a nordului Americii este cea care a generat presiuni pentru eliberarea negrilor de sclavie ntru amplificarea muncii salariate.

n contextul acestor evolutii competentele ntru influentarea atitudinilor sunt considerate tot mai utile.

Este relevanta constatarea: n ultimele decenii studiile centrate pe problematica leadership-ului sunt tot mai numeroase. Ele au ca domenii de referinta ndeosebi mediul militar, cel politic si cel economic. Spre exemplificare, n numeroase armate se considera ca pentru un comandant este esential sa stie sa fie si lider. El trebuie sa-si formeze competente adecvate acestei finalitati si sa se formeze pe sine astfel nct sa poata fi lider, adic s utilizeze proceduri sistematic astfel nct s-si sporeasc autoritatea, subordonatii sa-l urmeze fara sovaiala, dar si s interactioneze ntru ndeplinirea unor misiuni care depind tot mai mult de calitatea raporturilor dintre participanti.

8. n Romnia evolutiile interne au dezvoltat mai putin si mai trziu preocupari metodologice n domeniul conducerii si n domeniul influentarii comportamentelor. Stadiul empiric al exercitarii conducerii este nca dominant n toate domeniile, ncepnd cu cel politic. La acest nivel forta se combina cu siretenia. De aceea, diferentierea rolurilor de lideri nu s-a conturat cu claritate; studiul reglementarilor care se refera la conducatori este suficient pentru a confirma afirmatia. n astfel de conditii sociale, lucrarile despre lideri sunt ndeosebi consecinta consultarii unor carti publicate n alte tari. Astfel de cartisi traducerile exercita influente tot mai mari n ultimii ani, sensibilizeaza tot mai multi oameni. De aceea, consideram oportun un studiu de amploare asupra problematicii. Pentru a fi realmente folositor, studiul trebuie sa contina si o sistematizare a etapelor parcurse si o deschidere spre solutii care abordeaza critic informatia acumulata, inclusiv informatia teoretica. Speram ca prin sesizarea etapelor care s-au parcurs deja n statele care stiu sa fructifice informatia teoretica, sa se dezvolte si n Romnia activitati care sa promoveze modalitati scientizate de adoptare a deciziilor n organizatii.

9. Analizele teoretice dezvaluie ca succesul liderului este consecinta luarii n considerare a numeroase aspecte.

Deoarece manifestarile sunt particularizate de caracteristicile oamenilor, dar si de situatia lor n organizarile sociale si de contextele n care organizarile functioneaza, competenta liderului trebuie considerata de prima importanta. Care poate fi continutul ei? Rolului de lider nu i se poate asocia o singura competenta. Fiind particularizata de contexte sociale si de situatii pe care interactiunile le modifica, rolul de lider presupune competente adaptate mereu la modificarile ce se produc n domeniile relevante. Spre exemplificare, competenta nu presupune o capacitate standardizata de cunoastere a oamenilor; n stadii diferite ale evolutiei existente sociale oamenii sunt diferiti, valorifica posibilitati care anterior erau chiar ignorate iar cercetarea stiintifica reconsidera periodic explicatiile date fiintei umane. n astfel de conditii si competenta de cunoastere a oamenilor trebuie sa se modifice succesiv.

Dar competenta unui lider trebuie sa includa si problematica socialului, sa dispuna de scheme explicative care localizeaza fiinta umana n social. Influentarea oamenilor se realizeaza, de cele mai multe ori, lund n considerare ca ei functioneaza n grupurisi ca sunt pusi n situatii n care succesul decurge din interactiunile dintre ei, din spiritul de echipa.

Problematica formarii liderilor performanti fiind considerata deosebit de complicata, ea preocupa nu doar oamenii cu functii de conducere, este studiata si de teoreticieni ntru ntelegerea ct mai corecta si nuantata a problematicii si elaborarea unor conceptii de pregatire a liderilor. Numarul mare de studii n domeniu confirma afirmatia si descurajeaza conceperea liderilor ca specialisti n manipularea oamenilor.

10. Si mai complicata este problematica formarii liderilor capabili sa actioneze n conditiile specifice organizatiilor militare. Ea este diferita de cea a formarii liderilor capabili sa actioneze n alte genuri de organizatii cel putin pentru ca interactiunile se pot desfasura n situatii limita, cu riscul vietii. Aspectele specifice pot fi corect interpretate si solutionate numai daca se opereaza cu buna explicatie a problematicii. Dilema poate fi exprimata astfel: liderii militari trebuie sa actioneze ntru obtinerea starii de supunere sau ntru socializarea oamenilor ca luptatori care interactioneaza voluntar asumnd constient riscuri care decurg din rolurile acceptate? Considerm c solutionarea realmente performant poate fi cea n care se obtine comportamente voluntare care decurg din asumarea rolurilor specifice organizatiei militare11. Explicatia teoretica a acestei problematici, ca si a oricarei alte problematici, poate fi satisfacatoare numai daca ntruneste conditiile pentru a fi considerata o explicatie paradigmatica. Sunt numeroase indicii ca explicatiile date pna acum problematicii asumrii rolului de lider nu ntrunesc conditiile pentru a fi adoptate ca paradigme; ele decurg din abordri empirice sau din teorii care se situeaz la nivelul explicatiilor preparadigmatice cel putin din doua considerente:

se ocupa de aspecte disparate, nu se abordeaza realmente cuprinzator problematica nici atunci cnd exprimarile sunt de maxima generalitate;

abordarile sunt concepute si realizate n orizonturi de interpretare reductioniste deoarece nu se ia n considerare ca si oamenii si organizarile sociale sunt procesualitati.

Edificator este studiul monografic efectuat n cadrul acestui proiect.

Acest studiu atesta ca studiile publicate se pronunta asupra unor aspecte disparate decupate din problematica leadership-ului de-a lungul timpurilor au fost concepute n orizonturi de cunoastere nesatisfacatoare dar n ultimele decenii se produc ample reconsiderari. Promovarea organizarilor n retea atesta noua orientare.

12. O explicatie paradigmatica a oricarei problematici din existenta sociala a oamenilor, deci si a problematicii relatiilor pe care liderii trebuie sa le controleze, presupune:

Situarea deliberata si consecventa n orizontul de cunoastere care face posibila interogarea existentei sociale a oamenilor lund n considerare ca ea este o procesualitate, nu o complexitate. (Situarea n orizonturi de interpretare neadecvate produce interpretari n care intervin simplificari deformatoare. Expresia explicatii reductioniste este folosita pentru a denumi astfel de situatii. Explicatiile reductioniste sunt inevitabil preparadigmatice).

Raportarea la o teorie cadru despre existenta sociala a oamenilor care reuseste sa fie o explicatie paradigmatica, teorie care poate sa fie produsa numai n orizontul de cunoastere nereductionist.

O abordare de maxima cuprindere, nct sa fie relevanta nu numai pentru situatiile reale, specifice unei anume secvente din evolutia organizarilor sociale, sa includa explorarea posibililor fiintarii sociale. Numai o astfel de interogare teoretica ntruneste conditiile pentru ca studiile cu finalitati aplicative sa fie realmente eficace.

n studiul pe care l-am efectuat respectm aceste exigente.

Explorarea procesuala a evolutiilor posibile n rolurile de lideri

Analiza cuprinzatoare a problematicii leadership-ului a conturat constatarea: constituirea organizatiilor n conditii informationale nesatisfacatoare a generat inevitabil situatii problematice. Constituirea organizatiilor s-a realizat n modalitati care au decurs din decizii si comportamente empirice.

n astfel de conditii informationale, oamenii, si decidentii si cei implicati n ndeplinirea deciziilor, nu pot sa interpreteze satisfacator procesele pe care le declanseaza; reactiile lor la situatiile cu care se confrunta sunt diferite iar diferentele exprima particularitatile erorilor de interpretare . n stadiul empiric al implicarii oamenilor n organizatii, oamenii devin inevitabil surse ale unor disfunctionalitati n organizatii iar receptarea lor genereaza noi interpretari eronate, cu noi consecinte disfunctionale, care pot fi la originea altor interpretari eronate. Decidentii se gasesc n situatia sa actioneze pentru ca oamenii sa nu mai afecteze activitatile din organizatii, dar si pentru ca ei sa accepte necritic deciziile, decizii care sunt afectate de limitele decidentilor. Orizontul nesatisfacator n care decidentii se situeaza face ca interpretarile date situatiilor problematice cu care se confrunta si generalizarile pe care le realizeaza sa fie la originea unor interventii care nu pot sa fie cele satisfacatoare. Am argumentat ca decidentii apeleaza ndeosebi la constrngeri, dar ele nu pot sa genereze consecintele scontate deoarece decurg din rationamente care cuprind interpretari eronate ale fiintei umane.

Actiunile tip lider emerg n conditiile n care deciziile afecteaza oamenii iar constrngerile se dovedesc doar partial utile; prin ele se spera ca oamenii sa fie dirijati conform intereselor decidentilor, ca ei sa fie favorabili actiunilor care sunt stabilite, sa participe la ele chiar cu entuziasm si abnegatie. Dar reusitele sunt inevitabil partiale, fiind afectate de socializarea liderilor. Deoarece reusitele sunt doar partiale se cauta noi modalitati de motivare. Se contureaza astfel reprezentari favorabile promovarii unor noi comportamente de tip lider; ori ce solutie nsa trebuie ameliorata si adecvata mereu la noile situatii din organizatii ca si la noile posibilitati de interpretare a problematicii socio-umane.

Analiza teoretica procesuala a problematicii a generat o noua modalitate de abordare, care reuseste sa se pronunte asupra conexiunilor dintre modalitatile de cunoastere accesibile decidentilor si modalitatile n care ei pot sa diferentieze ntre rolurile de tip gestionarea organizatiilor, conducerea oamenilor ntru ndeplinirea obiectivelor, administrarea conditiilor din organizatii si orientarea motivatiei oamenilor.

Identificarea genurilor de conexiuni mentionate face posibile noi conceptii de asumare a rolurilor dar si o noua interpretare a posibilitatilor oamenilor de a se manifesta n organizatii, care depaseste posibilitatile care s-au conturat cnd s-a trecut de la considerarea oamenilor ca forta de munca la considerarea lor ca resurse umane. Din considerentele mentionate, luam n considerare nu doar rolul de lider. Solutia conturata include att decidentii, ct si ceilalti oameni implicati n functionarea organizatiilor si face posibila raportarea critica att la genurile de organizari promovate n organizatii ct si la modalitatile n care se proceseaza informatiile n organizatii; argumentam ca ambele aspecte afecteaza puternic functionalitatea organizatiilor si situatia sociala a oamenilor.

Remarci cu caracter general- Se argumenteaza ca organizatiile sunt procesualitati, nu complexitati. - Analizele diferentiaza ntre procese organizante si dezorganizante si ntre procese functionale si disfunctionale.- Se expliciteaza pozitia activa a oamenilor n organizatii, dependenta organizatiilor de modalitatea n care se proceseaza informatiile prin care oamenii se implica n orientarea proceselor. - Se explica cum pot sa functioneze organizatiile n limitele interventiilor empirice, dar si cnd interventiile sunt realizate folosind sistematic repere furnizate de cercetarea teoretica. - Se analizeze deschiderile care devin posibile daca interventiile se realizeaza n orizontul de interpretare procesual.- Diferentierile ntre rolurile de gestionari ai proceselor, conducatori, lideri si administratori fac posibila o mai buna ntelegere a genurilor de decizii necesare ntru functionarea performanta a organizatiilor, deci si a genurilor de competente pe care decidentii este bine sa le cultive.

- Se argumenteaza utilitatea rolului de evaluator

- Se analizeaza necesitatile de implicare a tuturor oamenilor din organizatii in amplificarea functionalitatii lor si in asigurarea securitatii reproducerii organizatiilor - Asumarea explicita a acestor genuri de roluri amelioreaza performantele decidentilor si raporturile dintre decidenti si ceilalti membrii ai organizatiilor deoarece toti pot sa ajunga la buna interpretare a organizatiilor si a situatiei lor n organizatii.

In biblioteca sitului,oferim spre consultare aspecte relevante privind directiile de cercetare teoretica explorate si rezultatele conturate pana in prezent, ca o invitatie la analize critice si la colaborari ntru aprofundarea problematicii . Recomandam:Ce este o organizatie?

Deschideri oferite de explicatia procesuala a problematicii atitudinii oamenilor fata de organizarile sociale

Posibilitatea ca oamenii sa promoveze ntre ei raporturi de tip subiect subiect, ca raporturi realmente constructive

Evolutii ale situatiei oamenilor n organizatii: de la considerarea lor ca forta de munca la aprecierea lor ca resursa umana

Opiuni programatice

Oamenii sunt deseori n situaia s decid, mai des dect cred. Ori de cte ori ne aflm n situaia s facem o opiune, dac sesizm posibilitatea de a alege, ncercm s o facem. Putem ns s nu sesizm. Atunci conduita este una de rutin, folosim experiene anterioare pentru a da rspunsuri la situaiile care ne oblig s acionm. Dar aciunile nu valorific posibilitile cele mai favorabile deoarece ele nu sunt explorate. Insistm asupra posibilitii ca situaiile s fac posibile alegeri dar ele s nu fie valorificate. Dificultile decurg din socializare i din capacitatea de procesare. Dac socializarea este una conformist, preferm comportamentul inerial; situaiile problematice, dac sunt sesizate, produc stri de disconfort. Cnd socializarea ne face s cutm situaiile n care inovarea este de dorit, putem s promovm soluii noi, mai bune ca cele de rutin, dac posibilitile de interpretare sunt performante; cnd ele sunt reduse, soluiile se pot dovedi, prin consecine, neadecvate. Dac posibilitile de analiz n timp real sunt reduse, de multe ori nici nu sesizm c suntem n situaii care fac posibile opiuni. Dac nu sesizm posibilitatea de a alege ntre mai multe genuri de atitudini, ntre mai multe modaliti de soluionare a unei situaii, comportamentul este unul de rutin chiar dac am dori s explorm soluii mai bune. Este inovarea riscant? Este conduita conformist preferabil? Rspunsurile pot fi pertinente numai dac lum n considerare aspectele realmente relevante. Un astfel de aspect este ceea ce vom numi "dimensiunea cognitiv a deciziilor". In situaii similare, oamenii fac aprecieri diferite i, ca urmare, adopt atitudini diferite deoarece nu le interpreteaz la fel. Capacitatea de procesare a oamenilor se deosebete inevitabil; diferenierile sunt posibile la mai multe niveluri de procesare, de fapt la fiecare din nivelurile care se constituie. Diferenele de procesare pot s decurg din posibilitile de funcionare ale analizatorilor i, n prelungirea lor, ale bioprocesorilor care fac posibile reacii emoionale, triri afective sau reacii afective. Dar diferenele pot s decurg din proprietile interpretorilor, din implicarea lor n procesarea mesajelor receptate. Cum argumenteaz J.Piaget, evoluia copilului poate s nu fie susinut de procesele socializante astfel nct posibilitile sale de operare s depeasc stadiul operaiilor concrete. In acest caz, posibilitile de analiz nu depesc datele concrete, nu includ analize "abstracte", adic operaii analitice care exploreaz domenii ale posibililor existeniali ce nu pot fi receptai prin analizatori. Cnd oamenii pot s efectueze analize ce transcend concretul, adic aspectele receptabile prin analizatori, posibilitile lor de analiz se multiplic i devin din ce n ce mai mari.Ele se amplific foarte mult cnd se valorific informaii furnizate de teorii. Deoarece teoriile sunt cele care produc explicaii ale domeniilor existeniale ce depesc posibilitile de receptare prin analizatori, ele pot fi folosite ca repere pentru orientarea n astfel de domenii. Dar folosirea teoriilor disponibile pentru astfel de analize presupune asimilarea lor, formarea competenelor ce fac posibil utilizarea teoriilor i, nu n cele din urm, socializri care fac omul deschis ctre eforturile analitice cerute de formarea competenelor i de comportamentele analitice. Contientizarea diferenierii oamenilor n funcie de capacitatea lor de a sesiza situaiile n care pot fi avantajai dac opteaz este cea care poate s stimuleze omul s investeasc n dezvoltarea competenelor sale cognitive i n formarea reprezentrilor i imaginilor care stimuleaz atitudinile novatoare. Un astfel de efort nu se justific n cazul oamenilor care nu pot s sesizeze ceea ce se pierde dac fiineaz n modaliti conformiste i dac proceseaz date n modaliti simpliste, att de simpliste nct nu exploreaz posibilitile ce sunt incluse n "realii" n care triesc, adic n limitele repezentrilor pe care interpretrile lor empirice le fac posibile. Atragem atenia asupra "dimensiunii cognitive a deciziilor" pentru c ea poate s dezvluie enormele resurse care rmn ignorate i, ca urmare, se irosesc cnd oamenii nu-i acord atenie. Decalajele ntre posibilitile de decizie sunt la originea multor incompatibiliti ntre oameni ca i ntre organizaii. Erorile din evaluri i decizii sunt cele care genereaz multe genuri de situaii conflictuale; ele dramatizeaz deseori viaa oamenilor i afecteaz numeroase organizri sociale, de la familii la organizaii. Cultivarea posibilitilor de elaborare a deciziilor presupune eforturi de pregtire cu prioritate pe dou direcii: - dezvoltarea capacitii de analiz ntru sesizarea situaiilor n care sunt avantajoase intervenii deliberate; - formarea competenelor ntru explorarea posibilitilor de intervenie nct alegerea modalitii de aciune s fie fundamentat, s nu fie hazardat. Luarea n considerare a dimensiunii cognitive a deciziilor este util oricrui om dar n mod deosebit celor care asum roluri de conducere, de administratori sau de decideni n domenii complicate, cum ar fi educaia, gestionarea organizaiilor sau gestionarea domeniilor publice. Acest sit ncearc s fie util celui care acord atenie problematicii semnalate, d posibilitatea ca dimensiunea cognitiv s fie cultivat astfel nct s se poat forma competene ce decurg din cele mai performante orizonturi cognitive disponibile. Merit s perseverai deoarece dimensiunea cognitiv ne domin viaa i constituie principala resurs pe care omul o poate explora i valorifica ntru binele su.