3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 1/17

Rongorongo

Rongorongo

Tip Nedescifrat

Limbiscrise

Probabil rapa nui

Creat de Necunoscut

Perioadădeutilizare

Necunoscuta, majoritatea tăblițelor aufost distruse în deceniul șapte alsecolului XIX

ISO15924

Roro

Notă: Această pagină poate conține simbolurileUnicode. Fără suport de afișare corespunzător, sepot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte

simboluri în locul caracterelor potrivite.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rongo­rongo (sau rongorongo) denumește un sistemde glife descoperit în secolul al XIX­lea pe InsulaPaștelui (Rapa Nui) și care alcătuiește ceea ce pare afi o scriere sau protoscriere încă nedescifrată, în ciudaîncercărilor oamenilor de știință. Cu toate acestea, aufost identificate o serie de date calendaristice precumși informații legate de descendențe genealogice chiardacă glifele în sine nu pot fi citite. Dacă rongo­rongose dovedește a fi o scriere, ar fi una dintre cele treidescoperiri independente ale scrisului din istoriaumanității (celelalte fiind scrierea cuneiformă, glifelemaiașe, și, poate, scrierea chineză).[1]

Astăzi mai există doar 24 de obiecte de lemn purtândinscripții rongo­rongo, unele dintre acestea fiind arsesau puternic deteriorate datorită trecerii timpului șilipsa luării unor măsuri de conservarecorespunzătoare. Niciuna dintre aceste inscripții nu semai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite înîntreaga lume, fie prin muzee fie prin colecțiiparticulare. Obiectele care poartă inscripțiile sunt înmajoritate tăblițe de lemn cu forme neregulate, darprintre ele se regăsesc și un toiag de lemn al uneicăpetenii locale, statueta unui om­pasăre precum șidouă ornamente pectorale. În afară de obiectele dinlemn mai există și câteva petroglife care ar puteainclude scurte inscripții rongo­rongo. Tradiția orală apascuanilor sugerează că doar o elită redusă numericera capabilă să citească inscripțiile care erau considerate ca fiind sacre.

Textele rongo­rongo autentice sunt scrise alternativ de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga într­un sistem denumit boustrophedon inversat. Pe o treime dintre tăblițe, liniile de text sunt gravate în lungulunor caneluri puțin adânci pe suprafața lemnului. Glifele redau contururi de ființe umane, de animale, deplante, de artefacte sau au forme decorative. Multe dintre figurile umane sau animaliere, cum ar fi

(glifa rongo­rongo 200) sau (glifa 280) prezintă protuberanțe caracteristice de fiecare parte a

capului, reprezentând probabil urechi sau ochi.

Textele individuale sunt denumite convențional cu o literă mare și un nume, cum este Tăblița C ­Mamari. Uneori numele pot fi descriptive, așa cum se întâmplă cu tăblița denumită Lopata sau cu tăblițadenumită Tabachera sau pot indica locul unde se află textul respectiv: Mica Tăbliță din Santiago sauToiagul din Santiago.

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 2/17

Cuprins

1 Etimologie și nume alternative2 Formă și alcătuire

2.1 Suportul de scriere2.2 Direcția de scriere2.3 Instrumente de scris2.4 Glifele

3 Originea3.1 Datarea tăblițelor3.2 Expediția spaniolă de la 17703.3 Petroglifele

4 Mărturii istorice4.1 Descoperire4.2 Distrugere4.3 Considerații antropologice

5 Texte5.1 Textele clasice5.2 Texte adiționale5.3 Glifele5.4 Texte publicate

6 Descifrarea7 Note

7.1 Note explicative7.2 Note de subsol

8 Bibliografie

Etimologie și nume alternative

Rongo­rongo este denumirea modernă a inscripțiilor și înseamnă în limba rapa nui a recita, a declama, aincanta.[nota 1] Numele original al textelor (sau mai degrabă descrierea acestora) este kohau motu morongorongo ceea ce înseamnă rânduri scrijelite pentru incantații, prescurtat la kohau rongorongo adicărânduri pentru incantații.[2] Se cunosc și alte nume, specifice fiecărui text în parte, în funcție deconținutul acestora. Astfel, kohau ta‘u (rânduri despre ani) se referă la cronici, kohau îka (rânduri desprepești) sunt liste de nume ale celor care au căzut în război (îka – pește este folosit figurativ pentru adenumi o victimă de război) iar kohau ranga (rânduri despre fugari) sunt liste cu refugiații din calearăzboaielor. Unii cercetători au ajuns la concluzia că ta‘u din kohau ta‘u face trimitere la o formă descriere separată de rongo­rongo. Etnologul german Thomas Barthel a remarcat următoarele: „Pascuaniiaveau și o altă formă de scriere denumită ta‘u și cu ajutorul căreia își scriau cronicile sau își notauevenimentele importante, dar această formă de scriere a dispărut.”[3] Steven Fisher (autorul cărții IstoriaScrisului) a consemnat următoarele: „inițial ta‘u a fost un tip de inscripționare romgo­rongo. În 1880, ungrup de înțelepți pascuani au inventat un sistem de inscripționare derivat din rongo­rongo, denumit, deasemenea, ta‘u și care a fost folosit la decorarea sculpturilor artizanale, cu intenția de a le spori valoareacomercială. Acest sistem derivat este o simplă imitare a sistemului rongo­rongo.”[4] Un pretins al treileatip de inscripționare, mama sau va‘eva‘e, descris în câteva publicații pe la jumătatea secolului al XX­lea,s­a dovedit a fi doar un sistem geometric decorativ, inventat de către pascuani la începutul secolului alXX­lea.[5]

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 3/17

Mica tăbliţă din Santiago (fragmentde pe tăbliţa G) arată limpedemodelul canelurilor în lungul căroras­au gravat glifele.

Este posibil ca tăbliţele Rongorongosă fi fost influenţate de scrierea pefrunze de banan (în imagine frunză debanan cu caneluri).

Formă și alcătuire

Formele glifelor sunt contururi standardizate de ființe vii sau deforme geometrice cu o dimensiune medie de un centimetru.Tăblițele de lemn au forme neregulate și, în multe cazuri,prezintă caneluri. Glifele sunt înscrise în lungul acestora(tăblițele B, E, G, H, O, Q, și T) așa cum se poate observa latăblița G (imaginea din dreapta). Se crede că forma neregulată atăblițelor precum și folosirea, la crearea acestora, a unor bucățide lemn cu imperfecțiuni, au fost impuse de penuria cronică delemn de pe insulă.[6]

Suportul de scriere

Exceptând câteva glife gravate în piatră, toate inscripțiile care ausupraviețuit se regăsesc pe suport de lemn. Conform tradiției,tăblițele au fost realizate din lemn de toromiro (Sophora toromiro), o plantă endemică pe Insula Paștelui.Totuși, în 2005, Catherine Orliac a examinat cu ajutorul microscopului electronic șapte obiecte (tăblițeleB, C, G, H, K, Q și L) și a stabilit că toate sunt create din lemn de trandafir de Pacific (Thespesiapopulnea), rezultat în deplină concordanță cu altă examinare din 1934 care a stabilit că tăblița M areaceeași structură. Lemnul acestui arbore (care poate atinge și 15 metri înălțime) este folosit pentrusculptură în toată Polinezia de Est și a fost adus pe Insula Paștelui de către primii coloniști.[7] Nu totlemnul era nativ: Orliac a stabilit în 2007 că tăblițele N, P și S sunt făcute din lemnul unui coniferoriginar din Africa de Sud (Podocarpus latifolius) ceea ce presupune un contact cultural din afaraPacificului. Fischer a descris tăblița P ca fiind „un fragment deteriorat dintr­o vâslă de origine europeanăsau americană”, la fel cum sunt și tăblițele A (din frasin european, Fraxinus excelsior) și V. ConformFischer, multe dintre tăblițe provin din lemnul navelor europene eșuate sau scufundate în zonă iar alteleprovin din resturi de canoe fabricate din bușteni eșuați pe țărmurile insulei.[8] Textele unor tăblițe,inclusiv cel de pe tăblița O, sunt înșirate în lungul unor caneluri sculptate pe bucăți de lemn aduse devaluri.[9] Faptul că singurul suport de scriere era lemnul iar acesta, datorită lipsei sale cronice, era folositcu mare zgârcenie, a avut câteva consecințe importante în structurii scrierii: abundența ligaturilor șiforțarea unui stil telegrafic în exprimare, lucruri care complică și mai mult încercările de analiză șidescifrare a textelor.[10]

Legenda spune că, datorită valorii foarte mari a lemnului, doarcâțiva experți aveau voie să­l folosească la scriere, în vreme ceînvățăceii foloseau frunzele de banan. Etnologul german ThomasBarthel crede că scrierea pe piese de lemn cu caneluri areprezentat o etapă mai puțin importantă în evoluția scrieriirongo­rongo, aceasta fiind derivată din obiceiul de a scrie pefrunze sau pe scoarță de banan cu ajutorul unui stylus de os. Întimp, scrierea pe frunze de banan s­a păstrat nu doar pentruprocesul de învățământ cât și pentru a realiza ciorne a textelorcare urmau să ajungă pe tăblițele de lemn[11]. El a stabilitexperimental că glifele sunt destul de vizibile pe frunzele debanan din pricina sevei care apare în urma zgârieturilor și careeste lăsată apoi să se usuce la soare. Cu toate acestea, odată

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 4/17

Detaliu faţă­verso ­ Mica tăbliţă dinSantiago, arătând liniile de la 3 (jos)la 7 (sus). Glifele rândurilor 3, 5, şi 7sunt orientate normal în vreme cerândurile 4 şi 6 sunt orientate cu susulîn jos.

Gv4 a fost scrisă, aproape înîntregime, cu un dinte de rechin.Totuşi, glifa a doua şi a treia de ladreapta spre stânga ( și ) suntlegate cu o linie subțire care ar fiputut fi trasata cu o așchie deobsidian.

uscate, frunzele devin fragile și nu rezistă pentru multă vreme.[12] Barthel a emis ipoteza că frunzele debanan au servit drept model pentru tablete iar canelurile din lemn nu aveau alt rol decât acela de a imitastructura nervurilor unei frunze.

„Experimentele practice cu materiile prime indigene au dovedit că părțile deja menționate dintr­unbanan pot fi nu numai un suport ideal pentru scris, dar există și o corespondență directă întreînălțimea rândurilor scrise de pe tăblițe și distanțele dintre nervurile frunzelor sau tulpinilor debanan. Inscripțiile clasice pot fi împărțite în două categorii, în funcție de înălțimea rândurilor: 10­12 mm și 15 mm. Aceste dimensiuni corespund cu dispunerea naturală a nervurilor tulpinilor debanan (în jur de 10 mm pentru segmentul inferior al unui arbore de mărime medie) sau cudispunerea nervurilor pe frunze (maxim 15 mm).”—Barthel 1971:1169

Direcția de scriere

Glifele rongo­rongo sunt scrise în sistemul boustrophedoninversat, de la stânga spre dreapta și de jos în sus. Acest lucruînseamnă că lectura tăblițelor se face începând din colțul stângajos, se citește o linie de la stânga la dreapta apoi se rotește tăblițacu 180 de grade și se continuă cu rândul următor. Când se citeșteo linie, celelalte linii învecinate (de sus și de jos), vor apărea cususul în jos, după cum se poate observa în imaginea din stânga.Scrierea se continuă pe cealaltă față a tăbliței din punctul în caretextul pe prima față se încheie. Astfel, dacă prima față are unnumăr impar de linii (cum este cazul tăblițelor K, N, P și Q),scrierea va începe pe cealaltă față din colțul stânga sus iardirecția de scriere se schimbă de sus în jos. Tăblițele lungi,asemănătoare cu niște scânduri se citeau fără a se întoarce, ceeace presupunea o anumită abilitate a cititorului de a lectura rânduriscrise cu susul în jos.[13]

Instrumente de scris

Conform tradiției, scribiifoloseau pene de obsidian

sau dinți de rechin, unelte care încă se mai folosesc în Polineziapentru a grava lemnul.[14] Glifele sunt alcătuite în general dintăieturi regulate și adânci, dar există și glife realizate din tăieturide grosimea firului de păr. În imaginea din dreapta, o glifă estealcătuită din două părți unite între ele cu o linie foarte fină. Uniicercetători, inclusiv Barthel, sunt de părere că liniile fine, degrosimea firului de păr, sunt realizate cu așchii de obsidian și, cao consecință, textele erau mai întâi schițate cu obsidian și dupăaceea erau întărite cu ajutorul dinților de rechin. Liniile finerămase sunt fie greșeli fie convenții de scriere sau simpleelemente decorative. Șirurile verticale ale emblemelor sau motivelor romboidale, spre exemplu, suntlegate printr­o linie fină, caracteristică, linie care poate fi observată în mod repetat la unul din capeteletăbliței B. Lui Barthel i s­a spus, de asemenea, că Nga'ara, ultimul rege din Rapanui care știa să scrie,mai întâi schița glifele în funingine și abia mai apoi le transcria pe lemn cu ajutorul unui dinte de rechin.[15] Tăblița N, pe de altă parte, nu prezintă nici un semn trasat cu ajutorul dinților de rechin. Haberland a

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 5/17

Negativul fotografic al unui capăt altăbliţei B. Rândurile sunt numerotate;Fin de 13 „înseamnă sfârşitulrândului 13”. (Click pe imaginepentru a putea fi văzută aproximativla scara 1:1.)

observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidențăde adâncimea și lățimea inciziilor.[16] Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene deobsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo­rongo nu prezintă asemenea caracteristicigrafice”.[17] Alte tăblițe par a fi fost prelucrate cu ajutorul unei lame de oțel, adesea destul derudimentar. Deși cuțitele de oțel au devenit accesibile odată cu venirea spaniolilor, există totuși o umbrăde îndoială cu privire la autenticitatea acestor tăblițe prelucrate cu unelte metalice[nota 2].

Glifele

Glifele redau în forme stilizate siluete umane, de animale, formevegetale sau simple forme geometrice, adesea în combinațiidiverse. Glifele care reprezintă forma umane cu cap suntorientate vertical și fie cu fața înainte, fie cu fața din profil spredreapta, în direcția de scris. Nu se cunoaște ce semnificație ar fiputut să aibă răsucirea glifelor cu capul în jos sau cu fața sprestânga. Capetele siluetelor umane sau animaliere prezintăprotuberanțe laterale caracteristice care reprezintă ochii (cum sepoate vedea în glifa de jos) sau urechile (la petroglifeleantropomorfe, vezi secțiunea următoare). Reprezentările depăsări sunt destul de răspândite, multe dintre glife redau fregatecare sunt asociate cu zeitatea pascuană supremă: Makemake.[19][nota 3] Alte glife au forme de pești sau de artropode. Un numărredus de glife sunt similare cu petroglifele răspândite pe insulă.

Câteva exemple de glife rongo­rongo. Glifa care redă un om șezând (seated man eating) esteconsiderată o glifă compusă.(Conform Barthel (1958). Legendele din dreapta figurilor sunt doar descriptive și nu redau sensulglifelor.)

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 6/17

Originea

Tradiția orală a reținut că fie Hotu Matu‘a, fie Tu‘u ko Iho, fondatorii legendari ai civilizației pascuane,au adus 67 de tăblițe din locurile natale. Tot fondatorilor li se atribuie meritul de a fi adus cu ei plantatoromiro. Cu toate acestea, nici în Polinezia și nici în America de Sud nu există „locuri natale” care să fiavut o tradiție similară în scris. De aceea, rongo­rongo apare ca o dezvoltare culturală locală. Având învedere, în deceniul șapte al secolului al XIX­lea, niciunul sau extrem de puțini dintre locuitorii insuleiștiau să citească glifele, este foarte probabil că doar o mică minoritate a fost în stare, în decursul istorieipascuane, să scrie și să citească. Într­adevăr, primilor exploratori europeni li s­a spus că scrisul și cititulera un privilegiu al familiilor conducătoare și al preoților. Iar aceștia au fost răpiți și transformați însclavi de către spaniolii din Peru sau au murit din pricina epidemiilor ulterioare apariției europenilor.[21]

Datarea tăblițelor

Puține încercări de datare a tăblițelor au fost făcute. Tăblița Q (Small Saint Petersburg) este, de altfel,singura care a fost datată cu Carbon­14 dar rezultatul este imprecis: a fost creată cândva după 1680.Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele A, P și V au fost create însecolele al XVIII­lea și al XIX­lea deoarece sunt înscrise pe resturi din vâsle europene. Orliac a calculatcă lemnul tăbliței C (Mamari) a fost tăiat dintr­un trunchi de arbore de circa 15 metri înălțime, dar InsulaPaștelui fusese demult defrișată de arbori cu asemenea dimensiuni. Analiza resturilor de mangal arată căpădurile au dispărut de pe insulă în prima jumătate a secolului al XVII­lea. Roggeveen, exploratorulolandez care a descoperit insula în 1722, a descris locurile ca fiind „lipsite de arbori mari” iar Gonzalesde Ahedo (navigator și cartograf spaniol) a notat în 1770 următoarele: „Pe insulă nu există nici un singurarbore suficient de mare ca să se obțină din el o scândură mai lată de 15 centimetri”. Georg Forster(savant german contemporan cu James Cook) a remarcat în 1774, când a vizitat insula, că „nu există peîntreaga insulă arbori mai înalți de trei metri”.[22] Prin aceste metode se datează doar lemnul iar nu șiinscripția. Oricum, trandafirul de Pacific nu are un lemn durabil și este improbabil ca tăblițelemanufacturate din acest soi să reziste vreme îndelungată în climatul Insulei Paștelui. Pe de altă parte, secrede că glifa 067 reprezintă palmierul de pe Insula Paștelui, specie dispărută, conform analizelor depolen, în jurul anului 1650. Prin urmare, glifele datează cel puțin din acea perioadă. Începutuldefrișărilor pentru agricultură au fost datate cu începere din secolul al XIII­lea.

Expediția spaniolă de la 1770

Câțiva savanți au sugerat că scrierea rongo­rongo ar putea fi o invenție de dată recentă, inspirată devizita unei expediții spaniole în 1770 (condusă de către González de Ahedo) și de semnarea de cătrepascuani a unui tratat de anexiune. O probă circumstanțială în favoarea acestei ipoteze o reprezintăfaptul că nici un explorator european nu a semnalat inscripțiile până la descoperirea acestora în 1864 decătre Eugene Eyraud, iar semnăturile șefilor pascuani de pe tratatul de anexiune nu seamănă cu scrierearongo­rongo. Ideea susținută de acești cercetători este aceea că scrierea rongo­rongo nu este inspirată dinalfabetul latin sau din oricare alt sistem de scriere. Este vorba, susțin savanții, despre faptul că, printr­unproces cunoscut în antropologie sub numele de difuzie trans­culturală, populația din Insula Paștelui afost, mai întâi, contaminată cu conceptul de scriere, ceea ce a dus apoi la inventarea unui sistem descriere pascuan propriu. Dacă așa stau lucrurile, scrierea rongo­rongo a fost inventată, dezvoltată șipierdută în uitare în mai puțin de un secol. Oricum, cazurile cunoscute de difuzie a scrisului, cum ar fisilabarul indienilor Cherokee, inventat de Sequoyah după ce a observat puterea cuvântului scris dinziarele de limbă engleză sau scrierea Yugtun, inventată de Uyaquk, un nativ din Alaska care s­a inspiratdin textele creștine, au implicat contacte mai dezvoltate și mai adânci decât simpla iscălitură de pe untratat. Faptul că primii exploratori, care au stat relativ puțin pe insulă și nu au remarcat scrierea rongo­rongo, poate reflecta faptul că, la vremea aceea, tăblițele erau tabu pentru străini. Acest tabu s­a erodat și

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 7/17

Petroglife din peştera Ana o Kekeredau glifa 3 (stânga) şi glifacompusă 211:42 (centru). O liniepunctată trece peste ele, urmată deforma literei V care ar putea să fieglifa 27.

pierdut în timp, pe măsură ce societatea pascuană s­a prăbușit după înrobirea unei părți a populației saudupă valurile de epidemii care au decimat populația indigenă. Astfel, tăblițele au devenit mult maiaccesibile în vremea lui Eyraud.[23] După cum Orliac a remarcat, tăblița C pare să preceadă vizitaspaniolilor cu cel puțin un secol.

Petroglifele

Insula Paștelui are cel mai bogat sortiment de petroglife dinîntreaga Polinezie.[24] Aproape fiecare suprafață potrivită pentruașa ceva a fost inscripționată, inclusiv zidurile din piatră alecâtorva case și chiar și câteva dintre statuile mo‘ai împreună cupălăriile lor de piatră. Au fost catalogate în jur de o mie de situricu peste patru mii de glife, unele în basorelief sau doar scobite înpiatră, altele pictate cu roșu și alb. La Orongo, un centru deceremonial consacrat lui tangata manu (omul pasăre), se regăsescnumeroase reprezentări ale zeității Makemake, cel care a creatlumea. De asemenea se regăsesc și animale marine, cum ar fipeștii ton, țestoasele, peștii spadă, rechinii, balenele, delfinii,crabii și caracatițele (unele cu chip omenesc) sau animaledomestice (cocoși) ori obiecte de uz comun (canoe). Cu toate căpetroglifele nu pot fi datate în mod direct, unele dintre ele,descoperite în câteva construcții precoloniale, sugerează că suntrelativ vechi. Câteva dintre petroglifele antropomorfe sauzoomorfe au corespondențe în sistemul rongo­rongo. Spreexemplu, fregata cu două capete (glifa 680) de pe pălăria unui moai apare și pe douăsprezece dintre

tăblițe[nota 4]. McLaughlin (2004) a evidențiat cele mai clare corespondențe cu colecția de petrogliferealizată de Lee (1992).[nota 4] Cu toate acestea, paralelele dintre petroglife și glife sunt mai degrabăcazuri singulare: au fost puse în evidență foarte puține fragmente de text. Acest lucru a dus la ideea cărongo­rongo este o creație de dată recentă, inspirată, probabil, de designul petroglifelor sau păstrândelemente izolate dintre acestea ca logograme, dar nu suficient de veche pentru a fi inclusă într­o tradițiepetroglifică. Candidatul cel mai complex pentru scrierea rongo­rongo în piatră pare a fi o succesiune deglife (unele cu ligaturi) sculptate pe peretele unei peșteri. Numai că peștera respectivă să află învecinătatea casei în care s­au fabricat tăblițele Poike, o serie de falsuri ordinare. Așadar, petroglifele dinpeșteră s­ar putea să nu fie autentice.

Mărturii istorice

Descoperire

Eugene Eyraud, un călugăr al Congregației de Picpus, a debarcat pe Insula Paștelui la data de 2 ianuarie1864, după o călătorie începută cu 24 de zile înainte la Valparaiso. Acesta urma să rămână acolo timp denouă luni, interval în care urma să evanghelizeze întreaga populație a insulei. Eyraud a scris o dare deseamă despre șederea sa pe insulă și în care a pomenit descoperirea tăblițelor.[25]

„În fiecare colibă pot fi găsite tăblițe din lemn sau bețe acoperite cu un soi de litere hieroglifice:sunt redări ale unor animale necunoscute pe insulă pe care indigenii le desenează cu ajutorul unorpietre ascuțite. Fiecare figurină are propriul său nume, dar atenția redusă pe care indigenii oacordă acestor tăblițe mă determină să cred că literele, rămășițe ale vreunei scrieri primitive,reprezintă pentru ei un obicei pe care l­au păstrat fără să­i caute vreun înțeles.[nota 5]”

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 8/17

—Eyraud 1886:71

În această dare de seamă nu mai apare nici o altă referință la tăblițele de lemn iar descoperirea acestora atrecut neobservată. Eyraud a părăsit Insula Paștelui pe 11 octombrie cu sănătatea șubrezită serios.Hirotonit preot în 1865, s­a reîntors pe Insula Paștelui în 1866 și în luna august a aceluiași an a murit detuberculoză, la vârsta de 48 de ani.

Distrugere

În 1868, Florentin­Etienne „Tepano” Jaussen, episcop de Tahiti, a primit un dar de la un proaspătconvertit la catolicism de pe Insula Paștelui. Era vorba despre un șnur lung făcut din păr uman, probabilfolosit drept coardă pentru pescuit, înfășurat în jurul unei mici scânduri acoperită cu o scrierehieroglifică. Stupefiat de descoperire, episcopul a scris imediat o scrisoare către părintele HippolyteRoussel, aflat pe insulă, cu instrucțiuni să colecteze toate tăblițele inscripționate și să găsească indigeniîn stare să le traducă. Numai că Roussel a reușit să recupereze doar foarte puține tăblițe iar localnicii nuse puteau pune de acord asupra metodei de citire a acestora.[26] Cu toate acestea, Eyraud văzuse sute detăblițe cu doar doi ani înainte. Ce se întâmplase cu restul tăblițelor nu putea să fie decât subiect despeculație. Eyraud remarcase cât de puțin interes acordau indigenii tăblițelor. Stephen Chauvet a notaturmătoarele:

„Episcopul Jaussen l­a interogat pe Ouroupano Hinapote, înțeleptul insulei și fiul unui alt înțelept,Tekaki, și care susținea că el însuși a început studiul tăblițelor și că știa să scrie cu ajutorul unuidinte de rechin. Hinapote a declarat că nu a mai rămas nimeni pe insulă capabil să citeascăsemnele de când peruvienii decimaseră aproape toți înțelepții. Astfel tăblițele nu mai aveau nici unînțeles pentru indigeni și nu mai prezenta nici un interes pentru aceștia, fiind folosite ca lemn de focsau ca mosoare pentru ața de pescuit!De asemenea Alphonse Pinart a văzut câteva tăblițe în 1877. [El] nu a putut să achiziționezeniciuna dintre acestea tăblițe deoarece nativii înfășurau pe ele ața de pescuit!”—Chauvet 1935:381–382

Pe măsură ce bolile aduse de europeni, dar și raidurile negustorilor de sclavi peruani, culminând curaidul devastator din 1862 care a fost urmat de o epidemie de variolă, au redus populația insulei până lamai puțin de două sute de locuitori în 1870. Din această pricină este posibil ca deprinderea de a citi șiscrie să se fi pierdut până la data când Eyraud a descoperit tăblițele în 1866. [nota 6] Astfel, în 1868Jaussen a putut să recupereze de pe insulă doar un număr mic de tăblițe plus încă trei tăblițe achiziționateîn 1866 de la căpitanul corvetei chiliene O'Higgins. În 1950 Barthel a descoperit rămășițele deteriorate aîncă șase tăblițe în grotele din insulă, fiind folosite la ceremonii funerare. Oricum, nici o glifă nu a pututfi recuperată de pe aceste rămășițe.[30][nota 7] Din cele 26 de texte recuperate, doar jumătate sunt într­ostare bună și autenticitatea lor este mai presus de orice îndoială.[32]

Considerații antropologice

Arheologul și antropologul britanic Katherine Routledge a întreprins, între 1914 și 1915, o expedițieștiințifică în Insula Paștelui cu misiunea de a studia și cataloga arta, obiceiurile și scrierea. Ea a reușit sădiscute cu doi bătrâni, Kapiera și Tomenika, care se presupunea că dețineau cunoștințe despre scrierearongo­rongo. Discuțiile nu au fost fructuoase deoarece presupușii înțelepți se contraziceau frecvent. Pebaza spuselor acestora, Routledge a tras concluzia că rongo­rongo era un sistem mnemotehnic specificcare nu reda în mod evident o limbă, altfel spus rongo­rongo este o proto­scriere. Semnificația fiecăreiglife se schimba de la un scrib la altul astfel încât kohau rongo­rongo nu putea fi citit de cineva care nuera pregătit pentru fiecare text specific în parte. Routledge credea că textele în sine nu sunt decâtrugăciuni folosite de preoții scribi și păstrate în anumite case, sub cel mai strict tabu.[33][nota 8] Pe

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 9/17

măsură ce au apărut noi studii etnografice, cum ar fi cele ale lui Métraux (1940), multe dintre notele luiRoutledge au fost uitate iar istoria orală a arătat o influență puternică din partea considerațiiloretnografice moderne și care au fost publicate.

Texte

Cele 26 de texte rongo­rongo sunt înscrise pe obiecte din lemn, fiecare dintre acestea conținând între 2 și2320 de glife simple sau compuse, adică un total de peste 15000 de glife. Obiectele sunt în majoritatetăblițe alungite, din lemn, excepție făcând obiectele: I (probabil un toiag­sceptru de ceremonie al vreuneicăpetenii locale, obiect cunoscut și sub numele de Toiagul din Santiago), J și L (cupe pectoraleornamentale purtate de elitele locale), X (statueta unui om pasăre) și Y (o tabacheră realizată dintr­otăbliță rongo­rongo). Două dintre tăblițe, C și S, sunt atestate ca datând dinainte de perioada sosiriimisionarilor pe insulă (secolul al XIX­lea), totuși alte tăblițe pot avea o vechime și mai mare. În plus,mai există câteva glife izolate sau fragmente scurte de text care ar putea fi scriere rongo­rongo.[34]

Textele clasice

Barthel a denumit fiecare dintre cele 24 de texte, pe care el le­a considerat autentice, cu literelealfabetului. Cele două fațete ale unei tăblițe se disting una de alta prin folosirea sufixelor R (recto =echivalentul paginii din dreapta a unei cărți) și v (verso = echivalentul a paginii din stânga a unei cărți)atunci când sensul de citire este stabilit cu certitudine. Rândurile la care se face referire se notează cucifre. Astfel, Pr2 se referă la obiectul P (Marea tăbliță din Sankt Petersburg), fațeta dreapta, rândul aldoilea. Atunci când sensul de citire nu poate fi stabilit cu certitudine, fațetele sunt notate cu literele a șib. Astfel, Ab1 se referă la obiectul A (Tahua), primul rând de pe fațeta b. Cele șase fațete ale Tabachereisunt notate cu litere mici de la a la f. Aproape toate studiile și articolele referitoare la scrierea rongo­rongo folosesc notația lui Barthel. Înafară de aceasta se mai folosește și notația lui Fischer, bazată pe unsistem de numere.

CodulBarthel

CodulFischer

Denumire /Descriere Localizare Note

A RR1 Tahua(vâsla)

Roma

1825 glife înscrise pe o vâslă europeană sau americanăde 91 cm. Lemn de frasin.

B RR4 Arukukurenga

1135 glife pe o tăbliță de 41 de cm, cu caneluri, dinlemn de palisandru.

C RR2 Mamari1000 glife pe o tăbliță de 29 cm, din lemn depalisandru, fără caneluri. Conține informațiicalendaristice. Caracteristici pictografice pronunțate.

D RR3 Echancrée Pape‘ete

270 glife pe o tăbliță de 30 cm, fără caneluri, cucrestături. A fost oferită prima dată lui Jaussen, pe postde mosor pentru o funie din păr uman. Cele două fețesunt scrise de mâini diferite. Lemn galben (Cladrastislutea?).

E RR6 Keiti (Leuven)822 glife pe o tăbliță de 39 cm, cu caneluri. Distrusă înPrimul Război Mondial, într­un incendiu. Mulaje înWashington și în Paris.

F RR7 FragmentulChauvet

NewYork[nota 9]

Un fragment de 12 cm cu 51 de glife realizaterudimentar. Lemn de palmier?

Mica tăbliță 720 glife pe o tăbliță de 32 cm, cu caneluri, palisandru.

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 10/17

G RR8 din Santiago

Santiago

Fațeta v ar putea conține o genealogie și nu seaseamănă cu celelalte texte.

H RR9Mareatăbliță dinSantiago

1580 glife pe o tăbliță de 44 cm, cu caneluri.Palisandru. Replică a obiectelor P și Q.

I RR10 ToiagulSantiago

2920 glife inscripționate pe sceptrul (126 cm) uneicăpetenii. Cel mai lung text și singurul care pare a aveapunctuație. Printre celelalte texte, se aseamănă doar cumodelele de pe Gv și Ta.

J RR20 Marelereimiro

Londra

Ornament pectoral de 73 cm decorat cu 2 glife. Aparentfoarte vechi.

K RR19 Londra 163 glife executate rudimentar parafrazând fațeta Gr depe tăblița de 22 cm din lemn de palisandru.

L RR21 Miculreimiro

Ornament pectoral de 41 cm decorat cu un rând careconține 44 glife. Aparent foarte vechi. Palisandru.

M RR24Mareatăbliță dinViena Viena

Tăbliță de 28 cm din palisandru, puternic deteriorată.Fațeta b este distrusă; pe fațeta a se pot vedea 54 deglife. O copie mai veche a păstrat câteva glife în plus.

N RR23 Mica tăblițădin Viena

172 glife elaborate, parafrazând neglijent textul Ev.Tăbliță de 26 cm realizată din lemn galben.

O RR22 Berlin BerlinO bucată de 103 cm din lemn dintr­o epavă, cucaneluri, 90 de glife lizibile pe fațeta a. Fațeta bputernic deteriorată, nici o glifă identificabilă.

P RR18

Mareatăbliță dinSt.Petersburg St.

Petersburg

1163 glife inscripționate pe o vîslă europeană sauamericană de 63 cm. Lemn galben. Replică a obiectelorH și Q.

Q RR17Mica tăblițădin St.Petersburg

718 glife pe trunchi de palisandru, 44 cm, cu caneluri.Replică parțială a obiectelor H și P.

R RR15Mica tăblițădinWashington

Washington

357 glife, aproape toate expresiile repetă fragmente dinalte texte, piesă de 24 cm.

S RR16Mareatăbliță dinWashington

600 glife lizibile pe o bucată de 63 cm de lemn galben.Folosită ulterior ca scândură.

T RR11 FlutedHonolulu

Honolulu

120 glife lizibile pe o tăbliță de 31 cm, cu caneluri.Stare proastă, fațeta b este ilizibilă.

U RR12 GrindaHonolulu

27 glife lizibile pe o grindă europeană sau americană.În stare proastă. Cele două fațete sunt scrise de mâinidiferite.

V RR13 Vâsla dinHonolulu

22 glife lizibile pe o vâslă europeană sau americană de72 cm. În stare proastă. Un singur rând de text, plus opereche de glife pe fațeta a; urme de text pe fațeta b.

W RR14 FragmentulHonolulu Un fragment de 7 cm cu 8 glife pe una dintre fațete.

Tangata

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 11/17

X RR25manu(omulpasăre dinNew York)

New York Statuetă de 33 cm reprezentând un om pasăre, 37 glifeîn șapte texte împrăștiate, inscripționare superficială.

Y RR5 Tabacheradin Paris Paris

Cutie de 7 cm, realizată din trei fragmente ale uneităblițe; 85 glife rudeimentare doar pe fațeteleexterioare. Lemn de epavă?

Z T4 PalimpsestulPoike Santiago Lemn de epavă? 11 cm. Aparent un palimpsest; Fischer

nu consideră stratul lizibil ca fiind original.

Au fost descoperite și glife necizelate pe câteva pietre precum și pe alte fragmente de lemn, dar despreacestea se crede că sunt falsuri create pentru a stimula turismul. O parte din cele 28 de texteinscripționate pe lemn sunt privite cu suspiciune datorită originii incerte (X, Y, și Z), datorită calitățiislabe a realizării textului (F, K, V, W, Y și Z) sau datorită faptului că au fost realizate cu o lamămetalică (K, V și Y) și astfel, deși s­ar putea dovedi ca fiind veritabile ar trebui interpretate cu prudență.[35]

Texte adiționale

În plus față de petroglifele deja menționate, mai există alte câteva texte scurte necatalogate și care arputea fi rongo­rongo. Fischer menționează că: „multe statui prezintă glife rongo­rongo sau asemănătoarecu rongo­rongo pe coroanele lor”.[36][nota 10] El dă ca exemplu glifa compusă , de pe coroana uneistaui mo'ai pakapaka (deși această glifă compusă din glifa 002 și glifa 070 nu este atestată, în modformal este analoagă cu alte glife compuse care au la bază glifa 070). Multe cranii umane suntinscripționate cu glifa 700 , care ar putea însemna îka, „victimă de război”. Mai sunt și alte modele,inclusiv câteva tatuaje remarcate de primii vizitatori și care ar putea fi glife de sine stătătoare. Dar fiindizolate și pictografice, este greu de știut dacă sunt sau nu o formă de scriere.

Glifele

Cea mai completă și comprehensivă sursă publicată despre glife rămâne Barthel (1958). Acesta a asignatpentru fiecare glifă sau grup de glife asemănătoare, un cod numeric compus din trei cifre. În cazulgrupelor de glife asemănătoare, Barthel a asignat codul numeric la ceea ce el a presupus că este forma debază în vreme ce variantele din grup au fost diferențiate prin afixe alfabetice. Astfel, Barthel a asignat600 de coduri numerice. Cifra sutelor este un număr de la 0 la 7 și categorizează capul sau forma deansamblu în cazul în care glifa nu are cap: 0 și 1 pentru forme geometrice și pentru reprezentări deobiecte neînsuflețite, 2 pentru figuri cu „urechi”, 3 și 4 pentru figuri cu guri deschise, 5 pentru figuri cudiferite capete, 6 pentru figuri cu ciocuri și 7 pentru pești și artropode. Cifra zecilor și unităților ausemnificații similare. Spre exemplu, glifele 206, 306, 406, 506 și 606 au toate un braț sau o aripăîndreptată în jos pe partea stângă iar pe partea dreaptă un braț cu patru degete, ridicat:

: cifra șase din poziția unităților se

indică o figură cu mâna ridicată. Există o oarecare doză de arbitrar în gruparea glifelor precum șiinconsistențe în atribuirea codurilor numerice și a afixelor, ceea ce conduce la un sistem mai degrabăcomplicat. [nota 11] În ciuda acestor neajunsuri, sistemul lui Barthel este singurul sistem funcționalpropus pentru clasificarea glifelor.[37] Barthel a afirmat în 1971 că inventarul de bază al glifelor este de

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 12/17

120 de figuri în vreme ce restul de 480 sunt variante ale primelor sau ligamente între acestea.Demonstrația acestei afirmații nu a fost făcută niciodată, dar rezultate similare au obținut și alți savanți,cum ar fi Pozdniakov în 2007.

Texte publicate

Foarte puține texte au fost publicate în decurs de aproape un secol. În 1875, directorul Muzeului Chiliande Istorie Naturală din Santiago, Rudolf Philippi, a publicat textul de pe Toiagul din Santiago, iar Carroll(1892) a publicat o parte din Tahua (Vâsla). Cele mai multe texte au rămas în anonimat și nu au fostdisponibile pentru eventualii descifratori. Acest lucru s­a schimbat în 1958, atunci când Thomas Barthela publicat desene ale rândurilor scrise din aproape toate textele cunoscute în lucrarea sa Grundlagen zurEntzifferung der Osterinselschrift (Bazele descifrării inscripțiilor in Inusla Paștelui), lucrare care este osursă bibliografică fundamentală în studierea scrierii rongo­rongo. Barthel a transcris aproape toatetextele, de la A la B, cu o acuratețe apreciată de CEIPP (Centre d'Etudes sur l'île de Pâques et laPolynésie ­ Centrul de Studii Pascuane și Polineziene) ca fiind de 97%. Desenele rândurilor nu au fostrealizate cu mâna liberă ci prin imprimarea pe un suport de hârtie, suprapus peste original și frecat cugrafit.[38] Fischer, la rândul său, a publicat în 1997 o serie de desene noi, care conțineau și copii dupătexte care nu au fost înregistrate de Barthel. Între cele două versiuni (Barthel și Fischer) există pe alocuridiscrepanțe clare, datorate, probabil, procedeelor diferite de copiere.

Descifrarea

La fel ca în majoritatea cazurilor de inscripții nedescifrate, există tot felul de interpretări ciudate alescrierii rongo­rongo. Oricum, înafara unui fragment de pe o singură tăbliță despre care s­a demonstrat căreprezintă un calendar lunar, niciunul dintre texte nu a fost descifrat. Sunt trei obstacole majore careîmpiedică descifrarea acestei scrieri (acceptând că rongo­rongo este o scriere): un număr foarte mic detexte, lipsa oricărui context capabil să furnizeze indicii suplimentare și denaturarea limbii vorbite peInsula Paștelui. Astăzi nativii vorbesc un amestec de pascuană cu tahitiană care, probabil, are foarteslabe legături cu vechea limbă pascuană în care se presupune că au fost scrise tăblițele.[39] Părerea ceamai răspândită acum este aceea că rongo­rongo nu reprezintă o scriere ci o proto­scriere sau chiar osimplă tehnică mnemonică, echivalentă unui răboj elaborat, și dedicată genealogiilor, coregrafiei,navigației, astronomiei sau agriculturii.[40] Dacă lucrurile stau astfel este foarte puțin probabil ca rongo­rongo să fie vreodată descifrată. Pe de altă parte, cei care susțin că rongo­rongo este o scriere încă dezbatdacă este vorba despre o scriere logografică sau silabică sau un amestec între aceste două sisteme.[41]

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 13/17

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 14 15 16

22 25 27 28 34 38 41 44 46 47 50 52 53

59 60 61 62 63 66 67 69 70 71 74 76 901

91 95 99 200 240 280 380 400 530 660 700 720 730Inventarul de bază rongo­rongo, propus de Pozdniakov & Pozdniakov(2007), pe baza a 99.7% din texte, exceptând Toiagul.

Note

Note explicative

1. ^ Sebastian Englert definește rogorogo astfel: „recitar, declamar, leer cantando” (a recita, a declama, a citicântat), iar tagata rogorogo (omul rongorongo) este definit ca: „hombre que sabía leer los textos de los kohaurogorogo, o sea, de las tabletas con signos para la recitación” (un om care poate citi textele kohaurongorongo, adică tăblițele care poartă semnele pentru recitare)[2].

2. ^ De exemplu, Métraux a afirmat în 1938 despre tăblița V: „autenticitate îndoielnică. Semnele par a fi incizatecu un instrument de oțel și nu prezintă regularitatea și frumusețea contururilor care caracterizează tăblițeleoriginale.”[18] Imitații după tăblițe au fost create pentru turiști încă din 1880.

3. ^ Oricum, nu a fost descoperită nici o glifă care să redea o găină sau un cocoș în ciuda faptului că economiainsulei era determinată semnificativ de numărul de găini iar unele tăblițe ar fi fost de așteptat să noteze „câțioameni [o căpetenie] a ucis, câte găini a capturat”.[20]

4. ^ a b Vezi imagine (http://www.flickr.com/photos/moon_rabbit/2005439344/). Alte exemple de petroglife careredau glife rongo­rongo pot fi văzute aici (http://www.saga­photography.de/cei1033­4.php) și aici(http://www.flickr.com/photos/8177037@N06/2138358013/sizes/m/).

5. ^ Dans toutes les cases on trouve des tablettes de bois ou des bâtons couverts de plusieurs espèces decaractères hiéroglyphiques: ce sont des figures d'animaux inconnues dans l'île, que les indigènes tracent aumoyen de pierres tranchantes. Chaque figure a son nom; mais le peu de cas qu'ils font de ces tablettesm'incline à penser que ces caractères, restes d'une écriture primitive, sont pour eux maintenant un usagequ'ils conservent sans en chercher le sens.

6. ^ Métraux (1940) a notat: „Populația actuală, în număr de 456 de nativi este urmașa celor 111 nativi rămașidupă ce misionarii francezi au părăsit insula în 1872.”[27] Pe de altă parte, Routledge (1919) dă o cifră de 171nativi rămași după ce insula a fost evacuată de părintele Roussel în 1871, majoritatea bătrâni,[28] iar Cooke(1899) stabilește deportarea a 300 de pascuani pe la 1878, „atunci când H. M. S. Sappho a ajuns pe insulă în1882 i s­a raportat că doar 150 de locuitori au mai rămas”, și redă un recensământ pe care l­a obținut de laSalmon în 1886 și care număra 155 nativi și 11 alogeni.[29]

7. ^ Fischer a remarcat preocuparea lui Barthel față de patru dintre tăblițe: Judecând după formă, după mărime șimodel se poate spune cu certitudine că tăblițele acestea au participat la două înmormântări.[31]

8. ^ Oricum, Pozdniakov & Pozdniakov (2007) sunt de părere că natura limitată și repetitivă a textelor înlăturăideea că tăblițele ar putea înregistra informație așa diversă cum ar fi istoria sau mitologia.

9. ^ În colecția Merton D. Simpson Gallery (http://www.mertonsimpsongallery.com/index3.htm).

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 14/17

10. ^ mo‘ai pa‘apa‘a. Catalog # 402­1, etichetat моаи папа, la muzeul din St Petersburg11. ^ „RONGORONGO: Transliteration Codes (http://www.rongorongo.org/corpus/codes.html)”.

www.rongorongo.org. http://www.rongorongo.org/corpus/codes.html. Accesat la 9 iunie 2008.

Note de subsol

Bibliografie

Limba engleză

BAHN, PAUL (1996). „Cracking the Easter Island code

1. ^ Robinson, Andrew (2009). Writing and Script: A Very Short Introduction (http://books.google.com/books?id=zcXH52jICOEC). Oxford University Press. http://books.google.com/books?id=zcXH52jICOEC

2. ^ a b Englert 19933. ^ Barthel 1958:664. ^ Fischer 1997:6675. ^ Fischer 1997:ix6. ^ Fischer 1997:3827. ^ Skjølsvold 1994, citat în Orliac 20058. ^ Fischer 1997:4839. ^ Fischer 1997:49710. ^ Fischer 1997:382–383;11. ^ Barthel 1971:116812. ^ Fischer 1997:38613. ^ Fischer 1997:35314. ^ Métraux 1940:40415. ^ Barthel 1959:16416. ^ Haberlandt 1886:10217. ^ Fischer 1997:50118. ^ Métraux 193819. ^ Guy 200620. ^ Routledge 1919:25121. ^ Cooke 1899:712, Englert 1970:149–15322. ^ Flenley & Bahn 1992:17223. ^ Bahn 199624. ^ Lee 199225. ^ Eyraud 188626. ^ Fischer 1997:21–2427. ^ Métraux 1940:328. ^ Routledge 1919:20829. ^ Cooke 1899:71230. ^ Barthel 1959:162–16331. ^ Fischer 1997:52632. ^ Fischer 1997:Appendices33. ^ Routledge 1919:253–25434. ^ Fischer 199735. ^ Fischer 1997:53436. ^ Fischer 1997:54337. ^ Pozdniakov 1996:29438. ^ Guy 200039. ^ Englert 1970:8040. ^ Comrie et al. 1996:10041. ^ Pozdniakov & Pozdniakov, 2007

en

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 15/17

(http://www.newscientist.com/article/mg15020344.300­cracking­the­easter­island­code.html)”.New Scientist 150 (2034): 36–39. http://www.newscientist.com/article/mg15020344.300­cracking­the­easter­island­code.html.xxx (1 iunie 1958). „The 'Talking Boards' of Easter Island”. Scientific American 198: 61–68.doi:10.1038/scientificamerican0658­61 (http://dx.doi.org/10.1038%2Fscientificamerican0658­61).xxx (1971). Pre­contact Writing in Oceania. Current Trends in Linguistics (http://www.sign­lang.uni­hamburg.de/BibWeb/LiDat.acgi?ID=39343). 8. Den Haag, Paris: Mouton. pp. 1165–1186BUCK, PETER H. (1938). Vikings of the Pacific. Chicago: University of Chicago PressCARROLL, ALAN (1892). „The Easter Island inscriptions, and the translation and interpretation ofthem”. Journal of the Polynesian Society 1: 103–106, 233–252.COMRIE, BERNARD; STEPHEN MATTHEWS; MARIA POLINSKY (1996). The Atlas of Languages. London:QuartoCOOKE, GEORGE H (1899). „Te Pito te Henua, known as Rapa Nui, commonly called EasterIsland”. Report of the United States National Museum for 1897. Washington: GovernmentPrinting Office. pp. 689–723DEDEREN, FRANÇOIS; STEVEN ROGER FISCHER (1993). „Traditional Production of the RapanuiTablets”. in Fischer. Easter Island Studies: Contributions to the History of Rapanui in Memory ofWilliam T. Mulloy. Oxbow Monograph. 32. Oxford: Oxbow Books(http://www.oxbowbooks.com/)ENGLERT, SEBASTIAN (1970). Island at the Center of the World. edited and translated by WilliamMulloy. New York: Charles Scribner's Sonsxxx (2002) [1980]. Legends of Easter Island. translation by Ben LeFort and Pilar Pacheco ofLeyendas de Isla de Pascua (textos bilingües) [Santiago de Chile: Ediciones de la Universidad deChile]. Easter Island: Father Sebastian Englert Anthropological MuseumFISCHER, STEVEN ROGER (1997). RongoRongo, the Easter Island Script: History, Traditions, Texts.Oxford and New York: Oxford University PressFLENLEY, JOHN R.; PAUL G. BAHN (1992). Easter Island, Earth Island. London: Thames & Hudsonxxx (1998b). „Rongorongo: The Easter Island Tablets(http://www.netaxs.com/~trance/rongo2.html)”. http://www.netaxs.com/~trance/rongo2.html.Accesat la 11 aprilie 2008.xxx (2000). „The Rongorongo of Easter Island: The Hand­Drawn Reproductions(http://www.rongorongo.org/corpus/drawings.html)”.http://www.rongorongo.org/corpus/drawings.html. Accesat la 20 aprilie 2008.LEE, GEORGIA (1992). The Rock Art of Easter Island: Symbols of Power, Prayers to the Gods. LosAngeles: UCLA Institute of Archaeology Publications (http://www.ioa.ucla.edu)MACRI, MARTHA J. (1996) [1995]. „RongoRongo of Easter Island”. in Peter T. Daniels. TheWorld's Writing Systems. New York, Oxford: Oxford University Press. pp. 183–188MANN, DANIEL (2008). „Drought, vegetation change, and human history on Rapa Nui (Isla dePascua, Easter Island) (http://www.geographyua.org/faculty/easter_island_qr_2008.pdf)”.Quaternary Research (Elsevier B.V.) 69 (1): 16–28. doi:10.1016/j.yqres.2007.10.009(http://dx.doi.org/10.1016%2Fj.yqres.2007.10.009).http://www.geographyua.org/faculty/easter_island_qr_2008.pdf.MÉTRAUX, ALFRED (1938). „Two Easter Island Tablets in the Bernice P. Bishop Museum”. Man(journal) (London: Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland) 38 (1): 1–4.doi:10.2307/2789179 (http://dx.doi.org/10.2307%2F2789179).xxx (1940). „Ethnology of Easter Island”. Bernice P. Bishop Museum Bulletin (Honolulu: BerniceP. Bishop Museum Press) 160.MCLAUGHLIN, SHAWN (2004). „Rongorongo and the Rock Art of Easter Island”. Rapa Nui Journal(http://www.islandheritage.org/rnj.html) 18: 87–94.xxx (2005). „The Rongorongo Tablets from Easter Island: Botanical Identification and 14C Dating(http://legendarysurfers.com/blog/2006/05/rongorongo­tablets.html)”. Archaeology in Oceania(http://www.arts.usyd.edu.au/publications/oceania/arch_oceania1.htm) 40 (3): 115–119.http://legendarysurfers.com/blog/2006/05/rongorongo­tablets.html.

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 16/17

xxx (2007). „Botanical Identification of the Wood of the Large Kohau Rongorongo Tablet of StPetersburg”. Rapa Nui Journal (http://www.islandheritage.org/rnj.html) 21 (1): 7–10.POZDNIAKOV, KONSTANTIN (2007). „Rapanui Writing and the Rapanui Language: PreliminaryResults of a Statistical Analysis(http://pozdniakov.free.fr/16%20Easter%20Island%20english.pdf)”. Forum for Anthropology andCulture (http://www.ehrc.ox.ac.uk/forum.htm) 3: 3–36.http://pozdniakov.free.fr/16%20Easter%20Island%20english.pdf.ROUTLEDGE, KATHERINE (1919). The Mystery of Easter Island: The story of an expedition(http://www.archive.org/details/TheMysteryOfEasterIsland). London and Aylesbury: Hazell,Watson and Viney. http://www.archive.org/details/TheMysteryOfEasterIslandSKJØLSVOLD, ARNE (1994). „Archaeological Investigations at Anakena, Easter Island”. in ArneSkjølsvold. Archaeological Investigations at Anakena, Easter Island. The Kon Tiki MuseumOccasional Papers. 3. Oslo: Kon­Tiki Museum (http://www.kon­tiki.no/Ny/Dok_eng/e_start.html). pp. 5–120

Limba franceză

POZDNIAKOV, KONSTANTIN (1996). „Les Bases du Déchiffrement de l'Écriture de l'Ile de Pâques(The Bases of Deciphering the Writing of Easter Island)(http://pozdniakov.free.fr/14%20paques%201996.pdf)”. :fr:Société des océanistes 103 (2): 289–303. http://pozdniakov.free.fr/14%20paques%201996.pdf.ORLIAC, CATHERINE (2003/2004). Manifestation de l'expression symbolique en Océanie : l'exempledes bois d'œuvre de l'Ile de Pâques (Manifestation of symbolic expression in Oceania: Theexample of the woodworking of Easter Island). Cultes, rites et religions. V. pp. (6): 48–53GUY, JACQUES B.M. (1998a). „Un prétendu déchiffrement des tablettes de l'île de Pâques (Apurported decipherment of the Easter Island tablets)”. Journal de la Société des océanistes 106:57–63.EYRAUD, EUGÈNE (1886). Annales de la Propagation de la Foi (Annals of the Propagation of theFaith). pp. 36: 52–71, 124–138. LyonCHAUVET, STÉPHEN­CHARLES (2004) [1935]. L'île de Pâques et ses mystères (Easter Island and itsMysteries) (http://www.chauvet­translation.com/index.htm). on­line translation by Ann Altman.Paris: Éditions Tel. http://www.chauvet­translation.com/index.htm

Limba germană

HABERLANDT, MICHAEL (1886). „Ueber Schrifttafeln von der Osterinsel (On the written tablets ofEaster Island)”. Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien (http://www.nhm­wien.ac.at/ag/Mag_allg.htm) 16: 97–102.xxx (1959). „Neues zur Osterinselschrift (News on the Easter Island Script)”. Zeitschrift fürEthnologie 84: 161–172.BARTHEL, THOMAS S. (1958). Grundlagen zur Entzifferung der Osterinselschrift (Bases for theDecipherment of the Easter Island Script). Hamburg: Cram, de Gruyter

Limba spaniolă

PHILIPPI, RUDOLFO A. (1875). „Iconografia de la escritura jeroglífica de los indigenas de la isla dePascua (Iconography of the hieroglyphic writing of the natives of Easter Island)”. Anales de laUniversidad de Chile (http://www2.anales.uchile.cl/CDA/inicio/) 47: 670–683.xxx (1993). La tierra de Hotu Matu‘a — Historia y Etnología de la Isla de Pascua, Gramática yDiccionario del antiguo idioma de la isla (The Land of Hotu Matu‘a: History and Ethnology ofEaster Island, Grammar and Dictionary of the Old Language of the Island) (ed. 6th). Santiago deChile: Editorial Universitaria (http://www.universitaria.cl/index.pl)

fr

de

es

3/30/2015 Rongorongo ­ Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rongorongo 17/17

Ultima modificare efectuată la 15:33, 25 septembrie 2014.Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condițiiidentice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rongorongo&oldid=8842359

Categorii: Sisteme de scriere dispunând de coduri ISO 15924 Articole de calitate Liste de limbiSisteme de scriere Glife Insula Paștelui