RRDP nr 4-2011 - · PDF fileII. Doctrinã32 DOCTRINÃ – Studii, articole, comentarii RRDP nr. 4/2011 DREPTURILE ªI LIBERTÃÞILE FUNDAMENTALE ÎN SISTEMUL CONSTITUÞIONAL ROMÂNESC

32 DOCTRINÃ – Studii, articole, comentarii RRDP nr. 4/2011II. Doctrinã

DREPTURILE ªI LIBERTÃÞILE FUNDAMENTALE ÎN SISTEMULCONSTITUÞIONAL ROMÂNESC

Conf. univ. dr. ªTEFAN DEACONU*)

DROITS ET LIBERTÉS FONDAMENTALES DANS LE SYSTÈMECONSTITUTIONNEL ROUMAIN**)

L’article analyse l’institution juridique des droits et des libertés fondamentales,soulignant les catégories de droits et libertés fondamentales identifiées dans lesystème constitutionnel roumain. L’analyse est faite de la perspective des rapportsqui existent entre les trois ordres juridiques: l’ordre juridique national, l’ordrejuridique international et l’ordre juridique de l’Union Européenne.

La conclusion tirée à la fin est que le système constitutionnel roumainreconnait plusieurs catégories de droits et libertés fondamentales: a) droitsfondamentaux reconnus par la Constitution; b) droits fondamentaux reconnuspar la Déclaration Universelle des Droits de l’Homme et par les autres pactes ettraités internationaux dont la Roumanie fait partie; c) droits fondamentauxreconnus par la Charte des droits fondamentaux de l’UE et d) droits fondamentauxreconnus à voie jurisprudentielle par la Cour Constitutionnelle.

Mots-clés: droits et libertés fondamentales, principes constitutionnels dansla matière des droits et des libertés, les traits des droits et libertésfondamentales, la corrélation entre les réglementations nationales etinternationales dans la matière des droits fondamentaux.

RIGHTS AND FUNDAMENTAL FREEDOMS IN ROMANIANCONSTITUTIONAL SYSTEM

The article examines the legal institution of fundamental rights and freedomshighlighting the categories of rights and freedoms found in the Romanianconstitutional system. The analysis is carried out from the perspective of theconnections that exists between the three legal orders: domestic law, internationallaw and EU law.

The conclusion that emerges in the end is that the Romanian constitutionalsystem recognizes several categories of rights and fundamental freedoms: a)

Résumé

*) Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureºti.**) Traducãtor Georgiana Olaru (Casa de traduceri).

Abstract

33ªTEFAN DEACONURRDP nr. 4/2011

fundamental rights recognized by the constitution; b) fundamental rightsrecognized by the Universal Declaration of Human Rights and other internationalpacts and treaties to which Romania is a party; c) fundamental rights recognizedby the EU Charta of Fundamental Rights; d) fundamental rights recognized by theConstitutional Court’s Case-Law.

Key words: fundamental rights and freedoms, constitutional principles inthe matter of rights and freedoms, the characteristics of fundamental rightsand freedoms, the connection between national and international regulationsin the matter of fundamental rights.

I. NOÞIUNEA DE DREPTURI ªI LIBERTÃÞI

Drepturile ºi libertãþile fundamentale sunt o realitate, dar ºi o necesitateîntr-o societate în care individul se vrea a fi poziþionat în centrul intereselorstatului. Pretutindeni, astãzi, þãrile democratice pleacã în edificarea democraticãstatalã de la construirea unui sistem juridic care sã asigure indivizilor o protecþieºi o garantare realã a drepturilor ºi a libertãþilor lor. S-a afirmat în doctrinã cãdrepturile ºi libertãþile fundamentale reprezintã o limbã comunã a tuturoroamenilor1). De asemenea, s-a mai afirmat cã drepturile fundamentale nu trebuieconcepute ca o categorie de drepturi deosebite prin natura lor de celelalte drepturisubiective. Întocmai ca orice drepturi subiective, ele sunt puteri garantate delege voinþei subiectului activ al raportului juridic, în temeiul cãrora acesta esteîn mãsurã, în vederea valorificãrii unui interes direct personal, sã desfãºoare oconduitã determinatã sau sã pretindã subiectului pasiv al raportului un anumitcomportament care, la nevoie, poate fi impus prin forþa de constrângere a statului2).

În privinþa noþiunilor, sunt utilizate în practicã atât noþiunea de „drept”, câtºi cea de „libertate”. Ambele noþiuni au aceeaºi valoare juridicã. Dreptul este olibertate ºi libertatea este un drept. Singura diferenþã între cele douã noþiuni estecea terminologicã. Din punct de vedere juridic însã nu existã nicio diferenþã. Oexplicaþie a utilizãrii de cãtre normele juridice a celor douã noþiuni constã înfaptul cã libertãþile sunt, de regulã, acele drepturi naturale inerente fiinþei umane(ex. libertatea conºtiinþei, libera circulaþie, libertatea de gândire, libertatea întru-nirilor etc.), pe când drepturile sunt cele statuate ºi garantate de cãtre stat (ex.dreptul la învãþãturã, dreptul la muncã, dreptul la sãnãtate etc.). Iniþial, filozofiiau conceput drepturile ca libertãþi ale oamenilor în sensul cã omul s-a nãscut culibertãþi, iar autoritãþile erau obligate sã le respecte ºi sã le protejeze. Unele dintreaceste libertãþi sunt utile ºi statului, nu doar omului, pentru cã statul are interesîn protejarea acestor libertãþi. Caracteristicile tuturor drepturilor ºi libertãþilor

1) I. Muraru, E. S. Tãnãsescu, Drept constituþional ºi instituþii politice, ed. 14, vol. I, Ed. C.H.Beck, Bucureºti, 2011, p. 136.

2) T. Drãganu, Drept constituþional ºi instituþii politice. Tratat elementar, vol. I, Ed. LuminaLex, Bucureºti, 1998, p. 151.

34 DOCTRINÃ – Studii, articole, comentarii RRDP nr. 4/2011

fundamentale sunt însã faptul cã ele toate sunt individuale prin titularul lor ºisunt indivizibile.

De asemenea, întâlnim sintagma de „drepturi ºi libertãþi ale omului” ºi pecea de „drepturi ºi libertãþi ale cetãþenilor”. Ambele sunt corecte. Distincþia dintreele constã în titularul dreptului. În cazul drepturilor ºi libertãþilor omului, titularuleste omul vãzut în calitatea sa de fiinþã umanã. Nu are importanþã dacã el estecetãþean, strãin sau apatrid. Toate drepturile ºi libertãþile îi sunt protejate ºi ga-rantate indiferent de apartenenþa la un stat sau nu. În cazul drepturilor ºi liber-tãþilor cetãþeanului, titularul este omul vãzut în ipostaza sa de cetãþean. Totdeaunasfera drepturilor ºi libertãþilor omului este mai mare decât cea a drepturilor ºi alibertãþilor cetãþeanului.

Sunt utilizate în practicã ºi sintagmele de „drepturi ºi libertãþi” ºi „drepturiºi libertãþi fundamentale”. Drepturile ºi libertãþile fundamentale sunt, la rândullor, drepturi ºi libertãþi. Ceea ce deosebeºte drepturile ºi libertãþile fundamentalede restul drepturilor ºi libertãþilor este cã ele sunt înscrise în textul legilorfundamentale ale statelor. Selectarea pentru înscrierea în textul legii fundamentale,din rândul categoriei mari a drepturilor ºi a libertãþilor pe care o persoanã le are,reprezintã voinþa puterii constituante. Nu existã o regulã cu privire la selecþiacatalogului drepturilor ºi libertãþilor fundamentale. Fiecare stat în parte ºi fiecareputere constituantã au libertatea de a selecta dintre toate drepturile ºi libertãþileacele drepturi ºi libertãþi care sã fie înscrise în Constituþie.

II. APARIÞIA ªI EVOLUÞIA DREPTURILOR ªI LIBERTÃÞILOR

2.1. Primele reglementãri în materia drepturilor omului. Problematicadrepturilor omului este una dintre cele mai vechi care a dat naºtere unor dezbateriîntre filozofii ºi legiuitorii statali ai lumii. În Orientul antic prin Codul luiHammurabi din Babilon, Legile lui Manu din India, Codul lui Mu din China, înGrecia ºi Roma anticã prin ideile lui Heraclit din Efes, Cicero sau Seneca, înepoca feudalã concepþiile lui Toma d’Aquino, William Ockam, Cijen Tiai sau HuanTzun, dar ºi în perioada capitalistã, au fost enunþate teze ºi idei de referinþã privinddrepturile omului. Platon ºi Aristotel au abordat drepturile omului ca fiind inerentefiinþei umane. În concepþia lui Platon, spre exemplu, sufletul omului este alcãtuitdin trei pãrþi: a) raþiunea – care îºi are sediul în cap; b) instinctele generoase –care îºi au sediul în inimã ºi c) poftele grosolane – care îºi au sediul în stomac. Înconcepþia lui Aristotel, omul este social prin natura sa, el fiind condus în viaþã dedouã þeluri puternice: a) proprietatea ºi b) dorul, ambele având rol hotãrâtor înopþiunile ºi acþiunile umane. În Roma anticã, interesul pentru demnitatea umanãeste unul foarte important. Seneca, spre exemplu, spunea cã oamenii nu trebuiesã se dispreþuiascã unii pe alþii (neminem despexieris), iar Lucretius considera cãuna dintre condiþiile sine qua non ale fericirii umane o constituie lipsa oricãreisuferinþe, neliniºti sau temeri. În perioada epocii feudale, drepturile omului suntanalizate în strânsã legãturã cu preceptele bisericeºti. Tomas d’Aquino, spreexemplu, considera cã numai cei credincioºi ºi supuºi bisericii pot dobândifericirea, iar fericirea deplinã nu existã decât pe lumea cealaltã.


Originea protecþiei drepturilor omului aºa cum este ea întâlnitã în zilelenoastre se gãseºte în dreptul intern, drept care consfinþea decizia suveranã astatului3). Exemplu în acest sens sunt Magna Charta Libertatum – 1215; Petitionof Rights – 1628; Habeas Corpus Act – 1679; Bill of Rights – 1689; Declaraþiadrepturilor omului ºi cetãþeanului – 1789. Dacã pânã dupã cel de-al Doilea Rãzboimondial protecþia drepturilor omului se limita, în special, la o protecþie internã astatului, statul fiind cel ce decidea, iar individul neavând posibilitatea de a luptapentru drepturile sale pe plan internaþional, dupã aceastã datã se schimbã totalmodul de gândire. Documentele internaþionale, care pânã atunci consfinþeaudrepturile omului pe domenii limitate, ca de exemplu: protecþia individului întimp de rãzboi sau protecþia refugiaþilor4), reglementeazã acum drepturile omuluiîntr-o manierã universalã.

2.2. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului. Rezultatul schimbãrilors-a produs odatã cu Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului adoptatã ºiproclamatã de Adunarea Generalã ONU prin Rezoluþia nr. 217 A (III) din 10decembrie 1948. Este pentru prima oarã când societatea internaþionalã esteinteresatã de o protecþie legalã a drepturilor omului într-o asemenea manierãuniversalã (în afara frontierelor statului) prin aceasta, statele nepierzând nimicdin suveranitatea lor, ba mai mult, ele având doar de câºtigat5). Acest act inter-naþional are un caracter politic, el necreând nicio modalitate de control în privinþanerespectãrii drepturilor sau a încãlcãrii lor. Acest act a constituit doar punctulde pornire, pentru cã lui i-au urmat o serie de alte documente internaþionale încare au fost consfinþite toate drepturile fundamentale ale cetãþeanului: sociale,economice, culturale, civile, politice. Amintim aici Pactul internaþional cu privirela drepturile economice, sociale ºi culturale adoptat de Adunarea Generalã ONUprin Rezoluþia nr. 2200 A (XXI) din 16 decembrie 1966, intrat în vigoare la 3ianuarie 1976 ºi ratificat de România la 9 decembrie 1974, ºi Pactul internaþionalcu privire la drepturile civile ºi politice adoptat de Adunarea generalã ONU totla 16 decembrie 1966, intrat în vigoare la 23 martie 1976 ºi ratificat de Româniala 9 decembrie 1974.

Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului constituie piatra de temelie adreptului internaþional al drepturilor omului ºi totodatã semnificã o nouã erã îndezvoltarea ºi promovarea ideii de protecþie a drepturilor fundamentale ale omului.Dacã pânã la aceastã datã, aceste drepturi, consfinþite mai întâi pe plan internîntr-o amplã miºcare constituþionalã de la sfârºitul secolului al XIX-lea, mai alespe continentul european ºi mai puþin pe plan internaþional, se limitau doar la a fiteoretic înscrise ºi mai puþin aplicabile practic, dupã aceastã datã, înscrierea

3) J. F. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, Bucureºti,2009, p. 7.

4) Amintim aici convenþiile încheiate în cadrul Conferinþelor de la Haga – 1899 ºi 1907,Geneva – 1923 ºi 1929 ºi Londra – 1936.

5) E. Decaux, Les Etats parties et leurs engagements, în lucrarea La Convention européennedes droits de l’homme, Ed. Economica, Paris, 1999, pp. 3-5.


acestor drepturi capãtã consensul comunitãþii internaþionale pentru atingerea unuiideal comun al tuturor naþiunilor.

Evoluþia ideilor ºi a instituþiilor la nivel naþional ºi internaþional a dus la oconcepþie modernã asupra problematicii drepturilor omului fondatã pe doi piloni:a) drepturile omului sunt cele enunþate pe plan internaþional de cãtre OrganizaþiaNaþiunilor Unite (ONU) ºi instituþiile sale specializate, precum ºi în cadrul Orga-nizaþiei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE)6); b) noþiunea de drepturiale omului este intim legatã de aceea de stat.

Dezvoltarea acestor idei ºi teama sau mai degrabã dorinþa de a nu se mai repetagreºelile din primele decenii ale secolului al XX-lea (este vorba de cele douãconflagraþii mondiale) au dus la apariþia unui drept internaþional al drepturiloromului. Acest drept a apãrut din convingerea cã respectul pentru om ºi promovareaºi garantarea drepturilor fundamentale ale sale constituie condiþii indispensabilepãcii mondiale ºi progresului umanitãþii. Totodatã, acest drept s-a fundamentat petrei idei: a) reafirmarea, dezvoltarea ºi codificarea materiei drepturilor omului; b)instituirea unor mecanisme de aplicare a normelor convenþionale; c) educareacetãþenilor în spiritul respectãrii prevederilor existente în materia drepturiloromului.

În cadrul analizei drepturilor omului la nivel internaþional putem vorbi decâteva sisteme regionale de protecþie a drepturilor omului. Este vorba de sistemuleuropean, sistemul interamerican ºi sistemul african de protecþie a drepturiloromului. Dintre acestea, sistemul european este unul dintre cele mai dezvoltate ºia constituit model pentru celelalte sisteme. De aceea, în cadrul analizei noastrede faþã vom face referire doar la sistemul european.

2.3. Sistemul european de protecþie a drepturilor omului. Sistemul europeande protecþie a drepturilor omului a fost iniþiat de Consiliul Europei, organizaþieinterguvernamentalã regionalã creatã în 1949 de un grup de state din Europaoccidentalã angajate în apãrarea libertãþilor individuale ºi democraþiei. Acestsistem îºi are izvorul în douã acte juridice: a) Convenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale; b) Carta socialã europeanã.

a) Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale

Semnatã la 4 noiembrie 1950 de cãtre toate statele membre ale ConsiliuluiEuropei ºi intratã în vigoare la 3 septembrie 1953, Convenþia instituie un mecanismjuridic de garantare internaþionalã a drepturilor ºi a libertãþilor consacrate, alcãtuitdintr-o Curte Europeanã a Drepturilor Omului cu sediul la Strasbourg. Drepturilegarantate de cãtre Convenþie au cunoscut o largã extindere în timp. Astfel, iniþial,Convenþia garanta urmãtoarele drepturi: dreptul la viaþã, dreptul de a nu fi supustorturii ºi tratamentelor inumane sau degradante, dreptul de a nu fi þinut în sclavie,

6) G. Cohen-Jonathan, Aspects européens des droits fondamentaux, Ed. Montchrestien, 2002,pp. 179-181.


dreptul la libertate, la siguranþa persoanei, dreptul la viaþã privatã, dreptul laîntrunire etc.7) Titularul drepturilor ºi libertãþilor consacrate de Convenþie esteorice persoanã aflatã sub jurisdicþia statelor pãrþi la Convenþie, cetãþenia persoaneineavând nicio relevanþã. Catalogul drepturilor garantate de Convenþie a fost extinsprin protocoale adiþionale la aceasta. Astfel, primul Protocol a adãugat dreptul laproprietate ºi dreptul la educaþie; Protocolul nr. 4 a introdus interzicerea privãriide libertate pentru nerespectarea obligaþiilor contractuale ºi dreptul la liberãcirculaþie; Protocolul nr. 6 a abolit pedeapsa cu moartea etc. Protocoalele privescmodificãrile instituþionale care au intervenit în cadrul Convenþiei.

b) Carta socialã europeanã

A fost deschisã spre semnare la Torino la 18 octombrie 1961 ºi a intrat învigoare la 26 februarie 1965. La 5 mai 1988 a fost încheiat un Protocol adiþionalla Cartã, prin acesta lãrgindu-se lista de drepturi. Ea a fost elaboratã sub auspiciileConsiliului Europei ºi completeazã Convenþia care garanteazã numai drepturilecivile ºi politice, stabilind un sistem european regional de protecþie pentrudrepturile economice ºi sociale. Carta proclamã o listã de 19 categorii de drepturiºi principii, incluzând dreptul la muncã, la condiþii prielnice de muncã, dreptulla muncã în condiþii de siguranþã, dreptul la remuneraþie echitabilã, la organizareºi la negociere colectivã. Totodatã, Carta proclamã dreptul la protecþie a copiilor,tinerilor ºi femeilor angajate, dreptul familiei la protecþie socialã, juridicã ºi econo-micã, dreptul la ocrotirea sãnãtãþii, la asigurãri sociale, la pregãtire ºi îndrumareprofesionalã. Aceste drepturi sunt enumerate în termeni generali în Partea I aCartei ºi a Protocolului adiþional, iar Partea a II-a a Cartei ºi a Protocolului adiþionaldefinesc ºi detaliazã înþelesul „drepturilor ºi principiilor” enunþate doar în termenigenerali în Partea I.

Pe lângã aceste douã tratate în care îºi are izvorul sistemul european de pro-tecþie a drepturilor omului, s-au adoptat o serie de alte documente internaþionaleatât în cadrul Consiliului Europei, cât ºi în cadrul Uniunii Europene sau în cadrulConsiliului pentru Securitate ºi Cooperare în Europa, deoarece sistemul europeancunoaºte o protecþie a drepturilor omului la nivelul acestor trei instituþii. Printreaceste documente se numãrã:

c) Carta de la Paris pentru o nouã Europã

Un alt document european important în domeniul protecþiei drepturiloromului îl constituie Carta de la Paris pentru o nouã Europã, adoptatã la 21noiembrie 1990. Carta reconsiderã dimensiunile colaborãrii europene în contextulschimbãrii raportului de forþe, prãbuºirii sistemelor totalitare în Europa de Est ºitrecerii la economia de piaþã. Ea efectueazã, totodatã, o substanþialã analizã aproblemelor Europei, indicând cãi ºi direcþii în care trebuie acþionat pentru a

7) A. Drzedczewski, La prévention des violations des droits des droits de l’homme: lesmécanismes de suivi du Conseil de l’Europe, în Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2000,p. 385 ºi urm.


face posibil triumful marilor valori europene ºi în primul rând a principiuluirespectãrii drepturilor omului8). Carta enunþã de la început cadrul fundamentalschimbat al desfãºurãrii actuale a raportului dintre statele europene ºi ierarhizeazãîn mod nou problemele colaborãrii europene. Marile probleme pe care Carta dela Paris le enunþã sunt: drepturile omului, democraþia ºi statul de drept, libertateaeconomicã ºi responsabilitatea, relaþiile de prietenie între statele participante,securitatea europeanã. Totodatã, se afirmã cã libertatea ºi pluralismul politic suntelemente necesare în realizarea obiectivului de dezvoltare a economiei de piaþãpentru o creºtere economicã susþinutã, prosperitate ºi justiþie socialã. În Cartãapar preocupãri noi pentru minoritãþile naþionale. Se afirmã cã „identitatea etnicã,culturalã, lingvisticã ºi religioasã a minoritãþilor naþionale va fi protejatã (...)”.Carta trateazã, totuºi, în mod inegal anumite probleme. De exemplu, problemamuncitorilor imigranþi este numai enunþatã, fãrã a se preconiza niciun fel demãsuri practice pentru rezolvarea ei; în schimb, problemei minoritãþilor naþionalei se acordã o importanþã considerabilã.

Observãm cã documentele internaþionale în domeniul drepturilor omuluipun în luminã tot mai mult respectul universal acordat acestor drepturi ºi totodatãinterdependenþa care existã între aplicarea lor riguroasã ºi relaþia dintre state.

Astãzi catalogul drepturilor omului s-a extins ºi s-a diversificat. Drepturiledevin tot mai numeroase pe mãsurã ce nevoile societãþii cresc, iar gradul de culturãal indivizilor sporeºte. Astfel, drepturile, libertãþile ºi îndatoririle omului devindin ce în ce mai numeroase odatã cu evoluþia democraticã a societãþii umane, iarrespectarea ori nerespectarea oricãruia dintre principiile ce se gãsesc în documenteleinternaþionale cu caracter universal sau regional þine de cultura fiecãrui popor.

Caracterul universal al documentelor internaþionale adoptate sub egida ONUsau a instituþiilor acestei Organizaþii în domeniul drepturilor omului a condus cusine la adoptarea de cãtre statele membre ONU a unei legislaþii naþionale sauregionale care sã detalieze regulile în materia respectãrii drepturilor omului. Mareparte din drepturile recunoscute în Declaraþia Universalã a Drepturilor Omuluisunt preluate în Constituþiile naþionale de cãtre state. De asemenea, multe stateau recunoscut expres în legile lor fundamentale caracterul juridic al DeclaraþieiUniversale a Drepturilor Omului.

Adoptarea Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului nu a adus cu sinerecunoaºterea caracterului juridic universal al drepturilor prevãzute în acestdocument. Declaraþia este doar un document politic. Ea a devenit astãzi, mai degrabã, o componentã a dreptului internaþional cutumiar, prevederile sale fiindpreluate ºi dezvoltate în numeroase documente juridice interne ºi internaþionale9).

8) A se vedea M. A. Martin Estebanez, The OSCE and Human Rights, în lucrarea An Introductionto the International Protection of Human Rights, Abo Akademi University, 2002, pp. 329-350.

9) A se vedea în acest sens: Convenþia privitoare la prevenirea ºi reprimarea crimelor degenocid din 9 decembrie 1948; Convenþia referitoare la statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951;Convenþia cu privire la statutul apatrizilor din 23 septembrie 1954; Convenþia cu privire la drepturilepolitice ale femeii din 20 decembrie 1952; Convenþia privind lupta împotriva discriminãrii în


În domeniul drepturilor omului s-au adoptat o multitudine de documenteinternaþionale, dar de o importanþã deosebitã se bucurã cele elaborate sub egidaONU ºi la nivelul Uniunii Europene. Recunoaºterea ºi consacrarea drepturiloromului prin documente internaþionale au avut o influenþã beneficã, contribuindla perfecþionarea legislaþiei naþionale. Pe de altã parte, problematica drepturiloromului cãpãtând o dimensiune internaþionalã din ce în ce mai accentuatã, a fãcutposibil ca pretutindeni în lume sã fie valorificate la maximum ideile de libertateºi demnitate ºi sã fie stimulatã opoziþia faþã de regimurile totalitare.

d) Carta drepturilor fundamentale semnatã la Nisa

Semnatã la 7 decembrie 2000 în cadrul unei reuniuni solemne de cãtre preºe-dintele Parlamentului European, preºedintele în exerciþiu al Consiliului UniuniiEuropene ºi preºedintele Comisiei Europene, Carta a reprezentat un momentimportant în evoluþia construcþiei instituþionale a UE. Semnarea acestei Carte aarãtat încã odatã cã respectul drepturilor omului constituie regula fundamentalãpe care se întemeiazã colaborarea dintre state.

Carta drepturilor fundamentale semnatã la Nisa nu a avut niciodatã valoarejuridicã obligatorie ºi a însumat în cadrul unui singur document, pentru primadatã în istoria UE, întreaga arie a drepturilor civile, politice, economice ºi socialeale persoanelor ce se regãsesc în mod legal pe teritoriul UE. Carta nu fãcea distincþieîntre cetãþeni ºi necetãþeni10).

e) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Eºecul UE în privinþa adoptãrii Tratatului instituind o Constituþie pentruEuropa a fost surmontat relativ rapid de cãtre statele membre ale Uniunii prinadoptarea în 2007 la Lisabona a modificãrilor la Tratatul privind UniuneaEuropeanã ºi la Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene11). Mare parte dindrepturile fundamentale prevãzute în Tratatul instituind o Constituþie pentruEuropa au fost preluate în Carta drepturilor fundamentale a UE12).

domeniul învãþãmântului din 14 decembrie 1960; Convenþia privind eliminarea tuturor formelorde discriminare rasialã din 21 decembrie 1965; Convenþia asupra imprescriptibilitãþii crimelor derãzboi ºi a crimelor contra umanitãþii din 26 noiembrie 1968; Convenþia cu privire la eliminarea ºireprimarea crimelor de apartheid din 30 noiembrie 1973; Convenþia împotriva torturii ºi a altorpedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984; Convenþia privitoarela drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 etc.

10) Pentru o analizã a importanþei preluãrii textului Cartei drepturilor fundamentale semnatãla Nisa în textul Tratatului instituind o Constituþie pentru Europa, v. J.-C. Piris, The Constitutionfor Europe. A Legal Analisys, Cambridge University Press, 2006, pp. 134-145.

11) Carta drepturilor fundamentale a UE este publicatã în Jurnalul Oficial al UE, C 83 din 30martie 2010 ºi a fost ratificatã de cãtre România prin Legea nr. 13 din 7 februarie 2008 pentruratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã ºi aTratatului de instituire a Comunitãþii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, legepublicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008.

12) Pentru o analizã a drepturilor fundamentale prevãzute în Tratatul instituind o Constituþiepentru Europa, v. M. Tinc, L’article I-9 du Traitë ëstablissant une Constitution pour l’Europe, înlucrarea Le Traitë ëstablissant une Constitution pour l’Europe. Analyses & Commentaires, PressesUniversitaires de Strasbourg, 2005, pp. 349-361.


Pentru prima datã, un singur document conþine laolaltã toate drepturile pre-vãzute în diferite reglementãri comunitare ºi internaþionale. Carta dezvoltã con-ceptul de cetãþenie a Uniunii ºi creeazã o zonã de libertate, securitate ºi justiþie.Carta conþine un preambul ºi 54 de articole grupate în 7 capitole: Capitolul I:Demnitate (demnitate umanã, dreptul la viaþã, dreptul la integritate, interzicereatorturii ºi a pedepselor crude ori degradante, interzicerea sclaviei ºi a munciiforþate); Capitolul II: Libertãþi (dreptul la libertate ºi securitate, respectarea vieþiiprivate ºi de familie, protecþia datelor personale, dreptul la cãsãtorie ºi întemeiereaunei familii, libertatea de gândire, religioasã ºi de exprimare, dreptul la informare,libertatea întrunirilor ºi dreptul de asociere, libertatea artelor ºi ºtiinþelor, dreptulla educaþie ºi dreptul la alegerea unui loc de muncã, dreptul de proprietate ºi drep-tul la a-ºi conduce o afacere, dreptul de azil, expulzarea ºi extrãdarea); CapitolulIII: Egalitate (egalitate în faþa legii, nondiscriminare, diversitate culturalã, religioasãºi lingvisticã, egalitate între bãrbaþi ºi femei, drepturile copilului, integrareapersoanelor cu handicap); Capitolul IV: Solidaritate (dreptul la informare allucrãtorilor, dreptul la negocieri colective, dreptul la condiþii de muncã decente,dreptul la asigurãri de sãnãtate, interzicerea muncii pentru copii, protecþia tinerilorîn muncã, dreptul la viaþã profesionalã ºi familialã, protecþia consumatorilor,dreptul la un mediu sãnãtos); Capitolul V: Drepturile cetãþenilor (dreptul de votºi de a candida pentru Parlamentul European, dreptul de vot ºi de a candida înalegerile locale, dreptul la bunã administrare, dreptul de acces la documente,dreptul de petiþionare, libertatea de miºcare, protecþie consularã ºi diplomaticã,ombudsmanul); Capitolul VI: Justiþie (dreptul la un proces echitabil ºi judecatîntr-un termen rezonabil, prezumþia de nevinovãþie ºi dreptul la apãrare, legalitateaºi proporþionalitatea pedepselor; Capitolul VII: Dispoziþii generale.

Carta stabileºte aºadar un set de ºase valori fundamentale ale Uniunii Europene:demnitate, libertãþi, egalitate, solidaritate, cetãþenie ºi justiþie. Ea îmbinã, într-unsingur text, drepturile civile, politice, economice ºi sociale de care beneficiazãcetãþenii ºi persoanele din Uniune. Aceastã îmbinare fãrã precedent situeazã maibine tradiþiile din care se reclamã Uniunea. Este pentru prima datã când drepturilesociale coexistã, alãturi de drepturile clasice, în acelaºi document, având acelaºistatut ºi aceeaºi garanþie juridicã. În general, drepturile reglementate în Cartã sereferã la orice persoanã. Sunt însã ºi unele drepturi aplicabile doar anumitorcategorii de persoane (copii, persoane cu handicap).

Recunoscând schimbãrile ce au avut loc în societate, Carta nu reglementeazãdoar drepturile tradiþionale (dreptul la viaþã, dreptul la liberã exprimare sau accesliber la justiþie), ci ºi drepturi noi neincluse în Convenþia europeanã pentru pro-tecþia drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale ale omului din 1950, precumdreptul la protecþia datelor sau bioetica.

III. PROMOVAREA ªI PROTEJAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA

Pe plan intern, problematica drepturilor omului a început sã capete contur îna doua jumãtate a secolului al XIX-lea cu prilejul Revoluþiei de la 1848, când ideea


de libertãþi fundamentale a cãpãtat contur în programele revoluþionare, mai cuseamã în „Declaraþia de la Islaz” redactatã de revoluþionarii din Þara Româneascã.

Totuºi, elemente de preistorie a drepturilor omului la noi au existat încã dinsecolul al XV-lea cu ocazia redactãrii aºa-numitelor „Pravile” de la Târgoviºte(1452), Putna (1581), Bistriþa (1681) etc., dar ºi în alte codificãri ca de exemplu:„Carte româneascã de învãþãturã – 1646”; „Îndreptarea legii – 1652”; CodulCalimach – 1817”; „Legea Caragea – 1818" sau „Regulamentele Organice – 1831/1832”.

Ideea drepturilor omului s-a impus cu tãrie totuºi, în perioada revoluþieipaºoptiste când nu doar programele revoluþionare au cuprins în conþinutul lordrepturi ºi libertãþi exprimate pe plan european, dar ºi revoluþionarii paºoptiºtisunt autori ai unor pagini referitoare la aspecte generale sau particulare aledrepturilor omului.

În România am putea vorbi pentru prima datã de o protecþie a drepturiloromului, într-un cadru instituþionalizat bazat pe un sistem democratic, odatã cuadoptarea legii electorale din 1864. Apoi, Constituþia de la 1866 consacra în TitlulII existenþa ºi garantarea acestor drepturi, titlu denumit „Despre drepturileromânilor” (art. 5-30). Acest sistem a fost continuat de Constituþia de la 1923,pentru ca mai târziu, în perioada dictaturii carliste, sã asistãm la o limitare aexercitãrii drepturilor omului13).

A urmat apoi perioada regimului totalitar comunist când, deºi în aceastãperioadã au fost ratificate majoritatea convenþiilor ºi acordurilor internaþionaleîn domeniul drepturilor omului, preocuparea guvernanþilor nu a fost aplicarealor, ci inventarea unor mecanisme de eludare a acestor legi. Dupã decembrie1989 a urmat o perioadã premergãtoare Constituþiei din 1991, în care s-au pusbazele democraþiei în România începând cu amendarea sau abrogarea dispoziþiilorlegale existente ce contraveneau noii ordini, adoptarea principiului pluralismuluipolitic, adoptarea legii electorale ºi larga exercitare a libertãþilor fundamentaleale omului etc.

Punctul de cotiturã l-a constituit, însã, adoptarea Constituþiei democratice la8 decembrie 1991 prin referendum naþional. În chiar primul sãu articol, Constituþiadin 1991 menþioneazã: „România este un stat de drept, democratic ºi social încare demnitatea omului, drepturile ºi libertãþile cetãþenilor (...) sunt garantate”.Drepturile omului constituie nu doar o problemã de drept intern, ci ºi de dreptinternaþional. Analiza acestei materii presupune nu doar analizarea naturii acestordrepturi, dar ºi a întinderii ºi a limitelor acestor drepturi. Astfel, drepturile omuluisunt privite ca drepturi subiective, ele exprimând identitatea fiinþei umane, încare sunt reunite trei elemente esenþiale, ºi anume: integritatea fizicã ºi psihicã,demnitatea ºi libertatea. Astfel înþeleasã, identitatea fiinþei umane a apãrut ºi s-adezvoltat în corelaþie cu una sau mai multe identitãþi de grup, dintre care cea maiputernicã este identitatea naþionalã.

13) V. Duculescu, Protecþia juridicã a drepturilor omului, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2008,pp. 30-31.


Dacã, în ceea ce priveºte natura acestor drepturi, ea reprezintã punerea înfuncþiune a câtorva tehnici juridice ce rezultã din istoria statelor, în ceea ce priveºteîntinderea acestor drepturi, aceasta duce la apariþia unei materii pluridisciplinare,aceste drepturi fãcând obiectul unor discipline ca: dreptul constituþional, dreptuladministrativ, dreptul civil, dreptul familiei etc., cât ºi obiectul unor disciplinecu aspect internaþional – mã refer aici la dreptul internaþional public, dreptulinternaþional privat, dreptul Uniunii Europene etc. Astfel, putem grupa natura ºilimitele acestor drepturi în ceea ce am numi teoria generalã a drepturilor omuluisau a libertãþilor publice, iar întinderea acestor drepturi ar putea constitui regimuljuridic al drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti.

IV. DEFINIÞIA JURIDICÃ A DREPTURILOR FUNDAMENTALE

Prin noþiunea de „drepturi fundamentale” sunt desemnate acele drepturisubiective care, fiind esenþiale pentru existenþa fizicã ºi psihicã a indivizilor,pentru dezvoltarea materialã ºi intelectualã a acestora, precum ºi pentru asigurareaparticipãrii lor active la conducerea statului, sunt consacrate de Constituþie ºigarantate de aceasta ºi de celelalte legi ale statului14).

V. NATURA JURIDICÃ A DREPTURILOR FUNDAMENTALE

5.1. Concepþii cu privire la drepturile fundamentale. Drepturile funda-mentale reprezintã o problemã de mare actualitate. Este un domeniu în care s-aurealizat multe lucruri atât pe plan intern, cât ºi pe plan internaþional, însã douãprobleme majore reþin atenþia: a) drepturile omului pentru a fi protejate trebuiemai întâi cunoscute; b) misiunea cercetãrii drepturilor ºi propunerii de îmbu-nãtãþire a reglementãrii lor revine în primul rând juriºtilor.

În ceea ce priveºte stabilirea naturii juridice a drepturilor fundamentale vomanaliza douã dintre concepþiile referitoare la drepturile omului:

a) Drepturile fundamentale sunt puteri garantate de lege voinþei subiectuluiactiv al raportului juridic

Într-o primã concepþie drepturile fundamentale ale cetãþenilor nu pot ficoncepute ca o categorie aparte de drepturi diferite faþã de celelalte drepturi subiec-tive. Ca ºi celelalte drepturi subiective, drepturile fundamentale sunt puterigarantate de lege voinþei subiectului activ al raportului juridic, în temeiul cãroraacesta este în mãsurã, în vederea valorificãrii unui interes personal direct, sãdesfãºoare o anumitã conduitã sau sã pretindã subiectului pasiv al raportului oanumitã comportare care, la nevoie, poate fi impusã chiar prin constrângere.

O asemenea concepþie asupra drepturilor fundamentale se îndepãrteazã deideea susþinutã de ºcoala dreptului natural, potrivit cãreia aceastã categorie juridicãar cuprinde un numãr de drepturi înnãscute pe care cetãþeanul le dobândeºte în

14) V., pentru detalii, V. Stoica, Structura juridicã a drepturilor omului ca drepturi subiective,în Revista românã de drepturile omului nr. 3/1993, pp. 8-14.


afarã de orice reglementare legalã, prin însãºi calitatea lui de om, ºi care sunt ante-rioare, superioare ºi opozabile statului. Pe aceastã linie de gândire, ºcoala dreptuluinatural considera cã pot exista anumite drepturi indisolubil legate de persoana umanã,aceleaºi în toate timpurile, indiferent de stadiul de dezvoltare a societãþii. Aceastãconcepþie este însã depãºitã astãzi. Realitatea aratã cã reglementarea drepturilorconsiderate fundamentale variazã de la þarã la þarã ºi de la un moment istoric la altul,iar catalogul lor se lãrgeºte pe mãsura progresului ideilor democratice, dupã ce secolede-a rândul au fost nu numai nesocotite, ci ºi ignorate.

Garantarea ºi protejarea acestor drepturi fundamentale prin Constituþii pre-zintã avantajul de a avea, pe de o parte, o stabilitate juridicã în timp, pe de altãparte, de a cãpãta o valoare juridicã supremã pentru cã normele constituþionale auvaloare juridicã superioarã tuturor celorlalte norme juridice din cadrul sistemuluinormativ al unui stat. Consacrarea în Constituþie a drepturilor fundamentale faceca normele juridice care prevãd astfel de drepturi sã aibã aceeaºi forþã juridicãprecum normele juridice care consacrã instituþiile fundamentale ale statului(Parlamentul, ªeful de stat, Guvernul, autoritatea judecãtoreascã etc.).

b) Drepturile fundamentale limiteazã puterile statului

Într-o altã concepþie acreditatã în literatura juridicã se recunoaºte cã drepturilefundamentale nu pot fi caracterizate ca fiind înnãscute, odatã ce ideea contractuluisocial este abandonatã ºi se afirmã cã ele îºi au dreptul în faptul cã omul estesingura fiinþã liberã ºi responsabilã, iar natura lor specificã este consecinþaîmprejurãrii cã ele limiteazã puterile statului, fãrã sã-i impunã acestuia efectuareaunor prestaþii în folosul cetãþenilor.

În legãturã cu aceastã teorie trebuie subliniat faptul cã datoritã reglementãrilorintervenite pe plan internaþional, dar ºi în legislaþia internã a celor mai multestate, astãzi nu se mai poate spune cã o caracteristicã a tuturor drepturilor funda-mentale o constituie faptul cã ele nu impun statului efectuarea unor prestaþiipozitive în folosul indivizilor. Consacrarea unor drepturi fundamentale ca: dreptulla învãþãturã, dreptul la asistenþã socialã, dreptul la sãnãtate etc., aratã cã oasemenea teorie este perimatã.

Dintr-o perspectivã ºtiinþificã realistã, putem spune cã drepturile funda-mentale nu se deosebesc de alte drepturi subiective prin natura lor. Ele nu diferãde alte drepturi subiective nici prin obiectul lor. Unele drepturi fundamentale auacelaºi obiect ca ºi drepturile subiective nãscute în cadrul raporturilor de dreptulmuncii de exemplu (dreptul la muncã, dreptul la asigurarea de boalã etc.); încadrul raporturilor juridice civile (dreptul de proprietate privatã); în materie deprocedurã penalã (dreptul la apãrare) sau în materie de drept administrativ (dreptulcelui vãtãmat într-un drept al sãu printr-un act administrativ sau prin nerezolvareaîn termen legal a unei cereri de a obþine recunoaºterea dreptului, anularea actuluiºi repararea pagubei). Aºadar, drepturile fundamentale nu pot fi deosebite decelelalte drepturi subiective nici prin naturã, nici prin obiectul lor specific.

Deºi nu au un specific propriu, nici din punct de vedere al naturii juridice,nici al obiectului lor, drepturile fundamentale îºi justificã pe deplin existenþa ca


o categorie distinctã de celelalte drepturi prin importanþa lor economicã, socialãºi politicã. Drepturile fundamentale sunt temelia juridicã a ansambluluidrepturilor cetãþeneºti. Tocmai pentru cã au aceastã poziþie deosebit de importantãîn cadrul drepturilor subiective, drepturile fundamentale sunt înscrise în textulConstituþiei care le învesteºte cu garanþii juridice speciale.

Selecþia unor drepturi ca drepturi fundamentale din multitudinea drepturilorºi libertãþilor întâlnite într-o societate la un moment dat este apanajul exclusiv alputerii constituante. Nu existã un criteriu universal de selecþie a unor drepturi cadrepturi fundamentale. În momentul de faþã, lãrgirea catalogului drepturilorfundamentale recunoscute la nivel naþional, în primul rând, se datoreazãprocesului accentuat de constituþionalizare a dreptului, adicã de impregnare asistemului jurisdicþional cu norme constituþionale.

5.2. Trãsãturile drepturilor fundamentale. Drepturile fundamentale trebuieînþelese prin raportare la urmãtoarele trei aspecte principale:

a) Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind posibilitãþipe care le are o persoanã de a avea o anumitã conduitã ºi de a cere o conduitãcorespunzãtoare celorlalþi, conduitã impusã de lege;

b) Drepturile fundamentale sunt drepturi esenþiale pentru viaþa omului.Aceastã trãsãturã este cea mai importantã. Drepturile fundamentale se identificãîn drepturile subiective printr-o valoare sporitã pe care o au. „Drepturile omuluisunt daruri esenþiale ale naturii, de care nimeni nu se poate atinge în niciun fel”spunea J. J. Rousseau. Drepturile fundamentale se deosebesc de celelalte drepturi,aceastã deosebire fiind realizatã de cel ce adoptã Constituþia plecând de la anumitecriterii sociale în care se gãseºte statul respectiv. Recunoaºterea valorii esenþialepentru viaþa omului a acestor drepturi fundamentale este expresia voinþei puteriiconstituante ºi a recunoaºterii de cãtre aceastã putere a valorilor ºi principiiloruniversale promovate de umanitate (libertate, democraþie);

c) Drepturile fundamentale sunt stabilite în acte juridice specifice (Constituþii,declaraþii de drepturi). Înscrierea acestor drepturi în Constituþie este rezultatulselecþiei valorice fãcute de legiuitor pe baza criteriilor stabilite de el. Neînscriereaunui drept în Constituþie înseamnã cã el nu este considerat fundamental.

Deosebirea care se face între noþiunea de „drepturi fundamentale ale omului”ºi noþiunea de „drepturi ale omului” este aceea cã drepturile fundamentale suntacele drepturi prevãzute, reglementate sau recunoscute de Constituþia fiecãruistat. Doar acele drepturi intrã în sfera drepturilor fundamentale. Fãrã îndoialã cãpe lângã acele drepturi prevãzute de constituant în legea fundamentalã a statuluiexistã o serie de alte drepturi ale omului care nu sunt prevãzute de Constituþie,dar sunt reglementate de alte acte normative inferioare Constituþiei.

De asemenea, astãzi, sub forma de drepturi ale omului, drepturile funda-mentale, spre deosebire de alte drepturi, îºi gãsesc ocrotire ºi într-o serie de


documente internaþionale precum Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului,cele douã Pacte privitoare la drepturile omului din 1966, Convenþia europeanãpentru apãrarea drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale, Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene etc.

De multe ori, drepturile fundamentale sunt enunþate ca principii, fãrã a fidetaliate. În alte cazuri, chiar textul constituþional lasã posibilitatea legiuitoruluiordinar (obiºnuit) sã detalieze dreptul fundamental prescris, iar alteorireglementarea unor drepturi fundamentale este redatã în detaliu15). Acest lucrueste specific nu doar reglementãrilor constituþionale naþionale, ci ºi reglementãrilorinternaþionale. Astfel, sunt unele drepturi reglementate principial, precum dreptulla apãrare, ori protecþia demnitãþii umane. În astfel de cazuri, rolul principal îndetalierea acestor principii revine legiuitorului naþional, iar în interpretarea ºiaplicarea normei juridice respective, rolul revine judecãtorului. Fie judecãtoruluinaþional de la Curþile (Tribunalele) Constituþionale, ori de la Curþile Supreme, înþãrile în care nu existã Curþi Constituþionale, fie judecãtorului de la instanþeleinternaþionale (ex. judecãtorilor de la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului).

În alte cazuri, drepturile fundamentale sunt reglementate la nivel principial,lãsând însã legiuitorului ordinar posibilitatea detalierii, prin lege, a conþinutuluimaterial al dreptului respectiv. Avem, cu titlu de exemplu, în legislaþia românã,drepturi fundamentale precum dreptul la liberã circulaþie, libertatea religioasã,libertatea presei, dreptul la învãþãturã, accesul la culturã, dreptul la un mediusãnãtos, dreptul la muncã ºi la protecþia socialã a muncii, dreptul de proprietateetc. În cazul acestor drepturi legiuitorul constituant a prevãzut posibilitateadetalierii conþinutului material al dreptului prin legi obiºnuite. Problema practicãeste în ce mãsurã legiuitorul ordinar este þinut de anumite limite în detaliereaelementului material al dreptului fundamental respectiv?

Rãspunsul la o asemenea întrebare este nuanþat ºi are la bazã jurisprudenþaoferitã de instanþele care fac justiþie constituþionalã. În dreptul românesc, CurteaConstituþionalã a oferit în numeroase cazuri explicaþii cu privire la încãlcarea orineîncãlcarea unui drept fundamental atunci când legiuitorul a adoptat anumitelegi în aplicarea unui drept cu valoare de principiu16). În alte state, precum

15) Spre exemplu, sunt drepturi fundamentale precum „demnitatea umanã” prevãzutã înCarta drepturilor fundamentale a UE care sunt enunþate la nivel principial. Articolul 1 din Cartãprevede cã „Demnitatea umanã este inviolabilã. Aceasta trebuie protejatã ºi respectatã”. Altedrepturi, precum „libera circulaþie”, sunt reglementate astfel încât se dã legiuitorului obiºnuit(Parlamentul sau Guvernul, dupã caz) posibilitatea sã stabileascã condiþiile exercitãrii dreptului.Spre exemplu, art. 25 din Constituþia României prevede cã „Dreptul la liberã circulaþie, în þarã ºiîn strãinãtate este garantat. Legea stabileºte condiþiile exercitãrii acestui drept”. În alte situaþii,unele drepturi fundamentale sunt minuþios detaliate, astfel încât cuprind aproape toate situaþiileposibile în care s-ar putea afla o persoanã. Este exemplul art. 23 din Constituþia României referitorla libertatea individualã.

16) A se vedea situaþia accesului liber la justiþie sau a aplicãrii principiului egalitãþii în drepturi.În cazul accesului liber la justiþie, atât instanþele constituþionale naþionale, cât ºi jurisprudenþaCurþii Europene a Drepturilor Omului au stabilit cã accesul la justiþie nu semnificã ºi accesul latoate gradele de jurisdicþie. De asemenea, în materia egalitãþii în drepturi, acest principiu a fostinterpretat ca fiind aplicabil doar în situaþii identice.


Germania, care au la îndemânã procedura „plângerii de neconstituþionalitate” ca oprocedurã specialã utilizatã pentru garantarea unui drept fundamental în cazulîncãlcãrii lui, tribunalul constituþional este cel care stabileºte dacã legiuitorul ordinara adoptat o lege în limitele materiale ale dreptului fundamental, ori cu depãºireaacestor limite.

Ceea ce se poate observa dintr-o analizã atentã a jurisprudenþei de pânã acum,atât a instanþelor naþionale, cât ºi a instanþelor internaþionale în materia interpre-tãrii ºi aplicãrii normelor referitoare la drepturile fundamentale care lasãlegiuitorului ordinar posibilitatea sã detalieze conþinutul material al unui dreptfundamental, este faptul cã judecãtorul are un rol important în a decide cu privirela depãºirea limitelor materiale în adoptarea de cãtre legiuitor a unei norme juridicecare detaliazã un drept fundamental. Niciodatã însã, judecãtorul nu poate supliniun text de lege. El se poate limita, cel mult, la a constata cã normele unei legidepãºesc sau restrâng limitele unui drept fundamental17).

În cazul drepturilor fundamentale al cãror conþinut material este reglementîn detaliu, avantajul principal constã în faptul cã judecãtorul care aplicã normarespectivã are posibilitatea aplicãrii ei directe, nemijlocit.

Aºadar, în funcþie de modul de detaliere în Constituþii sau în declaraþiile dedrepturi a conþinutului material al drepturilor fundamentale, acestea pot fi: a)drepturi-principii; b) drepturi al cãror conþinut material este detaliat de legiuitorulordinar ºi c) drepturi fundamentale al cãror conþinut material este detaliat închiar norma constituþionalã (sau norma internaþionalã care are recunoaºtereconstituþionalã). În cazul primelor douã categorii, normele constituþionale careprevãd drepturi fundamentale sunt norme cu aplicaþie indirectã, necesitândintervenþia legiuitorului ordinar. În cazul ultimei categorii, normele constituþionalesunt norme cu aplicaþie directã, nemijlocitã.

VI. CORELAÞIA DINTRE REGLEMENTÃRILE INTERNE ROMÂNEªTI ªICELE INTERNAÞIONALE ÎN MATERIA DREPTURILOR OMULUI

6.1. Principiile constituþionale. Articolele-cadru aplicabile în materie suntarticolele 11 ºi 20 din Constituþia României care au urmãtorul conþinut:

„Art. 11 din Constituþia României. Dreptul internaþional ºi dreptul intern(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai ºi cu bunã-credinþãobligaþiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte

cuprinde dispoziþii contrare Constituþiei, ratificarea lui poate avea loc numaidupã revizuirea Constituþiei.

17) Un exemplu elocvent în acest sens este cazul abrogãrii infracþiunilor de insultã ºi calomniedin legislaþia românã, iar Curtea Constituþionalã a declarat neconstituþionalã abrogarea pe motivcã este încãlcat în acest fel dreptul fundamental la propria imagine (Dec. CC nr. 62 din 18 ianuarie2007, publicatã în M. Of. nr. 104 din 12 februarie 2007). Reintroducerea acestor infracþiuni înlegislaþie este obligaþia legiuitorului, Curtea Constituþionalã neavând aceastã posibilitate de a setransforma într-un „legiuitor pozitiv”.


Art. 20 din Constituþia României. Tratatele internaþionale privind drepturileomului (1) Dispoziþiile constituþionale privind drepturile ºi libertãþile cetãþenilorvor fi interpretate ºi aplicate în concordanþã cu Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului, cu pactele ºi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordanþe între pactele ºi tratatele privitoare ladrepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, ºi legile interne,au prioritate reglementãrile internaþionale, cu excepþia cazului în care Constituþiasau legile interne conþin dispoziþii mai favorabile.’’

Datoritã multitudinii de instrumente internaþionale adoptate în materia drep-turilor omului în ultima jumãtate de secol, s-a discutat mult corelaþia dintre regle-mentãrile interne ºi cele internaþionale în aceastã materie18). Se pune însã pro-blema modului de abordare ºi a consecinþelor, mai ales juridice, ce rezultã dintr-oasemenea corelaþie.

Din analiza celor douã articole constituþionale enunþate mai sus desprindemcâteva principii constituþionale relative la aplicarea normelor de drept interna-þional în dreptul intern:

a) angajamentul statului român de a-ºi îndeplini întocmai ºi cubunã-credinþã obligaþiile asumate prin convenþiile internaþionale;

b) tratatele internaþionale ratificate de Parlament au caracter de norme dedrept intern pe lângã caracterul lor de norme de drept internaþional;

c) în cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã partecuprinde dispoziþii contrare Constituþiei, ratificarea lui poate avea loc numaidupã revizuirea Constituþiei;

d) interpretarea ºi aplicarea dispoziþiilor constituþionale în materiadrepturilor omului se fac în concordanþã cu Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului ºi cu tratatele în materie la care România este parte;

e) soluþionarea unui conflict între un tratat internaþional în materiadrepturilor omului, la care România este parte, ºi o lege internã se face înfavoarea tratatului internaþional.

Primele trei principii au caracter general, ele aplicându-se în toate domeniile,în timp ce ultimele douã au o sferã restrânsã de aplicare exclusiv în materiadrepturilor omului. Conform Constituþiei, România este obligatã sã respecteobligaþiile ce-i revin din tratatele la care este parte, prin aceasta dându-se expresieunuia dintre principiile încrederii între statele comunitãþii internaþionale ºi anumerespectarea cu bunã-credinþã a obligaþiilor internaþionale (pacta sunt servanda)19).

Statele sunt þinute sã respecte întocmai ºi cu bunã-credinþã doar tratatele învigoare, licite ºi legal încheiate din punct de vedere al dreptului internaþional, ºimai sunt obligate ºi de a nu denunþa tratatele în materia drepturilor omului la

18 )A se vedea G. Cohen-Jonathan, La Convention européenne des droits de l’homme, Ed.Economica, Paris, 1989, p. 242 ºi urm.

19) Pentru detalii, v. C. L. Popescu, L’aplication des normes de droit international relatives auxdroits de l’homme en droit roumain, în Revue Europèenne de Droit Public, vol. 8, no. 2/1996,pp. 351-368.


care sunt deja parte. Aceastã obligaþie derivã din obligaþia statului de a respectadrepturile omului, de a respecta suveranitatea altor state ºi normele de dreptinternaþional pentru cã unul dintre modurile de a stopa tendinþele absolutiste alestatului ºi de violare a drepturilor omului este ºi presiunea internaþionalã.

În ceea ce priveºte intrarea în vigoare a unui tratat referitor la drepturileomului la care România este parte, pentru a-ºi produce efecte în dreptul interneste necesar ca el sã fie publicat în Monitorul Oficial al României (cu decretulprezidenþial ºi legea de ratificare). În acelaºi timp, trebuie publicate în M. Of. ºiinformaþii cuprinzând depunerea instrumentelor de ratificare, informaþiireferitoare la intrarea în vigoare a tratatului, precum ºi informaþii referitoare lanoile state devenite parte la tratat. Acest lucru este necesar þinând cont cã Româniaaplicã teoria dualistã cu privire la adoptarea unui act juridic internaþional înordinea juridicã naþionalã.

În dreptul internaþional existã douã teorii cu privire la introducerea tratatelorinternaþionale în ordinea juridicã internã a unui stat: teoria monistã ºi teoriadualistã.

Teoria monistã, al cãrei principal teoretician este germanul Hans Kelsen,considerã cã norma internaþionalã este de aplicabilitate imediatã, fãrã a fi niciadmisã, nici transformatã în ordinea internã a statului parte la ea.

Teoria dualistã, ai cãrei principali teoreticieni sunt italianul Dionisio Anzilottiºi germanul Heinrich Triepel, considerã cã dreptul intern ºi cel internaþionalreprezintã sisteme independente ºi separate ce coexistã în paralel. Pentru ca untratat internaþional sã se poatã aplica în ordinea internã a unui stat este necesarca acest stat sã-i preia dispoziþiile într-o normã naþionalã, sã se producã, deci, ointernalizare a tratatului.

De aceea, în dreptul românesc avem legi de ratificare a tratatelor inter-naþionale, indiferent cã aceste tratate sunt adoptate în materia drepturilor omului,ori în altã materie. Forþa juridicã a acestor legi de ratificare este cea a unei legi aParlamentului.

6.2. Raportul dintre normele constituþionale ºi tratatele internaþionale. Înceea ce priveºte raportul dintre Constituþia României ºi tratatele internaþionalereferitoare la drepturile omului, textul constituþional prevede cã dispoziþiile salereferitoare la drepturile omului vor fi interpretate ºi aplicate în concordanþã cuDeclaraþia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele ºi celelalte tratate la careRomânia este parte. Constituþia menþioneazã expres Declaraþia Universalã aDrepturilor Omului care nu este un tratat, ci un document internaþional politic ºijuridic. Pe lângã Declaraþie, Constituþia se referã ºi la tratatele internaþionalereferitoare la drepturile omului ratificate de România. Prin expresia „pacte ºicelelalte tratate” din articolul 20, Constituþia individualizeazã expres cele douãPacte internaþionale adoptate în 1966 ºi ratificate de România în 1974.

În cazul identitãþii de reglementare între Constituþie ºi tratatele internaþionalenu intervine niciun fel de problemã de interpretare. Când, însã, dispoziþiile


tratatelor internaþionale sunt mai restrânse decât dispoziþiile constituþionale, nuvom interpreta dispoziþiile interne (mai favorabile) conform cu dispoziþiile inter-naþionale (mai puþin favorabile)20). Acest lucru este posibil datoritã faptului cãtratatele internaþionale referitoare la drepturile omului nu conþin decât un standardminim de garanþie a drepturilor omului pe care statele trebuie sã le respecte fãrãa putea deroga de la aceste îndatoriri. Aºadar, putem spune cã interpretarea nor-melor constituþionale conform normelor internaþionale este o problemã de aplicarea dreptului, competenþã de interpretare având, în primul rând, Curtea Constitu-þionalã, dar ºi toate celelalte autoritãþi publice21).

În cadrul raporturilor dintre normele constituþionale ºi cele ale tratatelorinternaþionale în materia drepturilor omului, prioritate au normele constituþionale,cu precizarea cã totdeauna interpretarea normelor constituþionale nu trebuie fãcutãcontrar interpretãrii normelor tratatelor internaþionale sau mai restrictiv decâtinterpretarea datã acestora22). Acesta este ºi motivul pentru care ConstituþiaRomâniei prevede la art. 11 alin. 3 cã „În cazul în care un tratat la care Româniaurmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziþii contrare Constituþiei, ratificarea luipoate avea loc numai dupã revizuirea Constituþiei”.

6.3. Raportul dintre legile interne ºi tratatele internaþionale. În privinþaraportului dintre legislaþia internã ºi tratatele internaþionale în materia drepturiloromului, art. 20 alin. 2 din Constituþie se referã la neconcordanþa cu o lege. Dacãavem neconcordanþã cu un act inferior legii (hotãrâre de Guvern, alt act admi-nistrativ) atunci prevaleazã pactele ºi tratatele internaþionale, pentru cã ele auforþã juridicã superioarã. Legea internã contrarã tratatului internaþional nu esteabrogatã de tratat, ci ea devine inaplicabilã. Astfel, în cazul încetãrii aplicãriitratatului internaþional, legea internã redevine activã. De asemenea, în juris-prudenþa Curþii Constituþionale a României s-a stabilit cã interpretarea proce-durilor constituþionale în concordanþã cu Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului priveºte exclusiv legile adoptate sub regimul constituþional actual23).

Problema corelaþiei dintre reglementãrile internaþionale ºi cele interne înmateria drepturilor omului este o problemã de mare actualitate în condiþiile în

20) Pentru un punct de vedere asemãnãtor, v. C. L. Popescu, Raporturile dintre normeleinternaþionale în materia drepturilor omului ºi normele juridice interne. Principiul subsidiaritãþii,în C. Jud. nr. 5/2007.

21) Pentru detalii, v. I. Muraru, E. S. Tãnãsescu, Constituþia României. Comentariu pe articole,Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2008, pp. 171-175.

22) V., spre exemplu, interpretarea noþiunii de „bun” din jurisprudenþa Curþii Europene aDrepturilor Omului, interpretare care a fost preluatã ºi de cãtre jurisprudenþa Curþii Constituþionalea României. Astfel, potrivit jurisprudenþei CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se referã decâtasupra bunurilor actuale ºi nu garanteazã dreptul de a dobândi bunuri (Hotãrârea Van der Musselec. Belgia din 22 noiembrie 1983, Hotãrârea Cierva Osorio de Moscoso c. Spania din 28 octombrie1999, Hotãrârea Malhous c. Cehia din 13 decembrie 2000, Hotãrârea Canciovici ºi alþii c. România).

23) V. Dec. CC nr. 78 din 25 iunie 1996, publicatã în M. Of. nr. 172 din 1 august 1996. Îndoctrinã, v. I. Muraru, N. M. Vlãdoiu, A. Muraru, S. G. Barbu, Contencios constituþional, Ed.Hamangiu, Bucureºti, 2009, p. 303.


care drepturile omului reprezintã un adevãrat fundament al existenþei umaneîntr-o societate în care libera dezvoltare a omului ºi a valorilor sale este protejatãºi garantatã de cãtre stat24). Drepturile omului trebuie sã fie aceleaºi oriunde înlume. De aceea, ºi reglementarea lor trebuie sã se facã într-un cadru juridic uniformcare sã fie respectat de cãtre toate statele lumii. Oriunde în lume oamenii trebuiesã se bucure de exercitarea liberã a drepturilor lor. Problema protecþiei ºi garantãriidrepturilor nu este doar o problemã internã a statelor, ci ea a devenit o problemãla nivel internaþional. Sunt instituþii internaþionale care îºi desfãºoarã activitateaîn domeniul protecþiei internaþionale a drepturilor omului, s-au creat organismespecial abilitate sã apere aceste drepturi ºi, mai mult, s-au elaborat o serie dedocumente cu caracter internaþional în acest domeniu.

Pasul urmãtor ar putea fi o codificare a acestor drepturi ºi libertãþi funda-mentale ale omului care sã fie acceptatã de cãtre toate statele ºi acest cod sã poatãfi aplicat tuturor oamenilor, indiferent de statul pe al cãrui teritoriu trãiesc. Pentruacest lucru este nevoie de un consens ºi de o colaborare a tuturor statelor învederea promovãrii ºi dezvoltãrii cadrului instituþional de protecþie a drepturiloromului25). Deocamdatã, atâta timp cât reglementãrile juridice internaþionale nusunt recunoscute de cãtre toate statele, nu putem vorbi de un caracter universalal drepturilor omului26).

VII. CATEGORII DE DREPTURI FUNDAMENTALE ÎN SISTEMULCONSTITUÞIONAL ROMÂNESC

Urmare a analizei cadrului legislativ românesc, reiese cã avem mai multecategorii de drepturi ºi libertãþi fundamentale27). Stabilirea acestor categorii s-afãcut în funcþie de actul juridic în care ele sunt înscrise (Constituþii, documenteinternaþionale sau recunoscute pe cale jurisprudenþialã). Toate aceste categoriide drepturi fundamentale existã ca urmare a recunoaºterii lor de cãtre Constituþie.Constituþia însãºi, fie direct, fie pe cale de interpretare a normelor sale de cãtreCurtea Constituþionalã, recunoaºte calitatea de drepturi fundamentale unordrepturi subiective.

24) C. L. Popescu, Protecþia internaþionalã a drepturilor omului. Surse, instituþii, proceduri,Ed. All Beck, Bucureºti, 2000, pp. 256-273.

25) V. Duculescu, op. cit., pp. 69-73.26) Unul dintre exemplele elocvente este discuþia referitoare la abolirea pedepsei cu moartea

în toate statele lumii. Dreptul la viaþã, ca drept natural al omului, nu este reglementat în toatestatele lumii în mod similar.

27) Acest lucru este susþinut ºi de preambulul Legii nr. 304 din 28 iunie 2004, republicatã înM. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevede cã „Organizarea judiciarã se instituie avândca finalitate asigurarea respectãrii drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale persoanei prevãzute,în principal, în urmãtoarele documente: Carta internaþionalã a drepturilor omului; Convenþia pentruapãrarea drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale; Convenþia Organizaþiei Naþiunilor Uniteasupra drepturilor copilului ºi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum ºi pentrugarantarea respectãrii Constituþiei ºi a legilor þãrii. Organizarea judiciarã are, de asemenea, caobiectiv de bazã asigurarea respectãrii drepturilor la un proces echitabil ºi judecarea proceselor decãtre instanþe judecãtoreºti în mod imparþial ºi independent de orice influenþe extranee”.


7.1. Drepturi fundamentale înscrise în Constituþie. Titlul II din ConstituþiaRomâniei prevede drepturile ºi libertãþile fundamentale. În acest titlu sunt inclusetoate categoriile de drepturi ºi libertãþi fundamentale recunoscute la nivel consti-tuþional: a) drepturi-principii; b) drepturi sociale; c) drepturi economice; d)drepturi politice; e) drepturi garanþii.

Recunoaºterea unor drepturi ºi libertãþi ca drepturi fundamentale este operalegiuitorului constituant. În elaborarea legii fundamentale, el stabileºte care dintremultitudinea drepturilor ºi libertãþilor sã fie recunoscute ca drepturi fundamentaleºi care nu. Numãrul drepturilor ºi libertãþilor fundamentale recunoscute ca atarepoate fluctua de la o Constituþie la alta sau de la o etapã istoricã la alta28). Toatedrepturile ºi libertãþile reglementate în Constituþie sunt drepturi fundamentale,caracterul fundamental al lor fiind dat tocmai de înscrierea în Constituþie.

Drepturile reglementate în Constituþie pot fi atât drepturi-principii, cât ºidrepturi care necesitã o dezvoltare a reglementãrii lor prin norme juridice infe-rioare Constituþiei. Acest lucru este posibil mai ales pentru cã unele drepturifundamentale presupun o anumitã conduitã (pozitivã sau negativã) din parteastatului ºi a cetãþenilor. Spre exemplu, libera circulaþie este garantatã de textulart. 25 din Constituþie, dar tot acest text prevede cã legea va stabili condiþiileexercitãrii acestui drept. În baza legii sunt stabilite condiþiile de exercitare a libereicirculaþii, obligaþiile care revin statului în vederea exercitãrii acestui drept decãtre cetãþeni, dar ºi unele obligaþii ce revin cetãþenilor (spre exemplu, obligaþiacetãþenilor de a avea un domiciliu sau o reºedinþã).

Sunt drepturi fundamentale pentru existenþa cãrora este necesar o obligaþiepozitivã a statului ºi drepturi fundamentale care existã prin natura umanã a fie-cãrui individ. Spre exemplu, dreptul la învãþãturã sau dreptul la ocrotirea sãnãtãþiinecesitã, pentru a putea exista, o prestaþie din partea statului. Statul trebuie sãconstruiascã ºcoli ºi spitale, trebuie sã pregãteascã profesori ºi medici. Altfel,aceste drepturi nu ar putea exista. Pe de altã parte, drepturi precum dreptul laviaþã, sau libertatea conºtiinþei, au nevoie doar de o recunoaºtere a lor din parteastatului ca drepturi fundamentale ºi de o abþinere din partea statului de a îngrãdiastfel de drepturi care existã prin existenþa fiinþei umane.

Aceastã clasificare a drepturilor fundamentale în: a) drepturi care necesitã oobligaþie pozitivã a statului ºi b) drepturi care necesitã o obligaþie negativã astatului are în vedere conduita statului pentru ca un astfel de drept sã existe.Aceastã clasificare nu are în vedere obligaþia corelativã fiecãrui drept subiectiv.Spre exemplu, dreptului la viaþã îi corespunde obligaþia corelativã a oricãruisubiect de drept (fie statul, fie o altã persoanã fizicã sau juridicã) de a se abþine înprivinþa atingerii dreptului la viaþã.

28) Spre exemplu, la revizuirea Constituþiei României în anul 2003, au fost introduse uneledrepturi fundamentale noi precum: accesul la culturã, dreptul la un mediu sãnãtos, libertateaeconomicã sau dreptul de a fi ales în Parlamentul European. Toate acestea reprezintã expresiavoinþei legiuitorului constituant român de a extinde sfera drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.La o nouã revizuire constituþionalã sfera drepturilor ºi libertãþilor fundamentale poate fi extinsãori restrânsã în funcþie de voinþa legiuitorului constituant.


7.2. Drepturi fundamentale înscrise în Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului ºi în celelalte pacte ºi tratate internaþionale la care România este parte.Instituirea prin art. 20 din Constituþie a obligativitãþii interpretãrii ºi aplicãriidrepturilor fundamentale ale cetãþenilor în concordanþã cu Declaraþia Universalãa Drepturilor Omului, cu pactele ºi cu celelalte tratate la care România este parte,a dus la crearea unei categorii aparte de drepturi fundamentale recunoscute lanivel constituþional în România ºi anume: drepturile ºi libertãþile recunoscute deDeclaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi de celelalte pacte ºi tratate inter-naþionale la care România este parte. Practic, se instituie o prioritate acordatãreglementãrilor internaþionale în materia drepturilor ºi libertãþilor faþã de regle-mentãrile interne româneºti, cu excepþia situaþiei în care reglementãrile internesunt mai favorabile.

Prin articolul 20, însãºi Constituþia recunoaºte caracterul fundamental aldrepturilor înscrise în Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, în pactele ºiîn celelalte tratate la care România este parte.

Ca regulã generalã, drepturile recunoscute în Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului, în pactele ºi celelalte tratate la care România este parte sunt recunoscuteºi în legislaþia naþionalã. Nu existã însã o similitudine de reglementare între normeleconstituþionale ºi cele ale tratatelor internaþionale referitoare la drepturile funda-mentale. De asemenea, nici denumirea sub care sunt consacrate aceste drepturi nueste aceeaºi. Aºa se face cã sunt drepturi care au un conþinut cvasiasemãnãtor înlegislaþia naþionalã ºi cea internaþionalã29) ºi drepturi care sunt recunoscute la nivelinternaþional, dar care nu au un corespondent în legislaþia naþionalã30).

Diferenþa de reglementare a drepturilor fundamentale între diferitele docu-mente interne ºi internaþionale determinã în practicã o necesitate a uniformizãriiinterpretãrii ºi aplicãrii normelor în materie. Acesta este ºi motivul pentru caremajoritatea statelor au înþeles necesitatea acordãrii prioritãþii normelor internaþionaleºi a interpretãrii date acestora faþã de normele naþionale. Prioritatea normelorinternaþionale faþã de normele naþionale este ºi o garanþie a respectãrii de cãtrestate a unui standard minim în privinþa drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale.

7.3. Drepturi fundamentale înscrise în Carta drepturilor fundamentale aUE. Pornind de la dispoziþiile constituþionale ale art. 148 conform cãrora „...prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum ºi celelaltereglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faþã de dispoziþiile

29) Spre exemplu, art. 21 din Constituþia României reglementeazã „accesul liber la justiþie”,art. 13 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale reglementeazã„dreptul la un recurs efectiv”, iar art. 8 din Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului vorbeºtedespre „dreptul oricãrei persoane la satisfacþia efectivã din partea instanþelor juridice naþionalecompetente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prinConstituþie sau lege”.

30) Spre exemplu, Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului vorbeºte în art. 6 despre „dreptuloricãrui om de a i se recunoaºte personalitatea juridicã”, iar în art. 15 despre „dreptul oricãreipersoane la o cetãþenie”.


contrare din legile interne ...”, rezultã cã legiuitorul constituant român a înþelessã dea prioritate tuturor reglementãrilor cu caracter obligatoriu ale UE faþã delegislaþia internã. Acest articol vine în aplicarea jurisprudenþei Curþii de Justiþiea Uniunii care a stabilit cã „... în conformitate cu principiul prioritãþii dreptuluicomunitar, raportul dintre prevederile Tratatului ºi cele ale dispoziþiilor directaplicabile adoptate de instituþii, pe de o parte, ºi dreptul intern al statelor membre,pe de altã parte, este de aºa naturã încât prevederile ºi dispoziþiile (UE) nu numaicã fac automat inaplicabile, încã de la intrarea lor în vigoare, orice prevedericontrare în vigoare ale dreptului intern, dar – atâta vreme cât ele reprezintã oparte integrantã a ordinii juridice aplicabile pe teritoriul fiecãrui stat membru ºiau prioritate faþã de aceasta – împiedicã ºi adoptarea validã a unor noi reglementãrinaþionale în mãsura în care acestea ar fi incompatibile cu prevederile dreptuluicomunitar ...31)”.

Astfel, drepturile prevãzute în Cartã au valoare de drepturi fundamentale ºidin perspectivã constituþionalã, nu doar din perspectiva UE. Aceste drepturi sta-bilesc un set de valori fundamentale ale Uniunii Europene: demnitate, libertate,egalitate, solidaritate, cetãþenie, justiþie. Este pentru prima datã când drepturilesociale coexistã, alãturi de drepturile clasice, în acelaºi document, având acelaºistatut ºi aceeaºi garanþie juridicã. Carta are valoare juridicã obligatorie pentrutoate statele membre UE care au semnat-o.

Fiind abia la începutul aplicãrii normelor sale, deocamdatã nu au existatprobleme de neconcordanþã între reglementãrile naþionale ºi cele ale Cartei. Peviitor însã, nu excludem anumite probleme care ar putea apãrea având în vederecã nu existã o similitudine de reglementare între dispoziþiile constituþionale ºicele ale Cartei în materia drepturilor fundamentale. Unele drepturi fundamentaleprevãzute în Cartã nu vor putea fi puse în practicã decât prin intermediul unoralte norme care sã detalieze dreptul respectiv, deoarece sunt reglementate la nivelprincipial32). Alte drepturi fac trimitere expresã la legislaþia internã a statelormembre pentru a putea fi aplicate33). În astfel de situaþii este aproape imposibilde conceput o acþiune în faþa instanþelor Uniunii pentru încãlcarea unui dreptfundamental prevãzut în Cartã34). Este ºi motivul pentru care art. 52 ºi 53 dinCartã prevãd cã drepturile recunoscute prin Cartã care fac obiectul unor dispoziþii

31) V. Curtea de Justiþie a UE, C 106/77 – Amministrazione della Finanze dello Stato v.Simmenthal SpA.

32) Spre exemplu, art. 6 din Cartã prevede dreptul oricãrei persoane la libertate ºi la siguranþã,iar art. 13 stipuleazã cã libertatea universitarã este respectatã.

33) Spre exemplu, art. 9 din Cartã intitulat „Dreptul la cãsãtorie ºi dreptul de a întemeia ofamilie” prevede cã „Dreptul la cãsãtorie ºi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate înconformitate cu legile interne care reglementeazã exercitarea acestor drepturi”.

34) În doctrinã, s-a apreciat cã nu toate prevederile cuprinse în Cartã sunt susceptibile de aavea un efect direct în ordinea de drept internã a statelor, drept urmare nu vor putea fi invocatedirect în faþa instanþelor (M. Mazilu-Babel, Triada curþilor ºi protecþia drepturilor ºi a libertãþilorfundamentale într-o Uniune Europeanã a cetãþenilor. Luxemburg-Strasbourg-Bucureºti, în Revistaromânã de drept european nr. 5/2011, p. 102 ºi urm.).


prevãzute de tratate se exercitã în condiþiile ºi cu respectarea limitelor stabilitede acestea. În mãsura în care Carta conþine drepturi ce corespund unor drepturigarantate prin Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a liber-tãþilor fundamentale, înþelesul ºi întinderea lor sunt aceleaºi ca ºi cele prevãzutede convenþia menþionatã. Aceastã dispoziþie nu împiedicã însã dreptul Uniuniisã confere o protecþie mai largã. De asemenea, în mãsura în care Carta recunoaºtedrepturi fundamentale, aºa cum rezultã acestea din tradiþiile constituþionale co-mune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cutradiþiile menþionate.

Dispoziþiile Cartei care conþin principii pot fi puse în aplicare prin acte legis-lative ºi de punere în aplicare adoptate de instituþiile, organele, oficiile ºi agenþiileUniunii, precum ºi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea punîn aplicare dreptul Uniunii, în exercitarea competenþelor lor respective. Invocarealor în faþa instanþei judecãtoreºti se admite numai în scopul interpretãrii ºicontrolului legalitãþii unor astfel de acte. Legislaþiile ºi practicile naþionale trebuiesã fie luate în considerare pe deplin, dupã cum se precizeazã în Cartã, iar instanþelejudecãtoreºti ale Uniunii ºi ale statelor membre trebuie sã þinã seama de explicaþiileredactate în vederea orientãrii interpretãrii Cartei.

Niciuna dintre dispoziþiile Cartei nu poate fi interpretatã ca restrângând sauaducând atingere drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale recunoscute, îndomeniile de aplicare corespunzãtoare, de dreptul Uniunii ºi dreptul internaþional,precum ºi de convenþiile internaþionale la care Uniunea sau toate statele membresunt pãrþi, ºi în special Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omuluiºi a libertãþilor fundamentale, precum ºi prin constituþiile statelor membre.

Practic, raportul care se stabileºte între reglementãrile naþionale, cele inter-naþionale ºi cele ale UE în materia drepturilor fundamentale, deºi este un raportde coordonare, acesta este, mai degrabã, unul care dã prioritate reglementãrilorinternaþionale (Convenþiei europene pentru apãrarea drepturilor omului ºi alibertãþilor fundamentale). Explicaþia constã în faptul cã ultimele modificãri adusetratatelor constitutive ale UE, la Lisabona în 2007, deschid calea aderãrii Uniuniila Convenþia europeanã.

Declaraþia cu privire la art. 6 alin. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeanãaratã urmãtoarele: „Conferinþa convine cã aderarea Uniunii la Convenþia euro-peanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale trebuierealizatã în conformitate cu proceduri care sã permitã menþinerea aspectelorspecifice ordinii juridice a Uniunii. În acest context, Conferinþa constatã existenþaunui dialog constant între Curtea de Justiþie a Uniunii Europene ºi CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului, dialog care va putea fi consolidat cu ocaziaaderãrii Uniunii la convenþia menþionatã anterior”. În fapt, nu este o noutate,deoarece în materia drepturilor fundamentale ºi pânã în momentul de faþã,jurisprudenþa instanþelor Uniunii Europene este o jurisprudenþã în acord cu ceaa Curþii Europene a Drepturilor Omului.


7.4. Drepturi fundamentale recunoscute pe cale jurisprudenþialã de cãtreCurtea Constituþionalã. O altã categorie de drepturi fundamentale o constituiedrepturile recunoscute ca atare pe cale pretorianã (jurisprudenþialã). În dreptulromânesc, Curtea Constituþionalã fiind singura autoritate cu rol de garant al supre-maþiei Constituþiei a stabilit în jurisprudenþa sa ºi instituirea de noi drepturi funda-mentale deduse pe cale de interpretare a normelor constituþionale care privescalte drepturi fundamentale. Aºa se face cã în materia drepturilor fundamentale,Curtea Constituþionalã a stabilit în jurisprudenþa sa cã deºi „... dreptul la replicãnu este menþionat în mod expres în dispoziþiile Constituþiei, printr-o interpretaresistematicã a prevederilor acesteia rezultã caracterul constituþional al acestuidrept… În aceste condiþii este neîndoielnic cã dreptul la replicã are valoarea unuidrept constituþional corelativ celui la liberã exprimare a opiniilor, indiferent în ceformã ar fi exercitat. El poate fi considerat, de altfel, în strânsã legãturã chiar cuprevederile art. 30 alin. 8 din Constituþie, care reglementeazã rãspunderea civilãpentru informaþiile aduse la cunoºtinþã publicã ....35)”.

Pe viitor, putem avea ºi alte drepturi care sã fie recunoscute ca drepturifundamentale de cãtre Curtea Constituþionalã, pe calea interpretãrii dispoziþiilorconstituþionale. Catalogul drepturilor ºi al libertãþilor fundamentale poate fischimbat ºi îmbogãþit cu noi drepturi în funcþie de evoluþia societãþii.

35) Dec. CC nr. 8 din 31 ianuarie 1996, publicatã în M. Of. nr. 129 din 21 iunie 1996.

Documents

RRDP nr 4-2011 - · PDF fileII. Doctrinã32 DOCTRINÃ – Studii, articole, comentarii RRDP nr. 4/2011 DREPTURILE ªI LIBERTÃÞILE FUNDAMENTALE ÎN SISTEMUL CONSTITUÞIONAL ROMÂNESC