Elaborarea metodicăpentru studenţii f-tea medicina

generală, c.IV

Tema:Semiologia cutanată

Efectuată as. catedrei de dermatovenerologiei Nina Fiodorov

Semiologia cutanată

Studiul afecţiunilor care se dezvoltă la nivelul tegumentului necesită în primul rând stăpânirea teoretică a noţiunilor de semiologie dermatologică.

Leziunile sunt împărţite în două categorii: primitive şi secundare.Primele apar de la început bolii şi evoluează ca atare, leziunile secundare sunt în general consecinţa evoluţiei unei leziuni anteriore.

Leziuni primitive A. Infiltrative

I. Modificări de culoare (maculele).

Maculele sunt modificări de culoare ale pielii. Cei mai frecvent întâlnită categoria de pete sunt cele 1. Vasculare: macule eritematoase, purpurice, telangiectazii. a. eritemele sunt pete roz, roşietice sau violacee, pasagere, restrânse sau foarte întinse care la degetopresiune dispar, având ca substrat morfologic vasodilataţia. Aproape toate afecţiunile dermatologige sunt acompaniate de eriteme. - eritemul rozeoliform are dimensiunile mici – 5-7 mm, este caracteristic pentru erupţia secundară a sifilisului sau în erupţiile postmedicamentoase.- eritrodermiile reprezintă un eritem generalizat (psoriazis, postmedicamentoase, hematodermiile).b. macule purpurice sunt caracterizate prin coloraţie roşie aprins la debut, pentru a trece în evoluţia lor succesiv prin mai multe nuanţe de la violaceu la verde-gălbui. Nu dispar la vitropresiune. Sunt produse prin creşterea permeabialităţii vasculare şi prin ruperea peretelui vascular. Sunt caracteristice pentru vascularitele alergice. Se împart:

- peteşii când nu depăşesc mărimea unui punct sau a unei gămălii de ac (boala Şamberg);

- pete purpurice, de câteva cm diametru (purpura Henoch-Schonlein);- echimoze care reprezintă plăci sau placarde de până la 7-8 cm (purpura senilă);- vibice care sunt leziuni purpurice lineare localizate;- hematoamele sunt consecinţa spargerii unor vase sanguine profunde din tegument şi potatinge dimensiuni mari.c. telangiectaziile sunt pete mici, roşii violacee caracterizate prin arborizaţii vasculare fine (ciroză hepatică, rozacee, sclerodermia).

2. Maculele produse pin discromiiEle pot apărea prin hiperproducţie de melanină (hiperpigmentare) sau prin deficit al pigmentului melanic (hipopigmentare).- macule hiperpigmentare pot fi congenitale (nevii pigmentari) şi dobândite melanomul malign, melanodermiile secundare, cloasma).- macule hipopigmentate sau acromice apar ca urmare a deprimării melanogenezei, a reducerii până la dispariţie a melanocitelor sau a incapacităţii acestora de a reţine melanina.Pot fi congenitale (albinism) şi dobândite: primitive – vitiligo; secundare – leucodermii secundare, postlezionale).

II. PapulaEste o leziune cutanată proeminentă, circumscrisă, solidă, care se vindică

de obicei fără să lasă cicatricii.Culorile sunt variate: roz liliachiu în lichenul plan, roşu aprins în alergodermii, brun arămiu în sifilisul secundar, cenuşiu gălbui în diskeratoza Darier.Dimensiunile: miliare, lenticulare, numulare, în placarde.Configuraţia: plană, foliculară, sferică, semisferică, poligonală etc. Profunzimea: epidermice (verucile vulgare, verucile seboreice, keratoza actinică) dermice (sifilisul secundar, eritem exudativ), epidermo-dermice (lichen plan).Suprafaţa: netedă, rugoasă etc.Histologia: depinde de profunzimea – acantoza, papilomatoza, hiperkeratoza, infiltraţia celulară dermului.

III. Placa sau papula urticarianăconstă dintr-o proiminenţă bine detrminată, de culoare roz-roţietică, cu aspect

marmorat, mai intens colorată la periferie şi mai palidă în centru, de dimensiuni variate, pruriginoasă şi cu caracter fugace. Sunt caracteristice pentru urticaria. Mecanismul de producere: alergic sau nealergic constă în eliberarea de histamină ce duce la vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii vasculare cu instalarea edemului perivascular.

IV. Tuberculum este o formaţiune circumcrisă cu conţinut solid reliefând tegumentul

având dimensiuni variabile în funcţie de afecţiunea în care evoluează, localizându-se dermic. Sunt întâlnite în sifilisul terţiar, lupus vulgar, lepra. Histologic au la bază infiltratul cronic de tip granulomatos. Leziunile secundare care apar în urma rezorbţiei sunt: ulcere, cicatricii, macule secundare.

V. Nodozitatea este leziunea nodulară circumscisă, rotud-ovalară, cu sediul

în dermul profund sau hipoderm. Se întâlnesc în eritemul nodos, vascularite necrotizante de tip Gougerot, sarcoidoze, sifilisul terţiar (goma), lepra, limfoame, micozele profunde.

Fazele de evoluţie ca de obicei sunt: de cruditate, de ramolire, de ulceraţie şi de cicatrizare. Leziunile secundare: ulcere, cicatricele, macule secundare.

B. Leziunile exudative I. Vezicula

Este o leziune elementară alcâtuită dintr-o colecţie de lichid serocitrin, cu sediul în epiderm. Sunt întâlnite în: herpes, varicela – vezicula este parenchimatoasă, produsă prin edemul celulelor malpigiene şi degerenscenţa acestora, cu ruperea filamentelor de unire dintre ele.

În eczemă procesul este interstiţial, serozitatea din vasele dilatate ale dermului pătrunde în epiderm, infiltrîndu-se între keratinocitele şi determinând starea în spongioză, care este urmată de ruperea filamentelor intercelulare. Se produce şi exocitoză – migrare de celule din infiltratul dermic perivascular, mai ales limfocite.

Leziunile secundare: eroziune, crusta, macula secundară.

II. BulaReprezintă o colecţie lichidiană epidermică serocitrină sau hemoragică, mai mare

decât vezicula care, în evoluţie, lasă leziuni secundare - eroziuni acoperite de cruste şi ulterior o maculă hiperpigmentată. Bula este rezultatul unei alterări a legăturilor intercelulare sau a coeziunii acestora cu membrana bazală, secundar căreia se acumulează lichid în breşa nou creată.

În funcţie de sediul bulele pot fi: intraepiderice - se produc prin acantoliză în pemfigus vulgar, pemfigus benign Hăiley-Hăiley sau prin citoliză şi moartea brutală a celulelor în urmă acţiunii agenţilor toxici sau medicamentoşi) şi - la nivelul joncţiunii dermo-epidermice (ca urmare a unui defect la nivelulstratului bazal, alterarea membranei bazale şi clivajul dermo-epidermic etc. – dermatită herpetiformă, porfiria citanată tardivă, epidermoliza buloasă).

III. PustulaReprezintă o colecţie purulentă circumscrisă, degenerată de o colecţie de

polinucleare neutrofile, celule malpigiene necrotice sau balonizante.Din punct de vedere al sediului, pustulele pot fi foliculare sau nefoliculare, de

asemenea primitive şi secundare.P.F. au sediul la nivelul foliculului pilo-sebaceu, deci sunt centrate de un fir de păr

şi au o cauză infecţioasă (stafilococi). Pot fi superficiale (în urma rezorbţiei apar eroziuni, cruste, macule hiperpigmentate)– ostiofoliculite şi profunde (sicozis vulgar; furuncul şi hidrosadenita au iniţial la suprafaţa pustule, dar infecţia stafilococică în acestea cazuri este rapid necrotizantă; leziuni secundare în urma rezorbţiei – ulcere, cicatricile, macule hiperpigmentate).

Foliculitele se întâlnesc şi în tricofiţia supurată – Kerion Celsi, sicozis, de asemenea şi în acneea, rozacea.

P.N.F. – sunt situate pe pielea glabră. Se numesc flictene şi sunt caracteristice pentru streptocociile buloase. Pot fi şi amicrobiene ca în psoriazis, pustuloza subcornoasă.

Leziuni secundare

I. EroziuneaEste o pierdere de substanţă superficială, interesând epidermul şi vârful papilelor

dermice; se epitelizează fără să lasă cicatrică.Eroziunea apare secundar unor leziuni veziculo-pustuloase sau buloase.

II. UlceraţiaEste o pierdere de substanţă ce afectează dermul mediu şi profund, urmată de o

cicatrice indelebilă. Poate fi primitivă ca în sifilisul primar (şancrul dur, ulcerul de gambă) şi apare în urma pustulelor profunde, tuberculelor, nodozităţilor.

III. FisuraEste o lipsă de continuitate liniară, dispusă în jurul orificiilor naturale sau în alte

teritorii. Poate fi superficială şi profundă (în ultimul caz se vindecă prin cicatrice liniare).

IV. ScuamaApare ca urmare a alterării keratinizării şi exfoliării celulelor cornoase de la

suprafaţa pielii. În funcţie de dimensiuni pot fi: furfuracee, de câteva mm (pitiriazis versicolor), lamelare (în psoriazis), în lambouri (erupţii scarlatiforme).

Structural scuamele iau naştere fie prinr-un proces de hiperkeratoză, fie printr-un proces de parakeratoză.

V. CrusteleSe produc prin uscarea unei secreţii la suprafaţa pielii.

VI. CicatriceeaApariţia unui ţesut de granulaţie, caracterizat prin proliferarea fibroblastelor şi a

micilor vase sanguine. Fibroblastele sinntetizează colagen şi în final, cicatricea este alcătuită din fibroblaste fuziforme, colagen dens, fragmente de ţesut elastic, matrice extracelulară şi relativ puţine vase.

Pot fi lineare, suple, hipertrofice, atrofice etc. , mai rar îmbracă aspectul de cheloide.

VII. Vegetaţia

Este o proeminenţă pseudotumorală localizată pe tegumente sau mucoase, de culoare roz-roşietică, moale la palpare, mică cât o gămălie de ac la debut dar putând ajunge la dimensiunile unei portocale în formele învechite.

Pot fi primitive şi secundare. Histologic se remarcă o acantoză importantă (amplificarea numărului de celule din stratul malghian) şi papilomatoză considerabilă )proliferarea axului conjunctivo-vascular al papilelor dermice).

VIII. LichenificareaSe caracterizează prin coloraţia roz-gri a pseudopapulelor ce iau naştere prin accentuarea desenului cutanat normal. Histologic: hiperacantoză, hipergranuloză, hiperkeratoză.

IX. ExcoriaţiaEste cea mai superficială lipsa de substanţă, secundară în general gratajului,

are aspectul unei mici zgârieturi lineare şi se localizează la nivelul stratului cornos şi lucidum.