— Este un vas, continuă Elayne, un ter’angreal, şi cred că estesuficient de puternic să schimbe vremea.— Doar că vasul e undeva în Ebou Dar, într-o groaznicăîncrengătură de străduţe, care nu au niciun semn distinctiv, nimiccare să te ajute. Divanul a trimis o scrisoare lui Merilille, dar nu osă-l găsească niciodată.— Mai ales că este ocupată să o convingă pe Regina Tylin că aicieste adevăratul Turn Alb.— Le-am spus că e necesar şi un bărbat care să conducă, oftăNynaeve. Asta era desigur înainte de Logain, dar nu cred că o săaibă încredere în el.— Nu are cu adevărat nevoie de un bărbat, continuă Elayne.Voiam doar să le facem să creadă că au nevoie de Rand. Nu ştiude câte femei este nevoie; poate de un întreg cerc de treisprezece.— Elayne spune că e foarte puternic, Egwene. Poate îndreptavremea. M-aş bucura să meargă, măcar să-mi revină la normalsimţul vremii.— Vasul poate să o îndrepte, Egwene, zise Elayne schimbând oprivire fericită cu Nynaeve. Tot ce trebuie să faci este să ne trimiţila Ebou Dar.Torentul de vorbe se linişti, iar Egwene se rezemă de spătar.— O să fac tot ce pot. Poate nu o să mai fie obiecţii, acum căsunteţi Aes Sedai.Avea totuşi senzaţia că vor fi. Fusese o lovitură îndrăzneaţă săle facă Aes Sedai, dar începea să creadă că lucrurile nu erau atâtde simple.— Tot ce poţi? întrebă uimită Elayne. Eşti Suprema Amyrlin,Egwene. Dacă dai o comandă, Aes Sedai sar să o îndeplinească,rânji ea. Zi „sari!“ şi o să-ţi dovedesc.Strâmbându-se, Egwene se fâţâi în scaun.— Sunt Amyrlin, dar… Elayne, Sheriam nu trebuie să sestrăduiască prea mult să-şi aducă aminte de o novice numităEgwene, care se uita la toate cu ochii cât cepele şi care fusesetrimisă să grebleze aleile din Grădina Nouă pentru că mâncasemere după ora de culcare. Are de gând să mă ţină de mână saupoate să mă târască de guler. Romanda şi Lelaine îşi doreau sădevină Amyrlin ele însele, iar ele mă văd tot ca pe o novice. Au degând să-mi arate şi cum să păşesc, la fel ca Sheriam.Nynaeve se încruntă îngrijorată, dar Elayne clocotea deindignare.— Nu le poţi lăsa să încerce să te… să te înghesuie. Tu eştiSuprema Amyrlin. Amyrlin spune Divanului ce să facă, nu invers.Trebuie să te impui şi să le faci să vadă în tine Suprema Amyrlin.Egwene râse cu amărăciune. Parcă noaptea trecută fusese şi ea

1

hotărâtă să nu se lase împinsă de la spate?— O să mai dureze puţin timp, Elayne. Vezi tu, am înţeles încele din urmă de ce m-au ales pe mine. În parte, e din pricina luiRand. Poate că ele cred că o să fie mai maleabil dacă mă vede pemine purtând etola. Dar, pe de altă parte, este pentru că ele îşiamintesc de acea novice. Femeie – nu; o fată! – care este obişnuităsă facă ce i se spune, pe care ele o pot convinge cu uşurinţă săfacă ce vor; atinse cu degetele etola din jurul gâtului. Dar,indiferent de motive, m-au ales Suprema Amyrlin, iar, dacă aufăcut asta, am de gând să fiu Amyrlin, dar trebuie să am grijă, celpuţin la început. Poate că Siuan făcea Divanul să sară ori de câteori se încrunta – se întrebă dacă fusese vreodată adevărat –, dar,dacă încerc eu asta, s-ar putea să devin prima Amyrlin care estedată jos a doua zi după ce a fost înălţată.Elayne părea căzută pe gânduri, dar Nynaeve dădu încet dincap. Poate că a fi Meştereasă şi a fi nevoită să aibă de-a face cuCercul femeilor o făcea să înţeleagă mai uşor cum lucrauîmpreună Suprema Amyrlin şi Divanul decât toată pregătirea luiElayne de a fi regină.— Elayne, de îndată ce răspândeşte vestea, iar conducătoriineamurilor încep să afle de mine, pot să încep să fac Divanul să-şidea seama că au ales o Amyrlin, nu o marionetă, dar, pânăatunci, îmi pot lua etola de pe umeri la fel de repede cum mi-aupus-o. Vreau să zic, dacă nu sunt cu adevărat o SupremăAmyrlin, nu e mare nevoie să mă dea la o parte. Pot să maibombănească unele dintre ele, dar sunt sigură că o să seliniştească repede. Dacă află cineva din afara Salidarului căcineva numită Egwene al’Vere a fost ridicată Amyrlin, o să fie la felcu celelalte zvonuri curioase care se răspândesc în jurul AesSedai.— Ce ai de gând să faci? întrebă încet Elayne. Nu o să accepţisă fii umilă.Cuvintele ei o făcură pe Egwene să zâmbească din toată inima.Nu fusese o întrebare, ci o afirmaţie.— Nu, nu voi fi.Ascultase o parte dintre prelegerile pe care Moiraine i le ţinuselui Rand despre Jocul caselor; atunci i se păruse că Jocul eraabsurd şi mai mult decât clandestin. Acum spera să-şi poatăaminti tot ce auzise. Aielii aveau o vorbă: „Foloseşte armele pe carele ai“.— Cred că o să-mi fie de ajutor faptul că încearcă să-mi punătrei lese diferite. Pot să mă prefac că sunt trasă mai mult de unasau de alta, în funcţie de care dintre ele se apropie mai mult de cevreau eu să fac cu adevărat. Din când în când voi putea face ce

2

vreau, cum v-am ridicat pe voi două Aes Sedai, dar nu foarte des;îndreptându-şi umerii, le privi în ochi. Mi-ar fi plăcut să potspune că v-am înălţat pentru că meritaţi, dar adevărul este că amfăcut-o pentru că sunteţi prietenele mele şi pentru că speram sămă puteţi ajuta mai mult ca surori cu drepturi depline. Cuexcepţia voastră, nu ştiu în cine aş putea avea încredere. O să vătrimit la Ebou Dar de îndată ce se va putea, însă, şi înainte, şidupă asta, doar cu voi pot vorbi. Ştiu că o să-mi spuneţi adevărul.Iar călătoria la Ebou Dar ar putea fi mai scurtă decât credeţi. Voidouă aţi făcut tot soiul de descoperiri, am auzit, dar, dacă reuşescsă mă mai lămuresc cu nişte lucruri, aş putea avea şi eu una.— Asta ar fi minunat, zise Elayne, părând însă că se gândeştela altceva.

CAPITOLUL 37

Începutul unei bătăliiTĂCEREA ACEEA ERA STRANIE, IAR EGWENE nu putea pricepe ce seîntâmplă. Elayne se uită la Nynaeve, apoi ambele se uitară labrăţara subţire a lui Nynaeve. Nynaeve îşi ridică ochii mari spreEgwene, apoi îşi pironi privirea în podea.— Am o mărturisire, zise ea aproape şoptind; vocea-i rămăsesela fel de joasă, dar cuvintele ţâşniră ca un torent. Am capturat-ope Moghedien; fără să îşi înalţe privirea, îşi ridică încheieturamâinii la care purta brăţara. Este un a’dam. O ţinem prizonierăşi nu mai ştie nimeni. Doar Siuan, Leane şi Birgitte. Şi acum tu.— Am fost nevoite, spuse Elayne aplecându-se către ea. Ar fiexecutat-o, Egwene. Ştiu că merită, dar are mintea înţesată decunoştinţe, lucruri la care nici nu visăm. De la ea vin toate…descoperirile noastre. Cu excepţia Tămăduirii lui Siuan, a luiLeane şi a lui Logain, şi a ter’angrealului meu. Ar fi ucis-o fărăsă aştepte să înveţe ceva de la ea!Întrebările se învârteau năucitoare în mintea lui Egwene.Prinseseră pe unul dintre Rătăciţi? Cum? Elayne făcuse una’dam? Egwene tremură, abia putându-se uita la el. Nu semănadeloc cu a’damul pe care îl cunoştea mult prea bine. Dar chiar şicu chestia aia, cum reuşiseră să ascundă un Rătăcit printreatâtea Aes Sedai? Unul dintre Rătăciţi, prizonier. Nu fusese dus laproces sau condamnat. La cât de suspicios devenise Rand, dacăafla vreodată, nu ar mai fi avut niciodată încredere în Elayne.— Aduceţi-o aici, reuşi să spună încet. Nynaeve sări de pescaun şi se grăbi să iasă. Pentru o clipă, cât uşa fu deschisă,năvăliră înăuntru zgomotele sărbătorii, muzica şi râsetele. Egweneîşi frecă tâmplele. Unul dintre Rătăciţi.

3

— E un secret destul de mare.Obrajii lui Elayne se colorară. Pe Lumină, de ce…? Desigur.— Elayne, nu am nicio intenţie să întreb despre… despre cinenu ar trebui să ştiu. Femeia cu părul de aur tresări cu putere.— Eu… eu aş putea reuşi să vorbesc. Mai târziu. Mâine.Egwene, trebuie să-mi promiţi că nu vei spune nimănui nimic –nimănui! —, decât dacă zic eu. Indiferent de ce… de ce vei vedea.— Dacă aşa vrei tu…Egwene nu înţelegea de ce era atât de agitată. Nu cu adevărat.Elayne avea un secret pe care îl împărtăşea şi Egwene, doar căEgwene aflase din întâmplare, iar de atunci se tot prefăceau căeste doar secretul lui Elayne. Se întâlnise în Tel’aran’rhiod cuBirgitte, eroina din legende; poate încă se mai întâlneau. Ia stai,asta spusese Nynaeve, că Birgitte ştia de Moghedien. Voise săspună femeia care aştepta în Tel’aran’rhiod să fie chemată deCornul lui Valere? Nynaeve ştia de secretul pe care Elaynerefuzase să îl recunoască, chiar şi când fusese prinsă? Nu.Discuţia nu avea să se transforme într-un şir de acuzaţii şi negări.— Elayne, sunt Suprema Amyrlin – cu adevărat Amyrlin – şi amdeja planuri. Înţeleptele care pot conduce Puterea ţes firele diferitde Aes Sedai, de cele mai multe ori.Elayne ştia de înţelepte, deşi, dacă se gândea bine, nu ştia dacăşi Aes Sedai ştiau; celelalte Aes Sedai, acum.— Adeseori ceea ce fac ele este mai complicat sau mai neşlefuit,dar uneori este mai simplu decât ceea ce am învăţat noi în Turn şimerge la fel de bine.— Vrei ca Aes Sedai să studieze cu femeile Aiel? întrebă uluităElayne. Egwene, nu o să fie niciodată de acord cu aşa ceva, nicidacă o să trăieşti o mie de ani. Dar presupun că, dacă află, vorvrea să testeze fetele Aiel să vadă dacă nu pot deveni novice.Aranjându-se mai bine pe pernuţe, Egwene ezită. Să studiezeAes Sedai cu înţeleptele? Ca ucenice? Nu o să se întâmpleniciodată aşa ceva, dar mai ales Romanda şi Lelaine ar puteabeneficia de puţin ji’e’toh. Şi Sheriam, şi Myrelle, şi… Găsi opoziţie mai confortabilă, renunţând la fantezii.— Mă îndoiesc că înţeleptele vor fi de acord ca fetele Aiel sădevină novice.Poate că odată, de mult, ar fi fost de acord, dar cu siguranţă nuacum. Acum tot ce putea spera era să le vorbească politicosfemeilor Aes Sedai.— Mă gândeam la un fel de asociere. Elayne, sunt mai puţin deo mie de Aes Sedai. Dacă le luăm în calcul pe femeile rămase înPustiu, există mai multe înţelepte care pot conduce Puterea decâtfemei Aes Sedai. Poate mult mai multe. În orice caz, nu ratează

4

niciodată o fată care se naşte cu scânteia în ea.Oare câte femei muriseră de această parte a ZiduluiDragonului, pentru că descoperiseră brusc că pot conduce şi nuavuseseră pe nimeni care să le îndrume?— Vreau să aduc mai multe femei, Elayne. Ce se întâmplă cufemeile care pot conduce, dar nu au fost descoperite de Aes Sedaiînainte de vârsta la care ar fi putut deveni novice? Eu zic că, dacăvrea să înveţe, las-o să încerce, chiar dacă are patruzeci de anisau cincizeci, sau nepoţii ei au la rândul lor nepoţi.Elayne râse, strângându-se în braţe.— Oh, Egwene, o Aleasă ar fi încântată să predea acelor clasede novice.— Trebuie să înveţe cum să facă şi asta, răspunse ferm Egwene.Nu vedea nicio problemă. Aes Sedai spuseseră mereu că, deşi poţifi prea în vârstă să devii novice, dacă vrei să înveţi… Oricumîncepuseră să se răzgândească şi ele. Văzuse în mulţime,îmbrăcate în albul novicelor, chipuri mai în vârstă decât al luiNynaeve.— Turnul a fost mereu sever când a fost vorba să excludăoameni, Elayne. Dacă nu eşti suficient de puternică, eşti exclusă.Refuzi să dai un test, eşti exclusă. Ratezi un test, eşti exclusă. Artrebui să li se permită să rămână, dacă vor.— Dar testele sunt gândite ca să existe o garanţie că o femeie esuficient de puternică, protestă Elayne. Nu doar în ceea cepriveşte Puterea, ci şi în ea însăşi. Cu siguranţă nici tu nu îţidoreşti Aes Sedai care să se frângă prima dată când dau de greu.Sau Aes Sedai care abia pot conduce?Egwene pufni. Sorilea ar fi fost dată afară din Turn, fără măcarsă mai fie testată ca Aleasă.— Poate că nu vor putea fi Aes Sedai, dar asta nu înseamnă căsunt inutile. Până la urmă, atunci când sunt trimise în lume,există o încredere că vor folosi Puterea cu discreţie. Visul meu esteca orice femeie care poate conduce să fie cumva legată de Turn.Absolut toate.— Şi Călăuzele Vânturilor? întrebă Elayne, tresărind cândEgwene aprobă.— Nu le-ai trădat, Elayne. Nu-mi vine să cred că şi-au păstratsecretul atât de mult timp.— Ei bine, ce s-a întâmplat s-a întâmplat, oftă din rărunchiElayne. Nu poţi pune înapoi mierea în fagure. Dar, dacă Aielii tăivor avea o protecţie specială, atunci şi cei din neamul OamenilorMării ar trebui să se bucure de acelaşi lucru. Lasă-le pe CălăuzeleVânturilor să-şi înveţe fetele. Nicio femeie a Oamenilor Mării nu artrebui să ajungă să fie legată fedeleş şi cărată de o Aes Sedai.

5

— S-a făcut.Egwene scuipă în palmă şi-şi întinse mâna înainte, iar după oclipă Elayne scuipă într-a sa, rânjind în timp ce-i strângea mâna.Încetul cu încetul, rânjetul pieri.— Egwene, e vorba de Rand şi de amnistia sa?— Oarecum. Elayne, cum poate omul ăsta să fie atât de…?Nu găsi cuvântul potrivit şi nici nu primi vreun răspuns.Cealaltă femeie clătină din cap cu tristeţe sau cu înţelegere, saupoate cu ambele.Uşa se deschise, lăsând să intre o femeie solidă, într-o rochie delână închisă la culoare, cu trei cupe de argint şi o carafă de argintcu gâtul lung. Avea faţa obosită, un chip de nevastă de fermier,dar ochii îi străluceau în timp ce îşi trecea privirea de la Egwene laElayne. Egwene fu surprinsă că femeia purta un colier de argint,în ciuda rochiei ponosite, apoi intră Nynaeve, închizând uşa înurma ei. Probabil alergase tot drumul, căci avusese timp să-şischimbe rochia de Aleasă cu una de mătase închisă, brodată cupergamente de aur, în jurul decolteului şi la gât. Nici nu seapropia de decolteul purtat de obicei de Berelain, dar oricum eramult mai generos decât s-ar fi aşteptat de la Nynaeve.— Ea este Marigan, zise Nynaeve, trecându-şi cosiţa pesteumăr, cu o mişcare sigură.Inelul cu Marele Şarpe îi strălucea pe mâna dreaptă.Egwene se întreba de ce accentuase numele, apoi îşi dădubrusc seama că şi colierul purtat de „Marigan“ era din acelaşi setcu brăţara de la mâna lui Nynaeve. Nu se putu opri să nu seholbeze. În mod cert femeia nu arăta deloc aşa cum s-ar fiaşteptat de la un Rătăcit. Spuse acest lucru, iar Nynaeve izbucniîn râs.— Priveşte, Egwene.Făcu mai mult decât atât; aproape sări din scaun, îmbrăţişândsaidarul. De îndată ce Nynaeve vorbi, strălucirea o înconjură pe„Marigan“. Doar o clipă, dar, înainte de a păli, rochia simplă delână a femeii se schimbă complet: erau mici schimbări, de fapt,dar se însumau, dezvăluind o cu totul altă femeie, chipeşă, dacănu frumoasă, dar deloc obosită, o femeie mândră, aproape regală.Doar ochii îi rămaseră la fel, strălucitori, şi, indiferent încotro seuita, Egwene putea crede că era Moghedien.— Cum? fu tot ce reuşi să spună. Ascultă cu atenţie explicaţiilelui Nynaeve şi ale lui Elayne despre cum se ţesea o deghizare şidespre firele inversate, păstrându-şi privirea fixată de Moghedien.Era mândră sau plină de ea însăşi, de faptul că putea fi din nouea însăşi.— Duceţi-o înapoi, le zise Egwene când explicaţiile se sfârşiră.

6

Strălucirea saidarului dură doar câteva clipe, dar, odatădispărută, nu mai putea vedea nicio ţesătură. Moghedien era dinnou o femeie banală şi obosită, o femeie de la ţară care dusese oviaţă grea şi era îmbătrânită înainte de vreme. Ochii aceia negristrăluciră plini de ură la Egwene şi poate plini şi de dispreţ faţă deea însăşi.Dându-şi seama că încă ţinea saidarul în ea, Egwene se simţiprost câteva clipe. Nici Nynaeve şi nici Elayne nu îmbrăţişaserăIzvorul. Dar Nynaeve era cea care ţinea brăţara. Egwene se ridică,fără să-şi desprindă privirea de pe Moghedien, şi întinse mâna.Nynaeve părea nerăbdătoare să scape de brăţara de la încheieturamâinii, lucru pe care Egwene îl putea înţelege foarte bine. Dându-ibrăţara, îi spuse:— Pune tava pe masă, Marigan. Şi încearcă să te comporţi câtmai frumos. Egwene a trăit printre cei din neamul Aiel.Egwene răsuci în mână brăţara de argint, reprimându-şi unfior. Avea o lucrătură isteaţă, segmentată atât de bine încât păreao singură bucată solidă. Se aflase odată de cealaltă parte a unuia’dam. Un dispozitiv seanchan, cu o lesă de argint care legacolierul la brăţară, dar era acelaşi lucru. Stomacul i se zbătea maitare decât atunci când stătuse în faţa Divanului sau a mulţimii;fierbea de parcă voia să se răzbune că fusese liniştit înainte. Aveao idee la ce s-ar fi putut aştepta, dar aproape sări de pe scaun.Emoţiile celeilalte femei erau în faţa sa şi toată starea fizică,adunate într-un colţ îngrădit al minţii lui Egwene. Pulsaţiile defrică erau principalul lucru pe care îl simţea, dar dispreţul şi urapentru propria persoană erau aproape la fel de puternice. LuiMoghedien nu îi plăcea cum arăta acum. Poate că nu îi plăcea înmod special acum, după ce fusese ea însăşi pentru câteva clipe.Egwene se gândi la femeia pe care o privea; una dintre Rătăciţi,cu al cărei nume erau de secole speriaţi copiii, o femeie ale căreicrime meritau moartea de o sută de ori. Se gândi la cunoştinţeledin capul ei. Se forţă să zâmbească. Nu era un zâmbet plăcut, darnu crezu că i-ar fi reuşit, nici dacă încerca.— Au dreptate. Am trăit printre cei din neamul Aiel. Aşa că,dacă te aştepţi să fiu la fel de blândă ca Nynaeve sau Elayne,scoate-ţi asta din cap. Un singur pas greşit cu mine şi o să te facsă-ţi cerşeşti moartea. Doar că nu o să te ucid. O să găsesc o calesă rămâi pentru totdeauna cu faţa aia. Pe de altă parte, dacă puimai mult de un picior greşit…Zâmbetul i se lărgi, până când i se văzură dinţii.Teama zvâcni atât de puternic, încât înecă totul, înghesuinduselângă îngrăditura din mintea lui Egwene. În faţa mesei,Moghedien îşi strângea fusta cu degetele albite, tremurând vizibil.

7

Nynaeve şi Elayne se uitau la Egwene de parcă nu ar mai fi văzutoniciodată. Pe Lumină! Se aşteptaseră să fie politicoasă cu unadintre Rătăciţi? Sorilea ar fi tras-o în ţeapă, lăsând-o să se usucela soare, asta dacă nu i-ar fi tăiat beregata.Egwene se apropie de Moghedien. Cealaltă femeie era maiînaltă, dar se înghesui în masă, dărâmând cupele de vin şiclătinând carafa.— Ziua în care detectez o singură minciună spusă de tine esteziua în care te execut cu mâna mea. Acum. M-am gândit săcălătoresc de la un loc la altul făcând un fel de gaură, cum arveni, de aici în acel loc. O gaură prin Pânză, astfel încât să nu maifie nicio distanţă între cele două capete. Ar merge?— Absolut deloc, nici pentru tine, nici pentru altă femeie, ziserepede Moghedien dintr-o suflare; teama care clocotea înlăuntru eii se putea citi acum pe chip. Aşa se Topesc în văzduh bărbaţii;majuscula era clară, vorbea de una dintre înzestrări. Dacă încerci,vei fi trasă în… nu ştiu exact ce: poate spaţiul dintre firele Pânzei.Nu cred că ai putea supravieţui mult timp. Ştiu că nu te-ai maiîntoarce niciodată.— Topirea-n văzduh, murmură dezgustată Nynaeve. Nu ne-amgândit niciodată la Topirea-n văzduh.— Nu, nu ne-am gândit, zise Elayne la fel de nemulţumită de eaînsăşi. Mă întreb la ce altceva nu ne-am mai gândit.Egwene le ignoră.— Cum atunci? întrebă încet. O voce joasă era mai bună decâtsă ţipe. Moghedien tresări de parcă ar fi ţipat la ea.— Faci două zone din Pânză identice. Îţi pot arăta cum. Trebuiepuţin efort din cauza… din cauza colierului, dar pot…— Aşa? întrebă Egwene îmbrăţişând saidarul şi ţesând fire deSpirit.De data asta nu mai încerca să atingă Lumea Viselor, dar, dacămergea, se aştepta la ceva asemănător. Obţinu ceva diferit.Perdeaua uşoară ţesută de ea nu produse acel efect de apătremurătoare şi ţinu doar o clipă înainte să apară o linie verticală,de un albastru argintiu. Lumina însăşi se lărgea repede sau poatese întoarse; aşa i se părea – arăta ca intrarea în… ceva. În mijloculpodelei stătea acum o… uşă, fără să fie deloc ceţoasă precum ceaţesută de ea către Tel’aran’rhiod, o uşă deschisă într-un ţinutatât de pârjolit de soare, încât cel din Salidar părea luxuriant.Vârfuri ascuţite de stânci se ridicau deasupra unei câmpii deargilă acoperite de praf, brăzdată de crăpături adânci şi presăratăcu câteva tufişuri care păreau ţepoase chiar şi de la distanţă.Egwene făcu ochii mari. Era Pustiul Aiel, la jumătatea distanţeidintre Stâncile Reci şi valea Rhuidean, un loc unde era puţin

8

probabil să fie cineva care să vadă sau să fie rănit. Precauţiile luiRand cu camera sa specială din Palatul Soarelui o făcuseră să segândească şi ea la acelaşi lucru, dar doar sperase să se întâmpleşi fusese sigură ca avea să fie o perdea tremurătoare.— Pe Lumină! zise Elayne cu răsuflarea tăiată. Ştii ce ai făcut,Egwene? Ştii? Cred că pot să o fac şi eu. Dacă repeţi ţesătura,sunt sigură că o să-mi amintesc.— Ce să-ţi aminteşti, se văicări Nynaeve. Cum a făcut asta? Of,blestemat fie afurisitul de blocaj! Elayne, loveşte-mă în gleznă! Terog?Chipul lui Moghedien împietrise; prin brăţară nesiguranţa sescurgea în valuri la fel de mari ca teama. Nu puteai citi emoţiile lafel de limpede ca nişte cuvinte pe o pagină, dar acelea erau clare.— Cine…? Moghedien îşi linse buzele. Cine te-a învăţat asta?Egwene zâmbi aşa cum văzuse la femeile Aes Sedai; spera săsugereze misterul.— Să nu fii niciodată prea sigură că nu ştiu deja răspunsul,zise rece. Adu-ţi aminte. O singură minciună.Brusc îşi dădu seama cum sunaseră vorbele ei pentru Nynaeveşi Elayne. Ele o capturaseră, o ţinuseră captivă în circumstanţeimposibile şi o storseseră de tot felul de informaţii. Se întoarsecătre ele, râzând scurt.— Îmi pare rău. Nu am vrut să preiau hăţurile din mâinilevoastre.— De ce să-ţi pară rău? întrebă Elayne cu un zâmbet larg.Trebuie să le preiei.Nynaeve se trase tare de cosiţă, apoi se zgâi la ea.— Nimic nu merge! De ce nu pot fi furioasă? Oh, din parteamea, nu aveţi decât să o păstraţi pentru totdeauna. Oricum nuam fi putut să o luăm la Ebou Dar. De ce nu mă pot înfuria? Oh,sânge şi cenuşă!Făcu ochii mari când îşi dădu seama ce spusese, apoi îşiacoperi gura cu palma.Egwene se uită la Moghedien. Femeia era ocupată să îndreptecupele şi să toarne în ele vinul cu aromă de mirodenii, dar simţiseceva prin brăţară când vorbise Nynaeve. Poate şoc? Poate preferastăpâna pe care deja o cunoştea uneia care o ameninţa cu moartela fiecare suflare?Se auzi o bătaie fermă în uşă, iar Egwene eliberă în grabăsaidarul. Poarta către Pustiu dispăm.— Intră.Siuan facu un pas în birou, apoi se opri, uitându-se laMoghedien, la brăţara de la mâna lui Egwene, la Nynaeve şiElayne. Închizând uşa, facu o reverenţă la fel de mică precum a

9

Romandei şi a lui Lelaine.— Maică, am venit să vă instruiesc în etichetă, dar, dacăpreferaţi să mă întorc mai târziu…?Sprâncenele i se ridicară întrebător.— Du-te, îi spuse Egwene lui Moghedien. Dacă Nynaeve şiElayne erau dispuse să o lase să umble liberă însemna că eraprobabil constrânsă de a’dam, deşi nu la fel de strict la o lesă.Atingând brăţara cu degetele – ura chestia aia – adăugă:— Rămâi prin preajmă. Voi trata orice încercare de fugă la fel caminciuna.Teama se revărsă prin brăţară în timp ce Moghedien se grăbeasă iasă. Asta era o problemă. Cum putuseră Nynaeve şi Elaynetrăi cu acele torente de groază? Era o întrebare pentru mai târziu,întorcându-se către Siuan, o privi cu braţele încrucişate.— Nu ţine, Siuan. Ştiu totul. Fiică.— Câteodată a şti nu aduce niciun avantaj, răspunse eaînclinându-şi capul. Câteodată înseamnă doar să fii părtaş laprimejdie.— Siuan! zise Elayne, jumătate şocată, jumătate ameninţătoareşi, spre surpriza lui Egwene, Siuan făcu ceea ce nu s-ar fi aşteptatniciodată de la Siuan Sanche. Roşi.— Nu-mi puteţi cere să devin altcineva peste noapte, bombăniîmbufnată.Egwene bănuia că Nynaeve şi Elayne ar fi putut să o ajute cuceea ce-şi pusese în gând, dar, dacă tot voia să devină cu adevăratAmyrlin, trebuia să o facă singură.— Elayne, ştiu că vrei să scapi de rochia aia de Aleasă. De cenu faci asta? Şi vezi ce poţi afla despre înzestrările pierdute.Nynaeve, şi tu la fel.Cele două se uitară una la alta, apoi către Siuan, apoi făcurădouă reverenţe perfecte, murmurând: „Cum vă e voia, Maică“. Nuîşi putea da seama ce era în mintea lui Siuan; rămăsese privind-ostraniu în timp ce femeile ieşeau pe uşă.Egwene îmbrăţişă saidarul din nou, pentru puţină vreme,pentru a-şi pune scaunul la locul lui, în spatele mesei, apoi îşiaranjă etola şi se aşeză.— Am nevoie de tine, spuse într-un final. Ştii ce înseamnă să fiiAmyrlin, ce poate să facă Amyrlin şi ce nu. Cunoşticonducătoarele de Ajah, ştii ce gândesc, ştii ce vor. Am nevoie detine şi am de gând să te am. Sheriam, Romanda şi Lelaine aupoate senzaţia că mai port albul novicelor pe sub etola asta –poate toate cred aşa –, dar tu o să mă ajuţi să le demonstrez că nueste aşa. Nu te rog, Siuan. Eu-o-să-am-ajutorul-tău.Acum nu mai putea face nimic altceva decât să aştepte. Siuan

10

se uită lung la ea şi clătină uşor din cap, râzând încetişor.— Au făcut o greşeală cumplită, nu-i aşa? Sigur, eu am fostprima care s-a înşelat. Purceluşul cel gras pentru cină s-a dovedita fi un şarpe veninos gros cât piciorul de om; desfăcându-şi largfusta, făcu o reverenţă adâncă, înclinându-şi capul. Maică, dă-mivoie să slujesc şi să te sfătuiesc.— Atâta vreme cât este vorba de sfaturi, Siuan. Deja sunt preamulţi cei care cred că-mi pot lega sfori de mâini şi picioare. Nu osă înghit asta de la tine.— Mai degrabă aş încerca să leg sfori de mine însămi, spuse secSiuan. Ştii, nu mi-a plăcut niciodată de tine. Poate fiindcă amvăzut prea mult din mine în tine.— În cazul ăsta, răspunse fata pe acelaşi ton, poţi să-mi spuiEgwene. Când suntem singure. Acum stai jos şi spune-mi de cestă Divanul acolo şi ce pot face să le mişc din loc.Siuan începu să-şi tragă un scaun, când îşi aminti brusc căacum putea face asta cu ajutorul saidarului.— Stau acolo deoarece, de îndată ce încep să se mişte, TurnulAlb este cu adevărat sfărâmat. Cât despre cum le-ai putea pune înmişcare, sfatul meu este să…Dură mult timp să-şi spună planul. O parte din el se dovedi a ficam cum îl gândise şi Egwene, şi părea un sfat foarte bun.În camera sa din Turnul Mic, Romanda turna ceaiul pentruîncă trei conducătoare de Ajah, doar una dintre ele Galbenă.Încăperea era în spate, dar se auzea zgomotul sărbătorii de afară;Romanda îl ignoră cu desăvârşire. Cele trei fuseseră gata să osprijine pentru Tronul Amyrlin; votaseră pentru fată mai mult casă nu ajungă Lelaine la etolă. Lelaine ar lua foc dacă ar aflavreodată. Acum că Sheriam îşi pusese pe tron copilul Amyrlin,cele trei erau gata să o asculte. Mai ales după isprava cu ridicatulla rang de Aes Sedai prin decret; ea şi mica ei clică le cocoloşise petoate patru; fusese ideea lor să le ridice pe Theodrin şi Faolindeasupra celorlalte Alese, şi sugeraseră asta şi pentru Elayne şiNynaeve, nu doar o dată. Încruntându-se, se întrebă ce o reţineape Delana, dar începu totuşi să vorbească, după ce asigurăcamera împotriva trasului cu urechea. Delana va trebui să sepună la curent după ce venea. Lucrul cel mai important era căSheriam va învăţa că nu câştigase atât de multă putere pe câtsperase, înşfăcând slujba de Păstrătoare a Cronicilor.În cealaltă parte a Salidarului, Lelaine servea vin răcoros altorpatru conducătoare, una singură doar din Ajah Albastră.Saidarul făcea ca nimeni să nu poată asculta ce vorbeau.Sunetele sărbătorii o făceau să zâmbească. Cele patru femei careerau cu ea sugeraseră să încerce ea însăşi să se urce pe Tronul

11

Amyrlin, şi nu se dăduse înapoi, dar un eşec ar fi însemnat ca petron să ajungă Romanda, ceea ce ar fi durut-o mai rău decâtexilul. Cum şi-ar fi scrâşnit Romanda dinţii dacă afla că votaserătoate pentru copilă doar pentru ca etola să nu ajungă pe umeriiRomandei. Acum se adunaseră să discute cum putea micşorainfluenţa lui Sheriam, după ce aceasta reuşise să smulgă etolaPăstrătoarei Cronicilor. Şi farsa aceea de a ridica la rang de AesSedai prin decretul dat de copilă! Probabil Sheriam se umflase înpene până în pragul nebuniei. Continuând să vorbească, Lelaineîncepu să se întrebe unde era Delana. Ar fi trebuit să ajungă.Delana stătea în camera ei, privind-o pe Halima cocoţată pemarginea patului său. Numele Aran’gar nu trebuia folositniciodată; câteodată Delana se temea că Halima ar şti dacă doars-ar gândi la el. In jurul lor era împletită o mică ţesătură,împotriva urechilor indiscrete.— Dar asta e o nebunie, reuşi să spună în cele din urmă. Nuînţelegi? Dacă o să continui să sprijin fiecare facţiune, o să măprindă până la urmă!— Toată lumea trebuie să-şi asume nişte riscuri, zise femeiaferm, zâmbind cu buzele sale bogate. Şi o să continui să presezi caLogain să fie domolit din nou. Fie asta, fie omorât; femeia sestrâmbă uşor, părând cumva şi mai frumoasă. Dacă l-ar scoatevreodată din casa aia, m-aş ocupa eu însămi de asta.Delana nu îşi putea imagina cum, dar nu avea de gând să seîndoiască de ea până nu dădea greş.— Ce nu înţeleg eu este de ce îţi e atât de teamă de un bărbatpe care şase surori, zi şi noapte, îl ţin despărţit de Izvor.Ochii verzi ai Halimei păreau că scot flăcări când sări înpicioare.— Nu îmi e teamă, să nu mai sugerezi vreodată aşa ceva! îlvreau pe Logain despărţit pentru totdeauna de Izvor sau mort, şiasta este tot ceea ce ai tu nevoie să ştii. Înţelegi ce vreau să spun?Nu era prima dată când Delana se gândise să o omoare pecealaltă femeie, dar avea certitudinea că ea va fi cea ucisă. Halimaştia cumva când îmbrăţişa saidarul, chiar dacă ea nu puteaconduce. Mai rău era că ar fi putut să nu o ucidă, pentru că aveanevoie de ea; Delana nu-şi putea imagina ce i-ar fi putut face, darameninţarea vagă o făcea să tremure. Ar fi trebuit să o ucidăacolo, pe loc.— Da, Halima, spuse cu umilinţă şi se urî pentru asta.— Ce drăguţ din partea ta! murmură Siuan întinzând canapentru ca Lelaine să îi poată pune o gură de brandy. Soarele sescufunda la orizont, aruncând o lumină roşiatică, dar pe uliţele deafară încă era hărmălaie.

12

— Nici n-ai idee cât de obositor este să încerci să o înveţieticheta pe fata aia. Are senzaţia că totul este în regulă dacăîncearcă să se comporte ca o Meştereasă de la ea de la ţară. IarDivanul e pentru ea un fel de Cerc al Femeilor sau ceva de genulăsta.Lelaine scoase câteva mormăituri pline de înţelegere pedeasupra cănii de ceai.— Şi zici că se plânge de Romanda?— Ceva despre cum insistă Romanda să stăm aici în loc sămărşăluim spre Tar Valon, din câte mi-am dat seama, răspunseSiuan ridicând din umeri. Pe Lumină, fata are un temperament depasăre în sezonul de împerechere. Aproape îmi venea s-o iau deumeri şi s-o zgâlţâi, dar, desigur, acum poartă etola. Bine măcarcă scap de ea, după ce îmi termin prelegerile. Îţi aduci aminte…?Zâmbind în sinea sa, Siuan observă cum Lelaine înghiţea toatăpovestea odată cu ceaiul. Doar prima propoziţie fusese cuadevărat importantă. Treaba cu temperamentul fusese invenţia ei,dar ar fi putut face conducătoarele de Ajah să fie ceva mai cu grijăîn jurul lui Egwene. În plus, bănuia că ar fi putut fi adevărat. Eanu va mai fi niciodată Suprema Amyrlin şi era sigură că a încercasă o manipuleze pe Egwene era la fel de inutil cum fusese să omanipuleze cineva pe ea, şi la fel de dureros, dar a învăţa oAmyrlin să fie Amyrlin… Aştepta cu mai multă nerăbdare acestlucru decât orice îşi putea aduce aminte, de multă vreme. Egweneal’Vere va fi o Amyrlin care va face să tremure tronurile regilor.— Dar cum rămâne cu blocajul meu? întrebă Nynaeve, iarRomanda se încruntă la ea.Erau în camera Romandei, în Turnul Mic, şi se presupunea căatunci era rândul Romandei, potrivit listei făcute de surorileGalbene. Muzica şi râsetele care veneau de afară păreau să o iritepe Galbenă.— Nu păreai aşa de dornică mai devreme. Am auzit că i-ai spusDagdarei că acum şi tu eşti Aes Sedai şi că poate găsi un lac undesă-şi bage singură capul.Roşeaţa coloră obrajii lui Nynaeve. Putea avea încredere capropria fire să o bage în bucluc.— Poate că mi-am dat seama că a fi Aes Sedai nu înseamnă căpot conduce Puterea mai uşor ca înainte.— Aes Sedai, pufni Romanda. Mai ai mult până să ajungi acolo,indiferent de… Foarte bine, atunci. Ceva ce nu am încercat pânăacum. Sari în sus într-un picior. Şi vorbeşte în timpul ăsta, ziseaşezându-se încruntată într-un fotoliu cu braţe sculptate, aproapede pat. Bârfe. Vorbeşte de lucruri mărunte. De exemplu, ce ziceaSuprema Amyrlin că voia Lelaine?

13

O clipă Nynaeve se uită indignată la ea. Să sară într-un picior?Era ridicol! Dar oricum nu era acolo pentru blocajul ei.Ridicându-şi fusta, începu să sară.— Egwene… Suprema Amyrlin… nu a spus mare lucru. Ceva cătrebuie să rămânem în Salidar.Ar fi bine să meargă, că altfel urechile lui Egwene, Amyrlin saunu, o să aibă ce auzi.— Cred că ăsta va merge cel mai bine, Sheriam, zise Elayne,dându-i un inel răsucit, cu vinişoare albastre şi roşii, care nufusese până în acea dimineaţă decât o simplă piatră.Adevărul fie spus, nu se deosebea de altele făcute de ea.Stăteau ceva mai departe de mulţime, la intrarea unei aleistrâmte, luminată de soarele roşu. In spatele lor se auzeauscârţâitul scripcilor şi sunetul fluierelor.— Mulţumesc, Elayne.Sheriam îşi ascunse ter’angrealul în punguţa de la brâu fărăsă se uite măcar la el. Elayne o prinsese pe Sheriam odihnindu-sedin dănţuit, un pic obosită sub toată serenitatea Aes Sedai, daracum îşi fixase asupra sa căutătura aceea limpede care îi făcusegenunchii să tremure pe vremea când era novice.— De ce am senzaţia că nu este singurul motiv pentru care aivenit la mine?Elayne facu o grimasă, răsucindu-şi inelul Marelui Şarpe de pemâna dreaptă; ar trebui să-şi aducă aminte că era şi ea Aes Sedai.— Este vorba de Egwene. Adică de Suprema Amyrlin, am vrutsă spun. Este îngrijorată, Sheriam, şi speram că o vei putea ajuta.Eşti Păstrătoarea Cronicilor, iar eu nu ştiu ce să mai fac. Nu ştiucum stau toate lucrurile. O ştii pe Egwene, nu s-ar plânge nicidacă i s-ar tăia piciorul. Cred că este vorba de Romanda, deşi avorbit şi de Lelaine. Una din ele a fost la ea sau ambele, cred,zicându-i să stea în Salidar, că este prea periculos să se mişte deaici.— Este un sfat bun, spuse Sheriam încet. Nu ştiu dacă epericulos, dar acelaşi sfat i l-aş da şi eu. Elayne ridicăneputincioasă din umeri.— Ştiu. Mi-a zis, dar… Nu mi-a spus, dar eu cred că îi e teamăde astea două. Ştiu că acum e Suprema Amyrlin, dar am senzaţiacă o fac să se simtă ca o novice. Cred că îi e teamă că, dacă facece îi spun ele – chiar dacă este un sfat bun o să se aştepte să facăla fel şi pe viitor. Cred… Sheriam, îi este teamă că data viitoare nuo să poată spune nu, dacă acum spune da. Şi… îmi e teamă şimie. Sheriam, ea este Suprem înscăunata Amyrlin, nu ar trebuisă fie sub papucul Romandei sau al Lelainei, sau a oricui altcuiva.Tu eşti singura care o poate ajuta. Nu ştiu cum, dar tu eşti

14

singura.Sheriam nu vorbi nimic atât de mult timp, încât Elayne începusă se teamă că o să-i spună că tot ce-i zisese era ridicol.— O să fac tot ce pot, spuse într-un final Sheriam.Elayne îşi înăbuşi un oftat de uşurare, înainte de a-şi da seamacă nu ar fi contat.Aplecându-se în faţă, Egwene îşi rezemă braţele pe cada decupru, lăsând-o pe Chesa să trăncănească în timp ce o freca pespate. Visase la o baie adevărată, dar acum că stătea în apaamestecată cu săpun, parfumată cu un ulei floral, i se păreaciudat după corturile de aburi Aiel. Făcuse primii paşi ca Amyrlin,îşi pusese armatele depăşite numeric să mărşăluiască şi începuseatacul. Îşi aducea aminte că Rhuarc spusese cândva că, odată ceîncepe bătălia, comandantul nu mai avea niciun control asupraevenimentelor. Acum tot ce putea face era să aştepte.— Chiar şi aşa, şopti ea, cred că înţeleptele ar fi mândre demine.

CAPITOLUL 38

Un fiorSOARELE ARZĂTOR CONTINUA SĂ URCE ÎN SPATELE LUI, iar Mat erabucuros că pălăria cu boruri largi îi arunca pe faţă puţină umbră.Pădurea altarană era golaşă şi maronie, pinii şi celelalte soiuricare nu îşi lepădau frunza părând secătuiţi de sevă şi uscaţi, iarstejarii şi frasinii golaşi. Deja ziua era un cuptor fierbinte, chiardacă încă nu veniseră prânzul şi fierbinţeala cea mare. Îşiaruncase haina peste sacii şeii, iar sudoarea îi lipea cămaşa depiele. Copitele lui Cimpoiaş striveau ferigile moarte şi stratul grosde frunze, iar Oastea se mişca prin pădure în sunetul vreascurilorsfărâmate. Erau puţine păsări, câteva fâlfâieli rapide printrecrengi, şi nicio veveriţă. Erau în schimb suficiente muşte şi micicreaturi care pişcau şi se aflau în inima verii, nu la doar o lună deSărbătoarea Luminilor. Nu era prea diferit de ceea ce văzuse pemalurile Erininului, dar îl neliniştea să găsească şi acolo aceeaşidezolare. Ardea oare toată lumea?Aviendha mergea cu paşi mari pe lângă Cimpoiaş, cărându-şilegătura în spate, neluând în seamă copacii morţi şi muştele careînţepau, făcând mult mai puţin zgomot decât calul, în ciudafustei.Ochii ei cercetau copacii de parcă nu ar fi avut încredere căcercetaşii Oştii erau în stare să îi ferească de o ambuscadă. Nicinu acceptase să călărească, şi el nici nu s-ar fi aşteptat la asta,având în vedere ce simţeau Aielii pentru călătoriile pe cai, dar nici

15

nu-i făcuse necazuri, asta dacă nu cumva ar fi putut fi socotită oprovocare faptul că îşi ascuţea cuţitul de fiecare dată când seopreau. Mai fusese şi incidentul cu Olver, desigur. Călărind pejuganul cenuşiu pe care Mat i-l găsise printre caii de rezervă,Olver o supraveghease cu atenţie. În a doua noapte, încercase săşiînfigă cuţitul în ea, ţipând că Aielii îi uciseseră tatăl. Ea semulţumise să-i ia cuţitul, dar, chiar şi după ce Mat îl încătuşaseîncercând să-i explice diferenţa dintre Shaido şi ceilalţi Aieli – niciMat nu era sigur că înţelegea prea bine Olver continuase să seuite urât la ea. Nu îi plăceau cei din neamul Aiel. Cât despreAviendha, Olver părea să o neliniştească, lucru pe care Mat nu-lputea înţelege nici în ruptul capului.Copacii ar fi fost suficient de înalţi pentru ca briza să poatătrece pe sub coroana lor, dar stindardul Mâinii Roşii atârnanemişcat, la fel ca şi celelalte două pe care le scosese la lumină,după ce Rand îi trecuse prin poartă la adăpostul nopţii,Stindardul Dragonului, o formă auriu-roşiatică ascunsă de cutelealbe, şi încă unul numit de Oaste Stindardul lui al’Thor, cuvechiul simbol Aes Sedai ascuns de cute. Un purtător de stindardcărunt ţinea steagul Mâinii Roşii, un ins cu ochi înguşti şi maimulte cicatrici ca Daerid, care insistase să care aproape toată ziuastindardul, lucru rar printre cei de soiul lui. Talmanes şi Daeridpuseseră oameni să aibă grijă de celelalte două, tineri cu chipuriproaspete care se arătaseră suficient de destoinici pentru a purtape umeri puţină răspundere.Erau de trei zile în Altara, trei zile în care nu întâlniseră nicipicior de jurat al Dragonului – sau pe nimeni altcineva –, iar Matspera să nu dea peste nimeni nici în această a patra zi, înainte dea ajunge la Salidar. În afară de Aes Sedai, mai avea şi grija de a oţine pe Aviendha departe de gâtul lui Elayne. Nu avea prea multeîndoieli cu privire la motivele pentru care îşi tot ascuţea cuţitul;tăişul îi strălucea ca o piatră preţioasă. Îi era teamă să nu ajungăsă o ducă sub pază la Caemlyn pe femeia Aiel, în timp ce afurisitade Domniţă Moştenitoare avea să îi ceară la fiecare pas să ospânzure. Rand şi femeile lui afurisite! în opinia lui Mat, orice ar fiîntârziat Oastea să ajungă în colcăiala pe care se aştepta să ogăsească în Salidar nu putea fi decât bine-venit. Ajuta un pic săpornească în marş târziu şi să se oprească devreme. La fel ajutauşi căruţele de aprovizionare de la spate, înaintând anevoie prinpădure. Dar Oastea nu putea merge şi mai încet. Mai devreme saumai târziu, Vanin avea să găsească ceva.De parcă l-ar fi invocat, cercetaşul cel gras se ivi printre copaci,însoţit de alţi patru călăreţi. Plecase cu şase, înainte de revărsatulzorilor.

16

Mat ridică pumnul încleştat, semn de oprire, şi murmureîncepură să se răspândească prin coloana de oşteni. Primul săuordin după ce trecuseră prin poartă, fusese „fără tobe, fărătrompete, fără fluiere şi fără afurisitul de cântat“ şi, dacă fuseserăcâteva feţe lungi la început, după prima zi prin terenul împădurit,când nu putea vedea niciodată mai mult de o sută de paşi, nimeninu mai avusese nimic de obiectat.Aşezându-şi suliţa peste şa, Mat aşteptă până când Vaninajunse lângă el şi-l salută cu o înclinare scurtă a capului.— I-ai găsit?Bărbatul chelios se aplecă pe o parte a şeii, să scuipe printregaura dintre dinţi. Transpira atât de mult, încât aveai senzaţia căse topeşte.— I-am găsit. Opt sau zece mile către apus. Sunt Străjeri înpădurile alea. Am văzut cum unul l-a doborât pe Mar; a apărut denicăieri, într-una din mantiile alea, şi l-a dat jos de pe cal. L-ascuturat bine, dar nu cred că l-a omorât. Bănuiesc că Ladwin nua apărut din acelaşi motiv.— Deci, ştiu că suntem aici, respiră Mat zgomotos pe nas. Nuse aştepta ca vreunul dintre ei să nu le spună celorlalţi Străjerisau, cu atât mai puţin, femeilor Aes Sedai. Dar, până la urmă, AesSedai trebuiau să afle de prezenţa lor mai devreme sau mai târziu.Doar că ar fi vrut să fie mai târziu. Plesni o muscă albastră, daraceasta bâzâi mai departe, lăsându-i pe încheietură o picătură desânge.— Câte sunt?Vanin scuipă din nou.— Mai multe decât am crezut că o să văd. Am intrat pe jos însat, şi sunt feţe de Aes Sedai peste tot. Două sute, poate trei.Poate patru. Nu am vrut să mă dau de gol, apucându-mă denumărat.Înainte să apuce să simtă pe de-a-ntregul şocul, omul îi trântialta:— Au şi o armată. Şi-au făcut tabăra către miazănoapte. Maimulţi decât ai tu. Poate de două ori mai mulţi.Intre timp, Talmanes, Nalesean şi Daerid se apropiaseră călare,năduşind şi alungând muştele.— Aţi auzit? întrebă Mat, iar ei dădură din cap sobri. Era bunnorocul lui în bătălie, dar să fie depăşit doi la unul, cu sute deAes Sedai amestecându-se în luptă, era cam mult pentru oricenoroc.— Nu suntem aici ca să luptăm, le aduse aminte, dar oameniiîşi păstrară feţele lungi. De fapt, nici el nu se simţea mai bine.Acum conta doar dacă Aes Sedai doreau să-şi pună armata să

17

lupte.— Pregătiţi-vă ca Oastea să fie atacată! ordonă el. Tăiaţi cât demulţi copaci puteţi şi folosiţi buştenii la baricade.Talmanes se strâmbă la fel de tare ca Nalesean; le plăcea să fieîn şa în timpul luptei, să se poată mişca în voie.— Gândiţi-vă. Pot fi Străjeri care ne urmăresc în această clipă,zise şi fu surprins să-l vadă pe Vanin uitându-se cu subînţeles îndreapta lor. Dacă ne văd că ne pregătim să ne apărăm, o să fielimpede că nu vrem să atacăm. Poate o să decidă să ne lase înpace, dar, dacă nu o să fie aşa, cel puţin o să fim pregătiţi.Pricepură până la urmă, Talmanes ceva mai repede decâtNalesean. Daerid aprobase din cap încă de la început. Răsucinduşibarba dată cu ulei, Nalesean murmură:— Şi ce ai de gând să faci? Să stai şi să-i aştepţi?— Asta o să faceţi voi, îi răspunse Mat. „Arză-l-ar focul pe Randşi pe cele «poate cincizeci de Aes Sedai» ale lui. Arde-l-ar pe el şipe «intimidatul» lui.“ Părea o idee bună să aştepte să vină cinevadin sat şi să-i întrebe cine sunt şi ce vor. Fără întoarceri desituaţii ta’veren de data asta. Bătălia trebuia să vină ea la el. Nuavea de gând să păşească drept în ea.— În partea aia sunt? întrebă Aviendha şi, fără să mai aşteptevreun răspuns, îşi puse legătura în spinare şi porni cu paşi maricătre apus.Mat se uită lung după ea. „Afurisiţii de Aieli!“ Probabil vreunStrăjer o să încerce să o doboare şi o să se trezească apoi cu capullui în braţe. Sau poate nu, Străjerii fiind Străjeri; dacă încerca săvâre cuţitul în unul dintre ei, ar putea sfârşi rănită. In plus, dacăajungea la Elayne şi începeau să-şi smulgă părul din cap dincauza lui Rand sau, şi mai rău, să bage cuţitul în ea… Se mişcarepede, aproape alergând, nerăbdătoare să ajungă în Salidar.„Sânge şi cenuşă!“— Talmanes, ai comanda până mă întorc, dar nu începi să teagiţi decât dacă cineva dă buzna peste Oaste. Cei patru o să-ţispună cu ce ai putea să te confrunţi. Vanin, tu vii cu mine. Olver,stai pe lângă Daerid, în caz că are nevoie să-i ducă cinevamesajele. Poţi să-l înveţi Şerpi şi Vulpi, adăugă rânjind la Daerid.Mi-a zis că ar vrea să înveţe.Daerid rămase cu gura deschisă, dar Mat deja plecase. Frumosi-ar mai fi stat să fie cărat de un Străjer în Salidar, cu un cucui încap. Cum să reducă şansele să se întâmple asta? zări pepurtătorii de stindard.— Tu stai aici, îi spuse celui cărunt. Voi doi veniţi cu mine. Şiţineţi chestiile alea strânse.Grupuleţul lui ciudat o ajunse repede din urmă pe Aviendha.

18

Le-ar fi ajuns Străjerilor o singură privire să se decidă să-i lase sătreacă nestingheriţi. Nu era nicio primejdie de la o femeie şi patrubărbaţi, care nu făceau niciun efort să se ascundă, cu doi din eicărând stindarde. Se uită la cei doi. Tot nu bătea vântul, darînfâşuraseră steagurile strâns. Aveau chipurile crispate. Numaiun nebun ar fi vrut să călărească printre Aes Sedai riscând ca laorice briză să se desfacă stindardele.Aviendha îi aruncă o privire cu coada ochiului, apoi încercă să-iscoată piciorul din scară.— Lasă-mă pe cal! ordonă scurt.De ce, pe Lumină, ar fi vrut să călărească tocmai acum? Nuavea de gând să o lase să se bulucească pe cal şi să-l dea jos; maivăzuse Aieli încercând să se urce pe cal. Plesnind altă muscă, seaplecă şi o prinse de mână.— Ţine-te bine, îi zise şi o ridică icnind în spatele lui. Eraaproape la fel de înaltă ca el, şi solidă. Pune-ţi braţele în jurulmeu. Ea îi aruncă doar o privire şi se răsuci până se aşeză bine,cu picioarele dezgolite până deasupra genunchilor, fără să parăderanjată de lucrul ăsta. Frumoase picioare, dar nu şi-ar mai fibătut capul cu o femeie Aiel, nici dacă nu ar fi fost topită toatădupă Rand.— Băiatul, Olver, zise ea după un timp. Shaido i-au ucis tatăl?Mat dădu din cap fără să se întoarcă. Ar putea vedea oareStrăjerii până nu e prea târziu? Deschizând drumul, Vanincălărea ca de obicei, ca un sac aruncat în şa, dar avea privireaageră.— Mama lui a murit de foame? întrebă Aviendha.— De foame şi poate şi de boală.Străjerii purtau acele pelerine care îi făceau să se topească îndecor. Puteai merge chiar pe lângă unul dintre ei, fără să-l vezi.— Olver nu a fost foarte limpede şi nu l-am forţat să vorbească.A îngropat-o chiar el. De ce? Crezi că îi datorezi ceva pentru că şiapierdut familia din cauza Aielilor?— Să îi datorez ceva? zise uimită. Nu l-am omorât pe niciunuldintre ei şi, dacă aş fi făcut-o, erau ucigaşi-de-copaci. Cum aşputea avea toh? Nu ai grijă de el aşa cum ar trebui, Mat Cauthon,zise fără nicio pauză, de parcă ar fi fost vorba despre acelaşilucru. Ştiu că bărbaţii habar n-au cum se creşte un copil, dar eprea tânăr să-şi petreacă tot timpul cu bărbaţi în toată firea.Mat se uită la ea, clipind. Îşi dăduse jos broboada şi eraocupată să-şi treacă un pieptene din piatră verde, lustruită, prinpărul roşcat-închis. Părea să fie concentrată pe de-a-ntregul laasta. Şi să nu cadă de pe cal. Îşi pusese şi un colier de argintcomplex lucrat şi o brăţară sculptată în fildeş.

19

Clătinând din cap, se întoarse să studieze pădurea. Aiel sau nu,erau toate la fel. „Dacă vine sfârşitul lumii, o femeie va dori săaibă timp să-şi facă părul. Dacă vine sfârşitul lumii, o femeie îşiva face timp să spună unui bărbat ce a greşit.“ L-ar fi umflatrâsul, dacă nu ar fi fost atât de preocupat să se întrebe de e saunu privit de Străjeri chiar în acel moment.Soarele urcase la zenit, trecând de cealaltă parte a bolţii, cândpădurea se întrerupse brusc. La mai puţin de o sută de paşiîncepea satul, iar pământul arăta de parcă ar fi fost despădurit decurând. Salidar era un sat mare, cu clădiri de piatră, acoperite custuf, iar uliţele erau pline de oameni grăbiţi. Mat îşi puse haina.Din lână fină verde, brodată cu fir de aur la gulerul înalt şimanşete, ar fi trebuit să fie suficientă pentru întâlnirea sa cu AesSedai. O lăsă totuşi descheiată; nu avea de gând să moară decăldură nici pentru Aes Sedai.Nimeni nu încercă să-i oprească, dar oamenii se opreau, şifiecare privire îi cerceta pe el şi micul său grup. Deci, ştiau. Toatălumea ştia. Renunţă să mai numere Aes Sedai după ce ajunse lacincizeci; ajunsese mult prea repede cu numărătoarea acolo ca săse simtă liniştit. Nu erau oşteni în mulţime, dacă nu-i socotea şipe Străjeri, unii în pelerinele care-şi schimbau culoarea, alţiiatingându-şi mânerele săbiilor în timp ce-i priveau cum treceau.Faptul că nu erau soldaţi în sat însemna doar că erau toţi întabăra pe care o văzuse Vanin. Iar dacă erau toţi în tabărăînsemna că se pregăteau de ceva. Mat spera ca Talmanes să-iasculte instrucţiunile. Talmanes avea capul pe umeri, darcâteodată era la fel de nerăbdător ca Nalesean să pornească laatac. L-ar fi lăsat pe Daerid la comandă – văzuse prea multebătălii ca să fie nerăbdător să înceapă una –, dar nobilii nu ar fiînghiţit una ca asta. Părea că nu sunt muşte în Salidar. „Poate eleştiu ceva de care eu nu am habar.“Observă o femeie, o femeie drăguţă cu veşminte ciudate,pantaloni galbeni, largi şi o haină albă, scurtă, cu părul auriuprins într-o cosiţă lungă până la brâu. Mai căra după ea şi un arc.Nu erau multe femei care alegeau arcul. Îl văzu că se uită la ea şidispăru repede într-o ulicioară îngustă. Ceva legat de ea îizgândărea memoria, dar nu ar fi putut spune ce. Ăsta era necazulcu amintirile lui străvechi; mereu vedea oameni care îi aduceauaminte de cineva şi, când îşi dădea seama la cine se gândise, sedovedea a fi un om mort de o mie de ani. Poate chiar văzuse pecineva care semăna cu ea. Găurile din propriile amintiri erauînceţoşate pe margini. „Probabil altă corniată“, se gândi, apoi şi-oscoase din minte.Nu avea rost să călărească până vorbea cineva cu ei, pentru că

20

se părea că nimeni nu avea de gând să o facă. Mat trase de frâie şisalută cu o mişcare a capului o femeie cu păr negru care se uitala el întrebătoare. Drăguţică, dar osoasă pentru gustul său, chiarşi cu chipul acela fără vârstă. Cine ar fi vrut să fie împuns de oaseori de câte ori o îmbrăţişa?— Mă numesc Mat Cauthon, zise neutru; dacă se aştepta laploconeli, putea să aştepte mult şi bine, dar ar fi fost o prostie să oenerveze. Le caut pe Elayne Trakand şi pe Egwene al’Vere. Şi credcă şi pe Nynaeve al’Meara.Rand nu zisese nimic de ea, dar plecase cu Elayne, era sigur.Aes Sedai clipi surprinsă, dar seninătatea i se întoarse pe chipîntr-o clipită. Îi studie pe rând, oprindu-se mai mult asupraAviendhei, apoi se uită la cei doi ostaşi atât de mult încât Mat seîntrebă dacă nu vedea cumva Dragonul şi discul alb-negru prinpânza înfăşurată.— Urmaţi-mă, le zise în cele din urmă. O să văd dacă SupremaAmyrlin vă poate primi. Adunându-şi fusta, porni pe uliţă.Mat îi dădu ghes lui Cimpoiaş să o urmeze, iar Vanin se apropiemurmurând:— Niciodată nu e o idee bună să întrebi o Aes Sedai ceva. Aş fiputut să-ţi arăt eu pe unde să o iei, zise făcând un semn către oclădire de piatră cu trei niveluri aflată înaintea lor. Îl numescTurnul Mic.Mat ridică din umeri neliniştit. Turnul Mic? Şi aveau pe cinevacare era Suprema înscăunată? Se îndoia că femeie se referise laElaida. Rand se înşelase din nou. Nu erau speriate. Erau preaumflate în pene până la nebunie să fie speriate. În faţa cubului depiatră, Aes Sedai cea slabă le zise poruncitor:— Aşteptaţi aici, apoi dispăru înăuntru.Aviendha alunecă la pământ, iar Mat o urmă repede, gata să oprindă dacă încerca să o ia la goană. Chiar dacă urma să-l costecâteva picături de sânge, nu avea de gând să o lase să fugă şi să-ireteze beregata lui Elayne, înainte să poată vorbi cu aşa-zisaAmyrlin. Dar ea rămase pe loc, zgâindu-se înainte, cu braţeleîncrucişate şi cu şalul pe umeri. Părea complet liniştită, dar segândi că ar fi putut la fel de bine fi îngrozită. Dacă ar fi avut cevacreier în cap, ar fi fost. Mulţimea începea să se strângă în jurullor.Aes Sedai începeau să se adune, înghesuindu-i în faţa TurnuluiMic, cercetându-i în tăcere, iar rândurile lor se îngroşau pemăsură ce stăteau acolo. De fapt, se uitau la Aviendha la fel demult ca la el, dar simţea toate acele priviri reci, de nepătruns. Seabţinu cu greu să nu pipăie capul vulpii de argint ce-i atârna subcămaşă.

21

O Aes Sedai cu un chip comun îşi făcea loc prin mulţime,împingând înainte o tânără subţire, îmbrăcată în alb, cu ochiimari. Îşi aduse parcă aminte de Anaiya, dar nu părea câtuşi depuţin interesată de el.— Eşti sigură, copilă? o întrebă pe novice.Tânăra îşi ţuguie puţin buzele, dar vorbi fără să lase nici umbrăde iritare să i se ghicească în voce.— Pare că are o lumină în jurul lui, că străluceşte. Chiar o văd.Nu ştiu de ce.— Este ta’veren, Nicola, zise Anaiya cu un zâmbet radios.Tocmai ţi-ai descoperit prima înzestrare. Poţi vedea un ta’veren.Acuma, du-te înapoi la clasa ta. Repede. Nu vrei să rămâi înurmă.Nicola facu o reverenţă şi, cu o ultimă privire la Mat, sestrecură prin zidul Aes Sedai.Anaiya îşi întoarse privirea la el, una dintre acele priviri gânditesă neliniştească un om. Îl nelinişteau suficient de mult. Sigur căunele Aes Sedai ştiau de el – unele ştiu mult mai mult decât şi-arfi dorit el şi, dacă se gândea bine, Anaiya era una dintre ele dar săanunţe aşa, în faţa a Lumina ştie câte femei cu ochii ăia reci deAes Sedai… Mâinile îi atinseră mânerul sculptat al suliţei. Cap devulpe sau nu, erau suficient de multe să pună pur şi simplu mânape el şi să-l care de acolo… Afurisite de Aes Sedai! Afurisitul deRand!“Interesul Anaiyei pentru el ţinu doar o clipă. Ducându-se laAviendha, o întrebă:— Cum te numeşti, copilă?Tonul fusese plăcut, dar era limpede că aştepta un răspuns, şifără întârziere. Aviendha o privi în ochi, mai înaltă cu un cap, şifolosindu-se de acest lucru:— Sunt Aviendha, din septul Nouă Văi al Aielilor Taardad.Gura Anaiyei se strâmbă într-un fel de zâmbet, sesizândsfidarea din vocea femeii.Mat se întrebă cine avea să câştige înfruntarea privirilor, dar,înainte de a putea pune un rămăşag cu el însuşi, veni lângă ele oaltă femeie Aes Sedai, al cărei obraz osos dădea impresia de vârstăînaintată, în ciuda obrajilor netezi şi a părului castaniu,strălucitor.— Ştii că poţi conduce, copilă?— Ştiu, răspunse Aviendha scurt, închizând gura de parcă ar fipus capăt discuţiei. Se concentră să îşi aranjeze şalul, dar dejaspusese prea mult. Aes Sedai începură să roiască în jurul ei,dându-l pe Mat la o parte.— Câţi ani ai, copilă?

22

— Ai multă forţă, dar ai putea învăţa foarte multe ca novice.— Mor multe fete Aiel de o boală devastatoare când sunt doarcu câţiva ani mai mici decât tine?— De când ai descoperit că…?— Ai putea…— Ar trebui să…— Trebuie…Nynaeve apăru în pragul uşii atât de brusc, de parcă s-ar fimaterializat din aer. Se uită lung la el, cu mâinile în şold.— Ce cauţi aici, Matrim Cauthon? Cum ai ajuns aici? Presupuncă e prea mult să sper că nu ai nimic de-a face cu armata dejuraţi ai Dragonului care stă să ne pice în cap?— Sunt la comanda ei, zise el sec.— Tu…! Nynaeve rămase cu gura deschisă, apoi se scutură,trăgând de rochia albastră de parcă ar fi fost pusă strâmb. Avea ocroială mai joasă la gât decât tot ce o văzuse el purtând pânăatunci, suficient de joasă să se vadă decolteul, cu pergamenteaurii de-a lungul gâtului şi pe guler. Veşminte foarte diferite de cear fi purtat acasă.— Bine, vino cu mine, zise ea pe un ton hotărât. Te duc laAmyrlin.— Mat Cauthon, strigă Aviendha, respirând puţin cam greu,uitându-se peste Aes Sedai să-l vadă. Mat Cauthon; doar atât, darpentru cineva din neamul Aiel, arăta înnebunită.Femeile Aes Sedai care o înconjuraseră continuau să discutecalm, rezonabil şi fără încetare.— Pentru tine, cel mai bun lucru ar fi să…— Trebuie să te gândeşti…— Este spre binele tău…— Nu te poţi gândi la ceva mai…Mat rânji. Putea ea să scoată cuţitul, dar se îndoia că i-ar fifolosit la ceva în înghesuiala aia. Nu avea să o vâneze prea curândpe Elayne, asta era sigur. Îşi aruncă suliţa lui Vanin, întrebândusedacă avea să o găsească pe Aviendha purtând o rochie albă.— Ia-o înainte, Nynaeve. Hai să o vedem pe Amyrlin asta avoastră.Se încruntă la el, lăsându-l să intre în timp ce se trăgea decosiţă, mormăind în barbă ca pentru sine.— Asta e mâna lui Rand, nu? Ştiu că e. Cumva, e. Să faci petoată lumea să-şi iasă din minţi de frică. Ai grijă ce faci, SenioreGeneral Cauthon, sau jur că o să regreţi că nu te-am prins iar lafurat de coacăze. Să sperii lumea! Chiar şi un bărbat ar trebui săaibă mai multă minte. Nu mai rânji la mine, Mat Cauthon! Nu ştiuce o să creadă ea despre toate astea.

23

La mesele de dinăuntru stăteau Aes Sedai – avea senzaţia căîntr-adevăr era sala mare a unui han, cu toate că Aes Sedai scriaucu grijă sau înmânau ordine dar abia dacă le aruncară o privirecând străbătură încăperea. Nu era decât un spectacol pentru el. OAleasă mergea cu paşi mari, bombănind singură, şi nicio femeieAes Sedai nu scotea o vorbă. Mat stătuse în Turn cât de puţinputuse, dar ştia că nu era felul Aes Sedai de a face ceva.La capătul sălii, Nynaeve deschise o uşă care văzuse şi zile maibune. Totul în acel loc părea că văzuse timpuri mai bune. Mat ourmă şi îngheţă. În faţa lui stătea Elayne, drăguţă ca întotdeaunacu părul ei auriu, făcând-o pe marea doamnă, într-o mătaseverde, cu un guler înalt de dantelă, zâmbind condescendent, cusprâncenele ridicate. Şi mai era şi Egwene, în spatele unei mese,cu un zâmbet întrebător pe chip. Şi cu o etolă în şapte culori pusăpe deasupra unei rochii de un galben palid. Aruncând o privirescurtă afară, trânti uşa înainte ca una dintre acele Aes Sedai săpoată vedea înăuntru.— Poate vouă vi se pare amuzant, gemu el, păşind repede pestecovor, dar o să vă pună pielea pe băţ dacă află. Nu o să vă mailase niciodată să plecaţi, la mama naibii, pe niciuna dintre voi,dacă…Smulse etola de la gâtul lui Egwene, ridicând-o în grabă dinscaun, iar capul de vulpe se făcu rece ca gheaţa. Împingând-o peEgwene de lângă masă, se uită urât la ele. Egwene părea doarmirată, dar Nynaeve stătea cu gura deschisă din nou, iar ochiialbaştri ai lui Elayne păreau gata să-i iasă din cap. Una dintre eleîncercase să folosească Puterea pe el. Singurul lucru bun carevenise din călătoria în acel ter’angreal fusese medalionul cucapul de vulpe. Se gândea că era probabil tot un ter’angreal, dar,indiferent ce era, era recunoscător că-l are. Atâta vreme cât îiatingea pielea, Puterea nu-l putea atinge. Nu saidarul, în oricecaz; avea mai multe dovezi decât şi-ar fi dorit. Dar devenea rececând cineva încerca să o facă.Aruncând etola şi pălăria pe masă, se aşeză, apoi se ridică săarunce pe jos nişte pernuţe. Îşi puse o cizmă pe marginea mesei,uitându-se la nebunele de femei.— O să aveţi nevoie de pernuţele alea dacă aşa-zisa Amyrlin aflăde glumiţa voastră.— Mat, începu Egwene fermă, dar el i-o reteză.— Nu! Dacă voiaţi să vorbim, ar fi trebuit să vorbiţi, nu săîncercaţi să vă folosiţi de afurisita de Putere. Acum să faceţi binesă mă ascultaţi.— Cum ai… se minună Elayne. Firele au… dispărut, pur şisimplu.

24

În aceeaşi clipă, Nynaeve spuse cu un ton ameninţător:— Mat Cauthon, faci cea mai mare…— Am spus să ascultaţi; împunse un deget către Elayne. Pe tinete duc înapoi la Caemlyn, dacă reuşesc să o împiedic pe Aviendhasă îţi vină de hac. Dacă nu vrei să te trezeşti cu gâtul ăla drăguţtăiat, stai aproape de mine şi fă ce-ţi spun, fără discuţii; degetulse îndreptă către Egwene. Rand spune că o să te trimită înapoi laînţelepte când vrei tu, dar, după ce am văzut de ce prostii te ţii,sfatul meu este să pleci şi tu acum. Se pare că ştii să te Topeşti învăzduh – Egwene tresări –, aşa că poţi face o poartă cătreCaemlyn pentru Oaste. Nu vreau să aud nimic, Egwene! Şi tu,Nynaeve! Ar trebui să te las aici, dar, dacă vrei să vii, poţi să vii.Însă te avertizez. Dacă îmi mai fluturi o dată coada aia pe subnas, o să-ţi înroşesc fundul!Se uitau la el de parcă îi crescuseră coarne de troloc, dar măcartăceau din gură. Poate reuşise să le mai bage minţile în cap. Nu căi-ar fi mulţumit vreodată că le salvase pielea. Oh, nu, nu ele. Cade obicei, o să spună că s-ar fi descurcat singure, dacă ar fi avutpuţin timp. Dacă o femeie zicea că ţi-ai vârât nasul unde nu-ţifierbe oala când o scoteai dintr-o temniţă, ce nu ar fi fost în staresă spună? Respiră adânc.— Acum. Când chioara aia proastă pe care aţi ales-o Amyrlinajunge aici, mă lăsaţi pe mine să vorbesc. Nu cred că e preadeşteaptă, dacă au reuşit să o procopsească cu aşa slujbă.Supremă Amyrlin într-un afurisit de sat, la mama naibii în pustiu.Ţineţi-vă gurile închise, faceţi reverenţe şi o să vă salvez din nouşunculiţele.Se uitau doar la el. Bine.— Ştiu despre armata ei, dar am şi eu una. Dacă e suficient denebună să creadă că poate smulge Turnul de la Elaida… probabilnu o să rişte să piardă oameni doar ca să vă ţină pe voi aici. Facipoarta, Egwene, şi până mâine te duc la Caemlyn, cel mai târziupoimâine. Poate mai vine cineva cu tine. Că doar n-or fi toatenebune. Rand e dispus să le ofere protecţia sa. O reverenţă, unjurământ micuţ de credinţă şi o s-o oprească pe Elaida sădecoreze Tar Valonul cu ţestele lor înfipte în ţepuşe. Nu pot visa lamai mult. Ei bine, aveţi ceva de zis?Nici măcar nu clipeau.— Un simplu „Mulţumesc, Mat“ ar fi de-ajuns.Niciun cuvânt. Nici nu clipeau.Se auzi o bătaie timidă în uşă şi intră o novice, o fată drăguţăcu ochi verzi, făcând o reverenţă adâncă, cu ochii mari a mirare.— Am fost trimisă să întreb dacă doriţi ceva, Maică. Pentru…pentru general, adică. Vin sau… sau…

25

— Nu, Tabiya, zise Egwene scoţând etola de sub pălăria lui şipunând-o pe umeri. Vreau să mai vorbesc singură cu GeneralulCauthon. Spune-i lui Sheriam că voi trimite în curând după ea, sămă sfătuiască.— Închide gura, să nu-ţi intre vreo muscă în ea, îi zise Nynaevecu cea mai mare satisfacţie.

CAPITOLUL 39

PosibilităţiARANJÂNDU-ŞI ETOLA PE UMERI, EGWENE ÎL STUDIE PE MAT. S-ar fiaşteptat să arate ca un urs încolţit, dar părea doar surprins şitranspirat. Ar fi vrut să întrebe atâtea lucruri – cum de ştia Randde Salidar? Cum a aflat că se poate Topi-n văzduh? Ce credeaRand că face? dar nu avea de gând să întrebe. Mat şi OasteaMâinii Roşii îi faceau capul să vâjâie. Poate că Rand le oferise uncadou.— Scaunul meu, zise ea încet. Spera ca el să fi observat că nutranspira, şi nici Elayne sau Nynaeve. Nynaeve nu foarte mult, înorice caz. Siuan le spusese trucul, nu avea nimic de-a face cuPuterea, era doar o chestiune de concentrare, într-un anumit fel.Nynaeve fusese mânioasă – ce surpriză – că Siuan nu le spusesemai devreme, dar ea îi replicase liniştită că era un lucru pentruAes Sedai, nu pentru Alese. Până atunci, Egwene reuşise să-şiţină firea în preajma surorilor, iar un chip uscat, în loc de unulscăldat în sudoare, părea să le ajute să aibă atitudinea corectă.Pentru câteva dintre ele. Ar trebui să facă minuni cu Mat.— Mat? Scaunul meu?Tresări, apoi se ridică şi se dădu la o parte, uitându-se lung dela Elayne la Nynaeve, de parcă ar fi fost o enigmă. Ei bine, şi ele seuitaseră la el în acelaşi mod, dar avuseseră mai multe temeiuri.Scutură pernuţele de praf înainte de a şi le pune pe scaun, cuun gând călduros pentru Chesa. Trecuseră două zile şi nu maiavea nevoie de ele, nu cu adevărat, dar fie renunţa la baie, fieaccepta pernuţele până nu se mai vedea nici urmă de vânătaie.Chesa ar fi luat pernele de acolo, dacă i-ar fi spus Egwene.Egwene era Suprema Amyrlin, năduşită sau nu, în faţă căreia seînclinau regii şi făceau reverenţe reginele, chiar dacă până atuncinu o făcuse niciunul; era cea care o va duce la proces şi executape Elaida, care va pune ordine în Turnul Alb şi în lume. Chesa îiaruncase priviri atât de îndurerate şi pline de reproş, că nu i sepermisese să aibă grijă de ea, încât Egwene găsise că este multmai uşor să o lase să pună pernuţele acolo.— Mat, zise aşezându-se cu mâinile încrucişate pe masă, însă

26

el o întrerupse imediat:— Asta este o nebunie, să ştii, zise el încet; încet, dar ferm. O săsfârşeşti cu capul tăiat, Egwene. Toate. Cu-capetele-tăiate.— Mat, zise cu o voce mai puternică, dar el continuă.— Ascultă, încă mai puteţi ieşi din încurcătura asta. Dacă elecred că eşti Amyrlin, poţi veni cu mine să… să inspectezi Oastea.Faci o poartă şi o ştergem înainte să poată clipi nebunele astea.Nynaeve văzuse că saidarul nu mergea în jurul lui, daravusese de-a face cu bărbaţi recalcitranţi cu mult înainte de aînvăţa să conducă Puterea. Mormăind un „să-mi înroşeşti tu miefundul?“, pe care Egwene nu crezu că ar fi trebuit să-l audăcineva, Nynaeve îşi ridică fusta şi-i trase un şut în fund, atât detare, că se clătină până la zid, înainte de a se sprijini cu mâna deel. Elayne izbucni într-un hohot de râs, pe care şi-l suprimărepede, dar încă tremura de râs, cu ochii strălucind.Egwene îşi muşcă buza să nu râdă. Era destul de comic. Mat îşiîntoarse capul încet să o fixeze pe Nynaeve cu privirea, plin deindignare şi furie. Apoi îşi coborî sprâncenele şi, trăgându-se dehaină de parcă ar fi vrut să şi-o aranjeze, începu să păşeascăîncet către ea. Încet, deoarece şchiopăta. Egwene îşi acoperi gura.Nu se cădea să râdă.Nynaeve îşi îndreptă spatele severă, dar îşi dădu brusc seamade câteva lucruri. Era suficient de furioasă să poată conduce, darse părea că saidarul era inutil în preajma lui. Mat era înalt chiarşi printre bărbaţii din Ţinutul celor Două Râuri, mult mai înalt şimult mai puternic decât ea, şi avea în privire o lucire periculoasă.Îi aruncă o privire lui Egwene, netezindu-şi fusta şi încercândsă-şi păstreze expresia severă. Mat se apropia, cu un chip ca ofurtună. Altă privire rapidă, începând să-şi arate teama, urmatăde un mic pas în spate.— Mat, zise Egwene liniştită; el nu se opri. Mat, încetează să omai faci pe nebunul! Eşti într-o situaţie destul de delicată, dar aşputea să te salvez, dacă ai de gând să asculţi.În cele din urmă se opri. O ameninţă cu degetul pe Nynaeve,uitându-se urât la ea, apoi se întoarse cu spatele, sprijinindu-secu pumnii de masa de scris.— Eu sunt într-o situaţie delicată? Egwene, ai sărit dintr-uncopac în groapa cu urşi şi crezi că totul e bine fiindcă nu aiaterizat încă!Ea îi zâmbi calm.— Mat, nu sunt foarte mulţi în Salidar care să aibă o părerebună de cei juraţi Dragonului. Cu siguranţă Seniorul Bryne nuare o părere bună, şi nici oştenii lui. S-au auzit câteva poveştifoarte tulburătoare. Şi câteva care îţi pot întoarce stomacul pe

27

dos.—Juraţi ai Dragonului? zise el uluit. Ce au ei de-a face cumine? Nu sunt un afurisit de jurat al Dragonului!— Sigur că eşti, Mat, zise ea de parcă ar fi fost cel mai evidentlucru din întreaga lume; ceea ce şi era, dacă se gândea bine. Teduci unde te trimite Rand. Ce altceva eşti dacă nu jurat lui? Dar,dacă mă asculţi, îi pot opri să-ţi înfigă ţeasta într-o ţepuşă. Defapt, nu cred că Seniorul Bryne ar folosi o ţepuşă – mereu seplânge că nu are suficiente –, dar sunt sigură că o să găsească elo soluţie.Mat se uită pentru o clipă la celelalte femei, iar Egwene îşiţuguie buzele. Fusese destul de limpede, dar el părea să caute unindiciu să înţeleagă ce voise să spună. Elayne îi zâmbi subţire şidădu ferm din cap. Poate că nu se prinsese încotro bătea Egwene,dar ştia că nu vorbise doar pentru a-şi auzi vocea. Nynaeve se uitadoar la el, trăgându-se de cosiţă şi încercând să-şi păstrezeexpresia severă, dar poate că era mai bine aşa. Dar începea săasude; Nynaeve îşi pierdea concentrarea când se mânia.— Ascultă, Egwene, zise Mat; poate că nimic din ce spusese nufusese suficient; el reuşea să combine un ton rezonabil cu unulindulgent, în cel mai ofensator mod cu putinţă.— Dacă vrei să-ţi spui Amyrlin, spune-ţi Amyrlin. Rand te-arîntâmpina cu braţele deschise în Caemlyn, chiar dacă nu le-aiaduce pe toate aceste Aes Sedai la el, lucru de care ar fi foartebucuros. Indiferent ce probleme ai cu Elaida, le poate rezolva. TotTurnul vostru Alb o să fie reparat înainte de a apuca să ziceţi „Jakal umbrei“. Fără bătălii. Fără vărsare de sânge. Ştii bine că nu vreivărsare de sânge, Egwene.Nu, nu voia asta. Odată ce se vărsa prima picătură de sângeîntre Salidar şi Tar Valon, ar fi fost foarte greu să maireîntregească Turnul. De îndată ce primul sânge Aes Sedai eravărsat, ar fi fost imposibil. Dar, cu toate astea, Elaida trebuia datăjos, iar Egwene trebuia să facă ceea ce trebuia să facă. Doar că nuîi convenea deloc. Şi nu îi plăcea ca Mat să-i spună ceea ce ştiadeja, mai ales că avea dreptate. Şi mai ales nu pe tonul ăla. Ar fivrut să se ridice să-i înroşească urechile.— Indiferent cum o să fac cu Rand, zise ea rece, poţi să fii sigurcă nu o să duc Aes Sedai la el să-i jure credinţă; spuse cu răceală;doar o înşiruire de adevăruri simple. Ce o să fac cu Elaida e grijamea, nu a ta… Dacă mai ai vreun strop de minte în cap, Mat,atâta vreme cât eşti în Salidar, ai să taci din gură şi ai să te facimic. Dacă începi să le spui celorlalte Aes Sedai ce o să facă Randde îndată ce ele îngenunchează în faţa lui, s-ar putea să nu-ţiplacă ce-o să auzi. Dacă ai să te apuci să spui cum o să mă duci

28

pe mine de aici sau pe Nynaeve, sau pe Elayne, o să fii foartenorocos dacă nu te străpunge cineva cu sabia.Mat se ridică în picioare uitându-se ciudat la ea.— O să vorbesc iarăşi cu tine când o să fii pregătită să asculţide glasul raţiunii, Egwene. Thom Merrilin e pe-aici?Aprobă scurt din cap. Ce voia cu Thom? Probabil, să seameţească un picuţ cu vin. Nu putea decât să-i ureze noroc săgăsească o tavernă acolo.— Când eşti gata să asculţi, repetă el sumbru, mergând –şchiopătând – către uşă.— Mat, spuse Elayne, nu aş încerca să plec dacă aş fi în locultău. E mult mai uşor să intri în Salidar decât să pleci din el.Rânji insolent la ea, măsurând-o de sus până jos, şi fu norocoscă Elayne nu-l plesni să-i sară toţi dinţii ăia pe care şi-i arăta cuobrăznicie.— Şi pe tine, scumpă Doamnă, te duc la Caemlyn chiar dacă artrebui să te fac pachet şi să te dau lui Rand. Arză-m-ar focul dacănu! Şi afurisit să fiu dacă nu o să plec când poftesc!Făcu o plecăciune în batjocură către Elayne şi Egwene. Nynaevese alese doar cu o privire urâtă şi o altă ameninţare cu degetul.— Cum poate fi Rand prieten cu aşa o loază nesuferită? întrebăElayne după ce uşa se închise în spatele său.— Limbajul său s-a dus la vale, în orice caz, mormăi întunecatăNynaeve, răsucindu-şi capul să-şi aşeze cosiţa pe umăr.Egwene se temea să nu şi-o smulgă de la rădăcină, dacă nu sestăpânea.— Ar fi trebuit să-l las să facă ce dorea, Nynaeve. Trebuie să îţiaduci aminte că de-acum eşti Aes Sedai. Nu mai poţi trage şuturioamenilor, nu le mai poţi înroşi urechile şi nici nu poţi să-i baţi cubăţul.Nynaeve se uita la ea, cu buzele fremătând, înroşindu-se din ceîn ce mai tare. Elayne începu să studieze cu mare atenţie covorul.Oftând, Egwene îşi împături etola şi o puse pe un colţ al mesei.Era felul ei de a le aduce aminte lui Elayne şi lui Nynaeve că suntsingure; uneori etola le făcea să vorbească cu Suprema Amyrlin,nu cu Egwene al’Vere. Ca de obicei, funcţionă. Nynaeve traseadânc aer în piept. Înainte de a putea spune ceva, Elayneinterveni:— Vrei să-l alipeşti pe el şi Oastea Mâinii Roşii lui GarethBryne?Egwene clătină din cap. Străjerii spuneau că acum sunt şasesau şapte mii în Oaste, mai mult decât îşi aducea ea aminte dinCairhien, şi era un număr foarte mare, chiar dacă nu erau chiaratât de mulţi cum pretindeau cei doi prinşi, însă oştenii lui Bryne

29

chiar nu i-ar fi privit cu ochi buni pe cei juraţi Dragonului. În plusavea propriul plan, pe care îl explică după ce femeile îşi traserăscaunele lângă masă. Era ca şi cum ar fi trăncănit într-obucătărie. Împinse şi mai departe etola.— E genial; rânjetul ei arăta că vorbise serios, dar Elayneoricum spunea doar ce gândea. Nici eu nu cred că celălalt plan armerge, dar ăsta e genial.— Ce te faci să crezi că Mat o să facă ce vrei? pufni iritatăNynaeve. O să bage beţe în roate doar ca să se distreze.— Cred că a promis, zise Egwene simplu, iar Nynaeve aprobădin cap. Încet, fără tragere de inimă, dar aprobă. Elayne păreapierdută, se înţelege; ea nu îl cunoştea.— Elayne, Mat face numai ce vrea; întotdeauna a făcut aşa.— Indiferent câţi napi a trebuit să cureţe din cauza asta,mormăi Nynaeve, sau de câte ori a fost bătut cu băţul.— Da, ăsta este Mat, oftă Egwene; fusese cel mai iresponsabilbăiat din Emond’s Field, poate din tot Ţinutul celor Două Râuri.Dar, dacă îşi dă cuvântul, şi-l ţine. Cred că i-a promis lui Rand săte ducă în Caemlyn, Elayne. Ai observat că a dat înapoi în cazulmeu, dar a fost de neclintit în privinţa ta. Cred că o să încerce săstea mai aproape de tine ca o punguţă de brâu. Dar nici nu o să-llăsăm să te vadă, dacă nu face exact cum îi spunem. Elayne,adăugă după o pauză, dacă vrei să te duci, poţi. La Rand, adică.De îndată ce-i stoarcem pe Mat şi Oastea lui de toate serviciile pecare ni le pot face.Elayne nu ezită să clatine ferm din cap.— Nu, Ebou Dar este prea important.Fusese o primă victorie, obţinută doar cu o sugestie. Elayne şiNynaeve trebuiau să o însoţească pe Merilille la curtea lui Tylin.— Cel puţin dacă rămâne pe-aproape, o să am câteva zile să măuit la ter’angrealul pe care îl are. Sigur asta e. Nu poate existaaltă explicaţie.Egwene nu putea decât să fie de acord. Nu voise decât să-lînvăluie în fire de Aer, doar pentru a-i reaminti cu delicateţe pecine încercase să bruscheze, dar firele se topiseră de îndată ce-latinseseră. Era singurul mod de a explica ce se întâmplase. Maiputea simţi încă şocul de atunci şi îşi dădu seama că nu erasingura care îşi aranja o fustă ce nu trebuia aranjată.— Am putea pune câţiva Străjeri să-l caute prin buzunare, ziseNynaeve foarte mulţumită de idee. Să vedem cum o să-i placă astalui Jupân Mat Cauthon.— Dacă îi furăm lucruri care sunt ale lui, zise cu răbdareEgwene, nu crezi că o să înceapă să zbiere la noi când o să-ispunem ce are de făcut?

30

Mat nu primise niciodată prea bine ordinele cuiva, iar de obiceicând venea vorba despre Aes Sedai şi despre Putere, o ştergea cuprima ocazie. Poate că promisiunea făcută lui Rand l-ar fi oprit –sigur îi promisese; nimic altceva nu ar fi putut să explicecomportamentul său –, dar nu avea de gând să rişte. Nynaevedădu din cap îmbufnată.— Poate… bătând darabana în masă, Elayne se uită câtevaclipe în gol. Poate puteam să-l ducem la Ebou Dar. În felul ăsta aşavea mai multe şanse la ter’angreal. Deşi, dacă opreştesaidarul, nu văd cum aş putea să-l studiez vreodată.— Să-l iei cu noi pe necioplitul ăla! izbucni Nynaeve băţoasă.Nu poţi vorbi serios, Elayne. O să ne amărască fiecare zi; sepricepe de minune la asta. Nu o să facă niciodată ce i se spune. Înplus, nici nu o să vrea să audă. E atât de hotărât să te ducă laCaemlyn, că nu l-ai mişca nici cu un jug şi o pereche de boi.— Dar, dacă are de gând să mă supravegheze îndeaproape pânăajung la Caemlyn, îi răspunse Elayne, e perfect. Nu o să aibă altăsoluţie decât să meargă şi el.— Ar putea să nu fie o idee rea, zise Egwene în timp ce Nynaevecăuta alt argument. Trebuia să le trimită după vas, dar, cu cât segândea mai mult unde vor trebui să-l caute, cu atât se îngrijoramai tare.— Câţiva soldaţi ar putea fi de folos, dacă nu cumva v-aţi alesStrăjeri fără să ştiu eu. Thom şi Juilin sunt buni, şi Birgitte, darmergeţi într-un loc foarte dificil.— Câţiva soldaţi ar fi buni, zise Elayne înroşindu-se uşor.Atâta vreme cât ştiu să asculte de ordine.Nynaeve nu se uită către Elayne, dar făcu o pauză lungă înaintede a scutura din cap.— Nu mergem acolo să ne duelăm, Egwene, cât or fi de nervoşicei din Ebou Dar. Thom şi Juilin sunt mai mult decât suficienţi.Eu cred că toate poveştile astea pe care le tot auzim sunt scornitedoar să ne facă să renunţăm.De îndată ce se auzise unde vor să meargă, toată lumeadescoperise că ştie tot felul de istorii din Ebou Dar. Chesa auzisecâteva, una mai înspăimântătoare decât cealaltă, străini ucişiînainte de a putea clipi din pricina unei priviri nepotrivite, femeivăduve şi copii orfani din cauza unui singur cuvânt, femeiluptându-se cu cuţitele în plină stradă.— Nu, dacă am supravieţuit la Tanchico doar cu Thom şi Juilin,cu Liandrin şi câteva dintre surorile ei Negre pe cap, o să nedescurcăm foarte bine şi în Ebou Dar, fără Mat Cauthon şi fărăoşteni. Mat să comande oşteni! Nici nu-şi amintea să mulgă vaciletatălui său dacă nu-l puneai pe un scăunel şi-i dădeai găleata în

31

mână!Egwene oftă uşor. Ca de fiecare dată când auzeau de Birgitte,cele două făceau acelaşi lucru; tresăreau, apoi fie bălmăjeau ceva,fie schimbau subiectul cu desăvârşire, de parcă nici nu ar fi vorbitde ea. O singură privire o convinsese pe Egwene că femeia care seţinea de Elayne şi Nynaeve – mai ales de Elayne, Lumina ştie de ce– era aceeaşi femeie pe care o văzuse în Tel’ara’nrhiod. Birgittedin legende, arcaşul care nu rata niciodată, unul dintre eroiimorţi care aştepta chemarea Cornului lui Valere. O eroină moartă,nu o femeie care se plimba pe străzile Salidarului cât se poate devie, dar aceeaşi femeie, cu siguranţă. Elayne nu-i dăduse încănicio explicaţie, bolborosind ceva că nu putea vorbi desprelucrurile pe care jurase să nu le spună Birgitte însăşi, eroina dinlegende, care, dacă o vedea pe Egwene venind, se întorcea dindrum sau o lua pe ulicioare lăturalnice. Nu putea să-i ordonefemeii să vină în biroul ei să o interogheze; promisese până laurmă, şi nu avea ce face, indiferent cât de ridicolă se simţea dincauza acelei situaţii. Oricum, nu vedea nimic rău la mijloc. Ar fivrut însă să ştie dedesubturile. De ce. Şi cum.Scoţându-şi-o din minte pe Birgitte, se aplecă peste masă, cătreNynaeve.— Poate că nu-l putem face pe Mat să asculte de ordine, dar nuar fi drăguţ să-l vedem cum se perpeleşte că trebuie să tepăzească?— Cu siguranţă ar merita, râse Elayne gânditoare, dacă Randchiar l-a făcut general. Mama spunea mereu că cei mai bunibărbaţi sunt cei care nu acceptă prea uşor să primească ordine şică întotdeauna merită să-i înveţi. Nu-l văd pe Mat ca pe unuldintre cei mai buni – Lini spunea că „Proştii nu ascultă decât de eiînşişi“ –, dar, dacă îl învăţăm suficient de multe ca să nu se facăde râs unde nu o să fie nimeni să-i salveze pielea, i-am face unmare serviciu lui Rand. În plus, am nevoie de timp să studiezter’angrealul.Egwene se strădui să nu zâmbească; Elayne se prindea atât deuşor. Şi probabil va încerca să-l facă pe Mat să stea drept. Darasta era altă poveste. Îi plăcea de Elayne, dar ar fi pariat pe Mat.La mustaţă.Nynaeve dădea încetul cu încetul înapoi, încăpăţânată. Mat eraca un catâr; va zice, jos“ când ele vor zice „sus“, doar ca să lecalce pe nervi. Ar fi putut provoca necazuri şi dacă era ferecatîntr-un butoi. Vor trebui să-l târască de prin toate tavernele şispeluncile unde se jucau jocuri de noroc. Până la urmă, nu maizise decât că probabil o va ciupi pe Elayne prima dată cum era cuspatele la el. Egwene ştia că, încetul cu încetul, o puteau

32

convinge. Mat îşi petrecea o groază de timp alegând după femei,ceea ce Egwene nu putea aproba, dar Nynaeve ştia la fel de bineca şi ea că, îi ciuda ocheadelor pe care le arunca unde şi cum nutrebuia, Mat avea abilitatea uimitoare de a le alege numai pefemeile care îşi doreau să alerge cineva după ele, chiar dacă nupăreau deloc a fi aşa. Din păcate, tocmai când fu sigură căNynaeve era gata să capituleze, o bătaie în uşă o anunţă peSheriam.Sheriam nu aşteptă vreo încuviinţare ca să intre; niciodată nuaştepta. Cu ochii reci, în etola albastră, se opri să le arunce oprivire lui Nynaeve şi lui Elayne. A doua după Amyrlin sau nu,Păstrătoarea nu avea nicio autoritate reală asupra Aes Sedai,decât dacă Suprema Amyrlin decidea a o învesti cu aceastăputere, şi în mod cert nu putea da pe cineva afară din prezenţaAmyrlin, dar acea privire era limpede acest lucru. Elayne se ridicăgraţioasă, făcând lui Egwene o reverenţă adâncă.— Cu permisiunea voastră, Maică, mă duc să o caut peAviendha.Nynaeve, pe de altă parte, o privi fix în ochi pe Sheriam pânăcând Egwene îşi drese glasul, punându-şi etola pe umeri,înroşindu-se, Nynaeve sări în picioare.— Trebuie să plec şi eu. Janya a spus că o să-mi vorbeascădespre înzestrările pierdute.Să afle despre acele înzestrări nu se dovedise deloc o sarcinăuşoară, aşa cum sperase Egwene. Surorile erau dispuse săvorbească; problema era să o facă pe Moghedien să înţeleagă cevoiau să spună printr-o descriere vagă sau doar un nume, şi apoisă spere că într-adevăr ştia ceva. Era foarte bine că ştiau, de pildă,că metalele deveneau mai puternice dacă Aliniai Matricea, darfemeia ştia despre metale mai puţin ca despre Tămăduire, şi ceera, pe Lumină, Pământ-foc Răsucit sau Mulsul Lacrimilor?Moghedien pămse nerăbdătoare să ajute, disperată, mai alesdupă ce Siuan le învăţase să ignore căldura. Se părea că leminţise în legătură cu asta pe Nynaeve şi Elayne. Convinsă căEgwene o să ia asta ca pe acea „o singură minciună“, femeia searuncase în genunchi, plângând şi cerşind, cu dinţii clănţănind,sărutându-le poalele fustelor. Dornică să ajute sau nu, acum fricaîi crescuse simţitor. Valurile greţoase de teroare, constante, erauprea greu de suportat. În pofida intenţiilor, brăţara a’dam zăceaacum în punga lui Egwene. I-ar fi dat-o lui Nynaeve – bucuroasăsă scape de ea –, dar, purtată mereu de la una la alta, ar fi sfârşitprin a atrage atenţia.— Nynaeve, ar fi mai bine pentru tine să-l eviţi pe Mat până semai calmează; nu era sigură că Mat chiar şi-ar fi dus ameninţarea

33

la îndeplinire, dar dacă cineva putea să-l provoace atât de tare,Nynaeve era aceea, iar, apoi nu ar mai fi putut s-o convingănimeni. Sau măcar ai grijă să vorbeşti cu el doar dacă sunt mulţioameni înjur. Poate şi câţiva Străjeri.Nynaeve deschise gura să spună ceva, apoi o închise dupăcâteva clipe, pălind uşor şi înghiţind în sec. Înţelesese ce voise săspună Egwene.— Da. Da, cred că aşa ar fi cel mai bine, Maică.Sheriam urmări cum se închide uşa în urma lor, cu oîncruntare pe care şi-o păstră şi când se întoarse către Egwene.— S-au spus cuvinte grele, Maică?— Doar lucruri la care te poţi aştepta când se reîntâlnescprieteni care nu s-au văzut de foarte mult timp. Nynaeve şi-laminteşte pe Mat ca pe o secătură mucoasă, dar el nu mai arezece ani şi se simte jignit.Aes Sedai, obligate de Jurământ să nu mintă, duseseră la oadevărată artă a vorbi cu jumătăţi sau sferturi de adevăr. O artăutilă, în opinia lui Egwene. Mai ales când aveai de-a face cu AesSedai. Cele Trei Jurăminte nu faceau favoruri nimănui, mai alesfemeilor Aes Sedai.— Câteodată este greu să îţi aduci aminte că oamenii seschimbă, zise Sheriam luându-şi un scaun fără să mai întrebe şiaranjându-şi cu grijă fusta albastră de mătase.— Presupun că cel care comandă oastea de juraţi ai Dragonuluil-a trimis pe tânărul Mat cu un mesaj din partea lui Randal’Thor? Sper că nu ai spus nimic care să poată fi interpretat ca opromisiune, Maică. O armată de juraţi ai Dragonului, la nici zecemile de noi, ne pune într-o situaţie delicată. Nu ar ajuta la nimicdacă şi căpetenia lor ar crede că suntem gata să dăm înapoi de lapromisiuni.Egwene o studie câteva clipe pe femeie. Nimic nu odescumpănea pe Sheriam. Sau cel puţin nu lăsa niciodată penimeni să vadă că ar fi descumpănită. Sheriam ştia o grămadă delucruri despre Mat; la fel şi alte câteva surori din Salidar. Ar puteafi folosit să apuce pe drumul cel bun sau ar fi fugit? „Mat maitârziu, se gândi ea. Sheriam acum.“— Poţi spune cuiva să aducă ceai, Sheriam? Mi-e puţin sete.Chipul lui Sheriam se schimbă foarte puţin, doar o uşoarăstrângere a ochilor săi înclinaţi, atât de mică, încât nu-i tulburăseninătatea aparentă. Egwene însă o simţea cum vrea să întrebe.Ce îi spusese lui Mat de nu voia să vorbească despre asta? Cepromisiuni făcuse, iar Sheriam trebuia acum să o salveze, fără săpiardă teren în faţa Romandei sau a lui Lelaine?Sheriam spuse câteva cuvinte cuiva de afară, iar când se aşeză

34

iarăşi, Egwene nu-i dădu nicio şansă să vorbească prima. O lovidrept la ţintă, cum s-ar spune.— Se pare că Mat este la comandă, Sheriam, şi, într-un fel,mesajul este chiar oştirea. Se pare că Rand ar vrea să ne ducemtoate la el, în Caemlyn. A spus şi ceva despre jurăminte decredinţă.Sheriam îşi ridică fruntea, făcând ochii mari. Şi doar în parteerau plini de furie faţă de aşa o propunere. Era cu siguranţă şi onuanţă de… la oricine altcineva decât o Aes Sedai, Egwene ar finumit-o frică. De înţeles, dacă era aşa. Dacă promisese aşa ceva –era din acelaşi sat cu el, până la urmă; şi unul dintre motivelepentru care era Amyrlin era tocmai faptul că ei doi copilăriserăîmpreună –, ar fi fost un puţ din care nu s-ar mai fi putut ieşi. Sarfi dus vorba, indiferent de ce ar fi făcut Sheriam; o parte dinDivan ar fi aruncat vina pe ea sau ar fi folosit acest lucru capretext. Romanda şi Lelaine nu fuseseră singurele conducătoarede Ajah care o avertizaseră pe Egwene să nu urmeze sfaturile eifără să consulte mai întâi Divanul. Doar Delana părea să osprijine fără rezerve pe Sheriam, dar şi ea o sfătuise să o asculteşi pe Romanda, şi pe Lelaine, de parcă ar fi fost posibil să o apucepe trei drumuri diferite deodată. Şi, chiar dacă Divanul ar fi pututfi controlat, de îndată ce ajungea la Rand vestea promisiunii şi aretragerii ei, ar fi fost de zece ori mai greu de controlat. De o sutăde ori.Egwene aşteptă ca Sheriam să se pregătească să vorbească,apoi vorbi iarăşi prima:— Desigur, i-am spus că e ridicol.— Desigur.Vocea lui Sheriam nu mai era la fel de netulburată. Foarte bine.— Dar ai dreptate. Situaţia este delicată. Mare păcat că s-aîntâmplat aşa. Sfaturile tale cu Romanda şi Lelaine au fost foartebune, dar nu cred să mai fie suficient doar să grăbim pregătirilede plecare.Romanda o încolţise şi îi ţinuse sumbră un discurs despregraba care duce la ruină; oastea lui Gareth Bryne trebuia mărită,să fie suficient de mare ca zvonurile despre ea să o intimideze peElaida. Şi, dacă tot venise vorba, Romanda nu putea insistasuficient de mult că soliile către conducătorii neamurilor trebuiauretrase imediat; nimeni, cu excepţia Aes Sedai, nu trebuia să aflemai mult despre necazurile Turnului, dacă acest lucru se puteaevita. Lui Lelaine nu îi păsa nici de armata seniorului Bryne, nicide conducători – irelevante amândouă – dar o sfătuise la prudenţăşi aşteptare. Dacă ştia cum să se apropie de Aes Sedai carerămăseseră în Turn, cu siguranţă vor fi roade de cules; Elaida ar fi

35

putut fi dată jos din Tronul Amyrlin, iar Egwene instalată în loculei, de aşa manieră, că doar câteva surori ar fi putut fi sigure de ces-a întâmplat. Iar cu timpul, faptul că Turnul Alb fusese divizat nuar mai fi fost considerată decât o poveste de adormit copiii. Şipoate ar fi mers, dacă ar fi avut suficient timp. Dacă nu cumvaaşteptarea îi dădea Elaidei şansa de a le convinge pe surorile dinSalidar.O altă diferenţă era că Lelaine îi spusese totul cu un zâmbetpotrivit pentru o novice sau pentru o Aleasă cu care se mândrea.Faptul că Egwene redescoperise Topirea-n văzduh smulsese multezâmbete femeilor Aes Sedai, deşi puţine dintre ele erau suficientde puternice să facă o poartă mai mare decât un pumn, iar multenici atât. Romanda voia să folosească porţile să aducă SceptrulLegămintelor şi alte lucruri – lui Egwene nu i se spusese exact ce– din Turnul alb, ca să poată face cu adevărat Aes Sedai înSalidar, lipsind-o în acelaşi timp pe Elaida de această posibilitate;cu siguranţă, Egwene voia să fie o Aes Sedai adevărată. Lelainefusese de acord cu ultima idee, dar nu şi să facă porţi în Turn;erau şanse prea mari de a fi detectate, iar, dacă cele din Turnînvăţau să se Topească în văzduh, s-ar fi pierdut un avantaj preamare. Ambele argumente cântăriseră greu în Divan, ceea ce onemulţumise mult pe Romanda.Sheriam zâmbise şi ea foarte mult, aprobând-o pe Lelaine maimult decât era necesar, dar acum nu mai zâmbea.— Maică, nu sunt sigură că înţeleg, zise mult prea tolerantă.Pregătirile sunt suficiente pentru a arăta Divanului că nu poţi fiforţată să faci ceva. Ar putea fi un dezastru dacă ne mişcămînainte să fie totul pregătit.Egwene reuşi să îşi ia o expresie făţarnică.— Înţeleg, Sheriam. Nu ştiu ce m-aş face fără sfatul tău.Cât de mult aştepta ziua când va putea înceta jocul acela!Sheriam ar fi putut fi o foarte bună Păstrătoare a Cronicilor – arfi putut fi poate şi o bună Amyrlin –, dar Egwene se va bucura deziua când îi va putea reaminti femeii că era PăstrătoareaCronicilor, şi nu Suprema Amyrlin. Şi ei, şi Divanului.— Doar că acum Mat şi-a adus această armată de juraţi aiDragonului la uşa noastră. Ce va face Seniorul Bryne? Sau oşteniilui, de capul lor? Toată lumea zice că ar fi vrut să trimită soldaţisă vâneze aceşti juraţi ai Dragonului despre care se spune că ardsate. Ştiu că i s-a spus să îi ţină bine în frâu, dar…— Seniorul Gareth o să facă exact cum îi spunem – spui –, şinimic mai mult.— Poate.Nu era chiar atât de fericit să fie ţinut din scurt cum credea

36

Sheriam. Siuan petrecea mult timp cu Gareth Bryne, în ciudabombănelilor ei, şi îi spusese nişte lucruri. Dar Egwene nu îşiputea permite să o dea de gol.— Sper că acelaşi lucru se poate spune şi despre fiecare dintreoştenii lui. Nu ne putem mişca la apus, în Amadicia, dar măgândeam că am putea să o luăm în josul râului, la Ebou Dar.Poate printr-o poartă. Cu siguranţă Aes Sedai vor fi bine primite.Seniorul Bryne ar putea să-şi pună tabăra în afara oraşului. Dacăne mişcăm o să fie clar că nu acceptăm… oferta lui Rand, dacă sepoate numi aşa. Şi, dacă e să facem alte pregătiri, sunt sigură căne va fi mult mai uşor într-un oraş mare, cu drumuri şi vase carevin şi pleacă din port.Sheriam îşi pierdu iar controlul, respirând cu greutate.— Ebou Dar nu este chiar atât de primitor, Maică. Iar câtevasurori sunt un lucru foarte diferit de câteva sute, cu o oaste dupăele. Maică, doar o aluzie la aşa ceva, şi Tylin o să creadă că vremsă punem mâna pe oraş. Şi Tylin, şi foarte mulţi nobili altarienicare de-abia aşteaptă un pretext să o răstoarne şi să se instalezepe Tronul Vânturilor. O astfel de încurcătură ne-ar discredita înochii tuturor conducătorilor. Nu, Maică, nici nu poate fi vorba deaşa ceva.— Dar îndrăznim să rămânem aici? Mat nu o să facă nimic, dare nevoie doar ca o mână de oşteni de-ai Seniorului Bryne sădecidă să ia problema în mâinile lor, zise Egwene încruntându-sela fustă, netezind-o de parcă ar fi fost îngrijorată, oftând apoi. Cucât stăm mai mult şi nu facem nimic, cu o armată de juraţi aiDragonului holbându-se la noi, cu atât mai rău ne va fi. Nu aş fisurprinsă să înceapă zvonurile că vor să ne arace, iar oamenii săvrea să atacăm noi primii.Dacă nici asta nu mergea, atunci vor apărea zvonuri. Nynaeve,Elayne, Siuan şi Leane vor avea grijă de asta. Ar putea fipericulos, dar era sigură că îl putea face pe Mat să se retragăînainte de a sări scântei.— Şi, la felul cum circulă zvonurile, nu aş fi surprinsă dacă, înmai puţin de o lună, jumătate din Altara ar crede că şi noi suntemjuraţi ai Dragonului.Ar fi oprit un astfel de zvon dacă ar fi ştiut cum. Divanul numai aducea nobili să-l vadă pe Logain de când fusese Tămăduit,dar cei care recrutau pentru Bryne plecau mereu, la fel şigrupurile de Aes Sedai care căutau novice, la fel şi oamenii carefăceau lungul drum până la cele mai apropiate sate, cu căruţe şicotigi, să cumpere hrană. Un zvon putea pleca pe o sută de căi, şiavea nevoie doar de una.— Sheriam, nu pot scăpa de senzaţia că suntem într-o cutie şi,

37

dacă nu plecăm, nu va ieşi nimic bun din povestea asta. Absolutnimic.— Rezolvarea este să-i trimiţi de aici pe juraţii Dragonului, ziseSheriam, mai puţin răbdătoare ca înainte. Îmi pare rău să-l lăsămiarăşi pe Mat să ne scape, dar mi-e teamă că nu avem altă soluţie.I-ai spus că oferta este refuzată; spune-i să plece.— Ce bine ar fi să fie atât de simplu. Nu cred că o să plece dacăîi spun, Sheriam. A dat de înţeles că trebuie să aştepte aici pânăcând se întâmplă ceva. Ar putea aştepta ordine de la Rand sauchiar pe Rand însuşi. In Cairhien se zvonea că uneori se Topeşte-nvăzduh împreună cu bărbaţii pe care i-a strâns. Cei pe care îiînvaţă să conducă Puterea. Nu ştiu ce am face dacă se întâmplăaşa ceva.Sheriam se uită cu ochi mari la ea, respirând foarte greupentru cineva cu trăsăturile ei calme.Se auzi o bătaie timidă în uşă, apoi intră Tabitha, purtând otavă uzată de argint. Fără să-şi dea seama de starea de spirit, sefâţâi aranjând ceainicul pe porţelan verde şi ceşcuţele exact cumtrebuie, chiseaua de argint cu miere, până când Sheriam izbucniși îi spuse să se ducă să-şi vadă de treburile ei, iar Tabitha chiţăifăcând o reverenţă atât de adâncă, încât ajunse la podea şi apoifugi. Preţ de câteva clipe Sheriam îşi făcu de lucru netezindu-şifusta, până îşi recâştigă calmul.— Poate, zise într-un final, trebuie să plecăm din Salidar, pânăla urmă. Mai devreme decât mi-aş fi dorit.— Dar singura cale care ne-a mai rămas este cătremiazănoapte, zise Egwene cu ochii mari; pe Lumină, cât de multura jocul ăsta! O să pară că ne mişcăm către Tar Valon.— Ştiu asta, aproape izbucni Sheriam; respirând adânc, îşimoderă tonul. Iartă-mă, Maică. Mă simt un pic… Nu-mi place sămi se forţeze mâna, şi mi-e teamă că Rand al’Thor ne-a forţatmâna înainte să fim pregătite.— O să vorbesc foarte sever cu el când îl văd, spuse Egwene. Nuştiu ce m-aş face fără sfatul tău.Poate găsea vreo cale s-o trimită pe Sheriam ca ucenică laînţelepte. Zâmbi gândindu-se la Sheriam după jumătate de an cuSorilea, iar Sheriam îi zâmbi şi ea.— Cu miere sau amar? întrebă Egwene, ridicând ceainicul.

CAPITOLUL 40

Un râs neaşteptat— TREBUIE SĂ MĂ AJUŢI SĂ LE BAG MINŢILE ÎN CAP, zise Mat pestefuiorul de fum care ieşea din pipa sa. Thom, mă asculţi?

38

Stăteau pe două butoaie întoarse cu fundul în sus, la umbrafiravă a unei case cu două niveluri, pufăind din pipe, dar bătrânulşi uscăţivul menestrel părea mai interesat să se holbeze lascrisoarea trimisă de Rand. Până la urmă o îndesă în buzunarulde la haină, cu sigiliul albastru de ceară încă nedesfăcut. Larmavocilor şi scârţâitul osiilor de la capătul uliţei păreau îndepărtate.Sudoare picura de pe chipurile lor. Avea o grijă mai puţin. CândMat ieşise din Turnul Mic, descoperise că Aviendha fusese luatăpe sus de grupul de Aes Sedai şi dusă undeva. Nu avea să maibage cuţitul în nimeni prea curând.Thom îşi scoase pipa din gură. Era lungă şi sculptată peste totcu frunze de stejar şi ghinde.— Am încercat odată să salvez o femeie, Mat. Laritha era unboboc de fată, măritată cu o brută de cizmar, într-un sat unde măoprisem pentru câteva zile. O brută. Urla la ea dacă cina nu eragata când voia să se aşeze la masă şi o bătea cu biciul dacă ovedea spunând altui bărbat mai mult de două vorbe.— Thom, pe sânge şi cenuşă! Ce are asta de-a face cu a le băgaminţile în cap femeiuştilor alea nebune?— Ascultă mai departe, băiete. Toată lumea din sat ştia cepăţeşte, iar Laritha mi-a spus ea însăşi, în timp ce se tânguia cumar vrea să fie salvată de cineva. Aveam aur în buzunare, o trăsurăbună, un vizitiu şi un servitor. Eram tânăr şi chipeş.Thom oftă răsucindu-şi mustăţile albe; era greu de crezut căfaţa lui zbârcită fusese vreodată chipeşă. Mat clipi. O trăsură?Când avusese vreodată un menestrel trăsură?— Mat, nenorocirea femeii mi-a înmuiat inima. Şi nu o să negcă şi chipul ei îmi dădea ghes. Cum ziceam, eram tânăr, credeamcă sunt îndrăgostit, ca un erou din poveşti. Aşa că, într-o bună zi,sub un măr înflorit – departe de casa cizmarului – m-am oferit săo iau cu mine. I-aş fi dat o servitoare şi o casă, i-aş fi făcut curtecu versuri şi cântece. Când a înţeles în cele din urmă ce voiam,mi-a tras un picior în genunchi atât de tare, că o lună am umblatşchiopătând, şi m-a mai lovit şi cu băncuţa.— Tuturor le place să te lovească, bombăni Mat, schimbându-şipoziţia pe butoi. Probabil nu te-a crezut, cine ar putea să i-o ia înnume de rău?— Oh, m-a crezut. Era indignată că eu am putut crede că o săşipărăsească vreodată mult iubitul soţ. Exact aşa a spus, „multiubit“. A fugit la el cât de repede a putut, iar eu am avut de alesîntre a-l ucide şi a sări în trăsură. Cred că încă mai trăieşte cu el,la fel ca înainte. Ţinând bine frâiele în mână şi crăpându-i capulla fiecare minciună spusă de el ca să intre în han să bea o bere.Întotdeauna fusese aşa, cum am aflat mai târziu, după câteva

39

cercetări discrete.Îşi înfipse pipa între dinţi, de parcă tocmai ar fi demonstratceva. Mat se scărpină în cap.— Tot nu văd ce are de-a face cu asta.— Asta ca să nu crezi că ştii toată povestea, când nu ai auzitdecât o parte. De exemplu, ştii că Elayne şi Nynaeve pleacă laEbou Dar într-o zi sau două? Eu şi Juilin trebuie să mergem cuele.—Ebou…! Mat abia îşi mai prinse pipa, înainte de a cădeaprintre buruienile uscate care acopereau uliţa. Nalesean îispusese câteva poveşti despre o vizită la Ebou Dar, şi părea un locfoarte dur, chiar dacă ţinea seama de exagerările lui când veneavorba de femei şi lupte. Deci, credeau că o pot face scăpată peElayne pe sub nasul lui, nu?— Thom, trebuie să mă ajuţi să…— Ce? îl întrerupse el pufăind rotocoale de fum albastru. Să lerăpeşti de la cizmar? Nu o să fac aşa ceva, băiete. Încă nu ştiiîntreaga poveste. Ce crezi despre Egwene şi Nynaeve? Sau, dacămă gândesc mai bine, doar despre Egwene.Mat se încruntă, întrebându-se dacă bătrânul credea că puteaameţi totul dacă se învârtea mereu în jurul cozii.— Îmi place de Egwene. Eu… arză-m-ar focul, Thom, e Egwene,ce să zic altceva? De aia încerc să-i salvez capul ăla afurisit.— Să o salvezi de cizmar, vrei să zici, mormăi Thom, dar Matcontinuă:— Al ei şi al lui Elayne, chiar şi al lui Egwene dacă o să reuşescsă mă stăpânesc să nu-i sucesc gâtul cu mâna mea. Pe Lumină!Vreau doar să le ajut. În plus, Rand o să-mi sucească mie gâtuldacă i se întâmplă ceva lui Elayne.— Te-ai gândit vreodată să le ajuţi să facă ce vor ele, în loc să leobligi să facă ce vrei tu? Dacă ar fi după voia mea, Elayne ar fi peun cal, galopând către Andor. Trebuie să facă şi alte lucruri –trebuie, aşa cred – aşa că mă învârt în jurul ei, năduşind zi şinoapte că cineva ar putea să o ucidă, înainte să-l opresc eu. O săse ducă la Caemlyn când o să fie pregătită.Trase din pipă mulţumit de sine, dar fusese ceva în vocea lui, lasfârşit, de parcă nu ar fi fost chiar atât de mulţumit cum voia săpară.— Mie mi se pare că vor să le dea capetele plocon Elaidei.Deci, Thom ar pune-o balot pe un cal pe muieruşca aianebună? Un menestrel cărând-o pe Domniţa Moştenitoare să fieîncoronată! Mare se mai credea Thom ăsta!— Nu eşti prost, Mat, zise Thom încet. Ştii mai bine. Egwene… egreu să te gândeşti la copiliţa aia ca la Suprema înscăunată… Mat

40

mormăi aprobând, dar Thom nu îl luă în seamă. Dar cu toateastea eu cred că are stofă. Este prea devreme să spui dacă uneleschimbări sunt întâmplătoare, dar încep să cred că are mintepentru asta. Întrebarea e, este suficient de dură? Dacă nu e, o vormănâncă de vie, cu tot cu stofă şi creier.— Cine? Elaida?— Oh, ea. Dacă mai apucă; ăleia nu-i lipseşte duritatea. Darfemeile Aes Sedai de aici nu prea se gândesc la Egwene ca la o AesSedai. Suprema Amyrlin, poate, dar nu Aes Sedai, indiferent câtde greu pare de crezut, zise Thom clătinând din cap. Nu înţeleg,dar ăsta este adevărul. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Elayne şiNynaeve. Încearcă să ţină ascuns acest lucru, doar între ele, darAes Sedai nu ştiu să se ascundă chiar atât de bine cât cred ele,dacă le urmăreşti cu atenţie şi îţi păstrezi capul pe umeri.Îşi scoase iar scrisoarea din buzunar, răsucind-o în mâini fărăsă o privească.— Egwene păşeşte pe marginea unei prăpăstii, Mat, iar cele treifacţiuni din Salidar – trei de care sunt eu sigur – ar putea s-ozvârle în prăpastie dacă face un pas greşit. Şi, dacă se întâmplăasta, o să urmeze şi Elayne, şi Nynaeve. Sau poate le vor împingepe ele primele, doar ca s-o tragă în jos şi pe ea.— Chiar aici în Salidar, zise Mat la fel plat ca o scândură; Thomaprobă calm, iar Mat nu se putu abţine să nu ridice vocea. Şi tuvrei să le las aici?— Vreau să încetezi să te mai gândeşti că o să le obligi tu săfacă ceva. Au decis deja ce vor face şi nu poţi schimba nimic. Darpoate… poate… mă poţi ajuta să le ţin în viaţă.Mat sări în picioare. Îi răsărise în minte imaginea unei femei cuun cuţit înfipt în piept; nu era una dintre amintirile de împrumut.Lovi butoiul pe care stătuse, trimiţându-l de-a rostogolul pe uliţă.Să ajute un menestrel să le ţină în viaţă? Simţi o amintire vagă,ceva despre Basel Gill, un hangiu din Caemlyn, spunându-i parcăceva despre Thom, dar era ca o ceaţă şi dispăru înainte de a-şiaduce aminte.— De la cine e scrisoarea, Thom? De la altă femeie salvată detine? Sau ai părăsit-o acolo, să-i fie retezat capul?— Am părăsit-o, zise Thom încetişor. Ridicându-se, plecă fărăsă mai spună o vorbă.Mat vru să-l oprească, să îi spună ceva. Doar că nu ştia ce.„Moş nebun!“ Nu, nu era nebun. Egwene era un catârîncăpăţânat, iar Nynaeve o făcea să pară maleabilă. Mai rău,ambele s-ar fi căţărat într-un copac să vadă mai bine cum fulgeră.Cât despre Elayne, femeile nobile nu aveau niciodată suficientcreier să se adăpostească atunci când ploua. Şi apoi erau

41

indignate că s-au udat.Scuturându-şi pipa, zdrobi jăraticul sub călcâi înainte caburuienile uscate să ia foc, îşi ridică pălăria de la pământ şiîncepu să şchiopăteze pe uliţă. Avea nevoie de o sursă mai bunăde informaţii decât un menestrel cu visuri măreţe de a fugi înlume cu mucoasa aia de Domniţă Moştenitoare. O văzu peNynaeve în stânga lui, ieşind din Turnul Mic, şi porni către ea,făcându-şi loc printre căruţe încărcate trase de boi şi cai. Ea ar fiputut să-i spună ce trebuia să afle. Dacă poftea. Simţi oînţepătură în coapsă. „Arde-o-ar focul, îmi datorează nişterăspunsuri.“Nynaeve îl văzu chiar atunci şi se crispă vizibil. Îl privi o clipăapropiindu-se, apoi se grăbi să plece în cealaltă direcţie,încercând să-l evite. Se uită de două ori peste umăr, înainte de ase pierde printre oameni şi căruţe.Se opri strâmbându-se şi îşi trase pălăria pe ceafă. Mai întâi îllovise fără niciun motiv, iar acum nu voia să vorbească cu el.Aveau de gând să-l lase să fiarbă în suc propriu, ea şi Egwene,până venea tropăind umil când îndoiau ele un degeţel. „Ei bine,şi-au ales greşit bărbatul pentru jocul ăsta, arză-le-ar foculfundurile!“Vanin şi ceilalţi se aflau în faţa unui grajd, lângă o clădire depiatră ce fusese odată un han. Acum Aes Sedai intrau şi ieşeaudin el. Cimpoiaş şi restul cailor erau legaţi de o balustradă, întimp ce Vanin şi cei doi cercetaşi care fuseseră prinşi stăteaurezemaţi de zid. Nu puteai găsi doi oameni mai diferiţi ca Mar şiLadwin, unul înalt, subţire şi cu chip dur, celălalt scund, îndesatşi blând, dar ambii părură ruşinaţi când îl văzură pe Mat.Niciunul nu-şi revenise din şocul de a fi fost prins atât de uşor.Cei doi oşteni din companie stăteau băţoşi, ţinând pânzaflamurilor înfăşurată pe băţ, de parcă ar mai fi avut vreun rost.Păreau mai mult decât temători. Una era o bătălie, alta erauhoardele de Aes Sedai din jurul lor. Un om mai avea o şansă înbătălie. Doi Străjeri îi supravegheau. Nu erau foarte evidenţi,privindu-i de dincolo de grajd, dar era greu de crezut că seopriseră tocmai acolo, să pălăvrăgească în plin soare.Mat îi atinse botul lui Cimpoiaş, apoi îi examină ochii. Un insîntr-o vestă de piele ieşi din grajd, aruncând o roabă cu bălegar înuliţă. Vanin se apropie să se uite şi el la ochii lui Cimpoiaş. Fărăsă se uite la el, Mat îl întrebă:— Poţi să ajungi la Oaste?— Poate, se încruntă Vanin, ridicând pleoapa lui Cimpoiaş. Cupuţin noroc. Dar nu mi-ar plăcea să-mi las calul aici. Mat aprobădin cap, uitându-se şi mai aproape în ochiul animalului.

42

— Zi-i lui Talmanes că am spus să stea acolo. S-ar putea să maistau aici câteva zile şi nu vreau nicio afurisită de încercare desalvare. Încearcă să te întorci. Fără să fii văzut, dacă poţi.Vanin scuipă în colbul de sub Cimpoiaş.— Când omul se amestecă cu Aes Sedai, şi-a pus singurhăţurile şi şaua pe spate. O să mă întorc când o să pot. Clătinânddin cap, se amestecă în mulţime, un bărbat gras, cu un mersciudat, pe care nimeni nu l-ar fi bănuit capabil să se furişeze.Unul dintre oşteni îşi drese glasul ezitant şi se apropie de el.— Seniore, totul este…? E cum aţi plănuit, nu-i aşa, seniore?— Exact cum am plănuit, Verdin, răspunse Mat mângâindu-lpe Cimpoiaş. Avea capul într-un sac cu nutreţ, bine strâns. Îipromisese lui Rand că o va duce pe Elayne în siguranţă laCaemlyn şi nu putea pleca fără ea. Şi nici nu putea s-o lase peEgwene cu capul pe butucul călăului. Poate că – pe Lumină, cumse strângeau! —, poate că va trebui să urmeze sfatul lui Thom.Poate că dacă reuşea să le ţină afurisitele capete pe afurisiţii deumeri ai afurisitelor ălora de femei, poate reuşea cumva să-şirealizeze planul nebunesc. Şi toate astea încercând să-şi păstrezepropriul gât într-o singură bucată. Fără să mai socotească şi cătrebuia s-o ţină pe Aviendha departe de beregata lui Elayne. Celpuţin va fi în preajmă să le salveze când o să se ducă totul derâpă. Mare consolare. „Totul e afurisit de bine.“Elayne se aşteptase să o găsească pe Aviendha în sala deaşteptare sau poate afară, dar nu îi luă mult să descopere de cenu era acolo. Celelalte Aes Sedai aveau două subiecte deconversaţie şi toată lumea vorbea, cu hârtiile abandonate pemese. Mat era subiectul predilect; chiar şi servitoarele şi novicelecare aveau treburi în sala de aşteptare se opreau să vorbească deel. Era ta’veren. Era oare prudent să lase un ta’veren să rămânăîn Salidar? Chiar fusese în Turn şi i se permisese să plece? Eraadevărat că era la comanda unei oşti de juraţi ai Dragonului?Urma să fie arestat pentru atrocităţile de care auziseră? Eraadevărat că venea din acelaşi sat cu Dragonul Renăscut şiSuprema Amyrlin? Erau zvonuri despre doi ta’veren legaţi deDragonul Renăscut, cine era al doilea şi unde putea fi găsit? Poateştia Mat Cauthon. Se părea că erau la fel de multe păreri precumcele dispuse să le împărtăşească.Erau două întrebări pe care Elayne s-ar fi aşteptat să le audă,dar nu le auzi. Ce voia Mat în Salidar şi cum de ştiuse Rand undesă-l trimită? Nimeni nu punea aceste întrebări, dar putea vedeacând o Aes Sedai îşi aranja şalul, tresărind când îşi dădea seamacă cineva vorbea cu ea, când o servitoare rămânea privind în gol,până când tresărea plecând mai departe, când o novice arunca

43

câte o privire speriată surorilor. Mat nu era chiar ca o pisicăprintre porumbei, dar pe-aproape. Simplul fapt că Rand ştia undesunt era suficient să le dea fiori.Aviendha stârnea mai puţine discuţii, dar surorile nu se puteauabţine să nu vorbească despre ea, şi nu doar ca să schimbesubiectul. Nu în fiecare zi apărea o sălbăticiune venind singură,mai ales una atât de puternică, şi Aiel pe deasupra. Ultimulamănunt le fascina pe toate surorile. Niciodată nu fuseseantrenată în Turn o femeie din neamul Aiel, şi puţine Aes Sedaicălcaseră vreodată în Pustiul Aiel.Avu nevoie de o singură întrebare ca să afle unde era ţinută. Nuera ţinută cu forţa, desigur, dar Elayne ştia cum puteau fi AesSedai când doreau ca o femeie să devină novice.— O să fie înveşmântată în alb până la căderea serii, îi ziseAkarrin pe un ton secretos. Era o soră Brună, subţire, care dădeadin cap accentuând fiecare cuvânt. Cele două surori care erau cuea dădură încrezătoare din cap.Plescăind nemulţumită, Elayne se grăbi să iasă pe uliţă.O văzu pe Nynaeve tropăind grăbită, uitându-se peste umăr şidând peste oameni. Elayne se gândi să o ajungă din urmă – nu iarfi stricat să aibă companie –, dar nu avea de gând să alerge pecăldura aia, concentrare sau nu, şi nu vedea cum altfel ar fi pututsă o ajungă. Chiar şi aşa, îşi ridică puţin fusta, grăbindu-se.Înainte să apuce să facă cincizeci pe paşi, o simţi pe Birgitteapropiindu-se şi se întoarse. O văzu alergând pe uliţă. Areina eracu ea, dar se opri ceva mai departe, strâmbându-se, cu braţeleîncrucişate. Femeia era imposibilă, şi nu-şi schimbase opiniiledoar fiindcă Elayne era Aes Sedai acum.— Cred că ar trebui să ştii, spuse Birgitte încet. Am auzit căVandene şi Adeleas vin şi ele la Ebou Dar.— Înţeleg, murmură Elayne. Poate că cele două mergeau să sealăture lui Merilille, deşi erau deja trei Aes Sedai la curtea luiTylin, sau poate aveau propria misiune în Ebou Dar. Dar nucredea nici una, nici alta. Areina avea propria opinie, la fel şiDivanul. Elayne şi Nynaeve urmau să fie acompaniate de două AesSedai adevărate, pe post de supraveghetoare.— Înţelege că nu merge şi ea, nu? Birgitte aruncă o privire îndirecţia în care se uita Elayne, către Areina, şi ridică din umeri.— Înţelege, şi nu e deloc fericită. Eu de-abia aştept să scap deea.Elayne ezită doar o clipă. Promisese să ţină secretul, ceea cenu-i plăcea, dar nu promisese să nu încerce să o convingă pefemeie că nu era nicio nevoie şi niciun rost pentru asta.— Birgitte, Egwene…

44

— Nu!— De ce nu?Nu mult după ce o legase pe Birgitte ca Străjer, Elayne sehotărâse ca, atunci când avea să îl lege şi pe Rand, să-l pună săpromită că o să asculte de ea, măcar atunci când era important.De curând se hotărâse să mai adauge ceva. Trebuia să-i răspundăla întrebări. Birgitte răspundea când avea ea chef, le evita cândvoia, iar câteodată îşi lua o expresie încăpăţânată, ca atunci, deexemplu.— Zi-mi de ce nu şi, dacă este un motiv bun, nu o să-ţi mai cerasta niciodată.La început Birgitte se uită urât, apoi o înşfacă pe Elayne de-omână, târând-o spre intrarea pe o ulicioară. Trecătorii le aruncaudoar câte o privire în treacăt, iar Areina rămase unde era, şi maiîntunecată la faţă, însă chiar şi aşa Birgitte se uită cu grijă înjurînainte de a vorbi în şoaptă.— De fiecare dată când Roata m-a scos la iveală, m-am născut,am trăit şi am murit fără să am habar că sunt legată de Roată.Am ştiut asta doar între vieţi, în Tel’aran’rhiod. Câteodată amdevenit cunoscută, chiar faimoasă, dar eram ca oricine altcineva,nu o eroină din legende. De data asta am fost smulsă, nu ţesută.Pentru prima dată de când sunt în carne şi oase, ştiu cine sunt.Pentru prima dată, şi alţi oameni pot afla. Thom şi Juilin ştiu; nuau spus nimic, dar sunt sigură. Nu se uită la mine ca la alţioameni. Dacă le-aş spune că urmează să mă urc pe un munte desticlă şi să ucid cu mâinile goale un uriaş, m-ar întreba doar dacăam nevoie de ajutor, şi nu s-ar aştepta să am.— Nu înţeleg, zise încet Elayne, iar Birgitte oftă şi îşi lăsa capulsă-i cadă.— Nu ştiu dacă mă pot ridica la aceste aşteptări. În alte vieţi amfăcut ceea ce trebuia să fac, ceea ce părea drept, suficient pentruMaerion sau Joana, sau oricare altă femeie. Acum, sunt Birgittedin poveşti. Toată lumea care ştie are aşteptări. Mă simt ca odansatoare-pană intrând într-un conclav Tovan.Elayne nu întrebă nimic. Când Birgitte menţiona lucruri dinvieţile anterioare, explicaţiile te zăpăceau de obicei şi mai mult.— Asta e o prostie, zise fermă luând-o de braţe. Eu ştiu, şi numă aştept să ucizi uriaşi. Nici Egwene nu se aşteaptă. Ştie deja.— Atâta vreme cât nu recunosc, bombăni Birgitte, e ca şi cumnu ar şti. Nu te obosi să-mi zici că şi asta este o prostie; ştiu că e,dar nu schimbă cu nimic lucrurile.— Atunci ce zici de asta? Ea este Suprema Amyrlin, iar tu eştiStrăjer. Merită încrederea ta. Are nevoie de ea.— Nu mai termini odată cu ea? întrebă Areina de la un pas

45

distanţă. Dacă tot ai de gând să pleci şi să mă laşi, ai putea măcarsă mă ajuţi să învăţ să trag cu arcul, aşa cum ai zis că o să faci.— O să mă gândesc, îi spuse Birgitte lui Elayne în şoaptă.Intorcându-se către Areina, o prinse pe femeie de coadă, de labaza gâtului. O să vorbim şi de trasul cu arcul, zise împingând-ope stradă, dar mai întâi o să vorbim despre maniere.Clătinând din cap, Elayne îşi aduse brusc aminte de Aviendhaşi plecă grăbită. Casa nu era departe.Îi luă o clipă să o recunoască pe Aviendha. Elayne era obişnuităsă o vadă în cadin’sor, cu părul roşcat tuns scurt, nu în fustă şibluză şi şal, cu părul mai jos de umeri, strâns cu o pânză. Laprima vedere nu părea să fie în dificultate. Aşezată ciudat într-unscaun – Aielii nu erau obişnuiţi cu scaunele – părea să soarbăceai în linişte, împreună cu alte cinci surori, aşezate în cerc întrunsalon. Casele care adăposteau Aes Sedai aveau saloane, deşiElayne şi Nynaeve încă se înghesuiau în cămăruţa lor minusculă.Insă, la o privire mai atentă, Aviendha arunca priviri de animalhăituit către Aes Sedai, pe deasupra ceştii de ceai. Nu avu timp săse uite mai bine. Văzând-o, Aviendha sări în picioare, lăsându-şiceaşca pe podeaua curată. Elayne nu văzuse mulţi Aieli în afaraStâncii din Tear, dar ştia că îşi ascund emoţiile, iar Aviendha făceaasta foarte bine. Acum însă pe chip i se citea limpede suferinţa.— Îmi pare rău, le spuse Elayne, dar trebuie să v-o răpescpuţin. Poate o să aveţi ocazia să mai vorbiţi ceva mai târziu.Câteva surori ezitară, de parcă ar fi fost gata să protesteze, deşinu ar fi avut cum. Era de departe cea mai puternică din încăpere,cu excepţia Aviendhei, şi niciuna din ele nu făcea parte dintreconducătoarele de Ajah sau din micul cerc al lui Sheriam. Erafoarte mulţumită că nu era şi Myrelle acolo, căci locuia în aceacasă. Elayne alesese Ajah Verde, şi fusese acceptată, doar ca sădescopere că Myrelle era conducătoarea Ajah Verde în Salidar.Myrelle, care nu era Aes Sedai nici măcar de cincisprezece ani.Din ce auzise până atunci, Elayne ştia că în Salidar erau Verzicare purtau şalul de peste cincizeci de ani, deşi niciuna dintre elenu avea un fir de păr cărunt. Dacă ar fi fost Myrelle acolo, toatăputerea ei nu ar fi contat nici cât negru sub unghie, dacăbunăoară conducătoarea propriei Ajah ar fi vrut s-o reţină peAviendha. Dar aşa, doar Shanam, o soră Albă cu ochi mari,îndrăzni să deschidă gura, pentru a o închide la loc, îmbufnată,când Elayne ridică o sprânceană întrebătoare la ea. Cele cincităceau cu obstinaţie, dar Elayne ignoră tensiunea.— Vă mulţumesc, spuse cu un zâmbet pe care nu-l simţea.Aviendha ridică o legătură în spate, dar ezită până când Elayneîi spuse să vină. În stradă, Elayne îi zise:

46

— Îmi pare rău. O să am grijă să nu se mai întâmple; era sigurăcă ea putea reuşi măcar atâta lucru sau dacă nu, măcar Egwene,cu siguranţă. Îmi e teamă că nu sunt multe locuri în care putemvorbi singure. Camera mea e destul de fierbinte acum. Am puteaîncerca să găsim puţină umbră sau să bem nişte ceai, dacă nu teauumplut deja cu el.— Camera ta.Nu era un răspuns răstit, dar Aviendha nu avea chef săvorbească, nu încă. Brusc, ţâşni după o căruţă care trecea, plinăde lemne de foc, şi înşfacă o creangă mai lungă decât braţul ei şimai groasă decât degetul cel mare. Se întoarse din nou lângăElayne şi începu să o cureţe de coajă cu cuţitul de la brâu. Curăţăramurile mai mici cu lama ascuţită ca un brici. Suferinţa îidispăruse de pe chip. Acum părea hotărâtă.Elayne se uita la ea cu coada ochiului în timp ce mergeau. Nuar fi putut crede că Aviendha voia să-i facă vreun rău, indiferentce spunea japiţa aia de Mat Cauthon. Dar poate totuşi… Ştiapuţin despre ji’e’toh, Aviendha îi explicase câteva lucruri cândfuseseră împreună în Stâncă. Poate Rand spusese sau făcuseceva. Poate că acel labirint complicat de obligaţii şi onoare îicereau Aviendhei să… Nu părea posibil. Şi totuşi…Când ajunseră în camera ei, se decise să vorbească ea primadespre asta. Aşezându-se în faţa ei – fără să îmbrăţişeze saidarulîn mod deliberat – spuse:— Mat susţine că ai venit să mă omori.— Cei din ţinuturile umede înţeleg mereu totul pe dos, clipiAviendha mirată; puse băţul şi cuţitul de la brâu lângă patul luiNynaeve.— Aproape-sora Egwene m-a rugat să-l păzesc pe Rand al’Thorpentru tine, iar eu am promis să fac asta; legătura din spate şişalul aterizară lângă uşă. Am toh către ea, dar unul şi mai marecătre tine; îşi deschise nasturii bluzei, scoţând-o peste cap, apoiîşi lăsă cămaşa de corp să cadă în talie. Îl iubesc pe Rand al’Thorşi m-am culcat odată cu el. Am toh şi te rog să mă ajuţi să mi-lîmplinesc; se întoarse cu spatele, îngenunchind în locul strâmt.Poţi folosi băţul sau cuţitul, dacă doreşti; toh-ul este al meu, daralegerea este a ta; îşi înclină bărbia, întinzându-şi gâtul cu ochiiînchişi. Indiferent ce alegi, eu accept.Elayne crezu că o lasă genunchii. Min spusese că a treia femeieva fi periculoasă, dar Aviendha? „Stai! Azis că… cu Rand!“ Mâinileîi zvâcniră către cuţit, apoi îşi încrucişă braţele, prinzându-şimâinile.— Ridică-te. Şi pune-ţi bluza înapoi. Nu o să te lovesc…Doar de câteva ori? îşi încleştă braţele şi mâinile.

47

— … şi cu siguranţă nu o să ating cuţitul. Te rog, ia-l de aici!I l-ar fi dat ea celeilalte femei, dar nu era sigură că era bine săpună mâna pe o armă atunci.— Nu ai toh către mine; asta era fraza, parcă. Îl iubesc peRand, dar nu îmi pasă dacă îl iubeşti şi tu. Minciuna aia îi ardealimba; Aviendha chiar se culcase cu el?Răsucindu-se pe genunchi, Aviendha se încruntă.— Nu sunt sigură că înţeleg. Propui să îl împărţim? Elayne,suntem prietene, dar trebuie să fim apropiate ca surori dintâi,dacă e să devenim surori de soţ. O să treacă timp să aflăm dacăputeam fi astfel.Egwene îşi închise gura, dându-şi seama că rămăsese cu eadeschisă.— Presupun că da, zise ea pierită. Min tot spusese că o să-lîmpartă, dar nu în felul ăla! Chiar şi gândul era indecent!— Este puţin mai complicat decât ştii tu. Mai există o femeiecare-l iubeşte.Aviendha sări în picioare atât de repede, că păru să răsarăbrusc în faţa ei.— Cum o cheamă, întrebă cu ochii aprinşi, ţinând cuţitul înmână.Elayne râse. „Acum vorbeşte de împărţit, apoi este fioroasă ca…ca… ca mine“, se gândi ea, deloc mulţumită. Ar fi putut fi mairău, mult mai rău. Ar fi putut fi Berelain. Şi, dacă tot trebuia săfie cineva, putea foarte bine să fie Aviendha. „Şi ar trebui să măobişnuiesc cu acest gând, în loc să bat cu piciorul în pământ ca ocopiliţă.“ Se aşeză pe pat, împreunându-şi mâinile în poală.— Pune chestia aia în teacă şi aşază-te, Aviendha! Şi trage-ţihainele pe tine, te rog! Am multe să-ţi spun. Această femeie –prietena mea, aproape-sora mea – numită Min…Aviendha se îmbrăcă, dar se scurse mult timp până se aşezăjos, şi mai mult până când Elayne o convinse că nu trebuie să-şiunească forţele să o aranjeze pe Min. Într-un final, fu de acordmăcar cu atât. Spuse, fără tragere de inimă:— Trebuie să o cunosc. Nu o să-l împart cu o femeie pe care nuo pot iubi ca pe o soră dintâi, zise privind-o cu atenţie pe Elayne,apoi oftă.Aviendha se gândea că ar putea să-l împartă cu ea. Min eragata să o facă. Era singura normală din cele trei? După harta desub salteaua ei, Min ar trebui să ajungă curând în Caemlyn saupoate deja ajunsese. Nu ştia ce ar fi vrut să se întâmple, doar caMin să se folosească de ce vedea pentru a-l ajuta. Min trebuia săstea aproape de el. În timp ce Elayne trebuia să meargă la EbouDar.—

48

Este ceva vreodată simplu în viaţă, Aviendha?— Nu când e un bărbat la mijloc.Elayne nu ştia de ce era mai surprinsă, de faptul că râdea saude faptul că râdea şi Aviendha.

CAPITOLUL 41

O ameninţareCĂLĂRIND ÎNCET SUB SOARELE NECRUŢĂTOR AL DIMINEŢII, Min nuvedea mare lucru din Caemlyn. Abia observa oamenii şi lecticile,căruţele şi trăsurile care aglomerau străzile, croindu-şi drumprintre ele pe iapa sa. Unul dintre visurile ei fusese să locuiascăîntr-un oraş mare, să călătorească în locuri necunoscute, dar înacea zi treceau nevăzute pe lângă ea turnurile colorate, acoperitecu ţigle strălucitoare şi vederile de vis, în timp ce strada ocolea undeal. Se uita mai atentă la grupurile de Aieli mergând cu paşimari prin mulţime, făcând gol în jurul lor, la fel şi la patrulele decălăreţi cu nasuri vultureşti, adesea bărboşi, dar asta fiindcă îiaduceau aminte de poveştile pe care începuse să le audă încă decând era în Murandi. Merana fusese mânioasă din cauza lor, darşi a urmelor carbonizate ale trecerii celor juraţi Dragonului, pestecare dăduseră de două ori, însă Min se gândea că şi celelalte AesSedai erau îngrijorate. Şi, cu cât se vorbea mai puţin de amnistialui Rand, cu atât era mai bine.La marginea unei pieţe, în faţa Palatului Regal, trase de frâieleRozei Sălbatice şi îşi şterse grijulie chipul cu o batistă cumarginile dantelate, pe care o băgă apoi înapoi în mânecă. Doarcâţiva oameni erau răspândiţi în marele oval, poate şi fiindcă Aieliipăzeau intrarea principală în palat. Alţi Aieli erau în balcoane saupăşeau ca nişte leoparzi pe pasarelele înalte, mărginite de coloane.Leul Alb al Andorului flutura în bătaia unei brize deasupra celuimai înalt dom al palatului. O altă flamură, stacojie, flutura peunul dintre turnuri, ceva mai jos, ridicată de briză suficient demult pentru a se putea vedea vechiul simbol Aes Sedai, negru şialb.Aielii aceia o făceau să fie bucuroasă că refuzase oferta de a fiînsoţită de doi Străjeri, căci bănuia că ar fi ieşit scântei între ei şiAieli. De fapt, nu fusese chiar o ofertă şi o refuzase strecurândusecu o oră mai devreme, după ceasul de pe policioara şemineuluidin han. Merana era din Caemlyn şi, când ajunseseră înainteazorilor, îi dusese direct la ceea ce ea spunea că este cel mai bunhan din Noul Oraş.Nu Aielii o făceau pe Min să stea acolo. Nu în întregime, deşiauzise tot soiul de istorii cumplite despre Aielii cu văluri negre.Avea haina şi pantalonii din cea mai bună şi mai fină lână care se

49

găsea în Salidar, într-un roz pal, cu mici flori albastre şi albebrodate la guler şi manşete şi pe exteriorul pantalonilor. Avea şicămaşă croită ca pentru un băiat, dar dintr-o mătase crem. ÎnBaerlon, după ce murise tatăl ei, mătuşile încercaseră să otransforme într-o femeie decentă şi cuviincioasă, cum ziceau ele,deşi se părea că mătuşa Miren înţelesese că, după ce alergasezece ani prin mine în haine de băiat, putea fi cam greu să o vâreîntr-o rochie. Încercaseră totuşi, dar se opusese cu aceeaşiîndărătnicie cu care refuzase să înveţe să folosească acul. In afarăde nefericitul episod când servise la mese la Popasul Minerului –un loc dur, şi nu stătuse mult, însă Rana, Jan şi Mirena fuseserăpline de emfază când aflaseră, deşi avea douăzeci de ani pe-atunci– în afară de atunci, niciodată nu mai purtase rochie de bunăvoie.Acum se gândea că poate ar fi fost mai bine să fi pus să i se facăuna, în loc de haină şi pantaloni. O rochie de mătase, cu otăietură strânsă pe corp, joasă şi…„Trebuie să se mulţumească cu mine aşa cum sunt, se gândiea, trăgând nervoasă de frâie. Nu mă schimb pentru niciunbărbat.“ Doar că, până nu demult, veşmintele ei ar fi fost la fel desimple ca acelea ale unui fermier, părul nu i-ar fi fost cârlionţatpână la umeri, iar o mică voce îi şoptea: „Ai să fii ceea ce vrea elsă fii“. Alungă ideea aşa cum l-ar fi alungat pe un grăjdar preainsistent şi îi dădu ghes cu blândeţe Rozei Sălbatice. Ura însăşiideea ca o femeie să fie slabă când venea vorba de bărbaţi. Aveadoar o singură problemă: era sigură că o să afle curând cum eraea însăşi.Coborî de pe cal în faţa porţilor palatului şi mângâie animalulspunându-i că nu voise să-l lovească, în timp ce arunca privirinesigure către Aieli. Jumătate erau femei, şi toate mult mai înaltedecât ea, cu o singură excepţie. Cei mai mulţi bărbaţi erau la felde înalţi ca Rand, unii chiar şi mai mult. Toţi se uitau la ea –păreau că supraveghează totul, dar mai ales pe ea – şi nici măcarunul nu clipea. Păreau gata să ucidă, înarmaţi cu suliţe şiscuturi, arcuri pe spate şi tolbe cu săgeţi la şold şi cuţite grele labrâu. Fâşiile negre de pânză care le atârnau pe piept erauprobabil vălurile. Auzise că Aielii nu te ucideau până nu-şipuneau vălurile negre pe chipuri. „Sper că este aşa.“Se adresă celei mai scunde femei. Cu chipul bronzat parcăcioplit din lemn, înconjurat de un păr roşcat şi la fel de scurt cumîl avusese şi Min, era chiar şi mai scundă decât ea.— Am venit să îl văd pe Rand al’Thor, zise ea uşor nesigură.Dragonul Renăscut; oare clipea vreunul din ei? Mă numesc Min.Mă cunoaşte şi am un mesaj important pentru el.Femeia cu păr roşcat se întoarse către celelalte, gesticulând

50

repede cu mâna liberă. Femeile izbucniră în râs, în timp ce ea seîntorcea.— O să te duc la el, Min. Dar, dacă nu te cunoaşte, o să plecimult mai repede decât ai venit; unele femei râseră din nou. Mănumesc Enaila.— Mă cunoaşte, le spuse Min, roşind. Avea o pereche de cuţiteascunse pe mâneci, pe care Thom Merrilin îi arătase cum să lefolosească, dar avea senzaţia că femeia ar fi putut să i le ia dinmâini şi să-i jupoaie pielea de pe ea cu ele.— Trebuie să-mi iau şi iapa înăuntru? Nu cred că Rand vrea săo vadă şi pe ea.Spre surpriza ei, câţiva Aieli începură să chicotească, iar buzeleEnailei se contorsionară de parcă ar fi vrut să facă acelaşi lucru.Un bărbat veni să ia calul – Min avea senzaţia că şi el este Aiel, înpofida ochilor lăsaţi în pământ şi a straielor albe –, apoi o urmă peEnaila dincolo de porţi, printr-o curte lată, în interiorul palatului.Era aproape o uşurare să vadă grăbindu-se pe coridoareledecorate cu tapiserii servitori în livrele roşu cu alb, aruncândpriviri prudente către Aieli, dar nu mai mult decât ar fi privit uncâine ciudat. Crezuse că o să găsească palatul plin doar de Aieli,pe Rand înconjurat de ei, înveşmântat poate cu straie în nuanţede brun, cenuşiu şi verde, uitându-se la ea fără să clipească.Enaila se opri în faţa uşilor înalte şi late, sculptate cu lei,deschise, agitându-şi mâna cu repeziciune la Aielii care stăteau depază. Erau numai femei. Una dintre ele, cu păr de culoareaspicelor, mult mai înaltă decât majoritatea bărbaţilor, îi răspunsela fel.— Aşteaptă aici, îi spuse Elaina, intrând înăuntru.Min făcu un pas către ea, iar femeia cu părul ca spicele îi puseneglijent în faţă o lance. Sau poate nu neglijent, dar nu îi maipăsa. Îl putea vedea pe Rand.Stătea pe un tron aurit, parcă făcut în întregime din Dragoni,într-o haină roşie brodată cu fire de aur, ţinând în mâini un soi desuliţă cu ciucuri verzi şi albi. În spatele lui era un alt tron, urcatpe un piedestal, tot aurit, dar cu un leu desenat în pietrepreţioase, albe şi roşii. Tronul Leului, cum se zvonea. Nu i-ar fipăsat atunci nici dacă el l-ar fi folosit să-şi sprijine picioarele.Părea obosit. Era atât de frumos, că o durea inima. În jurulcapului, îi dansau încontinuu imagini. Cu femeile Aes Sedai şiStrăjerii, încerca să scape de torentul de imagini. Nu-şi mai puteada seama ce însemnau, dar erau întotdeauna acolo. Cu Rand,trebuia să se forţeze să le vadă, căci altfel s-ar fi uitat doar lachipul său. Una dintre acele imagini apărea de fiecare dată când îlvedea. Mii de lumini strălucitoare, precum stelele sau licuricii se

51

repezeau într-un întuneric dens, încercând să-l umple, dar erauînghiţite de el. Acum păreau că sunt mai multe lumini caniciodată, dar întunecimea le înghiţea şi mai repede. Şi mai eraceva, ceva nou, o aură de galben, brun şi purpuriu, care îi făcustomacul să se strângă.Încercă să-i vadă pe nobilii care era în faţa lui – cu siguranţăasta erau, în acele haine fin brodate şi rochii bogate de mătase –,dar nu era nimic de văzut. Asta era adevărat pentru cei mai mulţioameni, tot timpul, iar când vedea ceva de cele mai multe ori nuavea idee ce ar fi putut să însemne. Chiar şi aşa, îşi îngustăprivirea, străduindu-se. Dacă ar fi putut desluşi o singurăimagine, o singură aură, i-ar fi putut fi de folos. Dacă se lua dupăpoveştile pe care le auzise de când intrase în Andor, el ar fi avutnevoie de tot ajutorul din lume.Oftând din rărunchi, renunţă. Nu ajuta la nimic să priveascăprintre ochii întredeschişi şi să se chinuie, dacă nu era nimic devăzut.Deodată îşi dădu seama că nobilii se retrăgeau, Rand era înpicioare, iar Enaila îi făcea semn să intre. Rand zâmbea. Mincrezu că o să-i sară inima din piept. Deci aşa simţeau toate acelefemei de care râsese, care se aruncau la picioarele unui bărbat.Nu, nu era o fetişcană fluşturatică; era mai în vârstă ca el şi sesărutase prima oară când el încă era convins că cea mai maredistracţie din lume era să scape de îngrijitul oilor… „Lumină, fă sămă ţină genunchii.“Aruncându-şi neglijent Sceptrul Dragonului pe tronul pe carestătuse, Rand sări de pe platformă, grăbindu-se de-a lungul sălii.De îndată ce ajunse la Min, o luă în braţe, răsucind-o şiaruncând-o în aer, iarăşi şi iarăşi, până când Dyelin şi ceilalţiplecară. Câţiva dintre ei se holbară la ea, dar n-aveau decât.— Pe Lumină, Min, e atât de bine să te văd iarăşi! râse el.Mult mai bine decât trăsăturile de piatră ale lui Dyelin sau alelui Ellorien. Dar, dacă Aemlyn şi Arathelle şi Pelivar şi Luan şitoţi, absolut toţi, şi-ar fi declarat bucuria că Elayne se afla îndrum spre Caemlyn, în loc să se uite la el cu neîncredere sauchiar cu „mincinosule!“ în priviri, ar fi fost la fel de bucuros.Când o aşeză din nou pe podea, Min se sprijini de pieptul lui,strângându-l în braţe şi respirând greu.— Îmi pare rău, zise el. Nu am vrut să te ameţesc. Doar că suntfoarte fericit să te văd.— Ei bine, m-ai ameţit, cioban prostuţ, mormăi ea cu faţaîngropată în pieptul lui; trăgându-se înapoi, se uită lung la elprintre genele lungi. Călătoresc de foarte mult timp, am ajuns întoiul nopţii sau aş fi putut să ajung, iar tu mă arunci de colo colo

52

ca pe un sac de ovăz. Nu ai învăţat niciodată să te porţi?— Prostuţ, râse el încet. Min, poţi să crezi că sunt un mincinos,dar mi-a fost dor să te aud zicându-mi astfel.Nu îi spuse nimic, îl cerceta doar cu privirea. Genele ei eraumai lungi decât îşi amintea Rand.Dându-şi seama unde erau, o luă de mână. Camera Tronuluinu era locul potrivit să-ţi întâlneşti vechii prieteni.— Haide, Min. Putem bea nişte punci rece în camera mea de zi.Somara, mă duc la mine în apartament, poţi să le laşi să plece petoate.Somara nu părea foarte mulţumită, dar dădu drumul să pleceFecioarelor, cu excepţia Enailei şi a ei înseşi. Ambele arătau puţinîmbufnate, lucru greu de înţeles. Îi permisese Somarei să aducăatât de multe trupe în interiorul palatului pentru că veniserăDyelin şi ceilalţi. Bashere era din acelaşi motiv în tabăracălăreţilor, la miazănoapte de oraş. Fecioarele erau acolo caavertisment, iar Bashere era în tabără pentru că ar fi putut fi preamulte avertismente. Spera ca ambele Fecioare să nu plănuiască săfie prea materne în acea zi. Făceau pe rând de gardă, mai multdecât ar fi trebuit, i se părea, iar Nandera fusese la fel deneclintită ca Sulin, când venise să-i spună ce avea de făcutfiecare. Putea comanda Far Dareis Mai, dar nu era Fecioară, şirestul nu îl privea pe el.În timp ce Rand o ducea de mână, Min studie tapiseriile de pecoridor. Se uită la cuferele şi mesele încrustate, la vasele aurii şivazele înalte din porţelan făurite de Oamenii Mării, care ornaufiridele. Le măsură din cap până în picioare pe Enaila şi Somara,de câte trei ori pe fiecare. Dar nici nu se uită la el, nici nu spusevreun cuvânt. Mâna lui o acoperea pe a ei şi îi putea simţi pulsulbătând nebuneşte la încheietură. Spera ca ea să fie cu adevăratmânioasă că o învârtise prin aer.Spre marea sa uşurare, Somara şi Enaila se aşezară de fiecareparte a uşii apartamentului său, deşi amândouă se uitară lung lael când ceru punci, şi Rand trebui să repete pentru a se faceînţeles, în camera de zi, îşi dădu jos haina, aruncând-o peste unscaun.— Stai jos, Min. Stai jos. Odihneşte-te şi relaxează-te. Punciulva veni imediat. Trebuie să-mi povesteşti totul. Unde ai fost, cumai ajuns aici, de ce ai ajuns în toiul nopţii. E periculos săcălătoreşti noaptea, Min. Acum mai mult ca niciodată. O să-ţi daucele mai bune camere din Palat – mă rog, aproape cele mai bune;astea sunt cele mai frumoase – şi o escortă Aiel să te însoţeascăoriunde vrei să te duci. Oricare bătăuş de stradă va băga capul lacutie, dacă nu cumva va fugi cu coada între picioare după colţul

53

vreunei clădiri.O clipă crezu că ea va râde, rămasă în pragul uşii, dar traseadânc aer în piept scoţând o scrisoare dintr-un buzunar.— Nu pot să-ţi spun de unde am venit – am promis, Rand –, darElayne este acolo şi…— Salidar, zâmbi el la uimirea ce se citea pe chipul ei. Ştiucâteva lucruri, Min. Poate mai mult decât cred unii că ştiu.— Văd… Văd că ştii, spuse ea slab; îi împinse scrisoarea înmâni, apoi făcu un pas înapoi, adăugând cu voce fermă: Am juratcă prima dată îţi voi da scrisoarea. Citeşte-o.Recunoscu sigiliul, un crin pe o ceară galbenă, întunecată, şinumele său în caligrafia curgătoare a lui Elayne. Ezită înainte dea o deschide. Despărţirile scurte erau cele mai bune, şi el reuşiseuna, dar cu scrisoarea în mâini, nu se putea opri. Citi, se aşezăjos, peste haină, apoi citi din nou. Era cu siguranţă scurtă.Rand,Mi-am exprimat clar sentimentele faţă de tine. Să ştii că nu sauschimbat. Sper să simţi şi tu acelaşi lucru pentru mine.Min te poate ajuta, dacă vei asculta de ea. O iubesc ca pe osoră, şi sper să o iubeşti şi tu.ElayneProbabil i se terminase cerneala, căci ultimele rânduri erau oscrijelitură grăbită, diferite de primele, scrise cu eleganţă. Min îşirăsucise capul, încercând discret să citească scrisoarea, dar, cândse ridică să-şi pună din nou haina – omuleţul cel gras angrealera în buzunar –, ea se trase înapoi.— Chiar toate femeile încearcă să mă facă să-mi pierd minţile?bombăni el.— Ce?Rand se uită la scrisoare, vorbind aproape singur:— Elayne este atât de frumoasă că nu mă pot abţine să nu măholbez la ea, dar jumătate din timp nu ştiu dacă vreau să o sărutsau să îngenunchez la picioarele ei. Adevărul fie spus, uneori aşvrea să îngenunchez şi să o… venerez, fie Lumina cu mine! Ziceaici că ştiu cum simte ea. Două scrisori mi-a trimis înainte deasta, una plină de dragoste, în cealaltă îmi spunea că nu vrea sămai aibă niciodată de-a face cu mine. De câte ori nu mi-am doritca prima să fie adevărată şi a doua un fel de glumă sau ogreşeală, sau… Şi Aviendha. Şi ea este frumoasă, dar fiecare clipăcu ea este o luptă. Fără pupături de la ea, şi nu mă îndoiesc cumsimte.Era încă şi mai fericită să scape de mine decât eu de ea. Doarcă mă aştept să o văd ori de câte ori întorc capul şi, când văd cănu e acolo, parcă simt că lipseşte ceva din mine. Îmi lipseşte lupta

54

şi sunt momente în care mă trezesc gândind: „Pentru unelelucruri merită să lupţi“.Ceva din tăcerea ei îl facu să se uite la ea. Se uita la el cu unchip la fel de lipsit de expresie ca al unei Aes Sedai.— Nu ţi-a spus nimeni niciodată că nu e politicos să vorbeşti cuo femeie despre alta? zise cu o voce absolut plată. Cu atât maipuţin despre două.— Min, tu-mi eşti prietenă, protestă el. Nu mă gândesc la tineca la o femeie.Spusese un lucru greşit şi îşi dăduse seama de îndată dedeschisese gura.— Oh?Aruncându-şi haina, îşi puse mâinile pe şolduri. Dar nu erabine cunoscuta atitudine furioasă. Încheieturile îi erau răsucite,astfel ca degetele să fie îndreptate în sus, iar asta făcea cumva calucrurile să fie foarte diferite… stătea cu un genunchi îndoit, iarasta… Parcă o vedea pentru prima dată; nu doar Min, dar şi felulîn care arăta. Nu purta haina şi pantalonii simpli, obişnuiţi, cierau de un roşu-pal, brodaţi. Nu purta părul tăiat scurt, care deobicei abia îi acoperea urechile, ci cârlionţi care îi atingeau gâtul.— Arăt ca un băiat?— Min, eu…— Arăt ca un bărbat? Ca un cal? Dintr-o mişcare scurtă ajunsela el şi i se puse în poală.— Min, zise uluit, ce faci?— Te conving că sunt femeie, prostănacule. Nu arăt ca o femeie?Nu miros ca o femeie?Mirosea vag a flori, acum îşi dădea seama.— Nu mă simţi ca pe… Suficient cu asta. Răspunde laîntrebări, ciobanule.„Ciobanul“ şi „prostănacul“ îi liniştiră alarma. Adevărul era că ipărea că era foarte frumoasă, aşa cum stătea acolo. Dar era Min,cea care credea despre el că era un băiat de la ţară care avea încăfân în păr şi nu foarte multă minte în cap.— Pe Lumină, Min, ştiu că eşti o femeie! Nu am vrut să teinsult. Îmi eşti prietenă. Doar că mă simt în largul meu cu tine.Cu tine, nu contează dacă mă fac de râs. Ţie îţi pot spune lucruripe care nu le pot spune nimănui altcuiva, nici măcar lui Mat saului Perrin. Când sunt în preajma ta, mi se topeşte încordarea şi mise relaxează muşchii umerilor despre care nici nu-mi dădeamseama că erau încordaţi. Nu înţelegi, Min? îmi place să fiu lângătine. Mi-a fost dor de tine.Încrucişându-şi braţele, se uită la el cu coada ochiului,încruntată. Piciorul îi tresărea; dacă ar fi ajuns la podea, ar fi

55

bătut în ea.— Toate astea despre Elayne. Şi această… Aviendha. Cine e,până la urmă? Mie mi se pare că le iubeşti pe amândouă. Oh, nute mai fâţâi! îmi datorezi nişte răspunsuri. Auzi, să zici că nu sunto… Răspunde-mi. Le iubeşti pe amândouă?— Poate că da, răspunse el încet. Să mă ajute Lumina, uneoricred că da. Mă face asta un desfrânat, Min, sau poate un prostlacom?Min deschise şi închise gura. Îşi smuci capul cu o mişcaremânioasă, strângându-şi buzele. El se grăbi să vorbească, înainteca ea să îi poată spune care din ele este mai potrivită pentru el;nu voia să audă asta de la ea.— Nu prea mai contează acum. Am rezolvat. Am trimis-o de aicipe Aviendha şi nu o s-o las să se întoarcă. Iar eu nu o să măapropii nici la o milă de Elayne sau zece, dacă reuşesc.— Pentru numele lui…! De ce, Rand? Ce îţi dă dreptul să iei oastfel de hotărâre în locul lor?— Min, nu înţelegi? Sunt o ţintă. Oricare femeie pe care oiubesc devine şi ea o ţintă. Chiar dacă săgeata este îndreptatăcătre mine, ar putea să o lovească. Iar săgeata ar putea fiîndreptată către una dintre ele.Respirând greu, se rezemă de spătar, cu mâinile pe braţelescaunului. Ea se răsuci puţin, studiindu-l cu cea mai serioasăexpresie pe care o văzuse pe chipul ei vreodată. Min obişnuia săzâmbească mereu, să fie tot timpul amuzată de câte ceva. Daracum nu era, iar el, la rândul lui, stătea serios.— Lan mi-a spus că eu şi el suntem la fel, din anumite punctede vedere, şi este adevărat. El spunea că sunt oameni care radiazăînjur moartea. El. Eu. Când un astfel de om se îndrăgosteşte, celmai frumos dar pe care îl poate face femeii iubite este să plece câtmai departe. Înţelegi, nu?— Ceea ce înţeleg eu… zise ea tăcând o clipă. Foarte bine. Suntprietena ta şi mă bucur că ştii asta, dar să nu-ţi imaginezi că o sărenunţ. O să te conving eu că nu sunt nici bărbat, nici cal.— Min, ţi-am spus că…— Oh, nu, crescătorule de oi! Nu e suficient; se mişcă în braţelesale într-un mod care îl făcea să dorească să-şi dreagă vocea, apoiîi puse un deget în piept. Vreau lacrimi în ochii tăi când spui asta.Vreau salivă pe bărbie şi o voce tremurată. Să nu-ţi imaginezi cănu o să te fac să plăteşti.Rand nu se putu abţine să nu izbucnească în râs.— Min, ce bine e că eşti aici! Tot ce vezi e un ţărănuş dinŢinutul celor Două Râuri, nu-i aşa?Chipul ei se schimbă fulgerător.

56

— Te văd pe tine, Rand, spuse, aproape în şoaptă. Te văd petine.Min îşi drese vocea, apoi se aşeză cu eleganţă, punându-şimâinile pe genunchi. Dacă putea sta cu eleganţă, cum se aşezaseea.— Prin urmare, pot să continui să-ţi zic de ce am venit. Se parecă ştii de Salidar. Destul de multă lume o să se mire de lucruăsta, sunt sigură. Ceea ce probabil nu ştii este că nu am venitsingură. În Caemlyn a sosit o solie de la Salidar, ca să seîntâlnească cu tine.Lews Therin bombăni ca un tunet, undeva departe. Mereu setrezea când auzea de Aes Sedai, de când Alanna îl legase, aproapela fel de mult ca atunci când era în preajma lui Taim.Lui Rand îi veni să zâmbească, cu toate bombănelile lui LewsTherin. Bănuise de când Min îi dăduse scrisoarea de la Elayne.Confirmarea era aproape o dovadă că erau înspăimântate, aşacum bănuise. Cum ar fi putut fi altfel, rebele care fuseserăizgonite să se ascundă chiar la hotarul Mantiilor Albe? Mai multca sigur că şi-ar fi dorit să ştie cum s-ar fi putut târî înapoi înTurnul Alb, şi că îşi rodeau unghiile cum să dea din coadă şi săintre iar în graţiile Elaidei. Din câte auzise despre Elaida, nuaveau mari şanse, iar ele ştiau asta mai bine ca el. Dacătrimiseseră o solie la Dragonul Renăscut, omul care puteaconduce Puterea, atunci cu siguranţă erau gata să-i accepteprotecţia. Nu erau ca Elaida, care credea că poate fi cumpărat şiţinut într-o colivie de nuiele ca o vrabie. Promisiunile vagi ale luiEgwene de a fi sprijinit de Aes Sedai erau pe cale să seîndeplinească.— Cine a mai venit cu tine? întrebă. Poate o cunosc.De fapt, nu prea cunoştea altă Aes Sedai cu excepţia luiMoiraine, care murise, dar întâlnise câteva. Dacă era una dintreele, lucrurile ar fi putut fi ceva mai dificile. În vremea aia, chiarfusese un băiat de la ţară care tresărea ori de câte ori o Aes Sedaise uita la el.— Nu este doar una, Rand. De fapt, sunt nouă; el tresări, iar eacontinuă repede: Au vrut să te onoreze, Rand; de trei ori maimulte decât ar fi trimis la un rege sau la o regină. Merana – ea leconduce, e din Ajah Cenuşie Merana va veni singură aici în dupăamiazaasta, şi niciodată nu va veni mai mult de una, decât dacătu te simţi confortabil. Şi-au luat camera la Coroana Trandafirilor,în Oraşul Nou. Practic, au luat tot hanul, cu alaiul de Străjeri şiservitori. Merana m-a trimis înainte, fiindcă te cunosc, săpregătesc drumul. Nu îţi vor răul, Rand, sunt sigură de asta.

57

— O viziune, Min, sau opinia ta?Părea ciudat să poarte o conversaţie serioasă cu o femeiecuibărită la el în poală, dar, până la urmă, era Min. Asta făcealucrurile să fie diferite. Trebuia doar să nu uite.— Opinia mea, admise ea fără tragere de inimă. Rand, m-amuitat la ele în fiecare zi, tot drumul de la Salidar încoace. Dacăvreuna intenţiona să-ţi facă rău, aş fi văzut ceva. Nu-mi vine săcred că nu ar fi apărut nicio viziune, în tot acest timp.Răsucindu-se, îi aruncă o privire îngrijorată, care se transformărepede în hotărâre.— Trebuie să-ţi mai spun şi altceva, dacă tot a venit vorba deasta. Am văzut o aură în jurul tău, în Sala Tronului. Femei AesSedai îţi vor face rău. Femei care pot conduce, în orice caz. Totulera confuz, nu sunt sigură că vor fi neapărat Aes Sedai. Dar s-arputea întâmpla de mai multe ori. Cred că de aceea totul eraconfuz.El se uită la ea în linişte, iar Min îi zâmbi.— Îmi place asta la tine, Rand. Accepţi ce pot face şi ce nu. Numă întrebi dacă sunt sigură sau când o să se întâmple. Nu măîntrebi niciodată lucruri pe care nu le ştiu.— Bine, dar te întreb totuşi un lucru. Poţi fi sigură că Aes Sedaidin viziunea ta nu sunt aceleaşi Aes Sedai cu care ai venit?— Nu, răspunse ea simplu.Ăsta era unul dintre lucrurile care îi plăceau la ea. Nu încercaniciodată să ocolească răspunsul.„Trebuie să am grijă, şopti Lews Therin apăsat. Chiar şi acestefetişcane antrenate pe jumătate pot fi periculoase dacă se strângnouă la un loc. Trebuie…“„Eu trebuie“, se gândi ferm Rand. Lews Therin avusese unmoment de confuzie, apoi se cufundă iarăşi în neguri. Acum aşafăcea mereu, când Rand îi vorbea. Singura problemă era că LewsTherin părea să vadă şi să audă mai multe, şi părea hotărât săacţioneze în funcţie de asta. Nu mai fusese niciun incident în caresă încerce să controleze saidinul, dar Rand devenise prudent.Omul voia să posede mintea şi trupul lui Rand, iar, dacă reuşeasă preia controlul măcar o singură dată, Rand nu putea fi sigur cănu avea să fie pentru totdeauna. Lews Therin Telamon mergând şivorbind, iar Rand redus la a fi doar o voce în capul său.— Rand, zise Min neliniştită, nu te uita aşa la mine. Sunt departea ta, dacă e vorba de a alege o tabără. Şi ar putea fi, un pic.Ele sunt convinse că o să le zic tot ce spui. Vor doar să ştie cumsă se poarte cu tine, la ce să se aştepte, dar o să le spun doar cevrei tu, iar, dacă vrei să mint, o voi face. Ele habar n-au deviziunile mele. Ele îţi aparţin ţie, Rand. Ştii că o să citesc pe cine

58

vrei, inclusiv Merana şi celelalte.Rand îşi alungă mârâitul, străduindu-se să aibă o voce blândă:— Linişteşte-te, Min. Ştiu că eşti de partea mea.Era purul adevăr. Să o suspecteze pe Min ar fi fost ca şi cum sarfi suspectat pe sine. Iar pentru moment îl liniştise şi pe LewsTherin, era timpul să se ocupe de acea Merana şi solia ei.— Spune-le că pot veni trei deodată.Aşa îl sfătuise Lews Therin în Cairhien, nu mai mult de trei odată. Omul părea să creadă că poate face faţă la trei Aes Sedai.Părea mai mult decât condescendent la adresa celor care-şi ziceauacum Aes Sedai. Merana l-ar fi vrut calm înainte ca o singură AesSedai să se apropie de el. Să o lase să rumege ce însemna oinvitaţie pentru trei.— In afară de asta, niciuna dintre ele nu are voie să intre înOraşul Interior fără permisiunea mea. Şi să nu încerce săconducă în preajma mea. Să le zici asta, Min! Voi şti în aceeaşiclipă în care îmbrăţişează Izvorul, şi nu voi fi mulţumit. Să le zici.— Nici ele nu vor fi foarte mulţumite, oierule, zise ea sec, dar levoi spune.Un zgomot puternic îl făcu pe Rand să întoarcă brusc capul.În pragul uşii stătea Sulin, cu rochia ei roşu cu alb, atât deroşie în obraji, că cicatricea de pe chip părea şi mai albă decât deobicei. Părul ei alb crescuse de când îşi pusese livreaua, dar încăera mai scurt decât al celorlalţi servitori. Jupâneasa Harfor i-lfăcuse bucle. Sulin ura asta. La picioarele ei căzuse o tavă deargint cu marginile lucrate în aur, cu pocale de argint încrustatecu aur, răsturnate pe jos. Carafa cu vin se clătină periculos, apoise opri, printr-o minune, în picioare, deşi vinul se răspândise întavă şi pe jos.Min se ridicase deja pe jumătate când el o prinse de mână,trăgând-o înapoi. Era timpul să devină limpede ce hotărâse cuAviendha, iar Min nu avea să se supere dacă îl ajuta. După o clipăde ezitare, se rezemă de el, sprijinindu-şi capul de pieptul lui.— Sulin, zise el, o servitoare bună nu azvârle cu tăvi. Acum,ridic-o şi fă ceea ce trebuie.Uitându-se întunecată la el, aproape tremura. Fusese o ideestrălucită să-şi dea seama cum o putea lăsa să-şi împlineascătoh-ul, făcându-i în acelaşi timp viaţa mai uşoară. Sulin avea grijăacum de camerele lui şi aducea lucruri şi căra doar pentru el. Uraacest lucru, desigur, mai ales că el o vedea în fiecare zi, dar măcarnu-şi mai rupea spatele frecând toată ziua podele sau cărând unnesfârşit şir de găleţi cu apă pentru spălatul rufelor. Bănuia că eaar fi preferat să-i vadă ruşinea fiecare Aiel de această parte a OsieiLumii, în afară de el, dar îi uşurase considerabil munca şi

59

conştiinţa, oarecum, iar, dacă îşi împlinea toh-ul mai devrememuncind pentru el, cu atât mai bine. Locul ei era în cadin’sor,ducându-şi suliţele, nu în livrea, împăturind cearşafuri.Ridicând tava, păşi grăbită prin încăpere, împingând-o brutalpe o masă incrustată cu fildeş. Când se întoarse să plece, el îlzise:—Ea este Min, Sulin. Îmi este prietenă. Ea nu cunoaşteobiceiurile Aiel şi aş fi foarte nemulţumit dacă i s-ar întâmplaceva.Tocmai îşi dăduse seama că Fecioarele ar putea avea propriileidei despre faptul că o trimisese departe pe Aviendha, iar acumţinea în braţe o altă femeie. Propriile idei şi propriile căi de arezolva problema.— De fapt, dacă i se întâmplă ceva, o să consider că mi s-aîntâmplat mie.— De ce ar vrea cineva să-i facă rău femeii ăsteia, în afară deAviendha? întrebă ea întunecată. Şi-a petrecut prea mult timpvisând la tine, în loc să te înveţe ce trebuia. Scuturându-se,adăugă cu un mârâit: Seniore Dragon.Bănuia că vrusese să fie un murmur. Sulin aproape căzu dedouă ori, încercând să facă o reverenţă, apoi ieşi trântind uşa înurma ei. Min îşi răsuci capul să se uite la el.— Nu cred că am văzut în viaţa mea o servitoare ca asta –Rand, dacă ar fi avut un cuţit, te-ar fi înjunghiat.— Poate mi-ar fi tras un şut, chicoti el, dar să mă înjunghie,niciodată. Crede că sunt fratele pe care şi l-a pierdut odinioară.În ochii lui Min se citea confuzie, putea vedea în ei născându-sesute de întrebări.— Este o poveste lungă. Am să ţi-o spun altă dată.O parte a poveştii, în orice caz. Nimeni nu avea să ştie vreodatăcâte îndurase de la Enaila şi Somara şi de la alte câteva.Fecioarele ştiau, dar nimeni altcineva.Melaine intră în felul celor din neamul Aiel, adică îşi băgă maiîntâi capul pe uşă, se uită înjur, apoi intră cu totul. Niciodată nuşidăduse seama ce i-ar fi putut determina să nu mai intre.Căpetenii de clanuri, înţelepte sau Fecioare, cu toţii intrau peste elcând se schimba, când era în pat sau în cadă. Apropiindu-se,înţeleaptă cu păr auriu se aşeză cu picioarele încrucişate pe uncovor, aranjându-şi fusta cu grijă în clinchetul podoabelor. Ochiiei verzi o priveau neutru pe Min.De această dată, Min nu mai încercă să se ridice. De fapt, nuera sigur că nu o să aţipească, cum stătea sprijinită, cu capul lipitde pieptul lui, respirând încetişor. Ajunsese totuşi la Caemlyn înputerea nopţii. Brusc, îşi dădu seama că îşi ţinea mâna pe talia ei

60

şi şi-o puse pe braţul scaunului. Ea oftă de parcă ar fi regretat şise cuibări la pieptul lui. Sigur avea să adoarmă.— Aduc veşti, zise Melaine şi nu sunt sigură care dintre ele estemai importantă. Egwene a plecat de la corturi. Se duce într-un locnumit Salidar, unde sunt Aes Sedai. Sunt femeile Aes Sedai carear putea să te sprijine. Fiindcă aşa ne-a cerut ea, nu ţi-am vorbitpână acum de ele, dar pot să îţi spun că sunt capricioase,indisciplinate, dispreţuitoare şi îngâmfate dincolo de orice raţiune.Spre sfârşit, tonul fusese aprins, iar capul aplecat înainte. Deci,una dintre Vestitoarele în vise din Cairhien vorbise cu Melaine învis. Doar atât ştia despre ce putea o Vestitoare în vise să facă şi,deşi i-ar fi putut fi de folos, arareori păreau dispuse să îl ajute.Dar toate acele lucruri despre nazuri şi aşa mai departe erau cevanou. Cei mai mulţi din neamul Aiel se comportau de parcăaşteptau să fie loviţi de Aes Sedai, credeau că ar fi meritat asta şise pregăteau să primească lovitura fără să clipească. Chiar şiînţeleptele vorbeau despre Aes Sedai pline de respect. Era evidentcă se schimbaseră câteva lucruri. Dar nu spuse decât: „Ştiu“.Dacă Melaine ar fi vrut să-i spună de ce, ar fi făcut-o fără să maifie nevoie să întrebe el. Dacă nu avea de gând, nici nu mai avearost să întrebe.— Ştiu şi despre Egwene şi despre Salidar. Chiar acum suntnouă în Caemlyn, venite din Salidar. Min a venit cu ele.Min se mişcă la pieptul său, murmurând ceva. Lews Therinmormăia iarăşi, doar că prea încet ca să înţeleagă ce spune, iarRand era bucuros că era distras de ceva. Îi… plăcea ca Min să fieîn braţele sale. Ar fi fost ofensată până la cer dacă ar fi ştiut. Darpoate că ar fi râs, având în vedere promisiunea că o să-l facă săplătească. Poate. Uneori Min putea fi ca argintul-viu.Melaine nu se arătă surprinsă că ştia, nici măcar nu-şi aranjăşalul. De când se măritase cu Bael, părea mai… – „calmă“ nu erachiar cuvântul potrivit –, părea că începea să se agite ceva maigreu.— Asta era cea de-a doua veste. Trebuie să ai grijă cu ele, Randal’Thor, şi să ai o mână fermă. Nu respectă nimic altceva.Da, cu siguranţă era o schimbare.— Vei avea două fiice, murmură Min. Gemene, ca două picăturide apă.Dacă Melaine fusese calmă înainte, acum aproape că sări înpicioare, cu ochii cât cepele.— Cum poţi să…? începu uluită, apoi se opri să se reculeagă;continuă apoi cu o voce sugrumată: Până în dimineaţa asta nicieu nu eram sigură că voi avea un prunc. Cum poţi tu să ştii?Min se ridică, aruncându-i lui Rand o căutătură pe care o ştia

61

prea bine. Era vina lui, dintr-un motiv sau altul. Poate avea şi eavreo vină, dar una foarte mică. Făcându-şi de lucru cu haina, seuita oriunde altundeva decât la Melaine, iar când în final privireaîi poposi iarăşi pe Rand, era aproape la fel cu prima. El o vârâseîn povestea asta, era treaba lui să o scoată din impas.— E în regulă, Min, zise el. Este o înţeleaptă şi probabil ştielucruri care ţi-ar încreţi părul.Doar că ea avea deja părul încreţit. Oare cum făceau femeilelucrul ăsta?— Sunt sigur că o să promită să ţină secretul şi poţi aveaîncredere în promisiunile ei.Melaine se grăbi să promită. Chiar şi aşa, Rand se mai alese cualtă căutătură înainte ca Min să se aşeze lângă Melaine. Reproş,poate. Cum se aşteptase să o scoată el din impas? Melaine nuavea să uite dacă o ruga el, dar putea să ţină o promisiune şi unsecret. Ţinuse suficiente secrete faţă de el.Cu toate că nu avea nicio tragere de inimă, Min dădu explicaţiimult mai ample decât îi dăduse vreodată lui, ajutată poate deîntrebările constante ale celeilalte femei şi de atitudineaschimbată a lui Melaine. Ca şi cum abilitatea lui Min o făceacumva egala ei, încetând să mai fie doar o femeie din ţinuturileumede.— Remarcabil, zise într-un final Melaine. E ca şi cum aiinterpreta un vis, fără să visezi. Două, zici? Amândouă fete? Baelva fi atât de mulţumit! Dorindha i-a dăruit trei fii, dar amândoiştim că ar dori şi o fată.Min clipi, clătinând din cap. Desigur, nu ştia de surorile de soţ.Cele două ajunseră repede să vorbească despre naştere.Niciuna nu avusese vreodată vreun copil, dar amândouă leajutaseră pe moaşe.Rand îşi drese glasul zgomotos. Nu fiindcă l-ar fi deranjat vreundetaliu. Ajutase şi el să aducă pe lume miei, mânji şi viţei. Ceea ceîl irita era că stăteau acolo una lângă alta şi vorbeau de parcă elar fi încetat să existe. Niciuna nu se uită înjur până nu-şi dreseglasul a doua oară, suficient de tare ca să se întrebe apoi singurdacă nu-şi sucise ceva în gât.Melaine se aplecă spre Min, vorbind într-o şoaptă care s-ar fiputut auzi din cealaltă cameră.— Bărbaţii leşină întotdeauna.— În cel mai prost moment posibil, o aprobă Min, cu acelaşiton.Oare ce ar fi crezut dacă l-ar fi văzut în hambarul tatălui luiMat, plin de sânge şi alte lucruri până la umeri, cu trei coasterupte unde fusese lovit de iapa înspăimântată pentru că făta

62

prima oară? Frumos mânz mai avusese, iar data următoare iapanu mai dăduse deloc cu piciorul.— Înainte să leşin, zise Rand sec, aşezându-se lângă ele pecovor, poate una din voi vrea să-mi mai spună câte ceva despreacele Aes Sedai? Şi înainte ar fi stat în picioare sau pe covor, dacănu ar fi stat Min în poala lui. Printre Aieli, doar căpeteniile de clanaveau scaune, iar ei le foloseau doar când dădeau verdicte sauprimeau capitularea unui duşman.Ambele femei fuseseră mustrate cum se cuvenea. Niciuna nuspuse nimic, dar nu se uitau în ochii lui, aranjându-şi şalul sauhaina. Dar încetară imediat de îndată ce se apucară să vorbească.Min susţinea că era sigură că Aes Sedai din Salidar nu-i voiaurăul şi că ar putea să-l ajute, dacă erau tratate cum trebuie, cumult respect în public adică, iar în secret ea i-ar fi putut relatafiecare vorbă auzită.— Nu sunt o trădătoare, înţelegi, Melaine? îl ştiu pe Rand cumult înainte de a cunoaşte vreo Aes Sedai, cu excepţia luiMoiraine, iar adevărul este că Rand se bucura de loialitatea meacu mult înainte să moară ea.Melaine nu o considera pe Min o trădătoare, ba dimpotrivă,părea să aibă o părere chiar şi mai bună despre ea. Înţelepteleaveau felul lor de a înţelege ce era acela un spion. Spuse doar că,în afară de unele mici excepţii, în Aes Sedai se putea avea cam totatâta încredere cât în Shaido, adică nu până când nu erau luaţiprizonieri şi transformaţi în gai’shain. Nu sugeră direct că artrebui să le ia prizoniere pe Aes Sedai de la Coroana Trandafirilor,dar nici nu era departe.— Cum poţi avea încredere în ele, Rand al’Thor? Eu cred că nuau onoare, cu excepţia lui Egwene al’Vere, iar ea… Melaine îşi suciiar şalul. Când o Aes Sedai o să-mi arate că are tot atâta onoareca Egwene, atunci o să am încredere în ea.Rand aflase multe, mai mult ascultând decât vorbind; nuscosese mai mult de zece vorbe. Răspunzând argumentelor luiMelaine, Min le luă pe rând pe toate femeile soliei, povestind cespusese fiecare despre sprijinul pentru Rand şi admiţând călucrurile nu stăteau tocmai pe roze. Merana Ambrey şi KairenStang, o Albastră, ambele născute în Andor, erau îngrijorate căRand o omorâse pe Morgase, cu toate că Aes Sedai ar fi trebuit săse lepede de orice legământ de credinţă, cu excepţia Turnului, saupoate tocmai fiindcă erau înstrăinate de el. Rafaela Cindal, tot dinAjah Albastră, era poate mulţumită de schimbările aduse de Randîn Tear, unde fusese interzisă folosirea Puterii înainte de a veni el,iar fetele care putea conduce erau scoase grabnic din ţară. Vorbeaînsă foarte puţin şi părea şi ea îngrijorată de Morgase. Seonid

63

Traighan, o Verde, rumega în tăcere zvonurile auzite din Cairhien,păstrându-şi opiniile pentru ea, iar Faeldrin Harella, a doua sorăVerde, compara atrocităţile săvârşite de cei juraţi Dragonuluifăcute în Altara şi Murandy cu cele săvârşite în Tarabon, refuzândsă vorbească despre faptul că războiul civil îi distrusese pământulnatal încă înainte să pună acolo piciorul primul om juratDragonului. Dar, indiferent cât o presă Melaine, Min răspunse cătoate Aes Sedai îl recunoşteau pe Rand ca fiind DragonulRenăscut şi că o întrebaseră cu grijă, pe parcursul călătoriei dinSalidar în Caemlyn, cum era el şi care era cea mai bună cale de ase apropia de el, în aşa fel încât să nu fie ofensat sau speriat.Rand mormăi când auzi asta – se îngrijorau să nu-l sperie? —,dar Melaine insistă că, dacă atât de multe femei aveau motive săfie împotriva lui, atunci în întreaga solie nu putea avea încrederenici ca să adune bălegar pentru foc. Min se grăbi să continue,scutindu-l de o strâmbătură. Arad Doman se confruntase cu totatât de mulţi juraţi ai Dragonului ca şi Tarabonul, şi în plus unrăzboi civil, dar Demira Eriff, din Ajah Brună, nu vorbea decâtdespre două lucruri: de întâlnirea cu el şi de zvonul că deschiseseun fel de şcoală în Cairhien; în opinia ei, niciun om caredeschidea o şcoală nu putea fi rău în întregime. Berenicia Morsad,o soră Galbenă din Shienar, auzise de la shienarienii din Salidarcă Rand fusese primit în Far Dara de marele căpitan SeniorAgelmar Jagad, o onoare pe care ea părea să pună mare preţ.Seniorul Agelmar nu ar fi primit un neisprăvit, un nebun sau uncoate-goale. La fel credea şi Masuri Sokawa; era o Brună, dinArafel, care se învecina cu Shienar. În cele din urmă, mai era şiValinde Nathenos, care îşi exprima o nerăbdare necaracteristicăAlbelor ca Rand să îl alunge pe Sammael din Illian; dacă ar fipromis asta, sau măcar ar fi încercat, Min nu ar fi fost surprinsăsă o vadă pe Valinde jurându-i credinţă lui Rand. Melaine îşi arătăneîncrederea, rostogolindu-şi ochii; nu văzuse niciodată o AesSedai cu atât de multă judecată, o atitudine pe care Rand o găsimai mult decât curioasă, dacă se gândea că ea i-ar fi râs în nasdacă i-ar fi cerut un astfel de jurământ. Min susţinea că eraadevărul, indiferent de ce credea cealaltă femeie.— Le voi arăta cât de mult respect pot, fără să îngenunchez, îizise Rand lui Min când aceasta termină într-un târziu. Iar pentruMelaine, adăugă: Şi până nu văd dovada intenţiilor lor, nu o să amîncredere în ele nici cât negru sub unghie.Se gândise că amândouă ar fi trebuit să fie mulţumite, fiindcăamândouă obţinuseră ce-şi doriseră, dar, judecând după frunţileîncruntate, niciuna nu era mulţumită.După ce se tot contraziseseră, Rand s-ar fi aşteptat ca ele să fie

64

la cuţite, dar se părea că sarcina lui Melaine şi viziunile lui Mincreaseră o legătură între cele două femei. Când se ridicară, eraunumai zâmbete şi îmbrăţişări, iar Melaine spuse:— Nu aş fi crezut că o să te plac, Min, dar ăsta-i adevărul, şiuna dintre fetele mele va purta numele tău, pentru că ai ştiutprima. Trebuie să mă duc să-i spun lui Bael, ca să nu fie gelos căRand al’Thor a ştiut primul. Fie să ai parte de apă şi răcoare, Min!Urmăreşte-le cu atenţie pe aceste Aes Sedai, Rand al’Thor, şiprotejeaz-o pe Min. Îi vor face rău dacă află că îţi estecredincioasă.Melaine plecă apoi cu acelaşi ceremonial cu care venise, adică ouşoară înclinare a capului.Rămăsese iar singur cu Min. Se simţea parcă stânjenit, dintrunmotiv sau altul.

CAPITOLUL 42

Turnul NegruRAND ŞI MIN RĂMASERĂ UITÂNDU-SE UNUL LA ALTUL, fără să semişte, până când el spuse într-un final:— Nu ai vrea să vii cu mine la fermă?— La fermă? tresări ea auzindu-i glasul.— Este de fapt o şcoală. Pentru bărbaţii care au venit în urmaamnistiei.— Nu, nu cred… păli ea. Merana aşteaptă veşti de la mine. Şi artrebui să le spun cât mai curând ce ai hotărât. Oricare dintre eles-ar putea duce în Oraşul Interior fără să ştie, şi nu ai vrea să…Chiar trebuie să plec.Rand nu înţelegea. Ei îi era frică de studenţi, bărbaţi careputeau conduce, care voiau să conducă Puterea, deşi nu întâlniseniciunul. Ar fi putut înţelege teama la oricine altcineva, dar şi elputea conduce, iar ea era gata să-l ciufulească, să-l împungă cudegetul în coaste sau să-l facă în toate felurile.— Vrei o escortă până la Coroana Trandafirilor? Chiar sunttâlhari la drumul mare, până şi în miezul zilei. Nu mulţi, dar nuaş vrea să ţi se întâmple ceva.Râse puţin nesigură. Deci, chiar o neliniştise ferma.— Aveam grijă de mine de pe vremea când tu creşteai oi,ţărănuşule! Brusc, în fiecare mână îi răsări un cuţit; ostrăfulgerare, şi erau iarăşi în manşete, deşi poate nu la fel derepede precum ieşiseră.— Trebuie să ai grijă de tine, Rand, îi spuse cu un ton mult maisobru. Să te odihneşti. Arăţi obosit.În mod uimitor, se ridică pe vârful picioarelor, atingându-i

65

buzele cu un sărut.— Şi mie îmi pare bine că te-am văzut, ciobanule, zise,strecurându-se afară râzând din nou, încântată.Mormăind în barbă, Rand îşi puse haina şi se duse în dormitorsă-şi ia sabia din fundul dulapului, o chestie întunecată,sculptată în lemn de trandafir, suficient de lată şi înaltă pentrugarderoba a patru bărbaţi. Chiar se transforma într-un ţapneruşinat. Min doar se amuza. Se întrebă cât avea să-l maitachineze doar pentru o vorbă spusă aiurea.Îşi puse în buzunarul hainei o pungă făcută din pânză, dedimensiuni potrivite, care scoase un clinchet când o scoase dintreciorapii aşezaţi în sertarul incrustat cu piatră albastră, iar o altăpungă, mult mai mică, de catifea, fu aşezată deasupraangrealului. Meşterul argintar care făurise ce se afla în pungacea mare fusese mai mult decât bucuros să lucreze pentruDragonul Renăscut şi încercase să refuze plata, spunând căfusese o onoare pentru el. Meşterul aurar care lucrase pieselecare se aflau în cealaltă punguliţă ceruse de patru ori mai multdecât îi spusese Bashere că valora munca sa, şi o pereche deFecioare care să-l vegheze până când avea să termine.Rand se gândea de mai mult timp să facă un drum la fermă. Nuîl plăcea pe Taim, iar Lews Therin avea să îşi facă simţită prezenţaîn preajma lui, dar nu putea să continue să evite locul. În specialacum. Din câte ştia, Taim se descurcase bine să-i ţină pe studenţiîn afara oraşului – cel puţin Rand nu auzise de niciun incident, şisigur ar fi ajuns ceva la urechile lui –, dar până la urmă ar fiajuns şi la fermă veştile despre Merana şi solia ei, fie prin căruţelede aprovizionare, fie prin noii studenţi, şi, la cum circulauzvonurile, nouă Aes Sedai s-ar fi transformat repede în nouăSurori Roşii sau nouăzeci, pornite la vânătoare de bărbaţi careputeau conduce Puterea. Şi, fie că rezultatul ar fi fost ca uniidintre ei să fugă în puterea nopţii, fie să vină la Caemlyn sălovească ei primii, trebuia să potolească spiritele înainte de a seîntâmpla ceva.Şi aşa erau prea multe zvonuri în Caemlyn despre Aes Sedai,iar ăsta era alt motiv pentru care îşi dorea să se ducă. Alanna,Verin şi fetele din ţinutul celor Două Râuri ajunseseră în zvonurilede pe stradă cât jumătate de Turn, şi mai circulau multe altezvonuri cu Aes Sedai care se furişau în oraş în puterea nopţii.Povestea despre o Aes Sedai care Tămăduia pisicile de pripas eraatât de întâlnită, că începuse şi el să creadă în ea, iar toateeforturile lui Bashere de a afla de unde pornise zvonul dovediră căera la fel de real ca povestea că femeile care îl escortau peDragonul Renăscut peste tot erau de fapt Aes Sedai deghizate.

66

Rand se întoarse fără să vrea, uitându-se la zidul cu lei şitrandafiri în relief. Alanna nu mai era la Ogarul lui Culain. Eratensionată; dacă nu ar fi fost vorba despre o Aes Sedai, ar fi spuscă era cu nervii la pământ. Rand se trezise o dată noapteatrecută, sigur că ea plângea, atât de puternică fusese senzaţia.Câteodată uita că era acolo – până se întâmpla ceva, precumfaptul că îl trezise. Se gândea că probabil se putea obişnui cuorice, încetul cu încetul. In acea dimineaţă, Alanna era…nerăbdătoare; ăsta era cel mai bun cuvânt. Ar fi pus rămăşag petot Caemlynul că firul nevăzut care o lega de ea se oprea acumexact la Coroana Trandafirilor. Şi ar fi pus rămăşag şi că Verin eracu ea. Nu, nu erau nouă Aes Sedai. Erau unsprezece.Lews Therin murmură neliniştit. Era vocea unui om care seîntreba dacă nu cumva fusese încolţit. Rand se întreba acelaşilucru. Unsprezece sau treisprezece l-ar fi putut lua prizonier ca peun ţânc. Dacă le dădea vreo şansă. Lews Therin începu să râdăîncet, un râs răguşit, ca un plânset. O luase iar razna.O clipă Rand se gândi la Somara şi Enaila, apoi deschise opoartă chiar acolo, deasupra covorului cu motive albastre şi auriidin dormitorul său. Îmbufnate cum erau, sigur una dintre ele ar fiscăpat vreo vorbă înainte de a-şi termina vizita şi, amintindu-şi devizitele precedente, nu dorea ca studenţii să se uite speriaţi dupăîncă douăzeci de Fecioare. Un astfel de lucru nu le-ar fi ajutatprea mult moralul, iar ei aveau nevoie de multă încredere în sinedacă voiau să supravieţuiască.Taim avea dreptate cu un lucru; ţinând saidinul înlăuntrulsău, un bărbat se simţea viu, şi era ceva mai mult decât simţurileascuţite. În ciuda manei Celui întunecat, în ciuda murdărieiuleioase şi dezgustătoare pe care o puteai simţi până în măduvaoaselor, în ciuda faptului că Puterea încerca să te topească acolo,pe loc, într-un moment de slăbiciune sau dacă făceai un pasgreşit – pe Lumină, ştiai că eşti viu! Cu toate acestea, îndepărtăIzvorul de îndată ce păşi prin poartă, şi nu doar ca să scape demană înainte de a vărsa; părea mai rea ca înainte, maiînfiorătoare, dacă era cu putinţă. Motivul pentru care se eliberasede Putere, era acela că nu îndrăznea să se întâlnească cu Taim,ţinând saidinul în el, cu Lews Therin în mintea sa.Luminişul era mai brun decât îşi amintea, cu mai multe frunzecare se sfărâmau sub paşii săi şi mai puţine pe crengile copacilor.Unii pini erau complet galbeni, iar alţi copaci erau morţi, cenuşiişi golaşi. Dar, dacă luminişul se schimbase, ferma era denerecunoscut.Casa, cu noul ei acoperiş de stuf, arăta mult mai bine, iarhambarul fusese reconstruit în întregime; era mult mai mare ca

67

înainte şi nu mai stătea înclinat. Lângă el, un ţarc mare era plinde cai, iar îngrăditurile pentru vaci şi oi fuseseră mutate maideparte. Caprele erau şi ele îngrădite acum, iar un şir drept decoteţe adăpostea găinile. Pădurea fusese tăiată şi împinsă mai înspate. În spatele hambarului peste o duzină de corturi mari, albestăteau într-un şir, iar în apropiere se vedeau fundaţiile a douăclădiri mult mai mari decât casa veche a fermei, unde un grup defemei stătea afară cosind şi supraveghind copiii care învârteaucercuri, îşi aruncau mingea sau se jucau cu păpuşile. Cea maimare schimbare erau studenţii, cei mai mulţi îmbrăcaţi în hainenegre, cu gulere înalte, care le veneau strâns pe corp; puţiniasudau. Erau peste o sută, de toate vârstele. Rand nici nubănuise că expediţiile lui Taim merseseră atât de bine. Senzaţiasaidinului venea de peste tot. Câţiva bărbaţi se antrenauformând ţesături, dând foc la buşteni, sfărâmând pietre sauînfăşurându-se unul pe altul cu fire de Aer. Alţii conduceau săaducă apă, prinzând găleţile cu Aer, sau împingeau harabe cubălegar din hambar ori aşezau în stive lemne de foc. Nu conduceatoată lumea. Henre Haslin supraveghea un şir de bărbaţi cupiepturile goale, care repetau mişcări cu săbiile de antrenament.Cu doar câteva fire de păr alb şi un nas roşu, borcănat, Haslinasuda mai rău ca studenţii şi fără îndoială că şi-ar fi dorit să beavin, dar îi urmărea şi îi corecta la fel de ager ca în vremurile cândfusese Maestru al Săbiei în Gărzile Reginei. Saeric, un GoshienApă Roşie cu părul cărunt, ciung de mâna dreaptă, supravegheacu ochi duri alte două şiruri de bărbaţi dezbrăcaţi până la brâu.Primii loveau cu piciorul la înălţimea unui stat de om, serăsuceau, lovind apoi cu celălalt picior, iarăşi şi iarăşi. Ceilalţiloveau cu pumnul aerul din faţa lor cât de repede puteau. Unapeste alta, erau extrem de schimbaţi faţă de adunătura jalnică pecare o văzuse data trecută.În faţa lui Rand se proţăpi un bărbat îmbrăcat cu haină neagră,de vârstă mijlocie. Avea un nas ascuţit şi o gură batjocoritoare.— Cine eşti? întrebă cu un accent din Tarabon. Bănuiesc că aivenit la Turnul Negru să înveţi, nu? Ar fi trebuit să aştepţi înCaemlyn căruţele care să te aducă aici. Ai mai fi avut încă o zi săte bucuri de haina aia scumpă.— Sunt Rand al’Thor, răspunse el încet.Încet, ca să-şi controleze impulsul de furie. Politeţea nu costanimic, iar dacă prostul ăsta nu se hotăra repede să…Rânjetul batjocoritor se adânci.— Deci, tu eşti ăla? zise măsurându-l insolent de sus până jos.Nu-mi pari aşa măreţ. Cred că eu aş putea să…Un fir de Aer deveni solid ca o piatră, chiar înainte de a-l lovi

68

sub ureche; omul căzu grămadă.— Câteodată avem nevoie şi de o disciplină dură, zise Taim,apropiindu-se până ajunse deasupra celui prăbuşit. Vorbise cu unton vesel, dar se uita cu o privire ucigaşă la cel pe care îldoborâse.— Nu îi poţi spune unui om că are puterea de a face pământulsă se cutremure, şi apoi să te aştepţi să meargă cu frunteaplecată. Dragonii care i se urcau pe mâneci străluceau în soare;firul de aur ar fi fost o explicaţie, dar ce putea face să străluceascăaşa albastrul? Brusc, ridică vocea:— Kisman! Rochaid! Luaţi-l pe Torval de-aici şi băgaţi-i capul înapă până se trezeşte. Fără Tămăduire, aveţi grijă. Poate durerea decap o să-l înveţe să-şi ţină gura.Doi bărbaţi în haine negre, mai tineri ca Rand, veniră alergândşi se aplecară peste Tolvar, apoi ezitară, aruncând o privire cătreTaim. După o clipă, Rand simţi cum cei doi se umplu de saidin.Fire de Aer îl ridicară pe Tolvar, căzut în nesimţire, iar perecheaplecă tropăind, ducându-l plutind între ei pe Tolvar.„Ar fi trebuit să-l ucid de mult timp gemu Lews Therin. Ar fitrebuit… ar fi trebuit…“ încerca să atingă Izvorul.„Nu, arză-te-ar! se gândi Rand. Nu, nu vei face asta! Eşti doar oblestemată de voce!“ Lews Therin dispăru, cu un geamăt care sestinse încet. Rand respiră încet. Taim se uita la el, cu acelaproape-zâmbet al lui.— Îi înveţi Tămăduirea?— Puţinul pe care îl ştiu. Chiar înainte de a-i învăţa cum să nutranspire până mor pe căldurile astea. O armă îşi pierde utilitateadacă nu mai e folosită după prima rană. Chiar şi aşa, unul s-aomorât singur, trăgând în el prea mult saidin, iar alţi trei s-aumistuit, dar nimeni nu a murit de sabie, încă.Reuşise să pronunţe „sabie“ plin de dispreţ.— Înţeleg, zise Rand simplu. Un mort şi trei mistuiţi. Aes Sedaipierdeau oare la fel de multe novice în Turn? Dar ele înaintauîncet. Îşi puteau permite să facă paşi mici.— Ce e Turnul Negru de care vorbea insul ăla? Nu-mi placecum sună, Taim. Lews Therin începuse iar să mormăie şi săgeamă, fără să zică însă ceva. Bărbatul cu nas de vultur ridică dinumeri, uitându-se cu mândrie la fermă şi la studenţi.— Doar un nume folosit de studenţi. Nu putem continua să-izicem „fermă“. Nu le plăcea numele, voiau ceva mai mult. TurnulNegru egalul Turnului Alb. Pot să suprim numele, dacă vrei. Nu egreu să interzici un cuvânt, zise cu capul înclinat pe-o parte,uitându-se la Rand aproape cu coada ochiului.Rand ezită. Era uşor să interzică un cuvânt pe buzele lor, dar

69

nu şi în mintea lor. Trebuia totuşi să poarte un nume. La asta nuse gândise. De ce nu Turnul Negru? Deşi îi venea să zâmbeascădacă se uita la ferma şi la întinderea de pădure.— Lasă-l aşa.Poate Turnul Alb avusese începuturi la fel de modeste. Nu căTurnul Negru ar fi putut avea timpul suficient să crească atât demult încât să rivalizeze cu Turnul Alb. Gândul îi şterse zâmbetulde pe buze şi se uită trist la copii. Şi el se juca la fel de mult ca ei,pretinzând că poate construi ceva care să dureze.— Adună-i pe studenţi, Taim. Am să le spun câteva vorbe.Venise gândindu-se că studenţii se vor strânge în jurul lui, apoi,văzând cât de mulţi erau, se gândise că ar putea să se urce pecotiga şubredă care nu se mai zărea nicăieri acum. Dar Taim aveao platformă pentru anunţuri, un bloc de piatră neagră atât delustruit, că strălucea în soare ca o oglindă, cu două trepte săpateîn spate. Era pus într-o zonă goală din spatele casei, iar pământuldin jur stătea golaş, drept şi dur. Femeile şi copii se strângeauîntr-o parte să privească şi să asculte.Urcat pe blocul de piatră, Rand putea să-şi facă o idee desprecât de departe ajunsese Taim în expediţiile sale. Jaharnarishma,pe care Taim i-l arătase, tânărul cu talentul născut în el, aveaochi negri, mari ca ai unei fete, un chip palid, plin de încredere, şipărul împletit în două cosiţe lungi, cu clopoţei la capete. Taimspunea că venea din Arafel; Rand recunoscu la un altul capul rasşi moţul din vârf, specifice Shienarului, apoi alţi doi cu văluritransparente, adesea purtate şi de bărbaţi, şi de femei, înTarabon. Erau ochi oblici din Saldaea, inşi scunzi şi palizi dinCairhien. Un bătrân avea o barbă ascuţită, unsă cu ulei, imitândun senior tairenian, ceea ce nu era cu siguranţă dacă se lua dupăridurile de pe chip, şi trei inşi care purtau bărbi ce le lăsa buza dedeasupra dezgolită. Spera ca Taim să nu fi trezit interesul luiSammael recrutând în Illian… Se aşteptase să vadă mai multtineri, dar, pe lângă chipurile proaspete ca ale lui Eben sauFedwin, erau şi capete ce începuseră să chelească, unii şi maibătrâni ca Damer. Dacă stătea să se gândească nu era niciunmister, niciun motiv pentru care să nu fie la fel de mulţi bunicicare să poată fi învăţaţi.Nu ştia să ţină discursuri, dar se gândise mult la ce voia să lespună. Cu prima parte termină repede.— Probabil, aţi auzit cu toţii zvonuri că Turnul… Turnul Alb…s-a divizat. Ei bine, este adevărat. Sunt Aes Sedai rebele care arputea decide să mă urmeze, şi au trimis o solie. Sunt nouă şiaşteaptă chiar acum în Caemlyn ca să le primesc. Aşa că, dacăauziţi de Aes Sedai în Caemlyn, nu credeţi orice zvon. Ştiţi de ce

70

sunt aici şi-i puteţi râde în faţă oricărui ins care împrăştiezvonuri.Nicio reacţie. Stăteau acolo uitându-se la el, fără să clipeascămăcar. Taim arăta crispat, foarte crispat. Atingând punga maredin buzunar, Rand continuă cu partea la care muncise mai mult.— Aveţi nevoie de un nume. În Limba Străveche, Aes Sedaiînseamnă „Servitori ai tuturor“ sau ceva de genul ăsta. LimbaStrăveche nu se traduce uşor.El însuşi nu ştia decât câteva vorbe, unele de la Asmodean,altele de la Moiraine, câteva care veneau de la Lews Therin.Bashere îi spusese ceea ce trebuia să ştie.— Un alt cuvânt în Limba Străveche este asha’man. Înseamnăgardian sau gardieni. Sau apărători şi poate încă alte câtevalucruri; v-am spus, Limba Străveche este foarte flexibilă. Gardianpare cea mai bună traducere. Dar nu orice fel de gardian sauapărător. Nu poţi numi un om care apără o cauză injustăasha’man sau unul care este rău. Asha’man este un om careapără adevărul, dreptatea şi binele, pentru toată lumea. Ungardian care nu îngenunchează, nici măcar atunci când până şisperanţa este pierdută.Lumina ştie, nu va mai fi speranţă pe lume în ziua TarmonGai’don, poate chiar înainte.— Pentru asta sunteţi voi aici. Când vă terminaţiantrenamentul, veţi fi Asha’man.Murmure foşniră ca frunzele în vânt, buzele lor repetândnumele, apoi se stinseră repede. Chipuri atente se uitau la el, cuauzul încordat să-i prindă următoarele cuvinte. Cel puţin eraumai atenţi ca înainte. Punga de pânză scoase un clinchet uşorcând o luă din buzunar.— Aes Sedai încep ca novice, apoi devin Alese, apoi, în final, AesSedai depline. Veţi avea şi voi grade, dar nu ca ale lor. Nimeni nuva fi îndepărtat sau trimis acasă.Să-i trimită acasă? Pe Lumină! Ar fi făcut orice, mai puţin să-ilege fedeleş, ca să-i ţină acolo pe cei care puteau conduce măcarpuţin.— Când un bărbat ajunge prima oară la Turnul Negru… – nu-iplăcea numele – va fi numit oştean, pentru că asta devine când nise alătură, ceea ce deveniţi toţi, oşteni care să lupte cu Umbra, şinu doar cu ea, ci şi cu toţi cei care se opun dreptăţii şi îi oprimăpe cei slabi. Când un oştean atinge un anumit nivel, va fi numitConsacrat şi va purta asta. Din săculeţul de pânză scoase unadintre insignele făcute de argintar, o micuţă sabie strălucitoare deargint, cu mâner lung şi lamă uşor curbată.— Taim!

71

Taim păşi băţos până la blocul de piatră, iar Rand se apropiesă-i prindă sabia de argint la reverul hainei. Părea şi maistrălucitoare pe lâna neagră. Chipul lui Taim era lipsit de oriceexpresie. Rand îi dădu săculeţul, şoptindu-i:— Dă-le cui crezi că este pregătit. Dar asigură-te că estepregătit.Se îndreptă, sperând că adusese suficiente, nu se aşteptase săfie atât de mulţi.— Consacraţii care avansează cu studiul destul de mult vordeveni Asha’man, şi vor purta asta, zise, scoţând din săculeţul decatifea o insignă. Razele soarelui se răsfrângeau pe lucrătura finăde aur şi de emailul pe un roşu intens. O formă sinuoasă, careimita flamura Dragonului. I-o puse lui Taim la celălalt rever, astfelîncât de o parte şi de alta a gâtului îi străluceau acum sabia şiDragonul.— Probabil am fost primul Asha’man, le spuse studenţilor, darMazrim Taim este cel de-al doilea; chipul acestuia rămăsese pepiatră – ce era în neregulă cu el? Sper ca toţi să deveniţiAsha’man în cele din urmă, dar, fie că reuşiţi, fie că nu, amintiţivăcă toţi suntem oşteni. Ne stau în faţă multe bătălii, poate nuîntotdeauna cele pe care le aşteptăm, iar la final, Ultima Bătălie.Facă Lumina să fie ultima! Dacă Lumina va fi cu noi, vom izbândi.Vom izbândi, pentru că trebuie să izbândim.La final se aşteptă să audă urale. Nu se considera genul deorator care putea face mulţimea să strige şi să sară în sus, daroamenii aceia ştiau de ce sunt acolo. Să le spună că vor câştiga arfi trebuit să le trezească o reacţie cât de mică. Se aşternusetăcerea. Rand sări de pe blocul de piatră, iar Taim izbucni:— Duceţi-vă la lecţii şi la corvezi!Studenţii – oştenii – plecară în aceeaşi tăcere în careascultaseră, scoţând doar câteva murmure înfundate. Taim făcuun semn către casă. Ţinea atât de strâns săculeţul cu săbii deargint, încât era de mirare că nu îl străpunsese niciuna prinpânză.— Dacă Seniorul Dragon are timp pentru o cană de vin?Rand dădu din cap. Voia să afle întreaga poveste înainte de a seîntoarce la palat.Antreul casei era aşa cum se aşteptase, cu o podea goală,perfect măturată, câteva scaune cu spătar, desperecheate,aranjate în faţa unui cămin din cărămidă roşie, atât de binecurăţat, că părea imposibil să fi fost folosit vreodată. O masă micăera acoperită cu o pânză brodată cu flori pe margine. Sora Gradyintră tăcută, aşezând pe măsuţă o tavă de lemn, cu o carafă de unalbastru strălucitor şi cu două căni albe smălţuite. Rand crezuse

72

că, după tot acest timp, privirea ei îl va durea mai puţin, darreproşul din ochii ei îl făcu bucuros să o vadă plecând. Îşi dăduseama că femeia era acoperită de sudoare. Taim aruncă săculeţulpe tavă şi-şi goli cana dintr-o sorbire.— Nu le înveţi şi pe femei concentrarea? îl întrebă Rand. E crudsă le laşi să asude, în timp ce bărbaţii lor nu suferă de căldură.— Cele mai multe nici nu vor să audă, răspunse Taim scurt.Bărbaţii sau iubiţii lor au încercat să le înveţe, dar cele mai multerefuză şi să asculte. Ele cred că este ceva legat de saidin.Rand se uită la vinul negru din cană. Trebuia să o ia pe ocolite.Nu avea niciun rost să izbucnească doar fiindcă era iritat.— Mă bucur să văd că recrutarea a mers atât de bine. Spuneaică o să egalezi Turnul… Turnul Alb… – Turnul Alb, turnul Negru,oare ce zvonuri o să apară? – în mai puţin de un an şi, dacă veicontinua în ritmul ăsta, vei reuşi. Nu înţeleg cum ai găsit atât demulţi.— Dacă cerni suficient nisip, răspunse băţos Taim, vei găsipână la urmă câteva grăunţe de aur. Acum las sarcina asta peumerii celorlalţi, rar mai fac o călătorie, două. Damer, Grady…sunt o duzină de oameni pe care-i pot lăsa singuri o zi întreagă.Sunt suficient de în vârstă încât să nu facă greşeli copilăreşti şisunt îndeajuns de tineri, îndeajuns de puternici încât să facă opoartă, să meargă cu cei mai în vârstă care nu pot. Vei avea o mieîn mai puţin de un an. Ce se întâmplă cu cei pe care ţi i-am trimisla Cairhien? Ai făcut din ei o armată? Aici vei avea o mie şi, cutimpul, mai mulţi.— I-am lăsat în grija lui Bashere, zise Rand încet. Gura luiTaim făcu o grimasă dispreţuitoare, iar Rand puse cana josînainte de a o sfărâma în mâini. Bashere făcea şi el ce putea, întrotabără undeva la apus de oraş, şi mare lucru nu putea, căcierau, aşa cum zisese saldaeanul, o adunătură amărâtă de fermierisăraci, ucenici fugiţi şi meşteri rataţi, care nu ţinuseră niciodatăîn viaţa lor o sabie în mână, nu urcaseră niciodată pe un calînşeuat, şi nu plecaseră niciodată la mai mult de cinci mile delocul unde se născuseră. Rand avea prea multe pe cap ca să semai gândească şi la ei; îi spusese lui Bashere să facă ce vrea cu eişi să nu-l deranjeze decât dacă se răsculau.Uitându-se la Taim, care făcea eforturi să-şi ascundă dispreţul,îşi duse mâinile la spate, strângându-şi pumnii. Lews Therinmormăia la distanţă un ecou al propriei furii.— Ce ţi-a venit? Zici că ţi-a intrat un ghimpe în turulpantalonilor de cum ţi-am pus insignele. E ceva legat de ele? Nuînţeleg. Oamenii îşi vor preţui mai mult insigna când vor vedea cătu ai primit-o pe a ta din mâna Dragonului Renăscut. Şi, dacă ne

73

gândim bine, te vor preţui şi pe tine mai mult. Poate că nu va maitrebui să păstrezi disciplina lovindu-i pe oameni în cap. Ei, ce aide zis?Începuse destul de bine, cu o voce caldă, deşi nu chiar blândă –nici nu intenţionase să fie blândă –, dar se transformase încetulcu încetul, devenind mai fermă şi mai puternică. Nu ţipase, darultima întrebare lovise ca un bici.Bărbatul se transformă vizibil. Taim tremura – de furie, realizăRand, nu de frică –, dar, după ce se opri din tremurat, era din nouel însuşi. Nu era prietenos, poate un pic batjocoritor, dar relaxat şicontrolându-se bine.— Dacă tot vrei să ştii, ceea ce mă îngrijorează pe mine suntAes Sedai şi tu. Nouă Aes Sedai au venit la Caemlyn, plus încădouă, fac unsprezece. Ar putea să mai fie una sau două. Nu le-amputut găsi încă, dar…— Ţi-am spus să nu intri în oraş, zise plat Rand.— Am găsit câţiva oameni care să întrebe pentru mine, ziseTaim sec. Nu m-am mai apropiat după ce te-am salvat de Vineţiu.Rand lăsă chestiunea să-i treacă pe lângă ureche. Cu greu.Aproape. Vocea din mintea sa era prea joasă ca să o poatăînţelege, dar era ca un tunet rece.— O să prindă mai întâi fumul cu degetele. Spusese asta cu totdispreţul pe care-l simţea – Taim îl salvase? —, iar bărbatultresări. În mod ciudat, încă părea în largul său, dar ochii îi eraudouă pietre întunecate.— Şi dacă îşi unesc forţele cu femeile Aes Sedai Roşii? zise cu ovoce cumpătată şi amuzată, dar ochii îi străluceau. Sunt suroriRoşii înjur. Câteva grupuri, care au ajuns în ultimele zile.Încearcă să-i intercepteze pe cei care vin aici.„O să-l omor“, urlă Lews Therin, iar Rand simţi cum acestaîncearcă să pună stăpânire pe saidin.„Pleacă“, spuse ferm, dar celălalt nu se opri.„O să îl omor mai întâi pe el, apoi pe ceilalţi. Îl slujesc. Elimpede că îl slujesc.“„Pleacă, ţipă Rand în tăcere. Nu eşti nimic altceva decât o voce.“Celălalt se întindea să apuce Izvorul.„Oh, pe Lumină, i-am omorât pe toţi. Toţi pe care i-am iubit.Dar, dacă îl omor pe el, va fi bine. Pot să repar totul dacă îl omor.Nu, nimic nu poate fi reparat, dar tot trebuie să îl omor. Trebuiesă-i omor pe toţi. Trebuie. Trebuie.“„Nu! urlă Rand în interiorul minţii sale. Eşti mort, Lews Therin!Eu sunt viu, arză-te-ar, iar tu eşti mort! Eşti mort!“Brusc, îşi dădu seama că se sprijinea de masă, rezemându-sede ea, cu genunchii moi. Şi mormăind: „Eşti mort. Eu sunt viu şi

74

tu eşti mort“. Dar nu se deschisese către saidin. Şi nici LewsTherin. Tremurând, se uită la Taim şi fu surprins să citeascăîngrijorare pe chipul acestuia.— Trebuie să rezişti, îi spuse Taim blând. Dacă sănătatea minţiipoate fi menţinută, trebuie să rezişti. Preţul este prea mare dacădai greş.— Nu o să dau greş, răspunse Rand ridicându-se. Lews Therintăcea. Părea să nu mai fie nimeni în mintea sa. Cu excepţiaAlannei, desigur.— Au luat Roşiile pe cineva?— Din câte ştiu eu, nu, zise Taim privindu-l prudent, de parcăaştepta altă criză. Acum cei mai mulţi studenţi vin prin porţi şi,cu drumurile pline de oameni, nu e uşor să afli cine vine aici,decât dacă omul nu-şi ţine gura. Făcu o pauză. În orice caz,putem scăpa cu uşurinţă de ele.— Nu.Lews Therin plecase cu adevărat. Aşa şi-ar fi dorit, dar ştia căar fi fost un prost să creadă asta.— Dacă încep să ia oameni, o să trebuiască să fac ceva,continuă Rand, dar nu sunt o primejdie acolo. Şi, crede-mă, estefoarte puţin probabil ca cineva trimis de Elaida să-şi uneascăforţele cu femeile Aes Sedai din oraş. Mai degrabă te-ar primi petine cu braţele deschise decât unele pe altele.— Dar cele care nu sunt la ţară? Unsprezece? Câteva accidentear putea reduce numărul la ceva mai sigur. Dacă nu vrei să-ţimurdăreşti mâinile, sunt dispus să…— Nu! De câte ori trebuie să îţi spun, nu! Dacă simt un bărbatconducând Puterea în Caemlyn, o să vin după tine, Taim. Îţi jur!Şi să nu-ţi imaginezi că nu o să simt dacă nu stai suficient dedeparte de palat. Dacă una dintre acele Aes Sedai moare, o să ştiucine e de vină. Nu uita!— Ai pus nişte condiţii prea generale, zise Taim sec. DacăSammael sau Demandred decide să te sâcâie aruncându-ţi la uşănişte cadavre de Aes Sedai, o să plătesc cu sângele meu?— Nu au făcut aşa ceva până acum şi roagă-te să nu înceapă.Nu uita, îţi spun!— Aud şi mă supun Seniorului Dragon, desigur, se înclină uşorbărbatul cu nas de vultur. Dar tot susţin că unsprezece este unnumăr periculos.Rand râse fără să vrea.— Taim, am de gând să le învăţ să danseze pe muzica fluieruluimeu.Pe Lumină, cât trecuse de când nu mai cântase la fluier? Şiunde era fluierul lui? îl auzi chicotind, în depărtare, pe Lews

75

Therin.

CAPITOLUL 43

Coroana TrandafirilorTRĂSURA CARE O DUCEA PE MERANA SE CLĂTINA ÎNCET cătreCoroana Trandafirilor pe drumul înţesat de oameni. La exteriorpărea calmă, o femeie cu părul închis la culoare, într-o fustă demătase cenuşie. Pe dinlăuntrul său nu se simţea atât de senină.Cu treizeci şi opt de ani în urmă negociase un tratat de pace întreArd Doman şi Tarabon, care ar fi trebuit să pună capăt gâlcevilorasupra Câmpiilor Almoth, cu domanii şi tarabonezii eschivândusela fiecare pas, aproape reaprinzând de trei ori războiul în toiulnegocierilor, şi asta în timp ce-şi păstrau zâmbetele şi chipurilepline de bunăvoinţă. Când se uscaseră semnăturile pe tratat, sesimţea de parcă ar fi fost rostogolită de pe un deal într-un butoiplin cu aşchii şi, după toate acelea, tratatul se dovedise a valoramai puţin decât ceara şi pănglicuţele cu care fusese sigilat. Sperasă se termine mai bine ce începuse la Palatul Regal în acea dupăamiază,dar se simţea de parcă tocmai ar fi ieşit iarăşi din acelbutoi.Min şedea rezemată pe spate, cu ochii închişi. Tânăra femeiepărea că trage câte un pui de somn ori de câte ori o Aes Sedai nuvorbea cu ea. Celelalte două surori din trăsură îi aruncau dincând în când câte o privire. Seonid, rece şi rezervată în brocardulverde. Masuri, silfidă, cu ochi veseli, înveşmântată într-o rochiebrună, brodată cu flori la tivuri. Toate erau îmbrăcate formal, înşaluri şi în culorile propriei Ajah.Merana era sigură că şi ele se gândiseră la acelaşi lucruprivind-o pe Min. Seonid ar trebui să înţeleagă, cu siguranţă, darcine putea şti? Seonid era metodică şi practică cu Străjerii ei,tratându-i ca pe o pereche de ogari de preţ, faţă de care simţea ooarecare afecţiune. Masuri ar fi putut înţelege. Îi plăcea sădanseze şi chiar să flirteze, deşi, dacă auzea de vreun manuscrisvechi ascuns pe undeva, mai mult ca sigur uita de sărmanulbărbat. Merana nu mai fusese îndrăgostită de mult, cu multînainte de Al Cincilea Tratat de la Falme, dar îşi amintea cum era,şi o singură privire aruncată lui Min când aceasta îl privea peal’Thor îi fusese de-ajuns să înţeleagă că femeii îi bătea inimanebuneşte şi renunţase la orice urmă de raţiune în ceea ce-lprivea.Nu era o dovadă că Min ar fi ignorat toate imboldurile lor laprudenţă sau că şi-ar fi încălcat promisiunile spunându-i totul lui

76

al’Thor, dar el ştia de Salidar. Ştia că Elayne era acolo şi fuseseamuzat – amuzat! – de eschivările lor. Lăsând la o parte întrebareadacă Min le trădase încrederea sau nu – în orice caz, de-acumîncolo vor trebui să fie cu băgare de seamă ce vorbeau în faţa ei –,dacă lua totul în considerare, era înspăimântător. Merana nu eraobişnuită să simtă teamă. Îi fusese teamă adesea, în anul după cemurise Basan – nu mai legase niciodată alt Străjer, în mare partefiindcă pentru că nu mai voise să treacă niciodată prin aşa ceva,iar în parte pentru că fusese prea ocupată ca să aibă timp săcaute bărbatul potrivit –, dar atunci fusese ultima dată cândsimţise ceva mai mult decât o teamă vagă, de la Războiul Aielîncoace. Acum era înfricoşată, şi nu îi plăcea asta. Totul ar fiputut încă să meargă bine, nu se întâmplase nimic dezastruos,dar al’Thor însuşi îi înmuia genunchii.Trăsura se clătină, oprindu-se în faţa grajdului de la CoroanaTrandafirilor, iar grăjdarii îmbrăcaţi cu veste brodate cu trandafirise repeziră să ia frâiele şi să le deschidă uşile.Sala mare era pe măsura celor trei niveluri de piatră albă, culambriuri lucioase de lemn întunecat la culoare şi şemineuriînalte de marmură. Pe o poliţă de deasupra unui şemineu stăteaun ceas mare, cu câteva linii aurite, care anunţa fiecare ceas cuun sunet cristalin de clopoţei. Femeile care serveau la mesepurtau rochii albastre, cu şorţuri albe brodate cu un cerc detrandafiri; zâmbeau toate, politicoase şi eficiente, iar cele care nuerau frumoase erau cel puţin drăguţe. Coroana Trandafirilor erafavorita nobililor de la ţară care nu aveau un conac în Caemlyn,dar la mese stăteau acum doar Străjeri. Iar Alanna şi Verin, lacapătul sălii; dacă ar fi fost după Merana, ar fi aşteptat înbucătărie, cu servitorii. Toate celelalte surori erau plecate. Nuaveau timp de pierdut.— Dacă nu vă deranjează, zise Min, aş vrea să fac o plimbare.Mi-ar plăcea să vizitez câte ceva din Caemlyn, înainte de a seîntuneca.Merana o lăsă să plece şi, în timp ce tânăra ţâşnea pe uşă,schimbă o privire cu Seonid şi Masuri, întrebându-se cât timp îiva lua lui Min să se întoarcă la palat.Jupâneasa Cinchonine apăru dintr-odată, mai grasă decâtoricare altă hangiţă văzută vreodată de Merana, făcând plecăciunişi frecându-şi mâinile roz.— Pot face ceva pentru Domniile Voastre, Aes Sedai? Pot aduceceva?O găzduise adeseori pe Merana, şi de fiecare dată fusese bine,şi înainte, şi după ce aflase că era Aes Sedai.— Ceai de fructe, îi răspunse zâmbind Merana. În camera

77

privată de la etaj.Zâmbetul ei o făcu pe hangiţă să plece grăbită, strigând-o peuna dintre femeile care serveau. Merana le făcu un semn scurtAlannei şi lui Verin să o urmeze pe scări, iar toate cinci începurăsă urce treptele în tăcere.Ferestrele încăperii ofereau o bună vedere asupra străzii, pentrucei interesaţi de asta, dar pe Merana priveliştea o interesa destulde puţin în acel moment. Închise ferestrele din pricina zgomotului,apoi se întoarse cu spatele către ele. Seonid şi Masuri seaşezaseră pe scaune. Rochia din lână închisă la culoare a luiVerin arăta de parcă ar fi fost mototolită, deşi nu era, şi se zărea opată de cerneală pe vârful nasului, dar ochii îi avea ca de pasăre:iuţi şi cercetători. Şi ochii Alannei sclipeau, de furie probabil, iardin când în când mâinile îi tremurau uşor, strângându-şi rochiade mătase albastră croită pe corp; arăta de parcă ar fi dormit cuea. Avea ceva scuze, desigur. Dar nu suficient de multe.— Încă nu ştiu, Alanna, zise tăios Merana, dacă acţiunile taleau avut vreun efect negativ. Nu a adus vorba de faptul că l-ai legat– împotriva dorinţei lui – dar a fost dur, foarte dur, şi…— A adăugat şi alte restricţii? o întrerupse Verin, înclinându-şiuşor capul. Mie totul mi se pare în regulă. Nu a luat-o lasănătoasa când a auzit de voi. A primit trei, destul de politicos. Epuţin speriat de noi, ceea ce este bine, altfel nu ar fi stabilitrestricţii, dar, dacă nu a adăugat altele, avem la fel de multălibertate ca înainte, iar asta înseamnă că nu este îngrozit. Maimult decât orice, trebuie să avem grijă să nu-l speriem prea tare.Problema era că Verin şi Alanna nu făceau parte din delegaţiaMeranei şi nu avea nicio autoritate asupra lor. Auziseră veştiledespre Logain şi surorile Roşii şi se puseseră de acord că Elaideinu trebuie să i se permită să rămână pe tronul Amyrlin, dar astanu însemna nimic. Desigur, Alanna nu era o problemă, deşi ar fiputut deveni. Ea şi Merana aveau forţe atât de asemănătoare,încât nu s-ar fi putut diferenţia decât dacă faceau un concurs, degenul celor făcute de novice, până erau prinse. Alanna fusesenovice timp de şase ani, Merana doar cinci, dar, mai important,Merana era deja Aes Sedai de treizeci de ani în ziua în care moaşao pusese pe Alanna la sânul mamei sale. Asta rezolva lucrurile.Merana avea întâietate. Nimeni nu gândea aşa de obicei, doardacă ceva le forţa, dar amândouă ştiau şi-şi modificaucomportamentul. Nu că Alanna ar fi fost pregătită să primeascăordine, dar măcar respectul avea să o facă mai controlabilă, într-oanumită măsură. Precum şi faptul că ştia ce făcuse.Verin era problema, cea care o făcuse pe Merana să segândească la forţă şi întâietate. Merana o cântări iarăşi pe femeie,

78

deşi ştia foarte bine ce o să găsească. Era imposibil de spus caredintre ele era mai puternică. Cinci ani ca novice fiecare, şase caAlese. Era un lucru pe care orice Aes Sedai îl ştia despre celelalte,chiar dacă era singurul lucru pe care îl ştiau. Diferenţa dintre eleera că Verin era mai în vârstă, poate mai în vârstă decât era eafaţă de Alanna. Firele de păr cărunt accentuau şi mai mult acestlucru. Dacă Verin ar fi făcut parte din solie, nu ar fi fost nicioproblemă, dar nu făcea parte, iar Merana se trezea că o ascultarespectuos, dându-i întâietate fără să-şi dea seama. De două oriîn acea dimineaţă trebuise să-şi readucă aminte că nu Verinconducea solia. Singurul lucru care făcea lucrurile tolerabile erafaptul că Verin se simţea probabil parţial răspunzătoare degreşeala Alannei. Fără acest lucru, ar fi fost probabil într-unscaun, la fel de repede ca toate celelalte, nu stând în picioarelângă Alanna. Spera să găsească o cale să o facă să stea zi şinoapte la Ogarul lui Culain, să vegheze asupra acelei minunatecomori de fete din Ţinutul celor Două Râuri.Aşezându-se astfel ca ea, Seonid şi Masuri să înconjoareperechea, Merana îşi aranjă grijulie fusta şi şalul. Faptul căstăteau jos, pe când cele două rămâneau în picioare, îi dădea ouşoară ascendenţă. În ceea ce o priveşte, considera aproape unviol ce săvârşise Alanna.— De fapt, a mai stabilit o restricţie. E foarte bine că voi două iaţilocalizat şcoala, dar acum a sugerat destul de limpede că artrebui să abandonaţi orice gând legat de ea. Ne-a… însărcinat…să stăm departe de… oamenii lui.Parcă îl vedea şi acum, aplecat în monstruozitatea aia de tron,cu Tronul Leului expus în spatele său şi cu o bucată sculptată desuliţă în pumn; cu siguranţă, un obicei Aiel.„Ascultă-mă, Merana Sedai, spusese cu o voce plăcută şi fermă.Nu vreau necazuri între Aes Sedai şi Asha’man. Le-am spussoldaţilor să stea departe de voi, dar nu am de gând să-i las pradăfemeilor Aes Sedai. Dacă plecaţi la vânătoare împotriva TurnuluiNegru, s-ar putea să vă treziţi voi înşivă vânat. Amândoi vrem săevităm acest lucru.“Merana era Aes Sedai de prea mult timp ca să tremure când îşivedea umbra, dar de data asta simţea fiori. Asha’man. TurnulNegru. Mazrim Taim! Cum s-a putut ajunge atât de departe? IarAlanna era sigură că erau peste o sută de bărbaţi, deşi nu dăduseniciun detaliu despre cum aflase, desigur; nicio soră nu îşi dădeaîn vileag iscoadele de bunăvoie. Nu conta.Dacă fugi după doi iepuri, nu prinzi niciunul, spunea o vorbăveche, iar al’Thor era cel mai important iepure din lume. Ceilalţitrebuiau să aştepte.

79

— Este… încă mai este acolo sau a plecat?Verin şi Alanna nu păreau să fie foarte impresionate de faptulcă al’Thor se putea, se pare, Topi în văzduh, lucru care oneliniştea pe Merana. Ce altceva mai învăţase singur, iar AesSedai uitaseră de mult?— Alanna? Alanna!Sora Verde subţirică tresări puternic, scuturându-se degândurile în care se scufundase. Părea că face cam des lucrulăsta.— Este în oraş. În Palat, cred, spuse cu o voce visătoare. Afost… are o rană într-o parte. O rană veche, vindecată doar pejumătate. De câte ori o simt, îmi vine să plâng. Cum poate trăi cuaşa ceva?Seonid îi aruncă o privire ascuţită; orice femeie care avea unStrăjer îi putea simţi rănile. Dar ştia prin ce trece Alanna, căci îlpierduse pe Owein, aşa că îi vorbi aproape cu blândeţe, deşi unpic cam iute:— Teryl şi Furen au fost răniţi atât de tare, încât aproape amleşinat, deşi noi le simţim mult mai puţin decât ei, iar ei nicimăcar nu s-au poticnit. Nici măcar un pic.— Cred, zise Masuri încet, că ne îndepărtăm de subiect. Mereuvorbea încet, dar, spre deosebire de alte Brune, vorbea la subiect.Merana o aprobă cu o mişcare a capului.— Da. Mă gândeam să-i iau locul lui Moiraine pe lângă el…O bătaie la uşă anunţă o femeie cu şorţ alb, aducând o tavă cuceai. Un ceainic de argint cu ceşti de porţelan; CoroanaTrandafirilor era un loc obişnuit cu nobilimea. Până când tava fuaşezată, iar servitoarea dispăru pe uşă, Alanna se trezise dinreverie. Ochii ei negri scăpărau. Surorile Verzi erau deosebit degeloase pe Străjerii lor, iar al’Thor îi aparţinea ei acum, indiferentde felul în care îl legase. Întâietatea se ducea pe apa sâmbeteicând venea vorba de asta. Stătea dreaptă ca o sabie, aşteptânddoar vorbele Meranei ca să taie şi să spintece. Cu toate acestea,Merana aşteptă să fie pus în ceşti ceaiul de coacăze şi toată lumeaaşezată. Le spuse chiar lui Verin şi Alannei să stea jos. Femeia aiafără minte merita să fie supărată, poate chiar mai mult decâtpentru Owein. Poate că fusese exact ca un viol.— M-am gândit la asta, zise în cele din urmă, dar am respinsideea. Aş fi putut face asta dacă tu nu ai fi făcut ce-ai făcut,Alanna, dar acum este atât de suspicios când vine vorba de AesSedai, încât mi-ar râde în nas dacă aş sugera aşa ceva.— E la fel de arogant ca un rege, zise scurt Seonid.— Exact cum ne-au spus Elayne şi Nynaeve, ba chiar mai mult,adăugă Masuri clătinând din cap. Pretinde că ştie când o femeie

80

conduce. Aproape că am îmbrăţişat saidarul ca să-i arăt că seînşală, dar, desigur, s-ar fi alarmat indiferent de ce aş fi încercatsă-i demonstrez.— Şi toţi acei Aieli, zise Seonid cu o voce gâtuită; ea era dinCairhien. Bărbaţi şi femei. Cred că ar fi încercat să ne străpungăcu suliţele şi dacă am fi clipit prea repede. Una dintre ele, o femeiecu părul ca spicele, care măcar purta fustă, nici măcar nu aîncercat să-şi ascundă animozitatea.Câteodată, se gândi Merana, Seonid nu părea să înţeleagă cuadevărat că al’Thor însuşi putea fi un pericol.Alanna începu să-şi muşte buza de jos, fără să-şi dea seama, caun copil. Bine că o avea pe Verin să aibă grijă de ea. În starea einu putea să-şi poarte singură de grijă. Verin sorbea din ceai,privind; ochii ei te puteau deconcerta câteodată.Merana îşi dădu seama că se simţea înduioşată. Îşi aminteaprea bine că fusese un pachet fragil de nervi după moartea luiBaran.— Din fericire, se pare că este şi o parte bună la neîncrederealui. In Cairhien a primit o solie de la Elaida. A vorbit deschisdespre acest lucru. Cred că neîncrederea îl va face să le ţină ladistanţă.— Se gândeşte să ne joace pe unele contra celorlalte, ziseSeonid, aşezându-şi ceaşca pe farfuriuţă.— Şi încă mai poate face asta, zise sec Masuri, doar că noi ştimmai multe despre Elaida decât ar putea şti el vreodată. Cred că şiatrimis emisarele să întâlnească un cioban, chiar dacă unul întrohaină de mătase. Indiferent ce este, nu mai e ce-a fost. Moirainel-a instruit bine, se pare.— Noi am fost prevenite, zise Merana. Nu prea cred că au fost şiele.Alanna se uită la ele clipind.— Deci, nu am stricat total? Toate clătinară din cap, iar ea traseadânc aer în piept, presându-şi rochia cu o încruntare, de parcăabia atunci ar fi văzut că era şifonată. Poate că o să reuşesc să-lfac să mă accepte, adăugă ea abandonând cutele, cu chipul şivocea mai încrezătoare cu fiecare vorbă. Cât despre amnistia lui,poate că trebuie să suspendăm orice plan, dar asta nu înseamnăcă nu ar trebui să fim pregătite. O astfel de primejdie nu poate fiignorată.Preţ de o clipă, Merana îşi regretă clipa de înduioşare. Femeiafăcuse acel lucru unui bărbat şi era îngrijorată doar că i-ar fi fostmicşorate şansele de succes. Fără tragere de inimă, recunoscu că,dacă asta l-ar fi făcut pe al’Thor mai uşor de controlat, nu ar maifi zis nimic.

81

— Mai întâi, trebuie să-l facem pe al’Thor să accepte căpăstrul,ca să zicem aşa. Iar suspendarea planurilor va dura atât cât va finevoie, Alanna; o clipă femeia îşi ţuguie buzele, apoi aprobă cu omişcare a capului. Sau măcar acceptă.— Şi cum anume o să-i punem căpăstrul? întrebă Verin.Trebuie tratat cu delicateţe. Este ca un lup prins cu o zgardăgroasă cât un fir.Merana ezită. Nu avusese de gând să le împărtăşească totulcelor două, care aveau doar o legătură slabă cu Divanul dinSalidar. Îi era teamă de ce s-ar fi putut întâmpla dacă Verinîncerca să preia conducerea şi dacă într-adevăr ar fi reuşit acestlucru. Ea ştia ce avea de făcut. Fusese aleasă pentru că îşipetrecuse întreaga viaţă mediind dispute delicate, negociindtratate acolo unde ura dintre părţi părea de neclintit. Până laurmă înţelegerile erau încălcate şi tratatele rupte, dar asta stăteaîn firea oamenilor. În cincizeci de ani, singurul ei eşec adevăratfusese Al Cincilea Tratat de la Falme. Ştia acele lucruri, dar toţiacei ani îi înrădăcinaseră adânc anumite instincte.— Ne vom apropia de anumiţi nobili, care printr-un noroc suntîn Caemlyn acum…— Mă îngrijorează Elayne, spuse ferm Dyelin. Cu atât mai fermcu cât era singură în încăpere cu o Aes Sedai. O Aes Sedai teputea presa foarte tare dacă dădeai înapoi când erai singură. Maiales dacă nimeni altcineva nu ştia că erai cu ea.Kairen Sedai zâmbi, dar nu se putea citi nimic nici pe chipul ei,nici în ochii reci şi albaştri.— Este foarte posibil ca Domniţa-Moştenitoare să fie găsităpentru a se aşeza pe Tronul Leului. Ceea ce e imposibil pentrualţii nu e imposibil pentru Aes Sedai.— Dragonul Renăscut spune că…— Bărbaţii spun multe lucruri, Doamnă Dyelin, dar tu ştii cănu mint.Luan mângâie gâtul sur al armăsarul tairenian, uitându-se înambele direcţii să vadă dacă nu cumva venea vreun grăjdar, şiabia avu timp să se ferească de muşcătura dinţilor afiirisiţi.Străjerul Rafelei stătea de pază, dar în ultima vreme nu maiavea încredere în nimeni. Mai ales nu cu o astfel de vizită.— Nu sunt sigur că înţeleg, zise el scurt.— Unitatea este de preferat divizării, zise Rafela, pacea este maibună decât războiul, răbdarea mai bună ca moartea.Luan tresări auzind un sfârşit atât de ciudat după şirul deplatitudini, iar femeia Aes Sedai cu chipul rotund îi zâmbi.— Nu ar fi mai bine pentru Andor dacă Rand al’Thor ar pleca,lăsând ţara în pace şi unitate, Seniore Luan?

82

Ţinându-şi halatul strâns, Ellorien se holba la femeia Aes Sedaicare reuşise să se strecoare neanunţată în baia sa, poate chiarfără să fie văzută. Femeia cu piele arămie o privea dintr-un scaun,de cealaltă parte a căzii de marmură, plină de apă, de parcă ar fifost cel mai firesc lucru din lume.— Cine, întrebă într-un final Ellorien, va căpăta atunci TronulLeului, Demira Sedai?— Roata ţese aşa cum Roata vrea, veni răspunsul, iar Ellorienştiu că nu va mai primi altul.

CAPITOLUL 44

Culoarea încrederiiDE ÎNDATĂ CE VANIN PLECASE SĂ SPUNĂ OŞTII să rămână pe loc,Mat află că în tot Salidarul nu mai rămăsese nici măcar un singurhan care să nu fie luat de Aes Sedai, iar cele cinci grajduri eraupline până la refuz. Dar, cu toate astea, după ce strecură omonedă de argint unui grăjdar cu bărbie îngustă, omul mută saciicu ovăz şi baloţii de paie dintr-o curte împrejmuită de un zid depiatră, suficient de mare să adăpostească şase cai. Apoi le arătălui Mat şi celorlalţi patru podul cu fân, unde puteau dormi, fiindun pic mai răcoros decât oriunde altundeva.— Nu întrebaţi nimic, le spuse Mat în timp ce împărţea între eirestul de monede rămase. Plătiţi pentru orice şi nu acceptaţidaruri. Oastea nu va rămâne datoare nimănui aici.Falsa încredere pe care o afişa Mat se transmise şi celorlalţi, şinici măcar nu ezitară când le ordonă să fixeze flamurile în faţapodului cu fân, stacojiu şi alb, discul alb-negru şi Dragonul,limpezi pentru toată lumea. Pe de altă parte, grăjdarul veni cuochii bulbucaţi, aproape ţopăind, să-l întrebe pe Mat ce face.Acesta rânji doar, aruncându-i omului cu bărbie îngustă omonedă de aur.— Să ştie toată lumea cine a venit în vizită.Voia ca Elayne să înţeleagă că nu putea fi intimidat, iarcâteodată trebuia să se poarte ca un prostănac pentru ca oameniisă înţeleagă că vorbea serios.Necazul era că flamurile nu avură niciun efect. Sigur, toatălumea făcea ochii mari, arătându-le cu degetul, câteva Aes Sedaiveniră să se uite, cu ochii reci şi fără nicio expresie, dar seaşteptase să audă cereri indignate să le dea jos, ceea ce nu seîntâmplă. Când se întoarse la Turnul Mic, o Aes Sedai care reuşeacumva să arate ca o prună, în ciuda trăsăturilor fără vârstă, îispuse fără echivoc că Suprema Amyrlin era ocupată; avea să îlprimească, poate, peste o zi sau două. Poate. Elayne părea să fi

83

dispărut, Aviendha la fel, dar nimeni nu strigase „crimă“ încă şibănuia că femeii Aiel îi trăgeau pe ea o rochie albă, pe undeva.Foarte bine, dacă aşa se păstra liniştea. Nu ţinea morţiş să-ispună lui Rand că una dintre ele o omorâse pe cealaltă. O văzuseo clipă pe Nynaeve, dar, până să o ajungă, dispăruse după un colţ.Îşi petrecu aproape toată după-amiaza căutându-i pe Thom şiJuilin. Cu siguranţă, unul din ei ar fi putut să-i spună mai multedespre ce se petrecea şi, în plus, trebuia să-i ceară scuze lui Thompentru remarca pe care o făcuse despre scrisoare. Din păcate,nimeni nu părea să ştie unde sunt. Târziu, după căderea nopţii,ajunse la concluzia că erau ţinuţi undeva, ca să nu se întâlneascăcu el. Egwene chiar avea de gând să-l lase să fiarbă în sucpropriu, dar el era hotărât să-i arate că planul nu îi reuşea. Aşacă se duse să danseze.Se părea că sărbătoarea înscăunării unei noi Supreme Amyrlintrebuia să ţină o lună şi, deşi toată lumea din Salidar muncea pebrânci ziua, cum cădea seara se aprindeau focuri de tabără lafiecare colţ de uliţă, şi apăreau fluiere, scripci şi chiar untimpanon sau două. Muzica şi râsetele umpleau aerul, iarsărbătoarea ţinea până spre dimineaţă, când oamenii se duceaula culcare. Văzu dansând pe uliţe Aes Sedai cu grăjdari şicăruţaşi, încă îmbrăcaţi cu hainele de lucru, Străjeri dansând cuservitoare şi bucătărese care-şi dăduseră jos şorţurile. Dar nu şilui Egwene. Afurisita de Amyrlin nu dănţuia pe uliţe. Nici Elaynesau Nynaeve, nici Thom sau Juilin. Thom nu ar fi lipsit de la undans nici cu amândouă picioarele rupte, aşa că sigur era ţinutundeva. Mat se hotărî să se distreze, să lase pe toată lumea săvadă că nu are nicio grijă pe lume. Lucrurile însă nu aveau sămeargă exact cum plănuise.Dansă un timp cu cea mai frumoasă femeie pe care o văzusevreodată, o femeie slăbuţă, dar cu un piept generos, care voia săştie totul despre Mat Cauthon. Foarte măgulitor, mai ales că ea îlinvitase la dans. Observă după o vreme că Halima avea un fel de ase freca de el, un fel de a se apleca, astfel încât el să vadă în voieprin decolteul ei. Poate că i-ar fi făcut plăcere, dacă nu s-ar fiuitat de fiecare dată la el cu o privire cercetătoare, ascuţită şi unzâmbet uşor amuzat. Nu era o dansatoare bună – tot încerca săconducă, unul dintre defecte iar într-un final el renunţă.Nu ar fi însemnat nimic dar, înainte de a face zece paşi, simţi pepiept capul de vulpe răcindu-se ca gheaţa. Se întoarse, căutândfurios din priviri. O văzu pe Halima uitându-se la el în luminafocului. Doar o clipă, înainte de a apuca de braţ un Străjer înalt,începând să dănţuiască, dar el era sigur că citise şocul pe acelchip frumos.

84

Muzicanţii cântau la scripcă o melodie pe care o recunoştea.Sau cel puţin o recunoştea una dintre vechile lui amintiri, iarcântecul era aproape la fel, în ciuda trecerii a mai bine de o miede ani. Două vorbe fuseseră schimbate, căci vechile cuvintelecare-i răsunau în minte nu şi-ar fi găsit locul acolo.Încrede-te în mine, zise Aes Sedai,Căci duc cerul pe umeri.Încrede-te în mine să fac ce e bine,Şi voi avea grijă de tine.Dar încrederea e culoarea seminţei negre crescând, încrederea eculoarea sângelui inimii curgând, încrederea e culoarea ultimeirăsuflări, încrederea e culoarea morţii.— Aes Sedai? zise o femeie tânără şi durdulie, plină de dispreţpentru întrebarea sa. Era drăguţă, şi poate că în alte circumstanţear fi încercat să se prostească un picuţ cu ea.— Halima este doar secretara Delanei Sedai. Mereu îi stârneştepe bărbaţi, asta face. Ca un copil cu o jucărie nouă, îi stârneşte săvadă că poate. Ar fi dat de zece ori de bucluc până acuma, dar nuar fi protejat-o Delana.Încrede-te în mine, zise regina pe tron,Căci eu duc singură greul, încrede-te în mine să conduc şi săjudec,Şi om înţelept tu vei fi.Dar încrederea e urletul câinelui pe mormânt, încrederea esunetul trădării în noapte, încrederea e sunetul ultimei răsuflări,încrederea e culoarea morţii.Poate se înşelase. Poate doar fusese şocată că el plecase. Niciunbărbat nu ar pleca de lângă o femeie care arăta aşa, indiferentcum îl tachina sau cum dansa. Probabil asta era explicaţia. Darmai rămâneau întrebările: Cine? şi De ce? Se uită în jur, ladansatori şi la cei care aşteptau la marginea umbrei să le vinărândul. Femeia cu păr auriu, corniata, care-i păruse cunoscută,dansa cu un ins cu faţă butucănoasă, agitându-şi cosiţa. Matputea recunoaşte Aes Sedai după chipuri – cei mai mulţi reuşeaudar nu îşi putea da seama cine încercase să… indiferent ceîncercase să facă.Se duse cu paşi mari către următorul foc de tabără, mai multca să scape de cântec, înainte de a continua cu „măreţul rege“ şi„doamna şi seniorul“ până la „dragostea vieţii tale“. În vechea saamintire el scrisese cântecul pentru dragostea vieţii sale.„încrederea este gustul morţii.“ La următoarea răscruce, unscripcar şi o femeie la fluier cântau ceea ce părea a fi, Amestecăpenele“, un dans straşnic, de ţară.Cât de mult putea avea încredere în Egwene? Acum era Aes

85

Sedai; trebuia să fie, dacă era Amyrlin, chiar şi o Amyrlinamărâtă, dintr-un sat amărât. Dar, indiferent ce era, rămâneaEgwene; nu putea crede că l-ar fi lovit în toiul nopţii în felul acela.Desigur, Nynaeve ar fi putut, dar nu pentru a-l răni cu adevărat.Încă îl mai durea coapsa, vânătaia făcuse un nod dureros. Şi doarLumina ştia de ce ar fi fost în stare o femeie ca Elayne. Decise căîncă mai încercau să-l alunge. Probabil se putea aştepta şi la alteîncercări. Nu îl puteau atinge cu Puterea şi, cu cât încercau maimult şi eşuau, cu atât aveau să se lămurească mai bine că nuputea fi intimidat.Myrelle veni să se aşeze lângă el, privindu-i pe dansatori. Îşiaducea vag aminte de ea. Nu credea că femeia ştia ceva periculosdespre el. Nu, nu credea. Nu era la fel de frumoasă ca Halima,desigur, dar tot era drăguţă foc. Umbrele mişcătoare îi dansau pechip, facându-l aproape să uite că era o Aes Sedai.— E o noapte caldă, zise ea zâmbind, apoi continuă atât defiresc în timp ce el se bucura privindu-i chipul, încât îi luă cevatimp ca să înţeleagă unde voia să ajungă.— Nu cred, îi spuse politicos, când i se ivi şansa.Asta se întâmpla dacă uita. Aes Sedai erau Aes Sedai.Ea îi zâmbi.— Ai avea multe avantaje şi nu aş încerca să te leg de fustelemele. Multe avantaje. Ai ales o viaţă primejdioasă sau a fostaleasă pentru tine. Un Străjer ar avea mai multe şanse desupravieţuire.— Nu cred. Nu, dar mulţumesc pentru propunere.— Gândeşte-te, Mat. Doar dacă nu cumva… te-a legat SupremaAmyrlin?— Nu.Egwene nu ar face aşa ceva. Ar fi în stare? Atâta vreme câtpurta medalionul, nu putea, dar dacă nu l-ar fi avut?— Te rog să mă scuzi, îi zise înclinându-se şi plecând către otânără femeie cu ochi albaştri, care bătea cu piciorul tactulmuzicii. Gură îi era dulce, numai bună pentru sărutări, şi avea degând să se distreze.— Ţi-am văzut ochii şi nu am putut să nu vin. Dansezi?Văzu prea târziu inelul cu Marele Şarpe, apoi acea gură dulcevorbi sec, cu un glas pe care îl cunoştea.— Te-am întrebat odată dacă o să fii aici şi când casa arde dintemelii, dar văd că ţi-ai făcut un obicei din a sări în foc. Acumpleacă de-aici şi găseşte-ţi pe cineva care are chef să danseze cutine.Siuan Sanche! Ferecată şi moartă! Se uita urât la el cu chipulpe care-l parcă îl furase de la o tânără fată; purta inelul Aes

86

Sedai! O invitase la dans pe Siuan Sanche!În timp ce încă stătea acolo, o tânără domani, subţire ca trestia,se răsuci într-o rochie verde pal, suficient de transparentă pentrua lăsa să i se ghicească silueta prin lumina focului de tabără, îiaruncă lui Siuan o privire rece, care îi fu întoarsă îndoit, apoi îlînşfăcă, trăgându-l printre dansatori. Era la fel de înaltă ca ofemeie Aiel, cu ochii negri ceva mai sus decât ai lui.— Apropo, eu sunt Leane, îi spuse ca o dezmierdare, dacăcumva nu m-ai recunoscut.Şi râsetul ei fu ca o dezmierdare. Mat tresări, aproapeîncurcându-se în paşii de dans. Şi ea purta inelul. Se mişcamecanic. Înaltă sau nu, era ca o pană în mâinile sale, o lebădăgraţioasă, dar nu era suficient ca să-i oprească întrebarea care-itot răsărea în minte, ca un foc de artificii. Cum? Cum, peLumină? Colac peste pupăză, femeia îi zise la sfârşit cu acea vocejoasă:— Eşti un dansator foarte bun, apoi îl sărută pe îndelete, la felde temeinic pe cât fusese vreodată sărutat. Fu atât de şocat, cănici nu încercă să se opună. Oftând, îl mângâie pe obraz:— Un dansator foarte bun. Gândeşte-te la asta când vei dansadata viitoare, căci o vei face mai bine. Apoi plecă râzând înapoi ladans cu un ins pe care-l înşfăcase din rândul privitorilor.Mat decise că îi ajunsese pentru seara aceea. Se întoarse lagrajd şi se culcă, folosind şaua pe post de pernă. Ar fi visatfrumos, dacă nu i-ar fi apărut mereu în vis Myrelle, Siuan, Leaneşi Halima. Când venea vorba de vise, un bărbat nu avea minte nicicât să-şi scoată apa din cizme.Se trezi gândindu-se că ziua aceea avea să fie mai bună, maiales că îl găsise în zori pe Vanin dormind pe şaua sa. Talmanesînţelesese şi avea să rămână pe loc. Fuseseră văzuţi Străjeriurmărind pregătirile Oştii, lăsându-se zăriţi, fără îndoială, darniciunul nu se apropiase prea mult. O surpriză mai puţin plăcutăfu să descopere trăpaşul cenuşiu al lui Olver în curtea din spatelegrajdului, şi pe el cuibărit într-un colţ, înfăşurat cu o pătură.— Cineva trebuie să îţi păzească spatele, îi zise morocănos luiMat. Nu poţi avea încredere în ea.Nu mai era nevoie să rostească numele Aviendhei. Pe Olver nu-linteresa să se joace cu copiii din sat, aşa că Mat trebui să îndureprivirile lungi şi zâmbetele în timp ce băiatul se ţinea după coadalui prin tot Salidarul, străduindu-se să imite pasul curgător alStrăjerilor şi uitându-se peste tot după Aviendha. Nici pe ea nu oputea găsi nicăieri, aşa cum nu le putea găsi nici pe Elayne sauNynaeve. Iar „Suprema Amyrlin“ era tot ocupată. Thom şi Juilinerau şi ei „ocupaţi“. Vanin auzi câteva lucruri, dar nimic care să-l

87

facă fericit pe Mat. Dacă Nynaeve chiar reuşise să le Tămăduiascăpe Siuan şi Leane, avea să fie mai nesuferită ca niciodată,întotdeauna avusese o părere grozavă despre ea însăşi, dar, dacăfăcuse imposibilul, atunci avea să fie mai umflată în pene ca uncurcan. Şi asta nu era nimic. Tresări când auzi de Logain şi AjahRoşie. Părea acel gen de lucru pe care o Aes Sedai nu l-ar fi iertatîn ruptul capului. Şi, dacă Gareth Bryne era în fruntea oştii lor,atunci nu avea de-a face cu o gloată de fermieri, întărită de câţivaStrăjeri. Dacă mai adăuga şi rezervele de hrană pe care Vanin levăzuse depozitate în butoaie, pentru călătorie, totul mirosea anecazuri. Cele mai urâte necazuri pe care şi le putea imagina, cuexcepţia unui Rătăcit la masă cu el şi a unei duzini de troloci lauşă. Nimic din ce auzise nu îl făcea să creadă că nu erau nebuni,dar nişte nebuni foarte primejdioşi. Thom şi „ajută-mă să le ţin înviaţă“. Dacă menestrelul avea să-şi mai scoată vreodată nasul dingaura unde se ascunsese, poate că avea să afle „cum“ dintr-unadin poveştile sale.Seara, Myrelle încercă iar să-l convingă să devină Străjer, şi-şimiji ochii când el îi spuse că era a cincea ofertă pe care o refuzade la răsăritul soarelui. Nu era sigur că îl crezuse. Era mainervoasă decât văzuse vreodată o Aes Sedai. Cu toate astea, îispusese adevărul. Prima fusese Delana, pentru care lucra Halima,în timp ce încerca să-şi mestece micul dejun. Era o femeie binefăcută, cu păr deschis la culoare şi ochi albaştri spălăciţi, careaproape încercă să-l forţeze să accepte. Noaptea aceea se feri dedans, ducându-se la culcare în zgomotul muzicii şi al râsetelor; dedata asta îi lăsau un gust amar.Pe la amiază, în cea de-a doua zi plină în Salidar, veni ofeţişoară în rochie albă, drăguţă şi plină de pistrui, străduindu-sedin răsputeri să pară rece ca gheaţa, convocându-l:— Te vei prezenta imediat la Suprema Amyrlin.Punct, şi nicio vorbă în plus. Mat îi făcu semn să o ia înainte şisă-l conducă. Aşa se cuvenea, şi ei părea să-i facă plăcere.Erau toate în acea încăpere din Turnul Mic, Egwene şi Nynaeve,Elayne şi Aviendha, deşi trebui să se uite de două ori la Aviendhasă o recunoască în rochia albastră de lână fină, cu manşete şiguler larg. Cel puţin Elayne şi Aviendha nu încercau să se strângăde gât, dar nu li se putea citi nimic pe chip. Şi nici lui Egwene şilui Nynaeve. Toate aveau chipurile împietrite, fixându-l cuprivirea. Reuşi să rămână tăcut în timp ce Egwene îi explică cealegeri avea, vorbindu-i cu etola pusă pe umeri, din spatele mesei.— Dacă nu crezi că poţi face nici una, nici alta, termină ea,adu-ţi aminte că te pot lega de cal, să te trimit la Oastea aia a ta.În Salidar nu este loc de pierde-vară sau bolnavi închipuiţi. Nu

88

permit aşa ceva. Pentru tine, Mat, alegerea e simplă: ori te duci laEbou Dar cu Elayne şi Nynaeve, ori te duci să vezi pe cineimpresionezi cu flamurile şi steagurile tale.Ceea ce, desigur, nu-i lăsa nimic de ales. Niciuna nu-şi schimbăexpresia când le spuse asta. Nynaeve părea şi mai ţeapănă.— Mă bucur că am stabilit asta, Mat, zise Egwene. Acum am omie de treburi. O să încerc să te primesc înainte să pleci.Iată-l expediat ca pe un rândaş. Amyrlin era ocupată. Ar fiputut totuşi să-i arunce un bănuţ.A treia dimineaţă îl găsi pe Mat în afara Salidarului, pe terenuldefrişat dintre sat şi pădure.— Poate vor rămâne acolo până mă întorc eu, îi zise luiTalmanes, uitându-se peste umăr la şirul de case. Urmau să seîntoarcă în curând şi nu ar fi vrut ca Egwene să afle ceva. Sigur arîncerca să le pună beţe în roate.— Cel puţin aşa sper. Dacă încep să se mişte, ţine-te după ei,dar niciodată atât de aproape încât să-i sperii. Şi, dacă apare otânără numită Egwene, nu pui nicio întrebare, o iei pe sus şi oduci la Caemlyn, chiar dacă trebuie să treci prin Gareth Bryne. Şiia-l şi pe Nerim cu tine.Desigur, era o şansă să se îndrepte către Caemlyn. Îi era teamăînsă că ţinteau către Tar Valon; Tar Valon şi securea călăului.Talmanes clătină din cap.— Dacă îl iei pe Nalesean, o să fiu jignit dacă nu mă laşi să-mitrimit omul să aibă grijă de lucrurile tale.Mat şi-ar fi dorit ca Talmanes să mai zâmbească din când încând. Ar fi fost bine să ştie când vorbea serios. Părea că vorbiseserios, totuşi.Nerim stătea ceva mai departe, lângă Cimpoiaş, cu iapamaronie şi grasă lângă el şi cu doi cai pentru bagaje încărcaţi cucoşuri împletite, pline ochi. Omul lui Nalesean, un ins bine făcutpe nume Lopin, ducea un singur cal de povară, alături de juganulsău cu nas ca un ciocan, şi armăsarul negru al lui Nalesean.Nu erau toţi. Nimeni nu părea dispus să-i spună mai multdecât unde şi când plecau, dar în mijlocul unei alte discuţii cuprivire la a deveni Străjer, Myrelle îi spusese că acum poate vorbicu Oastea, atâta vreme cât nu încerca să-i aducă mai aproape deSalidar.Nici nu-i trecuse prin cap. Vanin era acolo pentru că puteaiscodi oriunde, iar o duzină de călăreţi cu umerii laţi fuseserăaleşi din rândul celor care făcuseră ordine în Maerone. Din cezicea Nalesean, pumnii rapizi şi cuţitele încovoiate ar trebui săpoată rezolva orice necazuri care ar da peste Elayne şi Nynaevesau cel puţin să le amâne până ar fi rezolvate altfel. Ultimul era

89

Olver, pe calul pe care îl numise Vânt, şi poate că animalul chiarîşi merita numele, cu picioarele lui lungi. Nu-i fusese greu să îl iaşi pe Olver. Oastea se putea trezi cu o mulţime de necazuri dacăîntr-adevăr ar trebui să meargă după femeile alea nebune. Poatenu cu Bryne, dar erau suficienţi nobili care s-ar fi burzuluit ladouă armate care trec pe pământurile lor, măcar cât să încerce săle fure noaptea caii sau să tragă cu săgeţi de prin tufişuri. Oriceoraş era probabil mai sigur pentru băiat.Încă nici urmă de Aes Sedai, iar soarele începea să ardădeasupra coroanei copacilor. Mat îşi trase iritat pălăria pe ochi.— Nalesean cunoaşte Ebou Dar, Talmanes; bărbatul rânjiprintre broboanele de sudoare şi dădu din cap, fără să-şi schimbeexpresia. Oh, în regulă. Vine Nerim.Talmanes îşi înclină capul. Poate totuşi fusese serios.Într-un final se văzu mişcare dinspre sat, un grup de femeiducându-şi caii de căpăstm. Nu doar Elayne şi Nynaeve, deşi leaşteptase doar pe ele. Aviendha purta o rochie de călărie cenuşie,deşi se uita destul de neîncrezător la iapa sa cafenie. Corniata cucosiţă aurie părea ceva mai optimistă în juganul său cu coapsemari, de culoarea unui şoarece, părând să încerce să o convingăde ceva pe Aviendha în legătură cu iapa sa. Ele ce căutau acolo?Mai erau şi două Aes Sedai – altele decât Elayne şi Nynaeve –,femei slabe cu părul alb, lucru pe care încă nu-l mai văzuse la oAes Sedai. În urma lor mergea un bătrân, fără prea multe fire depăr în cap, care, în afară de calul său, mai trăgea după el şi unulcu bagaje. Îi trebui o clipă să-şi dea seama că era un Străjer, cuuna dintre acele mantii care-şi schimbau culoarea agăţate despate. Asta însemna să fii Străjer: Aes Sedai te munceau până îţicădea părul din cap şi, după ce mureai, îţi munceau probabil şioasele.Thom şi Juilin veneau şi ei, cu un cal de povară. Femeile seopriră la cincizeci de paşi în stânga lui, cu Străjerul lor bătrân,fără măcar să se uite la Mat şi oamenii săi. Menestrelul le aruncăo privire lui Nynaeve şi celorlalte, apoi vorbi cu Juilin şi venirăîmpreună către Mat, oprindu-se înainte de a ajunge la el, de parcănu ar fi fost siguri că sunt bine-veniţi. Mat se duse la ei.— Trebuie să îmi cer scuze, Mat, zise Thom, răsucindu-şimustaţa. Elayne mi-a spus foarte clar că nu mai am voie săvorbesc cu tine. Abia în dimineaţa asta s-a domolit. Acum câtevaluni, într-un moment de slăbiciune, am promis să îi urmezordinele, şi-mi aruncă asta în faţă în cele mai penibile momente.Nu a fost deloc mulţumită că ţi-am spus lucrurile alea.— Nynaeve m-a ameninţat că îmi trage un pumn în ochi dacămă apropii de tine, zise întunecat Juilin, sprijinindu-se în

90

bastonul său de bambus. Purta o pălărie roşie taraboneză, carenu-i putea oferi mare protecţie, şi chiar şi ea arăta jalnic.Mat se uită către femei. Nynaeve trăgea cu ochiul către el pesteşa, dar, când îl văzu că se uită la ea, se adăposti în spatele iepeimari şi brune. Nu ar fi crezut că Nynaeve îl poate bate pe Juilin,dar vânătorul de hoţi era departe de a fi bărbatul pe care-lcunoscuse în Tear. Acel Juilin ar fi fost gata de orice. Acest Juilin,cu fruntea mereu încreţită, părea tot timpul îngrijorat.— O să o învăţăm noi ceva maniere în călătoria asta, Juilin.Thom, eu sunt cel care trebuie să-şi ceară scuze. Legat de ce-amspus despre scrisoare. Au vorbit căldura şi grijile, pentru niştefemei nebune, din mine. Sper că ai primit veşti bune.Îşi aminti prea târziu ce spusese Thom. O lăsase pe femeie sămoară.Dar Thom ridică din umeri. Mat nu ştia ce să creadă.— Veşti bune? încă nu mi-am dat seama. Adesea nu-ţi poţi daseama dacă o femeie ţi-e prietenă, duşmancă sau iubită decâtcând este prea târziu. Iar câteodată este toate trei la un loc.Mat se aşteptă să audă un râset, dar Thom oftă încruntat.— Femeilor mereu le place să fie misterioase, Mat. Pot să-ţi dauun exemplu. Îţi aduci aminte de Aludra?Mat trebui să se gândească o clipă.— Femeia artificier pe care am salvat-o în Aringill?— Chiar ea. Eu şi Juilin am întâlnit-o în peregrinările noastre,dar nu m-a recunoscut. Nu că nu şi-ar fi dat seama cine sunt;uneori spui lucruri şi unui străin cu care călătoreşti, să ajungi sălcunoşti. Aludra nu a vrut să mă recunoască şi, chiar dacă nuam înţeles de ce, am lăsat-o în pace. Ne-am întâlnit străini şi neamdespărţit străini. Ai numi o astfel de femeie prieten sauduşman?— Iubită, poate, zise Mat sec. Nu i-ar fi părut rău să oîntâlnească din nou pe Aludra. Femeia îi dăduse câteva artificiicare se dovediseră foarte trebuincioase. Dacă vrei să ştii cevadespre femei, întreabă-l pe Perrin, nu pe mine. Eu habar n-am.Crezusem că Rand ştie, dar Perrin ştie cu siguranţă.Elayne vorbea cu cele două Aes Sedai cu părul alb sub privireaatentă a corniatei. Una din cele două Aes Sedai privea insistentspre Mat. Aveau aceeaşi atitudine ca şi Egwene, la fel de rece ca oregină pe afurisitul ei de tron.— Ei bine, cu puţin noroc nu o să trebuiască să le suport multtimp, mormăi în barbă. Cu puţin noroc, nu o să dureze mult cevor ele să facă, şi am putea fi înapoi în cinci, zece zile.Cu puţin noroc, ar fi putut fi înapoi la Oaste înainte de a trebuisă se ia după nebune. Ar fi fost uşor să ia urma a două armate,

91

nu doar a uneia, la fel de uşor ca a şterpeli o plăcintă, dar nu-şidorea să petreacă mai multe zile în compania lui Elayne decât eranecesar.— Zece zile? spuse Thom. Mat, chiar şi cu aşa zisa „poartă“ toto să avem nevoie de cinci sau şase doar ca să ajungem în EbouDar. E mai bine decât douăzeci, dar…Mat nu mai asculta. Toată iritarea care se strângea în el dinclipa în care o văzuse pe Egwene dădu în clocot. Smulgându-şipălăria din cap, se duse cu paşi mari către locul unde se opriserăEgwene şi celelalte. Era suficient de rău că nu-i spuneau nimic –cum ar fi putut să le protejeze dacă nu ştia nimic? —, dar asta eraridicol. Nynaeve îl văzu venind şi se ascunse după iapa sa, dintrunmotiv sau altul.— O să fie interesant să călătorim cu un ta’veren, zise una dincele două Aes Sedai cu părul alb. Nici de aproape nu-i puteaaproxima chipului ei vreo vârstă, dar cumva îi dădea impresiabătrâneţii. Poate din cauza părului. Cealaltă părea imaginea ei înoglindă; poate chiar erau surori.— Sunt Vandene Namelle.Mat nu avea niciun chef să vorbească despre ta’veren.Niciodată nu avea chef, iar acum în niciun caz.— Ce e prostia asta cu cinci sau şase zile să ajungem la EbouDar?Bătrânul Străjer se îndreptă de spate, uitându-se intens la el,iar Mar fu nevoit să-l reevalueze. Bătrân, dar dur ca o rădăcinăveche. Continuă pe acelaşi ton:— Puteţi deschide o poartă lângă Ebou Dar. Nu suntem oarmată să băgăm frica în cineva, cât despre ce s-ar spune dacă văvede cineva răsărind din aer, sunteţi Aes Sedai. Oamenii seaşteaptă să răsăriţi din aer şi să treceţi prin pereţi.— Îmi e teamă că nu vorbeşti cu cine trebuie, răspunseVandene, uitându-se la cealaltă, care clătina din cap. Nici cuAdeleas. Îmi e teamă că nu suntem suficient de puternice pentrucâteva dintre noile descoperiri.Mat ezită, lăsându-şi pălăria pe spate, şi se întoarse cătreElayne.— Se pare că ştii chiar mai puţine decât credeai, JupâneCauthon, răspunse ea rece, cu nasul pe sus. Nu transpira, îşidădu seama, nu mai mult decât cele două… celelalte două… AesSedai. Corniata se uita la el provocator.— Există sate şi ferme pe o sută de mile în jurul Ebou Darului,continuă Elayne, explicându-i ca unui prost. Poarta estepericuloasă. Nu am de gând să ucid oile sau vacile unui sărmanamărât, şi cu atât mai puţin pe bietul om.

92

Nu ura doar tonul ei. Avea dreptate, dar ura şi asta. Nu avea degând să recunoască, nu în faţa ei, în orice caz, şi căutând o calede retragere, o văzu pe Egwene venind din sat, împreună cu oduzină de Aes Sedai, cele mai multe purtându-şi şalurile. Sau,mai degrabă, ele o urmau pe ea. Îşi ţinea capul sus, uitându-sedrept înainte, cu etola dungată în jurul gâtului. Celelalte mergeaupe lângă ea în grupuleţe. Sheriam, purtând etola albastră aPăstrătoarei Cronicilor, vorbea cu Myrelle şi o Aes Sedai cu chipmolcom, care reuşea să aibă o expresie maternă. Cu excepţiaDelanei, nu recunoştea pe nimeni – una dintre ele avea părulcărunt prins la spate într-un coc; oare cât de bătrână trebuia săfie o Aes Sedai ca părul să-i ajungă complet alb? —, dar toatevorbeau între ele, ignorând-o pe femeia pe care o numiserăAmyrlin. Egwene ar fi putut la fel de bine să fie singură. Păreasingură. O ştia pe Egwene, se străduia foarte mult să fie ceea ce onumiseră, iar ele o lăsaseră singură, în văzul tuturor.„în Puţul Deznădejdii cu ele dacă îşi imaginează că pot trata aşao femeie din Ţinutul celor Două Râuri.“Ieşi în calea ei, dându-şi jos pălăria şi înclinându-se cum ştiamai bine. Putea străluci atunci când trebuia.— Bună dimineaţa, Maică, şi Lumina să vă scalde! zise,suficient de tare ca să fie auzit din sat. Îngenunche şi îi sărutăinelul cu Marele Şarpe. O privire rapidă şi o strâmbăturăaruncată către Talmanes şi ceilalţi, ascunse de Egwene de femeiledin spatele ei, şi se repeziră toţi strigând: „lumina să vă scalde,Maică!“ sau lucruri asemănătoare. Chiar şi Thom şi Juilin.Egwene păru uimită la început, dar îşi ascunse repede mirarea.Zâmbi, apoi spuse încet:— Mulţumesc, Mat.Rămase o clipă uitându-se la ea, apoi îşi drese glasulscuturându-şi pantalonii. Sheriam şi celelalte din spatele luiEgwene se uitau lung la el.— Nu mă aşteptam să vii aici, zise el încet, dar se pare că aicisunt o grămadă de lucruri la care nu m-aş fi aşteptat.Întotdeauna Suprema Amyrlin îşi ia rămas-bun de la cei carepleacă în călătorii? Nu o să-mi spui că e doar de data asta, nu?La început crezu că asta o să-i răspundă, apoi Egwene îşiţuguie un pic buzele, clătinând din cap.— Întotdeauna o să-mi iau rămas-bun de la prieteni, Mat. Aş fivorbit cu tine dacă nu aş fi fost atât de ocupată. Mat, încearcă sănu dai de necazuri în Ebou Dar!Se uită indignat la ea. El se aruncase în genunchi pupândinele, iar ea îi spunea lui să nu dea de necazuri, când ideea era săaibă grijă ca Elayne şi Nynaeve să rămână cu pieile pe ele.

93

— Voi încerca, Maică, zise uşor crispat, dar nu foarte mult, căciSheriam sau celelalte l-ar fi putut auzi. Dacă îmi permiteţi,trebuie să mă duc la oamenii mei.Făcu altă plecăciune, apoi merse cu spatele câţiva paşi înaintede a se întoarce, ducându-se rapid către locul unde Talmanes şiceilalţi încă stăteau în genunchi.— Aveţi de gând să staţi aici până prindeţi rădăcini? mârâi el.Pe cai!Se urcă pe cal, şi toată lumea se grăbi să facă la fel, mai puţinTalmanes. Egwene schimbă câteva vorbe cu Elayne şi Nynaeve, întimp ce Vandene şi Adeleas se duseră să vorbească cu Sheriam,apoi veni momentul plecării, după toată acea tărăgănare. Mat seaştepta la un fel de ceremonie, cu Egwene stând acolo cu etola peumeri, dar şi celelalte se retrăseseră doar câţiva paşi. Elayne făcuun pas înainte şi brusc în faţa ei apăru o linie de lumină,lărgindu-se într-o gaură prin care se vedea vârful domol al unuideal, acoperit cu iarbă brună, răsucindu-se până se opri. Aproapecum facea şi Rand. Aproape.— Descălecaţi! ordonă Mat. Elayne părea foarte mulţumită deea – nici nu ai fi putut bănui ce soi era, după zâmbetul încântat,care părea să le invite pe Nynaeve şi Aviendha să se bucure şi ele–, dar, mulţumită sau nu, poarta nu era la fel de mare precum ceafăcută de Rand pentru Oaste. Desigur, nu erau la fel de mulţi caOastea, dar ar fi putut măcar s-o facă suficient de înaltă ca unbărbat să poată trece călare.Pe partea cealaltă, dealurile domoale acoperite cu ierburi brunese întindeau cât vedeai cu ochii, iar Mat, încălecat din nou peCimpoiaş, zări o uşoară întunecime către miazăzi, sugerând opădure. Dealuri pline de praf.— Nu trebuie să ne forţăm prea tare caii, spuse Adeleas urcândcu uşurinţă pe iapa grăsuţă de îndată de poarta se închise.Animalul părea că s-ar fi simţit mai în largul lui în apă.— Oh, desigur că nu, adăugă Vandene.Juganul ei negru avea un pas sprinten. Cele două o luară cătremiazăzi, făcându-le semn tuturor să le urmeze. Bătrânul Străjercălărea lângă ele.Nynaeve şi Elayne schimbară priviri iritate, apoi dădură ghescailor să le ajungă din urmă, până ce ajunseră lângă ele, în prafulstârnit de copite. Corniata cu cosiţă aurie le urmă precum făcuseStrăjerul cu celelalte două.Oftând, Mat îşi dezlegă eşarfa de la gât, punând-o peste gură şinas. Indiferent cât de mult l-ar fi amuzat să le vadă pe cele douăAes Sedai punându-le la punct pe cele două, ceea ce-şi dorea cuadevărat era un drum fără peripeţii, o şedere scurtă în Ebou Dar

94

şi un salt rapid înapoi în Salidar, înainte ca Elayne să facă cevastupid şi ireparabil. Femeile îl băgaseră mereu în bucluc şi nuînţelegea de ce.După ce poarta se închise, Egwene lăsă să-i scape un oftat.Poate Elayne şi Nynaeve reuşeau să-l ferească pe Mat de necazuriprea mari. Probabil era prea mult să aspire ca Mat să nu aflenimic. Simţi o împunsătură de regret că îl folosea aşa, dar ar fiputut fi de ceva ajutor, şi trebuise să-l despartă de Oaste. În plus,o merita. Poate Elayne o să-l înveţe niscaiva maniere.Întorcându-se către celelalte, Divanul şi Sheriam înconjurată degrupul ei, spuse:— Acum trebuie să ne vedem de treabă.Toţi ochii erau îndreptaţi către bărbatul din Cairhien în hainăneagră care încăleca în apropierea copacilor. Talmanes, parcăspusese Mat că îl cheamă. Nu îndrăznise să pună prea multeîntrebări. Le studie o clipă, apoi dispăru în pădure clătinând dincap.— Un bărbat care aduce necazuri, zise Romanda.— Ar fi bine să punem multe mile între noi şi cei de soiul ăsta,aprobă Lelaine.Egwene nu îşi permise să zâmbească. Oastea lui Mat îşi serviseprimului scop, dar foarte multe depindeau de ordinele pe care Mati le dăduse lui Talmanes. Se gândea că se putea baza pe Mat.Siuan spusese că Vanin aflase câteva lucruri, înainte să înceapăsă-i servească ea ce trebuia să afle. Iar, dacă trebuia să-şi „vină înfire“ şi să alerge la Oaste pentru protecţie, atunci Oastea ar trebuisă fie aproape de ea.— Mergem la cai? întrebă ea. Dacă plecăm acum, ar trebui să-lajungem pe Seniorul Bryne înainte de apusul soarelui.

CAPITOLUL 45

Un gând amarÎN TIMP CE VILNAR ÎŞI CONDUCEA PATRULA CĂLARE pe străzileOraşului Nou, nu departe de zidurile exterioare înalte, cu piatracenuşie străbătută de vinişoare argintii şi albe în soarele amiezii,se gândea să-şi radă barba. Unii şi-o răseseră deja. Chiar dacătoată lumea zicea că este ceva nefiresc, probabil că în Saldaeaarăta ceva mai bine.Nu era niciun pericol să-şi lase gândurile în voia lor. Ar fi pututcălări şi în somn, şi numai cei mai înrăiţi hoţi de buzunare ar fiîncercat ceva pe lângă zece saldaeani. Călăreau la întâmplare,astfel încât băieţii să nu ştie unde pot fi în siguranţă. De fapt, maides îi arestau pe cei care veneau la ei decât prindeau hoţi. Cel mai

95

dur bătăuş din Caemlyn ar fi venit mai degrabă alergând la eidecât să pună Aielii mâna pe el. Astfel încât Vilnar supravegheastrada doar cu un ochi, lăsându-şi mintea să colinde. Se gândeala fata de acasă, în Mehar, pe care i-ar fi plăcut să o ia de soţie.Tatăl lui Teryane era negustor şi îşi dorea să aibă un ginere soldatmai mult decât îşi dorea Teryane asta. Se gândea la jocurile pecare le sugeraseră femeile Aiel. Sărutul Fecioarei părea destul deinocent, dar aveau o strălucire în ochi în care nu se putea încrede.Dar cel mai mult se gândea la Aes Sedai.Vilnar îşi dorise dintotdeauna să vadă o Aes Sedai, şi nu era locmai potrivit pentru asta decât Caemlyn în acele zile, asta doardacă nu s-ar fi dus o zi la Tar Valon. Se părea că sunt peste tot înCaemlyn. Se dusese la Ogarul lui Culain, unde zvonurile spuneaucă sunt o sută, dar în ultima clipă se răzgândise şi nu maiintrase. Era curajos cu o sabie în mână, călare, în faţa oamenilorsau a trolocilor, dar gândul la Aes Sedai îi spulbera încrederea însine. În plus, hanul nu ar fi putut găzdui o sută de femei şiniciuna dintre fetele pe care le văzuse nu ar fi putut fi Aes Sedai.Se dusese şi la Coroana Trandafirilor, privind de peste drum, darnu putea fi sigur de vreuna dintre femeile văzute era Aes Sedai, şiasta îl facea să fie sigur că nu erau.Îşi miji ochii la o femeie slăbuţă, cu un nas mare, care ieşeadintr-o casă înaltă aparţinând probabil vreunui negustor. Stătuîncruntată în mijlocul străzii, înainte să-şi pună o pălărie de paieşi să plece grăbită. Vilnar clătină din cap. Nu ar fi putut spunecâţi ani avea, dar nu era suficient. Ştia cum se putea recunoaşte oAes Sedai. Jidar n-avea decât să creadă că erau atât de frumoasecă puteau ucide un bărbat zâmbindu-i, iar Rissen că erau maiînalte cu un picior decât oricare bărbat. Vilnar ştia că puteau firecunoscute după chip, chipul fără vârstă al unei nemuritoare.Era desigur imposibil să nu recunoşti asta.Când patrula ajunse lângă arcul înalt al Porţii Whitebridge,Vilnar uită de Aes Sedai. Una dintre pieţele fermierilor se întindeade-a lungul drumului, cu tarabe lungi de piatră, deschise,acoperite cu ţiglă roşie sau purpurie, cu ţarcuri pline de viţei,porci şi oi, găini, raţe şi gâşte, tarabe unde se vindea orice, de lafasole la napi. De obicei acele pieţe erau pline de strigătelefermierilor care îşi lăudau mărfurile, dar de această dată eratăcere, cu excepţia sunetelor scoase de animale. Brusc, ochii luiVilnar căzură pe cea mai ciudată procesiune pe care o văzusevreodată.Era o coloană lungă de fermieri, călărind pe rânduri de câtepatru, iar în spatele lor veneau căruţe. Cu siguranţă eraufermieri, cu acele straie, dar toţi purtau pe spate cel mai lung arc

96

pe care-l văzuse vreodată Vilnar, o tolbă plină la un şold şi uncuţit sau o sabie scurtă la celălalt. În fruntea procesiunii se aflaun stindard alb, cu margini roşii, cu un cap de lup pe el, şi oamestecătură de oameni la fel de stranie ca restul coloanei. Erautrei Aieli, mergând pe jos, desigur, dintre care doi erau Fecioare, şiun ins a cărei haină verde cu dungi şi nădragi de un galbenstrălucitor îţi spunea că este un Pribeag, doar că purta o sabie pespate. Era pe un cal la fel de mare ca al lui Nashun, cu o şanumai bună pentru un gigant. Conducătorul lor părea a fi un omcu umeri laţi şi păr lung, cu barbă scurtă şi un topor de luptăprins la cingătoare, iar lângă el călărea o femeie saldaeană cu orochie de călărie întunecată la culoare, care se uita la bărbat cucăldură…Vilnar se aplecă înainte în şa. O recunoştea pe femeie. Se gândila Seniorul Bashere, care era în Palatul Regal chiar în clipa aceea.Se gândi la Doamna Deira şi simţi un gol în stomac; şi ea era laPalat. Dacă o Aes Sedai şi-ar fi fluturat mâinile chiar atunci,transformând coloana în troloci, Vilnar ar fi fost foarte bucuros.Asta se întâmpla dacă visa cu ochii deschişi. Dacă mintea i-ar fistat la datorie, patrula ar fi trecut de mult de locul acela. Aveaînsă ordinele lui.Intrebându-se dacă doamna Deira o să-i folosească ţeasta dreptminge, îşi desfăşură oamenii la poartă.Perrin îşi lăsă armăsarul să se apropie la zece paşi de poartă,înainte de a trage de hăţuri. Trăparu’ fu bucuros să se oprească,nu îi plăcea căldura. Bărbaţii călare care blocau intrarea erausaldaeani, judecând după nasurile ascuţite şi ochii oblici. Uniipurtau bărbi negre lucioase, alţii mustăţi groase, iar alţii erauproaspăt bărbieriţi. Toţi îşi ţineau mâna pe mânerul sabiei. Aerulera încărcat, şi nu puţin, dar nu se simţea miros de frică. Perrinse uită la Faile, dar ea era aplecată asupra gâtului arcuit alRândunicii, făcându-şi de lucru cu căpăstrul; mirosea vag asăpun de ierburi şi a nelinişte. Pe ultimele două sute de mileauziseră zvonuri despre saldaeani în Caemlyn, conduşi se pare detatăl lui Faile. Vestea nu păruse să o îngrijoreze pe Faile, deşi erasigură că şi mama sa era în Caemlyn. Spusese că nici asta nu oîngrijora.— Nici măcar nu avem nevoie de arcaşi, spuse Aram liniştit,atingându-şi mânerul sabiei ce-i venea peste umăr; ochii negripăreau nerăbdători; şi mirosea a nerăbdare, cu siguranţă. Suntdoar zece. Tu şi cu mine am putea să-i facem fărâme singuri.Gaul îşi lăsase vălul şi cu siguranţă la fel făcuseră şi Bain, şiChiad, de cealaltă parte a lui Faile.— Fără arcuri, fără săbii, spuse Perrin. Şi fără suliţe, Gaul!

97

Nu le spuse nimic lui Baine sau lui Chiad, oricum nu ascultaudecât de Faile. Care nu părea să aibă de gând nici să-şi ridiceprivirea prea curând, nici să spună ceva. Gaul îşi dădu jos vălul,ridicând din umeri. Aram se încruntă dezamăgit.Insul bărbos, care nu-şi atinsese sabia, se aplecă uşor în şa.— Senior Aybara, sunt Vilnar Barada, sublocotenent în slujbaSeniorului Davram Bashere.Spusese acele vorbe foarte tare şi, dacă se gândea bine, evitasesă se uite la Faile, care oftă auzind numele tatălui ei,strâmbându-se la Barada, cu atât mai mult cu cât omul continuasă o ignore.— Ordinele Seniorului Bashere, adăugă apoi de parcă tocmai iarfi răsărit în minte, şi ale Seniorului Dragon sunt ca niciunnobil să nu intre în Caemlyn cu mai mult de douăzeci de oameniînarmaţi sau cincizeci de servitori.Aram îşi schimbă greutatea în şa. Era şi mai sensibil cuonoarea lui Perrin decât Faile, dar, slavă Luminii, nu şi-ar fi scossabia din teacă decât dacă ordona Perrin.Perrin se întoarse, vorbind peste umăr:— Dannil, du pe toată lumea la păşunea pe lângă care amtrecut acum trei mile şi instalează tabăra. Dacă apare vreunfermier să se plângă, dă-i ceva aur şi linişteşte-l. Spune-i că o săfie plătit pentru orice stricăciune. Aram, du-te cu ei.Dannil Lewin, un bărbat înalt ca un stâlp, cu o mustaţă groasăcare-i ascundea gura, îşi plecă fruntea, în ciuda faptului că Perrinîi spusese de nenumărate ori că un simplu „bine“ ar fi fostsuficient, şi apoi începu să ordone ca toată lumea să se întoarcă.Aram se crispă, desigur – nu-i plăcea deloc să stea departe dePerrin –, dar nu spuse nimic. Uneori Perrin se gândea că fostulPribeag era ca un ogar de vânătoare. Nu era bine ca un bărbat săfie aşa, dar nu ştia ce ar fi putut face.Se aştepta ca Faile să aibă multe lucruri de spus că trimiseseînapoi pe toată lumea – se aştepta ca ea să-i reamintească de aşaziselui poziţie şi să insiste să ia cei douăzeci de oameni desprecare vorbise Barada sau cincizeci, dacă reuşea –, dar ea eraaplecată în şa să le spună ceva în şoaptă lui Bain şi lui Chiad. Sestrădui să nu asculte ce vorbeau, deşi mai prindea ce-şi spuneau.Ceva despre bărbaţi, părând amuzate; femeile păreau mereu fieamuzate, fie furioase când vorbeau despre bărbaţi. Din cauza luiFaile îi târâse pe toţi acei oameni după el, şi flamura pe deasupra,deşi nu-şi dădea bine seama cum reuşise ea treaba asta. În căruţeerau servitori, bărbaţi şi femei care purtau livrele cu un cap delup pe umăr. Nici măcar oamenii din Ţinutul celor Două Râuri nu

98

se plânseseră; păreau la fel de mândri de livrelele lor ca oricaredintre refugiaţi.— E suficient? îl întrebă pe Barada. Poţi să ne escortezi laRand, dacă nu vrei să umblăm de capul nostru.— Cred că… zise Barada, uitându-se scurt la Aieli cu ochii luinegri. Cred că aşa ar fi cel mai bine.Când Faile se înălţă în şa, Bain şi Chiad se îndreptară grăbitecătre linia călăreţilor, trecând printre ei de parcă nici nu ar fi fostacolo. Saldaeanii nu părură surprinşi, dar probabil se obişnuiserădeja cu Aielii. Zvonurile spuneau că cei din neamul Aiel mişunaupeste tot în Caemlyn.— Trebuie să-mi găsesc fraţii de arme, spuse brusc Gaul. Fie săgăseşti mereu apă şi răcoare, Perrin Aybara! Şi ţâşni şi el dupăfemei. Faile îşi ascunse un zâmbet amuzat în spatele mâiniiînmănuşate.Perrin clătină din cap. Gaul voia ca Chiad să se mărite cu el,dar, după obiceiul Aiel, ea trebuia să-l ceară de bărbat, iar Failespunea că, deşi ar fi fost dispusă să-i fie iubită, nu ar fi renunţatniciodată la suliţă. Bărbatul părea la fel de încurcat ca o fată dinDouă Râuri. Cumva, Bain părea şi ea amestecată în poveste, deşiPerrin nu înţelegea cum. Faile pretinsese că nu ştie, deşi vorbisecam grăbită, iar Gaul devenise posac când îl întrebase. Ciudaţioameni!Saldaeanii deschideau calea prin mulţime, dar Perrin nu segândea nici la mulţimea de oameni, nici la oraş. Mai văzuseCaemlynul odată, parte din el, şi nu îi mai plăceau oraşele. Lupiiarareori se apropiau de oraşe; de două zile nu mai simţiseniciunul. Îşi studia soţia pe furiş, încercând ca ea să nu bage deseamă. La fel de bine ar fi putut să se holbeze. Întotdeaunacălărea dreaptă, dar acum stătea ţeapănă în şa, cu privirea fixatăpe spatele lui Barada. Omul călărea cu umerii lăsaţi, de parcă i-arfi simţit privirea. Nici măcar un şoim nu ar fi fost în stare să fixezepe cineva cu privirea mai bine decât Faile.Perrin bănuia că se gândeşte la acelaşi lucru ca şi el, deşi poatenu în acelaşi mod. Tatăl ei. Avea să-i dea câteva explicaţii – fugisesă devină o corniată dar Perrin era cel care trebuia să lămureascălucrurile cu Seniorul ţinuturilor Bashere, Tyr şi Sinona şi să-ispună omului că un fierar se însurase cu fiica şi moştenitoarealui. Nu era un lucru pe care Perrin să-l aştepte cu prea multănerăbdare. Nu se gândea la el însuşi ca la cineva deosebit decurajos – nu era curaj să faci ceea ce trebuia făcut dar, pânăatunci, nu se mai gândise niciodată că ar putea fi laş. Îşi simţeagura iască la gândul întâlnirii cu tatăl lui Faile. Poate ar trebuit săvegheze la instalarea taberei. O scrisoare adresată Seniorului

99

Bashere ar putea explica totul. Şi putea dura două sau trei zile săcompună o scrisoare bine gândită. Poate mai mult. Nu erapriceput la cuvinte.O privire aruncată stindardului stacojiu atârnând leneşdeasupra Palatului Regal îl aduse repede cu picioarele pe pământ.Zvonurile vorbiseră de asta. Perrin ştia că nu era stindardulDragonului, indiferent ce spuneau zvonurile – unii pretindeau căînsemna că Aes Sedai îl slujesc pe Rand; alţii că Rand le slujea peele –, şi se întreba de ce Rand nu arbora stindardul Dragonului.Rand. Încă îl putea simţi trăgând de el, un ta’veren mai puternictrăgând de unul mai slab. Nu îi spunea unde se află Rand, nu eraacel gen de simţământ. Plecase din Ţinutul celor Două Râurigândindu-se că o să ajungă la Tear sau Lumina ştie unde, şinumai un torent de zvonuri şi poveşti îl adusese aici. Nu, ceea cesimţea era mai degrabă nevoia de a fi lângă Rand sau poate căRand avea nevoie de el, ca o mâncărime între umeri pe care nu şioputea scărpina. Acum era pe cale să scape de ea, dar aproape îşidorea să nu fie aşa. Avea un vis, un vis de care Faile ar fi râs, cufirea ei aventuroasă. Visa să locuiască împreună cu ea într-o casămică, undeva la ţară, departe de orice oraş şi de agitaţie. Mereuera agitaţie în jurul lui Rand. Dar Rand avea nevoie de el, iar eltrebuia să facă ceea ce trebuia.Într-o curte uriaşă, mărginită de coloane, cu balcoane demarmură şi turnuri ascuţite deasupra, Perrin îşi desfăcu centuragrea din pricina securii de luptă, punând-o pe şa – era bucuros săscape de ea pentru o vreme –, iar un bărbat şi o femeieînveşmântaţi în alb veniră să îi ia pe Trăparu’ şi pe Rândunica. Cucâteva vorbe, Barada îi dădu în grija unor bărbaţi Aiel cu ochireci, mulţi purtând o eşarfă la tâmple, stacojie, cu însemnelediscului alb-negru, care îi conduseră înăuntru, dându-i în grijaFecioarelor, la fel de reci ca bărbaţii. Perrin nu recunoscu peniciunul dintre cei pe care-i ştia din Stâncă, iar eforturile sale de aface conversaţie fură întâmpinate cu priviri goale. Vorbeau înlimbajul semnelor, iar una dintre ele fu aleasă să-i conducă pe elşi pe Faile în măruntaiele Palatului, o femeie zveltă, cu păr deculoarea nisipului, de vârsta lui Faile. Îşi spunea Lerian, şi furăsingurele cuvinte auzite de la ea, cu excepţia avertismentului de anu se abate de la drum. Şi-ar fi dorit ca Bain şi Chiad să fie acolo.Ar fi fost plăcut să vadă un chip familiar. Faile plutea pe coridoareca o mare doamnă, ceea ce şi era, uitându-se însă iute în toatepărţile de fiecare dată când ajungeau la o răscruce. În modlimpede nu dorea să fie surprinsă de tatăl ei.În cele din urmă ajunseră la o pereche de uşi, fiecare sculptatăcu un leu, unde două Fecioare se ridicară de pe vine, vorbind prin

100

semne, până când Fecioara cu păr nisipiu intră fără să bată.Perrin se întrebă dacă aşa era acum întotdeauna în jurul luiRand, cu gărzi Aiel, şi toată lumea tăcută, când uşile zburară la oparte, iar Rand ieşi în cămaşă.— Perrin! Faile! Lumina să vă binecuvânteze căsătoria, râse el,sărutând-o pe Faile pe obraji. Cât mi-aş fi dorit să fiu şi eu acolo!Faile părea la fel de nedumerită ca Perrin.— De unde ştii?! exclamă, iar Rand râse iarăşi, bătându-l pespate.— Bode este aici, Perrin. Bode şi Jancy, şi tot restul. Adică înCaemlyn. Până aici au ajuns Verin şi Alanna când au auzit deTurn; arăta obosit, cu ochii înfundaţi în orbite, deşi nu ar fi părutdupă râs. Pe Lumină, Perrin, ce lucruri mi-au povestit despretine! Seniorul Perrin din Ţinutul celor Două Râuri. JupâneasaLuhhan ce a avut de zis?— Îmi spune Seniorul Perrin, bombăni stânjenit Perrin.Asta deşi îi înroşise fundul pe vremea când era copil mai desdecât propria mamă.— Face reverenţe, Rand. Chiar face reverenţe. Faile se uităciudat la el. Spunea că îi stânjeneşte pe oameni atunci cândîncearcă să-i facă să nu se mai încline în faţa lui sau să facăreverenţe; când despre stânjeneala lui, zicea că era preţul pe caretrebuia să-l plătească.Fecioara care intrase se strecură afară pe lângă Rand, iar eltresări.— Pe Lumină, vă ţin în uşă. Intraţi, intraţi! Lerian, spune-i luiSulin că am nevoie de mai mult punci. Cu pepene galben. Şi săaducă şi carafa plină.Cele trei Fecioare râseră de parcă Rand ar fi spus cevaamuzant.Puse un singur pas în încăpere, înainte ca un parfum floral să-ispună că mai era o femeie acolo. Făcu ochii mari când o văzu.— Min? Cârlionţii nu erau ai ei, nici haina brodată, nicipantalonii, dar ea era. Min, tu eşti! zise râzând şi îmbrăţişând-o.Ne strângem toţi, nu-i aşa? Faile, ea e Min. Ţi-am povestit despreea.Abia atunci îşi dădu seama de mirosul care venea dinspre soţialui şi o puse pe Min jos în timp ce ea încă rânjea la el. Brusc îşidădu seama că pantalonii ei prea strâmţi îi trădau formapicioarelor. Faile avea foarte puţine hibe şi o uşoară tendinţă să fiegeloasă. El nu ar fi trebuit să ştie de ziua în care o fugărise cubăţul jumătate de milă pe Caile Coplin, de parcă el s-ar fi uitat laaltă femeie dacă o avea pe ea.— Faile? zise Min. Orice femeie care îl poate suporta pe

101

căpăţânosul ăsta păros îndeajuns de mult să-l ia de bărbat sebucură de toată admiraţia mea. Cred c-ar putea fi un soţ bun, deîndată ce pui şaua pe el.Faile îi luă mâinile lui Min zâmbind, dar mirosul ei era acm şiascuţit.— Încă nu am reuşit să pun şaua pe el, Min, dar am de gândsă-l păstrez măcar până reuşesc.— Jupâneasa Luhhan face reverenţe? întrebă Rand clătinânduşicapul neîncrezător. Trebuie s-o vad ca să pot crede. Unde esteLoial? A venit şi el? Doar nu l-ai lăsat afară?— A venit, răspunse Perrin supraveghind-o discret pe Faile, darnu tot drumul, nu încă. A spus că e obosit şi are nevoie de unstedding, aşa că i-am spus de unul pe care îl cunoşteam eu, unulabandonat la miazănoapte de drumul de la Whitebridge, şi aplecat pe jos către el. Zicea că o să-l simtă de la zece mile.— Presupun că îi ştii pe Rand şi Perrin foarte bine? întrebăFaile, iar Min îi aruncă lui Rand o privire scurtă.— I-am cunoscut un timp, în orice caz. I-am întâlnit după ce auplecat din Ţinutul celor Două Râuri. Credeau că Baerlon e unoraş mare.— Pe jos? zise Rand.— Da, răspunse încet Perrin. Mirosul Failei se schimba, geloziaascuţită topindu-se parcă. De ce?— Ştii că preferă să-şi folosească picioarele. Apus rămăşag cumine o coroană de aur că o să ajungă în Caemlyn la doar zece ziledupă noi.Cele două femei se uitau una la alta, Faile zâmbind, iar Minînroşindu-se uşor. Min mirosea un pic stânjenită, iar Failemulţumită. Şi surprinsă, deşi aproape nu i se putea citi pe chip.— Nu am vrut să-i iau banii – trebuie să ocolească vreocincizeci de mile –, dar a insistat. Voia să facă drumul în cinci zile.— Loial a susţinut mereu că poate întrece la fugă un cal, râseRand, apoi se opri. Râsul se stinse încetişor. Sper că va ajunge însiguranţă, zise ceva mai serios. Era obosit, şi parcă şi schimbat înunele lucruri. Rand pe care Perrin îl văzuse în Tear nu fusesemoale, departe de asta, dar acest Rand îl făcea pe celălalt să parăun băiat de la ţară inocent. Nici nu clipea suficient de mult, deparcă, dacă ar fi clipit, nu ar fi văzut ce trebuia să vadă. Perrinrecunoştea ceva din privirea lui. O văzuse în ochii bărbaţilor dinDouă Râuri după atacurile trolocilor, după al cincilea, al zecelea,când speranţa fusese pierdută şi continuau să lupte doar fiindcăpreţul ar fi fost prea mare dacă se opreau.— Seniore Dragon, zise Faile, făcându-l să tresară pe Perrin; îispusese mereu Rand, deşi îi auziseră titlul de când plecaseră din

102

Whitebridge, dacă îmi permiţi, vreau să schimb două vorbe cusoţul meu, apoi vă las să vorbiţi.Fără să mai aştepte aprobarea surprinsă a lui Rand, se întoarsela Perrin, cu spatele către Rand.— Nu voi pleca departe, dragul meu. Min şi cu mine avempropria conversaţie despre lucruri care pe tine te-ar plictisi cusiguranţă.Făcându-şi de lucru cu reverele lui, începu să vorbească repedeşi atât de încet, încât doar el ar fi putut-o auzi fără să-şi ascutăurechile. Îşi amintea uneori cât de bine aude.— Să ţii minte că el nu mai e prietenul tău din copilărie, Perrin.Sau, cel puţin, nu este doar atât. Este Dragonul Renăscut,Seniorul Dragon. Dar tu eşti Seniorul Ţinutului celor Două Râuri.Ştiu că vei şti să-ţi aperi interesele şi pe ale Ţinutului, zise eazâmbindu-i plină de dragoste şi încredere; îi venea să o sărutechiar acolo. Gata, adăugă ea vorbind normal. Acum arăţi bine. Numai simţea nici urmă de gelozie în ea.Făcând o reverenţă către Rand, murmurând: „Seniore Dragon“,întinse mâna către Min.— Vino, Min.Min făcu o reverenţă mult mai puţin atentă, iar Rand tresări.Înainte să iasă cele două, una din cele două uşi se deschisebrusc şi o femeie înaltă în livrea intră cu o tavă de argint pe careerau puse pocale şi un urcior ce mirosea a vin, miere şi suc dulcede pepene galben. Perrin se uită lung. In ciuda rochiei roşu cualb, ar fi putut fi mama lui Chiad sau poate bunica ei, dacă era săjudece după firele albe, cârlionţate. Încruntându-se către femeilecare plecau, se duse către cea mai apropiată masă şi aşeză tava,cu chipul îngheţat într-o mască de umilinţă.— Mi s-a spus patru, seniore Dragon, aşa că am adus patru,spuse într-un fel ciudat; se gândi că încerca într-un fel a vorbi cuun respect umil, dar parcă îi stătea ceva în gât. Făcu o reverenţăfaţă de care cea a lui Min arăta elegant, trântind uşa în spatele ei.Perrin se uită la Rand.— Nu ai niciodată senzaţia că femeile sunt… ciudate?— De ce mă întrebi pe mine? Tu eşti cel însurat, răspunse Randumplând un pocal de argint cu vin şi întinzându-l lui Perrin. Dacănu ştii, trebuie să-l întrebi pe Mat. Eu ştiu mai puţin cu fiecare zi.— Şi eu, oftă Perrin; punciul era răcoros, iar Rand părea să nutranspire nici măcar un strop. Pe unde mai umblă Mat? Dacă ar fisă ghicesc, aş zice că s-a oprit în prima tavernă şi probabil are fiezarurile în mână, fie o fată pe genunchi.— Sper că nici una, nici alta, zise Rand întunecat, lăsându-şijos pocalul neatins. Trebuie să o aducă aici pe Elayne, să fie

103

încoronată. Şi pe Egwene, şi pe Nynaeve, sper. Pe Lumină, suntatât de multe lucruri de făcut înainte să ajungă! îşi clătină capulca un urs, apoi se uită fix la Perrin.— Vrei să te duci la Tear pentru mine?— Tear! Rand, sunt de două luni pe drumuri. Fundul meu acăpătat forma şeii.— Te pot duce acolo în seara asta. Astăzi. Poţi dormi în cort degeneral şi poţi să stai departe de şa cât timp pofteşti.Perrin se uită lung la el. Omul părea să vorbească serios. Bruscse întrebă cum mai stătea cu sănătatea minţii. Pe Lumină, trebuiasă reziste, cel puţin până la Tarmon Gai’don! Luă o înghiţiturălungă de punci să scape de gustul amar din gură. Ce mod de a segândi la un prieten!— Rand, dacă m-ai putea duce chiar acum în Stânca din Tear,tot aş spune nu. Trebuie să vorbesc cu cineva aici, în Caemlyn. Şiaş vrea să le văd pe Bode şi pe celelalte.Rand nu părea să-l mai asculte. Se trântise pe un scaun aurit,uitându-se întunecat la Perrin.— Îţi mai aduci aminte cum Thom jongla cu toate acele mingi şipărea că e atât de uşor? Ei bine, jonglez acum cât de tare pot, şinu e uşor. Sammael este în Illian. Lumina ştie unde sunt ceilalţiRătăciţi. Iar uneori mă gândesc că ei nici măcar nu sunt cele mairele lucruri. Rebeli care cred că sunt un fals Dragon. Juraţi aiDragonului care îşi închipuie că pot arde sate în numele meu. Aiauzit de Profet, Perrin? Nu contează, nu e mai rău decât ceilalţi.Am aliaţi care se urăsc unul pe altul, iar cel mai bun general pecare l-aş putea pune să atace Illianul nu-şi doreşte decât să facă oşarjă de cavalerie şi să moară. Elayne ar trebui să ajungă aici întrolună şi jumătate, cu puţin noroc, dar aş putea să mă trezesc cuo rebeliune înainte de asta. Pe Lumină, vreau să-i las Andorulîntreg. Mă gândisem chiar să mă duc eu însumi să o aduc, dar ecel mai prost lucru pe care l-aş putea face. Cel mai prost cuputinţă, zise, frecându-şi faţa cu ambele mâini.— Dar Moiraine ce spune?Rand îşi lăsă mâinile în jos, uitându-se la ele.— Moiraine este moartă, Perrin. A ucis-o pe Lanfear şi a murit,şi aşa s-a sfârşit.Perrin se aşeză. Moiraine? Nu părea posibil.— Dacă Alanna şi Verin ar fi aici… răsuci pocalul în palme; nuputea să aibă încredere în niciuna dintre ele. Le-ai cerut sfatul?— Nu! răspunse Rand, făcând un gest scurt cu mâna, ca şicum ar fi tăiat ceva. Nu au voie să se apropie de mine, Perrin! Amfost limpede.Perrin se decise să o roage pe Faile să afle de la Alanna sau

104

Verin ce se întâmplă. Cele două Aes Sedai îi dăduseră adeseori ostare de nelinişte, dar Faile părea să se descurce bine cu ele.— Rand, ştii la fel de bine ca şi mine că e periculos să înfurii oAes Sedai. Moiraine a venit să ne caute – pe tine, cel puţin –, darau fost momente când eram sigur că vrea să-l ucidă pe Mat, dar şipe mine, şi pe tine.Rand nu spuse nimic, dar, cum îşi ţinea capul înclinat, păreamăcar că îl ascultă.— Dacă a zecea parte a poveştilor pe care le-am auzit de laBaeron încoace e adevărată, ar putea fi cel mai prost moment caAes Sedai să fie furioase pe tine. Nu pretind că ştiu ce se întâmplăîn Turn, dar…Rand se scutură, aplecându-se înainte.— Turnul e frânt exact la mijloc, Perrin. Jumătate din ele credcă sunt ca un godac pe care-l pot cumpăra ca la piaţă, iar cealaltăjumătate… nu ştiu exact ce gândeşte. M-am întâlnit trei zile în şircu o parte din solia lor. Mai am o întâlnire după-amiaza asta, şitot nu-mi dau seama ce gândesc. Pun multe întrebări, oferăpuţine răspunsuri şi nu par deloc mulţumite că eu le ofer tot atâtde puţine răspunsuri pe cât îmi dau şi ele. Cel puţin Elaida – ea enoua Amyrlin, dacă nu ai auzit –, măcar trimisele ei zic ceva, chiardacă îşi imaginează că o să fiu atât de impresionat că Aes Sedaiîmi fac reverenţe, încât nu o să stau să mă gândesc prea mult.— Pe Lumină! oftă Perrin. Pe Lumină! Vrei să zici că o parte dinAes Sedai s-a răsculat, iar tu te-ai pus la mijloc între Turn şirebele? Ca doi urşi gata să se încaiere, iar tu te-ai găsit să te ducila cules de mure între ei? Nu crezi că ai suficiente bătăi de cap cuAes Sedai şi fără asta? îţi zic adevărul, Rand. Siuan Sanche îmidădea fiori, dar măcar cu ea ştiai cum stăteai. Mă făcea să măsimt ca un cal şi părea că încearcă să decidă dacă aş rezista la undrum lung, dar măcar era limpede că nu dorea să pună ea însăşişaua pe mine.Rand râse răguşit, fără veselie.— Şi tu chiar crezi că Aes Sedai o să mă lase în pace doarfiindcă eu le las în pace? Pe mine? Faptul că Turnul s-a divizateste cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. Sunt preaocupate să se holbeze unele la altele ca să îşi îndrepte toatăatenţia către mine. Dacă nu ar fi fost asta, aş fi dat de douăzeci deAes Sedai la fiecare pas. Cincizeci. Am Tearul şi Cairhienul şi uncap de pod aici. Fără divizarea Turnului, de câte ori aş fi deschisgura, cineva mi-ar fi spus: „Da, dar Aes Sedai spun…“. Perrin,Moiraine a făcut tot posibilul să lege sfori de mine, până când amforţat-o să se oprească şi, dacă e să spun adevărul, nu sunt sigurcă s-a oprit nici atunci. Când o Aes Sedai spune că îţi va da

105

sfaturi şi te va lăsa să decizi, vrea să spună că ştie ce trebuie săfaci, şi te va face să o faci, dacă va putea.Îşi luă pocalul, bând cu sete. Părea mai calm când îl lăsă jos.— Dacă Turnul ar fi fost întreg, aş fi avut până acum atât demulte sfori legate de mine, că nu aş fi putut mişca un degeţel fărăsă cer voie de la şase Aes Sedai.Perrin râse, la fel de puţin vesel ca şi Rand.— Deci crezi că e mai bine să… – ce? – să asmuţi rebelele AesSedai să se lupte cu Turnul? „Strigă pentru taur sau strigă pentruurs; strigă pentru amândoi şi vei fi călcat în picioare şi mâncat.“— Nu e chiar aşa de simplu, Perrin, deşi ele nu ştiu asta, ziseRand mândru, clătinând din cap. Mai este şi a treia facţiune, gatasă mi se supună. Dacă mă vor contacta din nou. Pe Lumină! Nuaşa ar trebui să ne petrecem primele ore împreună, vorbinddespre Aes Sedai. Emond’s Field, Perrin; chipul i se îmblânzi, aşacum şi-l aducea aminte pe Rand, apoi rânji nerăbdător. Ampetrecut puţin timp cu Bode şi celelalte, dar mi-au povestit de totsoiul de schimbări. Spune-mi ce s-a schimbat, Perrin. Spune-mice a rămas la fel.Vorbiră vreme îndelungată despre refugiaţi şi schimbările adusede ei, soiuri noi de fasole şi dovlecei, mere şi pere, ţesutulveşmintelor fine, al covoarelor, despre cărămizi şi ţigle, desprelucrul în piatră şi mobila mai decorată decât tot ce văzusevreodată Ţinutul celor Două Râuri. Perrin se obişnuise cunumărul mare de oameni care venise prin Munţii de Negură, darRand părea uluit. Mai vorbiră în amănunt şi despre avantajele şidezavantajele zidului pe care unii voiau să-l construiască în jurulEmond’s Field, şi al altor sate, sau despre avantajele pietrei sauale buştenilor. Din când în când Rand părea cel de demult, râzândde cât de dure fuseseră femeile la început cu rochiile tarabonezesau domani, iar acum părerile erau împărţite între cele ce ar fipurtat doar rochiile solide din Ţinutul celor Două Râuri şi celecare şi le-ar fi tăiat, să-şi facă din ele cârpe. Sau despre cum uniitineri îşi lăsaseră mustăţi precum tarabonezii sau domani, iarunii chiar şi o bărbuţă ca a celor din Câmpiile Almoth,transformându-l pe neînţeleptul purtător să pară că avea un cuibde animal sub nas. Perrin nu se mai obosi să adauge că bărbi caale lui erau din ce în ce mai populare.Perrin fu şocat să afle că Rand nu avea de gând să vină întabără, deşi erau o mulţime de oameni pe care îi cunoştea.— Nu te pot proteja pe tine sau pe Mat, zise încet, dar pot să-iprotejez pe ei.Conversaţia se împotmoli după ce Rand îşi anunţă hotărârea, şichiar şi Rand realiză că pusese punct discuţiei. În cele din urmă

106

se ridică oftând, trecându-şi mâinile prin păr şi uitându-se în jurnemulţumit.— Probabil vrei să te speli şi să te odihneşti. Nu te mai reţin. Osă pun să vă dea nişte camere. O să te mai gândeşti la Tear,Perrin? zise brusc, în timp ce îl conducea către uşă. Am nevoie detine acolo. Nu e nicio primejdie. O să-ţi spun întreg planul, dacăte hotărăşti să mergi. Vei fi al patrulea om care ştie adevăratulplan; chipul lui Rand se înăspri. Nu trebuie să mai spui astanimănui, Perrin! Nici măcar lui Faile.— Pot să-mi ţin gura, răspunse Perrin băţos. Şi puţin trist.Noul Rand se întorsese. Şi mă voi gândi la Tear.

CAPITOLUL 46

Dincolo de poartăPERRIN NU-L ASCULTA CU ATENŢIE PE RAND în timp ce acesta dădeainstrucţiuni unei Fecioare:— Spuneţi-i lui Sulin să pregătească nişte camere pentru Perrinşi Faile şi să le daţi ascultare aşa cum îmi daţi şi mie.Cele două femei Aiel păreau să creadă că Rand făcuse un fel deglumă grozavă, după felul în care râdeau plesnindu-se pestecoapse, dar Perrin se uita doar la omul zvelt care aştepta ceva maideparte pe holul acoperit de tapiserii. Era sigur că omul trebuiasă fie Davram Bashere. Nu pentru că era saldaean, căci nusemăna deloc cu Faile, cu mustăţile groase, spicuite cu păr alb, cei se lăsau în jos, aproape acoperindu-i gura. Nu era mai înaltdecât Faile, poate chiar puţin mai scund, dar felul în care stătea,cu braţele încrucişate, cu o expresie de şoim care se uită la coteţulcu găini, îl făcea pe Perrin să fie sigur. Omul ştia, cu siguranţă.Luându-şi rămas-bun de la Rand, Perrin trase adânc aer înpiept păşind pe coridor. O clipă îşi dori să fi avut securea la el;Bashere purta sabie.— Senior Bashere? Perrin făcu o plecăciune, care rămase fărărăspuns. Sunt Perrin Aybara.— Vom vorbi, zise Bashere scurt, întorcându-se pe călcâie.Perrin trebui să-l urmeze cu paşi iuţi, în ciuda faptului că aveapicioarele mai lungi.După ce trecură pe alte două coridoare, Bashere intră într-ocameră de zi mică, închizând uşa în spatele lui. Ferestrele înaltelăsau suficientă lumină să intre şi mai multă căldură decât seputea ascunde sub tavanul înalt. Două scaune tapiţate, cuspătare sculptate cu papirusuri, fuseseră aşezate unul în faţaceluilalt. Pe o masă incrustată cu piatră albastră stăteau douăcupe şi o carafă. După miros nu mai era punci, de data asta, ci

107

vin tare.Bashere umplu cupele, dându-i una lui Perrin şi făcându-isemn să se aşeze. Zâmbea din spatele mustăţilor, dar parcă ochiişi zâmbetul aparţineau unor oameni diferiţi. Parcă voia să batăcuie cu privirea.— Cred că Zarine ţi-a vorbit de averea mea înainte să te…căsătoreşti cu ea. Despre Coroana Sfărâmată. A fost mereu foartevorbăreaţă.Omul rămăsese în picioare, aşa că Perrin făcu la fel. Ce coroanăsfărâmată? Faile nu vorbise niciodată de nicio coroană sfărâmată.— La început mi-a spus că eşti negustor de blănuri. Sau poateneguţător de lemne, şi apoi negustor de blănuri. Vindeai şi ardeiiuţi.— Negustor de blănuri? tresări Bashere uluit.— Povestea s-a schimbat, continuă Perrin, dar repeta prea desdespre ce zicea tatăl ei că ar trebui să facă un general, aşa că amîntrebat-o direct şi… Perrin se uită în cupa cu vin, apoi se forţăsă-l privească pe bărbat în ochi. Când am aflat cine erai, aproapecă m-am răzgândit s-o mai iau de nevastă, numai că ea sehotărâse, iar când Faile se hotărăşte e la fel de uşor să o faci să serăzgândească aşa cum ar fi să urneşti o turmă de catâri care sehotărăsc să se aşeze pe jos în acelaşi timp… în plus, o iubeam. Oiubesc.— Faile? lătră Bashere. Cine mama naibii e Faile? Eu vorbescdespre fiica mea, Zarine, şi despre ce-ai făcut tu cu ea!— Faile este numele pe care şi l-a luat când a devenit corniată,zise Perrin răbdător. Trebuia să-i facă bărbatului o impresie bună.Să fii la cuţite cu socrul era aproape la fel de rău cu a fi la cuţitecu soacra. Asta a fost înainte să mă întâlnească pe mine.— Corniată? zise Bashere cu o voce în care i se ghicea mândria,apoi rânji brusc. Mirosul furiei aproape dispăruse.— Nu mi-a spus o vorbuliţă despre asta, vulpea cea mică.Trebuie să recunosc, Faile i se potriveşte mai bine decât Zarine. Afost ideea mamei ei să…Brusc se scutură, aruncându-i lui Perrin o privire suspicioasă.Începea să miroasă din nou a furie.— Nu încerca să schimbi subiectul, băiete. Vorbim de tine şifiica mea şi aşa-zisa voastră căsătorie.— Aşa-zisa? Perrin îşi ţinuse mereu firea; Jupâneasa Luhhanspunea că nu se enervează niciodată. Când erai mai mare şi maiputernic decât ceilalţi băieţi şi-i puteai răni din greşeală, învăţaidin copilărie să îţi ţii firea. De data asta, abia mai reuşea să sestăpânească.— Meştereasa a săvârşit ceremonia, la fel ca la toată lumea care

108

s-a căsătorit în Ţinutul celor Două Râuri, de la începutulveacurilor.— Băiete, nu contează nici dacă un Ogier ar fi rostit cuvintele şiaţi fi avut şase Aes Sedai ca martore. Zarine nu este suficient demare să se mărite fără consimţământul mamei ei, pe care nici nul-a cerut, nici nu l-a primit. Acum este cu Deira şi, dacă nu oconvinge pe mama ei că e suficient de mare să fie măritată, seîntoarce la tabără, probabil să facă treburi pentru mama ei. Iar petine… Bashere atinse sabia, fără să fie probabil conştient. Iar petine, zise cu un ton aproape vesel, o să te ucid.— Faile este a mea, mârâi Perrin. Vinul i se vărsase peîncheietură, iar el se uită surprins la cupa zdrobită în mână.Aşeză cu grijă pe tavă bucata îndoită de argint, lângă urcior, darnu-şi putea controla şi vocea.— Nimeni nu mi-o poate lua. Nimeni! Dacă o duci în tabăra tasau oriunde altundeva, voi veni după ea.— Am nouă mii de oameni cu mine, spuse bărbatul pe un tonsurprinzător de blând.— Sunt ei mai greu de ucis decât trolocii? încearcă să mi-o iei –încearcă doar! – şi o să aflăm.Perrin îşi dădu seama că tremura, cu pumnii atât de strânşi căîl dureau. Era şocat; nu mai fusese mânios, cu adevărat mâniosde atât de multă vreme că uitase şi cum era.Bashere îl măsură din cap până în picioare, clătinând din cap.— Ar fi păcat să te omor. Avem nevoie de sânge proaspăt.Devine cam subţire în Casa noastră. Bunicul meu obişnuia săspună că ne înmuiem cu toţii, şi avea dreptate. Sunt doar pejumătate bărbatul care era el şi, indiferent cât de ruşine îmi e să ospun, Zarine este teribil de moale. Nu slabă, ai grijă… se încruntăo clipă, clătinând din cap când văzu că Perrin nu avea de gând săspună că Faile era slabă… Dar, cu toate astea, moale.Perrin era atât de surprins, încât se aşeză înainte să îşi deaseama că se apropiase de scaun. Mai că uită să fie furios. Oarebărbatul din faţa lui era nebun, de se schimba atât de repede? IarFaile, moale? Putea fi delicios de moale câteodată, era adevărat,dar orice bărbat care ar fi considerat-o moale s-ar fi trezit fărăcap, inclusiv el.Bashere luă cupa strivită, o studie, apoi îl aduse alta,aşezându-se în scaun.— Zarine mi-a spus câte ceva despre tine înainte de a se ducela mama ei, despre Seniorul Perrin al Ţinutului celor Două Râuri,Ucigaşul de troloci. Asta e bine. Îmi place un bărbat care poateprivi un troloc în ochi fără să dea înapoi. Acum aş vrea să ştiu cefel de om eşti, zise, aşteptând în timp ce sorbea din vin.

109

Perrin şi-ar fi dorit să mai aibă punciul lui Rand sau măcarcupa cu vin. Îşi simţea gâtul uscat. Dacă voia să facă o impresiebună, trebuia să înceapă cu adevărul.— Adevărul este că nu sunt un senior. Sunt fierar. Atunci cândau venit trolocii…Se opri, deoarece Bashere râdea cu lacrimi.— Băiete, Casele nu au fost făcute de Creator. Poate că unii auuitat, dar, dacă te duci suficient de departe în trecutul fiecăreicase, vei găsi un om de rând care a arătat un curaj ieşit dincomun sau şi-a păstrat capul pe umeri când toţi alergau ca niştegâşte cu penele smulse. Ţine minte că alt lucru pe care uniipreferă să îl uite este că drumul în jos poate fi la fel de rapid. ÎnTyr am două servitoare care ar fi Doamne dacă acum două sute deani străbunii lor nu ar fi fost nişte proşti atât de mari încâtnimeni, nici cel mai mare zevzec, nu a vrut să-i urmeze, şi untăietor de lemne în Sidonia care pretinde că străbunii lui au fostregi şi regine înainte de vremurile lui Artur Aripă-de-Şoim. Poatecă spune adevărul; este un tăietor de lemne priceput. La fel demulte drumuri duc şi în sus, şi în jos, doar că acelea care duc înjos sunt ceva mai alunecoase, pufni Bashere atât de tare că i seagită mustaţa. Un prost se vaită când soarta îl dărâmă, şi unprost şi mai mare se vaită când norocul îl poartă pe culmi… ceeace vreau eu să ştiu despre tine nu este ce ai fost sau ce eşti acum,ci cum eşti în interiorul tău. Dacă Zarine o să mai aibă pielea peea când nevasta mea termină cu ea, şi eu nu o să te ucid, ştii cumtrebuie tratată o nevastă? Aud?Realizând că făcuse o impresie bună, Perrin se hotărî să nu maiadauge că ar fi preferat să fie iarăşi fierar.— O tratez pe Faile cât de bine ştiu, zise el cu grijă.— Cât de bine ştii, pufni iar Bashere, mârâind. Ai face bine săştii cum, băiete, sau o să… Ascultă-mă. O nevastă nu e un oşteansă alerge când strigi tu. În multe feluri, o femeie este ca oporumbiţă. Dacă o strângi doar jumătate din cât crezi că trebuie,poţi să o răneşti. Nu vrei să o răneşti pe Zarine. Mă înţelegi? Rânjiel brusc, deconcertant, continuând aproape prietenos. Ai putea fiun ginere bun, Aybara, dar, dacă o faci nefericită…Îşi atinse din nou mânerul sabiei.— Încerc să o fac fericită, zise Perrin serios. Ultimul lucru pecare l-aş vrea pe lumea asta ar fi să o rănesc.— Bine. Pentru că ar fi chiar ultimul lucru pe care îl faci,băiete, rânji iarăşi Bashere, dar Perrin nu se îndoia că vorbeaserios. E timpul să te duc la Deira. Dacă ea şi Zarine nu auterminat de vorbit, ar fi bine să intrăm înainte să se omoare unape cealaltă. Întotdeauna pierd măsura când se ceartă, iar Zarine

110

este prea mare acum pentru ca discuţia să se încheie cu o bătaiela fund.Bashere îşi puse cupa pe tavă, continuând să vorbească în timpce se îndrepta către uşă:— Trebuie să ai grijă la un lucru. Doar fiindcă o femeie îţispune că ea crede un lucru nu înseamnă că e adevărat. Oh, eapoate crede că e, dar nu înseamnă că dacă o femeie crede este şiadevărul. Să nu uiţi asta.— Nu o să uit.Perrin credea că înţelege ce voise bărbatul să zică. Faile aveacâteodată numai o relaţie pasageră cu adevărul. Nu în ceea cepriveşte lucrurile importante sau lucrurile pe care le considera eaimportante, dar, dacă promisese să facă ce nu voia, reuşea cumvasă îşi lase o portiţă de scăpare şi să facă exact cum poftea. Ceeace nu înţelegea totuşi era legătura cu întâlnirea mamei lui Faile.Era un drum lung prin palat, pe sub nişte colonade şi apoiurcând scările. Nu păreau să fie mulţi saldaeani, dar erau mulţiAieli, luptători şi Fecioare, ca să nu mai vorbim despre servitoriiîn livrele roşu cu alb, care se înclinau şi făceau reverenţe, precumşi bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în alb la fel ca aceia care le luaserăcaii. Cei din urmă se grăbeau pe coridoare cu braţele pline de tăvisau albituri, cu ochii în pământ, dând impresia că nu vedeau penimeni. Perrin tresări dându-şi seama că mulţi dintre ei purtauaceeaşi pânză stacojie în jurul tâmplelor ca mulţi dintre Aieli.Probabil erau şi ei Aieli. Mai observă câteva lucruri. Dintre ceiîmbrăcaţi în alb erau la fel de multe femei care purtau pânzastacojie ca şi bărbaţi, dar nicio Fecioară. Gaul îi spusese câte cevadespre neamul Aiel, dar nu pomenise nimic, niciodată despreacest lucru.După ce el şi Bashere intrară într-o încăpere cu scauneîncrustate cu fildeş şi măsuţe mici, aşezate pe covoarele cu motiveroşii, aurii şi verzi, Perrin desluşi un zgomot înfundat de vocifemeieşti. Nu-şi putea da seama prin uşa groasă ce vorbeau, darrecunoscu vocea lui Faile. Brusc se auzi o plesnitură, urmatăapoi, aproape imediat, de o alta. Tresări. Doar un nebun s-ar fibăgat între soţia lui şi mama ei când se certau – din câte văzuse,ambele se întorceau împotriva sărmanului prost – şi ştia bine căFaile se putea descurca foarte bine în situaţii normale. Pe de altăparte, văzuse femei puternice, la rândul lor mame sau bunici,lăsându-se tratate ca nişte copii de către propriile mame.Îndreptându-şi umerii, se duse către uşa interioară, darBashere ajunse înaintea lui, bătând în ea de parcă ar fi avut tottimpul din lume. Desigur, Bashere nu putea auzi ceea ce lui îipăreau două pisici băgate într-un sac. Două pisici ude.

111

Ciocănitul opri brusc zarva.— Intră, se auzi o voce stăpânită.Perrin se abţinu cu greu să nu dea buzna înăuntru,împingându-l pe Bashere, iar după ce intră o căută din privirineliniştit pe Faile, care stătea într-un scaun mare, cu braţe late,într-o parte a camerei unde lumina soarelui era mai puţin crudă.Culoarea covorului, un roşu-închis, îl făcu să se gândească lasânge, iar una din tapiserii înfăţişa o femeie călare ucigând cusuliţa un leopard. Cealaltă tapiserie ilustra o bătălie furioasăpurtată în jurul stindardului Leului Alb. Mirosul ei trăda unamestec de emoţii, pe care nu le putea separa, iar obrazul ei stângpurta urma roşie a unei palme, însă îi zâmbea slab.Mama lui Faile îl facu pe Perrin să clipească. Toate vorbele luiBashere despre porumbiţe îl făcuseră să se gândească la o femeiefragilă, dar Doamna Deira era cu câteva degete mai înaltă decâtsoţul ei şi era… măreaţă. Nu mare, ca Jupâneasa Luhhan, careera rotundă, sau ca Daise Congar, care părea că se poate apucade fierărit în orice clipă. Avea un piept generos, cu toate că unbărbat nu ar fi trebuit să se gândească aşa la soacra lui, şi puteavedea de unde-şi moştenise Faile frumuseţea. Chipul lui Faile eraal mamei ei, fără părul cărunt de la tâmple. Dacă aşa avea săarate Faile când va ajunge la o anumită vârstă, era un om foartenorocos. Pe de altă parte, nasul ascuţit al Doamnei Deira îi dădeaun aspect vulturesc, iar cu ochii oblici fixându-se pe el, părea unvultur fioros gata să-şi înfigă ghearele într-un iepure obraznic.Surpriza consta în urma roşie lăsată de o palmă pe obrazul ei.— Tată, tocmai vorbeam despre tine, zise Faile cu un zâmbetafectuos, plutind către el şi luându-i mâinile într-ale sale. Îlsărută pe obraji, iar Perrin simţi o împunsătură în inimă. Un tatănu merita atâta atenţie când soţul era acolo, susţinut doar cu unzâmbet fugar.— Să înţeleg că ar trebui să mă arunc pe un cal şi să măascund undeva, Zarine? chicoti Bashere. Un chicot foarte vesel.Bărbatul ăla părea să nu fi văzut nici măcar că fiica şi soţia lui seloviseră una pe alta!— Preferă să-i zici Faile, Davram, spuse absentă Doamna Deira.Cu braţele încrucişate, îl măsura pe Perrin de sus până jos, fărăsă încerce să o ascundă.— Depinde de el, acum, o auzi pe Faile spunându-i în şoaptătatălui ei.Probabil aşa era, dacă ea şi mama ei ajunseseră să se lovească.Îndreptându-şi umerii, se pregătea să-i spună Doamnei Deira că ova trata pe Faile ca pe o pisicuţă, iar el va fi docil ca un mieluşel.Ultima parte ar fi fost o minciună, desigur – Faile ar fi scuipat în

112

ochi un om umil şi l-ar fi gătit la cină –, dar pacea trebuiamenţinută. În plus, chiar încerca să fie tandru cu ea. Poate căDoamna Deira era motivul pentru care Bashere îi vorbise deblândeţe; niciun bărbat nu ar fi avut curaj să fie altfel în preajmaunei femei ca aceea.Înainte să poată deschide gura, mama lui Faile spuse:— Ochii galbeni nu înseamnă că eşti lup. Eşti suficient deputernic să faci faţă fetei mele, tinere? Din câte mi-a spus, înţelegcă eşti un papă-lapte, că-i faci toate poftele şi că te răsuceşte pedegete cum are ea chef.Perrin facu ochii mari. Bashere se aşezase în scaunul undestătuse înainte Faile, studiindu-şi cu atenţie cizmele, una proptităpeste alta. Faile se aşezase pe braţul lat al scaunului tatălui ei,aruncând o privire indignată către mama ei şi un zâmbetîncrezător către Perrin, asemenea celui pe care-l avusese când îispusese să îi ţină piept lui Rand.— Nu cred că mă învârte pe degete, zise el grijuliu. Era adevăratcă mai încercase, dar nu credea să o fi lăsat vreodată. Doar dincând în când să-i facă pe plac.Doamna Deira pufni cu subînţeles.— Toţi mototolii cred asta. O femeie vrea un bărbat puternic,mai puternic ca ea, zise împungându-l cu degetul în piept destulde tare ca să-l facă să scoată un mormăit. Nu o să uit niciodatăcând Davram m-a luat de guler prima dată şi mi-a arătat că eleste mai puternic. A fost magnific!Perrin clipi; nu-şi putea imagina cu niciun chip toată scena.— Dacă o femeie este mai puternică decât bărbatul ei, ajunge săîl dispreţuiască. Are de ales, ori îl tiranizează, ori devine ea slabă,ca să pară el mai tare. Dar, dacă bărbatul este suficient deputernic… îl împunse iar, mai tare… ea poate fi cât de puternicăeste în realitate, cât de puternică poate deveni. Trebuie să-idovedeşti lui Faile că eşti puternic.Îl împunse iarăşi, cu şi mai multă putere.— Femeile din familia noastră sunt leoparzi. Dacă nu o poţidresa să vâneze la comanda ta, Faile o să te mănânce de viu. Eştisuficient de puternic?De data asta împunsătura îl dădu pe Perrin un pas înapoi.— N-ai de gând să încetezi cu asta? mârâi el.Se abţinu să nu-şi frece pieptul. Faile nu-l ajuta în niciun fel,zâmbind doar la el încurajator. Bashere îl studia cu buzeleţuguiate şi cu o sprânceană ridicată.— Dacă îi fac mofturile câteodată este pentru că aşa vreau eu.Îmi place să o văd zâmbind. Dacă te aştepţi s-o calc în picioare,poţi să-ţi muţi gândul.

113

Poate că pierduse cu vorbele alea. Mama lui Faile începu să seuite la el într-un mod ciudat, degajând un miros amestecat, pecare nu-l putea desluşi, deşi erau încă prezente şi furia, şidispreţul rece. Fie că făcuse impresie bună, fie că nu, nu mai aveade gând să spună ce voiau să audă Bashere şi soţia lui.— O iubesc, ea mă iubeşte, şi asta este tot, în ceea ce măpriveşte.— Zice, spuse încet Bashere, că, dacă o iei pe fiica noastră, o soia înapoi. Pare să creadă că nouă mii de călăreţi saldaeani nusunt pe măsura câtorva sute de arcaşi din Ţinutul celor DouăRâuri.Soţia lui se uita insistent la Perrin, apoi ridică fruntea.— Asta este foarte bine, dar orice bărbat poate învârti o sabie.Ceea ce vreau eu să ştiu este dacă poate stăpâni o încăpăţânată,neascultătoare…— Suficient, Deira, o întrerupse cu blândeţe Bashere. Pentru căe evident că ai decis că Zarine… Faile… nu mai este o copilă, credcă Perrin e suficient de bun.Spre surpriza lui Perrin, soţia lui Bashere îşi înclină fruntea cuumilinţă.— Cum spui tu, inimioara mea.Apoi se uită la Perrin, câtuşi de puţin umilă, de parcă ar fi vrutsă spună că aşa trebuie să se comporte un bărbat cu nevasta lui.Bashere mormăi ceva în barbă despre nepoţi şi sânge proaspăt.Iar Faile? îi zâmbea lui Perrin cu o expresie pe care nu o maivăzuse niciodată, o expresie care îl stânjenea. Cu mâinileîmpreunate, cu gleznele încrucişate şi ţinându-şi capul uşorînclinat, părea să arate… supusă. Faile! Poate că în familia aiatoţi erau nebuni.Închizând uşa în spatele lui Perrin, Rand îşi termină pocalul cupunci, apoi se tolăni într-un scaun, gândindu-se. Spera ca Perrinsă se înţeleagă bine cu Bashere. Dar, dacă ieşeau scântei, Perrinar fi fost poate mai potrivit în Tear. Avea nevoie fie de Perrin, fie deMat ca să-l convingă pe Sammael că de acolo urma să porneascăatacul. Gândul îl făcu să râdă încet, amar. Pe Lumină, cumajunsese să gândească despre un prieten. Lews Therin chicoteamormăind ceva de neînţeles despre prieteni şi trădare. Rand şi-arfi dorit să poată dormi un an întreg.Min intră fără să bată şi fără să fie anunţată, desigur. UneoriFecioarele se uitau ciudat la ea, dar, din pricina a ceea ce spusesepoate Sulin sau poate Melaine, Min era acum printre puţinii careerau lăsaţi să intre, indiferent ce făcea Rand. Iar ea profita dinplin. Deja insistase să stea pe un scăunel lângă cada sa, vorbindde parcă nu ar fi fost nimic ieşit din comun. Acum i se aruncă în

114

poală, după ce se oprise să-şi umple un pocal cu vin. Un stratsubţire de sudoare îi strălucea pe chip. Nici nu avea de gând săînveţe cum să ignore căldura, râdea spunând că nu este Aes Sedaişi nici nu îşi face planuri să devină. El devenise scaunul ei favoritîn timpul acestor vizite, dar era sigur că, dacă se facea că nuobservă, ea o să renunţe în cele din urmă. De aceea se şiascundea cât de bine putea în cadă, în loc să o lege la ochi cu ourzeală de Aer. De îndată ce şi-ar fi dat seama că îl afectează, nus-ar mai fi oprit niciodată cu gluma ei. În plus, indiferent cât derușine îi era să recunoască, era plăcut să ţină o fată pe genunchi.Nu era făcut din lemn.— Ai avut o conversaţie plăcută cu Faile?— Nu a durat mult. A venit tatăl ei şi a luat-o, şi era preaocupată să-l ţină de gât ca să mă mai bage în seamă. Am făcutapoi o mică plimbare.— Nu ţi-a plăcut de ea? întrebă, iar Min făcu ochii mari, iargenele îi făceau să pară şi mai mari decât erau.Femeile nu se aşteptau ca un bărbat să vadă sau să înţeleagăce ele nu voiau.— Nu aş putea spune că o displac, zise ea tărăgănându-şivorbele. Doar că… Ei bine, vrea ceea ce vrea, când vrea ea, şi nuacceptă „nu“ ca răspuns. Îmi pare rău de sărmanul Perrin, că aluat-o de nevastă. Ştii ce voia de la mine? Să fie sigură că nu îmifac planuri cu preţiosul ei soţ. Poate că nu ai observat – bărbaţiinu observă niciodată lucrurile astea –, dar…Se întrerupse, uitându-se suspicioasă la el pe sub genele eilungi. Dovedise că putea totuşi să vadă unele lucruri. De îndatăce fu sigură că el nu avea să râdă sau să aducă vorba mai târziudespre subiect, continuă:— Am văzut din prima clipă că e vrăjit de ea, sărmanul nebun.Şi ea de el, deşi nu ştiu cât bine o să-i facă lui. Nu cred că s-aruita măcar la altă femeie, dar ea nu crede asta, nici măcar dacăfemeia este aceea care se uită la el. Şi-a găsit uliul şi nu aş fisurprins să-l ucidă atunci când apare vulturul.Rămase fără respiraţie, apoi îi aruncă o privire furişă şi îşi făcude lucru bând din pocal.Îi va explica apoi ce voise să zică, dacă va întreba. Îşi aminti cănu-i va spune nimic din viziunile ei, decât dacă îl priveau, dar îşischimbase opinia. Acum Min îi spunea tot ce vedea, despre oricineîntreba. Dar nu se simţea foarte bine făcând acest lucru.„Taci, ţipă el la Lews Therin. Pleacă de aici! Eşti mort!“ Nu avuniciun efect. În ultima vreme, nu prea mai avea. Vocea continuăsă mormăie despre a fi trădat de prieteni sau poate despre a-ţitrăda prietenii.

115

— Ai văzut ceva ce mă privea?Cu un zâmbet recunoscător, Min se sprijini prieteneşte depieptul lui – ei bine, probabil voia să fie prieteneşte; sau poate nu– şi începu să vorbească printre înghiţituri de punci.— Când voi doi aţi fost împreună, am văzut întunericul şi acelescântei mai puternice ca niciodată. Hm. Îmi place punciul cupepene galben. Dar când sunteţi în aceeaşi cameră, scânteilereuşesc să reziste în loc să fie înghiţite de întuneric înainte de a sestrânge mai multe, aşa cum se întâmplă când eşti singur. Şi ammai văzut ceva când aţi fost împreună. De două ori el va trebui săfie aici sau tu…Ea se uită în pocal, ca Rand să nu-i vadă chipul.— Dacă nu va fi aici, o să ţi se întâmple ceva rău, zise cu o voceslabă şi înspăimântată. Foarte rău.Indiferent cât ar fi vrut să ştie mai mult – când, unde, cum –,ştia că ea i-ar fi spus deja dacă ar fi ştiut.— Atunci o să-l ţin pe lângă mine, zise, cât de vesel putea. Nu îiplăcea ca Min să fie speriată.— Nu ştiu dacă va fi suficient, mormăi ea uitându-se în pocal.Se va întâmpla dacă nu este aici, dar nimic din ce am văzut numispune că nu se va întâmpla, chiar dacă el va fi. Va fi foarte rău,Rand. Doar când mă gândesc la viziuni…El îi ridică apoi bărbia, văzând surprins că avea lacrimi în ochi.— Min, nu am ştiut că viziunile tale îţi pot face rău, spuse cublândeţe. Îmi pare rău.— Ce ştii tu, ciobanule, murmură ea, scoţându-şi o batistă dinmânecă şi ştergându-şi ochii. E doar praf. Nu o pui pe Sulin săşteargă praful suficient de des, adăugă, aşezându-şi grăbităbatista înapoi. Trebuie să mă întorc la Coroana Trandafirilor. Doarcă trebuia să îţi spun ce am văzut despre Perrin.— Min, ai grijă. Poate nu ar trebui să vii atât de des. Nu cred căMerana o să te trateze cu blândeţe dacă află ce faci.Rânjetul ei îi aduse aminte de Min, cea de demult, iar ochii eistrăluceau, în ciuda lacrimilor.— Lasă-mă să îmi fac singură griji pentru mine, ciobanule. Elecred că mă zgâiesc la minunăţiile Caemlynului, ca oricareamărâtă de la ţară. Dacă nu aş veni în fiecare zi, ai fi ştiut că seîntâlnesc cu nobilii?Văzuse din întâmplare cu o zi în urmă cum Merana apăruse oclipă la fereastra unui palat despre care Min aflase că aparţineaSeniorului Pelivar. Erau la fel de multe şanse ca Pelivar să fiesingurul cu care se întâlneau, ca Merana să se fi dus să-i cureţeţevile de scurgere.— Ai grijă, îi spuse hotărât. Nu vreau să păţeşti ceva, Min!

116

Preţ de o clipă se uită în linişte la el, apoi se ridică suficient câtsă-l poată săruta uşor pe buze. Sau… Da, era uşor, dar deveniseun ritual zilnic atunci când pleca, dar i se părea că acele sărutărideveneau din ce în ce mai apăsate. In ciuda a ceea ce-şipromisese, Rand îi spuse:— Aş vrea să nu mai faci asta.Era una să o lase să-i stea pe genunchi, dar sărutările duceaugluma prea departe.— Fără lacrimi, ţărănuşule, zâmbi ea. Fără bâlbâieli.Zburlindu-i părul de parcă ar fi avut zece ani, se îndreptă cătreuşă, mişcându-se cu o graţie care, deşi nu îl făcea să se bâlbâiecu lacrimi în ochi, îl făcea să se uite lung la ea, indiferent cât sestrăduia să nu o facă. Privirea i se ridică fulgerător către chipul ei,când Min se întoarse.— Te-ai înroşit, ciobanule. Credeam că nu te mai atingecăldura. Nu contează. Voiam să-ţi spun că o să am grijă. Nevedem mâine. Ai grijă să îţi pui ciorapi curaţi.Rand oftă lung după ce uşa se închise în spatele ei. Ciorapicuraţi? îşi punea în fiecare zi o pereche curată! Avea doar douăsoluţii. Putea să pretindă că nu avea niciun efect asupra lui sauputea să-şi dea seama că se bâlbâie. Sau poate să cerşească;poate că s-ar fi oprit dacă îi cerşea îndurare, dar apoi ar fi avut cuce să-l tachineze, iar ei îi plăcea mult să tachineze. Cealaltăopţiune – să scurteze vizitele, să fie rece şi distant – nici nu oputea lua în calcul. Ii era prietenă. Ar fi putut fi rece faţă de…Aviendha şi Elayne, se gândi el, deşi parcă numele nu se potriveauacolo. Faţă de Mat sau Perrin. Singurul lucru pe care nu îlînţelegea era de ce se simţea în continuare atât de în largul său înpreajma ei. Nu ar fi trebuit, având în vedere cum îl chinuia, daraşa stăteau lucrurile.Bombănelile lui Lews Therin crescuseră în intensitate dinmomentul în care venise vorba de Aes Sedai, iar acum spunealimpede: „Dacă s-au apucat de comploturi cu nobilii, trebuie săfac ceva în privinţa lor“.„Pleacă de aici“, comandă Rand.„Nouă sunt prea periculoase, chiar şi neantrenate. Preapericuloase. Nu pot permite. Nu. Oh, nu.“„Pleacă de aici, Lews Therin!“„Nu sunt mort, urlă vocea. Merit moartea, dar trăiesc! Trăiesc!Trăiesc!“„Eşti mort! urlă Rand în minte. Eşti mort, Lews Therin!“Vocea se stinse încetul cu încetul, încă urlând „Trăiesc!“ pânăcând dispăru cu totul.Tremurând, Rand se ridică şi îşi umplu pocalul, sorbind tot

117

punciul cu o înghiţitură lungă. Sudoarea îi picura de pe chip, iarcămaşa i se lipise de piele. Făcu un efort să-şi găsească din nouconcentrarea. Lews Therin era din ce în ce mai prezent. Un lucruera limpede. Dacă Merana complota cu nobilii, mai ales cu ceigata să se revolte dacă nu o aducea pe Elayne cât de curând,atunci trebuia să facă ceva. Din păcate, habar nu avea ce.„Omoară-le… şopti Lews Therin. Nouă sunt prea periculoase,dar, dacă omor câteva, dacă le alung… omoară-le… fa-le să le fiefrică de mine… Nu voi muri iarăşi… Merit moartea, dar vreau sătrăiesc…“ începu iarăşi să plângă, dar continuă să bolboroseascăşoptit.Rand îşi umplu din nou pocalul, încercând să nu-l asculte.Demira Eriff încetini când îi apăru în faţă Poarta Origan cătreoraşul Interior. Câţiva bărbaţi din mulţime îi aruncau priviriadmirative în timp ce se strecurau pe lângă ea, şi pentru a miaoară se gândi că ar trebui să nu mai poarte rochii din ţinuturilenatale din Arad Doman. Rochiile nu erau importante – avea şase,şi pusese să-i fie făcute unele identice de-a lungul anilor –, iardacă un bărbat nu îşi dădea seama că devenise prea imprudentcu o Aes Sedai, era o treabă simplă să-l facă să afle cu cine eraimpertinent. Aşa scăpa repede de ei, de obicei fugeau cât îi ţineaupicioarele.În acel moment era interesată doar de Poarta Origan, cu arculei uriaş de marmură albă aşezat peste zidul alb de piatră, râul deoameni, căruţe şi cotigi care treceau prin ea, supravegheaţi de oduzină de bărbaţi Aieli, pe care îi bănuia că nu sunt atât dedezordonaţi pe cât păreau la prima vedere. Ar fi putut recunoaştepe loc o Aes Sedai. Surprinzători oameni, câteodată. În plus,fusese urmărită de la Coroana Trandafirilor. Veşmintele făcute săfie greu de văzut printre pietre şi tufişuri săreau în ochi în oraş.Chiar dacă ar fi vrut să intre în Oraşul Interior, chiar dacă ar fifost dispusă să rişte furia Meranei intrând fără să-i ceară voie luial’Thor, nu ar fi facut-o. Cum o mai râcâia, Aes Sedai nevoite săceară permisiunea unui bărbat. Tot ce voia era să se întâlneascăcu Milam Hamder, al Doilea Bibliotecar al Palatului Regal, care-iera agent de peste treizeci de ani.Biblioteca Palatului Regal nu se putea compara cu cea din Turnsau cu Biblioteca Regală din Caemlyn, sau cu Biblioteca Terhanadin Bandar Eban, dar la fel de bine ar fi putut să-şi dorească săprindă aripi, în loc să viseze să aibă acces la ele. Dar, dacămesajul ei ajunsese la Milam, cu siguranţă începuse să cautecărţile de care avea nevoie. Poate că biblioteca Palatului avea cevainformaţii despre Peceţi şi închisoarea Celui întunecat, poate chiarsurse trecute într-un catalog, deşi nu putea spera la atât de mult.

118

Cele mai multe biblioteci aveau volume rătăcite, aruncate princolţuri întunecate, care ar fi trebuit catalogate de o sută de anisau cinci sute, câteodată şi de mai mult timp. Cele mai multebiblioteci aveau comori ascunse despre care nu aveau habar nicimăcar bibliotecarii.Aşteptă răbdătoare, cu mulţimea grăbindu-se în jurul ei,uitându-se doar la oamenii care ieşeau pe Poartă, dar nu-i vedeafaţa rotundă şi ţeasta chelioasă a lui Milam. Oftă într-un târziu.Era evident că nu-i primise mesajul, căci, dacă l-ar fi primit, ar fifăcut tot posibilul să vină la întâlnire. Trebuia să aştepte să-i vinărândul de a merge cu Merana la Palat şi să spere ca tânărulal’Thor să-i permită – să-i permită! – să caute prin bibliotecă.Când se întoarse, observă din întâmplare privirea mult preaadmirativă a unui bărbat înalt, cu vestă de căruţaş. Când privirileli se întâlniră, el îi făcu cu ochiul!Nu avea de gând să suporte asta pe tot drumul de întoarcerecătre han. „Trebuie neapărat să-mi amintesc să pun să-mi facă orochie simplă“, se gândi ea, întrebându-se de ce nu făcuse astaniciodată. Din fericire, nu era prima dată în Caemlyn, mai fusesecu ani în urmă, iar Stevan o aştepta la Coroana Trandafirilor şi îlputea folosi drept reper, dacă se rătăcea. Se strecură îndeschizătura îngustă dintre prăvălia unui meşter de cuţite şi otavernă.Aleile înguste din Caemlyn fuseseră pline de glod ultima datăcând fusese acolo, dar chiar şi uscate, cu cât mergea mai departe,cu atât mirosul devenea mai urât. Zidurile erau goale, fără niciofereastră, arareori cu o uşă înghesuită sau o poartă îngustă, şichiar şi acelea păreau nefolosite de ani de zile. Pisici jigărite seuitau la ea cocoţate pe butoaie sau pe ziduri, câini vagabonzicostelivi cu coastele ieşite prin blană îşi dădeau urechile pe spatesau mârâiau înainte de a se face nevăzuţi pe alte alei. Nu îi erateamă de zgârieturi sau muşcături. Pisicile păreau să simtă AesSedai; nu auzise niciodată ca o Aes Sedai să fie zgâriată de opisică, nici măcar de cele mai fioroase. Câinii erau ostili, adevărat,de parcă ar fi crezut că Aes Sedai erau pisici, dar aproapeîntotdeauna o ştergeau cu coada între picioare după ce se dădeaupuţin în spectacol.Erau mult mai mulţi câini şi pisici pe alei decât îşi amintea, şimai sfrijiţi, dar mult mai puţini oameni. Nu văzuse pe nimenipână atunci, dar când dădu un colţ se trezi faţă în faţă cu şasebărbaţi Aieli care veneau către ea, râzând şi vorbind între ei.Păreau uimiţi să o vadă.— Scuzaţi, Aes Sedai, murmură unul dintre ei, şi toţi se traserăla marginea aleii, deşi era loc suficient.

119

Intrebându-se dacă erau aceiaşi cu cei care o urmăriseră –unul din acele chipuri îi părea familiar, un tip îndesat cu ochi răidădu din cap, murmurând o mulţumire în timp ce trecea pe lângăei.Suliţa care îi străpunse trupul îi produse un şoc atât de marecă nici nu strigă. Disperată, încercă să se deschidă către saidar,dar simţi cum este din nou străpunsă de ceva şi se prăbuşi lapământ. Chipul de care îşi amintea o privea de aproape, cu ochinegri batjocoritori, mormăind ceva în timp ce ea încercă să atingăsaidarul, să… Se cufundă în întuneric.După ce Perrin şi Faile plecară de la interminabila întâlnire cupărinţii ei, o găsiră pe servitoarea aceea ciudată, Sulin,aşteptându-i în hol. Perrin era scăldat de sudoare, având peteîntunecate pe haină şi se simţea de parcă ar fi alergat zece mile întimp ce era lovit la fiecare pas. Faile purta un zâmbet pe chip şiavea pasul uşor; era radioasă, frumoasă şi la fel de mândră caatunci când adusese bărbaţii din Dealul Străjii, chiar când trolociipăreau să zdrobească Emond’s Field. Sulin făcea reverenţe ori decâte ori unul dintre ei se uita la ea, aproape căzând în nas defiecare dată, iar chipul zbârcit, străbătut de cicatrici, păreaîngheţat într-un zâmbet gata să se sfărâme la fiecare respiraţie.Vorbea în limbajul semnelor cu Fecioarele pe lângă care treceau,scrâşnind din dinţi suficient de tare să fie auzită de Perrin. Chiarşi Faile începu să se uite la ea prudentă.Odată ce ajunseră în camerele lor, o încăpere de zi şi undormitor cu un pat cu baldachin, suficient de mare pentru zeceoameni şi un balcon lung de marmură care dădea într-o curte cufântână, femeia insistă să le arate şi să le explice totul, deşiputeau vedea şi ei. Caii lor erau îngrijiţi la grajduri. Desagile şeilorerau desfăcute şi puse în dulap, alături de cureaua securii, iarlucrurile puse ordonat prin sertare. Securea lui Perrin erasprijinită de şemineul de marmură cenuşie, de parcă ar fi fostacolo pentru a tăia vreascuri. Una din cele două carafe străluceade umezeală – din pricina răcorii ceaiului de mentă –, iar cealaltăavea punci de prune. Sulin le arătă şi cele două oglinzi cu marginiaurite, una pusă deasupra unei măsuţe unde se odihneaupieptenele de fildeş al lui Faile şi peria de păr, iar cealaltă unafoarte mare, cu o ramă sculptată, pe care nu ar fi putut s-o ratezenici măcar un orb.În timp ce Sulin îi explica despre cum se aduce apa şi desprecada de cupru, Perrin îi puse în palma bătătorită o monedă deaur.— Mulţumesc, îi spuse, dar, dacă vrei să ne laşi singuri acum…O clipă crezu că o să arunce în el cu moneda, în schimb făcu

120

altă reverenţă clătinându-se şi ieşi trântind uşa.— Cred că acela care instruieşte servitorii habar nu are ce face,zise Faile. A fost foarte bine, să ştii. Politicos, dar ferm. Numaidacă ai face la fel şi cu servitorii noştri.Se întoarse cu spatele zvelt către el, cu vocea coborâtă la unmurmur.— Vrei să-mi deschizi nasturii?Întotdeauna simţise că are degete mari şi butucănoase în timpce îi desfăcea nasturii micuţi, temându-se să nu îi smulgă, sau săîi rupă rochia. Pe de altă parte, îi făcea plăcere să-şi dezbracesoţia. De obicei, ea punea o servitoare să o ajute, din cauzanasturilor rupţi, era sigur.— Tu crezi ceva din prostiile spuse mamei tale?— Dar oare nu m-ai îmblânzit, bărbate, zise fără să se uite la eaşi nu m-ai învăţat să vin pe mâna ta atunci când mă chemi? Nualerg oare să îţi fac pe plac? Nu ascult oare la cel mai mic gest pecare îl faci?Mirosea a amuzament. Şi cu siguranţă tonul vocii era amuzat.Doar că părea să fi vorbit serios, la fel ca atunci când îi spusesemamei sale aceleaşi lucruri, mândră, cu fruntea sus. Femeile erauciudate, asta era tot. Iar mama ei…! Ce să mai zică de tatăl ei!Poate că ar trebui să schimbe subiectul. Ce spusese Bashere?— Faile, ce este o coroană sfărâmată? întrebă el, sigur că astaspusese bărbatul. Ea scoase un zgomot vexat şi începu brusc sămiroasă a supărare.— Rand a plecat din Palat, Perrin.— Şi ce dacă a plecat? făcu el aplecându-se spre un nasturemic cât o perlă, încruntându-se la spatele ei. De unde ştii?— Fecioarele. Bain şi Chiad m-au învăţat o parte dintre semnelecu care îşi vorbesc. Din felul în care s-au comportat când au auzitcă sunt Aieli aici, bănuiesc că nu ar fi trebuit să mă înveţe, înplus, nu e rău să înţeleg ce-şi spun Fecioarele, fără ca ele săprindă de veste. Se pare că sunt tot timpul în jurul lui Rand.Se răsuci să-i arunce o privire fioroasă şi să-i atingă barba.— Primele Fecioare pe care le-am întâlnit credeau că ai umerifrumoşi, dar nu aveau nicio părere despre barbă. Femeile Aielhabar n-au cum arată o barbă frumoasă atunci când văd una.Clătinând din cap, aşteptă să se întoarcă, punând în buzunarnasturele care se rupsese când ea se întorsese. Poate că nu aveasă bage de seamă; el stătuse o săptămână cu un nasture lipsă lahaină, şi nu observase până nu îi spusese ea. Cât despre bărbi,din câte ştia de la Gaul, cei din neamul Aiel se bărbiereau mereu;Bain şi Chiad obişnuiau să facă glume ciudate despre barba lui.Pe căldurile alea se gândise de mai multe ori să se bărbierească.

121

Dar lui Faile îi plăcea barba lui.— Ce e cu Rand? Ce dacă a plecat din Palat?— Doar ca să ştii ce face pe la spatele tău. E limpede că nu ştiaică o să plece. Adu-ţi aminte, el este Dragonul Renăscut. Este caun fel de rege, un rege al regilor, iar câteodată regii se folosesc deprieteni, fie din greşeală, fie intenţionat.— Rand nu ar face aşa ceva. Ce vrei să spui? Că ar trebui să-lspionez?Fusese o glumă, dar ea îi răspunse serios:— Nu tu, iubirea mea. Spionatul este treaba nevestei.— Faile! îndreptându-se de spate atât de repede că aproapesmulse alt nasture, o apucă de umeri, întorcând-o către el.— Nu o să-l spionezi pe Rand, mă auzi?Faile îşi luă o expresie încăpăţânată, cu buza lăsată în jos şiochii mijiţi – degaja un miros insuportabil de încăpăţânare –, darşi el putea fi la fel de încăpăţânat.— Faile, vreau să văd ceva din supuşenia cu care te lăudai. Dincâte observase, ea facea ce-i zicea doar dacă voia şi ea acelaşilucru, iar altfel nu, indiferent dacă el avea dreptate sau nu.— Promit, iubirea mea, zise ea, punându-i degetele pe buze.Promit că nu o să-l spionez pe Rand. Vezi, îl ascult pe Seniorulmeu soţ. Îţi mai aduci aminte câţi nepoţi a zis mama că aşteaptă?Schimbarea bmscă de subiect îl făcu să clipească. Dar Failepromisese; asta era important.— Şase, cred. Am pierdut şirul când a început să ne spună câţitrebuie să fie fete şi câţi băieţi.Doamna Deira avusese câteva sfaturi şocant de limpezi desprecum trebuiau să facă; din fericire ratase mare parte din explicaţii,întrebându-se dacă ar trebui să iasă din încăpere până termina.Faile dăduse din cap în tot acest timp, de parcă ar fi fost cel maifiresc lucru din lume, cu tatăl şi soţul ei stând acolo.— Cel puţin şase, spuse ea cu un rânjet strâmb. Perrin, o săstea pe capul nostru până îi voi putea spune că aşteptăm un fiu şimă gândeam că, dacă mai reuşeşti vreodată să desfaci nasturiiăia…După atâtea luni de căsnicie, încă mai roşea, cu un rânjet pechip.— Un pat adevărat după atâtea săptămâni mă face să fiu la felde îndrăzneaţă ca o fată de la ţară în timpul recoltei.Câteodată se întreba despre acele fete saldaeane de la ţarădespre care tot vorbea ea. Cu obraji roşii sau nu, dacă erau la felde îndrăzneţe ca Faile când rămâneau singuri, niciodată înSaldaea nu s-ar fi cules vreo recoltă. Mai rupse doi nasturi întimp ce o dezbrăca, dar ea nu se supără. Ba chiar reuşi să-i rupă

122

cămaşa.Demira deschise ochii surprinsă, uimită să se trezească înpatul ei de la Coroana Trandafirilor. S-ar fi aşteptat să fie moartă,nu dezbrăcată şi vârâtă sub cearşafurile de bumbac. Stevan şedeape un scaun fără spătar la marginea patului, reuşind să arateuşurat, îngrijorat şi sever, în acelaşi timp. Străjerul ei zveltcairhian era cu un cap mai scund decât ea şi cu douăzeci de animai tânăr, în ciuda părului alb de la tâmple, dar câteodată încercasă se comporte ca un tată, pretextând că ea nu-şi poate purtasingură de grijă fără ca el să o ţină de mână. Tare îi era teamă căincidentul avea să-i dea apă la moară în următoarele luni. Meranaera de o parte a patului, uitându-se grav la ea, iar Berenicia decealaltă parte. Sora Galbenă plinuţă părea mereu gravă, dar dedata asta avea o mină de-a dreptul sumbră.— Cum? reuşi să spună Demira.Pe Lumină, cât de slăbită era. Tămăduirea avea acest efect; îicerea un efort şi să-şi scoată mâinile de sub cearşaf. Tămăduireanu lăsa cicatrici, dar slăbiciunea şi amintirile îi erau suficiente.— Un bărbat a intrat în sala mare, zise Stevan, spunând căvrea bere. Zicea că a văzut Aieli urmărind o Aes Sedai – te-adescris exact –, spunând că aveau să te ucidă. De îndată ce avorbit, am simţit… se strâmbă sumbru.— Steven mi-a cerut să vin, spuse Berenicia, aproape m-a târâtşi a alergat tot drumul. Adevărul fie spus, nu am fost sigură că nuam ajuns prea târziu, până adineauri, când ai deschis ochii.— Desigur, spuse Merana cu o voce inexpresivă, bărbatul de lahan făcea parte din aceeaşi cursă, din acelaşi avertisment. Marepăcat că l-am lăsat să scape, dar eram atât de îngrijorate că areuşit să se strecoare înainte ca cineva să se gândească să punămâna pe el.Demira se gândea la Milam şi la cum avea să-i fie afectatăcăutarea în bibliotecă, la cât îi va lua lui Stevan să se liniştească,aşa că abia într-un târziu pricepu ce spunea Merana.— Să pună mâna pe el? Un avertisment? Ce tot spui, Merana?Berenicia bombăni că probabil ar înţelege dacă i-ar arăta scrisîntr-o carte; Berenicia avea uneori o limbă foarte ascuţită.— Ai mai văzut pe cineva să intre să ceară o bere în sala marede când am venit noi, Demira? întrebă răbdătoare Merana.Era adevărat, nu văzuse pe nimeni. Una sau două Aes Sedai nuînsemnau mare lucru pentru un han în Caemlyn, dar nouă eraucu totul altă poveste. Jupâneasa Cinchonine le tot amintea înultima vreme acest lucru.— Atunci poate au vrut să se asigure că ştiţi că am fost ucisăde Aieli. Sau poate să fiu găsită înainte de a muri.

123

Brusc îşi aminti de unde cunoştea acel chip.— Mi-au spus să vă spun să staţi departe de al’Thor. Cu exactaceste cuvinte: „Spune-le celorlalte vrăjitoare să stea departe deDragonul Renăscut“. Nu aş fi putut transmite mesajul dacămuream, nu? Unde am fost rănită?Stevan se foi în scaun, aruncându-i o privire îndurerată.— Ambele lovituri au trecut pe lângă organele vitale, altfel ai fimurit pe loc, dar cantitatea de sânge pe care ai pierdut-o…— Ce vom face acum? îl întrerupse Demira, uitându-se laMerana, înainte de a începe să se mustre singură cât de proastăfusese să se lase prinsă în acel fel.— Cred că ar trebui să-i găsim pe Aielii răspunzători, spuseBerenicia fermă, şi să dăm un exemplu cu ei. Seonid e de acord cumine.Femeia venea de la Hotarul mlaştinilor Shienarului şi crescusecu raiduri Aiel.— Oh, nu! protestă Demira. Nu o să distrug prima şansă pecare o am să studiezi Aielii. Şi aşa abia spun două vorbe. A fostsângele meu, până la urmă. În plus, dacă bărbatul care v-aavertizat nu era şi el Aiel, e limpede că au acţionat la ordin. Iar înCaemlyn există un singur om de la care Aielii primesc ordine.— Noi, restul, spuse Merana uitându-se fermă la Berenicia,suntem de aceeaşi părere ca şi tine, Demira. Nu vreau să mai audsă ne pierdem timpul şi energia alergând după câţiva ogari,printre nenumăraţi alţii, în timp ce bărbatul care i-a asmuţit seplimbă rânjind.Berenicia se zburli înainte de a-şi pleca fruntea, aşa cum făceaîntotdeauna.— Trebuie măcar să-i arătăm lui al’Thor că nu poate trata o AesSedai în acest mod, zise ascuţit Berenicia, înainte ca o privirearuncată de Merana să îi domolească tonul; nu părea totuşi foartemulţumită. Dar nu atât de dur încât să ruinăm tot planul.Demira îşi duse degetele la buze, oftând. Se simţea într-adevărslăbită.— M-am gândit la ceva. Dacă îl acuzăm deschis de ce a făcut,va nega, desigur, şi nu avem nicio dovadă să i-o aruncăm în faţă.Nu doar atât, dar se va afla că el vânează Aes Sedai ca pe iepuri.Merana şi Berenicia schimbară o privire, aprobând ferm. BietulStevan se încrunta furios; nu lăsase niciodată să scapenepedepsit pe cineva care îi făcuse ei rău.— Poate ar fi mai bine să nu spunem nimic? Asta îl va face cusiguranţă să asude. De ce nu am spus nimic? Ce vom face? Nuştiu cât de multe, dar îl putem face cel puţin să se îngrijoreze.— Ai dreptate, spuse Verin din pragul uşii. Al’Thor trebuie să

124

respecte Aes Sedai, sau altfel nu ne vom putea înţelege cu el.Îi făcu semn lui Stevan să plece – el aşteptă încuviinţareaDemirei, desigur –, apoi se aşeză pe scaunul lui.— Mă gândesc că, din moment ce tu ai fost ţinta… se încruntăcătre Merana şi Berenicia. Nu vreţi să staţi jos? Nu am de gândsă-mi tot sucesc capul uitându-mă la voi.Verin continuă, în timp ce ele îşi trăgeau două scaune:— Din moment ce tu ai fost ţinta, Demira, ar trebui să ne ajuţisă decidem cum îşi va primi lecţia Jupânul al’Thor. Mi se pare căai început bine.— Eu cred că… începu Merana, dar Verin o întrerupse:— O clipă, Merana. Demira are dreptul să facă primele sugestii.Demira aşteptă izbucnirea cu răsuflarea tăiată. Merana păreamereu să aştepte ca Verin să-i aprobe deciziile, ceea ce era firescîn acele circumstanţe, chiar dacă ciudat, dar era prima dată cândVerin preluase conducerea. Cu alţii de faţă, cel puţin. Dar tot cefăcu Merana fu să se uite o clipă la Verin, cu buzele ţuguiate, apoiîşi plecă fruntea. Demira se întrebă dacă Merana avea să-i predeasolia lui Verin; nu prea mai avea ce să facă, acum. Toţi ochii seîndreptară către Demira, aşteptând. Privirea lui Verin părea sătreacă prin ea.— Dacă vrem ca el să se îngrijoreze în legătură cu ce avem degând, propun ca astăzi să nu mai meargă nimeni la Palat. Poatefără nicio explicaţie sau, dacă e prea mult, cu o explicaţie care săvadă şi el că este falsă.Merana aprobă cu o mişcare a capului. Şi, mai important, lacum mergeau lucrurile, era că şi Verin aprobase. Demira decise săse aventureze mai departe.— Poate nu ar trebui să mai trimitem pe nimeni, câteva zile înşir, să-l lăsăm să fiarbă în suc propriu. Sunt sigur că, dacă ourmărim cu atenţie pe Min, o să aflăm când e gata să dea înclocot, şi – indiferent de ce se decideau să facă, voia să ia şi eaparte. Fusese sângele ei, până la urmă, şi Lumina ştia cât de multtrebuia să-şi amâne cercetarea bibliotecii. Era un motiv aproape lafel de bun ca să-l înveţe o lecţie ca faptul că uitase cine erau AesSedai.

CAPITOLUL 47

Femeia RătăcitoareMAT ÎŞI DORISE O CĂLĂTORIE LINIŞTITĂ LA EBOU DAR şi, într-un fel,dorinţa i se împlinise. Dar a călători cu şase femei, dintre carepatru Aes Sedai, îi provoca suficiente iritări.Ajunseseră în prima zi la pădurea îndepărtată, cu soarele încă

125

sus pe boltă, şi călăriseră câteva ceasuri pe sub crengile aproapegolaşe, cu frunze uscate şi crenguţe trosnind sub copitele cailor,până îşi făcură tabăra lângă un pârâu şovăielnic, chiar înainte deapusul soarelui. Haman, cu fălcile pătrate, conducătorul oştenilor,cu un uliu tatuat pe obraz, avusese grijă ca oştenii să se instaleze,ca animalele să fie ţesălate, focurile aprinse şi santineleleinstalate. Nerim şi Lopin se agitau, văicărindu-se că nu aduseserăcu ei corturile, şi de unde să ştie că îşi vor petrece nopţiledormind pe pământ, dacă stăpânul nu le spusese nimic, iar dacăstăpânul o să se îmbolnăvească şi o să moară, nu era vina lor.Ciolănoşi şi rezistenţi, reuşeau să pară fiecare ecoul celuilalt.Vanin avu grijă de el însuşi, supraveghindu-l în tot acest timp peOlver şi ţesălându-l pe Vânt acolo unde băiatul nu ajungea nicicăţărându-se pe şa. Toată lumea avea grijă de Olver.Femeile erau în acelaşi loc, dar, într-un fel, zona lor păreaseparată de parcă ar fi fost la cincizeci de paşi. O linie invizibilăpărea să taie tabăra în două, cu semne nevăzute care le spuneauoştenilor să nu treacă în partea cealaltă. Nynaeve, Elayne şi celedouă femei cu părul alb se adunaseră în jurul propriului foc,alături de Aviendha şi corniata cu părul auriu, abia aruncând dincând în când câte o privire către locul unde Mat şi oamenii lui îşiaşezaseră păturile. Murmurele pe care le auzi Mat aveau de-a facecu îngrijorarea lui Vandene şi a lui Adeleas că Aviendha avea să-şiducă de dârlogi calul până la Ebou Dar în loc să călărească pe el.Thom încercă să-i spună ceva lui Elayne, dar se alese doar cu omângâiere absentă pe obraz, ca să vezi, apoi fu trimis să şadă cuJuilin şi Jaem, Străjerul ciolănos şi bătrân al lui Vandene, carepărea să-şi petreacă tot timpul ascuţindu-şi sabia.Mat nu avea nimic împotrivă ca femeile să stea deoparte. Întreele era o tensiune pe care nu o putea înţelege. Sau cel puţin înjurul lui Nynaeve şi a lui Elayne, iar corniata părea şi ea infectată.Câteodată se uita lung la Aes Sedai – celelalte Aes Sedai. Mat nuera sigur că o să se obişnuiască să se gândească la Elayne şi laNynaeve ca la Aes Sedai – un pic prea evident totuşi, deşi Vandeneşi Adeleas păreau la fel de oarbe ca Aviendha. Indiferent ce aveau,Mat nu îşi dorea să se amestece. Părea că sunt gata să se ia laharţă şi, fie că avea să ardă cu flacără, fie mocnit, un bărbatînţelept se ţinea departe de văpăile certurilor femeilor. Şi, cu saufără medalion, un bărbat înţelept se ţinea foarte departe dacăfemeile în cauză erau Aes Sedai.Toate astea îl iritau uşor, la fel ca şi un alt lucru, care eranumai din vina lui. Mâncarea. De la focul Aes Sedai se împrăştiaun miros de miel şi un fel de supă. Pentru că se aşteptase săajungă repede în Ebou Dar, nu-i spusese nimic de mâncare lui

126

Vanin şi celorlalţi, ceea ce însemna că aveau puţină carne uscatăşi câteva bucăţi tari de pâine în sacii de la şa. Mat abia dacăvăzuse păsări sau veveriţe, nici urmă de căprioare, aşa că nu sepunea problema să vâneze. Când Nerim aşeză o măsuţă pliantă şiun scăunel pentru Mat – Lupin aducea altul pentru Nalesean –,Mat îi spuse să aducă ce mai ascunsese prin coşurile cailor derezervă. Rezultatul era mai prost decât sperase.Nerim stătea la masa lui Mat, turnând apă dintr-un urcior deargint de parcă ar fi fost vin, urmărind cu jale cum bunătăţile seduc pe gâtlejurile oştenilor.— Ouă de prepeliţă, Seniore, anunţă cu un ton sumbru. Ar fifost foarte bune pentru micul dejun al Seniorului în Ebou Dar.Cea mai bună limbă afumată, Seniore. Numai dacă ar ştiSeniorul meu prin ce am trecut să găsesc limbă afumată cu miereîn acel sat amărât, cu toate că nu am avut deloc timp, iar AesSedai deja puseseră mâna pe tot ce era mai bun.Cea mai mare nemulţumire a lui părea să ţină de faptul căLopin găsise pentru Nalesean ciocârlii făcute la ceaun, de fiecaredată când Nalesean crănţănea una între dinţi, creştea şi zâmbetulîncrezut al lui Lupin, în timp ce faţa lui Nerim se tot lungea. Eraînsă limpede din felul în care oamenii adulmecau aerul că ar fipreferat oricând o bucată de miel şi un castron de supă în loc delimbă afumată cu miere sau budincă de ficat de gâscă. Olver seholba cu poftă la focul femeilor.— Vrei să mănânci cu ele? îl întrebă Mat. E în regulă, dacă vrei.— Îmi place ţiparul afumat, zise Olver dârz, adăugând ceva maisumbru, dar ar fi în stare să pună ceva în el.O urmărea cu privirea pe Aviendha ori de câte ori femeia semişca şi începuse să aibă ceva şi împotriva corniatei, probabilfiindcă îşi petrecea atât de mult timp vorbind prieteneşte cufemeia Aiel. Aviendha părea să simtă căutătura băiatului,deoarece se uita către el încruntată.Ştergându-şi bărbia cu ochii la focul Aes Sedai – dacă stăteabine să se gândească, şi el ar fi preferat miel şi supă – Matobservă că Jaem lipsea. Vanin bombăni că iar era expediat pecoclauri, dar Mat îl trimisese din acelaşi motiv pentru care îlpusese să cerceteze toată ziua terenul în faţa lor, deşi Jaem făcuseşi el acelaşi lucru. Nu dorea să fie nevoit să se încreadă în ceea cefemeile Aes Sedau voiau să-i spună. Ar fi avut poate încredere înNynaeve – nu credea că l-ar fi minţit. Ca Meştereasă, Nynaeve sefăcea foc şi pară când cineva minţea, dar se tot uita la el cususpiciune peste umărul lui Adeleas.Spre surpriza lui, Elayne se ridică de îndată ce termină demâncat, trecând linia invizibilă cu un pas uşor. Unele femei

127

păreau să plutească deasupra pământului.— Vrei să faci câţiva paşi cu mine, jupâne Cauthon? întrebă earece.Nici politicoasă, dar nici grosolană.El îi făcu semn să o ia înainte, iar ea pluti pe sub umbrelearuncate de copaci în lumina lunii. Părul auriu i se cuibărise peumeri, încadrând un chip care l-ar fi făcut pe oricare bărbat sătresară.Lumina lunii părea să îi îmblânzească aroganţa. Dacă ar fi fostaltceva decât ceea ce era… Nu doar faptul că era Aes Sedai sau căera a lui Rand. Rand se încurca cu femei de cel mai rău soi, chiarşi pentru un bărbat care ştiuse mereu să se descurce cu ele. ApoiElayne începu să vorbească, iar el uită orice alt gând.— Ai un ter’angreal, îi zise fără niciun fel de preambul şi fărăsă se uite la el. Plutea înainte, răscolind frunzele uscate, de parcăs-ar fi aşteptat să o urmeze ca un ogar. Unii spun că oriceter’angreal este proprietatea de drept a Aes Sedai, dar nu-ţi cersă mi-l dai. Nimeni nu o să ţi-l ia. Dar astfel de lucruri trebuiestudiate. Din acest motiv aş vrea să-mi dai ter’angrealul înfiecare seară când ne oprim. Ţi-l voi da înapoi în fiecare dimineaţăînainte de a pleca.Mat se uită lung la ea. Părea serioasă, fără îndoială.— Este foarte drăguţ din partea ta să mă laşi să păstrez ceea ceeste al meu. Ce te face însă să crezi că aş avea una din… Cum aispus? Un ter… ceva?Oh, cum mai deveni băţoasă auzind cuvintele lui, întorcându-sesă-l privească! Era surprins că nu vedea în noapte limbi de focţâşnindu-i din ochi. Vocea îi era absolut îngheţată.— Ştii foarte bine ce este un ter’angreal, jupâne Cauthon. Amauzit-o pe Moiraine vorbindu-ţi de ele în Stânca din Tear.— Stânca? zise el politicos. Da, îmi amintesc Stânca. Frumosam mai petrecut acolo. Îţi aminteşti ceva din Stâncă încât să îţidea dreptul să-mi ceri ceva? Eu nu. Sunt aici doar pentru a-ţipăzi pielea, pe a ta şi pe a lui Nynaeve, să am grijă să nu vă treziţicu găuri în ea în Ebou Dar. Îl poţi întreba pe Rand despreter’angreal după ce te predau lui.Se uită câteva clipe la el, de parcă ar fi vrut să-l înfrângă doarcu puterea voinţei, apoi se întoarse pe călcâie fără niciun cuvânt.O urmă înapoi în tabără şi fu surprins să o vadă mergând de-alungul liniei cailor cu piedicile puse. Examină focurile şi cumfuseseră întinse păturile, clătinând din cap la resturile cineiostaşilor. Nu avea idee ce făcea, până nu se întoarse către el, cufruntea sus.— Oamenii tăi s-au descurcat foarte bine, jupâne Cauthon, zise

128

suficient de tare ca să fie auzită de toată lumea. În general, suntfoarte mulţumită. Dar, dacă ai fi planificat cum trebuie, oameniinu ar mai fi fost nevoiţi să se îndoape cu mâncăruri care o să-iţină treji la noapte. Dar, pe ansamblu, te-ai descurcat bine. Suntsigură că pe viitor ai să planifici mai bine.Cu aceeaşi răceală se îndreptă cu paşi mari către focul ei,înainte ca Mat să poată rosti o vorbă, lăsându-l să se uite lungdupă ea.Totuşi, asta fusese tot, afurisita de Domniţă-Moştenitoare avândimpresia că el este unul dintre supuşii ei, ea şi Nynaeve cu buzeleferecate în preajma lui Vandene şi a lui Adeleas – asta fusese tot,putea să dănţuiască. Dar, chiar după „inspecţia“ lui Elayne,înainte de a apuca să ajungă la pătura sa, capul de vulpe devenirece.Era atât de uluit, încât rămase pe loc, holbându-se la pieptullui, înainte de a se uita către focul Aes Sedai. Femeile stăteau întrunşir, de-a lungul liniei invizibile, inclusiv Aviendha. Elaynemurmură ceva ininteligibil, iar cele două Aes Sedai cu părul albaprobară cu o mişcare a capului, iar Adeleas înmuie grabnic opană într-un borcănaş cu cerneală ce stătea într-un soi de teacăla brâul ei, notând ceva într-un carneţel. Nynaeve se trăgea decosiţă, bombănind singură.Dură doar câteva clipe. Apoi răceala se stinse, iar femeile seîntoarseră la foc, vorbind între ele încet. Din când în când, unadintre ele se uita în direcţia lui, până se culcă.A doua zi găsiră un drum, iar Jaem îşi ascunse pelerina care-şischimba culorile. Era o fâşie lată de pământ bătătorit, şi din loc înloc se mai vedeau pe margini vechile pietre de pavaj, dar drumulnu îi făcu să meargă mai repede. În primul rând, se tot răsuceaprintre dealuri tot mai înalte, acoperite de pădure. Unele din aceledealuri şi-ar fi meritat numele de munţi mai mici, cu stânci înalteşi ascuţite şi dinţi de piatră ce ţâşneau dintre copaci. Un şuvoisubţire, dar constant de oameni rătăcea în ambele direcţii, cei maimulţi în grupuri de oameni murdari, cu chipuri lipsite deexpresie, care nu aveau suficientă minte nici măcar să se dea înlături din calea unei căruţe trase de boi, cu atât mai puţin dincalea unei caravane de negustor, care avea şase sau opt cai lacăruţele cu coviltir. Începură să apară case ţărăneşti şi hambarede piatră, cocoţate pe pantele dealurilor şi, la mijlocul celei de-atreia zile, văzu primul sat cu clădiri tencuite cu alb şi cuacoperişurile plate îmbrăcate în ţiglă roşiatică.Femeile îl iritau în continuare. Elayne îşi continua inspecţiileseară de seară. Când îi spuse sarcastic că e fericit că ea eramulţumită, în a doua noapte petrecută la marginea drumului, ea

129

îi zâmbi cu unul dintre acele zâmbete regale, spunându-i: „Artrebui să fii, jupâne Cauthon“, de parcă el ar fi vorbit serios!De cum începură să înnopteze pe la hanuri, ea continuă săinspecteze caii în grajduri şi locurile de dormit ale oştenilor, înpoieţile cu fân. Când o rugase să nu mai facă aşa ceva, ridicaseîntrebător o sprânceană, fără să-i dea niciun răspuns. Când îispusese să nu mai facă aşa ceva, nici măcar nu mai ridicase dinsprânceană, ignorându-l cu desăvârşire. Îi spunea să facă lucruripe care el le decisese deja – ca de pildă să verifice copitele cailor laprimul han care avea un fierar – sau, şi mai supărător, lucruri decare s-ar fi ocupat, dacă ar fi avut habar de ele. Nu ştia cumreuşise ea să afle că Tad Kandel încerca să-şi ascundă unfuruncul care-i ieşise la spate sau că Lawdrin Mendair ascunsesenu mai puţin de cinci sticle de brandy în desagile şeii. Nici nuputea spune cât de enervant era să facă un lucru după ce-ispusese ea, dar furunculul lui Kandel trebuia spart – unii dinOaste adoptaseră aceeaşi atitudine ca Mat în ceea ce priveşteTămăduirea –, iar băutura lui Mendair trebuia vărsată, şi o duzinăde alte lucruri de acest fel.Mat aproape se ruga ca ea să-i spună să facă un lucru care nutrebuia făcut, măcar o dată, ca să-i poată spune „nu!“ Cu emfază,„nu!“ Ar fi fost perfectă încă o încercare de a-i cere ter’angrealul,dar ea nu mai adusese vorba niciodată de acesta. Le explicăoştenilor că nu aveau nicio obligaţie să o asculte. Şi nu prinseseniciodată pe vreunul dintre ei executând vreun ordin de-al luiElayne, dar începuseră să rânjească mulţumiţi când îi lăuda cumîşi îngrijiseră caii şi îşi umflau piepturile când le spunea că aratăca nişte oşteni adevăraţi. Mat fu gata să-şi înghită limba în ziua încare Vanin îşi înclină fruntea în faţa ei, murmurând fără urmă deironie: „Mulţumesc, Domniţă“.Încercase să se facă plăcut, dar niciuna dintre femei nureacţionase, nu doar Elayne. Aviendha îi spusese că nu avea nicioonoare şi că, dacă nu învăţa să o respecte pe Elayne, avea să-lînveţe chiar ea. Aviendha! Femeia pe care încă o bănuia că aşteptasă-i taie beregata lui Elayne cu prima ocazie. O numea pe Elayneaproape-soră! Vandene şi Adeleas se uitau la el de parcă ar fi fostun gândac straniu prins cu un ac în insectar. Se oferi să tragă laţintă cu femeia corniată, pe bani sau doar pentru distracţie –arcul pe care-l căra cu ea îi dăduse probabil aripi imaginaţiei, căciîşi luase numele de Birgitte dar femeia îi aruncă doar o privireciudată, refuzând. Pe deasupra, din momentul acela începu să seferească de el. Se ţinea de Elayne ca o umbră, cu excepţiamomentelor când Elayne se apropia de el. Iar Nynaeve…Tot drumul dinspre Salidar se ţinuse departe de el, de parcă îi

130

puţea. În a treia noapte petrecută pe drum şi prima la un han, unloc micuţ numit Cuţitul Căsniciei, Mat o văzu în grajdul acoperitde ţiglă, dând un morcov iepei ei grase, şi se decisese că,indiferent de ce întâmpla între ei, ar putea măcar să-i vorbeascădespre Bode. Nu în fiecare zi sora unui bărbat se hotăra să devinăAes Sedai, iar Nynaeve ar fi trebuit să ştie cu ce avea să seconfrunte Bode.— Nynaeve, zise mergând către ea, vreau să-ţi vorbesc despre…atât apucă să rostească.Femeia sări în sus, şi ateriză agitându-şi pumnul la el,ascunzându-l apoi într-o cută a fustei.— Să mă laşi în pace, Mat Cauthon! aproape ţipă ea. Mă auzi?Să mă laşi în pace!Ieşi în grabă, alunecând pe lângă el atât de înfoiată că seaştepta să-i vadă cosiţa ridicată ca o coadă de pisică… După acelepisod, nu doar că el părea să pută, se părea că avea şi o boalăoribilă şi contagioasă. Dacă încerca să se apropie, se ascundea înspatele lui Elayne, privindu-l urât, de parcă ar fi fost gata săscoată limba la el. Femeile erau nebune. Asta era tot.Cel puţin Thom şi Juilin erau dispuşi să călărească alături deel în timpul zilei, atunci când Elayne nu avea nicio treabă pentruei. Câteodată, femeia le dădea de lucru doar pentru ca ei să nustea cu Mat, era sigur, deşi nu putea pricepe în ruptul capului dece. De îndată ce găseau un han, cei doi erau mai mult decâtbucuroşi să împartă seara o stacană de bere sau punci cu el şi cuNalesean. Sala mare a hanurilor era ca la ţară, din cărămidă. Eralinişte, cea mai mare distracţie era să vezi o pisică scuipând pecineva, iar hangiţa servea ea însăşi la mese, mereu o femeie cuşolduri de care un bărbat şi-ar fi rupt degetele dacă încerca să ociupească. Vorbeau mai ales de Ebou Dar, despre care Thom ştiao grămadă de lucruri, deşi nu fusese acolo niciodată. Naleseanera dispus să-şi povestească din nou singura lui vizită acolo, oride câte ori era rugat, deşi părea să se concentreze doar asupraduelurilor pe care le văzuse şi a jocurilor de noroc unde se pariape cai. Juilin povestea istorii auzite de la alţii, care părură denecrezut până când Thom sau Nalesean nu le confirmară. ÎnEbou Dar bărbaţii se duelau din cauza femeilor, femeile din cauzabărbaţilor, iar în ambele cazuri premiul – acesta era cuvântuluifolosit – pleca întotdeauna cu învingătorul sau, după caz,învingătoarea. Când se căsătoreau, bărbaţii le dădeau femeilor uncuţit, cerându-le să-i omoare dacă o nemulţumeau –nemulţumeau –, iar dacă o femeie ucidea un bărbat, eraconsiderat justificat, dacă nu se dovedea altfel. În Ebou Darbărbaţii se făceau mici în preajma femeilor, aruncându-le zâmbete

131

pentru care erau gata să ucidă alţi bărbaţi. Lui Elayne i-ar fiplăcut la nebunie locul acela. Şi lui Nynaeve.Mai află ceva din acele discuţii. Mat nu îşi imaginase căNynaeve şi Elayne erau nemulţumite de Vandene şi Adeleas, darse părea că îşi ascundeau antipatia. Nynaeve se mulţumea să seuite urât la ele, mormăind în barbă. Elayne nici nu bombănea,nici nu se încrunta, dar încerca în permanenţă să ia comanda;avea impresia că deja era Regina Andorului. Indiferent câţi aniascundeau chipurile celor două Aes Sedai, erau probabil suficientde bătrâne să fie bunicile sau străbunicile lor. Mat nu ar fi fostsurprins să afle că, atunci când Nynaeve şi Elayne se născuseră,ele erau deja Aes Sedai. Nici chiar Thom nu înţelegea tensiunile,deşi părea să înţeleagă foarte multe lucruri pentru un simplumenestrel. Elayne îi tăiase vorba şi lui Thom spunându-i că nuînţelegea, atunci când acesta încercase să vorbească blând cu ea.Se părea că cele două Aes Sedai mai bătrâne erau incredibil detolerante. Adeleas părea să nu-şi dea seama că Elayne dădeaordine, şi atât ea, cât şi Vandene păreau foarte surprinse cândobservau.— Vandene a spus: „Fie, dacă tu vrei copilă, sigur că vom faceaşa“, zise Juilin încet, sorbind din bere, povestind unul dintreincidente. Ai fi putut crede că una care era doar Aleasă pânăacum câteva zile ar fi trebuit să fie mulţumită. Elayne se uita cunişte ochi ca o furtună de iarnă, iar Nynaeve scrâşnea atât de taredin dinţi, că am crezut că o să şi-i rupă.Erau în sala mare la Cuţitul Căsniciei. Vanin, Haman şi ceilalţistăteau pe bănci la alte mese, împreună cu câţiva localnici.Bărbaţii avea veste lungi, cele mai multe în culori suficient de viipentru nişte Pribegi, femeile cu decolteuri adânci şi înguste, înrochii pale care le veneau până la genunchi, dezvăluind uncombinezon suficient de colorat ca vestele să pară lipsite deculoare. Mulţi dintre bărbaţi şi toate femeile purtau cercei mari,iar pe degete trei sau patru inele cu sticlă colorată. Şi bărbaţii, şifemeile mângâiau din când în când cuţitele lungi şi curbatepurtate la cingătoare, privindu-i pe străini cu ochi sumbri. LaCuţitul Căsniciei se opriseră două caravane de negustori dinAmadicia, dar negustorii mâncaseră în camerele lor, iar căruţaşiirămăseseră la caravană. Elayne, Nynaeve şi restul femeilor erau şiele sus în camere.— Femeile sunt… diferite, îi răspunse Nalesean lui Juilinrâzând, deşi se uita la Mat, mângâindu-şi vârful bărbii. De regulănu era atât de ţeapăn în preajma oamenilor de rând, dar Juilinera un om de rând din Tear, şi asta părea să fie important, maiales că Juilin facea tot ce îi stătea în puteri să se holbeze când îi

132

vorbea.— Este o vorbă din popor în Tear: „O Aes Sedai este zece femei,în aceeaşi piele“. Ţăranii sunt înţelepţi câteodată, arză-mi-arsufletul dacă nu!— Cel puţin niciuna nu a făcut ceva, cum să zic, drastic, ziseThom, deşi am crezut că era să se întâmple ceva rău când Elaynea lăsat să-i scape că a facut-o pe Birgitte Străjerul ei.— Femeia corniată?! exclamă Mat. Câţiva localnici se uitarăurât, iar el îşi coborî vocea: E Străjer? Străjerul lui Elayne?Cu siguranţă că aşa se explicau câteva lucruri. Thom şi Juilinavură un schimb de priviri pe deasupra ulcelelor de bere.— O să fie mulţumită să afle că ţi-ai dat seama că e corniată,spuse Thom ştergându-şi mustăţile de bere. Da, asta este, şi erasă provoace o mare boroboaţă. Jaem a considerat-o imediat ca peo soră mai tânără, dar Vandene şi Adeleas… oftă el din rărunchi,niciuna din ele nu a fost mulţumită că Elayne şi-a ales deja unStrăjer – se pare că cele mai multe Aes Sedai umblă ani de zilepână găsesc unul potrivit – şi mai ales că Străjerul ales este ofemeie. Iar dacă ele nu erau mulţumite, să o fi văzut pe Elayne!— Nu le plac lucrurile care nu au mai fost făcute înainte,adăugă Juilin.— O femeie Străjer, murmură Nalesean. Ştiam că totul avea săse schimbe cu venirea Dragonului Renăscut, dar o femeie Străjer?— Presupun că o să se descurce dacă e în stare să tragă cuarcul ăla, ridică Mat din umeri. Ţi-a intrat pe partea greşită? îlîntrebă pe Juilin care începuse să se înece cu berea. Oricândprefer un arc bun sabiei. Sau mai bine o bâtă, dar merge şi unarc. Sper doar să nu-mi stea în cale când o să vină vremea s-oduc pe Elayne la Rand.— Cred că poate să tragă cu el, zise Thom aplecându-se să-lbată pe spate pe Juilin. Cred că poate, Mat.Dar, dacă Nynaeve şi celelalte aveau de gând să se păruiască –Mat nu ar fi vrut să fie nici la zece mile, cu sau fără cap de vulpefaţă de el nu se trădau în niciun fel. Tot ce vedea era un frontcomun şi alte câteva încercări de a conduce către el, careîncepuseră chiar a doua zi, după prima tentativă, în timp ce îlînşeua pe Cimpoiaş. Din fericire, era ocupat să-l gonească peNerim, care credea că este treaba lui să pună şaua pe calul luiMat şi, prin urmare, că el ştia mai bine cum se face asta, iarfulgerarea rece ţinuse doar o clipă, aşa că Mat nu dădu niciunsemn că ar fi observat ceva. Ăsta, se hotărâse el, va fi răspunsullui de-acum încolo. Fără priviri lungi, fără încruntări, fără acuze.Le va ignora, lăsându-le să fiarbă în suc propriu.Şi avu suficiente ocazii să le ignore. Medalionul de argint se mai

133

răci de două ori înainte de a ajunge la drum, apoi de alte câtevaori în timpul zilei, al serii şi apoi în toate zilele şi serile careurmară. Uneori dura doar cât ar fi avut timp să clipească de douăori, alteori câte o oră. Nu îşi putea da seama niciodată care din eleera răspunzătoare. Într-una din dăţi, când căldura îi făcuse oiritaţie pe spate, iar eşarfa din jurul gâtului părea să-l sugrume, osurprinse pe Nynaeve uitându-se la el în timp ce medalionul serăcea. Se uita atât de urât la el că un ţăran care trecea pe acolo,îmboldindu-şi cu un băţ bivolul să meargă mai repede, se uităsperiat peste umăr, parcă temându-se ca privirea ei să nu cadă peel omorându-i poate animalul. Când Mat se strâmbă şi el la ea,tresări, aproape căzând din şa, iar senzaţia de răceală dispăru. Înceea ce le privea pe celelalte, nu putea fi sigur. Uneori vedea douăsau trei dintre ele uitându-se la el, inclusiv Aviendha, carecontinua să meargă pe lângă calul ei. Alteori, până apuca săarunce o privire, vorbeau între ele sau se uitau la un vultur careplutea pe cer sau la un urs negru mare, cu jumătate de stat maimare decât un om, stând printre copacii unei pante abrupte ce seputea zări de pe drum. Singurul lucru cu adevărat mulţumitor erafaptul că Elayne nu părea deloc mulţumită. Nu ştia de ce şi nicinu-i păsa. Auzi, să-i inspecteze oamenii. Să-l mângâie pe cap,facându-i complimente. I-ar fi tras un şut, dacă ar fi fost genul debărbat care să facă aşa ceva.Adevărul fie spus, începuse să se simtă mai mult decâtmulţumit de sine. Indiferent ce făceau ele, nu avea niciun fel deefect asupra lui, nimic care nu putea fi rezolvat cu una dintrecremele lui Nerim, frecată pe piept. Nerim îl asigurase că nu este odegerătură. Se simţi încrezător până în a patra după-amiază.Tocmai se întorcea de la grajduri, unde îl dusese pe Cimpoiaş, laCercul de la Miazăzi, un han jegos cu două niveluri de cărămidăspoită cu var, într-un sat la fel de jegos de cărămizi spoite cu var,plin de muşte, numit So Tehar, când ceva îl lovi drept între umeri.Se întoarse pe călcâie, cu mirosul de bălegar în nări, gata să-lmănânce de viu pe rândaşul care făcuse asta sau poate pe unuldintre vagabonzii cu priviri duşmănoase din So Tehar, cu sau fărăcuţit. Nu era niciun rândaş şi niciun vagabond, doar Adeleas,ocupată să scrie în carneţelul ei, dând din cap singură. Aveamâinile curate.Mat intră înăuntru, cerând punci de la hangiţă, apoi serăzgândi şi o puse să aducă brandy, un lichid tulbure. Femeiacostelivă insista că ar fi fost făcut din prune, dar după gust păreasă fie folosit la îndepărtarea ruginii. Juilin se mulţumi să-lmiroasă, iar Thom nu vru să facă nici măcar atât. Chiar şiNalesean luă doar o înghiţitură şi ceru punci, iar Nalesean ar fi

134

băut orice. Mat pierdu şirul căniţelor de cositor pe care le dădu pegât; indiferent câte fuseseră, sfârşi prin a fi cărat în pat de Nerimşi Lopin. Niciodată nu se gândise că medalionul de argint ar fiputut avea şi limite. Avea dovezi mai mult decât suficiente căputea opri saidarul, dar, dacă puteau ridica ceva cu Puterea şisă-l arunce apoi în el… „Mai bine decât nimic“ îşi tot repeta, întinspe salteaua plină de cocoloaşe, uitându-se cum se scurgeau petavan umbrele aruncate de lumina lunii.„Mult mai bine decât nimic“. Dar dacă ar fi fost în stare să seţină singur pe picioare, ar fi coborât să mai ceară brandy.Din această cauză era într-o stare de spirit groaznică, cu limbacare-i părea acoperită cu pene şi cu tobe care-i băteau în cap întimp ce valuri de sudoare i se scurgeau pe el de la soareledezlănţuit deasupra sa, când, în a cincea zi, drumul trecu de undeal dezvăluind Ebou Dar, desfăşurat la picioarele lor, de-a lungulmarelui Râu Eldar, cu un port mare plin de vase.Prima lui impresie fusese că oraşul era alb. Clădiri albe, palatealbe, turnuri albe. Cupolele albe care semănau cu nişte napi saupere purtau cercuri stacojii, albastre sau aurii, dar oraşul era alb,reflectând lumina soarelui atât de puternic că-l dureau ochii.Drumul ducea la o poarta arcuită şi înaltă printr-un zid acoperitde tencuială, atât de gros încât făcură douăzeci de paşi la umbraporţii înainte de a ieşi iar în lumina soarelui. Părea să fie un oraşalcătuit din pieţe, canale şi poduri, pieţe largi cu fântâni saustatui în mijlocul lor, pline de lume, canale largi sau înguste cuoameni împingând barje de-a lungul lor, poduri de toate mărimile,unele joase, altele foarte arcuite, altele suficient de mari ca săaibă prăvălii pe margini. Palate cu porticuri groase, străjuite decoloane stăteau alături de prăvălii de covoare şi stofe, iar clădiricu patru etaje, cu ferestre uriaşe, arcuite, ascunse în spateleobloanelor, erau înconjurate de grajduri, prăvălii de cuţite sauvânzători de peşte.Într-una din acele pieţe Vandene se opri să discute cu Adeleas,în timp ce Nynaeve se încrunta la ele, iar Elayne se uita de parcăi-ar fi atârnat ţurţuri de nas şi de bărbie. Când intraseră în oraş,la imboldul lui Elayne, Aviendha se căţărase pe cal, iar acum sestrăduia să se dea jos, la fel de neîndemânatică. Se uita înjur la felde curioasă ca Olver, care avea ochii mari de când zăriseră oraşul.Birgitte încerca să se ţină de Elayne, imitându-l pe Jaem.Mat profită de ocazie să-şi facă vânt cu pălăria, uitându-seînjur.Cel mai mare palat pe care-l văzuse vreodată ocupa o întreagălatură a pieţei, era înţesat de cupole, turnuri şi coloane, înalte detrei sau patru niveluri. Pe celelalte trei laturi erau amestecate case

135

mari, hanuri şi prăvălii, fiecare la fel de albă ca celelalte. Statuiaunei femei într-o togă curgătoare, mai înaltă decât un Ogier, eraplasată în mijlocul pieţei, pe un piedestal şi mai înalt, cu un braţridicat către mare. Doar o mână de oameni mergeau pe pavajuldintr-o piatră de culoare deschisă, şi nu era de mirare pe călduraaceea. Câţiva îşi luau masa de prânz pe treptele de jos alepiedestalului, iar porumbeii şi pescăruşii se luptau în jurul lor peresturi. Era o întruchipare a liniştii. Mat nu înţelese de ce bruscsimţi zarurile rostogolindu-i-se în cap.Cunoştea bine acea senzaţie. Câteodată, apărea când avea marenoroc la jocuri. O simţea mereu când începea o bătălie sau atuncicând trebuia să ia o decizie vitală, de genul celor în urma căror seputea alege cu gâtul tăiat.— O să intrăm acum, pe una dintre porţile mai mici, anunţăVandene, iar Adeleas aprobă cu o mişcare a capului. Merilille o săaibă grijă să primim camere să ne împrospătăm.Asta însemna că erau la Palatul Tarasin, unde Tylin Quintaradin Casa Mitsobar şedea pe Tronul Vânturilor, guvernând cale deo sută de mile în jurul oraşului Ebou Dar. Unul dintre lucrurile pecare reuşise să le afle era că Aes Sedai aveau să se întâlnească cualte surate de ale lor şi, desigur, Tylin. Aes Sedai trebuiau să seîntâlnească cu Regina. Mat se uită la marmura strălucitoare şipiatra acoperită cu tencuială, întrebându-se cum ar fi fost sălocuiască acolo. De obicei îi plăceau palatele sau, cel puţin,locurile cu servitori şi aur, şi nu ar fi strâmbat din nas nici la unpat cu puf. Dar un Palat Regal însemna că nu puteai să te întorciîn loc fără să dai peste vreun nobil. Iar Mat prefera să aibă de-aface cu câte unul, pe rând; chiar şi Nalesean putea fi enervant. Unpalat atât de mare însemna şi că, fie avea să se întrebe tot timpulunde sunt Nynaeve şi Elayne, fie să încerce să stea pe lângă ele.Nici nu ştia ce ar fi fost mai rău, să îl lase să se ţină de ele ca ogardă de corp, sau să refuze. Parcă o auzea pe Elayne, cu o vocede gheaţă: „Să li se găsească un loc lui jupân Cauthon şioamenilor mei. Să aveţi grijă să primească merinde şi apă.“ Ar fifost în stare să facă aşa ceva. Obişnuia să apară din senin să-şifacă inspecţiile, spunându-i să facă ceea ce el deja se pregătea săordone. Pe de altă parte, dacă era un loc unde ea şi Nynaeveputeau fi în siguranţă, acela era palatul Reginei. În plus, îşi doreasă stea tolănit, cu picioarele ridicate, bând punci în timp ce ţineao fată pe genunchi care să-i mângâie tâmplele. Şi câteva prosoapeude ar fi fost bune. Îl durea capul. Încă îi mai răsuna în urechiprelegerea pe care i-o ţinuse Elayne de dimineaţă, desprenenorocirile băuturii şi despre ce exemplu dădea el oamenilor săi.Era un alt motiv pentru care trebuia să pună piciorul în prag. Se

136

simţise prea slab ca să răspundă, abia se dăduse jos din pat,întrebându-se dacă o să fie în stare să încalece pe Cimpoiaş, şideja îi trecuse femeii prea multe cu vederea. Dacă nu punea punctacum, avea să-l facă pe el să-şi încline capul.Toate acestea îi trecură prin minte în timp ce Vandene îşiîntoarse calul către Palat.— Voi lua camere pentru oamenii mei la unul din acestehanuri, zise tare. Dacă tu, Nynaeve, sau tu, Elayne aveţi de gândsă colindaţi pe străzi, să-mi daţi de veste şi voi trimite oameni caresă vă însoţească.Mai mult ca sigur că nu vor face asta – nimeni nu putea depăşiîn încăpăţânare o femeie care credea că poate să-şi poarte singurăde grijă într-o groapă cu urşi, cu mâinile goale –, dar ar fi pusrămăşag că Vanin putea găsi o cale de a afla când ies ele dinPalat. Şi dacă nu el, măcar Juilin; un prinzător de hoţi ar trebuisă ştie cum.— Ăla e bun, alese el la întâmplare, arătând către o clădiremare de cealaltă parte a pieţei. Deasupra intrării arcuite era unsemn pe care nu-l putea desluşi.Vandene se uită la Adeleas. Elayne se uită la Nynaeve. Aviendhase încruntă la el.Nu le dădu şansa să spună ceva.— Thom, Juilin, ce ziceţi de nişte stacane de punci?Sau poate apa ar fi fost mai bună. Nu mai băuse niciodată înviaţa lui atât de mult. Thom clătină din cap.— Poate mai târziu, Mat. Trebui să stau aproape de Elayne încaz că are nevoie de mine.Zâmbetul patern îndreptat către ea începu să se şteargă cândvăzu cum Elayne se uita la Mat. Juilin nu zâmbi – arareori maizâmbea – dar şi el răspunse că trebuie să stea pe aproape, şipoate se vor întâlni mai târziu.— Cum vreţi, răspunse Mat, punându-şi pălăria pe cap. Vanin!Vanin!Grăsanul tresări, luându-şi privirea plină de adoraţie de laElayne. Omul era roşu în obraji! Pe lumină, femeia aia avea oinfluenţă proastă.În timp ce Mat îl întorcea pe Cimpoiaş, vocea lui Elayne îl lovi înspate, şi mai înfumurată ca de dimineaţă.— Nu îţi vei lăsa oamenii să bea prea mult, jupâne Cauthon.Unii bărbaţi nu ştiu când să se oprească. Şi cu siguranţă nu artrebui să laşi un băiat să vadă oameni beţi.Scrâşni din dinţi călărind fără să se uite înapoi. Olver se uita lael. Trebuia să avertizeze oamenii să nu se îmbete de faţă cubăiatul. Pe Lumină, cât de mult ura să-i spună ea ce are de făcut!

137

Hanul se numea Femeia Rătăcitoare, iar semnul agăţatdeasupra uşii şi sala mare promiteau tot ceea ce îşi dorea Mat.Încăperea cu tavan înalt era mai răcoroasă ca afară, cu ferestrelemari şi arcuite, acoperite de obloane de lemn, sculptate cuarabescuri. Păreau să aibă mai multe găuri decât lemn, darumbreau încăperea. Erau şi străini alături de localnici, unmurandian sfrijit cu mustăţi răsucite, un kandori cu două lanţuriatârnate de pieptul hainei şi alţii, pe care Mat nu-i recunoscudintr-o privire. Un fum subţire de pipă umplea aerul, iar douăfemei care cântau la fluier şi un bărbat cu o tobă între genunchidădeau naştere unei muzici ciudate. Şi, cel mai bun lucru, femeilecare serveau la mese erau drăguţe, iar la patru mese bărbaţiijucau zaruri. Negustorul kandori juca cărţi.Hangiţa se prezenţă ceremonios ca fiind Setalle Anan, iar ochiiei căprui o trădau că nu se născuse în Ebou Dar.— Bine, seniorii mei, se înclină ea şi către Mat, şi cătreNalesean, făcând să se clatine cerceii mari de aur. Permiteţi caFemeia Rătăcitoare să vă ofere umila ei ospitalitate.Era drăguţă, în ciuda firelor albe din păr, dar Mat se uita laochii ei. Purta la gât, agăţat de un colier, un cuţit de căsătorie, cumânerul bătut cu pietre roşii şi albe odihnindu-i-se în decolteulgeneros, şi mai avea la cingătoare unul din acele cuţite cu lamacurbată. Cu toate acestea, nu se putea abţine să nu rânjească.— Jupâneasă Anan, simt că am ajuns acasă.Ciudat era că zarurile nu i se mai rostogoleau în minte.

CAPITOLUL 48

Pe muchie de cuţitDUPĂ CE COBORÎ DIN CADA MARE DE CUPRU cu un prosop albînfăşurat în jurul capului, Nynaeve se uscă încet. O servitoareplinuţă, cu părul cărunt, încercase să o îmbrace, dar Nynaeve oexpediase, ignorându-i privirile uluite şi protestele, şi se îmbrăcăsingură, cu mare grijă, examinând în oglinda înaltă şi îngustărochia de un verde-închis, cu un guler larg de dantelă din Merana.Avea în punga de la brâu inelul greu de aur al lui Lan – mai binesă nu se gândească la el – alături de unul dintre inelele răsuciteter’angreal, iar cel care purta Marele Şarpe strălucea pe al treileadeget al mâinii drepte. Mana ei dreaptă. Mai bine să nu segândească nici la asta.Tavanul înalt era pictat frumos cu un cer albastru şi nori albi,iar mobilele se sprijineau pe picioare de lei aurite, neobişnuit demari, iar patul şi toate lucrurile drepte, picioarele scaunelor eraumult prea ornate şi aurite pentru gustul ei. Cu toate astea era cea

138

mai confortabilă cameră pe care o avusese de multă vreme. Ocameră plăcută. Suficient de răcoroasă. Ceea ce încerca ea să facăera să se calmeze.Nu reuşi, desigur. Simţise cum cineva ţesea saidarul şi, deîndată ce ieşi din cameră, văzu urzeala împotriva trasului cuurechea.Elayne o făcuse în jurul camerei de zi. Birgitte şi Aviendha eraudeja acolo, proaspăt spălate şi îmbrăcate cu veşminte noi.Camera de zi, cu tavanul pictat la rândul lui cu nori şi un ceralbastra, era înconjurată de patru dormitoare, un lucru obişnuitacolo, după cum pretindea Birgitte. Patru ferestre înalte şi arcuitedădeau către un balcon lung, străjuit de fier forjat vopsit în alb,atât de migălos lucrat că se puteau uita la Piaţa Mol Hara fără săfie văzute. O briză slabă trecea prin ferestrele deschise, purtândcu ea mirosul sărat al mării, aducând chiar puţină răcoare. Mâniao împiedica să se concentreze, iar Nynaeve simţise căldura imediatdupă ce ajunseseră la palatul Tarasin.Thom şi Juilin primiseră o cameră departe, în aripa servitorilor,ceea ce o irită pe Elayne mai tare decât îi supărase pe bărbaţi.Thom chiar râsese. Dar el îşi permitea să râdă.— Bea din ceaiul ăsta excelent, Nynaeve, zise Elayne punânduşiun şervet alb pe rochia strălucitoare de mătase albastră.Ca toate lucrurile din cameră, scaunul ei mare avea sfere auritedrept picioare şi un spătar înalt. Aviendha stătea pe podea lângăea, cu picioarele strânse sub ea, sub rochia cu guler înalt ce aveaaproape aceeaşi culoare ca gresia verde pal. Nynaeve nu îşiamintea să fi văzut vreodată o femeie Aiel şezând în scaun.Oamenii se holbaseră la ea în cele două hanuri.— Mentă şi coacăze, adăugă Birgitte la oferta lui Elayne,umplând fără să mai aştepte o altă ceaşcă delicată de porţelan.Birgitte purta pantaloni cenuşii şi o haină scurtă, albastră. Uneoripurta şi rochii, dar gusturile pe care le avea o făceau pe Nynaevesă fie bucuroasă că se întâmpla rar. Erau gătite toate trei şinimeni nu avea nevoie de ele.Carafa de argint strălucea umed, iar ceaiul era rece şirevigorant. Nynaeve admira chipul rece şi fără urme detranspiraţie al lui Elayne. Ea se simţea din nou asudată, în ciudabrizei.— Trebuie să recunosc, zise ea, că mă aşteptam la o primirediferită.— Chiar aşa? întrebă Elayne. După cum s-au comportat cu noiVandene şi Adeleas?— Mă rog, am sperat, oftă Nynaeve. În sfârşit sunt şi eu AesSedai, chiar Aes Sedai, şi nimeni nu pare să creadă. Chiar am

139

sperat că lucrurile vor sta diferit după ce plecăm din Salidar.Întâlnirea lor cu Merilille Ceandevin nu decursese bine. Felul încare fuseseră prezentate, de fapt. Vandene le prezentase demântuială, apoi fuseseră expediate, pentru ca adevăratele AesSedai să poată sta de vorbă. Merilille spusese că era sigură că vorsă se împrospăteze, dar era o concediere, având de ales între apleca ascultătoare ca nişte Alese sau a sta bosumflate ca niştecopii. Toate încercările lui Nynaeve de a se calma se duceau derâpă numai când îşi amintea; broboane de sudoare începuseră săialunece pe faţă.Faptul că fuseseră expediate în acel fel nu era nici măcar ceamai rea parte. Merilille era o cairhiană zveltă şi elegantă, cu părnegru, strălucitor şi ochi mari, apoşi, o Cenuşie care arăta deparcă nimic nu o surprinsese vreodată şi nimic nu ar fi putut să osurprindă vreodată. Doar că acei ochi se făcuseră mari auzind căNynaeve şi Elayne erau Aes Sedai, şi chiar şi mai mari auzind căEgwene era Suprema Amyrlin. Fu uluită că Birgitte era Străjer,deşi reuşi să se stăpânească suficient de mult încât să nu-i scapedecât o privire lungă şi un ţuguiat de buze. Aviendha scăpase celmai ieftin, Merilille murmurând doar că ar fi încântată să o vadănovice. Apoi fuseseră date afară. Şi primiseră şi o sugestie, maimult un ordin, să-şi petreacă următoarele zile recuperându-se depe urma rigorilor călătoriei.— Serios, Nynaeve, clătină Elayne din cap. Nici mie nu îmiplace felul în care am fost tratate, dar tu faci din ţânţar armăsar.Dacă Vandene şi Adeleas vor să caute fugarele, lasă-le în pace. Aiprefera să ia conducerea căutărilor vasului?În cursul întregii călătorii abia aduseseră vorba deter’angrealul pe care îl căutau, tocmai de teamă ca ele să nu seimplice.Indiferent dacă s-ar fi amestecat sau nu, Nynaeve era convinsăcă ascundeau ceva. Doar că Elayne nu voia să admită că şi ea erade aceeaşi părere. Adeleas nu-şi dăduse seama că Nynaeve oauzise spunând că vor căuta fugare de îndată ce ajung la EbouDar, când Nynaeve o întrebă dacă într-adevăr se aştepta săgăsească pe cineva, Vandene răspunse cam prea repede că eraumereu în căutare de femei fugite din Turn. Nu avea niciun sens.Nimeni nu fugise din Salidar, deşi novicele mai fugeau uneori –viaţa era grea, mai ales că aveau mulţi ani de petrecut primindordine, înainte de a putea începe să reflecteze că într-o bună zi vorputea gândi cu mintea lor – şi, uneori, chiar şi câte o Aleasă careajunsese la capătul puterilor tot aşteptând să-şi primească şalul,dar chiar şi Nynaeve ştia că puţine ajungeau măcar până la insulaTar Valonului înainte de a fi târâte înapoi. Puteau fi date afară în

140

orice clipă, dacă nu erau suficient de puternice să continue, dacărefuzau sau picau testul de Aleasă sau de Aes Sedai, pe lângă careea şi Elayne se strecuraseră, dar niciodată nu puteau decide eleînsele să plece, decât dacă erau deja Aes Sedai.Deci, dacă cele care reuşeau să fugă erau atât de rare, ce lefăcea pe Vandene şi Adeleas să creadă că puteau găsi una în EbouDar, şi de ce se strânseseră ca nişte scoici când le întrebase? Ii erateamă că ştie răspunsul la ultima întrebare. Îi trebui multăstăpânire de sine să nu se tragă de cosiţă. Crezuse că începuse săse controleze mai bine.— Cel puţin Mat a înţeles că suntem Aes Sedai, mârâi ea. Arface bine să ştie. Măcar acum putea să se ocupe de el. Să încercenumai ceva, şi o să vadă cum e să fie bumbăcit cu toate lucrurilepe care ea putea să le ridice cu o ţesătură de Aer.— De-aia fugeai de el cum fuge un chetan de un colector detaxe? întrebă rânjind Birgitte, iar Nynaeve îşi simţi obrajii luânduifoc. Crezuse că îşi ascunsese sentimentele mai bine.— Este foarte enervant, pentru un bărbat, murmură Aviendha.Cred că ai călătorit foarte departe, Birgitte. Vorbeşti adesea delocuri de care nici măcar nu am auzit. Într-o bună zi mi-ar plăceasă călătoresc prin ţinuturile umede şi să văd toate aceste locuri.Unde este această… Cheltan? Chelta?Întrebarea îi şterse lui Birgitte rânjetul de pe faţă. Indiferentunde era, probabil era praf şi pulbere de o mie de ani sau poatechiar aparţinuse altei Vârste. Ea şi obiceiul ei de a strecura înconversaţie locuri străvechi. Nynaeve şi-ar fi dorit să o fi văzutcând recunoştea faţă de Egwene ceea ce Egwene ştia deja. Egwenedevenise impresionant de puternică în scurtul răstimp petrecutprintre cei din neamul Aiel şi nu înghiţea prostiile. Birgitte seîntorsese plouată.Chiar şi aşa, Nynaeve o plăcea pe Birgitte mai mult ca peAviendha, care o neliniştea câteodată cu privirile ei dure şi cuvorbele ei însetate de sânge. Dar, indiferent cât de enervantăputea fi Birgitte, Nynaeve promisese să nu-i dea secretul în vileag.— Mat… m-a ameninţat, spuse ea în grabă. Fusese primullucru care îi venise în minte încercând să-i distragă atenţiaAviendhei şi ultimul care ar fi vrut să se afle. Se înroşi iarăşi.Elayne zâmbea, deşi avea bunul-simţ să-şi ascundă zâmbetul înceaşca de ceai.— Nu în felul ăsta, adăugă Nynaeve când văzu că Aviendhaîncepe să se încrunte şi să-şi atingă mânerul cuţitului de la brâu.Femeia Aiel părea să fie convinsă că violenţa este un răspunsadecvat pentru orice.— A fost doar… Aviendha şi Birgitte se uitau la ea, numai ochi

141

şi urechi. A spus că…— Cred că am vorbit suficient despre jupânul Cauthon, ziseferm Elayne, salvând-o aşa cum şi ea o salvase pe Birgitte. El esteaici doar ca să îl luăm de pe capul lui Egwene, şi îmi pot da seamamai târziu ce să fac cu ter’angrealul lui.Elayne îşi ţuguie buzele o clipă. Nu fusese deloc fericită cândVandene şi Adeleas începuseră să conducă spre Mat fără măcar săîi spună şi ei, şi încă şi mai puţin mulţumită că Mat o ştersese lahanul acela. Nu avusese ce să facă, desigur. Pretindea că îlobişnuieşte să primească ordine dacă îi spune să facă ceea ceurma să facă şi singur. Ei bine, nu putea decât să-i ureze noroc.— El este cel mai puţin important lucru din călătoria noastră,spuse fermă.— Da, zise Nynaeve, încercând să-şi ascundă uşurarea. Da,vasul este cel important.— Propun să plec prima în recunoaştere, zise Birgitte. EbouDar pare mai dur decât îmi aminteam, iar zona pe care aţidescris-o ar putea fi mai periculoasă decât… încercă să nu se uitela Aviendha… Decât restul oraşului, oftă ea.— Dacă e vorba de recunoaştere, interveni nerăbdătoareAviendha, vreau să iau şi eu parte. Am cadin’sor-ul cu mine.— O iscoadă nu trebuie să iasă în evidenţă, zise cu blândeţeElayne. Cred că ar trebui să găsim rochii din Ebou Dar pentru noitoate; apoi vom putea merge împreună să căutăm, şi niciunadintre noi nu va ieşi în evidenţă. Lui Nynaeve îi va fi probabil celmai uşor, adăugă, zâmbind lui Birgitte şi Aviendhei. Toţi locuitoriidin Ebou Dar pe care îi văzuseră până atunci aveau părul negru,iar cei mai mulţi aveau şi ochii negri.Aviendha oftă întunecată, iar Nynaeve simţi nevoia să o imite,gândindu-se la decolteurile adânci. Înguste, dar foarte adânci.Birgitte găsise de cuviinţă să rânjească; femeia nu avea pic deruşine.Discuţia fu întreruptă de o femeie cu păr scurt, negru, înlivreaua Casei Mitsobar, care intră fără să bată la uşă; Nynaevegândi că era nepoliticos, indiferent de cum zicea Elayne că secuvenea să se comporte servitorii. Avea o fustă albă, cusută pânăla genunchi astfel încât să-i rămână la vedere combinezonul verde,iar veşmintele lăsau să i se zărească un corsaj brodat cu Ancora şiSabia în verde. Chiar şi decolteul livrelei era mai adânc decât totce văzuse Nynaeve vreodată. Plinuţă, între două vârste, femeiaezită, apoi făcu o reverenţă şi se adresă tuturor:— Regina Tylin doreşte să le vadă pe cele trei Aes Sedai, dacădânsele binevoiesc.Nynaeve schimbă priviri lungi cu Elayne şi celelalte.

142

— Sunt doar două Aes Sedai aici, spuse Elayne. Poate ai vrut săte duci la Merilille?— Mi s-a spus să vin aici… Aes Sedai.Pauza fusese abia sesizabilă, iar femeia aproape transformătitlul într-o întrebare. Elayne se ridică, netezindu-şi rochia; niciunstrăin nu ar fi bănuit că sub chipul ei se ascundea mânia, dar înjurul buzelor şi al ochilor se ghicea o uşoară crispare.— Să mergem atunci? Nynaeve? Aviendha? Birgitte?— Nu sunt Aes Sedai, Elayne, zise Aviendha, iar servitoareainterveni în grabă:— Mi s-a spus doar trei Aes Sedai.— Eu şi Aviendha am putea merge să ne plimbăm prin oraş câtvoi vă întâlniţi cu regina, zise Birgitte înainte ca Elayne să poatăspune ceva.Chipul Aviendhei se lumină. Elayne le aruncă o privire ascuţită,apoi oftă.— Bine, dar să fiţi prudente. Nynaeve, vii sau vrei să te plimbişi tu? întrebă cu un ton sec, uitându-se iarăşi la Birgitte.— Oh, nu aş rata asta, răspunse Nynaeve. Mă bucur să neîntâlnim în final cu cineva care crede… se opri, neputându-şitermina gândul de faţă cu servitoarea. Nu ar trebui să o facem săaştepte pe Regină.— Oh, nu, spuse femeia în livrea. Altfel urechile mele nu vorface multe parale.Dar, indiferent câte parale îi făceau urechile, le luă ceva timp săstrăbată coridoarele palatului. Acesta era plin de culoare, deparcă ar fi vrut să compenseze albul de afară. Un coridor aveatavanul pictat verde, iar pereţii erau albaştri, un altul aveazidurile galbene, iar tavanul roz-pal. Plăcile de gresie ale podeleiaveau forme de diamant, roşii, negre şi albe sau albastre şigalbene, şi nenumărate alte combinaţii de culori şi nuanţe. Eraupuţine tapiserii – de obicei scene de pe mare însă în firide erauaşezate multe vaze înalte făurite din porţelanul fin al OamenilorMării, dar şi piese sculptate de cristal, statuete şi vaze, şi holuri,care atraseră atenţia lui Elayne şi lui Nynaeve.În toate direcţiile se grăbeau servitori, versiunea bărbătească alivrelei avea pantaloni albi, veste lungi şi verzi puse peste ocămaşă albă cu mâneci largi. Înainte de a putea ajunge preadeparte, Nynaeve văzu pe cineva venind cu paşi mari către ele,făcând-o să se oprească şi să o prindă pe Elayne de braţ. EraJaichim Carridin. Nu-şi luă ochii de la bărbatul înalt şi cărunt întimp ce acesta trecea pe lângă ele, cu ochi cruzi, adânciţi înorbite, pe care nu-i îndreptă nicio clipă către ele, cu mantia albăatârnată de spate. Avea chipul acoperit de sudoare, dar o ignora

143

aşa cum le ignoră şi pe ele.— Ce caută el aici? întrebă Nynaeve.Bărbatul dezlănţuise un masacru în Tanchico, şi Lumina ştieunde altundeva. Servitoarea se uită la ea întrebătoare.— Păi Copiii Luminii au trimis o solie, de câteva luni. Regina…Aes Sedai?Din nou, ezitarea. Elayne reuşi să aprobe din cap graţioasă, darNynaeve nu-şi putu îmblânzi asprimea din voce:— Să nu o facem să aştepte.Merilille lăsase să-i scape un lucru despre această Tylin, că erao femeie punctuală şi extrem de formală. Dar, dacă şi ea începeasă aibă dubii că erau Aes Sedai, Nynaeve avea starea de spiritpotrivită pentru a-i dovedi că erau.Servitoarea le duse într-o încăpere cu tavanul vopsit înalbastru-deschis şi pereţi galbeni, cu ferestre înalte şi arcuite caredădeau către un balcon lung, lucrat în fier foijat, lăsând să treacăbriza plăcută şi sărată. Nynaeve şi Elaine îşi făcură reverenţele înfaţa Reginei, aşa cum se cuvenea în faţa unui cap încoronat, oaplecare uşoară şi o înclinare mică a capului.Tylin era o femeie impresionantă. Nu era mai înaltă ca Nynaeve,dar avea un aer regal pe care lui Elayne i-ar fi fost greu să-legaleze, chiar şi în cea mai bună zi a sa. Ar fi trebuit să răspundăreverenţelor lor în acelaşi mod, dar nu o făcu. În schimb, ochii eimari şi negri le examina intens şi nerăbdător.Nynaeve îi întoarse privirea cât de bine putu. Părul negru,lucios, cu câteva fire albe îi atârna lui Tylin în valuri până subumeri, încadrând un chip drăguţ. Şocant, dar femeia avea douăcicatrici, subţiri şi atât de vechi, că aproape dispăruseră. Desigur,avea unul dintre acele cuţite curbate prins de brâul cusut cu firde aur, cu mânerul şi teaca încrustate cu pietre preţioase;Nynaeve era sigură că era doar de decor. Rochia lui Tylin, dinmătase albastră, nu ar fi putut fi purtată de cineva care dorea săse dueleze, cu voaluri de dantelă la mâneci care aproape îiascundeau degetele când îşi apleca mâinile, lungă până deasupragenunchilor şi lăsând să se vadă desuurile de mătase verde şialbă, care atârnau un pas în urma sa. Corsetul, din aceeaşidantelă, era atât de strâns că Nynaeve nu-şi putea da seama dacăîi era mai incomod când stătea în picioare sau când se aşeza. Înjurul gâtului femeia avea un guler ţesut cu fir de aur, cu şi maimultă dantelă. Avea şi un cuţit de căsătorie atârnând cu mânerulîn jos, ce se legăna într-un decolteu oval, adânc.— Voi două trebuie să fiţi Elayne şi Nynaeve. Am înţeles că maieste şi a treia, Aviendha? zise Tylin luându-şi un scaun sculptatastfel încât să pară de bambus, dar poleit cu aur şi aranjându-şi

144

rochia cu grijă, fără să-şi ridice privirea de la ele.Avea o voce adâncă, melodioasă şi poruncitoare. Nynaeveschimbă o privire cu Elayne. Nu primiseră nicio invitaţie să steajos, nici măcar o privire aruncată către scaune.— Ea nu este Aes Sedai, începu calmă Elayne.— Şi voi sunteţi? o întrerupse Tylin. Nu ai văzut mai mult deoptsprezece ierni, Elayne. Şi tu, Nynaeve, care te uiţi la mine ca omâţă care şi-a prins coada, tu câte ai? Douăzeci şi două?Douăzeci şi trei, poate? Am vizitat odată Tar Valonul şi Turnul Alb.Mă îndoiesc că vreodată vreo femeie de vârsta voastră a purtatinelul pe mâna dreaptă.— Douăzeci şi şase! izbucni Nynaeve. Cu mare parte din CerculFemeilor de acasă, din Emond’s Field, crezând că este prea tânărăsă fie Meştereasă, devenise un obicei să se mândrească cu fiecarean în plus.— Am douăzeci şi şase şi sunt Aes Sedai din Ajah Galbenă, încămai simţea un fior de mândrie să spună acele cuvinte. Poate căElayne are optsprezece, dar este şi ea Aes Sedai, din Ajah Verde.Crezi că Merilille sau Vandene ne-ar lăsa să purtăm inelele înjoacă? Multe lucruri s-au schimbat, Tylin! Suprema Amyrlin,Egwene al’Vere, nu este mai în vârstă decât Elayne.— Da? spuse Tylin cu o voce egală. Nu mi s-a spus asta. CândAes Sedai care mi-a fost sfetnică din ziua în care am urcat pe tron,iar înainte de asta fusese sfetnica tatălui meu, pleacă brusc la TarValon, fără nicio explicaţie, şi apoi aud că zvonurile despredivizarea Turnului sunt adevărate; când cei juraţi Dragonuluiapar ca din pământ; când este aleasă o Amyrlin să i se opunăElaidei şi o armată este adunată sub comanda unui mare general,în Altara, înainte să aud de asta – când toate aceste lucruri seîntâmplă, nu te poţi aştepta să fiu încântată de surprize.Nynaeve spera ca faţa să nu-i trădeze starea. De ce nu învăţaoare să-şi mai ţină gura din când în când? Brusc, îşi dădu seamacă nu mai putea simţi Adevăratul Izvor; furia şi ruşinea numergeau bine împreună. Dar poate era mai bine aşa. Dacă ar fiputut conduce, poate s-ar fi făcut şi mai tare de râs. Elayneinterveni repede să calmeze spiritele:— Ştiu că ţi s-a mai spus, dar lasă-mă să-mi adaug scuzelecelor transmise de Merilille şi celelalte. A strânge o armată îninteriorul graniţelor tale fără a-ţi cere permisiunea a fost un actnecugetat. Tot ce pot spune în apărarea noastră este căevenimentele s-au succedat cu repeziciune, iar noi în Salidar amfost prinse în vâltoarea lor, dar asta nu este o scuză. Îţi jur, nuintenţionăm nici să facem rău Altarei şi nici nu am dorit niciodatăsă insultăm Tronul Vânturilor. Chiar în acest moment Gareth

145

Bryne îndreaptă armata către miazănoapte, în afara hotarelorAltarei.Tylin se uită la ea, fără să clipească.— Până acum nu am auzit nicio scuză şi nicio justificare. Darorice cap încoronat din Altara trebuie să înveţe să înghită fărăsare şi piper insultele venite din partea celor mai puternici.Trăgând adânc aer în piept, făcu un gest cu mâna către ele,fluturându-şi dantelele.— Staţi jos, staţi. Luaţi-vă mâna de pe cuţite şi dezlegaţi-vălimba, zâmbi brusc, aproape ca un rânjet. Nu ştiu cum se spuneîn Andor. Staţi liniştite şi încercaţi să vorbiţi fără grijă, dacă doriţi.Nynaeve era bucuroasă că Elayne făcuse ochii mari, pentru căea se simţea uluită. Asta era oare femeia despre care Merilillepretindea că îi trebuie ceremonii de marmură strălucitoare?Nynaeve era mai mult decât bucuroasă să stea jos. Gândindu-sela toate curentele de opinie din Salidar, se întrebă dacă Tylinîncerca să… să ce? începuse să creadă că toţi încercau să omanipuleze, cu excepţia prietenilor apropiaţi. Elayne stăteabăţoasă pe marginea scaunului.— Vorbesc serios, insistă Tylin. Indiferent ce veţi spune, nu voiconsidera nimic ca fiind o insultă.Dar din felul în care îşi atingea cu degetele mânerul cuţitului dela brâu, se ghicea că tăcerea ar fi putut fi luată drept insultă.— Nu ştiu de unde să încep, zise prudentă Nynaeve. Şi-ar fidorit ca Elayne să nu fi aprobat ultimele ei cuvinte cu o înclinarea capului. Elayne ar fi trebuit să ştie cum să vorbească cu regi şiregine. De ce nu spunea nimic?— Începe cu „de ce“, zise nerăbdătoare Regina. De ce au maivenit încă patru Aes Sedai în Ebou Dar? Nu cred că motivul arputea fi să umbrească solia Elaidei – Teslin nici măcar nu onumeşte aşa, şi e doar ea şi Joline… Nu ştiaţi? râse ea, lăsânduserezemată de spătar, acoperindu-şi buzele cu degetele uneimâini. Dar despre Mantiile Albe ştiţi, nu? întrebă, făcând cucealaltă mână un gest ce sugera retezarea, în timp ce veseliaîncepea să i se stingă încetul cu încetul. Asta le-aş face MantiilorAlbe! Dar trebuie să ascult pe toată lumea care îmi face curte,inclusiv pe Seniorul Inchizitor Carridin.— Dar de ce? întrebă Nynaeve. Mă bucur că nu-ţi plac MantiileAlbe, dar de ce trebuie să asculţi ce zice Carridin? Omul e unmăcelar.Ştiu chiar în acea clipă că făcuse o greşeală. Felul în careElayne studia şemineul mare şi alb, acolo unde partea de sus erasculptată în valuri de marmură, îi confirmă bănuiala, încă înainteca ultimele hohote de râs ale lui Tylin să se stingă ca o lumânare

146

peste care sufiase cineva.— Văd că mi-ai luat vorbele în serios, zise regina încet. Am spussă vorbiţi liber şi…Ochii ei negri alunecară către pardoseală, părând că sereculege.Nynaeve se uită către Elayne, sperând să primească un indiciudespre ce greşise sau, mai bine, cum să îndrepte lucrurile, darElayne îi aruncă doar o privire furişă, clătinând uşor din cap,înainte de a se întoarce la studiul valurilor de marmură. Poate artrebui să evite şi ea să se uite la Tylin? Cu toate astea, femeia carese holba către podea îi atrase privirea. Cu o mână Tylin atingeaplăselele cuţitului de la brâu, cu cealaltă cuţitaşul cel mic cuibăritîntre sâni.Cuţitul de căsătorie spunea destul de multe despre Tylin.Vandene şi Adeleas fuseseră mai mult decât dispuse să le explicecâteva dintre lucrurile care făceau ca Ebou Dar să fie nesigurpentru cei care nu erau înconjuraţi de o duzină de gărzi înarmatepână în dinţi. Teaca albă însemna că Regina este văduvă şi nuavea de gând să se recăsătorească. Cele patru perle şi piatra roşiebătute în mânerul de aur însemnau că născuse patru fii şi o fiică;emailul alb din jurul pietrei roşii şi din jurul a trei dintre perleînsemna că doar un singur fiu supravieţuise. Toţi avuseseră celpuţin şaisprezece ani când muriseră şi îşi pierduseră viaţa îndueluri, altfel emailul ar fi fost negru. Oare cum o fi să care tottimpul după ea un lucru care îi reaminteşte de aşa ceva! Potrivitlui Vandene, femeile considerau emailul roşu sau alb ca motiv demândrie, fie că aveau perle sau pietre roşii, sau sticlă colorată.Vandene mai spunea că multe femei din Ebou Dar scoteau pietrelecopiilor de şaisprezece ani care refuzau un duel şi nu-i mairecunoşteau niciodată.În cele din urmă, Tylin îşi ridică fruntea. Avea o expresieplăcută şi îşi luă mâna de pe pumnalul de la brâu, continuândînsă să mângâie absentă cuţitul de căsătorie.— Aş vrea ca fiul meu să mă urmeze pe Tronul Vânturilor,spuse pe un ton blând. Beslan este de vârsta ta, Elayne!Succesiunea ar fi de la sine înţeleasă în Andor – deşi ar trebui săfie femeie – rânji ea, amuzată, şi în orice altă parte, mai puţin înMurandy, unde lucrurile stau la fel ca aici, în Altara. În cei o miede ani care s-au scurs de la moartea lui Artur Aripă-de-Şoim, osingură Casă a stăpânit tronul pentru cinci generaţii, iar cădereaAnarinei a fost atât de precipitată, că şi în ziua de astăzi casaTodande este marioneta oricui are nevoie de ei. Nicio altă Casă nua avut mai mult de doi conducători unul după altul.— Când tatăl meu s-a urcat pe tron, celelalte Case stăpâneau

147

mai mult din oraş decât Mitsobar. Dacă ar fi ieşit din Palat fărăgărzi, ar fi fost băgat într-un sac cu pietre, cusut şi aruncat înrâu. Când a murit, mi-a lăsat ceea ce am acum. Puţin, încomparaţie cu alte capete încoronate. Un om călare ajunge lacapătul regatului meu într-o singură zi, dacă are cai de schimb.Totuşi nu am stat degeaba. Când au apărut veştile despreDragonul Renăscut, eram sigură că-i pot lăsa lui Beslan de douăori cât aveam şi, în plus, tot soiul de aliaţi. Stânca din Tear şiCallandor au schimbat totul. Acum trebuie să-i mulţumesc luiPedro Niall când aranjează ca Illianul să ia doar o bucată de osută de mile din Altara în loc să ne invadeze. Îl ascult şi peJaichim Carridin şi nu îl scuip în ochi, indiferent cât de mulţialtarieni au murit în războiul cu Mantiile Albe. Îi ascult peCarridin, pe Teslyn, pe Merilille, şi mă rog să am ce să îi lasmoştenire fiului meu, în loc de a fi găsită înecată în cadă în ziuaîn care Beslan va avea un accident de vânătoare.Tylin trase adânc aer în piept. Expresia plăcută îi rămăsese pefaţă, dar o nelinişte i se strecură în glas.— Acum. Am stat pentru voi în piaţa de peşte, goală până labrâu. Răspunde-ţi-mi la întrebare. De ce am onoarea să primescîncă patru Aes Sedai?— Suntem aici să găsim un ter’angreal, zise Elayne în timp ceNynaeve se uita la ea uluită; îi spuse totul, de la Tel aran’rhiod,până la praful din încăperea unde era vasul.— Ar fi o binecuvântare miraculoasă ca vremea să fie iarăşicum ar trebui, zise încet Tylin, dar cartierul pe care îl descrieţipare a fi Rahad, dincolo de râu. Acolo chiar şi Garda Civilăpăşeşte pe vârfuri… Iertaţi-mă – am înţeles că sunteţi Aes Sedai –dar în Rahad te poţi trezi cu un pumnal în spate înainte de a-ţi daseama ce se petrece. Şi, dacă aveţi veşminte frumoase, o săfolosească o lamă foarte subţire, să curgă cât mai puţin sânge.Poate ar trebui să lăsaţi căutarea pe seama lui Vandene şi a luiAdeleas. Cred că au avut ceva timp în plus faţă de voi să vadălocuri din astea.— Ţi-au spus de vas? întrebă încruntată Nynaeve, dar Reginaclătină din cap.— Doar că sunt în căutarea unui lucru. Aes Sedai nu vorbescniciodată mai mult decât trebuie, zise rânjind iarăşi, destul devesel, iar cicatricile deveniră nişte linii fine pe obraji. Adică pânăla voi două. Sper ca vârsta să nu vă schimbe prea mult. Adeseami-am dorit să nu se fi întors la Turn Cavandra, cu ea puteamvorbi în acest fel.Se ridică în picioare, făcându-le semn să rămână aşezate, apoimerse graţioasă prin încăpere, să lovească un gong de argint cu

148

un ciocănel de fildeş, ce produse un sunet puternic pentru unobiect atât de mic.— O să trimit după ceai rece de mentă şi o să vorbim. O să-mispuneţi cum aş putea să vă ajut – dacă trimit soldaţi în Rahad osă fie iar ca pe vremea Revoltelor Vinului – şi poate o să-mi puteţispune de ce golful este plin cu corăbii ale Oamenilor Mării carenici nu ancorează în port, nici nu fac negoţ.Petrecură mult timp vorbind la ceai, în cea mai mare partedespre pericolele din Rahad şi lucrurile pe care Tylin nu le puteaface. Fu adus Beslan, un tânăr cu vorbă blândă, care se înclinăplin de respect, privind lung cu frumoşii lui ochi negri,ascunzându-şi uşurarea când mama sa îi spuse că putea să plece.Măcar el nu se îndoia că erau Aes Sedai. Intr-un final, cele douăfemei îşi căutară drumul înapoi spre camerele lor, prin coridoareleviu pictate.— Deci, au de gând să preia şi conducerea căutării, murmurăNynaeve uitându-se peste umăr să fie sigură că niciunul dintreservitorii în livrea nu este suficient de aproape să o audă. Tylinaflase prea multe despre ele, prea repede. Şi, indiferent cât rânjea,probabil că era supărată că femeile Aes Sedai erau în Salidar.— Elayne, crezi că a fost înţelept să-i spui totul? Ar puteadecide că modul cel mai bun de a fi sigură că fiul ei se urcă petron este să ne lase să găsim vasul şi apoi să-i spună lui Teslyn.Îşi amintea vag de Teslyn. O Roşie, şi o femeie antipatică.— Ştiu ce simţea mama când femeile Aes Sedai umblau prinAndor, fără să-i spună vreodată ce făceau. Ştiu cum m-aş simţieu. În plus, mi-am adus aminte ce înseamnă fraza aia – „Luaţi-vămâna de pe cuţite şi dezlegaţi-vă limba“. Singurul mod de ainsulta pe cineva care a spus aşa ceva este să-l minţi, spuseElayne ridicându-şi uşor bărbia. Cât despre Vandene şi Adeleas,doar îşi imaginează că au preluat conducerea. O fi periculos înRahad, dar nu pot crede că ar putea fi mai rău decât în Tanchico,şi nu mai avem pe cap Ajah Neagră. Pun rămăşag că în zece zileavem vasul. Ştiu de ce ter’angrealul lui Mat poate face ce artrebui să fie imposibil, şi o să ne întoarcem să ne întâlnim cuEgwene, iar Mat o să înveţe să-şi plece fruntea la fel de repede cajupân Vanin, iar Vandene şi Adeleas o să-şi dea seama că aurămas aici cu Merilille şi Teslyn, încercând să înţeleagă ce s-aîntâmplat.Nynaeve nu se putu abţine să nu râdă în hohote. Un servitorslăbănog, care tocmai aranja un vas de porţelan aurit, se holbă laea, iar ea scoase limba la el. Vasul aproape că-i scăpă din mână.— Nu primesc rămăşagul decât în ceea ce-l priveşte pe Mat.Zece zile, deci.

149

CAPITOLUL 49

Oglinda NegurilorRAND PUFĂIA MULŢUMIT DIN PIPĂ, doar în cămaşă, rezemat de unadintre coloanele zvelte care împrejmuiau curtea mică, privind laapa care ţâşnea din fântână, aruncând sclipiri în lumina soarelui.Curtea era încă învăluită în umbrele plăcute ale dimineţii. Chiar şiLews Therin era liniştit.— Eşti sigur că nu te răzgândeşti în privinţa Tearului?Rezemat de următoarea coloană, şi el fără haină, Perrin suflădouă inele de fum, înainte de a-şi scoate din gură pipa ornată cucapete de lup.— Cum rămâne cu ce a văzut Min?Încercarea lui Rand de a face şi el un inel de fum se spulberădin pricina unui mârâit acru. Min nu avea niciun drept săvorbească despre acel lucru acolo unde o putea auzi şi Perrin.— Chiar vrei să fii legat de mine atât de strâns, Perrin?— Ce vreau eu a încetat să mai conteze din prima zi în care amvăzut-o pe Moiraine în Emond’s Field, zise Perrin sec, oftând. Eşticeea ce eşti, Rand. Dacă tu dai greş, totul se sfârşeşte.Brusc se aplecă în faţă, încruntându-se la o uşă mare, înspatele coloanelor, în stânga sa.Câteva clipe mai târziu, Rand auzi paşi din acea direcţie, preagrei pentru a fi ai unui om. Corpul mare care se strecură prin uşăpăşind în curte era de două ori mai înalt decât servitoarea caretrebuia să alerge să se ţină după Ogier.— Loial! exclamă Rand ridicându-se în picioare. Ajunse la Ogierodată cu Perrin. Chipul acestuia era aproape despărţit în două derânjetul gurii sale mari. Haina sa lungă, până deasupra cizmelorrăsfrânte, lungi până la genunchi, purta încă urmele de praf alecălătoriei. Buzunarele mari. Loial nu stătea niciodată departe decărţi.— Eşti bine, Loial?— Pari obosit, zise Perrin facându-i semn Ogierului cătrefântână. Stai jos pe margine.Loial se lăsă condus către fântână, dar sprâncenele uriaşe i seridicară, iar smocurile urechilor tremurau mirate în timp ce îşitrecea privirea de la unul la altul. Aşezat, era la fel de înalt caPerrin, care stătea în picioare.— Dacă sunt bine? Obosit? zise cu vocea care semăna cu oalunecare de pământ. Desigur că sunt bine. Şi, dacă sunt obosit,e din pricină că am bătut cale lungă. Trebuie să recunosc că a fostfoarte plăcut să-mi folosesc din nou picioarele. Întotdeauna ştii

150

unde te poartă propriile picioare, dar niciodată nu poţi fi sigur cucele ale unui cal. În orice caz, ale mele sunt mai rapide, îmidatorezi o coroană de aur, Perrin, râse el brusc, tunător. Tu şi celezece zile. Aş pune rămăşag altă coroană că nu ai ajuns aici de maimult de cinci zile.— O să-ţi primeşti coroana de aur, râse Perrin aplecându-secătre Rand să-i spună câteva vorbe care făcură urechile Ogieruluisă tremure de indignare:— Gaul l-a corupt. Joacă zaruri acum şi pariază pe curse decai, când el abia poate deosebi un cal de altul.Rand zâmbi. Loial se uitase întotdeauna dubios la cai şi nu erade mirare când aceştia aveau picioarele mai scurte ca el.— Eşti sigur că eşti bine, Loial?— Ai găsit steddingul abandonat? îl întrebă Perrin de după unvăl de fum.— Ai stat suficient de mult?— Ce tot vorbiţi voi doi? se încruntă nesigur Loial, capătulsprâncenelor coborând pe obraji. Voiam doar să mai văd unstedding, să simt unul. Sunt gata pentru încă zece ani.— Mama ta nu este de aceeaşi părere, spuse Rand serios.Loial fu în picioare, înainte ca Rand să termine de vorbit,uitându-se speriat în toate părţile, cu urechile tremurânde lăsatepe spate.— Mama? Aici? Este aici?— Nu, nu este, spuse Perrin, iar urechile lui Loial se pleoştirăde uşurare. Se pare că este în Ţinutul celor Două Râuri. Sau eraacolo cu o lună în urmă. Rand a folosit o poartă, ca să o ducăacolo pe ea şi pe Fruntaşul Haman… ce-ai păţit?Loial îngheţase, pe jumătate aşezat, cu genunchii îndoiţi, laauzul numelui Fruntaşului Haman. Cu ochii închişi, se lăsă încetjos.— Fruntaşul Haman, murmură, frecându-şi faţa cu degetele luigroase. Fruntaşul Haman şi mama mea.Se uită lung la Perrin. Se uită lung la Rand. Apoi întrebă caîntr-o doară cu voce înceată; înceată pentru un Ogier; părea unstup de albine prins într-un borcan:— Mai era cineva cu ei?— O tânără Ogier numită Erith, îi spuse Rand. Tu… atât maiapucă să zică.Loial sărise iar în picioare, gemând. Capetele servitorilorapărură pe la ferestre şi uşi, încercând să afle ce era cu acelzgomot, dar dispărură repede după ce-l văzură pe Rand. Loialîncepu să măsoare curtea cu paşi mari, înainte şi înapoi, cuurechile şi sprâncenele atât de lăsate, încât păreau că începuseră

151

să se topească.— O soţie, bombăni el. Nu poate însemna altceva, nu cu Mamaşi cu Fruntaşul Haman. O soţie. Sunt prea tânăr să mă însor!Rand îşi ascunse un zâmbet cu mâna. Poate că Loial era tânărpentru un Ogier, dar avea mai mult de nouăzeci de ani.— O să mă târască înapoi în Stedding Shangtai. Ştiu că nu o sămă lase să călătoresc cu voi, şi nu am încă suficiente notiţepentru cartea mea. Oh, ţie îţi dă mâna să zâmbeşti, Perrin! Faileface tot ce îi spui.Perrin se înecă cu pipa, horcăind până ce Rand îl lovi în spate.— La noi lucrurile stau altfel, continuă Loial. Este foartenepoliticos să nu faci ce îţi spune soţia. Foarte nepoliticos. Ştiu căo să mă facă să mă liniştesc, să am ceva serios de făcut, precumsă cânt copacilor sau… brusc se încruntă, oprindu-se. Ai spusErith?Rand dădu din cap. Perrin începuse să-şi recapete respiraţia,dar se uita la Loial cu un soi de amuzament răutăcios.— Erith, fiica lui Ivar, fiica lui Alar?Rand clătină iar din cap, iar Loial se scufundă iarăşi pemargine fântânii.— Dar o cunosc. O ştii şi tu, Rand. Am întâlnit-o în SteddingulTsofu.— Asta încercam să-ţi spun, zise răbdător Rand, dar destul deamuzat. Ea este cea care a spus că eşti frumos. Şi-mi aduc amintecă ţi-a dat o floare.— Poate că a spus, mormăi Loial, apărându-se. Poate că mi-adat. Nu-mi amintesc. Îşi duse însă o mână către unul dinbuzunarele pline de cărţi, iar Rand ar fi pus rămăşag că într-unadin ele era presată cu grijă floarea. Ogierul îşi drese glasul, cu unzgomot adânc.— Erith este foarte frumoasă. Nu am văzut niciodată o fată maifrumoasă. Şi inteligentă. A ascultat cu atenţie când i-am explicatteoria lui Serden – adică Serden, fiul lui Kolom, fiul lui Radlin; ascris acum şase sute de ani –, când i-am explicat teoria lui despreCăi… vocea i se stinse când le observă rânjetele. Mă rog, aascultat. Cu atenţie. A fost foarte interesată.— Sunt sigur că a fost, zise Rand fără nuanţă. Căzuse pegânduri, amintindu-şi de Căile de Taină. Cele mai multe porţi aleCăilor erau lângă steddinguri, iar, dacă putea avea încredere învorbele mamei lui Loial şi ale Fruntaşului Haman, Loial aveanevoie de stedding. Desigur, nu ar fi putut să-l ducă pe Loialdecât aproape de marginea unuia. Nu ar fi putut conduce Putereacătre un stedding, aşa cum nu putea conduce nici în interiorullui.

152

— Ascultă, Loial. Vreau să pun gărzi la toate porţile de intrareîn Căi şi am nevoie de cineva care să le şi găsească, dar să poatăvorbi şi cu Fruntaşii, să le ceară permisiunea.— Pe Lumină! mârâi dezgustat Perrin, scuturându-şi pipa şizdrobind cu talpa cizmei jăraticul căzut. Pe Lumină! îl trimiţi peMat să se înfrunte cu Aes Sedai, pe mine vrei să mă zvârli înmijlocul unui război cu Sammael şi, odată cu mine, câteva sute deoameni din Două Râuri, pe unii dintre ei îi şi cunoşti, şi acum vreisă-l trimiţi pe Loial când el tocmai a ajuns. Arză-te-ar, Rand! Uitătela el! Are nevoie de odihnă! Este cineva de care nu te-ai folosi?Poate vrei s-o trimiţi pe Faile să o vâneze pe Moghedien sau peSemirhage. Pe Lumină!Furia răbufni în Rand, o furtună care îl făcea să tremure. Seuită mânios la ochii galbeni care îl fixau întunecaţi.— Mă voi folosi de toţi oamenii de care am nevoie. Ai spus-o şitu; sunt ceea ce sunt. Şi mă folosesc şi pe mine, Perrin, pentru cătrebuie. Tot aşa cum o să mă folosesc de oricine. Nu mai avemniciun cuvânt de spus, nu mai este alegerea noastră. Nici a mea,nici a ta, nici a nimănui!— Rand, Perrin, murmură îngrijorat Loial. Liniştiţi-vă, calmaţivă.Nu vă certaţi. Nu voi doi. O mână uriaşă îi bătu cu stângăciepe spate pe fiecare din ei. Ar trebui să vă odihniţi amândoi într-unstedding. Steddingul este un loc foarte liniştit, foarte paşnic.Rand se uită la Perrin, care se uita la el. Furia încă mocnea înel, ca nişte fulgere într-o furtună care nu se sfârşeşte. Lews Therinbombănea undeva în depărtare.— Îmi pare rău, murmură către amândoi.Perrin făcu un gest cu mâna, vrând poate să spună că nu arede ce să se scuze sau poate că acceptă scuza, dar el nu spusenimic. Îşi îndreptă capul către coloane, spre uşa pe unde intraseLoial. Trecură câteva clipe înainte ca Rand să audă zgomotul unorpaşi venind în fugă.Min ţâşni alergând în curte. Îl prinse de braţ pe Rand,ignorându-i pe Loial şi Perrin.— Vin, zise cu răsuflarea tăiată. Vin chiar acum.— Linişteşte-te, Min, zise Rand. Calmează-te. Începusem săcred că s-au îmbolnăvit toate ca… cum ziceai că o cheamă?Demira?Se simţea uşurat, deşi mormăielile lui Lews Therin crescurăauzind de Aes Sedai. Timp de trei zile Merana apăruse cu încădouă surori, în fiecare după-amiază, punctuală ca un ceasornic,dar vizitele încetaseră brusc în urmă cu cinci zile, fără nicioexplicaţie. Min nu avea idee de ce. El îşi făcuse griji că fuseserăatât de ofensate de regulile lui, că se pregăteau să plece.

153

Dar Min îl privea cu groază în ochi. Tremura, realiză el.— Ascultă-mă! Sunt şapte, nu trei şi nu m-au trimis să-ţi cerpermisiunea sau să-ţi spun. Am fugit înaintea lor, galopând totdrumul pe Roza Sălbatică. Vor să intre în Palat înainte ca tu săafli. Am auzit-o pe Merana vorbind cu Demira când nu ştiau căsunt acolo. Vor să ajungă în Sala Tronului înaintea ta, ca să teduci tu la ele.— Crezi că asta ar putea fi viziunea ta? întrebă el calm. Femeicare puteau conduce aveau să îl rănească groaznic, îi spusese ea.„Şapte!“ gemu răguşit în şoaptă Lews Therin. „Nu! Nu! Nu!“ Randîl ignoră; nu avea ce face altceva.— Nu ştiu, zise Min cu glasul sfâşiat. Rand îşi dădu seamauluit că strălucirea din ochii ei venea de la lacrimile pe care nuapucase să le verse. Crezi că nu ţi-aş spune dacă aş şti? Tot ceştiu este că vin şi…— Şi nu are de ce să-ţi fie teamă, o întrerupse ferm. ProbabilAes Sedai chiar o speriaseră, dacă era aproape în lacrimi. „Şapte,gemu Lews Therin. Nu pot face faţă la şapte, nu toate odată. Nuşapte.“ Rand se gândi la figurina angreal, iar vocea se reduse lamurmure, rămânând totuşi neliniştită. Bine măcar că nu era şiAlanna cu ele; Rand o simţea undeva, departe, nu mergea nicăierişi cu siguranţă nu spre el. Nu era sigur că mai îndrăznea să steafaţă în faţă cu ea.— Nu e timp de pierdut. Jalani?Tânăra Fecioară cu obrajii plinuţi răsări brusc de după ocoloană, făcând să i se ridice brusc urechile lui Loial. Min părusă-l vadă pe Ogier abia atunci, la fel şi pe Perrin; tresări.— Jalani, zise Rand, spune-i Nanderei că mă duc în SalaTronului, unde aştept în curând Aes Sedai.Femeia încerca să-şi menţină chipul serios, dar începuturileunui zâmbet satisfăcut păreau să-i facă obrajii şi mai plinuţi.— Beralna s-a dus deja să-i spună Nanderei, car’a’carn;urechile lui Loial tresărită de uimire auzind titlul.— Atunci spune-i lui Sulin să mă aştepte în camera din spateleSălii Tronului şi să-mi aducă haina. Şi Sceptrul Dragonului.Jalani rânji cu toţi dinţii.— Sulin a plecat alergând în fustele ei din ţinuturile umede caun iepure cu nasul cenuşiu care s-a aşezat în spini segade.— În cazul ăsta, continuă Rand, poţi să-mi aduci calul în SalaTronului.Tânăra Fecioară rămase cu gura deschisă, mai ales că Perrin şiLoial se încovoiau de râs. Min îl lovi pe Rand în coaste, făcându-lsă scoată un geamăt.— Nu e nimic de râs, cioban fără creier! Merana şi celelalte şiau

154

pus şalurile de parcă şi-ar fi pus o armură. Acum ascultă-mă.O să stau într-o parte, în spatele coloanelor, astfel ca tu să mă poţivedea, şi ele nu, iar dacă văd ceva, îţi fac un semn.— Tu vei sta aici cu Loial şi Perrin, îi răspunse el. Nu ştiu cesemn ai putea să-mi faci ca eu să înţeleg ce vrei să spui, dar, dacăte văd ele, vor şti că m-ai avertizat.Ea îi aruncă una dintre acele priviri bătăioase, încăpăţânate şiîmbufnate, printre genele întredeschise.— Min?— Bine, Rand, zise ea oftând, cu umilinţă în glas, spre surprizalui. Un astfel de lucru spus de ea l-ar fi făcut la fel de suspicios caîn cazul lui Elayne sau al Aviendhei, dar nu avea timp să despicefirul în patru, dacă voia să ajungă în Sala Tronului înainte deMerana. Dând din cap, spera să nu arate pe cât de nesigur sesimţea.Întrebându-se dacă nu ar fi trebuit să-i roage pe Loial şi Perrinsă o ţină acolo – i-ar fi plăcut asta – se grăbi să ajungă la cameradin spatele Sălii Tronului, cu Jalani lângă el, mormăind dacăfusese o glumă sau nu chestia cu calul. Sulin îl aştepta deja, cuhaina roşie brodată în fir de aur şi Sceptrul Dragonului; vârfulsuliţei primi o mormăială apreciativă, deşi nu se îndoia că l-ar figăsit mai acceptabil fără ciucuraşii albi-verzi şi cu un mânersuficient de lung şi fără incrustări. Rand pipăi după angreal, săfie sigur că era acolo, în buzunar. Era, aşa că respiră uşurat, deşiLews Therin părea încă panicat.Când Rand se grăbi prin una dintre uşile sculptate cu lei,descoperi că toată lumea fusese la fel de rapidă ca Sulin. Baeltrona într-o parte a platformei, cu braţele încrucişate, iar Melainestătea în partea cealaltă, aranjându-şi calmă şalul. Erau probabilîn jur de o sută de Fecioare aliniate de la uşă, sub privireascrutătoare a Nanderei, cu suliţe şi scuturi, arcuri de corn pespate şi tolbe pline la şold. Doar ochii li se vedeau deasupravălurilor negre. Jalani alegă să intre într-una din linii. În spatelelor se înghesuiau şi mai mulţi Aieli, bărbaţi şi Fecioare, deşiniciunul nu părea să fie înarmat cu altceva decât cuţitul greu dela brâu. Erau multe feţe întunecate, totuşi. Nu se puteau bucurala gândul unei confruntări cu Aes Sedai, şi nu că le-ar fi fostteamă de Putere. Indiferent cum vorbeau de ele Melaine şicelelalte înţelepte, cei mai mulţi Aieli aveau înrădăcinată în mintevechea ruşine a dezamăgirii femeilor Aes Sedai.Bashere nu era acolo, desigur – el şi nevasta lui plecaseră întrunadin taberele de antrenament – şi nici vreunul dintre nobiliiandorani care de obicei zumzăiau în jurul Palatului. Rand erasigur că Nean, Elenia şi Lir aflaseră de adunarea Aielilor de îndată

155

ce începuse. Nu ratau niciodată audienţa cuiva, decât dacă îiexpedia el. Absenţa lor nu putea însemna decât că, în drumulspre sala Tronului, aflaseră deja şi motivul, iar acest lucruînsemna că femeile Aes Sedai erau deja în Palat.Într-adevăr, Rand nici nu apucă să se aşeze pe TronulDragonului, cu Sceptrul Dragonului pe genunchi, că jupâneasaHarfor intră în grabă în Sala Tronului, părând tulburată, lucrufoarte neobişnuit pentru ea. Uitându-se uimită la el şi la Aieli,spuse:— Am trimis servitori peste tot să vă găsească. Sunt AesSedai… atât mai apucă să spună, înainte ca şapte Aes Sedai săapară în cadrul uşii.Rand simţi cum Lews Therin încearcă să se deschidăsaidinului, atingând angrealul, dar Rand puse stăpânire pe el,controlând torentul furios de foc şi gheaţă, murdărie şi dulceaţă,ţinându-l la fel de strâns ca pe suliţa seanchană.„Şapte, mormăi întunecat Lews Therin. Le-am spus trei şi elevin şapte. Trebuie să fiu prudent. Da. Prudent.“„Eu am spus trei, izbucni Rand la voce. Eu! Rand al’Thor!“ LewsTherin tăcu un timp, apoi începu să bombăne în depărtare.Aruncându-şi privirea de la Rand la cele şapte femei cu şaluricu ciucuraşi pe umeri, jupâneasa Harfor decise că nu se găsea încel mai potrivit loc. Făcu o reverenţă către Aes Sedai, apoi cătreRand, păşind calm către una dintre uşi. In timp ce Aes Sedaiformau o linie, se strecură pe lângă ele ceva cam iute.În fiecare dintre cele trei vizite, Merana adusese de fiecare datăalte Aes Sedai cu ea, iar Rand le recunoştea pe toate, cu o singurăexcepţie, de la Faeldrin Harela, în dreapta, cu părul negru prinsîntr-o mulţime de cosiţe împletite cu mărgele colorate, până laVelinde Nathenos, în dreapta, solidă în rochia ei albă. Toate erauîmbrăcate în culorile propriilor Ajah. Ştia cine trebuie să fie şifemeia pe care nu o cunoştea. Femeia cu piele arămie, graţioasă şiinimoasă, într-o mătase de culoarea bronzului întunecat trebuiasă fie Demira Eriff, sora Brună despre care Min spusese că fusesebolnavă. Era însă în mijlocul lor, cu un pas înaintea celorlalte, întimp ce Merana stătea între Faeldrin şi plinuţa Rafela Cindal, carepărea şi mai serioasă decât atunci când venise cu Merana, înurmă cu şase zile. Toate păreau foarte hotărâte.Se opriră o clipă, uitându-se impasibile la el, ignorând Aielii,apoi plutiră înainte, mai întâi Demira, apoi Seonid şi Rafela, apoiMerana şi Masuri, formând un vârf de săgeată îndreptat cătreRand. Acesta nu mai avu nevoie de senzaţia de gâdilare din pielesă ştie că femeile îmbrăţişaseră saidarul. Cu fiecare pas, fiecarefemeie era vizibil mai mare decât înainte.

156

„îşi imaginează că o să mă impresioneze cu Oglinda Negurilor?“râsetul uluit al lui Lews Therin se transformă în chicote nebune.Rand nu avea nevoie de explicaţia lui; o văzuse odată pe Moirainefăcând ceva asemănător. Asmodean o numise şi el OglindaNegurilor sau Iluzia.Melaine îşi aranjă şalul nervoasă, pufnind tare, dar Bael arătade parcă ar fi trebuit să înfrunte singur atacul a o sută deoameni. Avea de gând să îl înfrunte, dar nu părea să se aştepte săiasă ceva bun din toată istoria aia. Câteva Fecioare se foiră, pânăcând Nandera le pironi cu privirea prin văl, însă asta nu domolizgomotul picioarelor Aielilor din spatele coloanelor.Demira Eriff începu să vorbească şi era evident că foloseaPuterea şi la acest lucru. Nu striga, dar vocea ei umplea SalaTronului, părând a veni de peste tot.— În aceste circumstanţe s-a decis ca eu să vorbesc în numeletuturor. Nu dorim să îţi facem rău în această zi, dar restricţiile pecare le-am acceptat până acum, ca să te simţi în siguranţă,trebuie să le respingem de-acum încolo. Este limpede că nu aiînvăţat să ai respectul cuvenit faţă de Aes Sedai. Vei învăţa deacumîncolo. Prin urmare, vom veni şi vom pleca atunci când o sădorim, dar o să te informăm, dacă vom dori, când dorim săvorbim cu tine. Iscoadele Aiel din jurul hanului trebuie retraseimediat, şi nimeni nu trebuie să ne urmărească. Orice insultăviitoare la adresa demnităţii noastre va fi pedepsită, chiar dacă ceipe care îi vom pedepsi sunt precum nişte copii, tu vei firăspunzător de durerea lor. Aşa trebuie să stea lucrurile. Aşa vorsta de-aici încolo. Trebuie să ştii că suntem Aes Sedai.Când femeile se opriră în faţa tronului, aşezate precum un vârfde săgeată, Rand observă că Melaine se uita la el, încruntată,întrebându-se fără îndoială dacă era impresionat. Poate ar fi fost,dacă nu ar fi ştiut ce se întâmpla; chiar şi aşa, nu era sigur că nuera. Cele şapte Aes Sedai erau de două ori mai înalte decât Loial,poate chiar mai mult, iar capetele le ajungeau aproape lajumătatea distanţei până la tavanul boltit, cu ferestrele lui desticlă colorată. Demira se uita în jos la el, rece şi calmă, de parcăs-ar fi gândit să-l ia într-o mână, părând suficient de mare săpoată face acest lucru.Rand se forţă să se rezeme de spătar liniştit, ţuguindu-şi uşorbuzele când îşi dădu seama că trebuia să facă un efort pentru areuşi să stea liniştit. Lews Therin chiţăia şi striga, de undeva dedeparte, ceva despre a nu mai aştepta, a lovi imediat. Femeiapusese accentul pe anumite cuvinte, de parcă el ar fi trebuit săînţeleagă ce voise să spună. Care circumstanţe? Dacă acceptaserărestricţiile până atunci, de unde lipsa de respect? De ce se

157

deciseseră dintr-odată să-l ameninţe, în loc de a-l face să se simtăîn siguranţă?— Emisarele Turnului din Cairhien acceptă aceleaşi restricţii şinu par a fi ofensate.Sau, mă rog, nu foarte ofensate.— In loc de ameninţări vagi, ele oferă cadouri.— Ele nu sunt ca noi. Ele nu sunt aici. Nu o să te cumpărăm.Dispreţul din vocea Demirei era înţepător. Degete lui Rand sealbiseră strângând Sceptrul Dragonului. Mânia sa răsuna în LewsTherin şi brusc îşi dădu seama că acesta încearcă din nou săatingă Izvorul., Arză-te-ar!“ se gândi Rand. Avea de gând să pună un scutîntre ele şi Putere, dar Lews Therin vorbi repede, cuprins depanică.„Nu eşti suficient de puternic. Chiar şi cu angrealul, nu eştipoate suficient de puternic, nu cât să ţii şapte deodată. Prostule!Ai aşteptat prea mult! Prea periculos!“Trebuia să fii destul de puternic pentru a despărţi pe cineva dePutere. Cu angrealul, Rand era sigur că putea face şapte scuturi,chiar dacă ele îmbrăţişaseră deja saidarul, dar, dacă fie şi unasingură reuşea să-şi sfărâme scutul… Sau mai multe. Voia să leimpresioneze cu puterea sa, nu să le dea ocazia să-l înfrângă.Dar mai era o cale. Ţesând Spirit, Foc şi Pământ, lovi de parcăar fi avut de gând să le despartă de Putere.Oglinda Negurilor se sfărâmă. Dintr-odată, în faţa lui nu maistăteau decât şapte femei cu expresii uluite. Într-o clipă însă,şocul fu ascuns sub expresiile calme Aes Sedai.— Ne-ai auzit cererile, spuse Demira cu o voce normală, darporuncitoare, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Ne aşteptăm săfie îndeplinite.Rand se holbă la ele fără să vrea. Ce trebuia să facă să ledemonstreze că nu avea să se lase băgat în sperieţi de ele?Saidinul urla în el, o furie clocotitoare. Nu îndrăznea să-i deadrumul. Lews Therin urla ca un nebun, încercând să-i smulgăIzvorul. Tot ce putea face era să-şi păstreze controlul. Se ridicăîncet, tronând asupra lor, ajutat şi de înălţimea platformei. ŞapteAes Sedai calme se uitau la el.— Restricţiile rămân, spuse el încet. Şi mai am încă o cererepentru voi. De aici încolo mă aştept să primesc de la voi respectulpe care îl merit. Sunt Dragonul Renăscut. Puteţi pleca. Audienţas-a încheiat.Preţ de zece bătăi de inimă rămaseră acolo, nemişcate, fărămăcar să clipească, de parcă ar fi vrut să-i demonstreze că nu sevor mişca niciun pas la comanda lui. Apoi Demira se întoarse fără

158

să dea niciun alt semn. Seonid şi Rafela o urmară, când ajunselângă ele, şi apoi celelalte, toate plutind parcă, fără să segrăbească, peste plăcile roşii şi albe ale podelei, ieşind din SalaTronului.Rand coborî de pe platformă când le văzu dispărând pe coridor.— Car’a’carn s-a descurcat foarte bine cu ele, zise Melaineîndeajuns de tare să fie auzită şi în cel mai îndepărtat colţ.Trebuie luate de guler şi învăţate ce înseamnă onoarea, deşibocesc după ea.Bael nu-şi putu ascunde nemulţumirea, auzind vorbindu-seastfel despre Aes Sedai.— Poate aşa ar trebui să procedez şi cu înţeleptele? întrebăRand reuşind să zâmbească.Melaine vorbi cu voce înceată, aranjându-şi demonstrativ şalul:— Nu fi prost, Rand al’Thor!Bael chicoti, deşi nevasta îl săgeta cu privirea. Măcar înveselisepe cineva. Dar Rand nu simţi veselia glumei sale, şi nu fiindcă arfi fost înconjurat de Hău. Aproape îşi dori să o fi lăsat pe Min săvină. Fuseseră prea multe dedesubturi pe care nu le înţelesese şiîi era teamă că pe unele nici nu le bănuia. Ce voiau de fapt?Închizând uşa mică a camerei din spatele Sălii Tronului, Min serezemă de panoul pe care era sculptat un leu, trăgând adânc aerîn piept. Faile venise să-l ia pe Perrin şi, indiferent cât de multprotestase Loial că Rand zisese ca ea să stea acolo, se ascunsesedupă adevărul destul de simplu că Rand nu avea niciun drept să-ispună unde să stea. Desigur, dacă Loial şi-ar fi dat seama ceintenţiona, probabil ar fi luat-o sub un braţ – cu delicateţe,desigur – şi ar fi rămas acolo în curte, citindu-i ceva.Problema era că, deşi auzise totul, nu văzuse mare lucru, cuexcepţia femeilor Aes Sedai tronând deasupra sălii. Sigurconduseseră Puterea, ceea ce de obicei ascundea imaginile şiaurele, dar se simţise atât de uluită, că oricum nu le-ar fiobservat. Până îşi veni în fire, femeile nu mai erau uriaşe, iarvocea Demirei nu mai părea să vină de peste tot.Muşcându-şi buza de jos, se gândea intens. Erau douăprobleme, aşa cum vedea ea lucrurile. Prima, Rand şi cererea sade a primi respect, indiferent ce o fi vrut să spună. Dacă seaştepta ca Merana să facă reverenţe cu fruntea la pământ, avea săaştepte mult şi bine, iar între timp le pusese cu spatele la zid.Trebuia să găsească o cale de a aranja lucrurile, deşi nu vedeacum. A doua problemă erau femeile Aes Sedai. Rand părea săcreadă că era vorba de un moft, pe care putea să-l reteze punândpiciorul în prag. Min nu credea că Aes Sedai aveau mofturi, dar,dacă da, era cu siguranţă ceva serios la mijloc. Singurul loc în

159

care putea să afle ce se întâmplase era Coroana Trandafirilor.Luându-şi calul din grajdul curţii interioare, Min călări la trappână la han, unde lăsă iapa unui grăjdar cu urechi mari,cerându-i să o ţesale şi să-i dea ovăz. Roza Sălbatică merita orecompensă pentru galopul până la Palat, care dăduse o mână deajutor ca planul Meranei să fie dat peste cap. Furia rece din vocealui Rand o făcea să se întrebe ce s-ar fi putut întâmpla dacă Randar fi aflat brusc că şapte Aes Sedai îl aşteptau în Sala Tronului.Sala mare de la Coroana Trandafirilor arăta aproape la fel caatunci când ieşise pe la bucătărie, ceva mai devreme. Străjeriistăteau la mese, jucând domino, pietre sau zaruri. Îşi ridicarăprivirile către ea aproape în acelaşi timp, apoi, recunoscând-o, seîntoarseră la ce făceau înainte. Jupâneasa Cinchonine stătea înfaţa uşii de la cramă – la Coroana Trandafirilor butoaiele cu vin şibere nu erau înşirate de-a lungul pereţilor sălii mari – cu braţeleîncrucişate şi o expresie acră. Străjerii erau singurii muşterii de lamese şi, de regulă, beau puţin şi rar. Pe mese erau puse căni decositor, dar Min nu văzu pe niciunul dintre ei atingându-se de ele.Văzu însă un om care ar fi putut să-i spună câte ceva.Mahiro Shukosa stătea singur la masă, făcând un puzzle detavernă, cu cele două săbii pe care de obicei şi le ţinea pe spatesprijinite de perete astfel încât să-i fie la îndemână. Cu tâmplelecărunte şi un nas nobil, Mahiro era chipeş într-un fel aspru, darnumai o femeie îndrăgostită de el l-ar fi putut socoti frumos. ÎnKandor, fusese senior. Vizitase aproape toate curţile regale,călătorind cu o mică bibliotecă, pierzând sau câştigând la jocuride noroc cu acelaşi zâmbet. Putea recita poezii, cânta la harpă şidansa ca într-un vis. Pe scurt, cu excepţia faptului că eraStrăjerul Rafelei, era exact genul de bărbat pe care l-ar fi plăcutînainte de a-l întâlni pe Rand. Şi încă l-ar fi plăcut, atunci cândavea timp să mai facă şi altceva decât să se gândească la Rand.Din fericire sau nu, Mahiro o vedea într-un fel caracteristicKandorului, ca pe un soi de soră mai mică, având nevoie, dincând în când, să primească nişte sfaturi, pentru a nu-şi rupegâtul când îşi semăna ovăzul sălbatic. Îi spusese că are picioarefiumoase, dar că nu s-ar fi gândit niciodată să le atingă, şi ar fifost în stare să rupă gâtul oricărui bărbat care se gândea să facăasta fără permisiunea ei.Strecurând cu îndemânare ultima piesă de fier, puse la locpuzzle-ul complicat, deasupra celor făcute deja, şi luă altul nou întimp ce ea se aşeza de cealaltă parte a mesei.— Deci, vărzuco, zise el rânjind, te-ai întors fără să ai gâtulrupt, fără să fi fost răpită şi fără să te fi măritat.Într-o bună zi avea să-l întrebe ce voia să spună; mereu zicea

160

chestia aia.— S-a întâmplat ceva de când am plecat eu, Mahiro?— Adică în afară de faptul că surorile s-au întors de la Palat cao furtună în munţi?Ca de obicei, puzzle-ul i se desfăcu în mâini de parcă ar ficondus Puterea.— Ce le-a supărat?— Al’Thor, presupun. Piesele puzzle-ului fură aşezate la fel derepede pe locurile lor, iar acesta fu aruncat peste celelalte făcute;luă imediat unul nou. Pe ăsta l-am mai făcut acum câţiva ani,mărturisi el.— Cum, Mahiro? Ce s-a întâmplat?Ochii negri se fixară asupra ei; ochii unui leopard ar fi arătat lafel, dacă ar fi fost negri.— Min, o tânără care îşi bagă nasul în vizuina cui nu trebuie sepoate trezi cu urechile sfârtecate.Min tresări. Era adevărat. Ce lucruri prosteşti putea face ofemeie doar fiindcă era îndrăgostită!— Exact de asta mă feresc, Mahiro. Singurul motiv pentru caremă aflu aici este să duc mesaje între Merana şi Palat, dar mă ducacolo fără să am idee la ce să mă aştept. Nu ştiu de ce surorile auîncetat să-l mai viziteze în fiecare zi, de ce s-au dus iarăşi, şi nudoar trei, ci o grămadă. Dacă nu ştiu, pot să o păţesc rău. Merananu are de gând să îmi spună. Nu îmi spune nimic, decât să măduc acolo, să fac aia. Măcar o sugestie, Mahiro? Te rog?El studia puzzle-ul, dar Min ştia că se gândeşte, deoarece mişcapiesele intercalate cu degetele sale lungi fără să scoată nici una.Prinse cu coada ochiului o mişcare la capătul sălii şi se întoarsepe jumătate, apoi îngheţă. Două Aes Sedai se întorceau de la baie,dacă se lua după chipurile proaspăt spălate. Le văzuse pe celedouă cu luni în urmă, înainte ca Sheriam să le trimită în PustiulAiel, deoarece avusese o bănuială că Rand s-ar fi aflat acolo, întracoloplecaseră Bera Harkin şi Kiruna Nachiman, spre Pustiu, nuspre Caemlyn.Cu excepţia chipului lipsit de vârstă, Bera ar fi arătat exact ca onevastă de fermier, cu părul scurt castaniu înconjurându-i faţapătrată, doar că în acel moment avea desenată pe chip o expresiede hotărâre întunecată. Kiruna, elegantă şi cu un aer măreţ,părea să fie exact ceea ce şi era, sora Regelui din Arafel şi odomani puternică. Ochii ei mari şi negri străluceau ca şi cum eragata să ordone o execuţie şi să se şi bucure de ea. Imagini şi aurescânteiau deasupra lor, aşa cum se întâmpla mereu cu femeileAes Sedai şi Străjerii. Min surprinse una dintre imagini, când

161

apăru deasupra celor două, în acelaşi timp, de o culoare galbenmaronie şi purpuriu-închis. Culorile nu însemnau nimic, dar auraîi tăie respiraţia lui Min.Masa nu era departe de piciorul scărilor, dar cele două nu-iaruncară nici măcar o privire când se întoarseră să urce la etaj.Niciuna nu o privise cu atenţie în Salidar, iar acum erau prinseîntr-o discuţie.— Alanna ar fi trebuit să-l îngenuncheze de mult, zise Kirunacu voce joasă, dar mânioasă. Eu aşa aş fi făcut. Când vine, o să-ispun, martor fie-mi Cel întunecat.— Trebuie pus în lesă, aprobă Bera cu un ton egal, înainte săaducă stricăciuni şi mai mari Andorului. Cu cât mai repede, cuatât mai bine, zic.Femeia era din Andor. In timp ce perechea urca pe scări, Min îşidădu seama că Mahiro o privea.— Cum au ajuns aici? întrebă, surprinsă că îşi păstrase o vocecalmă. Kiruna şi Bera însemna că erau treisprezece. TreisprezeceAes Sedai. Şi mai era şi aura.— Au urmat zvonurile despre al’Thor. Ajunseseră la jumătateadrumului către Cairhien când au aflat că el este aici. Aş stadeparte de ele, Min. Their Gaidin mi-a zis că sunt prost dispuse.Kiruna avea patru Străjeri, iar Bera – trei. Min reuşi săzâmbească. Ar fi vrut să ţâşnească din han, dar ar fi fost preamulte suspiciuni, chiar şi din partea lui Mahiro.— Mi se pare un sfat bun. Cum rămâne cu ce te-am rugat? Elezită o clipă, apoi puse jos puzzle-ul.— Nu spun că aşa stau lucrurile, dar o vorbă într-o urecheatentă… Poate ar trebui să te aştepţi ca al’Thor să fie supărat.Poate ar trebui să te gândeşti ca altcineva să ducă mesajele, poateunul dintre noi, zise, gândindu-se la Străjeri. Poate că surorile saudecis să-i predea lui al’Thor o mică lecţie despre umilinţă. Şiasta, vărzuco, e mai mult decât ar fi trebuit să-ţi spun. O să tegândeşti la ce ţi-am spus?Min nu ştia dacă „mica lecţie“ fusese cea de la Palat sau urmasă vină, dar totul se potrivea. Şi aura.— Şi ăsta mi se pare un sfat bun. Mahiro, dacă Merana vinedupă mine să duc vreun mesaj, vrei să-i spui ca am plecat câtevazile să vizitez Oraşul Interior?— O călătorie lungă, chicoti el, luând-o puţin în râs. Dacă nueşti atentă, ai să răpeşti inima vreunui bărbat.Grăjdarul cu urechi mari se holbă la ea când îi spuse să scoatăRoza Sălbatică din staul şi să pună şaua pe ea. Ieşi din grajdcălărind la pas, dar imediat cum primul colţ ascunse CoroanaTrandafirilor, Min îşi înfipse călcâiele în burta calului, aruncând

162

oamenii din calea ei în timp ce galopa către Palat cât de repedeputea Roza Sălbatică să o ducă.— Treisprezece, spuse Rand fără intonaţie, iar vorbele furăsuficiente ca Lews Therin să încerce iarăşi să preia controlulsaidinului. Era ca o luptă tăcută cu o bestie fioroasă. Când Min îispusese că sunt treisprezece Aes Sedai în Caemlyn, Rand abiareuşi să înşface Puterea înaintea lui Lews Therin. Pe chipul luiRand aluneca sudoarea; avea pete întunecate pe haină. Putea săse concentreze la un singur lucru odată. Să ţină saidinul departede Lews Therin. I se zbătu un muşchi din cauza încordării. Iitremurau mâinile.Min se opri din a mai măsura camera cu pasul, ridicându-se pevârfuri.— Nu e vorba doar de-atât, Rand, zise frenetic. Este şi aura.Sângele, moartea, Puterea, cele două femei şi tu, în acelaşi loc, înacelaşi timp.Ochii îi străluceau, dar de această dată lacrimi i se scurgeautăcute pe obraji.— Kiruna şi Bera nu te plac, chiar deloc! îţi mai aduci amintece am văzut în jurul tău? Femei care pot conduce, rănindu-te.Este vorba de aure, de faptul că sunt treisprezece şi tot restul,Rand. Este prea mult!Min spusese întotdeauna că viziunile ei deveneau adevărate,dar nu putea spune niciodată dacă avea să fie peste o zi, un ansau zece ani, iar, dacă rămânea în Caemlyn, s-ar fi putut împlinichiar în acea zi. Chiar dacă Lews Therin mârâia doar, ştia că voiasă lovească în Merana şi celelalte înainte ca acestea să-l poată loviele primele. Dintr-un motiv sau altul, Rand nu se putea împăcadeloc cu această idee. Poate că fusese o întâmplare, poate că a fita’veren se întorsese împotriva lui de această dată, dar faptelerămâneau. Merana se decisese să-l provoace exact în ziua în carenumărul de Aes Sedai ajunsese la treisprezece.Ridicându-se, se duse cu paşi mari în dormitor, cât să-şi aducăsabia din dulap şi centura în formă de Dragon.— Vii cu mine, Min, îi spuse înşfacând Sceptrul Dragonului şiîndreptându-se către uşă.— Unde să vin? întrebă ea ştergându-şi obrajii cu o batistă, darplecă după el, în timp ce el ajunsese deja în hol. Jalani sări înpicioare ceva mai repede decât Beralna, o roşcovană uscăţivă cuochi albaştri şi rânjet de fiară.Când erau doar Fecioare înjur, Beralna de obicei se uita la el deparcă se întreba dacă să-i facă sau nu marea favoare de a-iîndeplini ordinele, dar de data asta o pironi cu o privire ascuţită.Golul făcea ca vocea să-i fie rece şi distantă. Lews Therin se

163

mulţumea să se vaite fără vorbe, dar Rand nu îndrăznea să serelaxeze. Nu în Caemlyn; nici măcar aproape de Caemlyn.— Beralna, găseşte-o pe Nandera şi spune-i să vină la camerelelui Perrin cu cât de multe Fecioare vrea să ia.Nu îl putea lăsa pe Perrin acolo, şi nu din cauza viziunilor.Când Merana avea să afle că plecase, una dintre ele putea foartebine să-l lege, aşa cum făcuse Alanna cu el.— S-ar putea să nu mă mai întorc aici. Dacă îi vede cineva pePerrin, Faile sau Loial, ziceţi-le să vină şi ei acolo. Jalani, caut-ope jupâneasa Harfor! Spune-i că am nevoie de pană, cerneală şihârtie.Avea de scris câteva depeşe înainte de a pleca. Mâinile îitremurau iarăşi, şi adăugă:— Multă hârtie. Ce mai staţi? Duceţi-vă! Duceţi-vă!Cele două schimbară o privire, apoi o rupseră la fugă. Randmergea în direcţia opusă, iar Min abia reuşea să se ţină de el.— Rand, unde mergem?— Cairhien. Înconjurat de Vid, vorbele lui păreau a fi la fel dedure ca o palmă peste faţă. Ai încredere în mine, Min. Nu o să-ţifac rău. M-ai degrabă mi-aş tăia mâna înainte de a-ţi face rău.Era tăcută şi, în cele din urmă când el se uită către ea, văzu căîl privea cu o expresie ciudată.— E foarte drăguţ să aud asta, ciobanule, zise cu un glas la felde ciudat ca expresia pe care o avea. Probabil o speriase gândul cătreisprezece Aes Sedai veneau după el, şi nu era de mirare.— Min, dacă se ajunge la o confruntare, promit să te feresc dincalea primejdiei, cumva.Cum putea face faţă un om la treisprezece? Gândul trezi iarăşiţipetele lui Lews Therin.Spre surpriza lui, ea îşi scoase fulgerător pumnalele dinmâneci, fluturându-le, apoi deschise gura, băgându-le înapoi cuaceeaşi uşurinţă – probabil se antrenase – înainte de a vorbi:— Poţi să mă duci la Cairhien sau oriunde altundeva,ciobanule, dar te sfătuiesc să te gândeşti bine dacă ai de gând sămă trimiţi departe de tine.Nu ştia de ce, dar fusese sigur că va spune altceva.Când ajunse în camerele lui Perrin, Rand găsi o adevăratăadunare. Într-o parte a încăperii Perrin şi Loial stăteau doar încămaşă, trăgând din pipe, cu picioarele încrucişate pe covorulalbastru, alături de Gaul, un Câine de Piatră pe care Rand şi-lamintea de la căderea Stâncii. În cealaltă parte şedea Faile, cuBain şi Chiad, care fuseseră şi ele în Stâncă. Printr-o uşă deschisăîn altă cameră, Rand o văzu pe Sulin schimbând aşternuturilepaturilor, scuturându-le de parcă ar fi vrut să le rupă în fâşii. Toţi

164

îşi ridicară privirile când el şi Faile intrară, iar Sulin apăru înpragul uşii dormitorului.Se stârni rumoare când le explică despre cele treisprezece AesSedai şi ce auzise Min. Nu le spuse nimic despre viziuni; uniidintre ei ştiau, alţii nu, dar nu avea de gând să spună nimănui,dacă nu le zicea ea prima. Ceea ce ea nu făcu. Şi nu zise nimicnici despre Lews Therin, desigur; nu că i-ar fi fost frică de ce i s-arfi putut întâmpla într-un oraş unde erau treisprezece Aes Sedai,chiar dacă nu făceau nimic ieşit din comun. N-aveau decât săcreadă că se panicase. Nici el nu era sigur că nu era speriat. LewsTherin tăcea, dar Rand îl putea simţi, ca o pereche de ochi aprinşipândind în noapte. Mânia şi furia, poate şi spaima, se strângeaula marginea Golului ca nişte păianjeni uriaşi.Perrin şi Faile începură să îşi facă bagajele în grabă, iar Bain şiChiad îşi fluturară degetele una la alta înainte de a anunţa că ovor însoţi pe Faile, după care Gaul anunţă şi el că-l va însoţi pePerrin. Rand nu prea înţelegea ce se întâmplă acolo, dar Gaulfăcea eforturi să nu se uite la Bain şi Chiad, iar acestea sestrăduiau să nu se uite la el. Loial plecă alergând, mormăind înbarbă ceva despre faptul că oraşul Cairhien era mult maiîndepărtat de Ţinutul celor Două Râuri decât Caemlynul şi desprefaptul că mama sa era o drumeaţă neîntrecută. Când se întoarse –cu cămaşa atârnând avea sub braţ o legătură pe jumătate făcutăşi o şa uriaşă pe umăr. Loial era gata de plecare. Sulin dispăru şiea un timp, întorcându-se cu o legătură de rochii roşii cu alb. Cuexpresia chipului fixată într-o blândeţe nepotrivită mârâi la Randcă i se poruncise să-l slujească pe el şi pe Perrin şi pe Faile, şidoar o şopârlă lovită de soare în cap ar putea crede că poate faceasta în Caemlyn când ei erau în Cairhien. Adăugă chiar un„Seniore Dragon“, care semăna mai mult a blestem, şi o reverenţăpe care reuşi să o facă, uimitor, fără să se clatine, ceea ce păru săo uimească şi pe ea.Nandera ajunse în aproape acelaşi timp cu jupâneasa Harfor,care căra o măsuţă cu ustensile de scris, câteva peniţe cu vârf deoţel şi suficientă hârtie, cerneală şi ceară de sigiliu pentrucincizeci ce scrisori. Ceea ce era foarte bine.Perrin dorea să-i trimită vorbă lui Dannil Lewin să-l urmeze curestul oamenilor din Ţinutul celor Două Râuri – nu avea de gândsă-i lase pe mâna Aes Sedai dar abia se abţinu să nu-i spună să leaducă şi pe Bode, şi celelalte fete de la Ogarul lui Culain, astadupă ce şi Rand, şi Faile îi spuseră că, în primul rând, Aes Sedainu le-ar fi lăsat să plece şi, în al doilea rând, probabil că fetele nuvor dori să plece. Perrin şi Faile fuseseră de mai multe ori la han,şi chiar şi el trebuia să admită că fetele păruseră foarte

165

nerăbdătoare să devină Aes Sedai.Faile scrise în grabă două scrisori, către mama şi tatăl ei, să nuse îngrijoreze. Rand nu ştia care cui era adresată, dar erau scriseîn tonuri diferite, pe una o începu de mai multe ori, rupând-odupă câteva rânduri, încruntându-se la fiecare cuvânt, iarcealaltă scrisă repede, cu zâmbete şi chicoteli. Presupuse căultima era către mama ei. Min scrise către un prieten numitMahiro la Coroana Trandafirilor, explicându-i dintr-un motiv saualtul că era un bărbat bătrân, înroşindu-se toată. Chiar şi Loialluă în mână o pană de scris după câteva ezitări. Era una dintrepenele sale, căci una umană i-ar fi dispărut în mâna uriaşă.Punându-şi sigiliul pe epistolă, i-o dădu jupânesei Harfor, rugândosă o înmâneze personal dacă i se va ivi ocazia. Un deget dedimensiunea unui câmat acoperea în mare parte numeledestinatarului, scris atât cu slove umane, cât şi Ogier, dar, cuprivirea ascuţită de Putere, Rand desluşi numele „Erith“. Cu toateastea, nu dădea niciun semn că ar fi vrut să aştepte şi să-iînmâneze scrisoarea el însuşi.Rand scrise la fel de greu ca Faile, dar din alte motive.Sudoarea care-i picura de pe frunte întindea cerneala, iar mâna îitremura, astfel încât trebui să înceapă de mai multe ori. Totuşi,ştia exact ce voia să spună. Lui Taim, un avertisment despre celetreisprezece Aes Sedai, întărindu-şi ordinul de a sta departe deele. Şi Meranei, un alt soi de avertisment, şi un soi de invitaţie; nuavea niciun rost să încerce să se ascundă; Alanna l-ar fi găsitoriunde în lume în cele din urmă. Trebuia totuşi să fie în condiţiilepuse de el, dacă reuşea.După ce sigilă scrisorile – jupâneasa Harfor se uită lung lasigiliul din piatră verde gravat cu un Dragon –, Rand se întoarsecătre Nandera.— Ai cele douăzeci de Fecioare afară?— Douăzeci? întrebă Nandera ridicându-şi o sprânceană.Mesajul tău spunea să iau câte vreau, şi nu-ţi mai poţi luaordinul înapoi. Sunt cinci sute şi ar fi fost şi mai multe dacă nupuneam piciorul în prag.Rand dădu din cap. În mintea sa era linişte, cu excepţiapropriilor gânduri, dar îl putea simţi pe Lews Therin în interiorulVidului, alături de el, aşteptând încordat ca un arc. Trecu pe toatălumea prin poarta deschisă în încăperea din Cairhien, închizând-oîn urma sa, scoţându-şi-o pe Alanna din minte, redusă doar la osenzaţie vagă undeva către apus. Abia atunci Lews Therin selinişti. Era ca şi cum, obosit de încleştarea cu Rand, omul s-ar fidus la culcare. Într-un târziu Rand alungă saidarul, realizândabia atunci cât de mult îl obosise lupta de a păstra controlul

166

asupra lui. Loial fu nevoit să-l ducă în braţe până la camerele saledin Palatul Soarelui.Merana stătea tăcută lângă fereastra camerei de zi, cu spatelecătre stradă şi cu scrisoarea lui Rand al’Thor în poală. O ştia pedinafară. Începea cu „Merana“. Nu cu „Merana Aes Sedai“ saumăcar cu „Merana Sedai“.Merana,Un prieten mi-a spus odată că, în cele mai multe jocuri dezaruri, a da treisprezece este aproape la fel de nenorocos caPrivirea Celui întunecat. Şi eu cred că treisprezece este un numărnenorocos. Plec la Cairhien. Poţi veni cum vrei, dar nu cu maimult de alte cinci surori. Astfel veţi fi pe picior de egalitate cu soliaTurnului Alb. Voi fi nemulţumit dacă încerci să vii cu mai multe.Te rog să nu mă mai presezi niciodată. Mai am foarte puţinăîncredere rămasă în mine.Rand al’Thor, Dragonul RenăscutLa sfârşitul scrisorii apăsase atât de tare pe peniţă, că hârtiaera aproape ruptă. Ultimele două rânduri păreau scrise de altămână.Merana era tăcută. Nu era singură în încăpere. Restul soliei,dacă mai putea fi considerată o solie, stătea pe scaune, de-alungul pereţilor, cu diferite stări de spirit. În mod enervant, doarBerenicia stătea la fel de modest ca Merana, cu mâinileîmpreunate în poală, cu capul plecat şi cu ochii sumbri privind cuatenţie. Nu scotea o vorbă dacă nu i se adresa cineva. Faeldrinstătea mândră, vorbind când dorea, la fel ca Masuri şi Rafela.Seonid părea aproape la fel de nerăbdătoare, stând pe margineascaunului şi zâmbind din când în când hotărâtă. Celelalte eraumai mult ca Valinde, aproape netulburate. Toată lumea era acolo,cu excepţia lui Verin şi a Alannei, iar un Gaidin fusese trimis să leaducă. Kiruna şi Bera, în mijlocul încăperii, erau cu siguranţăacolo.— Mă dezgustă că cineva poate trimite o astfel de depeşă uneiAes Sedai, zise Kiruna cu o voce rece, calmă şi plină de forţă înacelaşi timp. Dar arunca fulgere din priviri. Demira, informatorultău poate confirma că al’Thor a plecat la Cairhien?— Topirea-n văzduh, murmură uluită Bera. Cine şi-ar fiimaginat că va redescoperi aşa ceva?Mărgelele colorate din cosiţele lui Faeldrin se ciocniră unele dealtele cu un zgomot cristalin, când aceasta dădu din capaprobator.— Nu poate fi nimic altceva. Şi ar fi bine să ne amintim că estepoate mai puternic decât Logain sau Mazrim Taim, da?— Nu putem face nimic cu Taim? Chipul Rafelei, de obicei

167

blând şi plăcut, era de această dată sever, iar vocea, de regulădulce, era acum egală. Sunt cel puţin o sută de bărbaţi care potconduce – o sută! – la nici douăzeci de mile de aici. Kairen aprobăcu o mişcare a capului hotărâtă, dar nu spuse nimic.— Ei trebuie să mai aştepte, zise ferm Kiruna. Pe sfântaLumină! Nu ştiu de câte surori ar fi nevoie să facă faţă la atât demulţi. Al’Thor este cel important, iar cu el ne putem descurca.Demira?Demira aşteptase ca toată lumea să termine de vorbit, desigur.Cu o înclinare scurtă a capului, spuse:— Ştiu doar că a plecat, însoţit se pare de un mare număr deAieli. Şi posibil şi de Perrin Aybara.Verin intrase pe uşă când Demira începuse să vorbească şiadăugă:— Nicio îndoială cu Perrin. L-am trimis pe Tomas să cercetezetabăra celor din Două Râuri. Se pare că au trimis la palat doioameni cu calul lui şi al nevestei sale. Ceilalţi au lăsat în urmăcăruţele şi servitorii şi călăresc rapid către răsărit sub flamuracapului de lup a lui Perrin şi sub cea a Vulturului Roşu dinManetheren.Un zâmbet uşor îi curbă buzele, de parcă ar fi găsit acest lucruamuzant. Kairen, pe de altă parte, nu părea deloc amuzată; făcuochii mari, apoi închise gura strângându-şi buzele.Nici Merana nu considera că are motive de veselie, dar era unlucru atât de nesemnificativ în comparaţie cu restul. Ca un mirosslab a ceva stricat atunci când stăteai în mijlocul unei grămezi debălegar; ca un câine care îşi arăta colţii când lupii te trăgeau dejade haine. Când se gândea că se îngrijorase atât de mult înlegătură Verin, că se chinuise atât de mult. Verin nu seamestecase foarte mult în planurile ei, cu excepţia faptului că omanipulase pe Demira să sugereze nefericita confruntare. Fusesefoarte abilă; Merana credea că doar o Cenuşie ar fi putut observace se întâmplase. Dar, cu toate astea, şi ea fusese de acord. Să îlfacă pe al’Thor să dea înapoi – să încerce de fapt – fusese cel mainesemnificativ lucru pe care l-ar fi putut face. Ea fuseseîngrijorată de Verin, apoi apăruseră Kiruna şi Bera, niciuna dinele sub autoritatea sa, ambele la fel de puternice ca Masuri,Faeldrin sau Rafela.— Acum e un nap stricat în tocană, murmură întunecată Bera.Kairen şi alte câteva dădură din cap.— Un nap mic, îi răspunse Kiruna sec. Aproape toată lumeaaprobă, mai puţin Merana şi Verin. Merana oftă uşor; Verin oprivea pe Kiruna cu ochi de pasăre şi capul uşor înclinat.— Ce o reţine pe Alanna? întrebă Kiruna. Nu vreau să fiu

168

nevoită să repet totul de două ori.Merana se gândea că de la ea începuse totul, când îi dăduseîntâietate lui Verin. Pe vremea aceea încă mai era conducătoareasoliei şi toată lumea îi asculta ordinele, chiar şi Masuri, Rafela şiFaeldrin. Dar acum ştiau toate. Nu era sigură dacă poateconducerea fusese preluată de Kiruna sau Bera – faptul că una senăscuse la ţară şi alta într-un palat regal nu avea nicioimportanţă; nu conta atunci când era vorba de Aes Sedai darMerana avea certitudinea că solia se destrăma în jurul ei. Eragenul de lucru care nu s-ar fi întâmplat niciodată pe vremea cândTurnul era întreg, iar ambasadoarea avea în spatele ei întreagaautoritate şi putere a Turnului şi a Supremei Amyrlin şi nu contanici dacă i-ar fi luat treizeci de ani să-şi fi câştigat şalul sau dacăar fi fost atât de slabă încât abia-abia scăpase să fi fost trimisăacasă. Acum erau doar o mână de Aes Sedai, care îşi luau fiecarelocul cuvenit, fără măcar să se gândească.Alanna apăru când Bera se pregătea să vorbească, de parcăfaptul că cineva îi pronunţase numele o adusese acolo. Bera şiKiruna o încolţiră împreună.— Al’Thor pretinde că s-ar fi dus la Cairhien, zise Bera pe unton răutăcios. Poţi să mai adaugi ceva?Alanna le înfruntă mândră, cu o sclipire periculoasă în ochiinegri. Vorbeau de Străjerul ei, până la urmă.— Este undeva la răsărit. Asta e tot ce ştiu. Ar putea fi înCairhien.— Dacă tot ai legat un bărbat fără să-i ceri voie, întrebă Kirunacu o voce poruncitoare, de ce, în numele sfintei Lumini, nu aifolosit legătura ca să-i zdrobeşti voinţa? Nu ar fi fost decât o palmăpeste degete, comparativ cu ce făcuseşi deja.Alanna încă îşi controla greu emoţiile. Se înroşi toată, parte dinpricina mâniei care îi fulgera în priviri, parte din pricina ruşinii.— Nu ţi-a spus nimeni? întrebă ea cu o voce uşor stridentă.Presupun că nimeni nu vrea să se gândească la asta. Eu cusiguranţă nu vreau. Faeldrin şi Seonid se uitau la podea, şi nuerau singurele. Am încercat să-i forţez voinţa câteva clipe după cel-am legat, continuă Alanna de parcă nu ar fi observat nimic. Aiîncercat vreodată să scoţi din rădăcini un stejar cu mâinile goale,Kiruna? Cam aşa a fost.Singura reacţie a Kirunei fu să-şi mărească puţin ochii şi sătragă adânc aer în piept. Bera murmură:— Asta e imposibil. Imposibil.Alanna îşi azvârli capul pe spate, râzând. Mâinile puse în şoldfăceau ca râsul să pară dispreţuitor, ceea ce o determină pe Berasă-şi ţuguie buzele, iar pe Kiruna să o privească cu ochi reci.

169

Verin se uita la ele, aducându-i aminte Meranei de o pasăre carese zgâia la nişte viermi. Cumva Verin reuşea să dea întâietate, fărăsă facă asta de fapt, dar Merana nu putea să înţeleagă cum.— Nimeni, niciodată nu a mai legat un bărbat care poateconduce Puterea, zise Alanna când i se stinse veselia. Poate că areceva de-a face cu asta.— Chiar şi aşa, spuse ferm Bera privind-o hotărâtă. Chiar şiaşa. Îl poţi localiza.— Da, zise Kiruna. Vei veni cu noi, Alanna.Alanna clipi de parcă tocmai şi-ar fi venit în fire. Îşi înclină uşorcapul supusă.Venise timpul, decise Merana. Dacă mai putea ţine solia unită,aceea era ultima ei şansă. Se ridică în picioare, ţinând scrisoarealui al’Thor, pentru a avea ceva de făcut cu mâinile.— Când am adus această solie la Caemlyn, începu ea, pentru ale reaminti că ea era în fruntea lor; slavă Luminii că avea o vocesigură, mi s-a acordat o mare responsabilitate, dar părea limpedece era de făcut, şi noi, zise pentru a le reaminti că făceau partedintr-o solie, ne-am apucat de lucru cu speranţa îndreptăţită însucces. Al’Thor urma să fie convins să plece din Caemlyn, pentruca Elayne să poată veni şi să fie încoronată, având astfel în spatelenostru tot sprijinul Andorului. Încetul cu încetul al’Thor urma săcapete încredere în noi, iar noi nu trebuia să-i facem vreun rău. Şiar fi învăţat să ne arate respectul cuvenit. Două sau trei dintrenoi, alese cu grijă, i-ar fi luat locul lui Moiraine şi l-ar fi sfătuit ceare de făcut. Şi Alanna, desigur.— De unde ştii că nu a ucis-o pe Moiraine, o întrerupse Bera,aşa cum se spune că a omorât-o pe Morgase?— Am auzit tot felul de zvonuri privind moartea ei, adăugăKiruna. Unele dintre ele spun chiar că a murit luptându-se cuLanfear. Dar cele mai multe spun că era singură cu al’Thor atuncicând a murit.Merana făcu un efort să nu răspundă. Dacă permiteainstinctelor sale să preia controlul, nu mai avea cale de întoarcere.— Toate aceste erau realizabile, continuă ea, până în clipa încare aţi ajuns voi două. A fost o întâmplare, ştiu, şi urmaţiordinele de a-l căuta, dar numărul nostru a ajuns astfel latreisprezece. Ce bărbat de soiul lui al’Thor nu ar fugi cât l-ar ţinepicioarele atunci când ar auzi de treisprezece Aes Sedaiîmpreună? Adevărul este că vina pentru ruinarea planurilornoastre vă aparţine vouă, Kiruna şi Bera!Acum nu mai putea face altceva decât să aştepte. Dacă reuşisesă obţină un ascendent moral…— Ai terminat? întrebă Bera rece.

170

Kiruna fu şi mai brutală. Se întoarse către celelalte:— Faeldrin, tu vii cu noi la Cairhien, dacă vrei. Şi voi la fel,Masuri şi Rafela.— Nu înţelegeţi? strigă Merana tremurând, boţind scrisoarea înpumnul strâns. Vorbiţi ca şi cum putem merge înainte ca pânăacum, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În Cairhien este osolie de la Elaida, de la Turnul Alb. Aşa vede lucrurile al’Thor.Avem nevoie de el mai mult decât are el nevoie de noi, şi-mi eteamă că o ştie!Pentru o clipă şocul se citi pe toate chipurile, mai puţin pe allui Verin, care dădu uşor din cap, zâmbind la un gând ascuns.Pentru o clipă, toate căscară ochii mari, uluite. Avem nevoie deel mai mult decât are el nevoie de noi. Nu era nevoie de celeTrei Jurăminte ca să ştie că era adevărul.— Stai jos, Merana, şi calmează-te! zise ferm Bera.Merana se aşeză fără să-şi dea seama; încă tremura, vrând săţipe, cu mâinile încleştate de misiva lui al’Thor. Kiruna se întoarseintenţionat cu spatele la ea.— Seonid, vii şi tu, desigur. O să prindă bine încă o pereche deStrăjeri. Şi Verin, cred. Verin dădu din cap aprobator. Demira,continuă Kiruna, ştiu că ai motive să-i porţi sâmbetele, dar nuvrem să-l speriem iarăşi, iar cineva trebuie să păstorească până laSalidar acea extraordinară colecţie de fete din Ţinutul celor DouăRâuri. Valinde, Kairen şi Berenicia trebuie să o ajute pe Merana laaceastă sarcină.Celelalte patru murmurară aprobator, fără cea mai micăezitare, dar Merana simţea fiori reci. Solia nu se sfărâma în jurulei, ci era deja praf şi pulbere.— Eu… începu ea, iar Bera îşi întoarse privirea către ea, la fel şiKiruna; şi Masuri, şi Faeldrin, şi Rafela; praf şi pulbere se făcusesolia şi odată cu ea şi autoritatea ei. Poate aveţi nevoie şi de oCenuşie, zise cu un glas pierit. Cu siguranţă vor fi negocieri, iar…Nu îşi găsea cuvintele. Niciodată nu s-ar fi întâmplat aşa cevape vremea când Turnul era întreg.— Foarte bine, spuse într-un târziu Bera, cu un astfel de ton, căMerana avu nevoie de tot autocontrolul posibil pentru a nu seînroşi.— Demira, le vei duce pe fete în Salidar, zise Kiruna.Merana stătea nemişcată. Se ruga ca Divanul să fi ales deja oSupremă Amyrlin. O femeie foarte puternică în Puterea Supremăşi tare de inimă. Era nevoie de o altă Deane, sau Rashima săajungă din nou să fie ce fuseseră odată. Se ruga ca Alanna să leducă la al’Thor înainte ca acesta să se decidă să o recunoască peElaida. Dacă se întâmpla asta, nici măcar o altă Rashima nu le-ar

171

mai fi putut salva.CAPITOTUL 50GhimpiRand îşi petrecu restul zilei în camerele sale din PalatulSoarelui, cea mai mare parte a timpului întins în patul uriaş,sprijinit de patru postamente mai groase decât picioarele lui,lustruite până la strălucire şi lăsând să se vadă incrustaţiile defildeş. În contrast cu toată poleiala din anticameră şi din camerade zi, mobila dormitorului era doar din abanos şi fildeş, deşi aveaaceleaşi linii.Sulin intra şi ieşea ca o furtună, aranjându-i pernele de puf şicearşaful cu care era învelit, bombănind că ar fi fost mai sănătossă doarmă pe nişte pături pe podea, aducându-i ceai de mentă pecare nu-l ceruse şi punci pe care nu îl voia, până îi ordonă să seoprească. „Cum ordonă Seniorul Dragon”, mârâi ea printre buzeleîncleştate într-un zâmbet dulce. Făcu încă o reverenţă perfectă,dar ieşi din încăpere păşind de parcă nu avea de gând să se maiobosească să deschidă uşa.Şi Min era cu el, aşezată pe pat lângă el, ţinându-l de mână şiîncruntându-se atât de tare, încât Rand începea să presupună căea îl suspecta că era pe moarte. Până la urmă, o alungă şi pe ea,suficient cât să-şi pună un halat de mătase cenuşie pe care nu-lmai scosese niciodată din dulap. Mai găsi ceva acolo, tocmai înspatele dulapului. O cutie îngustă şi lungă de lemn, careadăpostea un fluier primit cadou de la Thom Merrilin, cu atât demult timp în urmă, încât i se părea dintr-o altă viaţă. Încercă săcânte la el, aşezat lângă una dintre ferestrele înalte şi înguste.După atât de mult timp, la început scoase mai mult sunetedezarticulate, oprindu-se adeseori. Sunetele ciudate o aduseră peMin înapoi.— Cântă pentru mine, râse ea încântată sau poate uimită,aşezându-i-se pe genunchi, desigur, în timp ce el încerca fărămare succes să încropească o melodie care să poată firecunoscută. Astfel îl găsiră înţeleptele când intrară, Amys şi Bairşi încă o duzină. Min se ridică repede în picioare roşindu-se,trăgând de haină atât de tare să o îndrepte, de ai fi zis că cei doise luptaseră.Bair şi Sorilea ajunseră lângă el înainte de a putea spune ovorbă.— Uită-te la stânga, ordonă Sorilea, dându-i pleoapa la o partecu degetul, vârându-şi faţa zbârcită aproape de a sa. Uită-te ladreapta!— Îţi bate inima prea repede, murmură Bair ţinând două degeteosoase pe-o parte a gâtului său.

172

Se părea că Nandera trimisese o Fecioară alergând de îndată cellăsaseră genunchii. Şi că Sorilea convocase o mică oaste deînţelepte care năvăliseră în Palat ca o hoardă. Sorilea sau nu,toate aşteptau acum să le vină rândul la car’a’carn. Când ea şiBair terminară, fură înlocuite de Amys şi Colinda, o femeie zveltă.Cu ochi pătrunzători, între două vârste, cu o prezenţă la fel deimpunătoare ca Sorilea. Dar la fel de impunătoare era şi Amys,desigur, sau oricare dintre ele. Fu împuns şi cercetat, se holbarăla el şi-l numiră încăpăţânat pentru că refuzase să sară în sus şiîn jos. Păreau să creadă că ar fi fost dispus să facă aşa ceva.Nu uitară nici de Min în timp ce aşteptau să le vină rândul cuel. O înconjurară, întrebând-o o sută de lucruri, toate despreviziunile ei. Ceea ce o surprinse destul de tare şi se uită cu ochiimari şi la înţelepte, şi la Rand, întrebându-se dacă nu cumvafemeile îi citeau gândurile. Amys şi Bair îi explicară – Melaine nufusese în stare să ţină secretul veştilor despre fiicele ei – şi, cumnu-şi putea face ochii mai mari, aceştia păreau gata să-i iasă dinorbite. Chiar şi Sorilea părea să accepte părerea lui Melaine căviziunile lui Min o puneau cumva pe picior de egalitate cu ele, dar,deoarece înţeleptele erau înţelepte – tot aşa cum Aes Sedai erauAes Sedai –, trebui să repete totul pentru aproape fiecare dintreele, pentru că toate cele care se agitau în jurul lui Rand nu voiausă piardă nimic.De îndată ce Sorilea şi celelalte concluzionară fără tragere deinimă că nu avea nevoie decât de odihnă, plecară ordonându-i săaibă grijă să se odihnească. Min se aşeză iar confortabil în poalalui.— Vorbesc în vise? întrebă ea clătinând din cap. Pare denecrezut, ca precum desprins dintr-o poveste. Cât de bătrână crezică e Sorilea? zise încreţindu-şi fruntea. Şi Colinda. Am văzut – Nu.Nu, nu are nimic de-a face cu tine. Poate că mi-au venit de haccăldurile. Când ştiu, ştiu. Probabil canicula e de vină.O licărire poznaşă i se aprinse în ochi şi se aplecă spre el, cubuzele strânse ca pentru un sărut.— Dacă le ţii aşa, murmură ea când aproape îi atinse buzele, arputea fi mai bine. În ultima bucată aproape am recunoscut„Cocoşul şi Copacul de Gumă“.Îi luă o clipă să înţeleagă ce voia să spună, cu ochii ei mariaproape de faţa lui, iar când înţelese probabil avu o expresiecaraghioasă, căci ea i se prăvăli la piept zguduită de hohote derâs.Puţin mai târziu ajunse la el o misivă de la Coiren, în care îlîntreba de sănătate, urându-i să se însănătoşească şi întrebânduldacă nu ar putea veni cu două surori să-l vadă; se oferi să-l

173

Tămăduiască, dacă el ar fi vrut acest lucru. În timp ce Rand citea,Lews Therin începu să se agite ca trezit din somn, darbombănelile nemulţumite erau doar o palidă umbră a furiei dinCaemlyn, şi păru că se întoarce la somnul său când Rand lăsă josscrisoarea.Era un contrast puternic cu felul în care se comportaseMerana. Şi îi aducea aminte că, dacă se întâmpla ceva în PalatulSoarelui la prânz, până seara Coiren ştia deja, dacă nu chiar mairepede. Trimise înapoi mulţumiri pentru urări şi un refuzpoliticos. Chiar dacă nu mai stătea în pat, încă se simţea obosit şiavea nevoie de toate forţele dacă urma să se întâlnească cu AesSedai. Acesta era unul dintre motive.În aceeaşi scrisoare de răspuns ceru ca Gawyn să-i facă ovizită. Îl întâlnise o singură dată pe fratele lui Elayne, dar îlplăcuse. Gawyn nu veni însă şi nici nu răspunse. Trist, Randconcluzionă că bărbatul credea probabil zvonurile despre moarteamamei sale. Nu puteai cere unui om să înceteze pur şi simplu săcreadă într-un astfel de lucru. De fiecare dată când se gândea laasta, devenea atât de posomorât, încât Min trebuia să facăeforturi disperate să-l înveselească. Nici Perrin, nici Loial nurămâneau în preajma lui când se simţea aşa.Trei zile mai târziu sosi altă cerere din partea lui Coiren, la felde plină de curtoazie, şi apoi alta, după alte trei zile, dar îşi găside fiecare dată o scuză. În parte din cauza Alannei. O simţea încăvag, departe, dar se apropia cu fiecare ceas. Nu îl surprindeaacest lucru; fusese sigur că Merana o va alege să fie una dintrecele şase. Nu avea de gând să o lase să se apropie de el la maipuţin de o milă sau cel puţin nu avea de gând să o vadă, dar lespusese că le va pune pe picior de egalitate cu solia Turnului, şiavea de gând să-şi ţină promisiunea. Deci, Coiren trebuia să maiaştepte răbdătoare încă un timp. În plus, era ocupat cu tot felul delucruri.O scurtă vizită la şcoala organizată în fostul palat al luiBarthanes se dovedi a nu fi atât de scurtă. Idrien Tarsin îlaşteptase iarăşi în prag să-i arate tot soiul de invenţii şidescoperiri, cele mai multe de neînţeles, şi atelierele unde noipluguri şi grape erau fabricate pentru a fi vândute, dar problemaera Herid Fel. Sau poate Min. Ca de obicei, gândurile lui Felrătăceau, iar limba lui odată cu ele, uitând cu desăvârşire că Minera acolo. Uită de ea de mai multe ori. Şi, cum reuşea Rand să-laducă la subiect, Fel o observa parcă pentru prima oară,tresărind surprins. Îşi tot cerea scuze de la ea pentru pipa pejumătate fumată pe care nu-şi aducea aminte să o aprindă,curăţându-şi mereu cenuşa de pe pântece şi aranjându-şi părul

174

cărunt. Lui Min părea să îi facă plăcere, dar Rand nu puteaînţelege în ruptul capului de ce se bucura de prezenţa unuibărbat care uita constant că ea este acolo. Min îl sărută pe fruntepe Fel la plecare, ceea ce îl lăsă pe om stupefiat. Iar toate acesteanu-l ajutară prea mult pe Rand să afle ce desluşise Fel desprePeceţile temniţei Celui întunecat sau Ultima Bătălie.În ziua următoare sosi o notă înghesuită pe o bucată ruptădintr-un pergament.Credinţa şi ordinea dau putere. Trebuie curăţat de molozînainte de a putea construi. Voi explica atunci când te voi vedeadata viitoare. Nu aduce fata. Prea drăguţă.Era un scris mâzgălit, cu semnătura înghesuită într-un colţ, iarRand nu pricepu nimic. Când încercă să dea din nou de el, află căîi spusese lui Idrien că se simţea din nou tânăr şi că plecase lapescuit. În toiul secetei. Rand se întrebă dacă bătrânul nu-şipierduse minţile în cele din urmă. Min găsea misiva amuzantă. Îlîntrebă dacă nu i-o poate lăsa ei şi o surprinse de câteva orirânjind în timp ce se uita la ea.Fie că omul mai avea minţile întregi sau nu, Rand decise cadata viitoare să nu o mai ia pe Min cu el, dar adevărul era căoricum îi era greu să o ţină pe lângă el. Începuse să-şi petreacămai mult timp cu înţeleptele decât cu el. Nu înţelegea de ce îl iritaatât de tare acest lucru, dar observă că avea tendinţa să serăţoiască la oameni când ea era la corturi. Bine că nu era tottimpul cu el. Oamenii ar fi băgat de seamă până la urmă. Şi ar fiînceput să vorbească, iar asta nu era de mirare. În Cairhien, undepână şi servitorii aveau varianta lor de Joc al Caselor, ar fi fostpericulos pentru ea dacă oamenii începeau să se întrebe cât deimportantă era pentru el. Un lucru bun. Încerca să-şi ţină firea.El voia ca la Min să-i vadă pe nobili care începuseră să aparăunul câte unul, întrebându-l de sănătate – se pare că genunchiilui şovăielnici stârniseră zvonuri zâmbind, întrebând cât timpavea să rămână de această dată în Cairhien, ce planuri avea –dacă îi puteau spune zâmbind iarăşi, zâmbind mereu. Singurulcare nu îi zâmbea era Dobraine, cu fruntea rasă ca un soldat şi cudungile hainei roase de platoşa pe care nu o purta la palat;întrebă exact aceleaşi lucruri cu un aer întunecat, iar Rand sebucură să-l vadă plecat.Min reuşi să vină la acele audienţe, în ciuda timpului petrecutcu înţeleptele. Rand nu avea de gând să întrebe ceva. Problemaera să reuşească să o ţină ascunsă.— Aş putea pretinde că sunt ţiitoarea ta, râse Min. Aş putea stape tine, să-ţi dau struguri – mă rog, stafide; nu am mai văzut deceva vreme un strugure –, iar tu ai putea să-mi zici „dulcica mea“.

175

Nimeni nu s-ar mai întreba ce caut aici.— Nu, izbucni el, iar ea redeveni serioasă.— Chiar crezi că un Rătăcit ar veni după mine doar din cauzaasta?— Ar putea, răspunse el serios. O Iscoadă a Celui întunecat caPadan Fain ar veni după tine cu siguranţă, dacă mai trăieşte. Nuvoi risca asta, Min. În orice caz, nu vreau ca aceşti cairhieni cuminte murdară să se gândească la tine în acest fel, şi nici tairenii.Cu Aielii era altceva; credeau că s-o tachineze este foarteamuzant, cu adevărat amuzant.Min era cu siguranţă schimbătoare. Trecu direct de la expresiaserioasă la veselie, fără nicio tranziţie, toată numai zâmbete. Astapână începură audienţele.Paravanul aurit pus în colţul anticamerei se dovedi a fi un eşec.Ochii negri şi strălucitori ai lui Maringil evitau cu atâtaîndărătnicie să se uite către el, încât Rand fu sigur că bărbatul arfi fost în stare să răstoarne Palatul Soarelui cu fundul în sus ca săafle ce sau pe cine ascundea. Camera de zi se dovedi a fi o ideemai bună, Min se uita prin uşa crăpată de la anticameră, dar nutoată lumea avu vreo imagine sau aură în timpul audienţei cu el,iar ceea ce reuşi să vadă umblând pur şi simplu pe coridoare eracumplit. Maringil, cu părul alb, uscat ca o lamă de sabie şi rece cagheaţa, urma să moară de cuţit. Colavaere, cu chipul ei mai multdecât frumos, calm şi liniştit de când aflase că Aviendha nu era cuRand de această dată, avea să moară spânzurată. Meilan, cubarba sa ascuţită şi dată cu ulei, avea să moară otrăvit. Viitoruladucea cu el un preţ foarte greu pentru înalţii Seniori din Tear.Aracome, Maraconn şi Gueyam urmau să-şi găsească sfârşitul înmorţi violente, în bătălie, credea Min. Min spuse că nu mai văzuseniciodată atâta moarte într-un singur grup de oameni.Când văzu sânge şi pe chipul lătăreţ al lui Gueyam, în a cinceazi în Cairhien, îi era deja atât de rău încât Rand o rugă să seîntindă, iar Sulin îi aduse cârpe ude să şi le pună pe frunte. Dedata asta era rândul lui să stea pe marginea patului şi să o ţinăde mână. Ea îl strângea tare.Nu renunţă totuşi să-l tachineze. Singurele două dăţi cândRand putuse fi absolut sigur că avea să îl urmeze fuseseră cândse antrenase cu sabia, dansându-şi mişcările cu patru sau cincidintre cei mai buni oşteni taireni sau cairhieni, şi atunci când elşi Rhuarc sau Gaul se luară la trântă, încercând să se arunce josunul pe altul sau să se lovească în cap. Min trecu un deget pestepieptul lui dezgolit făcând o glumă despre ciobanii care nutranspirau, deoarece erau obişnuiţi să poarte o lână la fel degroasă ptrecum cea de pe o oaie sau ceva de genul ăsta. Uneori îi

176

atingea cicatricea pe jumătate vindecată, cercul acela de carne rozcare nu se mai vindeca, dar în alt mod, cu tandreţe; nu glumeaniciodată despre acel lucru. Îl pişcă de fund – cel puţin şocant,când erau alţii de faţă; Fecioarele şi înţeleptele erau pe jos de râsde fiecare dată când el sărea în sus; Sulin părea gata să explodezeabţinându-se să nu râdă – i se cuibărea în poală şi îl săruta cufiecare ocazie, ba chiar îl ameninţă că o să vină în baie să-l spelepe spate într-una din acele nopţi. Când el pretinse că plânge şi sebâlbâie, râse spunându-i că nu era suficient de convingător.Min pleca repede atunci când o Fecioară îşi vâra capul pe uşăanunţând pe cineva, mai ales dacă era vorba de Loial, care stăteapuţin, vorbind tot timpul despre Biblioteca Regală, sau de Perrin,care stătea şi mai puţin şi părea din ce în ce mai obosit. Min ieşeaşi mai repede dacă se întâmpla ca Faile să-i însoţească pe vreunuldin ei. Asta se întâmplă de două ori şi de fiecare dată Min luase îngrabă una dintre cărţile pe care Rand le avea în dormitor,deschizând-o la jumătate, de parcă şi-ar fi petrecut ceva timpcitind până atunci. Rand nu înţelegea privirile reci schimbate decele două femei. Nu era animozitate, nici măcar răceală, dar Randbănuia că, dacă ele aveau o listă cu oameni cu care nu voiau săîşi petreacă vremea, numele celeilalte ar fi fost la loc de cinste.Amuzant era că, a doua oară, cartea luată se dovedi a fi unvolum greu, legat în piele din Eseuri despre raţiune de DariaGahand pe care o găsise prea grea şi avea de gând să o trimităînapoi la bibliotecă atunci când avea să mai treacă Loial pe la el.Min continuă să citească din ea după ce Faile plecă, şi cu toate căse încrunta şi bombănea citind, în acea noapte o luă cu ea cândse întoarse în camerele sale de oaspeţi.Dacă între Min şi Faile domnea un dezinteres rece, între Min şiBerelain lucrurile stăteau diferit. Când Somara o anunţă peBerelain în cea de-a doua după-amiază, Rand îşi puse haina, seduse în anticameră şi se aşeză pe scaunul înalt de pe platformă,apoi îi spuse Somarei să o lase să intre. Min nu reuşi să ajungă încamera de zi. Berelain se strecură înăuntru – la fel de frumoasăca întotdeauna, într-o rochie de un albastru blând, cu un decolteula fel de adânc ca de obicei – şi puse ochii pe Min, îmbrăcată înpantaloni, cu haina ei roz-pal. Pentru câteva clipe lungi nici nu îlvăzu pe Rand. Berelain o măsură pe Min de sus până jos. Minrenunţă să se mai ducă în camera de zi, îşi puse mâinile înşolduri şi rămase pe loc cu un genunchi îndoit, studiind-o peBerelain la fel de intens. Îşi zâmbeau una celeilalte; Rand avusenzaţia că i se ridică părul pe ceafă. Îi aduceau aminte de douăpisici care tocmai descoperiseră că sunt încuiate în aceeaşicameră mică. Hotărându-se că nu mai are rost să se ascundă,

177

Min păşi – unduindu-se, ar fi mai corect spus; făcea să pară căBerelain mergea ca un băiat! – şi se aşeză picior peste picior,zâmbind. Pe Lumină, cum mai zâmbeau amândouă!Într-un final, Berelain se întoarse către Rand, fluturându-şifusta când se aplecă adânc. Îl auzi pe Lews Therin fredonând,bucurându-se de vederea unei femei foarte frumoase care era maimult decât generoasă în a-şi arăta farmecele. Şi Rand se bucurade privelişte, în ciuda faptului că se întreba dacă nu ar trebui săprivească în altă parte până se ridica iarăşi, dar se aşezase peplatformă cu un scop. Încercă să-şi facă vocea să sune atâtrezonabilă, cât şi fermă.— Lui Rhuarc i-a scăpat faptul că îţi neglijezi atribuţiunile,Berelain. Se pare că ai stat ascunsă în camerele tale zile întregidupă ce am plecat. Înţeleg că a trebuie să vorbească dur cu tinesă te facă să ieşi.Rhuarc nu spusese de fapt exact aceste vorbe, dar cam astalăsase să se înţeleagă. Berelain se înroşi toată, făcându-l pe Randsă înţeleagă că nu se înşelase.— Ştii de ce tu eşti responsabilă, aici şi nu el. Nu vreau să mătrezesc cu o răscoală în Cairhien pentru că oamenii au senzaţia căam lăsat un Aiel să-i conducă.— Am fost… îngrijorată, Seniore Dragon, zise cu o voce sigură,în ciuda ezitării şi a obrajilor roşii. De când au venit femeile AesSedai, zvonurile au început să se împrăştie ca buruienile. Pot săîntreb pe cine intenţionezi să laşi să conducă aici?— Elayne Trakand. Domniţa-Moştenitoare a Andorului. ReginaAndorului acum sau, cel puţin, în curând. Nu ştiu la ce zvonuride referi, dar tu ocupă-te de Cairhien şi lasă-mă pe mine să măîngrijorez de Aes Sedai. Elayne îţi va fi recunoscătoare pentru totce faci aici.Min pufni destul de tare, dintr-un motiv sau altul.— E o alegere bună, zise gânditoare Berelain. Cairhienul o s-oaccepte, cred, şi poate chiar şi rebelii de pe dealuri.Era bine să audă asta, căci Berelain era pricepută în a judecaabsolut corect mişcările politice, poate la fel de pricepută ca uncairhian. Trase adânc aer în piept, făcând să se opreascăfredonatul lui Lews Therin.— Cât despre Aes Sedai… zvonurile spun că au venit să teescorteze la Turnul Alb.— Cum ţi-am spus, lasă-le pe Aes Sedai în seama mea.Nu că nu ar fi avut încredere în Berelain. Avea suficientăîncredere să o lase să guverneze Cairhienul până când Elaynevenea să se aşeze pe Tronul Soarelui, avea chiar încredere căfemeia nu dorea să-şi pună coroana pe cap. Dar mai ştia că, cu

178

cât aveau habar mai puţini de planurile sale cu Aes Sedai, cu atâtera mai puţin probabil să afle Coiren că mai avea şi alte gânduri,pe lângă bani şi bijuterii.De îndată ce uşa se închise în spatele lui Berelain, Min pufniiarăşi. De această dată şi mai zgomotos.— Mă întreb de ce se mai deranjează să poarte haine. Mă rog,până la urmă cineva o să-i dea peste nas. Nu am văzut nimic caresă-ţi fie de folos. Doar un bărbat înveşmântat în alb care o s-ofacă să se îndrăgostească lulea. Unele femei n-au pic de ruşine!Chiar în acea după-amiază Min îi ceru bani lui Rand sătocmească un întreg atelier de croitorie, deoarece venise dinCaemlyn doar cu ce avea pe ea, iar croitoresele îi făcură o mulţimede vestoane, pantaloni şi bluze de mătase sau brocart, de toateculorile. Câteva dintre cămăşi aveau o tăietură joasă, chiar şi cu ohaină pusă peste ele. Iar în câţiva pantaloni nu vedea cum ar fiputut intra. Se antrena în fiecare zi la aruncatul cuţitelor. Întrunadin zile, Rand le văzu pe Nandera şi Enaila arătându-i cumluptau ele cu braţele şi picioarele, foarte diferit de stilul de luptăal bărbaţilor; Fecioarelor nu le plăcu să fie urmărite de el, aşa cărefuzară să continue până când nu plecă. Poate Perrin ar fiînţeles, dar Rand ajunse la concluzia, pentru a mia oară, că nu leînţelegea pe femei şi nici nu avea să le înţeleagă vreodată.În fiecare zi Rand se întâlnea cu Rhuarc, fie când acesta veneala el, fie când se ducea el în biroul pe care Aielul îl împărţea cuBerelain. Rand era mulţumit să o vadă trudind la rapoarteledespre convoaiele cu grâne, despre refugiaţi sau reparareadaunelor aduse de ceea ce unii numeau Al Doilea Război Aiel, înciuda tuturor eforturilor de a-l numi Războiul Shaido. Rhuarcpretindea că decisese să-i ignore pe cairhienii care se jucau de-aji’e’toh, cum zicea el, dar încă mormăia când vedea o femeie cusabia în mână sau tineri bărbaţi şi femei înveşmântaţi în alb.Rebelii erau încă pe dealuri, mai mulţi ca înainte, dar nu-lîngrijorau. Ceea ce-l îngrijora erau Shaido şi câte suliţe se mişcauîn fiecare zi către miazăzi, către Tear. Iscoadele, cele care se maiîntorceau, raportau că Shaido se agitau în Piscul Dragonului. Nuse putea ghici în ce direcţie aveau să plece şi când. Rhuarc vorbide Aielii afectaţi de întunecare, care-şi aruncau suliţele sau carerefuzau să lepede albul gai’shain atunci când le venea timpul,sau cei care fugeau către miazănoapte să-şi unească forţele cuShaido. Era unul dintre lucrurile care îl nelinişteau. Surprinzător,Sevanna fusese la corturi, chiar şi în oraş, plecând a doua zi dupăvenirea lui Rand. Rhuarc vorbi în trecere despre ea.— Nu ar fi fost mai bine să fie prinsă? întrebă Rand. Rhuarc,ştiu că se presupune că este o înţeleaptă, dar nu poate fi, din

179

punctul meu de vedere. Nu aş fi surprins dacă, în lipsa ei, Shaidoar deveni rezonabili.— Mă îndoiesc, răspunse Rhuarc sec, aşezat pe o pemuţă,fumând din pipă rezemat de zid. Amys şi celelalte se uită cusubînţeles pe la spatele Sevannei, dar au primit-o ca pe oînţeleaptă. Şi dacă înţeleptele zic că Sevanna este o înţeleaptă,atunci chiar este. Am văzut căpetenii pe care nu aş fi stricat unburduf de apă, nici dacă aş fi stat între zece bălţi, dar erau totuşicăpetenii.Oftând, Rand studie harta întinsă pe masă. Rhuarc părea sănu aibă nevoie de ea. Putea descrie orice părticică de teren, fărăsă se uite la ea. Berelain stătea în scaunul ei cu spătar înalt, decealaltă parte a mesei, cu picioarele strânse sub ea şi cu un teancde hârtii în poală. Ţinea o peniţă în mână, pe care o înmuia întrunborcănaş cu cerneală pus pe o măsuţă, lângă scaun. Se uitadin când în când la Rand dar, ori de câte ori o vedea Rhuarc, seîntorcea la rapoartele ei. Rhuarc se încrunta ori de câte ori se uitala ea, iar ea roşea întotdeauna, strângând hotărâtă din fălci.Câteodată, Rhuarc o privea dezaprobator, ceea ce nu avea niciunsens. Acum ea se îngrijea de sarcinile ei.— Nu trebuie să mai trimiţi suliţe către miazăzi, spuse Randîntr-un final. Nu văd altă soluţie. Nu-i plăcea treaba asta. Era vitalca Sammael să vadă venind către el cel mai mare ciocan al lumii,dar nu putea face asta dacă trebuia să-i scoată iarăşi pe Shaidodin Cairhien.Zilele treceau şi fiecare dintre ele îl ţinea ocupat. Seniori şidoamne zâmbeau unii la alţii atât de cordial că era sigur că defapt complotau unii împotriva celorlalţi. Înţeleptele îl sfătuiau cumsă se comporte cu Aes Sedai, fie ele din Turn, fie din Salidar. Amysşi Bair o făceau pe Melaine să pară blândă, iar Sorilea îi îngheţasângele în vine. Tineri cairhieni se răzvrăteau în stradă împotrivainterdicţiei lui Rhuarc de a se duela. Rhuarc se ocupă de ei,făcându-i să simtă ce însemna să fii făcut gai’shain; o zi întreagăde stat în soare dezbrăcaţi le mai potoli ardoarea, dar Rhuarc nuavea de gând să nesocotească tradiţiile atât de mult încât săîmbrace în alb pe cineva din ţinuturile umede, iar cei prinşi dePavezele Roşii începură să dea înapoi. Rand o auzi pe Selindespunându-i unei alte tinere, cu părul tuns scurt şi o sabie înmână, că nu avea să înţeleagă niciodată ji’e’toh până nu avea săfie ţinută captivă de Aieli. Înălţător, indiferent ce o fi vrut săspună.Dar, în ciuda Shaido şi a nobililor, a înţeleptelor şi a răscoalelor,în ciuda faptului că se întreba dacă Fel avea să se mai întoarcăvreodată de la pescuit, zilele erau… plăcute. Revigorante. Poate

180

era doar contrastul cu ultimele ore petrecute în Caemlyn, dar i sepărea că Lews Therin este mai liniştit. Rand se bucură atât demult de tachinările lui Min că trebui să-şi amintească în câtevarânduri că erau doar atât. După zece zile petrecute în Cairhien, segândi că nu ar fi fost un mod prea neplăcut de a-şi petrece restulvieţii. Desigur, ştia că nu avea să dureze.Pentru Perrin acele zece zile nu fuseseră câtuşi de puţinplăcute. Căuta compania lui Loial, dar acesta găsise un paradis înBiblioteca Regală, unde îşi petrecea cea mai mare parte a zileicitind. Lui Perrin îi plăcea să citească şi poate i-ar fi făcut plăceresă stea în acele încăperi nesfârşite, pline de cărţi până la tavanulînalt, dar acestea erau bântuite de o Aes Sedai, o femeie zveltă cuochi negri care parcă nu clipeau niciodată. Nu părea să-l observe,dar nu avea mare încredere în Aes Sedai, şi asta încă de dinaintede evenimentele din Caemlyn. Pentru că nu se putea bucura decompania lui Loial, Perrin îşi petrecea mare parte a timpuluivânând cu Gaul şi de câteva ori cu Rhuarc, pe care-l întâlnise înStâncă, şi pe care îl plăcea. Problema lui Perrin era soţia sa. Saupoate Berelain. Sau amândouă. Dacă Rand nu ar fi fost atât deocupat, Perrin i-ar fi cerut sfatul. Într-un fel mai general, Randştia multe lucruri despre femei, dar erau lucruri despre care unbărbat nu putea vorbi direct.Începuse chiar din prima zi, când încă era de atât de puţinăvreme în Cairhien încât abia avusese timp să-şi vadă camereleprimite în Palatul Soarelui. Faile plecase să exploreze împreună cuBain şi Chiad, iar el se spăla dezbrăcat până la brâu, când îşidădu brusc seama de mirosul de parfum, care nu era greu, darputernic pentru nasul său, iar o voce caldă spusese din spatelesău:—Întotdeauna am crezut că ai un spate frumos, Perrin. El serăsuci atât de repede mai să verse bazinul cu apă. Am auzit că aivenit cu… o nevastă?Berelain stătea în pragul uşii, zâmbind.Da, venise cu o nevastă. Şi era o nevastă care nu ar fi fost delocmulţumită să-l găsească fără cămaşă pe el, singur cu o femeieîmbrăcată cu o astfel de rochie. Mai ales dacă era vorba de Primadin Mayene. Trăgându-şi o cămaşă peste cap, îi spuse lui Berelaincă Faile era plecată şi că nu ştia când se întorcea pentru a primimusafiri, scoţând-o pe hol cât de repede putu fără să o ia în braţeşi s-o zvârle afară. Crezuse că se terminase, căci Berelain plecase,iar el reuşise să o numească pe Faile soţie de şase ori în şasepropoziţii, spunându-i cât de mult o iubea, de două ori. Berelainştia că era căsătorit, că îşi iubeşte soţia, iar asta ar fi trebuit să fietotul.

181

Când Faile se întoarse la puţin timp după aceea, facu doi paşiîn cameră şi începu să radieze un miros de gelozie şi furieascuţită, un amestec care ar fi trebuit să-i facă nasul săsângereze. Perrin nu înţelegea, căci el încă putea simţi parfumullui Berelain, dar el avea simţurile la fel de ascuţite ca ale unui lup.Cu siguranţă Faile nu l-ar fi putut simţi. Se comportă la fel deiubitoare ca de obicei, chiar mai sălbatică decât de obicei,lăsându-i zgârieturi adânci pe spate cu unghiile, lucru pe care nulmai făcuse niciodată.Mai târziu, cercetându-i rănile sângerânde la lumina lămpii, îimuşcă urechile, fără milă, râzând.— În Saldaea, murmură ea, crestăm urechile cailor, dar cred căasta ajunge.Şi în tot acest timp degaja un miros de gelozie şi furie. Dacăasta ar fi fost totul, lucrurile s-ar fi liniştit. Gelozia lui Faile seaprindea ca o torţă, dar se stingea la fel de repede când îşi dădeaseama că nu avea motive. Insă chiar a doua zi dimineaţă o văzusepe coridor vorbind cu Berelain, amândouă zâmbind. Prinseseultimul lucru pe care îl spusese Berelain înainte de a pleca: „Euîntotdeauna îmi ţin promisiunile“. Vorbe ciudate, care păreau să fialungat mirosul acela acru ca un spin care ţâşnea din Faile.O întrebă pe Faile despre ce promisiune era vorba şi poate căsăvârşise o greşeală. Clipi – uita câteodată de auzul lui – zicândui:— Nu-mi amintesc. E genul de femeie care face tot soiul depromisiuni pe care nu le poate ţine.Umerii săi căpătară un nou set de zgârieturi, şi nu era nicimăcar mijlocul dimineţii!Berelain începu să se ţină după el. La început nu crezuse asta.Femeia flirtase cu el odată, în Stânca din Tear, fără să fie preaconvingătoare; era sigur că fusese ceva nevinovat şi ştia că acumel era căsătorit. Era o serie de întâlniri întâmplătoare pe holuri şicâteva cuvinte aruncate în treacăt. Dar după un timp ajunse laconcluzia că fie faptul că era ta’veren schimba total şansa, fieBerelain aranja lucrurile, indiferent cât de puţin părea probabil,încercă să se convingă singur că era ridicol. Încercă să-şi spunăcă îşi imagina probabil singur că e la fel de chipeş ca Wil al’Seen.Wil era singurul bărbat pe care-l văzuse vreodată după care seţineau femeile. Cu siguranţă nu umblaseră după Perrin Aybara.Erau totuşi prea multe întâlniri „întâmplătoare“.Îl atingea întotdeauna. Nu foarte mult, doar o atingere fugară cudegetele pe mâna lui, pe braţ, pe umăr. Nici măcar nu ar fi meritatsă bage aşa ceva în seamă. În a treia zi îi veni un gând care îi făcupărul de pe ceafa să i se ridice. Atunci când îmblânzeai un calcare nu mai fusese niciodată călărit, începeai cu atingeri uşoare,

182

până când animalul ştia că atingerea ta nu îi face rău, până cândstătea liniştit când îţi ţineai mâna pe el. După aceea venea păturaşeii şi apoi şaua. Căpăstrul venea întotdeauna la urmă.Începu să se teamă de parfumul lui Berelain, plutind dincolo devreun colţ. Începu să se îndrepte în direcţia opusă la primaadulmecare, dar nu-şi putea petrece fiecare clipă ferindu-se de el.În primul rând, palatul părea să mişune de tineri fuduli care sefoiau de colo până colo, multe erau fete. Femei care purtau săbii!Trebuia să ocolească o mulţime de bărbaţi şi femei care i sepuneau intenţionat în cale. De două ori trebui să trântească lapământ inşi care nu voiau să se dea din calea lui, ţopăind înainteşi înapoi în faţa lui. Îi păru rău – cairhienii erau mult mai micidecât el dar nu-şi permitea să îşi asume riscuri cu un bărbat careţinea o mână pe mânerul sabiei. O dată încercă şi o tânără femeiesă facă la fel, iar după ce-i luă sabia se ţinu de capul lui până i-odădu înapoi, lucru care păru să o şocheze, apoi strigă în spatelelui că nu are onoare, până când câteva Fecioare o dădură afară cuvorbe aspre.Un alt motiv era că oamenii ştiau că era prietenul lui Rand.Chiar dacă nu ar fi venit acolo aşa cum venise, unii Aieli şi taireniîşi aduceau aminte de el din Stâncă, iar vorba se dusese. Seniorişi doamne pe care nu-i văzuse în viaţa lor i se prezentau peholuri, iar înalţii Seniori taireni, care se uitaseră de sus la el înTear, acum îi vorbeau ca unui vechi prieten. Cei mai mulţimiroseau a frică şi încă a ceva, nedefinit. Îşi dădu seama că toţidoreau acelaşi lucru.— Îmi este teamă că Seniorul Dragon nu îmi face întotdeaunaconfidenţe, Doamnă, îi spuse politicos unei femei cu ochi reci penume Colavaere, iar atunci când o face, nu se aşteaptă să-i trădezîncrederea.Femeia îi zâmbise de la mare înălţime; părea să se întrebe cumar arăta pielea lui pe post de covor. Avea un miros ciudat, tare şilimpede şi parcă… înalt.— Nu ştiu ce intenţionează să facă Rand, îi zise lui Meilan.Poate ar trebui să-l întrebaţi pe el. Omul se uită şi el peste nas,deşi zâmbea aproape la fel de mult ca şi Colavaere. Avea şi elacelaşi miros, la fel de puternic.— Dacă aş şti, nu aş spune întregului oraş, îi zise unui dihor cupăr alb care părea să aibă prea mulţi dinţi, un ins numit Maringil.Deja începuse să se sature de încercările de a-l mulge deinformaţii. Şi Maringil mirosea în acelaşi fel, la fel de intens caMeilan sau Colavaere. Cei trei purtau mirosul mai mult decâtoricine altcineva, un miros periculos, ştia asta până în măduvaoaselor, asemenea unui vârf de munte înaintea unei avalanşe.

183

Între atenţia cu care trebuia să-i ocolească pe idioţii cei tineri şimirosul acela în nări, nu recunoscu parfumul lui Berelain decâtdupă ce aceasta reuşise să se furişeze suficient de mult încât săpună gheara pe el. Dacă e să spunem adevărul, plutea pe hol,precum o lebădă pe un lac limpede, dar el se simţea încolţit.O menţionă pe Faile de mai multe ori decât putea număra;Berelain nu părea să-l audă. Îi spuse să se oprească; Berelain îlîntrebă ce vrea să spună. Îi spuse să îl lase în pace; Berelain râseşi îi atinse uşor obrazul, întrebând din ce trebuia să se oprească.Şi, desigur, exact în acel moment apăru Faile de după colţul undecoridorul se întâlnea cu un altul, doar o clipă înainte ca el să setragă înapoi. Probabil Faile rămase cu impresia că se trăseseînapoi fiindcă o văzuse pe ea. Fără să ezite, Faile se întoarse pecălcâie, mergând în acelaşi ritm, nici mai repede, nici mai încet.Alergă după ea, o ajunse şi păşiră într-o tăcere dureroasă. Unbărbat nu putea spune ce avea de spus când mai erau şi alţii săaudă. Faile zâmbi plăcut tot drumul până la camerele lor, darmirosul din nările lui era ca un ghimpe.— Nu e ceea ce părea, zise el de îndată ce uşa se închise înspatele lor. Ea nu spuse nimic, ridicându-şi întrebătoaresprâncenele.— Bine, era. Berelain mi-a atins obrazul; ea încă zâmbea, darsprâncenele i se lăsară întunecate, şi mirosul ascuţit al furiei îşifăcu loc lângă spini. Asta a făcut ea. Nu am încurajat-o, Faile! Purşi simplu a făcut asta.Şi-ar fi dorit ca Faile să spună ceva, dar ea se uita doar lung.Crezu că aşteaptă, dar ce anume? Brusc se simţi inspirat şi, ca defiecare dată când acest lucru se întâmpla când vorbea cu ea, dăducurs gândului.— Faile, îmi pare rău.Furia deveni tăioasă ca un brici.— Înţeleg, zise ea fără inflexiuni în voce, apoi ieşi graţioasă dincameră.Aşadar, dăduse cu bâta în baltă, stropindu-se de sus până jos,deşi nu înţelegea cum reuşise. Îşi ceruse scuze, deşi nici măcarnu făcuse ceva greşit.În acea după-amiază le auzi pe Bain şi Chiad discutând dacă artrebui să o ajute pe Faile să îl bată! Nu-şi putea da seama dacăFaile sugerase acest lucru – Faile era fioroasă, dar chiar aşa? —,dar bănuia că cele două vorbeau ca să fie auzite de el, ceea ce îlînfurie. În mod limpede soţia lui vorbise cu ele lucruri care îipriveau doar pe ei doi, lucruri care ar fi trebuit să rămână întreun bărbat şi soţia lui, ceea ce-l înfurie şi mai tare. Oare ce altelucruri mai povestea din viaţa lor la o ceaşcă de ceai? în acea

184

noapte o privit uluit pe Faile cum îşi pune pe ea o cămaşă groasăde lână, în ciuda căldurii. Când încercă să o sărute timid peobraz, ea mormăi că avusese o zi grea şi se întoarse cu spatele lael. Mirosea a furie, suficient de ascuţită să taie lama unui brici îndouă.Nu putea dormi cu mirosul acela în nări şi, cu cât îşi petreceamai mult timp întins acolo, lângă ea, privind tavanul, cu atât seînfuria mai tare. De ce îi făcea asta? Nu putea oare vedea că oiubea pe ea, şi numai pe ea? Nu îi demonstrase oare iarăşi şiiarăşi că tot ce îşi dorea în viaţă era să o ţină în braţe? Era el devină că unei femei nebune i se năzărise că vrea să flirteze cu el?Ceea ce ar fi trebuit să facă era să o întoarcă cu faţa în jos şi să-iplesnească fundul până îi intrau minţile în cap. Doar că maifăcuse asta odată, când ea crezuse că îl poate lovi cu pumnul defiecare dată când avea ceva de spus. Până la urmă îşi făcuse maimult rău sieşi decât ei; nu îi plăcea nici măcar gândul ca Faile săfie rănită. Dorea pace cu ea. Cu ea, şi doar cu ea.De aceea luă decizia pe care o luă, în zorii celei de a şasea zilede când se aflau în Cairhien, când lumina cenuşie începea să sestrecoare prin ferestrele înalte. În Stâncă, Berelain flirtase cu oduzină de oameni, din câte ştia. Indiferent ce o făcuse să-l aleagăpe el victimă, o să pună în cele din urmă ochii pe altcineva, dacăavea să lipsească suficient de mult timp. Şi, de îndată ce Berelainavea să-şi găsească altă victimă, Faile avea să-şi vină în fire.Aşa că de îndată ce-şi aruncă nişte haine pe el, se duse la Loialsă ia împreună micul dejun, apoi îl însoţi la Biblioteca Regală. Şi,de îndată ce văzu femeia Aes Sedai, iar Loial îi spuse că veneaacolo în fiecare zi – Loial era timid în jurul lor, dar nu l-ar fideranjat nici să fie înconjurat de cincizeci de Aes Sedai Perrin îldibui pe Gaul şi-l întrebă dacă nu i-ar fi plăcut să plece lavânătoare. Nu mai erau multe căprioare sau iepuri pe dealuriledin jurul oraşului, iar vânatul rămas suferea din pricina secetei lafel de mult ca oamenii, însă mirosul lui Perrin i-ar fi dus fără greşla ţintă dacă ar fi vrut. Nu pusese niciodată nici măcar o săgeatăîn arc, dar insistă să rămână acolo până când Gaul îl întrebă dacăavea de gând să vâneze lilieci la lumina lunii. Uneori Perrin uitacă alţi oameni nu puteau vedea la fel de bine ca el noaptea. Adoua zi vână iarăşi până în puterea nopţii şi în toate zilele de dupăaceea.Problema era că planul lui simplu părea să se ducă de râpă. Înprima noapte în care se întorsese la Palatul Soarelui, cu arcul peumăr, împovărat de o oboseală plăcută după atâta plimbare, doarîntâmplarea făcu ca o mică briză de aer să-i aducă mirosul luiBerelain în nări, evitând în ultima clipă să intre în holul principal

185

al palatului. Făcându-le semn gărzilor Aiel să păstreze tăcerea, sefurişă până la intrarea servitorilor, unde trebui să bată cu pumniiîn uşă până îi deschise un ins cu ochii cârpiţi de somn. Înnoaptea următoare, Berelain îl aşteptase pe holul din faţacamerelor sale. Trebui să stea ascuns jumătate de noapte după uncolţ până când femeia renunţă. În fiecare noapte îl pândeaundeva, de parcă ar fi putut pretinde că era o întâmplare, cândtoată lumea dormea, cu excepţia câtorva servitori. Era nebuniecurată? De ce nu alesese pe altcineva până acum? Şi în fiecarenoapte când se strecura în dormitor, cu cizmele în mâini, o găseape Faile adormită în afurisita de cămaşă de noapte. Cu multînainte de a trece şase nopţi fără somn trebui să admită că planulsău dăduse greş, deşi nu înţelegea de ce. Păruse atât de afurisitde simplu! Tot ce voia era o vorbă de la Faile, o aluzie măcar la cear fi vrut ca el să zică sau să facă. Tot ce auzi fură măselele salescrâşnind în întuneric.În a zecea zi, Rand primi altă cerere de audienţă din partea luiCoiren, la fel de politicoasă ca şi celelalte trei. Stătu un timp pegânduri, frecând între degete pergamentul gros. Nu îşi putea daseama cât de departe era Alanna, dar, comparând cât de puternico simţise în prima zi cu felul în care o simţea acum, ar fi zis căeste la jumătatea distanţei până la Cairhien. Dacă nu se înşela,Merana nu pierduse deloc vremea. Asta era bine; voia să fienerăbdătoare. Poate şi spăsită, măcar puţin, dar la fel de bineputea să-şi dorească luna de pe cer. Femeia era Aes Sedai. Încăzece zile până ajungeau la Cairhien, dacă păstrau ritmul, şi nu aravea de ce să încetinească. Avea timp să se mai întâlnească dedouă ori cu Coiren, ceea ce însemna că acordase fiecărui grupcâte trei audienţe. Spera ca Merana să aprecieze asta atunci cândajungea. Nu avea să-i acorde niciun avantaj, cu Turnul de cealaltăparte a balanţei, şi nici nu era nevoie să ştie că mai degrabă şi-arfi vârât mâna într-un cuib de năpârci decât să se apropie de Turn,mai ales cu Elaida Supremă Amyrlin. Încă zece zile, şi era gata săşimănânce cizmele dacă după alte zece zile Merana nu avea să-idea tot sprijinul Salidarului, fără prostii despre cum să-l ghidezeşi cum să-i arate calea. Abia atunci îşi putea îndrepta întreagaatenţie către Sammael.În timp ce Rand îi scria lui Coiren că poate veni cu încă douăsurori a doua zi după-amiază la Palatul Soarelui, Lews Therinîncepu să mormăie.„Da. Sammael. Omorât de această dată. Demandred şiSammael şi toţi ceilalţi, de această dată. Da, o să-i omor.“Rand abia îl băgă în seamă.

186

CAPITOLUL 51

RăpireaRAND O LĂSĂ PE SULIN SĂ-I ŢINĂ HAINA SĂ O IA PE EL, pentrusimplul motiv că altfel ar fi trebuit să i-o smulgă din mână. Ca deobicei, încerca să-l îmbrace fără mare atenţie la anumite detalii,ca de pildă unde avea mâinile în acel moment. Rezultatul fu unmic dans în mijlocul încăperii. Lews Therin cotcodăcea cu oplăcere de om nebun, suficient de tare să fie auzit. „Sammael, oh,da, dar Demandred primul. Prima dată scap de el, apoi deSammael. Oh, da.“ Dacă omul ar fi avut mâini, şi le-ar fi frecat debucurie. Rand îl ignoră.— Să fii respectuos, murmură Sulin pe sub bărbie. Nu ai arătatrespect faţă de acele Aes Sedai în Caemlyn şi ai văzut ce s-aîntâmplat. Înţeleptele… am auzit că înţeleptele spun că… Trebuiesă fii respectuos. Seniore Dragon, adăugă ea la urmă.Rand reuşi în cele din urmă să ia haina pe el.— Min a sosit?— O vezi pe-aici? Seniore Dragon.Curăţând nişte fire de praf imaginare de pe mătasea roşie, Sulinîncepu să-i încheie nasturii. Mergea mai repede dacă îşi lăsamâinile în jos şi o lăsa pe ea.— Min o să vină când o să vină, dacă o să vină. Sorilea o sătermine cu ea atunci când o să termine, zise, uitându-se brusc lael cu o căutătură ascuţită. Ce treabă ai cu ea? Nu vrei să te piştecineva de fund când sunt Aes Sedai de faţă. Seniore Dragon.Nu aveau să fie zâmbete înăbuşite în acea după-amiază. Erafoarte greu să se abţină să nu facă o strâmbătură. Totul mergeaaşa de bine, şi acum povestea asta. Sorilea ştia că o voia pe Minpentru audienţa din acea după-amiază mai mult decât o voisepentru oricare alta. Nu putea da cu piciorul la şansa de a se uitala aurele lui Coiren şi ale celorlalte două. Sorilea promisese că oaduce înapoi. Se mişcă iarăşi, iar Sulin îl urmă, căznindu-se cunasturii lui.— Sulin, vreau să te duci la cortul Sorileei. Găseşte-o pe Min şiadu-o aici. Fără comentarii, Sulin! Du-te!Femeia reuşi să zâmbească şi să scrâşnească din dinţi înacelaşi timp, o privelişte remarcabilă.— Cum ordonă Seniorul Dragon, zise, făcând o curtoazieadâncă, fluturându-şi fusta roşu cu alb şi aplecându-se cu chipulpână la jumătatea distanţei faţă de podea.— Cât timp? întrebă el când ea se întorcea să plece. Nu mai eranevoie să spună până când, ezitarea ei îi arăta că înţelesese.

187

Vorbi într-un final, calmă şi fermă, fără să mai mormăie.— Până când ruşinea mea o egalează pe a lor. Îl privi drept înochi pentru o clipă, iar el o văzu pe Sulin cea de demult, darmasca se reîntoarse imediat. Dacă Seniorul Dragon îmi permite,trebuie să fug dacă vreau să-i ascult ordinul.Ceea ce şi făcu, ridicându-şi fusta până la genunchi şizbughind-o afară din cameră. Rand clătină din cap, închizându-şisingur ultimii nasturi.Adevărul era că se simţea bine. Mai puţin în legătură cu Min,desigur. Sorilea promisese. Min promisese. De îndată ce avea săocolească inevitabilele întrebări ale lui Coiren dacă se decisese sămeargă cu ele la Tar Valon, avea de gând să vorbească cu Min şi…Nu era sigur ce. Dar Alanna era cu o zi mai aproape. Avea să oasculte puţin pe Coiren, apoi avea să se ducă să se antreneze cusabia un ceas.„Demandred, mârâi Lews Therin. A vrut-o pe Ilyena! Ca deobicei, gândurile la Ilyena îl trimiseră departe, plângând şigemând. Ilyena! Oh, Lumină, Ilyena!“Rand îşi luă Sceptrul Dragonului în anticameră. Întrebându-sece avea să aducă în final Coiren, se aşeză în scaunul înalt de peplatformă, ca să nu măsoare camera în sus şi în jos. Nu din cauzafemeilor Aes Sedai. Din cauza lui Min. Ştia că avea nevoie de ea.Ştia asta.Într-un final, uşa se deschise cât pentru a lăsa să intre ofemeie, dar era Chiad, nu Min.— Aes Sedai sunt aici, car’a’carn.Îi pronunţase băţos titlul, parcă încă nesigură că cineva dinţinuturile umede putea fi căpetenia căpeteniilor sau fiul uneiFecioare. Rand dădu din cap, ridicându-şi umerii şi aşezându-şipe genunchi Sceptrul Dragonului.— Spune-le să intre.Avea de gând să vorbească dur cu Min despre asta. Auzi, să-şipetreacă tot timpul cu înţeleptele!Coiren pluti înăuntru ca o lebădă grăsuţă şi plină deimportanţă, urmată de Galina şi de altă femeie cu păr ca panacorbului şi ochi duri, cu trăsături de Aes Sedai. Toate purtaunuanţe cenuşii, iar el bănui că din pricina faptului că nu voiau săse vadă praful. Spre surpriza sa, şi de această dată în urma lorintrară servitoare, cu pelerine de praf atârnate pe umeri, oîntreagă duzină cărând două cufere grele cu legături de alamă.Unele dintre femeile mai tinere aruncară câteva privi spre el, darcele mai multe îşi păstrară chipul plecat, concentrate să ducăgreutatea sau poate din pricina fricii.Buzele lui Rand aproape schiţară un zâmbet, înainte de a se

188

putea opri. Chiar credeau că îl puteau cumpăra.— Ce păcat că sora Verde nu este astăzi aici! zise Galina.Ochii lui fulgerară de la servitoare la ea. Toate cele trei AesSedai se uitau la el intens. De unde puteau şti de Alanna?Nu avu timp să-şi mai pună alte întrebări. În acea clipă simţicum pielea începe să-l furnice.Furia răbufni în el şi în Lews Therin. Reuşi să controlezesaidinul înaintea lui Lews Therin. O furie albă ca focul clocotea lamarginea Golului şi dispreţ, uitându-se la Coiren şi Galina şi lacea de-a treia, cine o fi fost ea. Fălcile rotunde ale lui Coiren eraustrânse cu hotărâre; celelalte două zâmbeau neplăcut,nerăbdătoare. Erau la fel de proaste ca Merana şi grupul ei.Scutul care se strecură între el şi Adevăratul Izvor fu asemeneaporţii unui stăvilar. Fluxul saidinului dispăru, lăsând în urmădoar resturile spurcate ale manei. Pe lângă asta, faptul că aerulpărea să se fi solidificat în jurul lui, de la călcâie până la creştet,nu mai avea nicio importanţă. Scutul îl făcu să vadă cu ochiiieşindu-i din orbite; era imposibil. Nu se putea ca trei femei să-ldespartă de Putere odată ce controla saidinul, decât dacă ar fifost la fel de puternice ca Semirhage sau Mesaana, sau… seîntinse după Izvor, lovind acel zid invizibil de piatră, mai tare, totmai tare. Lews Therin urla ca un animal, izbind şi zgâriind cufrenezie. Unul din ei trebuia să fie în stare să ajungă la saidin;unul din ei trebuia să fie în stare să rupă un scut ţinut doar detrei femei.Trecuseră doar câteva clipe când una dintre servitoare păşilângă Galina, iar Rand simţi cum i se scurge sângele de pe chip.Patru perechi de ochi fără vârstă îl examinau.— Mare păcat că s-a ajuns la asta, zise Coiren calmă, sonoră,de parcă s-ar fi adresat unei întregi adunări. Am vrut foarte multsă vii singur la Tar Valon, dar a devenit evident că ne duci cuvorba. Presupun că ai avut contacte cu amărâtele alea care aufugit după ce femeia Sanche a fost ferecată. Chiar ţi-ai imaginat căaveau ce să-ţi ofere? împotriva Turnului Alb?Părea dezamăgită de el.Ochii erau singura parte a corpului pe care o putea mişca. Seuită către servitoare, care făceau ceva cu unul dintre cufere. Eradeschis şi ridicau o tavă din el. Unele chipuri erau tinere, darcelelalte… Toate erau Aes Sedai, era sigur, cele cinci femei tinerenu avuseseră vreme să capete trăsăturile fără vârstă, cinci tinerecare să se uite la el şi să-i adoarmă suspiciunile, pe când celelalteîşi ascundeau chipul. Cincisprezece Aes Sedai. Treisprezece să selege între ele şi să ţeasă un scut pe care niciun bărbat nu-l puteafrânge, iar două să îl ţină nemişcat. Treisprezece… Lews Therin

189

fugi urlând.Galina smulse Sceptrul Dragonului din mâna lui Rand,clătinând din cap.— Coiren, eu conduc acum, zise fără să se uite la el; ar fi pututla fel de bine să facă parte din scaun. S-a stabilit că, dacă seajunge la asta, Ajah Roşie va prelua conducerea. IntinzândSceptrul Dragonului celeilalte femei îmbrăcate în cenuşiu, spuse:Pune asta undeva, Katerine. O să fie un suvenir amuzant pentruAmyrlin.Ajah Roşie. Broboane de sudoare începeau să acopere chipul luiRand. Numai de ar intra Fecioarele de afară, înţeleptele, Sulin,oricine care ar fi putut striga, să alerteze Palatul. Treisprezece AesSedai, conduse de Ajah Roşie. Dacă ar fi putut deschide gura, ar fiurlat.Bain îşi ridică surprinsă privirea când se deschiseră uşile –Rand al’Thor primise solia Aes Sedai de foarte puţin timp – şi seuită către cuierele pe care servitoarele le scoteau afară. Una dintrefemeile Aes Sedai cu părul negru se proţăpi în faţa ei, iar Bain seridică de pe vine grăbită. Nu ştia ce să creadă despre lucrurilespuse de celelalte Fecioare în Cairhien, lucruri ştiute odinioarădoar de căpetenii şi înţelepte, dar ochii negri ai femeii păreau săştie cum neamul Aiel le înşelase aşteptările cu mult timp în urmă.In timp ce se uita fix în ochii ei, deveni vag conştientă că o altăAes Sedai o înfrunta pe Chiad, iar cea pompoasă conducea pecoridor suita care ducea cele două cufere. Bain se întrebă dacăAes Sedai din faţa ei avea să o ucidă pentru greşelile trecute aleneamului său. Cu siguranţă ar fi început să-i ucidă de mult dacăar fi vrut – căci ştiau, cu siguranţă –, dar în privirea neagră afemeii citea moartea. Bain nu se temea de moarte; spera doar săaibă timp să-şi pună vălul.— Se pare că tânărul jupân al’Thor s-a obişnuit să vină şi săplece din Cairhien cum pofteşte, îi zise Aes Sedai cu o voce ca opiatră. Nu suntem obişnuite ca cineva să plece cu atâta lipsă depoliteţe de la o întâlnire. Dacă se întoarce la palat în următoarelecâteva zile, ne vom întoarce şi noi. Dacă nu… răbdarea noastră nueste infinită.Apoi plecă păşind graţios, împreună cu cealaltă, urmându-lefemeile care duceau cuferele.Bain schimbă o privire rapidă cu Chiad şi amândouă serepeziră în camerele lui Rand al’Thor.— Cum adică, a dispărut? întrebă Perrin. Urechile lui Loialtresăririi către el, dar privirea îi rămase fixată pe tabla jocului depietre şi la fel făcu şi Faile. Mirosea… Perrin nu putea desluşiamestecul de mirosuri care ajungeau de la ea; îi venea să-şi muşte

190

mâinile.Nandera ridică din umeri.— Uneori mai face aşa.Părea calmă, stând cu braţele încrucişate şi cu o expresieimpasibilă pe chip, dar avea un miros de iritare, un miros ca niştemici ghimpi.— Se strecoară fără să ia măcar o Fecioară cu el să-i păzeascăspatele, iar uneori dispare chiar şi jumătate de zi. Îşi imagineazăcă nu ştim. Credeam că aţi putea şti voi unde a plecat, zise cu ovoce care-l făcu pe Perrin să-şi dea seama că avea de gând să seducă după el, dacă afla unde este.— Nu, oftă el. Nu am nicio idee.— Fii atent la joc, Loial, murmură Faile. Cu siguranţă nu vreisă pui o piatră acolo.Perrin oftă din nou. În acea zi se hotărâse să nu se maidesprindă de Faile. Avea să-i vorbească până la urmă, iar Berelainavea să îl lase în pace dacă era cu soţia lui. Cel puţin Berelain îllăsase în pace, dar, de îndată ce Faile realiză că el nu-şi maipetrecea toată ziua la vânătoare, pusese mâna pe Loial înainte caacesta să poată fugi la Bibliotecă, şi de atunci jucau nesfârşitejocuri de pietre. În tăcere. Perrin şi-ar fi dorit să ştie unde eraRand.Cu spatele întins pe pat, Rand se uita la grinzile solide alepivniţei, fără să le vadă. Patul nu era mare, dar avea două saltelede pene, perne din puf de gâscă şi cearşafuri curate. Mai erau unscaun solid şi o masă mică şi simplă, dar bine făcută. Încă îldureau muşchii după ce fusese transportat acolo într-unul dincufere. Puterea îl îndoise cu uşurinţă, cu capul între genunchi;câteva funii, şi fusese transformat într-un pachet.Zgomotul de metal zgâriind metalul îl făcu să-şi întoarcă brusccapul. Galina folosea o cheie mare de fier să deschidă o uşă încuşca de bare de fier care înconjura patul, masa şi scaunele. Ofemeie căruntă cu faţa zbârcită vâri repede mâinile, doar cât săpună o tavă cu mâncare, apoi sări înapoi.— Am de gând să te livrez la Turn într-o stare satisfăcătoare,zise Galina rece în timp ce încuia din nou uşa. Mănâncă sau vei fihrănit.Rand îşi îndreptă din nou privirea către grinzi. Şase Aes Sedaistăteau de jur împrejurul cuştii, menţinând scutul în jurul lui.Rand păstră Vidul, în caz că ele aveau să dea greş, dar nu se maiizbea de barieră. Încercase când îl împinseseră în cuşcă; uneledintre ele râseseră, cele care băgaseră de seamă. Acum încerca,dar cu blândeţe, însă în loc să încerce să simtă furia saidinului,simţea torentul de foc şi gheaţă, dincolo de colţul privirii. Încercă,

191

simţind zidul invizibil care îl despărţea de Izvor. Alunecă de-alungul lui, încercând să-i găsească marginile. Ceea ce găsi fu unloc unde zidul părea să aibă şase noduri; îl opreau cu aceeaşieficienţă, dar erau şase, nu unul singur, şi erau cu siguranţănoduri.De cât timp era acolo? O întunecare cenuşie pusese stăpânirepe el, amorţind timpul, amorţindu-l şi pe el într-o letargie. Eraacolo de suficient de mult timp să-i fie foame, dar Golul făcea casenzaţia să fie distantă şi nu-i stârnea interesul nici măcarmirosul tocanei fierbinţi şi a pâinii calde care se ridica din tavaacoperită. Îi părea prea greu să se ridice. Până atuncidouăsprezece Aes Sedai se schimbaseră în jurul cuştii, fără să fieniciodată aceleaşi. Oare câte mai erau în casă? Asta ar putea fiimportant mai târziu. Unde era casa? Nu avea idee cât de departefusese cărat în cufăr, cea mai mare parte a timpului zdruncinatîntr-o căruţă sau poate o cotigă. De ce uitase de sfatul luiMoiraine? Să nu ai încredere în Aes Sedai, nicio clipă, niciun pic.Şase Aes Sedai care conduceau suficient saidar cât să ţină în locacel scut trebuiau să fie simţite de afară de orice femeie careputea conduce. Era nevoie doar ca Amys sau Bair să treacă prinfaţa casei şi să observe. Probabil că deja se gândeau că dispărusecând ieşise Coiren din Palat. Asta dacă era vreo stradă afară. Eranevoie ca…Atinse din nou scutul, cu blândeţe, ca ele să nu îl simtă. Şasenoduri. Şase noduri moi, parcă. Trebuia să însemne ceva. Şi-ar fidorit ca Lews Therin să vorbească din nou, dar singurul zgomotdin mintea sa erau propriile gânduri alunecând de-a lungulVidului. Şase noduri.Grăbindu-se pe strada acoperită de colb, prin faţa marii case depiatră unde erau femeile Aes Sedai, Sorilea le simţi cumconduceau Puterea. Abia putea să le simtă, fiindcă abia putea săconducă, dar nu de aceea le ignoră. Conduseseră Puterea zi şinoapte, din ziua în care veniseră; nicio înţeleaptă nu se maigândea de ce. Sorilea avea lucruri mai importante la care să segândească. In palatul ucigaşilor-de-copaci, Fecioarele începeau săse agite din cauza lui Rand al’Thor, bombănind că marelecar’a’carn va avea ceva explicaţii de dat când se va întoarce.Sorilea trăise cu mult mai mult decât oricare dintre aceleFecioare, mai mult decât oricare altă înţeleaptă, slabă sau nu înPutere, dar se simţea neliniştită. Ca orice bărbat, Rand al’Thorpleca unde dorea, când dorea – bărbaţii erau ca pisicile în privinţaasta –, dar de această dată, în acelaşi timp în care el plecase, Mindispăruse şi ea, la jumătatea drumului dintre corturi şi palat.Sorileei nu-i plăceau coincidenţele, indiferent cât de multe

192

înconjurau car’a’carnul. Strângându-şi şalul pe umeri, simţi unfior rece în oase şi se grăbi către corturi.

CAPITOLUL 52

Urzelile PuteriiBĂRBAŢII STRÂNŞI ÎN JURUL MESELOR ÎN SALA MARE a FemeiiRătăcitoare erau mai ales localnici. Îi puteai cunoaşte dupăvestele lungi de mătase colorată, adesea brocart, şi cămăşideschise la culoare, cu mâneci largi. Inelele de la mâini aveaugranate sau perle, şi cerceii largi erau de aur, nu doar poleiţi, iarpe mânerele cuţitelor înfipte la brâu străluceau pietre de lună şisafire. Câţiva bărbaţi purtau veste de mătase aruncate pe umeri,cu un lanţ de argint sau aur trecut printre reverele înguste,brodate cu flori sau animale. Hainele arătau ciudat – erau preamici pentru a fi îmbrăcate; serveau drept pelerină –, dar purtătoriilor aveau la brâu şi o sabie lungă şi îngustă pe lângă pumnalulcurbat şi păreau gata să le folosească pe oricare dintre ele pentruun cuvânt greşit sau o privire ciudată sau pentru că aşa aveauchef.Una peste alta, era o mulţime pestriţă. Doi negustorimurandieni cu mustăţile răsucite şi cu acele bărbuţe ridicole învârful bărbiei, şi un domani cu părul care-i ajungea mai jos deumeri şi mustăţi subţiri, şi cu o brăţară de aur, un colier de aurcu acelaşi model ca brăţară şi o perlă în urechea stângă. UnAtha’an Miere cu piele întunecată şi o haină de un verde ţipător,cu mâini tatuate şi două pumnale într-o eşarfă roşie şi untarabonez cu văl transparent peste mustăţile care aproape îiacopereau gura, precum şi câţiva alţi străini care ar fi putut fi deoriunde. Dar fiecare dintre ei avea în faţa lui câte o grămăjoară demonede, de diferite mărimi. Fiind atât de aproape de PalatulTarasin, Femeia Rătăcitoare îi atrăgea pe oamenii cu dare demână.Scuturând cele cinci zaruri în cupa de piele, Mat le răsturnă pemasă. Două coroane, două stele cu o cupă. O aruncareacceptabilă, deşi nu una cu adevărat bună. Norocul îi venea învaluri, şi în acel moment valul părea destul de jos, ceea ceînsemna că nu câştiga mai mult de jumătate din aruncări. Pânăacum reuşise să piardă zece mâini la rând, ceea ce era mai multdecât neobişnuit. Zarurile trecură la un străin cu ochi albaştri, unbărbat dur cu faţa ascuţită, ce părea a avea suficienţi bani înciuda hainelor simple, brune.— Iar au ieşit, se aplecă Vanin să-i şoptească la ureche. Thomspune că încă nu-şi dă seama cum.

193

Mat se strâmbă la bărbatul gras, facându-l să se îndrepte despate mai iute decât te-ai fi aşteptat de la cineva de dimensiunilelui. Înghiţind jumătate din punciul de pepene din cupa de argint,Mat se încruntă către masă. Din nou! Zarurile omului cu ochialbaştri se opriseră pe masă, trei coroane, un trandafir şi o nuia.Se auziră câteva murmure la câştigul său.— Sânge şi cenuşă! mormăi Mat. Nu mai lipseşte decât ca Fiicacelor Nouă Luni să intre şi să mă ia. Insul cu ochi albaştri seînecă cu băutura. Ai mai auzit acest nume? întrebă Mat.— Punciul mi-a intrat pe o parte greşită, zise omul încet, cu unaccent nedesluşit, pe care Mat nu îl recunoscu. Ce nume e ăla?Mat facu un gest împăciuitor; văzuse lupte pornind de la maipuţin lucru. Vârându-şi în punga de bani monedele de aur şiargint, o puse în buzunarul hainei.— Am terminat. Lumina să vă binecuvânteze pe toţi!Toată lumea de la masă repetă urarea, chiar şi străinii. Oameniierau foarte politicoşi în Ebou Dar.Deşi nu era încă mijlocul dimineţii, sala mare era destul deplină, iar la o altă masă un joc de zaruri adăuga râsete şi gemetezarvei din han. Doi dintre fiii mai tineri ai jupânesei Anan leajutau pe femeile care serveau să aducă micul dejun pentru ceiîntârziaţi. Hangiţa stătea la capătul sălii, lângă treptele albe depiatră, fără balustradă, supraveghind totul, împreună cu o femeietânără şi drăguţă ai cărei ochi mari şi negri străluceau cu veselie,de parcă ar fi ştiut o glumă pe care nu o mai cunoştea nimenialtcineva. Chipul îi era un oval perfect încadrat de un păr negru,strălucitor, iar decolteul adânc al rochiei cenuşii, încinse cu ocurea, oferea o privelişte apetisantă. Veselia din ochii ei crescu întimp ce-i zâmbea lui Mat.— Cu norocul Domniei Voastre, Senior Cauthon, zise jupâneasaAnan pe un ton foarte sec, soţul meu ar trebui să vă întrebe undesă-şi trimită vasele de pescuit.Mat acceptă titlul fără să clipească. În Ebou Dar, puţini erau ceicare ar fi provocat la duel un senior, ce excepţia celorlalţi seniori.Era o simplă problemă de aritmetică. Erau mai puţini senioridecât oameni obişnuiţi, deci mai puţine şanse să vâre cineva unpumnal în el. Chiar şi aşa, trebuise să crape trei capete înultimele zece zile.— Mi-e teamă că norocul meu nu merge aşa, jupâneasă.Olver apăru brusc lângă el.— Putem merge la cursele de cai, Mat? întrebă el nerăbdător.Frielle, fiica mijlocie a jupânesei Anan, alergă să-l prindă pe băiatde umeri.— Iertare, Seniore Cauthon, spuse neliniştită. Tocmai s-a

194

strecurat pe lângă mine. Jur pe Lumină, aşa a făcut.Fata urma să se mărite în curând – deja purta în jurul gâtuluizvelt lănţişorul de argint de care atârna cuţitul de căsătorie – şi seoferise să stea cu Olver, râzând că ea ar vrea să aibă şase fii. Matbănuia că ea începea să spere să aibă fiice.Nalesean, care tocmai cobora pe scări, primi în plin căutăturalui Mat, suficient cât să se oprească din drum. Nalesean fusese celcare îl înscrisese pe Vânt în două curse, cu Olver călărind – ceicare călăreau aici erau băieţi –, fără ca Mat să ştie nimic pânăcând nu se terminase. Vânt se dovedise a fi la fel de rapid canumele său, ceea ce nu ajuta deloc. Două victorii îi deschiseserăgustul lui Olver pentru mai mult.— Nu e vina ta, jupâniţă, îi zise lui Frielle. Poţi să-l vâri şi întrunbutoi dacă trebuie, ai binecuvântarea mea.Olver îi aruncă o privire acuzatoare, dar o clipă mai târziu seîntoarse către Frielle, cu un rânjet obraznic pe care-l văzuseprobabil pe undeva. Arăta caraghios cu urechile lui mari şi guralargă; nu avea să fie niciodată un bărbat chipeş.— O să stau cuminte dacă mă pot uita la ochii tăi. Ai ochifrumoşi.Frielle semăna mult cu mama sa, şi nu doar la înfăţişare. Râsedulce şi îl gâdilă sub bărbie, făcându-l să roşească. Mama ei şifemeia cu ochi mari zâmbiră.Clătinând din cap, Mat începu să urce scările. Trebuia săvorbească cu băiatul. Nu putea rânji aşa la toate femeile pe care levedea. Şi să-i spună unei femei că avea ochi frumoşi! La vârsta lui!Mat nu avea idee de unde învăţase Olver aşa ceva. Când ajunse îidreptul lui Nalesean, acesta spuse:— Iar s-au furişat afară, nu-i aşa? Nu era o întrebare, iar cândMat dădu din cap, se trase scurt de barba ascuţită, înjurând. Osă adun oamenii, Mat.Nerim se agita în camera lui Mat, ştergând masa cu o cârpă, deparcă servitoarele nu ar fi curăţat deja praful în dimineaţa aceea,împărţea cu Olver odaia alăturată, ceva mai mică, şi arareori ieşeadin Femeia Rătăcitoare. Ebou Dar era părăginit şi necivilizat, ziceael.— Stăpânul iese în oraş? întrebă Nerim pe un ton lugubru cândMat îşi lua pălăria. Cu haina aia? îmi e teamă că are o pată de vinpe umăr, de seara trecută. Aş fi curăţat-o dacă Seniorul nu ar filuat-o în grabă de dimineaţă, şi mai are şi o gaură în mânecă – ogaură de pumnal, cred – pe care aş fi putut să o cos.Mat îl lăsă să scoată o haină cenuşie cu suluri de argintbrodate la guler şi manşete, dându-i-o pe cea verde brodată cuaur.—

195

Sper ca Stăpânul să încerce măcar să nu o mai păteze astăzicu sânge. Petele de sânge sunt foarte greu de scos.Era un compromis la care ajunseseră amândoi. Mat îi suportalui Nerim expresia mohorâtă şi observaţiile sumbre şi îl lăsa să-iaducă, să-i cureţe şi să-i dea lucruri pe care ar fi putut şi el să şile ia şi singur; în schimb, Nerim acceptase, fără tragere de inimă,să nu încerce să-l îmbrace.Verificându-şi cuţitele vârâte pe mâneci, sub haină şi încarâmbii cizmelor înalte, Mat îşi lăsă suliţa într-un colţ, lângăarcul fără coardă, şi coborî în faţa hanului. Suliţa părea să atragătot felul de idioţi care voiau să se lupte, la fel cum trăgeau muştelela miere.În ciuda pălăriei, broboane de sudoare apărură pe chipul săucând păşi afară din umbra şi răcoarea hanului. Soarele dimineţiiardea asemnea celui al amiezii de vară din vremurile normale şi,cu toate astea, Piaţa Mol Hara era plină de oameni. Rămaseuitându-se încruntat la Palatul Tarasin. Cu Juilin şi Thom stândde pază înăuntru, iar Vanin afară, cum reuşeau să plece fără săfie văzute? Ieşeau aproape în fiecare zi. După primele trei dăţi,Mat trimisese oameni să supravegheze fiecare ieşire posibilă dinmarele dom de piatră albă, înlocuindu-i înainte de căderea serii.Abia dacă erau suficienţi, punându-se şi pe el la socoteală, şi peNalesean. Nimeni nu văzuse nimic, dar, chiar înainte de prânz,Thom ieşise spunând că femeile plecaseră cumva. Bătrânulmenestrel părea la capătul nervilor, gata să-şi smulgă mustăţile.Mat ştia ce se întâmplă. O făceau doar ca să-l necăjească.Nalesean şi ceilalţi aşteptau asudaţi şi întunecaţi. Nalesean îşiatingea mânerul sabiei de parcă ar fi avut chef să o folosească înacea zi.— Azi căutăm dincolo de râu, zise Mat. Câţiva oşteni schimbarăpriviri neliniştite; auziseră poveştile. Vanin îşi mută greutatea depe un picior pe altul, clătinând din cap.— Pierdere de vreme, zise sec. Doamna Elayne nu s-ar duceîntr-un astfel de loc. Poate femeia Aiel sau Birgitte, dar nuDoamna Elayne.Mat închise ochii o clipă. Cum reuşise Elayne să distrugă atâtde repede un bărbat atât de bun? Tot sperase că Vanin o să-şirevină dacă era suficient de mult timp departe de influenţa ei, darîncepuse să îşi piardă speranţa. Pe Lumină, cât le mai dispreţuiape nobile!— Bine, dacă nu le vedem astăzi, putem să uităm de Rahad –acolo o să iasă în evidenţă ca nişte ciocârlii colorate într-un stol deciori –, dar am de gând să le găsesc şi dacă se ascund sub un patîn Puţul Osândei. Căutaţi în perechi, ca de obicei, şi păziţi-vă

196

spatele unul altuia. Acum trebuie să găsim nişte barcagii care săne treacă râul. Arde-m-ar, sper că nu au plecat toţi să vândăfructe Oamenilor Mării.Lui Elayne i se părea că strada arată exact ca înTel’aran’rhiod, clădiri de cărămidă de cinci sau şase etaje,acoperite pe ici, pe colo cu o tencuială scorojită, înghesuite uneleîn altele deasupra unei străzi cu pavaj denivelat. In acel momental zilei, cu soarele auriu arzând deasupra capetelor lor, umbreledispăruseră cu desăvârşire din aleile înguste. Peste tot bâzâiaumuşte. Singura diferenţă faţă de Lumea Viselor erau rufele careatârnau de la fiecare fereastră, oamenii – nu erau mulţi afară,desigur – şi mirosul, o miasmă respingătoare de lucruri stricatecare o făcea să încerce să nu respire prea adânc. Din nefericire, înRahad toate străzile arătau la fel.Oprind-o pe Birgitte cu o mână pusă pe umăr, măsură dinpriviri o clădire părăginită, cu rufe ponosite atârnând la jumătatedin ferestre. Un plâns subţire de bebeluş se strecura de undevadin interior. Avea numărul bun de etaje: şase. Ea era sigură căfuseseră şase. Nynaeve insistase că cinci.— Nu cred că ar trebui să stăm aici să ne holbăm, zise încetBirgitte. Oamenii încep să se uite la noi.Nu era tocmai adevărul, dar Birgitte era îngrijorată pentru ea.Bărbaţi fără cămaşă, doar în veste ponosite, pierdeau vremea pestrăzi, cu soarele răsfrânt în cerceii de alamă şi în inelele cu sticlăcolorată, sau se ţineau încet după ele ca nişte câini de pripas,nehotărâţi parcă dacă să mârâie sau să muşte. La fel făceau şifemeile, în rochiile lor zdrenţăroase, cu bijuterii de alamă şi sticlăcolorată. Toţi purtau un cuţit curbat la centură şi câteodată şi uncuţit simplu, de bucătărie.Nimeni nu-i arunca ei sau lui Birgitte priviri insistente, deşiBirgitte, părând în vârstă acum, se uita adeseori provocator, fiindmai înaltă decât femeile din Ebou Dar. Asta era ceea ce vedeau,din pricina ţesăturii complicate cu Aer şi Foc făcută de Elayne cufire inversate. Când Elayne se uita la Birgitte, vedea o femeie curiduri fine la colţurile ochilor, cu părul negru având câteva firealbe. Deghizările erau mai uşor de făcut atunci când nu teîndepărtai prea tare de felul în care arăta de fapt persoana, astfelcă părul lui Birgitte, legat în patru locuri cu panglici verzi, eramult mai lung decât îl purtau femeile din Ebou Dar, şi nici Elaynenu-şi tăiase părul, dar nimeni nu părea să le acorde atenţie. Era odeghizare perfectă. Şi-ar fi dorit doar să nu asude atât de tare.După ce adăugase o ţesătură şi mai complicată de Spirit, caremasca abilitatea unei femei de a conduce, Elayne trecuse în aceadimineaţă chiar pe sub nasul lui Merilille. Încă purta ţesătura,

197

căci le văzuse de mai multe ori pe Vandene şi Adeleas de aceastăparte a râului.Veşmintele nu făceau parte din ţesătură, desigur. Erau rochiilesimple de lână, cu broderii uzate pe mâneci şi în juruldecolteurilor adânci şi înguste. Veşmintele de corp şi ciorapii erauşi ei din lână, dându-i lui Elayne o senzaţie de mâncărime. Leprimiseră de la Tylin, împreună cu diverse sfaturi şi cuţitele decăsătorie cu teacă albă. Se părea că femeile măritate aveau maipuţine şanse să fie provocate la duel, iar cele văduve, carerespingeau o nouă căsătorie, erau cel mai puţin susceptibile să fieprovocate. Vârsta ajuta şi ea. Nimeni nu o provoca pe bunicuţă cupărul alb, deşi era posibil să provoace ea pe cineva.— Cred că ar trebui să intrăm, zise Elayne, iar Birgitte trecuînaintea ei, cu o mână pe cuţitul de la centura groasă de lână,deschizând o uşă nevopsită.Înăuntru se vedea un hol întunecat, cu uşi butucănoase, carese termina cu o scară îngustă de cărămidă ciobită. Elayne nu sesimţea uşurată.Cu tecile albe sau nu la cuţitele de căsătorie, să intri în acelelocuri într-o clădire în care nu locuiai era o cale foarte bună de ate trezi într-o luptă de cuţite. La fel şi dacă puneai întrebări saudacă erai prea curios. Tylin le sfătuise să nu facă asta, dar înprima zi vizitaseră hanuri, marcate doar de uşile albastre,plănuind să spună că voiau să cumpere lucruri vechi, să le repareşi apoi să le vândă. Făcuse pereche cu Birgitte, iar Nynaeve cuAviendha pentru a cerceta mai multe locuri. Sălile mari alehanurilor erau locuri întunecate şi sumbre, iar de două ori în totatâtea încercări Birgitte trebuise să o scoată afară, ambele cupumnalele în mâini, înainte de a avea necazuri serioase. A douaoară Elayne trebuise să conducă Puterea, pentru a răsturna douăfemei care ieşiseră după ele în stradă, şi chiar şi aşa Birgittefusese sigură că cineva le urmărise apoi toată ziua. Nynaeve şiAviendha avuseseră aceleaşi necazuri, doar că ele nu fuseserăurmărite; Nynaeve o lovise pe o femeie cu un scaun. Aşa cărenunţară chiar şi la întrebările nevinovate, şi sperau să nunimerească în lama unui cuţit atunci când intrau pe o uşă.Birgitte începu să urce scările abrupte, aruncând des priviri înspate. Mirosul mâncării se combina cu miasmele Rahadului într-omanieră care îţi întorcea stomacul pe dos. Bebeluşul nu maiplângea, dar undeva în clădire o femeie începuse să ţipe. Pe altreilea etaj un bărbat lat în spate, gol până la brâu, deschisebrusc uşa în faţa lor. Birgitte se încruntă, iar el ridică ambelemâini, cu palmele către ele, mergând cu spatele şi apoi trântinduşa în urma lui.

198

La ultimul etaj, unde ar fi trebuit să se afle depozitul, dacă eraclădirea corectă, o femeie deşirată, într-o cămaşă de bumbac,stătea pe un scăunel în pragul unei uşi, ascuţindu-şi cuţitul întimp ce încerca să simtă o briză, indiferent cât de slabă era. Îşirăsuci capul către ele, iar lama se opri pe piatra de ascuţit. Seuită fix la ele în timp ce femeile dădeau încet înapoi pe scări, iarhârşâitul metalului nu se auzi din nou până nu ajunseră la bazascării. Elayne oftă uşurată.Era mai mult decât bucuroasă că Nynaeve nu primiserămăşagul. Zece zile. Fusese mai mult decât optimistă. Asta eracea de a unsprezecea zi, unsprezece zile de când seara aveasenzaţia că se află pe aceeaşi stradă ca dimineaţa, unsprezece zilede când nu găseau nici măcar un indiciu despre vas. Uneorirămăseseră la palat doar ca să-şi limpezească mintea. Era atât defrustrant! Bine măcar că Vandene şi Adeleas nu aveau nici elenoroc. Din câte vedea Elayne, nimeni în Rahad nu ar fi spus debunăvoie două vorbe unor femei Aes Sedai. Oamenii se topeau dincalea lor de îndată ce-şi dădeau seama ce erau. Văzuse douăfemei încercând să o înjunghie pe Adeleas, probabil să o jefuiascăde rochia de mătase pe care prostănaca o purta în Rahad, iarpână le săltă cu fire de Aer pe amândouă, aruncându-le pe ofereastră două etaje mai sus, nu mai era nimeni înjur. Ei bine, nuavea de gând să le lase pe cele două să-i găsească vasul şi să i-l iade sub nas.Odată ajunsă în stradă, îşi aminti că în Rahad existau lucrurimult mai rele decât frustrarea. Chiar în faţa ei, un bărbat zvelt, cupieptul acoperit de sânge şi un cuţit în mână, sări din cadrul uneiuşi, întorcându-se imediat să-l înfrunte pe cel care ieşea după el,un bărbat mai înalt şi mai greu, căruia îi sângera un obraz. Semişcau în cercuri, uitându-se ţintă în ochii celuilalt, cu lamelecuţitelor întinse. O mică gloată se adunase să-i privească,răsărind parcă din pavaj; nimeni nu venea alergând, şi nimeni nupleca mai departe.Elayne şi Birgitte se mutară pe marginea străzii, dar nu plecarănici ele. În Rahad, acest lucru ar fi atras atenţia, şi era ultimullucru pe care l-ar fi dorit. Trebuiau să se uite, dar Elayne îşi fixăprivirea dincolo de cei doi bărbaţi, distingând doar mişcări vagi,până când, brusc, mişcarea încetini. Clipi şi se forţă să se uite.Bărbatul cu sânge pe piept făcea o paradă victorioasă, rânjind şiagitând o lamă de pe care picura sânge. Celălalt bărbat zăcea cufaţa în jos pe caldarâm, tuşind slab, la nici douăzeci de paşi de ea.Elayne se mişcă instinctiv. Mica ei abilitate de a Tămădui eramai bună decât nimic când un om sângera lovit de moarte şi, lanaiba cu ce credeau alţii despre Aes Sedai!, dar înainte de a face

199

alt pas o altă femeie îngenunchease lângă bărbat. Ceva mai învârstă decât Nynaeve, purta o rochie albastră cu o curea roşie,într-o stare ceva mai bună decât se putea vedea de obicei înRahad. La început, crezu că este iubita bărbatului muribund, maiales când învingătorul începu să devină serios. Nimeni nu încercăsă plece; toţi urmăreau în tăcere cum femeia îl întoarse pe bărbatpe spate.Elayne tresări căci, în loc să-i şteargă drăgăstoasă sângele de pebuze, femeia scoase o mână de ierburi şi le îndesă în grabă îngura bărbatului. Înainte să-şi retragă mâna, strălucireasaidarului o înconjură pe femeie şi aceasta începu să ţeasăpânzele Tămăduirii cu mult mai multă iscusinţă decât ar fi reuşitElayne. Bărbatul se sufocă, scoţând mare parte din frunze afară,tremură, apoi rămase nemişcat, cu ochii pe jumătate deschişi însoare.— Prea târziu, se pare, zise femeia întorcându-se către bărbatulzvelt. Baris, trebuie să-i spui soţiei lui Masic că i-ai ucis bărbatul.— Da, Asra, răspunse Baris umil.Asra se întoarse şi plecă fără să mai arunce vreo privire celordoi, iar mulţimea se deschise în faţa ei. Când trecu la câţiva paşide Elayne şi Birgitte, Elayne observă două lucruri la ea. Primulera forţa ei; Elayne căută să-şi dea seama. S-ar fi aşteptat să aibădestulă, dar Asra avea atât de puţină, că nu ar fi fost lăsatăniciodată să dea testul pentru a ajunge Aleasă. ProbabilTămăduirea era cel mai mare Talent al ei – poate singurul, căciera cu siguranţă o sălbatică – şi probabil avusese multe ocazii săşi-l exerseze. Poate chiar credea că acele ierburi erau necesare. Aldoilea lucru pe care Elayne îl observă era chipul ei. Nu erabronzat, aşa cum presupusese la început. Asra era aproape sigurdomani. Pe Lumină! Ce făcea o sălbatică domani în Rahad?Elayne ar fi vrut să o urmărească pe femeie, dar Birgitte o traseîntr-o parte.— Îţi cunosc privirea asta, Elayne, zise ea uitându-se cu grijăînjur, de parcă s-ar fi temut ca cineva să nu tragă cu urechea. Nuştiu de ce vrei s-o urmăreşti pe femeia asta, dar se pare că aicieste respectată. Opreşte-o şi s-ar putea să ne trezim cu mai multecuţite scoase decât am putea noi opri.Era un adevăr simplu, la fel ca şi faptul că nu se aflau acolopentru sălbăticiuni domani.Atingând braţul lui Birgitte, îi făcu semn către doi bărbaţi caretocmai dădeau colţul. In haina de satin cu dungi, Nalesean arătaexact ca un senior tairenian; încheiat până la gât, strălucea desudoare la fel de mult ca barba dată cu ulei. Se uita urât la toţicei care îndrăzneau să-i arunce o privire şi probabil că s-ar fi

200

duelat până atunci dacă nu şi-ar fi mângâiat mânerul sabiei întrunmod care trăda dorinţa de a ucide pe cineva. Mat, pe de altăparte, nu era nici măcar încruntat. Călca leneş şi părea că ar fiputut să se simtă chiar bine dacă nu ar fi avut pe chip un aernemulţumit. Cu haina descheiată, pălăria trasă pe ceafă şi eşarfaîn jurul gâtului, arăta de parcă s-ar fi târât prin taverne toatănoaptea, lucru pe care probabil îl şi făcuse. Spre surpriza ei, îşidădu seama că nu se mai gândise la el de zile întregi. Ar fi vrut săpună mâna pe ter angrealul său, dar vasul era infinit maiimportant.— Nu m-am gândit până acum, murmură Birgitte, dar cred căMat este mai periculos decât femeile alea două. Un N’Shar înMameris. Mă întreb ce caută pe malul ăsta al Eldarului.Elayne se uită lung la ea. Un ce, unde?— Probabil au băut tot vinul de pe partea cealaltă. Serios,Birgitte, aş vrea să nu uiţi ce căutăm aici.De data asta nu avea de gând să o mai roage.După ce Mat şi Nalesean trecură agale pe lângă ele, Elayne şi-iscoase din minte şi începu să studieze strada. Ar fi minunat săgăsească vasul astăzi. Şi pentru că data următoare trebuia să facăpereche cu Aviendha. Începea să o placă – în ciuda ideilor eiextrem de ciudate despre Rand şi ele; extrem de ciudate! —, daravea tendinţa să le încurajeze pe femeile care erau nerăbdătoaresă scoată cuţitul. Aviendha părea chiar dezamăgită că bărbaţii îşiplecau privirea când se uita urât la ei, în loc să scoată pumnalul,aşa cum ar fi făcut femeile!— Aia, zise Elayne făcând un semn către o clădire.Nynaeve nu putea avea dreptate despre cele cinci etaje. Sauputea? Elayne spera ca Egwene să fi găsit o soluţie.Egwene aşteptă răbdătoare ca Logain să-şi termine de băut apa.Cortul lui nu mai era la fel de spaţios precum casa din Salidar,dar era totuşi printre cele mai mari din tabără. Trebuiau săîncapă în el şi şase surori, care să menţină scutul în jurul luiLogain. Sugestia lui Egwene de a fi dezlegat stârnise un şoc şiaproape că fusese luată peste picior. Nimeni nu era dispus să osprijine, mai ales acum, atât de repede după ce ridicase patrufemei la rangul de Aes Sedai, fără testare şi fără SceptrulLegămintelor, şi probabil nu aveau să o facă niciodată. Siuan îispusese că nu aveau să o sprijine în această privinţă. Tradiţiaspunea şase, deşi, dacă i se redusese forţa la fel de mult ca luiSiuan şi lui Leane, oricare trei surori din tabără ar fi putut sămenţină scutul, iar tradiţia spunea că acesta trebuia menţinut tottimpul, nu legat. Singura lampă din cort arunca o luminăşovăielnică.

201

— Dacă am înţeles bine, zise Logain după ce îşi puse jos cupade cositor, vrei să ştii ce cred despre amnistia lui al’Thor?Câteva surori se foiră pe scaune, poate fiindcă omisese să îispună „Maică“ sau poate pentru că dispreţuiau subiectul.— Vreau să ştiu ce gândeşti. Cu siguranţă ai o părere. Dacă ai ficu el în Caemlyn, cu siguranţă ai primi un loc de cinste. Aici poţifi domolit în orice zi. Acum. De şase ani ţii departe nebunia detine, după cum zici. Ce şanse sunt ca un bărbat care se duce la elsă se descurce la fel de bine?— Chiar aveţi de gând să mă domoliţi iarăşi? întrebă încet, cuun ton rănit şi mânios. Am fost alături de voi. Am făcut tot ce miaţicerut. M-am oferit să jur ce jurământ vreţi.— Divanul va decide în curând. Unii ar prefera să te vadă mortîntr-un accident convenabil. Şi dacă Aes Sedai sunt cele care îţivor spune povestea, toţi vor şti că e adevărată, căci Aes Sedai nupot minţi. Dar nu cred că trebuie să te temi. Ne-ai servit prea bineca să permit să ţi se facă rău. Şi, indiferent ce se întâmplă, ne poţiajuta în continuare să pedepseşti Ajah Roşie, aşa cum îţi doreşti.Logain se smuci, mârâind, iar ea îmbrăţişă într-o clipităsaidarul, imobilizându-l cu fire de Aer. Surorile care îldespărţeau de Izvor se concentrau cu toată forţa – un alt obicei;trebuia să-ţi foloseşti toată puterea atunci când ţineai un scut înjurul unui bărbat –, dar unele dintre ele ar fi putut să-şi desfacăţesăturile, îndreptând unele către el, dacă aveau impresia că vreasă îi facă rău. Nu voia să rişte să fie vătămat. Firele ei îl ţineauacolo îngenuncheat, dar nu părea să le ia în seamă.— Vrei să ştii ce cred despre amnistia lui al’Thor? Aş vrea să fiuacum cu el! Arde-v-ar focul pe toate! Am făcut tot ce mi-aţi cerut!Arde-v-ar Lumina!— Fii calm, jupâne Logain, zise Egwene, surprinsă ea însăşi decât de calmă îi era vocea. Inima îi bătea repede, deşi nu din teamăfaţă de el. Îţi jur, nu îţi voi face rău şi nici nu voi permite să ţi sefacă rău de către cele care mă urmează, dacă reuşesc, atâta vremecât nu te întorci împotriva noastră.Furia îi dispăruse de pe faţă, înlocuită de o expresie pasivă. Omai asculta?— Dar Divanul va face ceea ce va hotărî el. Te-ai calmat, acum?Bărbatul dădu din cap obosit, iar ea îşi desprinse ţesătura. El seprăbuşi la pământ, fără să se uite la ea.— Voi veni să vorbim despre amnistie când o să ai mai multcontrol asupra ta. Poate într-o zi sau două.Logain dădu iar din cap, scurt, neridicându-şi nici de aceastădată privirea către ea.Când se strecură afară în lumina înserării, cei doi Străjeri care

202

stăteau de pază îşi înclinară capetele în faţa ei. Cel puţin lor nu lepăsa că avea optsprezece ani, o Aleasă ridicată la rang de AesSedai, deoarece fusese aleasă Amyrlin. Pentru Străjeri, o AesSedai era o Aes Sedai, iar Suprema Amyrlin era Suprema Amyrlin.Chiar şi aşa, nu scoase aerul din plămâni până nu fu suficient dedeparte astfel încât cei doi să nu o mai poată auzi.Tabăra era destul de mare, prin pădure se întindeau corturipentru sutele de Aes Sedai, pentru Alese, novice şi servitori, iarpeste tot se puteau zări cotigi, căruţe şi cai. Mirosurile bucatelorpluteau greu în aer. Împrejur se întindeau focurile la care se găteamâncare pentru oastea lui Gareth Bryne; cei mai mulţi oşteniaveau să doarmă pe jos, nu în corturi. Aşa-numita Oaste a MâiniiRoşii îşi făcuse tabăra la nici zece mile spre miazăzi; Talmanes nulăsa niciodată distanţa să fie mai mare sau mai mică cu mai multde o milă, şi asta de două sute de mile încoace. Deja îşiîndepliniseră o parte a planurilor pe care le avea cu ei, aşa cum îisugeraseră Siuan şi Leane.Armata lui Gareth Bryne crescuse în cele şaisprezece zile decând plecaseră din Salidar. Două armate mărşăluind încet cătremiazănoapte prin Altara, în mod limpede neprietenoase una cualta, atrăgeau atenţia. Nobilii năvăleau cu supuşii lor să se aliezecu oastea cea mai puternică. Adevărat, niciunul dintre acei seniorişi doamne nu ar fi depus jurămintele de credinţă dacă ar fi ştiutcă nu avea să fie nicio mare bătălie pe pământurile lor. Şi mai eraadevărat şi că, dacă ar fi avut de ales, oricare dintre ei ar fi plecatîn clipa în care îşi dădea seama că ţinta lui Egwene era TarValonul, şi nu o armată de juraţi ai Dragonului. Dar făcuserăjurămintele, în faţa unei Supreme Amyrlin şi a unor Aes Sedaicare spuneau că sunt Divanul Turnului, cu alte câteva sute de AesSedai martore. Să încalci un jurământ astfel făcut nu era unlucru tocmai înţelept, în plus, dacă totuşi capul lui Egwene aveasă sfârşească într-o ţepuşă, decorând Tar Valonul, niciunul din einu credea că Elaida ar fi fost dispusă să uite jurămintele făcute deei. Erau prinşi într-o alianţă din care nu aveau scăpare, dar astfelaveau să fie cei mai fervenţi susţinători ai ei. Singurul mod de ascăpa vii era ca Egwene să îşi poarte etola în Turnul Alb.Siuan şi Leane erau hotărâte să continue în acelaşi mod.Egwene nu era însă prea sigură. Dacă ar fi fost vreo cale de a oînlătura pe Elaida fără vărsare de sânge, şi-ar fi schimbatbucuroasă planurile. Nu credea totuşi să fie vreo alternativă.După o cină frugală cu napi, carne de capră şi încă cevanedefinit, Egwene se retrase în cortul ei. Nu era cel mai mare dintabără, dar era cu siguranţă cel mai mare care era ocupat de osingură persoană. Chesa era acolo, aşteptând să o ajute pe

203

Egwene să se dezbrace, pălăvrăgind despre cum reuşise săcumpere cea mai fină ţesătură imaginabilă, de la servitoarea uneidoamne altariene, un material din care se puteau face cele mairăcoroase veşminte de corp. Adeseori Egwene o lăsa pe Chesa sădoarmă cu ea în cort pentru a-i ţine companie, deşi păturile pecare dormea femeia nu erau la fel de comode ca salteaua dincortul ei. În seara aceea o expedie pe Chesa de îndată ce fu gatapentru culcare. A fi Amyrlin îi aducea anumite privilegii. Precumun întreg cort pentru servitoarea ei. Sau posibilitatea de a dormisingură, atunci când era necesar.Egwene nu era suficient de obosită să adoarmă, dar asta nu erao problemă. Era uşor să se forţeze să alunece în somn, căci fuseseantrenată de Vestitoarele-n vise Aiel. Păşi în Tel aran’rhiod……şi se trezi stând în camera ce-i servise drept birou pentrupuţină vreme în Turnul Mic. Masa şi scaunele erau tot acolo. Nuputeai lua cu tine mobila atunci când mărşăluiai alături de oarmată. Orice loc părea gol în Lumea Viselor, dar cele ce erau cuadevărat goale se simţeau şi mai pustii. Deja Turnul Mic părea…pustiu.Brusc îşi dădu seama că purta pe umeri etola Amyrlin. O făcusă dispară la timp. O clipă mai târziu, apărură Nynaeve şi Elayne,Nynaeve la fel de solidă ca şi ea, dar Elayne părea în ceaţă. Siuanfusese reticentă să se despartă de primul inel ter’angreal; fusesenevoită să-i ordone ferm. Elayne purta o rochie verde cu dantelăla mâneci şi la decolteul îngust, dar uimitor de adânc, care lăsa săse vadă un cuţitaş atârnat de un lanţ de aur, cu mânerul bătut înperle şi pietre roşii. Elayne obişnuia să îmbrăţişeze portul locului,imediat cum ajungea acolo. Nynaeve, ca de obicei, purtaveşmintele aspre de lână, întunecate la culoare şi simple dinŢinutul celor Două Râuri.— Succes? întrebă Egwene plină de speranţă.— Încă nu, dar vom avea, zise Elayne atât de optimistă încâtEgwene aproape se holbă la ea; probabil se străduise destul demult să pară atât de convinsă.— Sunt sigură că nu mai durează mult, spuse Nynaeve, părândchiar şi mai sigură de ea.Probabil că le venea să se dea cu capul de pereţi.Egwene oftă.— Poate ar trebui să vă întoarceţi. Sunt sigură că puteţi găsivasul în câteva zile, dar mă tot gândesc la poveştile alea.Puteau să aibă grijă de ele însele. Era sigură de acest lucru şice gând minunat ar fi fost deasupra mormintelor lor. Siuan îispusese că niciuna dintre poveşti nu fusese exagerată.— Oh, nu, Egwene, protestă Nynaeve. Vasul este prea

204

important. Ştii că e. O să fierbem cu toţii în suc propriu dacă nu îlgăsim.— Şi, în plus, adăugă Elayne, peste ce necazuri am putea da?Dormim în fiecare noapte în Palatul Tarasin, sper că nu ai uitat, şidacă Tylin nu ne aranjează cearşafurile la culcare, tot estedisponibilă să stăm de vorbă. Rochia ei era diferită acum,decolteul rămăsese, dar materialul era aspru şi folosit. Nynaevepurta o copie aproape identică, doar că pumnalul ei avea nu maipuţin de nouă sau zece mărgele de sticlă pe mâner. Nu prea erauhaine potrivite pentru un palat. Mai rău, încerca să pară inocentă.Nynaeve nu ştia cum să facă asta.Egwene o lăsă în pace. Vasul era important, puteau avea grijăde ele însele şi ştia foarte bine că nu îl căutau în Palatul Tarasin.Aproape o lăsă în pace, mai exact.— Te foloseşti de Mat, sper?— Noi…Brusc, Elayne îşi dădu seama ce rochie purta şi tresări. Păreacă ceea ce o uimea cu adevărat era micul cuţit. Cu ochii câtcepele, înşfacă mânerul acestuia, acoperit cu o mulţime demărgele roşii şi albe, roşie la faţă ca un rac. O clipă mai târziu,era din nou în rochia verde andorană.Ciudat era că Nynaeve îşi dădu şi ea seama ce purta, doar oclipă mai târziu decât Elayne, şi reacţionă exact la fel. Exact la fel.Singura diferenţă era că Nynaeve se înroşise de două ori mai tare.Se schimbă în veşmintele din Două Râuri chiar înainte ca Elaynesă apuce să-şi schimbe rochia. Dregându-şi glasul, Elayne spuserespirând greu:— Mat este foarte folositor, sunt sigură, dar nu-l putem lăsa săne stânjenească. Ştii cum este el. Dar poţi fi sigur că, dacă o săfacem ceva periculos, o să-l punem pe el şi pe soldaţii lui să nepăzească îndeaproape.Nynaeve stătea tăcută, cu o expresie acră. Oare îşi aduceaaminte de ameninţarea lui Mat?— Nynaeve, să nu-l sâcâi prea tare pe Mat, da?— Egwene, nu îl sâcâie deloc, râse Elayne.— Ăsta e adevărul, adăugă grăbită Nynaeve. Nu i-am spus niciovorbă piezişă de când am ajuns la Ebou Dar.Egwene dădu din cap neîncrezătoare. Putea afla cum stăteaulucrurile cu adevărat, dar ar fi trebuit să… Aruncă o privire în jos,să fie sigură că nu i-a reapărut etola, dar văzu doar ostrăfulgerare, pe care nici ea nu ar fi recunoscut-o.— Egwene, zise Elayne, ai reuşit să vorbeşti cu Vestitoarele-nvise?— Da, spuse Nynaeve, şi-au dat seama care e problema?

205

— Da, am reuşit, oftă Egwene. Nu ştiu nici ele.Întâlnirea ciudată, petrecută cu două zile în urmă, începuseprin a-i găsi visele lui Bair. Apoi se întâlnise în Stânca din Tear cuBair şi Melaine; Amys spusese că nu avea să o mai înveţe nimic peEgwene, aşa că nu venise. La început Egwene se simţi ciudat. Nuse putea hotărî să le spună că este Aes Sedai, cu atât mai puţinSuprema Amyrlin, de teamă să nu creadă că minte iarăşi. Etola îiapăruse pe umeri. Şi mai era şi toh-ul său către Melaine. Vorbidespre asta, gândindu-se câte mile va trebui să petreacă în şa adoua zi, dar Melaine era atât de încântată că urma să aibă douăfiice – ridică în slăvi viziunile lui Min – şi o anunţă că nu aveaniciun toh faţă de ea şi, în plus, avea să-şi numească una din fiiceEgwene. Fusese singurul lucru plăcut într-o noapte enervantă,pierdută degeaba.— Au spus, continuă ea, că nu au auzit niciodată ca cineva săîncerce să folosească nevoia de două ori pentru a găsi din nouceva deja găsit. Bair a zis că probabil este ca şi cum ai încerca sămănânci acelaşi măr… de două ori.Acelaşi moţai, spusese de fapt Bair; un moţai era un fel devierme care putea fi găsit în Pustiu. Îl găsise dulce şi crocant –până în clipa în care aflase ce mâncase.— Vrei să spui că pur şi simplu nu ne putem întoarce încamera aceea? oftă Elayne. Am sperat că poate am făcut noi cevagreşit. Asta e. O să-l găsim oricum.Elayne ezită, iar rochia i se schimbă din nou, deşi nu părea săbage de seamă. Era tot un model andoran, dar roşie, cu Leii Albiai Andorului pe mâneci şi pe piept. O rochie de regină, chiar fărăCoroana Rozelor aşezată pe buclele roşu-aurii. O rochie de reginăcu un decolteu ceva mai generos decât ar fi trebuit să poarte oregină a Andorului.— Egwene, au spus ceva de Rand?— Este în Cairhien, se pare că pierde vremea prin PalatulSoarelui. Egwene reuşi să nu tresară. Nici Bair, nici Melaine nudoriseră să vorbească deschis, dar Melaine bombănise întunecatădespre Aes Sedai, iar Bair spusese că ar trebui bătute la intervaleregulate. Lui Egwene îi era tare teamă că Merana reuşise cumvasă facă o greşeală cât toate zilele. Bine măcar că amâna soliaElaidei; Egwene nu credea că el ştia cum să le facă faţă la fel debine cum îşi imagina el.— Perrin este cu el. Şi soţia lui Perrin! S-a căsătorit cu Faile!Vestea aduse câteva exclamaţii pe buzele femeilor. Nynaeve erade părere că Faile era mult prea bună pentru el, dar zâmbea largîn timp ce vorbea; Elayne spuse că spera să fie fericiţi, dar păreacă se îndoieşte că aveau să fie.

206

— Şi Loial este acolo. Şi Min. Mai lipseşte doar Mat şi noi trei.— Egwene, vrei să transmiţi un… mesaj înţeleptelor pentruMin? întrebă Elayne muşcându-şi buza de jos. Spune-i… ezită,mestecându-şi buza, spune-i că sper că va ajunge să oîndrăgească pe Min la fel de mult ca şi mine. Ştiu că sună ciudat,râse ea, dar este o chestiune doar între noi.Nynaeve se uită la Elayne la fel de ciudat ca şi Egwene.— Ii voi transmite, desigur. Dar nu intenţionez să vorbesc cu eleprea curând.Nici nu prea avea rost fiind erau atât de secretoase când veneavorba de Rand. Şi atât de ostile faţă de Aes Sedai.— Oh, nicio problemă, zise repede Elayne. Nu este important. Eibine, dacă nu putem folosi nevoia, trebuie să ne folosim picioarele,iar ale mele mă dor acum în Ebou Dar. Dacă nu te superi, mă voiîntoarce în corpul meu să dorm de-adevăratelea.— Ia-o înainte, spuse Nynaeve. Eu mai rămân puţin.După ce Elayne dispăru, Nynaeve se întoarse către Egwene.Rochia i se schimbase, iar Egwene bănuia de ce. Era un albastrupal,cu o croială joasă. Avea flori în păr şi panglici în cosiţă, deparcă ar fi fost gata de nuntă acasă, în ţinutul ei. Inima luiEgwene se strânse.— Ai auzit ceva de Lan? întrebă în şoaptă Nynaeve.— Nu, Nynaeve, nu am auzit. Îmi pare rău. Mi-aş dori să pot săţidau altă veste. Ştiu că este în viaţă, Nynaeve. Ştiu că te iubeştela fel de mult cum îl iubeşti şi tu.— Sigur că trăieşte, spuse hotărâtă Nynaeve. Nu voi permite săi se întâmple ceva. Am de gând să fie al meu. Este al meu şi nu osă permit să fie mort.Când Egwene se trezi, Siuan stătea lângă salteaua ei, o umbrăîn întuneric.— S-a înfăptuit? întrebă Egwene.Strălucirea saidarului o înconjură pe Siuan în timp ce urzea oţesătură împotriva trasului cu urechea în jurul lor.— Din cele şase surori care îşi încep paza la miezul nopţii, doartrei au Străjeri, iar aceştia vor rămâne afară. Li se va aduce ceaide mentă, cu un mic supliment pe care nu vor putea să îl simtă.— Fac ceea ce trebuie? întrebă Elayne închizând ochii pentru oclipă.— Mă întrebi pe mine? izbucni Siuan. Am făcut cum mi s-aordonat, Maică. Mai degrabă aş sări într-un banc de ştiuci plecatla vânătoare decât să ajut un bărbat să scape, dacă ar fi dupămine.— O să-l domolească, Siuan.Egwene mai vorbise cu ea, dar simţea nevoia să reia

207

argumentele, pentru a se convinge singură că nu face o greşeală.— Nici chiar Sheriam nu o mai ascultă pe Carlynia, iar Lelaineşi Romanda insistă. Fie să-l domolească, fie să facă ceea ce asugerat Delana. Nu o să permit o crimă! Dacă nu putem judecaun om pentru a-l executa, nu avem niciun drept să aranjăm săfie omorât. Iar dacă Merana a greşit cumva cu Rand, e ca şi cums-ar pune vreascuri uscate peste foc. Mi-ar plăcea să fiu sigură căse va duce la Rand în loc să fugă, Lumina ştie pe unde, făcândcine ştie ce. Cel puţin aşa va exista un fel de control asupra lui.O auzi pe Siuan oftând în întuneric.— Întotdeauna am crezut că etola cântăreşte la fel de mult catrei bărbaţi, şopti Siuan. Suprema Amyrlin are puţine deciziiuşoare de făcut, şi încă şi mai puţine de care poate fi sigură. Făceea ce trebuie şi plăteşte preţul dacă te înşeli. Şi uneori şi dacă aidreptate.— Mi se pare că vorba asta n-am mai auzit-o, râse Egweneîncet; după un timp, veselia i se stinse. Ai grijă să nu rănească penimeni când pleacă, Siuan.— Cum îţi e voia, Maică.— E groaznic, murmură Nisao. Dacă se află, numaidezaprobarea singură va fi suficientă să te trimită în exil, Myrelle.Şi pe mine odată cu tine. Acum patru sute de ani poate că eraceva obişnuit, dar nimeni nu s-ar mai gândi la aşa ceva în zilelenoastre. Unii ar spune că e o crimă.Myrelle se bucura că luna coborâse pe cer. Întunericul îiascundea rictusul. S-ar fi putut descurca singură cu Tămăduitul,dar Nisao studiase bolile minţii, lucruri pe care Puterea nu leputea atinge. Myrelle nu era sigură că era o boală, dar era dispusăsă încerce orice. Nisao n-avea decât să spună ce poftea; Myrelleştia bine că mai degrabă şi-ar fi tăiat o mână decât să dea cupiciorul şansei de a-şi adânci studiile.Îl putea simţi în noapte, apropiindu-se. Cele două erau departede corturi, departe de soldaţi, cu doar câţiva copaci în jurul lor. Îlsimţise din momentul în care legătura trecuse la ea, crima pentrucare se agita Nisao. Legătura unui Străjer trecând de la o soră laalta, fără aprobarea lui. Nisao avea totuşi dreptate. Trebuiau săpăstreze secretul cât mai mult timp posibil. Myrelle îi putea simţirănile, unele aproape vindecate, altele proaspete. Altele infectatefoarte tare. Bărbatul nu ar fi păşit în lături să evite o luptă.Trebuia să vină la ea, la fel de inexorabil cum un bolovan desprinsde pe munte trebuia să se rostogolească la vale. Un pas nu ar fifăcut să se dea din calea unei bătălii. Îi simţise călătoria îndistanţă şi sânge; sângele lui. Peste Cairhien şi Andor, Murandi şiAltara, prin ţinuturi infestate cu rebeli şi pungaşi, bandiţi şi juraţi

208

ai Dragonului, venind drept către ea ca o săgeată, făcându-şi loccu sabia prin orice bărbat înarmat care îi stătea în cale. Nicimăcar el nu putea face asta fără să fie rănit. Îi numără rănile înminte, minunându-se că mai era încă în viaţă.Mai întâi ajunse la ea sunetul copitelor – un mers sigur şiliniştit –, abia apoi zări silueta armăsarului înalt în întuneric.Călăreţul părea şi el făcut din noapte. Probabil îşi purta mantia.Calul se opri la cincizeci de paşi de ea.— Nu ar fi trebuit să-i trimiţi pe Nuhel şi Croi să mă găsească,zise călăreţul nevăzut cu o voce aspră. Aproape i-am omorâtînainte de a vedea cine erau. Avar, poţi să ieşi din spatelecopacului.Undeva la dreapta, noaptea păru să se mişte. Avar îşi purta şi elpelerina şi nu s-ar fi aşteptat să fie văzut.— Asta e o nebunie, murmură Nisao.— Taci! şuieră Myrelle, apoi strigă cu voce tare. Vino la mine.Calul nu se mişcă. Un câine de vânătoare care îşi jelea stăpânanu avea să vină de bunăvoie la noua stăpână. Ţesu cu delicateţeSpirit, atingându-i acea parte care purta legătura către ea; trebuiasă fie delicată, altfel ar fi fost conştient de atingere, şi doarCreatorul putea şti ce se putea întâmpla.— Vino la mine.De această dată calul începu să înainteze, iar bărbatul sări dinşa pentru a străbate pe jos ultimii paşi, un bărbat înalt, căruiaumbrele lunii îi desenau un chip cioplit în piatră. Apoi se opri înfaţa ei, privind în jos către ea. Iar în ochii reci şi albaştri ai lui LanMandragoran, văzu moarte. Să o ajute Lumina! Cum avea oare săîl ţină în viaţă suficient de mult timp?

CAPITOLUL 53

Sărbătoarea LuminilorPERRIN ERA DUS LA DISPERARE DE OAMENII CARE DANSAU pe străzileCairhienului; era aproape imposibil să se strecoare printre ei. Unlanţ de dansatori şerpuia pe lângă el, unduindu-se în spatele unuiins cu nasul mare, fără cămaşă, care cânta la fluier; ultima era ofemeie mică şi plinuţă râzând veselă, care îşi luă o mână de petalia bărbatului din faţa ei, încercând să-l tragă pe Perrin dupăea. El clătină din cap, şi fie că pe femeie o speriară ochii luigalbeni, fie chipul său, la fel de întunecat precum ceea ce simţea,căci îi dispăru veselia, lăsându-se purtată de lanţul de oameni,uitându-se pe furiş la el peste umăr, până când mulţimea oascunse. O femeie încărunţită, încă frumoasă, cu dungi coloratepână în talia rochiei de mătase de culoare închisă îşi aruncă

209

braţele subţiri în jurul gâtului lui Perrin, întinzându-şi gurapofticioasă spre el. Rămase uimită când o ridică delicat în braţe,dând-o la o parte din calea lui. Un grup de bărbaţi şi femei devârsta lui, dănţuind pe muzica tamburelor, dădu peste el, râzândveseli şi trăgându-l de haină. Îi ignorară clătinatul din cap pânăcând îl împinse tare pe unul dintre bărbaţi, mârâind la ceilalţi caun lup. Pentru o clipă râsul lor dispăru, rămânând uimiţi, apoi,continuară să facă zarvă, imitându-i mârâitul, înainte de adispărea în mulţimea dezlănţuită.Era prima zi a Sărbătorii Luminilor, cea mai scurtă zi din an,iar oraşul sărbătorea într-un mod pe care Perrin nu şi l-ar fiimaginat niciodată. Dansau şi ei, în Ţinutul celor Două Râuri, darasta…! Oamenii Cairhienului păreau hotărâţi să îşi scoatăpârleala în cele două zile de festival pentru un an întreg în care secomportau cuviincios. Buna-cuviinţă se dusese pe apa sâmbetei,odată cu toate barierele dintre nobili şi oamenii de rând, cel puţinîn public. Femei transpirate cu veşminte simple de lână îi trăgeaula dans pe bărbaţii îmbrăcaţi în mătăsuri cu dungi de culoarepână la brâu; bărbaţi în surtuce de căruţaşi sau grăjdariînvârteau la dans femei cu rochii scumpe, cu dungi de culoarepână la talie. Bărbaţi goi până la brâu îşi turnau vin în cap şipeste toţi cei din preajma lor. Se părea că oricare bărbat puteasăruta oricare femeie, oricare femeie putea săruta oricare bărbat,şi o făceau cu mare plăcere oriunde s-ar fi uitat Perrin. Încercă sănu se holbeze la ei. Unele nobile cu cârlionţii aranjaţi în turnurielaborate erau goale până la brâu sub pelerinele subţiri, pe carenu făceau niciun efort să le ţină închise. Printre oamenii de rând,puţine dintre femeile care îşi abandonaseră bluzele făceau vreunefort să se acopere cu ceva în afară de plete, adesea prea scurtepentru a acoperi ceva; îşi turnau vin peste ele şi peste cei din jur,la fel de sălbatice ca bărbaţii. Hohotele zgomotoase se amestecaucu o mie de melodii ce izvorau din fluiere, tobe şi comuri, ţitere,timpanoane şi scripci.Dacă ar fi văzut aşa ceva, Cercul Femeilor din Emond’s Field arfi avut o criză de isterie, iar Sfatul satului şi-ar fi înghiţit limbilefăcând apoplexie, dar dezmăţul din jurul său era doar un micdiscomfort care se adăuga iritării lui Perrin. Câteva ore, spuseseNandera, dar Rand dispăruse de şase zile. Min fie plecase cu el,fie stătea cu Aielii. Nimeni nu părea să ştie nimic. Înţeleptele, cuexcepţia uneia numite Sorilea, erau la fel de evazive ca nişte AesSedai când reuşea să le încolţească; Sorilea îi trântise în faţă să-şivadă de nevasta lui şi să nu-şi vâre nasul în treburi care nu-ipriveau pe cei din ţinuturile umede. Nu avea idee cum aflase denecazurile dintre el şi nevasta lui, dar nici nu-i păsa. În fiecare zi

210

simţea tot mai puternic că Rand avea nevoie de el, ca omâncărime de piele. Acum se întorcea de la şcoala lui Rand,făcuse o ultimă încercare, dar şi acolo toţi erau ocupaţi să bea, sădanseze şi să-şi facă de cap ca tot restul Cairhienului. Îispuseseră că o femeie numită Idrien era conducătoarea şcolii, dar,după ce reuşi să o găsească, cu ceva greutate şi multă jenă,întrerupând-o dintr-un sărut cu un tânăr care ar fi putut să-i fiefiu, tot ce putuse să-i spună era că poate un bărbat numit Fel ştiaceva, iar pe acesta îl găsi dansând cu trei fete care ar fi putut să-ifie nepoate. Cu toate trei deodată. Fel nu părea să-şi aducăaminte cum îl cheamă, şi nu era poate de mirare în acelecircumstanţe. Arde-l-ar focul pe Rand! Plecase fără să spună ovorbă, când ştia foarte bine de viziunile lui Min şi că avea să aibănevoie de el cu disperare. Chiar şi Aes Sedai se săturaseră, separe. Perrin aflase în acea dimineaţă că plecaseră de trei zile spreTar Valon, spunând că nu avea niciun rost să mai rămână. Ceplănuia Rand? Mâncărimea îl făcea pe Perrin să-şi dorească sămuşte ceva.Când ajunse la Palatul Soarelui, văzu că fiecare lampă eraaprinsă, iar lumânări arzânde fuseseră puse peste tot; coridoarelestrăluceau ca nişte pietre preţioase în soare. Şi în Ţinutul celorDouă Râuri fiecare casă era luminată, cu toate lămpile şilumânările disponibile, până la răsăritul celei de-a doua zile. Ceimai mulţi dintre servitorii Palatului erau în stradă, iar cei carerămăseseră păreau să râdă, să cânte şi să danseze în aceeaşimăsură în care lucrau. Chiar şi aici erau femei dezgolite până labrâu, de la feţişoare care nici nu ar fi avut dreptul să-şiîmpletească părul în coadă în Ţinutul celor Două Râuri până labunicuţe cu părul alb. Aielii de pe coridoare păreau dezgustaţiatunci când le observau, ceea ce nu se întâmpla foarte des. Maiales Fecioarele păreau furioase, deşi Perrin bănuia că nu dinpricina femeilor dezgolite; Fecioarele erau ca nişte pisici furioasedin ziua în care Rand dispăruse.Perrin străbătu coridoarele cu paşi mari, fără să se maiferească de data asta. Aproape că voia să dea peste Berelain. Îşiimagină o clipă cum o ia de gât cu dinţii şi o scutură până fuge cucoada între picioare. Din fericire, poate, ajunse în camera lui fărăsă dea peste ea.Faile aproape îşi ridică privirea de la tabla de joc atunci cândintră, Perrin era sigur de asta. Degaja încă un miros de gelozie,dar nu acesta era cel mai puternic; mânia era mai ascuţită, deşis-ar fi putut şi mai rău. Cel mai puternic miros era unul greu,agal, despre care îşi dădu seama că era dezamăgire. De ce eradezamăgită de el? Dacă ar fi spus un singur cuvânt care să arate

211

că vrea să se întoarcă la cum erau lucrurile înainte, s-ar fiaruncat în genunchi în faţa ei, gata să accepte orice vină pe carear fi vrut să i-o pună pe umeri. Dar tot ce făcu ea fu să mute opiesă, murmurând:— Este rândul tău, Loial. Loial?Smocurile urechilor lui Loial tresăriră neliniştite, iarsprâncenele i se lăsară în jos. Poate că Ogierii nu aveau un simţdezvoltat al mirosului – nu mai bun decât al lui Faile, să zicem –,dar puteau simţi starea de spirit a cuiva chiar şi atunci când unom nu şi-ar fi dat seama de nimic. Când Perrin şi Faile erau înaceeaşi cameră, Loial arăta de parcă îi venea să plângă. Acum oftăuşor, precum vântul printr-o peşteră, punând o piatră albă înlocul unde putea începe să captureze mare parte dintre pietrele luiFaile, dacă nu observa, dar probabil aceasta avea să bage deseamă; ea şi Loial erau jucători cu forţe egale, mult mai bunidecât Perrin.Sulin ieşi din dormitor, încruntându-se la Faile şi la Perrin.Mirosul ei îi aducea aminte de cel al unei lupoaice care sesăturase ca puii să-i roadă coada în joacă. Şi mai mirosea aîngrijorare. Şi, ciudat, a frică. Deci, nu putea înţelege de ce i sepărea ciudat ca servitoarea cu părul alb să miroasă a teamă –chiar şi una cu chipul brăzdat de cicatrici şi riduri.Pescuind o carte cu coperte de piele, lucrate în aur, Perrin seafundă într-un scaun, deschizând volumul la întâmplare. Dar nuse apucă de citit, nici nu văzuse ce carte luase în mâini. Traseadânc aer în piept, încercând să o simtă doar pe Faile.Dezamăgire, furie, gelozie, dar, sub toate astea, chiar sub mirosulslab de săpun de ierburi, era ea. Perrin îi trase în nări mirosul cunesaţ. Un singur cuvânt; atât trebuia ea să spună.Când se auzi o bătaie în uşă, Sulin ieşi cu paşi mari dindormitor, fluturându-şi fusta roşu cu alb şi uitându-se la Perrin,Loial şi Faile de parcă se întreba de ce nu răspunsese unul din ei.Se strâmbă dispreţuitoare când îl văzu pe Dobraine – părea săfacă asta din ce în ce mai des de când dispăruse Rand –, dar apoitrase adânc aer în piept de parcă şi-ar fi adunat puterile,forţându-se vizibil să arboreze un aer blând. Reverenţa ei adâncăar fi fost potrivită pentru un rege căruia îi plăcea să fie şi călău,căci rămase aşa, cu capul aproape de podea. Brusc, începu sătremure. Mirosul furiei se topi şi chiar şi îngrijorarea fu copleşităde un miros ca o mie de aşchii fine. Perrin mai simţise mirosulruşinii ei, dar de data asta ai fi zis că este gata să moară dincauza ei. Se mai simţea şi mirosul amar pe care femeile îlrăspândeau când erau gata să plângă.Desigur, Dobraine nu-i aruncă nici măcar o privire. Ochii lui

212

adânci îl studiară pe Perrin, cu chipul sobru, chiar sumbru, subfruntea rasă şi dată cu pudră. Dobraine nu mirosea deloc abăutură şi nici nu părea că ar fi dansat. Singura dată când Perrinîl mai întâlnise, avusese impresia că bărbatul mirosea a prudenţă;nu a teamă, ci ca şi cum s-ar fi plimbat printr-o pădure plină cuşerpi veninoşi. Mirosul era în acea zi de zece ori mai puternic.— Lumina fie cu tine, Senior Aybara! zise Dobraine, înclinânduşicapul. Pot vorbi singur cu tine?Perrin aşeză cartea pe podea, lângă scaun, făcându-i semn săse aşeze pe scaunul din faţa lui.— Lumina să te scalde, Seniore Dobraine! Dacă omul voia să seformalizeze, Perrin putea face şi el asta. Dar erau nişte limite.— Tot ce vrei să-mi spui, soţia mea poate auzi. Nu am secretefaţă de ea. Iar Loial este prietenul meu.Putea simţi privirea lui Faile. Brusc, mirosul ei fu covârşitor.Perrin asocia mirosul acela cu faptul că îl iubea; când era tandrăsau când îl copleşea cu sărutări, aroma ei îl răscolea. Se gândi săispună lui Dobraine să plece – şi lui Loial, şi lui Sulin; dacă Failemirosea astfel, cu siguranţă putea să îndrepte cumva lucrurile –,dar carhianul se aşezase deja.— Un bărbat cu o soţie în care poate avea încredere este maifericit de soartă decât unul acoperit de aur, zise el, aruncândtotuşi o privire scurtă către Faile. Astăzi Cairhienul a fost lovit dedouă nenorociri. În această dimineaţă, Seniorul Maringil a fostgăsit mort în pat, otrăvit se pare. Iar cu puţin timp în urmă,înaltul Senior Meila a căzut victimă sabiei unui mercenar, în plinăstradă. Foarte ciudat să se întâmple aşa ceva în timpulFestivalului Luminilor.— De ce îmi spui toate acestea? întrebă Perrin încet.Dobraine îşi desfăcu mâinile.— Eşti prietenul Seniorului Dragon, iar el nu este aici, spuse,apoi ezită un timp, vorbind de parcă îi scotea cineva vorbele cucleştele. Seara trecută, Colavaere a luat cina cu o serie demusafiri din Case mai mici. Daganred, Chuliandred, Annallin,Osiellin şi alţii. Lipsiţi de importanţă, dar numeroşi. Au vorbit săse alieze cu Casa Saighan şi să o sprijine pe Colavaere pentru aajunge pe Tronul Leului. Nici măcar nu au încercat să ţină secretăîntâlnirea.Bărbatul tăcu iarăşi, măsurându-l pe Perrin de sus pânăjos.Indiferent ce văzu, se simţi obligat să mai adauge o micăexplicaţie:— Iar acest lucru este ciudat, pentru că atât Maringil, cât şiMeilan şi-ar fi dorit tronul pentru ei înşişi, iar dacă ar fi aflat deîntâlnire ar fi sufocat-o cu propriile perne.

213

În cele din urmă, Perrin înţelese, deşi nu vedea de ce bărbatulvorbea cu atâtea ocolişuri. Şi-ar fi dorit ca Faile să spună ceva;era mult mai pricepută la aceste lucruri decât era el. O văzu cucoada ochiului, aplecată peste tabla de joc, uitându-se pe furiş lael.— Dacă Colavaere a comis o crimă, Seniore Dobraine, ar trebuisă te duci la… la Rhuarc.Voise să spună Berelain, dar simţise mirosul geloziei lui Failecrescând chiar înainte să rostească numele femeii.— Sălbaticul Aiel? pufni Dobraine. Mai bine la Berelain, deşinici aşa nu ar fi cu mult mai bine. Trebuie să recunosc că muiereaaia ştie să conducă un oraş, dar are impresia că în fiecare zi esteFestivalul Luminilor. Colavaere o să o taie în bucăţi şi o s-oprepare cu ardei. Tu eşti prietenul Dragonului Renăscut.Colavaere… de data asta se opri brusc, dându-şi şi el seama întrunfinal că Berelain intrase în cameră fără să bată la uşă, cărândceva lung şi subţire înfăşurat într-o pătură.Perrin auzise zgomotul clanţei, dar la vederea ei, cu sânii pejumătate dezgoliţi, fu cuprins de o furie care îi alungă orice altgând. Femeia venise aici, să continue să flirteze în faţa soţiei lui?Mânia îl ridică în picioare şi îl făcu să îşi lovească palmele unelede altele cu un zgomot de tunet.— Afară! Afară, femeie! Afară, acum! Sau o să te arunc eu afarăde o să te duci de-a berbeleacul!Berelain tresări atât de tare că scăpă din braţe pachetul, făcândun pas înapoi cu ochii mari, dar nu ieşi. Perrin îşi dădu seama cătoată lumea se uita la el. Chipul lui Dobraine rămase impasibil,dar degaja un miros de stupefacţie, ca un stâlp înalt de piatră înmijlocul unei câmpii. Urechile lui Loial erau ridicate drept, iarfalca îi căzuse în piept. Iar Faile, cu acel zâmbet rece… Perrin nuînţelegea. Se aşteptase să simtă valuri de gelozie, cu Berelainacolo în cameră, dar de ce mirosea atât de puternic a femeierănită?Brusc, Perrin văzu ce-i căzuse lui Berelain din braţe. Păturadezvelise sabia lui Rand şi centura cu catarama Dragonului. Ar fiputut Rand să le lase în urmă? Lui Perrin îi plăcea să segândească pe îndelete; atunci când te grăbeai, puteai răni pecineva fără să vrei. Dar sabia aceea căzuse ca o lovitură de fulger.Să te grăbeşti era o prostie în munca la fierărie şi nu puteai facedecât lucruri de mântuială, dar lui Perrin i se zbârli părul de peceafă şi un mârâit gros îi ţâşni din gât.— L-au luat! ţipă brusc Sulin, cutremurător. Cu capul dat pespate, cu ochii strânşi, gemea la tavan, iar sunetul vocii ei erasuficient să-l facă să tremure pe Perrin.

214

— Aes Sedai l-au luat pe fratele dintâi!Avea obrajii scăldaţi în lacrimi.— Fii calmă, femeie, spuse Berelain fermă. Du-te în cameracealaltă şi fii calmă. Nu puteam lăsa să se afle… zise către Perrinşi Dobraine.— Nu mă recunoşti, izbucni sălbatică Sulin, cu rochia asta şicu părul mare. Mai vorbeşte o dată cu mine ca şi cum nu aş fi aicişi o să primeşti ce ţi-a dat Rhuarc în Stânca din Tear şi ar fitrebuit să o tot facă de-atunci.Perrin schimbă priviri nedumerite cu Dobraine şi Loial, chiarînainte ca Faile să-şi ferească privirea. Pe de altă parte, Berelainpăli, devenind apoi stacojie; mirosea a umilinţă.Sulin se duse repede la uşă, dând-o de perete înainte ca cinevasă poată scoate o vorbă; Dobraine deschise gura să zică ceva, daro tânără Fecioară cu părul blond, care trecea pe coridor, rânjiamuzată la ea.— Şterge-ţi rânjetul de pe faţă! Luane, izbucni Sulin. Mâinilepăreau că i se mişcă, dar din încăpere nu se putea vedea clar.Luane îşi schimbă expresia.— Spune-i Nanderei să vină imediat aici. Şi lui Rhuarc. Şi adumiun cadin’sor şi foarfeci să-mi tai părul. Fugi, femeie! Eşti FarDareis Mai sau Shae en M’taal?Fecioara ţâşni pe coridor, iar Sulin se întoarse dând din capmulţumită, trântind uşa în spatele ei. Faile se holba la ea.— Soarta e cu noi, gemu Dobraine. Nu le-a spus Aielilor nimic;cred că femeia e nebună. O să hotărâm ce le spunem când vindupă ce o legăm fedeleş.Când se îndreptă către ea, scoţând chiar o eşarfă verde dinbuzunar, Perrin îl prinse de mână.— Ea este Aiel, Dobraine, zise Berelain. O Fecioară a Suliţei. Nuam înţeles de ce poartă livrea.Surprinzător, Berelain fu cea care primi o privire ameninţătoarede la Sulin. Perrin răsuflă uşor. Şi el care voise să o protejeze pefemeia cu părul alb de Dobraine. Cairhianul se uită întrebător lael, ridicând un pic mâna în care ţinea eşarfa; se părea că nurenunţase la ideea de a o lega fedeleş. Perrin păşi între cei doi,ridicând sabia lui Rand.— Vreau să fiu sigur.Brusc, realiză că era foarte aproape de Berelain. Aceasta se uităneliniştită către Sulin şi se apropie de el de parcă i-ar fi căutatprotecţia, dar mirosea a hotărâre, nu a nelinişte; mirosea ca unvânător.— Nu-mi place să trag concluzii pripite, zise el mergând cătrescaunul lui Faile; nu se grăbea, era doar un bărbat care se ducea

215

să stea lângă nevasta lui. Sabia nu dovedeşte nimic.Faile se ridică, uitându-se la tabla de joc peste umărul lui Loial,mai aproape de cotul lui. Berelain se mişcă şi ea, mai aproape deel; încă îi mai arunca priviri înfricoşate lui Sulin, deşi nu avea niciurmă de miros de teamă. El se mişcă după Faile, ca dinîntâmplare.— Rand a spus că trei Aes Sedai nu-i pot face rău dacă e atent,zise în timp de Faile înconjură masa şi se aşeză din nou în scaun.Am înţeles că nu a lăsat niciodată mai mult de trei să se apropiede el; Berelain cerşea milă din priviri, uitându-se speriată laSulin. Am înţeles că doar trei au venit aici în ziua în care el aplecat.Se duse după Faile, ceva mai repede. Ea se ridică din scaun,ducându-se iarăşi lângă Loial. Loial avea capul în mâini, gemândîncet, pentru un Ogier. Berelain se ţinu după Perrin, cu ochiimari, însăşi imaginea femeii care caută protecţie. Pe Lumină,părea hotărâtă!Întorcându-se pe călcâie cu faţa către ea, Perrin o împunse cuun deget suficient de tare să o facă să geamă.— Opreşte-te imediat! zise retrăgându-şi brusc mâna ca arsăcând realiză unde avea degetele. Reuşi să-şi păstreze o voce dură.— Opreşte-te imediat!Perrin se dădu înapoi, uitându-se atât de urât la ea, că ar fiputut să crape un zid de piatră. Putea înţelege de ce încă simţeaîn nări mirosul geloziei lui Faile, dar de ce, de ce, în numeleLuminii, mirosea şi mai rănită ca înainte?— Puţin bărbaţi mă pot face să îi ascult, râse Berelain încetişor,dar cred că tu eşti unul dintre ei; continuă, devenind serioasă. Amfost să caut prin camerele Seniorului Dragon, pentru că îmi erateamă. Toată lumea ştie că femeile Aes Sedai au venit să-lescorteze la Tar Valon şi nu am putut înţelege cum de aurenunţat. Eu am primit cel puţin zece vizite de la diferite surori,să mă sfătuiască ce să fac atunci când ele se vor întoarce la TarValon cu el. Păreau foarte sigure că aşa se va întâmpla.Femeia ezită să continue şi, deşi nu se uita la Faile, Perrin aveaimpresia că se gândeşte dacă să vorbească cu ea de faţă. Şi de faţăcu Dobraine, dar mai ales cu Faile. Mirosul de vânător rebeni.— Am impresia că ar trebui să mă întorc la Mayene, altfel s-arputea să plec de aici sub escortă.Sulin mormăi ceva sub bărbie, dar urechile lui Perrin o auzirăclar.— Rhuarc este un prost. Dacă într-adevăr ar fi fiica lui, nu armai avea timp de nimic altceva decât să o bată.— Zece? spuse Dobraine. Eu am primit doar o vizită şi mi s-a

216

părut că Aes Sedai e dezamăgită când i-am spus clar că i-am juratcredinţă Seniorului Dragon. Colavaere este cheia. Ştie la fel debine ca oricine că Seniorul Dragon vrea să-i dea tronul lui ElayneTrakand, se strâmbă el. Elayne Damodred ar fi trebuit să o cheme.Taringail ar fi trebuit să insiste ca Morgase să se mărite cu cinevadin casa Damodred, nu Trakand; ar fi avut suficientă nevoie de elca să facă asta. In fine, Elayne Trakand sau Elayne Damodred aremai multe drepturi să primească tronul decât oricine, mult maimulte decât Colavaere, dar sunt convins că Colavaere a pus să fieomorâţi Maringil şi Meilan ca să-şi deschidă drumul către tron.Nu ar fi îndrăznit niciodată să facă aşa ceva dacă socotea căSeniorul Dragon avea să se mai întoarcă.— Deci, ăsta era motivul, zise Berelain încruntându-se vexată.Am dovada că a pus un servitor să toarne otravă în vinul luiMaringil – a fost neglijentă, iar eu am adus doi prinzători de hoţifoarte pricepuţi –, dar nu ştiam de ce, spuse înclinându-şi capulîn faţa privirii admiratoare a lui Dobraine. Pentru asta va atârnaîn ştreang. Dacă mai avem vreo cale să-l aducem înapoi peSeniorul Dragon. Dacă nu, mi-e teamă că va trebui să luptăm sărămânem în viaţă.— O să-l aduc înapoi, mârâi Perrin încleştându-şi mâna peteaca sabiei. Dannil şi ceilalţi din Ţinutul celor Două Râuri erauprobabil la jumătatea drumului, întârziaţi din cauza căruţelor.Dar mai avea lupii.— Şi dacă va trebui să plec singur, o să-l aduc înapoi.— Nu singur, spuse Loial întunecat. Niciodată singur, atâtavreme cât eu sunt aici.Brusc, urechile i se mişcară de ruşine; întotdeauna se simţeastânjenit când cineva îl considera curajos.— Până la urmă, cartea mea nu o să se termine foarte binedacă Rand va fi închis în Turn. Şi nu pot scrie despre salvarea luidacă nu sunt acolo.— Nu veţi fi singuri, Ogierule, zise Dobraine. Până mâine aduncinci sute de oameni în care pot avea încredere. Nu ştiu ce putemface împotriva a şase Aes Sedai, dar eu îmi ţin jurămintele. Darcâtă încredere putem avea în sălbatici? întrebă, mângâind cudegetele eşarfa.— Câtă încredere putem avea în ucigaşii-de-copaci? întrebăSorilea cu o voce dură, intrând în cameră. Rhuarc era cu ea,mirosind posomorât, şi Amys, cu chipul prea tânăr încadratnepotrivit de părul alb, şi Nandera, degajând mirosul unei furiiucigaşe, cărând o legătură cenuşie cu verde şi brun.— Ştiţi? întrebă uimit Perrin.Nandera aruncă legătura către Sulin.

217

— Toh-ul tău a fost împlinit de mult timp. Aproape patrusăptămâni şi jumătate, o întreagă lună şi jumătate. Chiar şigai’shain spun că eşti prea mândră.Cele două femei dispărură în dormitor. Un miros de iritarevenise dinspre Faile de îndată ce Perrin vorbise.— Vorbitul prin semne al Fecioarelor, murmură ea, prea încetpentru ca altcineva decât el să o poată auzi. Errin îi aruncă oprivire recunoscătoare, dar ea părea concentrată la tabla de joc.De ce nu lua şi ea parte? Dădea sfaturi bune şi ar fi fostrecunoscător să afle ce gândeşte. Ea mută o piatră şi se încruntăla Loial, care era atent la ceilalţi. Încercând să nu ofteze, Perrinzise:—Nu-mi pasă cine are încredere în cine. Rhuarc, eşti gata să-ţitrimiţi luptătorii Aiel împotriva Aes Sedai? Sunt şase. Dar o sutăde mii de Aieli cred că o să le dea de furcă.Numărul pe care-l spusese îl făcu să clipească – zece mii deoameni erau o oaste frumuşică –, dar atâţia spusese Rhuarc căare, iar Perrin îl crezuse după ce văzuse cu ochii lui tabăra de pedealuri. Spre surprinderea sa, Rhuarc mirosea ezitant.— Nu este posibil să trimit atât de mulţi, zise el făcând o pauzăînainte de a continua. În această dimineaţă s-au întors iscoadele.Shaido vin în forţă din Piscul Dragonului, către inimaCairhienului. Aş avea poate suficienţi luptători să-i opresc – separe că nu vin chiar toţi –, dar, dacă mut atât de multe suliţe dinacest ţinut, tot ce am realizat aici se va duce de râpă. În cel maibun caz, Shaido vor jefui oraşul cu mult înainte să ne întoarcem.Cine ştie cât de mulţi vor veni înainte, şi poate se vor duce şi cătrealte ţinuturi, şi câţi dintre ei nu se vor strecura pretinzând căsunt gai’shain?Un miros puternic de dispreţ pluti dinspre el, dar Perrin nuînţelegea nimic. Ce mai conta cât teritoriu trebuia recucerit – saucâţi oameni vor muri, gândi cu durere – atâta vreme cât Rand,Dragonul Renăscut, urma să fie prizonier în Tar Valon?Sorilea îl studia pe Perrin. Adeseori privirea înţeleptelor îl făceape Perrin să se simtă ca în faţa unor Aes Sedai, măsurat şicântărit. Sorilea îl făcea să se simtă ca un plug stricat ce eradesfăcut, iar fiecare şurub analizat să vadă dacă trebuia înlocuitsau reparat.— Spune-i totul, Rhuarc, zise ea dur, punându-i mâna pe braţ.Are dreptul să ştie, răcoarea sufletului meu. Este aproape-fratelelui Rand al’Thor, adăugă cu o voce blândă, mirosind totuşi ahotărâre.Rhuarc îi aruncă o privirea grea, iar Dobraine se uitădispreţuitor. Într-un final, bărbatul se îndreptă de spate.

218

— Pot lua doar Fecioarele şi pe siswai’aman, zise cu un ton şicu un miros care indicau că mai degrabă şi-ar fi pierdut un braţdecât să trebuiască să spună acele cuvinte. Prea mulţi dintreceilalţi nu vor dansa dansul suliţelor cu Aes Sedai.Buzele lui Dobraine se strâmbară cu dispreţ.— Câţi cairhieni vor lupta cu Aes Sedai? întrebă încet Perrin.Şase Aes Sedai, şi nu avem nimic decât oţel împotriva lor.Câte Fecioare şi câţi sis… ce naiba or fi fost, putea strângeRhuarc? Nu conta; se putea întotdeauna bizui pe lupi. Câţi lupiaveau să moară?— Eu voi lupta, Seniore Aybara, zise băţos Dobraine,ştergându-şi dispreţul de pe chip. Eu şi cei cinci sute ai mei, chiardacă ar fi şaizeci de Aes Sedai.Sorilea hohoti scurt, cu o voce uscată.— Nu-ţi fie teamă de Aes Sedai, ucigaşule-de-copaci.Brusc, stupefiant, în faţa ei dansa o mică flacără. Puteaconduce Puterea!Femeia lăsa flacăra să se stingă şi începură să plănuiască, darrămase în gândurile lui Perrin. Mică şi tremurătoare, flacărafusese o declaraţie de război mai puternică decât o mie detrompete, un război până la moarte.— Dacă vei coopera, zise Galina pe un ton banal, îţi vei faceviaţa mai uşoară.Fata se uită la ea cu încăpăţânare, foindu-se pe scaun.Transpira abundent, deşi nu purta haină. Cortul era fierbinte;Galina uita uneori pur şi simplu de temperatură. Se întrebă, şi nuera pentru prima dată, ce era cu această Min sau Elmindreda,sau cum s-o fi chemând de fapt. Prima dată când o văzuse Galinapurta veşminte de băiat şi era în compania lui Nynaeve al’Meara şia lui Egwene al’Vere. Şi a lui Elayne Trakand, dar celelalte douăfemei erau cele legate de al’Thor. A doua oară, întruchipase exactgenul de femeie pe care Galina o ura cel mai mult, o mironosiţăînzorzonată, dar fusese sub protecţia lui Siuan Sanche, aşa că numai contase oricum. Galina nu-şi putea imagina ce fusese încapul Elaidei să o lase să plece din Turn. Dar poate că nu avea săi-o predea imediat Elaidei. Dacă o folosea pe fată cum trebuie înTurn, ar fi putut să o prindă pe Elaida în plasă ca pe o vrabie.Căci, cu tot ce făcea Alviarin, Elaida devenise una dintre aceleSuprem înscăunate puternice, care hotărau totul cu o mână defier; dacă o punea într-o colivie, cu siguranţă poziţia lui Alviarin arfi fost slăbită. Dacă o folosea cum trebuie…O schimbare în firele ţesăturii pe care o simţea o făcu pe Galinasă se ridice.— O să vorbesc din nou cu tine după ce te mai gândeşti, Min.

219

Gândeşte-te bine câte lacrimi valorează un bărbat.Odată ajunsă afară, se răsti la Străjerul îndesat care stătea depază.— Păzeşte-o cum trebuie, de data asta.Carilo nu fusese de strajă în timpul incidentului de noapteatrecută, dar prea erau cocoloşiţi Străjerii. Dacă tot trebuiau săexiste, măcar să fie trataţi ca nişte soldaţi, nimic mai mult.Ignorându-i plecăciunea, se îndepărtă graţioasă de cort,uitându-se după Gawyn. Tânărul stătea prea retras de cândal’Thor fusese capturat şi mult prea tăcut. Nu avea să permită catotul să fie distrus de dorinţa lui de a-şi răzbuna mama. Dar îlvăzu pe Gawyn călare, la marginea taberei, vorbind cu un grup debăieţi, care-şi spuneau singuri Tineri.În acea zi se opriseră mai devreme decât era nevoie, iarcorturile şi căruţele aruncau umbre lungi lângă drum în soareledupă-amiezii. In jurul taberei erau câmpii netede şi dealuri joaseşi se puteau vedea doar câteva tufişuri, mici şi rare. Încă treizecişi trei de Aes Sedai se alăturaseră celor şase de la început, cuservitorii lor – şi Străjerii; nouă erau verzi, doar treisprezece Roşii,iar restul Albe – din fosta Ajah a lui Alviarin – alcătuind o tabărămare, chiar şi fără să-i mai ia în calcul pe Gawyn şi pe soldaţii lui.Câteva surori ieşiseră din corturi, privind, după ce simţiserăacelaşi lucru ca şi Galina. În centrul atenţiei lor erau şapte AesSedai, şase dintre ele aşezate pe scăunele în jurul unui cufărmare, plasat astfel încât să fie încins de ultimele raze de soare. Aşaptea era Erian; nu se mai îndepărtase de cufăr după ce al’Thorfusese pus înapoi în el noaptea trecută. Îi permiseseră să iasă dinel odată ce se îndepărtaseră de Cairhien, dar Galina bănuia căErian ar fi vrut ca el să facă restul călătoriei închis acolo.Surori Verzi se strânseră în jurul ei de îndată ce se apropie.Erian era frumoasă de obicei, cu chipul palid un oval minunat,dar acum avea obrajii stacojii, aşa cum fusese din noapteatrecută, iar ochii ei negri frumoşi, erau injectaţi.— Iar a încercat să străpungă scutul, Galina, zise cu o vocegroasă şi aspră, plină de furie şi dispreţ. Trebuie pedepsit iarăşi.Şi vreau să-l pedepsesc eu.Galina ezită. Mult mai bine ar fi fost să o pedepsească pe Min;asta l-ar fi potolit cu siguranţă pe al’Thor. Fusese cuprins de furievăzând-o pedepsită pe Min noaptea trecută pentru izbucnirea ei,provocată de faptul că îl văzuse pe el pedepsit mai întâi.Întregul incident începuse pentru că al’Thor descoperise că Minera în tabără, după ce un Străjer neglijent îi permisese să meargăprin întuneric, în loc să o ţină ascunsă în cort. Cine ar fi crezut căal’Thor, despărţit de Putere şi înconjurat din toate părţile, ar fi

220

putut să-şi piardă firea atât de tare. Nu încercase doar să rupăscutul, dar ucisese cu mâinile goale un Străjer şi îl rănise pe altulcu sabia celui mort, atât de tare că omul murise în timp ce eraTămăduit. Şi toate astea se întâmplaseră în cele câteva clipe decare avuseseră nevoie surorile ca să-şi revină din şoc şi să-l legecu Puterea.Dacă ar fi fost după voia ei, de două zile Galina ar fi adunatsurorile Roşii şi l-ar fi domolit pe al’Thor. Dar, cum asta erainterzis, ar fi preferat să îl predea la Turn neatins, atâta vreme câtera politicos. Chiar şi acum, eficienţa era singurul lucru care ointeresa, iar eficient ar fi fost să o aducă pe Min acolo şi să-l lasepe al’Thor să-i audă vaietele şi plânsul şi să ştie că din cauza luieste pedepsită. Dar întâmplarea făcea ca ambii Străjeri morţi săfie ai lui Erian. Probabil toate surorile credeau că era dreptul ei.Iar Galina voia ca sora verde din Illian, cu chip de păpuşă, săscape cât mai repede de furie. Era mult mai bine ca tot restuldrumului să poată admira chipul acela de porţelan.Galina aprobă cu o mişcare a capului.Rand clipi când lumina îi umplu brusc pieptul. Nu îşi putusecontrola tresărirea; ştia ce urma să se întâmple. Lews Therintăcu, nemişcat. Rand abia mai putea controla Vidul şi îşi simţifiecare muşchi dureros când fu ridicat în picioare. Strânse dindinţi şi încercă să nu-şi închidă ochii în ceea ce părea a fi soareleamiezii. Aerul părea minunat de curat; cămaşa murdară i se lipisede piele, picurând sudoare. Nu era legat cu frânghii, dar nu ar fiputut pune un pas nici dacă ar fi trebuit să-şi salveze viaţa. Dacănu ar fi fost susţinut cu Puterea, s-ar fi prăbuşit. Până când nuvăzu cât de jos coborâse soarele, nu-şi dădu seama cât de multtimp stătuse în cufăr, cu capul între genunchi, într-o baltă desudoare.Se uită doar o clipă către soare. Fără să vrea, privirea sa se fixăpe Erian, chiar înainte ca femeia să se înfigă înaintea lui. Femeiascundă şi subţire se uita urât la el, cu ochii negri plini de furie, şiaproape tresări iarăşi. Spre deosebire de noaptea trecută, nuspuse nimic, dar începu.Prima lovitură nevăzută îl izbi peste umeri, o parte a pieptuluişi a coapselor. Golul se spulberă. Aer. Doar Aer. Parcă părea maiuşor, dacă îşi repeta asta. Totuşi, fiecare lovitură părea o biciuire,dată de un braţ mai puternic decât al oricărui bărbat. Înainte săînceapă, fusese deja acoperit cu dungi vineţii de la umeri lagenunchi. Fusese conştient de ele, deşi nu chiar atât de slab pecât şi-ar fi dorit; chiar şi în interiorul Vidului şi-ar fi dorit săplângă. După ce acesta dispăru, simţi nevoia să urle.Dar strânse din dinţi. Câteodată, îi mai scăpa câte un geamăt,

221

iar Erian îşi dubla eforturile, vrând şi mai mult. Refuza să-i deasatisfacţie. Nu putea să nu tremure la fiecare lovitură, dar altăsatisfacţie nu avea să-i dea. Se uita fix în ochii ei, refuzând săclipească sau să se uite în altă parte., Am ucis-o pe Ilyena“, gemea Lews Therin la fiecare lovitură.Rand avea propria litanie. Durerea îi ardea pieptul. „Asta seîntâmplă când ai încredere în Aes Sedai. Focul îi izbi spatele.Niciodată din nou; nici cât un fir de păr. Ca un brici. Asta seîntâmplă când ai încredere în Aes Sedai.“Credeau că îl pot zdrobi. Credeau că îl pot face să se târască lapicioarele Elaidei. Atunci făcu cel mai greu lucru pe care îl făcuseîn viaţa lui. Zâmbi. Doar cu buzele, dar se uită în ochii lui Erian,zâmbind. Femeia făcu ochii mari, sâsâind, iar loviturile începurăsă curgă din toate părţile.Durere şi foc. Nu putea vedea, dar simţea. Agonie şi infern. Eraconştient că mâinile îi tremurau în legăturile invizibile, dar seconcentră să-şi ţină fălcile încleştate. „Asta se întâmplă când… Nuvoi ţipa! Nu voi ţipa! Niciodată, nici în…! Nici cât un fir de păr!Niciodată! Nu voi ţipa! Niciodată! Niciodată! NICIODATĂ!“La început îşi dădu seama că respiră. Aer, tras cu sete prinnări. Tremura – se simţea ca o flacără pulsând –, dar bătaiaîncetase. Era aproape un şoc să îşi dea seama de asta. Seterminase ceva ce nu crezuse că avea să se mai termine vreodată.Simţea gust de sânge, iar fălcile îl dureau aproape la fel de multca restul corpului. Bine. Nu ţipase. Muşchii feţei erau crispaţi, caîntr-un ghem; ar fi trebuit să facă un efort doar ca să deschidăgura.Vederea şi-o recăpătă ultima, dar apoi se întrebă dacă durereanu îl făcea să halucineze. Printre Aes Sedai era un grup deînţelepte, aranjându-şi şalurile pe umeri şi uitându-se la AesSedai cu toată aroganţa de care erau în stare. Când se decise căerau reale – dacă nu cumva avea vedenii că Galina vorbea cu unadintre ele primul său gând fu că avea să fie salvat. Dacăînţeleptele reuşiseră cumva… Era imposibil, dar totuşi… Apoi orecunoscu pe femeia cu care vorbea Galina.Sevanna înaintă către el, zâmbind cu gura ei grasă şihrăpăreaţă. Ochii aceia verzi se uitau lung la el; avea un chipfrumos, încadrat de un păr auriu. Rand ar fi preferat să se uite laun lup turbat. Era ceva ciudat în felul în care stătea, aplecatăuşor înainte, cu umerii traşi pe spate. Ea se uita în ochii lui.Brusc, indiferent cât de mult îl durea, Rand vru să râdă; ar fi râs,dacă ar fi fost sigur ce zgomot i-ar fi ieşit dacă deschidea gura.Iată-l acolo, prizonier, bătut aproape până să fie ucis, cu urme delovituri arzându-i corpul, cu sudoare înţepătoare pe el, iar femeia

222

care-l ura şi care-l acuza de moartea iubitului ei încerca să-şi deaseama dacă el nu i se uita în decolteu!Încet, îi trecu un deget peste gât – cât de mult putu – de parcăşi-ar fi imaginat că îi taie capul. Un lucru potrivit, dacă se gândeala soarta lui Couladin.— L-am văzut, zise ea oftând satisfăcută, cu un mic fior deplăcere. V-aţi ţinut învoiala, şi aşa am făcut şi eu.Aes Sedai îl băgară iarăşi în cufăr, cu capul între genunchi,ghemuit în balta de sudoare. Capacul se închise, iar întunericul îlînvălui.Abia atunci îşi descleştă fălcile, deschizându-şi gura şi scoţândo respiraţie tremurătoare. Nu fusese sigur că nu o să izbucneascăîn plâns, nici măcar acum. Pe Lumină, parcă luase foc!Ce căuta Sevanna acolo? Ce învoială? Nu. Ar fi fost bine să ştiece înţelegere exista între Turn şi Shaido, dar îşi putea face griji deacest lucru mai târziu. Acum trebuia să se gândească la Min.Trebuia să evadeze. Îi făcuseră rău. Gândul era atât de cumplit căaproape îi depăşea durerea fizică. Aproape.Bâjbâi printr-o mare de durere pentru a-şi redobândi Vidul, dar,într-un final, fu înconjurat de gol şi căută saidinul… pentru a-lgăsi acolo pe Lews Therin; două rânduri de mâini încercând săprindă ceva ce doar o singură pereche ar fi putut.„Arză-te-ar, mârâi Rand în minte. Arză-te-ar! Nu ai putea să măajuţi, măcar de data asta, în loc să lucrezi împotriva mea!“, Ajută-mă tu pe mine!“ răbufni Lews Therin.Rand aproape pierdu iarăşi Vidul, şocat. Nu putea fi oîntâmplare; Lews Therin îl auzise şi răspunsese. „Am putea lucraîmpreună, Lews Therin.“ Nu voia să lucreze cu el, îl voia dispărutdin mintea sa. Dar mai era şi Min. Şi nu ştia câte zile mai aveaude petrecut pe drumul spre Tar Valon. Iar odată ajunşi acolo numai aveau nicio şansă. Niciodată.Îi răspunse un hohot de râs nesigur şi temător. „împreună?“ Althohot, de om nebun de legat. „împreună. Indiferent cine eşti.“Apoi vocea şi prezenţa dispărură.Rand tremura. Îngenuncheat acolo, adăugând picături desudoare la balta în care zăcea, tremura.Încet, căută din nou saidinul… şi găsi scutul, desigur. Darasta şi căuta. Încet, cu blândeţe, îl cercetă cu atenţie, până înlocul unde dădu peste şase noduri moi.„Moi, zise Lews Therin, oftând. Asta pentru că ele sunt aici.Menţinând scutul. Dacă îl înnoadă, vor fi tari. Nu se poate facenimic când sunt moi, dar pot desface ţesătura dacă o înnoadă. Cutimpul.“ Făcu o pauză atât de lungă, încât Rand crezu că plecasedin nou, apoi bărbatul şopti: „Eşti real?“, apoi dispăru.

223

Cu delicateţe, Rand cercetă cele şase noduri moi. Câte unulpentru fiecare Aes Sedai. Cu timpul? Dacă legau scutul, ceea cenu făcuseră până acum în… Câte zile trecuseră? Şase? Şapte?Opt? Nu conta. Nu îşi putea permite să aştepte prea mult. Înfiecare zi era mai aproape de Tar Valon. Mâine va încerca să rupădin nou scutul; fusese ca şi cum ar fi lovit un zid de piatră cumâinile goale, dar lovise cu toată puterea lui. Mâine, când Erian îlva biciui – era sigur că va fi ea –, o să-i zâmbească iarăşi, apoi,când durerea va fi prea mare, va lăsa ţipetele să vină. În ziuaurmătoare, poate că doar va atinge scutul, suficient de tare cafemeile să îl simtă, dar doar atât, iar apoi, după ce îl vor pedepsiiarăşi, va înceta. Poate va cerşi apă. Îi dăduseră puţin la ivireazorilor, dar îi era iarăşi sete; şi, chiar dacă îl lăsau să bea maimult de o dată pe zi, nu ar fi fost o idee rea să cerşească. Şi, dacăîncă mai era în cufăr până atunci, poate se va umili ca să-l laseafară. Probabil tot în cufăr aveau să-l ţină; puţine şanse să-l laseafară până nu erau sigure că şi-a învăţat lecţia. Îşi simţea muşchiidureroşi gândindu-se că ar mai putea sta acolo două sau trei zile.Nu avea niciun pic de loc să se mişte, dar corpul său încerca. Încădouă sau trei zile, şi ele vor fi sigure că era distrus. Se va uita cufrică în jur, evitând să privească în ochii cuiva. O cârpă pe care oputeau scoate din cufăr. Dar, şi mai important, o cârpă care nuera nevoie să fie păzită cu mare atenţie. Şi apoi, poate, vor decidecă nu e nevoie de şase femei care să menţină scutul, sau poate îlvor lega, sau poate… orice. Avea nevoie să se întâmple ceva. Orice!Era un gând disperat, dar îşi dădu seama că râdea, şi nu seputea opri. Nu se putea opri nici să pipăie scutul, un orb disperatcare-şi plimba degetele pe o bucată de sticlă.Galina se încruntă în urma femeilor Aiel care plecau, pânăajunseră pe o culme şi trecură în partea cealaltă, făcându-senevăzute. Fiecare dintre ele, cu excepţia Sevannei, putea conducePuterea, iar unele erau chiar puternice. Nu era de mirare căSevanna se simţise în siguranţă, înconjurată de mai bine de oduzină de sălbăticiuni. Era amuzant, căci sălbaticele astea eraufoarte neîncrezătoare, dar peste câteva zile se va folosi iarăşi deele, în a doua parte a „înţelegerii“ pe care Sevanna trebuia să oducă la îndeplinire. Regretabila moarte a lui Gawyn Trakand şi amultora dintre Tinerii lui.Întorcându-se în mijlocul taberei, o găsi pe Erian stând încălângă cufărul unde era înghesuit al’Thor.— Plânge, Galina, zise fioroasă. Îl auzi? Plânge… brusc, lacrimiîncepură să se scurgă pe chipul ei.Stătea acolo, plângând încetişor, cu pumnii încleştaţi de fustă.— Vino în cortul meu, zise cu blândeţe Galina. Am un ceai bun

224

de afine, şi-ţi voi pune o compresă rece pe frunte.— Mulţumesc, Galina, zâmbi Erian printre lacrimi, dar nu pot.Rashan şi Bartol mă aşteaptă. Îmi e teamă că ei suferă mai multca mine. Nu doar pentru că mă simt suferind, dar suferă şi pentrucă ştiu ce simt eu. Trebuie să-i consolez.Strânse cu recunoştinţă mâna Galinei, plecând graţioasă.Galina se încruntă la cufăr. Al’Thor părea că plânge; sau cărâde, lucru de care se îndoia foarte tare. Se uită după Erian cumdispare în cortul Străjerilor ei. Cu siguranţă al’Thor va plânge.Mai aveau cel puţin două săptămâni până la Tar Valon şi laintrarea triumfală plănuită de Elaida; da, cel puţin douăzeci dezile. De aici încolo, fie că Erian va dori sau nu să-l lovească ea,bărbatul va fi pedepsit în fiecare zi, la răsărit şi la apus. Când vaajunge cu el la Turnul Alb, va săruta inelul Elaidei, va vorbi doarîntrebat şi va îngenunchea într-un colţ atunci când nu va fi nevoiede el. Cu ochii mijiţi, se duse să-şi bea singură ceaiul de afine.După ce intrară într-un pâlc mare de copaci, Sevanna seîntoarse către celelalte, gândindu-se ce extraordinar era că nici numai băga de seamă copacii. Până să treacă Zidul Dragonului, nuvăzuse niciodată atât de mulţi copaci la un loc.— Aţi văzut toate ce au folosit ca să-l lege? întrebă, de parcă arfi vrut să spună „şi“ în loc de „toate“.Therava se uită către celelalte, apoi dădu din cap.— Putem ţese tot ce au făcut şi ele.Dând aprobator din cap, Sevanna pipăi cu degetele micul cubde piatră, cu incrustaţiile lui complicate, pe care îl ţinea în pungade la brâu. Bărbatul ciudat din ţinuturile umede îi spusese să îlfolosească acum, când al’Thor era captiv. Chiar avusese de gândsă facă acest lucru, până în clipa în care pusese ochii pe al’Thor;acum se decisese să arunce cubul. Era văduva unei căpetenii carefusese la Rhuidean şi a unui bărbat care fusese căpetenie, fără săse fi dus acolo. Dar ea va deveni soţia car’a’carnului însuşi.Fiecare suliţă Aiel va fi închinată ei. Încă mai simţea în vârfuldegetului pielea gâtului lui al’Thor, acolo unde avea să îi punăzgarda.— E timpul, Desaine.Desigur, Desaine clipi mirată şi abia avu timp să scoată unţipăt înainte ca femeile să se apuce de treabă. Desaine semulţumise să bombăne despre poziţia Sevannei, dar aceasta îşifolosise timpul cum trebuie. Cu excepţia lui Desaine, toatecelelalte femei erau alături de ea, trup şi suflet.Sevanna se uită cu mare atenţie la ce făceau celelalte înţelepte;Puterea Supremă o fascina, toate acele lucruri făptuite ca printrunmiracol, cu atât de multă uşurinţă; era foarte important să fie

225

limpede că ceea ce i se făcea lui Desaine fusese făcut cu Puterea.Se gândi că era uimitor că un trup uman putea fi rupt în bucăţicu atât de puţin sânge.

CAPITOLUL 54

MesajulCÂND DIN SOARE NU MAI RĂMĂSESE DECÂT O LINIE subţire şistrălucitoare la orizont, cea de-a doua zi a Sărbătorii Luminilorgăsi străzile Cairhienului înţesate de petrecăreţi. În aer pluteafrenezia festivalului şi puţini erau aceia care-l băgau în seamă pebărbatul întunecat la chip, cu o barbă ondulată şi o secure laşold, călărind un cal înalt, pe străzile drepte ca o săgeată careduceau către râu. Unii se uitau la tovarăşii lui; un bărbat Aiel numai era o noutate, deşi nu mai umblau pe străzi de când începusesărbătoarea, dar nu vedeai în fiecare zi un Ogier, mai înalt decâtun călăreţ, şi mai ales unul care căra pe umăr un topor uriaş, cuo coadă aproape la fel de lungă pe cât era el de înalt. Ogierul eraatât de sumbru, încât cel cu barbă părea vesel prin comparaţie.Vasele de pe Alguenya aveau toate felinarele aprinse, chiar şicorăbiile Oamenilor Mării care stârniseră atâtea zvonuri, căci eraula ancoră de atât de mult timp, fără să aibă contacte cu ţărmul.Din câte auzise Perrin, Oamenii Mării dezaprobau chiar mai multdecât neamul Aiel dezmăţul din oraş; de fiecare dată când Gaulvedea sărutându-se un bărbat cu o femeie, părea gata să-şi deaduhul din pricina şocului. Că femeia era dezbrăcată nu părea să-lderanjeze nici pe departe atât de mult cât îl deranja faptul că sesărutau în văzul tuturor.Cheiuri lungi de piatră înaintau adânc în albia râului, străjuitede clădiri cu ziduri înalte, iar legate de ele se legănau bărci şi vasede toate tipurile şi dimensiunile, inclusiv bacuri, de la cele micicare ar fi putut duce doar un cal până la cele mari, care ar fiputut căra cincizeci. Perrin nu putea vedea mai mult de un singurom pe oricare dintre ele. Îşi opri bidiviul în faţa unei ambarcaţiunilate, fără catarge, legate de piloni de piatră. O rampă lega vasul dechei. Un bărbat gras şi cărunt, gol până la brâu stătea pe puntecocoţat pe fundul unui butoi, ţinând pe genunchi o femeiecăruntă, cu o jumătate de duzină de dungi strălucitoare pe rochiaînchisă la culoare.— Vrem să trecem, zise Perrin tare, încercând să nu se uite la eimai mult decât îi trebuia ca să-şi dea seama dacă sedesprinseseră sau nu din braţele celuilalt. Ei bine, nu. Perrinaruncă o coroană andorană pe punte, iar sunetul monedei grelede aur îl făcu pe ins să-şi întoarcă privirea.

226

— Vrem să trecem, zise Perrin din nou, cântărind o altămonedă în palmă. După câteva clipe, mai adăugă una. Bărbatulîşi linse buzele.— Trebuie să găsesc vâslaşi, mormăi, uitându-se lung la mânalui Perrin.Oftând, Perrin mai scoase încă două din pungă; îşi amintea devremurile când i-ar fi ieşit ochii din cap dacă ar fi avut o singurămonedă.Barcagiul sări în sus, lăsând-o pe nobilă să cadă în fund cuzgomot, şi se repezi pe rampă gâfâind, spunându-i că va duradoar câteva clipe. Femeia îi aruncă lui Perrin o căutătură plină dereproş şi porni graţioasă pe chei, cu demnitatea uşor şifonată defaptul că se freca în locul unde se lovise; nu ajunse prea departeînainte de a-şi ridica rochia până la genunchi, alergând către ungrup de dansatori care ţopăiau la malul apei. Perrin îi putea auzirâsul.Trecură ceva mai mult decât câteva clipe, dar promisiuneaaurului fusese suficientă, căci în scurt timp barcagiul se întoarsecu suficienţi vâslaşi. Perrin mângâie botul calului în timp ce vasulse urni din loc. Încă nu se decisese ce nume să-i dea; animalulera din grajdul Palatului Soarelui. Bine făcut, cu picioarele dinfaţă albe, părea a fi un animal vrednic, deşi nu îl egala peTrăparu’.Arcul său din Ţinutul celor Două Râuri, fără coarda pusă, eraagăţat pe o parte a şeii, iar tolba plină era prinsă de partea dinfaţă, alături de o legătură lungă, strânsă cu grijă. Sabia lui Rand.Faile legase ea însăşi pachetul, dându-i-l fără o vorbă. Apoispusese ceva, după ce el se întorsese, dându-şi seama că nu o săprimească niciun sărut.„Dacă vei cădea, şoptise ea, voi lua eu sabia ta în mână.“Nu era sigur dacă ea voise ca el să o audă sau nu. Mirosul eiera un asemenea amestec de emoţii, că nu-şi putea da seama denimic.Ştia că ar fi trebuit să se gândească la ce urma să facă, darFaile i se strecura mereu în gânduri. La un moment dat, fusesesigur că ea va anunţa că vine cu el şi i se strânsese inima. Dacăar fi făcut astfel, ştia că nu ar fi putut să o refuze – nu după toatădurerea pe care i-o pricinuise –, dar erau şase Aes Sedai în faţalor, şi sânge, şi moarte. Dacă Faile murea, Perrin ştia că ar fiînnebunit. Asta se întâmplase când Berelain anunţase că vaconduce în urmărire Garda înaripată din Mayene. Din fericire,momentul trecuse destul de repede, dar nu fără oarecarestânjeneală.„Dacă părăseşti oraşul pe care Rand ţi l-a lăsat în stăpânire,

227

spusese Rhuarc încet, câte zvonuri nu se vor ivi? Dacă îţi trimiţitoate suliţele, câte zvonuri nu se vor naşte? Ce poveşti vor se vorisca din acestea?“ Păruse că îi dădea un sfat, dar nu chiar; cevadin vocea căpeteniei de clan făcea ca vorbele sale să fie mult maiputernice.Berelain se uitase urât la el, mirosind a încăpăţânare. Încetulcu încetul, mirosul dispăruse, iar ea murmură pentru sine:„Câteodată cred că sunt prea mulţi bărbaţi care pot să… DoarPerrin fu în stare să o audă. Zâmbind, ea vorbi tare, cu un tonregal: Este un sfat bun, Rhuarc. Cred că o să-l urmez“.Dar cel mai interesant lucru fusese modul în care li secombinau mirosurile, al ei şi al lui Rhuarc. Lui Perrin i se părusecă era ca şi cum ar fi fost un pui aproape crescut mare şi un lupmatur, un tată indulgent care avea drag de fiica lui, şi ea de el,deşi câteodată mai trebuia să o muşte blând de nas ca să o facăsă se comporte aşa cum trebuie. Perrin văzuse cum hotărârea sestinge din ochii lui Faile, şi asta era cel mai important. Ce avea săfacă? Dacă mai trăia să apuce să o mai vadă, ce avea să facă?La început, vâslaşii îmbrăcaţi prost sau goi până la brâu seamuzară râzând prietenoşi despre faptul că nicio cantitate de aurnu era suficientă pentru ce distracţie pierdeau. Râdeau în timp cetrăgeau de vâsle şi fiecare dintre ei se lăuda că dansase sausărutase femei nobile. Un ins înalt, cu o bărbie mare, pretindeachiar că ţinuse o nobilă tairenă pe genunchi când auzise strigătullui Manal, dar nimeni nu credea aşa ceva. Perrin cu siguranţă nu;bărbaţii taireni aruncaseră o privire la ce se întâmpla pe străzi şise repeziseră afară; femeile tairene aruncaseră o privire şi seîncuiaseră în camere, cu gărzi la uşă.Glumele şi râsetele nu ţinură mult. Gaul era cât mai aproape decentrul vasului, cu ochii sălbatici fixaţi pe ţărmul îndepărtat,stând pe vârful picioarelor, de parcă era gata să facă un salt. IarLoial, sprijinit de toporul uriaş găsit în Palatul Soarelui, cugravuri pe lama care semăna cu lama toporului unui tăietor delemne, rămăsese ca o statuie, cu chipul cioplit parcă în granit.Vâslaşii tăcură din gură, trăgând de vâsle cât puteau de tare, abiaîndrăznind să se uite la pasagerii lor. Când ajunseră în cele dinurmă la docurile de piatră de pe malul de la apus al Alguenyei,Perrin îi dădu stăpânului vasului – dacă stătea bine să segândească, spera că el era proprietarul – restul aurului şi câtevamonede de argint pe deasupra, pentru sperietura trasă dinpricina lui Gaul şi Loial. Bărbatul tresări luând banii, făcu un pasînapoi şi se înclină atât de adânc că aproape îşi atinse genunchiicu fruntea. Poate că Gaul şi Loial nu erau singurii cu chipuriînspăimântătoare.

228

Clădiri uriaşe fără ferestre erau străjuite de schele de lemn, cupiatra înnegrită şi căzută în multe locuri. Grânarele fuseseră arsecu mult timp în urmă, în timpul unor revolte, şi abia acum sefăceau reparaţii, dar nu se zărea nimeni pe străzile mărginite degrânare şi grajduri, depozite şi curţi pline de căruţe. Toţi oameniicare lucrau acolo erau în oraş. Doi bărbaţi ieşiră călări de pe ostradă laterală.— Suntem gata, Senior Aybara, spuse nerăbdător HavienNurelle.Tânărul, roz în obraji, mult mai înalt decât tovarăşul său, îşipurta solemn platoşa şi coiful pictate în roşu, cu o singură panăsubţire şi roşie. Mirosea a nerăbdare şi a tinereţe.— Începusem să cred că nu mai veniţi, mormăi Dobraine. Fărăcoif, purta mănuşi de fier şi o platoşă care trecuse prin multe, darmai păstra încă urmele gravurilor aurite de odinioară. Aruncând oprivire către chipul lui Perrin, adăugă:— Pe Lumină, nu am vrut să fiu nerespectuos!— Am avut drum lung de făcut, zise Perrin, întorcându-şimurgul. Să-l numească Vrednic? Ce avea să facă cu Faile? Simţeaîn piele nevoia lui Rand.— Au patru zile avans faţă de noi, adăugă el, atingând uşorcoastele lui Vrednic, facându-l să meargă uşor.Avea să fie o urmărire lungă; caii nu trebuiau extenuaţi. ŞiLoial, şi Gaul se ţineau fără greutate după ei.Cel mai lat dintre drumuri deveni brusc cel al Tar Valonului –Drumul Tar Valonului din Cairhien; mai erau şi altele – o fâşielată de pământ bătătorit care şerpuia către apus şi miazănoapteprintre dealuri acoperite de păduri, ceva mai scunde decât cele pecare era aşezat oraşul. La o milă de la intrarea în pădure li sealăturară două sute de oşteni din Garda înaripată din Mayene şicinci sute de călăreţi ai Casei Taborwin, pe cei mai buni cai careputuseră fi găsiţi.Cei din Mayene purtau toţi platoşe roşii şi coifuri ca nişteceaune care le acopereau ceafa, iar lăncile aveau câte o pânzăroşie. Mulţi dintre ei păreau aproape la fel de nerăbdători caNurelle. Cairhienii, ceva mai scunzi, purtau şi ei platoşe şi coifurica nişte clopote, care lăsau să li se vadă chipurile încercate; celemai multe armuri purtau urmele bătăliilor prin care trecuseră.Lăncile nu erau ornate şi ici-colo se vedeau însemnele luiDobraine, un pătrat albastru ornat cu două diamante albe, învârful unui băţ scurt, care indica ofiţerii sau nobilii de mai micăimportanţă aflaţi în serviciul casei Taborwin. Niciunul dintre ei nupărea nerăbdător, ci erau mai degrabă sumbri. Văzuserăsuficiente bătălii. În Cairhien, numeau asta „a vedea lupul“. Iar

229

acest lucru aproape îl făcea să râdă pe Perrin. Încă nu venisevremea lupilor.Către amiază, un grup de luptători Aiel coborâră în fugă dintrecopaci, pe pantele ce duceau către drum. Lângă Rhuarc eraudouă Fecioare, Nandera şi… Sulin, realiză Perrin după câtevaclipe. Arăta foarte diferit înveşmântată în cadin’sor, cu părul albtuns scurt, cu excepţia unei cozi lăsate pe spate. Arăta… firesc,ceea ce nu se întâmplase niciodată când purtase livreaua. Cu eleveneau Amys şi Sorilea, cu şalurile trecute peste braţe, cu brăţărişi coliere de aur şi fildeş, cu fustele ridicate până la genunchi întimp ce coborau panta, reuşind să se ţină după ceilalţi.Perrin se duse înaintea tuturor să vorbească singur cu ei.— Câţi? fu tot ce întrebă el.Rhuarc aruncă o privire către Gaul şi Loial, ce mergeau alăturide Dobraine şi Nurelle, în faţa coloanei. Erau prea departe pentrua se auzi ceva, chiar şi pentru Perrin, cu tot zgomotul copitelor,clinchetul hamurilor şi scârţâitul şeilor, dar, chiar şi aşa, Rhuarcvorbi încet.— Cinci mii de bărbaţi din diferite societăţi; poate ceva maimult. Nu am putut aduce mulţi oameni. Şi aşa Timolan a fostsuspicios că nu am pornit cu el împotriva Shaido. Dacă se află căAes Sedai l-au prins pe car’a’carn, îmi e teamă că vor fi toţicuprinşi de întunecare.Nandera şi Suim tuşiră tare, în acelaşi timp; cele două femei seuitară sever una la alta, iar Sulin îşi plecă privirea, roşind.Rhuarc se uită scurt către ele – bărbatul mirosea a exasperare – şimurmură:— Mai am şi o mie de Fecioare. Dacă nu puneam piciorul înprag, ar fi venit toate alergând cu torţe în mâini, anunţând petoată lumea că Rand al’Thor este în primejdie, zise el, adăugândapoi cu voce dură: Dacă prind vreo Fecioară care ne urmăreşte, osă afle pe pielea ei că vorbesc serios.Sulin şi Nandera se înroşiră, lucru straniu pentru acele chipuriînnegrite de soare.— Eu… începură amândouă în acelaşi timp.Din nou avură un schimb de priviri, iar Sulin îşi feri iarăşiprivirea, cu chipul stacojiu. Perrin nu-şi amintea să o fi văzutroşind pe pe Bain sau Chiad, singurele Fecioare pe care lecunoştea.— Am promis, zise Nandera băţoasă, şi fiecare Fecioară a jurat.Va fi aşa cum a ordonat căpetenia.Perrin îşi interzise să-l întrebe ce voise să spună cuîntunecarea, aşa cum nu-l întrebă nici cum trecuse atâţia Aielipeste Alguenya fără bacuri sau vase, când apa era singurul lucru

230

care ar fi oprit un Aiel. Ar fi vrut să ştie, dar răspunsurile nucontau. Şase mii de Aieli, cinci sute de oşteni ai lui Dobraine şidouă sute de Gărzi înaripate. Împotriva a şase Aes Sedai custrăjerii lor şi a cinci sute de gărzi, ar fi trebuit să fie suficient.Doar că Aes Sedai îl ţineau ostatic pe Rand. Dacă îi puneaucuţitul la gât, ar mai fi îndrăznit cineva să mişte un deget?— Mai sunt şi nouăzeci şi patru de înţelepte, zise Amys. Suntcele mai puternice în ceea ce priveşte Puterea Supremă, adăugăfără tragere de inimă – Perrin trăia cu ideea că femeilor Aiel nu leplăcea să admită că pot conduce. Nu am fi adus atât de multe,dar au vrut toate să vină.Sorilea îşi drese glasul şi fu rândul lui Amys să roşească.Trebuia să-l întrebe pe Gaul ce se întâmplă. Neamul Aiel nusemăna cu niciunul pe care îl întâlnise vreodată; poate căîncepeau să roşească tot timpul când îmbătrâneau.— Sorilea este cea care ne conduce, termină Amys, iar femeiamai bătrână pufni foarte mulţumită.Mirosea a mulţumire, cu siguranţă.Perrin se abţinu să nu clatine din cap. Încăpea în jumătate dedegetar tot ce ştia el despre Puterea Supremă, dar văzuse ceputeau face Verin şi Alanna, şi văzuse şi flacăra făcută de Sorilea.Dacă ea era una dintre cele mai puternice înţelepte, nu era delocsigur că cele şase Aes Sedai nu aveau să le lege fedeleş pe toatenouăzeci şi patru. Dar, în acele clipe, nu ar fi trimis înapoi nicimăcar un şoarece de câmp.— Au probabil şaptezeci sau optzeci de mile înaintea noastră,zise el. Poate chiar o sută, dacă şi-au forţat căruţele. Trebuie săne grăbim cât de mult putem.În timp ce se urca în şa, Rhuarc şi cele două femei urcau îngrabă dealul. Perrin ridică o mână, iar Dobraine le făcu semncălăreţilor să avanseze. Lui Perrin nu-i trecuse niciodată prin capsă se întrebe de ce bărbaţi suficient de bătrâni să-i fie tată saufemei îndeajuns de în vârstă să-i fie mamă, bărbaţi şi femeiobişnuiţi să comande, îl urmau pe el.Ceea ce se întreba atunci cu îngrijorare era cât de repedeputeau înainta. Aielii în cadin’sor puteau să meargă la fel derepede precum călăreţii, ştia deja, dar se îngrijoră la început înprivinţa înţeleptelor în fuste, unele la fel de bătrâne ca Sorilea.Fuste sau nu, păr alb sau nu, se părea că înţeleptele mergeau lafel de repede ca toată lumea, ţinând pasul cu ei în timp cevorbeau încet în grupuri.Drumul şerpuia gol în faţa lor; nimeni nu pleca în timpulSărbătorii Luminilor şi foarte puţini înainte de aceasta, decât dacăaveau treburi la fel de urgente ca ale lui. Soarele urca pe cer, iar

231

dealurile deveneau din ce în ce mai mici, iar, până făcură tabăra,la asfinţit, estimă că parcurseseră în jur de treizeci şi cinci demile. Era o distanţă bună pentru o zi de mers, excelentă pentruun grup atât de mare; o dată şi jumătate mai mult decât ar fiputut face femeile Aes Sedai, asta dacă nu erau hotărâte să-şiucidă căruţaşii. Nu se mai îngrijora dacă le putea prinde înaintede a ajunge la Tar Valon, ci ce va face când le va ajunge din urmă.Aşezat pe pături, cu şaua la căpătâi, Perrin zâmbea cătrecornul lunii. Fără niciun nor pe cer, noaptea nu ar fi putut fi mailuminoasă. Era o noapte bună pentru vânătoare. O noapte bunăpentru lupi.Îşi formă o imagine în minte. Un tăuraş sălbatic, cu părulondulat, cu o pereche de coarne care străluceau ca oţelul înlumina dimineţii. Îşi trecu degetul peste securea întinsă lângă el,cu lama sa curbă şi vârful ascuţit. Coarnele de oţel aleTăuraşului; aşa îl numeau lupii.Îşi lăsă mintea să umble, trimiţând imaginea în noapte.Trebuiau să fie lupi înjur, şi cu siguranţă îl cunoşteau pe Tăuraş.Se dusese ca vântul printre ei vestea despre omul care putea vorbicu lupii. Perrin mai întâlnise doi oameni ca el. Unul îi era prieten,celălalt un sărman nenorocit care nu reuşise să rămână om.Auzise poveşti de la refugiaţii care se scurgeau în Ţinutul celorDouă Râuri. Poveşti vechi despre oameni care se transformau înlupi, poveşti de adormit copiii, pe care puţini le credeau. Treidintre ei pretinseseră că ştiau oameni care deveniseră lupi, fugindîn pustiu, dar detaliile îi păruseră greşite lui Perrin, iar felulneliniştit în care doi dintre ei îşi feriseră privirea de Perrin îiconfirmase bănuiala. Aceştia doi, o femeie din Tarabon şi unbărbat din Câmpiile Almoth, nici nu ieşeau noaptea din casă. Şi îitot dăruiseră usturoi, dintr-un motiv sau altul, pe care îl mâncasecu plăcere. Dar nu mai încercase să găsească alţi oameni ca el.Simţi lupi, iar numele lor începură să vină către el. Două-Lunişi Foc-Turbat şi Căprioara-Bătrână şi încă o duzină i se revărsarăîn minte. Nu erau nume aşa cum le înţelegeau oamenii, ci imaginişi senzaţii. Tăuraşul era o imagine simplă pentru un lup. Două-Luni era o baltă învăluită de noapte, limpede şi nemişcată cagheaţa, înainte ca un vânticel să îi tulbure oglinda, cu aromeletoamnei în aer, cu o lună plină pe cer, reflectată atât de perfect înapă că era greu de spus care era cea reală. Cam aşa se întâmpla.Un timp schimbară doar nume şi mirosuri. Apoi gândi: „Cautoameni care sunt înaintea mea. Aes Sedai şi bărbaţi, căruţe şicai“. Nu era exact ce gândise, desigur, aşa cum Două-Luni nu eradoar două luni. Oamenii erau „două picioare“, iar caii, „copite taripe patru picioare”. Aes Sedai erau „ele pe două picioare care

232

atingeau vântul care mişcă soarele şi cheamă focul”. Lupilor nu leplăcea focul şi erau şi mai prudenţi în preajma Aes Sedai decât aaltor oameni; li se părea uimitor că el nu putea recunoaşte o AesSedai. Lupilor li se părea tot atât de firesc cum îi părea şi luifaptul că putea recunoaşte un cal alb într-o herghelie neagră.Nimic demn de remarcat şi nimic de explicat limpede.În mintea sa cerul nopţii începu să se învârtă şi văzu brusc otabără cu focuri, corturi şi căruţe. Nu arătau firesc – lupilor nu lepăsa de oameni, astfel că toate corturile şi căruţele se vedeau caprin ceaţă; focurile de tabără ardeau violent şi periculos, dar caiipăreau grozavi iar imaginea trecuse din lup în lup până să ajungăla el. Tabăra era mai mare decât se aşteptase Perrin, dar Foc-Turbat nu se îndoia. Haita lui era chiar la marginea locului undeerau „ele pe două picioare care atingeau vântul ce mişcă soarele şicheamă focul”. Perrin încercă să întrebe cât de multe, dar lupii nuînţelegeau bine numerele; spuneau câte lucruri sunt arătândimaginile, dar, odată ce Foc-Turbat şi haita ei simţiseră Aes Sedai,nu se apropiaseră mai mult.„Cât de departe?” primi un răspuns mai mulţumitor, trecut dinlup în lup, dar trebui să-l descifreze. Foc-Turbat spuse că poatemerge de acolo până în locul unde un mascul fioros numitJumătate-de-Coadă se hrănea cu haita sa dintr-o căprioară cât îilua lunii să alunece pe cer o anumită distanţă, un anumit timp.Jumătate-de-Coadă putea ajunge până la locul unde se afla Nasde-Iepure – un mascul tânăr şi foarte fioros cât îi lua lunii săparcurgă un anumit drum pe cer. Şi tot aşa, până ajunse la Două-Luni. Două-Luni păstra o tăcere demnă, potrivită pentru unmascul bătrân; el şi haita sa erau la o milă de Perrin şi ar fi fostinsultător pentru Perrin ca lupul să creadă că acesta nu ştia exactunde sunt.Calculând cât de bine putea, Perrin ajunse la concluzia că erauşaizeci sau şaptezeci de mile. A doua zi îşi va putea da seama câtde repede câştigau teren faţă de ele.„De ce?” întrebă Jumătate-de-Coadă.Perrin ezită înainte de a răspunde. Îi fusese teamă de asta.Simţea pentru lupi acelaşi lucru ca pentru oamenii din Ţinutulcelor Două Râuri.„L-au întemniţat pe Ucigaşul-Umbrei.“ Astfel îl numeau lupii peRand, deşi Perrin nu înţelegea de ce îl considerau important.Şocul i se învolbură în minte în loc de răspuns, iar urleteleumplură noaptea, aproape sau în depărtări, urlete de mânie şiteamă. În tabără caii se cabrară speriaţi, lovind din copite, legaţide funii. Bărbaţii alergară să-i calmeze, iar ceilalţi se uitau înîntuneric de parcă s-ar fi aşteptat ca o haită uriaşă să le atace

233

caii.„Venim“, zise într-un final Jumătate-de-Coadă. Doar atât, iarceilalţi răspunseră şi ei, haite cu care Perrin vorbise sau haitecare îl ascultaseră în tăcere pe cel cu două picioare care puteavorbi ca ei. „Venim.“ Doar atât.Întorcându-se pe-o parte, Perrin alunecă în somn, visând căeste un lup care aleargă pe dealuri nesfârşite. A doua zi dimineaţănu găsiră nicio urmă de lupi – nici chiar Aielii nu văzuserăvreunul –, dar Perrin îi putea simţi, erau deja câteva sute, iar altehaite se grăbeau să ajungă.În următoarele patru zile dealurile coborâră molcome,transformându-se în câmpie, iar cele mai înalte ridicături abiamai puteau primi numele de „deal“, în comparaţie cu ce fusese înjurul Alguenyei. Pădurea se rări, lăsând loc ierburilor, uscate şibrune, iar pâlcurile de copaci deveneau din ce în ce mai rare.Râurile şi pâraiele pe care le treceau acum abia mai udau copitelecailor, dar nu ar fi fost prea mari nici înainte de a se strânge înalbiile de noroi uscat şi tare. În fiecare noapte lupii îi spuneau ceputeau despre Aes Sedai, dar nu era prea mult. Haita lui Foc-Turbat se ţinea de ele, dar la o distanţă sigură. Un lucru eralimpede. În fiecare zi mergeau la fel de repede ca în prima, şi înfiecare zi retezau zece mile din avansul femeilor Aes Sedai. Ce aveasă facă după ce le ajungea din urmă?Înainte de a vorbi cu lupii, în fiecare seară Perrin îşi petreceatimpul discutând încet cu Loial, fumând împreună o pipă. Despreacel „după ce“ voia să vorbească Perrin. Dobraine părea să creadăcă ar trebui să moară eroic într-o şaijă de cavalerie, făcând tot cese putea. Rhuarc zise că ar trebui mai întâi să aştepte să vadă ceaveau să vadă a doua zi în lumina soarelui şi că toţi bărbaţiitrebuiau să se trezească din vis, ceea ce nu era până la urmă preadiferit de ce spusese Dobraine. Loial era tânăr pentru un Ogier,dar avea totuşi peste nouăzeci de ani; Perrin suspecta că Loialcitise mai multe cărţi decât văzuse el vreodată, şi adeseori aveainformaţii surprinzătoare despre Aes Sedai.— Există câteva cărţi care vorbesc despre Aes Sedai şi felul lorde a proceda cu bărbaţii care pot conduce Puterea, se încruntăLoial trăgând din pipă; căuşul ei sculptat cu frunze era mai maredecât ambii pumni ai lui Perrin. Elora, fiica lui Amar, fiica luiCoura, a scris „Bărbaţi de Foc şi Femei de Aer“ în timpurileînceputului domniei lui Artur Aripă-de-Şoim. Şi Ledar, fiul luiShandin, fiul lui Koimal, a scris „Un Studiu despre Bărbaţi, Femeişi Puterea Supremă în rândul Oamenilor“, cu doar trei sute de aniîn urmă. Acestea sunt cele mai bune, cred. Mai ales cea a Elorei; ascris în stilul lui… nu. O să fiu scurt.

234

Perrin se îndoia de asta; concizia nu se număra printre virtuţileOgierilor atunci când venea vorba de cărţi. Ogierul îşi dreseglasul.— Legea Turnului spune că un bărbat trebuie mai întâi dus laTurn pentru a fi judecat, înainte de a fi domolit; pentru o clipăurechile lui tresăriră violent, iar sprâncenele lungi i se lăsarăsumbre în jos, dar îl bătu pe spate pe Perrin, încercând să-lliniştească. Nu cred că au de gând să facă aşa ceva, Perrin. Amauzit că vorbeau să-l trateze cu toate onorurile, iar el esteDragonul Renăscut. Ştiu şi ele asta.— Să-l onoreze? Poate că îi dau voie să doarmă şi pe cearşafuride mătase, dar un prizonier este un prizonier.— Sunt sigur că îl tratează aşa cum se cuvine, Perrin. Suntsigur.Dar Ogierul nu părea deloc sigur, iar oftatul său era asemeneaunei furtuni.— Şi este în siguranţă până ajunge la Tar Valon. Elora şi Ledar,dar şi alţi cărturari se pun de acord asupra faptului că este nevoiede treisprezece Aes Sedai pentru a domoli un bărbat. Ceea ce nupot eu pricepe este cum l-au capturat, zise Loial clătinându-şicapul uriaş. Perrin, atât Elora, cât şi Ledar spun că, atunci cândAes Sedai găsesc un bărbat care deţine o mare forţă în mânuireaPuterii, întotdeauna se adună în număr de treisprezece pentru a-lprinde. Oh, mai povestesc şi de întâmplări în care au fost doarpatru sau cinci, şi amândoi vorbesc de Caraighan – care a dussingură un bărbat două mii de mile până la Turn, după ce acestaîi omorâse Străjerii –, dar… Perrin, ei scriu şi despre Yurian Arcde-Piatră şi Guaire Amalasam. Sau despre Raolin Darksbane şiDavian, dar ceilalţi mă îngrijorează.Aceştia fuseseră patru dintre cei mai puternici bărbaţi care seintitulaseră singuri Dragoni Renăscuţi, cu mult timp în urmă,înaintea vremurilor lui Artur Aripă-de-Şoim.— Şase Aes Sedai au încercat să-l captureze pe Arc-de-Piatră,iar el a ucis trei şi le-a capturat singur pe celelalte. Şase auîncercat să-l prindă pe Amalasan; a ucis una şi a ferecat altedouă. Cu siguranţă Rand este cel puţin la fel de puternic ca Arcde-Piatră sau Amalasan. Sunt doar şase înaintea noastră? Dacănu, s-ar explica multe lucruri.Poate că da, poate că nu. Treisprezece Aes Sedai ar fi pututrespinge singure orice atac declanşat de Perrin, chiar şi fărăStrăjeri sau gărzi. Treisprezece Aes Sedai ar fi putut să-l ameninţepe Rand cu domolirea, dacă Perrin ar fi atacat. Cu siguranţă nuar fi făcut aşa ceva – ştiau prea bine că el este Dragonul Renăscut;ştiau că trebuie să poarte Ultima Bătălie –, dar putea oare Perrin

235

să rişte? Cine putea pătrunde în mintea unei Aes Sedai? Nuavusese încredere nici în femeile Aes Sedai care se arătaserăprietenoase. Aveau întotdeauna secretele lor, şi cum ar fi pututavea un bărbat încredere în ele, când le simţea mereu mişcândusecând se întorcea cu spatele, deşi îi zâmbeau mereu când era cufaţa la ele? Cine ar putea şti ce avea să facă o Aes Sedai?Adevărul fie spus, Loial nu ştia nimic care să-l ajute atuncicând avea să vină ziua şi, în plus, părea mult mai interesat săvorbească despre Erith. Perrin ştia că îi lăsase lui Faile douăscrisori, una adresată mamei sale şi alta lui Erith, în caz că seîntâmpla ceva neprevăzut. Iar Loial mai că se dădea peste capasigurându-l că nu avea să se întâmple nimic rău; întotdeaunaera îngrijorat ca alţii să nu fie îngrijoraţi. Perrin îşi lăsase propriascrisoare pentru Faile; o lăsase înţeleptelor care rămăseseră lacorturi, în tabăra Aiel.— Este atât de inimoasă, murmură Loial uitându-se în noaptede parcă i-ar fi văzut chipul. Are trăsăturile atât de delicate, dar şiputernice în acelaşi timp. Când mă uit în ochii ei, parcă nu maivăd nimic altceva. Şi urechile ei! Brusc, propriile urechi începurăsă i se mişte frenetic şi se înecă imediat cu fumul pipei. Te rog,reuşi să îngaime, uită că am vorbit de… Nu ar fi trebuit niciodatăsă menţionez… ştii că nu sunt grosolan, Perrin.— Deja am uitat, zise Perrin obosit. Urechile ei?Loial dorea să ştie cum era să fii căsătorit. Nu că ar fi avut vreointenţie de căsătorie, adăugă el în grabă; era prea tânăr şi trebuiasă-şi termine cartea, şi nu putea fi împăcat cu gândul de a seaşeza la casa lui, fără să mai părăsească niciodată steddinguldecât pentru a vizita altul, ceea ce cu siguranţă s-ar fi întâmplatla insistenţele nevestei. Era doar curios. Doar atât.Aşa că Perrin îi vorbi despre viaţa sa alături de Faile şi de cumîi transplantase rădăcinile înainte ca el să îşi dea seama. Odată,demult, Ţinutul celor Două Râuri îi fusese casă, dar acum casalui era acolo unde era Faile. Gândul că ea îl aştepta îi iuţea paşii.Prezenţa ei lumina încăperea în care se afla, iar zâmbetul eialunga orice necaz. Desigur, nu-i putea spune cum i seînfierbânta sângele gândindu-se la ea sau cum îi bătea inima mairepede când se uita la ea – nu ar fi fost decent – şi cu siguranţănu dorea să-i vorbească despre necazurile pe care i le adusese. Ceavea să facă? Era gata să se târască în genunchi în faţa ei, dar oîncăpăţânare de fier îi şoptea că trebuie ca ea să-i spună mai întâiun cuvânt. Dacă ar fi dorit ca lucrurile să fie ca la început…— Dar gelozia ei? întrebă Loial şi fu rândul lui Perrin să seînece. Toate soţiile sunt aşa?— Gelozie? zise el băţos. Faile nu este geloasă. De unde ţi-a

236

venit ideea asta? Este perfectă.— Sigur că este, spuse Loial încet, uitându-se lung la pipă. Maiai tutun din Ţinutul celor Două Râuri? în afară de ăsta nu maiam decât frunze cairhiene iuţi la gust.Dacă ar fi fost tot timpul aşa, călătoria ar fi fost plăcută, atâtcât se putea în condiţiile acelea. Ţinutul se scurgea pe lângă ei,fără să vadă un suflet. Soarele era aur topit, transformând într-uncuptor aerul de deasupra lor, iar vulturii zburau pe cerulalbastru, fără nori. Şi pentru că nu doreau ca vânătorii să seapropie de ei, lupii duceau către drum atât de multe căprioare,încât adeseori erau mai multe decât era nevoie, şi nu eraneobişnuit să vezi un cerb mândru cu ciutele lui stând în văzullor, în timp ce coloana trecea pe lângă ei. Dar o vorbă din bătrânispunea că „Un bărbat complet liniştit este un bărbat fără buric“.Cairhienii nu erau prea împăcaţi cu prezenţa Aielilor, desigur,adesea încruntându-se la ei sau pufnindu-le în faţă. Dobrainemormăi de mai multe ori că erau depăşiţi numeric douăsprezecela unu. Le respecta iscusinţa în luptă în acelaşi mod în care ar firespectat calităţile unei haite de lupi turbaţi. Aielii nici nu seobosiseră să se uite urât la ei; era limpede că nici nu meritau săfie băgaţi în seamă. Perrin nu ar fi fost surprins să-l vadă pe unuldintre ei încercând să treacă printr-un cairhian. Rhuarc spusesecă nu vor fi probleme atâta vreme cât ucigaşii-de-copaci nuîncepeau vreun conflict. Dobraine spusese că nu vor fi problemeatâta vreme cât sălbaticii se dădeau din calea lor. Perrin ar fi vrutsă fie sigur că nu începeau să se omoare unii pe alţii înainte de ada cu ochii de femeile Aes Sedai care îl luaseră pe Rand prizonier.Sperase că cei din Mayene aveau să fie un tampon între celedouă grupuri, dar uneori regreta. Bărbaţii cu platoşe roşii seînţelegeau bine cu oştenii scunzi, cu armuri simple – nu fuseseniciodată un război între Mayene şi Cairhien –, dar şi cu Aielii. Cuexcepţia Războiului Aiel, nu se luptaseră niciodată cu ei. Dobraineera prietenos cu Nurelle, adeseori stând la masă cu el, iar acestaîşi făcuse obiceiul de a fuma pipă cu diverşi luptători Aiel. Maiales Gaul. De aici şi regretul.— Am vorbit cu Gaul, zise Nurelle timid. Erau în cea de-a patrazi pe drum, iar Nurelle venise în capul coloanei, călărind alăturide Perrin, care asculta doar cu jumătate de ureche. Foc-Turbat îipermisese unui mascul tânăr din haită să se furişeze aproape deAes Sedai când plecaseră în acea dimineaţă, dar acesta nu-lvăzuse pe Rand. Fiecare lup ştia se pare cum arată Ucigaşul-Umbrei. Dar, chiar dacă Norii-Dimineţii nu văzuse prea multe,fiecare căruţă avea coviltir, mai puţin una singură. Rand eraprobabil într-una din cele acoperite, călătorind la umbră mai

237

confortabil decât era Perrin în plin soare, cu sudoarea şiroindu-ipe spate.— Mi-a povestit de Bătălia de la Emond’s Field, continuăNurelle, şi de Campania din Ţinutul celor Două Râuri. SeniorAybara, aş fi foarte onorat dacă mi-aţi povesti chiar DomniaVoastră de bătălii.Brusc, Perrin rămase ţeapăn, holbându-se la băiat. Nu, nu maiera băiat, în ciuda obrajilor rumeni şi a chipului deschis. Nurelleavea aceeaşi vârstă ca şi el. Dar mirosul bărbatului, luminat lafaţă şi cuprins de un tremur uşor… Perrin aproape gemu. Maisimţise acel miros la băieţii de acasă, dar să fie adulat ca un eroude cineva de vârsta lui era mai mult decât putea suporta.Nu ar fi fost cine ştie ce dacă acesta ar fi fost cel mai rău lucru.Se aşteptase ca Aielii şi cairhienii să nu se placă. Se aşteptase caun tânăr care nu fusese niciodată într-o bătălie să se uite cuadmiraţie la unul care se luptase cu trolocii. Lucrurile pe care nule prevăzuse erau cele care îl necăjeau. Neprevăzutul putea să temuşte de picior când te aşteptai mai puţin şi când nu îţi permiteaisă fii distras.Cu excepţia lui Gaul şi Rhuarc, toţii bărbaţii Aiel purtau o fâşiede pânză stacojie la tâmple, cu discul alb-negru deasuprasprâncenelor. Perrin îi văzuse şi în Cairhien, şi în Caemlyn, darcând îl întrebă pe Gaul, apoi pe Rhuarc dacă banderola arăta căsunt siswai’aman, ambii încercară să pretindă că habar n-aveaudespre ce vorbea, de parcă el nu ar fi putut vedea banderolele roşiila cinci mii de bărbaţi. Perrin îl întrebase acelaşi lucru şi pe celcare părea să fie sub Rhuarc la comandă, Urien, un bărbat pecare Perrin îl întâlnise cu mult timp în urmă, şi nici acesta nupăru să înţeleagă despre ce era vorba. Rhuarc spusese că poateaduce doar siswai’aman, deci Perrin se gândea că asta erau, deşihabar nu avea ce însemna acest lucru.Ceea ce ştia însă era că între siswai’aman şi Fecioare ar fi pututapărea probleme. Când bărbaţii se uitau către Fecioare, Perrinsimţea un iz de gelozie. Când ele se uitau la siswai’aman, mirosulîi aducea aminte de o lupoaică mâncând din carcasa uneicăprioare, hotărâtă să nu mai lase pe altcineva să se apropie,chiar dacă avea să se înece mâncând. Nu putea pricepe de ce, daracela era mirosul pe care îl simţea, şi încă unul foarte ascuţit.Dar acest lucru era un „poate“ şi doar timpul avea sălămurească lucrurile. Alte chestiuni erau însă ceva mai urgente.În primele două zile după ce plecaseră din oraş, Sulin şi Nanderaieşiseră mereu în faţă când Rhuarc întreba ceva despre Fecioare;de fiecare dată Sulin dădea înapoi, roşie toată, dar venea iarăşidata următoare, de fiecare dată, fără excepţie. A doua seară, când

238

se instala tabăra, cele două încercaseră să se omoare, cu mâinilegoale.Sau cel puţin aşa i se păruse lui Perrin, lovindu-se una pe altacu picioarele, cu pumnii, tăvălindu-se pe pământ, îndoindu-şibraţele atât de tare că fusese sigur că-şi rupseseră oasele – pânăcând cea care era dedesubt reuşea să se elibereze cu o răsuciresau o lovitură. Rhuarc îl oprise când încercase să le despartă,părând chiar surprins de intenţia lui. Mulţi cairhieni şimayenarieni se strânseseră să le privească şi să facă pariuri, darniciun Aiel nu le aruncase vreo privire, nici măcar înţeleptele.În cele din urmă, Sulin îi prinsese braţul la spate Nanderei;apucând-o de păr, o izbise pe cealaltă cu capul de pământ pânăcând femeia rămăsese nemişcată. Mult timp femeia mai în vârstărămăsese uitându-se la cea pe care o bătuse. Apoi Sulin o ridicasepe umeri pe Nandera, încă inconştientă, şi plecase cu ea,clătinându-se.Perrin presupuse că Sulin avea să vorbească de atunci încolo,dar lucrurile nu se întâmplară aşa. Era în continuare acolo, dar oNandera plină de vânătăi răspundea întrebărilor lui Rhuarc şi-iprelua ordinele, în timp ce Sulin, la fel de învineţită, tăcea, iarcând Nandera îi spunea să facă ceva, făcea fără ezitare. Perrinputea doar să se scarpine nedumerit în creştetul capului şi să seîntrebe dacă lupta se terminase aşa cum i se păruse lui sau nu.Înţeleptele mergeau întotdeauna pe lângă drum, în grupuri carevariau şi care îşi schimbau mereu componenţa. Până la sfârşitulprimei zile, Perrin îşi dădu seama că toate se învârteau în jurul adouă femei, Sorilea şi Amys. Până la sfârşitul celei de-a doua zile,deveni sigur că cele două aveau opinii foarte diferite, căci erauprea multe priviri crucişe şi frunţi încruntate. Amys începuse sănu mai dea înapoi atât de repede, roşind din ce în ce mai puţin.Uneori, Rhuarc degaja un miros neliniştit când îşi privea soţia,dar era singurul lucru care se putea observa. În a treia seară,Perrin începu să se teamă că se va repeta între înţelepte păruialadintre Sulin şi Nandera.Însă cele două femei luară un burduf de apă şi se îndepărtară,aşezându-se pe pământ şi dându-şi jos eşarfele din păr. Le privi înlumina slabă a lunii, ţinându-se suficient de departe să nu audăce spun, chiar şi din greşeală, până când se duse să se culce, darnu făcură nimic altceva decât să bea căni cu apă şi să vorbească.A doua zi dimineaţă, restul înţeleptelor continuară să se mute dela un grup la altul, dar, înainte de a parcurge trei mile, Perrinobservă că toate se învârteau în jurul Sorileei. Din când în când,ea şi Amys se retrăgeau să vorbească, dar privirile crucişeîncetară. Dacă ar fi fost lupi, Perrin ar fi zis că şefa haitei

239

înfrânsese o pretendentă, dar, dacă era să se ia după miros,Sorilea o accepta acum pe Amys ca pe o egală, ceea ce nu sepotrivea deloc cu felul de a fi al lupilor.Cea de-a şaptea dimineaţă de la plecarea din Cairhien, călărindsub căldura năucitoare a soarelui, îl găsi pe Perrin îngrijorândusede ce surprize ar mai putea avea Aielii rezervate pentru el, dacăei şi cairhienii nu aveau să se încaiere şi ce avea să facă atuncicând ajungeau din urmă femeile Aes Sedai, peste încă alte trei saupatru zile.Toate gândurile i se risipiră când primi un mesaj de laJumătate-de-Coadă. Era un grup mare de bărbaţi – poate şifemei; uneori, lupii nu deosebeau cu uşurinţă o femeie de unbărbat – la doar câteva mile către apus, călărind repede în aceeaşidirecţie ca Perrin. Imaginea a două flamuri îi atrase lui Perrinatenţia.Fu repede înconjurat de Dobraine şi Nurelle, Rhuarc şi Urien,Nandera şi Sulin, Sorilea şi Amys.— Continuaţi, le zise, întorcându-l pe Vrednic către apus. Vinsă ni se alăture nişte prieteni, dar nu trebuie să pierdem timpul.Continuară să meargă la fel de repede, dar nu-l lăsară să plecesingur. Înainte de a apuca să facă un sfert de milă, porniserădupă el o duzină de Gărzi înaripate, la fel de mulţi cairhieni, celpuţin douăzeci de Fecioare conduse de Sulin şi tot atâţiasiswai’aman conduşi de un bărbat cărunt, cu ochi verzi şi un chipce ar fi putut fi folosit să spargă pietre. Perrin era surprins că nuera şi o înţeleaptă cu ei.— Prieteni, bombăni în barbă Sulin, alergând pe lângă şaua lui.Prieteni care apar din senin, fără niciun avertisment, iar el ştiedintr-odată că ei au venit. Uitându-se la el, spuse cu voce tare: Naşvrea să te văd iar cum te împiedici de nişte perne şi cazi în nas.Perrin clătină din cap, întrebându-se ce alte înţepături mai aveapentru el femeia care se prefăcuse că-i era servitoare. Aielii erauciudaţi.Călărea de aproape o oră, judecând după mişcarea soarelui peboltă, ghidat de lupi, la fel de sigur ca zborul unei săgeţi la ţintă,şi, după ce trecu de o ridicătură, nu fu surprins să vadă la nicidouă mile de el două coloane, bărbaţi din Ţinutul celor DouăRâuri cu flamura Capului de Lup Roşu fluturând în fruntea lor.Ceea ce îl surprinse fu că erau şi femei cu ei – nouă, numără el –şi un număr de bărbaţi care nu erau din Două Râuri. Îşi încleştăfălcile la vederea celui de-al doilea steag. Vulturul Roşu alManetherenului. Nici nu mai ştia de câte ori le spusese să nu-lscoată din Ţinutul celor Două Râuri; era unul dintre acele puţinelucruri pe care nu reuşise să le împiedice doar cu o vorbă. Bine

240

măcar că imaginea imperfectă trimisă de lupi îl avertizase.Îl văzură repede pe el şi pe tovarăşii lui. Erau ochi buni îngrupul acela. Se opriră, aşteptând, iar unii dintre ei îşi pregăteauarcurile, marile arcuri din Ţinutul celor Două Râuri care puteauucide un duşman de la mai bine de trei sute de paşi.— Toată lumea să stea în spatele meu, zise Perrin. Nu vor tragedacă mă recunosc.— Ochii de ambră văd departe, spuse Sulin fără nicio inflexiuneîn glas.Şi alţii se uitau ciudat la el.— Staţi în spatele meu, oftă Perrin.În timp ce Perrin călărea în fruntea ciudatului său grup,arcurile ridicate începură să coboare, iar săgeţile să fie puseînapoi în tolbă. Îl aveau pe Trăparu’, spre marea sa bucurie, şi peRândunica, lucru ce îl bucura mai puţin. Faile nu avea să-l ierteniciodată dacă păţea ceva calul ei negru. Avea să se simtă binecălărindu-şi din nou animalul, dar poate avea să-l păstreze şi peVrednic; unui senior i se permitea să aibă doi cai. Chiar şi unuisenior care nu mai avea de trăit decât patru zile.Dannil călărea în întâmpinarea lui, răsucindu-şi mustăţilegroase, alături de Aram şi femei. Perrin recunoscu chipurile lipsitede vârstă ale Aes Sedai încă înainte de a le vedea pe Verin şiAlanna, ambele călărind în spatele celorlalte. Nu le cunoştea pecelelalte, dar era sigur cine erau, deşi nu şi cum ajunseseră acolo.Nouă. Nouă Aes Sedai ar fi putut fi mai mult decât folositoarepeste trei sau patru zile, dar cât de mult putea avea încredere înele? Erau nouă, deşi Rand le spusese că doar şase aveau voie săvină la el. Se întrebă care dintre ele era Merana, conducătoarealor.O Aes Sedai cu faţa pătrată, care arăta mai mult a nevastă defermier, călare pe un murg zdravăn, vorbi înainte ca Dannil săapuce să deschidă gura:— Deci, tu eşti Perrin Aybara. Seniorul Perrin, am vrut să zic.Am auzit foarte multe lucruri despre tine.— Este o surpriză să te întâlnim aici, zise cu aroganţă o femeiefrumoasă, cu tovarăşi de drum atât de ciudaţi. Călărea un jugancu ochi fioroşi; Perrin ar fi pus rămăşag că animalul fuseseantrenat pentru luptă. Eram sigure că sunteţi înaintea noastră.Ignorându-le, Perrin se uită la Dannil.— Nu că nu m-aş bucura, dar cum aţi ajuns aici?Dannil se uită către Aes Sedai, răsucindu-şi cu furie mustăţile.— Am plecat aşa cum ai spus, Seniore Perrin, şi am mers câtde repede am putut. Adică am lăsat în spate căruţele şi restul,pentru că probabil ai avut tu vreun motiv să pleci atât de repede.Apoi ne-au ajuns din urmă Kiruna Sedai şi Bera Sedai şi celelalte

241

şi au spus că Alanna îl poate găsi pe Rand! – adică pe SeniorulDragon, am vrut să zic – şi, cum tu plecaseşi cu el, m-am gânditcă o să fii unde e şi el şi, cum nu ştiam dacă plecaseşi dinCairhien… trase adânc aer în piept. Oricum, se pare că au avutdreptate, nu-i aşa, senior Perrin?Perrin se încruntă, întrebându-se cum îl putea găsi Alanna.Dar probabil că putea, căci altfel Dannil şi toţi ceilalţi nu ar fi fostacolo. Ea şi Verin erau mai în spate, cu o femeie zveltă cu ochimigdalaţi, care părea să ofteze foarte des.— Sunt Bera Harkin, zise femeia cu faţa pătrată, iar aceastaeste Kiruna Nachiman, arătă ea spre cea care îi era alături. Sepărea că femeile celelalte nu aveau nevoie de introducere.— Ne poţi spune de ce eşti aici în timp ce tânărul al’Thor –Seniorul Dragon – este la câteva zile spre miazănoapte?Nu avea nevoie să se gândească prea mult la răspuns. Dacă celenouă voiau să se alăture femeilor Aes Sedai care îl luaseră peRand, nu putea face mare lucru să le oprească. Pe de altă parte,nouă Aes Sedai de partea lui…— Este prizonier. O Aes Sedai numită Coiren şi încă alte cinci,cel puţin, îl duc la Tar Valon. Sau măcar aşa intenţionează. Am degând să le opresc.Cuvintele lui produseră un şoc, Dannil făcând ochii cât cepele,iar Aes Sedai vorbind toate odată. Aram era singurul care nupărea afectat de veste, dar, pe de altă parte, niciodată nu păreasă-i pese şi de altceva în afară de Perrin şi de propria sabie. Cutoate că aveau chipurile calme, Aes Sedai miroseau a furie şi africă.— Trebuie să le oprim, Bera, zise o femeie cu şuviţe împletite cumărgele după moda taraboneză, în acelaşi timp în care ocairhiană spunea:— Nu putem permite Elaidei să-l aibă, Bera.— Şase? zise cea cu ochii migdalaţi, nevenindu-i să creadă.Şase nu ar fi putut să-l ia prizonier. Sunt sigură de asta.— V-am spus că e rănit, zise Alanna cu lacrimi în ochi; Perrin îirecunoscu mirosul – durere. V-am spus.Verin tăcea, dar mirosea a furie şi a frică.Kiruna le aruncă o privire dispreţuitoare tovarăşilor lui Perrin.— Şi vrei să opreşti Aes Sedai cu asta, tinere? Verin nu mi-aspus că eşti prost.— Mai am câţiva oşteni pe drumul spre Tar Valon, zise el sec.— Atunci poţi să-i aduci şi să ni te alături, îi spuse Kiruna deparcă i-ar fi făcut o concesie. Are voie, nu, Bera?Aceasta dădu din cap.Nu înţelegea de ce atitudinea Kirunei îl enerva atât de tare, dar

242

nu avea vreme să se lămurească.— Mai am şi trei sute de arcaşi din Ţinutul celor Două Râuri pecare intenţionez să-i iau cu mine. Puteţi să veniţi şi voi dacă vreţi.Cum putea Alanna să ştie dacă Rand era rănit?Nu le plăcu, desigur. Se duseră ceva mai încolo să discute – nuputu auzi nimic; probabil foloseau cumva Puterea – şi un timpPerrin crezu că aveau să se întoarcă fără ele.Într-un final se întoarseră, dar Bera şi Kiruna călăreau de oparte şi de alta, explicându-i pe rând cât de periculoasă şidelicată este situaţia şi că nu trebuia să facă nimic care să-ipericliteze situaţia tânărului al’Thor. Bera îşi mai amintea dincând în când să-l numească Dragonul Renăscut. Îi explicarălimpede că nu mai trebuia nici măcar să pună un picior în faţaceluilalt fără să le ceară lor voie mai întâi. Bera începu să parăuşor vexată că el nu repeta vorbele ei. Perrin începea să se întrebedacă nu cumva fusese o greşeală să le spună să vină.Dacă Aes Sedai erau sau nu impresionate de mulţimea de Aieli,mayenarieni şi cairhieni care mărşăluiau pe drum nu se trădarănici prin expresia chipului, nici prin miros. Îşi aduseră totuşicontribuţia la agitaţia generală. Mayenarienii şi cairhienii păreaufoarte uşuraţi de apariţia a nouă Aes Sedai şi şaisprezece Străjerişi se înclinau aproape până la pământ ori de câte ori una dintrefemei se apropia de ei. Pe de altă parte, Fecioarele şi siswai amanle aruncau priviri războinice, atunci când nu le priveau de parcăs-ar fi aşteptat ca femeile să-i calce în picioare. Înţeleptele aveaaceleaşi chipuri netulburate ca şi Aes Sedai, dar Perrin puteasimţi venind dinspre ele valuri de furie. Cu excepţia unei Brunenumite Masuri, Aes Sedai le ignorară pe înţelepte cu desăvârşire,dar, după ce Masuri fu respinsă de cel puţin douăzeci de ori înurmătoarele două zile – fusese insistentă, dar înţeleptele le evitaucu atâta îndemânare pe Aes Sedai că Perrin începea să creadă căo făceau din instinct –, Bera, Kiruna şi celelalte începură să seuite tot timpul la înţelepte, vorbind între ele protejate de o barierăinvizibilă care îl împiedica să audă ceva.Ar fi tras cu urechea dacă ar fi putut; femeile ascundeau cevamai mult decât discuţiile lor despre înţelepte. În primul rând,Alanna refuzase să-i spună cum de ştia unde era Rand. „Existăcunoştinţe care ar distruge orice minte, cu excepţia celei a uneifemei Aes Sedai“, îi spusese, rece şi misterioasă, dar mirosindputernic a frică şi durere – şi nici măcar nu mai voia să admită căspusese că Rand fusese rănit. Verin nu-i adresă nici două vorbe,privind totul cu ochii ei negri de pasăre şi purtând un mic zâmbetmisterios, dar cu toate astea degaja un miros de frustrare şi furie.Judecând după miros, Bera sau Kiruna era conducătoarea lor;

243

Bera, mai degrabă, deşi le simţea pe cele două aproape la fel, iaruneori i se părea că mirosurile se inversează. Una din ele călăreaîn fiecare zi lângă el, repetându-i timp de un ceas „sfaturile“ datela început, părând să creadă că ele au conducerea. Nurelle păreasă creadă şi el acelaşi lucru, executându-le ordinele fără măcar săse uite la Perrin, iar Dobraine le executa după ce se uita mai întâicătre el. O zi şi jumătate Perrin trăi cu impresia că Meranarămăsese la Caemlyn şi fu şocat când femeia cu ochi migdalaţi fustrigată pe acest nume. Rand spusese că ea conducea solia dinSalidar, dar, deşi în aparenţă toate Aes Sedai erau egale, Perrin ocatalogase ca fiind un lup fără prea mare trecere în haită; miroseaa resemnare şi anxietate. Nu era surprins că Aes Sedai erausecretoase, desigur, dar avea de gând să-l salveze pe Rand deCoiren şi de grupul ei, şi tare ar fi vrut să ştie dacă nu cumva va finevoit să-l salveze şi de Kiruna, şi prietenele ei.Îi părea bine că se întâlnise cu Dannil şi cu ceilalţi oameni aisăi, deşi erau la fel de enervanţi în preajma femeilor Aes Sedai caşi ceilalţi. Bărbaţii din Ţinutul celor Două Râuri fuseseră atât debucuroşi să-l vadă, că doar câţiva dintre ei mormăiră când lespusese să pună deoparte Vulturul Roşu; va veni şi vremea lui, lespusese Perrin, iar vărul lui Dannil, Tel, care arăta exact la el, cuexcepţia unui nas ca un târnăcop şi a unei perechi de mustăţisubţiri, în stil domani, îl puse cu grijă în sacii de la şa. Numergeau fără flamuri, desigur; în primul rând, Capul de LupRoşu. Probabil l-ar fi ignorat dacă le spunea să-l strângă, iarprivirea dispreţuitoare a Kirunei îl făcu să vrea să-l arate. În afarăde asta, Dobraine şi Nurelle scoseseră alte flamuri. Dar nu eraunici Soarele Cairhienului, nici Uliul Auriu al lui Mayene. Fiecaredintre ei adusese stindardele lui Rand: Dragonul roşu-auriu pealb şi discul alb-negru pe stacojiu. Aielilor nu părea să le pese deniciunul, iar Aes Sedai deveniră reci, însă steagurile păreau o ideebună.În cea de-a zecea zi, când soarele nu ajunsese încă la jumătateadrumului spre vârful bolţii, Perrin era mohorât, în ciudaflamurilor, a bărbaţilor din Ţinutul celor Două Râuri sau a luiTrăparu’. Aveau să ajungă din urmă căruţele femeilor Aes Sedai lapuţin timp după-amiază, dar nu ştia ce urma să facă. Atunciprimi mesajul lupilor.„Vino acum. Multe două-picioare. Multe, multe, multe. Vinoacum!“

Capitolul 55

Fântânile din Dumai

244

ÎN FRUNTEA COLOANEI, GAWYN ÎNCERCA SĂ SE GÂNDEASCĂ doar lapeisaj. Era genul de teren vălurit, acoperit din loc în loc de câţivacopaci, care te putea face să crezi că vezi departe la orizont, cândde fapt micile povârnişuri şi dealurile molcome nu erau atât dejoase cum ai fi putut crede. Vântul ridica valuri de praf, iar prafulputea ascunde şi el multe lucruri. Fântânile din Dumai erau îndreapta drumului, trei puţuri de piatră în mijlocul unui desiş;butoaiele trebuiau umplute, căci mai aveau patru zile până laurmătoarea sursă de apă, asta dacă izvorul Alianelle nu secaseîntre timp, dar cu toate astea Galina nu ordonase oprireacoloanei, încerca să fie atent la ce trebuia, dar nu reuşea.Din când în când, se răsucea în şa, privind înapoi către lungulşir de căruţe care şerpuia pe drum, cu Aes Sedai şi Străjericălărind lângă ele, în timp ce servitorii care nu erau în căruţemergeau pe jos. Cei mai mulţi Tineri erau în spate, cum ordonaseGalina. De unde era el nu putea zări căruţa descoperită, în jurulcăreia şase Aes Sedai călăreau în permanenţă. L-ar fi ucis peal’Thor dacă ar fi putut, dar ceea ce se întâmpla îl îngreţoşa. Chiarşi Erian refuzase să mai ia parte după a două zi, iar Lumina ştiacă ea ar fi avut suficiente motive. Galina rămânea de neclintit.Îndreptându-şi cu hotărâre privirea înainte, atinse în buzunarscrisoarea lui Egwene, pe care o ţinea învelită cu grijă în mătase.Doar câteva vorbe, să-i spună că-l iubeşte şi că trebuie să plece;nimic mai mult. O citea de cinci sau şase ori pe zi. Nu-i aduceaaminte de promisiunea pe care el i-o făcuse. Ei bine, nu ridicasemâna împotriva lui al’Thor. Fusese uluit să afle că bărbatul eraprizonier, şi trecuseră deja câteva zile de când se întâmplasepovestea. Trebuia cumva să o facă să înţeleagă acest lucru. Îipromisese că nu va ridica mâna împotriva lui şi avea să-şi ţinăpromisiunea chiar dacă l-ar fi costat viaţa, dar nu avea de gând săridice un deget să-l ajute. Egwene trebuia să înţeleagă acest lucru.Pe Lumină, trebuia!Şiroaie de sudoare îi curgeau pe faţă şi îşi şterse ochii cumâneca. Nu putea face nimic pentru Egwene, doar să se roagepentru ea. Dar ar fi putut face ceva să o ajute pe Min. Trebuia săgăsească o cale, cumva. Nu merita să fie târâtă la Turn caprizonieră; nu putea crede aşa ceva. Dacă Străjerii ar fi fost maipuţin atenţi, ar fi…Brusc, Gawyn văzu un cal galopând pe drum, către căruţe,stârnind în urma sa un nor de praf, dar parcă venea fără călăreţ.— Jisao, ordonă el, spune-le căruţaşilor să se oprească! Hal,spune-i lui Rajar să pregătească Tinerii!Fără o vorbă, cei doi îşi întoarseră caii, pornind la galop. Gawynaşteptă.

245

Era murgul lui Benji Dalfor, de culoarea oţeluluişi, când seapropie mai mult, Gawyn putu să-l vadă pe Benji aplecat pestegrumazul lui, ţinându-se de coamă. Calul aproape trecu pe lângăGawyn înainte ca acesta să apuce să-l prindă de frâu.Benji îşi întoarse capul către el, fără să se ridice în şa, uitândusecu ochii înceţoşaţi. Avea sânge în jurul gurii şi îşi ţinea strâns omână în jurul mijlocului, de parcă ar fi vrut să-şi ţină trupul sănu se sfărâme.— Aieli, bolborosi el. Mii. Din toate părţile, cred; brusc zâmbi. Efrig astăzi, nu…Sângele îi ţâşni pe gură şi se rostogoli în colbul drumului, cuochii larg deschişi în soare, fără să clipească.Gawyn îşi întoarse armăsarul, galopând către şirul de căruţe.Avea timp pentru Benji mai târziu, dacă mai scăpa cu viaţăvreunul din ei.Galina călări în întâmpinarea lui, cu mantia de praffluturându-i în spate, cu ochii negri sclipind de furie pe chipulsenin. Fusese tot timpul furioasă după ce al’Thor încercase săfugă.— Cine îţi imaginezi că eşti, să ordoni oprirea căruţelor?— Sunt mii de Aieli care ne înconjoară, Aes Sedai, răspunse el,reuşind să-şi păstreze un ton politicos. Căruţele se opriseră,Tinerii se adunau în formaţie, dar căruţaşii îşi strângeau hăţurilenerăbdători; servitorii se uitau curioşi, făcându-şi vânt cuevantaiele. Aes Sedai vorbeau cu Străjerii.— Prost mai eşti, se strâmbă Galina dispreţuitor. Fără îndoialăcă sunt Shaido. Sevanna a spus că o să ne dea o escortă. Dar,dacă nu crezi, ia Tinerii cu tine şi du-te să vezi. Căruţele vorcontinua să meargă spre Tar Valon. E timpul să înveţi că eu suntcea care dă ordine aici, nu…— Şi dacă nu sunt Aielii tăi îmblânziţi?Nu era prima dată în ultimele zile când ea îi sugera să se ducăsingur în recunoaştere. Bănuia că, dacă ar fi făcut-o, ar fi găsitAieli, şi nu îmblânziţi.— Indiferent cine sunt, mi-au ucis un om; cel puţin unul, maierau încă şase cercetaşi plecaţi. Poate ar trebui să iei în calcul căaceştia sunt Aielii lui al’Thor, veniţi să-l salveze. O să fie preatârziu când o să se apropie suficient de mult să ne scuipe în ochi.Abia atunci îşi dădu seama că ţipa, dar furia Galinei păru să serisipească. Se uită pe drum, spre locul unde zăcea Benji, dând dincap uşor.— Poate că ar fi înţelept să fim prudenţi de această dată.Rand se chinuia să respire; aerul din interiorul cufărului eragreu şi fierbinte. Din fericire, nu mai putea simţi mirosul. În

246

fiecare seară aruncau pe el o găleată de apă, dar nu s-ar fi pututspune că făcea baie, şi de fiecare dată când închideau capaculpeste el dimineaţa, încuindu-l acolo, la mirosul greu se adăugaduhoarea unei zile întregi în soarele necruţător, iar un timp puteasimţi miasmele. Trebuia să facă un efort să menţină Golul. Eraacoperit de vânătăi de sus până jos; trupul îi ardea de la umeripână la genunchi, devorat de usturime chiar înainte de a fi atinsde sudoare, iar cele zece mii de flăcări dansau la margineaVidului, încercând să-l înghită. Rana pe jumătate închisă de laşold pulsa în depărtare, dar golul din jurul său tremura la fiecarebătaie a inimii. Alanna. O putea simţi pe Alanna. Aproape. Nu. Nuîşi putea pierde timpul gândindu-se la ea; chiar dacă îl urmase,şase Aes Sedai nu vor putea să-l elibereze. Asta dacă nu cumva sehotărâseră să se alăture Galinei. Nu mai avea încredere. Niciodatănu va mai avea încredere într-o Aes Sedai. Şi, în plus, poate i sepărea doar. Câteodată începea să-şi imagineze lucruri, brizerăcoroase sau că mergea. Câteodată uita de tot, halucinând căputea păşi în libertate. Doar să păşească. Ceasuri întregi pierdutede la ceea ce era cu adevărat important. Se chinuia să respire,pipăind bariera lunecoasă ca gheaţa care îl despărţea de Izvor.Din nou, iarăşi şi iarăşi, bâjbâind în jurul celor şase noduri. Moi.Nu se putea opri. Era important să le simtă.„Întuneric, gemu Lews Therin în străfundurile minţii lui Rand.Nu mai vreau întuneric. Nu mai vreau.“ Iarăşi şi iarăşi. Nu eraprea rău, totuşi. Rand îl ignoră de această dată.Brusc icni; cufărul era mişcat, hârşâindu-se cu zgomot depodeaua căruţei. Era deja noapte? Carnea vânătă tresăriinvoluntar. Avea să fie din nou bătut înainte de a fi hrănit, stropitcu apă, legat ca o gâscă şi lăsat să doarmă pe unde putea. Darmăcar nu va mai fi în cufăr. Întunericul din jur nu mai era deplin,căpătând o nuanţă cenuşie. Prin crăpătura capacului se scurgeafoarte puţină lumină, dar nu putea vedea mai nimic, cum stăteacu capul vârât între genunchi, dar în fiecare zi ochii săi aveaunevoie de timp pentru a vedea şi altceva decât întunericul, în timpce începea încetul cu încetul să simtă mirosurile. Chiar şi aşa,trebuia să fie noapte.Gemu când cufărul se înclină; nu avea loc să alunece, dar îşischimbă poziţia, chinuindu-şi şi mai mult muşchii care îl dureauîngrozitor. Mica sa închisoare căzu la pământ cu o bufnitură. Încurând vor deschide capacul. Câte zile petrecuse în soareleclocotitor? Câte nopţi fuseseră? Pierduse şirul. Care dintre eleavea să îl bată de această dată? Feţele lor îi defilau în minte. Ţineaminte faţa fiecărei femei care îl lovise. Acum se amestecaserătoate; părea imposibil să-şi mai readucă aminte care fusese şi

247

când. Dar ştia că cel mai des fusese bătut de Galina, Erian şiKaterine, singurele care făcuseră asta de mai multe ori. Chipurileacelea îi străluceau în minte cu o lumină rea. Cât de des voiau sălaudă urlând?Brusc îşi dădu seama că până acum cufărul ar fi trebuit să fiedeschis. Poate că aveau de gând să-l lase acolo toată noaptea, iara doua zi va zăcea în soarele torid şi… Reuşi să zvâcnească, deşiavea muşchii prea loviţi şi dureroşi ca să se mişte.— Lăsaţi-mă afară! strigă răguşit. Mişcându-şi frenetic degetelela spate, fără niciun rost. Lăsaţi-mă să ies! ţipă el.I se păru că aude o femeie râzând.Plânse un timp, apoi lacrimile i se uscară într-o furiedevastatoare. „Ajută-mă“, mârâi la Lews Therin.„Ajută-mă, gemu bărbatul. Lumină, ajută-mă!“Mormăind sumbru, Rand se întoarse să pipăie orb bariera cucele şase noduri moi ale sale. Mai devreme sau mai târziu, îl vorlăsa să iasă. Mai devreme sau mai târziu, aveau să lase garda jos.Şi când vor face asta… Nici măcar nu îşi dădu seama când începusă râdă răguşit.Târându-se pe burtă pe panta uşoară, Perrin se uită pestemargine la o scenă desprinsă parcă din visele Celui întunecat.Lupii îi dăduseră o idee la ce să se aştepte, dar imaginile păleau înfaţa realităţii. La o milă de locul unde stătea sub soarele arzător, ouriaşă masă de luptători Shaido înconjurase complet ceea cepărea a fi un cerc de căruţe şi oameni strânşi într-un pâlc decopaci, nu departe de drum. Câteva căruţe ardeau ca nişte torţe,iar flăcările dansau către cer. Mingi de foc, de la cele mici câtpumnul până la cele mari ca nişte bolovani, erau aruncate înAieli, transformând în torţe câte o duzină de oameni o dată;fulgerele loveau din cerul senin, iar exploziile aruncau în aerpământ şi trupuri înveşmântate în cadin’sor. Dar fâşiile argintii delumină izbeau şi căruţele, iar mingi de flăcări porneau şi dinspreAieli, însă marea majoritate se stingeau brusc înainte de a ajungela ţintă sau explodau aiurea, iar multe fulgere se opreau; bătăliapărea a fi uşor în favoarea Aes Sedai, dar până la urmă număruluriaş de Shaido avea să-şi spună cuvântul.— Sunt două, trei sute de femei care conduc Puterea acolo,dacă nu şi mai multe, zise Kiruna, întinsă lângă el; păreaimpresionată. Sorilea, în spatele surorii Verzi, arăta impresionată,înţeleapta mirosea a îngrijorare; nu era înspăimântată, doarpreocupată.— Nu am văzut niciodată atât de multe fire ţesute în acelaşitimp, continuă Aes Sedai. Cred că sunt cel puţin treizeci de suroriîn tabără. Ne-ai adus la un cazan clocotit, tinere Aybara!

248

— Patruzeci de mii de Shaido, bombăni întunecat Rhuarc, decealaltă parte a lui Perrin; bărbatul mirosea a întunecare. Celpuţin patruzeci de mii şi nu e mare consolare că acum ştim de cenu au trimis mai mulţi către miazăzi.— Seniorul Dragon este acolo? întrebă Dobraine uitându-se laRhuarc; Perrin dădu din cap. Şi vrei să te duci să-l scoţi de acolo?Perrin dădu iarăşi din cap, iar Dobraine oftă. Mirosea aresemnare, nu a teamă.— Ne vom duce, Senior Aybara, dar nu cred că vom mai ieşi viide acolo. Fu rândul lui Rhuarc să aprobe cu o mişcare a capului.— Vă daţi seama că nu suntem suficiente, spuse Kirunauitându-se la ei. Nouă. Chiar dacă voi, înţeleptele, puteţi conduce,tot nu suntem suficiente să egalăm aşa ceva.Sorilea pufni zgomotos, dar Kiruna nu-şi mută privirea.— Atunci întoarceţi-vă şi călăriţi către miazăzi, îi spuse Perrinfemeii. Nu o s-o las pe Elaida să-l aibă pe Rand.— Bine, replică zâmbind Kiruna. Pentru că nici eu nu am degând să fac asta.Perrin şi-ar fi dorit ca zâmbetul ei să nu-i facă pielea ca degăină. Desigur, dacă femeia ar fi văzut rânjetul malefic al Sorileei,poate că s-ar fi simţit şi ea la fel.Perrin le făcu semn celor de la baza ridicăturii, iar Sorilea şisora Verde se târâră în jos, până când se putură ridica în picioarefără să fie văzute de cealaltă parte, grăbindu-se apoi în direcţiidiferite.Nu avea un plan adevărat. Totul se reducea la a ajunge cumvala Rand, ca să-l elibereze, iar apoi spera ca acesta să nu fie prearănit pentru a putea face o poartă pentru a scăpa cât mai mulţidintre ei înainte de a fi ucişi de Shaido sau de Aes Sedai. Nu ar fifost o problemă foarte mare pentru un erou din poveştilemenestrelilor, dar Perrin tare ar fi dorit să fi avut timp să facă unplan adevărat, nu ceea ce stabilise cu Dobraine şi Rhuarc,alergând cât îi ţineau picioarele. Dar timpul era unul dintrelucrurile pe care nu le aveau la dispoziţie. Nici măcar nu îşi puteada seama dacă femeile Aes Sedai din Turn mai puteau să le ţinăpiept Aielilor Shaido măcar un ceas.Primii care urmau să atace erau bărbaţii din Ţinutul celorDouă Râuri şi Garda înaripată, în două companii, primaprotejându-le pe înţeleptele care mergeau pe jos, iar cealaltă peAes Sedai şi pe Străjerii lor. Trecură peste culmea dealului lastânga şi la dreapta. Dannil îi lăsase pe oamenii săi să scoatăiarăşi Vulturul Roşu, pe lângă Capul de Lup Roşu. Rhuarc nuaruncă nici măcar o privire către Amys, care păşea pe lângăjuganul negru al Kirunei, dar Perrin putu să-l audă zicând: „Fie

249

să mai vedem împreună răsăritul, răcoarea sufletului meu.“La sfârşitul bătăliei, cei din Mayene şi din Două Râuri aveau săle acopere retragerea înţeleptelor şi femeilor Aes Sedai; sau poateavea să fie exact pe dos. In orice caz, Bera şi Kiruna păreau să nuaprobe deloc planul; voiau foarte mult să fie acolo unde era Rand.— Sunteţi sigur că nu vreţi să fiţi călare, Senior Aybara? întrebăDobraine din şa; pentru el, ideea de a fi pedestru era cel puţinbizară. Perrin se bătu peste securea de la brâu.— N-aş putea să o folosesc cum trebuie călare. Era adevărat,dar motivul principal era că nu dorea să-l călărească pe Trăparu’sau pe Vrednic în măcelul din faţa lui. Un bărbat putea alege săse arunce sau nu în mijlocul oţelului şi al morţii; el alegea şipentru caii săi, iar în acea zi alesese „nu“.— Poate mă iei pe şa când va veni timpul. Dobraine clipi –cairhienii nu vedeau rostul pedestrimii –, dar păru să înţeleagă,căci dădu din cap.— E timpul ca cimpoaiele să cânte dansul, spuse Rhuarc,ridicându-şi vălul negru; niciun cimpoi nu avea să cânte în aceazi, lucru ce-i necăjea pe câţiva dintre Aieli. Multora dintre Fecioarenu le plăcea faptul că trebuiau să poarte o pânză roşie pe braţpentru ca cei din ţinuturile umede să le deosebească de FecioareleShaido; păreau să creadă că toată lumea ar fi trebuit să le poatădeosebi doar dintr-o privire.Acoperiţi cu văluri negre, Fecioarele şi siswai’aman începură sătropăie urcând panta într-o coloană compactă; Perrin merse cuDobraine spre locul unde stătea Loial, în fruntea coloaneicairhiene, strângând cu putere toporul în mâini, cu urechile lăsatepe spate. Aram era şi el acolo, pe jos, cu sabia deja scoasă; fostulPribeag purta un zâmbet sumbru şi nerăbdător. Dobraine dădusemnalul de plecare cu braţul ridicat, în spatele celor douăflamuri ale lui Rand. In scârţâitul şeilor, o pădure de cinci sute delănci începu să urce în spatele Aielilor.Nimic nu se schimbase în bătălie, lucru care-l surprinse pePerrin, până realiză că nu trecuseră decât câteva momente.Avusese senzaţia că durase mult mai mult. Marea masă de Shaidocontinua să preseze înainte; căruţele ardeau, parcă mai multeacum; fulgerele încă izbeau din senin, iar mingi de foc loveaupeste tot.Bărbaţii din Ţinutul celor Două Râuri ajunseseră aproape înpoziţie, împreună cu mayenarienii şi Aes Sedai şi înţeleptele,mişcându-se aproape fără grabă. Perrin ar fi vrut să-i ţină mai înspate, să aibă o şansă de scăpare când va veni timpul, dar Dannilinsistase că trebuie să fie măcar la trei sute de paşi pentru caarcurile lor să fie eficiente, iar Nurelle fusese la fel de hotărât să

250

nu rămână în urmă. Chiar şi Aes Sedai insistaseră să meargă înfrunte, deşi Perrin era sigur că nu trebuiau decât să fie suficientde aproape cât să vadă clar, şi doar atât. Niciun Shaido nu seîntorsese către ei. Sau cel puţin niciunul nu arăta către primejdiacare li se apropia din spate, nimeni nu se întorsese către ei. Toţipăreau hotărâţi să se arunce către cercul căruţelor, dând înapoiîn faţa focului şi a fulgerelor, şi apoi avântându-se iarăşi înainte.Ar fi trebuit doar să arunce o privire în spate, dar niciunul nuavea timp să facă asta cu acel infern în faţa lor.Opt sute de paşi. Şapte sute. Bărbaţii din Ţinutul celor DouăRâuri descălecară, luându-şi arcurile în mâini. Şase sute. Cinci.Patru. Dobraine îşi scoase sabia, ridicând-o deasupra capului.— Pentru Seniorul Dragon, Taborwin şi victorie! strigă el, iarstrigătul fu repetat de cinci sute de gâtlejuri, în timp ce lăncileîncepeau să coboare.Perrin abia avu timp să se agaţe de scara şeii, iar cairhieniiţâşniră înainte ca un tunet. Picioarele lungi ale lui Loial erau la felde rapide ca ale cailor. Sărind înainte, lăsând animalul să îl tragăîn salturi lungi, Perrin îşi trimise mesajul. „Veniţi!“Din pământul gol, acoperit doar cu ierburi uscate, ţâşnirădeodată o mie de lupi, lupi zvelţi şi cenuşii de la câmpie, lupi maiînchişi la culoare şi mai grei din păduri, aruncându-se în spateleShaido, clămpănind din dinţi, chiar în timp ce prima salvă desăgeţi trasă de bărbaţii din Două Râuri cădea în mijlocul Shaido.O a doua salvă era deja în zbor pe cer. Noi fulgere căzură odată cusăgeţile, noi focuri bufniră. Shaido, cu chipurile acoperite devăluri, se întoarseră să se lupte cu lupii doar ca să înţeleagă căaceştia nu erau singura ameninţare, chiar cu o clipă înainte de afi sfâşiaţi de un zid de suliţe Aiel, care înaintau alături de ciocanullăncilor cairhiene.Lovind cu securea, Perrin sfârtecă un Shaido, sărind apoi pestetrupul căzut. Trebuiau să ajungă la Rand; totul depindea de asta.Alături, uriaşul topor al lui Loial deschidea o cărare, ridicându-seşi coborând ca fulgerul. Aram părea să danseze cu sabia, tăindtotul în calea sa. Nu avea timp să se gândească la altcineva; Perrinînvârtea metodic securea; tăia copaci, nu carne; încerca să nuvadă sângele care sărea în toate părţile, chiar şi atunci când îisărea pe faţă. Trebuia să ajungă la Rand. Tăia o cărare printr-undesiş.Se concentra doar la bărbatul din faţa sa – se gândea la ei ca labărbaţi, chiar şi atunci când înălţimea îi spunea că poate erauFecioare; nu era sigur că ar fi putut să-şi împlânte securea şiroindde sânge în trupul din faţa lui dacă ar fi crezut că este o femeie –,se concentră, dar alte lucruri începură să-i joace în faţa ochilor în

251

timp ce-şi tăia drum înainte. Un fulger argintiu aruncă trupuriîmbrăcate în cadin’sor în aer, unii dintre ei purtând pânzastacojie, alţii nu. Un alt fulger îl azvârli pe Dobraine din şa;cairhianul se străduia să se ridice în picioare. O minge de focînvălui un grup de cairhieni şi Aieli, bărbaţi şi cai transformaţi întorţe ce ţipau, cei care mai puteau face asta.Toate acele lucruri îi treceau prin faţa ochilor, dar nu îşi îngăduisă le vadă. Erau doar bărbaţii de lângă el şi desişul care trebuiatăiat cu securea lui, cu toporul lui Loial şi cu sabia lui Aram. Apoivăzu ceva care îi tulbură concentrarea. Un cal se cabra,aruncându-l pe călăreţ din şa, în timp ce suliţe Aiel îlstrăpungeau. Un călăreţ în platoşă roşie. Apoi o altă Gardăînaripată, un întreg grup, se avântă cu suliţele înainte, cu panaroşie a lui Nurelle fluturându-i deasupra coifului. O clipă maitârziu, o văzu pe Kiruna, cu chipul netulburat, păşind ca o reginăa războiului pe drumul deschis de cei trei Străjeri ai ei şi demingile de foc care-i ţâşneau din mâini. Şi mai era şi Bera şi, cevamai departe, Faeldrin şi Masuri şi… Pe Lumină! Ce făceau toateacolo? Ce făceau acolo? Ar fi trebuit să fie în spate, cu înţeleptele!De undeva din faţa lor se auzi un bubuit, ca un tunet careacoperi ţipetele şi strigătele. O clipă mai târziu, o dungă de luminăapăru la nici douăzeci de paşi de el, retezând câţiva oameni şi uncal, ca lama uriaşă a unui brici, în timp ce se lărgea într-o poartă.Un bărbat cu haină neagră şi o sabie în mână sări prin poartă şicăzu străpuns de o suliţă Shaido, dar o clipă mai târziu alţi optsau nouă bărbaţi săriră înainte ca poarta să se închidă, formândun cerc cu săbiile în jurul bărbatului căzut. Şi nu doar cu săbiile.Câţiva Shaido căzură străpunşi de săbii, dar cei mai mulţiizbucniră în flăcări. Capetele le explodau ca nişte pepeni scăpaţide la înălţime pe un caldarâm de piatră. La alţi o sută de paşi deel, Perrin avu senzaţia că vede alt cerc de bărbaţi în haine negre,înconjuraţi de foc şi moarte, dar nu avea timp să se mire. Shaidose strângeau şi în jurul lui.Spate în spate cu Aram şi Loial, Perrin reteza şi tăia cudisperare. Acum nu mai putea înainta. Tot ce putea face era sărămână pe loc. Sângele îi bubuia în timpane şi se putea auzisingur cum încearcă să tragă aer în plămâni. Îl putea auzi şi peLoial, gâfâind ca nişte foaie uriaşe. Perrin lovi o suliţă, dând-o la oparte, ucise alt Aiel cu vârful ascuţit, prinse altă suliţă cu mânaşi, fără să mai ia în seamă palma găurită din care îi ţâşnea sânge,tăie în două un alt chip acoperit de văl. Fiecare parte din el eraconcentrată să rămână în viaţă încă o clipă. Aproape fiecare parte.Într-un colţ al minţii avea imaginea lui Faile şi gândul trist că nuva mai putea niciodată să-i ceară iertare pentru că nu avea să se

252

mai întoarcă la ea.Înghesuit dureros în cufăr, Rand bâjbâia la scutul ce-ldespărţea de Izvor. Prin Vid treceau gemetele, furia întunecată, iaro frică animalică se scurgea pe la marginile lui; nu mai ştia cucertitudine care erau senzaţiile lui şi care ale lui Lews Therin.Brusc, uită să mai respire. Şase noduri, dar acum unul era tare.Nu moale, ci tare, apoi al doilea. Şi al treilea. Se auzi un râsrăguşit; era al lui, îşi dădu seama după câteva clipe. Al patruleanod deveni tare. Aşteptă, încercând să-şi înăbuşe chicotele ce-iaduceau aminte de un om nebun. Ultimele două nodurirămâneau moi. Râsetele înfundate muriră.„O să simtă, gemu disperat Lews Therin. O să simtă şi o să lecheme înapoi pe celelalte.“Cu prudenţă, orb, încercă să simtă cele patru noduri tari. Nuera nimic acolo, nu putea simţi sau vedea nimic mai mult decâtscutul, dar totuşi, cumva, putea simţi în jurul acelui gol, puteasimţi o formă. Noduri. Mereu era un loc gol între nodurile uneisfori, indiferent cât de tare era strânsă, goluri fine cât un fir depăr prin care se putea strecura doar aerul. Încet, extrem de încet,bâjbâi printr-una din acele crăpături, strecurându-se prin spaţiulinfim, care părea că nici nu este acolo. Încet. Cât mai era oarepână se întorceau celelalte? Dacă reveneau înainte ca el să-şi ficroit drum prin labirint… încet. Şi brusc simţi Izvorul, de parcă larfi atins cu vârful unghiei; cu o mică parte din vârful uneiunghii. Saidinul era în continuare dincolo de el – scutul încă îlacoperea –, dar putea simţi cum speranţa înfloreşte în LewsTherin. Două Aes Sedai ţineau încă bariera, conştiente de ceea cefăceau.Rand nu ar fi putut să explice ce a făcut mai departe, deşi LewsTherin îi spusese cum; îi explicase printre episoadele de nebunie,printre furiile dezlănţuite şi plânsetele pentru Ilyena, printrebolboroseli în care spunea că merită să moară şi ţipete că nu le valăsa să-l domolească. Era ca şi cum ar fi forţat nodul, cât de tareputea. Nodul rezistă. Tremură. Apoi explodă. Mai erau doar cinci.Bariera se subţiase. Putea simţi cum slăbise. Un zid invizibil, grosdoar de cinci rânduri de cărămizi, în loc de şase. Poate că şi celedouă Aes Sedai simţiseră, deşi nu aveau cum să-şi dea seama cese întâmplase şi cum. Oh, Lumină, nu acum! Nu încă.Repede, aproape frenetic, atacă pe rând nodurile următoare. Seduse şi al doilea; scutul se subţia. Era mai rapid acum, mai rapidla fiecare dintre ele; de parcă învăţase deja poteca prin labirintulnodurilor, deşi de fiecare dată era alta. Al treilea nod nu mai era.Apăru al treilea nod moale. Poate că Aes Sedai nu ştiau ce face,dar nu aveau să stea cu mâinile în sân în timp ce scutul se

253

subţia. Cu furie, Rand se aruncă la al patrulea nod. Trebuia să-ldesfacă înainte de a veni a patra soră; patru ar fi putut să ţinăscutul, indiferent ce făcea el. Aproape plângând, se strădui sădescâlcească ţesătura complicată, strecurându-se prin spaţiileinfime. Cu disperare, forţă nodul. Scutul rămăsese, dar era ţinutdoar de trei femei acum. Dacă ar fi putut să se mişte suficient derepede.Când se întinse după saidin, bariera invizibilă mai era încăacolo, dar nu mai părea a fi solidă ca un zid de piatră. Începu săse îndoaie când presă asupra ei, să se îndoaie tot mai tare. Brusc,se rupse ca o pânză putredă. Puterea îl umplu şi sfărâmă fărămilă cu pumni de Spirit ultimele trei noduri rămase. Puteaconduce doar dacă vedea, dar tot ce zărea el era întunericulcenuşiu al cufărului, ceea ce putea zări din el, cu capul prinsîntre genunchi. Înainte încă de a termina cu pumnii de Spirit,conduse Aer. Cufărul explodă cu un zgomot puternic.„Liber“, gândi Lews Therin, un ecou al gândului lui Rand.„Liber“. Sau poate era invers.„Vor plăti, mârâi Lews Therin. Sunt Cel-Care-Vine-cu-Zorile.“Rand ştia că acum trebuie să se mişte şi mai repede, repede şiviolent, dar abia reuşi să se mişte la început. Bătut de două ori pezi, nici nu îşi mai aducea aminte de când, înghesuit într-un cufăr,îşi simţea muşchii urlând de durere, în timp ce strângea din dinţi,ridicându-se încet în mâini şi genunchi. Era ca un ţipătîndepărtat, ca şi cum ar fi fost durerea altui trup, dar nu puteasă-şi forţeze corpul să se mişte mai repede indiferent cât deputernic îl făcea să se simtă saidinul. Vidul îi amorţea emoţiile,dar ceva asemănător cu panica încerca să se strecoare înăuntru.Era într-un desiş de copaci, cu soarele sclipind printre ramurileaproape goale; fu şocat să-şi dea seama că era încă zi, poate chiarmiezul zilei. Trebuia să se mişte; vor veni alte Aes Sedai. Douăzăceau fără simţire lângă el, una dintre ele cu o rană urâtă lafrunte, din care ţâşnea sânge. A treia, o femeie colţuroasă, era îngenunchi, uitându-se în gol, cu capul în mâini, urlând. Nu păreasă fi fost atinsă de sfârâmăturile de lemn care zburaseră din cufăr.Nu o recunoştea pe niciuna din ele. O clipă regretă că Galina sauErian nu fusese cea ferecată – nu era sigur dacă intenţionase saunu să facă acest lucru, Lews Therin îi explicase amănunţit cumavea de gând să le ferece pe toate cele care îl luaseră prizonier;Rand spera să fi fost ideea lui, indiferent cât de pripită – o clipădoar, apoi văzu un alt trup căzut sub ploaia de sfărâmături. Într-ohaină roz şi cu pantaloni.Femeia colţuroasă nici nu se uită la el şi nici nu încetă să urlecând o răsturnă pe dalele de piatră care înconjurau una dintre

254

fântâni, în timp ce se târa înainte. La jumătatea distanţei cătreMin deveni conştient de fulgerele care sfârtecau cerul şi de mingilede foc ce-i explodau deasupra capului. Putea simţi mirosullemnului ars, îi putea auzi pe bărbaţi urlând şi strigând, izbiturileoţelului, toată cacofonia unei lupte. Nu-i păsa nici dacă eraTarmon Gai’don. Dacă o ucisese pe Min… Cu delicateţe, o întoarsecu faţa în sus.— Rand, zise ea respirând greu, privindu-l cu ochii ei negri şimari. Trăieşti. Mi-a fost frică să mă uit. A fost un zgomot cumplitşi au zburat peste tot bucăţi de lemn, şi am recunoscut o partedin cufăr şi…Lacrimile începură să-i curgă pe obraji.— Am crezut că te-au… Mi-a fost teamă că eşti…Ştergându-şi faţa cu ambele mâini, trase adânc aer în piept.— N-ai de gând să mă dezlegi, ciobanule, şi să faci una dintreporţile tale să plecăm de aici? De fapt, nu te mai deranja să mădezlegi. Ia-mă pe umăr şi hai de-aici.Rand ţesu Foc cu dibăcie, tăindu-i legăturile.— Nu este chiar atât de simplu, Min.Nu cunoştea deloc locul acela; o poartă deschisă de acolo ar fiputut duce oriunde, asta dacă reuşea să deschidă una. Durerea şioboseala luau cu asalt marginile Vidului. Nu ştia cât de multăPutere putea stăpâni. Brusc, realiză că simţea cum saidinul eraţesut în toate părţile. Printre copaci, dincolo de căruţele careardeau, putea vedea Aieli luptându-se cu Străjeri şi cu oşteni înpelerine verzi de-ai lui Gawyn, împinşi înapoi de focurile şifulgerele făcute de Aes Sedai, apoi repezindu-se iarăşi înainte.Cumva, Taim îl găsise şi adusese soldaţi Asha’man şi luptătoriAieli.— Încă nu pot pleca. Cred că au venit prieteni după mine. Nu-ţifie teamă, te voi proteja!Un fulger argintiu despică un copac, suficient de aproape caRand să-şi simtă părul mişcat de explozie. Min tresări. „Prieteni“,zise ea frecându-şi încheieturile mâinilor.Îi făcu semn să rămână acolo unde era – cu excepţia aceluifulger singuratic, desişul părea neatins dar, când se ridică înpicioare, o găsi alături, sprijinindu-l. Clătinându-se către liniacopacilor, fu recunoscător pentru ajutorul ei, dar se forţă sămeargă drept şi să nu se mai sprijine de ea. Cum ar fi putut ea săcreadă că o va proteja, când trebuia să-l sprijine să nu cadă înnas? Puse o mână pe trunchiul căzut al copacului. Firişoare defum se ridicau din el, dar nu luase foc.Căruţele erau puse în cerc în jurul copacilor. Câţiva servitoriîncercau să ţină caii la un loc – mulţi dintre ei avea încă hamurile

255

pe ei –, dar cei mai mulţi se adăposteau cum puteau de moarteacare lovea din cer. Cu excepţia acelui singur trăsnet, toateloviturile păreau îndreptate către căruţe şi oameni. Poate şi cătreAes Sedai. Fiecare dintre ele stătea călare, ceva mai în spate demarea dezlănţuită de suliţe şi săbii şi focuri, dar nu prea departe,ridicându-se uneori în scări ca să vadă mai bine.Rand o văzu repede pe Erian, brunetă şi zveltă, pe un calcenuşiu. Lews Therin mârâi, iar Rand lovi aproape fără să segândească. Simţi dezamăgirea celuilalt. Spirit, să pună un scut injurul ei, cu o uşoară rezistenţă care îi spunea că îi retezaselegătura cu saidarul, o lovitură cu Aer să o lase inconştientă şi săo răstoarne din şa. Dacă se decidea să o ferece, voia să ştie cefăcea el şi de ce. Una dintre Aes Sedai ţipă la cineva să seîngrijească de Erian, dar niciuna dintre ele nu se uita cătrecopaci. Nimeni nu putea simţi saidinul; credeau că femeia fuseselovită de ceva de dincolo de căruţe.Ochii îi scormoniră printre celelalte femei, oprindu-i-se asupralui Katerine, care-şi mişca înainte şi înapoi calul lung de picioare,aruncând flăcări în mijlocul Aielilor. Spirit şi Aer, iar femeia căzugrămadă la pământ, cu un picior prins în şa.„Da, râse Lews Therin. Şi acum Galina. Pe ea o vreau în modspecial.“Rand îşi strânse pleoapele. Lews Therin le voia atât de tarerăpuse pe cele trei, încât nu se mai putea concentra la altceva. ŞiRand voia să le-o plătească pentru ce-i făcuseră, dar se ducea obătălie în jurul său, iar oamenii mureau în timp ce el vânaanumite Aes Sedai. Fără îndoială că înjur mureau şi Fecioare.O doborî cu Foc şi Aer pe următoarea Aes Sedai, la douăzeci depaşi în stânga lui Katerine, apoi se mută la următoarele trei şi oaruncă pe Serene Nemdahal la pământ, căzută în inconştienţă şicu un scut în jurul ei. Merse clătinându-se până la margineadesişului, lovind pe furiş, ca un hoţ de buzunare, iarăşi şi iarăşi.Min nu mai încerca să-l sprijine, deşi avea braţele pregătite să-lprindă.— O să ne vadă, murmură ea. Una dintre ele o să se uite înjurşi o să ne vadă.„Galina, gemu Lews Therin. Unde este?“Rand îl ignoră şi pe el, şi pe Min. Căzu şi Coiren, şi alte douăale căror nume nu le cunoştea.Aes Sedai nu-şi puteau da seama ce se întâmpla. De-a lungulcercului căruţelor, una câte una surorile cădeau din şa. Celeconştiente încă se forţau, încercând să acopere întreg perimetrul,mişcându-şi caii neliniştite, dublându-şi furia cu care aruncau focşi fulgere în mulţimea Aielilor. Trebuia să fie ceva din afară, dar

256

Aes Sedai cădeau, şi nu ştiau cum şi de ce.Numărul lor scăzuse, iar efectele începură să se facă simţite.Mai puţine fulgere se stingeau acum în aer şi mai multe loveau înmijlocul Străjerilor şi al oştenilor. Mai puţine mingi de focdispăreau sau explodau brusc înainte de a ajunge la căruţe. Aieliiîncepură să se strecoare printre căruţe, iar unele dintre ele furărăsturnate. Într-o clipă, Aielii acoperiţi de văluri eraupretutindeni, iar haosul puse stăpânire pe acel loc. Rand se holbauluit.Străjeri şi soldaţi cu mantii verzi luptau în grupuri împotrivaAielilor, iar Aes Sedai se înconjuraseră cu o perdea de flăcări. DarAielii se luptau cu alţi Aieli; bărbaţii cu pânza stacojie asiswai’aman în jurul frunţii, Fecioarele cu fâşii de pânză roşie pebraţe se luptau cu Aielii care nu aveau niciun semn distinctiv. Iarcairhieni cu lănci şi coifuri în formă de clopot şi mayenarieni cuplatoşe roşii apărură brusc printre căruţe, lovind şi în Străjeri, şiîn Aieli. Oare îşi pierduse minţile în cele din urmă? Era conştientde Min, tremurând lipită de spatele lui. Ea era reală. Ceea cevedea era probabil real.Mai bine de o duzină de bărbaţi Aiel veniră alergând către el,fiecare cel puţin la fel de înalt ca şi el. Nu purtau roşu. Îi urmăricurios până când, la un singur pas de el unul dintre ei ridică spreel o suliţă întoarsă, ca un pumnal. Rand conduse atunci, iar foculpăru să-i cuprindă pe toţi deodată. Came arsă şi oasecontorsionate îi aterizară la picioare.Brusc, la doar zece paşi de el, Gawyn îşi întoarse armăsarulcătre el, cu o sabie în mână, însoţit de douăzeci de luptători cumantii verzi. O clipă se uitară unul la altul, iar Rand se ruga sănu fie nevoit să-l lovească pe fratele lui Elayne.— Min, se răsti Gawyn, pot să te scot de aici.Ea se uită peste umărul lui Rand, clătinând din cap; se ţineaatât de strâns de el, că Rand nu credea că ar fi putut să odesprindă de el nici dacă ar fi vrut.— Rămân cu el, Gawyn. Gawyn, Elayne îl iubeşte.Cu Puterea în el, Rand văzu cum degetele bărbatului se albescpe mânerul sabiei.— Jisao, spuse Gawyn cu o voce egală. Adună Tinerii. Ne croimdrum afară de aici, zise el, adăugând cu o voce ce părea moartă:Al’Thor, într-o bună zi am să te ucid.Dând pinteni cailor, plecă strigând din rărunchi alături deceilalţi „Tinerii!“ şi li se alăturară şi alţi bărbaţi în pelerine verzi,croindu-şi drum cu săbiile. Un om cu o haină neagră ţâşni în faţalui Rand, uitându-se după Gawyn, iar pământul erupse într-ofântână de foc care înghiţi şase dintre caii ajunşi în dreptul

257

căruţelor. Rand îl văzu pe Gawyn clătinându-se şi în aceeaşi clipăîl puse la pământ cu Aer pe bărbat. Nu îl cunoştea pe tânărul cufaţă dură care se uita urât la el, dar insul purta pe rever atâtsabia, cât şi Dragonul şi era plin de saidin.Taim fu acolo în aceeaşi clipă, cu dragonii albaştri şi auriiînfăşuraţi pe mânecile hainei negre, uitându-se în jos la cel căzut.Nu avea niciuna dintre insigne pe rever.— Nu vei lovi Dragonul Renăscut, Gedwyn, spuse Taim încet, cuo voce de oţel, iar bărbatul se căzni să se ridice, salutând cupumnul dus la inimă.Rand se uită către locul unde fusese Gawyn, dar nu mai văzudecât un grup mare de oameni, cu stindardul Mistreţului alb,croindu-şi drum tot mai adânc prin mulţimea de Aieli, în timp cealţi bărbaţi cu mantii verzi li se alăturau. Taim se întoarse cătreRand, purtând pe buze acel aproape-zâmbet al lui.— In aceste circumstanţe sper să nu-mi iei în nume de răufaptul că am încălcat ordinul tău de a nu mă confrunta cu AesSedai. Am avut motive să te vizitez în Cairhien şi… ridică dinumeri. Arăţi groaznic de obosit. Dacă îmi dai voie să…Zâmbetul îi dispăru când Rand se trase un pas în spate,ferindu-se din calea mâinii întinse, trăgând-o pe Min după el. Seţinea de el mai strâns ca niciodată.Lews Therin începu să bombăne că trebuie să-l omoare, ca deobicei când era lângă Taim, vorbind fără şir despre Rătăciţi,despre uciderea tuturor, dar Rand încetă să-l mai asculte, deparcă ar fi fost bâzâitul unei muşte. Era un truc pe care-l învăţaseîn cufăr, când nu avusese nimic altceva de făcut decât să simtăscutul şi să asculte o voce care de cele mai multe ori era completnebună. Dar, şi fără Lews Therin, nu dorea să fie Tămăduit de el.Se gândea că dacă Taim îl va atinge vreodată cu Puterea,indiferent cât de inocent, îl va ucide.— Cum vrei, zise prudent bărbatul cu nas vulturesc. Tabăraeste acum în siguranţă, cred.Părea să fie adevărul. Peste tot erau împrăştiate leşuri, iar îninteriorul cercului de căruţe se mai duceau lupte doar în câtevalocuri. O cupolă de Aer acoperi deodată întreaga tabără, iar fumulse scurgea pe pereţii ei, ieşind printr-o gaură lăsată în vârf. Nu erao ţesătură neîntreruptă de saidin; Rand putea vedea cumţesăturile individuale se lipeau una de alta pentru a alcătui bolta.Se gândi că erau probabil două sute de bărbaţi în haine negre subacea cupolă. O grindină de foc şi fulgere lovi cupola, explodândfără să producă nicio pagubă. Cerul însuşi părea să se fi rupt şisă fi luat foc. Mugetul încontinuu se rostogolea prin aer din toatedirecţiile. Fecioare cu fâşii roşii de pânză pe braţe şi siswaia’man

258

stăteau de-a lungul zidului pe care nu-l puteau vedea, alături demayenarieni şi cairhieni, mulţi dintre ei pedestraşi acum. Decealaltă parte o masă compactă de luptători Shaido se uita cătrebariera invizibilă care-i despărţea de duşmani, încercând a lovi cusuliţele sau aruncându-se cu toată greutatea trupului în ea.Suliţele se opreau, iar trupurile cădeau înapoi.Înăuntrul domului, sub privirea lui Rand, mureau ultimiiluptători. O mână de bărbaţi şi Fecioare cu semne roşii dezarmauun grup de Shaido cu expresii indiferente, dezbrăcându-i;capturaţi în bătălie, vor purta albul gai’shain timp de un an şi ozi, chiar dacă, printr-o minune, Shaido ar fi reuşit să cucereascătabăra. Cairhieni şi mayenarieni păzeau un grup mare de Străjerimânioşi şi Tineri, amestecaţi cu servitori speriaţi, aproape la fel demulţi paznici ca prizonieri. Aproape o duzină de Aes Sedai aveauscuturi în jurul lor care le despărţeau de Izvor, susţinute de unnumăr egal de Asha’man purtând la gulere sabia şi Dragonul.Femeile Aes Sedai arătau speriate şi îngreţoşate. Rand recunoscutrei din ele, deşi ştia doar numele Nesunei. Nu-i recunoştea peniciunul dintre temnicerii Asha’man. Printre prizoniere erauîntinse câteva dintre femeile doborâte de Rand, unele începânddeja să se mişte. În timp ce oştenii şi Consacraţii înveşmântaţi înnegru, ultimii cu săbii de argint la guler, foloseau saidinul pentrua le târî pe pământ şi a le aşeza într-un şir. Câţiva dintre ei leaduseră din crâng pe cele două Aes Sedai inconştiente şi pefemeia cu trăsături colţuroase; încă ţipa. Când fură aduse acolo,câteva Aes Sedai se întoarseră brusc, vărsând.Erau şi alte Aes Sedai, înconjurate de Străjeri şi urmărite atentde bărbaţi înveşmântaţi în negru, dar nu aveau scuturi în jurullor şi îi priveau pe Asha’man la fel de neliniştite ca femeile luateprizoniere. Se uitau şi la Rand, şi era limpede că s-ar fi dus la eldacă nu ar fi fost Asha’man în jur. Rand se uită către ele;Alanna era acolo; nu avusese halucinaţii. Nu le recunoştea petoate tovarăşele ei, dar era suficient. Erau nouă. Nouă. Dincolo deGol, furia se dezlănţui ca o furtună, iar Lews Therin începu săbombăne tot mai tare.Nu mai era nicio surpriză să-l vadă pe Perrin venindclătinându-se, cu chipul şi trupul acoperit de sânge, urmat deLoial, şchiopătând, cărând un topor uriaş, şi de un ins cu ochistrălucitori care părea a fi un Pribeag într-o haină cu dungi roşii,doar că ducea o sabie, cu lama roşie de sânge de la un capăt laaltul. Rand aproape că se uită înjur, să vadă dacă nu era şi Matpe undeva. Îl văzu pe Dobraine, mergând pe jos, ţinând într-omână sabia şi stindardul stacojiu al lui Rand în cealaltă. Nanderaera lângă Perrin, cu chipul descoperit, şi încă o Fecioară pe care

259

Rand nu o recunoscu din prima clipă. Era bine să o vadă pe Sulinpurtând iarăşi cadin’sor.— Rand, zise Perrin gâfâind, slavă Luminii că eşti încă viu!Voiam să ne scoţi de aici printr-o poartă, dar tot planul s-a dus peapa sâmbetei. Rhuarc şi cei mai mulţi dintre Aieli sunt încăprintre Shaido, la fel şi mayenarienii şi carhienii, şi nu ştiu ce s-aîntâmplat cu oamenii din Două Râuri sau cu înţeleptele. AesSedai ar fi trebuit să rămână cu ele, dar…Perrin se sprijini de coada securii, respirând greu. Părea că s-arfi prăbuşit fără acel sprijin.De-a lungul domului apăreau călăreţi, Aieli cu eşarfe stacojiisau Fecioare cu legături roşii la braţe. Bariera îi oprea şi pe ei săintre. De îndată ce apăreau, Shaido se năpusteau asupra lor,înghiţindu-i.— Ridicaţi domul! ordonă Rand.Perrin oftă uşurat. Crezuse oare că Rand avea să-şi laseoamenii să moară? Loial oftă şi el. Pe Lumină! Ce credeau despreel? Min începu să-l frece pe spate, murmurând vorbe liniştitoare.Perrin îi aruncă o privire foarte surprinsă.Poate că şi Taim era surprins, dar cu siguranţă nu păreauşurat.— Seniore Dragon, zise cu o voce încordată, cred că mai suntcâteva sute de femei Shaido acolo, unele dintre ele destul deputernice. Şi mii de suliţe Shaido. Dacă nu vrei neapărat să aflidacă eşti sau nu nemuritor, propun să aşteptăm câteva ore pânăcunoaştem suficient de bine locul ca să facem o poartă care să fimsiguri că se va deschide unde trebuie şi apoi să plecăm. In bătălieoamenii mai şi mor. Am pierdut câţiva astăzi, nouă soldaţi carevor fi mai greu de înlocuit decât nu-ştiu-câţi Aieli. Cine moareacolo moare pentru Dragonul Renăscut.Dacă ar fi fost atent la Nandera sau Sulin, şi-ar fi ales vorbelemai cu atenţie şi şi-ar fi domolit tonul. Femeile vorbeau între eleîn limbajul semnelor şi păreau gata să-l doboare pe loc.Perrin îşi îndreptă spatele, fixându-şi ochii de ambră asupra luiRand, fermi şi neliniştiţi în acelaşi timp.— Rand, chiar dacă Dannil şi înţeleptele stau în spate, aşa cuma fost stabilit, nu vor pleca atâta vreme cât văd asta, zise el,arătând către domul de deasupra capetelor lor, unde focul şifulgerele curgeau fără încetare. Dacă stăm aici câteva ore, Shaidose vor întoarce împotriva lor, dacă nu au făcut-o deja. Pe Lumină,Rand! Dannil şi Ban şi Wil şi Tell… Amys e acolo şi Sorilea şi…!Arză-te-ar Rand, au murit deja mai mulţi oameni decât ştii! Măcarlasă-mă pe mine să ies, zise el trăgând adânc aer în piept. Dacăreuşesc să ajung până la ei, le pot spune că ai scăpat şi se pot

260

retrage înainte să fie măcelăriţi.— Putem pleca doi dintre noi, zise încet Loial, mişcându-şiuriaşul topor. Doi au mai multe şanse.Pribeagul zâmbi, nerăbdător.— Pot deschide un loc în barieră, începu Taim, dar Randizbucni.— Nu!Nu oamenii din Ţinutul celor Două Râuri. Nu putea da impresiacă este mai îngrijorat de ei decât de înţelepte. Amys era acolo?înţeleptele nu luau niciodată parte la bătălii; erau neatinse înlupte sau feude sângeroase. Călcaseră în picioare tradiţiile şi legilelor ca să vină la el. Mai degrabă l-ar fi lăsat pe Perrin să se aruncesingur în acea furtună a morţii decât să le abandoneze. Dar nuputea să-i lase să afle că va lupta pentru înţelepte sau pentrubărbaţii din Două Râuri.— Sevanna îmi vrea capul, Taim. Se pare că a crezut că astăzipoate să mi-l ia; vocea lipsită de emoţii era potrivită în acelemomente. Părea totuşi să o îngrijoreze pe Min; îi mângâia spatelede parcă ar fi vrut să-l liniştească.— Vreau să afle că a făcut o greşeală. Ţi-am spus să faci arme,Taim. Arată-mi cât de mortali sunt. Împrăştie-i pe Shaido.Zdrobeşte-i!— Va fi după voia ta, zise Taim; dacă înainte păruse ţeapăn,acum era de piatră.— Ridică-mi flamura acolo unde poate fi văzută de toată lumea!ordonă Rand. Măcar aşa va afla toată lumea cine stăpâneştetabăra. Poate înţeleptele şi oamenii din Ţinutul celor Două Râurise vor retrage când vor vedea asta.Urechile lui Loial se mişcară neliniştite, iar Perrin îi luă mânalui Rand în timp ce Taim se îndepărta.— Am văzut ce pot face, Rand. Este…Cu faţa şi veşmintele pline de sânge, părea dezgustat.— Ce altceva ai vrea să fac? întrebă Rand. Ce altceva pot săfac?Perrin îşi lăsa braţul să cadă, oftând.— Nu ştiu. Dar nu trebuie să-mi şi placă.— Grady, ridică flamura Luminii! ordonă Taim, iar Puterea îifăcea vocea să bubuie. Cu fire de Aer, Jur Grady luă flamurastacojie din mâinile lui Dobraine, care rămase surprins, ridicândoprin gaura lăsată în vârful domului. În jurul acesteia răbufnifocul şi fulgerele, în timp ce valuri de fum ieşeau de la căruţelearzând. Rand recunoştea câţiva bărbaţi în haine negre, dar ştiadoar câteva nume în afară de al lui Jur. Damer şi Fedwin şi Eben,Jahar şi Torval. Dintre aceştia doar Torval purta Dragonul la

261

guler.— Asha’man, treceţi în formaţie de luptă! bubui Taim.Bărbaţii înveşmântaţi în negru se repeziră alergând să seinterpună între barieră şi toţi ceilalţi, cu excepţia lui Jur şi a celorcare le păzeau pe Aes Sedai. Cu excepţia Nesunei, care priveatotul cu atenţie, femeile Aes Sedai din Turn erau prăbuşite îngenunchi, fără măcar să se uite la bărbaţii care menţineauscuturile în jurul lor, şi chiar şi Nesune părea gata să verse. Ceamai mare parte a grupului din Salidar se uita cu răceală laAsha’man care le păzeau, deşi uneori îşi întorceau privirile degheaţă către Rand. Alanna se uita lung doar la el. Îşi dădu seamacă simţea o gâdilătură în piele; ca să le simtă de la o asemeneadistanţă, probabil toate nouă îmbrăţişaseră saidarul. Spera ca elesă aibă suficientă minte să nu conducă; bărbaţii cu chipuri depiatră ţineau în ei saidinul până la refuz şi păreau la fel detensionaţi ca Străjerii care-şi ţineau mâinile pe mânerele săbiilor.— Asha’man, ridicaţi baricada doi paşi!La această comandă marginile domului se ridicară peste tot.Surprinşi, Shaido care împinseseră până atunci în barierainvizibilă se prăbuşiră înainte. Îşi reveniră imediat, o uriaşă masăneagră care se repezi înainte, dar nu avură timp să facă mai multde un pas înainte de următoarea comandă a lui Taim.— Asha’man, ucideţi!Primul rând de Shaido explodă. Nu există alt cuvânt care sădescrie ce se întâmpla. Trupurile înveşmântate în cadin’sorexplodară într-o ploaie de sânge şi carne. Firele de saidin trecurăprin acea ceaţă deasă, ţâşnind de la om la om într-o clipită, iarurmătorul rând de Shaido muri, apoi următorul, şi următorul, deparcă ar fi păşit într-un uriaş tocător de carne. Rand înghiţi cugreu, privind măcelul. Perrin se aplecă, vărsând, iar Rand înţeleseatunci ce voise să spună acesta. Alt rând muri. Nandera îşiacoperi ochii cu mâinile, iar Sulin se întoarse cu spatele.Rămăşiţele însângerate începeau să se strângă într-un zid.Nimeni nu putea rezista la aşa ceva. Între izbiturile morţii,luptătorii Shaido care erau în faţă începură brusc să împingă înpartea cealaltă, căutând disperaţi să treacă prin masa de oamenicare continua să împingă. Grămezile de oameni explodarăîmpreună şi apoi începură cu toţii să se retragă. Nu, să alerge.Ploaia de fulgere şi foc ce cădea pe dom începu să se domolească.— Asha’man, izbucni vocea lui Taim, cerc rostogolitor dePământ şi Foc!Sub picioarele Shaido, pământul din apropierea căruţelorexplodă în jerbe de foc şi pământ, aruncându-i oameni în toatedirecţiile. Trupurile zburau încă prin aer când urmară alte

262

explozii din pământ, şi iarăşi într-un cerc care înainta de jurîmprejurul taberei, ucigându-i pe Shaido pe o rază de cincizeci depaşi, o sută, două sute. În rândurile lor nu mai era decât frică şimoarte. Suliţele şi scuturile erau aruncate la pământ. Domul dedeasupra capetelor era limpede acum, cu excepţia fumului care seridica de la căruţe.— Opriţi-vă!Bubuitul exploziilor acoperi vocea lui Rand, aşa cum acopereaşi urletele oamenilor. Urzi ţesătura folosită de Taim.— Opreşte-i, Taim!Vocea lui izbi de peste tot ca un tunet. Încă un rând de explozii,iar Taim strigă:— Asha’man, odihniţi-vă!Pentru o clipă se aşternu o tăcere deplină. Urechile lui Randrăsunau încă. Apoi putu să audă ţipete şi gemete. Mai erau răniţiprin grămezile de morţi. Dincolo de ei, Shaido fugeau, lăsând înurmă pâlcuri de siswai’aman şi Fecioare cu pânze roşii pe braţe,cairhieni şi mayenarieni, unii încă pe cai. Începură să se îndreptecătre căruţe, ezitant, iar câţiva dintre Aieli îşi dădură jos vălurile.Cu privirea ascuţită de Putere îl văzu pe Rhuarc, şchiopătând, cuun braţ atârnând, dar pe picioare. Cu mult în spatele lui, văzu ungrup mare de femei în fuste şi bluze închise la culoare, escortatede un grup de bărbaţi în veşmintele din Ţinutul celor Două Râuri,purtând arcuri lungi. Erau prea departe ca să le vadă chipurile,dar, din felul în care se uitau la Shaido care fugeau, păreau a fi lafel de uluite ca toată lumea.Rand se simţea uşurat, deşi nu suficient de mult ca stomaculsă i se liniştească. Min îşi îngropase faţa în cămaşa lui; plângea. Omângâie pe păr.— Asha’ man, spuse el mai bucuros ca niciodată că Vidul îigolea vocea de emoţii, v-aţi descurcat bine. Te felicit, Taim! Seîntoarse, pentru a nu mai vedea camagiul, abia auzind strigătelede „Seniorul Dragon!“ şi, Asha’man“ care izbucneau din piepturilebărbaţilor înveşmântaţi în negru.Când se întoarse, dădu cu ochii de Aes Sedai. Merana eratocmai în spate, dar Alanna era aproape în faţa lui, alături de altedouă Aes Sedai pe care nu le recunoştea.— Te-ai descurcat foarte bine, spuse una dintre ele cu chipulpătrat. O ţărăncuţă, cu chipul lipsit de vârstă, abia reuşind sărămână senină, ignorându-i pe bărbaţii Asha’man din jurul ei.Ignorându-i în mod vădit.— Eu sunt Bera Harkin, iar ea este Kiruna Nachiman. Am venitsă te salvăm… cu ajutorul Alannei… adăugă ea după ce Alanna seîncruntase, deşi se pare că nu aveai mare nevoie de noi. Dar,

263

intenţia contează şi…— Locul vostru este alături de ele, zise Rand, arătând cătrefemeile Aes Sedai prizoniere. Douăzeci şi trei, numără el, iarGalina nu se afla printre ele.Lews Therin mormăia din ce în ce mai tare, dar refuza să îlasculte. Nu avea timp pentru furiile unui nebun.Kiruna se îndreptă mândră de spate. Indiferent ce era, nu erafiică de fermier.— Uiţi cine suntem. Poate că ele te-au tratat prost, dar noi…— Nu uit nimic, Aes Sedai, zise Rand rece. Am spus că puteţiveni şase, dar sunteţi nouă. Am spus că vreau să fiţi pe picior deegalitate cu emisarele Turnului, iar pentru că aţi venit nouă, veţifi. Ele sunt în genunchi, Aes Sedai. Îngenuncheaţi!Chipurile reci şi severe se uitară lung la el. Simţea cumAsha’man îşi pregăteau scuturile de Spirit. Kiruna se uita sfidător,la fel şi Bera, şi celelalte. Două duzini de bărbaţi în negrufăcuseră un cerc în jurul lui Rand şi al Aes Sedai. Taim nu păruseniciodată mai aproape de un zâmbet.— Îngenuncheaţi şi juraţi credinţă Seniorului Dragon, zise elîncet, sau veţi fi îngenuncheate!*Aşa cum se întâmplă cu toate poveştile, întâmplările acelor zilese răspândiră de-a lungul şi de-a latul Cairhienului, la miazăzi şila miazănoapte, purtate de caravanele negustorilor, de neguţătoriiambulanţi sau de călătorii care bârfeau prin hanuri. Şi, aşa cumse întâmplă cu toate poveştile, şi aceasta se schimba la fiecarerelatare. Aielii se întorseseră împotriva Dragonului Renăscutucigându-l la Fântânile din Dumai sau aiurea. Ba nu, Aes Sedai îlsalvaseră pe Rand al’Thor. Aes Sedai îl uciseseră, ba nu, îldomoliseră, ba nu, îl duseseră la Tar Valon unde zăcea într-otemniţă în măruntaiele Turnului Alb. Sau Suprema înscăunatăAmyrlin îngenunchease în faţa lui. Dar, spre deosebire de toatepoveştile, era mai lesne de crezut ceea ce se întâmplase înrealitate.Într-o zi de foc şi sânge, o flamură stacojie zdrenţuită fluturasedeasupra Fântânilor din Dumai, purtând vechiul simbol AesSedai.Într-o zi de foc şi sânge, şi Putere, aşa cum spuneau vechileprofeţii, Turnul imaculat, destrămat, îngenunchease în faţasemnului uitat.Primele nouă Aes Sedai juraseră credinţă Dragonului Renăscut,iar lumea nu avea să mai fie niciodată la fel.

EPILOG

264

RăspunsulBĂRBATUL SE OPRI DOAR CÂT SĂ-ŞI SPRIJINE MÂNA de uşa lecticii,plecând de îndată ce Falion îi luă hârtia din mână. Semnalul ei îifăcu pe cei doi bărbaţi care o purtau să pornească încă înainte caomul în livreaua Palatului Tarasin să se amestece în mulţimea dinpiaţă.Un singurul cuvânt era scris pe foaia pătrată de hârtie. „Audispărut.” Boţi hârtia în mâini. Iar se strecuraseră cumva afară,fără ca oamenii ei să vadă. Luni de căutări zadarnice oconvinseseră că nu exista nicio comoară ascunsă de angrealuri,indiferent ce credea Moghedien. Luase în calcul chiar săinterogheze o înţeleaptă sau două; una dintre ele ar putea ştiunde se afla comoara, dacă exista. Mda, iar caii ar putea zbura.Singurul lucru care o făcea să rămână în acest oraş ticăloşit erafaptul că, dacă unul dintre Numiţi îţi dădea un ordin, îi dădeaiascultare până când primeai un altul. Dar, dacă Elayne şiNynaeve erau acolo… In Tanchico ele duseseră totul de râpă.Indiferent dacă erau sau nu surori cu drepturi depline – indiferentcât de imposibil părea acest lucru –, Falion nu putea crede căprezenţa lor era o simplă coincidenţă. Poate chiar erau ascunse peundeva acele angrealuri. Pentru prima dată era bucuroasă căMoghedien o ignorase după ce-i dăduse ordinul în Amadicia, cuatât de multe luni în urmă. Chiar dacă se simţise abandonată,putea avea o şansă să se afirme. Poate că cele două aveau să oducă la comoară, iar dacă nu, însemna că nu exista… Moghedienpărea să fie interesată de Elayne şi Nynaeve. Dacă i le dădea petavă pe amândouă ar fi fost cu siguranţă mai bine decâtangrealurile care nu existau.Lăsându-se pe spate, se abandonă mişcării lecticii. Ura oraşulacela – venise acolo când fugise, pe vremea când era novice –, darpoate că până la urmă vizita ei se va termina într-un mod plăcut.Aşezat în biroul lui, Herid se uita la pipă întrebându-se dacăavea cu ce să o aprindă, când gholamul se strecură pe sub uşă.Desigur, chiar dacă Fel ar fi fost atent, nu şi-ar fi crezut ochilor,dar, odată ce gholamul intrase, foarte puţini ar mai fi avut vreoşansă.Când Idrien veni mai târziu în biroul acestuia, se uită lung la ceera aranjat neglijent într-o grămadă lângă masă. Îi luă o clipă săşidea seama la ce se uita. Apoi leşină înainte de a putea ţipa.Chiar dacă auzise de multe ori de oameni rupţi în bucăţi, pânăatunci nu mai văzuse niciodată vreunul.Călăreţul se opri în vârful dealului pentru a arunca o ultimăprivire către Ebou Dar, strălucind alb în lumina soarelui. Era bun

265

pentru a fi jefuit şi, din câte aflase de la localnici, aveau să opunărezistenţă, iar acest lucru însemna că cei de Sânge aveau săpermită jaful. Aveau să reziste, dar spera ca toate celelalte iscoadesă raporteze aceeaşi lipsă de unitate pe care o văzuse el. Nu aveaucum să reziste mult, era doar un mic regat condus de o aşa-zisăregină, iar asta era perfect. Porni către apus. Cine ştie? Poate căvorbele acelui bărbat fuseseră un semn bun. Poate căReîntoarcerea avea să vină repede, iar odată cu ea şi Fiica celorNouă Luni. Cu siguranţă acest lucru ar fi fost cel mai bun semn alvictoriei.Întinsă pe spate, Moghedien se uita în noapte la acoperişulmicului cort care-i fusese dat pentru că era una dintreservitoarele Supremei Amyrlin. Din când în când, scrâşnea dindinţi, dar se liniştea de cum îşi dădea seama, tot timpulconştientă de colierul a’dam din jurul gâtului. Această Egweneal’Vere era mai dură decât fusese vreodată Elayne sau Nynaeve;tolera mai puţin şi cerea mai mult. Iar când îi dădea brăţara luiSiuan sau lui Leane, mai ales lui Siuan… Moghedien fu cuprinsăde un frison. Probabil aşa ar fi fost tot timpul dacă Birgitte ar fiputut purta brăţara.Pânza de la intrarea cortului se dădu la o parte, iar prin luminalunii văzu o femeie intrând.— Cine eşti? întrebă aspru Moghedien.Când trimiteau după ea, cei care veneau aveau mereu unfelinar cu ei.— Poţi să-mi spui Aran’gar, Moghedien, răspunse o voceamuzată, iar în interiorul cortului apăru un mic glob de lumină.Auzindu-şi numele, Moghedien simţi cum limba i se încleiazăde cerul gurii; numele ei însemna moarte acolo. Încerca săvorbească, să spună că se numea Marigan, dar brusc deveni cuadevărat conştientă de lumină. Un glob mic de lumină albă,palidă, atârnând în aer aproape de creştetul său. Cu a’damul înjurul gâtului nu mai putea decât să se gândească la a conduce,fără permisiune, dar putea simţi când conducea o femeie, puteavedea cum se ţeseau urzelile. De data asta nu simţea nimic, nuvedea nimic. Doar un mic glob de lumină pură.Se holbă la femeia care-şi spunea Aran’gar, recunoscând-o.Halima, secretara uneia dintre conducătoarele de Ajah, parcă. Darera cu siguranţă o femeie, chiar dacă arăta ca în visul unuibărbat. O femeie. Dar mingea de lumină trebuia să fie saidin!— Cine eşti? întrebă cu o voce uşor tremurătoare şi se mirăsingură că reuşise să vorbească. Femeia zâmbi la ea – un zâmbetfoarte amuzat – aşezându-se pe saltea.— Ţi-am spus, Moghedien. Mă numesc Aran’gar. Vei mai auzi

266

de numele acesta în viitor, dacă eşti norocoasă. O să-ţi spun ceeace trebuie să ştii. Îţi voi da jos imediat colierul cel drăguţ. După cevoi face asta, vei dispărea la fel de tăcută şi în la fel de multălinişte ca Logain. Dacă nu vei face aşa, aici vei muri. Şi asta ar fipăcat, deoarece eşti chemată la Shayol Ghul chiar în aceastănoapte.Moghedien se linse pe buze. Chemată la Shayol Ghul. Asta arputea însemna o eternitate petrecută în Puţul Osândelor saunemurirea conducând lumea, sau orice altceva între acesteadouă. Nu prea erau şanse să fie numită Nae’blis, nu dacă MareleSenior aflase suficient de multe lucruri despre cum îşi petrecuseea ultimele luni ca să trimită pe cineva să o elibereze. Dar era ochemare pe care nu o putea refuza. Şi însemna şi un sfârşitpentru a’dam, în final.— Da. Dă-l jos. Voi pleca imediat.Oricum nu avea rost să mai întârzie. Era mai puternică decâtorice femeie din tabără, dar nu avea de gând să le dea şansa să selege într-un cerc de treisprezece şi să o prindă.— M-am gândit eu că aşa vei face, râse veselă Halima… sauAran’gar. Îi atinse colierul, tresărind uşor, iar Moghedien seîntrebă iarăşi despre femeia care părea să conducă saidinul, şi erauşor rănită de ceea ce ar fi trebuit să rănească doar un bărbatcare putea conduce Puterea. Apoi colierul căzu, iar femeia îlstrecură în grabă în punga de la brâu.— Du-te, Moghedien. Du-te, acum.Când Egwene ajunse la cort, uitându-se cu un felinar înăuntru,găsi doar pături răvăşite. Ieşi încet.— Maică, se agită Chesa în urma ei, nu ar trebui să ieşinoaptea afară. Aerul nopţii este rău. Dacă o voiai pe Marigan,puteam să o aduc eu.Egwene se uită înjur. Simţise cum se desfăcuse colierul şisimţise şi fulgerul de durere al unui bărbat care putea conduce,atunci când acesta îl atinsese. Cei mai mulţi din tabără dormeaudeja, dar mai erau unii care stăteau în jurul focurilor mici, câţivanu foarte departe. Poate era posibil să afle ce bărbat fusese încortul lui „Marigan“.— Cred că a fugit, Chesa.Chesa mormăi ceva mânioasă despre servitoarele care-şipărăsesc stăpânele, urmând-o până la cortul ei. Nu ar fi putut fiLogain, nu? Nu s-ar fi întors, nu ar fi avut cum să ştie. Sau ar fiputut?Demandred îngenunche în Puţul Osândelor, iar de această datănu-i păsa că Shaidar Haran îl vedea tremurând, cu chipul acelalipsit de ochi.

267

— Nu m-am descurcat bine, Mare Senior?Râsul Marelui Senior îi umplu mintea lui Demandred.„Turnul imaculat se rupe şi îngenunchează în faţa semnuluiuitat.Mările se tulbură, iar norii de furtună se strâng nevăzuţi.Dincolo de orizont, focuri ascunse se aprind, iar şerpii îşi facculcuş la sân.Ce fusese urcat pe culmi se va prăbuşi; ce fusese zvârlit pe josse va ridica.Ordinea arde pentru a-i netezi calea.“Profeţiile Dragonului, traducere de Jeorad Manyard,Guvernator al Provinciei Andor pentru înaltul Rege, ArturPaendrag TanreallSFÂRŞITUL CĂRŢII A ŞASEA ARoţii Timpului

GLOSARREMARCĂ ASUPRA DATELOR DIN ACEST GLOSAR.Calendarul Toman (întocmit de Toma dur Ahmid) a fost adoptat ladouă secole după ce ultimul bărbat Aes Sedai s-a stins din viaţă şiconsemnează anii de după Frângerea Lumii (DFL). Atât de multescrieri au fost distruse în timpul Războaielor Troloce, încât, lasfârşitul lor, au existat dispute cu privire la anul exact, dupăvechiul sistem. Un nou calendar, propus de Tiam din Gazar,cinstea eliberarea de ameninţarea trolocă, iar fiecare an era numitAn Liber (AL). La douăzeci de ani de la sfârşitul Războaielor,calendarul Gazaran era deja foarte răspândit. Artur Aripă-deŞoima încercat să impună un nou calendar, ce începea la dataîntemeierii imperiului său (DÎ, De la întemeiere), dar el a rămasdoar în memoria istoricilor. După prăpădul şi moartea aduse deRăzboiul de o Sută de Ani, un al treilea calendar a fost întocmit deUrien din Urbai Pescăruş-în-Zbor, un învăţat din rândurileOamenilor Mării, şi a fost promulgat de panarhul Farede dinTarabon. De atunci şi până în zilele noastre se foloseştecalendarul Farede, care începe cu sfârşitul stabilit arbitrar alRăzboiului de o Sută de Ani şi consemnează anii Noii Ere (NE).a’dam: Dispozitiv folosit pentru a controla o femeie care poateconduce Puterea; poate fi folosit fie de o femeie care poateconduce, fie de o femeie care poate fi învăţată să conducă, dar nuare niciun efect pentru o femeie lipsită de aceste abilităţi. Acestacreează o legătură între cele două femei. Versiunea seanchanăconstă într-o zgardă şi o brăţară, unite printr-o lesă, toate făuritedintr-un metal argintiu. Dacă un bărbat care poate conduce estelegat printr-un a’dam de o femeie, cel mai probabil este că

268

amândoi vor muri. Un bărbat care poate conduce va simţi dureredoar atingând un a’dam purtat de o femeie care poate conducePuterea. Vezi şi Legare; Seanchan.Adevăratul Izvor: Forţa fundamentală a Universului, careînvârte Roata Timpului. Este împărţită între jumătatea masculină(saidin) şi cea feminină (saidar) care lucrează împreună şi, înacelaşi timp, se iuptă una cu alta. Doar un bărbat poate folosisaidinul şi doar o femeie saidarul. De peste trei mii de ani,saidinul este pătat de mana Celui întunecat. Vezi şi PutereaSupremă.Aes Sedai: Cele ce pot mânui Puterea. De la Frângerea Lumii,nu mai există decât Aes Sedai femei. Respectate şi cinstite demulţi, sunt totuşi privite cu neîncredere, temute sau chiar urâtede unii. Sunt învinuite de mulţi de Frângerea Lumii şi de faptul căse amestecă în treburile neamurilor. Cu toate astea, puţini suntconducătorii care nu au o sfetnică Aes Sedai, chiar şi în ţinuturileunde o astfel de legătură trebuie să rămână de taină. Se pare că,după mulţi ani în care au condus Puterea, Aes Sedai capătătrăsături lipsite de vârstă, astfel că o femeie suficient de bătrânăsă fie bunică nu-şi arată anii, poate cu excepţia unor fire cărunte.Vezi şi Ajah; Suprema înscăunată Amyrlin; Frângerea Lumii.Aiel: Neamul ce sălăşluieşte în Pustiul Aiel. Oameni aprigi şiviteji. Îşi acoperă chipurile cu un văl înainte de a ucide. Luptătoriiscusiţi atât cu armele, cât şi cu mâinile goale nu ar atinge o sabienici cu preţul vieţii, şi nu ar călări un cal decât forţaţi. Aieliinumesc bătălia „dansul“ sau „dansul suliţelor“. Sunt împărţiţi îndouăsprezece clanuri: Chareen, Codara, Daryne, Goshien,Miagoma, Nakai, Rein, Shaarad, Shaido, Shiande, Taardad şiTomanelle. Fiecare clan este divizat în şapte septuri. Uneorivorbesc şi de al treisprezecelea clan, Clanul-care-nu-este, Jenn,cei care au înălţat Rhuideanului. Este ştiut faptul că, în urmă cumultă vreme, neamul Aiel a dezamăgit femeile Aes Sedai, iarpentru acest păcat au fost izgoniţi în Pustiul Aiel, iar, dacă vorface din nou acest lucru, vor fi distruşi. Vezi şi: Frăţiile războiniceAiel, Pustiul Aiel, întunecare, gai’shain; Rhuidean.Ajah: Frăţii în rândul Aes Sedai, şapte la număr şi desemnateprin culori: Albastră, Roşie, Albă, Verde, Brună, Galbenă şiCenuşie. Toate femeile Aes Sedai fac parte dintr-una din ele, cuexcepţia Supremei înscăunate Amyrlin. Fiecare are o filosofieproprie cu privire la felul în care ar trebui folosită Puterea şi larolul Aes Sedai. Ajah Roşie îşi foloseşte întreaga energie pentru agăsi şi domoli bărbaţii care pot conduce. Brunele se dedicăexclusiv cunoaşterii, renunţând la cele lumeşti, în timp ce Albelese dedică filosofiei şi adevărului, renunţând atât la cele lumeşti,

269

cât şi la cunoaşterea lumii. Ajah Verde (numită şi Ajah Luptătoareîn timpul Războaielor Troloce) se pregăteşte pentru TarmonGai’don, iar Galbenele se concentrează pe studiul Tămăduirii, întimp ce surorile Albastre cercetează cauzele lucrurilor şi sunt încăutarea dreptăţii. Cele Cenuşii sunt mediatoare, căutândarmonia şi consensul. Există şi zvonuri despre o Ajah Neagră, ce-lslujeşte pe Cel întunecat, dar aceste zvonuri sunt negate cuvehemenţă, cel puţin oficial.Alese: Tinere femei care se pregătesc pentru a deveni Aes Sedaişi care au atins un anumit nivel de putere şi au trecut anumiteteste. De obicei trec cinci sau zece ani pentru ca o novice sădevină Aleasă. Sunt constrânse de mai puţine reguli decâtnovicele şi, într-o anumită măsură, au voie să-şi aleagă singuredomeniile de studiu. Alesele poartă inelul Marelui Şarpe pe altreilea deget al mâinii stângi. Când o Aleasă este ridicată la rangde Aes Sedai, ea îşi poate alege singură ce Ajah doreşte, câştigădreptul de a purta şalul şi are voie să poarte inelul pe ce degetdoreşte sau chiar deloc, dacă situaţia o cere. Vezi şi Aes Sedai.Altara: O naţiune de lângă Marea Furtunilor, dar, dacă este săspunem adevărul, altarienii au puţine lucruri în comun unii cualţii, cu excepţia numelui. Ei se văd în primul rând ca locuitori aiunui sat sau oraş, sau ca oamenii anumitor seniori sau doamne,şi abia în al doilea rând ca altarieni. Sunt puţini nobilii care săplătească taxe coroanei sau să ofere şi altceva decât cuvintedeşarte. Conducătoarea Altarei (care acum este Regina TylinQuintara din Casa Mitsobar) este arareori ceva mai mult decât ceamai puternică nobilă din ţinut, iar uneori nici măcar atât. TronulVânturilor are atât de puţină putere, încât mulţi nobili puterniciau refuzat să se urce pe el atunci când au avut şansa.Amys: înţeleaptă din Sălaşul Stâncilor Reci şi Vestitoare-n vise.Face parte din septul Nouă Văi al clanului Tardaad. Este soţia luiRhuarc şi sora-de-soţ a Lianei, stăpâna Sălaşului Stâncilor Reci şisoră-mamă pentru Aviendha.angreal: Relicvă din Vârsta Legendelor. Permite oricăreipersoane care poate conduce puterea să mânuiască o cantitatemai mare din aceasta, decât ar putea în mod normal să o facă însiguranţă sau fără ajutor. Unele au fost făurite pentru a fi folositede către femei, altele de către bărbaţi. Zvonurile despre existenţaunui angreal care să poată fi folosit şi de către o femeie, şi de cătreun bărbat nu au fost niciodată confirmate. Nu se mai ştie cumerau făurite, şi foarte puţine mai există în întreaga lume. Vezi şi aconduce; sa’angreal’, te’rangreal.Arad Doman: Neam de la ţărmul Oceanul Aryth. În prezentţara este devastată de războiul civil şi de luptele împotriva celor

270

juraţi Dragonului Renăscut, dar şi de războiul împotrivaTarabonului. Femeile domani au renumele sau mai bine zisprostul renume de a fi frumoase, seducătoare şi a purta veşmintescandaloase.Artur Aripă-de-Şoim: Legendarul rege Artur Paendrag Tanreall.A domnit între 943 şi 944AL. A unit toate ţinuturile la apus deOsia Lumii. A trimis oşti peste Oceanul Aryth (AL 992), dar s-apierdut legătura cu ele la moartea acestuia, moarte care adeclanşat Războiul de O Sută de Ani. Blazonul lui reprezenta unşoim auriu în zbor. Vezi şi Războiul de O Sută de Ani.Atha’an Miere: Vezi Oamenii Mării.Avendoraldera: Copac care a crescut în Cairhien, dintr-omlădiţă de Avendesora, un dar din partea neamului Aiel în anul566 NE, deşi nu există scrieri care să poată face legătura întreAieli şi legendarul Copac al Vieţii.Bair: înţeleaptă din septul Haido al clanului Shaarad. EsteVestitoare-n vise. Nu poate conduce Puterea. Vezi şi Vestitoare-nvise.Berelain sur Paendrag: Cea Dintâi din Mayene, BlagoslovitaLuminii, Prima înscăunată a Casei Paeron. Este o femeiefrumoasă şi hotărâtă şi o conducătoare pricepută. Vezi şi Mayene.Birgitte: Eroină din legende şi poveşti, faimoasă atât pentrufrumuseţea ei, cât şi pentru curajul şi îndemânarea la trasul cuarcul. Se spune că purta un arc de argint, cu săgeţi de argint, cucare nu rata niciodată ţinta. Este unul dintre eroii care pot fiaduşi înapoi la viaţă atunci când Cornul lui Valere va suna.Întotdeauna este legată de Gaidal Cain, care era spadasin. Cuexcepţia frumuseţii şi a iscusinţei în folosirea arcului, ea arepuţine lucruri în comun cu cea din poveşti. Vezi şi Cornul luiValere.Bryne, Gareth: A fost Căpitan General al Gărzilor Reginei dinAndor. A fost exilat de Regina Morgase. Este considerat ca unuldintre cei mari generali în viaţă. Sigiliul Casei Bryne reprezintă untaur sălbatic, ce poartă în jurul gâtului Coroana de Trandafiri aAndorului. Sigiliul personal al lui Gareth Bryne reprezintă treistele aurii, fiecare cu câte cinci raze.cadin’sor: Veşmânt al luptătorilor Aiel, alcătuit din haină şipantaloni, în culori brune şi cafenii, care îi camuflează printrestânci şi umbre, şi încălţări moi, lungi până la genunchi, cuşireturi. În Limba Străveche înseamnă „haine de lucru“ deşi,desigur, este doar o traducere aproximativă.Cairhien: atât neamul care sălăşluieşte de-a lungul OsieiLumii, cât şi capitala acestui neam. Oraşul a fost ars şi prădat întimpul Războiului Aiel, precum multe alte oraşe şi sate. După

271

război, fermele de lângă Osia lumii au fost abandonate, fiindlimpede că era nevoie de grâne. Asasinarea regelui Galldrian (998NE) a dus la un război pentru succesiunea Tronului Soarelui,dând peste cap livrările de grâne şi aducând foametea. Oraşul afost asediat de Shaido în ceea ce acum poartă numele de Al DoileaRăzboi Aiel; asediul a fost ridicat de o altă oaste Aiel, condusă deRand al’Thor. Flamura Cairhienului reprezintă un soare cu multeraze, pe un cer albastru. Vezi şi Războiul Aiel.Calendar: O săptămână are zece zile, o lună douăzeci şi opt dezile, iar un an treisprezece luni. Câteva zile de sărbătoare nu facparte din nicio lună: Duminică (cea mai lungă zi a anului),Sărbătoarea Recunoştinţei (o dată la fiecare patru ani, laechinocţiul de primăvară) şi sărbătoarea Salvării TuturorSufletelor, numită şi Ziua Tuturor Sufletelor (o dată la zece ani, laechinocţiul de toamnă).Cailandor: Sabia-Care-Nu-Este-Sabie, Sabia-Care-Nu-Poate-Fi-Atinsă. Este o sabie de cristal, păstrată odată în Stânca din Tear.Un puternic sa’angreal masculin. Scoaterea ei din încăpereanumită Inima Stâncii, dar şi căderea Stâncii au fost unele dintrecele mai importante semne ale Renaşterii Dragonului şi aleapropierii Tarmon Gai’don. A fost din nou pusă în Inima Stâncii,fiind înfiptă în piatră de Rand al’Thor. Vezi şi Dragonul Renăscut;sa’angreal; Stânca din Tear.Car’a’carn: în Limba Străveche, „Căpetenie a căpeteniilor“.Potrivit profeţiilor neamului Aiel, un bărbat va veni la înserat dinRhuidean, purtând pe braţe doi Dragoni şi-i va duce peste ZidulDragonului. Profeţia din Rhuidean spune că va uni neamul Aiel,dar îi va distruge pe toţi, până nu vor mai rămâne decât orămăşiţă a unei rămăşiţe. Vezi şi Aiel; Rhuidean.Caraighan Maconar: Soră Verde rămase în legendă (212-373FL), eroină a sute de aventuri în care i se atribuie fapte greu decrezut chiar şi de către Aes Sedai, deşi sunt consemnate înscrierile Turnului Alb, precum faptul că a pus capăt unei rebeliuniîn Mosadorin de una singură sau oprirea Răscoalelor Comaidin,pe vremea când nu avea niciun Străjer. Este considerată de AjahVerde să fie arhetipul surorii Verzi. Vezi şi Aes Sedai; Ajah.Carridin, Jaichim: Un Inchizitor al Mâinii Luminii, un înaltofiţer al Copiilor Luminii şi o Iscoadă a Celui întunecat.Cauthon, Abell: Un fermier din Ţinutul celor Două Râuri. Estetatăl lui Mat Cauthon. Căsătorit cu Natti, are două fiice: Eldrin şiBodewhin, zisă şi Bode.Cel întunecat: Numele obişnuit, folosit în toate ţinuturile,pentru Shai’tan. Este sursa răului, antiteza Creatorului. A fostîntemniţat de Creator în Shayol Ghul chiar în momentul creaţiei.

272

Încercarea de a-l elibera a dus la Războiul Umbrei, la pângărireasaidinului de mană, la Frângerea Lumii şi la Sfârşitul VârsteiLegendelor. Vezi şi Profeţiile Dragonului.Cele Cinci Puteri: Sunt firele Puterii Supreme, numite înfuncţie de lucrurile care se pot face cu ajutorul lor – Pământ, Aer(uneori numit Vânt), Foc, Apă şi Spirit. Poartă denumirea de CeleCinci Puteri. Un mânuitor al Puterii stăpâneşte mai bine una,poate două şi foarte rar mai mult de-atât, şi mai puţin pe celelalte.În Vârsta Legendelor, Spiritul era folosit deopotrivă de femei şibărbaţi, dar bărbaţii aveau o abilitate mai mare cu Pământul şiFocul, iar Femeile cu Apa şi Aerul. În pofida excepţiilor, Pământulşi Focul erau privite ca puteri masculine, iar Aerul şi Apa caputeri feminine.Cele Trei Jurăminte: Jurămintele rostite de o Aleasă atuncicând devine Aes Sedai, în timp ce ţine în mână SceptrulLegămintelor, un ter’angreal care le obligă să nu-şi încalcelegămintele. Acestea sunt: (1) Să nu rosteşti nicio vorbăneadevărată. (2) Să nu făureşti arme cu care oamenii să se ucidăîntre ei. (3) Să foloseşti puterea ca armă doar împotriva FăpturilorUmbrei sau doar pentru a-ţi apăra propria viaţă, în ultimăinstanţă, sau viaţa Propriului Străjer sau a altei Aes Sedai. Aldoilea jurământ a fost primul adoptat după Războiul Umbrei.Primul jurământ, ţinut în litera lui, este adesea ocolit de cele careştiu să mânuiască vorbele. Se crede că ultimele două suntinviolabile.(a) Conduce: A controla curgerea Puterii Supreme. Vezi şiPuterea Supremă.Copiii Luminii: Frăţie cu stricte convingeri ascetice, nu sesupune nimănui şi are ca ţel înfrângerea Celui întunecat şidistrugerea tuturor Iscoadelor sale. A fost fondată în timpulRăzboiului de O Sută de Ani pentru a lupta împotriva număruluitot mai mare de Iscoade ale celui întunecat şi a evoluat în timpulrăzboiului într-o organizaţie complet militarizată. Au credinţefoarte rigide şi sunt convinşi că sunt singurii deţinători aiadevărului şi dreptăţii. Le consideră pe femeile Aes Sedai şi pe ceicare le ajută a fi Iscoade ale Celui întunecat. Mai sunt cunoscuţişi ca Mantiile Albe. Blazonul lor reprezintă un soare auriu pe fondalb.Cornul lui Valere: Obiect legendar căutat de Marea Vânătoarea Cornului, are puterea de a aduce la viaţă eroi morţi pentru alupta împotriva Umbrei. O nouă Vânătoare a Cornului a început,iar cei care participă la ea pot fi găsiţi acum în multe ţinuturi.Deane Aryman: Suprema înscăunată Amyrlin care salvatTurnul Alb de distrugerile provocate de Bonwhin în încercarea de

273

a-l controla pe Artur Aripă-de-Şoim. Născută în circa 920 AL însatul Salidar, în Shiota, a fost ridicată la rang de SupremaAmyrlin din rândurile Ajah Albastră în 992 AL. Se consideră că eaa fost cea care l-a convins pe Souran Maravaile să ridice asediulTar Valonului (ce începuse din 975 AL) la moartea lui Aripă-deŞoim.Deane a restaurat prestigiul Turnului şi se crede că lamoartea sa în 1084 AL, în urma unei căzături de pe cal, era gatasă-i convingă pe nobilii care-şi disputau rămăşiţele imperiului luiAripă-de-Şoim să accepte conducerea Turnului Alb, pentru areinstaura unitatea. Vezi şi Suprem înscăunata Amyrlin; ArturAripă-de-Şoim.Domniţa-Moştenitoare: Titlu purtat de moştenitoarea TronuluiLeului din Andor. Dacă nu există o fiică, tronul revine celei maiapropiate rude de sex feminin a Reginei. Disputele privind cea maiapropiată rudă de sânge au dus de câteva ori la lupte pentruputere, ultima fiind „Succesiunea“ – cum a fost denumită în Andor– sau, Al treilea război al succesiunii andorane“ – cum i s-a spusîn alte locuri – care a adus-o pe tron pe Morgase din CasaTrakand.Domolire: Acţiunea săvârşită de femeile Aes Sedai pentru a-ldespărţi de Puterea Supremă pe un bărbat care poate conduce.Este un lucru necesar, deoarece orice bărbat care conduce vaînnebuni până la urmă din cauza manei care pătează saidirtul şiva face lucruri îngrozitoare cu Puterea înainte de a fi ucis demană. Bărbatul care a fost domolit încă poate simţi AdevăratulIzvor, dar nu îl mai poate atinge. Nebunia apărută înainteadomolirii este oprită, dar nu şi vindecată, iar, dacă este făcută latimp, se poate evita moartea. Dar un bărbat domolit nu îşi maidoreşte, inevitabil, să continue să trăiască; cei care nu reuşesc săse sinucidă mor de obicei într-un an sau doi. Vezi şi PutereaSupremă; ferecare.Dragonul Renăscut: Potrivit Profeţiilor Dragonului, bărbatul vafi Lews Therin Renăscut. Cei mai mulţi oameni, deşi nu toţi, îlrecunosc pe Rand al’Thor ca fiind Dragonul Renăscut. Vezi şiDragon; falsul Dragon; Profeţiile Dragonului.Elaida do Avriny a’Roihan: O Aes Sedai, ridicată Supremăînscăunată Amyrlin din rândul Ajah Roşii. A fost pe vremurisfetnica Reginei Moigase a Andorului.Far Dareis Mai: în Limba Străveche înseamnă „FecioareleLăncii“. Este frăţia Aiel care nu acceptă decât femei. Fecioarelecare se căsătoresc nu mai pot rămâne în societate şi nici nu potlupta atunci când sunt însărcinate. Un copil născut de o Fecioarăeste dat altei femei să fie crescut, în aşa fel încât nimeni să nu ştiecare este mama acestuia. („Nu poţi aparţine unui bărbat, niciun

274

bărbat sau copil nu-ţi pot aparţine. Lancea îţi este iubitul, copilulşi întreaga ta viaţă.“) Vezi şi Aiel; Frăţiile războinice Aiel.Ferecare: înlăturarea abilităţii unei femei de a conduce. Ofemeie care a fost ferecată mai poate încă simţi Adevăratul Izvor,dar nu mai poate conduce. În mod oficial, ferecarea este rezultatulunui proces, sentinţa pentru o crimă. Novicele Turnului Albtrebuie să înveţe numele şi crimele tuturor femeilor condamnate laferecare. Când abilitatea este pierdută în mod accidental, se mainumeşte şi mistuire. Femeile ferecate, indiferent cum se întâmplăacest lucru, nu supravieţuiesc mult timp; par să renunţe la voinţade a trăi, dacă nu cumva reuşesc să găsească ceva care să leumple golul lăsat de Putere.Flacăra Tar Valon: Simbolul Tar Valonului, al Supremeiînscăunate Amyrlin şi al femeilor Aes Sedai. Reprezentareastilizată a unei flăcări; o picătură albă, cu vârful în sus.Frăţiile războinice Aiel: Toţi luptătorii Aiel fac parte dintr-unadin cele douăsprezece frăţii. Acestea sunt: Ochi Negri (Seia Doort),Frăţia Vulturului (Far Aldazar Din), Gonacii Zorilor (Rahien Sorei),Fecioarele Lăncii (Far Dareis Mai), Dansatorii Munţilor (HamaN’dore), Lănciile Nopţii (Cor Dârei), Pavezele Roşii (Aethan Dor),Câinii de Piatră (Shae’en M’taal), Tunătorii (Sha’mad Conde),Sânge Adevărat (Tain Shari) şi Căutătorii de Apă (DuadheMahdi’in). Fiecare are propriile obiceiuri şi uneori propriileîndatoriri. Spre exemplu, Pavezele Roşii au în sarcină menţinereaordinii, iar Câinii de Piatră sunt adeseori ariergardă în timpulretragerilor, în timp de Fecioarele sunt adeseori trimise înrecunoaştere. Clanurile Aiel se atacă şi se luptă frecvent între ele,dar membrii aceleiaşi frăţii nu se luptă unul cu altul nici atuncicând clanurile lor sunt în război. Astfel că există mereu căi decomunicare între clanuri, chiar şi în timpul încleştărilor. Vezi şiAiel; Pustiul Aiel; Far Dareis Mai.Frângerea Lumii: în timpul Vremii Nebuniei, bărbaţii Aes Sedaiau înnebunit şi au schimbat faţa lumii. Au transformat munţii încâmpii şi câmpiile în munţi, au ridicat pământ din mare şi auacoperit pământurile de mare. Cei mai mulţi oameni au murit, iarsupravieţuitorii au fost împrăştiaţi ca praful în vânt. Aceastădistrugere este numită în poveşti, legende sau istorie ca FrângereaLumii.Gaidin: în Limba străveche „Fratele Bătăliilor“. Este un titlufolosit de Aes Sedai pentru Străjerii lor. Vezi şi Străjer.gai’shain: Din Limba Străveche ar putea fi tradus ca „JuruitPăcii în Bătălie“. Un Aiel care este luat prizonier de un altul înbătălie sau într-un raid este obligat de ji’e’toh a sluji cu umilinţăpe cel sau pe cea care l-a luat prizonier, timp de un an şi o zi,

275

timp în care nu are voie să atingă vreo armă sau să comită vreunact violent. O înţeleaptă, un fierar, un copil şi o femeie însărcinatănu pot fi făcuţi gai’shain. Vezi şi întunecare.Galad: Seniorul Galadedrid Damodred. Frate vitreg al luiElayne şi al lui Gawyn, din acelaşi tată, Taringail Damodred.Blazonul său este o sabie înaripată argintie, cu vârful în jos.Gawyn din Casa Trakand: Fiul reginei Morgase, fratele luiElayne, va deveni Primul Prinţ Săbier atunci când Elayne va urcape tron. Este fratele vitreg al lui Galad. Blazonul său reprezintă unmistreţ alb.IUian: Un mare port la Marea Furtunilor, capitala naţiunii cuacelaşi nume.Inchizitori: Un ordin al Copiilor Luminii, ce are ca scopurideclarate descoperirea adevărului şi a Iscoadelor Celui întunecat.Caută adevărul şi Lumina folosindu-se de tortură; consideră că eideja ştiu adevărul şi trebuie doar să-şi convingă victimele sărecunoască. Se referă la ei înşişi ca la Mâna Luminii, Mâna carescormoneşte după adevăr, iar uneori se comportă de parcă ar ficomplet separaţi de Copii şi de Consiliul Unşilor, care conduceCopiii. Conducătorul lor este Marele Inchizitor, care are un loc înConsiliul Unşilor. Blazonul lor este o cârjă roşie de cioban. Vezi şiCopiii luminii.Iscoadele celui întunecat: Cei care îl slujesc pe Cel întunecat.Ei cred că vor dobândi o mare putere şi că vor fi generos răsplătiţi,chiar cu nemurirea, atunci când acesta va fi liber. Între ei maifolosesc vechea denumire de „Prieteni ai Umbrei“.Înalţii Seniori din Tear: Constituiţi într-un consiliu, înalţiiSeniori sunt conducătorii Tearului, care nu are nici rege, niciregină. Numărul lor nu este fix, de-a lungul timpului fiind întredouăzeci şi chiar doar şase. A nu fi confundaţi cu Seniorii dinţinut, care sunt mai puţin importanţi.Întunecare: Termenul prin care Aielii desemnează efecteleavute asupra multor dintre ei aflarea faptului că străbunii lor nufuseseră războinici fioroşi, ci pacifişti convinşi, forţaţi să se aperela Frângerea Lumii şi în anii ce urmaseră acesteia. Mulţi cred căacest lucru le dezamăgise pe Aes Sedai. Unii îşi aruncă suliţele şifug în lumea largă. Alţii refuză să-şi dea jos veşmintele de gaisahain atunci când le vine vremea. Alţii nu cred că este adevăratşi, prin urmare, neagă că Rand al’Thor este adevăratulcar’a’carn; aceştia din urmă fie se întorc în Pustiul Aiel, fie sealătură Shaido, clanul care i se opune lui Rand. Vezi şi Aiel;Pustiul Aiel; car’a’carn, gai’sahain.Înţeleaptă: In rândul Aielilor, ele sunt alese de alte înţelepte şisunt instruite cum să tămăduiască, cum să folosească ierburile

276

sau altele de acest fel, ca şi Meşteresele. Au o mare autoritate şiresponsabilitate, şi o mare influenţă printre şefii de sept şi declan, deşi aceştia de multe ori le acuză că se amestecă prea multîn treburile lor. Multe înţelepte pot conduce puterea, într-omăsură mai mare sau mai mică; ele găsesc fiecare fată Aiel care sanăscut cu talentul de a conduce şi pe cele mai multe care potînvăţa. Prin tradiţie, Aielii nu vorbesc despre faptul că înţeleptelepot conduce Puterea. Tot prin tradiţie, înţeleptele le evită pe AesSedai, chiar într-o măsură mai mare decât alţi Aieli. Înţeleptele seţin departe de bătălii şi conflicte şi, potrivit ji’e’toh, nimeni nu arevoie să le rănească sau să le stânjenească. Ar fi o mare încălcare aobiceiurilor şi tradiţiilor ca o înţeleaptă să ia parte la o bătălie.Trei înţelepte în viaţă sunt Vestitoare-n vise, putând intra înTel’aran’rhiod şi vorbi cu alţii în vis. Vezi şi Vestitoare-n vise;Tel’aran’rhiod.Înzestrări: Abilitatea de a folosi Puterea cu ţinte precise.Aptitudinile în diferite înzestrări pot varia mult de la individ laindivid şi foarte rar sunt legate de forţa cu care acesta mânuieştePuterea. Există câteva înzestrări foarte importante, cel maiîntâlnit fiind Tămăduirea. Alte exemple sunt Dansul Norilor,controlul vremii sau Cântatul Pământului, care presupuneacontrolul mişcărilor pământului, precum prevenirea sauprovocarea cutremurelor sau a avalanşelor. Mai sunt câtevaînzestrări mai puţin importante, care rar primesc un nume,precum abilitatea de a vedea un ta’veren, sau să poată reproduceefectul unui ta’veren, într-o zonă restrânsă la doar câţiva paşi.Multe înzestrări mai sunt cunoscute acum doar după nume şicâteva descrieri vagi. Unele, precum Topirea-n-văzduh (putinţa dea călători dintr-un loc într-altul într-o clipă, fără a trece prinspaţiul dintre cele două locuri), încep a fi redescoperite abia înzilele noastre. Altele, precum Prorocirea (abilitatea de a preziceviitorul, în linii mari) sau Răscolirea (abilitatea de a găsizăcăminte şi eventual de a le scoate din pământ), sunt foarte rare.O altă înzestrare crezută de mult pierdută este Vestirea-n-vise,interpretarea viselor unei Vestitoare-n-vise, într-un mod maiprecis decât Prorocirea. Unele Vestitoare-n vise au abilitatea de aintra în Tel’aran’rhiod, Lumea Viselor, şi chiar şi în visele altoroameni (cel puţin aşa se spune). Ultima Vestitoare-n visecunoscută a fost Corianin Nedeal, care a murit în 526 NE, daracum există o alta. Vezi şi Tel’aran’rhiod.Jocul Caselor: Nume dat intrigilor, comploturilor şimanipulărilor destinate să aducă avantaje unei nobile Case.Subtilitatea este la mare preţ, la fel ca şi a ţinti ceva în timp cepari să urmăreşti cu totul altceva sau cu a-ţi îndeplini scopul cu

277

cel mai mic efort posibil. Mai este cunoscut ca şi Marele Joc sau,în Limba Străveche, Daes Daemar.Juilin Sandar: Un prinzător de hoţi din Tear.Lan; al’Lan Mandragoran: Necunoscut rege al Malkierilor, untărâm înghiţit de Mana Pustiitoare în anul naşterii sale (953 NE),Dai Shan (Senior al Bătăliei) este ultimul senior Malkier care asupravieţuit. La vârsta de şaisprezece ani şi-a început luptaîmpotriva Manei şi a Umbrei, care a continuat până a fost legatStrăjer de Moiraine în 979 NE. Vezi şi Moiraine; Străjer.Legare: Abilitatea femeilor care pot conduce de a-şi combinafirele Puterii. Deşi combinarea firelor nu produce unul egal cusuma firelor individuale, este condus de persoana care stăpâneştelegătura şi poate fi folosit mult mai precis şi cu un efect mult maimare decât ar fi putut fi cele individuale. Bărbaţii nu se pot legafără prezenţa în cerc a unei femei sau a mai multora. Până latreisprezece femei se pot lega fără să fie nevoie de prezenţa unuibărbat. Prin adăugarea unui bărbat, cercul poate creşte până ladouăzeci şi şase de femei. Doi bărbaţi pot face ca cercul să aibătreizeci şi patru de femei, şi aşa mai departe până se ajunge lalimita de şase bărbaţi şi şaizeci şi şase de femei. Există legăturicare pot include mai mulţi bărbaţi şi mai puţine femei, dar, cuexcepţia legării unui bărbat de o femeie, o femeie şi doi bărbaţi şi,desigur, doi bărbaţi şi două femei, dar trebuie să fie mereu celpuţin o femeie mai mult. În cele mai multe cercuri, legarea poate ficontrolată fie de un bărbat, fie de o femeie, dar un cerc deşaptezeci şi doi sau un cerc mixt mai mic de treisprezece poate ficontrolat doar de un bărbat. Şi, deşi in general bărbaţii au o forţămai mare în ceea ce priveşte Puterea, cele mai puternice cercurisunt cele care au un număr aproape egal de femei şi bărbaţi. Vezişi Aes Sedai.Lews Therin Telamon; Lews Therin Ucigaşul-de-Neam: VeziDragonul.Limba Străveche: Limba vorbită în timpul Vârstei Legendelor.De obicei se aşteaptă ca nobilii şi persoanele educate să o poatăvorbi, dar cei mai mulţi ştiu doar câteva cuvinte. Traducerea esteadeseori dificilă, căci este o limbă cu multe înţelesuri subtile. Vezişi Vârsta Legendelor.Lini: Doica din copilărie a lui Elayne şi, înainte de asta, amamei lui Elayne, Morgase, la fel ca şi a mamei lui Moigase. Ofemeie cu o mare putere interioară, un spirit de observaţie ascuţitşi multe zicale memorabile.Logain: Bărbat care a pretins cândva că este DragonulRenăscut. Capturat după ce a purtat război în Ghealdan, Altara şiMurandi, a fost dus la Turnul alb şi domolit, scăpând apoi în

278

tulburările care au urmat detronării lui Siuan Sanche. Un bărbatpe care îl aşteaptă fapte mari.Mana: Vezi Mana Pustiitoare.Mana Pustiitoare: O regiune îndepărtată, situată lamiazănoapte, pervertită în întregime de Cel întunecat. Estebântuită de troloci, Myrddraali şi alte creaturi la Umbrei.Manetheren: Una dintre cele zece naţiuni care au făcut AlDoilea Pact. De asemenea, capitala neamului cu acelaşi nume.Atât oraşul, cât şi poporul au fost distruse în timpul RăzboaielorTroloce.Mantiile Albe: Vezi Copiii Luminii.Marele Senior al întunericului: Nume prin care Iscoadele celuiîntunecat se referă la acesta, pretinzând că ar fi o blasfemie să-ipronunţe numele adevărat.Marele Şarpe: Simbol al timpului şi eternităţii, consideratstrăvechi chiar şi în timpul Vârstei Legendelor, înfăţişând un şarpecare îşi mănâncă propria coadă. Un inel în forma Marelui Şarpeeste oferit femeilor care devin Aes Sedai.Mayene: Oraş-stat la Marea Furtunilor, înconjurat şi oprimatde Tear. Conducătorul este numit „Cel Dintâi“, odată Cel DintâiSenior sau Cea Dintâi Doamnă; „Cel Dintâi“ pretinde că este undescendent al lui Artur Aripă-de-Şoim. Titlul de „Al Doilea“, odatădeţinut de un singur senior sau doamnă, a fost deţinut în ultimiipatru sute de ani chiar şi de nouă oameni odată. StindardulMayene reprezintă un vultur auriu în zbor, pe fond albastru.Mazrim Taim: Fals Dragon care a adus haosul şi distrugerea înSaldaea până a fost înfrânt şi prins. Poate conduce Puterea cumare forţă. Vezi şi Falsul Dragon.Melaine: înţeleaptă din septul Jhirad al Aielilor Goshien. OVestitoare-n vise. Are o forţă moderată în ceea ce priveşte Puterea.Este căsătorită cu Bael, căpetenia clanului Goshien. Este soră-desoţcu Dorhinda, stăpâna Sălaşului Izvorelor de Fum. Vezi şiVestitoare-n vise.Menestrel: Povestitor itinerant, muzician, jongler, acrobat.Cunoscut prin mantia de petice colorate, menestrelul dăspectacole mai ales în sate şi oraşe mai mici.Meştereasă: în sate, o femeie care este aleasă de CerculFemeilor pentru abilitatea ei de a vindeca sau de a prezice vremea,dar şi pentru buna ei judecată. De obicei, este considerată egalăStarostelui, dar în unele sate are chiar o putere mai mare caacesta. Este aleasă pe viaţă şi se întâmplă foarte rar ca oMeştereasă să-şi piardă slujba înainte de a muri. In funcţie deţinut, poate avea şi alte nume: Călăuză, Tămăduitoare, Femeie cuJudecată, Căutătoare, sau multe altele.

279

Moiraine Damodred: Aes Sedai din Ajah Albastră. S-a născutîn 956 NE în Palatul Regal din Cairhien. După ce a intrat canovice în Turnul alb în 972 NE, a avut o ascensiune meteorică,fiind ridicată la rang de Aleasă în doar trei ani şi Aes Sedai dupăîncă trei ani, la sfârşitul războiului Aiel. Încă din acele vremuri aînceput căutarea tânărului care (potrivit Gitarei Morose, o AesSedai cu darul Prorocirii) se născuse pe versanţii MunteluiDragonului în timpul bătăliei Zidurilor Strălucitoare şi care aveasă devină Dragonul Renăscut. Ea este cea care i-a scos dinŢinutul celor Două Râuri pe Rand al’Thor, Mat Cauthon, PerrinAybara şi Egwene al’Vere. A dispărut într-un ter’angreal înCairhien luptându-se cu Lanfear, şi se pare că atunci au pieritamândouă.Morgase: Regina Andorului, prin mila Luminii, ApărătoareaRegatului, Protectoarea Poporului, Prima înscăunată a caseiTrakand. Acum se află în exil şi se crede despre ea că a murit,ucisă de Dragonul Renăscut. Blazonul său reprezintă trei chei deaur. Blazonul Casei Trakand este o cheie de boltă argintie.Myrddraal: Creaturi ale Celui întunecat, conducători aitrolocilor. Monştri zămisliţi din troloci, în care materialul umanfolosit la crearea acestora este din nou folosit, pătat însă de răultrolocilor. Nu au ochi, dar pot vedea la fel de bine ca un vultur,atât în lumină, cât şi în întuneric. Au anumite puteri ce vin de laCel întunecat, printre care abilitatea de a-şi paraliza duşmanul defrică doar cu o singură privire sau să dispară dacă există umbreîn jur. Una dintre puţinele slăbiciuni care le este cunoscută estereticenţa de a trece peste o apă curgătoare. Oglinzile le reflectădoar o imagine înceţoşată. În diferite ţinuturi poartă diferitenume: Jumătate-Om, Făr-de-Ochi, Pândar, Pierit.Oamenii Mării: Atha’an Miere sau Neamul Mării. Un neam cumulte taine. Locuitori ai unor insule din Oceanul Aryth şi dinMarea Furtunilor, stau puţin timp la ţărm, petrecându-şi cea maimare parte a vieţii pe corăbii. Majoritatea comerţului pe mare seface cu vasele lor.Ogier: (1) Rasă nonumană, caracterizată de o mare înălţime(un mascul obişnuit are trei metri), nasul lat, aproape ca un bot şiurechi lungi, cu smocuri de păr. Trăiesc în locuri numitesteddinguri, pe care le părăsesc foarte rar, iar de obicei au legăturicu oamenii la fel de rare. Oamenii au puţine cunoştinţe despre ei,mulţi crezând că aceştia sunt doar făpturi de legendă, deşi Ogieriisunt meşteri minunaţi în piatră şi au înălţat cele mai multe dintremarile oraşe construite după Frângerea Lumii. Deşi sunt foartepaşnici şi se supără foarte greu, unele istorii spun că au luptatalături de oameni în Războaiele Troloce şi că pot fi inamici

280

cumpliţi. Sunt extrem de dornici de cunoaştere, iar cărţile şipoveştile lor conţin adeseori informaţii pierdute de oameni. Deobicei un Ogier trăieşte de trei sau de patru ori mai mult decât unom. (2) Oricare individ ce aparţine acestei rase nonumane. Vezi şiFrângerea Lumii; stedding.Osia Lumii: Un lanţ muntos înalt care separă Pustiul Aiel derestul lumii, la apus. Mai poartă denumirea de Zidul Dragonului.Padan Fain: Odinioară doar un neguţător în Ţinutul celor DouăRâuri şi o Iscoadă a Celui întunecat, a fost transformat în ShayolGhul pentru a fi capabil să-l găsească pe tânărul care avea sădevină Dragonul Renăscut aşa cum un ogar îşi găseşte prada.Durerea l-a făcut pe Fain să-l urască atât pe Cel întunecat, cât şipe Rand al’Thor. În timp ce îl urmărea pe al’Thor, întâlneştesufletul întemniţat al lui Mordeth, în Shadar Logoth, care încearcăsă pună stăpânire pe trupul acestuia. Din pricina a ceea ce-ifusese deja făcut lui, rezultatul este un amalgam ce are abilităţimai mari la început, deşi Fain nu şi le înţelege încă pe deantregul.Cei mai mulţi oameni simt groaza când un Myrddraal seuită la ei; Myrddraalii simt groaza când Fain se uită la ei.Pribegi: Numele lor corect este Tuatha’an sau neamulPribegilor. Un neam rătăcitor ce trăieşte în căruţe vopsite în culorivii, urmând o filosofie de viaţă pacifistă, numită Calea Frunzei.Sunt printre puţinii care pot străbate în linişte Pustiul Aiel, căciAielii evită contactul cu ei. Foarte puţini oameni bănuiesc căTuatha’an sunt descendenţii Aiel care au fugit în timpul FrângeriiLumii în încercarea de a-şi găsi pacea.Prima-soră: Primul-frate: Termen Aiel care desemnează a aveaaceeaşi mamă. În rândurile Aielilor a avea aceeaşi mamăînseamnă a avea o relaţie mai strânsă decât a avea acelaşi tată.Profeţiile Dragonului: Puţin cunoscute în afara rândurilorcărturarilor, vorbindu-se rar despre ele, Profeţiile din CiclulKaraethon prevestesc că Cel întunecat va fi eliberat iarăşi, iarLews Therin Telamon, Dragonul, va renaşte pentru a se lupta înTarmon Gai’don, Ultima Bătălie împotriva Umbrei. Profeţiile spuncă va salva Lumea şi o va Frânge din nou. Vezi şi Dragonul.Pustiul Aiel: Ţinut ostil şi dur, aproape lipsit de apă, situat larăsărit de Osia Lumii. Aielii îl numesc Ţinut întreit. Puţin străiniîndrăznesc să intre; Aielii se consideră în război cu toate celelalteneamuri ale lumii şi nu sunt binevoitori cu străinii. Doarneguţătorilor, menestrelilor şi neamului Tuatha’an li se garanteazătrecerea în siguranţă, dar Aielii evită orice contact cu Tuatha’an,pe care îi numesc „Pierduţii“. Nu se cunoaşte existenţa nici uneihărţi a Pustiului.Puterea Supremă: Puterea ce vine de la Adevăratul Izvor.

281

Majoritatea a oamenilor nu sunt în stare să înveţe să omânuiască. Un număr foarte mic poate fi învăţat să conducă, iarun număr încă şi mai mic se naşte cu această abilitate. Aceştiadin urmă nu au nevoie să fie învăţaţi; până la urmă vor conducePuterea, fie că vor, fie că nu, adeseori fără să-şi dea seama ce fac.Această abilitate înnăscută se manifestă de obicei la sfârşituladolescenţei sau la începutul tinereţii. Dacă nu sunt învăţaţi săţină Puterea sub control sau dacă nu învaţă singuri acest lucru(foarte dificil, doar unul din patru reuşeşte acest lucru), moarteaeste inevitabilă. Încă din Vremea Nebuniei niciun bărbat nu aputut conduce fără să sfârşească în cele din urmă complet nebunşi chiar dacă ar fi învăţat singur să o controleze, tot ar fi murit deo boală cumplită care l-ar fi făcut săputrezească de viu, o boalăcauzată ca şi nebunia de mana cu care Cel întunecat a spurcatsaidinul. Vezi şi Aes Sedai: Frângerea Lumii; a conduce; Cele CinciPuteri: Adevăratul Izvor.Rashima Kerenmosa: A fost numită şi Soldatul Amyrlin. S-anăscut în 1150 FL. A fost ridicată Amyrlin din rândurile AjahVerde în 1251 FL. Conducând personal armatele Turnului arepurtat numeroase victorii, cele mai importante fiind laTrecătoarea Kaisin, Pasul Soralle, Larapelle, Tel Norwin şiMaighande, unde a murit în 1301 FL. Trupul ei a fost descoperitdupă bătălie, înconjurat de cei cinci Străjeri ai ei şi de un muntede troloci şi Myrddraali, precum şi de cadavrele a nu mai puţin denouă Seniori ai Spaimei. Vezi şi: Aes Sedai; Ajah; Supremaînscăunată Amyrlin; Seniorii Spaimei; Străjeri.Rătăciţii: Nume dat celor mai puternici treisprezece bărbaţi şifemei Aes Sedai din Vârsta Legendelor, prin urmare, printre ceimai puternici ai tuturor timpurilor, care s-au alăturat Celuiîntunecat în timpul Războiului Umbrei în schimbul promisiuniinemuririi. Ei îşi spun „Cei Numiţi“. Potrivit legendelor, dar şi alunor scrieri fragmentare, au fost întemniţaţi alături de Celîntunecat atunci când temniţa acestuia a fost pecetluită. Numelelor încă sunt folosite pentru a-i speria pe copii. Aceştia sunt:Aginor, Asmodean, Balthamel, Be’lal, Demandred, Graendal,Ishamael, Lanfear, Mesaana, Moghedien, Rahvin, Sammael şiSemirhage.Războaiele Troloce: O serie de războaie care au început înaproximativ 1000 FL şi au durat mai mult de cinci sute de ani,timp în care trolocii au răvăşit lumea sub conducereaMyrddraalilor şi a Seniorilor Spaimei, în cele din urmă, trolocii aufost împinşi înapoi în Mana Pustiitoare, dar neamuri întregi audispărut, iar supravieţuitorii au avut pierderi uriaşe. Toatescrierile istorice din acele timpuri sunt fragmentare. Vezi şi

282

Seniorii Spaimei, Myrddraali, troloci.Războiul Puterii: Vezi şi Războiul Umbrei.Războiul de O Sută de Ani (994 AL-1117 AL): O serie derăzboaie, unele simultane, între alianţele aflate într-o continuăschimbare, izbucnite după moartea lui Artur Aripă-de-Şoim dinpricina luptelor pentru controlul imperiului. De la Oceanul Arythla Pustiul Aiel, de la Marea Furtunilor la Mana Pustiitoare,Războiul de O Sută de Ani a nimicit populaţia multor ţinuturi.Distrugerile au fost atât de mari, încât din acele timpuri nu s-aupăstrat decât cronici fragmentate. Imperiul lui Artur Aripă-deŞoima fost făcut fărâme, ducând astfel la naşterea naţiunilor dinzilele noastre. Vezi şi Artur Aripă-de-Şoim.Războiul Umbrei: Este cunoscut şi sub denumirea de RăzboiulPuterii. A izbucnit la scurtă vreme după încercarea de a-l eliberadin temniţă pe Cel întunecat şi în curând a cuprins toată suflareaomenească, într-o lume în care chiar şi amintirea războiuluifusese uitată, oamenii au început să redescopere chipulrăzboiului, adesea spurcat de atingerea Celui întunecat; PutereaSupremă a fost folosită ca armă. Războiul s-a sfârşit cu închidereaCelui întunecat în temniţă, într-o lovitură condusă de Lews TherinTelamon, Dragonul, şi o sută de bărbaţi Aes Sedai, numiţi Cei OSută de Tovarăşi. Contraatacul Celui întunecat a murdăritsaidinul, ducând la nebunia lui Lews Therin şi a Celor O Sută deTovarăşi, ceea ce a provocat Vremea Nebuniei şi Frângerea Lumii.Vezi şi Dragonul; Puterea Supremă.Rhuidean: Un mare oraş, singurul din Pustiul Aiel, completnecunoscut lumii din afară. Este abandonat de aproape trei mii deani. Odinioară, bărbaţilor Aiel li se permitea să intre doar osingură dată în viaţă, pentru a le fi testate calităţile de căpeteniede clan în interiorul unui mare ter’angreal (doar unul din treisupravieţuia), iar femeilor de două ori, pentru a li se testacalităţile de înţeleaptă, a doua oară în acelaşi ter’angreal; femeileaveau o rată de supravieţuire mult mai mare. Acum oraşul estedin nou locuit, iar un mare lac se află la capătul văii Rhuidean,alimentat de un ocean subteran de apă dulce, iar din el izvorăştesingurul râu din Pustiu. Vezi şi Aiel.Roata Timpului: Timpul este o roată cu şapte spiţe, fiecaredintre ele reprezentând o Vârstă. Pe măsură ce Roata seînvârteşte, Vârstele vin şi trec, fiecare lăsând în urmă amintiricare se transformă în legendă, apoi în mit, şi sunt uitate cu totulpână la reîntoarcerea aceleiaşi Vârste. Pânza unei vârste esteîntotdeauna uşor diferită şi de fiecare dată pot apărea schimbăriimportante.sa’angreal: Relicvă a Vârstei Legendelor care permite

283

conducerea Puterii în cantităţi mult mai mari decât ar fi sigur sauposibil în condiţii normale. Este similar cu angrealul, dar maiputernic. Cantitatea de Putere care poate fi mânuită cu unsa’angreal faţă de cea care poate fi mânuită cu un angreal estesimilară. Cu diferenţa dintre cantitatea ce poate fi mânuită cu unangreal şi fără acesta. Arta făuririi lor a fost pierdută. Ca şi încazul angrealurilor, există sa’angrealuri pentru femei şi pentrubărbaţi. Au mai rămas doar câteva, mult mai puţine chiar caangrealurile.saidar; saidin: Vezi şi Adevăratul Izvor.Sălbăticiune: Femeie care a învăţat singură să conducăPuterea; doar una din patru supravieţuieşte experienţei. Astfel defemei au anumite blocaje, dar, dacă acestea sunt distruse, pot fiprintre cele mai puternice mânuitoare ale Puterii. Termenul esteadeseori folosit în sens depreciativ.Seanchan: (1) Descendenţi ai armatelor trimise de Artur Aripăde-Şoim peste Oceanul Aryth, care au cucerit ţinuturile de acolo.Ei cred că orice femeie care poate conduce trebuie controlatăpentru siguranţa tuturor, iar orice bărbat care poate conducetrebuie ucis din aceleaşi motive. (2) Ţinutul de unde vinseanchanii.Seniorii Spaimei: Bărbaţi şi femei care pot conduce, care s-aualăturat Umbrei în timpul Războaielor Troloce, ca generali aiarmatelor de troloci şi Iscoade ale Celui întunecat. Adeseori suntconfundaţi cu Rătăciţii de către cei mai puţin educaţi.Shayol Ghul: Munte din Ţinuturile Pârjolite, dincolo de ManaPustiitoare. Locul în care se află temniţa Celui întunecat.Soră-de-soţ: Termen de înrudire Aiel. Femei Aiel care suntaproape-surori sau prime-surori care descoperă că iubesc acelaşibărbat sau care nu vor ca un bărbat să intervină între ele, astfelcă se decid să se mărite amândouă cu el, devenind astfel suroride-soţ. Femeile care iubesc acelaşi bărbat încearcă mai întâi săafle dacă pot deveni aproape-surori, un prim pas să devină suroride-soţ.Sorilea: înţeleaptă a sălaşului Sende, din Jara Chareen. Deşiabia poate conduce Puterea, este cea mai în vârstă înţeleaptă înviaţă, chiar dacă nu este chiar atât de bătrână cum cred unii.Stânca din Tear: O mare fortăreaţă din oraşul Tear, desprecare se spune că a fost făcută cu ajutorul Puterii Supreme lapuţin timp de la Frângerea Lumii. Atacată şi asediată fără succesde nenumărate ori, a căzut într-o singură noapte în faţaDragonului Renăscut şi a câtorva sute de Aieli, împlinind astfeldouă părţi din Profeţiile Dragonului. Vezi şi Profeţiile Dragonului.stedding: Ţinuturile Ogierilor. Multe steddinguri au fost

284

abandonate de la Frângerea Lumii. Sunt apărate într-un fel carenu mai este astăzi înţeles, astfel încât în interiorul lor nicio AesSedai nu mai poate folosi Puterea şi nu mai poate nici măcar simţiAdevăratul Izvor. A ţese Puterea din afara steddingului în interiornu are niciun efect. Niciun troloc nu va intra de bunăvoie într-unstedding, şi nici chiar Myrddraalii nu se vor încumeta decât cumare reticenţă şi doar dacă sunt neapărat obligaţi. Nici IscoadeleCelui întunecat, dacă sunt credincioase acestuia, nu se vor simţibine într-un stedding.Străjer: Un luptător legat de o Aes Sedai. Legarea ţine dePuterea Supremă; prin legare luptătorul capătă anumite daruri,precum vindecarea rapidă, abilitatea de a rezista vremeîndelungată fără apă, mâncare sau odihnă ori abilitatea de a simţide la distanţă murdărirea cauzată de Cel întunecat. Atâta vremecât el trăieşte, Aes Sedai de care este legat va şti că este în viaţă,indiferent de distanţa dintre ei, iar când moare, ea ştie în aceeaşiclipă felul morţii sale. Cele mai multe Ajah consideră că o AesSedai poate avea un singur Străjer, Ahaj Roşie nu leagă niciodatăStrăjeri, iar cea Verde consideră că o Aes Sedai poate lega câţistrăjeri doreşte. Etic vorbind, un Străjer trebuie să acceptelegătura de bunăvoie, dar se cunosc cazuri când unii dintre ei audevenit Străjeri fără voia lor. Ce câştigă o Aes Sedai de pe urmalegăturii este o taină păzită cu străşnicie. Vezi şi Aes Sedai.Suprema înscăunată Amyrlin: Conducătoarea femeilor AesSedai. Ea este aleasă pe viaţă de Divanul Turnului, care constădin câte trei reprezentante ale fiecărei Ajah, numite„Conducătoarele Ajah“. Suprema Amyrlin deţine supremaautoritate în rândul Aes Sedai, cel puţin teoretic, şi are rang egalcu un rege sau cu o regină. I se mai spune informai Amyrlin“.Tallanvor, Martyn: Locotenent în Gărzile Reginei care îşiiubeşte suverana mai mult decât viaţa sau onoarea.Tam al’Thor: Fermier şi crescător de oi din Ţinutul celor DouăRâuri. În vremea tinereţii, a plecat să devină oştean, întorcândusecu o soţie (Kari, acum moartă) şi un copil (Rand).Tarabon: Neam de pe Ţărmurile Oceanului Aryth. A fostodinioară o mare naţiune de negustori, o sursă de covoare,vopseluri şi artificii produse de Breasla Artificierilor, printre multealtele. Puţine lucruri se mai ştiu după ce ţinutul a fost devorat deanarhie şi război civil, sfâşiat de mai multe războaie simultane cuArad Doman şi cei juraţi Dragonului.Tarmon Gai’don: Ultima Bătălie. Vezi şi Profeţiile Dragonului,Cornul lui Valere.ta’veren: O persoană în jurul căreia Roata Timpului ţesedestinele altor fiinţe, poate chiar ale TUTUROR fiinţelor. Vezi şi

285

Pânza unei Vârste.Tear: Neam de la Marea Furtunilor. Capitala naţiunii, mareport maritim. Blazonul Tearului reprezintă trei semiluni aşezatepieziş pe un fond jumătate roşu, jumătate auriu. Vezi şi Stâncadin Tear.Telamon, Lews Therin: Vezi Dragonul.Tet’aran’rhiod: în Limba Străveche, „Lumea nevăzută“ sau„Lumea Viselor“. O lume întrezărită în vise care, după cumcredeau anticii, pătrunde şi înconjoară toate lumile posibile. Mulţipot atinge câteva clipe Tel’aran’rhiod în visele lor, dar foarte puţiniposedă abilitatea de a intra după voie în el, însă există câtevater’angrealuri care conferă această abilitate. Spre deosebire de altevise, ceea ce se întâmplă în Lumea Viselor este real; o ranădobândită acolo va exista şi după trezire, iar cel care moare acolonu se mai trezeşte deloc. Dar, cu excepţia acestor lucruri, nimicdin ce se întâmplă în Tel’aran’rhiod nu afectează lumea reală. Vezişi ter’angreal.ter’angreal: Relicvă din Vârsta Legendelor care foloseşte PutereaSupremă. Spre deosebire de angrealuri şi sa’angrealuri, fiecare terangreal este făurit doar pentru un anumit scop. Unele dintre elesunt folosite de Aes Sedai, dar multora nu li se mai cunoaştescopul. Pentru unele trebuie să poţi conduce Puterea, în timp cealtele pot fi folosite de toată lumea. Unele pot ucide sau potdistruge abilitatea de a conduce Puterea oricărei femei care lefoloseşte. Ca şi în cazul angrealurilor şi ter’angrealurilor, artafăuririi lor s-a pierdut de la Frângerea Lumii. Vezi şi angreal şisa’angreal.Thom Merrilin: Un călător şi un menestrel mai interesantdecât s-ar crede. Vezi şi Jocul Caselor; menestrel.Troloci:: Creaturi ale Celui întunecat, zămislite în timpulRăzboiului Umbrei. Foarte înalţi, sunt un amalgam monstruos depărţi umane şi animale. Răi de la natură, ucid din plăcerea de aucide. Extrem de vicleni, poţi avea încredere în ei doar dacă îiînspăimânţi. Mănâncă orice sau pe oricine. Vezi şi RăzboaieleTroloce.Turnul Alb: Centrul şi inima puterii Aes Sedai, situat înmijlocul marelui oraş-insulă Tar Valon.Ţesătura unei Vârste: Roata Timpului ţese firele vieţiloroamenilor în Ţesătura Vârstei, adesea numită doar Ţesătura,formând substanţa realităţii acelei Vârste. Vezi şi ta’veren.Ţinuturile de Hotar: Neamurile care se învecinează cu ManaPustiitoare: Saldaea, Arafel, Kandor şi Shienar. Istoria lor este unneîntrerupt şir de raiduri şi războaie împotriva trolocilor şiMyrddraalilor. Vezi şi Mana Pustiitoare.

286

Vârsta Legendelor: Vârstă care a luat sfârşit odată cu RăzboiulUmbrei şi Frângerea Lumii. Un timp în care Aes Sedai făceauminuni, nu doar visau la ele. Vezi şi Frângerea Lumii; RăzboiulUmbrei.Vestitoare: Vezi înzestrări.Vestitoare-n vise: Denumirea Aiel pentru o femeie în stare săintre în Tel’aran’rhiod, să interpreteze visele şi să vorbească cualţii în vis. Şi Aes Sedai folosesc termenul, referindu-se laVestitoare. Vezi şi înzestrări; Tel’aran’rhiod.Vineţiu: Acela care şi-a dat de bunăvoie sufletul pentru adeveni asasinul Umbrei. Acesta arată într-un asemenea mod căeste foarte uşor să treci cu privirea peste el, fără a-l observa.Majoritatea sunt bărbaţi, dar printre ei mai există şi un micnumăr de femei. Mai sunt cunoscuţi sub denumirea de Făr-de-Suflet.

287