SISTEMUL NERVOS

Embed Size (px)

DESCRIPTION

sistemul nervos-descriere

Text of SISTEMUL NERVOS

SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos reprezint ansamblul tuturor organelor alctuite predominant dinesut nervos specializat n recepionarea, transmiterea i prelucrarea excitanilor din mediul extern sau intern. Trebuie menionat faptul c excitabilitatea nu este o caracteristic exclusiv a sistemului nervos. i un animal primitiv, fr sistem nervos, recepioneaz iprelucreaz informaii din mediu. Excitabilitatea este o caracteristic general a lumii vii.Sistemul nervos reprezint ns acea parte strict specializat, n urma unui ndelungat proces evolutiv, pentru a ndeplini aceast funcie. Dezvoltarea sa este ndreptat tocmai n direcia realizrii ct mai optime a acestei funcii.Sistemul nervos, prin intermediul encefalului, a devenit organul contiinei. Funcionarea sa genereaz starea de contiin, capacitatea unei fiine vii de a nelege lucrurile nconjurtoare, fiind n acelai timp sediul personalitii individului. Aceste funcii au atins un nivel maxim la encefalul de om. Encefalul este o form de organizare a materieiprin care materia se cunoate pe ea nsi. Encefalul nu trebuie considerat echivalentul personalitii sau a contiinei. Este n schimb suportul material al acestora, funcionarea sa generndu-le.Sistemul nervos realizeaz legtura dintre organism i mediu. n acelai timp sistemul nervos coordoneaz activitatea tuturor esuturilor, organelor, etc. Ca urmare a faptului c sistemul nervos ndeplinete aceste dou tipuri de funcii, este mprit, dintr-o perspectiv fiziologic, n dou componente: sistemul nervos somatic i cel vegetativ.Sistemul nervos somatic, sau al vieii de relaie, realizeaz integrarea organismului n mediul ambiant. Sistemul nervos vegetativ coordoneaz funcionarea organelor interne, numindu-se i autonom, ca urmare a faptului c activitatea sa nu este coordonat contient, fiind astfelautonom. Din alte puncte de vedere nu este autonom, cele dou componente ale sistemului nervos fiind interconectate morfologic i funcional.Din punct de vedere anatomic sistemul nervos se mparte n dou componente:-sistemul nervos central -alctuit din encefal i mduva spinrii.-sistemul nervos periferic-cuprinde nervii cranieni i cei spinali

Sistem nervos somatic

Sistemul Nervos Somatic (SNS) este implicat in controlul voluntar al miscarilor corpului prin actionarea muschilor scheletici si receptia stimulilor externi.Sistemul nervos somatic contine fibre aferente si eferente: fibrele aferente conduc informatia de la organele de simt spre locul de procesare; fibrele eferente conduc impulsul nervos la muschi.Transmisia eferenta are doua componente: neuronii din cortexul motor, localizat in girusul precentral (aria Brodman 4) din creier. Acest neuron face sinapsa in cornul ventral maduvei spinarii pe un alt neuron. Aici se descarca acetilcolina care actioneaza pe receptori nicotinici; acest al doilea neuron trimite impulsul nervos prin axonul sau pana la jonctiunea neuromusculara. Aici se descarca acetilcolina pe receptori nicotinici, ceea ce rezulta in contractia muschiului.Sistemul nervos somatic este responsabil de receptionarea stimulilor extreni si de miscarile voluntare ale corpului.El este format din : Centri nervosisituati in encefal si maduva spinarii; Nervi aferenti externi, care conduc informatia de la organele de simt spre sistemul nervos central; Nervi eferenti somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central vine spre muschii scheletici.Compartimente functionale ale sistemului nervosReglarea nervoasa a functiilor corpului se bazeaza pe activitatea centrilor nervosi care prelucreaza informatiile primite si apoi elaboreaza comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat in doua compartimente functionale: 1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informatiile culese la nivelul receptorilor; 2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.Asadar, fiecare organ nervos are doua functii fundamentale: functia senzitiva si functia motorie. La nivelul emisferelor cerebrale mai apare si functia psihica. Separarea functiilor sistemului nervos in functii senzitive, motorii si psihice este artificiala si schematica. In realitate, nu exista activitate senzitiva fara manifestari motorii, si viceversa, iar starile psihice rezulta din integrarea primelor doua. Toata activitatea sistemului nervos se desfasoara intr-o unitate, in diversitatea ei extraordinara.Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex (sau simplu, reflexul). Reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filosoful francez Rne Descartes (1596-1650). Raspunsul reflex poate fi excitator.

Arcul Reflex

Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex, alcatuit din cinci componente anatomice: receptorul, calea aferenta, centrii nervosi, calea eferenta si efectorii.ReceptorulReceptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate proportional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale (gustative, auditive, vestibulare). Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi - mici organe pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice (receptorii tegumentari, prioceptorii). Uneori, rolul de receptori il indeplinesc chiar terminatiile dendritelor (receptorul olfactiv, receptorii durerosi). La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos si, astfel, se realizeaza traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa specifica.

Calea aferentaReceptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau din cei de pe traiectul unor nervi cranieni (senzitivi si mixti).Distributia caii aferente spre centrii nervosi se face in doua moduri: convergenta este un mod de distributie in care un singur neuron central primeste contacte sinaptice de la mai multe fibre aferente; divergenta consta in ramificarea unei singure fibre aferente la mai multi neuroni centrali.Centrii nervosiPotentialele de actiune dendritice, ajunse la neuronul senzitiv, se propaga mai departe centrifug de-a lungul axonului acestuia, pana la prima sinapsa.In cazul unui reflex elementar (format din doi neuroni, unul senzitiv si unul motor), centrul nervos al reflexului este reprezentat de neuronul motor (reflexe monosinaptice). In cazul unor activitati reflexe mai complexe, calea aferenta este formata dintr-un lant alcatuit din trei sau mai multi neuroni senzitivi, iar centrii reflecsi sunt reprezentati de totalitatea sinapselor care se realizeaza in ariile corticale sau in nucleii subcorticali ce primesc si prelucreaza informatia primita de la periferie si elaboreaza raspunsul efector (reflexe polisinaptice). Prin centrul unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul reflex respectiv.Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu roluri functionale specifice: nivelul maduvei spinarii; nivelul subcortical; nivelul corticalCalea eferenta reprezinta axonii neuronilor motori somatici si vegetativi prin care se transmite comanda catre organul efector. Cea mai simpla cale eferenta se intalneste la reflexele somatice; ea este formata din axonul motoneuronului din coarnele anterioare ale maduvei spinarii.In cazul sistemului nervos vegetativ, calea eferenta este formata dintr-un lant de doi neuroni motori: un neuron preganglionar, situat in coarnele laterale ale maduvei spinarii sau intr-un nucleu vegetativ din trunchiul cerebral; un neuron postganglionar, situat in ganglionii vegetativi periferici (extranevraxiali).

EfectoriiPentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt muschii striati, iar pentru sistemul nervos vegetativ sunt muschii netezi, glandele endocrine si cele exocrine.

Sistem nervos vegetativ

Sistemul Nervos Vegetativ (SNV) sau sistemul nervos autonom regleaza activitatea organelor interne, (viscerelor) la vertebrate. Denumirea de sistem nervos autonom provine de la psihologul britanic John Newport Langley si se datoreaza faptului ca nu poate fi controlat in mod constient (voluntar) de un individ neantrenat.Impreuna cu sistemul nervos somatic, care cuprinde toate structurile nervoase dedicate interactiunii cu mediul exterior, asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile de mediu si mobilitatea muschilor, alcatuieste sistemul nervos.Sistem nervos vegetativ poate fi impartit astfel: Sistem nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, avand centrul in maduva spinarii si hipotalamus; Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizeaza regenerarea organismului dupa stres; Sistem nervos digestiv, cu nervul vag ce leaga maduva spinarii si tractusul digestiv.Acest sistem functioneaza relativ independent de sistemul nervos central (creier).Sistemul nervos vegetativcontroleaza functiile importante vietii organismului (functiile vitale), ca de exemplu: activitatea cardiaca, presiunea sanguina, procesul de digestie si procesul de schimburi intre organism si mediu. De asemenea, acest sistem nervos mai poate coordona alte organe ca organele sexuale sau muschii globului ocular. Sistemul nervos vegetativ mai poate influenta sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.Desi prezinta o anumita individualitate, sistemul nervos vegetativ are relatii stranse cu sistemul nervos al vietii de relatie, atat la nivel central, cat si la nivel periferic. Sistemul nervos vegetativ este format dintr-o parte centrala (centrii nervosi vegetativi) si o parte periferica (fibre nervoase si ganglioni vegetativi). Dupa functia pe care o indeplineste, sistemul nervos vegetativ se imparte in sistem nervos simpatic si sistem nervos parasimpatic, care actioneaza antagonic.