SPL2.5 (1)

Universitatea din București

Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Justinian Patriarhul”

București

2011

Teologie Liturgică

SUPORT DE CURS PENTRU SEMINAR

Lista colegilor înscriși pentru P.L.

Nr. Crt. Numele și prenumele Adresă e-mail Cerute Acordate1 Pârnău Liviu Marian [email protected] 4 1-4 2 Ciprian Ivan [email protected] 2 5-6 3 Oprița Alin [email protected] 1 7 4 Alexandru Cutchi [email protected] 2 8-9 5 Mungiu Gabriel-Radu [email protected] 2 10-11 6 Coșereanu C-tin Daniel [email protected] 2 12-13 7 Anamaria Catrina [email protected] 1 14 8 Aldea Sergiu Vasile [email protected] 2 15-16 9 Octavian Silver [email protected] 2 17-18 10 Laurenţiu Anghelache [email protected] 2 19-20 11 Jarcă Daniel [email protected] 2 21-22 12 Costescu Eugen-Florin [email protected] 2 23-24 13 Andrei Gaju [email protected] 1 25 14 Simionescu Mirel Daniel [email protected] 2 26-27 15 Fanel Drâmbă [email protected] 2 28-29 16 Novac Dănuț [email protected] 2 30-31 17 C-tin Lazăr Ignea [email protected] 2 32-33 18 Oprea George [email protected] 2 34-35 19 Aichimoaie Bogdan [email protected] 1 36 20 Lorand Formagiu [email protected] 1 37 21 Ristea Mihai [email protected] 1 38 22 Matei Adelin - 1 39 23 Ploscaru Ionuț [email protected] 1 40 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

1. Despre Tropare (Vecernie şi Utrenie), în duminici şi sărbători

2. Evanghelia Sfinţilor români - interpretare

3. Rugăciunile la Sfânta Împărtăşanie: - Cred, Doamne, şi mărturisesc... - Cinei Tale... - Nu spre judecată sau spre osândă...

4. Când săvârşim Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite? De când?

5. Troparul Învierii - gl. 2

6. Învierea lui Hristos - tradiţ. (la Utrenie), cazuri când o cântăm fără a fi scoasă Sfânta Evanghelie

11. Hirotonia preotului - înconjurarea Sfintei Mese, cum se face, ce sărută etc.

2. Ectenia întreită - la Sfânta Liturghie (- cererile 4 şi 5)

3. Epicleza: text + practic (sfinţirea Darurilor)

4. Evangheliile Sinoadelor Ecumenice. Câte? Când? + o interpretare.

5. Câţi în Hristos... tradiţie (după Cântările Sfintei Liturghii)

6. Isaie dănţuieşte - gl. 5

2

1. Duminici din perioada Triodului (ordine) şi sâmbete speciale ale Triodului

2. Hirotesia în ipodiacon - de ce este nevoie, unde, cum se procedează

3. Rugăciunile la punerea în Sfântul Potir a părticelelor NI KA

4. Perioada când nu se fac nunţi. De ce?

5. Troparul Botezului Domnului - gl. 1

6. Podobia Mormântul Tău... (gl. 1 - forma gl. 2)

31. Hirotonia în diacon - cum se săvârşeşte, când, ce primeşte etc.

2. Duminici din perioada Penticostarului (+ slujbe specifice Săptămânii Luminate)

3. Rugăciuni la punerea părticelei (miridei) Maicii Domnului în Sfântul Potir + la cele 9 cete îngereşti...

4. Diferenţe tipiconal-liturgice între Lit. Sf. Vasile cel Mare şi Lit. Sf. Ioan Gură de Aur


6. Sfinţilor mucenici ... gl. 7

4

1. Ordinea ecfoniselor la Vecernie

2. Ectenia cererilor - ultimele 2 cererei apoi: Pe Prea Sfânta, Curata...

3. Duminici speciale în preajma unor mari sărbători (cf. lămuriri din Sf. Ev. - cu o interpretare (ex. 14 sept, 25 dec.)

4. Rugăciunea la Vohodul Vecerniei


6. Dă-mi mie hainp luminoasă la Sf. Botez... - gl. 8

51. Evanghelia la Sfântul Grigorie Palama - interpretare

2. Materia Sf. Maslu + locurile unde este uns cel bolnav...

3. Ectenia întreită - primele 3 cereri

4. Rânduiala sărutării păcii la slujbele în sobor - Troparul Ceas 3


6. Născătoare de Dumnezeu (de la Litie)

6

1. Hirotonia în preot - rolul său în acea zi + zilele următoare

2. Ectenia mare - primele 5 cereri

3. Ordinea ecfoniselor la Utrenie

4. Stihiri la Doamne strigat-am... - sâmbătă seara


6. Slavă Ţie, Hristoase - gl. 7

71. Etapele Sf. Spovedanii + Decalogul

2. Cazurile săvârşirii Liturghiei Sf. Vasile cel mare (harurile... axioamele speciale)

3. Ordinea ecfoniselor la Liturghie

4. Troparele de umilinţă.


6. Apărătoare Doamnă - tradiţional

8

1. Stiharul - rugăciune, simbolism

2. Formula dezvoltată de introducere a otpustului

3. Rolul protosului la Sf. Liturghie în sobor (până la Heruvic)

4. Ce Liturghii săvârşim în Postul Mare

5. Heruvicul - gl. 8

6. Podobia Cela ce pentru mine... - gl. 7

91. Cădirile, exemplificare, cădirea mare (când se face)

2. Felonul - rugăciune, simbolism

3. Rolul protosului la Sf. Liturghie (de la Heruvic la otpust)

4. Catavasii în perioada anului liturgic

5. Podobia Porunca cea cu taină - gl. 8

6. Împărate Ceresc ... gl. 6

10

1. Evangheliile în cursul anului liturgic + cum se numără săptămânile liturgice?

2. Epitrahil - rugăciune, simbolism

3. Când avem vohod cu Sfânta Evanghelie la Lit. Darurilor?

4. Litia - rânduiala pe scurt, binecuvântarea ofrandelor, tropare etc.


6. Să se îndrepteze... stihiraric - gl. 1 (de la Lit. Darurilor)

111. Stihoavna - sâmbătă seara

2. Ectenia întreită - cererile 6 şi 7

3. Formulele liturgice + ecfonise rostite la Liturghie numai de protos (în sobor)

4. Aşezarea + punerea verighetelor la logodnă

5. Troparul Naşterii Domnului - gl. 4 - forma gl. 2

6. Lumină lină... gl. 8

12

1. Rugăciunea la Vohodul mic (cu Sf. Ev - Lit. Sf. Ioan)

2. Ectenia mare - cererile 6, 7, 8, 9

3. Orarul - rugăciune, simbolism

4. Cine poate fi protos? (reguli)

5. Acum puterile cereşti... (Heruvic - Lit. Darurilor)

6. Mărire Ţie... + Doamne Dumnezeul nostru (la cununie)

131. Rolul preotului ce a proscomidit (la Lit. în sobor)

2. Brâul - rugăciune, simbolism

3. Ce scoatem din fiecare prescură la Proscomidie?

4. Când nu săvârşim Lit. Sf. Ioan Gură de Aur în anul liturgic + zile aliturgice.


6. Doamne armă... gl. 8 (de la Sf. Maslu)

14

1. Otpust la Sf. Liturghie (ex. Dum. 14 oct sau la un hram: Sf. Nicolae)

2. Mânecuţele - rugăciune, simbolism

3. Rugăciunile la închinare, înainte de Sf. Lit., la icoana Mântuitorului şi la icoana Maicii Domnului

4. Rolul diaconului la Liturghia catehumenilor

5. Podobia Ca pe un viteaz între mucenici... - gl. 4

6. Cuvine-se cu adevărat... - gl. 5 (tradiţional)

151. Despre mărimuri - la Utrenie

2. Cele 9 cete la Proscomidie

3. Primele 3 formule de pomenire de la Vohodul Mare

4. Polieleu (feluri şi când)

5. Troparul Când slăviţii ucenici (din cânt. Deniilor) - gl. 8

6. Acum slobozeşte... gl. 5 (tradiţional)

16

1. Cele 3 rugăciuni (tropare) de la intrarea cu Cinstitele Daruri (după Vohodul Mare)

2. Rugăciuni la închinare (la cele 2 icoane laterale: Sf. Nic., Sf. Ioan Botezătorul)

3. Când este adus Sf. Agneţ din nou pe Sf. Masă la Liturghia Darurilor.... cum?

4. Rolul diaconului la Liturghia credincioşilor

5. Podobia Casa Efratului - gl. 2 - forma gl. 6

6. Prohodul Domnului... În mormânt.... (clasic, cele 3 stări)

171. Închiderea şi deschiderea uşilor împărăteşti la Vecernie + Utrenie (sâmbătă seara + duminica) etc.

2. Evanghelia la vreme de secetă, inundaţii etc., unde o aflăm, interpretare...

3. Când se omite partea de început a Utreniei?

4. Etapele Spovedaniei (Taina Pocăinţei)

5. Adusu-mi-am aminte... - gl. 5

6. Ectenia Drepţi primind dumnezeieştile....

18


2. Când este adus Sf. Agneţ de la Sf. Masă la Proscomidiar la Liturghia Darurilor.... cum?

3. Otpustul la Vecernie (sâmbătă seara)

4. Formule de pomenire la Vohodul Mare - cererile 6, 7, 8

5. Dă-mi mie haină luminoasă... (de la Botez - gl. 8)

6. Robii Domnului... gl. 8 - clasic

191. Otpust la Utrenie (duminica)

2. Voscresne... ce sunt... unde le găsim... când se cântă?

3. Rolul diaconului la Vohodul Mare (+ dialog cu protosul până la închid. Sf. Uşi şi a dverei)

4. Cereri speciale + miride la Proscomidie (care?... cum se procedează)

5. Doamne Dumnezeul nostru - gl. 7 - a. de la cununie, b. Tropar la un cuvios - gl. 8

6. Cu credinţă şi cu dragoste ... gl. 7 (de la Lit. Darurilor)

20

1. Evanghelia la Sâmbăta lui Lazăr - interpretare

2. Rugăciune la intr. în biserică (Intra-voi...) + rugăciune de binecuvântare a tămâiei: Tămâie îşi aducem...

3. Sf. Maslu: cum procedăm cu cel bolnav: înainte, în timpul şi după Sf. Maslu + materia Sf. Maslu

4. Luminânde (cu 1-2 exemple)


6. Să se îndrepteze... - gl. 1 (pe larg, de la Lit. Darurilor)

211. Părţi componente ale Anaforalei liturgice (de unde... până unde...)

2. Hirotonia în preot - când se săvârşeşte, cum... ce primeşte etc.

3. Părţi componente ale rânduielii Botezului - cf. manual + tipic

4. Acoperirea Cinstitelor Daruri la Proscomidie (când?) + otpust la Proscomidie

5. De la Sfeştanie - Darurilor Tale - gl. 2

6. Fericirile... primele 4 - interpretare

22

1. “Dialogul” liturgic între protos şi diacon la Sf. Evanghelie

2. Ce este Panihida (rânduiala ei)

3. Părţi componente ale Cununiei + punerea cununilor

4. Vohod la Sf. Lit. cu Sf. Ev. (cum se săvârşeşte)

5. Condacul... ce este + interpretare: Cu sfinţii odihneşte - gl. 8

6. Fericirile - ultimele 3 - interpretare

231. Rugăciunea Sf. Efrem Sirul

2. Ectenia cererilor - primele 3

3. Evanghelia lui Toader - interpretare

4. Împărtăşirea clericilor (în Sf. Altar, când, cum, cine)

5. Născătoare de Dumnezeu... - gl. 5 de la Litie

6. Podobia Ceea ce eşti... gl. 1

24

1. Vohodul Mare la Sf. Lit. - sobor fără diacon (cum...)

2. Evanghelia Sf. Strămoşi ai Mântuitorului - interpretare

3. Rânduiala introductivă la Botez (pregătire cu lepădări)

4. Împărtăşirea mirenilor (când, din ce, cum)

5. Câţi în Hristos... gl. 1 sau tradiţional

6. Bogaţii au sărăcit...

251. Otpust la Cununie (conţinut)

2. Formule de pomenire la Vohodul Mare - pt conducători şi pt. eroi

3. Părţi componente ale Logodnei cu punerea verighetelor

4. Odovania praznicelor împărăteşti (minim 6 răspunsuri corecte)

5. Cu noi este Dumnezeu - clasic + Doamne al puterilor

6. Podobia Fecioara astăzi - gl. 3

26

1. Hirotesia în citeţ (unde, cum, ce se întrebuinţează)

2. Ps. 50 (de la: Că iată adevărul ai iubit)

3. Ungerea prebaptismală (locurile unde este uns pruncul + ce rostim)

4. Săpt. Patimilor (slujbe, rânduieli - enumerare)

5. Podobia Doamne păcătuind - gl. 5

6. Plâng şi mă tânguiesc... - gl. 8 (de la înmormântare)

271. Afundarea pruncului la Botez (cum... ce rânduieli canonice ne obligă la aceasta... etc.)

2. Ectenia mică cu 1, 2 ecfonise

3. Frângerea Agneţului (de la Să luăm aminte - ce... cum...)

4. Când avem unită Lit. cu Vecernia în anul liturgic

5. Acum slobozeşte (cântat) - tradiţional

6. Troparul Sfintei Cruci... clasic - la 14 sept., a 3-a duminică a Postului, la sfeştanie

28

1. Ce sunt isodicoanele - ce urmează la strană după aceea

2. Ectenia cererilor - 4, 5, 6

3. Sfinţirea Darurilor (când, cum)

4. Locurile unde este uns pruncul cu Sfântul şi Marele Mir (mirungerea după Botez, cum se face tunderea)

5. Troparul Rusaliilor

6. Ca pe Împăratul... - gl. 8

291. Lit. Sfântului Vasile cel Mare (când, ce are specific)

2. Ce primeşte fiecare (diacon, preot) la hirotonire? cum se pregătesc pentru acea zi?

3. De câte ori este binecuvântat pe cap diaconul de protos (când, ce rosteşte)

4. Pregătirea Agneţului şi a Potirului (la Proscomidie şi în cazul Lit. Darurilor)

5. Podobia Ce vă vom numi pe voi... - gl. 8

6. Isaie dănţuieşte... gl. 5

30

1. Ritualul la groapă (la punerea în mormânt a răposatului)

2. Ce Liturghie avem la Bunavestire? - cazuri etc.

3. Ce daruri, ofrande, prinoase se aduc la Biserică - de ce?... când se binecuvântează?

4. Sedealna la înmormântare: Cu adevărat... - gl. 6

5. Decalogul

6. Podobia Spăimântatu-s-a Iosif - gl. 2 (forma gl. 6)

311. Troparele la începutul înmormântării

2. Cele 9 porunci bisericeşti

3. Evanghelia la începutul anului şcolar - a semănătorului... Te-Deum

4. Săptămâna Luminată - rânduieli, slujbe...

5. Cămara Ta... - gl. 3 (Săpt. Patimilor - Luminânda)

6. Înviind Iisus din mormânt - gl. 6

32

1. Evanghelia Sf. Părinţi după trup ai Mântuitorului - interpretare

2. Faptele milostenie sufleteşti

3. Rolul diaconului la Utrenie

4. Stihirile la Doamne strigat-am - sâmb. seara, de unde le luăm etc.

5. Iată Mirele - gl. 8 (de la Denie, când?)

6. Iubi-Te-voi Doamne... - gl. 5 (clasic)

331. Păcatele capitale + cele strigătoare la cer - la spove-danie

2. Soroacele de pomenire a morţilor. De ce? (simbolism)

3. Liturghia Darurilor... când o săvârşim? specific etc.

4. Când nu scoatem Sf. Evanghelia la Utrenie (cazuri... în anul liturgic... duminicile)

5. Uşile pocăinţei - gl. 8 (clasic)

6. Acestea zice Domnul... gl. 8, antif. 12, Joia Mare, Denia

34

1. Rândulala Stâlpilor la casa celui răposat... Ce se poate citi? cum?

2. Sfeştania: rândulală (pe scurt), de ce avem nevoie? etc.

3. Perioade când nu se fac parastase cf. tipic

4. Ce înseamnă ieşirea la biserică după cununie? (când, cum)

5. Suflete al meu... gl. 2 (de la Canonul cel Mare)

6. Cu trupul adormind ca un muritor... - gl. 3, luminânda Sf. Paşti

351. Rugăciunea Dumnezeul duhurilor

2. Diferenţe tipiconal-liturgice între Lit. Sf. Vasile şi Lit. Sf. Ioan

3. Orarul, rugăciune + simbolism

4. Rânduieli tradiţionale la moarte (la casa celui răposat, înainte de înmormântare)

5. Cu sfinţii odihneşte... - gl. 8

6. Doamne Dumnezeul nostru... gl. 7 de la cununie de 3 ori

36

1. Rugăciunea la Vohodul mic (la Liturghie)

2. Soroace de pomenire a morţilor. De ce?

3. Evanghelia duminciii a 30-a după Rusalii (regulă + interpretare)

4. Cele necesare la sfeştanie. Când se merge cu botezul în parohie?

5. Troparele de la începutul înmormântării (Cu duhurile...)

6. În Mira Sfinte... - gl. 3 (de la Sf. Maslu)

371. Parastasul - rânduiala pe scurt

2. Rolul protosului la Sf. Lit. până la Heruvic (formulele rostite numai de el)

3. Troparele de umilinţă

4. Rânduiala Vecerniei (de la început până la Învredniceşte-ne... - sâmbătă seara

5. Cuvânt bun... Polieleu... când + 2-3 versete - clasic

6. Odihneşte... - gl. 5, de la înmormântare, parastas

38

1. Ritualul de la groapă (punerea în mormânt a răposatului)

2. Ev. Duminicii a 22-a după Rusalii (regulă + interpretare)

3. Vohod cu Evanghelia în sobor cu diacon şi fără diacon

4. Rugăciunea Învredniceşte-ne Doamne (de la Vecernie)

5. Vrednic este... - gl. 4 la hirotonie + Trupul lui Hristos - clasic

6. La râul Babilonului... - Polieleu- 2-3 versete - clasic

391. Aşezarea convoiului mortuar + popasuri la răspântii

2. Rostirea unei pericope apostolice (la hirotonia în citeţ)

3. Formula mică (prescurtată) de introducere a otpustului - când etc.

4. Rânduiala Vecerniei (de la ectenia cererilor până la sfârşit) - sâmbătă seara

5. Cela ce prin adâncul... - gl. 8, Pe tine zid şi liman...

6. Doamne armă... - clasic, de la Sf. Maslu, gl. 8

40

Seminar Liturgică Anul IV, Semestrul I

‐ 1 ‐

BILETUL NUMĂRUL 1

1. Despre Tropare (Vecernie şi Utrenie), în duminici şi sărbători

Ordinea troparelor la utrenie și vecernie

o Dacă este un Sfânt: Troparul Învierii, Slavă... Troparul Sfântului din minei, Şi acum... al

Născătoarei de la glasul pe care s-a cântat troparul Sfântului.

o Dacă sunt doi sfinţi: Troparul Învierii + Troparul primului Sfânt + Slavă... troparul celui de-al

doilea Sfânt + Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu pe glasul trop. De la al doilea sfânt. Dacă

este vineri seara Şi acum... este de la glasul de rând al octoihului.

o La sărbătorile sfinţilor: Troparul Sfântului de două ori, a doua oară cu slava.. + Și acum... al

Născătoarei de Dumnezeu pe glasul troparului Sfântului.

o La praznice împărăteşti: Se cântă troparul praznicului de trei ori.

2. Evanghelia Sfinților români – interpretare

3. Rugăciunile la Sfânta Împărtăşanie:

Cred Doamne şi mărturisesc, ca Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit

în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuşi preacurat

Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele

cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţă şi mă învredniceşte

fără de osânda să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.

Amin.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor

Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne,

întru împărăţia Ta.

Nu spre judecata să îmi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine ci spre tămăduirea sufletului şi a

trupului.


‐ 2 ‐

4. Când săvârşim Liturghia Darurilor mai Înainte Sfințite? De când?

Liturghia Darurilor se poate săvârşi în orice zi a Postului Mare (cu excepţia zilelor de sâmbătă şi

de duminică, a zilelor aliturgice - luni şi marţi din prima săptămână şi vineri din Săptămâna Patimilor,

când nu se face nici o Liturghie) (de când, nu scrie)


6. Învierea lui Hristos - tradiț. (la Utrenie), cazuri când o cântam fără a fi scoasă Sfânta

Evanghelie

În duminicile dintre Paşti şi Înălţare se zice de 3 ori iar în Duminica Floriilor şi a rusaliilor

nu se zice (INCOMPLET)

BILETUL NUMĂRUL 2

1. Hirotonia preotului - înconjurarea Sfintei Mese, cum se face, ce săruta etc.

După ce este adus în altar, diaconii dau dichero-tricherele la doi preoţi, care iau pe candidat de

mână şi înconjoară de trei ori cu el Sf Masa în timp ce se cântă

- Sf. Mucenici...

- Slavă Ţie Hristoase...

- Isaie dănţuieşte...

În acest timp arhiereul sta pe scaunul dinspre miaza noapte. La fiecare înconjurare,

candidatul săruta cele 4 colţuri ale Sfintei Mese şi face câte trei metanii înaintea arhiereului apoi îi

sărută omoforul, bederniţa şi mâna. Face apoi trei metanii mari înaintea Sf Mese şi apoi se apropie

de colţul din dreapta şi îngenunchind pune mâinile pe Sf Masa una peste alta şi îşi rezeamă capul

peste ele

Toţi ceilalţi slujitori îngenunchează, iar arhiereul îşi scoate mitra şi pune mâna dreaptă pe

capul celui ce se hirotoneşte. Apoi rosteşte o rugăciune.. Dumnezeiescul har... diaconul Domnului

să ne rugăm, Strana şi preoţii.. Doamne MIluieşte... iar arhiereul binecuvintează de trei ori pe cap


‐ 3 ‐

pe cel ce se hirotoneşte şi ţinând mâna dreaptă pe capul lui rosteşte o rugăciune.. După rugăciune

preotul cel dintâi zice ecteniile cu voce lina în timp ce ceilalţi slujitori răspund

În acest timp arhiereul, având mâna dreaptă pus ape capul celui ce se hirotoneşte, se roagă

încet. După rugăciune arhiereul ridica pe cel hirotonit îi ia orarul şi luându-l de mână îl duce între

uşile împărăteşti prezentându-l poporului, îi dă epitrahilul zicând: Vrednic este? Iar slujitorii cânta

de trei ori vrednic este. Apoi îi dă pe rând brâul felonul şi liturghierul zicând la fel pt fiecare

După aceasta hirotonitul săruta mâna arhiereului şi plecându-se către popor (în faţă, dreapta

şi stânga) intră în sf altar prin uşile împărăteşti. Primeşte locul cel dintâi intre preoţi în partea cea

dinspre miazăzi a mesei.

2. Ectenia întreita - la Sfânta Liturghie (- cererile 4 şi 5)

Încă rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării

noastre pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea

şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fraţii noştri, preoţi ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii

şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştrii.

3. Epicleza: text + practic (sfințirea Darurilor)

Preotul ţinând mâinile cruciş (dreapta peste stânga) apucă discul cu dreapta şi potirul cu stânga

şi ridicându-le face semnul Sf Cruci deasupra Sf Antimis zicând: Ale Tale, dintru ale Tale, Ție Îți

aducem de toate și pentru toate. Strana cântă Pe Tine Te lăudăm...

În timpul acestei cântări preotul se închină de trei ori înaintea Sf. Mese zicând:

Stih 1: Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Tropar ceasului al treilea: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea,

Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Stih 2: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Troparul ceasului 3.

Stih 3: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


‐ 4 ‐

Preotul: Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi

cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt

puse înainte.

Preotul binecuvântează peste Sfântul Agneţ, zicând: Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit

Trupul Hristosului Tău. Amin

Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit

Sângele Hristosului tău. Amin.

Preotul face odată semnul crucii asupra sfântului disc şi asupra sfântului potir, zicând:

Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin.

4. Evangheliile Sinoadelor Ecumenice. Câte? Când? + o interpretare

5. Câți în Hristos... tradiție (după Cântările Sfintei Liturghii)

6. Isaie dănţuieşte - gl. 5

BILETUL NUMĂRUL 3

1. Duminici din perioada Triodului (ordine) şi sâmbete speciale ale Triodului

a. Duminica Vameşului

b. Duminica Fiului risipitor

c. Sâmbăta morţilor Moşii de iarnă

d. Duminica izgonirii lui Adam din Rai

e. Sâmbăta Sf Teodor

f. Duminica ortodoxiei

g. Duminica Sf Grigorie Palama

h. Odovania praznicului Bunei Vestiri

i. Duminica Sf. Cruci

j. Duminica Sf. Ioan Scărarul

k. Duminica Mariei egipteanca

l. Sâmbăta lui Lazăr

m. Rusaliile


‐ 5 ‐

2. Hirotesia în ipodiacon - de ce este nevoie, unde, cum se procedează

Dacă hirotesia ipodiaconului urmează imediat după cea de citeţ, candidatul primind în

mâna stiharul şi orarul, le prezintă arhiereului spre binecuvântare, apoi săruta mâna arhiereului,

este dus de diaconi de o parte, de obicei în sfântul altar, şi luându-i-se felonașul îl îmbrăca în stihar,

încrucişând orarul pe piept şi pe spate. Astfel îmbrăcat vine între cele două şfetnice împărăteşti,

face trei metanii mari spre Sf altar şi întorcându-se spre arhiereu, îşi pleacă puţin capul iar diaconii

îl aduc la arhiereu zicând: Porunceşte! Porunciţi! Porunceşte, Prea Sfinţite!

Candidatul îngenunche, iar arhiereul, binecuvântându-l de trei ori, îşi pune mâna pe capul

lui. Arhidiaconul: Domnului să ne rugăm...

Strana: Doamne miluieşte...

Arhiereul rosteşte cu glas tare rugăciunea: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin Unul...

După aceasta i se dă arhiereului ştergarul şi vasul cu apă. Arhiereul ia ştergarul, îl pune pe

umărul stâng al hirotesitului şi-I dă în mâini ligheanul şi vasul cu apă. Acesta toarnă apa pe mâinile

arhiereului zicând de trei ori: Câţi suntem credincioşi...

Ştergându-se pe mâini, arhiereul pune ştergarul după gâtul ipodiaconului şi-l

binecuvântează. Diaconii îl conduc pe acesta înaintea icoanei D-lui Hristos. Aici stând în picioare,

zice în taina rugăciunile începătoare + doamne miluieşte de 12 ori, Slava... Şi acum... Veniţi să ne

închinăm + Ps. 50

La heruvic, după cădire, diaconii aduc pe ipod. În fata uşilor împărăteşti, acesta îi toarnă

arhiereului de se spala. Apoi arhiereul îl binecuvântează, iar el sărutându-I mana trece în faţa

icoanei M. D. rugându-se în taină.

După cantarea axionului, diaconii îl aduc în Sf Altar iar el îi toarnă arhiereului să se spele

pe mâini. Dacă ipodiaconul urmează să fie hirotonit diacon, atunci i se ia vasul cu apă şi orarul,

rămânând numai îmbrăcat cu stiharul, iar de nu se hirotoneşte, rămâne îmbrăcat pe lângă arhiereu,

ţinând în mâna tricherul.


‐ 6 ‐

3. Rugăciunile la punerea în Sfântul Potir a părticelelor NI KA

Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domn Iisus, Unuia Celui fără de

păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfânta Învierea Ta o lăudam şi o mărim, ca Tu eşti

Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne

închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna

binecuvântând pe Domnul, lăudam Învierea Lui, ca răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe

moarte a călcat.

4. Perioada când nu se fac nunți. De ce?

Nu se fac nunţi:

o În toate zilele de post de peste an

o În zilele praznicelor împărăteşti şi ajunul acestora

o În săptămâna lăsatului sec de carne

o În postul Sf paşti şi în săptămâna Luminată

o În posturile Sf APOSTOLI, Adormirii M.D, şi al Naşterii Domnului

o În perioada de la Crăciun până la Bobotează

De ce nu se fac nunți – incomplet.

5. Troparul Botezului Domnului - gl. 1

6. Podobia Mormântul Tău... (gl. 1 - forma gl. 2)


‐ 7 ‐

BILETUL NUMĂRUL 4

1. Hirotonia în diacon - cum se săvârşeşte, când, ce primeşte etc.

După ecfonisul „Și să fie milele marelui Dumnezeu și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos,

ipodiaconul ce urmează să fie hirotonit merge în mijlocul bisericii, unde face trei metanii, apoi este

luat de doi diaconi, ce îl duc la arhiereul ce să află acum în mijlocul uşilor împărăteşti, zicând:

Porunciţi, Porunceşte, Porunciţi Preasfinţite Stăpâne spre cel ce vi se aduce înainte spre a fi

hirotonia diacon pe seama bisericii cu hramul, din parohia... Din fata uşilor împărăteşti, arhiereul îl

i ape ipodiacon de mâna stângă şi îl duce în Sf. Altar. Apoi diaconii îl iau de mâini şi înconjoară cu

el Sf. Masa de trei ori, în timp ce se cântă: 1. Sf. Mucenici, 2. Slavă Ţie Hristoase, 3. Isaia

Dănţuieşte. Între timp arhiereul se aşează pe un scaun în partea dinspre miază-noapte a Sfintei

Mese. La fiecare înconjurare, ipodiaconul săruta cele patru colţuri ale Sf. Mese, face trei metanii în

fata arhiereului, sărutându-i omoforul, bedernița şi mâna. La final ipodiaconul face trei metanii

mari în fata Sf. Mese şi îngenunchează în colţul din stânga acesteia cu mâinile şi capul pe ea.

Arhiereul îşi scoate mitra şi pune mâna pe capul ipodiaconului.

Arhidiaconul: Să luăm aminte...

Arhiereul: Dumnezeiescul Har...

Arhidiaconul: Domnului să ne rugăm...

Preoţii din Sf. Altar: Doamne miluieşte... lin

Arhiereul: Doamne Dumnezeul nostru...

Arhidiaconul: Ectenia pentru cel nou hirotonit.

Arhiereul: se roagă în taina – Dumnezeule Mântuitorul nostru...

După rugăciune arhiereul îl duce pe diaconul nou hirotonit pe solee, îl prezintă

credincioşilor, îi dă orarul zicând: „Vrednic este?” Diaconul săruta orarul şi mâna arhiereului iar

credincioşii răspund: „Vrednic este!”. La fel se întâmplă cu mânecuţele şi procovățul. Apoi

diaconul se pleacă spre credincioşii din faţă, din dreapta şi din stânga, şi se retrage în Sf. Altar pe

uşa de miazăzi. Arhiereul binecuvintează cu dichero-tricherele iar strana canta „Întru mulţi ani...”.

Noul diacon are întâietate la împărtăşit, zice ectenia „Drepţi primind Sfintele, Dumnezeieștile...”


‐ 8 ‐

2. Duminici din perioada Penticostarului (+ slujbe specific Săptămânii Luminate)

Duminici:

o Duminica Sf Apostol Toma

o Duminica Mironosiţelor

o Duminica Slăbănogului

o Duminica Samarinencei

o Duminica Orbului din naştere

o Duminica Sf. Părinţi sin I Ecum.

o Duminica Rusaliilor

Slujbe:

o Adoua şi a treia Înviere,

o Slujba de Izvorul Tămăduirii + Sfinţirea apei

3. Rugăciuni la punerea părticelei (miridei) Maicii Domnului în Sfântul Potir + la cele 9

cete îngereşti...

a. La Maica Domnului se zice:

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Sălta

acum şi te bucura Sioane! Iară tu, curata Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea

Celui născut al tău.

b. La cele 9 cete se zice

O, Pastile cele mari şi preasfinţite, Hristoase. O, înţelepciunea lui Dumnezeu şi Cuvântul

lui Dumnezeu şi Puterea. Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine, în Ziua ce neînserată

a Împărăţiei Tale.


‐ 9 ‐

4. Diferențe tipiconal-liturgice între Lit. Sf. Vasile cel Mare şi Lit. Sf. Ioan Gură de Aur

Anaforala:

Înaintea cuvintelor „Luaţi mâncaţi...” şi „Beţi dintru acesta...” se rostesc cuvintele: „A dat

sfinţilor Săi Apostoli şi ucenici zicând...” Axionul este diferit. Se cântă De tine se bucură. După

„Întâi pomeneşte Doamne...” în loc de „Pe toţi şi pe toate...”, se cânta” Pe arătătorul celor

cereşti...”


6. Sfinților mucenici... gl. 7

BILETUL NUMĂRUL 5.

1. Ordinea ecfoniselor la Vecernie

a. Ecfonisul după ectenia mare “Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea...”

b. Ecfonisul după prima “Slavă...” sau stare: “Ca a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi

puterea şi slava...”

c. Ecfonisul după a doua “Slavă”: “Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slava

înălţam...”

d. Ecfonisul după a treia “Slavă”: “Ca tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slava înălţam...”

e. Ecfonisul după ectenia întreită: “Ca milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie

slava înălţam...”

f. Ecfonisul: “Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţam...”

g. Ecfonisul după rugăciunea plecării capetelor “Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată

şi preaslăvită...”

h. Ecfonisul după Tatăl nostru: “Ca a Ta este împărăţia şi puterea şi slava...”

2. Ectenia cererilor - ultimele 2 cereri apoi: Pe Prea Sfânta, Curata...

I) Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.


‐ 10 ‐

II) Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspuns bun la

înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi

pururea Fecioara Maria cu toţi sfinţii să o pomenim.

3. Duminici speciale în preajma unor mari sărbători (cf. lămuriri din Sf. Ev. - Cu o

interpretare (ex. 14 sept, 25 dec.) – NEREZOLVAT

4. Rugăciunea la Vohodul Vecerniei

Seara şi dimineaţa şi la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, Îţi mulţumim şi ne rugăm Ţie,

Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Doamne. Îndreptează rugăciunea noastră că tămâia

înaintea Ta şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau cugete viclene, ci ne izbăveşte de toţi cei ce

vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri, şi întru Tine am

nădăjduit; să nu ne ruşinezi pe noi, Dumnezeul nostru.


6. Dă-mi mie haină luminoasă la Sf. Botez... - Gl. 8

BILETUL NUMĂRUL 6

1. Evanghelia la Sfântul Grigorie Palama – interpretare

2. Materia Sf. Maslu + locurile unde este uns cel bolnav...

Materia specifică acestei Taine -untdelemnul- este sfinţit de preoţi după rânduiala statornicită

de Biserică, în urma rugăciunii rostite de şapte ori în mod direct şi indirect prin toate rugăciunile

preoţilor şi a credincioşilor prezenţi.

Se unge cruciş bolnavul cu unul din beţişoare înmuiat în untdelem sfinţit: la frunte, la ochi, la nări,

urechi, obraz (gura), piept, pe mâini şi pe picioare.


‐ 11 ‐

3. Ectenia întreita - primele 3 cereri

1) Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru Patriarhul (N) [pentru (Înalt)

Preasfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] şi pentru toţi fraţii noştri cei

întru Hristos.

2) Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii

ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

pentru sănătatea şi mântuirea lor.

3) Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi

monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.

4. Rânduiala sărutării păcii la slujbele în sobor – Troparul Ceas 3

În cazul slujbei în sobor episcopul şi preoţii, după sărutarea Cinstitelor Daruri şi a Sfintei Mese, îşi

dau succesiv sărutul păcii pe umeri, strângându-şi mâna dreaptă. Sărutarea se dă de trei ori în

numele Sfintei Treimi, cel dintâi spunând: „Hristos în mijlocul nostru”, celălalt răspunde „Este

şi va fi” iar cel dintâi încheie „Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

Tropar gl 3: „Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi,

pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte noua, celor ce ne rugam”


6. Născătoare de Dumnezeu (de la Litie)

BILETUL NUMĂRUL 7

1. Hirotonia întru preot – rolul său în acea zi + zilele următoare

Hirotonia întru preot are loc îndată după intrarea cu Cinstitele Daruri. După citirea mărturisirii,

candidatul face trei metanii mari în mijlocului naosului fiind luat de mână de doi diaconi care

rostesc succesiv:” Poruncește, Porunciți, Porunciți Prea Sfințite Părinte pe cel ce vi se aduce

înainte spre a fi hirotonit preot pe seama parohiei N. cu hramul X, protoieria X”, candidatul


‐ 12 ‐

îngenunchează în fața ierarhului aflat între ușile împărătești și este binecuvântat pe cap de trei ori.

Candidatul intră în Sf. altar prin ușile împărătești și este luat de mână de doi preoți (ca unul ce intră

în rândul lor) și înconjoară cu toții Sfânta Masă de trei ori cântând:” Sfinților mucenici...” (la

prima înconjurare),” Slavă Ție Hristoase..” (la a doua înconjurare) și” Isaie dănțuiește...” (la a

treia înconjurare).

La fiecare înconjurare candidatul sărută pe rând cele patru colțuri ale Sfintei Mese, iar când

ajunge în fața arhiereului, după fiecare înconjurare face câte două metanii mari înaintea lui, fără să

se închine, sărută engolpionul, omoforul şi mâna dreaptă apoi face a treia metanie.

După întreita înconjurare candidatul face trei mătănii în fața Sfintei Mese (cu închinăciuni), se

apropie ce colțul dinspre miazăzi-apus al ei îngenunchind cu ambele picioare (arătând prin aceasta

că va primi toate ale preoției) și își pune mâinile cruciș (dreapta peste stânga) pe Sfânta Masă

rezemându-și fruntea peste ele. Preotul cel mai mare în rang după episcop rostește formula:” Să

luăm aminte” toți îngenunchează iar arhiereul își ia mitra de pe cap și așezând omoforul și mâinile

sale (cruciș) peste capul candidatului rostește cu glas:” Dumnezeiescul Har...”. Apoi preotul cel

mai mare în rang rostește:” Domnului să ne rugăm”, slujitorii cântă încetișor și rar” Doamne

miluiește” iar arhiereul citește cele două rugăciuni ale hirotoniei (” Doamne Dumnezeul nostru...”

și” Dumnezeule, Mântuitorul nostru...”). În același timp, preotul rostește în șoaptă ectenia.

Noul preot dezbracă orarul și ieșind cu episcopul în fața ușilor împărătești primește din mâinile

arhiereului veșmintele specifice treptei de preot: epitrahilul, brâul și apoi felonul. Arhiereul arată

poporului fiecare veșmânt întrebându-l:” Vrednic este?” și primind răspuns din partea poporului”

Vrednic este!” (cântat de 3 ori). În plus preotul primeşte Liturghierul, cartea prin excelență a

slujirii preoțești.

Apoi noul preot rămâne în dreapta arhiereului, ca primul dintre preoți iar la vremea sărutării

păcii, el se sărută cu preoții din altar, după rânduială, ca unul ce a intrat în treaptă lor. Îndată după

sfințirea Darurilor, noul preot își spală mâinile și merge în spatele Sfintei Mese punând mâinile

încrucișate (stânga sub dreapta) pe Sf. Masă sau peste un procovăț, iar arhiereul îi dă sfântul Agneț

pe un burete sau pe un disc zicându-i:” primește odorul acesta și îl păzește pe el până la a doua

venire a Domnului Iisus Hristos, când el îl va cere de la tine!”. Noul preot sărută dreapta

arhiereului și apoi rămâne cu Sfântul Trup în mâini și cu capul ușor plecat spre Acesta, pomenind


‐ 13 ‐

pe toți ai lui și zicând câte rugăciuni știe pe dinafară. La” Sfintele Sfinților”, dă înapoi Sfântul Trup

arhiereului, revine la locul lui (în dreapta episcopului) și își șterge mâna cu buretele peste sf. disc.

La vremea cuvenită, cu binecuvântarea episcopului citește Rugăciunea Amvonului și tot el

împarte anafura, dacă nu o face însuși episcopul și miruiește pe credincioși.

După o veche tradiție atât diaconul cât și preotul nou hirotoniţi trebuie să slujească Sfânta

Liturghie 7 zile (după câte știu eu, 40 de zile, dar așa scrie în Liturgica părintelui Braniște) la rând

după hirotonie, lucru pe care îl fac la catedrala episcopală la care au fost hirotoniți sau la o

mănăstire. Totodată fac și stagiul de practică sau de ucenicie necesar pentru deprinderea

rânduielilor bisericești.

2. Ectenia mare – primele 5 cereri

a) Cu pace Domnului să ne rugăm.

b) Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

c) Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea

tuturor, Domnului să ne rugăm.

d) Pentru sfântă biserică aceasta și pentru cei ce cu credință, cu evlavie și cu frică de Dumnezeu

intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

e) Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt

-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preoțime și cea

întru Hristos diaconime, și pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.

3. Ordinea ecfoniselor la Utrenie

a) ” Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor” (ectenia mare, după psalmi)

b) ” Că a Ta este stăpânirea și a Ta împărăția și puterea și slavă a Tatălui și a Fiului și a Sfântului

Duh, acum și pururea și în vecii vecilor” (după tropare)


‐ 14 ‐

c) ” Că bun și iubitor de oameni Dumnezeule ești și Ție slavă înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului

Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (după primul rând de sedelne)

d) ” Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preaslăvit împărăția Ta, a Tatălui și Fiului și Sfântului

Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (după binecuvântări sau polieleu)

e) ” Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți te odihnești și Ție slavă înălțăm Tatălui și Fiului

și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (înainte de evanghelie)

f) ” Cu milă și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău cu Care ești

binecuvântat împreună cu Preasfântul, bunul și de viață făcătorul Tău Duh acum și pururea și

în vecii vecilor” (înainte de catavasii)

g) ” Că Tu ești dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și

pururea și în vecii vecilor” (după cântarea a 3-a a canoanelor)

h) ” Că Tu ești împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție slavă înălţăm Tatălui și

Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (după cântarea a 6-a a canoanelor)

i) ” Că pe Tine Te laudă toate puterile cerești și Ție slavă înălţăm Tatălui și Fiului și Sfântului

Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (după cântarea a 9-a a canoanelor)

j) ” Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălţăm Tatălui și Fiului și

Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (la ectenia întreită după doxologie)

k) ” Că Tu ești Dumnezeul milei şi al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înălțăm

Tatălui și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (la ectenia cererilor)

l) ” Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru și Ție slavă înălţăm Tatălui

și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor” (la” capetele voastre

Domnului...”)

4. Stihiri la Doamne strigat-am - sâmbătă seara

Sâmbătă seara, la” Doamne, strigat-am...” se cântă 10 stihiri, din Octoih şi din Minei, astfel:

dacă sfântul din ziua respectivă din Minei are numai 3 stihiri, fară altă indicație, atunci se


‐ 15 ‐

cântă întâi toate cele 7 stihiri de la Octoih (Catavasier), începându-se cu stihul "scoate din

temniță sufletul meu...", apoi cele 3 stihiri de la Minei, cu cele trei stihuri libere;

dacă în Minei avem 3 stihiri, dar cu indicația: "pe șase", atunci se cantă din Octoih numai

primele șase stihiri, iar de la Minei se cantă 4, repetându-se prima stihiră;

dacă în Minei avem 2 sfinți și 6 stihiri, ori sfânt cu priveghere sau cu Polieleu, atunci se

cânta din Octoih numai primele 4 stihiri, iar din Minei toate cele 6.

5. Troparul Învierii –gl. 3

6. Slavă Ție, Hristoase –gl. 7

BILETUL NUMĂRUL 8

1. Etapele Sf. Spovedanii + Decalogul

Sf. Spovedanie (Sf. Taină a Mărturisirii) este Taina prin care credincioșii dobândesc

iertarea păcatelor săvârșite după botez și împăcarea cu Dumnezeu și cu Biserica (este ca un al

doilea botez).

Taina Sf. Spovedanii are momente/etape distincte:

1. Căința sau părerea de rău pentru păcatele săvârșite;

2. Spovedania sau mărturisirea păcatelor către duhovnic;

3. Îndeplinirea canonului de pocăință (a epitimiei) dat de duhovnic;

4. Dezlegarea sau iertarea păcatelor (dată de Sf. Duh prin duhovnic).

Dintre aceste trepte prima este de ordin psihologic, lăuntric, iar celelalte sunt acte liturgice,

care fac parte din rânduiala mărturisirii. Ultimele două se pot inversa ca ordine. În principiu

dezlegarea ar trebui dată numai după îndeplinirea canonului, așa cum se și proceda odinioară. În

practică însă, ea se dă astăzi îndată după spovedanie, urmând ca fiecare penitent în parte să-și

îndeplinească epitimia în timp, fie înainte, fie după împărtășire.

DECALOGUL – (din cuvintele grecești δεκα deka zece și λoγoς logos cuvânt) - constituie cele 10

Porunci (Legi) pe care Dumnezeu le-a dat poporului Israel la scurt timp după scoaterea lor din


‐ 16 ‐

Egipt. Primele patru porunci vizează relaţia noastră cu Dumnezeu. Următoarele şase porunci

vizează relaţiile interumane. Decalogul se găsesc în Sf. Scriptură în Cartea Ieșire 20, 1-17 şi

Deuteronom 5, 6-21. Acestea sunt:

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.

4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte.

5. Cinsteşte pa tatăl tău şi pe mama ta, că bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu fii desfrânat.

8. Să nu furi.

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

2. Cazurile săvârșirii Liturghiei Sf. Vasile cel Mare (heruvice.. axioane speciale)

Liturghia Sf. Vasile cel Mare se săvârșește numai de 10 ori pe an și anume:

În ziua de pomenire a Sf. Vasile cel Mare (1 ianuarie);

În Ajunul Nașterii Domnului (24 decembrie) și în Ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie) – unită

cu Vecernia zilei următoare;

În primele 5 duminici ale Postului Mare;

În Joia și în Sâmbăta din Săptămâna Sfintelor Patimi – unită cu Vecernia zilei următoare;

Notă. În anii când 24 decembrie și 5 ianuarie (Ajunul Nașterii și Ajunul Bobotezei) cad sâmbătă

sau duminică, în ziua Ajunului se săvârșește Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, iar în ziua praznicului

(25 decembrie și 6 ianuarie) se săvârșește Liturghia Sf. Vasile cel Mare.

Heruvice: avem 2 Heruvice speciale, în Joia Mare (“Cinei Tale celei de Taină, Fiul lui

Dumnezeu, astăzi părtaș mă primește...”) și în Sâmbăta Mare (“Să tacă tot trupul omenesc și să

stea cu frică și cu cutremur...”). În celelalte cazuri se cântă Heruvicul obișnuit (“Noi care pe

Heruvimi cu taină închipuim...”).


‐ 17 ‐

Axioane: Axionul specific pentru Liturghia Sf. Vasile cel Mare este “De tine se bucură, ceea ce

ești plină de dar, toată făptura...”. Dar avem și Axioane speciale: în Joia Mare- “Din ospățul

Stăpânului...” și în Sâmbăta Mare- “Nu te tângui pentru mine, Maică...”

3. Ordinea ecfoniselor la Liturghie

NOTĂ: Ecfonisele sunt aceleași la Liturghia Sf. Ioan şi la cea a Sf. Vasile. Unele excepții (care

sunt notate în paranteză) se referă la la Lit. Darurilor

Ectenia mare – ecfonis “Că ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și

Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

Ectenia mică – ecfonis „Că a Ta este stăpânirea și a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui

și a Fiului și a Sf. Duf, acum și pururea și în vecii vecilor.”

A 2-a ectenie mică – ecfonis „Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm,

Tatălui și Fiului și Sf. Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

A 3-a ectenie mică (doar la Liturghia Darurilor)- “Că Tu ești Dumnezeul nostru, Dumnezeu

care miluiești și mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sf. Duh, acum și pururea și în

vecii vecilor. “

Ectenia de după Sf. Evanghelie – ecfonis „Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție

slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

Ectenia pentru morți – ecfonis „Că Tu ești învierea și viața și odihna răposaților robilor Tăi (N),

Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte

și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

Ectenia celor chemați – ecfonis “Ca și aceștia împreună cu noi să slăvească preacinstitul și de mare

cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

--(doar la Liturghia Darurilor)- ecfonis “Că Tu ești

luminarea noastră și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sf. Duh, acum și pururea și în vecii

vecilor.”

Ecfonis “Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea,

Tatălui și Fiului și Sf. Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

Ecfonisul de dinaintea Heruvicului - “Ca, sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziți, Ție slavă să

înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.” (la Liturghia

Darurilor este acesta: “După darul Hristosului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu


‐ 18 ‐

Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”)

Ecfonisul de după Heruvic - “Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care ești binecuvântat,

împreună cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

(lipsește la Lit. Darurilor)

Următorul ecfonis- “Și ne dă nouă cu o gură și o inimă a slăvi și a cânta preacinstitul și de mare

cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

(lipsește la Lit. Darurilor)

Apoi ecfonisul- “Și să fie milele Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu

toți.” (lipsește la Lit. Darurilor)

Ecfonis înainte de Tatăl nostru- “Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă,

să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, și a zice:”

Ecfonis după Tatăl nostru- “Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a

Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.”

Următorul ecfonis- “Cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiul Tău,

cu Care ești binecuvântat, împreună cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și

pururea și în vecii vecilor.”

Apoi ecfonisul “Că Tu ești sfințirea noastră și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

acum și pururea și în vecii vecilor.”

4. Troparele de umilință:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această

rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni

fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că

Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău

chemăm.

Și acum...

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce


‐ 19 ‐

nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamului

creștinesc.


6. Apărătoare Doamna – tradițional

BILETUL NUMĂRUL 9

1. Stiharul - rugăciune, simbolism, etc

Rugăciune: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi

cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit

cu podoabă. Stiharul (gr. Stiharion) este un veșmânt lung, cu mâneci largi, ca o cămașă de noapte,

care acoperă corpul de la grumaz până la picioare. Denumirea provine de la șirurile de purpură

(broderie), numite stihuri, cu care era împodobit.

Stiharul se confecționează din stofă, mai ales de culoare albă, simbolizând curățenia spirituală a

persoanelor sfințite care îmbracă acest veșmânt (toate treptele inferioare și superioare ale clerului).

Simbolistică: la diaconi (care în oficiul lor liturgic închipuie pe sfinții îngeri) stiharul simbolizează

strălucirea și curățenia spirituală a îngerilor (care adesea s-au arătat oamenilor în veșminte albe

strălucitoare). La preoți, stiharul alb închipuie strălucirea dumnezeirii și viața vrednică de

admirație a preotului. La arhierei, stihul simbolizează curăția și luminarea lui Iisus și strălucirea și

curăția îngerilor.

Stiharul cu râuri albe și roșii simbolizează sângele și apa care au curs din coasta Mântuitorului

pentru mântuirea lumii.

2. Formula dezvoltată de introducere a otpustului.

Rugăciunea numită apolis sau otpust reprezintă finalul rânduielii slujbei bisericești, după care

adunarea religioasă pentru cult de dizolvă. Formula ei variază după zilele săptămânii și a

sărbătorilor mari. Apolisul întrebuințat la finalul Liturghiei poartă numele de “apolis mare”, spre

deosebire de formulele simplificate folosite la încheierea altor servicii bisericești. Rugăciunea

menționată mai sus este completată la sfârșit cu formula în general obișnuită la încheierea oficiilor


‐ 20 ‐

cultului: “Pentru rugăciunile Sf. Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi”

Formula generală a otpustului este: Cel ce a înviat din morţi...; iar de nu va fi duminică zice:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale

Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (N) (al cărui hram îl

poartă biserica), ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul

Constantinopolului, ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi

drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne

miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

FORMULE SPECIALE DEZVOLTATE ALE OTPUSTULUI:

I. LA PRAZNICE ÎMPĂRĂTEȘTI

a. LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (de la 14 septembrie până la Odovanie-211 septembrie)

Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii Sale, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci şi pentru rugăciunile

tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

b. LA NAȘTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS (25-31 dec)

Cel ce în peșteră S-a născut și în iesle S-a culcat, pentru mântuirea noastră, Hristos

adevăratul Dumnezeul nostru... (în continuare se adaugă partea clasică subliniată și marcată cu

albastru mai sus - pentru rugăciunile...).

c. LA TĂIEREA-ÎMPREJUR A DOMNULUI (numai în ziua de 1 ianuarie)

Cel ce în a opta zi a primit a Se tăia împrejur, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru...

d. LA DUMNEZEIASCA ARĂTARE (BOTEZUL DOMNULUI) (6-14 ianuarie)

Cel ce în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos,

Adevăratul Dumnezeul nostru...


‐ 21 ‐

e. LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (2-9 febr)

Cel ce în braţele Dreptului Simeon a primit a fi ţinut, pentru mântuirea noastră, Hristos,


f. LA BUNAVESTIRE (numai la 25 martie)

Cel ce a binevoit a Se întrupa pentru mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul

nostru...

g. SÂMBĂTA FLORIILOR (Învierea lui Lazăr)

Cel ce a înviat din morți, Hristos adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei

Maicii Sale, pentru ale Sfântului și Dreptului Lazăr, cel înviat a patra zi din morți...

h. LA DUMINICA STÂLPARILOR (FLORIILOR) (numai în ziua Praznicului)

Cel ce pe mânz de asin a primit a şedea, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru...

i. LA DUMINICA STÂLPARILOR (seara şi în zilele următoare, până miercuri seară)

Venind Domnul spre patima cea de bunăvoie, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru...

j. ÎN JOIA MARE (miercuri seara şi joi)

Cel ce din nemăsurata Lui bunătate, calea cea mai bună, smerenia, ne-a arătat nouă, de când a

spălat picioarele ucenicilor şi până şi la Cruce şi la îngropare, smerindu-Se pentru noi, Hristos,


k. OTPUSTUL SFINTELOR PATIMI (începând de la Vecernia din Joia Sfintelor Patimi)

Cel ce scuipări şi bătăi şi loviri şi Cruce şi moarte a răbdat pentru mântuirea lumii, Hristos,


l. ÎN SFÂNTA ŞI MAREA VINERI (începând de la Vecernia de vineri)

Cel ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, patimile cele înfricoşătoare şi Crucea

cea de viaţă făcătoare şi îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul Dumnezeul


‐ 22 ‐

nostru...

m. ÎN DUMINICA PAŞTILOR (şi în toată Săptămâna Luminată)

Hristos, Cel ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă

dăruindu-le, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale

tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

n. LA DUMINICA TOMII (ȘI RESTUL SĂPTĂMÂNII)

Cel ce prin ușile încuiate a întratât cu trupul la Sfinții Săi Ucenici și Apostoli și pe Toma l-a

încredințat, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu...

o. LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI (începând cu Vecernia din ajun şi până la Odovania

Praznicului)

Cel ce în slavă S-a înălţat de la noi la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, Hristos,


p. LA DUMINICA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT (începând cu Vecernia din ajun şi până la

Odovania Praznicului)

Cel ce în chip de limbi de foc din cer a trimis pe Duhul cel Preasfânt peste Sfinţii Săi Ucenici şi

Apostoli, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru...

q. ÎN ACEEAŞI DUMINICĂ LA VECERNIE

Cel ce de părinteştile şi dumnezeieştile sânuri S-a dezbrăcat pe Sine şi din cer pe pământ S-a

pogorât şi a luat toată firea noastră şi a îndumnezeit-o, iar după acestea iarăşi S-a înălţat la ceruri şi

a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl şi pe Dumnezeiescul şi Sfântul şi cel de o fiinţă şi de o

putere şi de o slavă şi împreună de-a pururea Fiitorul Duh L-a trimis peste Sfinţii Săi Ucenici şi

Apostoli şi prin Acesta i-a luminat pe ei, şi printr-înşii pe toată lumea, Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei şi cu totul fără de prihană Sfintei Maicii Sale,

ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor, de Dumnezeu propovăduitorilor şi purtătorilor de Duh

Apostoli şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni

iubitor.


‐ 23 ‐

r. LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ (de la 6 august până la Odovania Praznicului)

Cel care în Muntele Taborului S-a schimbat la faţă întru slavă, înaintea Sfinţilor Săi Ucenici

şi Apostoli, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru...

II. LA ZILELE DE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA

A. SÂMBĂTĂ, LA VECERNIE


Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (N)

(al cărui hram îl poartă biserica), ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, ale sfinţilor,

drepţilor şi dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne

miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

B. DUMINICĂ, LA UTRENIE


Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli... (şi celelalte,

precum s-a arătat mai sus)

NOTĂ – La Sf. Liturghie, otpustul este același ca la Utrenie, pomenind după sfântul al cărui

hram îl poartă biserica și pe sfântul a cărui Liturghie se săvârșește (Sf. Ioan Gură de Aur

sau Sf. Vasile cel Mare).

C. DUMINICĂ LA VECERNIE ŞI LUNI LA UTRENIE

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu

folosinţele cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri, pentru rugăciunile (ale sfântului al cărui

hram îl poartă biserica şi ale sfântului zilei), ale sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor Părinţi

Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun

şi de oameni iubitor.


‐ 24 ‐

D. LUNI LA VECERNIE ŞI MARŢI LA UTRENIE


cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergător şi Botezător Ioan...

E. MARŢI LA VECERNIE ŞI MIERCURI LA UTRENIE

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu

puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile Sfântului (Sfinţilor)...

F. MIERCURI LA VECERNIE ŞI JOI LA UTRENIE


Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale celui între sfinţi Părintelui nostru

Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni...

G. JOI LA VECERNIE ŞI VINERI LA UTRENIE Se zice apolisul de marţi, la Vecernie şi

miercuri dimineaţa.

H. VINERI LA VECERNIE ŞI SÂMBĂTĂ LA UTRENIE


Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori

mucenici, ale cuvioşilor şi de Dumnezeu-purtătorilor părinţilor noştri, ale Sfântului (N), (al cărui

hram îl poartă biserica), ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, ale sfinţilor, drepţilor şi

dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne

mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

3. Rolul protosului la Sf. Liturghie în sobor (până la Heruvic).

În cazul în care Sf. Liturghie se săvârșește în sobor, când slujește și arhiereul, el este drept

primul dintre slujitori, adică protosul sau prezidentul soborului de liturghisitori. Când slujesc

numai preoți (cu sau fără diaconi) trebuie să se stabilească de la început care va fi primul dintre

preoți și deci conducătorul soborului și în ce ordine se vor așeza ceilalți preoți. (Criteriul de bază –


‐ 25 ‐

vechimea în hirotonia de preot).

Protosul are mare răspundere și însemnătate la slujbele oficiate în sobor. Ceilalți preoți sunt datori

să asculte de el și să păstreze în tot timpul slujbei o atitudine cuviincioasă, disciplinată și

armonioasă.

Înainte de începerea Sf. Liturghii preoții se închină astfel: ridicând toți mâinile în sus rostesc în

șoaptă “Împărate ceresc” și stihurile celelalte, cu închinăciuni, după care protosul se închină și

sărută SF. Masă și celelalte obiecte sfinte după regula slujbei cu un singur preot; apoi ceilalți

preoți, doi câte doi, fac acelaşi lucru și se pleacă pe rând protosului, în semn de ascultare și

supunere.

Protosul dă apoi binecuvântarea și zice ectenia cu ecfonisul respectiv. Ecteniile următoare le zic

ceilalți preoți, cum le vine rândul său cum va rândui protosul; la fiecare ecfonis preotul care l-a

rostit se pleacă spre protos, în semn de mulțumire.

La Vohodul cel mic, la slujbă în sobor de preoți fără diacon, Sf. Evanghelie o poartă protosul,

urmat de ceilalți preoți în ordine descrescândă. În biserică, sub policandru, preoții se aşează ca în

jurul Sf. Mese, avându-l în mijloc pe protos, care zice rugăciunea intrării, binecuvintează intrarea,

sărută singur Sf. Evanghelie ți zice stând pe loc: Înțelepciune, drepți!, după care intră primul în

altar urmat de ceilalți în aceeași ordine ca la ieșire. Dacă vor sluji preoți în sobor cu diacon, Sf.

Evanghelie o poartă diaconul, care o primește de la protos. După diacon urmează preoții cei mai

mici în rang și, venind în mijlocul bisericii diaconul cu SF. Evanghelie se așează în apropiere de

iconostas, iar preoții de-a dreapta și de-a stânga protosului (cum stau în altar). Protosul zice în taină

rugăciunea intrării, apoi binecuvintează intrarea. Diaconul îi dă protosului Sfânta Evanghelie să o

sărute, o sărută şi diaconul, merge în faţa uşilor împărăteşti şi zice cu glas mare: înţelepciune,

drepţi! Intră în Sfântul Altar. Soborul cântă: Veniţi să ne închinăm... ultimii doi preoţi, înaintând

puţin către altar, fac două închinăciuni, se întorc şi se pleacă spre protos, se reîntorc spre

catapeteasmă şi merg prin Sfintele Uşi, aşezându-se la locurile lor, în Sfântul Altar. Ceilalţi fac şi

ei asemenea şi la sfârşit şi protosul, după ce se pleacă la dreapta şi la stânga.

Ecfonisul de dinainte de “Sfinte Dumnezeule” (Că Sfânt ești Dumnezeul nostru...) îl zice protosul.

În timp ce se cântă pentru ultima oară Sfinte Dumnezeule soborul slujitorilor trece în spatele Sf.

Mese, așezându-se cu fața spre credincioși, așa că cei din dreapta protosului să vină tot în dreapta

lui (latura de miază-noapte), iar cei din stânga-în latura dinspre miază-zi.

Formulele Pace tuturor (dinainte de Apostol și în alte momente) și Pace ție, după citirea


‐ 26 ‐

Apostolului, le zice protosul. Sf. Evanghelie o citește de regulă protosul, încadrat de ceilalți preoți.

La momentul rostirii ecteniei pentru catehumeni de către unul dintre preoți protosul desface Sf.

Antimis și face semnul Sf. Cruci cu buretele peste el (cf. rânduielii obișnuite). Ultima ectenie

dinainte de Heruvic, cu ecfonisul respectiv Că sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziți..., o zice

totdeauna protosul, care face și cădirea din timpul Heruvicului.

4. Ce Liturghii săvârșim în Postul Mare?

În perioada Postului Mare se săvârșesc toate cele 3 Liturghii ortodoxe după cum urmează:

a) Liturghia Sf. Vasile cel Mare se săvârșește în primele 5 duminici din Post, cât și în Joia și

Sâmbăta Patimilor (în ultimele 2 cazuri unită cu Vecernia zilei următoare).

b) Liturghia Darurilor mai înainte sfințite – se săvârșește de obicei miercurea și vinerea în Postul

Mare (în afară de Vinerea Patimilor care e zi aliturgică), luni și marți în Săptămâna Patimilor și

în câteva sărbători mai importante: Sf. Haralambie (10 febr), a doua și a treia aflare a

Cinstitului Cap al Sf. Ioan Botezătorul (24 febr), Sf. 40 de Mucenici (9 martie) și ajunul

Buunei-Vestiri (24 martie), dacă acestea cad într-una din zilele de rând de peste săptămână

(luni-vineri inclusiv).

c) Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, în perioada Postului Mare se săvârșește numai de 8 ori: în

primele 6 sâmbete, în Duminica Floriilor și în ziua Bunei-Vestiri (în orice zi ar cădea).

5. Heruvicul - gl. 8

6. Podobia Cela ce pentru mine... - Gl. 7

BILETUL NR. 10

1. Cădirile, exemplificare, cădirea mare (când se face)

Cădirile sunt de 3 feluri: cădirea mare, cădire mică şi cădiri speciale.

Cădirea mare se face în toată biserica astfel: preotul primind cădelniţa o binecuvintează cu

mâna dreaptă zicând rugăciunea: “Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru

miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul cel mai presus de feluri


‐ 27 ‐

trimite-ne nouă Harul Preasfântului Tău Duh.”

Stând în faţa Sf. Mese şi ţinând mâna stângă la piept, sub epitrahil, iar în ea dreaptă având

cădelniţa, cădeşte de trei ori în faţa Sf Mese, apoi ocoleşte Sf Masă în cele patru laturi, prin partea

dinspre miazăzi, cădind la fiecare latură de câte trei ori, plecându-se puţin de fiecare dată când o

cădeşte a doua oară; după ce a cădit latura dinspre miazănoapte se întoarce spre dreapta şi cădeşte

proscomidiarul, după aceea scaunul cel de sus, apoi sfinţii din altar începând de la proscomidiar şi

ocolind Sf Masă în sens invers. Revine în faţa Sf Mese şi iarăşi cădeşte de trei ori; dacă uşile

împărăteşti sunt închise, preotul iese prin uşa dinspre miazănoapte şi vine înainte uşilor împărăteşti

şi stând pe solee, cu faţa către Sf Altar, cădeşte uşile împărăteşti de trei ori; după aceea icoana

Mântuitorului şi a Maicii Domnului, apoi icoana hramului şi a celorlalţi sfinţi de pe catapeteasmă,

începând cu parte de miazăzi apoi cele dinspre miazănoapte. Când uşile împărăteşti sunt deschise,

preotul iese din Altar prin ele şi nu le mai cădeşte, ci începe cădirea din naos de la icoanele

împărăteşti, continuând cu celelalte cum s-a arătat. Apoi preotul se întoarce spre dreapta, vine în

mijlocul naosului, sub policandru, şi aici cu faţa spre răsărit cădeşte icoana de pa iconostas, apoi

icoana lateral dacă este. După aceea se întoarce spre dreapta şi cădeşte scaunul arhieresc de trei ori

continuând să cădească din acelaşi loc icoanele şi credincioşii din strana dreaptă; apoi se întoarce

spre dreapta şi cădeşte icoanele şi credincioşii din strana stângă. După aceea merge în pronaos, şi

cădeşte icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului, apoi icoanele şi credincioşii dinspre miazăzi şi

apoi dinspre miazănoapte. Revine sub policandru unde cădeşte pre răsărit de trei ori, apoi scaunul

arhieresc de trei ori, iconostasul, icoana Mântuitorului şi icoana Maicii Domnului, apoi intră în

altar pe uşa dinspre miazăzi, dacă uşile împărăteşti sunt închise, ori prin cele, împărăteşti dacă

acestea sunt deschise. Vine înaintea Sf Mese, cădeşte de trei ori, apoi Proscomidiarul, scaunul cel

de sus şi clericii din Altar.

Cădirea mică se face ca şi cea mare, cu deosebire că se cădeşte numai Sf Altar, în Naos, fără a

se trece în pronaos. Se face la Sf Liturghie, la citirea Apostolului şi la Heruvic, la Ceasurile

Împărăteşti (începutul Ceasului III li VI)

Cădirile special au rânduieli special faţă de celelalte cădiri şi se fac la următoarele slujbe

a. Vecernia Sărbătorilor la care se face vohod cu cădelniţa

b. La litie

c. La sfârşitul Proscomidiei

d. La Axion


‐ 28 ‐

e. După depunerea Sf Disc şi a Sf Potir la Proscomidiar, la “Să se umple gurile noastre...”

f. La Liturghia Darurilor, la “Să se îndrepteze rugăciunea mea, că tămâia înaintea Ta...”

g. În Săptămâna Luminată la stihurile Paştilor

h. La Sfintele Taine şi la Ierurgii

Se face cădire mare:

‐ La vecernie când se cântă stihirile de la “Doamne strigat-am...”, începând de la “Să se

îndrepteze rugăciunea mea...”

‐ La utrenie:

a. În timpul psalmilor 19 şi 20

b. La mărimurile Polieleului sau Binecuvântările Învierii

c. La cântarea a IX-a “Ceea ce eşti mai cinstită..”

d. La Denia Acatistului, vineri seara în săptămâna a cincea a Postului Mare, cu ieşirea prin

uşile împărăteşti

e. La Slujba Învierii, la fiecare cântare a Canonului

f. La Ceasurile Împărăteşti, la începutul Ceasului I şi al III-lea

2. Felonul – rugăciune, simbolism

“Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi întru bucurie se vor bucura,

totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”

Al treilea vesmânt liturgic specific numai preoţilor este felonul sau sfita. Acesta aminteşte

de mantaua sau pelerina pe care o purta Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli şi care la evrei şi în lumea

greco-romana era în uz general ca un supravesmânt iară mâneci care acoperea tot corpul, cunoscut

sub numele de aşa-zisa toga antică. Ca şi celelalte veşminte preoţeşti şi felonul are o însemnătate

simbolică raportată cu precădere la patimile, moartea şi învierea Mântuitorului. El închipuie

patimile Mântuitorului, Care prin suferinţele Sale a îndeplinit dreptatea veşnică eliberând pe

oameni din robia păcatului şi a morţii. "Faptul că preoţii umblă deschişi cu feloanele arată ca şi

Hristos, pornind spre răstignirea pe Cruce, tot aşa îşi purta Crucea Sa", spune un mare interpret al

Liturghiei Ortodoxe. De aceea, pe spatele felonului se brodează sau se aplică, de regulă o cruce

înflorată, încadrată într-un cerc sau într-un chenar.


‐ 29 ‐

Felonul simbolizează harul, puterea, dreptatea şi sfinţenia lui Dumnezeu aşa cum reiese din

formula pe care o rosteşte preotul slujitor în momentul îmbrăcării cu el: "Preoţii Tăi, Doamne, se

vor îmbrăca intru dreptate şi cuvioşii Tai, intru bucurie, se vor bucura, totdeauna..." (Ps. CXXXI,

9). El mai înseamnă şi haină lungă a botezului, purtată de neofiţi, adică a celor de curând botezaţi

care au fost renăscuţi "prin apă şi prin duh" (Ioan III, 5) la viaţa cea nouă în Hristos, căci după

liturghiştii mai noi, "felonul este icoana vieţii, adică: a întrupării, a patimii şi a învierii Domnului

nostru Iisus Hristos (momente) ce se pomenesc şi se înnoiesc la Sfânta Liturghie. Bucuria învierii

se închipuie prin câmpul alb al felonului, întruparea se arată prin semnul Vitleemului la poale, iar

patimă şi moartea lui Iisus Hristos se închipuie prin crucea de la spate".

3. Rolul protosului la Sf Liturghie (de la Heruvic la Otpust)

După cădirea de la Heruvic, preoţii se pregătesc pentru Vohodul Mare, închinându-se pe rând

în faţa Sf Mese începând cu protosul şi continuând cu ceilalţi doi câte doi. La Proscomidiar,

protosul îşi pune pe spate Aerul, ia Sf Disc cu mâna stângă şi Sf Potir cu mâna dreaptă şi iese cel

dintâi, pomenind pe episcopul locului. Protosul zice întotdeauna ultima formulă de la Vohodul

Mare “Pe voi pe toţi...” binecuvântând pe credincioşi cu Sf Potir, şi intră primul în Sf Altar.

La sărutarea păcii este primul căruia I se dă sărutarea păcii. Protosul zice “Harul Domnului

nostru Iisus Hristos...”, binecuvintează pe credincioşi cu Sf Cruce şi zice “Sus să avem inimile...”

şi “Să mulţumim Domnului...”. Protosul este acela care ridică steluţa, o pune deoparte, rosteşte

ecfonisul “Luaţi, mâncaţi...”, “Beţi dintru acesta...” şi “Beţi dintru acesta toţi..”, înalţă Sf Disc şi Sf

Potir la “Ale Tale dintru ale Tale...”. Face sfinţirea Darurilor şi cădirea rostind ecfonisul “Mai ales

pentru Preasfânta...”, binecuvintează anafora, şi rosteşte “Întâi pomeneşte Doamne...” şi “Să fie

milele Marelui Dumnezeu...” binecuvântând poporul. Tot el zice “Şi ne învredniceşte pe noi,

Stăpâne...”. Înalţă Sf Agneţ zicând: “Să luăm aminte, Sfintele Sfinţilor...” şi face toate cele

rânduite pentru pregătirea Sf Împărtăşanii (sfărâmarea Sf Agneţ, plinirea Sf Potir, binecuvântarea

şi turnarea căldurii). La împărtăşire, protosul ia cel dintâi Trupul şi se împărtăşeşte primul din

Potir.

Zice “Cu frică de Dumnezeu...”, împărtăşeşte pe credincioşi, şi apoi îi binecuvintează cu Sf

Potir zicând “Mântuieşte Doamne, poporul tău...”, apoi pune Sf Potir pe Sf Masa, îl cădeşte, ia

sfintele sărutându-le credincioşilor cu formula “Acum şi pururea..” şi ducându-le la proscomidiar


‐ 30 ‐

le cădeşte. Tot el întocmeşte Sf Antimis în timpul ecteniei “Drepţi primind...”, făcând Sf Cruce cu

Sf Evanghelie peste el rostind ecfonisul “Că Tu eşti sfinţirea noastră...” Urmează Otpustul.

4. Catavasiile în perioada anului liturgic.

Catavasiile se cântă la Praznicele Domneşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi în zi de Înviere,

adică duminica. Se cântă, de asemenea, la toţi Sfinţii mai importanţi de peste tot anul.

Ele se încep din prima zi a lunii septembrie şi până la Odovania Praznicului Înălţării Cinstitei

Cruci, adică până în ziua a douăzeci şi una a aceleiaşi luni.

În această perioadă se cântă Catavasiile Crucii: Crucea însemnând Moisii... iar din ziua a douăzeci

şi două şi până în ziua a douăzecea a lunii noiembrie se cântă Catavasiile Bunei Vestiri

(Deschide-voi gura mea...), iar din ziua a douăzeci şi una a lunii noiembrie şi până în ziua treizeci

şi una a lunii decembrie, adică până la Odovania Praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus

Hristos, se cântă Catavasiile Naşterii: Hristos se naşte, slăviţi-L..., iar din prima zi a lunii ianuarie

până în ziua a paisprezecea a aceleiaşi luni, adică până la Odovania Praznicului Arătării Domnului,

a Bobotezei, se cântă Catavasiile Bobotezei: Fundul adâncului l-au descoperit...

Iar din ziua a cinsprezecea a lunii ianuarie, până la Odovania Întâmpinării Domnului se cântă

Catavasiile Întâmpinării Domnului: Pământul cel roditor de adâncime... Iar de la Odovania

Întâmpinării Domnului, în afară de Postul Mare şi de perioada Penticostarului, până la ziua întâi a

lunii august se cântă Catavasiile Bunei Vestiri: Deschide-voi gura mea... Iar din ziua întâi a lunii

august şi până la Praznicul Schimbării la Faţă, inclusiv în ziua Praznicului, se cântă Catavasiile

Crucii: Crucea însemnând Moisii..., iar după Praznicul Schimbării la Fată până la Odovania lui se

cântă Catavasiile Praznicului: Cetele izraeliţilor..., iar din ziua a paisprezecea şi până în ziua a

douăzeci şi două, când este Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului se cântă Catavasia

Adormirii: Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slava..., iar după acea, până pe data de douăzeci şi

două a lunii septembrie se cântă Catavasiile Crucii: Crucea însemnând Moisii...

Pentru perioada Postului Mare şi pentru perioada Penticostarului sunt Catavasiile, în

Duminica Vameşului şi a Fariseului, apoi în Duminica a doua, a patra şi a cincea din Postul cel

Mare se cântă Catavasiile Bunei Vestiri: Deschide-voi gura mea, iar în Duminica Fiului Risipitor,

a Lăsatului Sec de Carne şi a Lăsatului Sec de Brânză şi în Duminicile întâi şi a treia din Postul

Mare ca şi în Duminica Floriilor ca şi în Săptămâna Patimilor se cântă Catavasiile Triodului. Iar


‐ 31 ‐

dacă se va întâmpla să fie slujba unui Sfânt care se prăznuieşte în toată această perioadă, în vreuna

din zilele postului se cântă Catavasiile: Deschide-voi gura mea.

Iar din Duminica Sfintelor Paşti, până la Odovania Praznicului Învierii, se cântă Catavasiile

Învierii: Ziua Învierii..., iar în ziua Înjumătăţirii Praznicului şi la Odovania lui se cântă Catavasiile

Înjumătăţirii: Marea a închegat..., iar în duminica a şasea după Paşti ca şi la Odovania Paştelui se

cântă Catavasiile: Mântuitorului Dumnezeu... Iar la Praznicul Înălţării Domnului se cântă

Catavasiile Înălţării: Cu Dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul..., iar de la Înălţare şi până la

Odovania Înălţării se cântă Catavasiile: Mântuitorului Dumnezeu..., adică a Înjumătăţirii. Iar în

Duminica a şasea după Paşti a Sfinţilor Părinţi se cântă Catavasiile: Cu Dumnezeiescul nor

acoperit fiind gângavul... Iar la Pogorârea Sfântului Duh, în perioada Cincizecimii se cântă

Catavasiile Cincizecimii. Iar din Duminica Cincizecimii şi până la Odovania ei se cântă

Catavasiile: Cu Dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul... Iar în Duminica Tuturor Sfinţilor şi

până în ziua întâi a lunii august se cântă Catavasiile Bunei Vestiri: Deschide-voi gura mea...

5. Podobia Porunca cea cu taina - gl. 8

6. Împărate Ceresc... gl. 6

BILETUL NUMĂRUL 11

1. Evangheliile în cursul anului liturgic + cum se număra săptămânile liturgice?

Evangheliile din cursul anului liturgic îşi încep ciclul din noaptea Paştilor, începând cu

Evanghelia Sfântului Ioan, pe când săptămânile liturgice îşi încep numărătoarea de la

sărbătoarea Cincizecimii.

2. Epitrahilul rugăciune, simbolism.

“Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca mirul pe cap, ce se

pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veşmintelor lui”

Simbolismul epitrahilului urmează direcţiile indicate de Sfântul Gherman I, patriarhul

Constantinopolului, şi de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului. Pornind pe de o parte de la faptul că


‐ 32 ‐

epitrahilul este purtat pe după grumaz, i se atribuie semnificaţia jugului (sarcinii) - slujirea până la

jertfa. În sfârşit, sensul cel mai corespunzător derivă din însăşi întrebuinţarea epitrahilului, şi

anume că el simbolizează harul coborât de sus asupra preotului şi puterea dobândită astfel de a-l

comunica credincioşilor prin Sfintele Taine şi alte ierurgii, de unde a şi intrat în practica obiceiul

de a-l pune pe capul creştinilor la anumite servicii, aşa precum odinioară Sfinţii Apostoli îşi

puneau mâinile pe capetele lor. Acest sens este, de altfel, în concordanţă cu rugăciunea ce se

rosteşte de preot şi de arhiereu la punerea epitrahilului: "Binecuvântat este Dumnezeu cel ce varsă

harul Său peste preoţii Săi, ca mirul pe cap, ce se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se

pogoară pe marginea vesmintelor lui" (Ps. 132, 2-3).

Aşa precum face la îmbrăcarea oricăruia din celelalte veşminte liturgice, preotul şi

arhiereul binecuvintează epitrahilul, sărutând apoi semnul crucii din partea lui de sus, mai înainte

de a-l aşeza pe după grumaz, cu recitarea rugăciunii respective din Liturghier.

3. Când avem vohod cu Sfânta Evanghelie la Liturghia Darurilor?

La Doamne, strigat-am... cu stihira, preotul face o ieşire cu cădelniţa. Dacă este sărbătoare,

ieşirea se face cu Evanghelia şi deci se fac citiri din Apostol şi din Sfânta Evanghelie

corespunzătoare sărbătorii.

4. Litia – rânduiala pe scurt, binecuvântarea ofrandelor, tropare, etc.

După ce s-a zis ecfonisul “Fie stăpânirea..” şi a început a se cânta la strană stihirile de la Litie

(sau numai Slavă) se iese în pronaosul bisericii pentru Litie. După ce s. a cântat Slavă... de la

Minei, pe glasul cuvenit, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, preotul zice ectenia

“Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta..”, strana cântă

alternative Doamne, miluieşte de trei ori..., pomeneşte în acest timp pomelnicele celor vii,

urmând ecfonisul “Că milostiv...”, preotul “Pace tuturor” şi “Capetele noastre Domnului să le

plecăm” apoi, cu glas mare, zice rugăciunea “Stăpâne, Mult-milostive, Doamne Iisuse

Hristoase, Dumnezeul nostrum, pentru rugăciunile...”

Urmează cântările Stihoavnei, după Slavă... Şi acum..., se zice “Acum slobozeşte..”,

rugăciunile mici, ecfonisul “Că a Ta este împărăţia şi puterea...”. Preotul luând cădelniţa, şi după


‐ 33 ‐

ce strana a zis Amin, cădeşte masa de trei ori împrejur cântându-se dacă este spre duminică

troparul pe glasul al 5-lea “Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te...”. Iar dacă este

sărbătoarea unui sfânt cu polieleu, peste săptămână se cântă mai întâi troparul sfântului (de două

ori) şi apoi “Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..” Când este praznic, se cântă numai troparul

praznicului de trei ori. Apoi preotul zice rugăciunea de binecuvântare a pâinii, a vinului şi a

unt-delemnului. Apoi “Fie numele Domnului..” şi “Bogaţii au sărăcit..” şi Otpustul


6. Să se îndrepteze... stihiraric - gl. 1 (de la Lit. Darurilor)

BILETUL NUMĂRUL 12

1. Stihoavna - sâmbătă seara

Este o cântare în cadrul serviciului divin al Vecerniei care urmează după ectenia cererilor;

stihoavnă este formată dintr-o serie de stihuri, strofe sau tropare (patru sau cinci), dintre care a

doua şi a treia sunt întotdeauna precedate de câte un stih. Acest stih poate fi un verset din psalmii

care se cântau odinioară în întregime în acest moment al Vecerniei.

Sâmbătă seara, Stihoavna urmează ecfonis ului “Fie stăpânirea..”, apoi se cântă stihirile

stihoavnei glasului de rând din Octoih, în număr de patru, apoi Slavă.. a sfântului zilei, de la Minei,

Şi acum..., a Născătoarei din Octoih, de la glasul pe care s-a cântat Slavă..., a sfântului.

După stihoavnă urmează “Acum slobozeşte...”

2. Ectenia întreita - cererile 6 şi 7

Cererea 6: “Încă ne rugăm pentru fraţii noştri, preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi

şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.”

Cererea 7: “Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfânt locaşului acestuia

şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi părinţi, dreptmăritori creştini, care odihnesc aici şi

pretutindeni.”


‐ 34 ‐

3. Formulele liturgice + ecfonise rostite la Liturghie numai de protos (în sobor)

o Dă binecuvântarea mare

o Zice rugăciunea intrării, binecuvintează intrarea şi zice “Înţelepciune drepţi..”

o Ecfonisul “Că Sfânt eşti, Dumnezeul nostru..”

o Zice “Pace tuturor” înainte şi după Apostol şi “Pace ţie cititorule..”

o Citeşte Sf Evanghelie

o Zice ultima ectenie dinainte de Heruvic şi ecfonisul “Ca sub stăpânirea Ta..”

o La Vohodul Mare zice prima şi ultima formulă

o “Harul Domnului nostrum Iisus Hristos...” “Sus să avem inimile...” şi “Să mulţumim

Domnului..”

o “Luaţi, mâncaţi..”, “Beţi dintru acesta toţi...”

o “Mai ale pentru Preasfânta...”,

o “Întâi pomeneşte Doamne..” şi “Şi să fie milele Marelui Dumnezeu..”

o “Şi ne învredniceşte pe noi Stăpâne...”

o “Să luăm aminte Sfintele Sfinţilor...”

o “Cu frică de Dumnezeu..”. “Mântuieşte Doamne poporul Tău...”, “Totdeauna, acum şi

pururea...”

o “Drepţi primind..”

o “Că Tu eşti sfinţirea noastră...”

o Otpustul

4. Aşezarea + punerea verighetelor la logodnă

Preotul, luând inele mirilor le pune pe Sf Evanghelie, al bărbatului de-a dreapta, iar al femeii

de-a stânga. Apoi, preotul, luând întâi inelul cel din dreapta, face cu el chipul crucii peste Sf

Evanghelie, apoi pe faţa bărbatului, atingând fruntea mirelui şi a miresei, rostind formula “Se

logodeşte...” şi-l pune preotul împreună cu nunul, în degetul inelar al mâinii drepte al mirelui.

Aşijderea şi cu inelul miresei, după care preotul împreună cu nuna pune inelul în degetul inelar al

mâinii drepte al miresei. După aceasta, nunii schimbă inelele în degetul inelar al mâinii stângi a

mirilor.


‐ 35 ‐

5. Troparul Naşterii Domnului - gl. 4 - forma gl. 2

6. Lumina lina... gl. 8

BILETUL NUMĂRUL 13

1. Rugăciunea la Vohodul mic (cu Sf. Ev - Lit. Sf. Ioan)

“Cel ce ne-ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună-glăsuite, Cel ce şi la doi şi la

trei, care se unesc în numele Tău, ai făgăduit să le împlineşti cererile, Însuţi, şi acum plineşte

cererile cele de folos ale robilor tăi, dându-ne nouă în veacul de acum, cunoştinţa adevărului Tău

şi, în cel ce va să fie, viaţă veşnică dăruindu-le.”

2. Ectenia mare - cererile 6, 7, 8, 9

Pentru binecredinciosul popor roman de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru

mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfânt locașul acesta, țara aceasta și pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu

credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună întocmire a văzduhului, pentru îmbelșugarea roadelor pământului și pentru

vremuri pașnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat și prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se

ostenesc, pentru cei robiți și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

3. Orarul - rugăciune, simbolism

„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este Cerul şi pământul de slava Ta! Osana întru

înălţime! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru înălţime!”

Orarul este pus în analogie cu chipul şi slujirea îngerilor care zboară neîncetat în jurul

tronului ceresc, slujind Domnului. "După părerea Sfântului Ioan Gură de Aur şi a altor Părinţi ai

Bisericii, orarul la diaconi se aseamănă cu aripile îngerilor şi înseamnă pregătirea slujitorului la

împlinirea voii lui Dumnezeu". Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Simeon al Tesalonicului,

referindu-se la formă şi simbolismul orarului. El afirmă că "orarul arata firea cea nevăzută a


‐ 36 ‐

îngerilor şi atârnând pe umeri însemnează aripi; pe el este scris întreit sfânta cantare a îngerilor

(Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot...) ". Sfântul Gherman al Constantinopolului afirma că "orarul

arata smerenia lui Hristos pe care a dovedit-o la spălarea picioarelor Ucenicilor".

4. Cine poate fi protos? (reguli)

Când arhiereul participă la slujbă, el deţine protia

Preotul poate fi protos după următoarele criterii:

o Vechimea în hirotonia de preot

o Funcţiile administrative şi rangurile onorifice (distincţiile)

o În ordinea descrescândă: vicarii nearhierei (patriarhali, mitropolitani şi episcopali), consilierii,

inspectorii şi protoiereii.

o Preotul în funcţia administrativă cea mai înaltă va fi drept protosul soborului pentru că el

reprezintă de fapt autoritatea bisericescă în calitate de delegate al episcopului locului. Între

preoţii fără funcţii administrative se va lua în considerare vechimea în hirotonia de preot iar

între preoţii cu vechime egală în hirotonie decid rangurile sau dinstincţiile onorifice, primate pt

diferite merite:

a) La preoţii de mir ordinea rangurilor este: iconom-stavrofor (cel mai înalt), iconom şi

sachelar.

b) La monahi: arhimandriţii, protosinghelii, singhelii şi ieromonahii.

c) Dacă slujesc în acelaşi sobor clerici monahi şi mireni întâietatea între slujitori o au

clericii monahi: arhimandriţii trec înaintea iconomilor-stavrofori, protosinghelii înainte

iconomilor, singhelii înaintea sachelarilor.

5. Acum puterile cereşti... (Heruvic - Lit. Darurilor)

6. Mărire Ție... + Doamne Dumnezeul nostru (la cununie)


‐ 37 ‐

BILETUL NUMĂRUL 14

1. Rolul preotului ce a proscomidit la Liturghia în sobor.

Preotul care face proscomidia poate fi protos, însă, de obicei este unul mai mic în rang sau

slujire, care face ulterior parte din sobor.

Dacă sunt puţini preoţi în sobor, celui care a făcut proscomidia îi revin formulele liturgice care

i se cuvin, la rând, plus Rugăciunea Amvonului şi ecfonisul Cu harul şi cu îndurările... Acestea

din urmă, cel puţin în B.O.R., sunt rânduite pentru preotul care a făcut Proscomidia chiar şi atunci

când sunt foarte mulţi slujitori în sobor şi, teoretic, lui nu i-ar veni rândul să rostească nimic cu

voce tare.

În acelaşi timp, în timpul Vohodului Mare, el poartă copia şi linguriţa.

O excepţie se face la slujbă în sobor, cu arhiereu, când a fost hirotonit un preot: Rugăciunea

amvonului o face cel nou hirotonit.

2. Brâul – rugăciune şi simbolism:

Brâul îl găsim în întrebuinţare şi la popoarele antice, în special la cele orientale care purtau

veşminte lungi şi largi. Originea lui urcă până în epoca Vechiului Testament, având corespondent

între veşmintele sacerdotale de la cortul sfânt, cingătoarea lui Aaron pe care o purta la piept spre a

însemna demnitatea şi curăţia slujirii (Ies. XXVII, 6, 14, 39). Referindu-se la activitatea mesianică,

profetul Isaia îi dă o interpretare simbolică şi tipologică acestui veşmânt: "Dreptatea va fi ca o

cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu peste coapsele Lui" (Isaia XI, 5). În

viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul, descrisă în Apocalipsă (I, 13), "Fiul Omului era îmbrăcat în

veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu brâu de aur".

Ca veşmânt liturgic, brâul a fost introdus în cultul creştin începând cu secolul V şi i s-au

atribuit în timp o multitudine de sensuri simbolice. Mai întâi de toate, el reprezintă simbolul puterii

divine care întăreşte pe slujitor în săvârşirea actelor de cult şi a tuturor lucrărilor sfinţitoare aşa

cum reiese din rugăciunea pe care o rosteşte atunci când acesta se încinge cu el: "Binecuvântat

este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere şi a făcut fără prihană calea mea, Cel ce

întocmeşte picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune" (Ps. XVII, 35-36). El

mai închipuie tăria şi virtutea preotului, precum şi curăţia trupului şi sfinţirea lui. "Brâul este


‐ 38 ‐

bună frumuseţe a lui Hristos, care este încins cu puterea Dumnezeirii", după cum spune Sfântul

Simeon al Tesalonicului: "Brâul închipuie puterea cea de la Dumnezeu ce I s-a dat (arhiereului şi

preotului) pe mijlocul său" şi totodată "lucrul de slujire, că cel ce slujeşte se încinge şi de

asemenea, mai arată şi curăţia care se află la rărunchi şi la vintre". În concluzie, aşa cum spune şi

Sfântul Gherman patriarhul Constantinopolului, "brâul pe care îl încinge preotul înfăţişează

buna-cuviinţă cu care Hristos, împărăţind Şi-a încins puterea măreaţă a Dumnezeirii", iar după unii

liturghişti, "el mai înseamnă şi slujirea lui Hristos care S-a încins cu forţă spre a sluji ucenicilor

Săi", când le-a spălat picioarele la Cina cea de Taină (I Ioan XII, 4-5).


a) Prima prescură din care se scoate Sfântul Agneţ închipuie pe Sfânta Fecioară, din care

S-a născut Domnul cu trup, iar scoaterea Sfântului Agneţ din prescură înseamnă întruparea

şi naşterea Domnului din Sfânta Fecioară.

b) A doua prescură: Preotul o binecuvântează şi taie o părticică în formă de triunghi: “Întru

cinstea şi pomenirea Preabinecuvântatei, Născătoarei de Dumnezeu”.

c) A treia prescură: O binecuvântează, şi scoate pe rând miridele celor nouă cete ale

sfinţilor, fie pătrate, fie triunghiulare, aşezându-le una câte una pe Sfântul Disc, în Stânga

Agneţului, în şiruri verticale de câte trei, rostind la fiecare din ele formula respectivă pentru

categoria de sfinţi care trebuie pomenită.

d) A patra prescură: O binecuvântează şi scoate pe rând trei miride speciale: pentru

episcopul locului, pentru conducătorii ţării, ctitorii şi binefăcătorii Bisericii şi pentru

credincioşii vii de pe pomelnice.

e) A cincea prescură: Din prescura a cincea se scot părticele pentru cei din veac adormiţi

întru dreapta credinţă: ctitorii locaşului, patriarhi, arhierei, conducători şi alţi morţi înscrişi

pe pomelnice.

4. Când nu săvârşim Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în anul liturgic + zile aliturgice.

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază de 10 ori pe an:

primele cinci duminici din Postul Mare


‐ 39 ‐

Ajunul Crăciunului

Ajunul Bobotezei

joia şi sâmbăta din săptămâna Patimilor

1 ianuarie

Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul se săvârşeşte:

în perioada Postului Mare, miercurea şi vinerea

joi în săptămâna a 5-a a Postului Mare

luni şi marţi din săptămâna Patimilor

10 februarie – Sfântul Haralambie

24 februarie – Aflarea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul

9 martie – Cei 40 de Mucenici

24 martie – Ajunul Bunei Vestiri

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se oficiază în toate celelalte zile din cursul anului

bisericesc.

Sunt însă şi zile când nu se săvârşeşte nicio Sfântă Liturghie:

Vinerea Patimilor

Luni şi marţi din prima săptămâna a Postului Mare

miercurea şi vinerea din săptămâna lăsatului sec de brânză

luni, marţi şi joi din săptămânile 2-6 ale Postului Mare.

5. Troparul Învierii Glas 8:

6. Doamne arma... gl. 8 (de la Sf. Maslu)

BILETUL NUMĂRUL 15

1. Otpust la Sfânta Liturghie.

a. Duminică 14 octombrie

Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor măriților şi intru tot lăudaţilor apostoli, ale sfintei mare

muceniţe Ecaterina (Hramul Bisericii), ale celui între sfinţi părintelui Nostru Ioan Gură de Aur,


‐ 40 ‐

Arhiepiscopul Constantinopolului, a cărui Sf. Liturghie am săvârşit, ale Cuvioasei maicii noastre

Paraschiva de la Iaşi a cărui pomenire o săvârşim, ale sfinţilor şi Drepţilor dumnezeieşti Părinţi

Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască, şi să ne mântuiască pe noi ca un bun

şi de oameni iubitor.

b. Hram Sf. Nicolae, 6 decembrie

Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale

Sfinţilor măriţilor şi intru tot lăudaţilor apostoli, ale Sf. Ierarh Nicolae Arhiepiscopul Mirelor

Lichiei, ocrotitorul acestui Sf. Lăcaș, a cărui pomenire o săvârşim, ale sfinţilor şi Drepţilor

dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască, şi să ne

mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.

2. Mânecuţele, rugăciune, simbolism

a. Rugăciune la mânecuţa dreaptă.

Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a sfărâmat pe

vrăjmaşi şi cu mulţimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.

b. Rugăciune la mânecuţa stângă.

Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit; înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale.

c. Simbolism

Mânecuțele simbolizează puterea lui Dumnezeu care dă tărie slujitorilor Săi precum indica

formula pentru îmbrăcarea mânecuței drepte. Ele amintesc de funiile cu care au fost legate mâinile

Mântuitorului, după arestarea din Grădina Ghetismani, pentru a fi dus la judecată, iar apoi la

patimi.

3. Rugăciunile la închinarea la icoanele împărătești

a. La icoana Mântuitorului

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase

Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului


‐ 41 ‐

pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie,

Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

b. La icoana Maicii Domnului

Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu;

caută spre poporul cel păcătos; arată, precum de-a pururea; puterea ta, că întru tine nădăjduind,

strigăm ţie: Bucură-te, ca şi oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup.

4. Rolul diaconilor la liturghia catehumenilor

Diaconii au rolul de a rostii ecteniile (mare, mică, a celor chemați) și alte formule scurte din Sf.

Liturghie dinaintea şi după Sf. Evanghelie şi Apostol. Aceştia poartă Sf. Evanghelie la vohodul

mic, cădește în timpul citirii Apostolului și cu binecuvântare, citește Sf. Evanghelie.

5. Podobia Ca pe un viteaz între mucenici... - Gl. 4

6. Cuvine-se cu adevărat... - Gl. 5 (tradițional)

BILETUL NUMĂRUL 16

1. Despre mărimuri la Utrenie

Mărimurile cu stihirile lor care urmează după Polieleu, sunt o particularitate a cultului

românesc, şi slav (grecii nu le au). Se numesc așa pentru că ele preaslăvesc măreția praznicului sau

a minunilor și meritelor sfinților sărbătoriți, începând totdeauna cu cuvintele: „Mărimu-te pe

tine...”. Acestea alcătuiesc primul rând de mărimuri (propriu zise), și sunt de origine rusească, fiind

atribuite după supra-scrierile din unele ediţii ale Psaltirii și Catavasierului Sf. Macarie, filosof şi

predicator, la care unele ediţii îl adăuga pe Timotei Monahul.

Unele sărbători mai au şi un al doilea fel de mărimuri sau pripele care încep de regulă cu:

„Veniți toţi (credincioșii)...” și care sunt opera unui imnograf roman din secolul al XIV-lea: Kyr

Filotei Monahul (probabil de la Mănăstirea Cozia) fost logofăt al lui Mircea cel Bătrân.

Stihirile mărimurilor sunt de fapt diferite versete din psalmi, potrivite cu evenimentul sau


‐ 42 ‐

cu Sf. sărbătorit în ziua respectivă. Alegerea stihurilor pentru fiecare sărbătoare (de regulă câte 6)

este atribuită, în scrierile din cărţile de slujbă lui Nechifor Vlemide. Ideea exprimată în textile

mărimurilor era concretizata odinioară în ritualul scoaterii şi închinării icoanei sfântului său a

praznicului respectiv, ritual ce avea loc în timpul cantării mărimurilor, ritual care să mai păstrează

încă în unele mănăstiri la slujba privegherii.

2. Cele nouă cete de la Proscomidie

Din prescura a treia se scot părticele pentru cele nouă cete ale sfinţilor. Aceste părticele au

dimensiuni mai mici decât părticica Fecioarei Maria. Cele nouă cete sunt:

1) Sf. Ioan Botezătorul

2) Sf. Proroci

3) Sf. Apostoli

4) Sf. Ierarhi

5) Sf. Mucenici și Muceniţe

6) Sf. Preacuvioşi și Preacuvioase

7) Sf. Doctori fără de Arginți

8) Sf. Ioachim și Ana + Sf. zilei

9) Autorul Sf. Liturghii

3. Primele trei formule de pomenire de la Vohodul mare

1) Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia

Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

2) Pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi pe (Înalt -)

Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), să-l pomenească Domnul

Dumnezeu întru împărăţia Sa.

3) Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni, pe conducătorii tării noastre, pe mai marii


‐ 43 ‐

oraşelor şi ai satelor şi pe iubitoarea de Hristos oaste să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru

împărăţia Sa.

4. Polieleul (feluri și când)

1) La sărbătorile Mântuitorului şi ale sfinţilor, polieleul este alcătuit din versetele psalmilor

134 şi 135, psalmi care preamăresc în chip deosebit şi lauda milostivirea lui Dumnezeu.

Polieleul înseamnă mult milostiv sau multă mila.

2) La sărbătorile Sf. Fecioare Maria, polieleul este format din versete ale psalmului 44, după

care se repeta o pripeală care începe cu „Bucură-te...” și care reprezintă frânturi din diferite

imne şi rugăciuni închinate Maicii Domnului.

3) În trei din Duminicile Triodului (Duminica Fiului Risipitor, a lăsatului sec de carne și a

lăsatului sec de brânză, se adaugă la polieleul obişnuit şi psalmul 136, care exprima

plângerea şi nostalgia poporului evreu pentru Tara Sfântă, atunci când acesta se afla în

robia babilonică, simbolizând acum plângerea creștinilor după raiul pierdut, patria

originară şi fericită a omului, din care l-au izgonit păcatele.

Polieleul se cântă în cadrul utreniei intre sedealna a doua, şi este urmat de mărimuri.

5. Troparul Când slăviţii ucenici (din cânt. Deniilor) - gl. 8

6. Acum slobozeşte... gl. 5 (tradițional)

17-18


‐ 44 ‐

BILETUL NUMĂRUL 19


Se folosesc 5 prescuri.

Din prima prescură se scoate Sf. Agneţ.

Din a doua prescură – mirida în cinstea Maicii Domnului

Din a treia prescură scoate părticele pentru cele 9 cete ale sfinţilor:

1. Pentru cetele îngereşti

2. Pentru Sf Prooroc Ioan Botezătorul şi toţi Proorocii

3. Sfinţii Apostoli

4. Sfinţii Ierarhi

5. Sfinţii Mucenici şi Muceniţe

6. Sfinţii Cuvioşi şi Cuvioase

7. Sfinţilor fără de arginţi

8. Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, sfântul zilei

9. Sfântul autor al Liturghiei pe care o săvârşim

Din a patra prescură, se scot trei miride

1. Pentru episcopul locului

2. Pentru conducătorii statului

3. Pentru ctitori

Tot din a patra prescură se scor şi fărâmituri mici pentru pomenirea viilor care se aşează în

partea stângă (a preotului) pe Sf Disc şi pentru pomenirea preotului liturghisitor

Din a cincea prescură se scote o altă serie de fărâmituri pentru morţi, făcând o altă grămăjoară în

dreapta preotului.

2. Când este adus Sf. Agneţ de la Sf. Masa la Proscomidiar la Liturghia Darurilor... cum?

În timpul citirii stării a treia din catisma de la Vecernie, ajungând la versetul:, Închina-ne-vom

la locul unde au stat picioarele Lui..., pe care îl citeşte mai rar şi cu glas mai ridicat, se opreşte. În

altar se sună clopoţelul, iar credincioşii îşi pleacă genunchii cu mare umilinţă; preotul ridică, în


‐ 45 ‐

acest timp, Sf Disc pe cap şi merge la proscomidiar, ocolind Sf Masă pe dreapta, paraclisierul sau

diaconul merg înainte cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa tămâind. Când a ajuns preotul cu

Sfintele la Proscomidiar se sună iarăşi clopoţelul, credincioşii se ridică, iar citeţul urmează mai

departe citirea stării a treia.

3. Otpustul la Vecernie (sâmbătă seara)

Pr. Înţelepciune

Str: Binecuvinteză

Pr: Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Str: Amin. Întăreşte Dumnezeule sfânta şi dreapta credinţă...

Pr: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi...

Str: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii

Pr: spre icoana Mântuitorului: Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeule...

Str: Slavă Tatălui şi Fiului... Doamne miluieşte (de 3 ori)... Binecuvintează..

Pr: Cel ce a înviat din morţi, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei

Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (N) al cărui hram îl

poartă biserica, ale Sfântului (N) a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi Drepţilor,

Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne

mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Str: amin

Pr: Pentru Rugăciunile...

4. Formule de pomenire la Vohodul Mare - cererile 6, 7, 8

Pe fericiţii întru adormire, eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate

locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei

strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-I pomenească

Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe cei care au adus aceste daruri, şi pe cei pentru care s-au adus, vii şi adormiţi, să-I


‐ 46 ‐

pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa.

Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori, fii şi fiice, soţi şi

soţii şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-I pomenească Domnul

Dumnezeu întru Împărăţia Sa.

5. Dă-mi mie haina luminoasă... (de la Botez - gl. 8)

6. Robii Domnului... gl. 8 - clasic

BILETUL NUMĂRUL 20

1. Otpust la Utrenie (duminica)

Pr. Înţelepciune

Str: Binecuvinteză

Pr: Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Str: Amin. Întăreşte Dumnezeule sfânta şi dreapta credinţă...

Pr: Preasfântă Născătaore de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi...

Str: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii

Pr: spre icoana Mântuitorului: Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeule...

Str: Slavă Tatălui şi Fiului... Doamne miluieşte (de 3 ori)... Binecuvintează..

Pr: Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostrum, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii, ale sfinţilor, măriţilor şi întrutot-lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (N) al cărui

hram poartă biserica, ale Sfântului (N) a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfântului (N) a cărui

Liturghie se săvârşeşte în ziua respectivă, ale Sfinţilor şi Drepţilor, Dumnezeieşti Părinţi Ioachim

şi Ana, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de

oameni iubitor.


‐ 47 ‐

2. Voscresne... ce sunt... unde le găsim... când se cânta?

Cântări matinale, pentru că în toate este vorba de „mânecarea “, adică mergerea la mormântul

Domnului, dis-de-dimineaţă, în ziua învierii, a femeilor mironosiţe; aceste 11 stihuri (tropare) ale

învierii stau în strânsă legătură cu cele 11 Evanghelii ale învierii (care se citesc duminică

dimineaţa, la Utrenie), pe care le parafrazează (comentează) şi se cântă la Slavă Laudelor, în

rânduiala Utreniei duminicilor (se află în Octoihul mare şi în Catavasier). Au fost compuse în sec.

IX-X, de împăratul bizantin Leon Filozoful. Acestea se găsesc în Catavasier.

3. Rolul diaconului la Vohodul Mare (+ dialog cu protosul până la închid. Sf. Uşi şi a

dverei)

Diaconul, poartă pe umeri Aerul, în mâini Sf Disc şi pe unul din degete atârnată cădelniţa.

Preotul ia Sf Potir şi amândoi ies pe uşa dinspre miazănoapte, diaconul mai întâi.

Diaconul spune: Pe voi, pe toţi... şi terminând, când a ajuns în mijlocul bisericii, se întoarce în

altar, prin sfintele uşi şi, stând în partea dreaptă, aşteaptă să intre preotul cu Sf Potir. După ce

preotul termină ultima cerere de la vohodul mare intră în altar prin sf uşi iar diaconul spune către

preot “Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.” Preotul zice către

dracon “Diaconia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.” Diaconul răspunde “Amin”.

4. Cereri speciale + miride la Proscomidie (care?... cum se procedează)

‐ La vreme de neplouare şi foamete

‐ La vreme de necontenire a ploilor

‐ Pentru cei ce călătoresc

‐ Pentru cei bolnavi

‐ Pentru vrăjmaşi şi cei ce ne urăsc şi ne asupresc pe noi

‐ Pentru cei ce sunt în închisori

‐ La năvălirea vrăjmaşilor

‐ La boli molipsitoare

‐ Mulţumire pentru toată facerea de bine a lui Dumnezeu

‐ Pentru cei ce sunt asupriţi de vrăjmaşi


‐ 48 ‐

‐ Pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea

‐ Pentru cererea şi câştigarea celor de trebuinţă şi de folos

‐ În vreme de orice nevoi şi primejdie omenească

Aceste cereri se pun fie la începutul Sf Liturghii, la ectenia mare, fie la ectenia întreită de după

Evanghelie. La proscomidie, pentru oricare din aceste cereri speciale, preotul după ce a scos

miridă pentru sine însuşi, scoate o părticică, şi o pune pe Sf Disc pentru cererea respectivă.

5. Doamne Dumnezeul nostru - gl. 7 - a. de la cununie, b. Tropar la un cuvios - gl. 8

6. Cu credința şi cu dragoste... gl. 7 (de la Lit. Darurilor)

SUBIECTUL NUMĂRUL 21

1. Evanghelia la Sâmbăta lui Lazăr – interpretare

2. Rugăciune la într. În biserică (Intra-voi...) + rugăciune de binecuvântare a tămâiei:

Tămâie îți aducem...

Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne,

povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.

Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă

duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă

harul Prea sfântului Tău Duh.

3. Sf. Maslu: cum procedăm cu cel bolnav: înainte, în timpul şi după Sf. Maslu + materia

Sf. Maslu

Când se săvârşeşte Sf. Maslu la casa bolnavului este recomandat ca acesta să fie spovedit şi

împărtăşit înainte. Pe aşează pe o masă Sf. Evanghelie, Agheazmatarul, Sf. Cruce, un recipient cu

făină și unul cu untdelemn, un sfeșnic cu lumânare, şapte bețișoare cu care bolnavul va fi uns la

momentul potrivit, şapte lumânări și o căţuie (cădelniţa) cu tămâie.

Când se săvârşeşte Sf. Maslu la biserică, pe o masă în mijlocul bisericii se aşează Sf.


‐ 49 ‐

Evanghelie, Sf. Cruce, 2 sfeșnice cu lumânări, un miruitor, urmând ca enoriaşii să aducă faina şi

untdelemn. Credincioşii mai aduc şi unele lucruri personale ce aparţin rudelor bolnave, pentru a fi

binecuvântate de preoţi.

Slujba propriu-zisă a Sf. Maslu este precedată de o rânduială asemănătoare utreniei şi

alcătuită din cantări ce au menirea să îi pregătească sufleteşte pe primitorii tainei, imprimându-le

încrederea în puterea, milostivirea şi îndurarea lui Dumnezeu pentru alinarea suferinţelor

bolnavilor. Această rânduială poartă numele de Canonul Sf. Arsenie de Corfu. Urmează apoi

binecuvântarea mare şi rânduiala ce o găsim în Aghiasmatar.

Preotul unge la momentele potrivite (după rugăciunea ce urmează fiecărei evanghelii),

bolnavul de şapte ori cu cele şapte beţişoare special pregătite pentru aceasta, spunând rugăciunea

de tămăduire a bolnavului: „Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor...” Bolnavul este uns

la frunte, ochi, nări, urechi, piept, pe mâini sip e picioare. Ungerea bolnavului cu uleiul sfinţit

reprezintă cel mai important act al cultului. După citirea celei de-a şaptea evanghelie, preotul pune

evanghelia deschisă şi întoarsă pe capul bolnavului şi rosteşte rugăciunea „Împărate Sfinte,

îndurate...” Atunci când Sf. Maslu se săvârşeşte în biserică, oamenii îngenunchează la acest

moment.

4. Luminânde (cu 1-2 exemple)

Luminândele se cântă înainte de laude. Se mai numesc voscresne sau svetilne. Ele sunt de

mai multe feluri:

a) Speciale

b) Ale învierii (în număr de 11)

c) Ale sfinţilor din minei

Exemple de luminânde:

o Cămara Ta Mântuitorule... - Săptămâna mare.

o Cu Trupul adormind... - Săptămâna luminată

o După dumnezeiasca sculare... - Luminânda a 11-a a învierii

o O Preasfântă Doamna Fecioară... - Luminânda Acoperământului Maicii Domnului


‐ 50 ‐


6. Să se îndrepteze... - Gl. 1 (pe larg, de la Lit. Darurilor)

BILETUL NUMĂRUL 22

1. Părţi componente ale Anaforalei liturgice (de unde... până unde...)

În rânduiala Liturghiei ortodoxe, Anaforaua numeşte tot şirul de rituri şi rugăciuni citite de

preot (cele mai multe în taină) de la „Cu vrednicie şi cu dreptate...” până la: „Şi ne dă nouă cu o

gură şi o inimă a mari şi a cânta” (adică de la rostirea Crezului şi până la rugăciunea Tatăl Nostru).

Rugăciunile care compun Anaforaua sunt: Rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la început,

adică Marea Rugăciune Euharistică. Urmează rugăciunea aducerii-aminte sau Ananmneza. A

treia parte a Anaforalei este Epicleza (chemare, invocare), rugăciunea cea mai importantă, pentru

că în timpul ei se săvârşeşte sfinţirea şi prefacerea Darurilor. Anaforaua se încheie cu rugăciunile

de mijlocire generală pentru întreaga Biserică, numite diptice.

2. Hirotonia în preot - când se săvârşeşte, cum... ce primeşte etc.

Ca şi Mirungerea, taina hirotoniei nu constituie o slujbă independenta, de sine stătătoare ci

se încadrează în slujba Sfintei Liturghii depline, a Sfântului Ioan ori a Sfântului Vasile. Nu se

săvârşesc hirotonii la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Hirotoniile se săvârşesc în orice zi de

sărbătoare, în cursul Sfintei Liturghii. Hirotonia în preot se săvârşeşte înainte de sfinţirea

Darurilor (îndată după intrarea cu Cinstitele Daruri), deoarece preotului i se dă puterea de a sfinţi

Darurile, adică de a sluji Sfânta Liturghie.

Înainte de hirotonie, candidatul citeşte, în mijlocul bisericii, formularul-tip de angajament

pentru îndeplinirea cu cinste a dregătoriei preoţeşti la care vine. Acesta i se dă dinainte, apoi îl

semnează şi rămâne la dosarul cu acte al candidatului.

La intrarea în altar, pentru hirotonie, candidatul e luat de mâini de către doi preoţi, cu are

face înconjurarea Sfintei Mese (ca unul care va intra între preoţi), iar după înconjurare

îngenunchează în fata Sf. Mese cu amândoi genunchii, de asemenea, formulele de îndemn la


‐ 51 ‐

rugăciune în timpul hirotoniei („Să luăm aminte!, Domnului să ne rugăm!, şi ectenia) le zice

preotul cel dintâi în rang după episcop.

După rugăciunea de hirotonisire, fostul diacon dezbracă orarul şi i se dau veşmintele

specifice treptei preoţeşti: întâi epitrahilul, apoi brâul şi la urma felonul; în plus, primeşte

Liturghierul, cartea de slujba prin excelentă a slujirii preoţeşti. La împărtăşire, noul preot primeşte

Sfintele Taine de la arhiereu înaintea celorlalţi preoţi. Tot el împarte anafora, dacă nu o face

arhiereul însuşi, şi îi miruieşte pe credincioşi.

3. Părţi componente ale rânduielii Botezului - cf. manual + Tipic

Rânduiala premergătoare a Botezului:

- Preotul îl întâmpină pe prunc la intrarea în pronaos

- Nasul tine în braţe pruncul şi stă cu faţa spre răsărit, preotul suflând peste faţa pruncului de 3 ori

în chipul Sf. Cruci şi face cu dreapta semnul crucii asupra lui zicând:” Mâinile Tale m-au făcut şi

m-au zidit”

- Urmează rugăciune de primire în rândul catehumenilor.

- Preotul citeşte apoi cele 4 rugăciuni de exorcizare

- La ultima rugăciune preotul sufla din nou peste faţa pruncului în chipul crucii, zicând de fiecare

dată:” Goneşte de la dânsul pe vicleanul şi necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează în inima

lui”.

- Urmează lepădările.

- Rugăciunea de primire a candidatului la botez (Stăpâne Doamne, cheamă pe robul tău...).

Rânduiala Botezului propriu-zis se poate împărţi în următoare părţi:

- Sfinţirea apei de botez

- Binecuvântarea untdelemnului bucuriei şi ungerea pruncului cu el


‐ 52 ‐

- Afundarea în apă – care este partea principală a slujbei Botezului

- Ungerea cu Sf. Mir

- Ritualul înconjurării mesei şi a cristelniţei

- Citirea Apostolului şi a Evangheliei

- Ritualul spălării pruncului

- Ritualul tunderii părului

- Ectenia întreită şi otpustului.

*Pentru informaţii mai detaliate, vezi Pr. Ene Branişte „Liturgică Specială” pag. 293-296.

4. Acoperirea Cinstitelor Daruri la Proscomidie (când?) + otpust la Proscomidie

Terminând de scos miridele şi punând steluţa desfăcută peste sfântul disc, preotul ia

acoperământul discului, îl apropie de fumul cădelniţei, îl sărută şi acoperă cu el discul, zăcând:

“Domnul a împărăţit...” (Ps. XCII). La fel face cu acoperământul potirului, zicând: “Acoperit-a

cerurile bunătatea Ta, Hristoase, se de lauda Ta plin este pământul” (Avac. III, 3). Apoi, făcând la

fel cu acoperământul cel mare (Aerul), acoperă cu el discul şi potirul, zicând: “Acoperă-ne cu

acoperământul aripilor Tale...” (Ps. XVI, 8).

La urmă, preotul ia cădelniţa şi tămâiază Darurile, zicând de trei ori:” Binecuvântat eşti,

Dumnezeul nostru, Care ai binevoit să, mărire ţie!”. Apoi trece cădelniţa în mâna stângă, se

închina de trei ori şi zice Rugăciunea Proscomidiei:” Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pe

pâine cea cerească...”, făcând cu mâna semnul Sf. Cruci asupra Cinstitelor Daruri, la cuvintele:”

Însuţi binecuvântează această punere-înainte”. După aceea face apolisul cel mic.

5. De la Sfeştanie - Darurilor Tale - gl. 2

6. Fericirile... primele 4 – interpretare.


‐ 53 ‐

BILETUL NUMĂRUL 23

1. Dialogul liturgic între protos și diacon la Sfânta Evanghelie

a) Diac. Binecuvintează, părinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol și Evanghelist (N)

b) Pr. Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol și Evanghelist (N)

să-ți dea ție, celui ce binevestești, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei

iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

c) Diac. Înţelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie!

d) Pr. Pace tuturor!

e) Diac. Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

f) Preotul sau celălalt diacon Să luăm aminte.

g) Și, sfârșindu-se Sfânta Evanghelie, zice preotul către diacon:

h) Pace ție, celui ce ai binevestit.

2. Ce este panihida (rânduiala ei)

a) Slujba numită panihida este o anticipare pe scurt a slujbei înmormântării.

b) Preotul își pune epitrahilul primind în mâna stângă lumânare aprinsă, iar în mâna dreaptă

având cădelnița începe slujba care începe astfel:

c) Binecuvântarea și rugăciunile începătoare (în timpul acesta, preotul cădește trupul mortului,

icoană, casa și pe cei de față)

d) Troparele morților pe glasul 4, Cu duhurile drepților..., Întru odihna ta Doamne..., și celelalte.

e) Ectenia pentru morți: Miluiește-ne Dumnezeule după mare milă ta... la fiecare aliniat preotul

cădește trupul mortului

f) Rugăciunea Dumnezeul duhurilor...

g) Otpustul specific slujbelor funebre: Cel ce a înviat din morți...


‐ 54 ‐

h) Apoi, tămâind spre mort, preotul zice: Întru fericită adormire... și se cântă veșnică pomenire de

trei ori

i) Preotul binecuvintează mortul, zicând: Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Și încheie cu

Pentru rugăciunile...

Termenul panihida înseamnă priveghere, slujbă de toată noaptea, deoarece această slujbă

înlocuieşte privegherile, adică rugăciunile şi cântările de noapte, pe care credincioșii le făceau în

biserică, în ajunul praznicelor mari, la căpătâiul celor morţi, mai ales în vremea când morții se

îngropau noaptea, din pricina persecuțiilor. Astfel de privegheri au rămas în uz până astăzi în unele

părţi, dar ele s-au transformat în prilej de adunare şi petrecere, sau în adevărate şezători cu glume şi

istorisiri uneori necuviincioase, pe seama celui mort, obiceiuri osândite adesea de ierarhii de

altădată.

3. Părți componente ale Cununiei (punerea cununiilor... luare)

După terminarea rugăciunii, preotul ia cununia mirelui și face cu ea chipul crucii pe fața

lui, zicând de trei ori: Se cunună robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele

Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Și sărutând mirele cununia, o pune preotul împreună

cu nașul pe capul mirelui. Asemenea se face și la mireasă, punând preotul cununia împreună cu

nașa, după ce a zis iarăși de trei ori: Se cunună roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Și binecuvintează preotul de trei ori,

cântând: Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii.

După ocolire mirele face trei închinăciuni și plecându-și capul pune mâinile pe Sfânta

Evanghelie și pe Sfânta Cruce stând cu toată evlavia, iar preotul, apucând cununia de o parte și

nunul de alta, zice: Mărit să fii mire că Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulțești ca

Iacov, umblând în pace și lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu. Preotul, împreună cu nunul,

ia cununia, o da mirelui de o sărută și o așază pe Sfânta Evanghelie. Apoi îndată vine mireasa și

făcând la fel, preotul zice: Și tu mireasă, mărită să fii ca Sarra, să te veselești ca Rebeca, să te

înmulțești ca Rahela, veselindu-te cu bărbatul tău și păzind rânduielile Legii, că așa binevoit

Dumnezeu.


‐ 55 ‐

4. Vohod la Sfânta Liturghie cu Sfânta Evanghelie (un preot și un diacon, cum se

săvârșește)

Când se începe cântarea Antifonului al treilea sau a Fericirilor (Duminica), se deschid

sfintele uși pentru Vohodul sau Ieșirea cu Sf. Evanghelie. La Slavă... de la Fericiri sau, în alte zile,

la antifon, sau la troparul praznicului, preotul și diaconul, stând înaintea Sfintei Mese, fac trei

închinăciuni. Apoi luând preotul Sf. Evanghelie, o dă, cu icoana Învierii înainte, diaconului, care îi

sărută mâna și după ce pune Sfânta Cruce în locul Sf. Evanghelii, ocolesc pe partea dreaptă Sfânta

Masă, preotul mergând după diacon. Și așa ies pe ușa dinspre miazănoapte, purtându-se înaintea

lor două sfeșnice sau o făclie aprinsă. Venind și oprindu-se la locul cel obișnuit, din mijlocul

bisericii, își pleacă amândoi capetele și diaconul zice încet: Domnului să ne rugăm. Doamne

miluiește. Preotul zice în taină rugăciunea intrării, iar după sfârșitul rugăciunii, diaconul, arătând

către răsărit cu mâna dreaptă, în care ține orarul cu trei degete, zice încet către preot:

Binecuvintează, părinte, sfânta intrare.

Iar preotul, binecuvântând, zice încet:

Binecuvântată este intrarea sfinților Tăi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Se închină apoi de două ori, iar diaconul îi dă Sf evanghelie să o sărute, după care mai face o

închinăciune. Dacă, însă, în biserică este arhiereu (sau la mânăstire, starețul), atunci diaconul duce

Sfânta Evanghelie celui mare mare să o sărute, sărutând și el în același timp mâna celui mai mare.

Iar după sfârșitul troparului (antifonului sau al Fericirilor), merge diaconul, ținând mereu Sfânta

Evanghelie cu icoana Învierii spre popor și stând înaintea sfintelor uși, înalță puțin Sfânta

Evanghelie și zice cu glas mare:

Înțelepciune drepți!

Apoi diaconul intră în sfântul altar cu Sfânta Evanghelie, iar preotul, închinându-se și plecându-se

puțin către străni, intră în altar și luând de la diacon Sfânta Evanghelie, o așază pe Sfânta Masă, în

timp ce la strană se cântă: Veniți să ne închinăm...


‐ 56 ‐

5. Condacul - ce este... + interpretare:, Cu sfinții odihnește Hristoase...” gl. 8- de la

înmormântare

Condacul – imn bisericesc care a apărut în secolul V. A fost alcătuit de Roman Melodul. Se

numește condac pentru că membrana pe care s-a scris imnul era înfășurată jur împrejurul unui

lemn cilindric. Se cântă la utrenie după cântarea a 3-a sau a 6-a a canonului.

6. Fericirile- interpretare - ultimele trei

o Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

o Fericiți cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor.

o Fericiți veți fi, când, vă vor ocara pre voi și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva

voastră mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.

BILETUL NUMĂRUL 24

1. Rugăciunea Sfântului Efrem Şirul, cu stihurile.

1. Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al

grăirii în deșert nu mi-l dă mie.

2. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.

3. Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele

meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Stihuri:

o Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.

o Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.

o Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.

o Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.


‐ 57 ‐

2. Ectenia cererilor- primele trei...

I. Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare milă Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne

miluiește.

II. Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române și pentru toți frați noștri cei întru Hristos.

III. Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii

tării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste,

pentru sănătatea și mântuirea lor.

3. Evanghelia lui Toader- interpretare (vezi pagina 27 în Sf. Evanghelie).

4. Împărtășirea clericilor (în Sf. Altar, când?, cum?, cine?)

La împărtășire, preoții vin pe rând, prin latura de miazănoaptea Sfintei Mese (ca la

sărutarea păcii), în ordinea descrescândă și își iau părticica din Sf. Trup. Protosul ia cel dintâi și se

dă puțin mai spre dreapta, rămânând în fața Sfintei Mese; ceilalţi după ce își iau, pe rând, părticica

din Sf. Trup, trec prin latura de nord și de răsărit a Sfintei Mese. Ținând mâinile pe marginea

Sfintei Mese, după ce zic toți odată rugăciunile rânduite (Cred, Doamne și mărturisesc... și

celelalte), se împărtășesc cu Sf. Trup. Apoi vin pe rând în ordinea în care sunt așezați prin latura de

miazăzi a Sfintei Mese și se împărtășesc cu Sfântul Sânge. Ultimul dintre preoți (cel care a

proscomidit) pune și miridele de pe disc în Sfântul Potir. Preoții se împărtășesc din părticica HS.

BILETUL NUMĂRUL 25

1. Vohodul mare la Sf Liturghie (Fără diacon)

Se mai numeşte ieşirea cu Cinstitele Daruri.

Preotul mergând la proscomidiar zice “Ridicaţi mâinile voastre la cele sfinte şi

binecuvântaţi pe Domnul!”, ia Aerul, îl atinge de fumul cădelniţei, îl săruta şi îl pune pe spate, ia

sfântul disc cu stânga, ţinându-l în dreptul frunţii, şi Sfântul potir cu dreapta, ţinându-l ceva mai

jos, în dreptul pieptului.


‐ 58 ‐

După ce se termina cantarea Heruvicului, preotul, precedat de un purtător de lumină, care

ţine cădelniţa iese pe uşa dinspre miazănoapte a altarului şi, păşind încet, cu cuviinţă şi evlavie,

rosteşte formula pentru pomenirea episcopului locului: “Şi pe (înalt) Prea sfinţitul (Arhi) episcopul

(şi Mitropolitul) nostru..., să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa”. Ajungând on

mijlocul Bisericii, preotul rămâne pe loc, cu faţa spre credincioşi şi face pomenirile înscrise în

Liturghier. La ultima formula a pomenirilor (“şi pe voi pe toţi, drept - măritorilor creştini”), atunci

când zice: “totdeauna, acum şi pururea...”, face semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credincioşi,

binecuvântându-i.

În timp ce la strana se cântă (rar) “Cape Împăratul”, preotul se întoarce (pe stânga) şi,

trecând printre sfeşnicele cele mari, intra în altar prin uşile împărăteşti, zicând cele trei tropare de

îngropare (“Iosif cel cu bun chip..” “în mormânt cu trupul” “ca un purtător de viaţă”) pune sfântul

disc şi sfântul potir pe sfântul antimis (discul în stânga şi potirul în dreapta preotului), ridica

acoperemântul discului şi pe cele al potirului, le săruta şi le pune de o parte pe Sfânta Masă. Apoi ia

Aerul de pe spatele său şi, dup ace îl apropie fumul cădelniţei, îl săruta şi acoperă cu el discul şi

potirul. Ia cădelniţa şi tămâiază Cinstirile Daruri, de tri ori, zicând încetişor ultimule versete ale

Psalmului L (“Fă bine, Doamne, intru binecuvântarea Ta, Sionului..”). Apoi se întoarce şi închide

uşile împărăteşti şi dveră. Dacă mai rămâne vreme, citeşte (în taină) şi Rugăciunea punerii-inainte

a Darurilor (“Doamne Dumnezeul Atotţiitorule, Cel ce eşti singur sfânt..”) (Din Liturgica

Specială, Ene Branişte)

2. Evanghelia Sf. Strămoşi a Mântuitorului - interpretare

În pericopa evanghelică Sfântul Apostol şi Evanghelist (Matei şi Luca) ne prezintă arborele

genealogic al Domnului nostru Iisus Hristos.

3. Rânduiala introductivă la Botez (pregătire cu lepădări)

Rânduiala Botezului şi a mirungerii e alcătuită din 2 părţi distinct: una premergătoare

(introductiva), a catehumenatului, şi alta a, a botezului propriu zis cu mirungerea.

Preotul cu epitrahilul îl întâmpină pe prunc la intrarea în pronaos şi îi desface faşă (când

candidatul la botez e adult preotul îl dezbracă până la cămaşă). Nasul sta cu faţa spre răsărit, iar

preotul şulfa peste faţa pruncului de trei ori I n chipul sfintei cruci şi face cu dreapta semnul crucii


‐ 59 ‐

asupra pruncului, întâi în frunte, apoi la gură şi apoi la piept, zicând de fiecare dată: “Mâinile tale

m-au făcut şi m-au zidit”. Apoi pune mâna dreaptă pe capul pruncului şi citeţe rugăciunile de

primire în rândul catehumenilor (“În numele Tău, Doamne Dumnezeul adevărului..”)

Preotul citeşte apoi cele patru rugăciuni de exorcizare (numite în Molitfelnic, inexact,

lepădări)

Dintre care pe primele două le citeşte stând cu faţa spre apus (pentru ca acestea se adresează

diavolului), iar pe celelalte două, stând cu faţa spre răsărit (căci sunt adresate lui Dumnezeu): la

ultima rugăciune, dup ace rosteşte cuvintele: “însoţeşte viaţa lui de înger luminat, ca să-l izbăvească

pe el de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea vicleanului, de dracul cel de amiazăzi şi de

nălucirile rele...”, preotul şulfa din nou peste faţa pruncului, de trei ori (în chipul sfintei cruci), şi-I

face apoi cu dreapta semnul crucii la frunte, la gură şi la piept, zicând de fiecare dată: “Goneşte de la

dansul pe vicleanul şi necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează în inima lui”.

După sfârşitul acestei rugăciuni, nasul cu pruncul e întors cu faţa spre apus (când

candidatul e matur, îşi ridică şi mâinile în sus) şi urmează lepădările, cu formulele şi ritualul din

Molitfelnic.

Apoi nașul cu pruncul se întoarce din nou cu faţa spre răsărit (când candidatul e adult îşi ţine

mâinile în jos) şi se face unire cu Hristos şi mărturisirea credinţei, precum arata în Molitfelnic.

După aceasta, preotul zice: “Binecuvântat este Dumnezeul, care voieşte ca toţi oamenii să

se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, acum şi pururea..” şi citeşte rugăciunea de

primire a candidatului la botez (“Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, cheamă pe robul Tău

(numele) către Lumina Ta cea sfântă...:) intrând cu toţii în Biserică (în pronaos).

Şi de aici se începe Botezul propriuzis. (mai multe detalii în Liturgica specială Ene Branişte).

4. Împărtăşirea mirenilor (când, din ce, cum)

Credincioşii laici se împărtăşesc după clerici în fata uşilor împărăteşti, atunci când răsună

chemarea: “cu frică de Dumnezeu, cu credinţa şi cu Dragoste să vă apropiaţi”. Primii se

împărtăşesc clericii inferiori: citeţii, ipodiaconii, paraclisierii, călugării şi apoi mirenii de rând.

Înainte de a începe împărtăşania preotul rosteşte în auzul tuturor, rugăciunile pe care le zic

şi sfinţii slujitori în altar: “Cred Doamna şi mărturisesc..”,” cinei Tale celei de taină...” şi “nu spre

judecată sau spre osândă..” unii preoţi acum şi molitva de dezlegare din Molitfelnic, iar la paste şi

la Crăciun se poate citi, tot din Molitvelnic Rugăciunea de dezlegare în luminată zi a Învierii lui


‐ 60 ‐

Hristos, pentru fiii cei duhovniceşti. În timpul acesta, credincioşii stau în genunchi, După aceasta,

se apropie fiecare cu umilinţă şi evlavie, în linişte şi ordine (întâi bărbaţii, apoi femeile şi la urma

copiii), închinându-se şi ţinând în dreaptă o lumânare aprinsă, în semn de bucurie şi de cinste

pentru Sfântul Trup şi Sânge, cu care se vor împărtăşi.

Spre deosebire de clerici credincioşii de rând primesc deodată atât Trupul, cât şi Sângele

Domnului, de la preot, cu linguriţa. Preotul sta în uşile împărăteşti, ţinând în stânga sfântul potir cu

un acoperemânt, iar în dreapta linguriţa, şi da Sfânta Împărtăşanie spunând la fiecare: “se

împărtăşeşte robul (roaba) lui Dumnezeu X, cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului

Dumnezeului şi Mântuitorului nostrum Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.

Acolo unde sunt mai mulţi slujitori, doi dintre ei, sau în lipsa doi bătrâni, stand înaintea uşilor

împărăteşti, de o parte şi de alta a preotului, ţin întins Aerul sub Sfântul potir, pentru că nu cumva

să pice jos.

În acest timp cântăreţii canta deferite chinonice: trupul lui Hristos, cinei tale, Gustaţi şi

vedeţi, Paharul mântuirii.

După împărtăşire, fiecare îşi şterge buzele cu acoperemântul pe care îl ţine preotul sau

diaconul şi se închina, mulţumind Lui Dumnezeu, apoi primeşte anafura şi puţin vin, pentru aşi

spala gura şi pentru ca să nu mănânce altceva îndată după Sfânta Împărtăşanie. Cel ce a primit

Sfânta Împărtăşanie nu mai sărute nici Sf. icoane şi nici mâna preotului, el trebuie să aibă grijă să

nu scuipe ori să rostească cuvânt necuviincios, de ocară şi blestem.

5. Câţi în Hristos v-aţi botezat...

6. Bogaţii au sărăcit...

BILETUL NUMĂRUL 26

1. Otpust la Cununie

Preotul: Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana: Slava... Şi acum...

Preotul: Cel ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta cinstită, Hristos, Adevăratul

Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi intru tot


‐ 61 ‐

lăudaţilor apostolic, ale sfinţilor de Dumnezeu încununaţi şi întocmai cu apostolii, împăraţii

Constantin şi Elena, ale sfântului marelui Mucenic Procopie şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască

şiş a ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.

2. Formule de pomenire a eroilor la Vohodul Mare

Pe fericiţii intru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii romani, din toate timpurile şi din toate

locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei

strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească

Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

3. Părţi componente ale Logodnei cu punerea inelelor

Binecuvântarea mică, ectenia mare, apoi o rugăciune. Pace tuturor, capete voastre... ecfonisul

ca la ectenia mare apoi, preotul luând inelul cel din dreapta, face cu el semnul crucii peste Sfânta

Evanghelie, apoi peste faţa bărbatului atingând fruntea mirelui şi a miresei, zicând de trei ori: Se

logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, Amin.

Şi îl pune preotul, împreună cu nunul, în degetul inelar al mâinii drepte a mirelui. Aşijderea şi cu

inelul miresei, făcând chipul crucii peste Sfânta Evanghelie şi apoi pe fata miresei, atingând şi

fruntea mirelui, zice de trei ori: Se logodeşte roaba lui Dumnezeu (N), cu robul lui Dumnezeu (N),

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Apoi preotul pune inelul, împreună cu nuna, în degetul inelar al mâinii drepte a miresei. După

aceasta, nunii schimba inelele în degetul inelar al mâinii stângi a mirilor.

Urmează încă o rugăciune, ectenie întreită, ecfonis, Amin. Apoi otpustul zilei.

4. Odovania praznicelor împărăteşti (minim 6 răspunsuri)

Naşterea Maici Domnului- 8 sept – odovania se face pe 12 sept pt că urmează praznicul

Înălţării Sfintei Cruci.

Înălţarea Sfintei Cruci- 14 sept. – Odovania se face pe 21 septembrie.


‐ 62 ‐

Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Vovidenia)-21 nov. - Odovania se face pe 25 nov.

Naşterea Domnului (Crăciunul)- 25 dec. - Odovania se face pe 31 dec.

Botezul Domnului (Boboteaza)-6 ian. - Odovania se face pe 14 ian.

Întâmpinarea Domnului – 2 feb. - Odovania se face pe 9 feb.

Bună Vestire- 25 martie- odovania se face a doua zi.

Învierea Domnului (Pastile)- odovania se face în ziua de miercuri care precedează Praznicul

Înălţării Domnului.

Înălţarea Domnului- odovania de face la opt zile după praznic.

5. Cu noi este Dumnezeu

6. Podobia Fecioara astăzi...

BILETUL NUMĂRUL 27

1. Hirotesia în citeţ (unde, cum, ce se întrebuinţează)

Hirotesia în citeţ se face în biserică, în faţa Sfântului Altar. Înainte de a începe sfânta liturghie,

arhiereul iese în mijlocul bisericii, precedat de preoţii şi diaconii slujitori.

Candidatul, având capul descoperit şi îmbrăcat în anteriu, merge între cele două sfeşnice

împărăteşti şi face 3 metanii mari înspre Sf. Altar, apoi doi diaconi îl iau unul de o parte şi altul de

alta şi zic alternativ: Porunceşte, porunciţi, porunceşte Preasfinţite Părinte spre cel ce vi se aduce

înainte spre a fi hirotesit citeţ. Şi sosind în fata arhiereului, candidatul îngenunchează, iar arhiereul,

binecuvântându-l pe cap de trei ori, îl tunde în formă de cruce zicând: Se tunde robul lui Dumnezeu

(N). în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

I se dă arhiereului felonașul, pe care, binecuvântându-l, îl pune pe grumajii candidatului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Arhiereul, punându-şi mâna dreaptă pe capul candidatului, rosteşte cu voce tare rugăciunea de

sfinţire în treaptă de citeţ a candidatului. După rugăciune, arhiereul da citeţului Apostolul, acesta îl

sărută şi îl deschide şi citește puţin. Arhiereul îl binecuvântează zicând: pace ţie, cititorule. Citeţul,


‐ 63 ‐

sărutând mana arhiereului se ridică, şi dându-i-se stiharul pe care îl binecuvântează arhiereul, se

retrage la locul său. Urmează imediat hirotesia intru ipodiacon.

2. Psalmul 50 (de la... că iată adevărul ai iubit...)

Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai

arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă

voi albi.

Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele

dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.

Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;

bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va

urgisi.

Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile

Ierusalimului.

Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe

altarul Tău viţei.


‐ 64 ‐

3. Ungerea prebabtismală (locurile unde este uns pruncul+ ce rostim)

Este adus cel ce vrea să se boteze iar preotul ia din untdelemnul sfinţit cu două degete şi zicând: Se

unge robul lui Dumnezeu (N) cu untdelemnul bucuriei,

- Pe frunte: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, amin.

- Pe piept: spre tămăduirea sufletului.

- Pe spate: şi a trupului.

- La urechi: spre ascultarea credinţei.

- La mâini: mâinile tale m-au făcut şi m-au zidit

- La picioare: ca să umble pe căile tale.

După aceasta urmează afundarea.

4. Săptămâna Patimilor (slujbe, rânduieli, enumerare)

Luni: denia (se face pomenire despre Iosif cel preafrumos care a fost vândut de fraţii săi) +

Liturghia Darurilor

Marţi: denia (se face pomenire despre cele zece fecioare)+Liturghia Darurilor

Miercuri: denia (se face pomenire despre femeia cea păcătoasă)+Liturghia Darurilor

Joi: ceasurile, obednita şi Liturghia Sf Vasile cel Mare unită cu vecernia+ denia (cele 12

evanghelii) se scoate Sf Cruce.

Vineri: ceasurile împărăteşti+ vecernia pentru Sâmbăta mare + se scoate Sf. Aer iar seara Denia

Prohodirii Mântuitorului (slujba prohodului)+

Sâmbătă: ceasurile, obednita şi Liturghia Sf. Vasile cel Mare unită cu vecernia iar seara se citeşte

Canonul Sâmbetei celei mari

Duminica: Canonul Paştilor + Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur.

5. Podobia Doamne păcătuind- glas 5

6. Plâng şi mă tânguiesc – glas 8 (de la înmormântare)


‐ 65 ‐

BILETUL NUMĂRUL 28

1. Afundarea pruncului la Botez (cum... ce rânduieli canonice ne obligă la aceasta... etc.)

Afundarea trebuie să se facă de trei ori, trecând apă peste creştet. Căile respiratorii

trebuiesc protejate obligatoriu.

Can. 50 Apostolic condamna cu cea mai mare pedeapsă pe cel ce nu afunda de trei ori

copilul. Nefăcându-se trei afundări „nu numai că nu se săvârşeşte Botezul, ci în totul nici poate a se

numi Botez”.

2. Ectenia mică cu 1, 2 ecfonise.

Iară şi iară, cu pace Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Ecfonis: Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slava înălţăm, Tatălui şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

3. Frângerea Agneţului (de la Să luăm aminte – ce... cum...)

Preotul pune buretele între degetul mijlociu şi inelarul mâinii drepte şi îl înălţa puţin

zicând: „Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor”. Apoi întoarce Sfântul Agneţ cu miezul în sus,

aducând partea de la mâna stângă la cea dreaptă; îl frânge în două fiind în această poziţie; apoi îl

suceşte spre dreapta şi-l frânge iar.

Aflându-se părticică Iisus la mâna dreaptă spre sine, o apucă (ţinând pe celelalte trei cu

degetele mâinii stângi) şi o pune pe marginea Discului spre Răsărit cu coaja în jos. Rămânând în

mâna din Sfântul Agneţ trei părţi: Iis. Sus spre Miază-zi pe care o pune pe marginea dinspre Apus

a Discului; iar părţile Ni şi Ka, sucite puţin spre dreapta, le pune pe marginea discului: Ni la stânga,

spre Miază-noapte, şi Ka la dreapta, spre Miază-zi, în poziţia cum se afla, toate cu miezul în sus. Se

şterge cu buretele, pe degete, de fărâmituri. Ia părticică Iis., o ţine cu degetele deasupra buretelui,


‐ 66 ‐

de la Disc până la Potir şi face cu ea semnul crucii deasupra Potirului, zicând: „Plinirea Paharului

credinţei Sfântului Duh, Amin.”, şi o pune în Potir. Apoi, binecuvântează căldura, şi o toarnă

cruciş, zicând: „Căldura credinţei, plină de Duhul Sfânt, Amin”. Dacă este diacon, acesta spune

preotului „Binecuvântează Stăpâne căldura” şi după ce preotul o binecuvântează, diaconul o

toarnă în sfântul Potir.

4. Când avem Liturghia unită cu Vecernia, în anul liturgic.

- Liturghia Sfântului Vasile cel Mare – în Joia şi Sâmbăta Patimilor şi în cele două Ajunuri: al

Crăciunului şi al Bobotezei, când acestea cad în timpul săptămânii, de luni până vineri.

- Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – când cele două ajunuri, al Crăciunului şi al Bobotezei cad

sâmbăta sau duminică, şi când ajunul Bunei-Vestiri cade în timpul săptămânii în Postul Mare.

- Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite – în timpul săptămânii în Postul Mare, cu excepţia

cazurilor când se săvârşeşte una din celelalte două Liturghii. În toate aceste cazuri, Vecernia ţine

locul Liturghiei catehumenilor.

6. Troparul Crucii

Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Biruinţa binecredincioşilor

creştini, asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

BILETUL NUMĂRUL 29

1. Ce sunt isodicoanele – ce urmează la strana după aceea?

Isodicoanele sunt stihuri ce se cântă în cadrul Sfintei Liturghii, la Praznicele Împărăteşti, în

loc de „Veniţi să ne închinăm”, după vohodul cu Evanghelia. La strana, după isodicoane urmează

troparele rânduite.

Ex: Duminica – Troparul Învierii (glas de rând); al hramului; Condacul Învierii (glas de

rând), Slava... al Sfântului, din Minei, Şi acum... Condacul hramului. Înăuntrul praznicelor, după

troparul Învierii punem troparul praznicului, apoi după Condacul Învierii cântam şi Condacul


‐ 67 ‐

praznicului.

2. Ectenia cererilor – 4,5,6

o Cele bune şi de folos sufletelor noastre și pace lumii la Domnul să cerem.

o Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi intru pocăință a o săvârși la Domnul să cerem.

o Sfârşit creştinesc vieții noastre, neînfruntat în pace şi răspuns bun la înfricoșătoarea

judecată a lui Hristos să cerem.

3. Sfinţirea Darurilor

În timp ce la strana se cântă „Pe Tine Te lăudăm...”, preotul, după ce rosteşte troparul

ceasului 3 cu stihurile din Ps.50, continua cu epicleza şi face Sfinţirea Darurilor: arătând şi

binecuvântând peste Sfântul Agneţ, apoi Sfântul Potir şi rostind „Şi fă, adică, pâinea aceasta

Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău.”

Apoi, binecuvântându-le pe amândouă, zice: „Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin, Amin,

Amin.”

4. Locurile unde este uns pruncul cu Sfântul şi Marele Mir (după botez, cum se face

tunderea)

- Preotul unge pruncul, făcând chipul crucii, la frunte, la ochi, la nări, la gură şi la amândouă

urechile, la piept, la mâini, şi la picioare, zicând: „Pecetea darului Duhului Sfânt, Amin.”

- Preotul rosteşte Rugăciunea la tunderea părului, apoi spune „Pace tuturor. Capetele voastre

Domnului să le plecaţi” şi rosteşte rugăciunea „Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce din plinirea

botezului...” Apoi tunde pruncul, cruciş, zicând:” Se tunde robul lui Dumnezeu (N) în numele

Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.”

5. Troparul Rusaliilor

Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat,

trimiţându-le lor Duhul Sfânt; şi printr-înşii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, slavă Ţie!


‐ 68 ‐

BILETUL NUMĂRUL 30

1. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (când, ce are specific)

Se săvârşeşte numai de 10 ori pe an: în primele 5 dum din Marele Post, în Sfânta şi Marea

Joi, în sâmbăta Mare, pe 1 ianuarie, în Ajunul praznicului Naşterii Domnului şi în ajunul

praznicului Botezului Domnului, dacă acestea nu se întâmplă în ziua de sâmbătă sau de duminică;

iar dacă se întâmplă ca ajunurile să cadă în aceste zile ale săptămânii, atunci Liturghia Sf Vasile se

face în ziua prăznuirii Naşterii şi Botezului Domnului, iar în ajun se savar. Liturghia SF. Ioan. În

Joia şi în Sâmbăta Mare, ca şi la celelalte ajunuri, Liturghie SF. Vasile se săvârşeşte unită cu

vecernia. Când ajunurile cad sâmbăta sau duminică, atunci liturghia se săvârşeşte în însăşi zilele

Praznicelor Naşterii şi Botezului, nu se mai combină cu vecernia.

2. Ce primeşte fiecare (diacon, preot) la hirotonire? Cum se pregătesc aceştia pentru acea

zi?

Arhiereul şi noul diacon se află între uşile împărăteşti, unde stând cu faţa către popor, îi dă

celui din urmă veşmintele treptei lui (afară de stihar pe care îl are îmbrăcat dinainte), astfel: ia

orarul, îl arata poporului, zicând: Vrednic este! Şi îl dă noului diacon care săruta dreapta arh. iar

orarul, punându-l pe umărul stâng. Acelaşi lucru se face şi cu mânecuţele şi cu ripida (în lipsa,

pocrovăţul mare), iar credincioşii răspund de fiecare dată Vrednic este! Iar cel mai important lucru

pe care îl primeşte la hirotonie de la Arhiereu, la momentul împărtăşiri clerului, este Trupul şi

Sângele Domnului. După rugăciunea de hirotonisire, fostul diacon dezbracă orarul şi i se dau

veşmintele specifice treptei lui: epitrahilul, brâul şi felonul, liturghierul. La fel primeşte şi el

Sfintele Taine de la Arhiereu.

În ceea ce priveşte pregătirea pt hirotonie (la diacon), trebuie să postească câteva zile

înainte iar în ajunul zilei se va mărturisi la preotul duhovnic şi va citi rug, din rânduiala împărtăşiri.

În ziua hirotoniri, candidatul vine îmbrăcat în haine clericale. La preot este aproape la fel; înainte

de hirotonia propriu-zisă, vine în mijlocul bisericii şi citeşte formularul de angajament pt

îndeplinirea cu cinste a preoţiei.


‐ 69 ‐

3. De câte ori este binecuvântat pe cap diaconul de protos (când, ce rosteşte)

Prima binecuvântare are loc înainte de îmbrăcarea cu sfintele veşminte, diaconii cer atunci

binecuvântarea de la protos. Înainte de a începe Liturghia cer şi primesc binecuvântarea protosului

cu formula: Diac: Vremea este a sluji Domnului, binecuvântează părinte; pr: Binecuvântat este

Dumnezeul nostru...; mai are loc un scurt dialog apoi pr spune: Să te pomenească Domnul

Dumnezeu întru împărăţia Sa,...;

O altă binecuvântare are loc când se intra cu evanghelia, în altar dup ace are loc

vohodul, când diaconul vine la pr şi zice: Binecuvântează părinte, vremea cântării celei întreit

sfinte; iar pr binecuvintează pe cap: Ca sfânt eşti Dumnezeul nostru... La apostol când cădeşte mai

ia binecuvântare de la pr.

La Evanghelie când zice: binecuvintează părinte pe...; iar pr: Dumnezeu, pt rugăciunile...

În timp ce la strana se cântă: Ca pe împăratul în altar pe lângă alte rugăciuni pr îl binecuvintează pe

cap pe diacon: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa...

Îl mai binecuvintează şi la axion: Să te pomenească Domnul Dumnezeu...

4. Pregătirea Agnețului şi a Potirului (la Proscomidie şi în cazul Lit. Darurilor)

Trecând copia şi prescura în stânga, se închină şi dă binecuvântarea pentru începutul

proscomidiei (Binecuvântat este Dumnezeul...), binecuvântează prima prescură din care scoate

agneţul prin facerea semnului sfintei cruci cu dreaptă deasupra ei; apoi, ţinându-l în stânga, trece

copia în dreapta şi însemnează cu vârful ei, cruciş, de 3 ori peste pecetea prescurii, zicând de

fiecare dată: sus, Întru pomenirea Domnului D, jos, şi Mântuitorului nostru, stânga, Iisus, dreapta

Hristos. Pune prescura pe talerul de lemn, înfige copia în dreapta pecetii şi tăind zice: Ca un mile

spre junghiere S-a adus. Face acelaşi lucru în stânga pecetii, zicând: ca o oaie nevinovată...; apoi în

partea de sus, zicând: Intru smerenia Lui şi jos: Iar neamul Lui cine-l va spune?

După aceasta înfige copia în prima tăietură, până aproape de coajă de jos a prescurii şi

scoate agneţul, desfăcându-l de restul prescurii, zicând: Că s-a luat de pe pământ viaţa lui. O

întoarce şi o aşează cu faţa în jos pe sfântul disc şi taie cruciș miezul până aproape de coajă, zicând

(când taie de sus în jos) Junghie-se Mielul Lui Dumnezeu (de la dreapta la stânga) pt viaţa şi

mântuirea lumii. Apoi întoarce agneţul cu faţa în sus şi împunge cu vârful copiei în partea dreaptă


‐ 70 ‐

a ei (unde e scris ÎS), ZICÂND: iar unul din ostaşi cu suliţa coastă... Apoi pr lasă copia, ia în

dreapta vasul cu vin, În stânga cel cu apă, şi toarnă Din amândouă o dată în potir,: Şi îndată a ieşit

sânge şi apă. Apoi pr face semnul binecuvântării deasupra sfântului potir, zicând: binecuvântată

este amestecarea Sfintelor Taine. Acoperă sfântul potir cu un acoperământ mic şi îl dă mai la o

parte.

5. Podobia Ce vă vom numi pe voi... - Gl. 8

6. Isaie dănţuieşte... gl. 5

BILETUL NUMĂRUL 31

1. Ritualul de la groapă

Preotul toarnă peste trupul adormitului vin amestecat cu untdelemn zicând „Stropi-mă-vei

cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”. După ce coșciugul

este pus în groapă, preotul luând pământ cu lopata aruncă cruciş deasupra trupului zicând „Al

Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc întrânsa.” Varsă apoi în groapa

cenușa din cădelniță și pecetluiește mormântul care este apoi acoperit.

2. Ce Liturghie avem la Bunavestire? Cazuri, etc.

În situația calendaristică a Bisericii noastre, Bunavestire cade mereu în Postul Mare,

putând pica între vinerea săptămânii întâi şi Joia din săptămână a şasea. În funcție de ziua în care

praznicul cade putem avea una din Liturghiile Sf. Ioan Gură de Aur şi a Sf. Vasile cel Mare. Spre

exemplu:

1) când cade praznicul Buneivestiri vineri în prima săptămână din Postul Mare (deci odovania

praznicului în sâmbăta aceleiaşi săptămâni), se săvârșește Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur,

unită cu vecernia zilei următoare (26 martie Sob. Sf. Arh. Gavriil), fără catismă, fară

metanii și fără nimic din ale Triodului, ci se cântă numai slujba praznicului şi a

arhanghelului.


‐ 71 ‐

2) Când praznicul cade în Duminica I din Post sau în Duminica a III-a din Post, odovania

praznicului va fi în lunea următoare (luni în săptămâna a doua sau a patra din post), slujba

praznicului se cântă unită cu cea a învierii din Octoih şi a duminicii din Triod. În acest caz

se va săvârși Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Se cântă antifoanele praznicului din minei. Se

cântă troparele învierii, al duminicii şi al praznicului. ÎN duminica Crucii, în loc de Sf.

Dumnezeule, se cântă „Crucii Tale...” iar axionul este unul special.

3. Ce daruri, prinoase, se aduc bisericii. De ce? Când se binecuvintează?

Biserica a rânduit rugăciuni de binecuvântare şi sfinţire pentru cele dintâi roade ale pământului

(pârga), aduse la biserică drept mulţumire lui Dumnezeu pentru roadele pământului şi al pomilor.

De la 6 augus şi până la 14 septembrie sunt aduşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi primii

struguri iar apoi vinul cel nou. La Sf. Pasti se aduc după obiceiul cel vechi şi în acelaşi scop pâine,

peste, cărnuri, ouă şi brânză, care apoi, după sfinţire se împart oamenilor, amintind de vechile

agape sau mesa frățești ce aveau loc la începutul creştinismului.

Se aduc deasemenea mai ales la hramuri şi la zilele sfinţilor patroni, colivă care se binecuvintează,

ca toate celelalte amintit mai înainte cu o rugăciune de binecuvântare a roadelor, ce poate fi găsită

în Liturghier, rugăciune care se citeşte după rugăciunea amvonului.

4. Sedelnă de la înmormântare: Cu adevărat... gl. 6.

5. Decalogul.

1) Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2) Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.

3) Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.

4) Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte.

5) Cinsteşte pa tatăl tău şi pe mama ta, că bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.

6) Să nu ucizi.

7) Să nu fii desfrânat.


‐ 72 ‐

8) Să nu furi.

9) Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

10) Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

6. Podobia Spaimântatu-s-a Iosif - gl. 2 (forma gl. 6)

BILETUL NUMĂRUL 32

1. Troparele la începutul înmormântării, glasul al 4-lea

Cu duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit odihneşte sufletul robului Tău, Mântuitorule, păzindu-l

pe dânsul în viaţa cea fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.

Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, odihneşte şi sufletul robului Tău, că Tu

singur eşti fără de moarte.

Slavă...

Tu eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorât în iad şi ai dezlegat durerile celor ferecaţi; Însuţi şi sufletul

robului Tău, odihneşte-l.

Şi acum... a Născătoarei:

Una curată şi prea nevinovată Fecioară, care ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu, roagă-L să

mântuiască sufletul robului Tău.

2. Cele 9 porunci bisericeşti

1. Să ascultăm cu evlavie sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare.

2. Să ţinem toate posturile de peste an.

3. Să cinstim feţele bisericeşti.

4. Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare din cele 4 posturi mari de peste an, ori, dacă în


‐ 73 ‐

fiecare post nu putem, cel puţin o dată pe an, în Postul Paştilor.

5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea ţării.

6. Să ţinem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul locului în vreme de primejdii,

de molime sau de alte necazuri.

7. Să nu citim cărţi eretice sau de ale sectanţilor.

8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim, spre scopuri străine, lucruri bisericeşti sau averea Bisericii.

9. Să nu facem nunţi şi ospeţe, sau alte petreceri, în timpul posturilor.

3. Evanghelia la începutul anului şcolar – a semănătorului

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, (13, 3-9) citire:

Zis-a Domnul pilda aceasta: Iată a ieşit semănătorul să semene. Iată a ieşit semănătorul să semene

sămânţa să. Şi semănând el, unele au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele

au căzut pe loc pietros unde n-aveau pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că n-aveau pământ

strat de pământ adânc; iar când s-a ivita răsărit soarele, s-au pălit şi, pentru că n-aveau rădăcină,

îndată s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Iar altele au

căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să

audă.

4. Săptămâna luminată – rânduieli, slujbe

Rânduiala Ceasurilor în Săptămâna Luminată

Începând din Sfânta şi Marea zi a Duminicii Paştilor, până în Sâmbăta următoare, nu se citeşte

rânduiala obişnuită a Ceasurilor, a Pavecerniţei şi a Miezonopticii din Ceaslov, ci ea este înlocuită

cu următoarea rânduiala:

Preotul, zice din Sfântul Altar:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Şi îndată canta troparul:

Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le (de

trei ori).


‐ 74 ‐

Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat.

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudam şi o slăvim; ca Tu eşti

Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne

închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna

binecuvântând pe Domnul, lăudăm, Învierea Lui, ca răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe

moarte a călcat (de trei ori).

Apoi se citeşte acest Ipacoi, glasul al 4-lea:

Venit-au mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt,

auzit-au de la înger: Pentru ce căutaţi printre morţi, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea

pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare! Alergaţi şi propovăduiţi, că S-a sculat

Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce mântuieşte neamul omenesc.

Apoi Condacul, glasul al 8-lea:

De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, şi ai

înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă!, şi

Apostolilor Tăi: pace dăruindu-le, Cel Ce dai celor căzuţi înviere.

Şi aceste tropare, acelaşi glas:

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost,

Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Slavă...

Ca un purtător de viaţă, ca un mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi mai luminat decât orice

cămară împărăteasca s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te, ca prin tine s-a dat bucuria,

Născătoare de Dumnezeu, celor ce striga: Binecuvântată eşti tu între femei, stăpâna, ceea ce eşti cu

totul fără prihană.

Apoi: Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slava... Şi acum...,

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără

stricăciune pe Dumnezeu- Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu

te mărim.

Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul zice:


‐ 75 ‐

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

miluieşte-ne pe noi.

Cântăreţii: Amin.

Şi iarăşi se cântă:

Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le (de

trei ori).

Slavă... Şi acum..., Doamne miluieşte (de trei ori) Binecuvântează...

Şi îndată cel mai mare zice otpustul:

Cel ce a înviat din morţi, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei

Maicii Sale şi ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi ale tuturor

sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Această rânduiala se face pentru toate Ceasurile: întâi, al treilea, al şaselea şi al nouălea, ca

şi pentru Pavecerniţa şi Miezonoptica, în toată Săptămâna Luminată.

La sfârşitul Pavecerniţei, rugăciunea:

Bine eşti cuvântat, Stăpâne Atotţiitorule, care ai luminat ziua cu lumina de soare şi noaptea ai

strălucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de

începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă tuturor păcatele

noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite

mulţimea milei Tale şi a indurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne cu sfinţii Tai îngeri.

Întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea ta.

Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi ne dăruieşte în acesta seara cu

noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără

sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor

sfinţilor, care Ţi-au plăcut din veac. Amin.

Mai este ataşat un fişier scanat din Penticostarul din 1973: Anexa 1

“pentru Biletul 32, Subiectul 4 - Rânduiala slujbelor în Săptămâna Luminată.pdf”


‐ 76 ‐

BILETUL NUMĂRUL 33

1. Evanghelia Duminicii dinaintea Naşterii Domnului - a Sf. Părinţi după trup ai

Mântuitorului -

Genealogia Mântuitorului - Matei 1, 1-25

Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac,

Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii săi. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara

din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav,

Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din

Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Iobed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David

împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe

Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Aşa. Aşa a născut pe Iosafat; Iosafat a

născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar

Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut

pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea

în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe

Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a

născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Mâţan;

Mâţan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care

Se cheamă Hristos. Deci toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri;

de la David până la strămutarea în Babilon, sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în

Babilon până la Hristos, sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria,

mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la

Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi

cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te

teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu

şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut

ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: 'Iată, Fecioara va avea în

pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este

Dumnezeu'. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi


‐ 77 ‐

a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel

Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

2. Faptele milosteniei sufleteşti

1. A îndrepta pe cel ce greşeşte.

2. A învăţa pe cel neştiutor.

3. A da sfat bun celui ce stă la îndoială.

4. A ne ruga pentru apoapele.

5. A mângâia pe cei întristaţi.

6. A suferi cu răbdare asuprirea şi a întări şi pe alţii la răbdare când sunt asupriţi.

7. A ierta pe cei ce ne-au greşit.

3. Rolul diaconului la Utrenie (din Liturghier - 2000)

● la pag. 79:

Sfârşind de citit rugăciunile, preotul îşi acoperă capul şi aşteaptă până ce se termină la strană citirea

psalmilor. Apoi, dacă nu este diacon, preotul zice ectenia mare; iar dacă este diacon, la sfârşitul

psalmilor, acesta iese din sfântul altar prin uşa dinspre miazănoapte, vine în stânga preotului şi,

când citeţul rosteşte: Slavă... Şi acum..., după psalmi, amândoi se închină de trei ori, în faţa

sfintelor uşi, şi apoi se înclină, fără închinăciune, unul către altul. Preotul intră în sfântul altar prin

uşa dinspre miazăzi, iar diaconul merge în mijlocul naosului, sub policandru, face o închinăciune

şi rosteşte ectenia mare:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

● la pag. 81:

După ectenie, diaconul se închină şi intră în sfântul altar. Se cântă apoi, pe rând, la amândouă

stranele: Dumnezeu este Domnul... (de 4 ori), pe glasul de rând şi cu stihurile obişnuite.

Iar îndată după aceasta, se cântă troparele după rânduială: duminică, troparul învierii, troparul

sfântului, dacă are, şi troparul Născătoarei, pe glasul troparului sfântului, iar la celelalte sărbători,

troparele sărbătorii, precum se arată în cărţile de slujbă.

În timp ce se cântă troparele, în altar se rânduiesc sfintele veşminte spre îmbrăcarea sfinţiţilor

slujitori pentru Sfânta Liturghie. Terminându-se troparele, se închide perdeaua sfintelor uşi,

rămânând astfel până ce se sfârşesc de citit catismele de rând ale Psaltirii; iar preotul, lăsând


‐ 78 ‐

epitrahilul, iese împreună cu diaconul pentru a se închina după rânduiala care se va arăta la

începutul Proscomidiei. Şi, venind iarăşi în sfântul altar, se îmbracă, urmând în toate acestea

rânduiala însemnată la începutul dumnezeieştii Proscomidii.

Iar la străni, după tropare, se citesc catismele din Psaltire, după rânduială, şi se cântă sedelnele.

● la pag. 83:

...

Duminică, Ipacoi şi Antifoanele glasului de rând, iar la sărbători, ultimul rând de sedelne şi

antifonul întâi al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...).

Sfârşindu-se antifoanele, se deschid sfintele uşi, iar preotul sau diaconul, când este, zice cu faţa

spre apus:

Înţelepciune. Să luăm aminte!

Şi la strana se cântă Prochimenul cu stihirile lui, făcându-se apoi sfârşit după obicei.

Preotul, în faţa Sfintei Mese, ori diaconul, dacă este, zice:

Domnului să ne rugăm.

Strana:

Doamne, miluieşte.

...

Şi numai când este diacon, acesta zice dintre sfintele uşi:

Toată suflarea să laude pe Domnul.

Strana întâi:


Diaconul:

Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui.

Strana a doua:


● la pag. 84:

Diaconul:

Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

...

După aceasta, preotul sau diaconul, dintre sfintele uşi şi cu faţa spre credincioşi, zice:

Şi, pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul


‐ 79 ‐

nostru să-L rugăm.

Strana:

Doamne, miluieşte (de 3 ori)

Diaconul:

Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Diaconul:

Să luăm aminte.

...

● la pag. 85:

Iar dacă nu, o zic cântăreţii, în timp ce preotul îşi acoperă capul şi, luând Sfânta Evanghelie, iese

prin sfintele uşi, mergând înaintea lui paracliserul cu sfeşnicul sau diaconul, dacă este, cu

lumânarea aprinsă. Şi, ajungând în mijlocul bisericii, preotul aşa/ă Sfânta Evanghelie pe analog şi,

făcând apoi împreună cu diaconul două închinăciuni, descoperindu-şi capetele, o sărută, iar după

aceasta mai fac o a treia închinăciune şi se pleacă apoi amândoi puţin spre strana din dreapta mai

întâi şi pe urmă spre cea din stânga şi unul către altul, după care intră în sfântul altar prin sfintele

uşi, închizându-le. Iar după cântarea Învierea lui Hristos..., cântăreţii citesc îndată psalmul 50.

● la pag. 87:

Sfârşindu-se acestea, preotul din altar, sau diaconul înaintea icoanei Mântuitorului, zice:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... (caută la pagina 47).

Strana:

Doamne, miluieşte (de 12 ori).

● la pag. 88:

După Cântarea a 8-a, diaconul sau preotul ridică perdeaua sfintelor uşi şi zice, citind de trei ori

înaintea Sfintei Mese:

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o, să o mărim.

În duminici şi la sărbătorile sfinţilor, stranele cântă alternativ cu stihurile rânduite:

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii,

care, fară stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare

de Dumnezeu, te mărim.

Se cântă apoi catavasia Cântării a 9-a, iar la praznicele împărăteşti se pun stihirile Cântării a 9-a de


‐ 80 ‐

la Canonul sărbătorii, cu stihurile arătate acolo. În acest timp diaconul sau, în lipsa lui, preotul,

tămâiază sfântul altar şi toată biserica, după obicei. Iar după Cântarea a 9-a, ectenia mică: Iară şi

iară..., Apără, mântuieşte..., Pe Preasfânta, curata...

Ecfonisul:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie slavă înalţă, Tatălui şi Fiului şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Duminică, diaconul zice, stând între uşile împărăteşti, cu faţa spre credincioşi:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru.

● la pag. 89:

Stih 1: Că Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru.

Stih 2: Peste tot poporul, Dumnezeul nostru.

...

Apoi îndată preotul sau diaconul, dacă este, deschizând sfintele uşi, zice:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumină.

Iar cântăreţii, coborând din străni, cântă Doxologia mare. Şi, când cântarea a ajuns la Sfinte

Dumnezeule...,

● la pag. 90:

... preotul iese prin sfintele uşi, mergând înaintea lui diaconul, purtând o lumină; şi, ajungând în

faţa analogului din mijlocul bisericii, fac amândoi o închinăciune, iar preotul, luând Sfânta

Evanghelie de pe analog, vine în faţa sfintelor uşi şi, întorcându-se apoi către apus, o înalţă în

semnul crucii şi intră după aceea în altar şi o aşază peste sfântul antimis.

...

Apoi, diaconul, dacă este, ieşind în mijlocul bisericii, sau preotul, stând înaintea Sfintei Mese, zice

ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare milă Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Strana:

Doamne, miluieşte (de 3 ori).

● la pag. 93:

Diaconul:


‐ 81 ‐

Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Strana:

Ţie, Doamne.

Diaconul sau preotul:

Înţelepciune!

Strana:

Binecuvintează.

4. Stihirile la Doamne strigat-am – sâmbătă seara, de unde le luăm, etc.

În Tipic bisericesc – Capitolul Rânduiala vecerniei de sâmbătă seară:

Strana: (cântă) Doamne strigat-am... pe glasul Octoihului şi pune stihirile pe 10, începând cu

stihul: Scoate din temniţă sufletul meu... (Ceaslovul).

Psalmul 140 (Catavasier)

(primele două stihuri se cântă pe larg, adică stihiraric)

1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către

Tine.

2. Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu

oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

5. Certa-mă-vă dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu;

că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

7.Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Stihiri:


‐ 82 ‐

(Stih. Pe 10):

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.

Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 129 (stih. pe 8):

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

(Stih. pe 6):

De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, că la Tine este milostivirea.

Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,

nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

(Stih. pe 4):

Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Că la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.

Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

1) Dacă sfântul din Minei are 3 stihiri, punem 7 stihiri din Octoih şi 3 din Minei ale sfântului;

2) Dacă sfântul din Minei are 6 stihiri, punem 6 din Octoih şi 4 din Minei;

3) Dacă sfântul din Minei are după tipic polieleu ori priveghere, adică are 8 stihuri, punem 4 din

octoih şi 6 din Minei;

4) Dacă în Minei sunt 2 sfinţi şi amândoi au stihiri, punem 4 stihiri din Octoih şi 6 ale sfinţilor din

Minei; Dacă duminică va fi înaintea prăznuirii ori după prăznuire, punem 4 stihiri din Octoih, 3 ale

sărbătorii din Minei şi 3 ale sfântului.

5) Dacă duminica se va nimeri şi înaintea prăznuirii sau după prăznuire şi sfânt cu polieleu, punem

3 stihiri din Octoih, 3 ale sărbătorii din Minei şi 4 ale sfântului;

6) Dacă duminică va cădea odovania unei sărbători din cele 12 mari, punem 4 stihiri din Octoih şi

6 ale sărbătorii.

Însemnare.

Dacă biserica n-are Mineie lunare şi slujba duminicii se face pe Octoih şi pe Minei de obşte stihiri

la Doamne strigat-am... sfântului punem numai 3, dar nu pe toate, căci în Mineiul de obşte stihiri


‐ 83 ‐

sunt puse mai multe, ca pentru sfinţi mari (cu polieleu, fără de cazul, când într-adevăr se

sărbătoreşte un sfânt că polieleu).

La Slavă... punem stihira sfântului de la Slavă... din Minei, dacă este. La sărbători la Slavă...

punem stihira sărbătorii cea de la Slavă... Şi acum... Dacă sfântul nare stihira cântăm Slavă... Şi

acum... dogmatica glasului din Octoih.

BILETUL NUMĂRUL 34

1. Păcatele capitale + cele strigătoare la cer - la spovedanie

Capitale sunt păcatele acelea care izvorăsc nemijlocit din firea omenească, slăbită prin

păcatul strămoşesc (Marcu 7, 21). Se numesc astfel, fiindcă înfăţişează cele mai de seamă căi ale

voii păcătoase şi sunt rădăcina celor mai multe păcate.

Ele sunt următoarele şapte: 1) Mândria, 2) Iubirea de argint, 3) Desfrânarea, 4) Pizmă sau invidia,

5) Lăcomia, 6) Mânia şi 7) Lenea.

Se numesc strigătoare la cer păcatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu în

firea noastră. Ele sunt atât de grele, încât, mai mult decât altele, cer o răsplătire de la Dumnezeu

chiar în lumea aceasta. Ele nu izvorăsc dintr-o slăbiciune a credinciosului, ci din vădită răutate a

voii lui, fiind săvârşite cu precugetare.

Care sunt păcatele strigătoare la cer?

Păcatele strigătoare la cer sunt:

1) Uciderea săvârşită cu voie. Un astfel de păcat a săvârşit, de pildă, Cain. Cu privire la

acest păcat citim în Sfânta Scriptură: „Şi a zis Domnul (lui Cain): Ce ai făcut? Glasul Sângelui

fratelui tău strigă către Mine din pământ” (Fac. 4, 40).

Tot de acest păcat ţin şi cruzimile prin care se tinde la nimicirea vieţii aproapelui, că: răpirea

libertăţii prin robie, războiul de pustiire, precum şi lovirea în cinstea aproapelui, socotită ca o

ucidere morală a lui.

2) Sodomia, adică desfrâul împotriva firii, precum şi împiedicarea cu ştiinţa a zămislirii de

prunci şi lepădarea lor.

Desfrâul împotriva firii şi-a primit numele de sodomie după locuitorii din Sodomă, care pentru


‐ 84 ‐

acest păcat au fost aspru pedepsiţi de Dumnezeu (Fac. 18, 20). Sfântul Apostol Pavel spune că

astfel de fapte ruşinoase nu trebuie să fie nici măcar amintite printre creştini (Efes. 5, 3).

3) Asuprirea văduvelor, orfanilor şi săracilor este un păcat împotriva simţului firesc de

dreptate al omului.

În Sfânta Scriptură se găsesc multe mustrări împotriva celor ce se fac vinovaţi de acest fel de

păcate. „Învăţaţi să faceţi bine, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului,

apăraţi pe văduva” (Isaia 1, 17). Iar Mântuitorul strigă: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor

făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru această mai multă

osânda veţi lua” (Matei 23, 14).

4) Oprirea plăţii lucrătorilor, care de asemenea răneşte dreptatea socială. De acest păcat ţin:

specula ce se face cu braţele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei părţi din

plată, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor. „Iată, plată lucrătorilor care au secerat ţarinile

voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului

Savaot” (Iacov 5, 4

5) Lipsa de cinste şi mulţumire faţă de părinţi. „Cel ce bate pe tata sau pe mama, să fie

omorât. Cel ce va grăi de rău pe tatăl sau pe mama. Să, acela să fie omorât”, se spune în Sfânta

Scriptură (Ies. 21, 15-16).

2. Soroacele de pomenire a morților. De ce? (simbolism)

După tradiţia BOR, pomenirea răposatului prin slujbe cu rugăciuni se face la următoarele

soroace: ziua a treia (corespunde de obicei cu slujba înmormântării), ziua a nouă şi ziua a

patruzecea după moarte; la trei luni, la şase luni, la nouă luni şi doisprezece luni; apoi în fiecare an

în ziua morţii până la împlinirea de 7 ani de la moarte.

Pomenirea se face:

- La 3 zile, în cinstea Sfintei Treimi, întru care ne mântuim şi amintirea învierii celei de a

treia zi a Domnului, care sculându-se din morţi s-a făcut pârgă şi arvuna a învierii celor adormiţi.

Pentru că la trei zile după moarte fata răposatului începe să se desfigureze.

- La 9 zile pt că răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti sau cele 9

cete ale sfinţilor şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul înainte de a muri pe cruce a

făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri.


‐ 85 ‐

Explicaţia filosofică: pt că trupul răposatului începe să se strice afară de inimă.

Conform explicaţiilor filosofice acest proces al descompunerii fizice urmează procesul invers al

zămislirii în pântecele mamei (în a 3a zi se formează inima, în acea zi se fixează la trup şi în a 40 a

zi se alcătuieşte desăvârşit trupul)

- La 40 de zile în amintirea Înălţării Domnului la cer, care a avut loc la 40 e zile de la

Înviere, pt că tot aşa să se înalte şi sufletul nostru la cer.

Explicaţia filosofică: pt că atunci începe să se strice şi inimă

- La 3, 6 9, luni în cinstea Sfintei Treimi căci (6= 2x3 şi 9= 3x3)

- La un an după pildă creştinilor din primele veacuri care prăznuiau în fiecare an ziua

martirilor şi a sfinţilor, ca şi zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo, după cuvântul lui Solomon

că “mai bună este ziua morţii decât a naşterii” (Ecl. 7, 1)

- La 7 ani se face ultima pomenire anuală pt că este număr sfânt amintind de cele 7 zile ale

creaţiei.

Explicaţia filosofică: la 7 ani atunci trupul este cu totul prefăcut în ţărână.

Alte explicaţii sunt acelea despre vămile văzduhului:

3 zile atunci sufletul s-ar înălţa la cer, şi că el ar da târcoale trupului 9 zile pt că sufletul se

înfăţişează pentru a doua oară în faţa lui Dumnezeu pentru a I se închină dup ace au vizitat raiul. La

40 de zile pentru că atunci ar avea loc judecata particulară după peregrinarea de 40 de zile prin

vămile văzduhului, prin rai şi prin iad. Pomenirile de mai sus se fac cu parastas şi Liturghie.

De obicei soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales joi, sâmbătă şi duminică.

3. Liturghia Darurilor... când o săvârşim? Specific etc.

În Biserica Ortodoxă Liturghie Darurilor este specifică Postului Paştilor. Conform can. 52

al Sinodului trulan se poate oficia în orice zi din Postul Mare în afară de zilele aliturgice (luni şi

marţi săptămâna, 1, şi Vinerea patimilor) şi în afară de zilele în care se săvârşesc celelalte 2 Sfinte

Liturghii (sâmbătă şi duminică, Joia Mare şi Bunavestire). Astăzi de obicei se oficiază numai

miercuri şi vineri din post şi la sfinţii mai importanţi din Postul Mare precum Sfinţii 40 de

mucenici, Sf. Haralambie, în Joia Canonului Mare prima şi a doua aflare a capului Sfântului Ioan

Botezătorul (24 feb.) înainte prăznuirea Buneivestiri bineînţeles dacă acestea pică în timpul


‐ 86 ‐

săptămânii.

Timpul în care se oficia aceasta era imediat după citirea ceasului IX, la vremea reglementara a

Vecerniei cu care este şi unită (spre seară), când credincioşii puteau întrerupe ajunarea pentru se

putea împărtăşi. Astfel această Sfântă Liturghie avea în vechime un caracter de priveghere aşa cum

se întâmplă şi cu celelalte 2 Sfinte Liturghii când acestea se uneau cu Vecernia. Astăzi se

săvârşeşte de fapt de dimineaţă adică la vremea cuvenită Sfintei Liturghii.

În ceea ce priveşte specificul acesteia este faptul că se săvârşeşte unită cu vecernia, cântările diferă

şi cel mai important lucru este faptul că preotul scoate Cinstitul Trup şi Sânge al Domnului în

timpul uneia dintre celelalte Sfinte Liturghii pe care le păstrează în Sfântul Chivot până la vremea

cuvenită Liturghiei Darurilor.

4. Când nu scoatem Sf. Evanghelia la Utrenie (cazuri... în anul liturgic... duminicile)

Sfânta Evanghelie nu se scoate la Utrenie în mijlocul bisericii în celelalte sărbători (în afară

de duminici), preotul citind Sfânta Evanghelie dintre Uşile Împărăteşti, iar apoi o aşează pe locul

Său pe Sfântul Antimis, iar la strana nu se mai cânta Învierea lui Hristos ci se trece direct la

Psalmul 50 şi toate celelalte. În aceste sărbători nu se scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul

Bisericii deoarece nu se citeşte din cele 11 Evanghelii ale Învierii.

În Joia Mare, Sâmbătă lui Lazăr, Înălţarea Sfintei Cruci (în orice zi ar pica) şi în toate zilele

Săptămânii Luminate, la Utrenie, tot din cele 11 Evanghelii ale Învierii se citeşte şi chiar dacă la

strana se cântă “Învierea lui Hristos” Sfânta Evanghelie nu este scoate în mijlocul Bisericii.

Nu se cântă “Învierea lui Hristos” şi nu se scoate Sfânta Evanghelie nici în Duminica Floriilor şi

nici în Duminica Rusaliilor, căci atunci se citeşte Evanghelia Praznicului, căci atunci se citeşte

Evanghelia Praznicului, dintre uşile împărăteşti.

La Înălţarea Domnului, Înălţarea Sfintei Cruci, în sâmbăta lui Lazăr se citeşte din Evangheliile

Învierii (din latura de nord a Sfintei Mese), dar nu se scoate Sfânta Evanghelie.

Nu se scoate Sfânta Evanghelie nici la celelalte Sărbători Împărăteşti care pică Duminică pentru că

nu se citesc din cele 11 Evanghelii ale Învierii ci se citeşte din Evanghelia Praznicului.

5. Uşile pocăinței - gl. 8 (clasic)

6. Acestea zice Domnul... gl. 8, antic. 12, Joia Mare, Deni


‐ 87 ‐

BILETUL NUMĂRUL 35

1. Rânduiala Stâlpilor la casa celui răposat... Ce se poate citi? Cum?

În timpul cât mortul sta în casă sau în biserică (dacă este dus acolo), se obişnuieşte să se

citească de către preot la capul mortului, aşa numiţii “stâlpi”, adică pericope din cele 4 Evanghelii.

Preotul fiind înveşmântat epitrahil şi felon (sau numai epitrahil) tămâiază Sfânt Evanghelie şi

trupul celui mort, în mâna stângă o lumânare aprinsă da binecuvântarea mică “Binecuvântat este

Dumnezeul nostru...”, urmează rug. Începătoare în acest timp preotul cădeşte trupul răposatului

de jur – împrejur, apoi troparele pe gl. 4: “Cu duhurile drepţilor... Intru odihna ta Doamne...”

şi celelalte din panahidă sau molitfelnic. Ectenia pentru morţi “Miluieşte – ne pe noi,

Dumnezeule...” la fiecare aliniat cădind pe cel adormit Rug. “Dumnezeul Duhurilor...” şi după

ecfonisul ecteniei zice: “Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie...”

credincioşi răspund cu “Doamne miluieşte” (de 3 ori). Preotul “Înţelepciune, drepţi!”, după care

se citesc “stâlpii” obişnuiţi. Citirea lor începe cu cele 11 Evanghelii ale Învierii (tipărite în

Panahidă sau molitfelnic că “Evanghelii ce se citesc la stâlpi”) şi apoi după cum îngăduie timpul

se citesc în plus şi cele pentru morţi ale zilelor săptămânii, cele de la slujba înmormântării preoţilor

şi cele ce mai crede de cuviinţă preotul.

Unii preoţi citesc din Evangheliar toate pericopele dintre Paşti şi Înălţare, alţii numai pericopele de

sâmbătă, alţii numai Evangheliile morţilor din timpul săptămânii, alţii evangheliile Patimilor

Domnului sau pe cele de la rânduiala Maslului. Citirea se face în mai multe rânduri. Urmează

rugăciunile de dezlegare. Otpust specific “Cel ce a Înviat...”, Amin, iar apoi “Veşnică

pomenire”.

2. Sfeştania: rânduiala (pe scurt), de ce avem nevoie? Etc.

La sfeştanie avem nevoie de: un vas curat cu apă curate, lumânări, cărbuni, tămâie,

busuioc, iar preotul având asupra sa epitrahilul, Sfânta Cruce, Aghiasmatar sau molitfelnic (după

caz). Sfeştania se mai numeşte şi “Aghiasma mică” sau “Sfinţirea aghiazmei mici”. Cuvântul

sfeştanie este cuvânt slavon care înseamnă “luminare” sau “slujba luminării”. Această slujbă se

poate săvârşi la Biserică dar şi la casele credincioşilor, iar uneori şi la râuri şi fântâni, în grădini la


‐ 88 ‐

loc curat. Această slujbă este aceiaşi care se săvârşeşte în Vinerea Luminată la “Izvorul

Tămăduirii” când se sfinţeşte “Aghiazmă Mică”.

Preotul îmbrăcat cu epitrahil da binecuvântarea mică “Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”,

început obişnuit, urm. Ps. 142, slavă... şi acum... aliluia (3 ori), “Dumnezeu este Domnul...” şi

troparele pe gl.4 “Către Născătoarea de Dumnezeu...”, “Slavă... Şi acum... Nu vom tăcea

Născătoare de Dumnezeu...”. Apoi Ps. 50, iar în loc de canon se cântă pe gl. 6 (2 ori) irmosul:

“Ceea ce ai primit bucurie prin Înger...” urmat de tropare cu rugăciuni de laudă şi cereri către

Născătoarea de Dumnezeu sfârşindu-se aceste cu “Slavă... Slăvim pe Tatăl şip e Fiul şi pe

Sfântul Duh...” “Şi acum... Ceea ce în vremile mai de pe urmă...” “Uşa milostivirii...”

Domnului să ne rugăm” cu ecfonisul “Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru...”, “Amin” şi urmează

troparele “Acum a sosit vremea care sfinţeşte pe toţi...” şi celelalte pe gl.6. După aceste “Sfinte

Dumnezeule” (3ori), prochimen, Apostol şi Evanghelie, ectenie mare cu cereri deosebite şi apoi

rugăciune de sfinţire a apei “Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru...” când preotul ajunge cu

citirea la “... Şi acum trimite harul Preasfântului Tău Duh, care sfinţeşte toate, sfinţeşte şi

apa aceasta.” (3 ori) de fiecare dată binecuvântând apă cu mâna dreaptă, afundând-o în apă şi

făcând semnul Sfinte Cruci. După ecf. “Că Tu eşti izvorul tămăduirilor...”, Preotul, “Pace

tuturor” şi celelalte şi citeşte în taina rugăciunea “Pleacă Doamne urechea Ta...” sfârşită cu ecf.

“Că Tu eşti sfinţirea...”.

După aceasta preotul ia cu ambele mâini Sfânta Cruce o afunda cruciş în apă de trei ori în timp ce

se cântă troparul “Mântuieşte Doamne poporul Tău...”, apoi ia sfânta cruce în mâna stângă şi

busuiocul în mâna dreaptă şi stropeşte cu apă sfinţită pe credincioşi, Biserică şi Altarul, casa etc.,

în timp ce la strana se cântă troparul “Darurilor Tale...”, după care sărutând Sfânta Cruce se

stropeşte cu busuiocul pe cap şi o dă spre sărutare şi credincioşilor stropindu-I pe fiecare în parte

cu apă sfinţită, în timpul în care se cântă “Izvorul tămăduirilor...” şi celelalte.

Apoi preotul zice ectenia întreita cu trei cereri după ectenia a treia se cântă “Doamne miluieşte”

(40 ori), ectenia sfârşindu-se cu rug. “Auzi-ne pe noi, Dumnezeule...” unită cu ecfonisul ecteniei

întreite “Că milostiv şi iubitor de oameni...”, după care se face otpust.

3. Perioade când nu se fac parastase cf. tipic

Nu se fac parastase în următoarele zile:


‐ 89 ‐

1. În cele 12 zile dintre Naşterea Domnului şi Boboteaza (mai bine zis de la 20 dec. Când

începe înainte prăznuirea Naşterii Domnului până la 7 ian. Sfântul Ioan Botezătorul) pt. ca bucuria

celor două mari praznice nu se potriveşte cu doliul pt. cei răposaţi.

2. la Praznice Împărăteşti.

3. În săptămâna Patimilor şi Săptămâna Luminată (mai exacte de la Duminica Floriilor

până la Duminica Tomii), pt. ca în săptămâna. Patimilor primează doliul pt. Patimile şi moartea

Mântuitorului, iar în Săptămâna. Luminată bucuria Învierii să nu fie întunecată sau umbrită de

jalea pentru morţii noştrii. Se evita a se face parastase şi în duminicile Penticostarului (între Paste

şi Rusalii) pentru a nu umbri bucuria marelui Praznic al Învierii.

4. de la lăsatului sec de carne (Duminica Înfricoşatei Judecaţi) până în a doua Duminică din

Postul Mare.

În Postul Mare nu se fac parastase în timpul săptămânii (de luni până vineri), pt că atunci se

săvârşeşte Liturghia Darurilor, deoarece parastasul este legat de Liturghia deplină (a Sfântului

Ioan şi a Sfântului Vasile) care în timpul Păresimilor se săvârşeşte sâmbătă şi duminica potrivit

canonului 49 al sân. Din Laodiceea şi can. 52 Trulan, soroacele care pică în în zile de rând se

amână pentru sâmbăta următoare (sâmbetele 4, 5, 6 din Păresimi). În zilele şi perioadele mai sus

menţionate, morţii pot fi pomeniţi în taina la Proscomidie, şi în momentul din timpul Sfintei

Liturghii.

4. Ce înseamnă ieşirea la biserica după cununie? (când, cum)

Obiceiul ca tinerii căsătoriţi să vin a opta zi după cununie la Biserică pentru a li se citi

rânduiala pe care credincioşi o numesc dezlegarea cununiilor (ἡ λὐσις τῶν στεφἐνων), el este

străvechi. El are analogie cu cu ritualul spălării şi al tunderii noului botezat, din rânduiala

botezului, care odinioară avea loc la opt zile după botez.

În vechime, se puneau pe capetele mirilor cununi de ramuri de merişor, pe care ei le purtau timp de

o săptămână şi cu care veneau după opt zile de la cununie la biserică, unde preotul le lua de pe

capetele lor. Acest obicei s-a păstrat până astăzi, în virtutea tradiţiei, păstrând vechea denumire de

“dezlegarea cununiilor”, adică desfacerea cununiţelor de ramuri şi depunerea lor. Tinerii stau

acum la uşa bisericii (sau în pronaos), ca nişte nevrednici de a intra în biserică, pentru că şi-au

pierdut curăţia feciorelnică de mai înainte. Tocmai de aceea preotul se roagă, în molitfa pe care


‐ 90 ‐

le-o citeşte, că Dumnezeu să-i învrednicească a intra din nou în biserică şi a se împărtăşi cu sfintele

taine la vremea cuvenită.

Astăzi vin de obicei la preot după slujbă. La început, molitfa li se citea dimineaţa, înainte de slujbă,

pentru că ei să poată intra apoi cu preotul în biserica şiş a asiste la slujba cum prevede încă

molitfelnicul.

5. Suflete al meu... gl. 2 (de la Canonul cel Mare)

6. Cu trupul adormind ca un muritor... - Gl. 3, luminânda Sf. Paşti

BILETUL NUMĂRUL 36

1. Rugăciunea Dumnezeul duhurilor.

Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul Care ai călcat moartea şi pre diavol ai surpat şi ai dăruit

viaţa lumii Tale, Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tai (N), în loc luminat, în

loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi iartă lor,

ca un Dumnezeu bun şi Iubitor de oameni, toată greşeala ce au săvârşit cu cuvântul, cu lucrul său

cu gândul. Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească. Numai Tu Singur eşti fără de păcat;

dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău adevărul. Ca tu eşti învierea şi odihna

adormiţilor robilor tai (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slava înălţăm, împreună şi Celui

fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţa făcătorului Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.

2. Diferenţe tipiconal-liturgice intre Lit. Sf. Vasile şi Lit. Sf. Ioan.

Ele au aceeaşi rânduială şi nu se deosebesc între ele decât prin textul diferit al anaforalei

(Rugăciunea Sf. Jertfe), mult mai scurt la Sf. Ioan decât la Sf. Vasile, precum şi:

- Rugăciunea pt. “cei chemaţi”;

- Cele 2 rugăciuni pt. credincioşi (înainte de Heruvic);

- Rugăciunea punerii-inainte a Darurilor (de după intrarea cu Cinstitele Daruri);

- Rugăciunea din timpul ecteniei înainte de Tatăl Nostru;

- Rugăciunea de după împărtăşirea cu Sf. Daruri;

- Rugăciunea din timpul consumării Sf. Daruri.

Liturghia Sfântului Vasile se săvârşeşte de 10 ori pe an: primele cinci duminici din Postul


‐ 91 ‐

Mare; Joia şi Sâmbăta Patimilor, ajunul Crăciunului şi ajunul Bobotezei precum şi la 1 ianuarie,

ziua Sfântului Vasile cel Mare.

Când Liturghia Sf. Vasile se face unită cu Vecernia (în Joia şi în Sâmbăta Patimilor precum şi

cele 2 ajunuri), atunci Proscomidia se face în timpul Ceasului IX şi al Vecerniei.

În Sâmbăta Patimilor, la Liturghia Sf. Vasile, se cântă “Câţi în Hristos...” în loc de “Sfinte

Dumnezeule”.

3. Orarul, rugăciune + simbolism.

Este o piesă vestimentară specifica treptei diaconeşti. El are astăzi o formă de fâşie îngustă de

stofa (lăţimea circa 15 cm, lungimea de 4 m), făcută din bumbac, mătase sau în.

Când îl îmbrăca, diaconul sărută crucea de pe el şi zice “Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”,

adică imnul serafimilor din viziunea lui Isaia (4,3).

Sf. Simeon al Tesalonicului în lucrarea “Despre Sf. Hirotonii” spune că orarul arata firea cea

nevăzută a îngerilor şi atârnând pe umeri şi simbolizează aripile. Deasemenea, orarul se încinge

cruciş înainte de împărtăşire, imitând prin aceasta pe serafimi care îşi acoperă ochii în semn de

umilinţă, necutezând să privească slava Domnului.

4. Rânduieli tradiţionale la moarte (la casa celui răposat, înainte de înmormântare).

Trupul mortului e spălat în semn de curăţire, după pilda primilor creştini (Fapte 9,37) cu apă

curată, care ne aduce aminte de apa botezului, prin care răposatul a intrat în Biserică; apoi e

îmbrăcat în straie noi şi curate, închipuind vesmântul cel nou al nestricăciunii, cu care vom învia la

ziua judecăţii.

Trupul e apoi pus în sicriu pt. a fi ferit de greutatea pământului, arătând prin aceasta că e apărat

şi acoperit de „umbra Celui Atotputernic” (Ps. 90, 1). Adormitul e pus cu privirea spre răsărit, ca şi

la botez. Pe piept i se pune o icoană sau o cruce, pt. a arăta ca un creştin îşi dă duhul lui Hristos,

întru Care crede şi I se încredinţează la moarte iar crucea sau icoana e scut împotriva duhurilor

rele.

La capul adormitului şi în sfeşnicele aduse în jurul sicriului se aprind lumânări, căci lumina

este, pe de o parte, călăuza sufletului spre eternitate, risipind întunericul morţii, iar pe de altă parte,

ea Îl simbolizează pe Hristos şi Evanghelia Sa (Ioan 8,12).


‐ 92 ‐

5. Cu sfinții odihneşte... - Gl. 8

6. Doamne Dumnezeul nostru... gl. 7 de la cununie de 3 ori.

BILETUL NUMĂRUL 37

1. Rug. la Vohodul Mic

„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi

ale arhanghelilor spre slujirea slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea aceasta să fie şi intrarea

sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine

toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor. Amin.”

2. Soroace de pomenire a morţilor

a. la 3 zile, în cinstea Sf. Treimi şi în amintirea Învierii cele de a 3-a zi a Mântuitorului;

b. la 9 zile pentru că răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti, şi în

amintirea Ceasului 9 când Mântuitorul a făgăduit tâlharului raiul;

c. la 40 de zile în amintirea Înălţării la cer a Mântuitorului;

d. apoi se mai fac pomeniri la 3, 6, 9 şi 1 an în cinstea şi slavă Sfintei Treimi;

e. la 7 ani, simbolizând cele 7 zile ale Facerii lumii.

3. Sfânta Evanghelie din Duminica 30 dp. Rusalii- reguli şi interpretare

Regula acestei sfintei Evanghelii este aceea că se citeşte întotdeauna în ultima duminica

din luna noiembrie. Interpretarea ţine de fiecare student în parte.


‐ 93 ‐

4. Sfeştania sau Aghiasma Mică

Se mai numeşte Slujba Luminării;

Cele necesare:

a. Când se săvârşeşte în biserică

- masa în mijlocul bisericii (sub policandru), iar pe masă se pune sfânta Evanghelie, sfânta

Cruce, sfeşnice cu lumânări aprinse, vas cu apă şi un mănunchi cu busuioc pentru a se

folosi în stropirea bisericii;

b. Când se săvârşeşte în casă

- se pune la icoană o masă cu o faţă de masă curată, pe ea sfânta Cruce, vasul cu apă în el şi

busuioc lângă, iar alături o ulcică cu tămâie pentru cădit, se aprind lumânări, sau candela,

de este;

Obiceiul „mersului cu botezul”

- în ajunul Bobotezei (în alte părţi la Înălţarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului

Tămăduirii) preotul vizitează parohia întreagă, ori anumite sectoare ale ei, stropind casele

şi pe credincioşi cu aghiasmă şi cântând troparul „În Iordan botezându-te Tu, Doamne...”

(la Bobotează), sau „Mântuieşte Doamne, poporul Tău...” (în celelalte ocazii):

5. Troparele de la începutul Înmormântării

Condac, glasul 4: „Cu duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit, odihneşte, Mântuitorule,

sufletul adormitului robului Tău unde este viaţa cea fericită, care este la Tine, iubitorule de

oameni.”

Tropar, glasul 8: „Cel ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le

chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne,

sufletele adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi

Dumnezeul nostru.”


‐ 94 ‐

6. Condacul sfântului ierarh Nicolae- cântat

- Tropar: „Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine,

turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia

cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele

noastre.”

38-39

BILETUL NUMĂRUL 40

1. Așezarea convoiului mortuar, popasuri la răspântii

În ziua şi la ora stabilită de comun acord cu preotul pentru înmormântare, rudele pregătesc

tămâia şi oferă preotului şi cântăreţului câte o lumânare aprinsă.

După slujba ce se oficiază la casa decedatului (ori la capelă sau casa mortuară), se

organizează procesiunea de înmormântare, care rămâne aceeaşi pană la cimitir.

Convoiul mortuar se aranjează astfel: în frunte merge un credincios cu crucea (care va fi

pusă la căpătâiul mortului); urmează cei ce poartă coliva şi vinul, pomul cu darurile ce să împart

săracilor (simbol al vieţii şi al morţii, închipuind raiul în care se doreşte a ajunge sufletul mortului),

cei cu coroanele (dacă sunt), purtătorii de sfeşnice, cântăreţul şi preotul, carul mortuar (dricul) cu

sicriul, rudele mortului şi ceilalţi participanţi.

Pe drum până la biserică şi apoi până la cimitir, se cântă "Sfinte Dumnezeule" funebru de

către cor sau credincioşi, sub conducerea cântăreţului.

Când convoiul ajunge la anumite răspântii de drumuri ori în locurile legate de viaţă şi

activitatea decedatului sau în dreptul unei biserici, preotul zice în dreptul sicriului ectenia pentru

morţi.

De reţinut:

- Obiceiul de a sparge o cană sau un vas atunci când decedatul este scos din casa pentru

înmormântare este păgân şi exprima menţinerea unei superstiţii care denotă ignoranta.

- Fanfara la înmormântare este un obicei străin de tradiţia ortodoxă, care n-a admis cantarea

instrumentala în cult. De multe ori, astfel de formaţii canta piese muzicale populare, romanţe,

marşuri, care sunt în total dezacord cu sobrietatea evenimentului înmormântării. Astfel de practici


‐ 95 ‐

dovedesc lipsă de seriozitate a celor care le solicită şi puţinul respect ce-l poartă celor decedaţi.

Îndeosebi, în perioadele celor patru mari posturi din an, trebuie evitată cu desăvârşire angajarea

unei fanfare la înmormântare.

- În timpul slujbei la biserică se va păstra aceeaşi atmosferă de linişte şi de reculegere.

2. Rostirea unei pericope la hirotesia intru citeț

După ce Arhiereul rostește rugăciunea hirotesirii întru citeț îi dă candidatului Apostolul său

Psaltirea (de obicei Apostolul) din care candidatul va trebui să citească (cânte recitativul liturgic).

Astfel dacă Apostolul care i se dă de rostit este dintr-o zi oarecare și nu are stihuri citețul va trebui

să caute la sfârșitul Apostolului stihurile corespunzătoare zilei respective. Spre exemplu, dacă este

într-o zi de luni, citețul va deschide la sfârșitul cărții și va rosti stihurile corespunzătoare zilei de

luni. Se întâmplă uneori fie din emoții, fie din lipsa timpului sau a oricărui alt motiv, iar citețul nu

are timp, îndemânarea necesară să caute la sfârșitul cărții, astfel el va fi nevoit să, improvizeze”, să

spună din memorie două stihuri. Exemplu: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor

Lui, Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Etc.

3. Formula prescurtată de introducere a otpustului

Preotul: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție!

Strana: Slavă... Și Acum... Doamne miluieşte de 3 ori Binecuvintează părinte

Și urmează cuvenitul Otpust în funcție de slujbă, sărbătoare. Rânduiala prescurtată de introducere

a Apostolului se săvârșește la Sf. Liturghie și la toate Sfintele Taine, la Ceasuri, Miezonoptică,

Pavecernița, Acatist, Paraclis și la toate slujbele care nu se zice înainte de sfârșit Înțelepciune!!!

4. Rânduiala vecerniei de la ectenia cererilor până la sfârșit

Preotul: Pace tuturor! Strana: Și duhului Tău! Preotul: Capetele noastre Domnului să le

plecăm! Strana: Ție Doamne! Preotul citește în taină cu capul descoperit rugăciunea plecării

capetelor.

Preotul: Fie stăpânirea... (ecfonis)


‐ 96 ‐

Strana: Stihoavna din Octoih pe glasul de rând. La Slavă... se cântă din Minei, Și acum... a

Născătoarei din Octoih pe glasul indicat de Minei. Dacă nu are Slavă... în Minei se cântă Slavă... Și

acum din Octoih pe glasul de rând. Apoi rugăciunea Acum slobozește... și rugăciunile începătoare.

Apoi toparele: Troparul Învieri o dată, Slavă... troparul sfântului din Minei, Și acum... troparul

Născătoarei din Octoih pe glasul indicat din Minei. După tropare preotul deschide ușile

împărătești zicând: Înțelepciune!

Strana: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru totdeauna...

Strana: Amin. Întărește Dumnezeule...

Preotul: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu...

Strana: Ceea ce ești mai cinstită...

Preotul: Slavă Ție Dumnezeul nostru, nădejdea noastră...

Strana: Slavă... Și acum... Doamne miluiește de 3 ori, Părinte binecuvintează!

Preotul: Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale

Sfinților Apostoli, ale Sfântului (al cărui hram îl poartă biserica) ale Sfântului a cărui pomenire o

săvârșim, ale sfinților și drepților Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor sfinților, să ne

miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.

Strana: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri...

Strana: Amin.

5. Cela ce prin adâncul... - Gl. 8, Pe tine zid și liman...

6. Doamne armă... - Clasic, de la Sf. Maslu, gl. 8

7188 Penticostar, Buc., 1973

Note

Învăţătură pentru rînduiala sfîntului artos care se face în mănăstiri în Săptămîna Luminată


Note

TIPIC


Note

TIPIC înmormîntare, paraclis, etc


Note

Luni în Săptămîna Luminată. La Vecernie.


Note

TIPIC

Documents

SPL2.5 (1)