STJLURILE FUNCTIONALE ALE LIMB/I ROMANEold.isjdolj.ro/down/RED-DW/_Liceal/Limba-si-comunicare/Limba si... · romana in diferite contexte. Importanta acestei teme este determinata

STJLURILE FUNCTIONALE ALE LIMB/I ROMANE ,

-AUXILIAR DIDACTIC-

Propunator:

Prof. Alina-Mariana Zaria

Liceul Teoretic ,,Constantin Brancoveanu"

Dabuleni , Dolj

Stilurile functionale

CUPRINS

I. Motivarea generala a alegerii temei ............................................................... ................................................. 3

~UL.II

l. Comunicarea ~i situatia de comun icare ............................ .... .. .................. .... ............................... . .. ... .............. 5 I. I. Definitie. Clasificare ........................................ ........................................... ............................................................ 5 1.2. Schema comunicarii (Roman Jakobson) ~i functiile comunicarii ........................................................................... 6

2. Stilurile fu nctionale ................... ..... ........................... ............................ .. .................................... .. ... .. ............ 8 2. 1. Stilul: defini\ie, accepti i ............................................................... ... .......................................................... ... ........... 8 2.2. Stilurile functionale: definitie, aparitie, criterii de clasificare ........... .. .................................. ................. ................. 9

2.2.1. Stilul juridico-administrativ .. ......... ... ..... ...................... ... ..... ............. ...... ..... ........ .... ........ .. ....... .......... ...... .. ......... ..... ...... ... 13 2.2.2. Stilul beletristic ... ....... ....... .... .... .. .. .... .. ... ....... .. ... .... .... ............. ......... ........... ....................... ...................... .. .... ....... ....... ...... 16 2.2.3. Stilul colocvial ..... ................. .. .. .. .. .. ....... .... ... .. .. ... ....... .. .. ....... .. .......................... .......... ..... ........ ... .. .... ... ........ ... ... .... .... .... ... 19 2.2.4. Stilul publicistic .... ... .......... ... ..... .. ... ...... ... ..... .. ... ... .. ... .... .... .... ..... ............ .... .. ...... ..... .... . .. .. .................................. 2 1 2.2.S. Stilul ~tiintific ........................... .. ....... ....... .. .. .. .. .. .... ... .... ... ..... ... ..... .. ....... .... ..... ... .. .. ...... .. .... ... ... .... ... ...... .. .. ...... ... .............. . 25

2.3. Calitalile stilului ... ................. ........................................................... ... .............. ..................................................... 28 2.3 .1. Calitlltile generale a le stilului : defini \ie; abaleri ............ ... ... ...... .............. ... ... .. .. .. ......... ... ... ... .. .. .. ... ....... ........... ........ ... ... .... 28 2.3.2. Calit11tile particulare ale stilului: delin itie, abateri .. .. .. .... ... .............. .. ............ ........ .. ........... ..... .. .. .. .. ... ... .......... ............. .... . 30

2

Stilurile functiona/e

CAPITOLUL I

ARGUMENT

1. Motivarea gcnerala a alegerii temei:

Actualitatea temei St;/urile func{ionale ale limbii romane este data, 'in primul rand, de noi le

perspective aduse asupra situatiilor de comunicare, indeosebi la nivelul elevilor de liceu. Actul de

comunicare presupune. pe de o parte, cunoa~terea normelor lingvistice, pe de alta parte, dispune de

incarcatura emotionala, eviden1iindu-se astfel circuitul deschis intre lirnbaj ~i real itate. Necesitatea

abordarii acestei teme generale, dar ~i a subtemei referitoare la stilurile functionale este deterrninatii de

nevo.ia conturiirii unei imagini asupra relatiei dintre actul de comunicare ~i situatiile concrete de viata

la nivelul gandirii elevilor din 'invatamantul liceal.

Pentru elevi, este foa1te important sa con~tientizeze faptul ca, prin comunicare. se emit judecati

de valoare, analize, opinii. pot interaqiona cu realitatea, se raporteaza la ea ~i o asimileaza. Se constata

atat dificulUiti metodologice ale abordarii acestei teme ca urmare a existentei unui orizont traditional la

nivelul predfilii la clasa - elevii nu sunt mcurajati sa cornunice, indiferent de situatie, cat ~i dificultati

teoretice detem1inate de perspectivele diferite asupra actului de comunicare ~i, 1n special, asupra

notiunii de sti/lmegistrate in lucrarile de specialitate.

Studiul limbii ~i literaturii romane are o contributie esentiala la formarea unei personalitati

autonome a elevilor. capabile de discemamant ~i de spirit critic, apte sa-~i argumenteze propriile

optiuni dotate cu sensibilitate esteticii, avand con~tiinta propriei identitati culturale ~i manifestand

interes pentru vari~tatea formelor de expresie artistica.

De multe ori, elevii nu reu~esc sa gaseasca modalitatea de a utiliza corect ~i eficient I irnba

romana in diferite contexte. Importanta acestei teme este determinata de rolul stilurilor functionale In

cadrul aparatului comunicarii: elevii trebuie sa detina notiuni asupra schemei comunicfilii, configurate

in special prin rolurile locutorului ~i interlocutorului. dar ~i cuno~tinte asupra stilurilor functionale ce

presupun folosirea resurselor limbii in diferite domenii ale activitatii sociale.

Aspectul scris ~i oral al comunicarii interactioneaza ~i se conditioneaza reciproc. A vand 'in

vedere faptul ca limba este un fenomen dinamic, in continua schimbare, uti lizarea corecta a limbii

romane este o problema permanenta, aflata in atentia lingvi~ tjJor.

In contextul refonnei in invatamant, noul curriculum are in vedere pregatirea elevilor pentn.1

situatii reale de comunicare; elevul trebuie lncurajat sa iniiieze o conversatie. sa-~i exprime ~i sa-~i

argumenteze punctul de vedere, sa-~i susfina ideile ~i atitudinile, sa redacteze texte lncadrate diferitelor

sti I uri functionale necesare existentei cotidiene.

Evident ca abordarea studiului referitor la adecvarea stilurilor funqionale in diferite situatii de

comunicare vizeaza programele ~colare de liceu la limba ~i literatura romana, lntrucat una dintre

3

Stiluri/e functiona/e

competentele specifice prevazute de aceste programe $CO!are este utilizarea corectii ~; adecvatii a

formelor exprimiirii orale ~; scrise fn diverse situa{ii de comunicare.

Este necesar ca, in $COala, predarea - invatarea sa urmareasca Zimba infuncfiune, in variante le ei

orala $i scrisa, normata $i literara, iar nu limba ca sistem abstract. lntereseazii viziunea comunicativ -

pragmatica a procesului instructiv-educativ, nu intereseazii predarea conformii cu gradul de

cunoa~tere a no/iunilor dobtindite, a unor cuno$tinte grarnaticale, ci abordarea lor realistii pentru o

comunicare adecvata 'in orice fel de 1mprejurare.

Pentru elevii absolventi ai unui liceu cu profit teoretic este, de asemenea, important sa obtina

competente specifice de redactare sau fonnulare a unor texte cu caracter func tional $i utilitar pentru o

mai U$Oara insertie socio-profesionala, pentru accesul pe piata muncii $i pentru abordarea mai

pragmatica a universului specializarii personale.

Din aceasta perspectiva, foarte importanta devine Proba de eva/uare a competenfelor

lingvistice de comunicarea oralii fn Umba romana din cadrul exarnenului de bacalaureat. proba

introdusa incepand cu anul $Colar 2009-2010. Conform Grilei descriptorilor compete11/ei de

conumicare, ill prezentarea raspunsuJui sau, candidatul trebuie sa faca dovada stapanirii urmatoarelor

cinci capacitati, deprinderi, abi litati ~i elemente de competenta: fnfelegerea texrului, exprimarea ~·i

argumentarea unui punc/ de vedere, organizarea discursului, adaptarea la siruafia de comunicare ~i

utilizarea limbii lilerare1 .

Actele de limbaj vor fi exemplificate cu ajutorul unor texte suport diverse, alese conform

programei de bacalaureat (de tip narativ, descriptiv, informativ, argumentativ), care pot utiliza o

varietate de limbaje (standard, literar, colocvial, popular, regional, arhaic; argou, jargon).

in fiecare tara europeana, se creeaza premisele elabora.rii unor politici educationale In

domeniul lingvistic $i a unor programe ~colare diversificate, deopotriva generale $i specifice, conditie

a promovarii plurilingvismului $i a cetateniei democratice, ca derivate ale Cadrului European Comun

de Referinta pentru limbile modeme - CECR.

1 Vezi Anexa nr. I - Grila descriptorilor competentei de comunicare - proba A - Bacalaureat 20 I 0 4

Stiluri/e functionale

CAPITOLULII

STILURILE FUNCTIONALE. ASPECTE TEORETICE

Fundamentarea teoretica a stilurilor functionale presupune o trecere In revista a conceptuJui de

comunicare, a tipurilor de comunicare, a elementelor $i functiilor acesteia. Toate acestea sunt necesare

pentru a 1ntelege factorii ce determina constituirea w1ei sihia~ i de comunicare, utilizarea stilurilor

functionale fiind diferita tocmai in functie de situatiile de comunicare. De asemenea, un spatiu teoretic

mai ext.ins este dedicat definirii, analizei $i conturarii stiluri lor funqionale ale limbii romane, pomind

de la viziunea traditionala pana la conceptii actuale.

1. Comuoicarea I situapa de comunicare

1.1. Definitie. Clasificare.

Exista numeroase definitii ale termenului comunicare, majoritatea avand w1 nucleu comun:

Comunicare sf: l. actiunea de a comwlica; 2. in$tiintare, veste, $tire; 3. contact, relatie,

legatura; 4. prezentare intr-un cerc restrans de speciali$ti a unei contributii personale intr-o problema

$fiintifica; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentari (< comunica)2.

Comunicarea este w1 proces de transmitere a unui mesaj de la o sursa la o destinatie, folosind

un anurnit cod $.i un anw11it canal. Referitor la comunicarea interpersonala, aceasta presupune doi

participanti (emitatorul $i receptorul) $i se realizeaza prin combinarea celor trei forme de comunicare:

• Comunicarea verbala - care se realizeaza pr.in cuvinte grupate in structuri lingvistice

purtatoare de sens ( enunturi),

• Comunicarea nonverbata - care se realizeaza cu ajutorul mimic.ii ~i gesturilor;

• Comunicarea paraverbala - care se realizeaza prin sunete, combinatii de sunete,

exclamatii ale caror semnificatii se pot deduce din context.

Studiile de specialitate considera ca, uneo1i, comunicarii verbale i se asociaza elemente

nonverbale ~i paraverbale, intr-o combinatie numita comunicare mixtii. In scris, tonul, gesturile,

mimica sunt sugerate ~i prin sernnele de punctuatie.

Orice situatie in care se transmite infom1atia poate fi :

• fictionala

• non - fictionala ( reala )

2 Marcu, Florin Mare/e dicjionar de neologisme, Editura Saeculum, 2000

5


1.2. Schema comunicarii (Roman Jakobson) ~i functiile comunicarii.

Roman Jakobson este printre primii lingvi~ti care au alci'ituit o schema a comunici'irii, un model

de comunicare elaborat privitor la limbaj. in orice ,,act de comunicare verbala" intervin, spune el,

urmatorii factori3:

destinator (emitator ) - trimite mesaj destinatarului (emite)

mesaj - necesita un context pentru a fi operant;

context - "referent"; verbalizat, susceptibil a fi verbalizat de catre destinatar;

cod - ansamblul de semne comun emitatorului ~i destinatarului; codificatorului si decodificatorului;

canal - contact, conexiune psihologica lntre emitator si destinatar, care le pe1mit sa stabileasca ~i sa

mentini'i comunicarea;

destinatar - prime~te mesajul transmis (receptor)

Schema ar fi4 :

Destina tor (emitator)

Context (referent)

Mesaj

Canal (contact)

Cod

Destina tar (receptor)

in modelul Jakobson, cele ~ase elemente ale comunicarii genereaza ~ase functii, fiecarui

element corespunzandu-i o anumiti'i funciie:

Roman Jakobson, Essa is de I inguistique generate, Ed.Minuit, Paris, 1963, p.213-220 4 Cotoara, Daniela - lector univ. drd., Modele ale comuniclirii, p.114

6


Destina tor (Emitator)

Funcpe expresiva

Context (Referent) Funcfie r eferenpala

Mcsaj Functie poetica

Canal F uncpe fatica

Cod Funcpe metalingvistica

1. Functia referentiala - centrata pe referent - scop :

- retrimite la referenti situational ~i textual;

- fundament al mesajelor.

2. Functia expresiva - centrata pe emitator:

Receptor Functie conativa

- comunicarea impresiilor, a ideilor. judecatilor emitatorului asupra continutului mesajelor.

3. Funcpa conativa5 - centrata pe receptor:

- atrage atentia receptorului.

4. Functia fatica - centrata pe canal:

- stabile~te, mentine, intrerupe contactul fizic ~i psihic cu receptorul

- verifica trecerea fizica a mesajului.

5. Functia metalingvistica - centrata pe cod (limba)- scop:

- define~te sensul termenilor necunoscuti.

6. Funcfia poetica- centrata pe rnesaj:

- pune accentul pe .,partea palpabi la a semnelor'·.

De fapt, functia limbajului stabile~te o relatie intre o anumita fonna lingvistica ~i situatia

(contextul, pozitia sociala ori interpersonala) ill care aceasta este utilizata; functia limbajului

insumeaza comunicarea idei lor, exprimarea atitudinilor sau a afecte1or. Astfel, scopul limbajului fiind

acela de a transmite informatii, esen[iala ramane fuoctia sa de comunicare. Comuoicarea organizeaza

enuntul In forme diferite, ceea ce duce la existenta unor tipuri diferite de mesaje ~i. implicit, la aparitia

acestor functii ale limbajului.

5 Termenul de conativ provine din latinescul conari care inseamna a arata. a intreprinde. a lncerca. 7


2. Stilurile functionale

2.1. Stilul: definitie, acceptii

Inca din 1941 , 'in studiul intitulat ,, Dubla intenfie a limbajului .Ji problema stilului", Tudor

Vianu definea stil ul ca filnd ,, expresia unei individualitafi". Autorul studiului i~i intare~te opinfa

reproducand definitia data sti I ul ui de renumj rul lingvist Vossler: ,, Stilul este fntrebuinf area individua!Ci

a limbii".

STIL, stiluri. s.n. I. 1. Mod specific de expnrnare intr-un anumit domernu al activitatii

omene~ti, pentru anumite scopuri ale comunicfuii; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec.

totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folose~te un scriitor pentru a obtine anumite efecte de ordin

artistic. • Gre!jeala de stil = gre~eala de exprimare constand fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei,

fie dintr-o intrebuintare improprie a termenilor. + Talentul, arta de a exprima ideile ~i sentimentele

intr-o fo1ma aleasa, personala. + Limbaj. + (Rar) Constructia caracteristica a frazei intr-o limba. 2.

Ansamblul particularitatilor de maillfestare specifice unui popor, unei colectivitati sau unui individ. +

Loe. adj . De stil = executat dupa moda unei anumite epoci din trecut. +Mod, fel de a fi , de a actiona,

de a se comporta. + Loe. adj. ~i adv. instil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de

mari, cu arnploare. 3. Fiecare dintre cele doua principale sisteme de calculare a timpului calendaristic,

1ntre care exista o diforen¢ de 13 zile. • Stil nou "" metoda de socotire a timpului calendaristic dupa

calendarul grego1ian. Stil vechi = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarnl iulian.

II. Condei de metal sau de os, ascutit la un capat $i tUitit la celalalt, cu care se scria in antichitate pe

tablitele de ceara. III. (Bot.) Portiune subtire ~i cilindrica a pistilului, care pome~te de la ovar $i se

termina cu stigmatul. [Pl. ~i: (III) stile] - Din fr. style, lat. stilus6•

Stilul (din gr. stylos = instrument de scris; lat. stylus - condei) reprezinta felul propriu In care

se exprima o persoana; este modul pa1ticular de fo losire a mijloacelor lingvistice In diferite domerni de

activitate. Stilul este omul fnsu~i - ("Le style c'est l'homme meme"), dupa cum spunea naturalistul

francez Buffon.

Definitia stilului • Felul personal de a se exprima al unei persoane - in accepria curenta; • Mod

particular de folosire a resurselor lirnbii 1n diverse domenii de activitate - in acceptia lingvistica; •

Ansarnblul mij loacelor folosite pentru a obtine efecte artistice - in acceptie literara.

Definitiile propuse pentru conceptul de stil al limbii literare sunt, in general, asemanatoare,

aducand in discuJie trasaturi identice sau apropiate7. Ion Coteanu (care prefera termenul de limbaj)

vorbe~te despre ,,un sistem lingvistic mai mult sau putin specializat in redarea continutului de idei

specifice unei activitati profesionale, unuia sau mai multor domenii din viata social-culturala, cum sunt

6Academia Romana, Institutul de Lingvistica "(orgu Jordan", Dicfionaru/ e.xplicativ al limbii romdne, Editura Univers Enciclopedic, 1998, lit. S

7 Topalli, Drago~ Vlad - Compendiu de istorie a limbii romdne liLerare (panii la 1881) . Craiova, EUC, 200 I , p.32

8 ~


arta literaturii, ~tiinta sau tehnica, filozofia, critica literara ~i artistica, istoria, viata familialii etc., care,

toate, au, ori tiod sii aiba, cuvinte, expresii ~i reguli proprii de organizare rezultate din diverse restrictii

impuse limbii."8 Cu alte cuvinte, ,,orice limbaj nu este decat limba careia i se atribuie o destinatie

speciala."9 Defini!ii asemanatoare propun C. Maneca: ,,stilul este ansamblul elementelor fonetice,

morfologice, sintactice $i lexicale, folosite intr-o comunicare de un anumit tip, ansamblul dete1minat

de continutul $i de mijloacele lingvistice alese de vorbitor pentru a o transmite" 10 sau I. GheP.e:

,.ansamblul (convenponal) al particularitatilor lingvistice (fonetice, morfologice, sintactice, lexicale) ~i

expresive necesare pentru a exprima un mesaj dintr-un anumit domeniu al culturii (scrise)"11.

A vand In vedere domeniile variate de referinta ale tennenului stil, lucrarea de fata l~i propune

o analiza succinta a acestuia in acceptie lingvistica.

2.2. Stilurile funcfionale

Stilul se define~te ca totalitatea particularitatilor lexicale, morfologice, siotactice ~i topice

caracteristice modului de exprimare orala ~i scrisa a unui individ sau a unei categorii de vorbitori .

Stilul functional este modul de a folosi limba de catre anumite grupuri de vorbitori care au o forrnatie

culturala comuna ~i activeaza in acel~i mediu.

Stilul functional este o varianta a limbii care indepline$te functii de comunicare trHt-un

domeniu de activitate determinat (limbaj functional) . Orice stil functional apare ca un model care

exercita o anumita presiune asupra con~tiin1ei vorbitorilor.

Limba se realizeaza in planul concret intr-o serie de varietap la baza carora se gasesc mesajeJe

individuale. Fo1warea principalelor variante ale lirnbii este data de:

a) factorul geografic

b) factorul socio-cultural

Cea dintai detennina stratificarea unui idiom in: gramn, subdialecte, dialecte din a caror

organizare intr-un sistem rezulta structura dialectica a limbii.

Cel de-al doilea factor determina aparitia stilurilor functionale (variante culturale), forme

concrete de realizare a limbii literare.

Dupa unii autori (D. Irimia), se poate semnala o dinamica permanenta intre trasaturiJe distincte

ale unui anumit stiJ ~i o zona de interferenta lntre stiluri. Fiecare sti l func~ona] se caracterizeaza prin

prezenta unor particularitati de limba (fonetice, morfologice, sintactice, lexicale) ~i a unor elemente

8 Coteanu, Ion - Sti/isticafimc/iona/a a limbii romdne, Bucw·e~ti, Editura Academiei, 1973, p.45 9 Jdem 10 Maneca, C. Considerafii asupra stilurilor limbii romane /iterare in luminafi"ecven(ei cuvintelor, In LR, XV, nr. 4, 1966, p. 356 11 Ghetie.lon lstoria /imbii romane literare, Privire sintetica, Bucure~ti, E$E, 1978, p.27-28

9


expresive utilizate pentru exp1imarea unui mesaj specific, 'intr-tm anumit domeniu al culturii (C.

Maneca, I. Ghetie ). 12

Constituirea stilurilor functionale a reprezentat un proces de lunga duratil., conturat In trei etape:

• 0 faza de 'inceput (sec. XVI-XVII), i'n care se <listing elementele de baza a trei variante:

beletristica, juridico-administrativa, telmico-~tiintifica ;

• 0 faza de defin itivare (sec. XVIII);

• 0 faza de modernizare (sec. XIX), continuata de faza contemporana (din a douajumatate a sec.

al XX-lea)13.

Cu siguranta, exista multe controverse 'in ceea ce prive~te stabilirea numarului de stiluri.

precum ~i raporturile existente intre ele.

in studiul Limbaje de specialitate, Olga Balanescu realizeaza o prezentare diacronica a

clasificarii stilurilor in funqie de diferi te criterii. Aplicarea principiului dihotomic vizeaza impa11irea

limbii in doua variante: stil popular (limba populara) ~i stil (lim.ba) literar(a).

Cea mai veche clasificare, conform autoarei, ii apartine lui Iorgu Jordan care stabile~te

urmatoarea stratificare pentru ramificatia literara, aplicand criteriul socio-cultural :

1. stil literar propriu-zis (artistic)

2. stil ~tiin~fic ~i tehnic

3. stil oficial

4. stil oratoric

5. stil familiar14.

in 1970, Jon Coteanu stabilea unnatoarea configuratie stilistica a limbii 15:

9asis~ .--L- im_ b_aJ-. p_o_p_ul_ar- .....,J .-L-im-b-aj-h-te-rar-(-st_an_d_ar_d_)~

7 '\ cotidian solemn artistic

~~ ~tiintific

A 1 2 proza poez:ie oficial acte

particulare

12 Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,,lorgu Jordan" - Encicfopedia Limbii romane, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006. p. 538-539 13 Idem 14 Balanescu, Olga - Limbaje de specialitate, capitolul I: Puncte cardinale. Conflgurafia stilistica a limbii Univ. Bue. 2003,p.2

15 Balanescu, Olga- Limbaje de specia!itate, capitolul I: Puncte cardinale. Configurafia stilisticii a limbii Univ. Bue. 2003, p.2-5

10 $--


In 1973, pomind de la criteriu] expresivitatii, revine asupra acestei scheme reunind sti lurile

administrativ ~i ~ti i n\ific sub numele limbaj non-artistic, pentru a se eviden\ia mai clar opozitia

aceshiia cu limbajul artistic16•

Diasistem

Limbaj cultivat

-----------Limbaj popular

------------Artistic ~

Proza Poezie

... .. ' ' ' ', / 1 \',

I I \ \. I I \ \. ,,, ,,,, ,

Mesqje Mesaje

I

Non-artistice ~

Altistic /~

Non-artistice /-.............

Nuantat Standard $ti.inPfic1 $ti.inPfici Proza Poezictehnic etc. "Sa\ie

II\ II\ .. ..

II\ , , \ '" I I \ I I\ I o \ I ' \

~ Mesqje

? Mesaje Mesaje Mesaje Mesaje Mesa.Je

Orientand atentia asupra mesajului, Olga Balanescu distinge texte artistice ~i non-

artistice; de asemenea, referindu-se strict Ia domeniul de activitate in care limbajul respectiv este

intrebuintat distinge: stilul tehnico-~tiintific, stilul oficial-administrativ, stilul publicistic, stilul

oratoric.

Flora $uteu propune urmatoarea clasificare a stilurilor functionale17 :

I diasistemul limbii date

II. . ul/_ ~ ul " -vananta c ttvata vananta nee ttvata

III. ~ /

varianta standard

IV. varianta s~ ~ta solemni.

V . . I -ul . I . ul vanante parttc are vanante parttc are

Stilistica functionala romaneasca din anii '60-'70, continuata de sintezele aparute In anii

urmatori, a incercat o definire cat mai riguroasa, In linie structuralista, a sistemului stilistic al limbii:

prin dezbateri interesante, din care insa azi pare desueta obsesia de a determina cat mai exact numarul

sti luri lor ~i de a le 1ncadra lntr-o schema. Rezultatul controverselor, transmis manualelor ~i devenit

aproape o dogma, postula existenta 1n lirnba literara a stilurilor (sau limbajelor): ~tiintific (~i tehnic),

juridic (~i administrativ), literar, eventual ~ i publicistic. Descrierile detaliate ale acestor stiluri, cu

particularitatile diferitelor lor nivele lingvistice (fonetic, morfosintactic, lexical, pragmatic), raman

16 I. Coteanu, Stilisticafimc{ionalii a limbii romdne, Bucure$ti, Editura Academiei, 1973, p. 50 " " """'"'" Olga- Umba;e de spedaUta1e, o.pltolul lo Puncte cardlna/e. Cmiflgura/la stHlstlcU a NmbH ';JJ,'· 2003. p.2·5

11


perfect valabile $i pline de utilitate. Mai putin intemeiata $i nu foarte productiva pare astazi ideea unei

clasificari omogene, in care sti lurile functionale sa apara ca unitati de acela~i rang, net separabile:

complexitatea fenomenelor stiListice, dependenta !or de factori culturali $i sociali se opune

reductionismului bazat pe opozitii binare ~i ierarhizarii rigide 18.

Se recuno~te existenta a doua stiluri: beletristic §i §tiintific. Stilul juridico-administrativ,

dupa unii auto1i este un stil autonom, pe cand altii 11 1nglobeaza in eel ~tiintific.

discu~e:

• stilul publicistic (G. Bolocan, Paula Diaconescu, D. lrimia)

• stilul sportiv (H. Jacquier, M. Seche)

• stilul colocvial (C. Maneca)

• stilul oficial §i oratoric (Iorgu Jordan)

• stilul religios/bisericesc (D. lrimia, Gh. Chivu)

Se mai pun in

Criteriile care stau la baza diverselor delimitari ale variantelor stilistice vizeaza. diferite

aspecte: factorul social-cultural, criteriul expresivitatii, cercetarea statistica a unor e~antioane de lexic,

natura/forma comunicarii, continutul/scopul/imprejurarile comunicarii, tipul de relatii dintre emitator

~i receptor, dintre referent ~i lurnea extraverbala, factorul estetic etc. 19

S-au emis diferite opinii ~i in ceea ce prive~te raporturile dintre sti luri ~i organizarea lor

intr-un sistem, imaginandu-se de exemplu o ierarhie stilistica ce presupune 4 sau 5 nivele de

generalizare (Ion Coteanu), dupa criterii variabile sau scheme cu 5 trepte (Lidia Sfirlea) care implica

actiunea unui factor extralingvistic (grad de cultura, con1inut ~i scop al comunicarii, factor estetic,

activitate social-culturala etc.). Schemele propuse au ca element comun primul nivel al diasistemului

imaginat pe doua ramificatii (denumite diferit in functie de viziunea fiecarui autor): limbaj popular-

limbaj literar/standard/cultivat (l.Coteanu) (vezi notele 17•18) , varianta oficiala - varianta

neoficiala (Lidia Sfa.rlea), varianta cultivata varianta necultivata (Flora $uteu) (vezi nota19) , aspect

popular - aspect cult (Paula Diaconescu).20

Variantele lingvistice sunt intr-o relatie ierarhica ~i formeaza un diasistem al limbii. Relatiile

care guverneaza ierarhia funqionala a limbii sunt cuplurile: identitate - diferenta, general-particular.

Diasistemul limbii se concretizeaza in stilul literar (care corespunde celui mai inalt nivel de exprimare

artistica) ~i stilul neliterar (reversul celui dintai). A$adar, diasistemul se manifesta prin mesaje, iar

aceasta dispunere ierarhica se poate configura schematic astfel21:

18 Zafiu, Rodica - Diversitate stilistica in romdna actuala, Univ. Bue. 2003, p. I 19 Academia Romana, Jnstitutul de lingvistica ,,lorgu Iordan"-Enciclopedia limbii romane, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006, p.538 10 Academia Romana, Institutul de lingvistica ,,lorgu Iordan"- Enciclopedia limbii romane, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006, 538 21 Balanescu, O lga-limbaje de specialitate, capitolul I: Puncte cardinale. Co11jigurafia stilisticii a limbii, Univ. Bue. 2003, p.4

12 H-


I Diasistem I jJ,

jJ, St:iluri

Conventia actuala accepta trei stiluri literare: ~tiinfific, juridico-administrativ ~i beletristic.

Limba presei include elemente ale unei individualitati puternice, astfel incat celor trei stiluri Ii se poate

adauga, in opinia noastra, stilu1 publicistic22 ; este discutabila ~i existenta stilul colocvial (C. Maneca)

sau familiar (I. Iordan) ill cadrul stilurilor literare romane~ti . 23

Tennenul stil, lnsotit uneori de determinari, poate denumi orice manifestare diferentiata a limbii

~i a vorbirii (stil oral, direct, indirect, concis sau lapidar, propriu, figurat, epistolar, familiar,

particular). Dupa Ion Coteanu, fiecare vorbitor ar fo losi mai multe asemenea stiluri, utilizandu-le

diferentiat sau amalgamat In funqie de irnprejurari. Se folose~te ~i sintagma registre stilistice (registrul

neutru, solemn, familiar), care ar reprezenta maniere de concretizare a stilurilor.

A vand in vedere aspectele teoretice prezentate mai sus, lucrarea de fata va analiza caracteristicile

celor cinci stiluri functionale recunoscute de majoritatea lucrarilor de specialitate, precum ~i calitatile

generale ~i particulare ale stilurilor:

• administrativ Uuridico-administrat iv);

• beletristic;

• colocvial;

• publicistic;

• ~tiinpfic .

2.2.1. Stilul juridico-administrativ

,, Romania este stat de drept, democratic $i social, in care demnitatea omului, drepturile $i

libertafile cetii{enilor, libera dezvoltare a personalitafii umane, dreptatea $i pluralismul politic

reprezinta valori supreme, fn spiritul tradi{iilor democratice ale poporului roman $i idealurilor

Revolufiei din decembrie 1989, $i sun! garantate. "

(Constitufia Romfmiei, art.I, alin.(3))

Stilul juridico-administrativ este propriu adrninistratiei de stat, dispozitiilor, ordonantelor ~i

decretelor unui organ administrativ de stat, presupunand existenta unor acte tipice, specifice: referatul,

darea de seama, adeverinta, decizia, hotararea, cererea, raportul, cuITiculum vitae, proces-verbaJ,

adeverinta, etc. Fata de alte stiluri funqionale ale lirnbii, stilul administrativ, numit de unii autori

oficial (I. Ghetie. Lidia Sfulea), are cea mai mica libertate de exprimare.

12 Topala, Drago~ Vlad - Compendiu de istorie a limbii romane literare (pcina la 1881), Craiova, EUC, 2001 , p.38 13 Idem

13


Stilul oficial-administrativ este mai conservator decat celelalte stiluri; este realizat indeosebi '.in

forma scrisa monologata, dar poate lua ~i forma dialogului (ln corespondenta oficiala, in negocieri, in

rapo1turile cetafenilor cu autoritatile sau 1n ac!iunile judiciare); se desr~oara lntr-un cadru

institutional, local ;;i temporal, precis. Formele sale textuale pot fi24: normative (legi, decrete, hotarari,

ordonante, instructiuni, circulare etc), de documentare (procesul-verbal, memoriul, protocolul,

rezolutia, contractul etc.), de informare (anuniul, declarapa, in~tiintarea, notificarea, formularul de

ln.scriere, telegrama), de serviciu (tabel nominal, inventarul, factura, diploma), de corespondenta

(scrisoarea, oferta etc). in raport cu alte stiluri este Inch.is la in:fluenfe, servind ca sursa de imprumuturi

lndeosebi stilului pub I icistic.

Fiind mai putin diversificat decat alte stiluri, are ~i el cateva va1iate inteme: limbajul juridic

legislativ (conservator, nediferentiat), limbajuljuridic oratoric (caracter oral, deschis aparitiei stiluri lor

individuale) ;;i lirnbajul administrativ (diversificare terminologica pe domenii, ierarhizare ill ceea ce

p1ive;;te puritatea in functie de situatie sau de destinatar, putand, de aceea permite unele elemente

stilistice individuale.

Functiile dominante sunt cea denominativ-referentiala ~i cea persuasiva (destinatarul fiind avut

permanent in vedere la formularea comunicruilor specifice).

Actele ;;i documentele oficiale elimina complet inventia verbala, sensul cuvintelor fiind strict

denotativ. Aceasta uniformizare voita are la baza intentia de evitare a echivocului, ori a interpretarilor

diferite, dorinta de accesibilitate avandu-se in vedere oarneni cu diverse grade de cultura. De

asemenea, se mmare;;te perfecta sistematizare a materialului, fapt pentru care se recurge la ordonarea

pe puncte si paragrafe $i la repetarea unor formule.

Cunoa;;te doua variante: cea juridici (textele de legi ~i articolele care le comenteaza) ~i cea

administrativa (actele ;;i documentele oficiale). Se caracterizeaza prin functia lui conativa $i

referentiala, de stricta informare a publicului asupra unor situatii de interes general. Este specific

domeniului public $i relatiilor oficiale dintre institutiile administratiei de stat.

Prezinta urmatoarele caracteristici: simplitate, claritate ;;i precizie, fraza este lipsita de relief

stilistic, nu se fo losesc figuri de stil, intrucat nu se urmare;;te observarea atitudinii autorului , fata de

continutul lucrarii, se inregistreaza coexistenta termenilor vechi si noi, abundenta de verbe la gerunziu

si uniforrnitate, utilizarea unor sintagme fixe de adresare ~i de fo rmulare a continuturilor informative

numite ;;abloane (cli~ee lingvistice). Acestea constau in repetarea mecanica a unor modele gramaticale

prestabilite ~i consacrate oficial, devenind stereotipii de limbaj. Sunt neutre din punctul de vedere al

1ncarcaturii afective. Este stilul eel mai voit impersonal, comunicarile oficiale nepe1mifand decat o

interpretare unica. Fomrnlismul sau impune o exprimare clara, precisa, dar rigida ;;i neatractiva.

24 Virgo I ici, Nina - Redactare $i corespondent ii, capitolul I - Stilul corespondenfei oficiale, Univ. Bue., 2003, p.57

14 Jyl---

Stilurife functionale

Din punctul de vedere al evolutiei, stilul administrativ prezinta mai multe etape de

dezvoltare25 :

a)etapa inceputurilor (1532-1640) - 1ucrari juridice $i administrative precum pravilele (Pravila

lui Coresi, Pravila Im Eustratie Logoratul) $i actele de cancelarie din Tara Romaneasca ~i Moldova;

Gh. Chivu stabile$1e faptul ca limba acestor texte prezinta particularitati specifice:

frecventa ridicata a formelor de indicativ viitor $i conjunctiv (de savor ajla ... sa se rumpa), a

infinitivului $i a reflexivului pasiv;

atestarea unor adverbe (anume, adecii) $i a unor cortjunctii (deci, dece);

structura simpla a sintaxei, cu pufine subordonate $i subiective frecvente;

utilizarea w1or serii tenninologice bine precizate, denumind actiuni cu caracter jlu-idic.

b) in perioada 1640-1780, cre$te numarul lucrarilor cu caracter jmidico-administrativ, avand

particularitati lingvistice asemanatoare cu cele din perioada anterioara, dar $i unele specifice:

forme care subliniazii caracternl impersonal al textelor: pronume nehotarate (cine#, cutare,

ne$fine, oarecine), pronume relative (care, acela ce, cine);

structura simpla a frazei , in care interogativele (pufin numeroase) au caracter didactic sau

retoric, iar subiecti vele sunt frecvente;

vocabularul se diversificii $i se imbogate$te.

c) perioada moderna (sfar~itul secolului al XVIII-lea pana in secolul al XX-lea) presupune

modemizarea romanei literare $i cre$terea considerabila a textelor cu caracter juridic ~i

administrativ, determinand modificari esentiale in domeniul vocabularului:

piitrunderea masiva a neologismelor;

folosiTea pe scara larga a perifrazelor (I. Coteanu);

tendinta spre structuri simple, cu o frecventa scazuta a subordonatelor (cu exceptia

conditionalelor).

Stilul juridico-administrativ presupune o serie de particularitati lingvistice:

- la nivel lexical: terminologie specifica

- la nivel morfologic: substantive provenjte din infinitive lungi; substantive abstracte; verbul ,,a

trebui", verbul ,,a putea"; folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; verbe la diateza reflexiv

pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni $i expresii; fonne impersonale; expresii verbale

impersonale.

- la nivel sintactic: coordonare ~i subordonare; constructii infinitivale; fraze coordonate;

- la nivel stilistic: cli~ee, elipsa, verbele copulative; :Iara figuri de sti l $i digresiuni .

De remarcat este faptul ca un text juridic, din cauza numarului mare de unitati lexicale care

denumesc notiuni specifice, este mai putin accesibi l ~i necesita, de regula, interpretarea unui specialist.

25 Academia Romana, Institutul de lingvistica ,,Iorgu Jordan" - Enciclopedia limbii romdne. ed. Univ. Enciclopedic. Bue. 2006, p.27

15

Stifurile functionafe

2.2.2. Stilul beletristic

E U$Or a scrie versuri

Cand nimic nu ai a .spune,

ln$irand cuvinte goale

Ce din coada au sa sune.

(Mihai Eminescu - Criticilor mei}

Stilul beletristic/artistic este folos it in operele literare ~i este eel mai cuprinzator. Functia

principala a comunicarii este cea estetica, subordonand celelalte functii: functia tranzitiva (de a

transmite un mesaj) ~i reflexiva (de a indemna la reflectie, fiind o oglinda a celui care transmite

mesajul). Intrebuinteaza rareori cuvintele cu sensul lor propriu, preferand sensurile secundare ~ i

figurate ale acestora, domeniul de utilizare fond literatura.

Are urmatoarele caracteristici: utilizeaza imagini artistice ~i figuri de stil pentru a transmite sau

sugera stari afective, emotii putemice; folose~te un limbaj conotativ, cuvintele primind sensuri noi prin

polisemie, omonimie sau bogatie sinonimica; folose~te un vocabular variat, apeland la toate registrele

stilistice: popular, cult, scris, oral, arhaic, regional , co loc-vial, argotic sau jargon; permite abateri de la

norma (dezacord, anacolut, exprimare prolixa, pleonasm) pentru a crea anumite efecte estetice sau

satirice, de ridiculizare a personajelor prin limbaj; preocuparea pentru frumusetea exprimarii sau

pentru expresivitate ~i noutatea imbinarilor de cuvinte, avand ca rezultat originalitatea; se adreseaza

mai ales imaginatiei ~i sensibilitatii cititorului, care descopera ideile in expresia figurata ~i sugestiva a

textului.

Stilul be!etristic reprezinta eel mai eterogen stil al romanei literare, fond caracterizat printr-o

mare varietate de fom1e, reflex al numarului mare al speciilor sale. Se poate vorbi de o libertate

aproape nelimitata in utilizarea unor tem1eni, a unor forme gramaticale, a unor fonetisme. Nici in

sintaxa nu exista limite, de la structuri sintactice simple pana la fraze cu o constructie complexa ~i

topica surprinzatoare.

Ce! mai expresiv dintre stilurile functionale ale limbii a cunoscut diferite etape de dezvoltare26,

dupa apari1ia in anul 1521 la Campulung-Muscel, a primului document scris, compact ~i unitar, din

cate sm1t cunoscute pana astazi in limba romana - Scrisoarea lui Neaqu ot Dlagopole (Campulung

Muscel):

a) etapa de lnceput (1532-1640) - primele elemente de texte beletristice se regasesc in lucrari

canonice de lectura (Psaltirea, Apostolul, Evanghelia) sau de slujba (Cazaniile, Molitvenicul, Cartea

de cCintece), prezentand numeroase particularitati (Gh. Chivu):

26 Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,,forgu lordan" - Enciclopedia limbii romiine, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006, p. 83

16


prezenta frecventa a formelor verbale la persoanele I ~i II In scrieri le de tip retoric: Psaltirea,

Cazaniile, rugaciuni - Pasa dupa mene, crede fn Domnezeul mieu!, texte mahacene - Tu cela

ce pomene.~ti §'i-fi aduci amente etc.;

utilizarea perfectului simplu, care tinde sa devina un timp al naratiei;

aparitia unor particularitati ale limbii vorbite: vocative (Doamne, ome, murmiinte etc.) ~ i

inte1jectii (vaide, o, iani, ni);

folosirea figuri lor semantice precum comparatiile, cu o structura simpla ~i cu termeni concreti

(Perira ca fumul dzilele mele - Psaltirea Voronefeana), epitetul omant, stereotip ~i

generalizator (frumos, gras vifel - Palia de la OriiJtie); apar, de asemenea, repetitia,

enumeratia, paralelismul sintactic.

b) eta pa a doua (1640-1780) - cre~te semnificativ numarnl textelor apaytinand literaturii laice,

scrieri ill proza, lirice sau dramatice; particularitatile epocii anterioare se regasesc ~ i in aceasta etapa.

dar apar 9i altele: fraze ample, dupa model grecesc sau latin (la Dimitrie Cantemir) , utilizarea

hiperbatului (la scriitori precum Dimitrie Cantemir; Miron Costin, Constantin Cantacuziono ),

diversificarea figurilor de stil.

c) etapa de dupa 1780 (secolele XIX 9i XX) inregistreaza o explozie a literaturii romane, prin

cultivarea tuturor speciilor literare; specific stilului beletristic, lncepand cu prima parte a secolului al

XIX-lea, este acceptarea regionalismului (Ion Coteanu) pentru valoarea sa artistica, fapt ce

deosebe~te acest stil de eel adrninistrativ ~i ~tiintific . Este evident faptu l ca literatura romana ~i,

implicit stilul beletristic, atinge punctul culminant prin opera marilor clasici (Mihai Eminescu, Ion

Creanga, loan Slavici, I.L. Cargiale), continuand cu scriitorii interbelici (Tudor Arghezi, Lucian

Blaga, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Camile Petrescu), cu neomoderni~tii (Nichita Stiinescu, Marin

Sorescu) sau postmoderni~tii (Micea Cartarescu).

In creatiile populare, stilul beletristic se suprapune, in buna masura, limbajului popular, printr-o

,,interdependenta dintre structura literaturii folclorice 9i modalitatea orala de constituire si circulatie

(cand are 1oc recrearea textelor), pe caracterul specific popular al imaginii, al relatiilor dintre fictiune

9i realitate, al participarii afective a creatorului (~i povestitorului), ~i al implicarii ascultatorului

(destinatarnlui) in desra9urarea naratiunii (basm, legenda, snoava etc.)27".

Stilul beletristic, fie 1n poezie, fie in proza, denota cea mai mare complexitate de organizare,

atat ill continutul ~i in specificitatea textelor literare, care pot fi epice, lirice si dramatice, poeme,

schite, nuvele, romane, comedii, memorii, cu diverse titluri si subtitluri, cat 9i prin variabilitatea

expresiva a mijloacelor de realizare artistica. Stilul beletristic este persuasiv, propunandu-9i atragerea

receptorului (a lectorului) in spatiul comunicarii, trasaturi fundamentale in acest scop fiind

sugestivitatea si verosimilul. Cuvintele sunt folosite illdeosebi cu functia lor conotativa, avand ca

27 lrimia, Dumitru: Structura stilistica a limbii ronuine contemporane, Bucure~ti, Editura $tiintifica ~i Enciclope;:;;d·ca, 198 , p. 98 17

-.. .

28 Idem


scop crearea imaginii artistice, prin care se obtine sensibilizarea lectorului. in acest scop, nivelul

fonemat ic al limbii se implete~te in mod frecvent cu nivelul prozodic, in realizarea accentului.

intonatiei ~i ritmului ~i mai ales m crearea figurilor de stil ,,fonetice": aliteratii, repetitii. asonante,

contraste sonore.

Stilul beletristic, se afla ,,m permanenta stare «conflictuala» intre norma functionala ~i norma

individuala28" , ,,specificul stilului beletristic intre celelalte stiluri este dat de: inscrierea flexiunii In

sfera ampla a limbii nationale; des!a~urarea ampla a flexiunii; convertirea sensurilor gramaticale In

componente ale semnificarii." (Dumitru Irimia).

De foarte multe ori, realitatea descrisa de autor este imaginara, fiind o fict:iune a autorului. Se

urmare~te nu atat transmiterea de informatii, cat mai ales sugerarea unor idei ~i sentimente, la nivelul

imaginatiei ~i afectivitatii cititorului sau ascultatorului, utilizate diferit de fiecare scriitor. Stilul

artistic utilizeaza multiple posibilitati de expresie ale limbii, prin procedee specifice numite figuri de

stil. Acestea sunt de mai multe tipuri:

1) Figuri din domeniul foneticii ~i fonologiei: aliteratia, asonanta, sincopa, apocopa, etc. ;

2) Figmi din domeniul lexicului: epitete, comparatii, metafore, epitete, personificari, etc.;

3) Figuri din domeniul morfologiei: dativul etic, dativul posesiv, diverse superlative;

4) Figuri din domeniul sintaxei : anacolutul, tautologia, elipsa, etc.

In stilul artistic, comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor; destinatarul

nu-~1 pune problema falsului, el ~tie ca e vorba de fictiune, de conven1ie; textul literar scoate in

evidenta functia poetica a limbajului, deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ,,ceea ce spune" ,

ci ~i la ,,cum spune" .

Sti lul beletristic presupune o serie de particularita.ti lingvistice:

- la nivel lexical: polisemantism; sensul conotativ; varietate lexicala

- Ja nivel morfologic: valori expresive ale partilor de vorbire; marcile subiectivitatii;

- la nivel sintactic: diversitatea raporturilor de subordonare; inversiuni, dislocari topice;

- la nivel stilistic: prezenta procedeelor artistice.

La toate nivelurile limbii (fonetic, morfologic, sintactic, lexico-semantic, stilistic), In stilul

beletristic, sistemul limbii este actualizat In cea mai mare libertate, cu o singura constrangere:

subordonarea fata de principiul general care guvemeaza procesul semnificarii tn comunicarea literara:

expresivitatea estetica.

18

Stilurile funcfionale

2.2.3. StiJul colocvial

Ce-ai zis, ma pletosule? Ca cultura, ca intelectuali, ca elite? Ba, nici o Politehnica n-aifost fn

stare sa faci! Hai, tata, daca te dai mare eseist, vino cu mine pe terenul de 1enis! la-1 :;i pe Ple!ju, pe

Liiceanu, pe Manolescu, pe cine mai vrei tu! Douli seturi va dau fnainte !ji tot va bat! Va scot eu din

cap Omul Recent!

(Academia Catavencu, 28 mai-3 iunie, 2002)

Stilul colocvial ( familiar, cotidian - practic, vorbit, oral ) este stilul comunicarii obi~;muite dintre

oameni, 1ntr-un anumit mediu socio-profesional. lndepline~te functia de comunicare 1ntr-o sfera

restransa (relatii paiticulare, neoficiale illtre membrii unor colective mici - cercul farn iliei, al

prietenilor, al colegilor de serviciu), cu o ai·ie tematica foaite vasta, dar cu o problematica simpla.

Modalitatile de comunicare sunt: dialogul oral (cea mai frecventa), dialogul scris (schimb de scrisori),

monologul scris (notite, jumal intim), monologul oral (relatari ~i anecdotica, urari, felicitari ~i toasturi).

C. Matleca29 realizeaza o cercetare statistica (la nivel lexical) a unor e~antioane reprezentative.

Astfel, autornl considera stilul administrativ subordonat celui ~tiintific ~i respinge existenta unui stil

publicistic autonom. Alaturi de stilurile artistic (avand ca subdiviziuni poezia, proza, publicistica) ~i

:;tiinfific, C. Maneca introduce a$a-zisul sLil colocvial (la I. Iordan, stilul familiar) , cu subdiviziunile

monologul $i dialogul.

Acest stil prezinta urmatoarele caracteristici: naturaletea, degajarea ill expnmare, vorbitorii

manifesta preferinta pentru informatia lipsita de contururi ferme, prin folosirea unor cuvinte

cumulative, apte a fi folosite in numeroase situatii, a aproximiirilor a ticurilor verbale, a cuvintelor din

lexicul neliterar, a formelor pronominale cu circulatie zonala $i regionala; continua oscilare lntre

economie $i abundenta in exprimare. Economia in exprimare se manifesta prin: intrebuintarea cli~eelor

lingvistice, mijloace extralingvistice (mimica, gestica, indicarea obiectelor). Abundenta in exprimare

este materializata prin: repetitie, utilizarea zicalelor, proverbelor, a expresiilor $i a locutiunilor prin

evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze. 0 alta caracteristica este 1ncarcatura

afectiva ( comunicarile sunt pe de o pa.rte expresia directa a starilor emotionale, pe de alta pa.rte ele

urmaresc sa impresioneze pe destinatar): intrebuintarea diminutivelor, a cuvintelor peiorative, a

superlativelor realizate in maniera populara, a termenilor regionali ~i argotici, a expresiei figurate, a

vocativelor ~i imperativelor, a mijloacelor fonetice; inclinarea spre umor (porecle, rastalmaciri asocieri

neologice, stridente lexicale $i gramaticale - ,,De-aceea merge treaba prost, fiindca e multi prO$ti!" (

M. Preda).

29 Maneca, C. - Statistica lexicalcl §i stilurile /imbii, In LR, XXII, nr. 6, 1973, p.529-544

19


Caractetistica cea mai frapanta a acestui stil este relativa saracie ~i banalitate a vocabularului.

remarcata de Iorgu Jordan ~i C. Maneca. Preponderenta este utilizarea unor locutiuni in locul

cuvintelor simple (a da de veste - a comunica, a face o gaurii - a gauri) sau scurtarea unor compuse

(ma$ina in loc de majinii de tocat, majina de spiilat).30

Intrebuintarea acestui stil este generala, este singurul stil cunoscut de to1i vorbitorii ~i insu~it

treptat inca din primii ani de viata. Este unicul stil in care este posibila ~i se realizeaza dezvoltarea

spontana, neintentionata a limbii.

Stilul colocvial prezinta particularitaji lingvistice:

a) la nivel lexical se intrebuinteaza termeni argotici, elemente de jargon, neologismele diferitelor

graiuti/ la moda;

b) la nivel morfo-sintactic se folosesc: pronume, adverbe ~i adjective nehotarate, aproximari pnn

nwnerale ~i substantive, forme pronominale ~i verbale regionale. enw1turi fragmentate, izolari,

inversiuni, elipse, digresiuni, paranteze; se remarca absenta articolului hotarat enclitic -l (domnu '.

omu ) , aparifia articolului nedefinit de plural ni$le;

c) la nivel stilistic se intrebuin\eaza: diminutivele, augmentativele, cuvinte peiorative, superlativ

expres1ve, constructii cu interjectii, imperative ~i vocative, cli~ee lingvistice, abrevieri, zicale,

proverbe.

Fiind vorba despre un stil vorbit, prezinta ~i o serie de particularitati fonetlce caracteristice:

afereza, neglijarea pfiltii finale a cuvantului, lungirea unor sunete. In acela~i registru se inscrie ~i

intonatia speciala., relie!and anumite intentii ale vorbitorului31 .

Totodata, inregistreaz.a ~i particularitati etimologice, fiind semnalata prezenta in numar foarte

mare a cuvintelor mo~tenite, majoritatea apaqinand nucleului de baza al vocabularului ~i fiind

predispuse la polisernie.

Propo11ia 1n care se utilizeaza una sau alta din particularitafile semnalate este in functie de

domeniul pe care vorbitorii 11 ilustreaza: tendinta de scurtare a cuvintelor apare eel mai des in limbajul

tehnicienilor, unde se intalnesc de asemenea accidente fonetice ment ionate anterior.32

Intr-un articol - interviu publicat In revista Romania culturala, Rodica Zafiu declara:. In limba

romana de dupa 1989 s-au petrecut, se ~tie, cateva schimbari spectaculoase fata de perioada imediat

precedenta: registrul colocvial (cu spontaneitatea ~i pitorescul sau) a patrons 111 scris, inlocuind cli~eele

limbii de lemn, engleza a devenit sursa predilecta a lmprumutului masiv de cuvinte din informatica,

afaceri, dar ~i din moda ~i divertisment.( . .. ) : lntemetul ~i in genere comunicarea electronica

raspandesc (nu numai la no_i) un mod de scriere rapida, abreviata ~i mai ales fragmentatii, precum ~i o

30 Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,,Torgu lordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedie, Bue. 2006, p. 105 3 1 Academia Romana, Institutul de lingvistiea ,, lorgu Jordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedie, Bue. 2006,

p.105 32 Idem

20


lectura ,,in diagonala", oamenii pierzandu-~i deprinderea de a reciti ~i de a rescrie. $i mai caracteristica

vremii noastre e democratizarea scrisului: oricine poate scrie ~i oricine poate fi citit in spatiul public."

Evident, stilul colocvial prezinta ~i numeroase abateri de la normele literare, dintre care amintim:

anacolut (discontinuitate logico-sintactica In interiorul unei propozitii), pleonasmul (eroare de

exprimare constand In folosirea alaturata a unor expresii identice ca sens), cacofonie (asociatie

neplacuta de sunete, suprapunere de sunete discordante).

Concluzionand, stilul colocvial, al conversafiei uzuale are ca principala forma de manifestare '

dialogul, se aseamana cu stilul artistic prin prisma subiectivitafii, dar se pune 1n mai mica masura

accentul pe frumusetea exprimarii, constructiile sunt simple, chiar cu abateri fn corectitudine 1n functie

de gradul de cultura ~i educatie al vorbitorului, se remarca utilizarea unor efemente nonlingvistice

(mimic~ gesturile), unor elemente paralingvistice (intonatie, pauzele, accentul), posibilitatea

fragmentarii discursului prin digresiuni, pauze, propoziJii sau expresii incidente.

2.2.4. Stilul publicistic

Am Jost invitat sa vorbesc despre Ce fnseamna sa fii european. Vii marturisesc ca

nu fmi este u~or sa dau un raspuns, pentru ca sunt deja european: e o starefireasca, pe care nu siml

nevoia sa o de.finesc. [. . .} lata deci cateva capcane ale defini/iei de european. De aceea, m-a!j

fndeparta de ele, pentru a defini calitatea de european prin fmpart6$irea unui set de valori. Cu alte

cuvinte, a fl european fnseamna a fmparta!ji valori europene. Care sun! aceste valori? Cine $i candle

a invent at? Sunt ele Ji valorile voastre?

(Conferinta domnului Jonathan Scheele, 27 aprilie 2005)

Stilul publicistic este propriu ziarelor ~i revistelor destinate marelui public; este stilul p1in care

publicul este informat, influentat ~i mobilizat intr-o anumita directie In legatura cu evenimentele

sociale ~i politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa

~ i publicatii), monologul oral (la radio ~i televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris

(interviuri consemnate scris).

Este considerat ,,utlitate stilistica a romanei literare realizata prin publicatiile cotidiene sau

periodice"33, existenta lui fiind contestata de unii cercetatori (Ion Coteanu). lntr-un studiu de referinta,

Gh. Bolocan a argumentat existenta stilului publicistic, in timp ce I. Coteanu I-a respins (in conceptia

sa, presa preia mij loace de expresie din cele trei stiluri fundamentale - artistic, ~tiin1ific, administrativ,

in functie de mesajele transmise)34•

» Academia Roman!\, lnstitutul de lingvistica ,,lorgu lordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006, p. 473

34 Topal!\, Drago~ Vlad - Compendiu de istorie a limbii romime literare (pdna la 1881), Craiova, EUC, 200 1, p.38

.• 21 . JI-


Negarea de unii cercetatori a existentei acestui stil a avut drept motiv esential ~a-z1sa

inexistenta a unor trasaturi distinctive (la toate nivelurile limbii) care sa pennita individualizarea lui.

cerinta formulata de I. Coteanu - ,,fiecare (limbaj) sa corespunda unei destinatii clare ~i sa prezinte un

minimum de deosebiri de structura fata de celelalte"35 . Lidia Siarlea nu recunoa~te, In cercetarea

lntreprinsa asupra stilurilor literare romane~ti36, stilul publicistic, iar Paula Diaconescu acorda acestui

stil o atentie minima, considerand ca prezinta ,,o structura lingvistica compozita"'37 . Cei care contesta

existenta acestui stil pomesc de la ideea marii varietati a textelor cuprinse in ziare sau reviste: articole

de fond/ editoriale, ~tiri, repo11aje. foi letoane, interviu, cronica. anunt publicitar etc.

Contestarea acestui stil este justificata prin lipsa de omogenitate a limbajului presei, dar

Alexandru Graur considera ca tocmai caracterul neomogen al acestuia ii ofera statut de stil autonom.

Insu~i fapml ca in ziare apar elemente din toate celelalte stiluri este suficient ca sa putem vorbi de un

stil al presei. 0 unitate care are puncte comune cu toate celelalte unitali se dovede~te chiar prin aceasta

diferita de toate38.

Recunoa~terea sau ignorarea existentei unui stil publicistic este legata direct de mai multi

factori, printre care Gheorghe Bolocan a~aza. pe prirnul lac, lexicul specific fiecarui stil functional:

,,Ceea ce deosebe~te stilurile intre ele este insa vocabularul, cu intreaga lui gama de nuante semantice.

gradul de expresivitate, coloritul emotional ~i sintaxa'"39. Referirea la un semantism aparte al lexicului.

al figurilor, se intalne$te $1 intr-o alta lucrare; punctul de referinta40 este aici stilul ~tiintific, In raport cu

care stilul publicistic e defmit ca o entitate lingvistica cu posibilitatea de existenta de sine statatoare.

care folose$te lntr-un grad foarte ridicat un tip de redundanta mult mai accentuata, la nivelul lexicului.

(1n care sunt cuprinse ~i figurile de stil). Faptele care pot fi invocate apar cat se poate de

convingatoare: derivatia sinonimica (enumerarile de cuvinte din aceea~ i sfera semantica ~i cu vadita

preferinta pentru neologisme); numarul mare al imbinarilor cu caracter fix dintre anumite substantive

~i adjective; imagini In care mecanismul analogiei este previzibil; constructiile retorice prin

acumularea repetitiilor in anumite specii gazetare~ti ~i in anumite etape istorice etc41.

Rodica Zafiu42 sintetiza clivergentele cercetatorilor astfel: lncercarea de a stabili un inventor

de stiluri func{ionale bine delimitate, clar definite, prin trasaturi comunicative esen{iale, a condus.

print re allele, la dezbateri asupra existenfei sau non-existen/ei unui limbaj publicistic sau jurnalistic

(puncte de vedere rezumate de I. Ghefie, Bogdan Dascalu). Limbajul folosit in presa era viizut de unii

cercelalori (Coteanu, Maneca) mai ales ca un ansamblu hibrid, insuficienl f aat, neunitar, imposibil de

35 Coteanu . I. Stilisticafimc{ionalii a limbii romcine, Bucure~ti, Editura $tiintifica, 1973, p. 57-59 36 Sffirlca.Lidia Conlrib11{ii la delimilarea slilurilor li1erare romtinesti, In SLLF. ll, Bucuresti. EA. 1972,p. 145 37 Diaconescu, Paula Structura stilisticti a limbii. Stilurilefimcliona/e ale limbii rom<ine literare 111oderne, SCL, 1961, nr.3,. 38 Vid, loana - Slnictura semanticti a comparantului in limbajul publicistic. Univ. de Vest, Timi~oara, p. 21 39 Bolocan, Gh.Unele caracterislici ale stilului publicistic al limbii romdne literare moderne, SCL, 1961, nr. I, p.35-71 40 Andriescu, Al. limba presei romdnesti in secolul al XIX-lea, lasi, Editura Junimea, 1979, p.76 41 Idem 42 Zafiu, Rodica - Jnrerpretarea limbajul11ijurnalis1ic, rev. limba Romana, 2007, nr. 7-9

22


caracterizat prin cateva trasaturi generale, depinzand doar de reunirea fntr-un context dat a unor

texte foarte d(ferite. Pubbcistica era interpretata ca structural hibrida, rezultand fn primul rand dintr

un amestec de stil literar $i limbaj $fiin(ific. Exclus din inventarul canonic de stiluri funcjionale

(Coteanu, 1973), limbajuljurnalistic a avut tofu$i $i apariitori (Bolocan, 1961) §i a beneficial de o

abordare istorica (Andriescu, 1979).

Sursa indoielilor trebuie cautata in marea diversitate a mesajelor care compun stilul in discutie §i

care, prin principalele lor componente, apartin mai degraba altar stiluri, cu teorii mai ferme (artistic,

§tiintific etc.). Din acest punct de vedere, presa pare a fi mai ales un mij loc comod de a pune in

circulatie tran§e compacte de mesaje eterogene. Este, lnsa, adevarat ca, 1n cadrul acestei diversitati, pot

fi recunoscute §i mesaje specifice care, prin continut §i prin functie, justifica recunoa§terea unui stil

publicistic, admis ca atare intr-un nurnar mare de studii, stil dominat de functia conativa.

Admitand existenta stilului publicistic ca entitate lingvistica de sine-statatoare, se pot constata o

sene de caracteristici ale acestuia: are functie de mediatizare a evenimentelor; contine informatii

economice, politice, sociale; influenteaza opinia publica (discurs persuasiv) - nu intfunplator presa este

considerata a patra putere in stat; In confomlitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa

ratiunii sau afectivitatii; dimensiunea persuasiva tine de publicitar; are functie conativa; exprima

atitudini; orientat spre maxima accesibilitate $i actualitate; utilizarea limbii literare, dar si a unor

formulari tipice stilului colocvial;teceptivitatea la termertii ce denumesc notiuni noi (neologisme),

preocuparea pentru inovatia lingvistica ( creapi lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a

srami curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii

retorice (repetitii, interogatii, enw11eratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de

aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative;utilizarea unor mijloace menite sa

atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini etc.); continutul reflecta realitatea imediata §i

este completat cu nlijloace extralingvistice de tipul: fotografie, ca1icatura, harta, schema, statistica,

tabel.

Din punct de vedere al evolutiei, se <listing cateva etape43:

• nu se poate vorbi de existenta unui stil publicistic inainte de inceputul secolului al XIX-lea,

cand apar primele periodice romane$ti: Curierul romanesc, Curierul de ambe sexe - in Muntenia,

Arhiva romaneasca, Albina romaneasca - in Moldova, Foaie pentru m;nte, inimii $i literatura - In

Transilvania. Trasatura comuna a textelor, de altfel foarte variate, publicate 1n aceste periodice este

prezenta unor fonetisme (forme) regionale, alaturi de cele literare;

• presa este ingradita odata cu infrangerea revolutiei de la 1848, pentru ca, ulterior, dupa unirea

Principatelor Romane din 1859, sa cunoasca un nou avant odata cu cre$terea organelor de presa;

caracteristice gazetelor romane§ti de pana la 1900 sunt bogatia vocabularului §i orientarea Jui catre

43 Academia Romana, lnstitutul de lingvistica ,, lorgu Iordan" - Encicfopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006, p. 473

23


neologisme, mai ales din sfera politicii; procesul de modernizare a limbii se regase~te ~i in publicatiile

vremii, care poarta amprenta articolelor polemice ale marilor scriitori ai epocii - Mihai Eminescu, B.

St. Delavrancea etc;

• dupa Unirea Tarilor Romane din 1918, presa ~i limbajul sau cunosc un traseu ascendent,

procesul de fixare a normelor limbii romane literare scrise cuprinzand ~i presa; reformele ortografice

din 1904 ~i J 932, dar mai ales cea din 1953 sunt respectate din ce in ce mai mult, oferind cititorului

modele lingvistice demne de urmat.

La aceste etape se adauga constatarea facuta de Rodica Zafiu44: Dupa J 989, real ital ea

sociolingvisticii .Ji culturala romdneasca s-a schimbat foarte mult: presa s-a dezvoltat vertiginos, iar

limbajul ei s-a modificat, fn primul rand printr-o apropiere de registrul colocvial. lnvafamiintul

jurnalistic $i cercetarea de specialitate s-au dezvoltat fn mod la fel de rapid, bibliografia domeniului

fmboga{indu-se pr in traduceri masive .Ji mai ales pr in manuale .Ji studii despre jurnalism fn genere $i

despre caracteristicile sale lingvistico-textuale fn particular. Astazi, analizele specifice se pot dispensa

de a mai justifzca existenfa limbajului jurnalistic, considerata un dat incontestabil (Cvasnfi Catanescu,

2006).

Stilul publicistic presupune o serie de particularitati lingvistice:

- la nivel lexical: este evitat Limbajul profesional (else folose~te in publicatiile de specialitate);

Termenii noi sunt explicati prin analogie: raporturi de asemanare/diferentiere stabilite Intre doua sau

mai multe obiecte, fenomene, fiinte etc.; utilizeaza titluri ~ocante pentru a atrage atentia, pentru

acoperirea subiectului sau pentru o referire nemijlocita la continut.

- la nivel morfologic: folose$te preponderent diateza activa;

- la nivel sintactic: este construit cu propozitii enuntiative cat mai accesibile $i mai simple; are

formulari eliptice care sa impresioneze ~i sa atraga atentia;

- la nivel stilistic: detaliile sunt precise ~i elocvente; este stilul eel mai sensibil la inovatie; se utilizeaza

uneori procedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).

A$adar, intre stilurile functionale ale limbii romane, stilul publicistic se distinge prm

tendentionism, caracter eterogen in plan formal $i compozitional, relativa accesibilitate determinata de

necesitatea informarii impresionante a unei mase largi de cititori. Diferentele fata de alte stiluri sau

intre variantele colocviala ~i elevata sunt evidente, atat in varietatea mijloacelor de persuasiune sau de

manipulare, cat $i in deschiderile functionale pe care acest limbaj le are.

,,Stilul publicistic, al presei scrise, radioului $i televiziunii reprezinta o varianta a unei scheme

Jjngvistice comune comunicarii de ansamblu, particularizata prin trasaturi de lexic $i frazeologice in

44 Zafiu, Rodica - lnterpretarea limbajului jurnalistic, rev. Limba Romana, 2007, nr. 7-9

24

Stilurife functionafe

functie de genul publicistic ales, prin dubla intentie a limbajului, tranzitiv-reflexiva ~i conforma cu

normele limbii literare". 45

2.2.5. Stilul ~tiinpfic

STILiSTIC, -A, stilistici, -ce, adj. , sf J. Care fine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la

mijloacele de exprimare afectiva, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S.f Disciplina care studiazti

mijloacele de exprimare ale unei colectivitafi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din

punclul de vedere al con(inutului Lor afectiv, al expresivita{U sau din punctul de vedere al calitiifilor ~·i

normelor lor. - Din.fr. Stylistique.

(Dicfionarul explicativ al limbii romane, 1998)

Stilul ~tiintific este propriu creatiilor ~tiintifice; se utilizeaza in lucrarile care contin informatii

asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investiga1ii, cercetari, caractere tehnice etc., cu alte cuvinte, in

lucrarile ~tiintifice ; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ~i se caracte1izeaza prin claritate,

sobrietate, simplitate, uniformitate ~i precizie, printr-un continut de precizie verbaJa, semne grafice,

impersonalitate, eliminarea constanta a figurilor de stil ~i a emotiei spontane, respectarea stricta a

normelor Jimbii literare.

in ,,Dubla intentie a limbajului ~i problema stilului" , capitol distinct in ,,Arta prozatorilor

romani", Tudor Vianu explica: ,, Cele doua intentii ale limbajului stau lntr-un raport de inversa

proportionaJitate. Cu cat o manifestare lingvistica este menita sa atinga un cerc omenesc mai larg, cu

cat cre$te valoarea ei ,,tranzitiva", cu atat scade valoarea ei ,,reflexiva", cu atat se lmputineaza ~i

pfile$te reflexul vietii interioare care a produs-o".

Dorind sa explice mai bine faptul lingvistic ,,tranzitiv", propriu stilului $tiintific, Tudor Vianu

consemneaza: ,,Generalitatea unei fonnulari cre~te prin lnsu$i sacrificiul intimitatii ~i adevarului ei

subiectiv. 0 ecuatie maternatica, o lege mecanica, o formula chimica sunt fapte lingvistice menite prin

structura lor sa se imparta$easca oricarei inteligente omene$ti. Ele nu sunt !imitate nici de caracterul

national al limbilor, nici de felul particular al tendintelor ~i sensibilita~i celui care le inregistreaza.

Cand spun, de pilda, ca ,,suma unghiurilor unui triunghi este egala cu doua unghiuri drepte", sau cand

afirm ca ,,corpurile se atrag in raport direct cu masa $i in raport indirect cu patran1l distantei lor",

construiesc un fapt de limba care se poate transmite oricarei inteligente omene$ti, dar care nu

comunica nimic despre mine insumi. Prin aceasta asertiune relativa la raportul dintre lucruri nu

transpare nici un reflex din intimitatea psihica a vorbitorului".

45 Yi~inescu, Victor - Valori lexicale sf stilistice in publicistica literara romaneascii, Editura Albatros, 1981 , cap. Presa, limba literara $i stilurilefuncfionale, p.7-9

25


Astfel, diferenta specifica a stilului $1iintific (ce-l deosebe$te u1 primul rand de stilul beletristic)

este caracterul strict referenpal al limbajului acestuia. Cuvintele textelor $tiintifice nu au potential

conotativ, ci preponderent denotativ, ceea ce inseamna ca limbajul unei interventii cu caracter $tiintific

trebuie sa fie precis, cu termeni bine defini~ !?i unitar utilizati . Spre deosebire de stilul beletristic. a

carui deschidere fata de registrul limbii nationale (1n sincronia $i diacronia dezvoltari i limbii, in

varianta ei scrisa sau orala, comuna sau literara) este maxima, stilul ~tiintific se subordoneaza in mod

riguros lirnbii literare :?i normelor impuse de aceasta46. Stilul :?tiintific se situeaza, a$adar, 1n interiorul

limbii literare $i se afla stm jurisdic{ia normelor acesteia. El poseda un fond lexical intelectual

1mprospatat permanent cu neologisme, cu terminologie $tiintifica de ultima ora, noutatea elementului

lingvistic contribuind prin ea insa~i la vigoarea unui text ~tiintific, in timp ce, de pilda, stilul religios.

ce se circumscrie, de asemenea, m sfera de cuprindere a limbii literare, pastreaza "un fond lexical $i w1

fond de modele sintactice ce se sustrag evolutiei limbii. "47

Stilul (tehnic) $till1tific se caracterizeaza prin functia lui cognitiva (de cuno~tere)/referentiala

care asigura transmiterea de informatii ~tiintifice, tehnice ~i utilitare, pe baza unor rationamente logice,

deductive $i strict argumentate. Acesta manifesta tendinta de respectare a proprietatii tem1enilor, care

sunt folositi cu sensurile lor de baza, unanim cunoscute $i acceptate. Stilul ~tiintific $i tehnic evita

sensurile figurate, apreciate drept o sursa de ambiguitate. Este un stil neologistic, fiecare domeniu de

activitate avand o terminologie specifica, generand unjargon de specialitate.

Caracteristicile stilului ~tiintific sunt numeroase: transmite infonnatii ~tiintifice, tehnice,

utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate; respecta proprietatea termenilor; se

folosesc multe neologisme, cuvinte monosemantice, cuvinte derivate cu prefixe $i pseudoprefixe

(antebrat, contraofensiva) sau compuse cu sufixoide $i prefixoide (biolog, geogra:fie etc.). Acestora Ii

se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne convenponale, formule stereotipe, claritatea

exprimarii (pusa In evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;

utilizarea sensului propriu al cuvantului; un grad mare de tranzitivitate; dintre compozitiile pe baza

textelor ~tiintifice fac parte analiza $tiintifica (filozofica, economica, politica, botanica), studiul,

comunicarea, referatul, eseul.

Textele ~tiin!ifice (argumentativ, descriptiv, informativ, explicativ) urmaresc sa exploreze, sa explice,

sa argumenteze cuno$tinte factuale.

,,Dimensiunea stilistica a textului, scne Dumitru Irimia48 referindu-se la stilul ~tiintific, se

caracterizeaza prin reducerea maxin1a a modalizarii afective a planului semantic", iar ,,zona

reflexivitatii/expresivitatii individuate( ... ) tinde spre zero". Nici exclamatiile, interjectiile, irnperativele

sau vocativele nu-~i gasesc locul 1ntr-un text ~tiintific rara a-i dimjnua sau anula caracterul obiectiv.

46 Irimia, Dumitru lntroducere in stilisticii. l~i: Polirom, I 999, p.137 47 Idem

48 lrimia, Dumitru lnlroducere in stifisticii. l~i: Polirom, 1999, p.122-127

26


Precizia textului ~tiintific este obtinuta prin folosirea unui limbaj strict referential, a unei tem1inologii

sistematice, specifice domeniului abordat, prin evitarea omonimelor, a expresiilor al carer inteles este

relativ.

Stilul ~tiintific a cunoscut ~i el o serie de etape de dezvoltare49:

• primele manifestari trebuie plasate 1n secolul al XVI-lea, in perioada de inceput a limbii romane

literare (1532-1640), cand scrierile ce pot fi incadrate acestei categorii ofera indicatii pentru

practicarea unei profesiuni (Liturghierul), pentru insu~irea principiilor de baza ale cre~tinjsmului

(Catehismul) sau pentru prevederea viitorului (Gromovnicul) ; aceste texte prezinta pa1i.icularitati

lingvistice comune: folosirea frecventa a conjunctivului, frecventa ridicata a subiectelor nedeterminate

sau sublntelese, structura simplli a frazei, frecventa propozitiilor principale;

• a doua etapa coincide cu o noua perioada de dezvoltare a limbii literare (1640-1780),

diversificandu-se ~i crescand numarul lucrarilor cu caracter tehnic ~i ~tiintific; apar noi trasaturi

lingvistice specifice: utilizarea unei terminologii de specialitate ~i a unor structuri sintactice

caracteristice; prezen\a pluralului autorului, a formelor de persoana a Ill-a, selectarea formelor cu

valoare impersonala;

• de la sfar~itul secolului al XVID-lea, continuand cu secolele al XIX-lea ~i al XX-lea, incepe

delimitarea clara a variantelor specifice; modernizarea stilului ~tiintific s-a produs paralel cu cea a

stilului administrativ, prezentand 1nsa unele aspecte specifice: o mai mare libertate de exprimare.

adoptarea unor cuvinte din limbile europene de cultura, evolutia sintaxei prin cultivarea unor structuri

care sa asigure precizia ~i claritatea; stilul ~tiintific prezinta o importanta deosebita, reprezentand

modalitatea de exprimare In manualele ~colare.

Stilul ~tiintific prezinta, ~i el, nurneroase particularitati lingvistice:

la nivel lexical: fiecare domeniu al ~ti intei ~i tehnicii are o terminologie propne:

termenii lexicali sunt de obicei monosemantici; sunt frecvente neologismele; se folosesc cuvinte

formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet, extrafin, izometric) ~i elemente de

compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie, cronologie); termenii lexicali se folosesc in

fom1e apropiate pe plan international (computer, microbiologie, televiziune );

Ia nivel morfologic: substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;

infinitivul cu valoare de imperativ in observatii ~i note; inlocuirea persoanei I singular cu persoana I

plural (pluralul autorului, pluralul academic);

la nivel sintactic: predomina subordonarea fata de coordonare;

la nivel stilistic: sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului ~tiintific ;

coordonarea sub diferite forme: enumeratie ~i repetitie, paralelism ~i antiteza; citatul ca punct de

49 Academia Romana, lnstitutul de lingvisticl:l ,,Iorgu lordan" - Enciclopedia limbii romdne, ed. Univ. Enciclopedic, Bue. 2006. p. 558

27


plecare, argument sau material demonstrativ; figuri de stil ~i constructii retorice (ill cazul une1

atitudini polemice); digresiunile incluse In textul comunicarii sau prezente ca note, observatii.

adnotari 1n subsolul paginii; succesiunea intrebare - raspuns ca modalitate de coostructie a discursului

~ti inti fie.

in masura in care un text este deschis unui numar mai restrans de interpretari ~i nu este un text

beletristic, cu atat este mai bine constmit, cu un limbaj mai precis, cu expresii corecte ~i clare. Cu cat

limbajul este mai precis, mai lipsit de echivocuri, cu atat textul va fi mai eficient, respectiv, mai u~or

de inteles de catre cititori, iar ideile transrnise vor ajunge netransfigurate la destinatar. Cand textul

suporta o singura interpretare, cea pe care a gandit-o autorul, atunci este un text ~tiinfific.

2.3. Calitatile stilului

Inca de Ia poetica traditionala a Antichitatii (intemeiata de la Aristotel), stilul denumea cateva

calitati esentiale ale scrisului - cJaritatea, corectitudinea, concizia - ~i preciza cele trei moduri de

1ntrebuintare a limbii: stilul sublim, stilul mediu (temperat) ~i eel simplu (vulgar). Lingvi~tii moderni

au preluat ~i au dezvoltat aceste atribute ale stilului, generate de exigentele comunicarii, impfiltindu-le

in doua categorii: calitatile generale (care sunt obligatorii) ~i calita(ile particulare (care definesc

specificul fiecarei personalitati ).

2.3.1 . CalitatiJe generale ale stilului: definitie; abateri

De~i se discuta despre calitatile stilului, racandu-se referiri Ia textele literare, ele sunt obligatorii

pentru toti vorbitorii unei limbi, fiind cerinte de baza ale vorbirii ~i scrierii cultivate, impuse de

normele limbii romane Jiterare. Exista mai multe caliHlti generale, care atesta cultura lingvistica a

fiecarui om.

Claritatea presupune fonnularea lirnpede, logica, coerenta a ideilor, gandurilor, sentimentelor,

care sa permita receptorului 1ntelegerea deplina a comunicarii. Claritatea tine de accesibilitatea

continutului, dar ~i de corectitudinea fonnei. Se obtine prin folosirea cuvintelor uzuale 'in limbll, ale

caror sensuri sunt deja consacrate, prin evitarea termenilor prea specializati, rari sau echivoci, a

constructiilor pleonastice sau contradictorii.

Proprietatea consta in utilizarea celor mai potrivite mijloace lingvistice (cuvinte, structuri,

sensuri, forme) in exprimarea ideatica ~i afectiva. Vizeaza concordanta dintre intentia vorbitornlui,

continut ~i expresiile alese. in esenta, ea vizeaza concordanta dintre intentia vorbitornlui, continut ~i

expresiile alese. Proprietatea terrnenilor presupune cunoa~terea profunda a intelesurilor de baza,

secundare ~i figurate ale cuvintelor, pentru a le alege pe cele mai adecvate exprimarii unei idei.

Proprietatea stilului presupune o selectie riguroasa ~i apoi o adecvare a sensului fiecarui cuvant ales Ia

scopul comunicarii exacte ~i nuantate a ideilor emitatorului.

28


Corectitudinea inseamna respectarea normelor de exprimare In orgamzarea comunicarii.

Ramane un imperativ pentru orice tip de comunicare orala sau compozitionala. Unui om cultivat nu-i

este ingaduit sa se abata de la reguJile gramaticale in formularea §i in comunicarea ideilor. Modele de

corectitudine §i de limpezime ale stilului se intalnesc in lucrarile mru·ilor oarneni de ~tiinta, dar, mai

ales, in operele marilor clasici.

Precizia consta In utilizarea riguroasa a mijloacelor lingvistice pentru exprimarea clara, logica

~i argumentata a continutului de idei ~i de sentimente. lmbraca fonne de concizie riguroasa in lucrarile

~tii ntifice §i este o obligatie astUnata de oamenii de ~tiinta. Claritatea refleqiilor, concentrarea !or in

jurul unei idei centrale, economia de mijloace artistice, stilul lapidar-aforistic sunt tot atatea calitati

reflectand precizia stilurilor unor scriitori de referinta pentru cultura nationala.

Puritatea reprezinta corectitudinea idiomatica, adica utilizarea mijloacelor lingvistice consacrate

prin uzul limbii §i admise de limba literara. Puritate penhu aspectul vorbit este uzul curent, iar pentrn

aspectul scris inseamna tradifia literarii. Ea se refera $i la adecvarea stilistica in interiorul unei

propozitii sau unei fraze. Cultivarea limbii romane inseamna alegerea atenta a cuvintelor $i expresiilor

corecte, ingrijit formulate. Puritatea exprimarii pune accent pe aspectul normat $i literar al Jimbii,

evitand regionalismele, ru·haismele, abuzul de neologisme, barbarismele, expresiile argotice ~i

elementele de jargon.

Abaterile de la calitafile generale ale stilului care trebuie evitate 'in vorbirea cultivata apar 1n

operele literru·e, utilizarea lor avand intentie stilistica.

Abaterile de la claritate vizeaza: obscuritatea rezulta din erorile de folosire a limbii la unul sau

mai multe niveluri; non-sensul exprima o contradictie logica generatoare de absurd; paradoxul este

combinarea unor idei cu sensuri opuse sau contradictorii; echivocul rezulta din formulari care pot avea

eel putin doua sensuri fiira a pem1ite optiunea pentru unul dintre ele; pleonasmul consta in repetarea

acelei~i idei prin doua cuvinte aflate in relatie de subordonare; tautologia consta 'in repetarea aceleia§i

idei prin doua cuvinte atlate In relatie de coordonare; ermetismul este incifrarea intentionata a

comunicarii; galiamatiasul reprezinta idei confuze, expuse greoi, 1n formulari incoerente.

Abaterile de la proprietate sunt reprezentate de folosirea improprie a unor cuvinte sau

constructii; amestecul de elemente caracteristice unor stiluri diferite.

Abaterile de la corectitudine presupun: solecismul care este o gre~eala de natura sintactica ;

apare in propozitie prin dezacorduri, iar In fraze prin folosirea nepotrivita a elementelor de relatie ;

anacolutul este incruci~area a doua constructii sintactice diferite.

Abaterile de la precizie au in vedere: prolixitatea - aglomerarea comunicarii cu multe cuvinte

inutile ~i nelalocul lor ; digresiunea - mdepartarea de la ideea centrala a comunicarii prin dezvoltarea

altor idei.

29


Abaterile de la puritate se realizeaza prm amestecul de registre lexicale (arhaisme.

neologisme, regionalisme, elemente de argou).

2.3.2. Calitiitile particulare ale stilului: definit ie, abateri

Particularitatile stilului rezulta din felul propriu in care vorbitorul, potrivit firii sale, profesiunii,

gradului de cultura, mediului social In care traie$te, uziteaza resursele limbii. Registrul acestor calitati

pai1iculare este bogat, iar din felul cum se combina lntre ele, pe de o parte, $i din calitatile generate ale

stilului, pe de alta parte, rezulta originalitatea de expresie a fiecarui vorbitor.

Natura/efea este exprimarea fireasca, curgatoare, necautata a ideilor, ce se lnlantuie coerent,

logic $i clar. Aceasta calitate are doua surse: cunoa$terea deplina atat a obiectului, cat $i a scopului

comunicarii $i stapanirea resurselor limbii. In operele literare, naturaletea nu este echivalenta cu

spontaneitatea, ci reprezinta rezultatul efortului asiduu de finisa.re $i cizelarea expresivitatii artistice.

Simp/itatea este capacitatea de a folosi cuvinte accesibile, de a acorda o atentie migaloasa in

alegerea riguroasa a cuvantului care sa exprime eel mai elocvenCideea sustinuta Folosirea termenilor

uzuali, aparent lipsiti de expresivitate, a forrnulari lor sabre, corecte, cu circulatie larga in randurile

vorbitorilor limbi nationale, genereaza - ca efect - simplitatea.

Armouia (muzicalitatea) este data de sonoritatea caldii, fireasca, ce lllcanta auzul $1 este

ilustrata mai ales de poezie, dar este necesara $i in exprimarea cotidiana. Sursele annoniei sunt

multiple: accentul cuvinte1or, sonoritatea !or expresiva. gruparea termenilor in propozitii ~i a

propozitiilor in fraze cadentate care suna annonios.

Demnitatea stilului este data de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimarii

delicatete, finete, discretie 9i eleganta. Pretinde evitarea a tot ceea ce este vulgar, grosolan, cu tenta de

invectiva vulgara. Impune selectarea cuvintelor capabile sa asigure enuntului o tinutii de inalta

sociabilitate $i de exprimare urbana, elevata.

R etorismul imprima comunicarii, prin respectarea regulilor constructiei clasice a unui discurs

sau prin fo losirea unor cuvinte cu sens solemn, o nota de patetism masurat ~i de ton entuziast.

Retorismul fonnal, rara acoperire in continutul ideilor, se transforma intr-o deficienta.

Finejea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima tn mod subti l ideea,

sensul, apelandu-se la aluzie, cititorul sau interlocutorul trebuind sii descopere esenta comunicarii.

Registrul sau stilistic presupune: expresii delicate, cautate, elegante, facand apel la un limbaj aluziv,

sugestiv sau chiar laconic.

Ironia reprezinta sesizarea, evidentierea $i dezaprobarea aspectelor negative ale firii umane $i

ale societatii. Ea se realizeaza convingator nu prin negarea directa, ci prin disimularea adevaratelor

30


intentii satirice ale emitatomlui. Cunoa~te o gama larga de nuante: zeflemeaua, persiflarea~ sarcasmul,

batjocura, satira, autoironia.

Oralitatea deriva din fo losirea consecventa a particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite

in ipostazele ei diverse. Tipice pentru oralitatea stilului sunt folosirea parataxei (a coordonarii prin

virgula) ~i a termenilor suculenti, comici, a inte1jectiilor, onomatopeelor, a expresiilor specifice

anumitor categorii sociale.

Concizia decurge firesc din trasatura generala a stilului numita precizie. Impune utilizarea

mijloacelor lingvistice strict necesare In exprimare, menite sa asigure claritatea formularilor. De

exemplu, In Glossa eminesciana, frecventa subiectelor ~i predicatelor, a propozitiilor principale

coordonate copulativ sau prin juxtapunere, elipsele verbale ~i conjuncponale, versurile scurte cu aspect

de maxime creeaza impresia unui decalog poetic 1n fo:rma concisa ~i lapidara.

etc.

Alte trasaturi ale stilului individual sunt: umorul, variatia stilistica (aforistic, gnomic, patetic),

Abateri de la calitatile particulare ale stilului sunt multiple, dintre care pot menpona:

in discordanta cu naturaletea se afla afectarea ~i emfaza, din pricina carora stilul devine

declamator ~i bombastic;

abaterea de la annonia fonetica duce la cacofonie, adica Ia alaturarea suparatoare a unor

grupuri de sunete ce poate deveni uneori vulgara (,,face ce poate", ,,cu rugamintea",

,,economica care" ,' ,,la laborator ").

retorismul formal, Ia.ra acoperire in continut, se transforma In deficienta;

folosirea in exces a ironiei conduce la deformarea realitiiJii cenzurate prea aspru, de spiritul

demascator;

opusa conciziei este poliloghia (exprimare retorica ~i difuza)

Concluzii

Referindu-se la stilurile functfonale ale limbii romane, Ion Coteanu considerii ca acestea

constituie ,,un sistem lingvistic mai mult ori mai putin specializat in redarea continutului de idei

speci fice unei acti vita ti profesionale". Tudor Arghezi define!?te stilul ca fiind ,,me~te~ugul de a da

cuvintelor duritate, rehef, culoare ~i insufletire". 0 sugestiva !?i metaforicii viziune asupra calitatilor pe

care trebuie sa le respecte stilurile folosite in comunicare o exprima poetul Lucian Blaga: ,,lntaia ~i

suprema lege a stilului literar tine de regulile politicii financiare. Aceasta regula te invata sa nu emiti

cuvinte pentru care n-ai acoperire In aur. Orice abatere de la aceasta nonna duce la inflatie50 ".

50 Blaga, Lucian Trilogia culturii (In ,,Opere", vol.9), Editura Minerva, Bucw-e~ti l 985

31


AN EXE

APLICATII: SITUATIA DE COMUNICARE ~I STILURILE FUNCTIONALE

APLICATIAI

• Paxeladin: se da la tuse! (slogan publicitar pentru un medicament contra racelii)

• Mul/umim pentru creditul acordat! (slogan publicitar pentru o banca)

• Radio de pici! (slogan publicitar pentru un post de radio condus de copii)

a. Explica relatia dintre emitator ~i receptor in situatiile de comunicare date, pornind de la continutul

fiecarui slogan.

b. Prezinta procedeele lingvistice care au drept scop influentarea publicului, fo losite in fiecare din cele

trei texte.

c. Alege sloganul publicitar care ti s-a parut eel mai reu~it ~ i motiveaza-ti optiunea.

APLICATIA II

Dincolo de pod, Romania, 1975, drama. Adaptare dupa romanul Mara de loan Slavici. Regie:

Mircea Veroiu. Cu: Leopoldina Baliinufii, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu. Distribujia, impecabil

alcatuita .Ji condusii, prilejuie.}te unor excelen{i actori veritabile bijuterii interpretative chiar fn roluri

miniaturale: Irina Petrescu, interiorizata .Ji cerebra/a, Florina Cerce!, frumoasii, Jon Caramitru, fn

cea mai cizelata compozi{ie a lui.

Revista (~apte seri)

a. Mentioneaza tema textului ~i scopul comunicarii.

b. Prezinta doua dintre calitatile generale/particulare ale stilului, identificabile in text: clruitate,

proprietate, precizie,concizie, corectitudine; variatie stilistica, eufonie, cursivitate, oralitate.

c. Motiveaza interesul/dezinteresul tau de a viziona filmul.

APLI CA TIA III

Am avut dintotdeauna o fascinafie pentru citit .)i pentru scris. Nimeni din familia mea nu-.)i

aminte.)te cine .)i cand m-a inviifat literele. in orice caz, ciind eram in clasa fntiii, le .}tiam deja. lmi

place sa cred cii le-am deprins spontan, de la sine. Pe la cinci-~ase ani, citeam or ice ,, text" care-mi

cadea sub ochi: afi.)e, reclame, tilluri, jlutura.Ji electorali (in I 946!). lozinci etc. Nu neaparat ziare sau

carfi, la varsta aceea. Cititul a fnceput a .fi, probabil, un exercifiu de silabisire menit a mii face sa

ghicesc cuvintele scrise. Un joc. Cred cii asta ma .)i amuza .)i ma de!ermina sii continuu. Nu m-am

plictisit niciodata sa citesc. Fara scop precis, uneori, .Ji flirii. fntrerupere. $i astiizi cifesc fn autobuz ori

In tren, iar dacii. n-am ce, ma uit pe fereastra .)i citesc inscrip/iile de pe stalpi sau de pe case. 0 Lreime

32


din via/a mi-am petrecut-o citind, alta treime, dormind Ji ultima, ocupandu-ma de toate celelalte

!ucruri cotidiene. [ . .} Ca ~i cititul, scrisul trcf;e~te din diferen/a. Nu citim tofi aceea~i carte, nu scriem

tofi aceeaJi carte. Nici macar nu citim, nu scriem de fiecare data aceea$i carte. Cititul Ji scrisul sun!

un act pur individual, ca o amprenta. Ne prelungim fn ele fiinfa cea mai originala sau, poc11e, acea

parte din fiin{a noastra care este unica ~i irepetabila. Spune-mi ce cite§·ti, ce scrii, ca sa-fi spun cine

eJti.

(Nicolae Manolescu, articolul Spune-mi ce cite,sti, ce scrii, ca sa-fi spun cine esti)

a. Mentioneaza mijloacele lingvistice de realizare a subiectivitatii.

b. Identifica m text doua argumente prin care autorul 1~i sustine afirrnatia initiala.

c. Comenteaza titlul articolului, prin referire la textul dat sau la propria experienta.

APLICATIA IV

Tita Chi per: Stimata SaJa Constantinescu, nu cumva aveji nostalgia ,, doamnei T ", eroina

lui Cami/ Petrescu? Romanul ,, Patul lui Procust" nu se poate sa nu fl fascinat o absolventa de

Filologie care se ocupa acum de comerful cu obiecte de arta.

Sa~a Constantinescu: AJa privind lucrurile, ar fi trebuit sa am multe nostalgii. NiJte obiecte

vechi te pot duce cu gandul, Jliu eu, si la interioarele bucureJlene de acum un secol si mai bine, din

,. Ciocoii vechi ~i noi", si la saloanele din romanele Hortensiei Papadat - Bengescu $i la ,, Bietul

Joanide " sau la ,, Scrinul negru ". E drept, am numit galeria de artli pe care o conduc ,, Curtea

Veche ", pentru ca se a.fl.a situata fntr-o arie fn care se pot imagina cu U$urinfa plimbarile $i

aventurile nocturne ale acelor rafinafi decazufi din romanele lui Mateiu Caragiale.

(Tita Chiper, Supravie{uirea unei atmosfere, interviu cu Sa$a ConsLantinescu)

a. Precizeaza tema fragmentului citat.

b. Prezinta particularitati ale comunicarii orale in conversatie, existente 1n textul dat.

c. Prezinta particularitati ale registrului stilistic din textul dat.

APLICATIA V

ACTUL I, Scena 3 Chirita, Gulita, $arl, Safta, Ion. (Ion vine alergand dintre cuJisele din dreapta.

Ceilalti ies din casa ~i se cobor in cerdac.)

GULITA: Cine ma cheama? .. . Nineaca!

SAFTA: Ce este? ... Ce este?

$ARL: Qui diable? ... Ah, madame! ...

JON: Aud, cucoana ... Jaca, ia ...

CHIRITA: Da ' venifi azi de ma cobordfi de pe cal ... Ce, Doamne iarta-mti! Afi ado rm it cu tofii? (Ion

se pune dinaintea calului ~i-1 apuca de zabale ca sa-1 tie. Ceilalti se aduna 1mprejuru1 Chiritei.)

GULIT A: Ba nu, nineaca ... dar fnvaram Telemac cu monsiu dascalu.{ .. }

33


CHIRITA: Que/ bonheur! Gugulea nineaciU! ... Auzi ce spune monsiu $aria? ... Zace ca ai sa vorbe$fi

fran/uza~te ca apa ... N ' est-ce pas, monsieur Charles, Qu ' ii par/era comme I' eau? $ARL: Comme? ...

Ah, oui. oui ... vow; dites comme ca en moldave ... Oui .. . oui.

CHlRlTA: Da ' ian sii-ifac eu un examen. .. Gulifii, spune nineaciii, cum sii chiamtifi·anfuza~te

furculi{a?

GU LIT A: Furculision.

CHIRITA: Frumos ... Dar fripturii?

GULIT A: Fripturision.

CHIRTTA: Preafrumos ... Dar fnvartila?

GU LIT A: lnvartision.

CI-BRIT A: Bravo ... Gulita! ... Bravo, Gulifii! ... (II saruta.)

$ARL: (in parte, furios) Gogomanition, val .. .

(Vasile Alecsandri, Chirifa fn provinfie)

a. Prezinta caracteristicile stilului functional in care este redactat textul dat.

b. Precizeaza tema textului de mai sus.

c. Prezinta-ti opinia in legatura cu textul ~i personajul principal.

34


BIBLIOGRAF1E

1. *** Academia Romana, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan" - Dicfionarul explicativ al limbii

romane, Editma Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 1998.

2. ***Academia Romana, Institutul de lingvistica ,,Iorgu Iordan" - Enciclopedia limbii romane, ed.

Univ. Enciclopedic, Bucure~ti, 2006

3. Andriescu, Al. - Limba presei romanesti In secolul al XIX-lea, lasi, Editura Junimea, 1979.

4. Balanescu, 0 . - Limbaje de specialitate, capitolul I: Puncte cardinale. Configurafia stilistica a

limbii, Univ. Bue. 2003

5. Bidu-Vranceanu, A. - Dic/ionar de Jtiinfe ale limbii, Bucure~ti, Ed. emira, 2005

6. Bolocan, Gh. Unele caracterislici ale stilului publicistic al limb ii romane literare moderne, SCL.

1961 , nr. 1.

7. Coteanu, I. - Stilistica func{ionala a limbii romane, Bucure~ti, Editura Academiei, 1973

8. Cotoara, D. - lector univ. drd., Modele ale comunicarii, Universitatea Politebnica Bucure~ti

9. Diaconescu, P. - Structura stilistica a limbii. Stilurilefuncfionale ale limbii romdne li1erare

moderne, SCL, 1961, nr.3,.

10. Gheti,e, I - Istoria limb ii romclne literare. Privire sintetica, Bucure~ti, E$E, 1978

11. Irimia, D. - lntroducere fn stilistica. la~i, Polirom, 1999

12. lrimia, D. - Structura stilistica a limbii romane contemporane, Bucure~ti, E$E, 1986

13. Jakobson, R. - Essais de linguistique generale, Ed.Minuit, Paris, 1963

14. Maneca, C. - Statistica lexicala ~i stilurile limbii, 1n LR, XXII, nr. 6, 1973

15. Marcu, F. - Marele dicfionar de neologisme, Editura Saeculum, 2000

16. Topala, D. - Compendiu de istorie a limbii romfine literare (pana la 1881), Craiova, EUC, 2001

17. Trandafir, G. D. - Probleme controversate de gramatica a limbii romane actuale, Craiova, Editura

Scrisul Romanesc, 1982

18. Vi~inescu, Victor - Valori lexicale Ji stilistice fn publicistica literarii romaneasca, Editura

Albatros, 1981, cap. Presa, Zimba literara si stilurile fancfionale

19. Zafiu, R. - Diversitate stilistica fn romana actualii, Univ. Bue. 2003

35

Documents

STJLURILE FUNCTIONALE ALE LIMB/I ROMANEold.isjdolj.ro/down/RED-DW/_Liceal/Limba-si-comunicare/Limba si... · romana in diferite contexte. Importanta acestei teme este determinata