Genul Streptococcus

Specii: Pyogenes grup A

Streptococii grup B

Streptococi grup C, G

Streptococii grup D enterococi

nonenterococi

Streptococcus pneumoniae

Streptococii viridans (orali)

Streptococul de grup A (Streptococcus pyogenes)

1. Habitat

Streptococii sunt germeni comensali pe mucoasele si tegumentele omului si animalelor, in aer, apa, sol, lapte. Speciile patogene si cele nepatogene ajung in mediul ambiant de la omul si animalele infectate.

2. Caractere morfologice

Sunt coci Gram pozitivi, cu diametrul de 0,6 1, dispusi in lanturi de lungimi diferite. In produsul patologic prezinta capsula. Sunt germeni imobili. Sub actiunea antibioticelor pot suferi modificari morfologice si tinctoriale.

3. Caractere de cultura

Sunt germeni ce cultiva greu, necesitand medii complexe care contin sange, ser sau ascita. Sunt aerobi sau facultativ anaerobi: ph-ul optim este de 7,5, iar temperatura optima de crestere de 37C.

Pe mediile solide determina colonii mici de 1-2mm, translucide, cu o zona de hemoliza cu diametru mai mare decat al coloniei. Pe mediile lichide nu tulbura mediul, formeaza sediment granular.

Coloniile pot avea urmatoarele aspecte:

colonii mucoide, lucioase;

colonii mott, cu suprafata mamelonata, margini neregulate, consistenta apoasa.

Aceste doua tipuri de colonii corespund tulpinilor virulente, capsulate, bogate in proteina M.

colonii lucioase glossy, cu margini regulate, centru ridicat;

colonii rugoase (rough);

colonii pitice.

Aceste ultime trei tipuri de colonii corespund tulpinilor cu virulenta scazuta.

4. Caractere metabolice

Sunt germeni ce prezinta respiratie aeroba sau aneroba, necesita pentru crestere surse de vitamine (B1, B2, B6), nu produc indol si nici hidrogen sulfurat. Fermenteaza anumite glucide fara gaz; nu cresc pe medii cu bila.

5. Rezistenta sensibiliatea si agenti fizici, chimici si biologici

Toate speciile de streptococ sunt practic omorate intr-o ora, la temperatura de 60C. Pot supravietui cateva saptamani in secretia faringiana uscata, pe tampoane de vata, la intuneric, la temperatura camerei.

Sunt distrusi de fenol 2-5%, sublimat 0,1%, apa oxigenata, tinctura de iod.

Streptococii din grupul A sunt in mod constant sensibili la penicilina, pana in prezent nesemnalandu-se tulpini rezistente la acest antibiotic. Sunt sensibili, de asemenea, la bacitracina, acest caracter fiind folosit ca test de identificare rapida.

6. Structura antigenica

Capsula este alcatuita din acid hialuronic, acesta nefiind imunogen, dar are rol antifagocitar.

La nivelul peretelui celular se gasesc antigenele somatice:

antigenele proteice T, R si X, situate in partea externa a peretelui; nu au relatie cu virulenta;

proteina M, care confera specificitate de tip, fiind un factor major de virulenta; induce imunitate durabila. Proteina M este implicata in rezistenta antifagocitara a germenului, alaturi de capsula;

polizaharidul C este situat intre stratul proteic si cel mucopeptidic. Acest antigen a fost utilizat in clasificarea Lancefield pentru determinarea a 16 grupe serologice de streptococ piogen (A U), poseda o reactivitate crescuta fata de glicoproteinele valvelor cardiace;

mucopeptidul sau peptidoglicanui reprezinta structura de baza a tuturor celulelor procariote. Mucopeptidul este antigenic si imunogen, posedand actiuni asemanatoare endotoxinei bacililor Gram negativi; este pirogen si provoaca o reactie dermica locala (Schwartzman). De asemenea, prezinta si efecte patogene distincte de ale endotoxinei si anume: reactie inflamatorie a pielii, necroza miocardica, inhibitia migrarii microfagelor;

acidul teichoic este constituentul celor mai multe bacterii Gram pozitive, functia principala fiind de a lega cationii bivalenti necesari mentinerii activitatilor fizice si enzimatice ale membranei celulare.

Membrana citoplasmatica situata sub peretele celular, este compusa din proteine, lipide, polizide. Compusii antigenici ai streptococului de grup A dau reactii intense cu tesuturile mamiferelor (muschiul cardiac, tesut articular, conjunctiv si vascular, membrana bazala glomerulara).

Citoplasma

Fractiunea nucleoproteica a streptococilor de grup A este antigenica.

Antigene solubile produse extracelulare (exotoxine si enzime):

- Hemolizinele sunt responsabile de proprietatile hemolitice:

streptolizina O (SLO) este produsa de toti streptococii de grup A. prezinta proprietati hemolitice la 37C, induce formarea anticorpilor antistreptolizina O, actioneaza pe neutrofile si limfocite umane, alterand membrana citoplasmatica;

streptolizina S are actiune hemolitica in vitro, lizeaza celulele eucariote si procariote, nu prezinta imunogenitate, iar efectul sau litic este rezultatul unei reactii cu fosfolipidele din membrana celulara.

exotoxina, toxina eritrogena este produsa de tulpini lizogene de streptococ de grup A. este responsabila de aparitia exantemului in scarlatina, are activitate mitogena si este imunogena. Eruptia scarlatiniforma este rezultatul actiunii toxinei pe un teren deja sensibil si fara anticorpi antitoxici, la copii peste cinci ani. Susceptibilitatea la scarlatina se testeaza prin intradermoreactia Dick: este negativa la subiectii care au venit anterior in contact cu toxina (de exemplu, convalescentii de scarlatina) si este pozitiva la persoane care nu prezinta anticorpi (apare in 24 48 ore o zona eritematoasa).

nucleaze (DN-aze) sunt antigenice, inducand formarea de anticorpi;

streptokinaza (fibrinolizina) este antigenica, transforma plasminogenul in plasmina, favorizeaza difuzia infectiilor supurative;

hialuronidaza actioneaza asupra tesutului conjunctiv; joaca rol in difuzarea streptococului in tesuturile adiacente procesului infectios; induce formarea de anticorpi;

7. Patogenitate

Se realizeaza, pe de o parte, prin virulenta, in care este implicata capacitatea de multiplicare a germenului si invazivitatea prin capsula, proteina M, enzime si, pe de alta parte, prin toxinogeneza (exotoxine).

8. Patogenie. Aspecte clinice

Aspectele variate ale infectiilor streptococice se explica prin:

- existenta a numeroase specii si tipuri dotate cu capacitate de invazie si toxicogeneza variate;

- multitudinea portilor de intrare;

- receptivitatea si reactivitatea variabila a organismelor expuse, in special in functie de varsta.

Astfel, la copiii mici infectia evolueaza cu tendinta de localizare, cu febra prelungita. In schimb, la adolescenti se inregistreaza frecvent complicatii poststreptococice (glomerulonefrita difuza, reumatism poliarticular acut, eritem nodos, coree, purpura).

Infectiile streptococice se pot imparti in doua grupe:

a) infectii legate direct de prezenta germenului in organisme (primare, secundare, generalizate), ce pot fi inaparente sau aparente clinic;

b) complicatiile poststreptococice, consecutive unor infectii anterioare, care determina hipersensibilitatea organismului la antigenele streptococice.

Aspecte clinice

Infectiile streptococice imbraca aspecte variate in functie de proprietatile biolgice ale tulpinilor infectante si de reactivitatea organismului.