POEME PENTRU
DINŢIŞORII DE LAPTE
FELICIA OTILIA LEŞ
VALERIA IACOB TAMAŞ
ILUSTRAŢII NICOLE FLORIAN
2012
Ecologiştii Valeria Tamaş
Alergând prin curtea mare,
Zeci de chipuri zâmbitoare,
Găletuşe, lopăţele,
Piticoţii, sus pe schele.
Pe aleile cu flori
Fetele-s cu stropitori.
De sub streşini, pe voinicii,
O fac puii rândunicii.
Vrăbii stau şi se tot miră
Cum cei mici de zor transpiră
Transformând de dimineaţă
Într-o oază de verdeaţă,
Spre mândria tuturor
Curtea grădiniţei lor.
Micul gospodar Valeria Tamaş
Cu o cretă-mi fac ogor.
Apoi, îmi iau un tractor.
Du-du-du în lung şi-n lat,
La arat şi la grăpat.
Oh, cât am trudit săracul,
E pământul ca şi macul.
Acum ce mai calea-valea,
Pregătesc semănătoarea.
Pic-pic-pic, cade sămânţa.
Sunt eu mic, da-mi dau silinţa!
Uite că se lasă-amurgul.
Dau iute cu tăvălugul.
Grâul o să crească mare,
Până-n vara viitoare.
Şi-am să pun pâine gustoasă,
La toţi copiii pe masă.
Mingea Valeria Tamaş
Cu buline, cred c-o ştii,
Îndrăgită-i de copii!
De cu zori şi până-n seară
Prin curte sare sprinţarǎ.
Râd copiii şi-o aleargă,
Grija-i au să nu o spargă;
Mingea, prietena ghiduşă,
Este mereu jucăuşă.
Pe noroi sau pe zăpadă,
Frică n-are c-o să cadă.
Nu face mofturi deloc,
E mereu gata de joc!
Chiar dacă se murdăreşte
Iute-o speli şi... străluceşte.
Grădiniţa lui Andrei Felicia Otilia Leş
Grădiniţa lui Andrei,
Patru roşii, trei ardei
Şapte verze dolofane,
Pătlăgele diafane,
Gulioare, rotunjoare,
Conopida toată-n floare,
Nouă fire de salată
Mazăre cârlionţată,
Ţelină şi păstârnac ,
Un strat întreg de spanac,
Morcovi roşii, pătrunjei
Şi Andrei cel rotofei
Care zilnic le-ngrijeşte
Şi la masa lui serveşte.
Doar legume, ştiind bine,
Că-s pline de vitamine.
Cloşca
Bombăneşte supărată
Cloşca, că nu-i ascultată,
C-are-n custodia ei
Pui pistriţi şi bobocei.
Opt răţuste mici,zglobii,
Dornice de nebunii;
De pe-o parte pe cealaltă,
Şir fac mereu peste baltă.
Cloşca-i strigă supărată,
Frică-i este că se-neacă,
Dar ei strigă mac-mac-mac!
Noi bairam facem pe lac.
Un puişor mai moţat
Vrea şi el, dar , cloşca, pac!
L-a şi prins de moţisor
Şi-acum îl ceartă de zor.
Pui neascultător ce eşti,
Tu nu ştii ca să pluteşti!
Tu nu vezi că-i apa mare
Şi n-ai labe la picioare?
Tot privindu-şi frăţiorii,
Întristaţi sunt puişorii;
Acum ştiu că nu se poate
Vreodată să înoate.
Însă-n vis luna pătrunde
Şi le face-n dar o punte;
Şi-acum trec voioşi pe ea
Tot sărind din stea în stea.
Prunele Felicia Leş
Din înaltul lor regesc
Stau pe ram şi mă privesc,
Aromate şi zemoase
Şi nespus de bucuroase
Când prietenii-mi adun
Şi-n joacă în sân le pun.
Şi mai mari şi mititei
Apoi toţi prietenii mei
Râd în iarbă şi spun glume
Şi se satură de prune.
Prunii-apoi la fiecare
Ne mai dau şi la plecare
Şi sunt foarte bucuroşi
De oaspeţii pofticioşi !
Pisicuţele tărcate Valeria Tamaş
Dorm cuminţi după cuptor
Pisicuţele tărcate,
De pisică alintate,
Sunt în lumea viselor.
În leagăn, un copilaş
Dezmierdat de mama lui,
Râde-n lumea somnului,
Lăudat de îngeraş.
Mere roşii Felicia Leş
Ia priviţi copii livada
Ca ieri albă ca zăpada
Apoi verde ca smaraldul,
Vedeţi cum întrece gardul
Mărul cel cu fructe coapte
Cu ramurile aplecate.
Mere roşii si gustoase
Ne fac cu ochiul ,zemoase.
Păsări vin să le admire
Şi în triluri să se mire.
Vin şi melcii din ogradă
Vor cu ochii lor sa vadă
Cum Rădiţa, cu plăcere,
Strânge în panere mere.
PIŢIGOIUL Felicia Leş
La fereastra grădiniţei
Vine prietenul fetiţei.
Vesel, părăsind zăvoiul,
Cine altul, piţigoiul !
Dintr-un pom apropiat
Trilurile şi-a-ncercat.
Ies copiii la fereastră
Piţigoiul să-l privească.
Cântecelul i-l ascultă
Şi fără de vorbă multă
S-ascultaţi puteţi şi voi
Primul cor, de piţigoi.
PERELE Felicia Otilia Leş
De pe ramuri generoase
Pere culegem, zemoase.
Una mie, alta ţie
Asta i-o duc lui Ilie
Care stă la umbra deasă
Fiindcă-i place să citească.
Iar o pară şi-înc-o pară
Şi-uite-aşa se face seară.
Obosiţi de alergat
Şi de aerul curat
Toţi copiii, drăgălaşii
Adormim ca îngeraşii.
Din ram , pere aurii
Ne trimit bezele mii.
Răţuştele de Valeria Tamaş
Două raţe şugubete
Vor la şcoală, să înveţe!
Bine dragelor, veniţi,
Vă învăţ ca să citiţi,
Zice dascălul din sat
Deşi-i pare cam ciudat.
Parcurgând abecedarul
Îl cuprinse însă-amarul
Că la orice întrebare
Măcăiau în gura mare.
Dascălul e necăjit,
Crede că nu ştiu nimic.
Dornic fiind să le ajut,
Mă ofer să îi traduc.
Cum răţuştele-s istete
Carneţelu-i plin de zece.
RADA Felicia Otilia Leş
Rada-i mare gospodină,
Toată ziua-i prin grădină.
De cum albi se-arată zorii
Ea hrăneşte puişorii.
Pintenaţii din ogradă
Stau în calea ei grămadă,
Apă , boabe sau mălai,
Nu poţi o clipă să stai
Că vin, te şi miri de unde,
Gâşte, curci, raţe flămânde
-Mac-mac-mac si ga-ga-ga,
Unde e mâncarea mea ?
Ea pe dată le hrăneşte
Şi pacea restabileşte.
TOAMNA Felicia Otilia Leş
Toamnă rece, frunza cade,
Bunicul pe gânduri şade
Şi priveşte spre niciunde,
Frigu-n oase îi pătrunde.
Zarea toată s-a golit
De veselul ciripit.
Zboară numai ciorile,
Înnegrind cărările.
La hambare pe isteţii
Fac astăzi numai brabeţii.
Dinspre codru, înspre vale,
Vântul poartă cuiburi goale.
Doar un râs umple ograda,
Este nepoţica Rada,
Dezgolind iute pănuşa
La găini le umple guşa.
Prietenie Felicia Otilia Leş
Un pisoi şi un căţel,
Doi prieteni am şi eu!
Ziua-ntreagă împreună,
De râs ograda răsună.
Când de-alergat obosim
Sus pe dâmb ne odihnim,
Scruntând mereu zările
Căutând cărările
Spre alte locuri de joacă
Ziua iute să ne treacă.
Obosiţi de alergat,
Drept în iarbă ne-am culcat.
Ne-am trezit la asfinţit,
Altă treabă ne-am găsit.
MIŢI
Miţi, Miţi iarăşi nu-i,
Eu o strig, ea nu-mi răspunde!
S-a ascuns, oare pe unde ?
Uite-o vine, cu cinci pui!
Miţi, mare năzdrăvană,
Poţi cu ea ca să te pui ?
Nimic nu mai poţi să spui,
Puişorii stau dovadă.
Mici şi negri, drăcuşori,
Nu le vezi pe blană-o pată
Cu privirea lor curată
Te privesc în ochişori.
Cer lăptic, vor de mâncare,
Sar copiii toţi pe rând,
Sătui ei adorm curând
Miţi pleacă la plimbare.
Miţi, Miţi ştrengăriţa
Ne-a făcut o bucurie,
Şmecheră, fir-ar să fie
Ne-a închis la toţi guriţa.
Cinci copii şi cinci pisoi,
Fiecare e cu darul,
Fără-aş stirbi buzunarul,
Avem toţi jucării noi.
Pisicuţele
Cum afară-i frig vârtos,
Stau şi moţăie în coş,
Cinci pisicuţe tigrate,
De copilaşi adorate.
Cum le este foame-un pic
Le şi torn puţin lăptic,
Iar când poftă au de joacă,
A lor este casa toată.
Când în jos şi când în sus,
Trag şoriceii de plus,
Dar de cel adevărat,
Vă spun drept, s-au speriat.
Acum m-aşteaptă cuminti
Până când mă spăl pe dinţi.
Că apoi mai dăm o tură
De-alergat, prin bătătură.
Deşi-au gheare ascuţite
Prietene-s nedespărţite.
LĂCRĂMIOARE
În grădină stau la soare
Ascunşi printre lăcrămioare
Doi motănaşi rotofei
Vânători de şoricei.
Ia priviţi-i, stau atenţi,
Fiindcă vor, eficienţi,
Ca să fie-n clipa-n care
Prada va ieşi-n cătare.
Cocoţată pe o frunză
Râde doamna buburuză,
Dând de-a soarelui căldură
Pe motani somnul îi fură.
Se visează c-ar fi ei
Puternici ca nişte zmei,
Gata fiind să prăpădească
Toată tagma şoricească.
Acum chiar se iau la trântă
Şi în bătaie îi zvântă
Măcel e, ce să vorbim
Fug şoarecii chiţăind.
Nici nu aveţi voi idee
Încărcaţi sunt de trofeee
Spânzură-n şa atârnate
Tigvele de şoareci, toate.
Pisiceasca lume-n cale
Îi aşteaptă cu urale.
Dar totul se sfârşi trist
Când ei s-au trezit din vis,
Din uriaşul măcel
Nici măcar un şoricel
N-a fost chip să îşi oprească
Foamea să le potolească.
Motănelul Valeria Tamaş
Am un motănel tărcat,
Se laudă că-i curat.
Pisoiaş micuţ, mă minţi,
O mustaţ-ai între dinţi.
L-ai minţit pe şoricel
Că vrei să te joci cu el.
L-ai scos din gaura lui,
Promiţându-i c-ai să-l pui,
Mai mare peste cămară
Casă s-aibă pân la vară.
Credul, fără minte multă,
A ajuns la tine-n burtă.
Chiar de ţi-e curată laba
Tare murdară e treaba!
Căţeluşul meu Lăbuş
Valeria Tamaş
Căţeluşul meu Lăbuş
Pe năsuc cu stropi de tuş
Şi cu ochi de ciocolată
Toată ziua numai latră.
Nu mai vrea deloc lăptic
Vrea mâncare din butic,
E fiţos şi plin de toane,
S-ar vrea şi el ca-n reclame.
Hrănit cu mâncare-aleasă
Îmbrăcat doar în mătase,
Vrea pantofiori şi tichie
Şi tuns doar la frizerie.
Măi Lăbus, căţel fiţos
Coboară din ceruri jos,
Dacă viaţa îţi e dragă
Ia aleargă tu prin iarbă.
Te uiţi galeş la fripură
Şi mănânci fără măsură,
Nu ştiu dragă, tu nu vezi
Că ai devenit obez?
Tu faci mofturi şi eu tac,
Mă duc singură prin parc
Şi mă joc cu alt căţel
Şi tu stai tot singurel
De leneş ce-ţi porţi haramul
Te-ntrece numai motanul.
Donald Zolan
Iubiţi copii, dragi părinţi ,
Astăzi ne bucurăm împreună de cea mai fericită zi din an, ziua zâmbetelor largi, ziua năsucurilor
curioase, ziua privirilor senine, a guriţelor vorbitoare , a întrebărilor care încep mereu cu “de ce?”. Nu se
poate compara cu nimic această zi a bucuriei de a-i avea alături pe aceşti copii minunaţi care ne bucură şi vă
bucură. Primiţi din partea întregului nostru colectiv acest semn de dragoste pentru copii si respect pentru
dumneavoastra cei care ne-aţi acordat încrederea pentru a-i educa. Un 1 Iunie fericit tuturor, la fel ca şi
zâmbetul ce le înfloreşte pe chip de fiecare dată când vă simt şi ne simt alături.
Recommended