Download doc - Soft Educational

1. PROIECTARE OBIECTIVE OPERAŢIONALE PENTRU SOFT-UL

EDUCAŢIONAL

În cadrul fluxului de proiectare – analiză – realizare a soft-ului educaţional definirea obiectivelor operaţionale reprezintă prima etapă

SCOPUL lecţiei poate fi descris în termeni generali (atât din perspectiva profesorului, cât şi din cea a elevului), iar OBIECTIVELE învăţării se formulează în termenii unor COMPORTAMENTE OBSERVABILE şi MĂSURABILE formate/ dezvoltate/ modificate la ELEV.

Astfel, formulări de tipul

“transmiterea de cunoştinţe despre…”;

“demonstrarea principiului/teoremei…”

ca scopuri ale unor lecţii, se referă la activitatea PROFESORULUI şi nu a elevului.

În acelaşi timp, formulări de tipul

“… (elevii) să înţeleagă cauzele destrămării imperiului roman”;

“… (elevii) să-şi dezvolte deprinderea de exprimare orală ..”

“efectuarea în laborator a experienţelor necesare înţelegerii …”

“ aplicarea legii X în …”

pot constitui şi ele definiri ale SCOPULUI unor lecţii, dar NU definesc obiective OPERAŢIONALE ale învăţării, întrucât nu descriu comportamente observabile şi măsurabile.

Obiectivele OPERAŢIONALE sunt solicitate de mai mulţi factori:

posibilitatea de a orienta elaborarea concomitentă a obiectivelor şi a instrumentelor de evaluare a nivelului de formare/ atingere a acestor obiective;

necesitatea de a orienta profesorul în alegerea/ proiectarea unei strategii de interacţiune adecvată.

AeL – Didactica e-content

1.1. NIVELURI DE FORMULARE A OBIECTIVELOR

Schema din figura de mai sus pune în evidenţă nivelurile de definire a

obiectivelor.

Evantaiul modurilor de reacţie este mult mai mare, dar limitat ca tipuri de reacţie. Doar conţinuturile disciplinare pot fi diferite. De aici şi apariţia taxonomiilor obiectivelor educaţionale.

2

Cerinţele societăţii faţă de educaţie

Obiective de macrosistem (de dezvoltare)

Finalităţile (scopurile generale ale educaţiei)

Idealul educaţional

Faza I

Obiective specifice (intermediare)

Faza a II-aObiective de

cicluri de învăţământ

Obiective pentru profiluri de pregătire

Obiective ale procesului de instrucèie ;i

educaèie

Obiective pe discipline şi pe teme

Obiective operaţionale

Dom

en

ii

cognitiv

afectiv

psihomotor

Descrierea comportamentelor pe care elevii le dobândesc în fiecare secvenţă a procesului

Faza a III-a


Prima încercare de a realiza o taxonomie a obiectivelor educaţionale a fost făcută de un grup de specialişti sub îndrumarea lui Benjamin S. Bloom.

Se pot delimita trei domenii distincte:

a) domeniul cognitiv (cunoştinţele şi aptitudinile intelectuale);

b) domeniul afectiv (sentimentele, atitudinile, valorile)

c) domeniul psihomotor (aptitudinile manuale, motrice şi senzoriale).

Pentru domeniul cognitiv B.S. Bloom discriminează şase mari clase comportamentale:

1.2. CUNOAŞTEREA

Înţelegerea

Aplicarea

Analiza

Sinteza

Evaluarea

1.2.1. Cunoaşterea

Cunoaşterea datelor particulare

o Cunoaşterea terminologiei

o Cunoaşterea faptelor particulare

Cunoaşterea mijloacelor care permit utilizarea datelor particulare.

o Cunoaşterea convenţiilor

o Cunoaşterea evoluţiei fenomenelor ce se desfăşoară în timp.

o Cunoaşterea clasificărilor.

o Cunoaşterea criteriilor.

o Cunoaşterea metodelor.

Cunoaşterea reprezentărilor abstracte.

o Cunoaşterea principiilor şi legilor.

3


1.2.2. Comprehensiunea (înţelegerea)

Transpunerea

Exemple: Deprinderea de a exprima în limbaj curent figurile de stil: metafora, simbolul, ironia sau hiperbola. Capacitatea de a transforma un material matematic verbal în enunţuri simbolice şi invers.

Interpretarea

Explicarea sau rezumarea unei comunicări. Câtă vreme transpunerea este acelaşi lucru cu exprimarea obiectivă a sensului literar al unei comunicări, interpretarea echivalează cu prezentarea materialului, fie într-o alcătuire sau ordine diferită, fie dintr-un punct de vedere nou.

Extrapolarea

Extinderea curentelor şi tendinţelor dincolo de limitele datelor prezentate pentru a determina cuprinderea, consecinţele, corolarele, influenţele etc. corespunzătoare condiţiilor descrise în comunicarea originală.

1.2.3. Aplicarea

Utilizarea reprezentărilor abstracte în cazuri particulare şi concrete. Aceste reprezentări pot lua fie forma unei idei generale, a unor reguli de a acţiona conform unui procedeu sau forma unor metode larg răspândite, fie pe aceea a unor principii, idei, teorii pe care trebuie să ni le amintim şi să le aplicăm.

1.2.4. Analiza

Separarea elementelor sau părţilor constitutive ale unei comunicări în aşa fel încât să se lămurească ierarhia relativă a ideilor şi (sau) a raporturilor dintre ideile exprimate.

o Căutarea elementelor.

o Căutarea relaţiilor.

o Căutarea principiilor de organizare.

4


1.2.5. Sinteza

Îmbinarea elementelor sau părţilor în scopul de a forma un tot.

Această operaţie constă în a aşeza şi combina fragmentele, părţile, elementele etc. în aşa fel încât ele să formeze un plan sau o structură care înainte nu se distingea clar.

o Producerea unei opere personale.

Exemplu: uşurinţa de a povesti o experienţă personală în mod interesant.

o Elaborarea unui plan de acţiune.

Exemplu: abilitatea de a propune metode de verificare a ipotezelor.

o Derivarea dintr-un ansamblu de relaţii abstracte.

Exemplu: capacitatea de a face descoperiri şi generalizări în matematică.

1.2.6. Evaluarea

Formularea judecăţilor asupra valorii materialelor şi a metodelor folosite cu un scop precis. Judecăţi calitative sau cantitative care stabilesc până la ce nivel materialul şi metodele corespund criteriilor. Utilizarea unei norme de apreciere. Criteriile pot fi sau propuse de cel ce studiază, sau stabilite de el.

1.2.6.1 Criterii interne

Evaluarea exactităţii unei comunicări pe temeiuri ca rigoarea, coerenţa şi alte criterii interne.

Exemplu: priceperea de a depista sofismele cu ocazia discuţiilor.

1.2.6.2 Criterii externe.

Evaluarea materialului pe temeiul unor criterii date sau de care subiectul îşi aminteşte.

Exemplu: priceperea de a compara o lucrare cu altă lucrare a cărei calitate este recunoscută.

5


2. OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR

Definirea lor operaţională trebuie să cuprindă:

o identificarea (denumirea) comportamentului observabil,

o descrierea condiţiilor în care trebuie să se manifeste comportamentul respectiv,

o criteriile unei performanţe acceptabile.

6


3. OPERAŢIONALIZAREA TAXONOMIEI

Proiectarea didactică a conţinutului educaţional şi în analiza psihopedagogică a lecţiilor în format electronic se consideră ca referinţă următoarele atribute:

Nivelul Infinitivul Complementul direct

1 2 3

1. Cunoaşterea

1.1.1 Cunoaşterea terminologiei

a defini, a distinge, a identifica, a aminti, a recunoaşte

vocabular, termeni, terminologie, semnificaţie(ii), definiţie, referenţi, elemente, fapte, informaţii faptice, surse, nume, date, evenimente, persoane, locuri, perioade de timp, proprietăţi, exemple, fenomene

1.1.2 Cunoaşterea faptelor particulare

a aminti, a recunoaşte, a dobândi, a identifica

1.2 Cunoaşterea mijloacelor care permit utilizarea datelor particulare

1.2.1 Cunoaşterea convenţiilor

a aminti, a identifica, a recunoaşte, a dobândi

formă(e), convenţii, uzanţe, utilizări, reguli, modalităţi, mijloace, simboluri, reprezentări, stil(uri), format(e), acţiune(i), proces, mişcare(ări), continuitate, dezvoltare(ări), tendinţă, secvenţă(e), cauze, relaţie(ii), forţe, influenţe

1.2.2 Cunoaşterea tendinţelor şi secvenţelor

a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

1.2.3 Cunoaşterea clasificărilor şi datelor


arie(ii), tip(uri), caracteristică(i), clasă(e), ansamblu(ri), diviziune(i), aranjare(ări), clasificare(ări), categorii, criterii, baze, elemente

1.2.4 Cunoaşterea criteriilor


1.2.5 Cunoaşterea metodelor


metode, tehnici, abordări, utilizări, procedee, tratamente

1.3 Cunoaşterea reprezentărilor abstracte


principiu(ii), lege(i), propoziţie(ii),

7


1.3.1 Cunoaşterea principiilor şi legilor

1.3.2 Cunoaşterea teoriilor


teorii, baze, interrelaţii structură(i), organizare(ări), formulare(ări)

2. Comprehensiunea

2.1 Transpunere a traduce, a transforma, a exprima prin propriile cuvinte, a ilustra, a pregăti, a citi, a reprezenta, a schimba, a scrie din nou, a redefini

semnificaţie(ii), exemplu(e), definiţii, abstracţii, reprezentări, cuvinte, fraze

2.2 Interpretare a interpreta, a reorganiza, a rearanja, a diferenţia, a distinge, a face, a stabili, a explica, a demonstra

pertinenţă, relaţii, fapte esenţiale, aspecte, punct(e) de vedere nou(i), caracterizări, concluzii, metode, teorii, abstracţii

2.3 Extrapolare a estima, a induce, a conchide, a prevedea, a diferenţia, a determina, a extinde, a interpola, a extrapola, a completa, a stabili

consecinţe, implicaţii, concluzii, factori, ramificaţii, semnificaţii, efecte, probabilităţi

3. Aplicare a aplica, a generaliza, a stabili legături, a alege, a dezvolta, a organiza, a utiliza, a se servi de, a transfera, a restructura, a clasifica

principii, legi, concluzii, efecte, metoda teorii, abstracţii situaţii, generalizări, procese, fenomene, procedee

4. Analiza

4.1 Căutarea elementelor a distinge, a detecta, a identifica, a clasifica, a discrimina, a recunoaşte, a categorisi, a deduce

elemente, ipoteză(e), concluzii, supoziţii, enunţuri (de fapte), enunţuri (de intenţii), argumente, particularităţi

4.2 Căutarea relaţiilor a analiza, a contrasta, a compara, a distinge, a deduce

relaţii, interrelaţii, pertinenţă, temă, evidenţă, argumente, cauză(e), efect(e), consistenţă(e), părţi, idei, căi indirecte

4.3 Căutarea principiilor de organizare

a analiza, a distinge, a detecta, a deduce

forma(e), patern(uri), scop(uri), punct(e) de vedere, tehnici, mijloc indirect, structură(i), temă(e), aranjament(e), organizare

5. Sinteza

8


5.1 Crearea unei opere personale

a scrie, a povesti, a relata, a produce, a constitui, a transmite, a crea, a modifica, a documenta

structură(i), model(e), produs(e), performanţă(e), lucrare(ări), comunicări, efort(uri), fapte specifice, compunere(i)

5.2 Elaborarea unui plan de acţiune

a propune, a planifica, a produce, a proiecta, a modifica, a specifica

plan(uri), obiective, specificare(ări), fapte schematice, operaţii, modalitate(ăţi), soluţie(i), mijloace

5.3 Derivarea unor relaţii abstracte

a produce, a deriva, a dezvolta, a combina, a organiza, a sintetiza, a clasifica, a deduce, a formula, a modifica

fenomene, taxonomii, concept(e), schemă(e), teorii, relaţii, abstracţii, generalizări, ipoteză(e), percepţii, modalităţi, descoperire

6. Evaluare

6.1 Critică internă a judeca, a argumenta, a valida, a evalua, a decide

exactitate(ăţi), pertinenţă(e), erori, veracitate, lacune, sofisme, precizie, grad de exactitate

6.2 Critică externă a judeca, a argumenta, a considera, a compara, a contrasta, a standardiza, a evalua

eficienţă, scopuri, mijloace, economie(i), utilizate, alternative, planuri de acţiune, standarde, teorii, generalizări

9


4. PROIECTAREA DIDACTICĂ. CREAREA SCENARIULUI DE LECŢIE

În crearea scenariului didactic analiza psihopedagogică implică următoarele secvenţe şi se acordă cu tipurile demersului didactic definit de acestea:

4.1. EDUCAŢIA: TENDINŢE - NOI PARADIGME

4.1.1. Constructivismul: construirea propriei cunoaşteri;

descolarizarea: educaţia la distanţă/ asincronă;

teoria inteligenţelor multiple;

teorii/modele (psihologice) ale învăţării;

curriculum bazat pe competenţe;

educaţia permanentă.

4.1.2. Constructivismul4.1.2.1 Constructivismul cognitiv (Jean Piaget):

învăţarea este un demers individual; practicile caracteristice: învăţarea prin descoperire, operarea cu obiecte, sarcini care solicită operarea cu conceptele existente, precum şi tehnicile de dialogare socratică.

învăţarea este un proces activ, pentru asimilare şi acomodare sunt vitale experienţa directă, erorile, căutarea soluţiilor.

4.1.2.2 Constructivismul social (L.S.Vîgotski)

învăţarea şi dezvoltarea reprezintă o activitate socială, colaborativă;

zona proximei dezvoltări poate servi drept ghid pentru planificarea instruirii;

învăţarea şcolară trebuie să se realizeze într-un context semnificativ;

experienţele din afară trebuie relaţionate cu experienţa şcolară a elevului.

4.1.2.3 Mediile de învăţare constructiviste

asigură construcţia cunoaşterii prin şi în dependenţă de context;

asigură reprezentări multiple ale realităţii;

presupun sarcini autentice în contexte semnificative;

10


oferă medii de învăţare de tipul situaţiilor reale sau a studiilor de caz;

încurajează reflecţia asupra experienţei.

4.1.3. SCHIMBAREA PARADIGMEI

CENTRAREA PE ELEV

paradigma clasică PREDARE – ÎNVĂŢARE, se modifică radical: ÎNVĂŢARE - PREDARE, având drept consecinţă necesitatea reprofesionalizării educatorului.

Se definesc recomandări pentru profesori:

adaptează lecţiile în format electronic pe baza experienţei şi intereselor elevilor pentru a corespunde mai bine cu ceea ce ei doresc să înveţe,

foloseşte informaţia şi lecţiile în format electronic ca un ghid, nu ca o regulă absolută,

focalizează discuţia şi brainstormingul pe cunoaşterea anterioară a elevilor,

încurajează elevii să aibă o atitudine deschisă faţă de ştiinţă şi învăţare, stimulează interesul acţionând ca un facilitator în înţelegere, nu prin explicitări,

foloseşte modele ştiinţifice cât de des este posibil,

lasă timp pentru reflecţie; elevii trebuie să aibă timp să reflecteze la noile idei şi să rezolve conflictele când conceptele nu corespund cu schema / cadrul de referinţă,

tăcerea in timpul unei discuţii nu este un lucru rău,

acordă elevilor oportunităţi pentru a discuta între ei;

pune întrebări deschise şi relevă contradicţii pentru a stimula investigarea,

încorporează mai puţină structură în predare, folosind în schimb mai multă activitate de grup,

învaţă-i pe elevi să fie conştienţi de gândurile şi acţiunile lor, şi să nu simtă discomfort în prezenţa a ceea ce încă nu este cunoscut.

4.1.4. Impactul TIC4.1.4.1 1. La nivelul procesului educaţional:

o conştientizarea finalităţilor concretizate în obiective comportamentale;

o descoperirea de către educator a diverselor demersuri/modele/teorii/ ale învăţării;

o descoperirea feedbackului reglator şi a evaluării formative;

o preluarea sarcinilor rutiniere repetitive;

11


o diferenţierea şi individualizarea instruirii

4.1.4.2 La nivelul unităţii şcolare

4.1.4.2.1 Monitorizarea cadrelor didactice;

factor de regândire a procesului educaţional;

generator de posibilităţi de colaborare a cadrelor didactice;

zonă de afirmare a potenţialului creativ în proiectarea interacţiunii pedagogice;

dezvoltarea unui front pedagogic activ din interiorul sistemului de învăţământ care va impune studierea şi clarificarea problemelor la toate nivelurile de decizie.

12


5. ANALIZA ERGONOMIEI SI A DESIGN-ULUI VIZAL A CONŢINUTULUI

EDUCAŢIONAL ÎN FORMAT ELECTRONIC

În cadrul proiectării şi analizei design-ului vizual definit soft-ului educaţional se consideră următoarele puncte critice:

1.Organizare vizuală

2.Folosirea culorilor

3.E-reading

4.Definiţii de design vizual

5.1. CLARITATE ŞI ELEGANŢĂ

Atentia acordata esteticii continutului consta în prezentarea acestuia într-o forma accesibila cititorului

Un aspect elegant si un aranjament ordonat si logic denota profesionalism, consideratie pentru utilizatori si sporesc valoarea continutului.

5.2. PREDICTABILITATE ŞI REGULARITATE

O data stabilita, structura de prezentare a materialului trebuie sa ramâna constanta de la o pagina/secventa la alta.

În cazul când apar variatii de structura, modificarile se vor justifica prin necesitati de tip functional, dar nu vor fi facute schimbari de dragul schimbarilor, chiar daca vor tinti catre un design mai performant.

5.3. STANDARDIZARE ŞI CONSISTENŢĂ ÎN FOLOSIREA UNUI STIL

Acest principiu se refera la producerea unui aranjament care sa permita focalizarea rapida si fara ezitari pe elementele importante.

Aranjamentul va fi pastrat identic pentru toate secventele unei prezentari/ aplicatii.

13


5.4. ORIENTARE FACILĂ ÎN MATERIAL/ APLICAŢIE

Meniul, prezent în fiecare pagina, va permite accesul direct sau foarte rapid la sectiunile majore din site.Textul principal de prezentare (sinteza continutului unei pagini) se recomanda sa fie relativ scurt, pe cât posibil sa încapa într-un singur ecran (fara derulare).

Într-o serie mai lunga de ecrane pâna la informatia de continut, este binevenita o modalitate de indicare a pozitiei actuale în structura materialului - un "fir al Ariadnei“ (location bar).

5.5. SIMPLITATE

Autorii de continuturi au tendinta sa includa prea multe detalii. Este indicat ca o pagina sa contina ideile principale si linkuri de acces de tip "pentru mai multe informatii...".

Câteva cercetari care au analizat comparativ textele 'dense' si cele continând doar ideile principale (prin eliminarea a 40% din continutul primelor) au ajuns la concluzia ca nivelul de retinere a informatiilor ramâne acelasi, în timp ce durata unei sesiuni de lucru/ invatare se scurteaza semnificativ în cazul textelor 'prelucrate'.

5.6. INCLUDEREA LISTELOR ŞI TABELELOR PENTRU STRUCTURAREA CONŢINUTULUI

Un tabel poate rezuma informatii complexe într-o maniera ce favorizeaza întelegerea.

Sugestiile de aranjare a listelor sunt utile pentru un aranjament vizual eficient:

folosirea 'bulinelor' de marcare a fiecarui item sau numerotarii identate

aranjarea listelor se va face vertical

alinierea va fi la stânga

5.7. POZIŢIONAREA ÎN ORDINEA IMPORTANŢEI

Informatiile vor fi pozitionate în pagina în ordinea importantei si relevantei lor, locul privilegiat fiind în stânga, sus (pentru indivizii din culturile europeana, americana - care sunt obisnuiti sa parcurga vizual materialele într-o forma de Z).

5.8. GRUPAREA ELEMENTELOR DUPA SEMNIFICAŢIE

Acest principiu include câteva sugestii de 'topografia' paginii. Elementele subsumate aceleiasi idei trebuie sa fie demarcate de alte elemente sau grupuri de elemente prin folosirea spatiilor libere, casetelor cu cadru, culorilor diferite si altor modalitati de grupare-etichetare.

Constanta pozitiei acestor grupuri de elemente în contextul vizual general al aplicatiei faciliteaza distingerea/ recunoasterea lor.

14


5.9. SPAŢIERE

Este indicat ca textul propriu-zis sa ocupe între 25 si 50% din spatiul total al paginii.

Evidentierea unitatilor de text prin folosirea atributelor: text subliniat, îngrosat sau caractere aldine. O culoare diferita scoate în evidenta anumite informatii considerate importante. Spatierea dintre linii va tine cont de marimea corpului de litera.

5.10. ECHILIBRU ŞI SIMETRIE

Textul trebuie distribuit echilibrat în pagina si ponderat prin includerea de grafice si imagini.

Avalansa de informatii brute, neprelucrate din punct de vedere vizual, este contraindicata, conducând la dezorientarea utilizatorilor.

5.11. UTILIZAREA ADECVATĂ A CULORILOR

Constatarea ca utilizarea unui câmp cromatic variat sporeste randamentul activitatii intelectuale a propulsat si diversificat cercetarile despre influenta culorilor asupra psihicului uman.

O îmbinare adecvata de culori este un element important al materialelor de prezentare.

Culorile se pot utiliza la nivelul textului, la nivelul ilustratiilor si pentru fundal. Utilizarea culorii se justifica în primul rând functional, însa determina în mare masura estetica (caracterul si tinuta) materialelor, si implicit prestanta întregului software.

5.11.1. La nivelul textului

În cazul utilizarii corespunzatoare a contrastelor cromatice, precizia si rapiditatea perceptiei si memorarii informatiilor transmise creste cu 40-50% comparativ cu contrastele simple în alb-negru.

Cercetarile psihologice asupra contrastelor cromatice au stabilit urmatoarea ordine descrescatoare de intensitate a contrastelor cromatice pentru text din punct de vedere al lizibilitatii de la distanta si al preferintei în procesul de retinere de informatii:

negru pe galben;

verde pe fond alb;

rosu pe fond alb;

albastru pe fond alb;

alb pe fond albastru;

negru pe fond alb;

15


galben pe fond negru;

alb pe fond rosu;

alb pe fond verde.

5.11.2. La nivelul ilustraţiilor

Utilizarea culorilor sporeste valoarea de semnificatie. Cititorul recepteaza, prelucreaza si interpreteaza o ilustratie color mult mai rapid si mai eficient decât o ilustratie în tonuri de gri.

Simbolurile indiciale care semnaleaza vizual prezenta unui continut de un anumit tip (meniu, informatii utile, linkuri recomandate, atentionari etc.) îsi vor îndeplini mai bine functia orientativa prin apelul la culori folosite constant si tinând seama de semnificatiile conventionale (galben - precautie, rosu - atentie etc.).

Exista, desigur, si imagini care au efect mai mare daca sunt în tonuri de gri. Fotografiile alb-negru sunt deseori (când reprezinta actiuni) mai pregnante, mai elocvente si mai sugestive, mai dramatice decât cele color; portretele alb-negru pun mai bine în valoare expresia unei persoane.

Însa un grafic, o histograma, o schema sau o harta vor fi mult mai bine puse în evidenta prin culori si devin astfel mai usor lizibile, mai putin obositoare.

5.11.3. Ordinea contrastelor cromatice recomandate pentru grafice si scheme este urmatoarea:

albastru pe alb;

negru pe galben;

verde pe alb;

negru pe alb;

verde pe rosu.

5.11.4. Fundalul (background-ul)

Diferentierea cromatica a paginilor fiecarei sectiuni sau teme se poate dovedi foarte utila în orientarea generala în materialul de prezentare pe Internet.

Dar cel mai important aspect al utilizarii culorii pentru fond se refera la functia culorilor de influentare a conduitei, prin declansarea de trairi afective, intentii, atitudini pozitive.

5.11.5. Semnificaţiile şi efectele culorilor

Efectele principalelor culori asupra psihicului le recomanda pentru folosirea în diverse situatii de prezentare a unui material:

Rosu: stimulator general, provoaca, incita la actiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual, activare, mobilizare, faciliteaza asociatiile de idei. Este specifica tipului activ, autonom, locomotor, competitiv, operativ.

16


Portocaliu: stimulator emotiv, senzatie de apropiere, culoare sociabila, mai activa decât galbenul, lasa impresia de optimism, veselie; pe suprafete întinse poate fi iritant.

Galben: stimuleaza si întretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate; da senzatia de caldura si intimitate. Caracteristica tipului activ, proiectiv, expansiv, investigativ si cu un nivel ridicat de aspiratie. Privita mult timp, da senzatia de oboseala, dar în tonuri palide este suportabila.

Verde: efect de liniste, buna dispozitie, relaxare, meditatie, echilibru, siguranta; faciliteaza deconectarea nervoasa. Caracterizeaza tipul pasiv, defensiv, autonom, retinut. Exprima concentrare, siguranta, introspectie, autoevaluare.

Albastru: favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de încetinire a ritmului activitatii; îndeamna la calm si reverie, concentrare si liniste interioara, seriozitate, meditatie. În exces, conduce la depresie. Se caracterizeaza prin "profunzimea trairilor si sentimentelor". Caracteristica pentru tipul pasiv, senzitiv, perceptiv.

Violet: efect stimulator, nelinistitor si descurajator; da senzatia de gravitate. Semnificatia psihologica este de tristete, melancolie, penitenta.

Negru: efecte psihologice de neliniste, retinere, depresie, introversie; impresie de adâncime, plinatate si greutate; semnificatie psihoafectiva de tristete, sfârsit, singuratate, despartire, doliu. Poate fi utilizata ca element de delimitare, contrast sau fond pentru celelalte culori.

Alb: efecte de expansivitate, usurinta, suavitate, robustete, puritate, raceala; exprima pace, împacare, liniste, inocenta, curatenie, sobrietate.

Efectul psihologic al culorilor variază în funcţie de cantitatea de culoare folosită.

5.12. COMPORTAMENTUL UTILIZATORILOR DE E-CONTENT

Cercetatorii de la Institutul Poynter, într-un studiu recent având drept scop relevarea modului în care utilizatorii de e-content citesc noutatile pe Web, au ajuns la urmatoarele concluzii:

Se realizeaza o lectura de suprafata combinata cu aprofundari selective. 3/4 din cititori îsi limiteaza lectura la parcurgerea cuprinsului si scurtei descrieri a articolului (modalitate de prezentare foarte utilizata pe Internet). Chiar si atunci când se angajeaza în lectura unui articol întreg, de obicei parcurg efectiv doar 75% din text.

Cel mai întâlnit comportament vizeaza "vânarea" informatiilor si ignorarea detaliilor. Dar, odata ce informatia semnificativa a fost identificata, cititorii trec adesea la o lectura de profunzime.

Continutul prezentat pe ecran trebuie sa sustina ambele aspecte, ce tin de accesul la informatii. Textul trebuie sa se preteze la baleiaj rapid si sa furnizeze în acelasi timp raspunsuri substantiale la cautarile cititorilor. De altfel, o prezentare în modul hipertext permite organizarea continutului în

17


structuri ierarhice multinivelare, navigarea realizându-se facil orizontal, vertical sau în salturi de la o unitate de informatie la alta.

Textul atrage atentia înaintea imaginilor si graficelor.

La prima vizita pe pagina, privirea baleiaza pe text, oprindu-se asupra titlurilor, subtitlurilor si sumarelor de articole.

Titlurile si intertitlurile simple sunt preferate celor cu corp de litera diferit, culoare diferita sau în general caracterizate de un stil (font + culoare + marime) ce contrasteaza cu aspectul paragrafelor cu informatii de continut.

O variatie neexagerata a corpului de litera (fontului) este permisa. Însa schimbarea culorii folosite pentru continut si marimea disproportionata a literelor din titluri si intertitluri vor determina dificultati de întelegere (rapida) prin discontinuitati perceptive.

5.13. DEFINIŢII DE DESIGN VIZUAL

Elevul poate fi ajutat sa se orienteze/ reorienteze prin introducerea unor organizatori vizuali:

titluri si intertitluri din pagina simple si clare ce permit o orientare rapida în continut;

titluri de pagina semnificative ce ajuta la recunoasterea unitatii de continut si mai ales la construirea unei harti cognitive sau a unei scheme mnezice;

simboluri indiciale (indicatori) în culori adecvate;

grafice, ilustraţii, tabele în locul unor conţinuturi descriptive.

Designerul trebuie sa porneasca de la premisa ca elevul nu îsi mai aminteste pasii de navigare ce l-au adus în fata unui anumit material/ continut:

se dovedeste utila inserarea în antet a unui "fir al Ariadnei" (location bar) care indica pozitia actuala în succesiunea sau în structura ierarhica a sitului web;

pastrarea culorilor standard pentru legaturile active (albastru pentru linkuri nevizitate si rosu închis pentru linkuri vizitate) usureaza orientarea, recunoasterea si structurarea mentala a continutului informational ce se parcurge.

Folosirea unei terminologii standard (cel puţin pentru textele de asistenţă în navigare) elimina timpul suplimentar acordat de utilizator pentru manipularea aplicatiei.

Este recomandată evitarea “erorilor” de design: peste 2 corpuri de litera pe pagina, peste 3 culori, variaţia de stil şi poziţionare a elementelor în cadrul aceluiaşi ecran sau întregului material, introducerea de continut ilizibil (aglomeratie de elemente, ilustratii de slaba calitate), text putin lizibil (contrast slab, corp de litera prea mic, mai mult de 1-2 cuvinte bold/ italic/ underline per paragraf) etc.

18


6. TIPURI DE CONŢINUT EDUCAŢIONAL

Tipurile de conţinut educaţional dezvoltat în cadrul proiectului SEI este definit în tabelul următor:

Denumire generică Atribute educaţionale

Utilitare dicţionare, enciclopedii, editoare de expresii matematice, pentru chimie, fizică, etc…prin utilizarea cărora se răspunde eficent unei sudcategorii tematice din curriculae. Eficientizează traseul dintre elemente şi concepte prin suplinirea unor demersuri costisitoare de timp.

soft tematic de prezentare care abordează subiecte/teme/ din diverse domenii ale curriculumului şcolar, altele propunându-şi oferirea unor oportunităţi de lărgire a orizontului cunoaşterii în diverse domenii sau achiziţia independentă a unor competenţe profesionale, nu au integrată o strategie didactică, modul de lucru este stabilit de profesor

Soft de simulare care permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model cu comportament analog. Prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării unor parametrii, precum şi a observării modului cum se schimbă comportamentul sistemului, simularea unui fenomen facilitează înţelegerea

soft de investigare elevului nu i se prezintă informaţiile deja structurate (calea de parcurs) ci este un mediu de unde elevul poate să îşi extragă singur informaţiile (atât cele declarative cât şi cele procedurale) necesare rezolvării sarcinii propuse sau pentru alt scop pe baza unui set de reguli. În acest fel calea parcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât la nivelul lui de cunoştinţe cât şi de caracteristicile stilului de învăţare).

Soft de testare/evaluare

este poate gama cea mai largă întrucât specificitatea sa depinde de mulţi factori: momentul testării, scopul, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu)

softul interactiv de învăţare

are înglobată o strategie care permit feedbackul şi controlul permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcţie de

19


nivelul de pregătire al subiectului. Acesta este genul cel mai complex, din punct de vedere pedagogic, pentru că îşi propune printr-o interacţiune adaptativă să asigure atingerea de către utilizator, prin rularea lui integrală, a unor obiective educaţionale.

jocuri educative În care sub forma unui joc se atinge un scop prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli îl implică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme/situaţii

soft de administrare şi management

educaţional

Baze de date, cataloage, cu diferite informaţii, documente referitoae la planificarea-administrarea educaţională de învaţare, instruire, formare

20