ROMANITATEA ROMÂNILOR TEST 9 2008 I. MARCAŢI LITERA CORESPUNZĂTOARE RĂSPUNSULUI PE CARE ÎL CONSIDERAŢI CORECT: 1. Prin conceptul de romanitatea românilor se înţelege: a) procesul de romanizare; b) descendenţa romană; c) generalizarea romanizării; d) un proces etno-lingvistic. 2. Ansamblu de idei care explică desfăşurarea unor evenimente şi procese istorice: a) teorie imigraţionistă; b) tradiţie istorică; c) teoria descălecatului; d) teorie istoriografică. 3. Lucrare din secolul al VII-lea care conţine referinţe la elementul romanic distinct existent la nord de Dunăre: a) Cronica lui Nestor; b) Cronica lui Anonymus; c) Tratatul militar Strategikon; d) Cronica lui Simon de Keza. 4. Sintagma „de la Râm ne tragem” este exprimată în lucrarea: a) Hungaria; b) De neamul moldovenilor; c) Letopiseţul Ţării Moldovei; d) Istoria Ţării Româneşti. 5. Şcoala Ardeleană este creatoarea teoriei: a) puriste; b) imigraţioniste; c) migraţioniste; d) autohtoniste. 6. Teoria lui Roesler are un caracter: a) ştiinţific; b) politic; c) cultural; d) economic. 7. În perioada secolelor IX-XI, forma specifică de viaţă românească a fost: a) obştea teritorială; b) tribul; c) ginta; d) jupanatul. 8. Izvor istoric scris care menţionează „Ţara Balak”: a) Cronica lui Nestor; b) Geografia armeană a lui Chorenati; c) Cronica lui Ioan de Târnave; d) Cronica lui Anonymus. 9. Autonomiile rurale au fost denumite romanii populare sau democraţii săteşti de către: a) Nicolae Iorga; b) A.D. Xenopol; c) Gheorghe Brătianu; d) Dimitrie Onciul. 10. Primul istoric român care ia poziţie împotriva teoriei roesleriene: a) Vasile Pârvan; b) Gheorghe Brătianu; c) Nicolae Iorga; d) Bogdan P. Haşdeu. II. ANALIZAŢI CONŢINUTUL CELOR DOUĂ ENUNŢURI ŞI MARCAŢI CU: a) dacă ambele enunţuri sunt adevărate şi există legătură cauzală între ele b) dacă ambele enunţuri sunt adevărate, dar nu există legătură cauzală între ele c) dacă primul enunţ este adevărat, iar al doilea este fals d) dacă primul enunţ este fals, iar al doilea este adevărat 11. Primii cronicari care au afirmat originea latină a românilor au fost de origine bizantină, slavă şi maghiară; dintre cărturarii români, Nicolaus

Olahus este primul care susţine autohtonia şi latinitatea românilor. 12. Teoria puristă neagă rolul dacilor în etnogeneză; în formularea lui Roesler, teoria imigraţionistă neagă continuitatea latinităţii nord-dunărene

după retragerea aureliană. 13. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea este iniţiată expansiunea otomană în Balcani; umaniştii italieni ai Renaşterii s-au interesat de istoria românilor,

afirmând latinitatea originii acestora. 14. Într-o lucrare publicată în 1593, umanistul maghiar Istvan Szamaskösy susţinea că românii sunt urmaşii coloniştilor romani; în secolul al XVIII-

lea, chestiunea etnogenezei româneşti se transformă într-o problemă politică. 15. În 1871, Robert Roesler publică lucrarea Studii româneşti, în care susţinea că poporul şi limba română s-ar fi format la sud de Dunăre; în lucrarea sa

Teoria lui Roesler, publicată în 1884, A.D. Xenopol infirmă argumentele istoricului german, afirmând continuitatea daco-romană la nord de Dunăre. 16. Supplex Libellus Valachorum a fost opera iluminismului Şcolii Ardelene; acest document avea la bază un program fixat încă din prima jumătate

a secolului al XVII-lea. 17. Către finele secolului al XVIII-lea, mişcarea pentru emancipare naţională în Transilvania se intensifică; în 1791 este adoptat Supplex Libellus

Valachorum, programul politic modern al românilor ardeleni. 18. În manualul de istorie publicat în 1947 Mihai Roller neagă romanitatea românilor, accentuând caracterul slav al poporului român; după 1945

începe procesul de stalinizare a României, ţara noastră intrând în sfera de influenţă sovietică. 19. În lucrarea O enigmă şi un miracol istoric, poporul român, istoricul Gheorghe Brătianu întemeiază pe fapte istorice teoria continuităţii româneşti în

spaţiul carpato-danubiano-pontic; printre autorii străini care au susţinut teza continuităţii daco-romane se numără Huszti Andras şi I.C. Eder. 20. Ideea originii romane a românilor este afirmată în izvoarele externe începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea; interesul savanţilor

străini pentru istoria românilor se explică, în primul rând, prin rolul jucat de români în cruciadele târzii.

III. MARCAŢI LITERA CORESPUNZĂTOARE ORDINII CRONOLOGICE PE CARE O CONSIDERAŢI CORECTĂ: 21. A. Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul utilizează termenul de romani pentru autohtonii nord-dunăreni. B. Geografia armeană a lui Moise Chorenati aminteşte „ţara Balak – Valahia”. C. Notarul Anonymus afirmă că, la sosirea lor în Pannonia, ungurii i-au găsit pe „blachi, adică păstorii romanilor”. a) BAC; b) ACB; c) ABC; d) CBA. 22. A. La Brateiu, Poian şi Alba Iulia sunt atestate obiecte aparţinând autohtonilor romanici nord-dunăreni. B. Simon de Keza nota că „vlahii, care au fost păstorii şi agricultorii romanilor” au rămas de bunăvoie în Pannonia. C. În Sfaturile şi povestirile lui Kekaumenos sunt menţionaţi vlahii care trăiau în apropierea Dunării şi pe Sava (Saos). a) ACB; b) ABC; c) BAC; d) CAB. 23. A. Cronica turcă Ogüzname scrie despre o ţară a valahilor (Ulak-ili). B. În tratatul Podoaba istoriilor, geograful persan Gardizi îi aşează pe români între Dunăre şi un „munte mare”. C. În tratatul militar Strategikon, Mauricius oferă prima menţiune documentară despre identitatea etnică a românilor. a) ACB; b) BCA; c) CAB; d) CBA. 24. A. Poggio Bracciolini este unul dintre primii umanişti italieni care afirmă originea romană a românilor. B. Francesco della Valle îşi bazează afirmaţiile despre romanitatea românilor pe cunoaşterea directă a acestora. C. Filippo Buonaccorsi, consilier la curtea iagellonă, afirmă „descendenţa românilor din colonişti romani”. a) ABC; b) ACB; c) CBA; d) BCA. 25. A. Odată cu lupta antiotomană a Ţărilor Române, creşte interesul umaniştilor europeni faţă de originea şi istoria românilor. B. Antonio Bonfini îşi exprima admiraţia pentru modul cum a supravieţuit „vechea limbă a Romei printre români”. C. Anton Verancsics, primat al Ungariei, confirmă în opera sa existenţa unei conştiinţe a descendenţei latine a românilor. a) ABC; b) BCA; c) ACB; d) BAC. 26. A. Învăţatul sas Michael Lebrecht afirmă că românii, ca urmaşi ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. B. În Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, Dimitrie Cantemir afirmă ideea latinităţii românilor. C. Apogeul culturii medievale româneşti scrise (apariţia primelor cronici în limba română). a) ABC; b) CBA; c) ACB; d) BCA. 27. A. Netemeinicia afirmaţiilor lui Sulzer este demonstrată de Gheorghe Şincai, în Hronica românilor şi a mai multor neamuri. B. Nicolaus Olahus este primul care susţine unitatea de neam, limbă, obiceiuri şi religie a românilor. C. Istoricii şi lingviştii români demonstrează şubrezenia argumentelor imigraţioniste. a) ABC; b) CAB; c) BAC; d) BCA. 28. A. Este redactat Supplex Libellus Valachorum. B. Unirea cu Roma a unei părţi a clerului şi a românilor ortodocşi din Transilvania. C. Apare lucrarea lui Franz Joseph Sulzer, Istoria dacilor transalpini. a) ACB; b) ABC; c) CAB; d) BCA. 29. A. Spaţiul danubiano-pontic este integrat în Imperiul Roman. B. Burebista realizează prima unificare a triburilor geto-dace. C. Au loc marile migraţii. a) CBA; b) BCA; c) CAB; d) BAC. 30. A. Filippo Buonaccorsi află despre „descendenţa românilor din colonişti romani”. B. Francesco della Valle îşi baza afirmaţiile despre romanitatea românilor pe cunoaşterea directă a acestora. C. În corespondenţa dintre Ioniţă cel Frumos şi Papa Inocenţiu al III-lea este afirmată ideea romanităţii românilor. a) ACB; b) CAB; c) BCA; d) CBA.