INDEPENDENTULsighişorean

Periodic de informare şi divertisment cu difuzare gratuită. 2012, anul I, nr. 2

TOP 5 AL CELOR MAI GOGONATE

MINCIUNI DE CAMPANIE

Editor: PFA Lucian Săcălean • Tipar: S. C. Udvarhelyi Hirado SRL Odorheiu Secuiesc

Săracii copii bogaţi, cu “părinţii prin străinătăţuri” Pag.3

Ar fi timpul ca noua viziune a tineretului să câştige!

pag.3

Parcările, între adevăr şi

manipulare

pag. 4

Fauna electorală

Doişpe ani bătuţi pe muchieA băut şi a mâncatUrsul de la primărie,Dar acum s-a terminat!

În borcanul cu dulceaţăBotul şi l-a tot băgat.După-aşa o dulce viaţă,Credeam că s-a săturat.

Ursul însă-i nesătul.Pregăteşte-o hibernare.Noi spunem că e destul,Vrem cu-adevărat schimbare!

Cine însă să-i urmezeÎn fotoliul de primar?Vulpe cu două viteze,Sau cerb tânăr şi sprinţar?

Vulpea, galbenă odată,Deghizată-n bleu-marin,Îşi ascunde sub un soareTrandafiri portocalii.

Singur cerbul din pădure,Ca stejarul plin de ghindă,Lasă ursul fără mureŞi-i dă vulpii o oglindă.

Fabula trimisă la redacţie de Leo Vultan

1. “Dorin Dăneşan va fi Primar pentru 4 ani, pentru că este ne-vinovat, sau pentru că Guvernul Ponta îl va salva din condam-narea la 1,6 ani de închisoare cu suspendare.“Din păcate, “Primarul Tău…” a fost găsit vinovat de Judecătoria Sighişoara, iar în septembrie se va pronunţa ultima sentinţă. Cu siguranţă este vinovat de concesionarea ilegală a terenului de pe strada 1 Decembrie - toate actele dovedesc asta, negru pe alb. Nici “experţii în DNA”, nici Ponta, nici Obama însuşi, nimeni nu poate lua semnătura lui de pe acel act ilegal. Aşa că, în septembrie, dacă Dăneşan va fi reales acum, vom avea din nou alegeri. Nu va fi dus la închisoare, însă va fi demis - conform legii 383/2008, Art.15 - nu poţi fi primar dacă eşti con-damnat cu suspendare, în timpului mandatului. Dacă nu au fost scăpate nume grele, precum sena-torul Voicu sau magistratul Costiniu, cu atât mai mult nu va fi scăpat Dorin Dăneşan.

2. Gogoneaua electorală a PDL - “Alianţa pentru Mureş şi Sighişoara”Daca aţi primit până acum un pliant în care apărea acest termen, veţi avea o mare surpriză, ca sighişorean, în cabina de vot. Nu există nicio “Alianţa pentru Mureş şi Sighişoara”, există doar “Alianţa pen-tru Mureş” (MS). Desigur, strategii PDL s-au gândit că acest lucru va trece neobservat, şi vor reuşi cumva să lege această invenţie de Sighişoara. Pe această cale, le transmitem acestor strategi că nu nu-mai unii sighişoreni (cei care vor căuta denumirea pe Buletinul de vot) vor avea o deziluzie pe 10 iunie, ci şi ei înşişi, atunci când vor vedea rezultatele...

3. “Dăneşan a dat mâna cu Ponta şi cu Antonescu, iar fondurile au fost blocate din cauza guvernului PDL.”Toate pozele din oraş sunt trucate. Două poze separate au fost unite, prin intermediul calculatorului. În pliante, vorbele lui Ponta şi Antonescu sunt inventate, oamenii aceia nu au spus niciodată aşa ceva. Dovada concretă e şi faptul că au evitat cu intenţie Sighişoara din traseul lor de susţinere a primarilor USL. Primarul nostru se as-cunde în spatele siglei USL, pentru că este binecunoscut că lipsa de iniţiativă şi toleranţa faţă de corupţie sunt cauzate de firea sa molcomă. Tot oraşul ştie că a cochetat cu PDL-ul, mergând în bi-rou şi la Blaga, şi la Udrea. Degeaba însă. Strategia “Milogeala” nu funcţionează când e vorba de implementare de proiecte. Existenţa unui guvern favorabil nu este garanţia că un primar lipsit de iniţiativă şi de capacitate de argumentare ar primi mai mulţi bani.

Numai competenţa aduce bani.

4. “Dan Colceriu, candidat al ApMS la Primărie, va aduce fon-duri pentru Sighişoara.”Din păcate, Dan Colceriu a decis să întoarcă armele, trecând de la PNL (USL) la PDL, în aprilie, atunci când guvernul României încă era PDL. Problema lui Dan Colceriu, şi cea pe care trebuie să şi-o pună sighişorenii care au intenţia de a-l vota, este că Victor Ponta (Prim Ministru începând cu 1 Mai) a declarat război celor plecaţi din USL la adversarul PDL. Şi teoretic, şi practic, Dan Colceriu intră în această categorie. Gloanţele lui Ponta? Blocarea de fonduri! Aşa că adio bani pentru renovarea Cetăţii, adio bani pentru fonduri eu-ropene, adio şosea de centură. Bun venit, Faliment!

5. “Iulian Sîrbu nu are susţinere din partea actualului Guvern al României.” În categoria “aruncă cu noroi în ceilalţi, ca să nu se mai vadă cât de putred eşti tu” intră şi această minciună. Nu ar fi prima oară când ci-neva încearcă să aibă o iniţiativă nouă şi curată, iar “experimentaţii” membri ai clasei politice încearcă să o blocheze prin mizerii, minci-uni şi atacuri la persoană. Scurta clarificare a acestei minciuni este următoarea: Uniunea Independentă pentru Sighisoara poate sta de vorbă cu orice Guvern ce ar conduce România, ghidându-se după modelul iniţiat de Klaus Johannis (primarul Sibiului) şi FDGR.

Suntem în plină campanie electorală! Prin oraş zboară promisiuni, zvonuri, demagogie şi chiar înjurături. Nervii sunt întinşi la maxim şi e foarte probabil ca în ultima săptămână să existe o ciomageală totală, toţi candidaţii aruncând cu noroi unul în celalat. Unele acuze vor fi adevărate, altele vor fi com-plete minciuni. Aceste minciuni sunt foarte importante, deoa-rece reprezintă un indicator al gradului în care suntem minţiţi şi în promisiunile cu care candidaţii se laudă. Să facem aşadar o analiză a celor mai flagrante minciuni aruncate până acum, în campania electorală din Sighişoara.

2 Independentul sighişorean

Reporter: Care sunt problemele concrete cu care se confruntă societatea în acest moment?Florin Pipaş: În acest moment cea mai mare problemă este blocajul economic. Avem de încasat, încă din anul 2009, de la Ministerul Învăţământului şi Primăria Rupea în jur de 2 milioane de lei precum şi de la alţi benefi-ciari. Suntem în proces cu aceste unităţi dar această incapacitate de plată duce la redu-cerea activităţii societăţii.

Reporter: Cum s-ar putea rezolva aceste pro-bleme mai repede?Florin Pipaş: La ora actuală sunt în proces cu societăţile rău platnice şi aşteptăm să vedem ce spune justiţia. Ne judecăm de vreo trei ani. Chiar şi cu primăria am avut contracte în valoare de vreo 320 de miliarde şi, datorită faptului că nu au obţinut fonduri, lucruri care au fost făcute s-au făcut din fonduri proprii şi creditele făcute de Primărie. Practic, lipsa fon-durilor a dus la reducerea activităţii chiar şi pe contractele pe care le-am avut cu Primăria.

Reporter: Ce impact au aceste probleme ale societăţii asupra oraşului şi a asupra sighişorenilor?Florin Pipaş: A fost un impact destul de dur pentru că noi eram undeva la 240 de angajaţi în 2009. în 2010 am început reducerea per-sonalului şi la ora actuală suntem 40. Aproape 200 de angajaţi au intrat în şomaj, o perioadă au primit ajutor de şomaj, acum cred că nu mai primesc nimic. La nivelul unui municipiu cu 30.000 de locuitori să reduci 200 de locuri de muncă de la o singură societate cred că

este un impact economic destul de dur.

Reporter: Vedeţi posibilităţi de revigorare a activităţii societăţii?Florin Pipaş: Aşa cum arată la ora actuală municipiul şi dacă stăm să ne gândim că ar trebui să devenim un municipiu european sunt foarte multe lucrări care ar trebui reali-zate. Începând de la modernizarea staţiei de epurare, este un proiect, s-a ţinut o licitaţie, a câştigat cineva, a plecat, au încasat nişte bani şi acum se reia licitaţia, apoi reţeaua de cana-lizare a oraşului pentru că suntem în 2012 şi municipiul Sighişoara nu se poate mândri că este încheiată canalizarea. E vorba de canali-zarea menajeră şi chiar canalizarea pluvială. E vorba de uzina de apă unde tratarea apei, deci calitatea acesteia râmâne destul de îndoielnică pentru că suntem pe o staţie de filtre cu o tehnologie destul de veche. Pentru constructori în zona Sighişoara ar fi loc. Pro-blema este cea a fondurilor, mai precis dacă este cineva care poate accesa aceste fonduri.

Reporter: Un primar mai competent ar putea aduce astfel de lucrări de anvergură?Florin Pipaş: După părerea mea, noi ne facem toţi speranţe că va fi mai bine în viitor. Ori-cum depinde foarte mult de administraţia locală, de felul cum ştie lucra, de felul cum ştie să aducă fonduri. Reporter: Care ar fi cel mai important proiect de anvergură pentru Sighişoara?Florin Pipaş: Cel mai important ar fi staţia de epurare şi terminarea reţelei de canalizări

pentru că din 2014, fiind membri ai Comunităţii Europene, pe mediu vom avea mari probleme. Calitatea apei şi reţele de canalizări o dată cu infrastructura. De aseme-nea, modernizarea Spitalului Municipal pen-tru că ultimele lucrări care s-au făcut acolo au fost acum 30 de ani. Problema mare a municipiului este căutarea resurselor şi a finanţărilor care pot veni pe aceste lucrări din fonduri europene, fonduri care se pare că la nivel de ţară şi oraş au rămas tare în urmă. Să căutăm vinovaţii acum, cred că noi toţi suntem vinovaţi şi cei pe care i-am ales să ne reprezinte sunt vinovaţi pentru ne-accesarea acestor fonduri pentru că nu există proiecte puse la punct în baza cărora să poţi accesa aceste fonduri. Atât timp cât plăteşti Europei mai mult decât încasezi şi asta este o boală de cel puţin cinci ani.

Reporter: Cum l-aţi cunoscut pe Iulian Sîrbu?Florin Pipaş: L-am cunoscut în activităţile de partid. Eram şi eu, cândva, un susţinător mare la PSD-ului şi el a fost membru PSD, a fost într-o perioadă preşedinte la organizaţia de tineret. Mi s-a părut un băiat foarte se-rios, un băiat care ştie ce vrea, un băiat care e pregătit.

Reporter: Ce părere aveţi despre programul său pentru Sighişoara?Florin Pipaş: Proiectele sunt realiste, sunt fe-zabile, trebuie susţinut, va trebui să apeleze la oamenii cu experienta din toate dome-niile. Sunt sighişorean şi dacă Iulian Sirbu va câştiga alegerile şi va apela la mine îl voi susţine pentru a transforma Sighişoara în acea perlă a Transilvaniei care a fost cândva.

“Iulian Sîrbu are o platformă cu proiecte realiste şi fezabile şi trebuie susţinut pentru a transforma Sighişoara în perla care a fost cândva”Florin Pipaş, administratorul special al societăţii Consig SA, este poate printre puţinii care ştiu cum s-a construit Sighişoara modernă. Asta deoarece Consig SA este societa-tea care s-a ocupat de construcţii în municipiul Sighişoara, astfel, putem spune acum că practic 80% din municipiul Sighişoara a fost construit în ultimii 30 de ani de această societate. De la locuinţe, unităţi de producţie, săli de sport, gară, uzina de apă, staţia de epurare, toate poartă amprenta muncitorilor care au trecut pe aici. Acum însă societa-tea se confruntă cu probleme, ca de altfel întreaga Românie.

Florin Pipaş:

Una din puţinele industrii în care criza locurilor de muncă nu există este IT-ul. Mai mult de 1.500 de joburi sunt disponibile pe site-urile de recrutare sau pe reţelele de socia-lizare.Microsoft face recrutări în special prin intermediul reţelei LinkedIn. Printre posturile va-cante se numără cele de Partener Technical Consultant, Networking Support, Developer Forum sau System Centre Technical Engineer. Limbile străine cerute la angajare sunt mai ales engleză şi franceză.Tot prin LinkedIn recrutează şi Google. Posturile vacante pentru România în momentul de faţă sunt în marketing B2B şi în poziţii de Account Manager.IBM România recrutează pentru centrul de suport din Bucureşti dezvoltatori de aplicaţii, SAP Consultant şi QA Analyst. Pentru centrul din Braşov, compania caută Test Specialist (limba germană) şi Infrastructure Specialist.  Oracle are cel puţin 50 de joburi vacante în momentul de faţă, unele dintre acestea soli-

citând cunoaşterea unor limbi străine - cehă, slovacă, germană, rusă, franceză, olandeză, finlandeză sau spaniolă.Şi SAP România este interesată de angajarea de consultanţi, în special pentru sediul din Cluj-Napoca. Firma caută şi tineri interesaţi de un stagiu de internship pentru Bucureşti şi Timişoara. Dell International caută tehnicieni de suport IT, ingineri de date şi ingineri web pentru Bucureşti şi Ploieşti.Din pacate, Sighisoara nu ofera in acest moment nicio facilitate pentru acest domeniu. Cu toate ca avem tineri pregatiti, si in IT, si in limba germana, nu exista o implicare directa a administratiei locale in a atrage acesti investitori. Regretul este cu atat mai mare cu cat salariile oferite in IT sunt cel putin egale cu cele ale sighisorenilor care au fost fortati sa plece la munca in Spania sau Italia.

Giganţii din IT fac angajări. Peste 1.500 de POSTURI vacante

3Independentul sighişorean

“Ţi-aduci aminte, mamă, era octombrie şi atunci, în ziua când ai trecut pragul, cu o mişcare grăbită şi fugitivă, ca un hoţ stângaci care se furişează să iasă nevăzut dintr-o casă străină. N-ai întors capul să mă mai saluţi o dată, dar am zărit, pe linia blândă a pro-filului tău, clipirea deasă a genelor care se străduiau din răsputeri să trimită înapoi la-crimile şi am ştiut că acea picătură neplânsă era pentru mine.

Apoi ai dispărut pe uşă, în timp ce cordonul hainei tale rămânea în urmă, precum coada unui animal speriat, şi se mişca într-o parte şi într-alta de parcă ar fi vrut să-şi ia rămas bun. «Drum bun» ţi-am spus, încet, atât de încet încât nici eu nu mi-am auzit vocea. Buzele mele, deşi obişnuite să spună tot fe-lul de trăsnăi fără jenă, nu găseau forţa să pronunţe cu voce tare acele două cuvinte simple, care îmi rămâneau lipite de gât ca o bomboană înecăcioasă. Uram deja cuvântul drum, pe care îl vedeam ca pe un şarpe uriaş şi străin care avea să-ţi înghită paşii, unul după altul, şi să te ademenească departe.

Uşa s-a închis peste sunetul care avea să-mi rămână veşnic pecetluit în suflet şi pe care l-aş fi recunoscut dintr-o mie: sunetul de mamă-cu-valiză care pleacă. Stingheră în scuzele şi explicaţiile tale, în care te zbăteai ca un şoricel în capcană, ai renunţat apoi, pentru că vocea nu te mai urma în acel basm improvizat pentru copii lăsaţi în urmă şi ul-timul pas l-ai făcut în tăcere. Pentru o clipă acea tăcere nouă, cu iz necunoscut, ne-a

unit şi ne-a ţinut cald, ca o pătură de lână în miezul iernii. Eu ştiam că tu ştii, şi tu ştiai că eu ştiu – şi asta ne-a fost de ajuns. Apoi te-ai îndepărtat şi când nu am mai auzit zgomotul paşilor tăi pe scări, am ştiut că pătura caldă a tăcerii va rămâne multă vreme singurul meu tovarăş.Şi n-am scos nici un sunet, pentru că tu mi-ai spus vorba aia care mă lega ca o cămaşă de forţă: eşti bărbat, mamă, trebuie să fii tare, curajos şi înţelept. Nu prea ştiam eu ce înseamnă, dar am înţeles că nu trebuia să plâng. Ce-i aia înţelept, aş fi vrut să te întreb, şi ce treabă are cu mine? Bătrânii satului sunt

înţelepţi. Bunicul era înţelept, şi într-o zi l-au scos din casă într-o cutie de lemn şi de atunci nu l-am mai văzut. Dacă înţelept înseamnă bătrân, atunci poate că trebuie să înghesui ani mulţi peste vârsta mea, câte zece de fie-care, şi atunci 6 ar deveni 60 şi anii mi-ar ieşi la socoteală.«Unde s-a dus mama?» am întrebat-o, într-un târziu, pe bunica, şi ea mi-a spus, fără să ridice privirea din andrelele ei ruginite: «S-a dus la muncă, maică». La muncă? Păi ce, mama nu munceşte şi acasă? mi-am spus în gând. «Unde?» «Acolo, prin străinătăţi…» «E departe străinătăţile, bunico?» am mai în-trebat, cu un fir de voce. «Departe, maică…» mi-a răspuns, şi am simţit că vocea i se făcea tremurată, ca atunci când dădea să plângă, şi un gând întunecat îi traversă chipul ca o muscă sâcâitoare şi nevăzută.N-am îndrăznit să mai întreb altceva, că nu voiam să o supăr pe bunica, dar auzisem, ici colo, mestecate în şoaptă pe la colţurie casei, discuţii despre sacrificii şi neajunsuri şi un trai mai bun şi bani, care sunau ca o limbă străină pentru mine. Cuvântul bani, în special, se tot repeta la fiecare vorbă, ca un refren sâcâitor transmis la nesfârşit pe un post de radio vechi. N-am înţeles prea multe din ghiveciul acela de cuvinte colţuroase şi necunoscute, dar am ştiut că, într-un fel sau altul, ţara aceea îndepărtată şi hapsână îmi lua mama şi ne dădea, din când în când, bani pe ea, şi mă tot întrebam cine o fi făcut târ-gul acela monstruos fără să-mi spună nimic.Ştiam ce înseamnă amanet, de pe vremea când veneam de mână cu tine să-ţi laşi bi-juteriile când ni se terminau banii - întâi mărgelele de perle false, apoi cerceii, şi până la urmă şi verigheta – în chioşcul ăla întunecat unde un om pe jumătate chior, cu mâinile păroase şi lacome ca doi şobolani flămanzi, le lua şi îţi punea, rânjind, pe tejghea, câţiva bănuţi. «E prea puţin, nea’ Costache…» încercai să-l îmbuni, dar el era de neclintit, cu privirea ursuză, gata să-i ia înapoi şi pe ăia. Ce trist era chioşcul ăla, plin de lucrurile oamenilor necăjiţi, care încă mai păstrau mirosul neputinţei şi al disperării

foştilor proprietari.Abia după ce ai plecat mi-am dat seama că există chioşcuri de amanet şi pentru mămici. Mi te închipuiam, uitată pe un raft cine ştie unde, cu privirea blândă şi răbdătoare, în timp ce un alt Moş Costache, la fel de urât şi de lacom, număra, în limba lui străină, câţi bănuţi valorai. Mă tot întreb cam câţi bănuţi mi-ar trebui, înşiruiţi pe aţă, unul după altul, ca salbele ţigăncilor din vale, ca să-l plătesc pe moşul de la amanetul din străinătăţi să-mi dea mama înapoi.A trecut de trei ori toamna prin grădină de când ai plecat. Bunica e niţel mai gârbovită şi mai tăcută, chiar dacă acum are o basma nouă şi şoşoni mai călduroşi în picioare. S-au întâmplat o grămadă de lucruri de când ai plecat. Eu am luat premiul întâi, cum îţi place ţie, şi doamna mi-a pus pe cap o coroniţă de brad, de mi-a înţepat toată fruntea şi râdea bunica de mine, spunea că arăt ca Iisus Hris-tos. În toamna asta a murit Nea’ Costache, omul de la amanet; l-au îngropat într-o zi cu ploaie şi nu s-a dus nimeni la înmormântarea lui. Şi, uite, e octombrie iar, ca în ziua când ai plecat. Afară plouă încet şi vântul împroaşcă geamurile cu apă şi frunze rupte din copaci. Mi-am pus pijamaua cu pescăruşi, prefera-ta ta, chiar dacă mi-a rămas mică şi-mi ies gleznele afară.Îmi curge puţin nasul, că am alergat prin ploaie şi-am răcit. Aş vrea să mă şterg cu mâneca, ca atunci când eram mic şi mă cer-tai – nu-i frumos, mamă – dar mi-s mânecile prea scurte şi nu reuşesc. Te rog, mamă, pot să dau înapoi înţele… înţep… ăăă… ches-tia aia pentru bătrâni muribunzi? Aş vrea să plâng în seara asta, încet, să nu m-audă bunica, ca în nopţile când aveam febră şi tu alergai lânga mine să mă împaci.

Nu mai vreau să fiu bărbat.Mi-e dor să mai fiu copil.Tu poţi să mai fii, o dată, mămică?”

Ingrid Beatrice Coman

Scrisoarea unui copil către mama lui, plecată “prin străinătăţi”

Reporter: Ce anume v-a atras la Sighişoara de a-ţi rămas aici?Eleonora Ioanovici: Liniştea oraşului, frumuseţea Cetăţii, oraşul Sighişoara ar câştiga enorm de mult dacă această Cetate ar fi îngrijită şi ar fi pusă în valoare, turistic vorbind. Apoi m-a atras convieţuirea oamenilor de diferite naţii, e linişte. Aici nu am avut probleme că unul e român, unul ungur, unul sas, unul ţigan. Este o convieţuire paşnică, frumoasă. În oraşe mari aşa ceva nu mai există. La toate acestea se adaogă copiii cu care am lucrat foarte mult şi care cereau mereu mai mult de la mine pentru a ajunge împreună la rezultatele pe care le-am obţinut pe plan naţional, internaţional şi european.

Reporter: Cum l-aţi cunoscut pe Iulian? Ce fel de om e el şi ce anume v-a convins să-l susţineţi?Eleonora Ioanovici: Iulian Sîrbu este un tânăr ambiţios cu foarte, foarte multe proiecte şi idei pentru oraşul Sighişoara. M-a convins să mă alătur în această campanie tocmai prin aceste idei şi tocmai prin faptul că vrea o schimbare, vrea ceva nou pentru Sighişoara. Ce m-a activat în discuţiile cu dânsul a fost ideea de a găsi prima dată sursele financiare pe baza cărora se pot realiza mai multe lucruri. Nu promisiuni în van. Promitem şi apoi ne batem capul de unde facem rost de bani şi, într-un final, nu am făcut rost de bani şi nu am făcut nimic. Prima dată identificarea surselor prin care putem rea-liza anumite lucruri. Asta a fost ceea ce m-a con-

vins să mă alătur acestei mişcări. Cred că pentru mine oraşul Sighişoara a fost o premoniţie Dacă, prin forţele mele, pot să ajut în această campanie, pe acest tânăr să ajungă să-şi realizeze visele, atunci voi fi fericită şi mândră că sunt sighişoreancă.

Reporter:Este Iulian un sighişorean autentic?Eleonora Ioanovici: Da, el este din Sighişoara, este un suflet al oraşului şi să sperăm că va izbuti să-şi realizeze visele. Asta nu se poate întâmpla decât dacă toţi, absolut toţi, con-tribuim la acest lucru. Dacă domină discuţiile contradictorii şi fiecare trage în altă parte, oraşul va sta pe loc. Pe vremu-rile când eram noi în şcoală am fost învăţaţi că dacă toţi mergem în aceeaşi direcţie toţi avem de câştigat şi tuturor ne merge bine, nu numai unora.

Reporter: Este Iulian omul care să conducă sighişorenii în direcţia bună?Eleonora Ioanovici: Chiar dacă este tânăr eu l-am cunoscut un om hotărât, dar, în acelaşi timp amabil şi foarte respec-tuos şi cred că dacă va ajunge Primar va reuşi să facă faţă cerinţelor, bineînţeles cu ajutorul celor care suntem în jurul lui. Singur nu poate să facă acest lucru. Trebuie toţi să pu-nem mâna, să punem umărul pentru a fi învingător şi pentru a-l sprijini în programul lui.

Reporter: Care ar fi cel mai mare atu al lui?

Eleonora Ioanovici: Ascultând ideile şi propunerile dânsului a reuşit să mă convingă să mă alătur grupului. Pot spune despre dânsul că are trei calităţ de bază: perseverenţa, voinţa şi tinereţea. Ar fi timpul ca cei bătrâni să predăm ştafeta şi noua viziune a tineretului să câştige teren.

Reporter: De ce veţi vota cu Iulian Sîrbu?Eleonora Ioanovici: Pentru convingerile şi puterea lui de muncă de a realiza efectiv ceea ce şi-a pus în gând să facă pentru Sighişoara. Şi pentru că programul fixat de dânsul, pentru a îmbunătăţi viaţa sighişorenilor, este unul realist.

Sighişoara, un oraş liniştit... Burg medieval. Cămin în care trăiesc în linişte şi armonie români, saşi, maghiari şi alte etnii. Criminalitatea este scăzută, oamenii se poartă frumos unii cu alţii, în general - o atmosferă plină de bun simţ.

Dincolo de această Sighişoară pitorească, perfectă pentru a primi escale ale turiştilor, se ascunde o altă lume. O lume dominată de lipsuri, de dis-perare şi de familii destrămate. Este lumea rezultată în urma lipsei locurilor de muncă, iar scrisoarea ce urmează este una din formele sale cele mai tragice de exprimare.

Eleonora Ioanovici, cetăţean de onoare al municipiului Sighişoara:

“Ar fi timpul ca noua viziune a tineretului să câştige!” Doamna Eleonora Ioanovici locuieşte de 23 de ani în Sighişoara, dar după cum spune chiar ea, se consideră sighişoreancă 100%. A lucrat ca profesoară de educaţie fizică şi profesoară de dans modern la Clubul Copiilor. După 39 de ani de activitate, anul acesta a ieşit la pensie, se relaxează, dar nu a întrerupt total munca. Mai lucrează cu doamne, de vârsta sa, care simt nevoia să se mişte şi fac terapie prin dans. De asemenea, când au nevoie, colegele sale de la grădiniţă şi de la şcoli o mai roagă să le ajute la compoziţia sau la coregrafia unor dansuri pentru vreun spectacol sau pentru vreun concurs.

4Independentul sighişorean

Pensionar stagiar anul III cum îi place să spună, Ioan Ciotloş, împreună cu un prieten din comuna Nadeş a înfiinţat o Asociaţie şi au împreună o fermă de vaci de care se ocupă. Înainte de pensie a lucrat la “Vase Emailate” Sighişoara timp de 32 de ani. De-a lungul acestor ani a ocupat mai multe funcţii, de la diriginte de şantier, pentru că a luat fabrica de la stâlpi, trecând prin toate funcţiile posibile, mai puţin cea de portar. Aproape 20 de ani a fost director general, cinci ani a fost director comercial, deci în cea mai mare parte a avut funcţii de conducere. E mândru că în această perioadă a reuşit să menţină o medie în ceea ce priveşte numărul de angajaţi în jur de 850-900. Din punctul său de vedere cine ştie să producă şi să menţină locuri de muncă pro-duce economie, cine nu ştie să facă asta nu ştie să producă economie. Iar dincolo de toate, pariază pe agricultura “bio” şi pe spiritul tânăr pentru revigorarea Sighişoarei.

Reporter: Ce înseamnă agricultura „Bio”?Ioan Ciotloş: Mai concret, nu ai voie ca produsele agricole să le creşti tratându-le cu tot felul de chi-micale care, aşa cum vedeţi, produc nişte efecte comerciale tentante pentru că produsele sunt as-pectuoase şi uşor vandabile, dar aceste produse nu sunt sănătoase. Produsele „bio” sunt cele care vor duce spitalele în faliment, dar nu din lipsă de fonduri ci din lipsă de pacienţi.

Reporter: Ce impact ar putea avea agricultura „bio” asupra oraşului Sighişoara?Ioan Ciotloş: Noi intenţionăm să facem pe plan local nu numai o producţie la prima mână, facem lapte „bio” pe care apoi îl vindem nu ştiu cui. La ora actuală nici nu există în România linii tehno-logice în fabricile de lapte care să poată să facă produse „bio” separat de celelalte produse. Atunci ne-am gândit la o fabrică de prelucare a întregii cantităţi de lapte care se produce şi apoi să facem produse „bio”: brânză, smântână, telemea. La fel şi în cazul ouălor produse în gospodăriile particu-lare. Lumea nu ştie încă, dar aceste ouă sunt „bio”, însă nu au cui să le dea. Atunci, dacă trecem de la producţie la colectare, la procesare şi la vânzare pe plan local vă daţi seama că se vor suspenda o serie de lanţuri din acestea comerciale care îşi pun adaosul lor la preţ şi scumpesc produsele.

Reporter: Cum intră Iulian Sîrbu în ecuaţia asta cu agricultura „bio”?Ioan Ciotloş: Dacă Iulian Sîrbu ajunge să fie pri-mar la Sighişoara atunci eu cred că vom avea o colaborare în acest domeniu. Avem nevoie de in-vestitori, ei sunt cei cu banii, la oraş sunt mai mulţi oameni cu bani decât la ţară şi atunci cred că o participare la nivel de parteneriat public-privat în comuna Nadeş şi municipiul Sighişoara va fi inte-resant şi pentru investitorii din Sighişoara. Dacă am pune în valoare acest potenţial şi ne-am în-drepta către agricultura „bio” cred că economia noastră s-ar redresa.

Reporter: Ca sighişorean, ce lucruri credeţi că merg bine şi ce ar fi de rezolvat în oraşul Sighişoara?Ioan Ciotloş: Cred că problemele Sighişoarei sunt probleme general valabile. Ca în toate oraşele din România cred că cea mai mare problemă este lipsa locurilor de muncă. Aceasta este principala problemă, dar Sighişoara are, totuşi, un alt statut decât marea majoritate a oraşelor din România. Are această Cetate care îi dă o conotaţie aparte şi care dacă ar fi bine pusă în valoare cred că sursele de venit la bugetul local ar putea să crească substanţial. S-au făcut destul de multe lucruri în ceea ce priveşte Cetatea, însă consider că se pu-teau face mult mai multe şi beneficiul putea să fie mult mai mare.

Reporter: Ce credeţi că-şi doresc oamenii în acest moment pentru Sighişoara?Ioan Ciotloş: Un om, indiferent unde trăieşte, în momentul în care a ieşit de la muncă intră în spaţiul public. În spaţiul public are nevoie de transport în condiţii civilizate, are nevoie de curăţenie, când ajunge acasă are nevoie de utilităţi, de salubrizare, are nevoie să trăiască în condiţii de siguranţă. Are nevoie de ordine, curăţenie, securitate, bună gospodărire. Cred că şi sighişorenii şi toată lumea are nevoie să-şi poată câştiga o pâine aici, să nu mai alerge prin toată lumea asta pentru a câştiga ceva. Copiii să primească o educaţie în familie, să nu mai fie lăsaţi pe la neamuri pentru că părinţii sunt plecaţi să lucreze în străinătate. Educaţia să fie aşa cum am cunoscut-o eu odată. Îmi pare foarte rău să spun asta, dar eu cred că din punct de vedere al educaţiei România a căzut mult faţă de unde era în urmă cu 30-40 de ani.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre Iulian Sîrbu?Ioan Ciotloş: Pe Iulian Sîrbu îl cunosc de vreo trei ani, însă îi cunosc părinţii cu care am fost coleg de muncă şi îl cunosc bine pe bunicul lui care era o persoanalitate pentru că a fost Dirigintele Poştei din Sighişoara. Sunt oameni de omenie, oameni cu prestanţă, oameni care şi-au văzut de treabă, oameni care au avut un comportament bun. Chiar dacă pe Iulian îl cunosc de mai puţin timp mi-a plăcut modul în care s-a comportat în diferite ipostaze, începând de la cea politică cât şi în particular. Îl văd un om energic, tânăr, cu multe perspective în faţă şi care va trebui ajutat de cei mai în vârstă.

Reporter: Cum este Iulian în plan personal?Ioan Ciotloş: În primul rând, are o familie aşezată, are doi copii, are o casă şi cunoscându-i şi evoluţia familială cred că realizările lui sunt importante din acest punct de vedere. Din punct de vedere profesional cred că la vârsta de 33 de ani să înfiinţezi şi să menţii o societate, să creezi nişte lo-curi de muncă este important. Apoi este această firmă de parcare unde a mai dat de muncă la

nişte oameni. Făcând două firme la nivel de mu-nicipiu el este o sursă de venituri la bugetul local ceea ce este important. Oricine creează un loc de muncă şi contribuie la buget din punctul meu de vedere face un lucru foarte bun.

Reporter: De ce este Iulian un bun om politic?Ioan Ciotloş: Din punctul meu de vedere un om politic trebuie să aibă o doctrină şi din ceea ce am văzut eu el are o doctrină şi are o educaţie corespunzătoare. În al doilea rând, am văzut că are un program foarte bun. Acum, dacă ai un program nu înseamnă neapărat că vei şi rezol-va anumite probleme majore, însă dacă nu ai un program cu siguranţă nu vei rezolva nimic. Aceste două lucruri, că are o doctrină şi că are un program, îmi dă speranţa că el va reuşi să rezolve multe dintre problemele sighişorenilor. Bineînţeles, nu va reuşi să facă singur acest lucru. Am văzut şi lista de consilieri şi aceştia sunt oa-meni tineri care s-au mai învârtit în zona aceasta a politicului, nu sunt niştea oameni care să nu fi avut nicio tangenţă cu politicul şi cred că priete-nia lor se bazează pe aceleaşi idealuri comune care îi mână în luptă. Cred că entuziasmul şi doctrina îi recomandă pentru Primărie aşa că eu sunt convins că dacă vor câştiga nu vor înşela electoratul.

Reporter: Care sunt primele măsuri pe care credeţi că ar trebui să le ia Iulian ca primar al Sighişoarei?Ioan Ciotloş: Principiul meu de viaţă a fost că nu poţi construi nimic decât acolo unde este ordine, curăţenie şi disciplină şi astea niciodată nu costă. În Sighişoara la ora actuală, dacă ne putem plânge de ceva şi e ceva ce nu costă bani, deci nu poate să spună actualul primar că nu a primit bani nu ştiu de unde. Să faci ordine şi curăţenie este un lucru pe care orice bun gospodar trebuie să-l facă. Cred că cu asta ar trebui să înceapă. Să vadă sighişoreanul că de azi până mâine s-a schimbat ceva din acest punct de vedere, deci astăzi să fie mai bine decât ieri şi mai rău decât

mâine. Apoi sunt proiecte începute care trebuie finalizate şi să aducă Sighişoara la locul pe care îl merită, ca o perlă a Transilvaniei, a ţinutului Târ-navelor. Trebuie să dea un aspect corespunzător oraşului. S-au demolat fabricile şi pe locul lor au rămas ruine care dau un aspect complet neplăcut oraşului. În mijlocul oraşului, de exem-plu, fosta ţesătorie de mătase arată ca după un război, lângă ea e fosta fabrică de stofe care este o groapă imensă de gunoi care este şi o sursă de infecţie.

Reporter: Credeţi că faptul că el candidează din partea unei alianţe locale influenţează alegătorii?Ioan Ciotloş: Cred că în ceea ce priveşte alegerile locale prea puţin contează din partea cărui par-tid candidezi. La alegerile locale omul te priveşte ca un bun gospodar. Un Primar trebuie să fie vizionar şi bun gospodar. Vizionar ca să vadă care este trendul mersului lumii şi bun gospodar pentru a putea gestiona resursele pe care le are la îndemână. Si bineînţeles contează şi echipa din spatele lui.

Reporter: Preferaţi un bun gospodar sau un manager?Ioan Ciotloş: Eu ştiu aşa, în dulcea noastră limbă românească bun gospodar înseamnă manager.

Reporter: Ce credeţi că îl diferenţiază pe Iulian de contracandidaţii săi?Ioan Ciotloş: Eu cred că lumea poate să vadă şi să cântărească. Are în faţă actualul primar care se află la a patra candidatură. El a cerut continui-tate şi în 2008 ne-a pus nişte panouri mari care arătau cum vor fi cartierele din Sighişoara. Dacă ne-am uita acum pe panouri ne vom da seama că nu s-a realizat prea mult. Eu am spus atunci într-o emisiune TV că este pentru prima dată când văd că apare o ţintă pentru sighişoreni. Ei, la ora asta nu prea se vede că s-a făcut ceva pen-tru atingerea acelei ţinte. Este normal ca lumea să te cântărească. În ceea ce priveşte ceilalţi contracandidaţi îi cunosc mai puţin.

Dr. Paul Joseph Goebbels a fost Ministrul Propa-gandei Publice în timpul regimului nazist din Ger-mania, din 1933 până în 1945. El a exercitat control totalitar asupra mediei, artei şi informaţiei în Ger-mania nazistă. În această poziţie el a perfecţionat o metodă de propagandă denumită „marea minciună”, care se baza pe principiul că: o minciună va fi crezută de populaţie dacă este îndeajuns de îndrăzneaţă şi repetată de mai multe ori. Acest principiu de bază al manipulării îşi găseşte locul perfect de aplicare şi în cadrul campaniilor elec-torale, în principal folosit de cei care nu au nimic

constructiv de spus sau de făcut. Campania negativă bazată pe minciună este cel mai simplu lucru din lume, cu condiţia să dispui de o oarecare imaginaţie. Simţind că plat-forma candidatului Iulian Sîrbu îi ameninţă fotoliul, primarul Dorin Dăneşan a lansat o campanie de deturnare a discuţiei de la subiectele cu adevărat importante intitulată scurt “Tragedia parcărilor din Sighişoara”. Am cerut o clarificare lui Iulian Sîrbu şi am şi primit-o:

Răspuns la “articolul” privind Parcările din Sighişoara, din ziarul Sighisoreanul

Administrate de Primărie, parcările erau o altă gaură în Bugetul Local, din cauza unui prost management. Contractul de administrare al parcărilor centrale de “Boss Company” (societate pe care o co-administrez) a fost obţinut în urma unei licitaţii deschise, organizate de Primaria Sighişoara, sub îndrumarea primarului Dăneşan. Licitaţia a fost anunţată în zia-re locale, naţionale şi în “Monitorul oficial”. Din toate ofertele depuse, cea a “Boss Company” a fost cea mai avantajoasă, atât pentru sighişoreni, cât şi pentru Primărie.

• Contractul de administrare obţinut în urma licitaţiei include 300 de locuri de parcare (străzile 1 Decembrie, Herman Oberth, Nicolae Bălcescu, Octavian Goga şi Cetate), din cele peste 5000 din Sighişoara.

• Taxa de parcare pentru zona centrală este o chestiune de normalitate, pentru a nu îngropa centrul turistic în maşini, poluare şi zgomot.

• Nu băgăm mâna în buzunarul nimănui, aşa cum face actuala administraţie, prin impozite mărite la un nivel fără precedent în istoria acestui oraş. Orice sighişorean care nu doreşte să platească poate parca la o distanţă de 300m de centru, absolut gratuit.

• Dacă doresc să parcheze în Centru, sighişorenii îşi cumpără abonamente de 1,4 RON/ziua de parcare.

• Tarifele practicate în centrul Sighişoarei sunt pentru turişti, şi sunt mai mici decât cele din alte oraşe turistice.

• Aceste tarife au fost mărite cu 5% în 2009, odată cu creşterea TVA cu 5%. • Spre deosebire de alte firme “prietene”, “Boss Company” este la zi şi cu taxele către stat, şi

cu sumele substanţiale virate către Bugetul Local.• Am încercat să obţinem sprijinul actualei administraţii pentru o parcare supraetajată în

zona centrală, pentru a mări numărul de locuri de parcare, însă am fost refuzaţi.• La tarifele de acces în cetate, Domnul Primar s-a opus tarifului diferenţiat propus de “Boss

Company”, ca toate maşinile care urcă să plătească în funcţie de timpul stat.

Îi transmit actualului Primar că Uniunea Independentă pentru Sighişoara este formată din oameni care au demonstrat ceva în viaţă - cetăţeni de onoare ai Oraşului, constructori de fabrici, intelectuali - şi murdărirea lor printr-un articol de teapa celui publicat în “Sighişoreanul”, este o pată pe obrazul întregii Sighişoare. Un om de bun simţ nu ar recurge la astfel de minciuni şi mizerii, doar pentru a-si acoperi lipsa de fapte.

Îmi este ruşine că Sighişoara are un astfel de Primar! Iulian Sîrbu

Parcările Sighişoarei, între adevăr şi manipulare

“Bun gospodar înseamnă manager”Ioan Ciotloş crede în agricultura “bio” şi revigorarea Sighişoarei